Sunteți pe pagina 1din 33

Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Inginerie Hermann Oberth Specializarea Inginerie economica Anul VI - ID

Managementul strategic
Elaborarea unei strategii de management la societatea S.C. RELEE S.A.

Coordonator, prof.dr.ing. Moise Tuturea

Student, Borchina Lucian

SIBIU 2007

CUPRINS
CONTEXTUL STRATEGIC SI SCOPUL ANALIZEI CAZULUI Prezentarea societatii Structura organizatorica Tendinte demografice Mediul demografic. TENDINTE ECONOMICE Dobanda: concept si functii. Rata dobanzii Forme de manifestare a dobanzii. Factorii de influenta a ratei dobanzii Rata inflatiei Mediul politico-legal Mediul socio cultural

Fenomenul globalizarii Analiza mediului intern si extern


Obiectivele organizaionale Tipuri de obiective. Punctele forte Punctele slabe Anliza POST (SWOT) FORMULAREA STRATEGIEI ALTERNATIVE STRATEGICE, ALTERNATIVELOR SI ALEGEREA ALTERNATIVELOR OPTIME Strategia la nivelul afacerii i strategiile generice. Strategia de controlare a costurilor. Strategia de difereniere. Ciclul de viata al produsului Bibliografie

EVALUAREA

CONTEXTUL STRATEGIC SI SCOPUL ANALIZEI CAZULUI 1. Prezentarea societatii Societatea comerciala SC RELEE SA firma din industria electrotehnica electronica, s-a inscris de-a lungul intregii sale activitati, din punctul de vedereal productiei de aparataj electric de joasa tensiune. SC RELEE SA. furnizeaz produse i servicii de calitate clienilor si, oferindu-le garania unei preocupri permanente de a-i mbunti i dezvolta produsele i serviciile, printr-o politic n care satisfacerea nevoilor clienilor ocupa un loc esential. Are loc preocuparea continu pentru dezvoltarea bazei materiale existente, prin achizitionarea de utilaje performante, dezvoltarea de tehnologii de vrf. SC RELEE SA i aloca timp pentru a ntelege nevoile clienilor, pentru a le furniza produse i servicii de calitate, la termenele stabilite. Ne monitorizm colaborrile, meninnd contact permanent cu beneficiarii, reuind astfel s ne evalum rezultatele prin prisma satisfaciei clienilor. Rezultatul final este c SC RELEE SA ii cunoate foarte bine clienii, nevoile i cerintele lor.

Structura organizatorica Societatea are 400 angajati dar noi vom analiza doar din optica investitiei noastre si a persoanelor implicate in aceasta. Structura organizatiei constituie sistemul formal de reguli, indatoriri si relatii de autoritate pe care organizatia le stabileste pentru controlul activitatii . In cazul proiectului de fata folosim o structura organizatorica functionala. Aceasta structura are la baza o serie de trasaturi precum : - specializarea pe posturi - modele ierarhice - responsabilitati clar definite - sistem bine determinat de desfasurare a muncii Structura organizatorica functionala prezinta o serie de avantaje ca : folosirea eficienta a capacitatii si eficientei oamenilor - gruparea oamenilor evitandu-se izolarea si pierderea legaturilor - asigurarea unei cariere ascendente , a unei promovabilitati pe baza experientei dobandite - flexibilitatea in utilizarea personalului. Pe utilajul nou achizitionat vor lucra 9 persoane: - programator : 1 persoana

- operator : 3 persoane - necalificat : 3 persoane Aceste persone vor fi subordonate ierarhic in urmatoarea ordine: sefului de banda, sefului de tura, sefului de schimb, directorului productie si managerului general. Tendinte demografice Segmentarea demografica presupune impartirea pietei pe categorii de consumatoti prin folosirea variabilor demografice(varsta, sex, marimea familiei,, cilul de viata al familiei, venitul, ocupatia, pregatirea profesionala, religia, rasa si nationalitatea). Variabilele demografice reprezinta criteriul cel mai des utilizat pentru diferentierea categoriilor de consumatori. Acest lucru se datoreaza, in primul rand, faptului ca dorintele consumatorilor, preferintelor si frecventa utilizarii produselor sunt adeseori strict legate de aceste variabile. In al doilea rand variabilele demografice sunt mai usor de masurat decat multe alte tipuri de variabile. Chiar atunci cand piata-tinta nu este definita in termeni demografici (ci sa spunem, in functie de personalitatea consumatorilor), este necesra corelarea acestora cu caracteristicile demografice pentru a putea determina marime pietei vizate si mijloacele eficiente de atragere a consumatorilor de pe acea piata. Vom prezenta in continoare modul in care sunt utilizate o serie de variabile demografice in segmentarea pietei. Varsta si ciclul de viata. Dorintele si posibilitatle consumatorlor se schimba cu varsta. Cu toate acestea, varsta si ciclul de viata pot fi variabile inselatoare. Sexul. Segmentarea in functie de sex a fost mult timp utilizata pentru articolele de imbracaminte, de ingrijire a parului, cosmetice si pentru reviste. Venitul . Segmentarea pietei in functie de venit este o alta practica des utilizata in industria automobilelor, barcilor, imbracamintei, cosmeticelor si in turism. Nu intotdeauna insa, venitul indica pe cei mai buni cumparatori ai unui produs. Segmentarea demografica multifactorala. Majoritatea firmelor segmenteaza piata combinand doua sau mai multe variabile demografice. Segmentarea psihografica consta in impartirea cumparatorilor pe categorii distincte, in functie de clasa soiala, stilul de viata sau personalitatea fiecaruia. Persoanele cre fac parte din aceeasi categorie demograficapot avea un profil psihografic foarte diferit. Clasa sociala. Apartenenta de clasa are o mare influenta asupra preferintelor indivizilor pentru o anumita masina, imbracaminte, mobila, activitate de petrecere a timpului liber, literatura, tehnica de vanzare etc Multe firme creeaza produse si servicii pentru anumite clase sociale. Stilul de viata. Interesul consumatoilor spre un anumit produ este influentat si de stilul lor de viata. De fapt produsele cosumate exprima stilul de viata al oamenilor. Markerii utilizeaza tot mai mult stilul de viata ca pe un criteriu de segmentare a pieselor pe care opereaza. Personalitatea la segmentarea pieelor, markerii s-au folosit si de variabila personalitatii, inzestrandu-si produsele cu o noua caracteristica : personalitatea marcii, corespunzatoare personalitatii consumatorului .

Cumparatorii se pot diferentia in functie de ocaziile in care au nevoie, cumpara sau utilizeaza un produs. Acest mod de segmentare ajut firmele saextinda posibilitatile de utilizare a produselor lor. Pe langa ocaziile specifice, firma poate analiza daca in diferite momente ale vietii unui om, cu ocazia unor evenimente foarte importante pentru acesta, nu apar nevoi care sa poata fi satisfacute prin oferirea unor pachete de bunuri si servicii. Aceste ocazii se refera la casatorie, despartire, cumpararea unei case, producerea unor pagube, stari de boala, schimbarea locului de munca sau moartea unui membru al familiei. Mediul demografic. Prima forta care trebuie urmarita este populatia, deoarece oamenii sunt cei care formeaza pietele. Markerii sunt extrem de interesati de dimensiunea si ritmul de crestere populatiei diferitelor regiuni si state, de repartizarea ei pe grupe de varsta si pe categorii entice, pe nivele de pregatire, pe tipuri de familii, pe caracteristici si evolutii regionale. Pe plan mondial se constata o crestere exploziva a populatiei ; numarul locuitorilor a fost de 5,4 miliarde in 1991, el crescand intr-un ritm anual de 1,7%. In aceste conditii astfel incat in anul 2000 era de peste 6 miliarde locuitori. Aceasta tendinta reprezinta o preocupare centrala a guvernelor si a diferitelor organisme din lumea intreaga. Exista doua motivatii a acestei preocupari. Cea dintai este legata de caracterul limitat a resurselor terei, resurse necesare pentru asigurarea vietii unui numar atat de mare de locuitori la un nivel la care aspira majoritatea oamenilor. Al doilea motiv al preocuparii il constituie fptul ca rata cea mai ridicata de crestere a populatiei se inregistreaza i tarile sau comunitatile cele mai sarace.In regiunile cele mai slab dezvoltate traieste actualmente 76% din populatia globului, ritmul de crestere a acesteia fiind de 2% pe an, in comparatie cu regiunile mai dezvoltate ale lumii unde este de numai 0,6% anual. In economiile slab dezvoltate rata motrtalitatii a scazut, ca urmare a masurilor de ordin medical care au fost luate, in timp cerata natalitatii a ramas aproape constanta. Cresterea exploziva a populatiei are implicatii majore asupra sferei afacerilor. Ea atrage cresterea nevoilor umane, fara a insemna in mod obligatoriu si cresterea pietelor mai ales daca puterea de cumparare este scazuta. In situatia in care cresterea populatiei va exercita presiuni prea mari asupra resurselor alimentare si naturale, costurile vor exploda si marjele de profit vor scadea vertiginous. TENDINTE ECONOMICE Dobanda: concept si functii. Rata dobanzii Dobanda este analizata in legatura cu imprumuturile banesti si considerata in sens restrans, ca reprezinta:

plata pentru o suma imprumutata (Guitton Henri, Economie politique);

recompensa pentru renuntarea la lichiditate pe o anumita perioada de timp (Keynes, Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor);

partea din plusvaloare incasata de creditor ( persoana fizica sau juridica ) de la debitor, ca plata pentru capitalul de imprumut cedat (Kiritescu, Moneda. Mica enciclopedie);

pretul pe care oamenii il platesc pentru a obtine resursele acum in loc sa astepte pana vor castiga banii cu care sa cumpere resursele; - o prima platita pentru a intra in stapanirea curenta a resurselor" (Heyne, Modul economic de gandire).

Dobanda este in mod firesc comuna cu conceptul de capital si cu elementele timp si risc. Rolul capitalului in activitatea economica este acela de a contribui la sporirea productiei, la cresterea productivitatii, indiferent ca provine din resurse proprii sau imprumutate. Ideea de dobanda a fost generalizata la totalitatea resurselor utilizate in calitate de capital. In aceasta acceptiune, dobanda este "un excedent, ce revine sub forma de venit oricarui posesor a unui capital antrenat intr-o activitate economica" (Economie Politica - Note de curs), este "pretul specific platit pentru orice capital care constituie o alta categorie de factori de productie" (Samuelson, L'Economique). Dobanda este recompensa ce revine posesorului de capital pentru aportul adus la productie; ea este "pretul pentru a pune economia in serviciul investitiei" (Andre Page, Economie politique). Daca pentru resursele imprumutate se considera justificata dobanda, atunci, gandind economic, ea se cuvine si resurselor proprii folosite in calitate de capital. Nici un posesor de economii nu si le-ar utiliza pentru investitii proprii daca n-ar spera sa obtina un echivalent cu dobanda pietei. Tocmai speranta obtinerii unui venit din utilizarea capitalului il determina sa economiseasca si sa investeasca. Venitul cuvenit posesorului capitalului, la nivelul dobanzii pietei, se justifica prin faptul ca, prin utilizarea capitalului in prezent, are loc sporirea productiei, cresterea productivitatii si castigurilor viitoare. Dobanda nu este, deci, o caracteristica doar a capitalului imprumutat, ci a oricarui capital, prin a carui folosire sporesc resursele viitoare. Daca posesorul capitalului este si intreprinzator, el va insusi in mod direct, din vanzarea marfurilor, remuneratia capitalului echivalenta cu dobanda pietei ca parte a profitului normal, minimum sau necesar; daca el il da cu imprumut, va primi dobanda, ca venit indirect, printr-un act de imprumut, de la debitor. Pentru debitor, dobanda este un cost, o plata inclusa in costul de productie. El plateste dobanda pentru a intra in stapanirea curenta a resurselor, care este mai de pret decat stapanirea viitoare a acelorasi resurse. "Atata timp cat oamenii cred ca isi pot spori productivitatea in viitor, prin intrarea, in prezent, in stapanirea

resurselor si crearea de capital din ele, vor fi dispusi sa plateasca o prima pentru a obtine resursele acum, in loc sa astepte pana le vor castiga". Dupa unii economisti, dobanda se descompune in urmatoarele componente: a) prima de risc, care constituie o compensatie a riscului la care se estimeaza sa fie expus platitorul, majorandu-se in functie de nivelul de insecuritate al operatiunii; b) cheltuiala de gestiune, adesea suportata de imprumutator pentru a controla solvabilitatea imprumutatului; c) dobanda pura, ceea ce ramane din dobanda bruta (totala) dupa scaderea primei de risc si a cheltuielilor de gestiune. Dobanda are un rol important in mecanismul de functionare a economiei, indeplinind urmatoarele functii: a) influenteaza repartizarea factorilor de productie, orientandu-l catre destinatiile care asigura folosirea lor cea mai eficienta; b) parghie de stimulare atat a populatiei, cat si a firmelor in economisirea unei parti din venituri; c) modalitatea de a asigura bancilor recuperarea cheltuielilor efectuate si realizarea unui profit normal; d) parghie de redistribuire a venitului. Dobanda este o parghie economica deosebit de importanta folosita de stat sau de diferite grupuri in orientarea activitatii economice. Rata dobanzii Este pretul platit pentru a dispune timp de un an de 100 unitati monetare. Ea reprezinta raportul procentual dintre marimea absoluta a dobanzii anuale platite si creditul acordat Marimea dobanzii totale este direct proportionala cu marimea creditului acordat, durata lui in ani si rata dobanzii: Marimea dobanzii se stabileste pe piata in functie de cererea si oferta de capital, si depinde de o serie de factori economici si politici, cum ar fi marimea procesului inflationist. Din cauza acestui proces, s-a trecut de la dobanda fixa, la dobanda variabila, care se calculeaza periodic (de regula la 3 luni) in functie de evolutia dobanzii pe piata. In felul acesta creditorul se apara de pierderea care ar rezulta pentru el din fixarea unei dobanzi neschimbate la acordarea creditului intr-o perioada de ascensiune a dobanzii. In sistemul bancar se practica: dobanda simpla - este folosita atunci cand perioadele pentru care se calculeaza aceasta sunt mai mici de un an; in acest caz dobanda aferenta se incaseaza (nu se capitalizeaza)

dobanda compusa - este folosita atunci cand perioadele pentru care se calculeaza aceasta sunt mai mari de un an; in acest caz dobanda se capitalizeaza (se plateste dobanda la dobanda)

Datorita inflatiei vom intalni rata nominala a dobanzii (dobanda cuvenita prin contractul de credit) si rata reala a dobanzii reale. In conditiile in care, de pilda, rata nominala a dobanzii este de 50 %, iar rata inflatiei este de 40%, rata dobanzii reale va reprezenta 7,14 % (dobanda reala pozitiva), ceea ce inseamna ca se recupereaza puterea de cumparare a capitalului angajat si o suma ce reprezinta dobanda reala, de dimensiuni mult diminuate, in raport de nivelul nominal. Dimpotriva, in cazul in care rata nominala a dobanzii este de 50%, iar rata inflatiei este de 80%, rata dobanzii reale va reprezenta - 16,66% (sau altfel spus dobanda reala negativa de 16,66%), ceea ce evidentiaza nu numai lipsa oricarui profit pe seama acestei operatiuni, dar si o pierdere substantiala din puterea de cumparare a capitalului avansat. Forme de manifestare a dobanzii. Dobanzile sunt preturi care se practica pe o piata specifica, piata capitalului, unde exista diverse segmente distincte (pluralitatea pietei capitalurilor), functie de modul de angajare si valorificare a capitalului disponibil. Beneficiarii de credite se confrunta cu dobanda bancara de imprumut, la care acestia obtin creditul. Aceasta are un nivel mediu, dar multiple valori, dat fiind gradul de risc, functie de persoana debitorului, de destinatia creditului etc. Exista un nivel orientativ al dobanzii preferentiale aplicata in raporturile cu intreprinderi consolidate, solvabile si cu lichiditate, deci cu risc nesemnificativ. Dobanda preferentiala constituie baza stabilirii celorlalte dobanzi, mai ridicate. Acolo unde emisiunile obligatare ale statului sunt abundente, dobanda la bonurile de tezaur sau la alte titluri de stat este semnificativa pentru piata creditului. Nivelul general al dobanzii pe o piata data, depinde de pretul de procurare de catre bancile comerciale a propriilor resurse; depinde deci de dobanda platita pentru depozite, pentru credite obtinute de la banca de emisiune prin taxa scontului sau de la celelalte banci: dobanda pe piata monetara. Bancile, in existenta lor tipica de banci comerciale, sunt intermediari in comertul de capital.Pentru a acorda credite la dobanda de piata, ele trebuie sa-si procure resurse, in principal de la bancile de emisiune. Dobanda perceputa de banca de emisiune se numeste taxa scontului (taxa rescontului). Ea are in mecanismul dobanzilor rolul de baza in raport de care formeaza nivelul celorlalte dobanzi bancare situate cu 2-3 procente mai sus. Diferenta asigura functionarea bancilor comerciale, acoperirea cheltuielilor acestora si profitul. Intrucat taxa scontului sta la baza stabilirii nivelurilor de piata ale dobanzii, inseamna ca orice crestere sau diminuare a taxei

scontului va avea drept urmare miscarea paralela, dar in acelasi sens, a nivelului dobanzilor in general. Pe pietele internationale ale capitalului, nivelul dobanzii, care este foarte diferentiat, se fundamenteaza si porneste de la dobanzile platite pentru depozite; se iau in considerare : termenul de contract (o zi, o saptamana, o luna etc.), moneda in care se contracteaza creditul si in care este constituit depozitul, intrucat ritmul inflatiei pe pietele nationale este diferit Factorii de influenta a ratei dobanzii Rata dobanzii este o marime variabila in timp. Nivelul si dinamica ei sunt rezultatul actiunii concomitente, convergente si contradictorii, a mai multor factori generali si specifici, cu influente directe sau indirecte cum sunt: rata profitului, raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut, riscul pentru cel ce acorda capital de imprumut, inflatia, durata creditului, politica guvernului s.a. Rata dobanzii este in stransa legatura cu rata profitului, trebuind sa fie mai mica decat aceasta. In caz contrar, intreprinzatorii nu vor angaja credite deoarece, din valorificarea lor prin investitii, ar trebui sa consume intregul profit sau chiar mai mult pentru a plati dobanda, ceea ce ar face nerentabila activitatea lor.

Cererea si oferta de capital de imprumut este un factor cu actiune ampla si directa asupra ratei dobanzii. Daca presupunem ca avem situatia unei piete cu concurenta perfecta, cresterea cererii de capital atarge o ridicare a ratei dobanzii si invers; nivelul dobanzii, in urma confruntarii cererii si ofertei de capital este dat de punctul de intersectie dintre curba cererii si ofertei de capital de imprumut. Punctul de intersectie unde cererea este egala cu oferta determina dobanda de echilibru.

Riscul pentru cel ce acorda capitalul de imprumut este un alt factor care influenteaza nivelul dobanzii. Cu cat posibilitatea returnarii capitalului de imprumut este mai mare, cu atat riscul este mai mic si rata dobanzii mai redusa. Dimpotriva, cu cat riscul este mai mare, cu atat si dobanda este mai ridicata.

Inflatia, de regula, determina majorarea ratei dobanzii, in vederea compensarii reducerii puterii de cumparare a banilor. Inflatia insa poate duce si la sporirea ofertei capitalului de imprumut, avand in acest caz ca efect tendinta de scadere a ratei dobanzii.

Politica guvernului poate influenta intr-un sens sau altul evolutia ratei dobanzii. Atunci cand pe piata capitalului de imprumut se manifesta puternic factorii care actioneaza in directia cresterii ratei dobanzii, guvernul poate interveni in sensul stoparii acestui proces, stabilind un plafon maxim al ratei dobanzii. Efectele pot fi insa contradictorii. Solicitantii de credite isi vor spori cererile in conditiile unei dobanzi mai reduse, ofertantii insa care se vad descurajati de reducerea ratei dobanzii vor micsora oferta de credit, ceea ce se va concretiza intr-o cerere de credite de

imprumut nesatisfacuta, in conditiile in care exista disponibilitati banesti in economie. Rata dobanzii depinde si de conjunctura economica. In perioadele de relansare economica, pentru stimularea investitiilor, rata dobanzii scade, in timp ce in perioade de recesiune aceasta creste. Si deficitul de cont curent a continuat sa creasca in ritm alert. In conditiile in care executia bugetara in aceste doua luni a fost cu frana trasa, tot creditul neguvernamental este cel care a dat tonul (se simte insa si efectul executiei bugetare din trimestrul ultim, 2004). De la 1 aprilie a inceput un val de mariri la tarife si preturi care va avea impact asupra dinamicii inflatiei. Mersul dezinflatiei depinde nu numai de reverberatiile acestor mariri in economie, ci si de efectul asupra asteptarilor inflationiste. BNR mizeaza insa pe cursul de schimb pentru calmarea preturilor.

Situatia macroeconomica schitata mai sus arata de ce discutia privind posibile derapaje in 2005 nu a fost un simplu exercitiu intelectual. Turatia economiei, expansiunea creditului neguvernamental si aprecierea leului conduc la adancirea deficitelor externe. Aprecierea leului ajuta dezinflatia, dar in ce masura ramane de vazut. Posibilele derapaje in acest an nu trebuie sa fie dramatizate. Dar lucrurile se pot complica daca extindem orizontul de timp. Miezul dialogului prelungit cu expertii FMI nu priveste, esentialmente, acest an, ci perspectiva aparitia unor presiuni inevitabile asupra bugetului public dincolo de efecte ale reformei fiscale. Intrarea in UE reclama cheltuieli precum contributia la bugetul comunitar (circa 1,3% din PIB), cofinantarea fondurilor de aderare (peste 1% din PIB) etc. un "factor UE" ca impact bugetar. Daca adaugam cheltuieli legate de reforma sistemului de asigurari sociale si nevoia de a suplimenta alocatiile pentru invatamant si sanatate, infrastructura (inclusiv securizarea frontierelor), ajungem la un spor al cheltuielilor bugetare de cel putin 3%-4% din PIB anual. Fara o colectare mai buna a veniturilor bugetare si alte conditii fiind neschimbate deficitul bugetului public consolidat s-ar indrepta catre 4%-5% din PIB in cativa ani. Concluzia: soldurile bugetare tot mai mici din ultimii ani oculteaza un deficit structural important al bugetului public. Structuralitatea sa are dubla origine. Una este data de cheltuieli care nu mai pot fi reprimate daca se doreste un volum adecvat de bunuri publice. A doua sursa deriva din exigente de competitivitate si modernizare impuse de intrarea in Uniune. Romania ar reintra in timp in randul tarilor vecine (ce sunt in UE), care se confrunta cu deficite bugetare importante. Exista insa diferente semnificative fata de Cehia, Ungaria sau Polonia. In aceste tari veniturile bugetare sunt mai mari cu nu putine procente din PIB, ceea ce usureaza eventuale ajustari dureroase. Totodata, in aceste tari deficitele externe coexista cu deficite bugetare considerabile; este vorba de "deficite gemene" (twin deficits). Prin urmare, o diminuare majora a deficitului bugetar ar aduce o scadere corespunzatoare a deficitului de cont curent. La noi,

solduri bugetare in scadere in ultimii ani au coabitat cu deficite de cont curent in crestere rapida. Si daca deficitul bugetar ar creste puternic in anii ce vin, iar sectorul privat nu si-ar reduce apetitul de consum si imprumut (ceea ce este de asteptat, chiar daca dobanzile la dolari si euro vor creste), deficitul de cont curent ar putea ajunge la peste 10% din PIB. Un asemenea nivel poate deveni periculos in masura in care ar presupune, ca finantare, fonduri de imprumut pe termen scurt si influxuri de capital speculative. Daca asa s-ar intampla, o depreciere masiva a leului ar deveni inevitabila, ceea ce ar reinflama inflatia; ar fi necesara si o ajustare masiva a bugetului public, ceea ce ar fi o operatiune dureroasa. De aici rezulta grija fata de constructia bugetara pe termen mediu (programarea bugetara multianuala) si examinarea politicii fiscale intr-un context mai larg. Dialogul cu FMI nu are cum sa ignore problemele bugetului pe termen mediu. Incasarile fiscale in lunile ce vin vor lamuri si necunoscute ale acestui an; va fi mai clar si ce se se va intampla cu politica bugetara (fiscala) in viitor, relatia sa cu politica monetara si de curs de schimb. Bncile acord n mod obinuit credite bancare pentru investitii pe termen mijlociu i mai rar pe termen lung. Creditele bancare se acord pe baz de garantii ferme prezentate de debitori. De fapt, toate conditile creditului se negociaz ntre banc i debitori: rata dobnzii, termenele de ramburdsare, penalizri pentru nerespecastrea cauzelor. Creditul bancar pe termen mijlociu, 2-7 ani, joac un rol important n finantarea firmelor fiind destinat acoperirii cheltuielilor de investitii n echipament de productie cu durat de functionare relativ redus, amenajri, constructii, cercetri sau operatiuni de export. Dobnda bancar reprezint o sum de bani care se pltete pentru un credit acordat de o banc comercial sau care se ncaseaz de cel care depune o sum spre pstrare la vedere sau la depozit la o banc sau alte institutii de credit. Societatea a facut un credit bancar in valoare de 52.500USD cu o dobanda anuala de 12%. Termenul de rambursare a creditului este de 3 ani si se va face liniar Rambursarea creditului n valoare de 52.500 $ se va face linear pe o perioad de 3 ani. Rata de rambursare a creditului se calculeaz:

R=

Valoarecre dit 52.500 = = 17.500[USD / an] Numardeani 3


C D C C C D C AC = SR = + C = C (h 1) 100 ; T ; T 100 ; T
h h h h

SDh =

SDh -suma anual a dobnzii SRh - suma anual de rambursat AC - amortismentul creditului

Ch - creditul anului h.

C1 D 52500 12 = = 6300 100 100 C 2 D 35000 12 SD2 = = = 4200 100 100 C 3 D 17500 12 SD3 = = = 2100 100 100 C 52500 AC = = = 17500 T 3 SD1 =

Anul 0 1 2 3

Creditul pe anul h 1 52500 35000 17500

Dobnda anual 2 6300 4200 2100

Amortismentul creditului 3 17500 17500 17500

Rest de rambursat 4 =1-3 35000 17500 0

Suma de rambursat 5=2+3 23800 21700 19700

Dobnda la banc pentru moneda USD este de 12 %.

Rata inflatiei
Rata anuala a inflatiei in perioada ianuarie - aprilie 2006 s-a situat la nivelul de 6,9 la suta, nivel minim istoric dupa 1990, scaderea fiind de 1,7 puncte procentuale comparativ cu decembrie 2005. Poivit BNR prognoza initiala pentru aceasta perioada a fost influentata negativ de majorarea preturilor administrate si de impozitele indirecte (taxa pe viciu la tutun si alcool, n.r.). Comparativ cu estimarile din februarie ale BNR, ajustarea preturilor administrate si impozitele indirecte la tutun si alcool au dus la o majorare cu un 0,2 puncte procentuale fata de estimarile initiale. In perioada aprilie 2005 - aprilie 2006 rata medie anuala a fost de 4,8 la suta, in scadere cu 0,8 puncte procentuale fata de decembrie 2005. Potrivit guvernatorului BNR, principalii factori determinanti ai dezinflatiei au fost: conditiile monetare restrictive, aprecierea nominala a leului fata de euro, modificarea raportului cerere - oferta pe piata a unor produse cu preturi volatile si ajustarile inferioare ale preturilor administrate in aprilie fata de graficul anuntat. Ca impedimente principale in procesul de dezinflatie, potrivit raportului BNR, pot fi amintite: redinamizarea excedentului de cerere, cauzat de mentinerea cresterii veniturilor populatiei si accesibilitatea creditelor bancare si nebancare, mentinerea presiunilor din partea produselor sezoniere cu preturi volatile si persistenta anticipatiilor inflationiste.

Pe termen lung in continuare preturile administrate au influentat cel mai mult indicele preturilor de consum. Totusi, prin nivelul atins inflatia a intrat in intervalul de variatie de plus minus 1 la suta fata de tinta stabilita de 5 la suta in 2006.

Rata inflatiei
Deficitul comercial al Romaniei s-a adancit la 7,03 miliarde euro. Dezechilibrul comercial al Romaniei se accentueaza, potrivit datelor publicate vineri de catre Institutul National de Statistica, deficitul comercial atingand in primele sapte luni ale acestui an valoarea de 7,03 miliarde euro. Potrivit Institutului National de Statistica, exporturile FOB realizate in aceasta perioada au totalizat 14,88 miliarde euro, in crestere cu 18,8% fata de perioada similara a anului trecut, dar importurile CIF au avut o crestere de 25,1%, astfel ca valoarea acestora a depasit 21,92 miliarde euro. Valoarea exporturilor catre tarile Uniunii Europene (UE-25) in perioada 1 ianuarie31 iulie 2006, comparativ cu perioada corespunzatoare a anului trecut, a crescut cu 16,7%. Ponderea exporturilor catre tarile Uniunii Europene in total exporturi a fost de 67,3%. In primele sapte luni ale acestui an, exporturile FOB au depasit valoarea de 14,88 miliarde euro. In privinta importurilor, valoarea acestora a devansat-o pe cea a exporturilor astfel ca importurile CIF au insumat 21,92 miliarde euro. Valoarea importurilor provenite din tarile Uniunii Europene (UE-25) in primele sapte luni ale anului curent, comparativ cu aceeasi perioada din anul 2005, a crescut cu 24,1%. Ponderea importurilor din tarile membre ale Uniunii Europene in total importuri a fost de 62,4%. Daca in primul semestru al acestui an, deficitul comercial urcase la 5,81 miliarde euro, statisticile INS arata o adancire accentuata a acestuia - 7,03 miliarde euro dupa sapte luni. Amintim ca, anul trecut, cresterea accelerata a importurilor a condus la inregistrarea unui deficit comercial record, in valoare de 10,3 miliarde euro, cu 40,4% mai mare decat in 2004. MEC: Produsele din industriile de medie-inalta tehnologie au devenit mai competitive pe plan extern Produsele realizate de industriile de medie-inalta tehnologie si-au consolidat competitivitatea. In acest an, exportul de produse realizate de industriile de medie-inalta tehnologie, cu valoare adaugata mai mare, a depasit pentru prima data pragul de 50% din totalul

exporturilor, ceea ce este un indiciu de consolidare a competitivitatii produselor romanesti pe pietele externe si reflecta o tendinta de valorificare mai buna a resurselor nationale, a spus acesta. Iuliu Winkler recunoaste ca performantele mai bune inregistrate in aceasta perioada de cresterea economica, precum si de cea a productiei industriale si in special a investitiilor pentru restructurare si modernizare au generat o cerere mai mare de import. Pe de alta parte, ministrul sustine ca toate acestea "au sustinut expansiunea exporturilor si ameliorarea structurii acestora". Analiza structurii deficitului comercial pe principalele destinatii economice releva factorii care exercita presiuni asupra balantei comerciale. Analiza constata ca oferta productiei interne nu satisface cererea populatiei in privinta bunurilor pentru investitii destinate restructurarii si modernizarii economiei, materiilor prime si materialelor destinate aprovizionarii industriei precum si in privinta bunurilor de consum. Mediul politico-legal Legea antitrust stabileste criterii in baza carora anumite acorduri, categorii de acorduri pot fi exceptate de la aplicarea interdictiilor referitoare la genul de clauze aratate. Pot fi exceptate ntelegerile, deciziile luate de asociatiile de agenti economici sau practicile concertate care ndeplinesc cumulativ anumite conditii. Mai intai, efectele pozitive ale punerii in aplicare a clauzelor respective trebuie sa prevaleze asupra celor negative sau sa fie suficiente pentru a compensa restrngerea concurentei, provocata de respectivele ntelegeri. O alta conditie este sa li se asigure consumatorilor un avantaj corespunzator celui realizat de partile contractului de franciza. Eventualele restrngeri ale concurentei trebuie sa fie indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate, iar prin contract partilor sa nu li se impuna restrictii care nu sunt necesare pentru realizarea unor obiective, cum ar fi ameliorarea productiei ori distributiei, promovarea progresului tehnic sau economic, mbunatatirea calitatii, ntarirea pozitiilor concurentiale ale ntreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna sau practicarea n mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori. Beneficiul exceptarii se acorda prin decizie a Consiliului Concurentei pentru cazuri individuale de ntelegeri, decizii luate de asociatii de agenti economici sau practici concertate si se stabileste prin regulamente ale Consiliului Concurentei pentru cazurile de exceptare pe categorii de ntelegeri, decizii ale asociatiilor de agenti economici sau practici concertate. Agentii economici sau asociatiile de agenti economici pot solicita Consiliului Concurentei dispensa, probnd ndeplinirea conditiilor stabilite in lege. Dezvoltarea durabila este o strategie prin care comunitatile cauta cai de dezvoltare economica, beneficiind de asemenea de mediul inconjurator local sau care sa aduca beneficii calitatii vietii. A devenit un ghid important pentru multe comunitati care au descoperit ca modurile de interpretare traditionale de planificare

si dezvoltare creeaza, mai mult decat rezolva, probleme de mediu inconjurator sau sociale. Acolo unde interpretarile traditionale pot conduce la aglomerare,extindere, poluare si consumul excesiv de resurse, dezvoltarea durabila ofera solutii reale si de durata care ne consolideaza viitorul .

Mediul socio cultural


Starea de sanatate a populatiei in raport cu starea de calitate a mediului in zonele locuite Poluarea atmosferei se defineste ca: prezenta in atmosfera a unor substante care in functie de natura, concentratie si timp de actiune afecteaza sanatatea, genereaza disconfort si/sau altereaza mediul. Din definitie reiese ca se au in vedere atat unii dintre constituientii normali ai aerului care pot fi considerati poluanti in cazul in care se gasesc in alte concentratii decat cele normale, cat si alte substante in afara constituientilor normali ai aerului. Actiunea factorilor de mediu asupra organismului uman si sanatatii populatiei poate imbraca mai multe forme. Astfel niveluri foarte ridicate sau de mare intensitate dau nastere la actiune acuta sau imediata in care reactiile organismului apar rapid. Cel mai frecvent actiunea factorilor de mediu se desfasoara la niveluri de intensitate redusa, ceea ce determina o actiune cronica sau de lunga durata, ce necesita perioade lungi de timp pentru a produce in starea de sanatate modificari decelabile si uneori poate scapa si vigilentei cadrelor sanitare.

Fenomenul globalizarii prin prisma geopoliticului


Fenomenul globalizarii este o etapa viitoare a procesului general de dezvoltare politico - economica si culturala a omenirii. Pentru moment este dificil sa vorbim cu oarecare certitudine despre efectele de lunga durata ale procesului de globalizare asupra comunitatii internationale dar, chiar si acum, este clar ca procesul de globalizare are att un impact pozitiv, ct si unul negativ. Partea pozitiva a acestui proces este ca va spori interactiunea dintre tari, care la rndul ei deschide noi posibilitati pentru dezvoltarea civilizatiei umane, n deosebi n sfera economica. Intensificarea schimburilor comerciale, investitionale si tehnologice ntre diferite regiuni, facilitarea contactelor interumane, familiarizarea cu culturile altor popoare sunt, cu siguranta, benefice pentru omenire. Odata cu aceasta, globalizarea comporta si noi provocari. Multe pericole au un caracter regional sau chiar planetar: catastrofele ecologice si tehnologice, criminalitatea transnationala, terorismul international etc. Expansiunea necontrolata a unor modele culturale de calitate ndoielnica aduce un prejudiciu traditiilor nationale si culturale ale popoarelor , amenintnd originalitatea lor. Intensificarea procesului de globalizare prezinta si unele pericole pentru

economiile nationale. n acelasi timp, din cauza distribuirii neuniforme ale avantajelor globalizarii aspectele negative ale acestui proces se vor rasfrnge negativ n special asupra tarilor n curs de dezvoltare , astfel nct acestea ar putea ramne departe de progres sau chiar n afara lui. Cresterea interdependentei n relatiile internationale generata de globalizare aduce si noi aspecte ale notiunii de "securitate nationala si internationala" Creste numarul factorilor externi care influenteaza functionarea stabila a societatii. Starea securitatii internationale influenteaza din ce n ce mai mult posibilitatea de garantare a securitatii nationale. De aceea, mentinerea stabilitatii la nivel global , acordarea asistentei n crearea unor astfel de mecanisme internationale ce ar asigura o dezvoltare durabila si echilibrata, va deveni o prioritate si una din principalele probleme pentru comunitatile regionale Exista opinii conform carora fenomenul globalizarii nu ar fi unul nou si necunoscut anterior omenirii. Bazele sistemului economic global au fost puse odata cu descoperirile geografice, dezvoltarea transporturilor si telecomunicatiilor, a ntregii economii mondiale. Ceva similar cu ceea ce numim noi astazi globalizare a avut loc si naintea primului razboi mondial, cnd lumea a fost mpartita ntre marile puteri, devenind astfel mai omogena si mai usor de dirijat. Primul si al doilea razboi mondial, revolutiile ce le-au urmat, la fel ca si procesul de decolonizare au ncetinit putin procesul de globalizare a economiei mondiale. Astazi aceasta problema este pe ordinea de zi a politicienilor si a politologilor. Mai nti de toate, globalizarea este un proces geoeconomic si mai apoi geopolitic si geocultural. Acest proces nu este numai o apropiere, o integrare a economiilor mai multor tari. Se schimba caracteristicile calitative ale acestor economii care se transforma din niste sisteme nchise n elemente ale unui sistem mondial. Se schimba nsusi notiunea de "economie nationala". Institutia economica de baza devine corporatia transnationala, care si amplaseaza fabricile si si comercializeaza produsele acolo unde i este mai convenabil, fara a lua n considerare existenta granitelor. Din aceasta cauza are loc aprofundarea procesului de diviziune internationala a muncii, iar n cadrul unui singur stat, fie si dezvoltat, apare "economia "dubla, apar "enclave nfloritoare", "regiuni donatoare, regiuni creditabile". Regiuni ntregi se transforma n furnizori de materie prima si piete de desfacere pentru corporatiile transnationale, fara a dezvolta productiile proprii. Procesul de aprofundare a diviziunii muncii da nastere la grave probleme socialpolitice. n discutiile despre globalizare apare tot mai des notiunea de "nvinsi"acestea sunt unele paturi sociale sau chiar natiuni ntregi care s-au pomenit n afara dezvoltarii economice, fara vreo sansa de a iesi de unele singure dintr-o situatie extrem de dificila, asa cum circuitul liber al marfurilor din tarile

dezvoltate spre tarile n curs de dezvoltare diminueaza posibilitatea tarilor sarace de asi dezvolta productiile proprii n diverse domenii. Decalajul dintre tarile bogate si cele sarace este ntr-o crestere continua. Astfel, cred ca globalizarea este un proces de creare si dezvoltare a unui sistem informationa l si financiar unic, care cuprind ntreaga lume si este legat cu accesul absolut la informatie si cu miscarea rapida a capitalului. Aceasta constituie n fond, cel mai nalt nivel al integrarii care a nceput n Epoca marilor descoperiri geografice. Consider ca trebuie discutate rezultate calitativ noi, deoarece ele se bazeaza pe niste tehnologii absolut noi. Nu este vorba despre Internet, televiziunea globala si alte lucruri frumoase, dar despre faptul ca pentru prima data n istoria omenirii afacerea cea mai profitabila nu rezida n schimbarea obiectelor nensufletite, dar n crearea unei constiinte vii. Daca pe parcursul ntregii sale istorii omenirea nu a facut altceva dect sa schimbe natura, atunci n prezent presiunea antropgena asupra naturii a atins nivelul critic, si omenirea nu mai rezolva problemele aparute prin acomodarea naturii la propriile interese ci invers - pe cale acomodarii proprii la natura. Pragul creat n urma aparitiei noilor tehnologii a devenit cea mai profitabila afacere. Daca nainte de modelarea constiintei oamenilor se ocupau dictatorii si chiar multe dintre tarile democratice, n prezent acest lucru a devenit, pentru prima data, cel mai convenabil si mai eficace tip de afaceri. Daca mai nainte aceasta era prerogativa statului sau a unor mari structuri, acum de aceasta se ocupa orisicare producator de conserve pentru pisici. Este clar ca acest proces duce la schimbari internationale, deoarece concurenta capata noi resurse. Aceasta, nsa, implica o destabilizare si nesiguranta globala. De exemplu, elaborarea noilor principii tehnologice, inclusiv a celor informationale, este concentrata n SUA, Germania si Japonia. La etapa actuala americanii, germanii si japonezii s-au distantat enorm si determina, practic, evolutia omenirii. Poate parea straniu, dar globalizarea nseamna si limitarea democratiei, deoarece pentru a asigura influenta asupra cetatenilor este ndeajuns sa poti influenta elita, care este un model pentru imitare. n urma acestor activitati de lunga durata se schimba si modelul de constiinta al elitei - ea ncepe sa gndeasca putin altfel, apar noi stereotipuri, ea se distanteaza tot mai mult si mai mult de cealalta masa a populatiei prin felul de a vedea lumea si prin felul de a gndi. Chiar daca si n cazul unor regimuri totalitare, nedemocratice are loc patrunderea unor idei n constiinta conducatorilor (elitei), atunci n momentul n care aceasta elita devine ultra informatizata, patrunderea noilor idei devine tot mai dificila. Astfel, potentialul democratiei se reduce la careva 20 sau 30 la suta din populatie. n majoritatea tarilor apar doua paturi sociale - una este acea parte a populatiei care participa la formarea constiintei oamenilor, obtinnd si un profit , si toti ceilalti, care sunt doar niste obiecte ale influentei. Dupa parerea mea, acesta ar fi unul

dintre motivele reactiilor repulsive vis-a-vis de globalizare.

Comertul si fata reala a globalizarii Democratia are nevoie sa fie "democratizata", spune Anthony Giddens, autor britanic al mai multor carti despre integrarea globala. El mentioneaza n ultimul sau volum "How Globalization is Reshaping Our Lives" ("Cum globalizarea schimba modul nostru de viata") ca n prezent cel mai important pentru omenire este dezvoltarea puterii si culturii civice, precum si transformarea organismelor transnationale, asa precum este Uniunea Europeana, n structuri mai deschise si mai responsabile. Putine teme sunt att de controversate precum este tema globalizarii. Lund la un loc pietele distantate si oamenii din toata lumea mai aproape unul de altul vom simti cu totii o schimbare imensa ce ne afecteaza pe fiecare dintre noi, fie pe taranii din Moldova sau India, studentii din Paris sau Londra, bancherii din Zurich sau New York. O astfel de perturbare este greu de ordonat, n special cnd aceasta este incontrolabila. Oamenii de obicei se asteapta la ceea ce-i mai rau: ceea ce are valoare n prezent se va pierde si ceea ce va fi n loc poate aduce numai rau. Dar mii de specialisti ncearca zilnic sa convinga oamenii ca globalizarea este, n general, o forta de schimbare spre binele lor. n ultimii 20 de ani suntem martorii unei cresteri accentuate a standardelor de trai ale populatiei n mai multe tari ale lumii. Dar beneficiile care au fost obtinute pot fi pierdute. Desigur, inventia Internetului nu poate fi ntoarsa napoi. Guvernele, nsa, pot, si ncearca sa controleze produsele, banii, oamenii si ideile care misca liber n cadrul hotarelor nationale. Ele pot sa lncezeasca sau sa blocheze progresul. n prima jumatate a secolului 20, globalizarea secolului 19 a fost rulata napoi. Noi, nsa, nu suntem siguri n acei care ncearca sa opreasca artificial ceea ce trebuie inevitabil sa se produca. Unii spun ca problema globalizarii este lipsa "fetei umane". Probabil ei ncearca sa spuna ca beneficiile globalizarii nseamna doar sa-i ordoneze pe oameni. n cele din urma, nici unul nca nu a operat cu baricade cernd ca eficienta sa fie maximalizata. Exista o evidenta eminenta ca anume comertul ridica cresterea economica. Doar pentru a compara protectionismul experientei teribile din anii 1930 privind lunga explozie economico-sociala din America si Europa, observam ca barierele comertului au cazut apoi considerabil n 1950 si n 1960. n urma analizei stu-diului efectuat de cercetatorii ame-ricani Jeffrey Sachs si Andrew Warner de la Universitatea Harvard, constatam ca tarile n curs de dezvoltare cu o economie des-chisa au atins o crestere de 4,5 % pe an n 1970 si n 1980, n timp ce celelalte cu o economie nchisa au atins o crestere de

numai 0,7 % pe an. La aceasta proportie se mai adauga faptul ca la economiile deschise cresterea economica se mareste dublu la fiecare 16 ani, pe cnd acele nchise trebuie sa astepte aproape o suta de ani. Cnd se vorbeste despre globalizare ca despre ceva care ntuneca aspectul uman, aceasta se refera mai mult la faptul ca omul simplu nu are nici un beneficiu. De globalizare nu numai ca beneficiaza comerciantii din Wall Street, managerii guru sau functioanarii publici, dar si, dupa cum spun expertii britanici, oricine cu pensie care se bucura de o pensionare confortabila, deoarece banii strnsi pot fi cheltuiti reusit si rational peste hotare, tot asa precum oricine peste hotare poate beneficia de investitiile straine facute n tara sa. Acestia suntem noi sau cei din Marea Britanie care vorbim la telefoane mobile din Finlanda, folosim aparate de fotografiat din Japonia si Coreea, sofam masini americane sau germane, consumam cafea din Columbia si purtam haine confectionate n Asia. Printre ei sunt oamenii saraci de pretutindeni care cumpara mncare mult mai ieftina si haine produse peste hotare. Acestia sunt programatorii din India care si pot vinde serviciile lor marilor companii din SUA si pot sa cstige suficient pentru a da copiilor sai educatie si asigurare medicala decenta. Acestia sunt si oamenii din tarile sarace care se bucura de diverse oportunitati oferite prin intermediul comertului si tehnologiei pentru o viata mai buna. Fermierii mexicani vnd fructe n SUA, croitoresele din Banglades cos haine pentru europeni, iar proprietarii plantatiilor de cafea din Brazilia au raspndit aroma n ntreaga lume. Ei si altii nenumarati, oameni reali de pretutindeni, sunt fata reala a globalizarii. Este adevarat ca standardele de viata n tarile sarace nu se compara cu nivelul celora bogate. Este o tragedie ca 1,2 miliarde de oameni - o patrime din populatia globului - supravietuieste cu un dolar sau mai putin de un dolar n zi, iar aproximativ 1, 6 miliarde de oameni, traieste avnd un venit ntre 1 - 2 dolari pe zi. Reducerea unei astfel de extreme a saraciei este o prioritate pentru toate tarile. Desigur, este usor sa spui dect sa faci. Dar noi putem sa nvatam din exemplele tarilor care au fost odata n curs de dezvoltare si care astazi au obtinut cu succes indicele tarilor bogate. Un exemplu este Coreea de Sud. Treizeci de ani n urma aceasta tara era saraca ca Ghana, astazi este la fel de bogata ca Portugalia. Sa mai analizam si cazul Chinei, unde 100 milioane de oameni au scapat de saracia totala n ultimii 10 ani. Ce au aceste tari norocoase n comun? Raspunsul este simplu: deschiderea comertului. Tarile sarace care au obtinut o crestere economica la nivelul tarilor bogate sunt acele tari care sunt deschise comertului; si cu ct mai deschise ele sunt cu att mai rapid si ating scopul propus. Aderarea RM la OMC ar nsemna alte standarde de viata, n urma carora ar cstiga populatia RM, pentru ca tara este

obligata sa creeze cetatenilor sai conditii mai bune de trai. Comertul n sine nu este suficient sa nlature saracia. De exemplu, abolirea barierelor comerciale nu ar ajuta daca tarile sunt n razboi. Criticii comertului liber argumenteaza ca populatia n tarile sarace are numai de pierdut n urma liberalizarii. Pe de alta parte, un nou studiu al OMC a demonstrat ca saracia cedeaza pregnant n fata cresterii economice pe care liberalizarea comertului o garanteaza. Putem conclude ca liberalizarea comertului este o contributie puternica si pozitiva pentru reducerea saraciei aceasta permite populatiei sa exploateze potentialul lor productiv, sa asigure cresterea economica, sa stopeze injectarile financiare neplanificate din exterior. Statistica Bancii Mondiale ne arata, analiznd activitatea economica a 80 de tari din ultimii 40 de ani, ca deschiderea a ntarit cresterea economica si ca veniturile celor saraci sunt direct proportionale cu cresterea totala. Desigur, la nceput, unii vor pierde n urma globalizarii. ndata ce barierele pietei vor cadea, competitia cu firmele straine va impune firmele locale sa se specializeze n domeniile economice pe care le pose-da mai bine si sa produca mai eficient. Cei care nu vor reusi sa se adapteze conditiilor noi, vor fi nevoiti sa-si caute o noua ocupatie. Este necesar de gasit solutii, de exemplu, pentru cei care se afla sub riscul de a-si pierde lucru - sa fie recalificati, dar n nici un caz asta nu trebuie sa stopeze liberalizarea. Pierderile temporale ale unor facilitati mici nu trebuie sa faca tara sa renunte la un cstig mult mai mare n perspectiva. Un exemplu istoric: producatorii de lumnari nu au putut stopa inventia pe piata a electricitatii. Sau nici un Guvern nu a putut stopa sau interzice raspndirea si activitatea Internetului n lumea ntreaga. Liberalizarea comertului ca si noile tehnologii cauzeaza schimbari. Aceasta si explica cum are loc cresterea economica. Unii din noi pierd la nceput, dar ca rezultat final cstiga toti. Globalizarea comertului nu este un final. Unii experti spun ca fara a avea un capital nimeni nu poate sa cstige din integrare. Totusi majoritatea sunt de parere ca un sistem mondial al comertului poate sa faca multe pentru a-i ajuta pe acei saraci. Tarile sarace nu fac ntotdeauna fata cerintelor globale ale comertului si cteodata interesele lor sunt neglijate de catre marele puteri. De aceea si exista OMC care are grija sa monitorizeze comertul si membrii acestei organizatii sunt chemati permanent sa sustina si sa ajute cele mai sarace tari din lume pentru ca acestea sa nvete cum sa cstige beneficii considerabile din sistemul mondial al comertului. ntr-un raport al OMC se spune ca membrii acesteia au obtinut deja un progres privind facilitarea accesului tarilor mai slab dezvoltate pe piata tarilor bogate, sporirea asistentei tehnice si cooperarea mai strnsa ntre OMC si alte organizatii specializate care promoveaza dezvoltarea, avnd memorandumuri semnate cu BM, FMI, OMPI, OMV, UNCTAU, ITC, CEI, etc.

O economie globala lanseaza un sistem global al regulilor comerciale, un forum global pentru continuarea negocierii si o platforma globala pentru edificarea unei noi agende a comertului. Lumea are nevoie de un "OMC" puternic, pentru ca aceasta institutie reflecta si reprezinta economia globala asa precum ea exista. Mai mult dect att, OMC reprezinta un cadru de administrare si reglementare al disputelor ntre state. Globalizarea are un potential enorm de a genera crestere, dar, de asemenea, sa nu uitam ca procesul de globalizare provoaca "status quo", adica integrarea slabeste reglementarea financiara nationala fara a furniza o alternativa satisfacatoare. Nu este momentul sa ne retragem din viitor sau sa ne rentoarcem la trecut - un trecut care ne-a demonstrat cu atta claritate cum barierele aplicate de unii sau de altii pot numai sa faca economiile noastre mai sarace. Secretarul General al ONU, Kofi Annan, a spus: "Eu cred ca saracia este saracie nu din cauza globalizarii excesive, dar din cauza insuficientii ei".

Analiza mediului intern si extern


In vederea stabilirii unei strategii de management este nevoie de culegerea datelor care influenteaza respectiva societate adica analiza mediului intern si extern.Odat stabilite fundamentele, procesul de planificare strategic continu cu etapa de analiz. Sunt stabilite obiectivele, pentru a cror atingere sunt luate n calcul mai multe alternative. Pentru aceasta este nevoie de analizarea punctelor forte i slabe ale resurselor interne ale organizaiei, precum i a oportunitilor i ameninrilor oferite de forele competiionale din mediul industrial. Obiectivele organizaionale reprezint continuarea fireasc a misiunii organizaiei, iar enunarea de obiective n acord cu misiunea reprezint un fundament important al crerii strategiei. Tipuri de obiective. Nevoia evident de stabilire de obiective pentru fiecare domeniu de care depinde supravieuirea organizaiei a fost descris de P. F. Drucker: O afacere trebuie s fie n primul rnd capabil s creeze un consumator; de aici nevoia stabilirii unui obiectiv de marketing. Afacerile trebuie s fie capabile s inoveze, pentru a nu fi depite de competitori; de aici nevoia pentru un obiectiv de inovare. Toate afacerile depind de cei trei factori de producie (munc, resurse materiale i capital), exist deci nevoia stabilirii de obiective pentru angajarea i dezvoltarea lor. Resursele trebuie s fie angajat ntr-un mod productiv i productivitatea lor trebuie s creasc pentru a asigura supravieuirea afacerii, motiv pentru care este nevoie de obiective de productivitate. Afacerile exist n societate i trebuie s i asume responsabilitatea pentru impactul pe care l au, stabilind obiective care s in cont de dimensiunile sociale ale afacerii. n cele din urm, nevoia de profit, fr de care nici un obiectiv nu ar putea fi atins, deoarece toate

presupun efort, deci costuri, i nu pot fi finanate dect din profit, care poate elimina riscul prin acoperirea eventualelor pierderi. Avnd n vedere dinamica i creterea economic a societii accelerat s-a constatat un punct slab n partea de pregtire a fabricaiei. Nevoia de a pregti materialele mai repede i de o calitate mai ridicat s-a vzut necesitatea achiziionrii unei masini de injectie mase pastice cu o eficienta sporita i o calitate a injectarii foarte bun. Aceasta masina are o serie de avantaje cum ar fi : cresterea productivitatii, consum eficient de material (deseuri minime), se pot injecta repere de complexitate mare si de cele mai variate forme. La unele produse dup injectare nemaifiind nevoie de prelucrare ulterioara adica binecunoscuta debavurare. Din aceste motive s-a ajuns la achiziionarea unei maini de injectie mase plastice. Valoarea investiiei n care sunt cuprinse i programele de proiectare, montare i instruire a personalului este de 75.000 $. Pentru realizarea achiziionrii utilajului s-a apelat la credit n valoare de 70% din valoarea total a investiiei. Prezentul studiu de investiii a fost ntocmit pentru prezentarea situaiei economico-financiare actuale i pentru urmtorii cinci ani n scopul obinerii unui credit bancar cu o dobnd anual de 12% n valoarea de 52.500 $. Odat ce a fost formulat declaraia misiunii, pasul urmtor l reprezint analizarea oportunitilor i ameninrilor din mediul extern. Oportuniti. Mediul extern al unei afaceri se afl ntr-o permanent schimbare; o oportunitate apare atunci cnd schimbarea creeaz o nevoie sau posibilitatea de acoperire a unei nevoi. Dei organizaiile nu recunosc ntotdeauna ocaziile, sau nu profit de ele, acestea exist n mediul extern i le pot ajuta s i realizeze sau chiar s i depeasc obiectivele. Ameninri. Schimbarea poate produce ns i ameninri: noi produse, schimbarea preferinelor i gusturilor consu-matorilor, a prevederilor legislative sau a condiiilor economice reprezint doar civa dintre factorii care pot crea ameninri. Fore care orienteaz competiia. Analiza industriei este esenial, deoarece le permite managerilor s identifice oportunitile i ameninrile existente n mediul extern al organizaiei. Meninerea profitabilitii sau simpla supravieuire a unei organizaii depind de concurena din mediul industrial respectiv. Cu toate c fiecare mediu industrial este orientat de o serie de fore specifice, anumite similariti permit crearea unei liste de fore competiionale: 1. Concurena dintre firmele dintr-o industrie se manifest de obicei n termenii preului, calitii sau serviciilor. 2. Concurena cu produsele similare existena unor produse de substituie stabilete limite pentru preuri, profit i fore competiionale.

3.

Puterea de negociere cu clienii i furnizorii marii cumprtori au putere de negociere mai mare ceea ce le permit s obin preuri de achiziie mai reduse, n timp ce marii furnizori au puterea de a crete costurile sau de a scdea calitatea n urma negocierii. 4. Apariia de noi competitori scade vnzrile firmelor existente i/sau crete costurile, scznd profitabilitatea. n orice industrie, rivalitatea apare atunci cnd o firm concurent face o micare strategic care are succes i se reflect n creterea profitului. Competitorii vor reaciona n situaia n care micarea strategic a firmei respective le afecteaz poziia pe pia sau profitul. Fora reaciilor competitorilor este afectat de urmtorii factori: 1. Competiia crete direct proporional cu numrul, dimensiunile i capacitatea firmelor rivale. 2. Competiia este mai mare atunci cnd cererea crete ncet. 3. Competiia crete atunci cnd costurile fixe sunt mari, produsul este perisabil, sau exist ali factori care pot determina scderea preurilor. 4. Competiia crete atunci cnd produsele/serviciile oferite de concureni devin mai puin difereniate din punctul de vedere al cumprtorului. Firmele nu se afl n competiie doar cu celelalte firme din industria respectiv, ci i cu industriile care furnizeaz produse care pot fi folosite de consumatori cu aceeai ntrebuinare (produse de substituie). Impactul produs de forele competiionale create de substitutele produselor sau serviciilor este resimit n mai multe moduri. n primul rnd, produsele i serviciile substitute creeaz un plafon peste care preurile nu pot crete, reducnd astfel profitul potenialul al industriei. Pe de alt parte, n condiiile existenei produselor de substituie, vnztorii trebuie s asigure creterea calitii sau scderea preurilor pentru a-i diferenia produsele de substitutele lor, riscnd astfel s determine scderea profitului. Impactul pe care l pot avea furnizorii asupra forelor competiionale dintr-o industrie depinde de importana produsului n procesul de producie al industriei respective. Cnd produsul unui anumit furnizor reprezint o parte semnificativ din costurile totale de producie sau cnd are o influen direct asupra calitii produsului final, crete puterea de negociere a furnizorului. Gradul n care furnizorul se folosete de aceast putere depinde de civa factori legai de structura industriilor n care se ntrec aceti furnizori. n general, un grup de firme furnizoare are mai mult putere dac: Industria furnizorilor este dominat de cteva companii i este mai concentrat dect industria creia i se furnizeaz. Produsul este difereniat i ar fi dificil sau scump pentru cumprtor s schimbe furnizorul.

Furnizorul nu trebuie s fac fa unor produse substitute sau furnizorilor dintr-o alt industrie. Cumprtorii nu sunt clieni importani pentru furnizor. Produsul furnizorului reprezint o materie prim important pentru afacerea cumprtorului. La fel cum furnizorii pot influena piaa creia i se adreseaz, cumprtorii i pot influena pe furnizori, mai ales dac: Cumprtorii sunt firme de dimensiuni mari, relativ puine la numr, i cumpr n cantiti mari, motiv pentru care pot obine reduceri de preuri. Cumprtorul preia o cantitate considerabil din oferta furnizorului. Produsul este relativ standardizat, ceea ce le permite cumprtorilor s gseasc noi furnizori, fr a avea pierderi majore. Industria furnizoare este format dintr-un numr mare de firme de dimensiuni relativ mici, sau cumprtorul are mai mult de un furnizor.
Firma dezvolta relatii cu elemente din mediu, incheind tranzactii In vederea obtinerii resurselor pentru realizarea serviciilor . Mediul in care isi desfasoara activitatea S.C." RELEE SA" Medias se caracterizeaza prin doua categorii de factori : a) in mediul specific al firmei: Acesti factori pot actiona in interiorul sau exteriorul firmei putand-o afecta.Acesti factori de mediu sunt : ~ jumizorii de materii prime : S.C. POLIGLOT S.A. - Bucuresti : ABS , polipropilena; S.C. TERAPLAST S.A.- Craiova: ABS, polipropilena;. ~ clientii: S.C. VITAFORTE S.A. - Brasov S.C. CAREFOUR S.A. ~ concurentii S.C. PRODAX S.A. S.C. LEGRAND S.A. S.C. ELBI S.A. b ) mediul general al proiectului : Mediul unui proiect se refera la elemente institutionale , sociale , politice , economice dar si fIZice . Mediul fizic reprezinta cadrul natural si factorii ecologici ai proiectului. Acestui mediu i se mai alatura si tehnologiile care pot fi utilizate pentru derularea proiectului . Mediul economic are o influenta majora asupra proiectului datorita: variatiei continue a economiei de piata; gradului de nesiguranta in dezvoltarea proiectului; constrangerilor bugetare; pierderilor datorate schimburilor valutare ; depasirilor de cost legate inerent de depasirea termenelor limita de executie .

Mediul politico-Iegal ; prin cunoasterea legilor in vigoare si a cadrului politic , care pot sa restrictioneze bunul mers al proiectelor. Politica joaca un rol foarte important la nivel general in desfasurarea oricarui proiect. Mediul socio-cultural : referindu-se in special la resursele umane.

Una dintre principalele preocupri n managementul strategic o reprezint ameninarea noilor organizaii intrate pe pia. Noii intrai pot veni cu o nou capacitate i de obicei cu resurse semnificative, putnd s preia o parte a segmentului de pia cruia i se adreseaz firmele deja existente. Gradul n care un nou intrat pe pia reprezint o ameninare este determinat de doi factori: uurina cu care se poate intra n industria respectiv i reacia firmelor existente fa de noul intrat. Analiza mediului permite managerilor s identifice oportunitile i ameninrile; odat ce aceasta a fost ncheiat, managerii trebuie s se concentreze asupra a ceea ce vor s fac organizaia lor. Analiza resurselor interne permite identificarea avantajelor i dezavantajelor competiionale ale organizaiei, a punctelor forte i slabe n raport cu principalii concureni. Punctele forte ale unei organizaii reprezint competenele sale n termenii produselor, serviciilor, talentului managerial, resurselor financiare i aa mai departe. Acestea permit unei firme s profite de condiiile favorabile de mediu i s evite efectele condiiilor nefavorabile. In cazul societatii analizate de noi puncte forte sunt : - mana de lucru ieftina - calificarea personalului implicat; - afluxul constructiilor ceea ce implica utilizarea acestor bunuri; Punctele slabe reprezint incapacitatea organizaiei de a furniza suficiente resurse pentru a fructifica oportunitile i a se feri de ameninri. In cazul societatii analizate de noi, puncte slabe sunt : - concurenta externa din China si Turcia - furnizorii instabili - pericolul de noi intrari n identificarea punctelor forte i slabe ale unei organizaii sunt luai n calcul o serie de factori, a cror analizare permite managerilor s decid care strategii pot fi implementate pe baza resurselor pe care organizaia le are la dispoziie sau le poate obine. Unul dintre instrumentele folosite de manageri pentru a identifica punctele forte i slabe ale organizaiei l reprezint analiza resurselor interne (vezi tabelul). n analizarea resurselor interne, C.W.Hofer i D.Schendel sugereaz parcurgerea a patru faze:

1.

Crearea unui profil al resurselor i abilitilor principale ale unei organizaii n urmtoarele domenii: financiar; fizic; organizaional i uman; tehnologic. 2. Determinarea cerinelor eseniale pentru ca produsul s aib succes i a segmentelor de pia crora organizaia li se adreseaz sau li se poate adresa. 3. Compararea profilului resurselor cu cerinele de a avea succes n vederea determinrii principalelor puncte forte pe care poate s se bazeze o strategie i a principalelor puncte slabe care trebuie depite. 4. Compararea propriilor puncte forte i slabe cu cele ale competitorilor n vederea identificrii resurselor i abilitilor care ar putea ajuta la obinerea unui avantaj pe pia.

INDICATORI DE SINTEZA INDICATORI DE PROFITABILITATE Rata rentabilitatii activelor totale

FORMULA DE CALCUL

An I

An II

Profit net/ active totale

Rata rentabilitatii capitalului social Marja profitului net INDICATORI DE LICHIDITATE Rata lichiditatii curente Indicele de lichiditate imediata Indicatorul special

Profit net/capital social Profit net/cifra de afaceri

Active circulante/ pasive curente (Active circulante-stocuri)pasive curente Stocuri/(active curente-pasive curente)

INDICATORI DE GESTIUNE A DATORIILOR - DE FINANTARE Indicele datoriei totale Gradul de indatorare al capitalului social Datorii totale/Active totale Datorii totale/capital social

Gradul de indatorare pe termen lung al Datorii pe termen lung/capital social capitalului social INDICATORI DE ACTIVITATE DE GESTIONARE A RESURSELOR Viteza de rotatie a stocurilor Viteza de rotatie a activelor fixe Viteza de rotatie a activelor totale Viteza de rotatie a creantelor Perioada medie de incasare Cifra de afaceri/stocuri Cifra de afaceri/Active fixe medii Cifra de afaceri/Active totale Cifra de afaceri/creante medii Sume de incasat medii/cifra de afaceri medie zilnica

Anliza POST (SWOT)


Dup ncheierea analizei mediului extern i a resurselor interne, este posibil observarea potrivirii sau nepotrivirii dintre oportuniti/ameninri i puncte forte/slabe. Integrarea analizelor intern i extern (compararea analizelor) le permite managerilor s prevad rezultatele strategiei existente sau ale strategiei viitoare. Dac ntre performanele anticipate i obiectivele organizaionale apar nepotriviri, conducerea organizaiei va nelege mai bine gradul n care trebuie introdus schimbarea strategic. Analiza punctelor forte, slabe, oportunitilor i

ameninrilor este denumit de obicei analiza SWOT (strenghts, weeknesses, opportunities and threats). n aceast analiz comparativ, patru concepte sunt importante pentru managerii care doresc s ia decizii strategice bune: acord, constrngeri, vulnerabiliti i probleme. Acordul apare atunci cnd forele interne sunt potrivite cu ocaziile identificate n analizarea mediului extern. Existena acestei potriviri sprijin o strategie care s profite de aceste ocazii. Constrngerile exist atunci cnd ocaziile existente n mediu nu se potrivesc cu punctele forte ale organizaiei, iar pentru a profita de aceste ocazii, organizaia are nevoie de resurse suplimentare. Vulnerabilitile apar atunci cnd condiiile de mediu reprezint o ameninare la adresa punctelor forte ale firmei. Dei organizaia are un comportament potrivit, punctele sale forte i pot fi ameninate de evenimente din afara firmei. Problemele apar atunci cnd punctele slabe ale unei organizaii coincid cu o ameninare din mediul extern. Aceast problem poate fi suficient de mare pentru a pune n pericol existena organizaiei, sau poate afecta strategiile existente pn n momentul n care este rezolvat. FORMULAREA STRATEGIEI ALTERNATIVE STRATEGICE, EVALUAREA ALTERNATIVELOR SI ALEGEREA ALTERNATIVELOR OPTIME Dup ncheierea primelor dou etape importante ale procesului de planificare strategic, urmtoarea faz o reprezint luarea de decizii strategice. Dac este necesar o schimbare a strategiei pentru rezolvarea discrepanei dintre performanele planificate i cele realizate, sunt importante identificarea, evaluarea i selectarea de alternative de abordri strategice (opiuni strategice). Organizaiile de dimensiuni mari dezvolt de obicei strategii la trei nivele: al corporaiei, al afacerii i funcional. Alternativa aleas la fiecare nivel trebuie apoi implementat. Rezultatele strategiei alese trebuie apoi s fie evaluate, trebuie fcute eventualele modificri, iar procesul trebuie controlat. Strategia la nivel de corporaie exploreaz de obicei modurile n care o firm i poate defini o strategie de portofoliu favorabil i include factori ca deciziile n legtur cu tipul de afaceri n care firma ar trebui s se implice i fluxul de resurse financiare i non-financiare spre i dinspre unitile sale, numite uniti strategice de afaceri. Acestea au o misiune unic, o linie de produse, competitori i se adreseaz unor piee distincte. Directorii executivi ai corporaiei trebuie s defineasc o direcie strategic general (numit i strategie global) i s mbine un portofoliu de uniti strategice de afaceri.

Strategia general reprezint planul general de aciune prin care o firm ncearc s i ating obiectivele pe termen lung. Strategia de portofoliu este legat de grupul de uniti strategice de afaceri care ofer un avantaj competiional corporaiei. Modelele matriceale. Primul model matriceal a fost propus de Boston Consulting Group (B. D. Henderson). Modelul examina poziia produsului pe baza potenialului intern al produsului i pe baza potenialului pe piaa extern. Potenialul intern a fost definit ca for competiional i a fost msurat prin cota de pia; potenialul pe piaa extern este similar cu modelul ciclului de via al produsului prin faptul c se refer la creterea cererii pentru produs. Prin folosirea unei clasificri de la valoarea cea mai nalt pn la cea mai joas a acestor dimensiuni a rezultat matricea BCG.

1.

Stea. Cot de pia ridicat ntr-o pia cu cretere rapid. Potenial ridicat de dezvoltare, dar poate presupune infuzie de capital pentru a se dezvolta. 2. Copil problem. Poziie competitiv slab ntr-o pia cu cretere rapid. Necesit finanare pentru mbuntirea poziiei competiionale i pentru a ajunge pe poziia stea. n lipsa unei fore dat de poziia competitiv, i poate pierde poziia pe pia. 3. Vac de muls. Cot de pia ridicat ntr-o pia cu cretere lent. Are nevoie de investiii limitate pentru meninerea poziiei competiionale. Este poziia pe care se poate ajunge de pe poziia stea, n situaia ncetrii creterii industriale. 4. Cine. Cu o poziie competiional slab i piee cu cretere lent, aceste produse au un potenial limitat. Alte modele matriceale au fost create pornind de la diferii indicatori folosii pentru msurarea potenialului pe pia i a forei competiionale. Fiecare dintre aceste modele ncearc s stabileasc poziia competiional a produselor evaluate, n vederea stabilirii unei strategii de trecere de pe o poziie pe alta. IMPLEMENTAREA STRATEGIEI OPTIME PLANUL DE ACTIUNE Selecia strategiilor. Au fost propuse cteva tipuri de strategii pentru produsele individuale, pentru liniile de produse, diviziile sau departamentele din cadrul unei organizaii. Dup clasificarea fiecrei uniti strategice de afaceri n acord cu

matricea portofoliu a afacerii, conducerea trebuie s decid care dintre cele patru strategii de marc trebuie adoptate de fiecare unitate. Aceste strategii sunt: 1. Construire. Potrivit pentru unitile cu potenial de a ajunge pe poziia stea. Profiturile pe termen scurt sunt sacrificate n vederea furnizrii resurselor financiare necesare atingerii acestui obiectiv. 2. 3. Pstrare. Potrivit pentru unitile de pe poziia vac de muls. Permite organizaiei s profite de un flux financiar pozitiv foarte bun. Recoltare. Potrivit pentru toate produsele sau unitile, cu excepia celor de pe poziia stea. Obiectivul principal este creterea veniturilor pe termen scurt, fr a fi luat n calcul impactul pe termen lung. Aruncare. Renunarea la produse sau divizii cu cote sczute pe piee cu rat de cretere lent.

4.

Strategia la nivelul afacerii i strategiile generice. Spre deosebire de strategia la nivel de corporaie, strategia la nivel de afacere este folosit la nivel de unitate strategic de afaceri sau la nivel de divizii i pune accent pe mbuntirea poziiei competiionale a produselor sau serviciilor unei corporaii. Conducerea privete unitatea strategic de afaceri ca o unitate autonom capabil s i defineasc propria strategie n acord cu obiectivele corporatiste i cu strategia general. n crearea de strategii la nivel de afacere, este important nelegerea strategiilor competiionale descrise de profesorul M. Porter. Porter sugereaz c strategiile generice se mpart n trei categorii: controlarea costurilor, diferenierea i orientarea. Strategia de controlare a costurilor. Managerii care adopt aceast strategie sunt preocupai de meninerea costurilor, i implicit a preurilor, la nivele mai sczute dect ale competitorilor. Pentru ca succesul acestei strategii s fie asigurat, este nevoie de o cot de pia ridicat, uurina n a obine fora de munc sau materia prim i de o linie larg de produse, astfel nct s fie creat un mare volum de vnzri. Strategia de difereniere. Aceast strategie este orientat spre crearea unicitii produsului unei firme n raport cu produsele competitorilor. Scderea costurilor este un obiectiv secundar. De obicei este nevoie de scderea cotei de pia, dar unicitatea produsului permite firmei s creasc preul de vnzare, asigurnd astfel creterea profitului marginal. Strategia de concentrare. Organizaiile care adopt aceast strategie sunt interesate de obinerea unui avantaj competitiv prin combinarea controlului costurilor cu orientarea ctre un grup mai restrns de consumatori, plecndu-se de la ideea c acesta poate fi servit mai bine. Ciclul de via al produsului. Un alt aspect important n crearea de strategii la nivel de afacere este utilizarea modelului ciclului de via al produselor. Produsele au o existen limitat, motiv pentru care nelegerea diferitelor faze din viaa unui produs este esenial pentru alegerea strategiei competiionale potrivite. Ciclul de via al produsului este ilustrat n figura urmtoare:

Etapa de pionierat reprezint etapa de nceput a dezvoltrii i introducerii unui produs. Noul produs este probabil unic sau neobinuit i are puini concureni. Compania trebuie s fac investiii semnificative n producie, cercetare i dezvoltare i n marketing. Etapa de expansiune este etapa n care produsul i-a dovedit succesul, i produse concurente au fost introduse pe pia de alte firme. Piaa continu s se extind dar, datorit creterea competiiei, ncep s scad preurile, dar compania continu s nregistreze profit. Vnzrile continu s creasc. Sunt reduse costurile de dezvoltare, dar sunt nc necesare cheltuielile cu producia i marketingul produsului, ns pe ansamblu investiiile sunt mai mici dect n etapa anterioar. Etapa de maturitate este etapa n care creterea vnzrilor ncetinete, crete preul promovat de competitori i, ca rezultat, ncep s scad veniturile nete. Scad totodat i cheltuielile, motiv pentru care produsul continu s fie profitabil. Etapa de declin este etapa n care ncep s scad vnzrile. Venitul net continu s scad i se poate ajunge la pierderi. Durata diferitelor etape difer de la un produs la altul. Ciclurile de via ale produsului reflect natura i potenialul pe pia al produselor sau serviciilor. Observm ca tendin pentru viitor reducerea vieii produselor, trecerile de la o etap la alta fcndu-se din ce n ce mai repede. Fiecare etap din ciclul de via al produsului propune provocri importante n definirea unei strategii. Foarte riscant este etapa de pionierat, datorit investiiilor mari fcute n materia prim, faciliti i salarii i care nu sunt reflectate n venituri. n aceast etap principalele preocupri strategice sunt urmtoarele: construirea unor relaii solide cu furnizorii, planificarea finanrii fluxurilor negative de lichiditi, dezvoltarea produciei i marketingului i anticiparea i planificarea reaciei fa de competitori. n etapa de expansiune, managerii pot cpta impresia c profitul mare i numrul mic de competitori reprezint o situaie care va deveni permanent. n aceast etap sunt importante continuarea cercetrii i inovrii produselor curente, meninerea economiilor de scar n ceea ce privete producia, consolidarea loialitii fa de marca respectiv i studierea competitorilor. Strategia adoptat n faza de maturitate trebuie orientat spre scderea costurilor i promovarea eficienei, datorit scderii profitului ca urmare a competiiei. n faza de

declin firmele ncearc s prelungeasc ciclul de via al produsului prin adugarea unor noi caracteristici i prin intensificarea preocuprilor n domeniul serviciilor pentru clieni. Planurile de retragere a produsului de pe pia trebuie s asigure compania c nu va rmne cu cantiti importante de materii prime, faciliti, producie neterminat sau nevandabil n momentul scoaterii de pe pia a produsului. Stategia la nivel funcional este orientat n principal spre creterea productivitii n condiiile respectrii strategiei la nivel corporatist i a strategiei la nivel de afacere i este elaborat la nivelul departamentelor funcionale (marketing, producie, finane i personal) pentru gestionarea resurselor i mbuntirea performanelor. Odat ce planurile strategice au fost create, este necesar ncorporarea lor n operaiunile organizaiei. Formale sau nu, deciziile strategice trebuie s reflecte planurile, programele i bugetele operaionale adecvate. n procesul de implementare a strategiei managerii trebuie s n considerare patru factori: Oamenii. Pentru implementarea unei strategii este esenial ca organizaia s dispun de oameni cu abiliti i competene potrivite, lucru ce subliniaz importana care trebuie acordat proceselor de recrutare, selecie i perfecionare. Cultura. Cultura predominant trebuie s susin implementarea strategiei. Structura organizatoric. Managerii de la nivelele de vrf ale organizaiei trebuie s se asigure c structura organizaiei este compatibil cu procesul de planificare, cu stilul managerial i cu strategia respectiv. Sistemele de control. Acestea permit atingerea obiectivelor strategice ale organizaiei prin oferirea posibilitii de monitorizare a performanelor i intervenie pentru corectarea abaterilor semnificative. Dup definirea strategiilor i ntocmirea planurilor, principala sarcin a conducerii este aceea de a aciona n sensul asigurrii ndeplinirii acestor planuri sau a efecturii eventualelor modificri. Aceasta reprezint funcia managerial de control, care permite managerilor s verifice dac cei responsabili fac tot ceea ce este necesar pentru implementarea eficient a planurilor. n procesul de control trebuie s fie stabilite standarde, s fie msurate performanele pe baza acestor standarde i s fie corectate deviaiile de la standardele i planurile stabilite. n evaluarea unei strategii (prin care se verific dac o alegere strategic permite atingerea obiectivelor organizaiei) trebuie aplicate o serie de criterii: Consecvena intern. Strategia trebuie s fie consecvent cu misiunea, obiectivele i resursele interne ale organizaiei. Consecvena extern. Strategia curent trebuie s fie consecvent cu cerinele mediului extern.

Avantajul competiional. Strategia trebuie s asigure un avantaj competiional pe pia al produsului, ceea ce nseamn c organizaia trebuie s se descurce mai bine dect concurenii si. Riscuri acceptabile. Strategia nu trebuie s expun organizaia unor riscuri mai mari dect cele pe care este dispus s le suporte. Contribuia social. Strategia trebuie s fie coerent cu scopurile sociale ale organizaiei. BIBLIOGRAFIE

1. Dan Dumitrascu Lucian

Management strategic studii de caz - Editura Universitatii Blaga Sibiu, 2002 - editia a II a Editura

2. Moise Tuturea Management strategic Universitatii Lucian Blaga Sibiu, 2002