Romania si Primul Razboi Mondial

Primul razboi mondial a izbucnit din cauza conflictelor de interese atat economice cat si politice ale puterilor imperialiste din acea vreme. Scanteia care l-a declansat a fost atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, in care un tanar sarb pe nume Gavrilo Princip, l-a asasinat pe mostenitorul tronului Austro-Ungariei, Franz Ferdinand si pe sotia acestuia. In urma acestui incident, pentru a aplana conflictul, Viena a impus guvernului de la Belgrad niste conditii de neacceptat, care atentau la independenta statului sarb. Romania desi avea semnat un tratat cu Puterile Centrale, a decis sa ramana neutra, deoarece nu Puterile Centrale erau cele agresate, ci ele erau invadatoarele. Neutralitatea a fost hotarata intr-un Consiliu de Coroana inc din 3 august 19141. Daca pe scena politica s-au format dou curente, unul germanofil reprezentat de regele Carol I si de Petre Carp, si un altul pentru o actiune militara impotriva Austro-Ungariei, din punct de vedere al opiniei publice situatia era foarte clara, aceasta cerand eliberarea Transilvaniei. Desfasurarea ulterioara a evenimentelor, prin moartea regelui Carol I la 16 octombrie 1914 si punerea sub semnul intrebarii a victoriei Puterilor Centrale, a facut sa creasca forta curentului nationalist reprezentat de Take Ionescu, N. Filipescu, N. Iorga, Bratianu, Goga si Lucaci. Acest current a influentat decisive intrarea n razboi a Romaniei alaturi de In perioada de doi ani n care Romania a fost neutra, Turcia la 23 noiembrie 1916 si Bulgaria la 10 septembrie 1915 au intrat n razboi de partea Germaniei, in timp ce Italia la 23 mai 1915 a trecut de partea Frantei. Intrarea Romniei n razboi a avut o deosebita insemnatate politica, strategica si morala. Desi participa la un razboi imperialist, care viza reimpartirea economica si
1 Ion Mamina, Consilii de Coroana, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1997, p. 85.

politica a lumii, Romania a dus un razboi drept, de eliberare nationala2. Bratianu a purtat negocieri cu Antanta inca din 1915 si la inceputul lui 1916. el a pus pret ridicat pentru intrarea Romaniei in razboi si era hotarat sa nu angajeze tara in conflict prematur3. Aliatii occidentali au acceptat in cele din urma conditiile lui Bratianu in iulie 1916. Dar acesta nu a luat usor hotararea de a intra in razboi, urmand sase saptamani de negocieri pentru a stabili detaliile legate de intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei4. Planul de campanie al Romaniei, judicios intocmit, prevedea executarea unor actiuni pe doua fronturi: ofensiva pe frontul transilvanean, unde erau dislocati 420.324 oameni din totalul de 567.847, si apararea in prima faza pe frontul din Dobrogea, in asteptarea concentrarii trupelor ruse la sud de linia CernavodaMedgidia, si ofensiva in cea de-a doua faza. Frontului de sud ii era atribuit 142.523 oameni. Entuziasmul cu care armata romana a intrat in Transilvania in noaptea de 14/15 august 1916 precum si bucuria de nedescris cu care ea a fost intampinata de fratii de peste Carpati dadeau expresie justetei acestei decizii. Dar, asa cum se stie, din pacate, succesul a fost de scurta durata, caci in curand armata romana, neajutorata la timp de proaspetii aliati este obligata sa se retraga, in fata trupelor germane si austro-ungare5. Armatele romane au patruns adanc pe teritoriul provinciei de peste Carpati, acestea ocupand orasele Sibiu, Brasov, Toplita, Miercurea Ciuc. Ca urmare, insa, a atacului armatelor germano-bulgare conduse de feldmaresalul August von Mackensen, care a provocat pierderea capului de pod de la Turtucaia, ofensiva de pe frontul transilvanean a fost oprita in data de 26 august, o parte din trupe fiind deplasate pe frontul de sud6. Sprijnul trupelor ruse pe frontul din Dobrogea a fost ineficient, pana la sfarsitul lunii octombrie, trupele inamice au ocupat 2/3 din teritoriul provinciei.
2 Gheorghe Platon, Istorie moderna a Romaniei, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1985, p.468. 3 M. Barbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, S. Papacostea, P. Teodor, Istoria Romaniei, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1998, p. 416. 4 Ibidem. 5 Nicolae Isar, Istoria Moderna a Romaniei 1774/1784-1918, Bucuresti, Editura Universitara, 2006, p. 509. 6 Gheorghe Platon, op.cit., p. 469.

La est de Carpati trupele Puterilor Centrale, dupa lupte grele au fost oprite la Oituz de divizia 15 infanterie ( Divizia de Fier ) a carei lozinca in batalie a fost Pe aici nu se trece. In sudul Transilvaniei dupa lupte inversunate la trecatorile Jiului, rezistenta romaneasca a fost infranta7. Armatele austro-germane au inaintat pe valea Jiului, Craiova cazand in mana inamicilor la data de 8 noiembrie 1916, iar trupele inamice inaintand spre raurile Arges si Neajlov. In acelasi timp o alta grupare inamica a reusit sa treaca Dunarea pe la Zimnicea. Impotriva acestora, romanii au desfasurat batalia de la Arges-Neajlov, denumita si batalia de la Bucuresti, cea mai ampla actiune angajata in campania anului 1916. Datorita neindeplinirii angajamentului aliatilor de a acoperii sudul Romaniei, capitala Regatului, Bucuresti a fost ocupata de trupele Puterilor Centrale in data de 6 decembrie 1916. De la aceasta data, armata romana si odata cu ea autoritatile si principalele institutii ale statului se retrag in Moldova, aici, pe linia fortificata Galati-Namoloasa-Focsani, urmand a se organiza o noua rezistenta in fata ofensivei trupelor inamice8. Una dintre primele actiuni pe care Bratianu le-a intreprins imediat dupa evacuarea regelui si a ministrilor de la Bucuresti la Iasi a fost formarea noului guvern de uniune nationala la data de 11 decembrie 19169. In primavara anului 1917, Parlamentul roman dand expresie apelului la solidaritate nationala, avea sa adopte cele doua mari reforme democratice, reforma electorala si cea agrara10. Trebuie amintit ca dupa retragerea in Moldova poporul roman a facut un efort exceptional in vederea refacerii armatei si a asezarilor tuturor fabricilor dislocate de pe teritoriul ocupat pe productia de razboi. In pregatirea armatei un rol important a revenit misiunii generalului francez Berthelot11. Evenimentele revolutionare din Rusia au influentat adanc situatia militara din Romania. In aprilie 1917 I.I.C Bratianu, impreuna cu generalul Prezan, se aflau, din nou la Petrograd, discutiile purtate cu reprezentantii guvernului provizoriu sunt
7 8 9 10 11 Ibidem, p. 470. Nicolae Isar, op.cit., p. 509. M. Barbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, S. Papacostea, P. Teodor, op.cit., p. 417. Nicolae Isar, op.cit., p. 511 Henri Mathias Berthelot n. 7 dec 1861 -d. 28 ian 1931. A fost general al armatei franceze, in primul razboi mondial a fost sef de stat major al comandamentului suprem al trupelor franceze pe frontul de vest, a petrecut si doua perioade in Romania ca sef al Misiunii Militare Franceze in Romania.

apreciate drept satisfacatoare. Evolutia situatiei politice din Rusia si slabirea capacitatii de lupta a armatei ruse, infrangerea Italiei, descompunerea armatei de la Salonic, lipsa legaturii dintre teritoriile din est si cele din vest si izolarea Romaniei au agravat situatia tarii in primele luni ale anului 191712. In vara anului 1917 au avut loc marile batalii din care armata romana a iesit victorioasa. Prima mare batalie a fost Batalia de la Marasti in data de 9 iulie 1917, desi s-a desfasurat cu succes, ofensiva armatei romane a trebuit sa fie oprita zece zile mai tarziu ca urmare a descompunerii armatei ruse. Actiunea armatei a II-a romane la Marasti condusa de generalul Al Averescu a determinat schimbarea directiei de ofensiva a armatei germane catre Focsani, la Namoloasa, unde soldatii romani au obtinut victoria in lupta. A urmat celebra batalie de la Marasesti, inceputa in data de 6 august, unde armata romana a obtinut cea mai de seama victorie in primul razboi mondial. Dupa 29 de zile de lupte armata germana a fost silita sa treaca la defensiva13. Sub comanda generalului Eremia Grigorescu trupele romane au dat dovada de eroism, scotand din lupta aproape 50.000 de soldati si ofiteri inamici. Batalia de la Oituz a fost declansata la doua zile dupa inceputul ofensivei de la Marasesti. Puterile Centrale planuiau sa atraga fortele de la Marasesti si sa execute o lovitura principala pe directia Onesti. Dupa eforturi succesive cu mari pierderi, trupele germane au reusit sa patrunda doar 6 km in sectorul central al frontului, luptele incetand definitiv la jumatatea lunii august. Revolutia Socialista din Octombrie, prin consecintele sale a modificat radical evolutia evenimentelor politice si militare14. Dupa luarea conducerii de catre bolsevici in urma loviturii de stat, Rusia a iesit din razboi incheind mai intai, in toamna anului 1917 un armistitiu cu Puterile Centrale, iar apoi o pace separata, pacea de la Brest-Litovsk din februarie 1918. In aceasta situatie Romania era pusa intr-o imposibila rezistenta si obligata in cele din urma la incheierea unei paci separate cu Puterile Centrale. Astfel in contextul unei mari tensiuni politice se incheie mai intai un armistitiu la Focsani in
12 M. Barbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, S. Papacostea, P. Teodor, op.cit., p. 474. 13 Gheorghe Platon, op.cit., p. 478. 14 Ibidem, p. 479.

data de 9 decembrie 1917, iar apoi pacea de la Buftea-Bucuresti. Tratatul de pace incheiat cu acest prilej era unul de forta care impunea Romaniei conditii deosebit de grele15. Situatia politica extrem de grea a Romaniei la inceputul anului 1918 a bulversat pentru moment clasa politica romaneasca. Un rol important pe linia mentinerii curentului de alianta cu Antanta, in conditiile incheierii pacii separate, il avusesera emigrarea in Occident a unui grup important de lideri politici, precum Take Ionescu, Simion Mandrescu s.a. In vara anului 1918, armatele Antantei au obtinut importante succese modificand hotarator situatia razboiului16. In Balcani, Bulgaria este infranta de trupele Antantei conduse de generalul Franchet d`Esperey , aceasta capituland la 30 octombrie 1918. In aceasta situatie la 10 noiembrie 1918, cand trupele Antantei au trecut Dunarea, regele Ferdinand, ordona mobilizarea armatei. Antanta era instiintata ca Romania considera nul regimul instaurat prin pacea de la Bucurest si ca are dreptul sa-si infaptuiasca revendicarile sale legitime. Declarand razboi Germaniei, trupele romane au intrat, simultan, in toate teritoriile romanesti ocupate. Odata cu dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar la 28 octombrie 1918, romanii din Bucovina si la 1 decembrie 1918 cei din Transilvania s-au declarat pentru unirea cu Regatul Romaniei. Zece zile mai tarziu, Sfatul Tarii din Basarabia a renuntat la toate conditiile pe care le stabilise in martie in vederea unirii. Armata romana a intrat din nou n Transilvania ca s o elibereze la 24/25 noiembrie. Intr-o prima faza nu a depasit linia de la izvoarele Muresului, pentru a da libertate deplina adunrii de la Alba Iulia in a lua decizii. Comanda trupelor romanesti din Transilvania i-a fost acordata generalului Traian Mosoiu. Atrocitatile ungurilor impotriva romanilor si incursiunile permanente ale acestora pe teritoriul romanesc, mai ales dupa venirea la putere a comunistilor lui Bela Kun, a determinat armata romana sa treaca la ofensiva. Dup luptele date n Muntii Apuseni din 16 18 aprilie 1919, armata romana elibereaz Satu
15 Nicolae Isar, op.cit., p. 512. 16 Gheorghe Platon, op.cit., p. 484.

Mare, Carei 19 aprilie, Oradea, Salonta 20 aprilie, Debrein 23 aprilie, pentru ca la data de 1 mai 1919 sa se stabilizeze frontul de-a lungul Tisei. Situatia insa nu se linisteste, deoarece Bela Kun, profitand de certurile aliatilor, face noi recrutri si la 20 mai intreprinde o ofensiva impotriva Cehoslovaciei, pentru ca la 20 iulie 1919 s-i atace pe romani trecand Tisa prin trei puncte: Solnoc, Tokaj i Csongrad. Desi exista o decizie a aliatilor din 11 iulie prin care armata romana trebuia s intre in Budapesta si sa-i dezarmeze pe unguri, acestia nu au tinut cont de aceasta hotarare si i-au atacat pe romani. La 12 iulie 1919 comanda armatei romane i este incredintata generalului Gheorghe Madarascu. Armata romana riposteaza la atacul ungurilor din 20 iulie, si la 23 iulie ii respinge peste Tisa la Csongrad, in timp ce n sectorul principal de la Solnoc unde inamicul facuse progrese mai mari i-a respins la 26 iulie. In aceeasi zi au recuperat malul Tisei si la Tokaj, stabilizand frontul din nou de-a lungul Tisei. Dupa respingerea atacului unguresc si stabilizarea frontului, urmeaza ofensiva armatei romane care a trecut Tisa pe la Fegyvernek in noaptea de 29 30 iulie. Ajunsa n cealalta parte a Tisei, armata romana este organizata in trei corpuri: cel al generalului Demetrescu pozitionat pe flancul drept cu directia spre nord, cel al generalului Holban situat n centrul frontului cu directia Budapesta, si cel de-al treilea corp de armata al generalului Mosoiu din flancul stang cu directia spre sud. Pana la data de 3 august 1919 cele 3 armate romane zdrobesc armatele unguresti prinse la Miskloc, Cegled, Kecskemet, Kiskumfelegy, pentru ca la 4 august grupul condus de generalul Holban s intre triumfator n Budapesta. In partea de nord armata romana ocupa teritoriul pana la frontul cehoslovac, in partea de sud ajunge pana la cel franco-sarbesc, iar spre vest ocupa orasele Gyor, Szekesfehervar, Veszprem pana la lacul Balaton. Comandamentul roman le impune ungurilor n cadrul tratativelor un armistitiu prin care ii dezarmeaza total. Dup 4 luni de ocupatie, la 16 noiembrie, armata romana preda Budapesta unei comisii interaliate, dupa care incepe retragerea spre frontierele stabilite la conferinta de pace.

Pana la incheierea tratatelor de pace, in anii 1919-1920, pentru Romania, rezultatul cel mai important al participarii la razboi se concretiza in realizarea visului de aur al romanilor: desavarsirea unitatii nationale, odata cu integrarea efectiva in granitele Romaniei a provinciilor istorice romanesti incorporate de-a lungul timpului in cele doua mari imperii din vecinatate17.

17 Alexandru Osca, Istoria Contemporana a Romaniei (1918-1945), Craiova, Editura Sitech, 2009, p. 7.

Bibliografie

1. Barbulescu Mihai, Deletant Dennis, Keith Hitchins, Papacostea Serban,

2. 3. 4. 5. 6.

Teodor Pompiliu, Istoria Romaniei, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1998. Isar Nicolae, Istoria Moderna a Romanilor, Bucuresti, Editura Universitara, 2006. Platon Gheorghe, Istoria Moderna a Romaniei, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagocica, 1985. Osca Alexandru, Istoria Contemporana a Romaniei (1918-1945), Craiova, Editura Sitech, 2009. Osiac Vladimir, Istoria Moderna a Romaniei, Craiova, Editura Universitaria, 1999. Mamina Ion, Consilii de Coroana, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1997.

Romania si Primul Razboi Mondial

Romania in Relatiile Internationale in Epoca Contemporana

Student: Lungu Gabriel Lilian Profesor: Lucian Dindirica Facultatea: Drept si Stiinte Administrative Specializarea: Istorie
Anul: III