Sunteți pe pagina 1din 7

Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova d.

. 17 martie 1941, Cannes) a fost un diplomat i om politic romn, n repetate rnduri ministru al afacerilor strine, fost preedinte al Ligii Naiunilor.
Cuprins
[ascunde]

1 Biografie 2 Note 3 Bibliografie 4 Legturi externe 5 Fragmente audio

[modificare]Biografie Nscut la Craiova ca fiu al unui avocat, i-a petrecut copilria la moia tatlui su n Tituleti, Olt. Dup terminarea Liceului Carol I la Craiova n anul 1900 cu premiul de onoare, studiaz dreptul la Paris obinndu-i doctoratul cu teza Essai sur une thorie des droits ventuels. n aceast perioad [1] este iniiat n francmasonerie ntr-o loj masonic din capitala Franei.

Statuia lui Nicolae Titulescu din Braov.

n 1905 s-a ntors n Romnia ca profesor de drept la Universitatea din Iai, iar n 1907 se mut n Bucureti. n urma alegerilor din 1912, devine deputat pe listele Partidului ConservatorDemocrat condus de Take Ionescu, iar cinci ani mai trziu devine membru al guvernului lui Ion I. C. Brtianu ca Ministru al Finanelor. n vara anului 1918, mpreun cu alte personaliti romne (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille) nfiineaz la ParisComitetul Naional Romn, cu scopul de a propaga n opinia

public internaional dreptul poporului romn la unitatea naional, comitet recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotenial al naiunii romne. n anii 1928 - 1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru al Afacerilor Strine. n primul ministeriat la Externe (1927-1928) are o contribuie decisiv la acceptarea internaional a punctului de vedere romnesc cu privire la problema optanilor maghiari, ridicat deBudapesta, precum c Romnia ar fi discriminat la reforma agrar din 1921 pe marii proprietari (moieri) maghiari transilvani. Titulescu a combtut reproul guvernului maghiar, demonstrnd clar corectitudinea efecturii reformei respective de ctre Bucureti. ncepnd din anul 1921 a funcionat ca delegat permanent al Romniei la Liga Naiunilor de la Geneva, fiind ales de dou ori (1930 i 1931)Preedinte al acestei organizaii internaionale. n aceast calitate a militat contra revizionismului din Europa, pentru pstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bun vecintate ntre statele mari i mici, pentru respectarea suveranitii i egalitii tuturor statelor n relaiile internaionale, pentru securitate colectiv i prevenirea agresiunii. Contemporanii i-au reproat apropierea nepotrivit de ministrul de externe al URSS, Maxim Litvinov, ca i prea marea ncredere artat liderilor bolevici. Simpatia deschis pentru aciunile stngii politice europene, cu precdere n Rzboiul Civil din Spania, a fost, de asemenea, negativ vzut de clasa politic romneasc a vremii.

Mormntul lui Nicolae Titulescu situat n curtea Bisericii Sfntul Nicolae din cheii Braovului.

Titulescu i-a bazat ntreaga activitatea pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a Romniei. Dup instaurarea nazismuluin Germania, dndu-i seama de pericolul pe care-l reprezenta acesta pentru Romnia (ca i pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate n direcia ntririi colaborrii internaionale, n interesul pcii i securitii europene. Pe aceast linie politic, Titulescu a semnat la Londra, n 1933, n numele guvernului Romniei, conveniile: mpotriva agresorului i a depus eforturi remarcabile pentru ncheierea n 1933 a Micii nelegeri; pentru ncheierea n 1934 a nelegerii Balcanice (pacte regionale n care vedea o pavz mpotriva agresiunii din partea statelor revizioniste);

n 1936, regele Carol al II-lea, aliniindu-se presiunilor cercurilor de dreapta (pro-naziste) legionare dar i externe, l ndeprteaz din toate funciile oficiale i l oblig s se exileze. Stabilit la nceput n Elveia, apoi n Frana, Nicolae Titulescu a propagat chiar i n exil, prin conferine i articole de ziare, ideea prezervrii pcii, anticipnd pericolul unui nou rzboi. Nicolae Titulescu moare la Cannes (sau Souvrettes, Elveia, dup Petre Pandrea), dup o lung suferin, la data de 17 martie 1941. n 1992 rmiele sale au fost aduse n ar i inhumate n curtea Bisericii Sfntul Nicolae din cheii Braovului.

[modificare]Note

Cel mai important diplomat roman al secolului al XX-lea, una dintre marile personalitati ale diplomatiei europene in perioada dintre cele doua razboaie mondiale s-a nascut pe 4 martie, la Craiova. Tatal sau, Ion Titulescu, era jurist si ocupase functii importante la nivel local: prefect al judetului Dolj si presedinte al Curtii de Apel Craiova. Mama sa, Maria, era nepoata marelui pictor Theodor Aman. In anul 1900, T. isi incheia studiile medii la Colegiul Carol I din Craiova cu premiul de onoare la examenul de bacalaureat, fiind considerat cel mai stralucit elev al scolii. In anii urmatori a studiat la Facultatea de Drept din Paris, obtinand licenta in drept cu maximum de puncte. Dupa absolvirea facultatii, si-a inceput cariera didactica la catedra de drept civil a Facultatii de Drept de la Iasi, iar in 1905 a sustinut o stralucita teza de doctorat la Paris, devenind apoi, la 24 de ani, profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Bucuresti si membru al baroului avocatilor din Bucuresti. Incepand din 1908, T. a debutat in viata politica, in calitate de membru al Partidului Conservator Democrat al carui lider era marele orator si om politic Take Ionescu. Ales deputat in Parlamentul Romaniei in 1912, T. s-a afirmat prin competenta, gandire politica realista, dinamism si un talent oratoric deosebit. Dupa audierea discursului sau din Camera Deputatilor, Pozitia Romaniei fata de evenimentele din Balcani (20 decembrie 1913), Take Ionescu scria in ziarul La Roumanie : Un mare, un extraordinar talent s-a ridicat la tribuna romaneasca si acest talent este al nostru. Nu numai ca T. a facut ieri inceputul cel mai stralucitor in istoria elocintei parlamentare a Romaniei, dar acest inceput l-a clasat deopotriva ganditor si orator. De-a lungul carierei sale diplomatice, T. si-a desfasurat talentul oratoric in prelegeri si discursuri tinute in patru limbi europene, pe care le vorbea fluent: franceza, engleza, germana, italiana, fiind apreciat ca cel mai mare orator european al perioadei interbelice. In 1917 a devenit, pentru prima data, membru al guvernului Romaniei, ca ministru de Finante in guvernul condus de liderul liberal Ion I. C. Bratianu. In anii grei ai Primului Razboi Mondial, T. s-a implicat in lupta pentru pregatirea Marii Uniri si pentru inlaturarea consecintelor ocuparii zonei de sud a Romaniei de catre trupele Puterilor Centrale. In anul urmator, a infiintat la Paris, alaturi de oameni politici din Regat, dar si din Transilvania, Consiliul National al Unitatii Romane, recunoscut ca reprezentant al statului roman de catre marile puteri membre ale Antantei (Franta, S.U.A., Anglia, Italia). Dupa incheierea Primului Razboi Mondial, reorganizarea Europei postbelice a fost stabilita in cadrul Conferintei de pace de la Paris (1919-1920), la care T. a participat in calitate de prim-delegat al Romaniei, semnand, alaturi de Ion Cantacuzino, Tratatul de pace dintre statele aliate si asociate Antantei si Ungaria. Acest tratat consfintea unirea Transilvaniei, Crisanei, Maramuresului si Banatului cu Romania (1920). In acelasi an a primit din nou portofoliul ministerului de Finante, in guvernul condus de generalul Alexandru Averescu, in aceasta calitate revenindu-i initiativa reformei fiscale aplicate de statul roman in 1921. Cariera diplomatica propriu-zisa a lui T. a inceput la 16 decembrie 1921 cand a fost numit ambasador al Romaniei la Londra, post pe care l-a detinut pana in 1927. Dupa trei ani, in 1924, a devenit delegat permanent al Romaniei la Societatea Natiunilor, organizatia internationala creata dupa Primul Razboi Mondial cu scopul apararii pacii si securitatii mondiale. In anul 1926 a fost ales membru al Biroului director al Academiei Diplomatice Internationale de la Paris, iar in anul 1927 a preluat vicepresedintia acestui for international al diplomatilor pe care il va conduce, din 1934, in calitate de presedinte. La 6 iulie 1927 a devenit ministru de externe al Romaniei, functie pe care o va indeplini, cu unele intreruperi, pana in august 1936.

Intreaga activitate diplomatica a lui T. a avut in vedere afirmarea intereselor Romaniei pe plan international, consolidarea Marii Uniri, constituirea unor sisteme de securitate colectiva care sa garanteze integritatea si securitatea Romaniei, pastrarea climatului de pace in Europa. La initiativa sa, Romania a semnat in 1928, alaturi de Iugoslavia si Cehoslovacia, partenerele ei din Mica Intelegere (alianta cu caracter defensiv creata in 1921 din initiativa Romaniei, la propunerea lui T.), pactul Briand-Kellog, care scotea in afara legii razboiul ca mijloc de reglementare a diferendelor intre state. In 1930 si 1931 a fost ales de doua ori la rand presedinte al Adunarii Societatii Natiunilor, situatie unica in istoria acestei organizatii ceea ce reflecta pretuirea de care diplomatul roman se bucura pe plan international. In anul 1932 a fost seful delegatiei romane la Conferinta dezarmarii de la Geneva, propunerile sale in privinta reducerii armamentului concretizandu-se in redactarea uneia dintre Conventiile de definire a agresiunii semnate de statele membre ale Societatii Natiunilor, la Londra, in anul 1933. Alaturi de Mica Intelegere, in 1934 a luat fiinta o noua alianta, menita sa intareasca sistemul securitatii colective in Balcani: Intelegerea Balcanica. Din acest nou organism european faceau parte Romania, Iugoslavia, Grecia si Turcia, state care urmau sa coopereze pentru pastrarea statuquo-ului in zona balcanica in conditiile afirmarii tot mai puternice a politicii revizioniste duse de unele state europene ca Germania, Italia, Ungaria sau Bulgaria. Activitatea sa politica si diplomatica a fost inca o data recunoscuta in 1935 prin propunerea candidaturii sale la Premiul Nobel pentru pace , facuta de Facultatea de litere si filosofie din Iasi si alegerea sa ca membru activ al Academiei Romane. In august 1936, cu prilejul unei remanieri a guvernului condus de Gheorghe Tatarescu, a fost inlaturat in mod surprinzator din postul de ministru de externe, in plin proces de negocieri pentru incheierea pactului de neagresiune intre Romania si U.R.S.S. Relatiile diplomatice ale Romaniei cu U.R.S.S. fusesera reluate abia in 1934, principala problema litigioasa constituind-o nerecunoasterea de catre U.R.S.S. a unirii Basarabiei cu Romania in 1918 si deci a frontierei de rasarit a statului roman. Dupa inlaturarea sa din guvern, T. a trait in strainatate (Franta), continuand insa sa sustina pe plan extern cauza Romaniei. A murit la varsta de 59 de ani la Cannes, la 17 martie 1941. Testamentul sau, intocmit in 1940, exprima dorinta sa de a fi inmormantat in Romania, la Brasov. Acest lucru a fost posibil dupa 1989, cand ramasitele sale pamantesti au fost aduse in tara.

Sentimentul naional este acela care asigur existena popoarelor. Orice cauz pledat pe un ton mai sus dect cel normal este dinainte pierdut. Societile nu se guverneaz bine dect dac se suprapun dou fore: inteligena i puterea. Sentimentul de ncredere este condiia esenial a oricrei munci productive. Destinul e scuza celor slabi i opera celor tari. Popor alege-i efi, nu stpni! Legea nu e dect o prob a unei pri din drept; ea nu e dreptul nsui.

Nicolae Titulescu (1882-1941) a ocupat, timp de aproape patru decenii, un loc de frunte n viaa public a Romniei i a devenit, ntre cele dou rzboaie mondiale, una din personalitile proeminente ale vieii internaionale. Dup studii strlucite la Paris, a fost profesor de drept civil la universitile din Iai i din Bucureti. A fost membru al Academiei Romne, doctor honoris causa al Universitilor din Atena i Bratislava, preedinte al Academiei diplomatice internaionale. A fost ministru de finane (1917 i 1920-1921), delegat la Conferina de pace de la Paris (1920), ministru plenipoteniar la Londra (1922-1927), ministru de externe (1927-1928 i 1932-1936), delegat permanent (1920-1936) al Romniei la Liga Naiunilor (al crei preedinte a fost ales n 1930 i n 1931, singurul care a deinut aceasta funcie de dou ori), remarcnduse printr-un strlucit talent oratoric, servit de o documentaie vast i o riguroas argumentaie. Istoria Ligii Naiunilor este mai ales istoria ncercrii statelor mici i mijlocii de a ptrunde n viaa internaional, de a transforma instituia de la Geneva ntr-un instrument puternic i eficient de reglementare panic a problemelor internaionale, pe baza dreptului internaional. Delegaiile rilor mici i mijlocii s-au confruntat la Geneva cu poziia ostil a marilor puteri, care nu se mpcau cu ideea participrii cu drepturi egale a tuturor rilor la viaa internaional. Aceste state au reuit s imprime forului genovez o direcie progresist. Romnia a fost unul dintre membrii fondatori ai Societii Naiunilor, a participat activ la Societatea Naiunilor, remarcndu-se mai ales odat cu numirea lui Nicolae Titulescu la conducerea ei. n toamna anului 1930 Nicolae Titulescu a fost ales preedinte al Adunrii Generale a Societii Naiunilor, n semn de recunoatere a marelui prestigiu de care se bucura pe plan internaional. Contrar practicii obinuite a Adunrii generale, de a nu rennoi mandatul anual al preedintelui su, Nicolae Titulescu avea s fie reales ca preedinte al Adunrii Generale a Societii Naiunilor n 1931, datorit activitii sale neobosite n aceast funcie. Ideile lui Titulescu au avut un larg grad de aderen n opinia public mondial. Preocuparea sa pentru definirea conceptului de pace i pentru gsirea mijloacelor de meninere a acesteia se regsete n majoritatea discursurilor sale, n interviurile pe care le-a dat, n diferite note transmise n ar n calitatea sa de diplomat, de ministru al afacerilor strine sau ca preedinte al Adunrii Ligii Naiunilor. Acionnd mpreun cu celelalte state mijlocii i mici, Romnia a putut s-i fac auzit i chiar ascultat glasul, exprimndu-i prerea asupra celor mai importante probleme ale epocii. Nicolae Titulescu a vzut n Societatea Naiunilor o instituie solid n cadrul creia puteau fi organizate pacea i securitatea naional, i a profitat din plin de aceste oportuniti. Gndirea i aciunile lui Titulescu au fost remarcabile prin luciditatea i realismul lor. El a militat pentru suveranitatea i egalitatea tuturor statelor n relaiile internaionale, pentru securitatea colectiv i prevenirea agresiunii. n articolul Suveranitatea statelor, publicat n Dictionnaire diplomatique, vol. II, subliniind c o colaborare internaional nu este posibil dect ntre state egale n drepturi, Titulescu a combtut concepia supra-statului. Considernd depit vechea diplomaie de cancelarie, el a fost protagonist al diplomaiei n micare, pus n serviciul asigurrii pcii, pe care, ntr-o conferin de mare rsunet intitulat Dinamica pcii, o definea ca fenomen al micrii. Dinamica pcii nsemna n concepia lui Titulescu realizarea unui progres continuu n viata internaional, pe etape, de la naional, prin regional, la universal. Titulescu i-a bazat ntreaga activitate pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a Romniei. Dup instaurarea fascismului n Germania, dndu-i seama de pericolul pe care-l reprezenta aceasta pentru Romnia (ca i pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate n direcia ntririi colaborrii internaionale, interesul pcii i securitii europene. Pe linia aceasta, Titulescu a

semnat la Londra, n 1933, n numele guvernului Romniei, convenia de definire a agresorului i a depus eforturi remarcabile pentru ncheierea n 1933 a Micii nelegeri i pentru ncheierea n 1934 a nelegerii Balcanice, pacte regionale n care vedea o protecie mpotriva agresiunii. Nemulumite de politica extern preconizat de Titulescu, cercurile politice cele mai reacionare, profasciste, din ar i guvernele Germaniei i Italiei au fcut presiuni pentru nlturarea lui. n august 1936, Carol al II-lea l-a nlturat din guvern; Titulescu a plecat n Elveia, apoi n Frana, la Cannes, unde a i murit. n emigraie a continuat s acioneze, folosind orice prilej pentru a promova ideea de meninere a pcii; a confereniat la Academia diplomatic din Paris, n Camera Comunelor, la universitile din Oxford i Cambridge etc. i a fost ales preedinte de onoare al Comitetului Romn al Reuniunii Universale pentru Pace. Calitile lui Nicolae Titulescu erau cu totul excepionale: orator pasionat i convingtor care excela prin logic, precizie, elegan; diplomat abil aprtor constant al intereselor romneti, dar i al pcii internaionale. ntr-o vreme ce a consacrat numeroase personaliti politice, Titulescu i ctigase renumele unuia dintre cei mai prestigioi oratori ai timpului su. Un scriitor francez l considera chiar cel mai mare orator de limb francez. Titulescu era supranumit academicianul pcii, ministrul Europei, tribunul pcii, iar A. Frangulis, preedinte al Academiei Diplomatice Internaionale, evocndu-l pe Titulescu l caracteriza drept o siluet legendar a congreselor i reuniunilor internaionale. Titulescu a prezentat, de-a lungul anilor, la sesiunile anuale, importante expuneri pe teme de mare interes, cum ar fi: problematica minoritilor, securitatea colectiv, Europa unit, indivizibilitatea pcii, principiul neagresiunii etc. n 1942, la scurt timp dup moartea sa, ce a survenit la Cannes, n 17 martie 1941, W. Steed cel ce fusese titularul catedrei la secia romn de la Kings College din Londra, creat n 1924 la sugestia lui Titulescu afirma c Nicolae Titulescu, om de extrem inteligen i cu un farmec inefabil, avea dou dominante: devoiunea fa de Romnia i devotamentul fa de cauza general a pcii europene. n concepia lui Nicolae Titulescu privind desfurarea relaiilor internaionale i rolul dreptului internaional n viaa naiunilor, pacea reprezint elementul central de referin, premisa i scopul dezvoltrii armonioase a tuturor statelor, motivaia i factorul dinamic ce st la baza aciunii progresului. Pacea scria N. Titulescu n celebrul su discurs rostit n Reichstag n 1929, Dinamica Pcii este un fenomen de micare. Ea este ceva viu care se nfptuiete treptat. Pacea nu este nici odihn, nici delsare. Pacea este numai un scop, o direcie. Iubitor de pace, n asemenea msuri nct ajunsese s afirme c inclusiv drepturile fireti ale rii sale trebuie validate prin bun nelegere, i nu prin mijlocirea spadei, el s-a dovedit un critic acerb i un adversar nenduplecat al oricrei politici aventuriste, care-i propunea s rpeasc ceea ce aparinea altora. Titulescu a definit fr nici un echivoc dumanii Romniei i ai si. Acetia nu erau ri sau popoare anume, ci iredentismul i revizionismul, nclcarea suveranitilor consfinite prin tratatele de pace, nesocotirea aspiraiei spre nelegere i colaborare. S-a strduit cu aceeai lips de echivoc s gseasc i s pun n practic soluiile capabile s contracareze uneltirile adepilor agresiunii. nelegnd, ca puini alii n epoc, c cimentarea relaiilor de prietenie i bun vecintate reprezint cea mai solid garanie a pcii, a ncurajat eforturile de constituire, meninere i consolidare a Micii nelegeri i nelegerii Balcanice. La 7 martie 1992, Nicolae Titulescu s-a ntors acas, pentru a se odihni n pmntul naintailor. Cel care i-a pus ntreaga fiin n slujba afirmrii Romniei, cel care a strbtut lumea n lung i n lat pentru

a o face cunoscut i a-i apra interesele a venit s se aeze, asemenea tuturor eroilor neamului, la temelia edificiului pe care l-a durat fr tihn. Dinpcate, idealul cruia Titulescu i-a nchinat ntreaga via meninerea pcii ntre naiuni nu a putut fi realizat n timpul vieii sale, moartea sa, departe de ar, survenind n perioada crncen a celei mai mari conflagraii mondiale pe care Titulescu, ca om, ca diplomat, ncercase s o prentmpine. Din perspectiva timpului, se poate afirma c Nicolae Titulescu a promovat o politic extern consecvent i principial, ce se nscrie pe o linie de continuitate a concepiei poporului romn privind propria sa implicare n familia naiunilor. n Cuvntul nainte al crii sale, Politica extern a Romniei, elaborat n 1937, este citat marele publicist Raymond Cartier, care scria Ti-tu-les-cu! Cele patru silabe ale numelui su sonor au umplut istoria diplomatic de dup rzboi. El a fost unul din marii oameni ai Romniei, unul dintre marii oameni ai Micii nelegeri, unul dintre marii oameni ai Genevei i, pentru a spune totul, unul dintre marii oameni ai Europei. Aceste cuvinte sintetizeaz prestigiul enorm de care se bucura Titulescu n epoca sa i rolul excepional pe care l-a jucat ntr-o perioad extrem de complicat a istoriei europene i mondiale.

S-ar putea să vă placă și