Sunteți pe pagina 1din 1

6.Problema omului in filosofia antica greaca(sofistii,Socrate,Platon,Aristotel,Epicur,stoicii s.a).

Filosofia Sofistilor: Sofistii erau considerati profesori de intelepciuneNu erau organizati in scoli ci activau independent,predind urmatoarele discipline:constitutia si administratia statului,arta militara,etica si oratoria.Cei mai renumiti sofisti erau:Protagoros,Gorgios,Prodicos.Prodagoros se indoieste de posibilitatea cunoasterii absolute si obiective a realitatii..Sursa intregii cunoasteri se afla in senzatii.Oamenii foarte diferit pecep lumea inconjuratoare in dependenta de starea atit a obiectului cit si a subiectului cunoasterii in fiecare moment concret.De aceea obiectul este asa si nu altfel,adica anume asa cum il percepem noi la momentul dat.Nu poate exista nici o stiinta unica,pot exista numai opinii diverse despre unul si acelasi lucru,la fel de justificate pt. toti. In opinia sa omul este masura tuturor lucrurilor.Gorghias si-a fondat sistema filosofica pe teza eleatilor:Fiinta exista iar neantul nu exista Gorghias preface aceasta teza in urmatorul enunt:Nu exista nici fiinta,nu exista nici neantul.Adica nu exista nimic. Socrate: Socrate muta cerul de gravitate al cercetailor filosofice di lumea externa in cea interna,de la cosmos la om.Caci mai de prt decit natura era pentru el omul.Cunoastete pe tine insutiCelebra maxima de pe frontispiciul de la Delphi,devenise si maxima lui Socrate.Intorcindu-si fiecare privirile asupra lui insusi,cercetinduse pe sine,va afla ce stie si ce nu stie,ce poate si ce nu poate,precum si ce trebuie sa faca.Numai omul care si-a supus analizei propriile sale actiuni isi poate cunoaste adevarata esenta.In discursurile sale Socrate invata ca omul nu trebuie sa tinda sa acumuleze un anumit volum de cunostinte,ci sa tinda spre intelepciune,care poate fi atinsa cu ajutorul filosofiei.Anume filosofia il indeamna si il ajuta pe om sa se cunoasca pe sine,sasi descifreze potentialul propriului suflet. Platon: Considera ca omul se afirma ca o fiinta deosebita de celelalte vietuitoare cunoscind 2 lumi:cea sensibila sic ea inteligibila.Lumea sensibila este accesibila experientei,cunoasterii prin simturi,iar lumea inteligibila poate fi studiata doar de ratiune.La baza cunoasterii Platon plaseaza principiul lui Socrate .Cunoastete pe tine insuti.Este necesar,afirma el,de a te scufunda in lumea spiritual proprie si de a te determina in gindurile tale.In dialogul Omul de statPlaton precizeaza ca politica-arta regala-este o stiinta teoretica,directa care elucideaza esenta conducerii oamenilor.Oamenii,afirma el,pot fi condusi atit prin convingere cit si prin violenta. Aristotel: In ceea ce priveste stiinta omului Aristotel defineste in cartea sa Despre suflet,sufletul ca o entelechie(act) al corpului.Omul este un animal,dar un animal rational.Sufletul are regiuni deosebite:cea inferioara-este cea vegetative(comuna plantelor si animalelor),si in fine cea rationala,rezervata omului.Spiritul uman se naste ca o tabula rasa in care se imprima experienta cistigata,acest intelect este deci pasiv,dar exista si un intellect active;acesta este nemuritor,vesnic,este parte ape care o avem comuna cu zeii. Epicur: Considera ca sarcina filosofiei este de a crea stiinta despre comportare ce ar face omul fericit.Criteriul fericirii consta in eliberarea sufletului de tot cei intimplator,de tot ce sta in calea placerii:tulburari sufletesti.neliniste si frica de :zei,moarte ,viata de apoi.Cine stie sa se debaraseze de teama fata de imprejurarile exterioare este mai fericit.Omul trebuie sa contribuie la sanatatea corpului si tihna sufletului,anume aceasta dupa Epicur si este criteriul unei vieti fericite.