Sunteți pe pagina 1din 8

Unitatea de infractiuni (Pluralitatea aparenta de infractiuni)

Aceasta se caracterizeaza printr-o singura actiune, un singur rezultat si un singur raport de cauzalitate. Unitatea de infractiuni este de doua feluri: a) Unitatea naturala de infractiuni exista atunci cnd o fapta constituie, n mod natural, firesc o singura infractiune. b) Unitatea legala de infractiuni exista atunci cnd, n mod normal, ar exista o pluritate de infractiuni, dar legiuitorul a prevazut expres exis 19119b121t tenta unei singure infractiuni. Ex: Tlharia (art. 211, cod penal) e compusa din furt si violenta (verbala sau fizica). Formele unitatii naturale de infractiuni 1) Unitatea naturala colectiva exista atunci cnd, prin mai multe acte care se unesc ntr-o singura actiune, se produce un singur rezultat si, n consecinta, o singura infractiune. Conditii de existenta: a) Trebuie sa existe o singura actiune realizata prin mai multe acte. O actiune cuprinde mai multe acte atunci cnd actele respective sunt executate n mod continuu, adica printr-un proces executional unic. Pentru ca actiunea sa cuprinda mai multe acte trebuie ca ntre aceste acte sa nu existe ntreruperi sau intervale de timp, care sa fie nefiresti n raport de natura infractiunilor. b) Trebuie sa existe aceeasi rezolutie infractionala pentru toate actele de executare. Daca elementul nou aparut n cadrul rezolutiei infractionale intervine nainte de epuizarea actiunii, atunci exista doar o modificare a rezolutiei initiale, iar conditia unicitatii rezolutiei este ndeplinita. n schimb, daca elementul nou aparut intervine dupa epuizarea actiunii, atunci exista o noua rezolutie infractionala si o pluralitate de infractiuni. c) Toate actele care creeaza actiunea unica trebuie sa aiba acceasi ncadrare juridica. Este ndeplinita aceasta conditie, existnd ncadrare juridica si atunci cnd o parte dintre actele de executare realizeaza forma simpla a infractiunii, iar alte acte de executare realizeaza forma calificata (agravanta) a infractiunii. ntr-o astfel de ipoteza, ncadrarea juridica a faptei va fi n forma agravanta a acesteia.

Ex: Avem acte de executare ncepute ziua, continuate si ncheiate pe timp de noapte. n acest caz avem forma calificata a pedepsei. d) Existenta aceluiasi subiect pasiv sau existenta aceluiasi obiect juridic lezat. Potrivit unei prime opinii, unanima n jurisprudenta, majoritara n doctrina, trebuie facuta distinctia ntre infractiunile contra persoanei si cele contra patrimoniului. n cazul infractiunii contra persoanei este obligatorie unicitatea subiectului pasiv, n timp ce n cazul infractiunii contra patrimoniului aceasta conditie nu trebuie ndeplinita pentru a exista unitate naturala colectiva. Argumentele aduse n favoarea acestei distinctii sunt urmatoarele doua: - Pe de o parte, n cazul infractiunii contra persoanei conteaza pentru faptuitor, n mod esential, identitatea subiectului pasiv. Pe de alta parte, n cazul infractiunii contra patrimoniului, pe faptuitor nu intereseaza identitatea subiectului pasiv. - n cazul infractiunii contra persoanei exista attea obiecte juridice lezate cte persoane sunt lezate, n timp ce n cazul infractiunii contra patrimoniului exista un singur obiect juridic lezat, indiferent de cti subiecti pasivi exista. Potrivit unei a doua opinii (Florin Streteanu), nu trebuie facuta nici un fel de distinctie ntre infractiunile contra persoanei si cele contra patrimoniului, conditia unicitatii subiectului pasiv fiind obligatorie n amndoua cazurile. Argumente: - Exista infractiuni la care nu putem spune ca l intereseaza pe infractor identitatea persoanei, cum ar fi infractiunea de violare de domiciliu (infractiune contra persoanei). - n realitate, fiecare are un patrimoniu distinct. Nu exista un patrimoniu comun. - Orice forma de unitate de infractiuni, inclusiv unitatea naturala colectiva, presupune un singur rezultat, iar lezarea unor persoane diferite nu poate sa produca un singur rezultat, deoarece drepturile unor persoane distincte nu pot fi nsumate. 1. Infractiunea simpla exista atunci cnd avem un singur act de executare si un singur rezultat, fapta ncadrndu-se ntr-o singura norma legala.

2. Infractiunea continua Este acea infractiune care se caracterizeaza prin faptul ca fie actiunea, fie re-zultatul actiunii se prelungesc pe o perioada mai lunga de timp datorita naturii lor. Exista doua forme de infractiuni continue:

a) Acea forma la care actiunea este continua (Ex: Conducerea n stare de ebri-etate, portul ilegal de arma, detinerea de instrumente n vederea falsificarii). b) Acea forma la care actiunea este unica, nsa efectul ei se prelungeste n timp (Ex: furtul de curent). Infractiunile continue mai pot fi clasificate n: a) Infractiuni continue succesive - Acele infractiuni n cazul carora, datorita naturii infractiunilor respective exista anumite ntreruperi ale continuitatii (n cazul furtului de curent, este evident ca acesta nu este furat n continuu, ci mai sunt si perioade n care nu este folosita reteaua de curent). Aceste ntreruperi nu afecteaza unitatea de infractiuni. Aceasta ar fi afectata doar daca ntreruperile nu ar mai fi normale sau firesti. b) Infractiuni continue permanente - Se caracterizeaza prin faptul ca actiunea incriminata nu presupune prin natura ei anumite ntreruperi, astfel nct orice ntrerupere a actului de executare conduce la solutia retinerii unei pluralitati de infractiuni. O astfel de infractiune continua permanenta este orice fel de detinere ilegala: de droguri, de arme etc. Aceasta clasificare este importanta deoarece se tine cont de faptul ca n cazul infractiunilor continue succesive doar ntreruperile anormale duc la un concurs de infractiuni, n timp ce la infractiunile continue permanente orice ntrerupere duce la un concurs de infractiuni. ntreruperile judiciare ale actului de executare n mod normal, atunci cnd un infractor care fura curent electric e prins si debransat de catre politie, nsa el se rebranseaza imediat, nu se ntrerupe actul de executare, deoarece este o ntrerupere fireasca. Potrivit doctrinei, momentul trimiterii n judecata echivaleaza cu ntreruperea actului de executare. Astfel, printr-o fictiune se considera ca infractiunea s-a epuizat, iar ceea ce se comite ulterior acestui moment intra n interiorul unei noi infractiuni. Argumentele care sustin acest punct de vedere sunt urmatoarele: - n momentul trimiterii n judecata infractorului i se imputa faptele comise, iar ceea ce se ntmpla ulterior nu poate face parte din rechizitoriu. - Daca s-ar lua n considerare momentul condamnarii ca fiind momentul ntre-ruperii actului de executare, s-ar crea un perpetum mobile judiciar. Potrivit altor instante si altor autori momentul care trebuie luat n calcul este cel al condamnarii definitive, pentru ca n dreptul penal romn singurele hotarri judecatoresti sau singurele acte de procedura care produc efecte sunt cele defini-tive. n fapt ntreruperile judiciare sunt niste ntreruperi artificiale, deoarece infrac-tiunea se comite n continuare, ele fiind rezultatul unei fictiuni prin care se con-sidera ca o infractiune s-a epuizat. Momentul consumarii si epuizarii infractiunii

Ca regula generala, n cazul infractiunilor cu durata de executare, raportarea altor institutii de drept penal se face la momentul epuizarii infractiunilor, nsa exista destul de multe exceptii de la regula. Este important de precizat ca att capitolul referitor la ntreruperile judiciare ale actului de executare, ct si cel referitor la momentul epuizarii infractiunii sunt la fel reglementate n cazul tuturor infractiunilor cu durata de executare. Momentul consumarii infractiunii este momentul primului act de executare, iar momentul epuizarii infractiunii echivaleaza cu momentul ultimului act de execu-tare. Singurul rationament dupa care se alege momentul la care ne raportam e unul de natura pur practica, n baza caruia se urmareste ca faptuitorul sa nu aiba o pozi-tie mai buna dect cel care a comis fapta pe o perioada mai scurta. Formele unitatii legale de infractiuni Unitatea legala de infractiuni exista atunci cnd doua sau mai multe actiuni sau rezultate, care n mod normal ar fi realizat continutul a mai multe infractiuni, sunt unite prin vointa legiuitorului, ntr-o infractiune unica. n aceasta categorie intra infractiunea continuata, infractiunea complexa, infractiunea de obicei si infractiunea progresiva. 1) Infractiunea continuata Este reglementata n art. 41 (2), cod penal potrivit caruia ,,infractiunea este continuata cnd o persoana savrseste la diferite intervale de timp, dar n realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare n parte, continutul aceleiasi infractiuni. Mai explicit, ea reprezinta o suma de infractiuni de acelasi fel, comise n baza aceleiasi hotarri. Conditiile de existenta ale infractiunii continuate a) Sa existe mai multe actiuni comise la diferite intervale de timp. Prin existenta acestei conditii, infractiunea continuata se delimiteaza de unitatea naturala colectiva la care actele de executare erau comise n mod continuu, fara nreruperi. b) Sa existe o singura rezolutie infractionala. Este necesar ca nainte de ncepe-rea executarii actiunii faptuitorul sa ia aceeasi rezolutie infractionala pentru toate actiunile comise ulterior. Rezolutia unica presupune mai mult dect o simpla idee infractionala. Pentru a putea vorbi de o rezolutie infractionala trebuie ca aceas-ta sa fie determinata, adica faptuitorul sa aiba n minte, cel putin n linii mari, desfasurarea ulterioara a infractiunii. Existenta unei rezolutii infractionale unice se determina n practica dupa anumi-te criterii. De exemplu, dupa marimea intervalului de timp dintre actiuni. Astfel, daca acest interval e scurt, se poate vorbi de o singura rezolutie. De asemenea, se mai au n vedere modalitatea de comitere a actiunii, precum si obiectele vizate, care, daca sunt asemanatoare, pot sa probeze existenta unei rezolutii unice.

c) Toate actiunile sa realizeze continutul aceleiasi infractiuni. Aceasta presu-pune doua lucruri: - n primul rnd, sa existe unitate de ncadrare juridica. - n al doilea rnd, sa existe acelasi rezultat al ntregii infractiuni. Rezultatele partiale trebuie sa poata fi cumulate ntr-un rezultat unic. E obligatoriu sa existe acelasi subiect pasiv. d) Toate actiunile sa fi fost comise de aceeasi persoana, fara sa conteze nsa for-ma de participatie si fara sa conteze daca si schimba sau nu calitatea n care parti-cipa la comiterea infractiunii (autor, coautor, instigator, complice). n cazul n care n cadrul unei infractiuni continuate un infractor participa n mai multe forme de participatie se ia n considerare forma de participatie cea mai grea. n situatia n care o persoana participa la o singura actiune se va retine ca a comis o infractiune continuata doar daca stia ca participa la o astfel de infractiune. n raport de aceste conditii trebuie sa se faca distinctie ntre infractiunea conti-nuata si concursul real omogen. Criteriile de delimitare sunt urmatoarele: a) La infractiunea continuata exista o unitate de rezolutie, iar la concursul omo-gen exista o pluralitate de rezolutii. De regula, se considera ca atunci cnd ntre actiuni trec intervale de timp foarte lungi exista mai multe rezolutii. Daca infracti-unile sunt comise n modalitati asemanatoare si vizeaza acelasi obiect exista, de re-gula, o singura rezolutie. b) n cazul infractiunii continuate este obligatorie existenta aceluiasi subiect pa-siv, n timp ce la concurs nu este ceruta aceasta conditie. c) La infractiunea continuata se cere ca ntre actiuni sa existe anumite intervale de timp, iar la concurs nu exista acesta conditie. Categorii de infractiuni care nu se pot comite n forma continuata 1) Infractiunile al caror rezultat este indivizibil sau definitiv (Ex: omor, avort). Se discuta n doctrina daca tentativa de omor poate fi infractiune continuata. Potrivit unei opinii, pe care o mpartaseste si prof. F. Streteanu, tentativa de omor poate fi comisa n forma continuata. Ex: La otravirea cu arseniu sunt necesare mai multe acte de executare. Astfel, se dau victimei mai multe doze pe o perioada de timp la anumite intervale. Potrivit unei a doua opinii (sustinuta de R. Chirita), tentativa de omor, ca la ori-ce alta infractiune, nu poate fi comisa n forma continuata pentru ca nu se poate ndeplini niciodata conditiia unitatii de rezolutie infractionala. 2) Infractiunile din culpa, deoarece n cazul acestora nu exista rezolutie infrac-tionala. Din aceeasi ratiune nu pot fi comise sub forma infractiunilor continuate nici infractiunile praeterintentionate.

Este important de precizat ca si unele infractiuni omisive se pot comite n forma continuata. De exemplu, ceferistul care nu lasa, n mod repetat, bariera la trecerea trenului. De asemenea, infractiunile continue si cele de obicei se pot comite n forma continuata. Sanctionarea infractiunii continuate Potrivit art. 42, cod penal infractiunea continuata se sanctioneaza dupa acelasi sistem ca si recidiva postexecutorie, adica cu o pedeapsa ntre minimum si maximum special al infractiunii comise, nsa sporul e cel de la concursul de infrac-tiuni (5 ani pentru nchisoare si jumatate din maxim pentru amenda).

2) Infractiunea complexa Este infractiunea n cazul careia unul dintre elementele constitutive ale infracti-unii realizeaza continutul unei alte infractiuni (Tlharia formata din furt si violen-ta, violul format din violenta si act sexual). Ea este reglementata n art. 41 (3), cod penal. Nu e necesar ca aceasta sa fie comisa prin doua actiuni, existnd si in-fractiuni complexe comise printr-o singura actiune (ultrajul). Infractiunea complexa poate fi de doua feluri: a) Infractiune complexa n forma simpla Cnd continutul de baza al infrac-tiunii cuprinde un element care realizeaza singur continutul unei infractiuni. Ex: ultraj, tlharie b) Infractiune complexa n forma agravata Cnd elementul care realizeaza continutul altei infractiuni este o circumstanta agravanta (Ex: furt prin efractie). Ceea ce caracterizeaza infractiunea complexa este existenta a doua obiecte juri-dice, dintre care unul este principal iar celalalt, secundar. n cazul n care se lezeaza doar obiectul juridic secundar, fara a se leza si cel principal, exista tentativa la in-fractiunea complexa. Aceasta se consuma atunci cnd se aduce atingere obiectului principal. Importanta acestei clasificari consta n faptul ca n cazul infractiunii complexe n forma simpla, inexistenta conditiilor de existenta ale infractiunii complexe con-duce la retinerea a doua infractiuni distincte, n timp ce la infractiunea complexa n forma agravata, daca nu sunt ndeplinite criteriile de existenta ale infractiunii com-plexe se vor retine tot 2 infractiuni, nsa una dintre ele este infractiune banuita a fi complexa, dar n forma simpla. Infractiunea complexa prezinta importanta doar din punct de vedere al delimi-tarii acesteia de concursul de infractiuni. Astfel, s-au format trei criterii de delimi-tare, care sunt si conditiile de existenta ale infractiunii complexe: 1) Criteriul necesitatii absorbtiei - Potrivit acestui criteriu, o infractiune este complexa si o absoarbe pe alta atunci cnd infractiunea absorbanta nu se poate co-mite niciodata fara a comite automat si infractiunea absorbita. Acest criteriu se ana-lizeaza n abstract.

Au existat discutii n doctrina daca furtul prin efractie absoarbe sau nu violarea de domiciliu. Dupa parerea noastra, acesta nu absoarbe violarea de domiciliu, deoa-rece poate exista furt prin efractie si din masina, fabrica, uzina etc.. Deci, n acest caz va exista concurs de infractiuni. De asemenea, au existat discutii cu privire la textul art. 178 (3), cod penal care incrimineaza uciderea din culpa comisa de catre un conducator auto aflat n stare de ebrietate. La prima vedere art. 178 absoarbe prevederea din Codul rutier, nsa nu e asa, deoarece aceasta infractiune se poate comite si n alte locuri dect pe drumurile publice, asa cum prevede Codul rutier. 2) Criteriul caracterului determinat sau determinabil al infractiunii absorbite - Presupune ca textul legal al infractiunii complexe trebuie sa precizeze, fie explicit, fie implicit, infractiunea care este absorbita. Daca lipseste acest carac-ter determinat sau determinabil fapta nu este complexa si nu absoarbe o alta infrac-tiune. Infractiunea de nselaciune nu e una complexa, nefiind determinata sau determinabila. 3) Criteriul pericolului social Potrivit acestuia, infractiunea absorbanta trebuie sa aiba un pericol social mai mare dect infractiunea absorbita (sa aiba o pedeapsa mai mare). Daca pedeapsa pentru infractiunea absorbita este mai mare se retine ntotdeauna concurs de infractiuni. 3) Infractiunea de obicei Pentru a exista infractiune de obicei, potrivit textului legal, este necesar sa fie comise mai multe acte de executare, care sa evidentieze existenta unei obisnuinte. Ex: prostitutia, cersetoria Ceea ce diferentiaza infractiunea de obicei de cea continuata este faptul ca n cazul celei dinti un act de executare luat separat nu are relevanta penala, n timp ce la infractiunea continuata orice act de executare luat separat este infractiune. Exista o anumita forma a acestei infractiuni numita infractiune de simpla repe-tare, care se caracterizeaza prin faptul ca legea precizeaza cu exactitate numarul ac-telor de executare care trebuie comise pentru a exista infractiune. Astfel, art. 98, cod silvic incrimineaza nsusirea de cel putin doua ori a vreascurilor din padure ce depasesc o cantitate de 3m de lemn. 4) Infractiunea progresiva Exista atunci cnd, dupa comiterea actiunii de catre faptuitor, rezultatul faptei se agraveaza fara interventia faptuitorului, conducnd la o alta ncadrare juridica a faptei (Exemplul clasic: art. 180 art. 183, cod penal). Chiar daca de cele mai multe ori infractiunea progresiva apare la infractiunile comise praeterintentionat, exista si cazuri de infractiuni progresive comise intentionat sau din culpa. Ceea ce conteaza pentru ncadrarea juridica a faptei este rezultatul final care se produce, acesta determinnd ncadrarea juridica a faptei, n timp ce ncadrarile an-terioare si pierd

relevanta. Daca infractorul a fost condamnat pentru prima fapta, atunci cnd se produce rezultatul mai grav se face recurs n anulare si se da o noua hotarre de condamnare.