BAZELE STIINTEI NURSING-ULUI INTRODUCERE IN PROFESIE

Lecia de anatomie a dr. Willem van der Meer Istoria medicinei se ocup att de evoluia medicinei ca tiin, ct Si de contribuiile diverselor personaliti n acest domeniu. Medicina nu a aprut ca tiin aa cum o cunoatem astzi. De la arta vracilor i amanilor care pretindeau c alung duhurile rele, la medicina sacerdoilor care practicau n umbra templelor, pn la medicina modern este o cale lung. Dac medicul medieval i renascentist era un erudit, bun cunosctor att al textelor clasice, ct i al astrologiei i alchimiei, medicul modern trebuie s fie att savant, ct i cetean, care s aplice tiina actual n scopul modificrii pozitive a condiiilor de mediu natural i social. Medicina preistoric. Boala a preexistat apariiei omului pe Pmnt: La animale cu mbolnviri de diferite tipuri, se nregistreaz comportamente care pot fi ncadrate printre activitile tmduitoare. Astfel, mamiferele obinuiesc s-i ling rnile (prin care se realizeaza i o dezinfecie datorit antibioticelor din saliv), i expun la soare prile suferinde, n caz de indigestie chiar i carnivorele consum iarb. Deci aciunea de vindecare a existat nainte de apariia omului. Exist o filogenez a activitii vindectoare. Se remarc ns o deosebire esenial ntre aciunile vindectoare din lumea biologic i cele din medicina uman. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice n timp ce aciunile medicinei umane se bazeaza pe contiin, gndire, strategie. Medicina uman a aprut i evoluat din necesitatea pstrrii forei de munc, necesitatea ngrijirii nou-nscutului i a gravidei, necesitatea combaterii durerii. Exist 3 izvoare principale pentru studiul medicinei preistorice: paleopatologia: (patologia veche) studiaz urme ale proceselor de vindecare i procese patologice conservate pe scheletele vechi, preistorice, studiate cu mijloace moderne de

investigare. Principala surs de informaie privind aceast perioad o constituie analiza oaselor fosile. Paleopatologia ne arat bolile de care a suferit omul primitiv dintre care cele mai multe exista i astzi.S-au evideniat leziuni de tip reumatismal, de tip osteomielitic, leziuni osoase tuberculoase, luetice, leziuni de tumori osoase (osteosarcoame), tuberculoz, sifilis, fracturi, dar i primele forme de intervenii chirurgicale cum ar fi trepanarea i amputarea.

arheologia medico-istoric: cerceteaz obiecte ce au legatur cu igiena i practica medical, instrumentarul medical, obiectele magice etc. etnoiatria: studiaz conceptele i practicile medicale ale unor populaii aflate n prezent pe treptele inferioare ale dezvoltrii sociale (triburi din Amazonia, Australia, Polinezia). Astfel, prin metodele specifice etnologiei, studiindu-se anumite grupuri i populaii aa-zis "primitive", putem deduce informaii privind practicile medicale preistorice.De asemenea i prin studiul folclorului ne putem ntoarce la origini. n cadrul primelor culturi tribale, actul medical, care avea i valene religioase, era practicat de ctre vraci i amani. n mod empiric, se foloseau plantele ca agent tmduitor, multe din proprietile acestora erau descoperite ntmpltor. Sperana de via a omului primitiv era destul de redus. Analiznduse scheletele descoperite n zona siturilor arheologice, s-a ajuns la concluzia c omul de Neanderthal, sau de Cro-magnon, sau cel al mezoliticului, n aproape 90% din cazuri nu ajungea la 40 de ani. Fa de sinantrop, care, n peste 70% din cazuri, murea nainte de a avea 15 ani, nregistrm un vizibil progres. Concepia medicala era una animist, demoniac, boala fiind vazut ca o parazitare a organismului de ctre un demon. Tratamentul bolii era realizat de ctre vindecatorii triburilor primitive, care reueau eliminarea demonilor cauzatori de boal. n petera Les trois freres este reprezentat primul medic, efectund un dans ritual (paleolitic). Terapia era un amestec de elemente magico-religioase cu elemente de vindecare empirice. Strategiile de vindecare difer n funcie de etiologie: incantaii, nelarea spiritului malefic etc. Nu exista etic si deontologie n practica medical, vindectorul e doar mediator, nu i asum rspunderea actului vindecrii (aceasta apare odat cu medicina hipocratica, medicina tiinific. Partea magic era ajutata i de obiectele magice: amulete (fragmente de os, dini de animal, pietre semipreioase), figurine (antropomorfe, zoomorfe) purtate n scop profilactic, talismane (cu anumite semnificaii), tatuaje, mti etc. Omul primitiv era mereu n cutarea hranei, dar o dat cu apariia surplusului de produse, apare i primul medic, un pas catre
3 Actul medical n anticul Egipt

Medicina n Egiptul Antic

Medicina n Egiptul Antic se refer la acele practici de vindecare din Egiptul Antic, cuprinse deci n perioada dintre anii 3300 .Hr i 525 .Hr. si descrise in : Scrierile literare ale antichitii: Odiseea lui Homer Papirusurile medicale: o papirusul Edwin Smith (1600 .Hr. i descoperit n 1930): are 5 metri lungime i descrie mai ales procedurile chirurgicale ale perioadei. Astfel, sunt menionate 48 de cazuri de rni ale capului, gtului, umerilor, pieptului, fiecare caz fiind nsoit de descrieri amnunite i urmat de prescripii. De asemenea sunt descrise fracturile, ceea ce dovedete o bogat experien, accidentele de munc fiind numeroase n acea epoc (cum ar fi cele din timpul construciei piramidelor). o papirusul Ebers (din perioada faraonului Den - prima dinastie, 3000 .Hr. i descoperit n 1875): o rol gigantic, lat de 30 cm. i avnd o lungime de 20 metri. Aici sunt tratate problemele medicinei interne, precum i maladii ale ochiului, pielii, extremitilor i cazuri de ginecologie i chirurgie. Mai apar i 877 reete i 400 de medicamente. o papirusul de la Kahun (descoperit n 1898) o papirusul Brugsch sau de la Berlin (1909) relatrile istoricilor Herodot , Diodor din Sicilia, si altii

Se credea c omul se nate perfect snatos, iar boala ar aprea datorit unei cauze externe. Astfel, n cazul rnilor sau al problemelor legate de viermi intestinali, cauza este vizibil, deci i tratamentul era raional. Dar n cazurile ce interesau microbiologia, avnd n vedere nivelul slab al cunotinelor de profil, bolile interne erau atribuite unor fore, obscure, divine i deci necesitau mai nti proceduri magice i apoi tratament. Cu alte cuvinte, n acea epoc nu era o delimitare clar ntre religie i ceea ce astzi numim medicin. Respiraia era considerat actul vital: suflul vieii ar ptrunde prin urechea dreapt, iar suflul morii prin cea stng. Deci medicii egipteni erau pneumatiti. Cu toate acestea,

cunotinele despre plmni erau slabe. Se considera c respiraia i inima sunt importante , iar din aceste dou organe, aerul s-ar rspndi n tot organismul. Ficatul era socotit rezervorul de snge al organismului. Dei practicau mblsmarea i mumifierea cadavrelor, cunotinele de anatomie ale medicilor erau slabe i aceasta pentru simplul motiv c de cadavre nu se ocupau medicii, ci anumii meteugari. De altfel, pentru mumificare nu practicau disecia. Cu ajutorul unor crlige, creierul era scos pe nas. Ali meteugari extrgeau organele interne din abdomen i le aruncau n Nil. Autorul papirusului Smith avea ceva cunotine n domeniul sistemului circulator, dei nu fcea distincie ntre vase de snge, tendoane i nervi. n cadrul mitologiei egipteane, putem enumera civa reputai vindectori:

Thot: "atottiutorul", care deinnd toate tainele, le cunotea i pe acelea ale vindecrii. Vindeca n special bolile de ochi. Mai trziu, a devenit Hermes Trismegistul la greci. Osiris: cel care nvinge moartea Isis: zei-vrjitoare despre care se spunea c nvie morii Amon: nu numai zeul-soare, ci i al fecunditii i virilitii Sekhmet: zei ocrotitoare a femeilor suferinde Seth: personaj malefic, rspndea bolile epidemice.

Un personaj real, care a avut onoarea de a fi zeificat, este Imhotep, arhitectul regelui Zoser ,ajuns apoi ministru i medic regal. Se pare c a fost unul dintre primele genii ale lumii.] La templele nchinate lui Imhotep veneau bolnavi crora el le aprea noaptea n vis, la fel cum ulterior avea s se ntmple la templele lui Asclepios din Grecia Antic.

Chirurgia n vechiul Egipt: Actul medical era nsoit de ritualuri religioase. Asemeni multor altor meteuguri, practica medicala se transmitea din tat n fiu. Completarea nvturii, perfecionarea se realiza ntr-una din "Casele vieii", ntemeiate, conform legendei, chiar de Imhotep. Acestea vor deveni marile centre medicale de mai
4

trziu. Medicii egipteni erau strict specializai, printre domenii enumerndu-se: stomatologie, obstetrica, specialiti care dovedesc gradul de dezvoltare a civilizaiei egiptene. Dupa ce nva meteugul vindecrii, medicul putea cpta i o funcie. Dup cum relata Diodor din Sicilia, existau medici militari care nsoeau expediiile i caravanele de cltori. Cei mai buni tmduitori erau luai n serviciul curii faraonului. Exista astfel o ntreag ierarhie medical.

mm^

Vindecarea unei migrene Medicamentele folosite de egipteni proveneau toate din cuprinsul propriei ri. De altfel Homer preciza: "Rodniculpmnt al Egiptului este cel mai bogat n leacuri." Se foloseau: uleiurile, aluaturile, curmalele, ceapa, usturoiul, smna de in, mrarul, smirna, opiul, precum i diverse minerale, sruri de plumb, antimoniu, cupru. Dintre produsele animale se intrebuinau carnea, creierul, sngele. Leacurile se administrau n lapte, vin, bere sau fierturi. Se preparau pilule cu ajutorul mierei, se fceau supozitoare. Purgativele, laxativele, vomitivele erau variate. Medicul era cel ce pregtea medicamentele. Bolile de plmni erau combtute cu smntn, miere amestecat cu chimen, lapte cu rocove. Fceau inhalaii absorbind, cu o trestie, vaporii unei fierturi n care amestecau curmale, rin, smirn. Contra limbricilor i teniei, medicii egipteni recomandau buturi cu miere si ulei. Pentru bolile tubului digestiv se recomanda repausul i se administrau smburi de curmale i plante macerate. Smna de ricin, bine mestecat, dupa care se bea bere, era un laxativ obinuit. Bolile urinare, cum ar fi incontinena sau hematuria, se tratau cu buturi din fructe, dar i cu pomezi ca uz extern. Serviciile medicale ale Egiptului Antic semna n esen cu cel actual: sistemul ngrijirilor medicale constituia un serviciu public ce era gratuit (accesibil tuturor), general (pentru toate clasele sociale), naional (disponibil n toate colurile rii), disponibil n orice moment. Medicina egiptean s-a cristalizat n decurs de milenii, prin numeroase observaii i studii. n dezvoltarea general a culturii antice de pe valea Nilului, medicina a deinut un loc de frunte i a deschis largi perspective medicinii greceti, aceea care avea sa domine n Europa pn n secolul al XVIII-lea. Medicina nu era practicat de vrjitori sau vraci ca n triburile primitive, ci de medici laici care totui colaborau cu sacerdoii. Medicii erau n mare parte specializai pe domenii, fiecare ocupndu-se de o grup de boli. Acetia posedau cunotine temeinice, redate printr-o impresionant literatur medical i aveau faim binecunoscut i peste hotare. Spre exemplu, regii persani Cyrus i Darius au avut n serviciul lor medici egipteni. Interveniile chirurgicale se limitau doar la deschiderea abceselor i circumcizia. Totui chirurgii egipteni antici au fost primii care au suturat rnile. Medicamentele folosite erau de origine natural: miere, ulei, ceap, usturoi etc. sau mineral: sruri de plumb, de cupru. Uneori se recurgea i la remedii care astzi par fanteziste: organe sau excremente de animale, pilule combinate cu vin, bere etc.Medicina egiptean a deschis largi perspective celei greceti. Medicina mesopotamian reprezint acea parte a istoriei medicinei care a evoluat n acea regiune din Orientul Apropiat cuprins ntre rurile Eufrat i Tigru, numit i Mesopotamia, un adevrat "leagn al civilizaiei omenirii", unde s-a dezvoltat prima societate alfabetizat.Medicii mesopotamieni nu erau prea avansai dar, chiar dac nu prea cunoteau

organele interne i modul de funcionare al acestora, erau buni observatori i cunosctori ai bolilor. Asemeni tuturor civilizaiilor strvechi, arta tmduirii era strns legat de religie' Cele mai vechi texte medicale dateaz din perioada primei dinastii, undeva ntre secolele al XVIII-lea i al XV-lea .Hr. Cea mai reprezentativ lucrare este :Tratat asupra diagnosticrii i prognozrii n acest tratat sunt introduse metode de terapie i etiologie, prognoz, examinare medical i prescriere de tratament. Medicii erau orientai ctre logic i ra ional. Actul medical era bazat pe tiin (chiar dac nu se afla pe o treapt de dezvoltare), pe empirism, nu pe intuiie sau credin. Religia mesopotamian este cea mai veche religie cunoscut. Pentru vindecarea bolilor se apela nu numai la medici, ci i la zeia Gula, numit i Niniina. Se considera c bolile au fost aduse de zeul malefic Pazazu, numit i Zu. Cele mai vechi texte de medicin sunt datate n prima jumtate a mileniului al II-lea .Hr. n codul lui Hammurabi (sec. al XVII-lea .Hr.) apar, printre altele, i chestiuni legate de reglementarea activitii medicale: onorarii, riscuri catre pot aprea n cazul eecului actului medical. nceputul colii medicale poate fi considerat apariia bibliotecii de profil a lui Assurbanipal (secolul al VII-lea .Hr.).Cel mai ampl lucrare de acest gen este un fel de "Manual de diagnosticare" . Toate aceste texte arat c babilonienii, ca i egiptenii, utilizau diagnoza, prognoza, examinarea medical i prescripiile. Medicina indian

Una dintre cele mai lucrri n domeniu este celebra Ayur-Veda (sec. V .Hr.), scriere spiritual hindus ce deriv din Atharva-Veda (una din cele patru Vede). Aceast lucrare de filozofie hindus relev principii noi, care formeaz ceea ce astzi numim medicin naturist ". Medicina persan Aflat la intersecia mai multor drumuri comerciale, Persia a beneficiat de condiii propice dezvoltrii tiinei, n particular a celei medicale. La Academia din Jundishapur s-au format generaii de medici. Savantul persan Rhazes a scris un tratat de medicin, n care a cuprins toate cunotinele acelor vremuri i observaiile proprii. Sunt descrise foarte amnunit diverse boli printre care pojarul i variola. Dar cea mai reprezentativ personalitate a medicinei persane este savantul Ibn Sina (Avicenna). Tratatul su de medicin rmne o lucrare standard chiar i pentru Europa pn n perioada Iluminismului.

Medicina tradiional chinez.

Avnd o vechime de cteva milenii, medicina chinez antic a evoluat foarte mult, dar i-a pstrat esena, dat de filozofia taoist i confucianist. Boala apare datorit deteriorrii echilibrului dintre cele dou principii fundamentale yin i yang. Cam prin secolul al XII-lea .Hr. se realizeaz diviziunea dintre clasa sacerdotal i cea a medicilor, primii ocupndu-se de aspectele supranaturale ale bolilor, iar medicii de aspectele comune. Medicii chinezi erau exceleni observatori clinici; pacienii erau supui la examene medicale amnunite. Anatomia era punctul slab deoarece, conform nvturilor lui Confucius, corpul omenesc era sacru, iar cercetruile anatomice erau interzise. n ceea ce privete terapeutica, chinezii cunosteau destul de bine plantele medicinale, dar utilizau i extracte din esuturi sau organe animale i substane minerale (compui chimici). Alte metode terapeutice originale: gimnastica medical, masajul, acupunctura. Medicina Greciei antice. Hippocrate, printele medicinei. Hippocrate din Cos, cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat "Printele Medicinei", sa nscut n jurul anului 460 .Chr. pe insula Cos (Arhipelagul insulelor Sporade)) i a murit ctre anul 370 .Chr. n localitatea Larissa din Tessalia. Numele lui este legat de Jurmntul lui Hippocrate, un adevrat codice moral al unui medic n exercitarea profesiunii sale, jurmnt prestat i n zilele noastre n
7

Nscut ntr-o familie ce aparinea cultului lui Esculap (gr. Asclepios), zeul grec al medicinei, Hippocrate nva medicina sacerdotal i anatomia de la tatl su, Heraclide. Prsete insula sa natal i cutreier inuturile Greciei antice, Tracia, Tessalia i Macedonia ca medic itinerant, dobndind o solid reputaie ca practician. n jurul anului 420 .Chr. se ntoarce la Cos, unde fondeaz o coal pentru viitori medici. Mai trziu va nfiina o alt coal n Tessalia, unde i va sfri zilele la Larissa ctre anul 370 .Chr.Prin observaiile fcute asupra manifestrilor bolilor i descrierea lor amnunit, precum i prin ncercrile de a explica procesele patologice pe baze naturale i raionale, Hippocrate a contribuit - n limitele posibilitilor din vremea sa - la eliberarea medicinei de superstiii i misticism. Din cele peste 70 de lucrri care i se atribuie - cuprinse n Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei coli de medicin din Cos - probabil doar ase i aparin cu siguran lui. n capitolul "Aerul, Apa i Locurile" nu se mai discut rolul zeilor n apariia bolilor, ci se descriu cauzele demonstrabile tiinific, n "Prognostic, Prognoz i Aforisme" expune opinia revoluionar pentru acel timp, dup care, un medic, prin observarea unui numr mare de cazuri, poate prevedea evoluia ulterioar a unei boli. Idea unei medicini preventive apare pentru prima dat n "Tratamente" i n "Tratamentul Bolilor Acute", n care discut influena unor factori ca vrsta, regimul alimentar, modul de via i clima asupra strii de sntate. n lucrarea asupra epilepsiei, numit "Boala sfnt" (lat. Morbus sacer) ntlnim informaii asupra anatomiei corpului omenesc i se consider c epilepsia ar fi datorit unei lipse de aer

n urma unei incapaciti a venelor de a transporta aerul la creier. n ciuda argumentaiei considerat astzi naiv, important este faptul c Hippocrate vede cauza acestei boli ntr-o turburare a funciei creierului. n stadiul de dezvoltare a cunotinelor sale, Hippocrate nu a putut fi la adpostul unor erori inerente epocei n care a trit. Astfel n concepia sa, pe care azi am numi-o "teorie umoral", Hippocrate recunotea existena a patru umori: sngele, flegma sau limfa, fierea galben i fierea neagr; un dezechilibru ntre ele ar produce boala sau ar antrena moartea.A formulat ipoteza localizrii proceselor psihice n creier. A distins gndirea (pneuma logistikon) de triri i a asertat c exist fluide vitale. Hippocrate, recunoscut ca bun practician, a fcut i o serie de inovaii medicale. n chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului, n ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea luxaiilor i fracturilor. nvaii Greciei antice pot fi considerai fondatorii medicinei occidentale moderne, deoarece au realizat ruperea definitiv de magie i supranatural. Hippocrate, printele medicinei, caracteriza bolile ca: acute, cronice, endemice i epidemice. Boala era considerat ca un dezechilibru dintre elementele clasice (umori). Roma antic Romanii au inventat numeroase instrumente chirurgicale cum ar fi: forcepsul, scalpelul, speculum, acul chirurgical. Ei au fost pionierii chirurgiei cataractei. coala elenisto-roman Cel mai de seam reprezentant a fost Galen din Pergam. Acesta a executat multe operaii ndrznee pentru acea epoc, aparinnd chirurgiei cerebrale i celei oculare. Evul mediu Medicina islamic Medicina islamic a avut ca punct de plecare medicina arab tradiional din perioada lui Muhammad, medicina elenistic, vechea medicin indian Ayurveda, precum i cea iranian (Academia din Gundishapur).Conform tradiiei, primul medic islamic a fost nsui Mahomed. Acestuia i se atribuie urmtoarele citate: "Nu exist nici o boal creat de Allah, n afar de cele crora tot El le-a creat remediul". "Folosii tratamentul medical, cci Allah nu a plsmuit vreo boal creia s nu-i fi creat i remediul, n afar de acea suferin numit mbtrnire". "Allah ne-a trimis bolile dar i tratamentul pentru fiecare, a a c tratai-v cu ajutorul medicinei". Concepia conform creia exist tratament pentru fiecare afeciune a ncurajat savanii islamici s ntreprind cercetri medicale pentru a descoperi aceste remedii. Cu toate acestea, tmduitorii aparineau mai degrab clerului dect medicilor laici i utilizau mai mult metode spiritual-religioase dect tiinifice. Medicii

islamici au fondat printre cele mai vechi spitale, n sensul modern al cuvntului, adic spitale publice, aflate sub egida marilor universiti medicale. Acestea erau adevrate stabilimente n care persoanele suferinde erau ngrijite de un personal calificat i care se deosebeau de templele, ospiciile , azilurile i lazareturile din trecut care se ocupau mai degrab cu izolarea de restul societii a bolnavilor cronici i a celor cu probleme mintale, dect cu vindecarea lor[2]. Astfel, n Cairo, n secolul I d.Hr., spitalul Qalawun putea ngriji 8.000 de pacieni, personalul su cuprinznd medici specialiti, farmaciti, asisteni. Ca i n celelalte domenii ale tiinei, savanii islamici au introdus i n studiul medical metodele tiinifice. Acestea cuprindeau: aplicarea matematicii, experimentului, disecia, testri pe animale, autopsia cadavrelor. Pentru prima dat sunt folosite teste pentru depistarea prezenei substanelor chimice (cum am spune azi, teste anti-drog), testarea competenei prin examinare a medicilor. Rhazes introduce experimentul i observaia clinic n domeniul medicinei i respinge teoriile lui Galenus care nu sunt verificate experimental. Introduce testul de urin i ceea ce astzi numim coprocultur. Avicenna (Ibn Sina Abu Ali) este considerat printele medicinei, deoarece a introdus experimentul sistematic i cantitativ n studiul fiziologiei, examenul clinic, analiza factorilor de risc, precum i noiunea de sindrom. Toate contribuiile sale le-a reunit n celebrul su tratat Canonul de medicin, devenit timp de secole lucrare de referin pentru medicina apusean. Aici, bolile sunt descrise, clasificate i li se atribuie diverse tratamente. Tratatul expune o adevrat teorie a substanelor medicamentoase, care st la baza farmacologiei clinice de astzi. Mai mult, pentru punctul su de vedere holistic, n care factorii fizici, fiziologici i ai medicaiei sunt vzui global, Avicenna poate fi considerat precursorul terapiilor alternative. Avicenna, "Aristotel al arabilor", cel care promoveaz experimentarea sistematic, introduce studiul i examinarea pulsului arterial i a ritmului cardiac, n special a celui de la articulatia radiocarpiana a minii. Observaiile sale, consemnate n "Canonul de medicin" vor conduce mai trziu la realizarea sfigmografului (tensiometrului). Medicii islamici ndeprtau chirurgical cataracta cu un mileniu nainte ca medicii europeni medievali s ncerce acest lucru. Unul din marii reprezentni n acest domeniu este Abulcasis, considerat printele chirurgiei moderne. Acesta a inventat o serie de unelte i dispozitive chirurgicale. n lucrarea sa, Kitab al-Tasrif, (o enciclopedia vast de 30 de volume), nsumeaz toate cunotinele timpului su, adunate dup o carier de 50 de ani.Arabii au dus mai departe realizrile grecilor i romanilor. Al-Razi n al su tratat de medicin studiaz rujeola i variola. Este primul care ncearc s demonstreze teoria umorilor i teoria elementelor clasice a lui Aristotel. Dar cea mai important personalitate a colii islamice este Avicenna. Lucrrile sale, Tratat canonic de medicin (1020) i Cartea vindecrii (secolul al XI-lea), rmn adevrate standarde n cadrul universitilor de medicin ale zonei islamice, dar i ale Europei pn n secolul al XVII-lea. Medicina Renaterii - reprezint acea parte din istoria medicinei cuprins ntre secolele al XIV-lea i al XVII-lea, repezentnd tranziia dintre Evul Mediu ntunecat,

dominat de dogme i superstiii, i epoca modern, n care medicina devine cu adevrat o disciplin tiinific. n rile Europei apusene ,ncepnd cu Italia, se petrece un fenomen complex, social i cultural-tiinific, a crui prim manifestare const n reconsiderarea motenirii culturii clasice antice. Renaterea - astfel urma s fie denumit ulterior aceast perioad, a condus la transformarea omului medieval, subjugat religiei i tradiiilor n omul modern, laic, pozitiv, raional. Dar nu numai simpla studiere a operelor antichitii a condus la aceast prefacere radical, ci i alte evenimente care au lrgit orizontul culturii i civilizaiei europene:

Inventarea tiparului de ctre Johann Gutenberg. Mari invenii ca: tiparul, busola, microscopul; Marile descoperiri geografice; Elaborarea teoriei heliocentrice de ctre Nicolaus Copernic.

Personaliti importante ale acestei perioade: Guy de Chauliac - considerat unul din precursorii chirurgiei moderne, dup chirurgul islamic Al-Zahrawi; Realdo Colombo - anatomist i chirurg care a contribuit la explicarea circulaiei mici; Michael Servetus - considerat primul european care a descoperit circulaia pulmonar a sngelui; Ambroise Pare - a sugerat utilizarea ligaturii n locul cauterizrii; Thomas Sydenham - supranumit Hippocrate al englezilor

Aparitia caselor de ingrijire si a spitalelor Primele elemente de medicin apar n mnstiri. Au existat clugri specializai la nivelul medicinei populare. Prima coal de medicin propriu-zis, laic din Europa Occidental este coala medical din Salerno, n apropierea mnstirii Monte Casino - unde clugrul Benedict a ntemeiat primul spital din Occident i un ordin clugresc pentru asistena bolnavilor. Etimologic cuvantul nursa este folosit ca substantiv si deriva din latinescul nutrix care inseamna mama adoptiva. In anul 1899 a luat fiinta Consiliul International al Nurselor care are ca scop imbunatatirea ingrijirilor de sanatate si a conditiilor de lucru ,profesia de nursa fiind direct legata de societate . In prezent practicarea profesiei de asistent medical / nursa se face cu exigente sporite . Nursingul este o activitate complexa , nursa trateaza pacientul complex , bio-psiho-social in vederea asigurarii unei stari perfecte de bunastare fizica , psihica si sociala .OMS defineste sanatatea individuala ca si stare de bine completa din punct de vedere fizic , mintal si social si nu numai absenta bolii sau infirmitatii .Deci datorita coplexitatii , nursingul s-a transformat de-a lungul anilor dintr-o meserie in profesie , in care vocatia este inlocuita de profesionalism .

Deontologia ca stiinta a indatoririlor profesionale ( comportamentului profesional ) s-a constituit in cadrul profesiunii medicale din cele mai vechi timpuri .Ea a aparut ca o necesitate in medicina , deoarece pe langa insusirea unor norme tehnice de comportament , aceasta profesiune a obligat intotdeauna la insusirea unor norme etice fara de care succesul profesional nu poate fi asigurat . Sunt cunoscute cele zece cerinte ( Decalogul ) ale personalului sanitar elaborate de Masci si anume : 1. Onoreaza pe bolnavul tau de orice varsta ar fi : copil , tanar sau batran. Cand a ajuns in mainile tale este o fiinta fara aparare care nu are alta arma de sustinere decat apeland la stiinta si caritatea ta. 2. Da aceeasi stima si atentie saracului ca si bogatului . In dragostea de oameni , saracul sa se simta bogat . Respecta nuditatea maladiei , spectacolul mizeriei si al suferintei. 3.Respecta nobila ta misiune incepand cu insasi persoana ta ; sa nu o profanezi . Poarta-te demn, constiincios , cu omenie . Nu specula pe bolnav, caci profesia ta nu e ca oricare alta . Sacrificiul tau , ajutorul tau pot fi pretuite ca o meserie obisnuita . 4.Oboseala ta sa fie luminata de credinta si de dragoste .Atunci cand stiinta nu mai poate face nimic , bunatatea ta , purtarea ta sa sustina pe bolnav.Invinge greutatile inerente profesiunii tale , stapaneste supararea si nerabdarea ta , gandeste-te ca cel suferind este dezarmat , fara putere si are nevoie de ajutorul si ingrijirea ta. 5. Sa nu umilesti niciodata pe bolnav , care si asa e umilit de boala lui . Oricare ar fi boala sa nu pronunti cuvantul deznadejdii . Sa nu distrugi la nici un bolnav iluzia vindecarii , chiar daca ar fi vorba de un muribund. Sunt oameni care au nevoie sa-i intovarasesti pana la ultima lor clipa pentru a nu-i lasa sa ghiceasca sfarsitul 6.Sa nu uiti niciodata ca secretul ce ti se incredinteaza in ceea ce priveste o maladie este ceva sfant , care nu poate fi tradat saudestanuit altei persoane . Profesiuena ta este un sacerdotiu . Nu trebuie sa faci deosebire de casta sociala , de credinta religioasa. Inaintea ta toti sa fie tratati deopotriva , caci toti oamenii sunt tratati deopotriva de legile firii. 7.Sa nu vezi in ingrijirea bolnavilor tai o povara , corvoada. Acest sentiment ar ingreuna exercitiul meseriei tale . Invata sa cunosti bolnavii tai si sa-i intelegi in felul lor de a cere ceva cand au nevoie de ajutorul tau , cand au nevoie de somn , de odihna , de mancare . Defectele , pretentiile , toanele bolnavilor sunt datorate suferintei . La fel ai fi si tu cand ai fi bolnav. 8.Niciodata fata de bolnav sa nu te arati neincrezaor in reusita tratamentului Mentine-i speranta, credinta . Fa ca bolnavul sa nu sa simta singur , izolat . Daca a suferi e geu , a suferi singur e incomparabil mai greu . Poarta-te astfel ca bolnavul sa fie sigur ca are in tine un sprijin. Da-i curaj cand il vezi trist , amarat , disperat. 9.Nu ajunge numai bunavointa , ci se cere si stiinta in ingrijireabolnavilor. Zilnic se descopera noi mijloace pentru alinarea suferintelor . Nu te multumi si nu te margini numai la stiintele

si cunostintele ce le-ai dobandit in scoala . Improspateaza-le mereu . Invata mereu .Citeste mereu carti si reviste medicale. 10.Nu discuta si nu contrazice niciodata prescriptiile medicale in fata bolnavului .Ii risipesti increderea in medicina , ii distrugi speranta in vindecare" . Responsabilitatile esentiale ale asistentului medical sunt mentionateulterior si de o serie de organizatii. Codul

deontologic al asistentilormedicali / nurselor se suprapune conceptului de nursing , care consta in : Promovarea / pastrarea sanatatii Restabilirea sanatatii Inlaturarea suferintei Ingrijirile pentru sanatate sunt acordate individului , familiei si colectivitatilor , activitatea asistentului medical fiind in interrelatie cu a celorlalti profesionisti din sanatate . Dezvoltarea nursingului in tara noastra Istoricul medicinei , nursingului se contopeste cu istoria dezvolarii societatii umane cu perioadele sale de progres , stagnare sau declin , care s- au influentat reciproc , cunoasterea lor fiind necesara nu numai pentru a cinsti memoria inaintasilor ci si pentru ca acei care nu tin minte trecutul sunt condamnati sa-l repete {citat din Santayana }. Medicina a fost initial dominata de magie , actele terapeutice bazandu-se pe ritualuri religioase si pe instincte , preocuparea dominanta fiind disparitia durerii .Papirusurile egiptene din 1600 inainte de Hristos prezinta ingrijirea plagilor, incizia abceslor si imbalsamarea cadavrelor . In Grecia antica , medicina este influentata de cea egipteana prin intermediul fenicienilor.Apar o serie de scoli medicale in Rodos , Kos ,Knidos , care se ocupau de prevenirea (zeita Hygeia ) si tratarea bolilor ( Zeita Panakeea). Hippocrat( 460-375 in.Hr.) considerat parintele medicinei a intemeiat scola din Kos si pe langa juramant care cuprinde aspecte deontologice valabile si in ziua de azi a scris in peste 60 volume , pe specialitati : anatomie , fiziologie , medicala , ortopedie , chirurgie , etc . informatii de specialitate care au fost baza unor descoperiri stiintifice ulterioare . Medicina evului mediu a avut mai putine progrese , fiind dominata de biserica. Odata cu declansarea conflictelor militare apar scoli medicale pe langa biserici pentru ingrijirea ranitilor si apar o serie de scrieri cu baza stiintifica . In Franta , in sec XIII se infiinteaza Colegiul Sf .Cosma " , cu catedra de anatomie , fiziologie ,obstetrica.Dupa anii 1500 apar scoli medicale in care medicina era predata in facultati alaturi de latina , graeaca , teologie. Epoca moderna si conteporana ,incepand cu sec XVIII remaniaza toate cunostintele stiintifice acumulate si apar noi asezaminte academice in Franta , Austria , Italia , Anglia , Germania . Sunt puse bazele asepsiei si antisepsiei ( Louis Pasteur , respective Joseph Lister) Nursingul in tara noastra .

In perioada comunei primitive si-n cea sclavagista , mdicina traco- getica este sub influente religioase , fiind dominata de elementul mistic. Odata cu razboaiele daco-romane si constituirea Daciei , ca provincie a Imperiului Roman ,timp de 165 de ani , cat
13

a durat stapanirea romana se inregistreaza o bogata activitate medicala , atat sacerdotala cat si laica . Pecolumna lui Traian se pot identifica posturi de prim ajutor pentru raniti si diverse instrumente utilizate in practica . In evul mediu , medicina afost practicata de vraci si au aparut primele forme organizatorice de asistenta medicala prin infiintarea bolnitelor manastiresti unde aveau acces in principal calugarii batrani si bolnavi , iar mai tarziu laicii batrani , bolnavi si saraci . Prima bolnita a aparut in Transilvania , la Manastur , langa Clujin 1061 , ulterior au aparut la Bistrita , Oradea , Brasov,Prislop , iar in Moldova la Cotnari ; in Tara Romaneasca la Curtea de Arges si Ramnicu Valcea . Mai tarziu au aparut azile-spital pentru laici , in Transilvania la Oradea , Sibiu , Brasov ,in Tara Romaneasca la Simidreni , iar in Moldova la Suceava . Primul spital apare abia in 1704 , pe 14 decembrie la Coltea ,construit de stolicul Mihail Cantacuzino , sub auspiciile Fundatiei Coltea. La Iasi , Spitalul SF Spiridon ( 1757-1763)a fost infiintat de Constantin Racovita .

Spitalul clinic Coltea

Istoria acestui asezamant medical a inceput in 1704, cand spatarul Mihai Cantacuzino a infiintat spitalul. Atunci, unitatea nu avea decat 24 de paturi, 12 pentru femei si 12 pentru barbati. Singurul

cadru medical era un farmacist. Asistentii medicali de astazi nu erau decat niste barbieri care scoteau masele. Printre primii medici romani care au lucrat la Coltea s-a numarat Nicolae Cretulescu, care a infiintat scoala de microchirurgie. "Spitalul Coltea a fost prima baza de invatamant. In 1859 s-au infiintat primele specialitati medicale, adica chirurgia, medicina interna si oftalmologia. De aici au provenit trei ministri: Constantin Angelescu, Nicolae Cretulescu si Gheorghe Asachi. Tot din acest spital au provenit si multi ministri ai Sanatatii", povestea prof. dr. Nicolae Angelescu, chirurg si presedintele Fundatiei "Coltea". Medicii au amintit si cum erau finantate prin 1800 spitalele, cand nu exista Casa de Asigurari. Astfel, in 1842 s-a pus baza Eforiei spitalelor, banii pentru aceste unitati fiind dati de marea boierime. Epoca moderna si conteporana- a generat reforme si-n sntate, cu baze stiintifice de invatamant medical . Florence Nightingale ( 1820-1910) a revolutionat modul de ingrijire al bolnavilor ; ingrijirile nu trebuie sa reflecte doar mila , ci sa se bazeze pe intelepciune si stiinta. F.Nightingale a infiintat la Londra Scoala de Nursing Nightingale ,aceasta fiind prima forma de invatatmant organizat de ingrijire a bolnavilor . In mod paradoxal, sunt multi oameni care nu au auzit de ea, desi este considerata a fi o adevarata legenda ;a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Datorita ambitiei si devotamentului de care a dat dovada, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat in institutii de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar si cu personal de specialitate pregatit sa intervina in orice moment. Capacitatea ei intelectuala deosebita, altruismul si energia ei au consacrat-o in domeniu si i-au asigurat un loc in istorie. Florence Nightingale

Nscut:

12 mai 1820 Florena, Italia Decedat: 13 august 1910 (90 ani) Londra, Anglia Florence Nightingale (n. 12 mai 1820 - d.13 august 1910) a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Florence Nightingale a fost nu numai prima infirmier modern, dar i un

statistician important. Datorit ambiiei i devotamentului de care a dat dovad, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat n instituii de tratament adecvate, dotate din punct
15

de vedere sanitar i cu personal de specialitate gata oricnd s ngrijeasc bolnavii. Datorit altruismului i personaliti sale, Florence Nightingale i-a consacrat ntreaga via ajutorrii bolnavilor din spitale. Florence Nightingale s-a nscut ntr-o familie britanic bine poziionat n societate. Prinii ei, William i Fanny Nightingale, fceau parte din acea categorie de oameni nstrii, cu proprieti imobiliare, deschii cltoriilor. Una dintre cltoriile fcute, i anume cea din 12 mai 1820, de la Florena, a adus cu sine un nou copil, i anume pe Florence. Cele dou fete ale familiei au fost educate cu scopul de a deveni viitoare doamne n lumea burghez britanic. Cu toate acestea, Parthenope, sora cea mare a Florencei, era interesat de desen, broderie i reete culinare, n timp ce Florence petrecea foarte mult timp studiind latina, matematica i filosofia. Se spune ca Florence Nightingale avea, nc din copilrie, probleme emoionale, explicabile poate doar dac ne gndim c tatl su era o persoan retras, n timp ce mama sa era entuziast i jovial. Dorina de a-i ajuta semenii a aprut din adolescen, confirmarea fiind nsemnrile ei din jurnalele acelei vremi. Cu timpul, sentimentele sale au devenit i mai puternice. Se simea limitat i inutil i i cuta ocupaii care s ofere un sens vieii. Aceste dorine puternice contraveneau planurilor mamei sale, care ar fi dorit s-o mrite. Anul 1837 a fost decisiv n viaa ei. Aa cum reiese din nsemnrile sale din 17 februarie, Florence a avut o revelaie: Dumnezeu mi-a vorbit i m-a chemat n slujba Lui. Afirmaia a dat natere unor controverse, dar Florence nu a fost o persoan care s sufere din punct de vedere psihic i nici nu a fost o mptimit a religiei. Tocmai din aceast cauz nu poate fi acuzat de misticism. n anul 1839 cele dou surori au fost prezentate la Curte i i-au petrecut vacana la Londra. A fost perioada n care mama lor i-a dublat eforturile pentru a le mrita. Aflarea vetii c Florence va deveni infirmier a avut consecine violente. n perioada victorian, infirmierele erau desconsiderate de ctre clasa burghez, spitalul nu era nici pe departe cel mai indicat loc pentru o viitoare doamn de societate. Prinii si s-au opus categoric deciziei luate de fiica lor, interzicndu-i orice aciune n acest sens. Reacia prinilor i-a provocat o depresie puternic, Florance pierzndu-i astfel dorina de a mai tri. n tain, a adunat ct mai multe informaii privind desfurarea activitii spitalelor din Anglia, starea lor sanitar i tratamentul oferit. i-a dezvoltat astfel planul de creare a unui sistem de tratament medical adecvat. n aceast perioad i-a cunoscut la Roma (1847) pe Sidney i Liz Herbert, secretarul de stat al Angliei i soia acestuia. n momentul n care a mplinit 31 de ani, Florence s-a decis s plece n Germania, lsnd n urm restriciile impuse de familie, pentru a urma cursuri de specialitate. Dup ntoarcerea n Regat, Liz Herbert a recomandat-o pentru funcia de directoare a spitalului pentru femei din Harley Street. Instituia dup spusele lui Charles Dickens, a fost transformat de Florence ntr-un adevrat spital: cu buctrie, grupuri sanitare, farmacie, lifturi i clopoele pentru solicitarea ajutorului. Adevrata capacitate de

organizare i-a artat-o abia n anul 1854, n timpul rzboiului din Crimeea. Rzboiul din Crimeea Contribuia cea mai cunoscut a lui Florence a avut loc n timpul rzboiului din Crimeea. Condiiile din spitalele pentru soldaii englezi rnii n Crimeea, descrise de primul reporter de rzboi din istorie, William Russell, erau nfricotoare -lipsea ngrijirea medical de specialitate iar igena era inexistent. Pentru a dezamorsa situaia, guvernul britanic a hotrt s trimit pe cineva capabil care s se ocupe de acest serviciu i anume pe Florence Nightingale. Aceasta, nsoit de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la spitalul de pe front pe 21 octombrie 1854. Bazele britanice erau amplasate n Scutari, (sau Uskudar, o suburbie a Istanbulului), la 545 km de Crimeea. Acolo au descoperit soldaii rnii ru ngrijii de personalul medical complet demoralizat ca urmare a indiferenei oficiale. Pe deasupra, era o lips de medicamente, igiena era neglijat, iar infeciile n mas erau rspndite, multe fiind fatale. Nu exista echipament pentru prepararea mncrii pentru pacieni. Doctorii britanici desconsiderau aportul infirmierelor n recuperarea postoperatorie a rniilor. Florence i colegele ei au nceput prin curirea temeinic a spitalului i a echipamentului, precum i prin reorganizarea ngrijirii pacienilor. Dar, n perioada n care s-a aflat la Scutari, rata mortalitii nu a sczut, ba din contr, a nceput s creasc, fiind cea mai mare dintre spitalele din regiune. n timpul primei sale ierni la Scutari au murit 4077 de soldai, majoritatea din cauza unor boli ca tifosul, holera i dizenteria, nu din cauza rnilor. n spital condiiile erau mizerabile din cauza suprapopulrii, ventilaiei proaste i a lipsei grupurilor sanitare. O comisie sanitar a guvernului britanic a fost trimis la un moment dat i a reglat aceste aspecte. Mortalitatea a fost redus. Nightingale a continuat s cread c rata de mortalitate a crescut din cauza alimentaiei proaste i suprancrcrii cu soldai. Dup ce s-a ntors din Marea Britanie, ea a nceput s colecteze dovezi pentru a le prezenta Comisiei Regale pentru Snatate n Armat pentru a demonstra c majoritatea soldailor au fost omori de condiiile proaste din spitale. Aceasta experien a influenat-o i mai trziu n carier, ea susinnd mereu importana condiiilor de trai. Ca urmare, a contribuit la reducerea mortalitii n armata britanic pe timp de pace, ndreptnd atenia asupra aspectelor ce in de igiena n spitale.O dat cu mrirea numrului de rnii adui de pe front, spiritul organizatoric al Florencei a fost apreciat de ctre doctori. n acea perioad, ea i-a dobndit numele de " Femeia cu lampa'', deoarece personalul infirmier fcea turul de noapte al saloanelor. Totui, n momentul n care spitalul a nceput s funcioneze normal, ea s-a mbolnvit att de grav, nct, dup revenirea n Anglia, la vrsta de 37 de ani, a rmas paralizat la pat. ntoarcerea acas Cu tenacitate i ambiie, ea i-a depit invaliditatea, i a condus aciunea de organizare a spitalelor de garnizoan din Anglia, a creat un sistem de sntate n India, a nfiinat i a condus colile sanitare. Nimeni nu a fost deranjat de faptul c, practic, consultaiile aveau loc n dormitorul lui Florence sau prin coresponden. I-au cerut prerea minitri, generali i directori, iar ea le-a rspuns cu acelai profesionalism. A ajuns astfel, de-a lungul vieii, s scrie peste 17.000 de scrisori, ceea ce-i confer un loc nalt n istoria epistolografiei. Datorit ei, s-a nfiinat Academia Medical Militar i coala de infirmiere de pe lng Spitalul Sf. Thomas. Cu timpul, depresia ei, revenit sub influena bolii, s-a agravat. Florence a limitat contactul cu exteriorul pn la minimul necesar. Se simea singur i nemplinit. Niciodat nu s-a cstorit, dei spre bucuria mamei, la nceput, a avut muli pretendeni. Unul

dintre ei, Richard Monckton Milles, a iubit-o toat viaa. Din pcate, refuzat dup apte ani de ncercri, acesta nu s-a mai ntors niciodat. La btrnee s-a mpcat cu oamenii: mult timp i l-a petrecut cu infirmierele sale la picnicurile organizate la proprietatea surorii sale din Chaydon i i-a vizitat familia.

PRIMA SCOALA DE MOASE Organizarea nvtmntului sanitar din ara noastr dateaz din prima jumtate a secolului al XIX-lea. Istoricul nvmntului medical este legat de problemele nvmntului general al epocii, de organizarea primelor spitale, de libertaile economice obinute prin tratatele de la Kuciuk-Kanairgi (1774) i pacea de la Adrianopole (1829). Prima form de nvmnt medical se organizeaz la Cluj n 1775 prin nfiinarea Institutului medico-chirurgical. Aici se formau magitri i moae cu diplom dup model austro-ungar. n ara Romneasc i n Moldova nvmntul sanitar apare mai trziu. Pn la organizarea acestuia ngrijirea bolnavilor n spitale sau acas era asigurat de medic sau chirurgi ajutai de surori clugrie. Personalul de ngrijire nu aveau o pregtire corespunztoare i ca atare calitatea muncii nu rspundea cerinelor inpuse de necesitai.O ncercare de mbunataire a acestei situaii la nivelul personalului ce deservea spitalele se realizeaz printr-un regulament ntocmit de Safta Brncoveanu la nivelul spitalului Brncovenesc, regulament intitulat: aezmntul ocrmuirii din luntrul spitalului Micu Brncoveanu". Datnd din 5 octombrie 1838, acest regulament cu elemente de cert valoare este confuz ntruct nu separ obligaiile administrative de cele cu caracter medical. coala de moae de gradul I Abia n anul 1852, n Moldova, pe lng Institutul clinico-obstetrical Grigore Ghica Vod se nfiineaz prima coala de moae, coala de moae de gradul I. Prima promoie de absolveni dateaz din anul 1853 - 16 absolveni. Durata de colarizare este de un an pna n anul 1937 i de doi ani de la aceast dat. n anul 1886, n cadrul colii de moae se desfurau i cursuri de scurt durat de 3-6 luni. De asemenea se organizeaz i examene particulare cu moaele empirice crora li se elibereaz certificate de liber practic a moitului de ar. Un alt moment n evoluia nvmntului sanitar romnesc este anul 1891, cnd n marile orae printre care i Iai se nfiineaz coli de ageni sanitari. Menirea lor era de a pregti personal sanitar pentru circumscripiile sanitare. Durata de colarizare era de un an la nceput iar mai trziu de doi ani. Dintre absolveii acestor coli se recrutau subchirurgii. Din anul 1920, colile de ageni sanitari devin coli de oficiani sanitari. Candidaii ce se prezentau la examenul de admitere erau absolveni a 4 clase de liceu. Dup anul 1920 nvmmntul mediu sanitar s-a mbobit cu un nou profil, pe lng moae i oficiani sanitari, aprnd n ciclul de colarizare surorile de ocrotire.

coala de moae de gradul I susinea ncepnd cu anul 1936 un examen de diplom organizat n conformitate cu Ordinu Ministerului Sntii . Absolventele efectuau un stagiu de 3 luni ntr-un spital de copii, centru de ocrotire, dispensar de puericultur. Dup acest stagiu primeau un "Certificat de pricepere i de purtare ce a avut". n prezena unui confesor, a directorului colii, a delegatului Ministerului Sntii si a delegetului Epitropiei Casei Sfntului Spiridon ele depuneau un JURMNT. INSTITUTULUI SURORILOR DE OCROTIRE La Iai surorile de ocrotire se pregtesc n cadrul Institutul surorilor de ocrotire, nfiinat n anul 1929, cu o durat de colarizare de 3 ani. n primele 3 luni se desfura un curs preliminar n care se realiza o pregtire profesional n sli de demonstraie. n acelai timp elevele erau urmrite i testate cu privire la aptitudinile viitoarei profesii. Cele care nu corespundeau testului erau orientate spre alte meserii. n perioada desfurrii cursului preliminar se organizau i cursuri teoretice de cultur general medical, elevele obinnd noiuni de medicin preventiv i curativ. Pregtirea practic se realiza n spitale n cadrul saloanelor model coordonate de o instructoare specializat n profilul clinicii. La absolvirea cursului preliminar n prezenta oficialitailor medicale i sociale se organiza srbtoarea punerii bonetelor de sor". "Acest curs de studii superioare pe lng completarea culturii generale prin cursuri de sociologie, psihologie, atic profesional, pe lng meseriile de specilalitate n domeniul medicinii preventive i a ocrotirii mamei i copilului, creia i se d o importan deosebit la fel ca i pregtirii sufleteti pentru a ridica o funcie social la un apostolat naional, se caut a se preda o varietate de cunotine, n care pregtirea pentru gospodrie are un rol important cci numai aa ele vor putea fi adevrate nvtoare ale sntii." Transformri n 15 ani... n anul 1944 Institutul surorilor de ocrotire este evacuat la Arad, iar elevele sunt transferate la Cluj, forma de nvmnt fiind n lichidare. Paralel cu formele de colarizare menionate anterior trebuie s subliniem faptul c surorile au fost pregtite de-a lungul anilor i n alte forme de nvmnt. Astfel, n anul 1934 exista coala de surori infirmiere, asistente sociale i supraveghetoare de spital de pe lng Aezmntul Sfntul Spiridon sub conducerea dr. Emil Hurmuzache, durata de colarizare fiind de trei ani. Planul de nvmnt cuprindea att discipline de cultur general - limba romn, aritmetic, religie, educaie fizic, ct i discipline de specialitate - chirurgie, medicin intern (predat de ilustrul profesor de mai trziu dr. C. Strat), igien, nutriie i diabetic, obstretic i ginecologie, boli mintale i boli nervoase (predate de dr. Briese), pediatrie.

Pn n anul 1941 durata de colarizare este de un an, iar dupa aceast dat de doi ani. ntre anii 1943-1945 coala a fost evacuat, iar elevele dispersate n alte coli. coala de surori infirmiere de scurt durat a fost nfiinat n anul 1941 cu aprobarea Ministerului Muncii Sntii i Ocrotirilor Sociale. ntre anii 1946-1950 mai funcioneaz i coala special de moae n paralel cu coala de moae de gradul I cu durata de colarizare de 6 luni. Aceast coal de moae n perioada anilor 1949-1951, i desfoar activitatea sub denumirea de coala special de calificare cu durata de colarizare de 18 luni . coala surorilor de ocrotire se transform ntre anii 1949-1958 n coala special de calificare pentru personalul sanitar, durata de colarizare fiind de 12 luni, iar numrul absolvenilor fiind de 30. La aceast coal special de calificare exist ncepand cu anul 1949 i profilul moae. Grup colar Sanitar Anul 1948, prin Reforma nvmantului, marcheaz o nou orientare a pregtirii personalului mediu sanitar. n ciclul nnoirilor intr i Iaul prin organizarea colii medii tehnice sanitare care a funcionat la nceput n cadrul Centrului colar Medical de Biei Centrul colar Medical de Biei pregtea felceri igieniti cu durata de colarizare de 4 ani. Candidaii ce se prezentau la examenul de admitere erau absolveni a 7 clase elementare, anul colar fiind mprit n semestre. . Paralel cu Centrul colar medical de biei din acelaii an 1948, funcioneaz Centrul colar Sanitar de Fete care pregtea surori de ocrotire n timp de 3 ani sau 4 ani, astfel gsim 2 clase de felceri igieniti, colarizare 4 ani, 2 clase de surori de ocrotire, colarizare 3 ani i 3 clase de felceri, asisteni medicali, colarizare 4 ani. MARILE EPIDEMII ALE OMENIRII Nesfarsitul razboi cu virusurile Oamenii primitivi nu erau feriti de boli. Ei duceau o batalie zilnica impotriva microbilor si bacteriilor care le invadau apa, hrana si mediul. Cu toate acestea, in acele vremuri indepartate o izbucnire epidemica nu avea repercusiuni decat la nivel local, manifestandu-se in focare marunte care se ofileau rapid. Din fericire pentru stramosii nostri, ei nu au fost nevoiti sa infrunte nimic asemanator cu ceea ce urma sa vina in timpurile ce i-au urmat. Abia cand oamenii au inceput sa se stranga laolalta in comunitati rurale si apoi urbane, formand populatii numeroase, raspandirea bolilor contagioase au atins proportii epidemice. O epidemie se declanseaza atunci cand boala afecteaza un numar foarte mare de oameni care formeaza o populatie dintr-o zona geografica restransa. Atunci cand numarul persoanelor afectate creste proportional cu marirea ariei de actiune, vorbim despre o pandemie. Umanitatea a devenit mai expusa atacurilor microbiene odata cu domesticirea animalelor, care sunt, la randul lor, purtatoare de virusi transmisibili. Pe masura ce oamenii isi mareau teritoriile, contactul cu microbi pe care altfel nu ar fi avut sansa sa ii intalneasca, a devenit o realitate

necrutatoare. Prin depozitarea hranei au fost atrase in spatiul uman si alte specii de rozatoare purtatoare de boli. Per total, progresul sustinut al rasei umane a adus cu sine si mari neajunsuri. Insa lucrurile nu se sfarsesc aici. Oamenii au inceput sa creeze baraje si lacuri artificiale in apropierea comunitatilor. Apa statuta, un mediu prielnic pentru microbi, a atras si o tantarii, care s-au transformat repede in transmitatori perseverenti de maladii. Pe masura ce revolutia tehnologica si industriala a permis calatoriile rapide de la un capat la altul al lumii, epopeea microbilor a intrat intr-o noua era. In mod ironic, tocmai curiozitatea si inteligenta umana care au generat noi si noi stadii de evolutie au fost si cele care au pregatit terenul pentru cel mai temut si invizibil dusman: microbul. Omenirea nu trece singura prin procesul evolutiei, microbii o urmeaza pretutindeni.

Variola Inainte ca exploratorii europeni, cuceritorii si colonizatorii sa invadeze Lumea Noua, la inceputul anilor 1500, Americile gazduiau o populatie estimata la 100 de milioane de nativi indieni . In timpul secolelor ce au urmat, bolile epidemice au miscorat drastic numarul acestora, reducandu-l la un numar cuprins intre 5 si 10 milioane. Incasii sau astecii au construit orase impunatoare, insa nu au avut la dispozitie indeajuns de mult timp pentru a locui pe o perioada indelungata in comunitati, astfel incat sistemul lor imunitar nu era la fel de pregatit atacurilor bacteriologice precum cel al europenilor. In America, nici domesticirea animalelor salbatice nu a avut loc la o scara asemanatoare cu cea europeana. Atunci cand europenii au acostat, pe langa prapadul material pe care l-au savarsit, au adus cu ei un blestem mult mai mare: moartea invizibila. Populatiile bastinase au fost victime usoare in fara microbilor care au calatorit peste ape prin intermediul gazdelor umane europene, care isi dezvoltasera deja imunitatea in cazul unor paraziti. Bastinasii americani nu aveau insa asa ceva, fiind adaptati la propriile conditii de mediu. Printre cele mai groaznice maladii dezlantuite in Lumea Noua s-a numarat si variola. Virusul VARIOLEI a inceput sa afecteze oamenii cu mii de ani in urma, iar cea mai comuna forma a acestuia se traducea in mortalitate in proportie de 30%. Simptomele variolei sunt febra ridicata, mancarimi si eruptii la nivelul corpului. Boala se raspandeste prin contactul direct cu persoana infectata sau pe calea aerului, in cazul unui spatiu inchis si ingust. In ciuda descoperirii vaccinului, in 1796, epidemiile de variola au inceput sa ameninte populatia globului. In 1967, virusul a ucis doua milioane de oameni si a afectat mai multe milioane in intreaga lume. In acelasi an, Organizatia de Sanatate Mondiala a pornit o campanie de eradicare a virusului, prin vaccinarea maselor. In consecinta, 1977 a fost ultimul an in care au mai fost semnalizate cazuri de variola. Eliminat din lumea naturala, virusul exista, in prezent, numai in laborator.

Gripa din 1918 In 1918, intregul mapamond isi concentra atentia asupra finalului Primului Razboi Mondial. Pana la sfarsitul anului, numarul de vieti pierdute in razboi ajungea la 37 de milioane. Soldatii supravietuitori nu isi doreau decat sa ajunga mai repede in mijlocul familiilor lor. Insa fericirea revederii avea sa fie de scurta durata. O noua maladie isi face simtita prezenta. Unii i-au zis gripa spaniola, in vreme ce altii au intiparit-o in memorie drept "Gripa din 1918". Oricare i-ar fi denumirea, rezultatele pot fi traduse intr-un singur mod: 20 de milioane de victime in numai cateva luni. Timp de un an, gripa si-a urmat cursul, transformandu-se intr-o unealta mondiala a mortii. La nivel global, numarul victimelor s-a ridicat la o cifra astronomica: intre 50 si 100 de milioane de oameni. Din cauza numarului mare de persoane decedate si a ariei intinse afectate, multi considera gripa din 1918 ca fiind cea mai mare pandemie din istoria omenirii. Chiar daca vorbim despre gripa, o afectiune tratabila in prezent, virusul care a provocat ravagiile in acel an era diferit. Era vorba de virusul aviar H1N1. Cercetatorii suspectau ca boala s-a transferat de la pasari la oameni in vestul mijlociu american. A fost denumita ulterior gripa spaniola dupa ce boala a facut in Spania nu mai putin de 8 milioane de

victime. La nivel global, sistemul imunitar uman nu era pregatit pentru a face fata acestei amenintari. Miscarile masive de trupe de la sfarsitul primului razboi mondial au permis virusului sa se raspandesca pana la atingerea unor proportii pandemice. Desi aceasta forma a bolii era cu mult mai periculoasa decat o gripa obisnuita, simptomele erau asemanatoare: febra, greata, dureri si diaree. Unii pacienti prezentau si pete negre pe obraji. Pe masura ce plamanii se umpleau cu lichid, victimele se confruntau cu riscul de a ramane fara oxigen. In decursul unui an, virusul a suferit o mutatie, transformandu-se intro forma mai putin periculoasa. Multi dintre oamenii de astazi au dezvoltat o anumita imunitate, o mostenire de la cei care au supravietuit virusului. Moartea Neagra Care pline cu cadavre, familii intregi aflate pe patul de moarte, inchise in propria casa, regi si tarani pusi pe acelasi loc in fata mortii implacabile... Atunci cand vine vorba despre epidemii, putine inspira mai multa groaza decat Moartea Neagra. Considerata a fi prima pandemie adevarata, moartea neagra a ucis jumatate din populatia Europei din anul 1348, ajungand pana in China si India. "Marea moarte" a urmat caile razboiului si caile comerciale, decimand orase intregi si alterand permanent structurile politice, comerciale sau sociale. Pentru multa vreme s-a crezut ca moartea neagra este o plaga epidemica, care se manifesta intr-o forma bubonica prin intermediul sobolanilor purtatori de paraziti, si intr-o forma pneumonica, pe calea aerului. Studiile recente par sa conteste acest lucru. Unii cercetatori sustin ca infricosatoarea moarte

neagra nu era altceva decat manifestarea unui virus hemoragic, similar cu ebola, care se manifesta prin pierderi masive de sange. In prezent, cercetarile asupra ramasitelor umane posibilelor victime ale "ciumei" continua in speranta ca vor fi descoperite dovezi genetice care sa sustina aceste noi teorii. Insa daca a fost vorba despre ciuma, atunci Moartea Neagra este inca printre noi. Cauzata de bacteria Yersinia pestis, boala poate constitui in continuare o amenintare in zonele foarte sarace, infestate de soareci si de sobolani. Medicina moderna poate trata cu usurinta aceasta afectiune in primele stadii, anulandu-i potentialul mortal. Simptomele includ glande inflamate, febra, tuse, respiratie anevoioasa si, in majoritatea cazurilor, eliminarea sangelui pe cale orala. Malaria Malaria nu reprezinta chiar o noutate in lumea bolilor epidemice. Mentiuni ale impactului devastator pe care l-a avut asupra omenirii dateaza de mai bine de 4.000 de ani, iar meritul apartine invatatilor greci care au lasat marturii scrise despre aceasta maladie. Istorii in care tantarul este indicat ca fiind responsabil de cauzarea si raspandirea acestei boli rasar des in textele medicale indiene si chinezesti. Inca de pe atunci, oamenii invatati au facut conexiuni importante intre malarie si apele statute in care se inmulteau tantarii. Malaria este cauzata de patru specii de microbi Plasmodium, prezenti la alte doua specii: tantari si oameni. Atunci cand tantarii infectati se hranesc cu sange uman, acestia transmit microbii. Odata aflati in sange, acestia cresc in interiorul celulelor rosii, distrugandu-le pe parcursul procesului. Simptomele includ febra, frisoane, transpiratie excesiva, dureri musculare si de
23

cap. Manifestarile bolii pot fi medii sau pot conduce catre deces. In 1906, Statele Unite ale Americii a angajat peste 26.000 de muncitori pentru a construi Canalul Panama. Dintre acestia, mai mult de 21.000 au fost spitalizati in urma contactarii malariei. Soldatii au fost printre cei mai afectati de aceasta boala. In timpul razboiului civil american, peste 1.316.000 de barbati au contactat virusul, dintre care 10.000 au murit. In timpul primului razboi mondial, malaria a imobilizat fortele britanice, franceze si germane timp de trei ani. Aproape 60.000 de soldati au murit de malarie in Africa si Sudul Pacificului in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Chiar daca au fost depuse eforturi extraordinare de eradicare a acestei boli, mai continua sa puna probleme maria mai ales in regiunea sub-sahariana africana, care a fost exclusa din cadrul ariilor stropite cu insecticide. Anual, intre 350 si 500 de milioane de cazuri au loc in aceasta regiune. Dintre acestea, un milion se sfarsesc prin deces. Tuberculoza Tuberculoza este una dintre cele mai "longevive" boli pe care oamenii au trebuit sa le infrunte. Ea nu s-a manifestat intr-un episod singular sau sub forma unei epidemii. Radacinile tuberculozei sunt atat de bine infipte in istoria sanitara a omenirii, incat marturii ale ravagiilor pe care le-a provocat se afla atat in stravechi documente scrise, cat si in ADN-ul mumiilor egiptene. Cauzata de catre bacteria Mycobacterium tuberculosis, boala devine extrem de periculoasa, deoarece se transmite pe calea aerului. Tintele bacteriei sunt plamanii, iar boala se manifesta prin dureri in piept, slabiciune, pierdere in greutate, febra, transpiratie nocturna si tuse cu sange. In anumite cazuri, bacteria poate afecta creierul si rinichii. Incepand cu anii

1600, epidemia de tuberculoza, cunoscuta sub denumirea de Marea Ciuma Alba, a devastat populatia europeana timp de aproximativ 200 de ani, ucigand fiecare al saptelea purtator. Mai tarziu, tuberculoza a devenit o problema constanta in cadrul coloniilor din America. Chiar si spre sfarsitul secolului XIX, 10% din totalul deceselor erau cauzate de tuberculoza.In 1944, medicii au dezvoltat un antibiotic impotriva microbului, denumit streptomicina. Rezultatele nu au intarziat sa apara si dupa mii de ani de suferinta, umanitatea a obtinut victoria asupra bolii pe care grecii o numeau Phthisis, boala epuizarii. Victoria nu este insa finala. In ciuda descoperirii leacului, tuberculoza continua sa infecteze 8 milioane de oameni, dintre care 2 milioane ii cad victime anual. Holera Locuitorii Indiei sunt veterani in ceea ce priveste lupta cu holera, insa abia in secolul XIX restul lumii a avut ocazia sa vada cu ce monstru se lupta populatia indiana. In aceasta perioada, cand comertul si turismul au cunoscut o inflorire fara precedent, virusul a avut ocazia unica de a calatori fara pasaport peste granite, catre China, Japonia, Africa de Nord, Estul Mijlociu si Europa. Din secolul XIX pana in prezent au avut loc sase epidemii de holera care au rapus milioane de vieti omenesti. Holera este cauzata de catre o bacterie intestinala denumita Vibrio cholerae. De regula, manifestarea bolii nu este foarte violenta. Doar cinci procente dintre cei care contracteaza
24

boala manifesta simptome severe de voma, diaree si crampe musculare la nivelul picioarelor, stari care duc catre o deshidratare rapida ce se incheie cu intrarea intr-o stare de soc. Majoritatea sistemelor imunitare sunt in stare sa faca fata infectiei cu holera, insa numai daca pacientii raman hidratati indeajuns de mult pentru a infrange boala. Bacteria se poate transmite prin contact fizic apropiat, insa forma uzuala de transmitere a bacteriei este prin intermediul hranei si al apei. Comerciantii au fost cei care au adus holera in majoritatea oarselor europene in timpul revolutiei industriale de la inceputul anilor 1800 . Initial, s-a crezut ca aerul poluat este cauza acestei boli, insa cand sistemele sanitare si de canalizare s-au imbunatatit, s-a observat aproape instant o scadere insemnata a numarului de imbolnaviri. In decadele urmatoare, holera a devenit o amintire, un tribut pe care omenirea l-a platit in schimbul civilizatiei si modernizarii. Cu toate acestea, in anul 1961 un nou tip de holera isi facea aparitia in Indonezia, pentru a se raspandi in cele din urma in intreaga lume. Tacuta pandemie continua si in prezent. In 1991, 300.000 de oameni s-au imbolnavit de holera, iar dintre acestia 4 000 au decedat in urma contractarii bacteriei. SIDA Aparitia SIDEI in anii '80 a dus la izbucnirea unei pandemii care a facut peste 25 de milioane de victime din 1981 pana in prezent. Conform statisticilor recente, in jur de 33,3 milioane de oameni sunt identificati ca purtatori ai virusului HIV. Dintre acestia, numai in anul 2007 au decedat 2,1 milioane. SIDA )este cauzata de catre virusul uman imunodeficitar (human immunodeficiency virus - HIV).Virusul se raspandeste prin contactul cu sangele infectat, sperma sau alte fluide corporale si ataca direct sistemul imunitar uman. Odata afectat, acesta nu mai poate face fata unor infectii banale, care nu ar constitui o problema pentru un organism

sanatos. Virusul HIV devine SIDA atunci cand sistemul imunitar este sever afectat. Cercetatorii medicali sunt de parere ca virusul provine de la anumite specii de maimute, insa a suferit o mutatie atunci cand a fost transmis la om, undeva la jumatatea secolului XX. In timpul anilor 70, Africa se lupta cu saracia, razboaiele si somajul in zonele urbane. In acest context, prostitutia si abuzul de droguri au aparut ca o portita de evadare pentru unii, insa aceste obiceiuri nocive nu au facut decat sa ajute la raspandirea acestui virus periculos, pana la cucerirea intregii planete.In prezent, nu exista un tratament impotriva bolii, insa exista medic amentatie capabila sa tina in frau declansarea bolii in cazul purtatorilor si medicamente pentru combaterea simptomelor alternative care se traduc prin infectii si boli. In lipsa unui tratament care sa puna capat flagelului, au fost desfasurate nenumarate campanii de informare a populatiilor asupra modului in care se transmite SIDA. Febra galbena Odata cu descoperirea si cucerirea noilor teritorii, au inceput si marile schimburi. De la cele demografice sau comerciale pana la schimburile de ... microbi. S-a dovedit ca oamenii sunt dotati cu sisteme imunitare inteligente, adaptate la propriul mediu. Astfel incat, oamenii inzestrati sa reziste unor boli serioase intr-o parte, odata stramutati puteau fi ucisi

de o bacterie banala. Este si cazul comerului cu sclavi africani adusi in America, care nu au venit cu mana goala, ci cu un intreg "bagaj" bacteriologic. Printre bolile care au "navigat" din Africa in America se numara si febra galbena. Manifestarea bolii a fost atat de severa incat a decimat colonii si orase intregi. Cand imparatul Napoleon a trimis o armata de 33.000 de soldati in America de Nord, 29.000 dintre acestia au fost rapusi de febra galbena. Napoleon a fost atat de socat de pierderile suferite, incat a decis ca nu merita sa isi asume un risc atat de mare pentru acest teritoriu, prin urmare Franta a vandut teritoriul Statelor Unite.Febra galbena, ca si malaria, se transmite prin intermediul muscaturilor de tantari. Simptomele tipice includ febra, frisoane, dureri de cap, dureri musculare si stari de voma. Intensitatea acestora poate varia de la mediu pana la a cauza decesul. Infectiile severe pot duce la sangerari, stare de soc, cedarea rinichilor si ficatului. Degradarea ficatului este cea care cauzeaza ingalbenirea pielii, de unde numele afectiunii. In ciuda tratamentului si masurilor luate, epidemia persista inca in America de Sud si Africa. Tifosul epidemic Marile epidemii au mici retete de succes: aduna laolalta multi oameni care traiesc in conditii mizere si mediul pentru dezvoltarea celor mai violente si periculoase boli a fost deja creat. Dintre acestia, micutul microb Rickettsia prowazekii se remarca ostentativ, find cel care duce la aparitia uneia dintre cele mai devastatoare boli pe care omenirea a cunoscut-o: tifosul epidemic. Avand in vedere frecventa sa in cadrul armatelor, a fost numita "febra razboiului". In timpul razboiului de treizeci de ani din Europa (1618 -1648), tifosul, ciuma si foamea au facut impreuna un numar aproximativ de 10 milioane de victime. In timpul primului razboi mondial, boala a cauzat milioane de decese in Rusia, Polonia si Romania.

Simptomele tifosului epidemic includ migrene, pierderea apetitului si cresterea temperaturii. Febra se instaleaza rapid si este acompaniata de frisoane si greata. Netratata, boala afecteaza circulatia sangvina care se manifesta prin cangrene locale, pneumonie si afectiuni ale rinichilor. Epuizarea provocata de temperatura ridicata poate duce in cele din urma la delir, coma si atac de cord. Tratamentele imbunatatite si conditiile sanitare moderne au incetinit considerabil raspandirea bolii, insa scurte izbucniri mai exista inca in America de Sud, Africa si Asia. Poliomielita Cercetatorii moderni sunt de parere ca poliomielita a provocat epidemii pentru o perioada foarte lunga de timp, paralizand si omorand sute de mii de copii. In 1952, in Statele Unite erau inregistrate 58.000 de cazuri de poliomielita. Dintre acestea, o treime s-au sfarsit prin instalarea paraliziei la copii, dintre care 3.000 au decedat. Vinovatul pentru acesta maladie este un virus care ataca sistemul nervos uman. Se transmite prin materiile fecale, iar in mediile nesanitare circulatia virusului se face prin mancare si apa. Primele simptome se manifesta sub forma febrei, oboselii, dureri de cap, stari de voma, dureri ale membrelor si rigiditate. Pornind de aici, in unul din 200 de cazuri se instaleaza paralizia. In general,
26

aceasta afecteaza muschii, dar nu este exclus ca afectiunea sa se raspandeasca catre muschii care faciliteaza respiratia, avand de cele mai multe ori, rezultate letale. Poliomielita se manifesta cu precadere la copii, insa nici adultii nu sunt feriti de aceasta boala necrutatoare. Gravitatea depinde de perioada in care un subiect dezvolta pentru prima data infectia. Sistemul imunitar este mai bine pregatit pentru a lupta cu boala la o varsta timpurie. Cu cat pacientul este mai inaintat in varsta, cu atat creste riscul paraliziei sau chiar al decesului. In secolul al XVIII-lea, conditiile sanitare s-au imbunatatit considerabil in tarile dezvoltate, ceea ce a dus la imputinarea cazurilor de poliomielita la varste mici, insa a dus si la o slabire a sistemului imunitar care nu mai era pregatit pentru a se apara de infectie. Prin urmare, au crescut numarul de decese al celor care contractau virusul la o varsta mai inaintata. In prezent, nu exista efectiv un tratament al poliomielitei, insa medicii au reusit sa dezvolte un vaccin eficient, la inceputul anilor '50. De atunci, numarul cazurilor de poliomielita din tarile dezvoltate a scazut dramatic, insa boala nu a disparut . Campaniile de vaccinare impotriva poliomielitei ce se desfasoara la nivel global au scopul declarat de a eradica complet aceasta afectiune.

Societatea Crucea Rosie Romana Actul de infiintare al Societatii Crucea Rosie Romana (CRR) dateaza din 4 iulie 1876, data la care isi incepe dealtfel activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti.Inca de la infiintare, CRR s-a implicat direct, suportiv si inovator in asistenta persoanelor aflate in dificultate, fie ca a fost vorba despre calamitati naturale, conflagratii mondiale sau conflicte armate, campanii de informare si educatie pentru sanatate, imbunatatirea controlului unor

epidemii majore sau intrajutorarea materiala a persoanelor defavorizate. Actul de infiintare al Societatii Crucea Rosie Romana (CRR) dateaza din 4 iulie 1876, data la care isi incepe dealtfel activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti.Printre semnatarii actului de infiintare ai Crucii Rosii Romane se numara personalitati marcante ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila. Primul presedinte ales al CRR a fost Printul Dimitrie Ghica, el conducand si coordonand activitatea societatii in perioada 1876-1897. La mai putin de 3 saptamani de la infiintare, in iulie 1876, prima ambulanta a CRR a plecat intr-o misiune umanitara pe frontul sarbo-turc din sudul Dunarii. Acesta misiune avea drept scop acordarea ajutorului medical militarilor raniti, indiferent de tabara din care faceau parte, pe baza solidaritatii ce uneste Societatile Crucii Rosii, indiferent in ce tara se afla.Misiunea fundamentala a Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania este imbunatatirea conditiilor de viata a celor mai vulnerabile persoane. Prin persoane vulnerabile se intelege acele persoane care se afla in pericol datorita situatiilor care le ameninta supravietuirea sau posibilitatile acestora de a trai in conditii minime de securitate materiala si demnitate umana.
27

In vederea indeplinirii misiunii sale, proiectele desfasurate de SNCRR{ Societatii Nationale a Crucii Rosii Romane }vizeaza cele 4 domenii cheie definite ca prioritare de Strategia 2010 a Federatiei Internationale, si anume: pregatirea impotriva dezastrelor; raspunsul in caz de dezastru; sanatate si bunastare sociala; difuzarea valorilor umanitare si a Principiilor Fundamentale. Activitatea CRR s-a facut remarcata ori de cate ori a fost nevoie de interventia si profesionalismul sau, de-a lungul zbuciumatei istorii a regiunii balcanice. Daruirea si priceperea de a ingriji ranitii, de a acorda ajutorul necesar saracilor sau refugiatilor, de a se implica in combaterea si limitarea bolilor epidemice au fost apreciate pe parcursul celor doua razboaie Mondiale precum si in periada care a succedat ultimei conflagratii mondiale. Sfarsitul anului 1989 si anul 1990 au reprezentat pentru Crucea Rosie Romana inceputul revenirii la misiunea organizatiei. A inceput o perioada de democratizare si de aliniere la standardele internationale ale Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie. In timpul cel mai scurt, personalul Crucii Rosii Romane si toti voluntarii care i s-au alaturat au incercat sa se conecteze realitatilor zilei, incercand sa contribuie cu mijloacele specifice la rezolvarea noilor probleme. Pana in iulie 1990, in Romania au ajuns ajutoare umanitare in valoare de peste 26 milioane de franci elvetieni. Peste 30 de Societati Nationale, de pe aproape toate continentele lumii, s-au alaturat, in 1990, eforturilor de asistare a celor mai vulnerabile categorii. Preluarea si distribuirea bunurilor s-a facut, in principal, de catre voluntarii si personalul Crucii Rosii Romane. Astfel, in urmatorii patru ani de dupa 1990, Crucea Rosie Romana a inceput un proces de reorganizare a activitatii pe baza celor 7 Principii Fundamentale ale Miscarii Internationale: Umanitate, Impartialitate, Neutralitate, Independenta, Voluntariat, Unitate, Universalitate.

Din 1990 pana in prezent, mobilizandu-si resursele, dezvoltandu-si sfera de preocupari, beneficiind de sprijin international si intern, din partea populatiei si a sectorului privat, Crucea Rosie Romana a desfasurat in Romania numeroase actiuni de asistare a victimelor dezastrelor naturale si a categoriilor sociale vulnerabile. A continuat, totodata, traditia promovarii educatiei pentru sanatate si acordarea primului ajutor. In 1992, Crucea Rosie Romana a asemnat "Acordul-cadru privind dezvoltarea colaborarii dintre Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie si Crucea Rosie Romana". Anul 2003 a marcat un nou reper in evolutia si repozitionarea Crucii Rosii Romane in societatea romaneasca. Prin adoptarea unui nou Statut prin care s-a reusit separarea legislativului de deliberativ si prin derularea unui program de dezvoltare organizationala cu sprijinul Federatiei Internationale si al Comitetului International al Crucii Rosii, s-a mai facut un pas in directia alinierii la standardele internationale actuale. Strategia Crucii Rosii Romane vizeaza, in prezent, intarirea capacitatii sale operationale. Cu sprijinul financiar si moral al Federatiei Internationale a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, Crucea Rosie Romana a inceput un program de dezvoltare organizationala pentru a raspunde tot mai prompt si corespunzator situatiilor de urgenta. Prioritati de actiune: Elaborarea de proiecte/ programe care raspund nevoilor identificate de membrii comunitatilor; Recrutarea si fomarea de voluntari din comunitatile cu risc mare de vulnerabilitate; Informarea, educarea comunitatilor avand ca scop schimbarea comportamentului (boli transmisibile si netransmisibile, abuzul de substante) prin derularea de campanii si de actiuni de informare in comunitate; Campanii de promovare a donarii de sange voluntare si neremunerate; Dezvoltarea de parteneriate cu organisme guvernamentale, alte ONG-uri, precum si cu alte SN in vederea elaborarii si implementarii unor proiecte/programe; SNCRR devine furnizor de servicii sociale primare si specializate la nivel comunitar. In cadrul Rundei a 6-a a Programelor finantate de Fondul Global prin Fundatia Romanian Angel Appeal, CRR realizeaza un proiect de distributie de stimulente pentru pacientii cu Tuberculoza, in vederea imbunatatirii compliantei la tratament a acestora.Pe langa acesta activitate, CRR si-a asumat si sarcina de a contribui la implicarea comunitatii si a factorilor de decizie in imbunatatirea conditiilor de viata si de tratament a bolnavilor TBC si familiilor acestora, combaterea stigmatizarii si responsabilizarea autoritatilor locale

Organizatii si asociatii profesionale

Organizaia Mondial a Sntii

Drapelul OMS OMS Organizaia Mondial a Sntii" (sau WHO acronimul n limba englez a denumirii World Health Organization) cu sediul central la Geneva a fost nfiinat la 7 aprilie 1948, avnd n prezent un numr de 193 de state membre. Are reprezentane n 147 de ri i 6 birouri regionale. Bugetul pe anul 2009 a fost de aproape 5 miliarde de dolari americani. Este o organizaie internaional care are rolul de a menine i coordona situaia sntii populaiilor pe glob. Finanarea bugetului se face prin cotizaii pltite ctre de rile membre i din contribuii voluntare ale rilor membre sau donaii. Cotizaiile sunt calculate conform unei scri mobile: rile bogate pltesc mai mult iar cele srace mai puin (de ex. Belize pltete doar cteva mii de dolari americani pe an). Cu ocazia unei conferine inute la Paris n martie- aprilie 1946 de ctre 18 membri ONU, un comitet tehnic a redactat un plan de constituie pentru o organizaie mondial a sntii. Erau descrise principiile de activitate i funciile pe care urma s le aib organizaia. Aceste propuneri au fost apoi prezentate delegaiilor naionale la o conferin inut la New York n iunie-iulie 1946. Pe 19 iulie, 61 de state au semnat constituia. China i Regatul Unit au semnat necondiionat, iar celelalte delegaii au semnat cu condiii. A fost dat autorizarea s se stabileas o comisie interim cu 18 membri. Un canadian, dr. Brock Chisholm, a fost numit secretar-executiv al acestei comisii, care urma s conduc programul pn cnd 26 de ri semnau constituia necondiionat. Aceast a 26-a semntur a fost obinut pe data de 7 aprilie 1948- dat care este considerat ca zi de natere a Organizaiei Mondiale a Sntii. Scopul OMS Rolul organizaiei, stabilit n constituia ei, este meninerea n cea mai bun stare a sntii populaiilor pe glob. Strategia de combatere a bolilor a fost formulat n Declaraia de la Alma-Ata" (1978) din Kazahstan. Nivelul de sntate atins trebuie s-i asigure omului o stare fizic i psihic pentru a putea deveni productiv i folositor societii. Concepia despre sntate i despre meninerea ei prin strategia combaterii bolilor este formulat n Charta de la Ottawa" (1986).

ICN { Consiliul International al Nurselor } Sa-l descriu

Primele farmacii, in evul mediu- sec.XIV- XVIII In Evul Mediu au fost infiintate primele farmacii orasenesti, sustinute financiar de primariile din Sibiu (1494), Brasov (1512), Bistrita (1516) si Fagaras, care livrau extracte, siropuri si uleiuri eterice din plante, mai ales ape de roze, menta, tei si soc. La sfarsitul secolului al XVIlea, plantele medicinale pentru tratamente erau denumite "specii" si se distribuiau de catre spiter, in timp ce plantele aromatice erau distribuite de aromatori, cunoscuti in Iasi inca din anul 1594. In "Pravila" lui Vasile Lupu (1646), aromatorii se mai numeau "vraci", iar in timpul domnitorului Dimitrie Cantemir erau denumiti "apotecari" (in greaca, apotheke inseamna depozit). Primele spitale Primul spital din tara care a folosit, cu predilectie, plantele medicinale autohtone a fost construit in Bucuresti, langa manastirea Coltea, intre anii 1695-1708, pe baza planurilor elaborate de spatarul Mihai Cantacuzino. Spitalul avea 24 de paturi destinate bolnavilor saraci, care erau tratati cu diferite plante tamaduitoare. In timpul domniei lui Grigore al III-lea Ghica din Moldova este fondat Spitalul "Sfantul Spiridon" din Iasi (1757), in care tratamentele pentru toate bolile imbinau folosirea plantelor de leac cu rugaciunea pentru vindecarea suferintelor si iertarea pacatelor. Necesarul de plante era asigurat de spiterul Anton Faermann, decedat cu intreaga sa familie in timpul ciumei din anul 1770. Un alt lacas bisericesc orientat spre folosirea plantelor in tamaduirea bolnavilor a fost Manastirea Obedeanu, in incinta careia a luat fiinta spitalul din Craiova in anul 1777. Inceputul cercetarilor moderne - legi - sec XIX La inceputul secolului al XIX-lea, arsenalul plantelor cu proprietati medicinale folosite in tarile romane s-a largit prin introducerea unor specii sau produse aduse din strainatate: scoarta arborelui de China, anason, revent, siminichie, sofran, piper negru, scortisoara, cuisoare, nucsoara, ienibahar, cassia, camfor, salep si sabur. Tot in aceasta perioada s-au importat si unele preparate din plante aromatice exotice, prezentate sub forma de balsamuri, extracte, elixire, tincturi, uleiuri, unguente si ape aromate (de melisa, fragi, isop, magheran si portocale). Pentru a organiza colectarea stiintifica a plantelor medicinale si aromatice din flora spontana sau de la cultivatori, care erau necesare prelucrarii in laboratoarele farmaceutice, a luat fiinta un prim laborator de cercetare "Planta Vorel" din Piatra Neamt, prin hrisovul dat de voievodul Ioan Sandu Sturdza, domnul Moldovei (1825). Sistemul de valorificare si

distributie a produselor medicinale prin reteaua de farmacii a fost mai bine structurat dupa anul 1831, ca urmare a aplicarii prevederilor Regulamentului Organic, introdus in ambele tari romanesti. Sistematizarea datelor stiintifice privind alcatuirea retetelor farmaceutice a facut obiectul unei ample lucrari de sinteza, realizata de un larg colectiv de specialisti, la indemnul dr. Carol Davila. Colectivul a fost condus de farmacistul Constantin C. Hepites (1802-1890). Acesta a elaborat prima farmacopee romana (1862), care avea 790 de pagini si era apreciata ca fiind una dintre cele mai valoroase lucrari de acest gen din Europa. In afara indicatiilor din farmacopee, sistemul de preparare a produselor farmaceutice, naturale si de sinteza a fost reglementat prin aparitia unei "Legi sanitare" din 1874, elaborata de Anastasie Fatu si I. Felix. Aparitia medicamentelor de sinteza chimica - sec XX Avantul imperios al medicatiei cu produse de sinteza chimica, cu efecte incerte si adesea daunatoare, a impins fitoterapia din Romania in subsolul medicinii pe o perioada destul de lunga. Prin dezvoltarea aberanta a chimioterapiei, pana la mijlocul secolului XX, farmacopeele din lume au inregistrat peste 100.000 de preparate chimice. In ultimii 40-50 de ani, pe langa prea putinele succese de necontestat, au fost semnalate tot mai multe scandaluri si cazuri de intoxicatii grave cu medicamente de sinteza chimica, nu de putine ori mortale, care s-au datorat efectelor secundare, necunoscute sau ascunse initial din interese comerciale. In lupta cu poluarea medicamentoasa, devenita un flagel amenintator, se ridica, peste tot in lume, din ce in ce mai multe personalitati care cer reevaluarea mijloacelor terapeutice traditionale si revenirea la remediile naturale ale fitoterapiei. In ultimele 3-4 decenii, practica multor medici din Romania s-a orientat tot mai mult spre "redescoperirea" plantelor medicinale si limitarea tendintei de medicatie exclusiv alopata, promovata de marile concernuri farmaceutice. Se apreciaza ca extinderea culturilor de plante medicinale pe teritoriul romanesc va putea asigura tot necesarul de materii prime si produse finite pentru industria farmaceutica, farmacii, spitale si consumul casnic. Este anormal ca, avand un asemenea tezaur de exceptionala valoare, tara noastra sa importe, de la firme straine, produse naturiste la preturi exagerat de mari. Nu cere un efort prea mare ca, in viitorul apropiat, dealurile ramase golase si erodate, colinele necultivate si luncile cu soluri bogate si umede sa devina, treptat, izvoare de sanatate pentru populatia tarii. Arta vindecarii in traditiile poporului roman Arta vindecarii la poporul roman are o vechime milenara, putand fi considerata un dar stramosesc. Fondul sau inalienabil, comun tuturor regiunilor locuite de romani, permite identificarea unui tezaur originar, arhaic al acestui mestesug care, dupa anumite indicii istorice, arheologice, antropologice, geoclimatice, poate fi atribuit sacerdotilor geto-daci. Conditiile climaterice ale Daciei, corelate cu bogatia celor geografice (ses, deal si munte, ape curgatoare si tezaure minerale) au favorizat existenta in acest spatiu a unei incredibile diversitati de specii vegetale, multe fiind endemice, adica locale. Inca de pe vremea dacilor, o serie de plante ce cresc pe teritoriul de astazi al Romaniei erau intrebuintate ca ierburi de leac. Chiar expresiile neaos romanesti a lecui, leac, o leaca (intim inrudite cu grecescul oligo putin) trimit la remedii in aparenta infime (cantitativ vorbind), care insa pot vindeca sau

mentine sanatatea celor care le cunosc adevarata intrebuintare. Renumele unora dintre aceste plante merge pana acolo incat si astazi ele apar in perceptia populara ca fiind inzestrate cu virtuti vindecatoare magice, extraordinare, legate de o adevarata mitologie vegetala. Multe dintre plante sint considerate sfinte, precum Busuiocul (Ocimum basilicum), unele facand candva obiectul unui cult specific, asa cum este cazul Matragunei, al carei nume este cu totul consonant, in mod uimitor, cu doua cuvinte din vocabularul mistic al Vedelor (matra si guna). Acest cult urmareste intotdeauna rezultate din domeniul medicinei magice, cum este cazul descantecelor ce se savarsesc cu ajutorul anumitor ierburi. Plante de o mare importanta biologica pentru om, prin principiile lor active, sint intalnite acolo unde odinioara erau asezarile dacilor. Iata in aceasta privinta marturia cunoscutului fitoterapeut Ovidiu Bojor: "In urma cu multi ani, lucram pe teren in zona Gradistei, aproape de sanctuarul vechii cetati regale Sarmizegetusa, impreuna cu un amic care nu prea cunostea plantele si efectele lor. Am gasit acolo, printre alte specii, si specia Circaea lutetiana sau Circaea intermedia, popular numita Tilisca, Iarba vrajitoarei... Seara i-am facut tovarasului meu de drum un ceai din aceasta planta. Omul depasise bine a doua varsta. Dimineata urmatoare mi-a povestit ca de mult timp nu a avut o noapte atat de frumoasa si ca s-a simtit ca la douazeci de ani. A cules mai multe plante si pentru acasa. Din pacate, prin uscare ele si-au pierdut acel efect cu adevarat miraculos." De remarcat ca in Grecia si in regiunile mediteraneene aceasta planta nu creste (de fapt, din cele cinci specii de Circaea raspandite pe planeta, trei cresc pe teritoriul Romaniei), ceea ce-l determina pe Bojor sa considere ca planta era procurata de anticii greci din Dacia, unde era cunoscuta si folosita. In ce priveste mentalitatea asa-zis populara despre plante, din pespectiva ei, mare parte dintre ierburi se afla sub puterea celor mai temute si mai respectate dintre fiintele lumii nevazute. Se folosesc astfel expresiile Gradina Milostivelor, Gradinile Frumuselelor, cu trimitere la Iele sau Rusalii. Deloc intamplator, tocmai in acele zone cresc flori precum Banuteii (Bellis perennis), folositi contra bronsitei cronice, Saschiul (Vinca minor), Banatul (Geranium), folosit in practica populara contra junghiurilor si Vazdoagele sau Garoafa de munte (Dianthus superbus). Ultima, care are o floare frumoasa, este numita si Buruiana de urat, este considerata ca "aducatoare de urat", considerandu-se, din motive obscure pentru mintea omului modern, ca cel ce o poarta este respins de ceilalti oameni. In Moldova de peste Prut, taranii nu administrau niciodata bolnavilor o planta de leac, indiferent de puterea ei vindecatoare, fara descantec sau fara anumite practici magice. Acest fapt demonstreaza filiatia ancestrala a medicinei populare, care se origineaza intr-o medicina sacerdotala, singura in care restabilirea sanatatii era pusa in legatura cu forte supranaturale. In cazul Buruienii cu cinci degete (Potentila recta), numita si Iarba faptului pentru ca i se atribuie puterea de a desface vrajile, aceasta era adusa acasa, iar dupa ce se spala icoana Maicii Domnului, cu apa respectiva se stropea Buruiana cu cinci degete, care se punea la icoana si, daca planta urma sa fie fiarta in ulcica noua, se bateau trei matanii, rostindu-se: "Te primim cu paine si sare, sa ne fii folositoare". Conform unei credinte populare, cunoasterea virtutilor magico-terapeutice ale plantelor poate fi insusita in mod direct de la ele, prin intermediul miticului sarpe alb. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, in Transilvania era renumit vraciul taran Mihai Sas, din Toplita Romana, care spunea ca un sarpe nazdravan i-a dat cunostinta graiului tuturor ierburilor de leac. In casa

lui era un adevarat pelerinaj al bolnavilor, care erau vindecati cu descantecele si leacurile pregatite de el din ierburi. Culegerea plantelor de leac se desfasoara de asemenea dupa un anumit calendar cosmic, urmand un ritual specific. Unele plante, precum Usturoiul sau Pelinul, isi pastreaza virtutile vindecatoare pe tot parcursul anului, altele, precum Sagetatura, erau culese inainte de Sfredelul Rusaliilor, ele pierzandu-si puterea binefacatoare timp de o luna dupa aceea, pana la sfarsitul Saptamanii Mari. Uscarea plantelor se face in manunchiuri legate, care se atarna de o grinda in pod. Anticii despre fitoterapia geto-dacilor Herodot scria ca dacii ca sint "buni cunoscatori ai plantelor, avand si un mestesug deosebit pentru ingrijirea bolnavilor cu ajutorul plantelor". Homer, marele poet al Antichitatii, scria despre geto-daci ca, "in afara de curajul si barbatia dovedite in lupte, ei manifestau si o inalta educatie morala, evidentata prin grija fata de straini, de bolnavi si de ranitii cazuti pe pamantul lor". Strabon afirma ca la geti preotii erau medici (iatros) si cunoscatori de descantece, vraci (goes) totodata. In creatia poetica a lui Ovidius (43 i.e.n.-17 e.n.), completata in timpul exilului sau la TomisConstanta (8-17 e.n.), erau mentionate multe plante medicinale care cresteau in spatiul carpato-danubian si mai ales la Marea Neagra (Pontus Euxinus). Platon, in dialogul sau Charmides, pomeneste leacurile si descantecele medicilor daci, in cuvintele "Asa stau lucrurile, Charmides, si cu descantecul nostru. L-am invatat cu prilejul unei expeditii, de la unul dintre medicii din Tracia ai lui Zalmoxis, despre care se zice ca au darul de a te face nemuritor". Tot el consemneaza principiile holiste ale medicinei geto-dace, punandu-le in gura unui medic din Tracia al lui Zalmoxis: "Zalmoxis, regele nostru, care este un zeu si un mare intelept, ne invata ca, dupa cum e nepotrivit sa incercam ingrijirea ochilor fara sa vindecam intai capul, tot la fel, nici capul nu poate fi ingrijit nesocotind trupul; avand in vedere acest adevar, trupul trebuie sa fie ingrijit, in acelasi fel, intr-un mod potrivit, impreuna cu sufletul. Caci motivul pentru care medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli este acela ca ei nu cunosc tainele intregului pe care-l au de ingrijit. Daca acest intreg e bolnav, atunci nici partea nu poate fi sanatoasa. Daca insa partea tulburata va fi vindecata, atunci si intregul va fi din nou armonios, asa cum trebuie sa fie, iar omul va trai mult timp, plin de vigoare, bun la suflet si fericit. Caci toate se trag din suflet, atat cele rele, cat si cele bune ale trupului si ale fiintei noastre intregi, revarsandu-se din suflet, asa cum se rasfrang de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai intai sufletului trebuie sa-i dam ingrijire, daca vrem ca deopotriva capul si restul trupului s-o duca bine. Iar sufletul se ingrijeste cu descantece. Sa nu te lasi induplecat sa ingrijesti capul nimanui, daca nu-ti va fi incredintat mai intai sufletul spre ingrijirea prin descantec. Aceasta este greseala pe care, acum, o savarsesc oamenii, incercand sa vindece o parte fara cealalta." Pseudo-Apuleius, scriitor si botanist din veacul al II-lea e.n., in lucrarea sa "De medica minibus herbarum", mentiona alte 37 de plante cu efecte terapeutice existente in Dacia: aniarsexe-iarba sarata, budathla-limba boului, chlodela-telina de camp, ciborastra-brusture,

diesema-coada vacii, dyn-urzica, dzena-cucuta de apa, kardama-papura, koikodila-papalau, kroustane-rostopasca, mantia-mure, mizela-cimbru, skite-scai. Multe din aceste plante sunt utilizate si astazi in arsenalul fitoterapeutic. "Buruienile de leac", singurele medicamente folosite odinioara Pe la mijlocul secolului al XX-la, farmacistul Dr. Gh. P. Grintescu prezenta intr-o carte premiata de Academie (Botanica farmaceutica. Cultura si recolta plantelor farmaceutice, publicata in 1945 la Bucuresti) o lista cu 500 de plante de leac ale poporului roman, buna parte din ele necunoscute in medicina si farmacie. Acesta afirma ca in popor plantele de leac au o reputatie bine stabilita, cunostintele despre ele fiind mostenite din tata in fiu si pastrate in taina de acei ce le stiau manui. Importanta unora este foarte mare si ramasitele populare ale cunostintelor despre ele provin dintr-un tezaur sacerdotal stravechi si unic in spatiul carpatic, lucru confirmat de faptul ca aceleasi buruieni sint cunoscute sub acelasi nume si pentru acelasi tratament, din Maramures pana in Oltenia si din Apuseni pana in Moldova nordica. Iata cateva plante, impreuna cu intrebuintarile lor in medicina populara: Pentru junghi (pneumonie si dureri reumatismale): Coada racului sau Scrantitoare (Potentilla anserinna), folosita si pentru scrantituri sau friguri, Rocotea sau Buruiana junghiului (Stellaria graminea). Nebunie: Sica (Statice Gmelini). Febra tifoida: Drob (Cytisus Heufelianus), Ononis hircina. Blenoragie: Negrusca (Nigella arvensis), Ciucusoara sau Albita (Berteroa incana), potolnic (Genista tinctoria). Boli de piept: Turita mare (Agrimonia eupatorium), Cinci degete (Potentilla reptans), Lytospermum arvense, Helyanthemum vulgare. Reumatism: Cinci degete (Potentilla alba), Pidosnic (Cerinthe minor), Trifoi rosu (Trifolium pratense), Cervana sau Iarba lui ceas rau (Lycopus europaeus), Urzica mare (Urtica dioica), Rachita (Salix fragilis). Debilitate: Nasturel sau Iarba voinicului (Nasturtum silvestre) - se foloseste si ca salata de primavara, Solovarfita (Phlomis tuberosa) - se pune in baia lauzelor, Rachitan, Florile zanelor sau Sburatoare (Lytrum salicaria) - folosita si impotriva paraliziei, Bobornic (Veronica beccabunga) - in popor se foloseste si impotriva neputintei la urinare, a hidropiziei si pentru curatirea sangelui, Catina (Tamarix Palassi), Slabanog sau Buruiana celor slabi (Impatiens noli-tangere) - are proprietati diuretice. Icter sau hepatita: Buruiana galbinarii sau Iarba faptului (Potentilla recta), Morcov (Daucus carota), Hrean (Armoraceae rustica) - se foloseste si la tuberculoza. Dureri de stomac: Cinci degete (Potentilla reptans), Volbura (Convulvulus arvensis), Brustan (Telechia speciosa) - considerat bun pentru toate bolile, Spirea filipendula, Salvia silvestris, Orobus niger, Ononis hircina. Hernie: Studenita (Arenaria serpillyfolia), Sanziene (Galium mollugo), Phelipaea ramosa. Dalac sau antrax: Izma broastei (Mentha aquatica) - folosita ca stimulent in convalesenta si contra palpitatiilor, Brana ursului (Heracleum sphonylium), Rostogol sau Maciuca ciobanului (Echinops sphaerocephalum), un soi de neghina (Agrostema coronaria), Heracleum sibiricum.

Epilepsie: Silnic sau Rotundioara (Glechoma hederacea), Sburatoare sau Pufulita (Epilobium hirsutum), Unghia Gaii (Astragalus glycyphyllos), Asperula cznanchica. Cancer: radacini de la diferite specii de spini si ciulini, Cardus si Cirsium. Spin (Carduus acanthoides), Scai (Carduus candicans), Palamida (Carduus crispus), Ciulin (Carduus nutans), Crapusnic (Cirsium boujarti), Coltul lupului (Cirsium erisithales), Crastaval (Cirsium oleraceum), Captalan (Cirsium rivulare). Dizenterie: Cioroi (Inula salicina), Catusnica sau Iarba vantului (Nepeta cataria), Priboi sau Palaria cucului (Geranium phaeum). Oreion: Zarna sau Umbra noptii (Solanum nigrum), Silnic (Glechoma hederacea), Craite sau Vazdoage (Taegetes erecta). Prostata: Talpa gastei (Leonorus cardiaca, Rocoina (Stalaria media). Pentru rani si furuncule, se utilizau frunzele de patlagina sau de muscata. In faza de inflamatie acuta, frunzele aveau efecte de inmuiere a pielii, iar enzimele proteolitice actionau prin macerarea colagenului din tesuturi, astfel ca furunculul sa erupa. In secolele XIV-XV, medicina populara se practica in bolnitele existente in majoritatea manastirilor, cum ar fi Tismana, Bistrita (din Oltenia), Neamt, Prislop (din Moldova), in care se foloseau plante medicinale recoltate din flora spontana din jurul manastirii sau cultivate in gradinile proprii. Bolile tamaduite erau cunoscute prin anumite denumiri populare: aprindere (congestie pulmonara), oftica (tuberculoza), rac (cancer), blanda (urticarie), branca (erizipel), buboaie (furunculoza), cartite (varice), dalac (antrax), galbinare (icter), lungoare (febra tifoida), vatamatura (hernie), tranji (hemoroizi), galci (amigdalita). Pentru fiecare boala, calugarii din manastiri, precum si vracii si doftoroaiele satelor, foloseau anumite plante cunoscute ca tamaduitoare: angelica la vatamatura si boli de inima, rostopasca la galbinare, fierea pamantului la friguri, alior la reumatism si pecingine, captalan la lungoare. In tratamentul altor boli se mai foloseau brusturele, brustanul, scrantitoarea, coada calului, coada soricelului, pojarnita, musetelul, zamosita, bozul, busuiocul, sunatoarea. nlesniri ale domnitorilor pentru negustorii de plante medicinale Domnitorii din acele vremi incurajau utilizarea plantelor medicinale prin mijloacele avute la dispozitie. Alexandru cel Bun din Moldova a acordat privilegii deosebite negustorilor din Lvov (anul 1408), iar Mircea cel Batran a acordat privilegii negustorilor din Brasov (anul 1413), pentru a se aduce produse farmaceutice din plante si condimente procurate din strainatate (tamaie, piper, sofran, scortisoara, cuisoare, nucsoara, ghimbir). Putem exemplifica unele remedii naturale aplicate cu succes, pastrate in memoria poporului timp de multe veacuri. Stefan cel Mare, ranit la picior in luptele cu turcii, la Cetatea Chiliei, a fost tratat de medicii italieni Matteo Muriano si Ieronim da Cesena, cu lotiuni si cataplasme de musetel, isop, tataneasa si eucalipt. Mai tarziu, Alexandru Lapusneanu, fiind bolnav de ochi (in anul 1558), a fost ingrijit de un spiter din Transilvania cu niste plante, printre care menta, isop, mustar si scortisoara. Printre cele mai vechi texte pastrate in tara noastra in domeniul fitoterapiei si aromaterapiei se numara manuscrisul intitulat Folosirea plantelor de leac, datat din secolul al XVI-lea si conservat in Arhivele Statului din Bucuresti. Aici sunt mentionate unele preocupari de fitoterapie casnica, utilizand multe specii medicinale folosite la acea vreme (brusture, ghintura, iarba taieturii, patlagina, patrunjel de camp, schinel, soparlaita, traista ciobanului, urzica) precum si unele specii aromatice alimentare (angelica, mararul,

melisa). Menta era considerata ca un leac foarte pretios, "cu mare putere de a vindeca toate bolile si de a smulge toate stricaciunile launtrice".

Modelul conceptual al VIRGINIEI HENDERSON Virginia Henderson a fost descrisa ca fiind prima doamna a nursingului. Scripter, cercetator avid vizionar este considerata de multi cea mai importanta figura a nursingului secolului XX. Nascuta in Kansass City, Missoury in 30 noiembrie,1897, a cincilea dintre cei opt copii ai lui Daniel B si ai lui Lucy Minor (Abbot) Henderson. Tatal sau a fost un reprezentant al Indienilor Americani, iar mama ei provenea din statul Virginia, in care Virginia Henderson s-a intors pentru a urma scoala primara. A urmat cursurile Scolii Militare de Nursing in 1921, pe cele ale Colegiului Profesorilor la Universitatea Columbia, unde a absolvit in 1934, iar din 1934 pana in 1948 a predate cursuri de nursing la aceeasi universitate. In 1953 s-a alaturat Scolii de Nursing Yale, al carei decan, Annie Warburton Godrich i-a fost mentor in primii ani de activitate profesionala. Acesti ani petrecuti la Yale au fost unii de maxima productivitate. Virginia Henderson s-a folosit de titlul de profesor emerit pentru a servi ca si consultant de nursing pentru intreaga lume. Consiliul International al Asistentilor Medicali a recunoscut ca apartine lumii in iunie 1985, cand i-a fost inmanat primul Premiu Christianne Reimann, admitand ca ideile ei au trecut dincolo de granitele nationale. Intradevar anii care au urmat i-au adus multe onoruri, (doctor onorific) si a afost solicitata sa tina cursuri la Colegiul Britanic Regal de Asistente Medicale, la Sorbona si la Asociatia Japoneza de Nursing. Intreaga ei activitate a culminat cu publicarea mai multor editii a volumului Basic Principles of Nursing in 1960 si 1969, si The Nature of Nursing in 1966 si 1991. Virginia Hendersaon a definit nursingul ca "un ajutor dat individului pentru a-si castiga independenta legata de efectuarea activitatilor care contribuie la sanatatea si recuperarea lui". Ea a impartit activitatile de nursing in 14 componente Conceptul - cheie al sau este : individul - bolnav sau sanatos este vazut ca un tot complet prezentand 14 nevoi pe care trebuie sa si le satisfaca scopul ingrijirilor - de a pastra sau a restabili independenta individului in satisfacerea acestor nevoi rolul asistentei - consta in a suplini ceea ce el nu poate sa faca singur 1 COMPONENTELE ESENTIALE ALE UNUI MODEL CONCEPTUAL Sunt : postulate , valori si elemente : - scopul profesiei telul activitatii {beneficiarul} dificultati intalnite de pacient {sursa de dificultate }

interventia acordata consecinte Postulate - sunt suportul teoretic si stiintific al modelului conceptual ; recunoscute si acceptate fara a trebui sa fie demonstrate . Conceptul Virginiei Henderson se bazeaza pe urmatoarele postulate : orice fiinta umana tinde spre independenta si o urmareste individul formeaza un tot caracterizat prin nevoi fundamentale cand una dintre nevoi nu este satisfacuta , individul nu este : complet , ,,intreg sau ,,independent" Valori sau credinte - Modelul Virginiei Henderson este sustinut de 3 valori: asistenta poseda functii care sunt proprii cand asistenta preia din rolul medicului , ea cedeaza o parte din functiile sale unui personal necalificat societatea asteapta din partea asistentelor un serviciu pe care nu-l poate primi de la nici un alt personal Elemente Sunt in numar de 6 : a. Scopul profesiei este : de a ajuta pacientul sa-si conserve sau sa-si restabileasca independenta sa , asa incat sasi satisfaca nevoile prin el insusi de a favoriza vindecarea - de a asista muribundul spre un sfarsit demn b. Obiectivul - activitatii profesionale este beneficiarul - persoana sau grupul de persoane sre care se indreapta activitatea . Pentru atingerea obiectivului se va tine seama de faptul ca omul bolnav sau sanatos formeaza un tot cu nevoi comune tuturor fiintelor umane , dar si de faptul ca manifestarea nevoilor este diferita de la un individ la altul . c. Rolul profesiei - indica rolul social pe care il au membrii profesiei . Rolul asistentei este de a suplini o dependenta { ceea ce nu poate sa faca singur bolnavul } , de a incerca sa inlocuiasca necesitatea in asa fel ca persoana sa-si satisfaca cerintele mai usor si fara handicap . d. Sursa de dificultate - 0 persoana are dificultati ce nu raspund la una din nevoile sale , cauzate de lipsa : de forta de vointa de cunostiinte Aceste dificultati tin de competenta as. med. ; ea trebuie sa le cunoasca dar nu toate dificultatile unui pacient tin de aceasta profesie. e_. Interventia aplicata persoanei - consta in cunoasterea dificultatii {lipsei} si va incerca sa sporeasca independenta persoanei . Aceasta este initiativa proprie a as. med. ff. Consecintele - constau in rezultatele obtinute , respectiv ameliorarea dependentei sau chiar castigarea independentei , ceea ce constituie scopul final al muncii nursei.

NURSA - cateva definitii ale ei 1. Dupa ICN { Cons. International al Nurselor }si C.I.I {Cons. Intern. al Infirmierelor} este o persoana care : a parcurs un program complet de formare ce a fost aprobat de Consiliul Asistentilor Medicali {CAM} a trecut cu succes examenele stabilite de CAM indeplineste standardele stabilite de CAM este autorizata sa practice aceasta profesie asa cum este definita de CAM , in concordanta cu pregatirea si experienta sa este autorizata sa indeplineasca acele proceduri si functii care sunt impuse de ingrijirea sanatatii , in orice situatie s-ar afla , dar sa nu execute o procedura pentru care nu este calificata As. med. raspunde de propria activitate dar si de cea a personalului auxiliar cat si de pregatirea elevilor . Este pregatita pentru un program de studiu ce include : promovarea sanatatii prevenirea imbolnavirilor ingrijirea celui bolnav atat fizic cat si mental , a celui cu deficiente indiferent de varsta , in orice unitate sanitara sau intr-o comunitate . Aceasta definitie a devenit cunoscuta si acceptata in toata lumea inclusiv la noi , pentru definirea nursingului . Codul pentru as. medicale ' ' descrie 4 resposabilitati ale nursei : promovarea sanatatii prevenirea imbolnavirilor restabilirea sanatatii inlaturarea durerii Nursa generalista are : pregatire pluridisciplinara insusirea competentelor de baza , nu numai a cunostiintelor cunostiinte de psihologie sa stie sa aiba atitudine corespunzatoare fata de pacient si familia lui preocuparea de a intelege ceea ce simt ceilalti Ea urmareste la un pacient , in special REACTIILE : individuale familiale de grup In relatia de ingrijire a copilului are sarcini diverse si de aceea a mai fost numita si mama profesionista ''. 2. Dupa OMS - nursingul este o parte integranta a sistemului de ingrijire a sanatatii si cuprinde : promovarea sanatatii prevenirea bolii

- ingrijirea persoanelor bolnave { fizic , mental , handicapati , psihici } de toate varstele , in toate unitatile sanitare , in comunitate si in toate formele de asistenta sociala 3. Dupa VIRGINIA HENDERSON ,, Sa ajuti individul , fie acesta bolnav sau sanatos , sa-si afle calea spre sanatate sau recuperare , sa ajuti individul , fie bolnav sau sanatos , sa-si foloseasca fiecare actiune pentru a promova sanatatea sau recuperarea , cu conditia ca acesta sa aiba taria , vointa sau cunoasterea necesare pentru a o face si sa actioneze in asa fel incat acesta sa-si poarte de grija singur cat mai curand posibil ''. 4. Dupa ANA { North American Association}- nursingul comunitar nu este numai o sinteza a practicii de nursing si a educarii in domeniul sanatatii , ci are scopul de a mentine si a stimula sanatatea populatiei. Ingrijirile au caracter continuu si se adreseaza individului , familiei sau grupuluiu , contribuind la sanatatea populatiei din zona respectiva . Nursa aplica metode diverse in acea colectivitate pentru a mentine si stimula sanatatea , coordoneaza activitatea si stimuleaza continuitatea . Scopul ei este acela de ai apropia pe indivizi , familie sau grupuri . Definitia aceasta ne arata ca interventiile nursei nu sunt orientate doar catre indivizi singulari ci cuprinde si mediul social , afectiv sau fizic al acestora. ROLUL NURSEI 1. Dupa VIRGINIA HENDERSON ,,Rolul esential al as. med. consta in a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa sa-si mentina sau recastige sanatatea {sau sa-l asiste in ultimele lui clipe } prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar indeplini singur , daca ar fi avut forta , vointa sau cunostiintele necesare . As. med. trebuie sa indeplineasca aceste functii astfel incat pacientul sa-si recastige independenta cat mai repede posibil'' 2. Dupa OMS Rolul nursei in societate este sa asiste indivizi , familii si grupuri , sa optimizeze si sa integreze functiile fizice , mentale si sociale , afectate semnificativ prin schimbari ale starii de sanatate '' Nursingul se ocupa de aspecte psihosomatice si psihosociale care pot afecta sanatatea , accentua boala si moartea. De aceea , nursingul foloseste cunostiinte tehnice si stiintifice , medicale , sociale , biologice si umaniste - arta si stiinta . Personalul de nursing lucreaza in parteneriat cu alte profesii , uneori implicand chiar individul sau familia lui . FUNCTIILE NURSEI Sunt trei : de natura independenta de natura dependenta de natura interdependenta a. Functii de natura independenta : ingrijiri de confort cand b. nu si le poate face stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijita si cu apartinatorii ei

le transmite informatii , invataminte , asculta b. si il sustine este alaturi de indivizi si colectivitate ,pentru promovarea unor conditii mai bune de viata si sanatate b. Functii de natura dependenta La indicatia medicului observa la b. reactiile dupa tratamente , reactiile la adaptare , modificarile in evolutia boliii , pe care i le aduce apoi acestuia la cunostiinta. c. Functii de natura intrerdependenta As. med. colaboreaza cu alti profesionisti din domeniul sanitar , social , educativ, administrativ si participa la actiuni interdisciplinare , de : depistare a tulburarilor de ordin fizic , psihic , social educatie sanitara , de sensibilizare asupra responsabilitatii si drepturilor pe care le are populatia in materie de sanatate rezolvare a problemelor psihosociale de gestionare si organizare a centrelor sau unitatilor de ingrijire Alte functii: profesionala educativa economica de cercetare Profesionala : este cel mai important rol si cuprinde functia tehnica , preventiva , de umanizare a tehnicii , de psiholog plus cea din codul profesional : promovarea si mentinerea sanatatii prevenirea imbolnavirilor ingrijirea in situatia imbolnavirii si recuperarea Aceasta functie ii cere as. : sa acorde direct ingrijirea sa educe pacientii sa educe alti profesionisti din sistemul sanatatii sa participe plenar la activitatea in echipa sa dezvolte practica nursingului pe baza gandirii critice si a cercetarii Educativa : presupune sa aiba calitati psihologice , aptitudini pedagogice pentru a sti sa comunice si sa fie convingatoare . Rolul educativ mai reiese si din relatiile pacient-asistenta , din relatiile de munca cu personalul din subordine , cu practicanti , cu studenti , cu secundari . Economica : de gestionare a serviciului , de organizare a timpului , de precizare a prioritatilor in aprovizionare , etc... De cercetare : alaturi de medic participa la masurile si metodele de cercetare , colaboreaza cu alti specialisti , fapt ce ii permite sa aibe activitati de cercetare .

PROCESUL DE NURSING Definitie : metoda organizata si sistematica ce permite acordarea de ingrijiri individualizate ETAPELE PROCESULUI DE INGRIJIRE :

1. Culegerea de date - inventarierea tuturor aspectelor ce privesc pacientul in globalitatea

lui , oferind informatii despre suferinta sa, obiceiurile de viata si satisfacerea nevoilor fundamentale 2. Analiza si interpretarea lor{ probleme , dg. de ingrijiri } - se evidentiaza problemele specifice de dependenta si sursa lor de dificultate , adica se elab. dg. de ingrijire 3. Planificarea ingrijirilor { obiective }- permite : a.- determinarea scopurilor {obiectivelor} ce trebuie urmarite b.stabilirea mijloacelor de rezolvare a obiectivelor 4. Realizarea inteventiilor { aplicarea lor }- folosirea planului de interventie 5. Evaluarea - analiza rezultatului obtinut , daca au aparut date noi in evolutia de sanatate a p. si eventual , daca este nesesara reajustarea interventiilor si obiectivelor alese Avantajele procesului de ingrijire : fiind un demers stiintific se sprijina pe datele oferite de p. sau de alte surse sigure si constituie instrument de : individualizare de personalizare a ingrijirilor - ceea ce duce la umanizare Alt avantaj consta in aceea ca informatiile sunt sursa f. utila pentru toata echipa medicala ceea ce face posibila : rstionalizarea ingrijirilor si stabilirea prioritatilor de ingrijire. 1. CULEGEREA DE DATE Este faza initiala a procesului de ingrijire , este un proces continuu pe toata perioada muncii unei as. med. , si se bazeaza pe observatie , care poate fi : - directa - observi starea generala , tipul constitutional , tegumentele , mucoasele , fanerele , starea de echilibru fizic sau psihic , starea de constienta , capacitatea de comunicare - indirecta - prin I, Pe, Pa , A { inspectie , percutie , palpare , ascultatie } Tipuri de informatii obtinute : date obiective - observate de as. despre p. date subiective - oferite de p. date continand inf. trecute date continand inf. actuale date legate de viata p. , de obiceiurile sale , de anturaj ori de mediul inconjurator Scopul informatiilor : este identificarea problemelor de sanatate ale p. ceea ce se realizeaza prin cunoasterea p. : cunoastere eficienta a p . cunoasterea asteptarilor lui in ceea ce priveste : ingrijirea , sanatatea si spitalizarea sa. Toate inf. culese se grupeaza in : - date relative stabile date variabile Date relative stabile : informatii generale : varsta , sex , stare civila caracteristici individuale : rasa , limba vorbita , cultura , ocupatie gusturi personale si obiceiuri :alimentatie , ritm de viata

 evenimente biologice legate de sanatate : boli avute , sarcini , interv.

chirurgicale {inclusive avorturi }, accidente elemente fizice si reactionale : grup sanguin, proteze , alergii , deficite senzoriale - reteaua de sustinere a p : familie , prieteni Date variabile : sunt legate de : starea fizica : T, TA, R, apetit alimentar sau anorexie , eliminare , somn , miscare , reactii alergice , infectii , inflamatii , oboseala , intensitatea durerii , reactii la tratament si la medicamente. conditiile psihosociale : stress, anxietate , confort , inconfort , stare depresiva , stare de constienta , grad de autonomie , capacitate de comunicare , acceptarea sau neacceptarea rolului sau . Toate inf. obtinute sunt puse la dispozitia intrgii echipe , fiind de fapt instrument de lucru in procesul de ingrijire , care process trebuie zilnic actualizat , in functie de evolutia starii p. SURSE DE INFORMARE Sunt grupate in : primare sau directe : pacientul secundare sau indirecte : familia si anturajul p. , membrii echipei de sanatate , dosar de sanatate actual sau anterior , scheme de referinta { cazuri similare din stiinta med. } Mijoacele de obtinere a informa tiilor : a. observarea p b. interviul p. c. consultarea surselor secundare { enumerate sus}

a. OBSERVAREA - este cea mai acc esibila si prima sur sa de informare pentru as. m ed. De aceea pre supune din part ea ei o capacitate inte lectuala deosebita de a sesiza prin inte rmediul tuturor simtur ilor fara a fi sub iectiva : vederea - ne da inform atii despre aspecte le fizice ale persoane i ingri jite si ne informeaza despre semne si simptome care traduc o problema de sanatate sau o suferinta fizica : fata trista sau care denota o suferinta , agitatie sau descur ajare , erup tii ale pielei , icte r auzul - aflam into natia vocii , gem ete , vaicareli , plang eri , bataile lui cardiace , prezenta de gaze , zgom ote produse atingerea - se palpeaza anum ite parti ale corpul ui si se cuno sc astfel : ind ur atii , grosimea une i mas e , caldur a membrelor

 m iros ul - obtinem inf. de spre mirosul caracte ristic gr adului de cur atenie , de spre proce se patologice cum sunt infectii cu miros fertid , de spre halena p. ca spre exp. in cazul diabeticilor - acidotica Utiliz area observaiei - pentru a fi uti la trebuie atent facuta , ob serv andu- se b. ca un tot din punct de vedere bio -psihi -soc ial , cultur al , cu cele 14 ne voi ale sale , adica as . medicala are o viziune HOLISTICA asupra pacientul ui ; se depisteaza astfel si sursele de dificultate . Se va evita : sub iectivismul , j ud ecatile preconcepute , rutina si sup erficialitate a , lipsa de concentr atie si continuit atea .

b.INTERVIUL Inseamna intr evederea , di alogul , discuti a cu p. Inte rviul este deci o inte ractiune , o forma de comunic are si se va desfasur a in inti mitate intr e cei doi inte rlocutori : as. si p. Condditii pentru un inte rviu : se va tine cont de : -alegerea m entului oportun pentru p. : respect area orei de m sa , evitarea om a momente lor de oboseala , respec tarea rep ausului , a perioadelor cand p . se simte f. suferind -as. sa-si org anizeze m unca inc at sa prev ada un tim suficient de lung pentru a-i p permite p. sa se exprime in ritmul sau -as. sa creeze toate conditi ile respect and inti mitate a si confortul p.

-as. sa aiba abilitate a de com unic are eficienta si clara -as. sa aibe com port am ent care sa reflecte : atutud ini de accep tare , de respect , capacitate a de ascult are si de em atie ; ace st com p port am ent al ei il dem on stre aza prin mentinerea in perm anenta a conta ctu lui vizual cu p. avand o expresie a fete i senina sau sur azatoare , dupa caz, prin pozitie com oda si lim baj care-i arata p. dorinta de a-l asculta Abilit atile as. de a facilita -abilitatea de a facilita interviul: :

inter viul - prin mai multe metode

- abilitate a de a pune intr ebari adecv ate : inc hise sau deschi se . Cele inc hise permit p. sa raspunda cu da sau nu ''{expl. -Ai mancat bine ?} , iar cele

de schi se ii permit sa se exprime { expl. Puteti sa-mi descrieti ce fel de obiceiur i aliment are aveti ?} Intr ebarile deschi se sunt : - de tip nativ { povestiti -mi ce probleme va creaza boala } , de tip descriptiv { descriti-mi cum proced ati de regula }si de tip calificare { de ce nu manc ati niciodata carne ?} abilitate a de a confirma perceptiile ei asa inc at sa elimine sub iectivismul { mi-ati spus ca sunt doua zile de cand vomati } abilitate a de a re aduce p. la raspun sur ile ne ces are { vad ca va preocup a m ult ace st luc ru , d ar nu a-ti putea sa-mi dati m. multe inf. despre somnul dv. ?} abilitate a de a face o sinte za { ce ea ce mi-ati pove stit din ac eas ta cauza ... va preocupa } abilitate a de a asculta activ : prin repet area ultimei parti din fraza p . si prin extr agerea si reform area conti nutul ui emotiv al p si raspunz and u-i asa ul inc at sa - arate ca ii inte lege simtaminte le Toate ac este abilitati fac ca p. sa se de schida , ea , as. sa stie cum sa mai puna intr ebari sup liment are sau sa tre aca sub tacere une le che stiuni legate de p. in situatii ne placute . Scopul interviului: de

inc eperea relatiei profesionale pacient- as. favorizata de schim bul inform atii, idei , emotii obtinerea de inf. asupra celor 5 dimensiuni ale p . : fizica , afectiva , intelectuala , spirituala , sociala ob serv area p. : cum inte ractione aza cu familia sa , ce impresie are despre mediul spitalicesc -furniz area de date p. care ii vor permite sa puna intr ebari , sa participe la stabilirea obiectivelor si la efectuarea ing rijirilor T ipuri de interviu:

structur at - se obtin date de baza pentru p. { cum va num iti ? , ce ocup atie aveti ?} semistruc tur at - condus cu obiective si puncte relatat-mi despre... } de reper dinainte precizate {

 E tapele interviului : , functia si scopul

- ince perea interviul ui - as. se prezinta cu nume si prenum e inte rviului

- p. va fi asigur at de confidenti alitate a inte rviului - de fasurarea interviul ui - as. pune s raspu nsur ile p. vor creiona profilul lui intr ebari inc hise si de schi se la care

in desfasur area interviul ui si as. si p. devin rand pe rand si emitator si receptor este de preferat sa se semnaleze sfarsitul interviul ui { am sa va mai intr eb do ar at at... } - conc luzia interv iului - as. va trage concluzii asupra interviul ui { sunt asa bucuro as a ca am putut com unica cu dv... }

Profilul pacientu lui : rezulta din inform atiile cule se la inte rviu , care sunt urm atoarele: inf. gene rale - num , prenum e e sustine re , stare civila , ocup atie , religie , sur se de

antecedente medicale - bolile copil ariei , vacc inari , traum atisme , spitalizari , operatii, alergii medicamento ase , folosirea de trat. empirice antecedente familia p. famili ale - boli cronice , afectiuni ment ale ale celor din

-m od de viata , obisnui nta - con sum de alcool , cafea , tutun , drogur i , obiceiuri alim. som , m n unca , pr actic are de exercitii fizice probleme actuale de san atate - simptome cu natura lor , caracte ristici {localizare , dur ata , i nte nsitate } , factori declansatori , {efort , um ezeala , frig} , masur i luate pentru a le diminua efectul , cuno stiinte despre sanatate } mediul ambient al - factori de risc{zgomote , poluanti } , secur itate a fizica {re spect area mas , de secur itate }

 prof ilul psiho - social si cultur al - limba vorbita , etnie , capacitati cognitive emotii , sentim ente , stari suflete sti care pot influienta satisfacerea ne voilor
47

In timpul culegerii date lor de la p. se includ si : ex anenul fizic , examenul radiolo dic si end oscopic , explorari func tionale si ex amene de laborator.

F/ sa dde inte rviu Stagiul practic Sp ecialttate a Eee v Scoaia Anui Data

Date gene rale despre pacient Initialele pacientul ui nr. cop ii relig ie profesia locul de munc a Domiciiiu: localitate a Locuieste : snngur/cu casa camere varsta sexul starea civil a statutul soci al

ocup atia

sotia /cu copi i/cu parinti /nn stitutionalizat

Obs snuinte de viata Alcoo:: da/nu /oc azion al; Tutun: da/nu/ ocazional Drog:ca/nu/ ocazional Cafea: da /nu/ ocazional Dieta greut ate a /kg;inaltime aeergii cuno scut e ; TA pu ls reactie /min m od de administrare

semne partccu aare

St area de depend enta Auto no m semiind epend ent depend ent

Prote ze : den tara /oculara/aud itiva/de membre/valvulara Stimulator cardiac/dnn anul ; /ent/ /e dd e cont act /ochieaa ri/dioptrit

Actiuni care limtte aza activitatea cardiace /respiratorii/locomotorii/senz oriale, atte le Alte probleme de sanatate Sp ttalizari ante rioare pentr u Operatii/inte rvent ii Tr atamente prescrise Impresii din spitalizarea ante rioara Prezent are de caz {cue egerea de date } Data apartte ei Motiveee inte rnari Probleme de sanatate {dependenta Sur se de dificultate {etiologia- E-} Mani festari de dependenta {sem ne si simptome - S -P-} aa data ia data urmate :da/nu

} Alte date {inv estigatti paraclinice }

2. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR Aceasta etapa presupune identificarea exacta a nevoilor specifice ale p. , nu numai a celor care caracterizeaza orice fiinta umana . Analiza si interpretarea datelor , in conformitate cu conceptual V. Henderson -presupune examinarea si clasificarea lor astfel : - Analiza datelor se face prin : - examinarea lor - clasificarea lor : - de independenta { permit satisfacerea autonoma a nevoilor } - de dependenta stabilirea problemelor de ingrijire recunoasterea prioritatilor si legaturilor {problemelor }

Analiza presupune regruparea datelor in cele 14 nevoi iar regruparea permite identificarea resurselor individuale . -Interpretarea datelor : presupune a da sens , a explica originea sau cauza care a generat problema de dependenta , adica a defini sursa de dificultate . Obs. : Prin analiza si interpretarea datelor se poate stabili diagnosticul de ingrijire . Complexitatea analizei si interpretrii Dificultatea analizei si interpretarii datelor de ingrijire este data de : numarul mare de date culese { la cele 14 nevoi } varietatea surselor de interpretare caracterul schimbator al unui mare numar de date subiectivismul persoanei care culege datele caracterul adesea urgent si grav al situatiei As. med . se va sprijini in analiza si interpretarea datelor pe cunostiintele ei de anatomie , psihologie , sociologie, fiziologie . Departajarea intre manifestarile de independenta si manifestarile de dependenta Ca sa putem intelege acest fenomen vom exemplifica : Comportamente ale p. care-i favorizeaza Comportamente ale p. care nu-i satisfacerea nevoilor favorizeaza satisfacerea nevoilor - isi i-a masa regulat cu pofta - lipsa poftei de mancare - alimentatie variata care respecta normele - greutate in stomac cand a mancat - nici o alergie alimentara - dificultate in a dormi de doua zile - hidratare corespunzatoare in jur de - spune ca nu simte gustul alimentelor deoarece este prea nervos si se gandeste 2000ml/zi cum va fi la intoarcerea lui acasa Din coloana din stanga rezulta ca persoana evolueaza bine , dar starea sa actuala arata un dezechilibru generat de o neliniste { rezulta din coloana din dr. }

Ecercitiu : M.P , pacient de 76 ani , spitalizat de m. multe saptamani ptr. accident vascular cerebral {AVC} cu imobilitatea aproape completa a partii drepte . Mai prezinta dificultate in a articula cuvintele , respiratia ii este superficiala , in ritm de 24 r/min , apetitul este pastrat dar necesita ajutor la taierea unor alimente si la sustinerea mainii dr. , se hidrateaza bine , poate tine un pahar , poate cere bazinetul , dar nu poate sa-si mentina scaunul prea mult si deci are incontinenta de fecale si urina cu scaune moi ; la nivelul sacrului prezinta rosata cam de 30 cm ; de cateva zile se poate mobilize in pat , ajutandu-se de marginea patului ; se ridica in fotoliu cam 1 ora /zi ; este anxios fiindu-I frica sa nu cada la ridicare ; comunica bine ii place sa fie atins si mangaiat; se plictiseste pentru ca nu are decat un televizor ; se simte singur . lata diferenta dintre manifestarile de independenta si cele de dependenta : Manifestari de Manifestari de dependenta independenta - resp. superficiala - partea dr. imobilizata

- are nevoie de ajutor ptr. taierea alimentelor si sustinerea mainii dr. - nu-si retine scunul mult timp incontinenta de fecale si urina - anxios la mobilizarea din pat : ii este frica sa nu cada - rosata la nivelul sacrului - dificultate in a articula cuvintele , se plictiseste , se simte singur DIAGNOSTICUL DE INGRIJIRE {de nursing} Sintetizarea informatiilor culese , ajuta as. sa -si usureze munca de ingrijire. Inceputul acestei metode de lucru -dg. de nursing este vechi , datand inca de la Florance Nihtingale , din anii 1854-1855 . La nivel mondial , in ultimii 20 ani , ingrijirile acordate de as. med. au evoluat considerabil , in ceea ce priveste responsabilitatea , si acest lucru se reflecta si in tendintele din invatamint care formeaza asistente ce raspund in mod autonom de problemele unui individ. In 1973 as. medicale s-au reunite si au format un grup de studiu, numit ANA { Asociatia Nurselor Americane } . Din el fac parte asistente practicante , din invatamant , teoreticiene sau conducatoare . Ulterior grupul s-a transformat in N.A.N.D.A{Asociatia Nord-Americana de Diagnostic de Ingrijjire - in limba americana } sau A.N.A.D.I { Asociatia Nord-Americana de Diagnostic Infirmier- in limba franceza}. Grupul acesta elaboreaza liste de diagnostice si se reunesc periodic pentru completarea listelor, dezbat problemele de educatie medicala pentru folosirea unui vocabular mai uniform si mai comod. COMPONENTELE DIAGNOSTICULUI DE INGRIJIRE {de nursing} Sunt : problema de dependenta a persoanei cauza problemei de dependenta - semne si simptome Prima parte a diagnosticului Consta in enuntul problemei ; aceasta exprima o dificultate traita de persoana , un comportament sau o atitudine nefolositoare sanatatii lui, atitudine exprimata de termeni ca : alterare , deteriorare , deficit , incapacitate , diminuare , dificultate , perturbare asa incat , dupa culegerea totala a datelor , as . poate defini problema astfel : alterarea starii de contienta , de anxietate , etc... atingerea integritatii tegumentelor si/sau mucoaselor . . . alterarea integritatii fizice . . . . Alerarea mobilitatii fizice . . . . Alerarea eliminarii intestinale : constipatie , diaree, ileus . . . A doua parte a diagnosticului consta in enuntul cauzei problemei , mai concret a sursei acesteia. Dg. de nursing format din 3 parti foloseste formula : PES probleme de sanatate etiologie semne si simptome

Expl.: P = alterarea eliminarii intestinale : constipatie E = din cauza imobilitatii S = manifestata prin scaune rare , tenesme dureri abdominale Exista 3 tipuri de dg. de ingrijire : dg. actual - cand manif. de dependenta sunt prezente , observabile expl: alimentatie inadecvata prin deficit , din cauza starii depresive . dg. potential - cand poate surveni o problema daca nu se intervine expl. : atingerea potentiala a integritatii pielii din cauza imobilitatii dg. posibil - descrie o problema a carei prezenta nu este sigura expl.: perturbarea posibila a stimei de sine din cauza unei dificultati in asumarea rolului de tata Clasificarea nivelelor de dependen: nivelul de dependen reprezint un instrument util cu ajutorul cruia se evalueaz ngrijirile specifice nursing ; astfel ngrijirile eficiente duc la scderea nivelului de dependen al persoanei ; sunt 4 nivele de dependen : independen/autonomie (1 punct); dependen moderat (2 puncte); dependen major (3 puncte) ; dependen total (4 puncte) pt. fiecare din cele 14 nevoi li se acord un punctaj, ntre 1 i 4 , corespunztor gradului de dependen/indepedden, aprecierea are un grad de subiectivitate, motiv pt. care punctajul final este orientativ : persoan independent = 14 puncte ; dependen moderat = 15-28 puncte ; dependen major = 29-42 puncte ;
Diferene ntre diagnosticul medical i diagnosticul de nursing

Diagnostic medical Diagnostic de nursing definete boala definete starea pacientului cu toate valenele lui bio-psiho-sociale indic rspunsul pacientului la tratament indic rspunsul uman la ngrijire semnaleaz afeciuni ale sistemelor i ale aparatelor n cadrul bolii semnaleaz probleme ale celor 14 nevoi fundamentale ale fiinei umane este mereu acelai pe parcursul bolii se modific de la o perioad la alta are terminologie proprie ( ex. ulcer, ciroz, hepatit,..) nu are nc o terminologie proprie ( n America exist dg. NANDA) este un ghid pentru tratament i procedee medicale este un ghid pentru aplicarea ngrijirilor pe cele 14 nevoi fundamentale urmrete evoluia bolii orienteaz nursa pentru intervenii autonome i este un ghid pentru intervenia de nursing ORIENTAREA DIAGNOSTICELOR SPRE INTERVENTII AUTONOME SI/SAU INTERVENTII DE COLABORARE Informaiile, analiza si interpretarea lor exprima problema , cauza persoanei . Dam mai jos cateva exemple Expl. 1 Date culese amputatie de gamba stg. refuza sa-si priveasca bontul isi ascunde bontul sub patura - exprima sentimente negative fata de aceasta operatie vorbeste putin Expl.2 Date culese - sta toata ziua la tv. , nu-l intereseaza alte lucruri - se apropie putin de alte personae , spune ca se simte singur si se plictiseste ,primeste putini vizitatori Dg. de ngrijire - alterarea imaginii corporale din cauza amputatiei gambei manifestata prin...

Dg. de nursing - sedentarism din cauza lipsei de motivatie de a face alte activitati sau exercitii - sentiment de inutilitate din cauza lipsei de activitate - sentiment de singuratate din cauza lipsei sociale

Expl. 3 Formulari de dg. de ingrijire : problema respiratorie potentiala din cauza imobilitatii manifestata prin . . ..{n. de a r. si a avea o buna c} dificultatea de a se alimenta din cauza imobilitatii partii drepte , manifestata prin . { n . de a bea si a manca } modificarea eliminarii intestinale si urinare { incontinenta } din cauza pierderii controlului sfincterian , manifestata prin..{n. de a elimina } lezarea integritatii pielii din cauza presiunii asupra sacrului , manifestata prin . . { n. de a f i curat, ingrijit . . . s i a proteja teg. si muc.}

anxietate - legata de limitele sale {frica sa nu cada } { n. de a se misca si a avea o buna postura } alterarea comunicarii din cauza AVC , manifestata prin dificultatea de a articula cuvintele {n. de a comunica }

3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR etapa ce urmeaz stabilirii diagnosticului de nursing i se refer la interveniile cu scopul de a rezolva problema actual i s evite apariia unor noi diagnostice ; etape : 1. Planul de intervenii va ine cont de cele mai importante nevoi ( fiziologice, biologice); rezolvarea nevoilor n ordinea lor normal 2. Vom identifica nevoia care este mai sever afectat ; 3. Organizarea activitii va f i realizat n funcie de aplicarea tratamentelor medicale ( ex administrarea antibioticelor la 6 / 8 / 12 ore urmrete respectarea odihnei pacientului, activitatea este ct mai ordonat, schimbul de tura se face la orele 7 /19 astfel c se preia tura cu tratament efectuat ) atunci cnd se aplic ngrijirile trebuie avut n vedere 2 aspecte : a obiective ( O ) i b. interveniile ( I ) , care trebuiesc efectuate ; a. OBIECTIVELE DE INGRIJIRE - sunt descrise ca fiind un comportament pe care il asteptam de la p. , un rezultat ce dorim sa-l obtinem in urma interventiilor. Expl. de obiectiv care ar fi acceptat in cazul unui pacient partial paralizat : - ca pacientul sa se imbrace fara ajutor in decurs d e . { una , sau doua saptamani } sau - ca p. sa-si mentina tot timpul gamba si bratul dr .{ cand sunt afectate } intr-o buna pozitie anatomica , in interval d e . { 2, 3, .. 7 zile, dupa caz } Caracteristicile obiectivului de ingrijire : S. P. I. R. O. > - specifice ( S ) individului { sa apartina unui singur subiect - familie sau grup -expl. : ,,ca d-na x sa...................................' ' } > - trebuie efectuate cu performan ( P ) maxim - exprima actiuni , atitudini, comportamente asteptate de la persoana , pornind de la un verb activ ; expl : {,,ca dna x sa inteleaga si sa efectueze } > - sunt caracterizate de implicare ( I ) ,exprima nivelul de angajare al persoanei { trebuie sa actioneze singur sau cu ajutor; expl : ,,ca d-na x sa inteleaga si sa efectueze ea insasi ' ' ...............sau ca d-na x sa se deplaseze cu ajutorul . . . u n e i carje ori asistentei . . . " } > trebuie efectuate cu realism ( R ) , trebuie s in cont de capacitatile fizice , intelectuale , afective ale persoanei de a-i realiza acea nevoie ( se caut cauza : nu poate / nu vrea / nu tie cum expl. : ca d-na x sa efectueze ea insasi ingrijirea stomei respactand principiile invatate}; > au caracter observal ( O ) , adic trebuie s f i capabil s evaluezi aciunile si atitudinile prin observare , masurare si evaluare cu precizie {expl.: ca d-na x sa

procedeze ea insasi la aplicarea dispozitivului de stomie de fiecare data ' ' sau d- na x sa mearga cu ajutorul carjelor de 3 ori/zi cate 5 minute ' ' } atitudinile ; observaiile efectuate la pacieni pot f i : cuantificabile ( msurabile : TA / R / P / T )sau prin perceptie comunicarea );
>

ca

( ex.

Obiectivele poate f i : pe termen scurt {OTS}: care trebuie s aib un efect n cteva oresau zile Expl. : d-na x va f i asezata pe fotoliu zilnic , timp de o ora , de 3 ori /zi ' ' pe termen mediu{OTM} : cu efect intr-o saptamana Expl.: ,, ca intr-o saptamana d-na x sa mearga fara ajutor pana la baie'' pe termen lung{OTL} : cu efect in saptamani sau luni ( ex. dieta, renunarea la alcool / tutun );

Expl.: ,,ca d-na x sa-si mareasca progresiv mobilitatea degetelor ca sa fie capabila sa tricoteze in termen de o luna " Pentru fiecare problema vor fi formulate una sau mai multe obiective . Pentru atingerea unui obiectiv indepartat se se fixeaza unul sau ma. multe obiective pe termen scurt sau mediu. Expl. : ,,d-na x va trebui sa faca in fiecare zi ,in trei reprise , exercitii de flexie si extensie a degetelor si pumnului { termen scurt} ca intr-o saptamana sa fie capabila sa trimita o minge , rand pe rand , in fiecare mana { termen mediu ' Exercitii de elaborare a obiectivelor Pornind de la urmtoarele diagnostice de ngrijire , elaborate obiectivele necesare 1. deshidratare usoara , legat de o hidratare insuficienta 2. diminuarea amplitudinii respiratorii , cauzata de imobilizarea indelungata { varsta 74 ani } 3. predispozitie la escare de decubit , din cauza ca p. este imobilizat de m. multe zile si se misca f. putin in pat

Se sugereaza urmatoarele raspunsuri : R1. ca p. sa bea 2000 ml lichide /zi - se va preciza cum sa se faca repartizarea pe prize a intregii cantitati R2. ca p. sa-si amelioreze amplitidinea respiratiei : sa faca exercitii respiratorii timp de 5 minute , de 2 ori/zi R3 ca p. sa se intoarca si sa-si schimbe pozitia in pat , ajutandu-se de marginea patului sau de auxiliare , la fiecare 2 ore b. INTERVENTIILE

 scopul aplicrii interveniilor este acela de a recpta independena total /parial sau de a menine independena , asa incat , la intocmirea planului de ingrijire , as. med trebuie sa se gandeasca la interventii care raspund cu adevarat nevoilor specifice ale p. , care interventii trebuie sa fie : novatoare , observabile , personalizate si masurabile . Pentru ca interv. sa fie masurabile se va indica ora { 2, 6 , sau 10 h } si in care moment al zilei { dupa baie , dupa masa , inainte de masa de pranz } se executa .

4.EXECUTAREA {APLICAREA } INGRIJIRILOR aplicarea ngrijirilor se realizeaz n echip : Sunt antrenati :

>

nursa : care ngrijete pacientul cu cele 14 nevoi, ncurajeaz aciunile independente ale acestuia i l nva cum s capete i s menin anumite nevoi. > pacientul : trebuie s execute aciunile planificate pentru el i s fie de acord cu acestea ( consimmntul ); > familia : un alt membru al echipei care trebuie implicat ( prin colaborarea cu nursa) n ngrijirea pacientului ( ea trebuie s tie - de ce , unde, cnd , ce trebuie s fac dac mai este pus n situaia respectiv de boal ; ea trebuie s suplineasc acas i s ajute la realizarea nevoilor pacientului , ns planificat , susinnd activitile de realizare a autonomiei pacientului n efectuarea nevoilor ); > echipa de ngrijire : infirmiera, osptarul - au rol de a susine activitatea nursei i a pacientului prin activitile complementare

Exercitiu pentru intocmirea pl. de ingrijire {fara evaluare } D-l V.R, de 68 ani , este spitalizat de putin timp pentru probleme cardiace - care acum sunt in ordine . Din culegerea de date reiese : se alimenteaza bine , se hidrateaza f. putin {o bautura la masa de pranz } , desi I s-a recomandat miscare are dificultate in deplasare din cauza unei fracturi a gambei dr. unde mai acuza putina durere ; are nevoie de ajutor pentru deplasare , se jeneaza sa ceara ajutorul as. de salon pe care o solicita f. rar ; are defecatie regulate , la doua zile , insa cu scaune dure ; mictiuni putin m. frecvente ; spune ca deseori se retine de a urina ; prezinta incontinenta usoara , ocazionala ; acuza uneori durere in flancul inferior al abdomenului. Obs. Se va acorda atentie nevoii de a se misca si a avea o buna postura , deoarece aceasta este nevoia care ii produce cea mai mare dependenta cu repercusiuni asupra altor nevoi . Pentru usurarea demersului , problema cardiaca { este in regula } se lasa deoparte .

Nevoia

Date care demonstreaza

Dg. de ingrijire

Obiective

Interventii

A se misca .

dependenta - dificultate in a se deplasa - durere la nivelul gambei .. - are nevoie de ajutor in deplasare

A comunica

A elimina

A se hidrata

Ca intr-o saptamana Se fac exercitii passive si , p. sa fie capabil sa active ale membrelor inf. se deplaseze pentru de 2 ori/zi . se determina a merge la toaleta . p. sa mearga cu ajutor , de 3 ori/zi , 5 minute la inceput apoi crescand cu cate un minut in fiecare zi . - ii este jena sa Dificultate in a Ca p. sa -si exprime Sa rasapund cu rapiditate ceara ajutor comunica legata nevoile cu m. cand suna ; ii subliniez de jena multa indrazneala { a se disponibilitatea as. med. - nu suna evalua la 3 zile } pentru a-l ajuta decat f. rar mictiuni Modificarea Ca p. sa-si Se explica p. necesitatea putin m. schemei urinare restabileasca o de a urina atunci cand are frecvente {usoara schema a urinarilor, senzatie , pentru a evita -incontinenta incontinenta } din in interval de o incontinenta . se va duce ocazionala cauza dificultatii saptamana la toaleta la 2 ore. Se lasa -dureri {uneori } in a se adapta urinarul la indemana pe in etajul inferior pentru mobilizare timpul noptii. abdominal se Insuficienta Ca p. sa bea 1500 Se lasa Portia de apa la hidrateaza putin , hidratare , legata ml lichid /zi {a se indemana . I se explica nu bea lichide de frica de a f i evalua zilnic } necesitatea de a bea cel intre mese obligat sa putin un pahar de apa mearga la intre mese . I se ofera un toaleta pahar cu suc la orele 10, 14, 20.

Alterarea mobilitatii din cauza sechelei unei fractui manifestata prin.. { vezi obs . de mai sus}

Sfaturi pentru efectuarea interventiilor de ingrijire nu efectuati acte de ingrijire fara a se cunoaste rationamentul , efectul asteptat inaintea oricarei ingrijiri , evaluati p . pentru a evalua starea problemelor si verificati daca interventiile prevazute sunt totdeauna potrivite nu sunteti roboti ; fiti atenti la reactiile p. si inlocuiti orice interventie ineficace implicati p. si familia lui , explicandu-le ratiunea interventiilor - pregatiti mediul inconjurator therapeutic si fara pericole Executarea ingrijirilor si relatia asistent-pacient In optica V. Henderson ingrijirea trebuie sa fie de suplinire a nevoilor in satisfacere , sa favorizeze drumul spre independenta . Relatia as.- p . trebuie sa stabileasca comunicatie : a . funcionala - usurarea dialogurilor dintre ei b . pedagogica - invatare= transmitere de inf. necesare prevenirii , restabilirii atat fizic cat si psihic pacientului

 c . erapeuica - prin care intre cei doi se stabilesc relatii de accepare reciproca , de

atitudine de respect si cldura si ultima , de relatie empatica fata de p. Rel. as. - p. se atabileste in multe situatii : cand acesta ajunge la spital cand face inteviul pentru culegerea datelor - cand executa ingrijiri zilnice Situatii sau reactii in timpul ingrijirilor ce trebuie sa fie in atentia asistentei Anxietatea -sentiment de inconfort si de tensiune resimtit de o persoana . Poate f i acuta cauzata de o durere , de frica , de neliniste si determina modificari ale pulsului , respiratiei si T A manifestaaaata prin cresterea marcata a acestor semne vitale . rolul as. este de a cunoaste anxietatea p . pentru a fi de ajutor pentru acesta . Stresul - fizic si psihic . Cel psihic provine dintr-un dezechilibru intre exigentele la care este supus individul si capacitatile lui de a corespunde . Stresul antreneaza probleme de sanatate : pe plan psihologic apare frica de esec , depresia , anxietatea , iar in plan fizic apare frigul , setea , foamea , inconfortul .Indiferent de provenienta lui , poate afecta organe , expl. stomacul - apare ulcerul. Rolul as. med. in timpul stresului este de sustine psihic p. prin suplinirea unor nevoi ale acestuia. Frica - sentiment resimtit fata de un pericol fizic sau psihic. Ea se asociaza cu anxietatea . Rolul as. aici este de a demonstra p. intelegere , vointa de a-l asculta si a-l asigura ca evolutia problemelor lui va fi pizitiva. Durerea - senzatie neplacuta resimtita in unul sau m. multe puncte ale organismului . Este insotita de : reactii psihologice ca : anxietate , furie , depresie , de preocupari sociale ca :ingrijorare pentru viitor , pentru familie , neliniste , iar intrebarile cu caracter religios se intensifica. Durerea poate fi acuta si cronica . Rolul as. in aceasta situatie este de administra medicatia prescrisa , de a-I acorda ingrijiri care sa diminueze pana la disparitie durerea dar sa si comunice cu p. Singuratatea - starea individului care se regaseste singur cu el insusi. Cateodata este benefica fiintei umane . Dar in cazul batranilor , bolnavilor cronici , prelungirea acestei stari de fapt duce la deteriorare mentala si afectiva . Rolul as. este aici de a stabili o relatie afectiva , de ajutor , intelegere si respect cu persoana . Relatia de ajutor presupune de a-l ajuta efectiv in dificultatea sa aducandu-I caldura sufleteasca si empatie. Imobilitatea - diminuarea capacitatii de mobilizare fizica sau articulara , ce poate afecta perceptia imaginii si stimei de sine. Instrainarea - se intalneste la cei aflati in azile si camine spital , care sesizeaza ca nu se mai tine seama de opiniile lor , de nelinistile lor , de capacitatea de decizie a lor , de preferintele lor . Sentimentul de neputinta - p. se vede condamnat de natura si considera inutile toate ingrijirile gandind ca nimeni nu mai poate face ceva pentru el. Modificarea schemei corporale schimbare progresiva cum este slabirea , obezitatea , menopauza , imbatranirea , determina la unele persoane perturbari importante . Dar cand apar si artrite , paralizii , amputatii de organe , se modifica aspectul fizic al persoanei ceea ce il determina sa se resemneze cu dificultate sau deloc si atunci sentimentul pe care il incearca este de frustrare , de devalorizare si de pierdere a increderii in sine . Pierderea - unei finte dragi , a rolului in sozietate , a unui avantaj duc la dificultati de ordin material , emotiv sau profesional. Doliul - dupa pierderea partenerului de viata are repercusiuni majore uneori asupra persoanei.

Toate aceste situatii pot fi atenuate de as. med. prin ingrijiri de calitate , prin empatie prin prezenta umana si caldura sufleteasca coroborate cu o comunicare adecvata .

5. EVALUAREA INGRIJIRILOR :
reprezint constatarea

starii de echilibru la care a ajuns individul dup

aplicarea ngrijirilor; este metoda care asigur calitatea actului medical ; evaluarea se face conform unei planificri i sunt evaluri : >pe termen scurt : imediat ; se realizeaz n general pentru intervenia cu caracter dependent al nursei - adic la indicaia medicului ->pe termen mediu : realizat la un interval de timp stabilit , pe 7 -8 zile > uzuale : la 24 ore > n ambulatoriu : la 7 zile , pt. a se vedea dac a evoluat sau nu spre bine n urma recomandrilor medicale >pe termen lung : luni de zile , de ex. dac s-a lsat/nu de fumat / alcool Se evalueaza :

rezultatul obtinut satisfactia pacientului a. Rezultatul obtinut : este ceea ce se sconteaza dupa formularea obiectivelor de ingrijire , de catre as.med. Expl. : obiectiv formulat : ca d-na x sa-si exprime maine sentimentele resimtite cu ocazia primului pansament dupa mastectomie ' ' Pentru realizarea lui , as. va merge sa vada pacienta cand aceasta va fi mai odihnita , o va asculta , o va stimula sa se exprime si va aborda discutii legate de perceperea imaginii corporale . Daca obiectivul nu a fost atins , atunci as. va cauta motivul , cauza nereusitei . Expli.: evaluare : pacienta este inca socata , plange , nu poate sa-si exprime nici un sentiment , este descurajata , dar dupa ce a discutat cu as. starea ei de spirit sa schimbat : este mai calma , se resemneaza . Rezulta de aici ca obiectivul a fost atins. Apar insa alte probleme { ce va zice sotul ?, cum va f i privita de colegele de serviciu ?, e t c . . . } care vor f i subiectul unor noi obiective de ingrijire cu evaluarile necesare . Conchidem ca evaluarea se va face tot timpul ingrijirilor prin reajustarea obiectivelor si stabilirea interventiilor.

b. Satisfactia pacientului : este importanta dar trebuie sa avem rezerve in ceea cel priveste mai ales ca el nu are cunostiintele necesare unei bune ingrijiri sau unele manevre medicale ii displac , desi beneficiaza de o ingrijire excelenta.

PLAN DE NGRIJIRE {model de incepere }

Data

Nevoi

fundamentale Nevoia de a

Dg. de Obiective Interventii

Evaluare Dupa 8 ore constat b un usor progres in gradul de autonomie alimentara . Continui ingrijirile specifice asestei nevoi

cauza anxietatii

nursing Cresterea Deficit gradului alimentar din de alimentare tava , pe care asez tacamurile necesare in ordinea activa , in folosirii,cana cu urmatoarel supa si farfuria e cu felul al doi8 ore lea.Asez o masuta peste bea si manca un prosop curat pe coapsele p.supraveghez alimentatia fara a grabi ritmul de administrare .