Sunteți pe pagina 1din 21

Student,

Tiberiu Munteanu
Grupa MA 26
Constanta 2012
UNIVERSITATEA MARITIMA DIN CONSTANTA
= FACULTATEA DE ELECTROMECANICA NAVALA =
Coordonatori,
Prof. Tudor Darie
Prof. Dana Mitu
Tiberiu Munteanu MA26 Page 1



Cuprins ........................................................................................................................................ 1
Cap. I Combustibili Navali .................................................................................................... 2
1. Generalitati ......................................................................................................................... 2
1.1. Definitie Combustibili: ............................................................................................ 2
1.2. Caracteristicile Combustibililor: .............................................................................. 2
1.3. Clasificarea Combustibililor: ................................................................................... 3
1.4. Combustibili pentru motoare cu ardere interna ....................................................... 3
2. Combustibilii Lichizi .......................................................................................................... 4
2.1. Originea titeiului ...................................................................................................... 4
2.2. Proprietati ................................................................................................................ 5
3. Aditivi pentru combustibili ............................................................................................... 5
3.1. Aditivi pentru benzine: ............................................................................................ 5
3.2. Aditivi pentru motorine: .......................................................................................... 5
Cap. II Arderea combustibililor ........................................................................................... 6
1. Ecuatia generala a Arderii ................................................................................................ 6
2. Notiuni Generale ................................................................................................................ 6
3. Proprietati ........................................................................................................................... 7
3.1. Puterea calorica ........................................................................................................ 7
3.2. Cifra octanica ........................................................................................................... 7
3.2.1. Definitie ................................................................................................................... 7
3.2.2. Recomandari ............................................................................................................ 8
3.3. Cifra cetanica ........................................................................................................... 8
4. Bilantul material al arderii. Aerul necesar arderii si gazele de ardere ......................... 8
5. Caldura de reactie .............................................................................................................. 9
6. Arderea combustibililor ..................................................................................................... 9
6.1. Aprinderea si arderea combustibililor gazosi: ......................................................... 9
6.1.1. Compozitia combustibililor gazosi .......................................................................... 9
6.1.2. Arderea combustibililor gazosi .............................................................................. 10
6.2. Combustibili lichizi si solizi .................................................................................. 14
Cap. III Aplicatie .................................................................................................................. 18
Bibliografie ................................................................................................................................ 20


Tiberiu Munteanu MA26 Page 2
Cap. I Combustibili Navali

1. Generalitati

1.1.Definitie Combustibili:

Prin combustibil se intelege orice substanta, sau amestecuri de substante, care in urma
unei reactii chimice de ardere, produce o mare cantitate de caldura.

1.2.Caracteristicile Combustibililor:

Pentru caracterizarea unui combustibil, in afara de starea fizica si de provenienta trebuie
sa i se mai cunoasca compozitia chimica, puterea calorica, cantitatea de aer necesara arderii,
temperatura gazelor de ardere etc.

Compozitia combustibililor: Combutibilii solizi contin diferite combinati organice ale
elementelor C,H,S (elemente combustibile), O si N, alaturi de umiditate, (Wt) si substante
minerale (Al) care dau cenusa.

Elementele componente:

Carbonul este elementul principal al combustibililor solizi. Acesta se gaseste in proportie
de 50-95%, in functie de natura si varsta combustibililui. Prin arderea completa a unui
kilogram de carbon se obtine o energie de 33.44o kJ.
Hidrogenul se gaseste in combustibilii solizi intre 2-6 %. Acesta este, de asemenea un
element care ridica valoarea termica a combustibililui, intrucat prin ardere se degaja o mare
cantitate de caldura.
Sulful participa cu o pondere de 0,1 7 %, in compozitia diferitilor combustibili solizi. In
combustibil, sulful se gaseste sub trei forme: in combinatii organice (sulf organic), sub
forma de sulfuri metalice, in combinatii anorganice oxigenate (de exemplu, sulfati). In
procesul de ardere intervin numai sulful organic si cel piritic. Cu toate ca la arderea sulfului
se degaja o mare cantitate de caldura, acest element este daunator in procesul de ardere a
combustibilior, deoarece SO
2
format corodeaza partile metalice ale focarului si are actiune
poluanta (fiind un component al ploilor acide). Pe langa acesta, sulful necesita pentru
aprindere o temperatura mare (500 600 C).
Azotul se gaseste in general in cantitate mica, nedepasind 2%. El este un element nedorit in
masa combustibilului. Acesta nu participa la ardere, dar ia caldura pentru a se incalzi pana la
temperatura cu care gazele arse parasesc instalatia de ardere si prin urmare consuma o parte
din caldura degajata la arderea combustibilului.
Oxigenul se gaseste in combustibili in proportie de 2 % (antracid) pana la 44 % (lemn).
Prezenta sa in combustibil conduce la micsorarea valorii termice a acestuia, deoarece fiind
combinat mai ales cu carbonul si hidrogenul, o cantitate din aceste elemente combustibile
sunt deja oxidate.
Umiditatea combustibililor constituie de asemenea, un balast, prin faptul ca aceasta
consuma o mare cantitate de caldura pentru a trece din starea lichida in starea de vapori. De
asemenea mareste volumul si corozivitatea gazelor de ardere.
Cenusa consituie un balast al combustibilului, intrucat ii micsoreaza puterea calorica si
uneori poate duce la dezorganizarea completa a procesului de ardere, fie prin faptul ca se
acumuleaza in focar si impiedica admisia aerului, fie ca se topeste la o temperatura joasa (1150
1700 C), si formeaza un conglomerat plastic, cu inglobarea unor cantitati de combustibil. De
aceea, in practica industriala, intotdeauna, la alegerea sistemului de ardere a combustibililor
solizi se ia in consideratie cantitatea de cenusa si proprietatile ei.
Tiberiu Munteanu MA26 Page 3
Observatii:

Compozitia combustibilului poate fi determinata prin analiza chimica elementara, si prin
analiza tehnica. Prin analiza elementara se determina continutul procentual de C, H, N, O, S din
masa organica a combustibilului, iar prin analiza tehnica se determina umiditatea, materiile
volaitle, cenusa si carbunele fix.

1.3.Clasificarea Combustibililor:

Dupa starea de agregare si dupa provenienta lor, combustibilii chimici se pot
grupa in:
o Lichizi;
o Gazosi;
o Solizi.

1.4.Combustibili pentru motoare cu ardere interna

Motoarele termice utilizeaza drept sursa de energie un combustibil care arzand in
anumite conditii in prezenta aerului furnizeaza o cantitate de caldura ce se transforma in energie
mecanica.
Combustibili cei mai des folositi pentru motoarele cu ardere interna provin din titei, care
este supus unui ansamblu de tratamente chimice si fizice. Acesti combustibili, datorita
caracteristicilor functionale ale motoarelor in care se folosesc, sunt diferentiati in:

o benzine pentru motoarele cu aprindere prin scanteie
o motorine pentru motoarele cu aprindere prin compresie
o petroluri in amestecuri pentru turbomotoare

1.4.1. Benzinele: din punct de vedere chimic sunt un amestec de hidrocarburi C5 C10
din clasa alcanilor (parafinice), cicloalcanilor (naftenice) aromatice si nesaturate liniare
(olefinice). In benzina procentul de carbon este de 80 82% iar cel ce hidrogen de 14 15%.
1.4.2. Motorinele (combustibili Diesel): sunt fractiuni petroliere cu densitate cuprinsa
intre 850 890 kg/cm3 si cu temperatura de fierbere cuprinsa intre 200 370 C. Ele provin, in
general, de la distilarea atmosferica a titeiului si constau din amestecuri de hidrocarburi ce au in
moleculele lor de la 12 pana la 18 atomi de carbon. Combustibilii pentru motoarele Diesel se
caracterizeaza prin proprietati opuse benzinei, respectiv, hidrocarburile componente trebuie sa se
oxideze cu usurinta cu formare de peroxizi si alte produse de oxidare incompleta, pentru ca
autoaprinderea sa se produca usor.

Motorinele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
rezistenta mica la autoaprindere;
vaporizare usoara;
punct de congelare scazut.

1.4.3. Petrolurile turbo (combustibilii pentru turbomotoare): intrebuintate in industrie,
transporturi terestre, aeriene, navale, cuprind o mare varietate de produse: produse petroliere,
suspensii de pulberi metalice in fractiuni de titei, combustibili gazosi etc. In cazul
turbomotoarelor de aviatie se utilizeaza fractiuni de titei cu intervalul de distilare cuprins intre
163 si 302 C, kerosen si petrol lampant, precum si fractiunea larga in intervalul temperaturilor de
distilare cuprins intre 52 si 302 C.


Tiberiu Munteanu MA26 Page 4
2. Combustibilii Lichizi

Singurul combustibil lichid natural este considerat ieiul.

Sunt considerai combustibili artificiali:
benzina,
petrolul lampant,
combustibilul pentru aviaie,
motorina,
combustibilul lichid uor,
gazul petrolier lichefiat,
pcura,
metanolul,
combustibilii lichizi pentru rachete.

Combustibilii lichizi sunt obtinuti, in mare parte, prin prelucrarea titeiului (petrol brut).
Prin distilarea atmosferica (distilare primara) se obtin din titei: benzine, petrol lampant,
motorina, pacura. Benzinele sunt folosite drept combustibili (carburanti) pentru motoarele
Diesel, iar pacura este folosita in special in instalatiile casnice, da incalzire; in ultimul timp,
pacura este prelucrata (distilare in vid) si transformata in produsi valorosi (lubrifianti).
Petrolul s-a format prin transformarea lenta a plantelor, si intr-o mai mica masura a
animalelor, depuse pe fundul marilor interioare, in lipsa oxigenului (transformare anaeroba).
Produsul rezultat in urma acestor transformari este titeiul care a migrat, datorita
miscarilor tectonice, formand zacaminte secundare din care se extrage in prezent.
In zacaminte, petrolul este imbibat in straturi de nisip sau pietris, si este inconjurat de
straturi impermeabile de marna si argila.
Uneori petrolul se infiltreaza la suprafata solului prin roci, unde o parte din el se evapora,
lasand in urma depuneri uleioase, semisolide, precum asfaltul.
Titeiul a fost putin utilizat pana la mijlocul anilor 1800. La inceput din titei se obtineau
uleiurile necesare iluminarii si incalzirii gospodariilor. In anii 1890, titeiul a devenit important ca
sursa de combustibil pentru motoare cu ardere interna ale masinilor.
Mai multe substante, inclusiv pacura si titeiul parafinos (petrolul lampant), sunt separate
din titei prin pocesul numit distilare fractionala. Aceasta metode, implica incalzirea titeiului si
separarea si racirea vaporilor astfel formati, pentru a-i determina sa se condenseze in lichide.
Produsele rezultate, numite distilati, sunt prelucrate in continuare, pentru a produce substante
chimice, mase plastice, detergenti, cauciuc sintstetic, anestezica, insecticide, explozivi, guma de
mestecat, ceruri, coloranti, produse cosmetice, conservanti alimentari, matase artificiala, adezivi,
medicamente, vopsele.
Deoarece titeiul ofera o asemenea gama larga de produse, este extrem de valoros. Nu este
de mirare ca petrolul brut impur este uneori numit aur negru si se spune despre el ca este prea
bun pentru a fi ars.

2.1.Originea titeiului

Asupra modului de formare a titeiului in scoarta pamantului s-au emis mai multe teorii.
Unele din acestea considera titeiul ca fiind de origine anorganica, altele ii atribuie origine
organica.

Teoria anorganica asupra originei titeiului a fost formulata de M. Berthelot si a fost
completata si sustinuta de D. I. Mendeleer. Acesta teorie afirma ca titeiul s-a format in straturi
adanci ale scoartei prin actiunea apei asupra carburilor metalice: CaCl
2
, Al
4
C
3
etc. care in contact
cu apa se descompun rezultand acetilena, metan si alte hidrocarburi; sub actiunea temperaturii si
Tiberiu Munteanu MA26 Page 5
presiunii inalte din interiorul pamantului si in prezenta catalizatorilor naturali, hidrocarburile
nesaturate sau polimerizat formand titeiul de astazi.
Teoria organica se fundamenteaza pe mai mute ipostaze, si anume:
-titeiul este de origune vegetala (Figuier), formandu-se din plante, prin putrezirea
acestora si transformarea lor in metan, bioxid de carbon si acizi grasi etc.;
-titeiul este de origine animala (Engler), rezultand din transformarea grasimilor
animalelor marine, in special a pestilor, la temperaturi si presiuni mari in scoarta pamantului;
-titeiul este de origine mixta, vegetala-animala (Potoni): prin transformarea unor plante
si animale marine microscopice, acoperite de namol, si sub actiunea unor bacterii anaerobe a
rezultat o materie organica, numita sapropel, care a imbibat namolul. Sub influenta
temperaturii si a presiunii inalte, saprolpelul din namol a suferit transformari chimice,
rezultand titeiul.


Benzina usoara
Benzina grea
White-spirit
Petrol lampant
Motorina
Pacura
Titei
Gaze de cracare
Benzine
Uleiuri
Bitum
Parafina
Cocs de petrol
Pacura de cracare
prin cracare

2.2.Proprietati

Titeiul brut, este un lichid vascos ,de culoare bruna-neagra ,cu reflexe albastrui,rareori
galbui. Are miros caracteristic ,este insolubil in apa si mai usor decat apa ,densitatea lui variind
intre 0,700 si 0,930 g/cm
3
. Nu are temperatura de fierbere fixa ,fiind un amestec complex de
hidrocarburi.

3. Aditivi pentru combustibili

Aditivii sunt substante introduse in carburanti in vederea imbunatatiri acestora.
3.1.Aditivi pentru benzine:
aditivi antidetonanti (impiedica autoaprinderea, maresc cifra octanica)
aditivi anticorozivi (reduc coroziunea pieselor metalice ce intra in contact cu
benzinele)
aditivi degivranti (au rolul de a impiedica formarea ghetii pe carburator, produsa
de evaporarea benzinei).
3.2.Aditivi pentru motorine:
aditivi acceleratori (maresc cifra cetanica,micsoreaza temperatura de
autoaprindere si favorizeaza procesul de ardere).
aditivi anticongelanti (impiedica formarea si dezvoltarea procesului de cristalizare
a hidrocarburilor parafinice).
aditivi contra fumului (fac ca emisia de fum sa fie mult mai redusa iar consumul
de combustibil sa se reduca si el)
Tiberiu Munteanu MA26 Page 6
Cap. II Arderea combustibililor


1. Ecuatia generala a Arderii

Pentru a raspunde obiectivelor lucrarii se admite si termenul al patrulea (dioxizii de azot),
ecuatia arderii devenind si ecuatia noxelor; evident, reprezentarea grafica devine mai dificila.

( )

( )

)

2. Notiuni Generale

Arderea reprezinta o oxidare violenta a substantelor combustibile. Acest proces este
insotit de degajare de caldura si emisie de lumina. Numim reactanti, corpurile care intra in
procesul arderii si produsi cele care rezulta. In produsii arderii, constituientii principali sunt
gazele de ardere. Exista trei tipuri clasice de procese de ardere, functie de viteza de propagare a
frontului de ardere, si anume:

- deflagratia: w < 30 m/s;
- detonatia: 30 < w < 200 m/s;
- explozia: w > 200 m/s.

In procesele industriale curente de ardere se utilizeaza deflagratia. Oxigenul necesar
arderii provine din aer. In anumite cazuri acesta se afla in legaturile chimice ale combustibilului.
Elementele chimice clasice care prin ardere dezvolta caldura si emit lumina sunt
carbonul, hidrogenul si sulful, care, pe langa alti componenti alcatuiesc combustibilul. Fiecare
din aceste componente participa cu o anumita proportie.
Combustibilii clasici se impart in trei grupe: solizi, lichizi si gazosi. Compozitia chimica
a combustibililor solizi si lichizi se da prin participatia masica a elementelor componente g
i

(carbonului, hidrogenului, sulfului, apei, oxigenului, azotului si sterilului), sub forma:



Compoziia chimica a combustibililor gazosi se da prin participatia volumica,
i
:



Ei pot sa apara sub forma unei hidrocarburi sau a unui amestec de gaze combustibile ca:
oxidul de carbon, hidrogenul, metanul, propanul etc. Amestecul poate sa contina si oxigen, azot,
bioxid de carbon, hidrogen sulfurat. Un combustibil gazos se da sub forma:



In vederea arderii unui combustibil, trebuie sa se asigure mai intai, prezenta simultana si
a oxigenului si apoi sa se produca aprinderea.
Arderea oricarui combustibil este precedata de aprindere. Pentru aprinderea unui
combustibil trebuie se existe o anumita proportie locala intre combustibil si oxigen si sa existe o
sursa de energie pentru incalzirea combustibilului pana la temperatura de aprindere. Temperatura
de aprindere de natura combustibilului si reprezinta cea mai joasa temperatura la care incepe
arderea interna. Aprinderea combustibilului este precedata intotdeauna de o perioada de timp,
Tiberiu Munteanu MA26 Page 7
numita perioada de inductie, pe durata careia, sub influenta temperaturii inalte si a altor factori,
combustibilul sufera procese de descompunere si oxidare, cu formare de combinatii mai simple,
produse intermediare active ca radicali, atomi sau molecule semi-stabile, cu o energie de activare
mica, care participa la propagarea reactiilor de ardere.

3. Proprietati

3.1. Puterea calorica

Puterea calorica exprima cantitatea de caldura care rezulta prin arderea completa a unei
unitati de combustibil.
Puterea calorica a combustibililor solizi si lichizi se exprima in kj/kg sau kcal/kg,iar a
celor gazosi in kj/m3N.
Majoritatea combustibililor contin in compozitia lor hidrogen, component care prin
ardere se transforma in apa. In afara de acestea, inainte de ardere, combustibilii contin o cantitate
mai mare sau mai mica de apa, care exprimata procentual reprezinta umiditatea initiala a
acestora. Apa rezulta prin arderea hidrogenului si apa sub forma de umiditate poate sa se
gaseasca in produsele de ardere sub forma de vapori sau sub forma lichida.
Intrucat calitatea de caldura determinata de arderea combustibililor depinde de starea de
agregare a apei din produsele de ardere, in practica se deosebeste puterea calorica superioara si
puterea calorica inferioara.
Puterea calorica superioara (Qs): reprezinta caldura de reactie izoterm-izobara, cand apa
se afla in faza lichida in produsii de ardere.
Puterea calorica inferioara (Qi): reprezinta cantitatea de caldura obtinuta prin arderea
unei cantitati de combustibil, in cazul cand produsele de ardere au temperatura de 20 C; in acest
caz, apa din produsele de ardere fiind lichida, in puterea calorica determinata se include si
caldura lanenta de condensare a vaporilor de apa .
In practica se ia in considerare numai puterea calorica inferioara, intrucat din instalatiile
industriale se elimina produsele de ardere continand apa sub forma de vapori.

Puterea calorific a ctorva combustibili

Combustibil Qs (MJ/kg)
Hidrogen 141,80
Benzin 47,30
Kerosen 46,20
Motorin 44,80
Butan 49,50
3.2. Cifra octanica

3.2.1. Definitie

Cifra octanica se defineste prin compararea comportarii benzinei cu cea a unui amestec
etalon, format din hidrocarburi cu proprietati antidetonante opuse. Drept hidrocarbura care
detoneaza uor, adica are rezistenta la autoaprindere mica, se folosete normal heptanul (C
7
H
16
),
caruia i se atribuie, in mod conventional cifra octanic CO = 0. Drept hidrocarbura care
detoneaza greu, adica are rezistenta la autoaprindere mare, se foloseste izooctanul (2,2,4-
trimetilpentan) (C
8
H
18
), caruia i se atribuie, in mod conventional cifra octanica CO = 100. Cifra
octanica este definita de procentul de izooctan in volumul amestecului etalon.
Definirea cifrei octanice a fost facuta n jurul anului 1926 de chimistul Russell Marker de
la Ethyl Corporation. Alegerea n-heptanului s-a datorat posibilitatii de a se obtine substanta
foarte pura, fara urme de alti izomeri ai heptanului sau octanului, prin distilarea rasinii de pin
Tiberiu Munteanu MA26 Page 8
Jeffrey. Obtinerea heptanului din alte surse, de exemplu din titei nu se poate face la puritatea
necesara unei substane etalon.

3.2.2. Recomandari

O benzina cu CO mai mare permite realizarea unor rapoarte de comprimare mai mari,
deci motoare cu randament indicat mai mare si, la aceeai cilindree, cu puteri mai mari.
La un motor cu raport de comprimare dat, folosirea unei benzine cu CO mai mica decat
cea prevazuta prin proiect deformeaza diagrama indicata, micorand randamentul indicat, si
determina aparitia detonatiei, distrugand motorul. Folosirea unei benzine cu CO mai mare decat
cea prevazuta prin proiect deformeaza si ea diagrama indicata, micsorand de asemenea
randamentul indicat, ducand la o risipa inutila.
Cifra octanica nu este legata de cantitatea de caldura degajata prin ardere, adica de
puterea calorifica a combustibilului, deci o benzin cu o CO mai mare nu e mai buna in acest
sens.

3.3. Cifra cetanica

Cifra cetanic (CC) caracterizeaz uurina la autoaprindere a combustibilului pentru
motoare cu aprindere prin comprimare. Este unul dintre principalii indicatori care caracterizeaz
calitatea unui combustibil pentru motoarele diesel.

Definitie: Cifra cetanica a unui combustibil se defineste prin compararea comportarii
combustibilului cu cea a unui amestec etalon, format din hidrocarburi cu calitati de autoaprindere
opuse. Drept hidrocarbura care se aprinde uor, adica are rezistenta la autoaprindere mica, se
foloseste cetanul (C
16
H
34
), caruia i se atribuie, in mod conventional cifra cetanica CC = 100.
Drept hidrocarbura care se aprinde greu, adica are rezistenta la autoaprindere mare, se foloseste
-metil-naftalina (C
10
H
7
CH
3
), caruia i se atribuie, in mod conventional cifra cetanica CC = 0.
Cifra cetanica este definita de procentul de cetan in volumul amestecului etalon.

4. Bilantul material al arderii. Aerul necesar arderii si gazele de ardere

Bilantul material al arderii permite determinarea volumului aerului necesar arderii si
volumul gazelor de ardere, inclusiv natura acestora, corespunzatoare unei unitati de cantitate de
combustibil.
Prin volumul gazelor de ardere (V
g
) se ntelege volumul, n condiii normale, al gazelor
de ardere rezultat la arderea unei uniti de combustibil. Gazele de ardere reprezint un amestec
de gaze considerat ntr-o prim aproximaie acceptabil n tehnic, gaz perfect.
Natura gazelor de ardere i volumul lor depind de natura combustibilului, remarcndu-se
deosebiri ntre produse arderii complete i cele ale arderii incomplete.
Realizarea unui proces complet de ardere presupune realizarea unui amestec perfect ntre
aer i combustibil, lucru greu de realizat n practic. n plus, datorit faptului c arderea se
desfoar n faza gazoas, n focar se introduce o cantitate de aer mai mare dect cea minim
necesar, pe care o denumim aer real:

| | comb kg aer m V V
N aer aer
. /
3 min
=

n care reprezint coeficientul de exces de aer.
Tiberiu Munteanu MA26 Page 9

Din punctul de vedere al cantitii de aer care particip la un proces de ardere deosebim:
a) ardere cu exces de aer: 1 ;
min
> >
aer aer
V V
b) ardere teoretic: 1 ;
min
= =
aer aer
V V
c) ardere cu deficit de aer: 1 ;
min
< <
aer aer
V V
Dac analizm procesul de ardere din punctul de vedere al transformrii energiei chimice
a combustibilului n cldur, vom deosebi dou procese de ardere: complet i incomplet.
n cadrul procesului de ardere complet, ntreaga energie chimic coninut n
combustibil se transform n cldur, iar produsele de ardere nu mai conin energie chimic, deci
oxidarea a fost complet.
Atunci cnd ne referim la ardere incomplet, vom deosebi dou situaii:
ardere incomplet din punct de vedere chimic;
ardere incomplet din punct de vedere mecanic
Arderea incomplet din punct de vedere chimic are loc datorit faptului c nu s-a
asigurat o cantitate suficient de oxigen necesar arderii, pe cnd n cazul unei arderi incomplete
din punct de vedere mecanic nu a fost asigurat o omogenizare suficient a amestecului de
combustibili, lucru ce duce la prezena unor particule nearse n produsele de ardere.
n ambele tipuri de ardere incomplet, o parte din energia chimic a combustibilului se
regsete n produsele de ardere, deci cldura degajat n procesul de ardere incomplet va fi mai
mic dect cldura degajat n timpul procesului de ardere complet. Un proces de ardere
incomplet este caracterizat de prezena n gazele de ardere a monoxidului de carbon.

5. Caldura de reactie

O reactie de ardere completa va tine cont atat de energiile reactiilor cat si de cele ale
produsilor arderii, dar si de transferurile de energie dintre acestia si mediul ambiant.
Cat priveste conventia de semne, reactiile chimice exoterme au loc cu degajare de
caldura, iar efectul lor termic se considera pozitiv; reactiile chimice endoterme au un efect termic
negativ, deoarece compusii lor preiau caldura din exterior.
In timpul arderii se degaja o cantitate de caldura numita caldura de reactie. Aceaasta
depinde de modul in care s-a desfasurat reactia de oxidare: izocor, izobar, izoterm, etc. Astfel:



Definim caldura de reactie ca fiind o cantitate de caldura degajata prin arderea completa
si izoterma a 1 kg dintr-un combustibil.

6. Arderea combustibililor

6.1. Aprinderea si arderea combustibililor gazosi:

- are loc prin reactii inlantuite, initiate termic.

6.1.1. Compozitia combustibililor gazosi

Se exprima obisnuit in procente volumetrice. Principalele componente combustibile ale
acestora sunt:CO, H
2
, CH
4
, alte hidrocarburi si H
2
S, iar componentele necombustibile
insotitoare sunt: CO
2
, O
2
si N
2
.

Tiberiu Munteanu MA26 Page 10
6.1.2. Arderea combustibililor gazosi

Combustibili gazosi, oferind cea mai mare suprafata de contact intre ei si oxigen, se
aprind foarte usor; arderea are loc in intreg volumul amestecului de combustibil aer. Acestia au
o compozitie foarte variata, ce depinde de originea acestora. Astfel, gazele naturale din tara
noastra contin peste 99 % CH4, iar gazele combustibile artificiale constau dintr-un amestec de
gaze combustibile si necombustibile.
n cazul combustibililor gazoi compoziia este dat n procente volumice
|
|
.
|

\
|
=
amestec
i
gaz
i
V
V
x
. n
compoziia combustibilului gazos intr de obicei hidrogen (H
2
), monoxid de carbon (CO), metan
(CH
4
), hidrocarburi de forma C
m
H
n
, hidrogen sulfurat (H
2
S), oxigen (O
2
), dioxid de carbon
(CO
2
), azot (N
2
), cu procentele volumice h, co, ch
4
, c
m
h
n
, h
2
s, o, co
2
, n.
Astfel 1 m3N de combustibil gazos (c.g.) n starea uscat se exprim sub forma:

.
Reaciile de oxidare a compuilor combustibilului gazos, volumul de oxigen i volumul
gazelor de ardere sunt prezentate n continuare:

Oxidarea hidrogenului:
pH
Q O H O H + = +
2 2 2
2
1

O H kmol O kmol H kmol
2 2 2
1
2
1
1 = +
O H m O m H m
N N N 2
3
2
3
2
3
414 , 22
2
414 , 22
414 , 22 = +
O H m O m H m
N N N 2
3
2
3
2
3
1
2
1
1 = +

iar pentru volumul h m
3
N
de H
2
rezult:

O H m h O m
h
H m h
N N N 2
3
2
3
2
3
2
= +


(7.29)
deci este necesar un volum
3
N
hm oxigen pentru arderea hidrogenului i rezult un volum
3
N
m h
de vapori de ap.
Se observ c valorile coeficienilor stoichiometrici de la reacia chimic se regsesc i n
relaia cantitativ ntre volumele de gaze.

Oxidarea monoxidului de carbon:
pCO
Q CO O CO + = +
2 2
2
1


2
3
2
3 3
2
1
CO m co O m co CO m co
N N N
= +

(7.30)
deci este necesar un volum
3
2
1
N
m co oxigen pentru ardere i rezult un volum
3
N
m co dioxid de
carbon.
Tiberiu Munteanu MA26 Page 11

Oxidarea metanului:

4 2 2 2 4
2 2
pCH
Q O H CO O CH + + = +

O H m ch CO m ch O m ch CH m ch
N N N N 2
3
4 2
3
4 2
3
4 4
3
4
2 2 + = +
(7.31)
Este necesar un volum
3
N 4
m ch 2 de oxigen i rezult un volum
3
N 4
m ch dioxid de
carbon i un volum
3
N 4
m ch 2 de vapori de ap.

Oxidarea hidrocarburilor:

pCmHn n m
Q O H
n
CO m O
n
m H C + + = |
.
|

\
|
+ +
2 2 2
2 4


O H m h c
n
CO m h c m
O m
n
m h c H C m h c
N n m N n m
N n m n m N n m
2
3
2
3
2
3 3
2
4
+ =
= |
.
|

\
|
+ +



(7.32)
Este necesar un volum
3
4
N n m
m
n
m h c |
.
|

\
|
+ de oxigen i rezult un volum
3
N n m
m h c m
dioxid de carbon i un volum
3
2
N n m
m h c
n
de vapori de ap.

Oxidarea hidrogenului sulfurat:

S pH
Q O H SO O S H
2 2 2 2 2
2
3
+ + = +

O H m s h SO m s h O m s h S H m s h
N N N N 2
3
2 2
3
2 2
3
2 2
3
2
2
3
+ = +
(7.33)
Este necesar un volum
3
2
2
3
N
m s h de oxigen i rezult un volum
3
2 N
m s h dioxid de sulf
i un volum
3
2 N
m s h de vapori de ap.

Aerul de ardere necesar
Din reaciile de mai sus, pentru arderea completa a unui m
3
N
de combustibil, rezult
volumul de oxigen necesar:
(

+ |
.
|

\
|
+ + + + =

. . 2
3
4
2
2
1
2
1
3
3
2 4
min
2
g c m
m
o s h h c
n
m ch co h V
N
N
n m o

(7.34)
Volumul minim de aer necesar arderii teoretice este:
(

=
. . 21 , 0
3
3
min
min 2
g c m
m
V
V
N
N
O
aer

Tiberiu Munteanu MA26 Page 12
n cazul aerului umed i al arderii n exces sunt valabile relaii analoge cu cele prezentate
la combustibilii solizi i lichizi.

Compoziia i volumul de gaze de ardere

n urma oxidrii complete a componentelor combustibile dintr-un metru cub normal de
combustibil gazos se obin gaze de ardere compuse din:

- dioxid de carbon:
(

+ + + =

. .
3
2
3
2 4
2
g c m
CO m
co h c m ch co V
N
N
n m CO


(7.35)
- bioxid de sulf:
(

=
. .
3
2
3
2
2
g c m
SO m
s h V
N
N
SO


(7.36)
- vapori de ap:
(

+ + + =
. . 2
2
3
2
3
2 4
0
2
g c m
O H m
s h h c
n
ch h V
N
N
n m O H


(7.37)
- azot
(

+ =
. .
79 , 0
3
2
3
0 0
2
g c m
N m
n V V
N
N
a N


(7.38)
- aer n exces
(

=
. .
) 1 (
3
3
0
g c m
aer m
V V
N
N
a
ex
a


(7.39)
- Volumul teoretic de gaze de ardere uscate:
0 0
2 2 2
N SO CO us g
V V V V + + =
(7.40)
- Volumul teoretic de gaze de ardere umede:
0 0 0
2 2 2 2
O H N SO CO g
V V V V V + + + =
(7.41)
- Volumul real de gaze arse uscate :
0 0
) 1 (
a us g us g
V V V + =
(7.42)
- Volumul real de gaze de ardere umede :
0 0 0
) 1 (
a g
ex
a g g
V V V V V + = + =
(7.43)

Ca i n cazul combustibililor solizi i lichizi, debitul de combustibil multiplic debitele
de evacuare ale aerului i gazelor de ardere.

Masa molara a gazelor de ardere

Masele molare ale componentelor gazelor de ardere:


Tiberiu Munteanu MA26 Page 13



Participatiile masice procentuale ale componentelor gazelor de ardere (cu
excesul de aer):



Verificare:



Densitatea gazelor de ardere in conditii normale:

)

Densitatea gazelor la iesirea din camera de ardere:

Constanta universala a gazelor:



Caldura specifica a gazelor de ardere

Caldurile specifice medii ale componentelor gazelor de ardere la temperatura de
iesire din camera de ardere sunt:



o Caldura specifica molara a gazelor de ardere:



o Caldura specifica a gazelor de ardere la presiune constanta:



o Caldura specifica a gazelor de ardere la volum constant:



Tiberiu Munteanu MA26 Page 14
Exponentul adiabatic al gazelor de ardere:




6.2. Combustibili lichizi si solizi

Arderea combustibililor lichizi se realizeaza marindu-se suprafata de contact cu oxigenul
sau aerul, in care scop, acestia se pulverizeaza, prin intermediul pompei de injectie si a
injectoarelor.
Arderea combustibilor solizi este un proces eterogen si se compune din urmatoarele
etape:
incalzirea si uscarea combustibililor;
descompunerea pirogenica a combustibilului cu formare de materii volatile si a
cocsului;
arderea materiilor volatile;
arderea cocsului

n cazul arderii complete, aerul necesar arderii i volumul gazelor de ardere rezult din
ecuaiile reaciilor de ardere. Calea dup care acesta se determin difer dup natura
combustibilului. Componentele combustibile sunt carbonul, hidrogenul i sulful, procesul de
ardere referindu-se la oxidarea acestora.
Pentru determinarea aerului teoretic (minim) necesar arderii complete se consider m
C
,
m
H2
i m
S
coninutul de carbon, hidrogen i sulf al unui kg de deeu. Folosind aceste notaii se
calculeaz mai nti cantitatea de oxigen necesar oxidrii C, H i S reaciile stoechiometrice de
ardere fiind urmtoarele:

- n cazul carbonului:
pC
Q CO O C + = +
2 2
(7.3)
pC
Q CO kmol O kmol C kmol + = +
2 2
1 1 1
(7.4)
pC N N
Q CO m O m C kg + = +
2
3
2
3
414 , 22 414 , 22 12

(7.5)
(volumul molar n condiii normale este 22,414 m
3
).

Folosind ecuaia (7.5) rezult volumul de oxigen minim necesar oxidrii a c kg de
carbon/kg de combustibil i volumul de CO
2
rezultat prin arderea carbonului:

| | comb kg O m c c V
N
C
O
. / 867 , 1
12
414 , 22
2
3
2
= =

(7.6)
| | comb kg CO m c c V
N
C
CO
. / 867 , 1
12
414 , 22
2
3
2
= =

(7.7)

- Pentru hidrogenul coninut n combustibil:
2
2 2 2
2
1
pH
Q O H O H + = +

(7.8)
Tiberiu Munteanu MA26 Page 15
2
2 2 2
1
2
1
1
pH
Q O H kmol O kmol H kmol + = +

(7.9)
2
2
3
2
3
2
414 . 22
2
414 , 22
2
pH N N
Q O H m O m H kg + = +

(7.10)

Folosind ecuaia (7.10) rezult volumul de oxigen minim necesar oxidrii a h kg de
hidrogen/kg de combustibil i volumul de vapori de ap rezultat prin arderea hidrogenului:

| | comb kg O m h h V
N
H
O
. / 6 , 5
4
414 , 22
2
3
2
2
= =

(7.11)
| | comb kg O H m h h V
N
H
O H
. / 207 , 11
2
414 , 22
2
3
2
2
= =

(7.12)

Pentru sulful coninut n combustibil:
pS
Q SO O S + = +
2 2

(7.13)
S
Q SO kmol O kmol S kmol + = +
2 2
1 1 1

(7.14)

S N N
Q SO m O m S kg + = +
2
3
2
3
414 . 22 414 , 22 32

(7.15)

Folosind ecuaia (7.15) rezult volumul de oxigen minim necesar oxidrii a s kg de
sulf/kg de combustibil i volumul de dioxid de sulf rezultat prin arderea sulfului:
| | comb kg O m s s V
N
S
O
. / 7 , 0
32
414 , 22
2
3
2
= =

(7.16)
| | comb kg SO m s s V
N
S
SO
. / 7 , 0
32
414 , 22
2
3
2
= =

(7.17)

Volumul de oxigen coninut de masa o de oxigen dintr-un kilogram de combustibil este:
| | comb kg O m o o V
N
comb
O
. / 7 , 0
32
414 , 22
2
3
2
= =

(7.18)

nsumnd relaiile (7.6), (7.11) i (7.16) vom obine volumul de oxigen necesar oxidrii
a 1 kg de combustibil:
| | comb kg O m V V V V V
N
comb
O
S
O
H
O
C
O O
. /
2
3 min
2 2
2
2 2 2
+ + = =
| | comb kg O m
o s h c
N
. /
32 32 4 12
414 , 22
2
3
|
.
|

\
|
+ + =


(7.19)

Considernd participaia volumic a oxigenului n aerul uscat 21%, volumul de aer uscat
minim necesar arderii a 1kg de combustibil va deveni:
21 , 0
min
min 2
O
uscat aer
V
V = = 106,733 |
.
|

\
|
+ +
32 32 4 12
o s h c
| | comb kg aer m
N
. /
3


(7.20)

Tiberiu Munteanu MA26 Page 16
Pentru un coninut de umiditate x [kg vapori/kg aer uscat] al aerului, cantitatea minim de
aer umed necesar arderii este:
| | comb kg aer m x V V
N
usc N
a N
uscat aer
aer
. / 1
3
,
, min min
|
|
.
|

\
|
+ =



(7.21)
n care:
N,a
densitatea la stare normal a aerului uscat: 1,293 [kg/m
3
N
]

N,um
densitatea la stare normal a vaporilor de ap: 0,803 [kg/m
3
N
]
Folosind aceste valori, relaia (7.21) va deveni:

( ) | | comb kg aer m x V V
N
uscat aer
aer
. / 61 , 1 1
3 min min
+ =
(7.22)
relaie n care 1,61x reprezint volumul de vapori de ap ataai la fiecare m
3
N
de aer
uscat ce prezint coninutul de umiditate x. n cazul n care nu se poate stabili cu exactitate
valoarea coninutului de umiditate x, se poate considera x=x
0
=0,01[kg umiditate/kg aer uscat].
Realizarea unui proces complet de ardere presupune realizarea unui amestec perfect ntre
aer i deeu, lucru greu de realizat n practic. n plus, datorit faptului c arderea se desfoar
n faza gazoas, n focar se introduce o cantitate de aer mai mare dect cea minim necesar, pe
care o denumim aer real:
| | comb kg aer m V V
N aer aer
. /
3 min
=
n care reprezint coeficientul de exces de aer.
n funcie de natura combustibilului, a tipului instalaiei sau a spaiului de ardere, pentru
coeficientul de exces de aer sunt recomandate urmtoarele valori orientative :
- pentru combustibili lichizi = 1,05 1,2
- pentru combustibili solizi = 1,05 1,4
- pentru combustibilii gazoi = 1,02 1,15

Vom considera un proces de ardere complet cu =1; n focar introducem 1kg de deeu i
min
aer
V [m
3
N
/ kg.comb], rezultnd o cantitate minim de gaze de ardere notat
g
V [m
3
N
/ kg.comb]
i r[kg] de substane minerale(cenu). Volumul gazelor de ardere se obine prin nsumarea
volumelor pariale de CO
2
, SO
2
i H
2
O rezultate din procesul de ardere i azotului din aerul
minim necesar arderii:
| | comb kg m V V V V V
N N O H
S
SO
C
CO g
. /
3
2 2 2 2
+ + + =
Vaporii de ap din gazele de ardere provin din arderea hidrogenului, din umiditatea
coninut n combustibil i din aerul de ardere:
| | comb kg O H m V V V V
N
aer
O H
comb
O H
H
O H O H
. /
2
3 min .
2 2
2
2 2
+ + = , unde
| | comb kg O H m h h V
N
H
O H
. / 207 , 11
2
414 , 22
2
3
2
2
= =
| | comb kg O H m w w V
N
des
O H
. / 24 , 1
18
414 , 22
2
3
2
= =
Cantitatea de umiditate (vapori de ap), exprimat n [m
3
N
/ kg.comb], corespunztoare
aerului minim necesar arderii va fi
min
.
min .
61 , 1
2
usc aer
aer
O H
V V = . Din relaiile de mai sus va rezulta
volumul total al vaporilor de ap:

min
.
61 , 1 24 , 1 2 , 11
2
usc aer O H
V w h V + + =
(7.23)
Tiberiu Munteanu MA26 Page 17

Azotul din gazele de ardere va proveni din gazele de ardere i din combustibil:

| | comb kg N m V V V
N
comb
N
aer
N N
. /
2
3 min .
2 2 2
+ =

Datorit faptului c azotul are o participaie de 79% n aerul uscat i volumul de azot din
combustibil este dat de relaia:
| | comb kg N m n n V
N
comb
N
. / 8 , 0
28
414 , 22
2
3
2
= =
vom obine:
| | comb kg N m n V V
N usc aer N
. / 8 , 0 79 , 0
2
3 min
.
2 2
+ =
(7.24)
innd cont i de relaiile (7.7), (7.12) i (7.17), cantitatea minim de gaze de ardere va
deveni:

| | comb kg m n V
V w h s c V
N usc aer
usc aer
O
g
. / 8 , 0 79 , 0
61 , 1 24 , 1 207 , 11 7 , 0 876 , 1
3 min
.
min
.
+ +
+ + + + + =


(7.25)
n procesul real de ardere, >1, volumul gazelor de ardere va fi:

| | comb kg m V V V
N
ex
aer g
real
g
. /
3 0
+ =
(7.26)
n care volumul de aer n exces este:

( ) | | comb kg m V V V V V V
N aer aer aer aer aer
ex
aer
. / 1
3 min min min min
= = =
(7.27)
Dac n focar se introduce un debit de combustibil | | s kg
t
m
D
comb
comb
/ = , atunci debitul
ventilatoarelor de aer
|
.
|

\
|
=
t
m
D
aer
aer
i al ventilatoarelor de gaze
|
|
.
|

\
|
=
t
m
D
gaze
g
vor fi:
| | s aer m V D D
N aer comb aer
/
3
= , respectiv | | s m V D D
N g comb g
/
3
=
(7.28)

Arderea combustibilului are loc pe ciclul notat cu C:


P Presiune.
V Volum.
PMS Punct Mort Superior.
PMI Punct Mort Inferior.
A Admisie.
B Compresie.
C Ardere.
D Destindere.
E Evacuare.


Tiberiu Munteanu MA26 Page 18
Cap. III Aplicatie:

Arderea Combustibililor

Problema:

Motorul principal al unui Bulk Carrier dezvolta o putere P=10.350 cp, la o turatie de
100 rot/min. Motorul are un consum specific c
spe
=175 g/CPh. Combustibilul utilizat este unul
rezidual cu urmatoarele compozitie elementara: C=85%; H=13%; N=0%; S=1%; O=1%.
Suflanca de supralimentare comprima aerul de la P
1
=755 torr si t
1
=40
o
C, la P
2
=1,6 bar.
Sa se determine puterea consumata de suflanta la o compresie adiabata cunoscandu-se
coeficientul de exces de aer al motorului =1,3, randamentul compresorului =0,8 si coeficientul
adiabatic k=1,4.

Rezolvare:

I. Cantitatea minima de O
2
necesara arderii:

[ (

)]



II. Cantitatea reala de aer necesara arderii:



Lmin=cantitatea minima teoretica de aer necesara arderii:



III. Cantitatea de motorina consumata pe ora:





IV. Cantitatea de aer necesara motorului intr-o ora:



Tiberiu Munteanu MA26 Page 19



V. Puterea teoretica consumata de compresor:

[ (

]

VI. Puterea ceruta de compresor, avand in vedere acestuia:



Tiberiu Munteanu MA26 Page 20
Bibliografie
URL: www.wikipedia.ro
URL: www.referat.ro
MANUAL CHIMIE: AUTOR: CONF.DR.ING. OVIDIU HOREA OPREA
IOANA IONEL .A. ENERGOECOLOGIA COMBUSTIBILILOR FOSILI, TIMIOARA, ED. POLITEHNICA,
2004