Aspecte juridice ale comerului electronic (directiva privind comerul electronic) Directiva privind comerul electronic i propune s ntreasc

securitatea juridic a comerului electronic pentru a spori ncrederea utilizatorilor de internet. n acest scop, ea stabilete un cadru juridic stabil prin aplicarea la serviciile societii informaionale a principiilor pieei interne (libera circulaie i libertatea de stabilire) i prin introducerea unui numr limitat de msuri armonizate. ACT Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale comerului electronic pe piaa intern (directiva privind comerul electronic). SINTEZ Aceast directiv se bazeaz pe orientrile din comunicare a Comisiei [COM(97) 157 final] privind comerul electronic al crei obiectiv este crearea unui cadru juridic coerent la nivel european pentru comerul electronic. Abordarea urmrete, n special, evitarea suprareglementrii, bazndu-se pe libertile pieei interne, innd seama de realitile comerciale i asigurnd o protecie eficient a obiectivelor de interes general. Aceast directiv se bazeaz i pe voina de a elimina disparitile existente n jurisprudena statelor membre, astfel nct s se introduc un nivel de siguran care s promoveze ncrederea consumatorilor i ntreprinderilor. Domeniu de aplicare Directiva reglementeaz toate serviciile societii informaionale *: serviciile ntre ntreprinderi, serviciile ntre ntreprinderi i consumatori, serviciile furnizate gratuit beneficiarului care sunt finanate, de pild, prin contracte de publicitate sau de sponsorizare i serviciile care permit efectuarea de tranzacii electronice online (n special teleshopping interactiv al mrfurilor i serviciilor i centrele de cumprturi online). Ea reglementeaz, n special, sectoarele i activitile urmtoare: ziarele online, bazele de date online, serviciile financiare online, serviciile profesionale online (avocai, medici, contabili, ageni imobiliari), serviciile de divertisment online (video la cerere, de exemplu), marketingul i publicitatea directe online i serviciile de acces la internet. Directiva se aplic exclusiv furnizorilor de servicii * stabilii n Uniunea European (UE). Cu toate acestea, pentru a nu mpiedica desfurarea comerului electronic la nivel mondial, ea se asigur de evitarea incompatibilitilor cu evoluiile juridice din alte regiuni ale lumii. Aplicarea legislaiei statului n care este stabilit furnizorul Articolul 3 prevede c furnizorii de servicii ale societii informaionale (de exemplu, operatori de site-uri de internet) trebuie s respecte legislaia statului membru n care sunt stabilii (regula rii de origine sau clauza pieei interne). Directiva definete sediul furnizorului ca fiind locul n care furnizorul desfoar efectiv o activitate economic prin instalarea n mod stabil i pentru o perioad nedeterminat. Aceast regul a rii de origine constituie elementul fundamental al directivei, ntruct ea creeaz sigurana i claritatea

juridice necesare pentru a permite furnizorilor s propun propriile servicii n ntreaga Uniune. Principiul de excludere a autorizrii prealabile Directiva interzice statelor membre s impun serviciilor societii informaionale regimuri speciale de autorizare care nu s-ar aplica serviciilor similare furnizate prin alte mijloace. Astfel, ar fi contrar directivei ca deschiderea unui site web s se supun unei proceduri de autorizare. Cu toate acestea, un site va putea fi supus autorizrii dac activitatea avut n vedere este reglementat (de exemplu, servicii bancare i financiare online) Transparena Statele membre trebuie s prevad n legislaia lor c furnizorii de servicii ale societii informaionale pot facilita, pentru destinatarii lor * i pentru autoritile competente, un acces simplu, direct i permanent la informaiile de baz referitoare la activitile lor: numele, adresa, adresa de pot electronic, numrul de nregistrare la Registrul Comerului, titlul profesional i afilierea la organisme profesionale, codul de nregistrare n scopuri de TVA. Comunicri comerciale i spamming * Comunicrile comerciale * trebuie s poat fi identificate n mod clar i neechivoc (articolul 6), astfel nct s se sporeasc ncrederea consumatorului i s se garanteze practici comerciale loiale. n plus, comunicrile comerciale prin pot electronic trebuie s poat fi identificate n mod clar, imediat ce sunt primite de destinatar. Mai mult, statele trebuie s ia msuri prin care s garanteze c furnizorii care trimit prin pot electronic comunicri comerciale nesolicitate consult n mod regulat registrele opt-out * n care se pot nscrie persoanele care nu doresc s primeasc acest tip de coresponden i respect alegerea acestora din urm. Totui, directiva nu interzice statelor membre s aleag sistemul denumit opt-in *. Contractele online Directiva oblig statele membre s elimine orice interdicie sau restricie referitoare la folosirea contractelor electronice. De asemenea, ea asigur o certitudine juridic prin impunerea anumitor obligaii de informare pentru ncheierea de contracte electronice. Aceste prevederi completeaz directiva din 1999 privind semnturile electronice. Rspunderea intermediarilor Chestiunea rspunderii intermediarilor, n special a furnizorilor de servicii de gzduire web, este una dintre cele mai delicate. Este vorba despre a stabili n ce msur aceti intermediari tehnici pot fi considerai rspunztori n ceea ce privete coninutul ilegal i duntor publicat pe reeaua sau pe serverul lor. Pentru a nltura incertitudinile juridice existente, directiva exonereaz de orice rspundere intermediarii care joac un rol pasiv, care asigur simplul transport al informaiilor provenite de la teri. Ea limiteaz i rspunderea furnizorilor de servicii n ceea privete alte activiti intermediare, cum ar fi stocarea informaiilor. Altfel spus, furnizorii de infrastructur i furnizorii de acces nu vor putea fi considerai rspunztori pentru informaiile transmise, cu

condiia ca acetia s nu iniieze transmiterea i s nu selecteze destinatarul transmiterii sau informaiile care fac obiectul transmiterii. Cu toate acestea, directiva precizeaz c statele pot impune obligaia ca operatorii de site-uri web s informeze autoritile publice competente, de ndat ce este posibil, despre presupuse activiti ilicite pe care le-ar desfura utilizatorii de internet. n acelai mod, statele membre pot prevedea obligaia ca furnizorii de servicii de gzduire web s comunice autoritilor competente informaii care s permit identificarea proprietarilor paginilor gzduite. Punerea n aplicare a directivei Statele membre i Comisia ncurajeaz elaborarea, de ctre asociaiile sau organizaiile profesionale, a unor coduri de conduit la nivel comunitar, menite s asigure buna aplicare a directivei. Cu toate acestea, Comisia va veghea ca aceste coduri s respecte principiile dreptului comunitar i transparena lor la nivel comunitar. Asociaiile consumatorilor trebuie s se implice n procesul de elaborare i de punere n aplicare a codurilor de conduit (articolul 16). n cazul unei nenelegeri ntre un furnizor de servicii ale societii informaionale i destinatarul serviciilor, statele membre vegheaz ca legislaia lor s permit utilizarea eficace a mecanismelor de soluionare extrajudiciar a litigiilor, inclusiv prin mijloace electronice corespunztoare. Statele membre trebuie s se asigure c organismele de soluionare extrajudiciar a litigiilor aplic principiile independenei, transparenei, contradictoriului, eficacitii procedurii, legalitii deciziei, libertii prilor i reprezentrii (articolul 17). Statele membre vegheaz ca activitile serviciilor societii informaionale s poat face obiectul unor aciuni n justiie eficiente. Aceste aciuni trebuie s permit adoptarea de msuri menite s remedieze nclcrile presupuse i s previn cauzarea altor prejudicii intereselor respective (articolul 18). Statele membre vegheaz ca autoritile lor competente s dispun de puterile de control i de investigaie necesare pentru punerea n aplicare eficient a directivei. De asemenea, ele se asigur c autoritile coopereaz cu autoritile naionale ale celorlalte state membre i desemneaz n acest scop o persoan de contact ale crei coordonate le comunic celorlalte state membre i Comisiei (articolul 19). Derogri Directiva prevede trei tipuri de derogri:

anumite activiti sunt excluse din cmpul de aplicare (anexa 1), cum sunt activitile notarilor sau de aprare n justiie; articolul 3 (clauza rii de origine) nu se aplic anumitor domenii specifice (de exemplu, drepturilor de autor sau obligaiilor contractuale din contractele ncheiate cu consumatorii); statele membre pot lua msuri menite s limiteze libera circulaie a serviciilor care provin dintr-un alt stat membru (derogri, de la caz la caz) din motive care in, de pild, de protecia minorilor, de sntatea sau protecia consumatorilor.

http://europa.eu/legislation_summaries/information_society/other_policies/l24204_ro.htm

Comert electonic legi in viroara in romania

http://www.business-online.ro/VersiuneaRomana/InformatiiUtile1.html

Legislatie Comert Electronic in Romania

Legea privind Comertul Electronic (Romana) - "Legea nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comertul electronic", publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 5 iulie 2002 Alte resurse
o o

P.L. nr. 330/2001 (Romana) - Proiectul de Lege privind comertul electronic - Urmarirea procesului legislativ la Camera Deputatilor P.L. nr. L499/2001 (Romana) - Proiectul de Lege privind comertul electronic - Urmarirea procesului legislativ la Senat

Decret pentru promulgarea Legii privind comertul electronic (Romana) - Decret nr. 512 din 6 iunie 2002 pentru promulgarea Legii privind comertul electronic, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 5 iulie 2002 Alte resurse Norme metodologice pentru aplicarea Legii 365/2002 privind comertul electronic (Romana) - Hotarire nr. 1308 din 20 noiembrie 2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 365/2002 privind comertul electronic, publicata in Monitorul Oficial nr. 877, Partea I, din 5 decembrie 2002 Legea privind Semnatura Electronica (Romana) - "Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnatura electronica", publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 429 din 31 iulie 2001 Alte resurse
o o

P.L. nr. 204/2001 (Romana) - Proiectul de Lege privind semnatura electronica - Urmarirea procesului legislativ la Camera Deputatilor P.L. nr. L149/2001 (Romana) - Proiectul de Lege privind semnatura electronica - Urmarirea procesului legislativ la Senat

Decret pentru promulgarea Legii privind semnatura electronica (Romana) - Decret nr. 608 din 17 iulie 2001 pentru promulgarea Legii privind semnatura electronica, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 429 din 31 iulie 2001 Norme tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii privind semnatura electronica (Romana) - Hotararea nr. 1259 din 13 decembrie 2001 privind aprobarea Normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica, publicata in Monitorul Oficial nr. 847, Partea I, din 28 decembrie 2001.
Legile Internetului (Romana) - Un site care promoveaza importanta legiferarii anumitor aspecte legate de Internet si prezinta noutati legislative din Romania si din strainatate in acest domeniu. Alte resurse

"Cum am scris legea comertului electronic" (Romana) - Interviu acordat revistei PC Magazin de catre dl. Varujan Pambuccian, membru al Parlamentului Romaniei, initator al proiectelor de legi privind comertul electronic si semnatura electronica. (PC Magazin) Alte resurse Monitorul Oficial al Romaniei (Romana)

Comertul electronic si internetul

http://www.cursurigratuite.ro/capitol/205/capitolul_3_Comertul_electronic.html
Internet World Stats3 a raportat in Martie 2005 ca aproximativ 68% din populatia Statelor Unite navigheaza pe Internet. Si mai important este faptul ca 90% din populatia cuprinsa intre 5 si 17 ani navigheaza pe Internet in mod regulat. Este foarte clar in opinia specialistilor ca aceste cifre vor continua sa creasca, cu un trend similar in majoritatea tarilor. Ca rezultat au intervenit o serie de schimbari in casele oamenilor, la scoala, la serviciu, in guverne si chiar in activitatile desfasurate in timpul liber. Unele dintre aceste schimbari se intalnesc in intreaga lume, altele de abia incep in anumite tari. Dar una dintre cele mai semnificative schimbari se manifesta in maniera in care se conduc afacerile, in special in maniera de conduce si gestiona pietele si in modalitatea de a face comert. Comertul electronic descrie maniera in care tranzactiile au loc prin intermediul retelelor, cu precadere prin Internet. Este procesul de vanzare cumparare electronica de produse, servicii si informatie. Anumite aplicatii de comert electronic, de exemplu, vanzarea cumpararea de actiuni prin Internet cunoaste o crestere foarte rapida. Spre exemplu, in ziua cea mai ocupata a anului 2004, Amazon.com a primit 2,8 milioane comenzi versus 2,1 milioane intr-o zi similara a anului 2003. Dar comertul electronic nu este legat doar de vanzare si cumparare, este legat si de comunicare, colaborare si descoperire de informatie electronice. Este, de asemenea, legat de e-learning, egovernment si mult mai mult. Comertul electronic va avea un impact asupra unei parti semnificative a afacerilor pe intreg globul, afectand afacerile, profesiile si desigur populatia. Comertul electronic de-a lungul timpului Comertul este unul dintre domeniile care a descoperit potentialul tehnologiei

informatiei. Inca de la inceput, el s-a folosit de inovatiile si avantajele acestui domeniu. Anii 50-60 Primele aplicatii aparute pe piata, odata cu aparitia primelor sisteme de transmitere a datelor in anii '50 - '60, au fost bazele de date. Avand in vedere complexitatea crescanda a operatiilor din cadrul unei companii, acestea s-au orientat spre implementarea unor sisteme de gestiune, exemplul clasic fiind oferit de sistemul de rezervari din cadrul companiilor aeriene. Cu toate acestea, oportunitatile folosirii informatiilor electronice au fost complet ignorate. De abia la inceputul anilor `70, companiile aeriene au inceput sa aprecieze importanta enorma a sistemului de rezervari prin computer pentru vanzarile de bilete si pentru componenta de marketing. Anii `70 Pe langa sistemul de rezervari computerizat, anii `70 au constituit fundamentul pentru sistemul de informatii bursiere electronice. Cu toate acestea, primul sistem complet automat de tranzactii bursiere a fost operabil si pus in folosinta de abia in 1977, la Toronto. Pe langa acesta, primele automate bancare care ofereau servicii mai complexe decat simpla transformare a banilor dintr-un cont bancar, in numerar, erau instalate in Statele Unite. Legatura directa cu tranzactiile comerciale si institutiile financiare a aparut odata cu instalarea primelor sisteme de transfer electronic al fondurilor in magazinele alimentare si statiile de benzina. In acelasi timp, cutiile postale electronice si sistemele de conferinta, oferite de Compuserve, au facut teleshopping-ul posibil, cu toate ca acesta va cunoaste o explozie mult mai tarziu, odata cu aparitia, la sfarsitul anilor '70 si inceputul anilor '80, a sistemelor de teletext si Videotex. Acesta din urma a devenit o platforma importanta pentru aplicatiile de tip teleshopping, in diferite domenii cum ar fi: turismul, serviciile bancare si divertismentul. Anii '80 In anii `80 marile companii au inceput sa-si formeze retele proprii, care sa faciliteze schimbul de informatii la distanta, pentru a realiza o mai buna comunicare intre toate filialele lor si chiar cu furnizorii si partenerii de afaceri. La inceput, formatul acestor mesaje era stabilit pe baza intelegerii bilaterale, dar odata cu anii '80 acest proces denumit "Schimb de date electronice"5 (SDE) a inceput sa transmita informatii intr-o forma standardizata si universal acceptata, fapt care a usurat procesul de obtinere a informatiilor intre companii, astfel incat hartia a fost aproape eliminata. Anii `80 sunt, de asemenea, punctul de plecare al extinderii conceptului de bursa electronica, altadata referitor numai la pietele financiare, la o gama mai variata de bunuri si servicii, in special metale pretioase, produse agricole si petrol brut. In aceeasi

perioada apar primele retele cu valoare adaugata, care astazi, datorita extinderii globale asigura baza serviciilor comerciale mondiale. Anii '90 Anii '90 sunt caracterizati printr-o acceptare larga a comertului electronic si o continua standardizare a SDE. Nevoile de comunicare sunt in continua crestere si extindere peste granitele geografice, mai ales datorita posibilitatii folosirii tehnologiilor multimedia. Multi comercianti si furnizori de computere experimenteaza cataloage de comanda a produselor prezentate si descrise pe CD-ROM. Cu ajutorul proiectului EUROTOP, industria europeana de turism distribuie deja brosuri de calatorii multimedia prin agentiile de turism. Automatele bancare nu mai pot fi folosite exclusiv pentru servicii financiare, ci au devenit adevarate chioscuri electronice ce pot fi folosite pentru rezervari la hoteluri, inchirieri de masini etc. Anii 2000 Anii 2000 sunt anii globalizarii6, ai integrarii comunicatiilor si dezvoltarii fara precedent a tehnologiilor inteligente. Se remarca o scadere puternica a costurilor Internetului ceea ce a determinat si va determina in continuare determina o crestere a numarului de utilizatori. Astazi comertul electronic si e-businessul strabat o perioada de conolidare in care entuziasmul pentru noile tehnologii si idei este acompaniat de o deosebita atentie asupra strategiei, implementarii si profitabilitatii. In plus, se recunoaste din ce in ce mai pregnant faptul ca e-businessul are doua parti, nu este doar tehnologie, ci este si comert. Comertul electronic concepte, definitii Pentru a explora si a estima impactul socio-economic al comertului electronic, este esential ca acest concept sa fie definit. La fel ca in cazul multor altor noi servicii, acest lucru nu este simplu de realizat, deoarece definitiile intalnite in diverse surse bibliografice difera semnificativ. Unele dintre ele includ toate tranzactiile comerciale si financiare care se deruleaza pe cale electronica, inclusiv schimbul electronic de date,transferul electronic de capital si toate activitatile legate de cartile de credit/debit. Altele limiteaza comertul electronic la vanzarile cu amanuntul catre consumatori, tranzactiile si platile derulandu-se prin intermediul retelelor deschise (cum ar fi Internetul). Prima grupa de definitii se refera la o serie de forme ale comertului electronic (dintre care unele exista de cateva decenii) si care deruleaza zilnic activitati valorand trilioane dolari. Cea de-a doua grupa, are in vedere o forma mai restransa a comertului electronic ea existand de aproximativ cinci ani si are

interpretari mult mai modeste. De aceea vor fi prezentate in cele ce urmeaza o serie de definitii, care se bucura de o larga acceptiune din partea specialistilor. Din punct de vedere stiintific7, comertul electronic este definit ca fiind "o tehnologie moderna de a face afaceri, ce se adreseaza nevoilor organizatiilor, comerciantilor si consumatorilor de a reduce costurile tranzactiilor o data cu imbunatatirea calitatii bunurilor si serviciilor si cresterea vitezei de livrare. Termenul poate fi folosit si in cazul utilizarii retelelor de computere, pentru cautarea si regasirea informatiilor pentru suportul deciziei umane sau institutionale". Din punct de vedere pragmatic manifesta importanta si alte concepte si modalitati de definire. Intre acestea, un interes deosebit prezinta urmatoarele: -toate activitatile efectuate on-line, cu scopul de a starni interesul consumatorilor inaintea vanzarii si de a asigura suportul consumatorilor dupa vanzare", data de revista Internet Computing; -tranzactii comerciale ce au loc in cadrul unor retele deschise", data de Organizatia Europeana pentru Comert si Dezvoltare; -a forma reteaua vasta de mici companii, agentii guvernamentale, mari corporatii si intreprinzatori individuali intr-o singura comunitate ce ofera posibilitatea de comunicare unul cu altul, prin intermediul computerelor", data de Centrul pentru Resurse de Comert Electronic; -a face afaceri on-line. Aceasta include cumpararea produselor, via servicii on-line si Internet, precum si schimbul de date electronice, unde computerul unei institutii se informeaza si transmite ordine de cumparare computerului unei alte companii", data de Computer Desktop Encyclopedia; -tranzactii comerciale utilizand proceduri de procesare automata combinate cu proceduri automate de schimb de informatii"', data de NIST Computer Systems Laboratory; -tehnologiile comertului electronic includ toate formele de tranzactionare electronica, transmiterea de mesaje electronice, schimbul de date electronice (SDE), transferul electronic de fonduri (TEF), posta electronica, cataloage electronice, baze de date electronice, servicii electronice de stiri si informatii, state de plata electronice, alte forme de comunicare electronice (FCE), acces on-line la servicii prin intermediul Internetului si alte forme de transmitere a datelor electronice in scopuri comerciale" data de raportul Electronic Commerce for Small to Medium Sized Enterprises al Universitatii Monash din Australia; -comertul electronic se refera in general la toate formele de tranzactii ce au legatura cu activitatile comerciale, derulate la nivel de firma, sau cu cumparatorii, care se bazeaza pe procesarea si transmisia de informatii sub forma digitala, incluzand text, sunet si imagini (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica OECD

-, 1997)8; -comertul electronic reprezinta realizarea pe cale electronica a activitatilor comerciale. Se bazeaza pe procesarea si transmiterea electronica a datelor incluzand text, sunet si imagini. Cuprinde diverse activitati, incluzand comercializarea electronica a produselor si serviciilor, livrarea prin retea a bunurilor, transferul electronic de capital, comertul electronic cu actiuni, trimiterea electronica a foilor de expeditie, marketingul direct si service-ul in garantie si post-garantie. Implica atat produse (de uz casnic, de uz medical) cat si servicii (informative, financiare, juridice); activitati traditionale (sanatate, educatie) si activitati noi (mall-uri virtuale), data de Comisia Europeana, 19979; -comertul electronic reprezinta realizarea activitatilor comerciale, care presupun schimburi de valori prin intermediul retelelor de telecomunicatii. (Observatorul European pentru Tehnologiile Informatiei EITO, 1997)10; -comertul sustine o intreaga gama de activitati design-ul produselor, realizarea lor, publicitatea, tranzactiile comerciale, reglarea conturilor - realizate prin intermediul retelelor de calculatoare (Consiliul pentru Promovarea Comertului Electronic in Japonia 1996)11; -activitatea comerciala bazata pe Internet care va revolutiona de asemenea comertul cu amanuntul si marketingul direct. Consumatorii vor putea cumpara de acasa o gama larga de marfuri de la producatori si comercianti cu amanuntul din intreaga lume. Ei vor putea vedea aceste produse prin intermediul televizoarelor sau calculatoarelor, accesa informatiile despre ele, vizualiza modul in care produsele se pot combina cu altele, comanda si plati, toate acestea de acasa (Biroul Executiv al Presedintelui S.U.A., 1997)12; -un termen larg care descrie activitatile comerciale si transferul electronic de date ce le sunt asociate. Mai departe se afirma ca scopul comertului electronic este de a contopi reteaua vasta a firmelor mici, agentiilor guvernamentale, corporatiilor mari si a distribuitorilor independenti intr-o singura comunitate, dispunand de capacitatea de a intercomunica fara cusur prin intermediul oricarei platforme de calcul, data de Centrul pentru Resursele Comertului Electronic; -in sensul cel mai larg, comertul electronic poate insemna orice forma de utilizare a tehnologiilor electronice in orice aspect al activitatii comerciale, data de Administratia Nationala pentru Telecomunicatii si Informatii (NTIA) din S.U.A.. Aceasta utilizeaza o definitie mai larga decat cea precedenta, include si consumatorul final a carui participare se materializeaza prin cumparaturile electronice pe care

le efectueaza; - termenul de comert electronic este folosit si pentru a descrie utilizarea infrastructurii informationale in vederea realizarii urmatoarelor functii: _ aducerea unor produse pe piata (de exemplu, cybermarketingul); _ intalnirea cumparatorilor cu vanzatorii (de exemplu vadurile comerciale electronice, magazinele virtuale, transferul electronic de mijloace banesti); _ achitarea unor obligatii fata de stat (colectarea electronica a taxelor si impozitelor); _ livrarea unor bunuri electronice (de exemplu, informatia). Intr-un sens mai restrans, comertul electronic cuprinde comertul intre firme si cel cu consumatorii desfasurate prin intermediul mediilor electronice. Cel mai ingust sens este acela care limiteaza comertul electronic la tranzactiile cu consumatorii finali, care presupun un sistem electronic de plati. Fiecare din definitiile prezentate este expansiva, incluzand nu numai tranzactiile comerciale dintre vanzator si cumparator dar si activitatile adiacente care fac posibile aceste tranzactii. Nevoia unor astfel de definitii este reflectarea evolutiei deosebit de rapide a comertului electronic din ultimii 10-15 ani. In varianta actuala, comertul electronic poate fi definit14 ca fiind procesul de vanzare, cumparare, transfer si schimb de produse, servicii si/sau informatie prin: intermediul retelor de calculatoare, incluzand Internetul. Comertul electronic poate fi definit pornind de la urmatoarele perspective: - Comunicatiile Prin prisma comunicatiilor, comertul electronic reprezinta livrarea de bunuri, servicii, informatie sau efectuarea de plati prin retele de computere sau prin alte mijloace electronice. - Comertul, schimbul Din perspectiva comerciala, comertul electronic ofera posibilitatea vanzarii si cumpararii de produse, servicii si informatie prin intermediul Internetului si prin intermediul altor servicii online. - Procesul de business Din perspectiva procesului de business, comertul electronic este modalitatea de a face afaceri in mod electronic, procesele de business avand loc prin intermediul retelelor electronice, substituindu-se astfel proceselor fizice de business cu informatia. - Serviciul Prin prisma serviciului oferit, comertul electronic este un mijloc care indeplineste dorinta guvernelor, firmelor, consumatorilor si managementului de a reduce costurile serviciului, in acelasi timp imbunatatindu-se calitatea relatiei cu clientul si viteza de livrare a serviciului.

- Procesul de invatare Din aceasta perspectiva, comertul electronic asigura educatie si training online in scoli, universitati si alte organizatii, incluzand diverse afaceri. - Colaborarea Din aceasta perspectiva, comertul electronic este baza colaborarii inter si intraorganizationale. - Comunitatea Din perspectiva comunitatii, comertul electronic ofera un loc unde membri diverselor comunitati pot invata, tranzactiona si colabora. Comertul electronic este adesea confundat cu termenul de e-business. Multi vad termenul comert ca fiind doar o descriere a tranzactiilor conduse intre partenerii de business. Daca aceasta definitie este luata in considerare termenul de comert electronic este foarte ingust. De aceea multi utilizeaza in schimb termenul de ebusiness. E-businessul cuprinde o definitie mai larga a comertului electronic, si se refera nu doar la cumpararea vanzarea de produse, servicii dar si la servirea clientilor, colaborarea cu partenerii de business, e-learningul si tranzactiile electronice dintr-o organizatie.

Intranet. Intranetul este o retea a unei organizatii sau a unui guvern care utilizeaza instrumentele Internetului, cum ar fi: browser-ele Web si protocoalele Web. Un alt mediu computerizat este Extranetul, ce utilizeaza Internetul pentru a lega diversele retele Intranet. Comertul electronic - trecere in revista Comertul electronic este unul dintre cele mai importante aspecte al Internetului. Permite oamenilor sa cumpere instantaneu, fara interdictii in ceea ce priveste timpul si distantele. La orice ora din zi si din noapte, fiecare dintre noi se poate conecta online si poate achizitiona orice are nevoie. Ecommerce-ul ofera posibilitatea consumatorului de a comanda bunuri si servicii prin intermediul Internetului, fara a fi nevoit sa foloseasca mijloacele traditionale (telefon, fax, mail). Termenul de e-commerce include toate suporturile ce tin de aceste tranzactii cum ar fi comenzile, plata prin carti de credit, livrarea electronica a produsului (cand este cazul) etc. Fie ca este vorba de o firma mica, fie de un mamut, solutiile pentru integrarea uneia sau altuia pe cea mai mare retea mondiala exista. De-a lungul timpului, s-a trecut de la o atitudine statica (simpla prezentare a firmei) la o atitudine dinamica, de integrare a activitatii firmei pe Internet, tinandu-se cont de uriasul potential pe care il asigura acesta. Prezentarile gen catalog, oricat ar fi fost de atractive, nu reuseau sa atraga decat intr-o mica masura banii in afacerea celor care se "afisau" pe Internet. Trebuia trecut la o alta forma de organizare pe Internet.

Si astfel s-au creat doua planuri de lucru. O fata interactiva a firmelor reprezentata de siteul oficial, in care vizitatorul se plimba prin fata exponatelor, ca intr-un magazin, dupa care, in momentul in care s-a hotarat asupra unui produs, un simplu link ii desfasoara pe monitor o comanda pe care trebuie sa o completeze, si tranzactia este 90% facuta; mai ramane ca programul sa valideze informatiile cartii de credit si produsul ajunge in scurt timp in posesia clientului. In ultimii ani3, o mare parte din atentia acordata comertului electronic a rezultat din cresterea spectaculoasa in nivelul activitatii si evaluarea pietei a B-to-C, cum ar fi Amazon.com sau eBay. In anumite privinte, felul spectaculos al acestor fenomene a intunecat imaginea ecommerceului pentru ca a determinat multi abservatori sa incerce sa extrapoleze viitorul comertului electronic doar in tendintele comertului electronic de tip B-to-C. Acesta a fost cea mai gresita dintre toate etapele comertului electronic, chiar si in cele mai dezvoltate piete electronice B-toC. Comertul electronic poate fi comparat cu trapezul in care increderea este vitala. Atat la trapez, cat si in comertul electronic increderea se bazeaza pe trei piloni: increderea in mediu, (franghii, trapez / siguranta retelei, pe de o parte , versus instrumentele legale, siguranta tranzactiilor, Internetul, pe de alta parte), increderea mutuala reciproca intre parteneri (coechipieri la trapez, pe de o parte si partenerii de afaceri/negociatori, pe de alta parte) si ultimul, dar nu cel de pe urma, increderea in sine. Comertul electronic este un domeniu foarte divers, implicand o serie de activitati, diferite organizatii si tehnologii. Exista, de asemenea, o serie de aplicatii ale comertului electronic. Pentru a folosi aceste aplicatii, companiile au nevoie de informatie, infrastructura si servicii suport corespunzatoare. Aplicatiile comertului electronic sunt realizabile prin intermediul infrastructurii sale si cu ajutorul a cinci categorii de factori (piloni ai comertului electronic). Acestia sunt4: - Oamenii Vanzatori, cumparatori, intermediari, specialisti in sisteme informatice, angajati de tot felul si alti participanti care acopera o zona importanta de suport pentru comertul electronic; - Politica publica - Problemele legale si alte reglementari, cum ar fi protectia confidentialitatii datelor, taxarea, ce sunt determinate de guverne. Ca parte a politicii publice este si problema standardelor tehnice, care sunt stabilite de guvern sau de catre cei din industria de profil mandatati sa legifereze aceste standarde; - Marketingul si promovarea Ca orice alta activitate, comertul electronic are nevoie de suportul marketingului si al publicitatii.

Acesta este important in special in tranzactiile online B2C, in care, de cele mai multe ori, cumparatorii si vanzatorii nu se cunosc; - Serviciile suport - O serie de servicii sunt necesare pentru a sprijini comertul electronic. Acestea variaza de la crearea continutului unui site pana la efectuarea de plati si a comenzilor de livrare; - Parteneriatele de afaceri Joint-venture-urile, schimburile si parteneriatele de afaceri de diverse tipuri sunt foarte comune in comertul electronic. Acestea apar frecvent pe canalul de distributie constand in interactiunile dintre companie si furnizorii, clientii si alti parteneri ai sai. Infrastructura comertului electronic descrie hardware-urile, softwareurile si retelele utilizate in comertul electronic Toate aceste componente necesita, desigur, si o buna practica de management. Aceasta inseamna ca organizatiile trebuie sa planifice, organizeze, motiveze, stabileasca strategia, si sa remodeleze procesele, astfel incat sa-si optimizeze afacerea, utilizand modelele si strategiile comertului electronic. Clasificarea comertului electronic In prezent asistam la un nou mod de a face afaceri, electronic, utilizand diverse retele si Internetul. Mii de companii, de la companii de vanzare cu amanuntul pana la spitale, si-au mutat activitatea integral sau partial online. In general, comertul electronic este fie business-to-consumer (B2C), fie business to business (B2B). In tranzactiile B2C, tranzactiile online se fac intre companii si consumatori individuali, cum ar fi achizitionarea unui computer de catre o persoana de la dell.com. In tranzactiile B2B, companiile fac tranzactii online cu alte companii (exemplu: firma dell cumpara electronic componente pentru proprii furnizori. De asemenea, firma dell colaboreaza electronic cu partenerii sai (comert electronic) si se preocupa sa asigure o buna relatie cu clientii (eCRM). Pentru scopuri practice si analitice este relevanta urmatoarea tipologie, folosita in perioada de inceput a comertului electronic. Principalele trei categorii de agenti ce pot fi implicati in aceasta activitate fiind: intreprinderile, indivizii si guvernele.

Tipuri de comert electronic http://www.cursurigratuite.ro/capitol/206/_capitolul_4_Tipurile_de_comert_electronic.html O buna parte a comertului electronic, observat de-a lungul anilor de inceput, se refera la comertul intre intreprinderi si indivizi (de tipul Amazon.com) si este in general cunoscut sub denumirea de business to consumer sau pe scurt B-to-C. Un alt tip, este tipul de comert electronic

care a fost folosit intre intreprinderi, companii (ex. Producatori si subcontractori sau intre firme de echipamente si clientii lor de tipul Cisco) si este cunoscut sub denumirea de business to business sau B-to-B. Ultimul, dar nu cel din urma, este comertul electronic utilizat intre guverne si entitati publice, pe de o parte, si afaceri, pe de alta parte, in contextul procurarii publice de marfuri. Acest ultim tip este numit business to government sau B-to-G. Materialele de specialitate consultate au scos in evidenta ca, pe de o parte B-to-C a atras mai multa atentie datorita dezvoltarii rapide in economia S.U.A. Totusi B-to-B este aria care are cea mai mare expansiune a comertului electronic, aceasta deoarece este vorba de comertul international. In acelasi timp, aceasta reprezinta aria pe care tarile in dezvoltare ar trebui sa o considere prioritara, ca posibila sursa de integrare in economia informationala globala. Al treilea tip de comert electronic, B-to-G poate fi, de asemenea, o sursa majora de eficienta si experienta pentru tarile in dezvoltare. Participand in mod direct la tranzactiile comertului electronic, guvernele isi pot dovedi eficienta in aria de achizitii publice (guvernamentale), cat si nivelul de cunostinte practice in utilizarea tehnologiilor comertului electronic. In acest proces, cooperarea si respectul intre sectorul privat si cel public poate fi scos la iveala in mod semnificativ. Modul in care intreprinderile, administratiile si indivizii au folosit comertul electronic a contribuit la construirea climatului necesar de incredere. Daca un asemenea climat este stabilit, comertul electronic nu este privit ca o afacere riscanta, ci este o experienta bine pregatita, sigura si vrajita. Increderea (in sistem, in partener si de sine) este elementul vital ce va permite comertului electronic sa creasca rapid si sanatos si va deveni un adevarat motor pentru dezvoltarea globala. In prezent, cea mai comuna clasificare a comertului electronic este aceea dupa natura tranzactiilor sau interactiunilor dintre participanti. Se disting urmatoarele tipuri de comert electronic: - Business-to-Business (B2B) - Toti participantii in comertul business-tobusiness sunt fie companii, fie alte organizatii. De exemplu, cateva din aplicatiile folosite de compania Dell si Mark & Spencer implica tranzactii B2B in relatia cu proprii furnizori. Astazi peste 85% din volumul comertului electronic este B2B; - Business-to-Consumer (B2C) Comertul electronic business-to-consumer include tranzactiile de produse si servicii cu amanuntul de la companii catre cumparatorii individuali. Cumparatorul ce achizitioneaza produse si servicii de la firma Dell online sau de la Amazon.com este un consumator tipic (consumer) pentru comertul electronic de tip B2C. Acest tip de comert electronic este cunoscut si sub numele de e-tailing;

- Business-to-Business-to-Consumer (B2B2C) In comertul electronic de acest tip, o companie pune la dispozitia unui client, tot companie, produsele si serviciile de care are nevoie. Clientul companie, la randul lui, le pune la dispozitia propriilor clienti, fara a adauga insa nici o valoare. Un exemplu de B2B2C este o companie care plateste AOL pentru a furniza pentru angajatii sai accesul la Internet. Astfel, fiecare angajat primeste accesul la Internet fara sa plateasca, separat, direct catre AOL. Un alt exemplu este vanzarea de la vanzatorul cu ridicata catre vanzatorul cu amanuntul care la randul lui furnizeaza produsele consumatorului final (wholesaler-to-retailer-toconsumer), cum ar fi liniile aeriene sau companiile de turism care furnizeaza servicii turistice partenerilor de afaceri (bilete de avion, camere la hotel). Acesti parteneri de afaceri (agentiile de turism) vand mai departe serviciile turistice catre clientii finali. Un alt exemplu (regasit si in studiul de caz 1) este compania Godiva care vinde ciocolata direct catre clientii companiei. Clientii pot apoi sa ofere ciocolata drept cadou propriilor angajati sau propriilor consumatori. In literatura de specialitate, de multe ori, termenul de B2B include si B2B2C; - Consumer-to-Business (C2B) - Aceasta categorie include consumatorii individuali care folosesc Internetul pentru a vinde produse si servicii catre companii sau alti consumatori individuali care cauta vanzatori dispusi sa negocieze pentru produsele si serviciile puse in vanzare. Priceline.com este un exemplu bine cunoscut pentru a ilustra acest gen de tranzactii C2B; - Consumer-to-Consumer (C2C) In categoria C2C, consumatorii tranzactioneaza direct cu alti consumatori. Exemplele de comert electronic consumer-to-consumer includ persoanele individuale care isi vand online casele, masinile, proprietatile sau alte bunuri. De asemenea, publicitatea online pentru serviciile pe care le ofera o persoana, vanzarea pe Internet a cunostiintelor si expertizei intr-un domeniu sunt alte exemple de C2C; - Peer-to-Peer Applications Tehnologia peer-to-peer poate fi utilizata atat in comertul electronic C2C cat si in comertul electronic B2B si B2C. Aceasta tehnologie permite computerelor pereche legate in retea sa acceseze aceleasi fisiere de date si sa le proceseze in acelasi timp. De exemplu, intr-o aplicatie de acest gen, in comertulC2C, persoanele pot schimba electronic muzica, video, programe, si alte bunuri digitale; - Mobile Commerce - Tranzactiile de comert electronic si alte activitati conduse in parte sau integral intr-un mediu wireless sunt cunoscute sub denumirea de mobile commerce sau m-commerce. De exemplu, consumatorii individuali pot folosi Internetul (accesat prin telefonul mobil) pentru a-si plati datoriile catre banca sau pentru a comanda o carte la Amazon.com. Multe dintre aplicatiile m-commerce implica aparatura mobila. Daca aceste tranzactii au drept tinta indivizii dintr-o anumita locatie, la un anumit moment, ele se numesc location-based commerce sau lcommerce. Multi definesc m-commerce-ul ca fiind totalitatea tranzactiilor

efectuate de catre indivizi in afara casei sau locului de munca. Aceste tranzactii pot fi facute prin sistemele wireless si wireline; - Intrabusiness e-commerce Categoria comertului eletronic intrabusiness include toate activitatile interne dintr-o organizatie care presupun schimburi de bunuri, servicii, informatie intre diversele sale unitati, divizii, departamente si indivizi. Activitatile pot varia de la vanzarea produselor organizatiei catre angajati, la training online. De regula, comertul electronic intrabusiness este realizat prin Intraneturi si portaluri de corporatie; - Business-to-Employees (B2E) Categoria business-to-employees este o subcomponenta a categoriei intrabusiness in care companiile livreaza servicii, informatie sau produse propriilor angajati. O categorie majora in cadrul acestul tip de comert este categoria angajatilor mobili (ca exemplu sugestiv reprezentanti de zona). Suportul comertului electronic dat acestei categorii de angajati poarta numele de B2ME (business-to-mobile employees); - Collaborative Commerce Cand diversi indivizi sau grupuri comunica sau colaboreaza online atunci sunt angrenati in comert colaborativ sau ccommerce. De exemplu, parteneri de afaceri aflati in locatii diferite pot sa colaboreze la designul unui produs, utilizand screen sharing-ul sau pot sa conduca inventare online sau sa faca impreuna previziuni privitoare la cererea produselor proprii pe piata; - Nonbusiness e-commerce Un numar din ce in ce mai mare de institutii nonbusiness cum ar fi institutiile academice, organizatiile nonprofit, organizatiile religioase, organizatiile sociale si agentiile guvernamentale utilizeaza comertul electronic pentru a reduce cheltuielile sau pentru a-si imbunatati propriile operatii si servirea clientilor. - E-learning - In e-learning, trainingul si educatia formala sunt furnizate online. E-learningul este utilizat pe scara larga de catre organizatii pentru trainingul angajatilor (numit e-training) si practicat de asemenea intens la universitati, asa numitele universitati virtuale; - Exchange-to-Exchange (E2E) - Desigur, un schimb descrie o piata publica electronica cu multi vanzatori si cumparatori. Dupa cum se intampla in comertul B2B, este logic ca schimburile sa fie conectate unele cu altele. Comertul electronic E2E este un sistem formal care conecteaza doua sau mai multe schimburi intre ele, cu acces deschis publicului larg. - E-government In comertul electronic e-government, o entitate guvernamentala cumpara sau furnizeaza bunuri, servicii sau informatie de la/catre diverse companii(business-uri) (G2B) sau de la/catre cetateni (G2C). Modelele de afaceri folosite in comertul electronic Internetul a devenit un canal de comert cu o putere incontestabila in

a facilita si creste vanzarile unei game din ce in ce mai largi de produse si servicii. In litertura de specialitate se identifica urmatoarele modele de afaceri incluse in comertul electronic: - magazin electronic (e-shop); - aprovizionare electronica (e-procurement); - magazin universal electronic (e-mall); - piata unui tert (3rd party marketplace); - comunitati virtuale (virtual communities); - furnizor de servicii cu valoare pentru canalele de comert electronic (value chain service provider); - platforme de colaborare; - brokeraj de informatii si alte servicii. Magazin electronic - Magazinul electronic este gestionat de catre o companie pentru marketingul si vanzarile propriilor produse sau servicii. Minimal, contine catalogul de produse/servicii, cu descrieri tehnice si comerciale pentru fiecare pozitie de catalog. Catalogul este descris intr-un limbaj (html, html dinamic, java etc.) interpretabil de browserele de web. Descrierile produselor/serviciilor sunt gestionate, in general, de un sistem general de baza de date (SGBD). Varianta medie include facilitati pentru preluarea comenzilor (prin e-mail sau forme interactive), iar varianta extinsa cuprinde si posibilitatea efectuarii on-line a platii (prin carti de credit sau alte metode electronice). Motivatia principala a crearii magazinelor electronice este atragerea unui numar mai mare de clienti, fara ca distanta sa mai constituie un impediment. Aceasta este cea mai scurta cale spre o prezenta globala a unei companii. Castigurile provin din reducerea costurilor de promovare si vanzare, precum si din marirea vanzarilor. Aprovizionare electronica - Pentru procurarea bunurilor si serviciilor, marile companii si autoritatile publice organizeaza licitatii. Prin publicarea pe web a specificatiilor ofertei scade atat timpul, cat si costul de transmisie, mai importanta fiind totusi marirea considerabila a numarului de firme care iau cunostinta in timp util despre licitatie, ceea ce conduce in final la marirea concurentei si deci la scaderea pretului. Magazin universal electronic - Magazinul universal electronic reprezinta o colectie de magazine electronice, reunite sub o umbrela comuna, de exemplu o marca bine cunoscuta. In general accepta o metoda

de plata comuna, garantata. Un exemplu este Electronic Mall Bodense (www.emb.ch), care ofera intrare in fiecare magazin individual. Piata unui tert - In acest caz, se apeleaza la o interfata utilizator, pentru catalogul de produse al companiei, interfata ce apartine unui tert (in general, un furnizor de servicii Internet sau o banca). Aceasta interfata unica pentru mai multi producatori de bunuri devine cunoscuta cumparatorilor, fiind atasata unor canale de informatii accesate frecvent (de exemplu, un buton de acces din cel mai popular jurnal electronic). Comunitati virtuale - Valoarea cea mai importanta a unei comunitati virtuale este data de catre membrii sai (clienti sau parteneri), care adauga informatiile proprii peste un mediu de baza furnizat de companie. Fiecare membru poate oferi spre vanzare sau poate adresa cereri de cumparare a unor produse sau servicii. Calitatea de membru al comunitatii virtuale presupune plata unei taxe. Furnizor de servicii cu valoare pentru canalele de comert electronic - Furnizorii de servicii sunt specializati pe functii specifice, cum ar fi asigurarea logisticii, plata electronica sau expertiza in managementul productiei si stocurilor. Plata acestor servicii se face pe baza unor tarife sau a unei cote procentuale. Platforme de colaborare - Platformele de colaborare cuprind un set de instrumente si un mediu informational pentru colaborarea intre companii. Acestea pot adresa functii specifice, cum ar fi conceptia sau proiectarea in colaborare (de exemplu, proiectantii unui nou autoturism din compania A, colaboreaza cu proiectantii de motoare din compania B si cu proiectantii de cabluri de acceleratie din compania C). Castigurile provin din managementul platformei (taxa de membru sau taxa per utilizare) si din vanzari de instrumente specializate (pentru design, workflow sau management de documente). Brokeraj de informatii si alte servicii - Au aparut o multime de servicii care adauga valoare masei de informatii disponibile in retelele deschise sau provenind din sistemele de afaceri integrate, cum ar fi furnizarea de cataloage de clienti clasificati pe profile, vanzarea de oportunitati de afaceri, sfaturi pentru investitii, consultanta in domenii specializate. O categorie speciala o constituie serviciile de incredere furnizate de autoritatile de certificare sau de notariatele electr

http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/comert-electronic/legea-comertului-electronic.html

Legea nr 365/2002 privind comertul electronic

Republicata in temeiul art. II din Legea nr. 121/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 365/2002 privind comertul electronic, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 403 din 10 mai 2006, dandu-se textelor o noua numerotare.

Legea nr. 365/2002 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 483 din 5 iulie 2002 si a mai fost modificata prin Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

Legea comertului electronic - text actualizat

ARTICOLUL 1 Definitii in intelesul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel:

1.serviciu al societatii informationale - orice serviciu care se efectueaza utilizandu-se mijloace electronice si prezinta urmatoarele caracteristici: a) este efectuat in considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului in mod obisnuit de catre destinatar; b) nu este necesar ca ofertantul si destinatarul sa fie fizic prezenti simultan in acelasi loc; c) este efectuat prin transmiterea informatiei la cererea individuala a destinatarului; 2.mijloace electronice - echipamente electronice si retele de cablu, fibra optica, radio, satelit si altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informatiei; 3.furnizor de servicii - orice persoana fizica sau juridica ce pune la dispozitie unui numar determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societatii informationale; 4.furnizor de servicii stabilit intr-un stat - un furnizor de servicii avand un sediu stabil pe teritoriul unui stat si care desfasoara efectiv o activitate economica utilizand acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioada nedeterminata; stabilirea unui furnizor de servicii intr-un stat nu este determinata in mod necesar de locul in care sunt amplasate mijloacele tehnice si tehnologice necesare furnizarii serviciului; 5.domeniu - o zona dintr-un sistem informatic, detinuta ca atare de o persoana fizica sau juridica ori de un grup de persoane fizice sau juridice in scopul prelucrarii, stocarii ori transferului de date; 6.destinatar al serviciului sau destinatar - orice persoana fizica sau juridica ce utilizeaza, in scopuri comerciale, profesionale sau de alta natura, un serviciu al societatii informationale, in special in scopul cautarii de informatii sau al furnizarii accesului la acestea; 7.consumator - orice persoana fizica ce actioneaza in alte scopuri decat cele ale activitatii sale comerciale sau profesionale; 8.comunicare comerciala - orice forma de comunicare destinata sa promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate; nu constituie prin ele insele comunicari comerciale urmatoarele: informatiile permitand accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, in special pe nume de domeniu sau o adresa de posta electronica, comunicarile legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori marcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un tert independent fata de persoana in cauza, mai ales atunci cand sunt realizate cu titlu gratuit; 9.legislatie coordonata - prevederile in vigoare ale legilor nationale, aplicabile activitatilor ce fac obiectul serviciilor societatii informationale sau furnizorilor de servicii in privinta: a) conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca furnizorii de servicii in vederea inceperii acestor activitati, precum sunt cele legate de eventualele calificari, autorizatii sau notificari necesare;

b) conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca furnizorii de servicii pentru desfasurarea acestor activitati, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau continutul serviciilor oferite, inclusiv in materie de publicitate si incheiere a contractelor, sau cele care privesc raspunderea furnizorilor; 10. nu constituie obiect al legislatiei coordonate: a) cerintele aplicabile bunurilor ca atare si livrarii acestora; b) cerintele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice; 11.instrument de plata electronica - un instrument care permite titularului sau sa efectueze urmatoarele tipuri de operatiuni: a) transferuri de fonduri, altele decat cele ordonate si executate de catre institutii financiare; b) retrageri de numerar, precum si incarcarea si descarcarea unui instrument de moneda electronica; 12.instrument de plata cu acces la distanta - instrument de plata electronica prin intermediul caruia titularul sau poate sa isi acceseze fondurile detinute intr-un cont la o institutie financiara si sa autorizeze efectuarea unei plati, utilizand un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar; 13.instrument de moneda electronica - instrument de plata electronica reincarcabil, altul decat instrumentul de plata cu acces la distanta, pe care unitatile de valoare sunt stocate electronic si care permite titularului sau sa efectueze tipurile de operatiuni mentionate la pct. 11; 14.titular - persoana care detine un instrument de plata electronica pe baza unui contract incheiat cu un emitent, in conditiile prevazute de lege; 15.date de identificare - orice informatii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operatiuni mentionate la pct. 11, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numarul de telefon, fax, adresa de posta electronica, numarul de inmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de inregistrare fiscala, codul numeric personal si altele asemenea; 16.activitate profesionala reglementata - activitatea profesionala pentru care accesul sau exercitarea in Romania este conditionata, direct sau indirect, in conformitate cu legislatia romana in vigoare, de detinerea unui document care sa ateste nivelul de formare profesionala. ARTICOLUL 2 Scop si domeniu de aplicare (1) Prezenta lege are ca scop stabilirea conditiilor de furnizare a serviciilor societatii informationale, precum si prevederea ca infractiuni a unor fapte savarsite in legatura cu securitatea domeniilor utilizate in comertul electronic, emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica si cu utilizarea datelor de identificare in vederea efectuarii de operatiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulatii si dezvoltarii in conditii de securitate a acestor servicii.

(2) Nu constituie servicii ale societatii informationale, in sensul prezentei legi, activitatile care nu intrunesc elementele definitiei prevazute la art. 1 pct. 1, in special urmatoarele: a) oferta de servicii care necesita prezenta fizica a furnizorului si a destinatarului, chiar daca prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice; b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de catre destinatar, chiar daca prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice; c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentata destinatarului prin transmiterea informatiei la cererea individuala a acestuia si care este destinata receptiei simultane de catre un numar nelimitat de persoane (punct-multipunct); d) activitati care se efectueaza prin intermediul serviciilor de telefonie vocala, telefax, telex, servicii de radiodifuziune si televiziune, inclusiv serviciile de teletext; e) serviciile de telefonie vocala, telefax sau telex; f) schimbul de informatii prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individuala echivalente, intre persoane care actioneaza in scopuri straine activitatii lor comerciale sau profesionale; g) relatia contractuala dintre un angajat si angajatorul sau. (3) Prezenta lege nu se aplica urmatoarelor activitati: a) activitatea notarilor publici, in masura in care aceasta presupune o participare directa si specifica la exercitarea prerogativelor autoritatii publice; b) activitatile de reprezentare juridica in fata organelor de jurisdictie si de urmarire penala; c) jocurile de noroc cu castiguri in bani, loteriile si pariurile. (4) Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu: a) dispozitiile legale in materie fiscala; b) dispozitiile legale care reglementeaza protectia persoanelor in privinta prelucrarii datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, precum si cele care reglementeaza prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul telecomunicatiilor; c) prevederile Legii concurentei nr. 21/1996, republicata. (5) in masura in care nu contine dispozitii derogatorii, prezenta lege se completeaza cu dispozitiile legale privind incheierea, validitatea si efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protectia consumatorilor si a sanatatii publice. ARTICOLUL 3 Aplicarea legii romane in cazul serviciilor societatii informationale

(1) Prezenta lege se aplica furnizorilor de servicii stabiliti in Romania si serviciilor oferite de acestia. (2) De la data intrarii in vigoare a prezentei legi serviciile societatii informationale sunt supuse: a) exclusiv prevederilor in vigoare ale legilor romane care fac parte din legislatia coordonata, in cazul in care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliti in Romania; b) exclusiv prevederilor in vigoare ale legilor statului in cauza care fac parte din legislatia coordonata, in cazul in care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliti intr-un stat membru al Uniunii Europene. (3) Libera circulatie a serviciilor societatii informationale oferite de un furnizor stabilit intr-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restransa in Romania prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislatia coordonata. (4) Alin. (2) si (3) nu se aplica in urmatoarele domenii: a) dreptul de proprietate intelectuala si dreptul de proprietate industriala; b) emisiunea de moneda electronica, in conditiile prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei legi; c) publicitatea pentru organisme de investitii colective in valori mobiliare; d) activitatile de asigurare, in conditiile prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei legi; e) libertatea partilor de a alege legea aplicabila contractului, cand partile au acest drept; f) obligatii rezultate din contractele incheiate cu consumatorii; g) cerintele de forma prevazute pentru validitatea actelor juridice prin care se creeaza, se modifica, se sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul Romaniei. (5) Autoritatile publice pot lua masuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai in urmatoarele conditii: a) masura este necesara pentru motive de ordine publica, desfasurarea instructiei penale, protectia minorilor, lupta impotriva oricarei forme de incitare la ura din ratiune de rasa, sex, religie sau nationalitate, atingeri aduse demnitatii umane, protectia sanatatii publice, apararea si siguranta nationala, protectia consumatorilor, inclusiv a investitorilor; b) masura vizeaza un serviciu al societatii informationale care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a) sau prezinta un risc serios si grav la adresa acestor valori; c) masura este proportionala cu scopul urmarit;

d) sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau informare prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei legi. ARTICOLUL 4 Principiile furnizarii serviciilor societatii informationale (1) Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre persoanele fizice sau juridice nu este supusa niciunei autorizari prealabile si se desfasoara in concordanta cu principiile concurentei libere si loiale, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare. (2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispozitiilor legale care impun autorizarea prealabila in vederea desfasurarii unor activitati de catre persoanele fizice sau juridice, daca dispozitiile in cauza nu vizeaza in mod expres si exclusiv serviciile societatii informationale sau furnizorii de servicii, in intelesul prezentei legi. (3) Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre furnizorii de servicii stabiliti in statele membre ale Uniunii Europene se face, pana la momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in conditiile prevazute in Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte. (4) Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre furnizorii de servicii stabiliti in alte state se face in conditiile acordurilor bilaterale incheiate cu statele respective, la care Romania este parte. ARTICOLUL 5 Informatii generale (1) Furnizorul de servicii are obligatia de a pune la dispozitie destinatarilor si autoritatilor publice mijloace care sa permita accesul facil, direct, permanent si gratuit cel putin la urmatoarele informatii: a) numele sau denumirea furnizorului de servicii; b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii; c) numerele de telefon, fax, adresa de posta electronica si orice alte date necesare contactarii furnizorului de servicii in mod direct si efectiv; d) numarul de inmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, in cazul in care furnizorul de servicii este inscris in registrul comertului sau in alt registru public similar; e) codul de inregistrare fiscala; f) datele de identificare ale autoritatii competente, in cazul in care activitatea furnizorului de servicii este supusa unui regim de autorizare; g) titlul profesional si statul in care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementarilor aplicabile profesiei respective in statul in

care furnizorul de servicii este stabilit, precum si a mijloacelor de acces la acestea, in cazul in care furnizorul de servicii desfasoara o activitate profesionala reglementata; h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adaugata, precum si a cuantumului acesteia; i) includerea sau neincluderea in pret a cheltuielilor de livrare, precum si valoarea acestora, daca este cazul; j) orice alte informatii pe care furnizorul de servicii este obligat sa le puna la dispozitie destinatarilor, in conformitate cu prevederile legale in vigoare. (2) Obligatia prevazuta la alin. (1) se considera indeplinita in cazul in care furnizorul unui serviciu afiseaza aceste informatii intr-o forma clara, vizibil si permanent, in interiorul paginii de web prin intermediul careia este oferit serviciul respectiv, in conditiile mentionate la alin. (1). ARTICOLUL 6 Comunicarile comerciale (1) Efectuarea de comunicari comerciale prin posta electronica este interzisa, cu exceptia cazului in care destinatarul si-a exprimat in prealabil consimtamantul expres pentru a primi asemenea comunicari. (2) Comunicarile comerciale care constituie un serviciu al societatii informationale sau o parte a acestuia, in masura in care sunt permise, trebuie sa respecte cel putin urmatoarele conditii: a) sa fie clar identificabile ca atare; b) persoana fizica sau juridica in numele careia sunt facute sa fie clar identificata; c) ofertele promotionale, precum reducerile, premiile si cadourile, sa fie clar identificabile, iar conditiile care trebuie indeplinite pentru obtinerea lor sa fie usor accesibile si clar prezentate; d) competitiile si jocurile promotionale sa fie clar identificabile ca atare, iar conditiile de participare sa fie usor accesibile si clar prezentate; e) orice alte conditii impuse prin dispozitiile legale in vigoare. (3) Comunicarile comerciale care constituie un serviciu al societatii informationale sau o parte a acestuia, atunci cand acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise sub conditia respectarii dispozitiilor legale si a reglementarilor aplicabile profesiei respective, care privesc, in special, independenta, demnitatea si onoarea profesiei, secretul profesional si corectitudinea fata de clienti si fata de ceilalti membri ai profesiei. (4) Furnizorii de servicii ale societatii informationale care efectueaza comunicari comerciale au obligatia de a respecta prevederile alin. (1)(3).

ARTICOLUL 7 Validitatea, efectele juridice si proba contractelor incheiate prin mijloace electronice (1) Contractele incheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaste contractelor, atunci cand sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru validitatea acestora. (2) Pentru validitatea contractelor incheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimtamantul prealabil al partilor asupra utilizarii mijloacelor electronice. (3) Proba incheierii contractelor prin mijloace electronice si a obligatiilor care rezulta din aceste contracte este supusa dispozitiilor dreptului comun in materie de proba si prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica. ARTICOLUL 8 Informarea destinatarilor (1) Furnizorul de servicii este obligat sa puna la dispozitie destinatarului, inainte ca destinatarul sa trimita oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta facute de furnizorul de servicii, cel putin urmatoarele informatii, care trebuie sa fie exprimate in mod clar, neechivoc si intr-un limbaj accesibil: a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a incheia contractul; b) daca contractul, odata incheiat, este stocat sau nu de catre furnizorul de servicii si daca este accesibil sau nu; c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispozitie destinatarului pentru identificarea si corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor; d) limba in care se poate incheia contractul; e) codurile de conduita relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum si informatii despre modul in care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice; f) orice alte conditii impuse prin dispozitiile legale in vigoare. (2) Furnizorul de servicii are obligatia sa ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace si accesibil, care sa permita identificarea si corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptarii acesteia. (3) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispozitiile alin. (1) si (2) numai in situatia in care a convenit altfel cu destinatarul, cu conditia ca niciuna dintre parti sa nu aiba calitatea de consumator. (4) Clauzele si conditiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispozitie destinatarului intr-un mod care sa ii permita acestuia sa le stocheze si sa le reproduca.

(5) Prevederile alin. (1)(3) nu se aplica in privinta contractelor incheiate exclusiv prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individuala echivalente. ARTICOLUL 9 incheierea contractului prin mijloace electronice (1) Daca partile nu au convenit altfel, contractul se considera incheiat in momentul in care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostinta ofertantului. (2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediata a prestatiei caracteristice se considera incheiat in momentul in care debitorul acesteia a inceput executarea, in afara de cazul in care ofertantul a cerut ca in prealabil sa i se comunice acceptarea. in acest ultim caz se aplica prevederile alin. (1). (3) in cazul in care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta facute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligatia de a confirma primirea ofertei sau, dupa caz, a acceptarii acesteia, in unul dintre urmatoarele moduri: a) trimiterea unei dovezi de primire prin posta electronica sau printr-un alt mijloc de comunicare individuala echivalent, la adresa indicata de catre destinatar, fara intarziere; b) confirmarea primirii ofertei sau a acceptarii ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptarii ofertei, de indata ce oferta sau acceptarea a fost primita de furnizorul de servicii, cu conditia ca aceasta confirmare sa poata fi stocata si reprodusa de catre destinatar. (4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum si confirmarea primirii ofertei sau a acceptarii ofertei, efectuate in unul dintre modurile prevazute la alin. (3), se considera primite atunci cand partile carora le sunt adresate pot sa le acceseze. (5) Prevederile alin. (3) nu se aplica in privinta contractelor incheiate exclusiv prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individuala echivalente. ARTICOLUL 10 Conditii privind pastrarea sau prezentarea informatiei (1) Acolo unde legea impune ca informatia sa fie prezentata sau pastrata in forma sa originala, aceasta cerinta este indeplinita daca sunt intrunite in mod cumulativ urmatoarele conditii: a) exista garantia integritatii informatiei, asigurata prin respectarea standardelor nationale in domeniu, din momentul in care a fost generata; b) mesajul este semnat utilizandu-se semnatura electronica extinsa a emitentului; c) informatia poate fi imediat furnizata si prezentata la cerere. (2) Destinatarul comerciant actioneaza pe riscul propriu, daca a stiut sau ar fi trebuit sa stie, in concordanta cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii procedurilor convenite

expres cu emitentul, ca informatia continuta intr-un mesaj electronic a fost alterata in timpul transmiterii sau prelucrarii sale. ARTICOLUL 11 Principii generale (1) Furnizorii de servicii sunt supusi dispozitiilor legale referitoare la raspunderea civila, penala si contraventionala, in masura in care prin prezenta lege nu se dispune altfel. (2) Furnizorii de servicii raspund pentru informatia furnizata de ei insisi sau pe seama lor. (3) Furnizorii de servicii nu raspund pentru informatia transmisa, stocata sau la care faciliteaza accesul, in conditiile prevazute la art. 1215. ARTICOLUL 12 Intermedierea prin simpla transmitere (1) Daca un serviciu al societatii informationale consta in transmiterea intr-o retea de comunicatii a informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv sau in asigurarea accesului la o retea de comunicatii, furnizorul acelui serviciu nu raspunde pentru informatia transmisa daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) transmiterea nu a fost initiata de furnizorul de servicii; b) alegerea persoanei care receptioneaza informatia transmisa nu a apartinut furnizorului de servicii; c) continutul informatiei transmise nu a fost influentat in niciun fel de catre furnizorul de servicii, in sensul ca nu i se poate atribui nici selectia si nicio eventuala modificare a acestei informatii. (2) Transmiterea informatiei si asigurarea accesului, mentionate la alin. (1), includ si stocarea automata, intermediara si temporara a informatiei transmise, in masura in care aceasta operatie are loc exclusiv in scopul ca informatia respectiva sa tranziteze reteaua de comunicatii si cu conditia ca informatia sa nu fie stocata pentru o perioada care depaseste in mod nejustificat durata necesara transmiterii ei. ARTICOLUL 13 Stocarea temporara a informatiei, stocarea-caching Daca un serviciu al societatii informationale consta in transmiterea intr-o retea de comunicatii a informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu raspunde pentru stocarea automata, intermediara si temporara a informatiei transmise, in masura in care aceasta operatie are loc exclusiv in scopul de a face mai eficienta transmiterea informatiei catre alti destinatari, la cererea acestora, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) furnizorul de servicii nu aduce modificari informatiei transmise;

b) furnizorul de servicii indeplineste conditiile legale privind accesul la informatia respectiva; c) furnizorul de servicii respecta regulile sau uzantele referitoare la actualizarea informatiei, astfel cum acestea sunt larg recunoscute si aplicate in industrie; d) furnizorul de servicii nu impiedica utilizarea legala de catre orice persoana a tehnologiilor larg recunoscute si aplicate in industrie, in vederea obtinerii de date despre natura sau utilizarea informatiei; e) furnizorul de servicii actioneaza rapid in vederea eliminarii informatiei pe care a stocat-o sau in vederea blocarii accesului la aceasta, din momentul in care a cunoscut efectiv faptul ca informatia transmisa initial a fost eliminata din reteaua de comunicatii ori ca accesul la ea a fost blocat sau faptul ca eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei unei autoritati publice. ARTICOLUL 14 Stocarea permanenta a informatiei, stocarea-hosting (1) Daca un serviciu al societatii informationale consta in stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu raspunde pentru informatia stocata la cererea unui destinatar, daca este indeplinita oricare dintre urmatoarele conditii: a) furnizorul de servicii nu are cunostinta despre faptul ca activitatea sau informatia stocata este nelegala si, in ceea ce priveste actiunile in daune, nu are cunostinta despre fapte sau circumstante din care sa rezulte ca activitatea sau informatia in cauza ar putea vatama drepturile unui tert; b) avand cunostinta despre faptul ca activitatea sau informatia respectiva este nelegala ori despre fapte sau circumstante din care sa rezulte ca activitatea ori informatia in cauza ar putea vatama drepturile unui tert, furnizorul de servicii actioneaza rapid in vederea eliminarii sau a blocarii accesului la aceasta. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in situatia in care destinatarul actioneaza sub autoritatea sau controlul furnizorului de servicii. (3) Prevederile acestui articol nu vor afecta posibilitatea autoritatii judiciare sau administrative de a cere furnizorului de servicii sa inceteze ori sa previna violarea datelor si, de asemenea, nu pot sa afecteze posibilitatea stabilirii unor proceduri guvernamentale de limitare sau intrerupere a accesului la informatii. ARTICOLUL 15 Instrumente de cautare a informatiilor si legaturi cu alte pagini de web (1) Furnizorul unui serviciu al societatii informationale care faciliteaza accesul la informatia furnizata de alti furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alti furnizori, prin punerea la dispozitie destinatarilor serviciului sau a unor instrumente de cautare a informatiilor sau a unor legaturi cu alte pagini de web, nu raspunde pentru informatia in cauza, daca este indeplinita oricare dintre urmatoarele conditii:

a) furnizorul nu are cunostinta despre faptul ca activitatea sau informatia la care faciliteaza accesul este nelegala si, in ceea ce priveste actiunile in daune, nu are cunostinta despre fapte sau circumstante din care sa rezulte ca activitatea ori informatia in cauza ar putea prejudicia drepturile unui tert; b) avand cunostinta despre faptul ca activitatea sau informatia respectiva este nelegala ori despre fapte sau circumstante din care sa rezulte ca activitatea sau informatia in cauza ar putea vatama drepturile unui tert, furnizorul actioneaza rapid in vederea eliminarii posibilitatii de acces oferite sau a blocarii utilizarii acesteia. (2) Furnizorul de servicii raspunde pentru informatia in cauza atunci cand caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autoritati publice. (3) Prevederile alin. (1) nu se aplica in situatia in care destinatarul actioneaza din ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii. ARTICOLUL 16 Obligatiile furnizorilor de servicii (1) Furnizorii de servicii sunt obligati sa informeze de indata autoritatile publice competente despre activitatile cu aparenta nelegala desfasurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informatiile cu aparenta nelegala furnizate de acestia. (2) Furnizorii de servicii sunt obligati sa comunice de indata autoritatilor prevazute la alin. (1), la cererea acestora, informatii care sa permita identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care acesti furnizori au incheiat contracte privind stocarea permanenta a informatiei. (3) Furnizorii de servicii sunt obligati sa intrerupa, temporar sau permanent, transmiterea intro retea de comunicatii ori stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, in special prin eliminarea informatiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o retea de comunicatii ori prestarea oricarui alt serviciu al societatii informationale, daca aceste masuri au fost dispuse de autoritatea publica definita la art. 17 alin. (2); aceasta autoritate publica poate actiona din oficiu sau ca urmare a plangerii ori sesizarii unei persoane interesate. (4) Plangerea prevazuta la alin. (3) poate fi facuta de catre orice persoana care se considera prejudiciata prin continutul informatiei in cauza. Plangerea sau sesizarea se intocmeste in forma scrisa, cu aratarea motivelor pe care se intemeiaza, si va fi in mod obligatoriu datata si semnata. Plangerea nu poate fi inaintata daca o cerere in justitie, avand acelasi obiect si aceleasi parti, a fost anterior introdusa. (5) Decizia autoritatii trebuie motivata si se comunica partilor interesate in termen de 30 de zile de la data primirii plangerii sau a sesizarii ori, daca autoritatea a actionat din oficiu, in termen de 15 zile de la data la care a fost emisa. (6) impotriva unei decizii luate potrivit prevederilor alin. (3) persoana interesata poate formula contestatie in termen de 15 zile de la comunicare, sub sanctiunea decaderii, la instanta de contencios administrativ competenta. Cererea se judeca de urgenta, cu citarea partilor. Sentinta este definitiva.

ARTICOLUL 17 Autoritati competente (1) Autoritatea de reglementare in comunicatii si tehnologia informatiei, denumita in continuare Autoritatea, este competenta sa supravegheze si sa controleze respectarea de catre furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi si a normelor metodologice de aplicare a acesteia, sa constate contraventiile si sa aplice sanctiunile prevazute la art. 22. (2) Fara a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autoritati publice, in sensul art. 3 alin. (5), art. 5,art. 13,art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (3), art. 23 alin. (2) si art. 29 alin. (1), se intelege acele autoritati ale administratiei publice sau, acolo unde este cazul, instante de judecata, a caror competenta in materia respectiva este stabilita prin dispozitiile legale in vigoare, aplicabile in fiecare caz. (3) Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informatii necesare in vederea exercitarii atributiilor sale, mentionand baza legala si scopul solicitarii, si poate stabili termene pana la care aceste informatii sa ii fie furnizate, sub sanctiunea prevazuta de prezenta lege. (4) in vederea descoperirii si investigarii incalcarilor prevederilor prezentei legi si ale normelor sale de aplicare, Autoritatea actioneaza prin personalul de control imputernicit in acest scop. (5) in exercitarea atributiilor de investigare personalul de control imputernicit in acest scop al Autoritatii sau al persoanei juridice prevazute la alin. (12) poate solicita furnizorilor de servicii informatiile care ii sunt necesare, mentionand baza legala si scopul solicitarii, si poate stabili termene pana la care aceste informatii sa ii fie furnizate, sub sanctiunea prevazuta de prezenta lege. (6) Autoritatea dispune efectuarea de investigatii, in conditiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei plangeri ori sesizari din partea oricarei persoane. (7) Personalul de control imputernicit in acest scop al Autoritatii sau al persoanei juridice prevazute la alin. (12) poate sa solicite declaratii sau orice documente necesare pentru indeplinirea misiunii, sa sigileze, sa ridice orice registre, acte financiar-contabile si comerciale sau alte evidente, eliberand persoanei supuse investigatiei copii de pe originale, ori sa obtina copii, lasandu-i acesteia originalele; de asemenea, este autorizat sa faca inspectii inopinate, al caror rezultat va fi consemnat intr-un proces-verbal de constatare, si sa primeasca, la convocare sau la fata locului, informatii si justificari. (8) Organele administratiei publice centrale si locale, precum si oricare alte institutii si autoritati publice sunt obligate sa permita personalului de control imputernicit in acest scop al Autoritatii sau, dupa caz, al persoanei juridice prevazute la alin. (12) accesul la documentele, datele si informatiile detinute de acestea, in masura in care sunt necesare indeplinirii misiunii legale a Autoritatii, fara a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date si informatii. (9) Personalul de control imputernicit in acest scop, primind acces la documentele, datele si informatiile mentionate la alin. (8), este tinut la observarea stricta a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu, atribuit legal respectivelor documente, date si informatii.

(10) Autoritatea sesizeaza organele de urmarire penala ori de cate ori constata incalcari ale legii penale. (11) Autoritatea informeaza furnizorii de servicii, destinatarii, statele menbre ale Uniunii Europene si Comisia Europeana cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi si coopereaza cu autoritatile competente din alte state in vederea exercitarii eficiente a supravegherii si controlului asupra activitatii furnizorilor de servicii. (12) Autoritatea poate delega exercitarea atributiilor prevazute in prezentul articol unei alte persoane juridice de drept public, cu atributii de supraveghere si control in domeniul telecomunicatiilor. (13) Pentru scopurile aplicarii prezentei legi, pana la infiintarea Autoritatii atributiile acesteia sunt indeplinite de Ministerul Comunicatiior si Tehnologiei Informatiei. ARTICOLUL 18 Coduri de conduita (1) Asociatiile si organizatiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele constituite in scopul protectiei consumatorilor, a minorilor ori a persoanelor cu handicap isi pot elabora propriile coduri de conduita sau coduri comune cu Autoritatea si Ministerul Justitiei, in vederea aplicarii corespunzatoare a prevederilor prezentei legi. (2) Autoritatea si Ministerul Justitiei vor urmari includerea in codurile de conduita prevazute la alin. (1) in special a unor prevederi referitoare la: a) solutionarea litigiilor pe cale extrajudiciara; b) intreruperea, temporara sau permanenta, a transmiterii intr-o retea de comunicatii sau a stocarii informatiei furnizate de un destinatar al serviciului, in special prin eliminarea informatiei ori blocarea accesului la aceasta, a accesului la o retea de comunicatii sau a prestarii oricarui alt serviciu al societatii informationale; c) protectia destinatarilor cu privire la efectuarea comunicarilor comerciale; d) protectia minorilor si a demnitatii umane. (3) Autoritatea si Ministerul Justitiei sustin: a) traducerea codurilor de conduita in limbi de circulatie internationala; b) facilitarea accesului la codurile de conduita prin mijloace electronice; c) popularizarea codurilor de conduita la nivel national si transmiterea acestora, precum si a evaluarilor privind aplicarea si impactul lor practic catre statele membre ale Uniunii Europene si catre Comisia Europeana. ARTICOLUL 19 Actiuni in justitie

(1) Persoanele care au calitate procesuala activa, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instantei obligarea paratului la incetarea oricarei actiuni sau abtineri contrare prevederilor prezentei legi, interzicerea reluarii ei in viitor si obligarea paratului la despagubiri pentru prejudiciul suferit. (2) Au calitate procesuala activa pentru introducerea actiunii prevazute la alin. (1): a) persoanele fizice si juridice ce se pretind titulare ale unui drept subiectiv prevazut de prezenta lege sau ale unui interes care nu se poate realiza decat pe calea justitiei; b) asociatiile si organizatiile neguvernamentale prevazute la art. 18 alin. (1); c) Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, oficiile pentru protectia consumatorilor judetene si Oficiul pentru protectia consumatorilor al municipiului Bucuresti; d) entitatile constituite in scopul protectiei consumatorilor in statele membre ale Uniunii Europene, in conditiile prevazute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi. (3) Actiunea prevazuta la alin. (1) se prescrie in termen de un an de la data actiunii sau a abtinerii care a justificat introducerea ei. (4) Persoanele care au calitate procesuala activa, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, incetarea oricarei actiuni sau abtineri contrare prevederilor prezentei legi, in conditiile prevazute de Codul de procedura civila. ARTICOLUL 20 Solutionarea litigiilor pe cale extrajudiciara (1) Furnizorii de servicii si destinatarii pot supune litigiile nascute intre ei arbitrajului, in conditiile prevazute de lege, precum si celorlalte cai extrajudiciare de solutionare a litigiilor, prevazute de codurile de conduita elaborate potrivit art. 18. (2) Utilizarea mijloacelor electronice in cadrul solutionarii litigiilor pe cale extrajudiciara este posibila in conditiile prevazute de lege. ARTICOLUL 21 Nulitatea relativa a contractelor privind servicii ale societatii informationale Orice contract privind furnizarea de servicii ale societatii informationale este anulabil la cererea destinatarului, daca a fost incheiat cu un furnizor de servicii care: a) nu a pus la dispozitie destinatarului, in conditiile prevazute de lege, informatiile prevazute la art. 5 lit. a)i), ori nu a furnizat toate aceste informatii, sau a furnizat informatii inexacte; b) nu a pus la dispozitie destinatarului, in conditiile prevazute de lege, informatiile mentionate la art. 8 alin. (1) lit. a)e), ori nu a furnizat toate aceste informatii, sau a furnizat informatii inexacte, daca nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);

c) a incalcat obligatia prevazuta la art. 8 alin. (2), daca nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5); d) a incalcat obligatia prevazuta la art. 8 alin. (4). ARTICOLUL 22 Contraventii Constituie contraventie, daca nu este savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiune, si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 50.000 lei fapta furnizorului de servicii care: a) efectueaza comunicari comerciale incalcand conditiile stabilite la art. 6 alin. (1) si alin. (2) lit. a)d); b) nu pune la dispozitie destinatarilor si autoritatilor publice, in conditiile prevazute de lege, informatiile prevazute la art. 5 lit. a)i), ori nu furnizeaza toate aceste informatii, sau furnizeaza informatii inexacte; c) nu pune la dispozitie destinatarului, in conditiile prevazute de lege, informatiile prevazute la art. 8 alin. (1) lit. a)e), ori nu furnizeaza toate aceste informatii, sau furnizeaza informatii inexacte, daca nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5); d) incalca obligatia prevazuta la art. 8 alin. (2), daca nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5); e) incalca obligatia prevazuta la art. 8 alin. (4); f) incalca obligatia prevazuta la art. 9 alin. (3); g) incalca obligatiile prevazute la art. 16 alin. (1)(3); h) nu furnizeaza informatiile solicitate potrivit art. 17 alin. (3) sau (5), ori nu furnizeaza toate aceste informatii, sau furnizeaza informatii inexacte. ARTICOLUL 23 Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor (1) Constatarea contraventiei prevazute la art. 22 lit. a) si aplicarea sanctiunii corespunzatoare se fac, la sesizarea oricarei persoane sau din oficiu, de catre reprezentantii imputerniciti ai Autoritatii de reglementare in comunicatii si tehnologia informatiei sau ai autoritatii de supraveghere prevazute de Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si completarile ulterioare. (2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 22 lit. b)h) se fac de catre reprezentantii imputerniciti ai Autoritatii sau ai celorlalte autoritati publice competente, la sesizarea oricarei persoane sau din oficiu.

(3) Constatarea contraventiilor se poate face, in toate cazurile, si de catre ofiterii sau subofiterii de politie. (4) Contraventiilor prevazute la art. 22 le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare. ARTICOLUL 24 Falsificarea instrumentelor de plata electronica (1) Falsificarea unui instrument de plata electronica se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza punerea in circulatie, in orice mod, a instrumentelor de plata electronica falsificate sau detinerea lor in vederea punerii in circulatie. (3) Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, daca faptele prevazute la alin. (1) si (2) sunt savarsite de o persoana care, in virtutea atributiilor sale de serviciu: a) realizeaza operatii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plata electronica ori efectuarii tipurilor de operatiuni prevazute la art. 1 pct. 11; sau b) are acces la mecanismele de securitate implicate in emiterea sau utilizarea instrumentelor de plata electronica; sau c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate in efectuarea tipurilor de operatiuni prevazute la art. 1 pct. 11. (4) Tentativa se pedepseste. ARTICOLUL 25 Detinerea de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica Fabricarea ori detinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plata electronica se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. ARTICOLUL 26 Falsul in declaratii in vederea emiterii sau utilizarii instrumentelor de plata electronica Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unei institutii bancare, de credit sau financiare ori oricarei alte persoane juridice autorizate in conditiile legii sa emita instrumente de plata electronica sau sa accepte tipurile de operatiuni prevazute la art. 1 pct. 11, in vederea emiterii sau utilizarii unui instrument de plata electronica, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru emiterea sau utilizarea acelui instrument, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

ARTICOLUL 27 Efectuarea de operatiuni financiare in mod fraudulos (1) Efectuarea uneia dintre operatiunile prevazute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plata electronica, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fara consimtamantul titularului instrumentului respectiv, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 12 ani. (2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza efectuarea uneia dintre operatiunile prevazute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea neautorizata a oricaror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. (3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza transmiterea neautorizata catre alta persoana a oricaror date de identificare, in vederea efectuarii uneia dintre operatiunile prevazute la art. 1 pct. 11. (4) Pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, daca faptele prevazute la alin. (1)(3) sunt savarsite de o persoana care, in virtutea atributiilor sale de serviciu: a) realizeaza operatii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plata electronica ori efectuarii tipurilor de operatiuni prevazute la art. 1 pct. 11; sau b) are acces la mecanismele de securitate implicate in emiterea sau utilizarea instrumentelor de plata electronica; sau c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate in efectuarea tipurilor de operatiuni prevazute la art. 1 pct. 11. (5) Tentativa se pedepseste. ARTICOLUL 28 Acceptarea operatiunilor financiare efectuate in mod fraudulos (1) Acceptarea uneia dintre operatiunile prevazute la art. 1 pct. 11, cunoscand ca este efectuata prin folosirea unui instrument de plata electronica falsificat sau utilizat fara consimtamantul titularului sau, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 12 ani. (2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza acceptarea uneia dintre operatiunile prevazute la art. 1 pct. 11, cunoscand ca este efectuata prin utilizarea neautorizata a oricaror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. (3) Tentativa se pedepseste. ARTICOLUL 29 Constatarea si judecarea infractiunilor (1) Infractiunile prevazute in prezenta lege se constata de catre autoritatile publice competente, care inainteaza actul de constatare la organul local de urmarire penala.

(2) Infractiunile prevazute la art. 24 si 25 se judeca, in prima instanta, de catre tribunal. (3) Prevederile prezentului capitol se completeaza cu dispozitiile Codului penal si ale Codului de procedura penala. ARTICOLUL 30 Sarcina probei in cazul litigiilor privind furnizarea de servicii ale societatii informationale In cazul oricarui litigiu privind furnizarea unui serviciu al societatii informationale, declansat intre furnizorul serviciului respectiv si un destinatar al acestui serviciu, sarcina probei indeplinirii obligatiilor prevazute la art. 5, 6, 8 si 9 revine furnizorului de servicii daca destinatarul are calitatea de consumator. ARTICOLUL 31 Abrogarea unor dispozitii contrare Litera f) a articolului 6 din Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 51/2003, se abroga. ARTICOLUL 32 Intrarea in vigoare si aplicarea legii (1) in termen de 3 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei va elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, care se aproba prin hotarare a Guvernului. (2) Prezenta lege intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si se pune in aplicare la 3 luni de la data intrarii in vigoare.

Prezenta lege transpune Directiva 2000/31/CE referitoare la anumite aspecte juridice privind serviciile societii informaionale, n special comerul electronic n piaa intern, publicat n Jurnalul Oficial al Comunitilor Europene nr. L 178/2000.