Paul Valry, Degas dans desen Bucureti, ed.

Meridiane, 1968

Arta moderna ~i marea arta

Arta moderna are tendinta sa exploateze aproape numai sensibilitatea senzorialii, in detrimentul sensibilitatii generale sau afective, ~i al facultatilor noastre de constructie, de
76

insumare de durate ~i de transformare spirituaUL Ea se pdcepe de minune sa suscite atentia. ~i se folose~te de to ate mijloacele ca s-o suscite: intensitati,contraste, enigme, SUfprize. Inhata uneori, prin subtilitatea mijloacelor ei ~i prin cutezanta executiei, unele prazi de mare pret: stari foarte complexe sal1 foarte efemere, valori irationale, senzatii incipiente, rezonante, corespondente, presentimente ale unei instabile profunzimi ... Dar noi platim aceste avantaje. Fie' cii este yorba de politica, de economie, de mod de viata, de distractii, de mi~care, observ ca modernitatea se comporta aidoma unei intoxicatii. Trebuie sa marim doza, ori sa schimbam otrava. lata legea. Din ce in ce mai inainte, din ce in ce mai intens, din ce in ce mai mare, din ce in ce mai repede, ~i tot mereu mai nou, acestea sint pretentiile neaparat corespunziitoare unei anume desensibilizari. Ne trebuie, pentru a simti ca traim, o intensificare crescinda a agentilor psihici ~i 0 permanenhi .distractie ... Marele rol pe care-I jucau, in arta de odinioara, ideile de durata este aproape suprimat. Cred cii nimeni nu face azi nimic pentru a f1 gustat peste doua \,ute de ani. Ceru], infernul ~i posteritatea inseamna tot mai putin. De altfel, nu mai avem timp sa prevedem ~i nici sa Invatam ... Ceea ce numesc eu Marea Arta , e pur ~i simplu arta care pretinde ca toate aptitudinile unui om sa se intrebuinteze ,In ea; ~i ale carei opere slnt de a~a fel incit toate aptitudinile altuia sa fie invocate ~i solicitate ca sa Ie inteleaga ... Ce e mai demn de admirat dedt trecerea de la arbitrar la necesar, care este actul suveran loti, artistului, la care 0 nevoie, ce poate fi la fel de atotsHipinitoare ca ~i nevoia de
77

drago'ste, il constringe? Nimic mai frumos decit vointa maxima, sensibilitatea cea mai mare ~i ~tiinta (cea veritabila, pe care am .facut-o ~i refacut-o pentru noi) reunite, ~i ajungind, de-a lungul unei oarecari durate, la acel schimb }ntre scop ~i mijloace, hazard ~i alegere, substanta ~i acci :derit, previziune~i ocazie, materie ~i forma, putere ~i rezis'.tenta, care, la fel cu arzatoarea, strania, strinsa lupta dintre sexe, aduna toate energiile vietiiumane, Ie intarita una impotriva alteia, ~i creeaza.

Paul Valry, Poezii. Dialoguri. Poetic i estetic, Bucureti, ed. Univers, 1989
,

i I

Fargue

Coloanecililme, cn Diurne palarii Pe-al carol' bor trecu Un stol de pasari vii, Coloane calme, voi Orga de fusuri noil t~i pierde-oricepilon Tacerea-n unison I . - Ce duceti voi in sus, Egal de radioase? - Dorintei de nespus Reci gratii studio<J,sel Ointam ~i, ca Atlas, Sustinem cerul blind! 0, singur, pa~nic' g111s Doar ochilor cintind! Vezi ce imnuri decente! ~i ce sonorita ti Cu limpezi elemente Iscam din clarita ti! Geroase ~i-aurite, Din' pat demuntisenini De daIta-am fost rapite, Ca sa ajungem crinil Din paturi de cristal . Trezite-am fost, ~i toate
104

I ..

De ghearede metal Savant Imperecheate.

f'

Ca sa-nfruntam ~i soare,' 9i luna far a nor, Ne-au poleit Inzare Ca, llughii de picior!! Slugi fara genunchi moi, , Surlsuri fara gura, Frumoasa linga noi ' !~i sirnte glezna pura. Cucernice perechi, Cu frunti ascunse-n vara, Cu-mbel~ugate-urechi Dar surde la povara, Cu templu pe-ochii grei Negri-n eternitate, Noi merg'em far a zei lnspre divinitate! Antica m-e junetea, Dulci umbre ~i mat umar, 0, mll1dra de finetea Ce s-a nascut din llumar I Cu legi cere~ti drept arme, De numar de-aur Wee, Pe noi cade si-adoarme In miere-un ~eu complice. El doarme calm, Lucire, Ce-o oferim la nUllti Pe tabla de iubire ' 1ntinsa peste frunti. De-llccorupt surori, Nici ger ~i nici vapaie, Am luat drept dansatori . Foi moarte, brize, paie, 105

~I
),

$i secoliLah! sute, $i ginTile'ah! cind?; 0, ce adinc trecut e, Trecut derajunsi uicicind! Iubirea lle-mpinzi Mai grea ca lumea to!1t1'i, , $i- naintam prin zi Oa piatra~n unda beata! Str abatem: timpu-ntins, Iar corpul nostru-aprrns Ou pasul inefabil Se-nscrie-n ba,sm durabil.r .

1'"

... , '';

I,',

"J.

i
\\

I;':

,I
1'1

I.

106

Paul Valry Cantique des colonnes

Douces colonnes, aux Chapeaux garnisde jour, Orns de vrais oiseaux Qui marchent sur le tour, Douces colonnes, Lorchestre des fuseaux! Chacune immole son Silence lunisson. Que portez-vous si haut, ga1es radieuses? Au dsirs ans defaut Nos grces studieuses! Nous chantons la fois Que nous portons les cieux! O seule et sage voix Qui chante pour les yeux! Vois quels hymnes candides! Quelles sonorit Nos lments limpides Tirent de la clart! Si froides et dores Nous fmes de nos lits Par le ciseau tires Pour devenir ces lys! De nos lits de cristal Nous fmes eveilles, Des griffes de metal Nous ont appareilles. Pour affronter la lune, La lune et le soleil, On nous polit chacune Comme ongle de lorteil! Servantes sans genoux, Sourires sans figures, La belle devant nous Se sent les jambes pures, Pieusement pareilles, Le nez sous le bandeau Et nos riches oreilles Sourdes au blanc fardeau, Un temple sur les yeux Noirs pour lternit, Nous allons sans les dieux la divinit! Nos antiques jeunesses, Chair mate et belles ombres, Sont fires des finesses Qui naissent par les nombres! Filles des nombres dor, Fortes des lois du ciel, Sur nous tombe et sendort Un, dieu couleur de miel. II dort content, le jour, Que chaque jour offrons Sur la table damour tale sur nos fronts. Incorruptibles surs, Mi-brlantes, mi-fraches, Nous primes pour danseurs Brises et feuilles sches, Et les sicles par dix Et les peuples passs, Cest un profond jadis, Jadis jamais assez! Sous ns mmes amours Plus lourdes que le monde, Nous traversons les jours Comme une pierre londe! Nous marchons dans le temps Et nos corps clatants Ont des pas ineffables Qui marquent dans les fables

Paul Valry, Poezii. Dialoguri. Poetic i estetic, Bucureti, ed. Univers, 1989

CIMITIRUL MARIN,
Suflete iubit, nu nazui catre viata tara moarte, ci epuizeazii resursele posibilului.
PINDAR,

l'ythice, III

Acest pod calm cu porumbei cuminte P3Jpita Intre pint; Intre morminte; Amiazadreapta tese-aci-n scintei Marea, mereu din-nou-pornita mare! Dupa-o gindire, ce rasplata mare Sa-ti pierzi privirea-n lini~te (Ie zeit Ce pur efort de mici sclipiri consuma Atita diamant marunt de spuma, Ce pace pare-a se-na1ta sub cer! GInd peste-abis un snare se a~terne, Urzeal~ pura~a cauzei eterne, , Timpul sCInteie, Visu-i adevar. Tezaur fix, bllnd templu al Minervei, Masa de calm, tribut platit rezervei, Apa semeata, Ocm ce tii ca-n nod Atlta somn bogat sub val de para, , Tacere-a mea!... CIadire-n suflet, clara, Dar cople~it de'tigle de-aur, Pod! 4.ltar de Timp, ce-ntr-un suspin Incape, tmprEljmuit de vazul meu de ape, In punctu-acesta sui, cu el n;ta-m;at; $i ca spre zei ofrand a mea suprema, Senin scinteietoarea marii stema Arunca-n sus un suveran dispret. Cum fructul piere In placed pe limb a, Cum In' deliciu-absenta i se schimba In 'gura-n care-~i pier de forma lui, Imi sorb aici anticipIndu-l fumul, 143

I
"

,:,[,

.1

,i

Slcerul einta-n sufIetul' ca serumul Sehimbarea-n zvon a Tllxmilorverzui. Cer drept, eel' claI', vezi cum ma sehimb~de-odata! Dupa-atita trufie, de-o ciudata Lene, dar pUna de puteri, seapind, Ma dau aeestuispatiu ce straluee, Peste morminte umbra mea se duce ~i ma-mblinze~te pasul ei plapind.

'(

l.

,)

II

Cu ,sufletu-n solstitiu, arsa jerba, Eu te, sustin, justitie superba A razelor cu nemilos pumnal \ Pe treapta cea dintii te-ntorc, senina; Prive~te-te!... Dar pentru-a da lumina Ursuze umbre-~i eel" un 1'01 egal.
I '

0; doar al meu, in Sine-ll1i,numai mie,

Sub inima, pe prag ,de poezie" lritre neant ~i faptul pur, a~tept Ecou-atitof<, vagi, interne, ranguri, Amar ~uvoi sonor de sumbre ganguri Sunind un gol mereu vestit in piept! !
I

Stii tu, captiva falsa din frunzaI'e, Golf mineator depaUde grataI'e, Pe ochii mei inehi~i, de taine gI'ei, Ce corp spre ~ene~u-isfir~it 'rna-ndruma, Ce frunte-l eheama in osoasa huma? o stea ginde~te aiei la du~ii mei. Sfintit, inehis, cu foe astI',aet de Unii, Fragment terestru oferit luminii, Imi place-aeest podi~ eu torte-l1 ~I, Compus din auI', pietre, trunehiuri sumbre, Cu~atitea marmuri peste-atitea umbre; Peste morminte-mi doarme-un val fidel! Catea splendida, alunga idolatrii! Cind capastor zimbind aeestei patrii Insingurat pase, miei misteI'io~i,
144

Alba mea turma de morminte lentc, Gone~te porumbitele prudentc, Visele vane, ingerii curio~i! Ajuns aici, ce va mai fi e lene. Insecta roade seceta-n antene; f;>iotu-~ ars, cazut, primit in dar t in aer pentru-o apriga esenta ... Iar viata-i ~asta, beata de abscnta, Amaru-i dulce, spiritul e claro Cei morti stau bine-ascunsi aici sub haina Tarinii calde ce Ie suge taina. Amiaza sus, Amiaza, gind patruns De sine, se ginde~te-n nemi~care... Frunte completa, nalta-ncoronare, Eu sunt in tine schimbul cel ascuns. Pe mine doar ma ai sa-ti ferec tea.ma! Cainta, indoiala mea ~{drama Sunt zgura marelui tau diamant ... Dar jos, in noaptea lor de marmuri, deasa, La radacini de-arbu~ti 0 vaga rasa A ~i trecut spre tine, dezarmant. Ei s-au topit intr-o absenta maUi, A supt argila ostia curata Si harul vietii a trecut in fIori! .A.b., unde-i graiu-acestor buze sparte, Felul de-a fi, ~i sufletul aparte? Doar viermii torc unde na~teau pllnsori. Strigatul scurt al fetei gidilate, Privirea, dintii, pleoapele muiate, Fermecatorul sin atras de foc, Singele gurii date fara preget f;>idarul ultim, aparat cu-un deget, Totul se-ngroapa ~i reintra-n joe! rar tu, brav sufIet, speri un vis ce n-arc Aceasta masca a minciunii, care Din val ~i-argint aici se lamuri?
145
10

I I

i !

:1

Ciuta-vei clnd vei fi dbar boare'plua? Nu! Toate'trec! Prezenta mea e hura, Chiar sflntul neastimpar' va mud! Tu, neagra nemurire poleita, ConsolatoarfJ-ngrozitor boita, Ce faci din orice moarte sin matern, Minciunamindra ~ipioasa scuzal Cinenu ~tie, cine nu refuza Acest vid cralliu ~i-acest rIS etenil

[, t

l
I

Parinti adinci, voi frunti nelocuite, Ce sub povara de lopeti zvirlite Sunteti pamint; ~i'pa~iine-ati uitat, Adevaratul vierme, care roade, Nu-i pentru voi zaclnd' sub reci arcade, EI vrea ce-i viu, 'el mie-mieste dat! Iubire, sau de mine in$u1Uiura? Mi-atlt .de-aproape-'ascunsa-i mu~catura Ca zeci de nume,' torute, Ii convin! Ei ~i! EI vede, vrea, viseaza, atinge! li plaee carnea mea; mt se prelinge Chiar incul'cu~, ~i~ntreg Ii apartin 1

0, Zenon! Crude Zenon din Elee~! Ranitu-m-ai tu cu sageata-aceea . Ce sun~,zbdara, nezburind del0c! Ma nase la zvbn, ~i'mor defier!Ah; soare!... Umbra ,de br6asca, sufletul~i: care, Ahile-n mers, 'sta tin'tuit pe loc!
Nu, mil... 'I!af,stls! In eliph cepinde~te! Corp, sparge':aeeasta forma' ce ginde~te! Tu soarbe, piept al meu,. inascindul vint! Noi prospetimi, din mare exalate; lmi dau iarsuflet. .. 0, vigorisantte! In valuri, spre-a s~ma mai viu, m-avint! Da! Vasta mare-ntr-un delir stirnita, Piele de leu; hlamida gaurita De mii ~i mii de idolimici, solari,
146

Hidra-absoluta-il vraj,a carnii-albastre Mereu mu~cindu-ti coada grea de astre-n Tumult asemeni unei lini~ti mad, Se-nalta vintul!... Viata-~i cere partea! Un aer amplu-mi frunzare~te cartea, Din stinci tal azul spumega subit! Zburati in zare voi, orbite pagini! Voi, unde, spargeti! spargeti in paragini Acest pod calm de pinze ciugulit!

f )

147
10*