Sunteți pe pagina 1din 74

FUNDAIA GHEORGHE IEICA COALA POSTLICEAL SANITAR GHEORGHE IEICA DROBETA TURNU SEVERIN

DELINCVENA JUVENIL

NDRUMTOR, PROF. CILIBON DANA ABSOLVENT,

2004

CUPRINS ARGUMENT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 CAPITOLUL I Determinante generale i specifice ale devianei penale adolescentine . . . 6 1.1 Semnificaiile moralitii adolescentine pentru fenomenele de predelincven i delincven juvenil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 1.2 Noiunea de delincven juvenil i ambiguitatea criteriilor ei de definire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10 CAPITOLUL II Teorii i modele explicative n domeniul delincvenei juvenile . . . . . . . . .12 2.1 Concepii i teorii fundamentale n evaluarea cauzelor delincvenei juvenile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.2 2.3 2.4 2.5

Teoria rezistenei la frustrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Teoria asocierilor difereniale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Teoria dezorganizrii sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 Teoria subculturilor delincvente i teoria grupurilor de la marginea strzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 Teoria etichetrii sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

2.6

CAPITOLUL III Instituiile care privesc fenomenul delincvenei juvenile . . . . . . . . . . . . 31 CAPITOLUL IV Msuri juridice care privesc fenomenul delincvenei juvenile . . . . . . . 33 CAPITOLUL V Referiri la lucrtorii sociali n domeniul delincvenei juvenile . . . . . . . 43

CAPITOLUL VI Metode i tehnici de cercetare a tendinelor de devian penal a adolescenilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 6.1 Specificul metodologiei utilizate n evaluarea cantitativ i calitativ a fenomenului de delincven juvenil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 6.2 Identificarea i msurarea factorilor criminogeni ai delincvenei juvenile cu ajutorul analizei de dependen i al analizei factoriale . . . . . . . . . . . . 46 6.3 Investigarea minorilor predelincveni i delincveni . . . . . . . . . . . . . . 47 CAPITOLUL VII Rezultatele oferite de ancheta social . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 7.1 Structura anchetei sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 7.2 Cteva studii de caz privind etiologia comportamentului delincvent juvenil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55 Studiul de caz I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 Studiul de caz II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65 Studiul de caz III . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 CONCLUZII I PROPUNERI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . BIBLIOGRAFIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

ARGUMENT Ponderea importanta a tineretului in structura actuala a societatii ca si contributia lui tot mai marcanta in diverse domenii ale vietii economice, sociale si spirituale revigoreaza discutiile si controversele, mai vechi sau mai noi, privind statusul si rolul acestei categorii de varsta extrem de mobila si creatoare. Privit fie cu circumspectie, fie cu reticenta, tineretul incepe sa fie considerat ca o importanta grupare, comparat cu un seismograf social care declanseaza sau inregistreaza cele mai imperceptibile transformari si miscari din domeniul social si politic. In epoca noastra, tineretul, ca puternica forta creativa, i se recunoaste, din ce in ce mai mult, dreptul de revendica o identitate proprie in societatea adultilor , de a participa cu drepturi depline la procesul politic si economicosocial, de a-si afirma idealurile si aspiratiile sale in conformitate cu propriile optiuni. Acesta implica o serie de responsabilitati sporite pentru educatori, care trebuie educati ei insisi pentru a intelege ca procesul de socializare a tineretului in epoca noastra trebuie sa-si asimileze exigente inedite, incompatibile cu finalitatile, normele si valorile care caracterizau activitatea instructiv-educativa din perioadele precedente. A trebuit sa treaca mai multe decenii pana ca societatea adultilor sa inteleaga sensul autentic al comportamentului nonconformist juvenil, faptul ca tanara generatie din epoca noastra se caracterizeaza prin noi idealuri de viata, prin valori deosebote si chiar opuse fat de generatia predescatoare, ceea ce face din conflictul dintre generatii , atat de contestat alatadata, o realitate pe care educatorul trebuie sa o constieteze ca atare. In prezent, valorile nu mai sunt aceleasi, iar structura familiei traditionale a disparut in istorie. Ca urmare, functia de educatie morala nu se localizeaza strict la nivelul grupului familial, iar dispersarea procesului de socializare
4

intre mai multe instituti sociale face ca procesul educativ sa devina parte integranta a unui program comun de actiune elaborat de catre intreaga societate. Tineretul, majoritatea copiilor de astazi afirma multi adulti - , este mai libertin si mai autonom decat alatadata, se revolta mai usor contra interdictiilor impuse de varsta copilariei si nu mai respecta pe cei varstnici. Acesta afirmatie care echivaleaza cu recunoasterea unui esec (al educatorului fata de subiectul actiunii sale) nu este doar un simplu reflex al nostalgiei fata de o perioada revoluta. Ea pare confirmata de o serie de fapte, atitudini si conduite ale tinerilor, dedificultatile provocate procesului educativ, de catre tendintele tot mai insistente ale acestora de a-si afirma dreptul la o identitate proprie si la o mai mare autonomie morala. Identificand in mod experimental aceste particularitati ale diferitelor grupuri de varsta, psihologii si sociologii au descoperit ca exista o creativitate tipic adolecentina al carei continut contradictoriu se evidentiaza in multiple conduite de protest sau ostilitate contra autoritatii adultului, intr-o serie de acte agresive pe care acesta le califica, in raport cu incalacarea normei morale, ca actiuni deviante. Experienta acumulata de organizatiile nonguvernamentale (ONG-uri) si guvernamentale printre care si Organizatia Salvati Copiii, prin programele pe care le deruleaza de informare,educare, sprijin, indrumare, consiliere si prin implicarea practica in prevenirea si interventia in rezolvarea unor cazuri in care copiii sunt victime ale diverselor forme de neglijare in cadrul familiei si a societatii in care traim, iar multi tineri minori cad prada tentativelor de a comite fapte penale si muli dintre ei ajung in centre de reeducare (penitenciare pentru minori) in urma infraciunilor pe care le savarsesc, m-a condus la alegere acestei teme interesante a delincventei juvenile.

CAPITOLUL I DETERMINANTE GENERALE I SPECIFICE ALE DEVIANEI PENALE ADOLESCENTINE Semnificaiile moralitii adolescentine pentru fenomenele de predelincven i delincven juvenil A educa adolescentul n sens moral semnific, din punct de vedere pedagogic, adaptarea acestuia la constrngerile i interdiciile mediului social. Adaptarea la mediul fizic i social subliniaz J. Piaget reprezint un echilibru ntre dou mecanisme indisociabile asimilarea i acomodarea a crui cucerire dureaz n tot cursul copilriei i al adolescenei i definete structurarea proprie a acestor perioade ale existenei. Pn la adolescen, viaa moral nu reprezint dect supunerea la regulile fixate de adult. ncepnd cu aceast perioad, moralei instituite de adult i ia locul o morala a idealului, a valorilor, care determin aprecierea propriei conduite i a conduitei celorlali din perspectiva exaltrii fa de tot ce este adevrat i bun din punct de vedere moral. Apare ns greit s identificm aciunea moral cu contiina moralitii. Adeseori, aciunile adolescentului, limbajul, comportamentul, raporturile cu adulii i cu anturajul contrazic valorile moralei ideale cu care adolescentul ncearc s-i structureze propriul su univers normativ, iar din acest punct de vedere nu trebuie ignorat faptul c dobndirea capacitii de autonomie moral poate fi nsoit i de o serie de acte care frizeaz imoralitatea aa cum este ea neleas de adult. Printre ele se numr violena fizic, agresivitatea limbajului, nonconformismului n inut, indisciplina, evaziunea din mediul familial sau colar, fumatul, consumul de alcool, antrenarea n activitatea ilicit a unor anturaje nefaste etc. Asemenea acte nu reprezint
6

ntotdeauna fapte penale n adevratul neles al termenului, prin nclcarea legilor n vigoare. n ansamblul lor, ele reprezint manifestri agresive de respingere a autoritii adultului prin care se ncearc afirmarea ostentativ a independenei i autonomiei morale, in condiiile existenei unei personaliti caracterizate nc prin imaturitate i labilitate. O asemenea form de devian cu caracter moral caracterizeaz situaia acelor adolesceni care triesc cu intensitate tulburrile pubertare ale acestei perioade de vrst i care, datorit unui climat familial inadecvat i a unor erori educative, dovedesc o anumita incapacitate de a se adapta la exigenele normative impuse. Printre ei se numr elevii care dovedesc un slab randament colar, sunt indisciplinai, manifest atitudini negative fa de coal, cadre didactice, prini, colegi etc., nu particip dect sporadic la activitile organizate ale grupului educativ, i petrec timpul liber n mod necorespunztor .a. Nici una din aceste manifestri nu trebuie nscris, n mod obligatoriu, ntr-un registru patologic sau penal, deoarece numai n anumite condiii (anturaj nefast, ocazii infracionale, consum de alcool etc.) ele pot fii indici simptomatice ale unei eventuale cariere delincvente. Pentru acest motiv, caracterizare lor ca manifestri predlincvente, apare credem, mai adecvat, dar numai n condiiile n care se poate aprecia ceea ce nu este general valabil pentru toate cazurile c exist o trecere treptat i previzibil de la conduita deviant, benign, la una infracional, bine structurat. Absena unor criterii adecvate genereaz o serie de ambiguiti n definirea delincvenei juvenile, aceast noiune nglobnd o multitudine d conduite, condiii i situaii de via nu ntotdeauna legate ntre ele, dar aduse la un numitor comun prin utilizarea normativului penal. Desemnnd, n general, conduitele morale inadecvate ale tinerilor care nu au mplinit nc vrsta majoratului, termenul de delincven ca atare se aplic la diferite forme de comportament i la categorii eterogene de minori sau adolesceni : cei car e transgreseaz legea (delincvenii n sensul restrns al termenului), cei
7

abandonai de prini sau educatori i care se integreaz unor anturaje nefaste potenial delincvente, cei care au fugit de la domiciliu sau din mediul colar ca urmare a aplicrii unor sanciuni aspre, brutale, vagabondnd prin diferite locuri, cei care au nevoie de protecie i de ngrijire pentru diferite motive (decesul prinilor, dezorganizarea familiei, manifestarea unor tulburri de comportament etc.). Considernd c expresia delincven juvenil se poate aplica la tot ceea ce displace adultului privind conduita tinerilor, J. Jasinski evideniaz c n legislaia cu privire la minori, spre deosebire de cea aplicat adulilor, sunt considerate ca delicte o serie de conduite care nu intr n incidena infracionalitii ca atare. n afara unor categorii de delicte echivalente, din punct de vedere al gradului de pericol social al faptei, cu infraciunile svrite de aduli (furt, omucidere, prostituie etc.), legislaia pentru minori cuprinde n mai multe ri, categorii de delicte, cum sunt cele imputabile tinerilor n pericol moral, tinerilor care se sustrag autoritii parentale, tinerilor n deriv etc. pentru a fi clasificai ntr-o categorie de acest fel, tinerii trebuie s manifeste un comportament a crui natur delictual nu se poate defini dect prin consecinele sale. Dac consecina nu s-a produs, tnrul nu reprezint dect un delincvent potenial, care este sancionat totui n mod preventiv (prin msuri educative, internare, supraveghere, ncredinare etc.) Delincvena juvenil, n ansamblul ei,nu este altceva dect consecina absenei sprijinului moral oferit de adult, a lipsei de protecie i ngrijire primite n familie, a eecului activitii de educaie moral primit n coal etc. Un minor delincvent este, de fapt, o victim i nu un vinovat contient de responsabilitile ce i se imput. El nu are contiina inadaptrii sale la cerinele normative, trind o experien social diferit de cea adultului. Noiuni cum ar fi copil -dificil, copil -problem nu reprezint dect etichetri de natur moral, care ncearc s escamoteze coninutul real al procesului educativ. Revolta tnrului contra autoritii ntruchipate de norma moral sau legal este, de fapt, efectul subteran al unei
8

confruntri implicite cu educatorul, generalizat dintr-un plan individual n plan colectiv. Din acest punct de vedere, evaluarea delincvenei juvenile ca fenomen colectiv trebuie s in seama de multiple elemente explicative, cum sunt : eecul socializrii, slbirea controlului social, absena identificrii cu modele morale autentice datorit dezorganizrii familiei i declinului funciilor ei educative tradiionale, existena unor raporturi tensionale cu prinii sau educatorii, insecuritatea afectiv, multiplicarea ocaziilor infracionale n mediul social, constituirea unor subculturi sau contraculturi care inverseaz sensul funcionalitii normelor instituite de adult, tulburrile de comportament cu sau fr substrat patologic, situaiile anomice din timpul marilor perioade de criz etc. Datorit imposibilitii de a identifica criterii operaionale de a clasifica n mod adecvat toate acest elemente ntr-o direcie etiologic unic, noiunea de delincven juvenil, ca atare, este ambigu i nu este operant dect n raport cu criteriul normei penale, mai precis cu urmrile vtmtoare ale unor acte sociale sancionate din punct de vedere juridic. Acest relativism al criteriilor de definire face dificil o nelegere unitar a coninutului fenomenului de delincven juvenil n toate rile i n toate legislaiile, motiv pentru care ipotezele i teoriile etiologice sunt, adeseori, contradictorii ntre ele.

Noiunea de delincven juvenil i ambiguitatea criteriilor de definire Ca form distinct de devian (de natura penal), delincven juvenil constituie un fenomen complex, care definete ansamblul conduitelor aflate in conflict cu valorile ocrotite de norma penala. Din punct de vedere strict juridic, acest fenomen caracterizeaz nclcarea normelor care reflecta cerinele oricrei forme de convieuire umana (limitarea libertii personale, adaptarea adecvata la mediul social,concordanta dintre atitudinile individuale si cerinele sociale, respectarea interdiciilor si prescripiilor normative, adaptarea acestor criterii de aciune care fac posibila normalitatea si predictibilitatea comportamentului etc.) Perspectiva juridica nu poate opera delimitri tranante intre specificul conduitei delictuale a tinerilor si particularitile comportamentului infracional al adulilor, deoarece ea nu permite identificarea cauzelor, ci doar fixarea unui criteriu unilateral cu ajutorul cruia putem discrimina intre o conduita ilicita, devianta de la norma legala, si un comportament normal, socialmente acceptat. Din aceasta cauza noiunea de delincventa juvenila se confunda de cele mai multe ori cu cea de criminalitate (infracionalitate), de unde si existenta unor ambiguiti in utilizarea unor termeni cum ar fi: infraciune, delict, delincventa etc. In consecin, cnd ne referim la fenomenul de delincventa juvenila trebuie sa tim in ce sens utilizam aceasta notiune: daca o utilizam pentru a desemna o conduit care este dependent de competena oficiala a sistemului penal, ea nu implica si evaluarea msurii in care aceasta conduita este sau nu indezirabila. Daca din punct de vedere normativ, caracterul indezirabil poate fi (dar nu nseamn ca si este) o condiie esenial a incriminrii, aceasta nu implica sa fie si o condiie a faptelor ca atare. Caracterul indezirabil al faptelor imputabile unui adolescent este si el produsul unei percepii generale a publicului in legtura cu noiune de delict sau infraciune care trebuie, in mod obligatoriu, sa intre in incidenta legii si sa fie
10

sancionata. Aceasta reacie colectiva ignora insa semnificaia pe care o are pentru adolescent actul de nclcare a normei. Comportamentul de evaziune, fuga, de pilda, incriminata ca vagabondaj de legislaia pentru minori, reprezint, de cele mai multe ori, o conduita normala avnd la baza multiple motivaii legate de conflicte cu familia, cu prinii sau educatorii sau de tentaia aventurii, att de tipica pentru perioada adolescentin. Furtul de bunuri, la rndul sau, poate reprezenta un act prin care adolescentul isi afirma curajul si gustul pentru risc sau pur si simplu o aciune ntmpltoare favorizata de o ocazie ispititoare. De aceea, cariera infracional a unui tnr nu seamn cu cea a adultului, faptele sale ilegitime sau ilicite, datorndu-se de fapt greelilor fcute de educator si nu unor aa zise motivaii antisociale ale tnrului fptuitor. Totui, legislaia aplicabila in cazul delincvenilor menine notiunea de culpabilitate in baza acelorai criterii care evalueaz comportamentul adultului, dei scopul ei nu este att de a sanciona, cat de a reeduca, a trata si proteja tanarul. Daca ptrundem, mai in amnunt, in intimitatea dosarelor se poate observa ca cele mai multe acte deviante comise de minori au ca sorginte tendinta de evaziune dintr-un mediu familial dezorganizat, lipsit de resurse afective sau morale si caracterizat de un stil de educaie carentat, pctuind fie prin excese sanctionatorii, fie prin indiferenta totala manifestata fata de problemele de viata ale minorului. De aici, orientarea acestuia spre anturaje nefaste care ii ofera sentimentul eliberarii si dobandirea identitatii pierdute in familie. Fuga, vagabondajul in general, nu mai apar in acest sens ca delicte sau ca nite conduite aberante ce trebuie sancionate, si ca un fel de aventura de eliberare, ca o soluie de evaziune dintr-un mediu perceput ca ostil. De aceea, chiar din perspectiva juridica, nu este suficienta stabilirea gradului de vinovatie a unui adolescent care a incalcat normele penale, ci apare necesara evidentierea gradului sau de maturitate in perceperea caracterului
11

antisocial al faptelor savarsite, adic evaluarea atitudinilor si motivatiilor sale fata de norma legala. Stabilirea acestui grad de maturitate este echivalenta de fapt cu fixarea rspunderii, o problema care solicita o discuie aparte asupra domeniului normativitatii penale si semnificaiei ei pentru adultul infractor sau pentru tanarul delincvent. CAPITOLUL II TEORII I MODELE EXPLICATIVE N DOMENIUL DELINCVEEI JUVENILE Concepii i teorii fundamentale n evaluarea cauzelor delincvenei juvenile Delincvena juvenil a fost i continu s fie analizat n mod difereniat de la o societate la alta, fiind elaborate numeroase teze, orientri, paradigme i teorii explicative, unele excluzndu-se, altele completndu-se reciproc, toate urmrind ns identificarea i evaluarea cauzelor i a mecanismelor de baz care determin producerea unor fapte i manifestri cu caracter penal n rndul tinerilor. Unele dintre aceste teorii i teze nu au dect o capacitate de generalizare limitat n cadrul social particular n care se desfoar actele delincvente ale tinerilor, altele au o raz mai mare de generalizare, fiind valide n contexte sociale diferite. Deoarece fenomenul de delincven juvenil are o serie de condiionri i determinri cauzale multiple, n cadrul diferitelor abordri intervin i se conjug multiple definiii i explicaii aparinnd mai multor discipline tiinifice, fiecare dintre ele valoriznd o anumit perspectiv teoretic, motiv pentru care, n momentul de fa, exist att de multe tentative i modele etiologice n acest

12

domeniu. Din acest set de paradigme i teorii enumr succint pe cele mai reprezentative: a) teorii care supraliciteaz importana cauzelor individuale, psihologice, considernd c manifestrile delincvente ale tinerilor rezid n comportamentul individual. ntemeindu-se pe constatarea c unii tineri deviani sau delincveni se caracterizeaz prin tulburri de personalitate sau prin mentaliti specifice vrstei adolescenei (concretizate n adoptarea unor atitudini de negare a valorilor i normelor recunoscute de societatea adulilor), perspectiva devianei comportamentale consider c actele i delictele sancionate penal sunt comise, cu predilecie, de tineri deficieni care violeaz normele sociale i juridice, neavnd capacitatea de a li se supune i de a e respecta. Cu toate acestea,se recunoate faptul c aa-numita predispoziie spre devian a tnrului este dependent, n mare msur, de contextul socioeconomic i cultural n care acesta triete, de carenele socializrii morale n familie, de condiiile dificile de munc i via, de sentimentele de anxietate i frustrare afectiv etc. Dup cum arat unii dintre adepii acestei perspective, un comportament delincvent poate fi un simptom al unei nevroze sau echivalentul unei depresiuni nervoase, dar n cea mai mare parte a cazurilor exist, la origine, o stare de insecuritate care genereaz conduite agresive, proces care intensific, la rndul su, anxietatea i nevoia de conflict. Pe aceast baz, delincvena juvenil este definit ca fiind rezultatul unui conflict de adaptare ntre tnr i anturajul su, conflict datorat unor trsturi psihice caracteristice vrstei adolescenei (egocentrism, impulsivitate, agresivitate etc.). n consecin, analiza delictelor comise de tineri se face dup o etiologie psihologizant, accentundu-se rolul prioritar al unor perturbri datorate n special conflictelor familiale, fiind chiar utilizate o serie de concepte de nuan psihanalitic, cum ar fi cele de identificare, compensare, supraeu etc. Soluia prevenirii acestor delicte comise de tineri trebuie cutat la nivel individual i microsocial (familial), fie prin

13

ameliorarea tensiunilor interpersonale, fie prin frnarea evoluiei negative a unor factori de grup; b) teorii care consider delincvena juvenil drept o consecin direct a dezorganizrii sociale implicate n procesele de schimbare i dezvoltare. Cauzalitatea primar a delictelor juvenile trebuie cutat n consecinele negative i conflictuale generate de perioade de criz i instabilitate economic, mobilitate teritorial i social a populaiilor. Confruntai cu diferite aspecte de dezorganizare social, numeroi teoreticieni i specialiti i-au pus problema identificrii i explicrii variaiilor tipurilor de comportament deviant i a ratei delincvenei juvenile prin compararea unor indicatori cu caracter social, cultural, geografic, ecologic etc., din diferite arii urbane, grupuri de populaie, legislaii. Pe aceast baz, au putut fi identificate zone i enclave criminogene n care rata delincvenei n rndul tinerilor este ridicat, datorit eterogeneitii i mobilitii populaiei, proceselor aculturative, ineficienei controlului social instituionalizat etc. Cu toate acestea, perspectiva dezorganizrii sociale ignor o serie de variabile culturale care pot influena intensitate delincvenei juvenile n anumite zone i arii urbane, neexplicnd faptul pentru ce o serie de tineri provenii din aceleai locuri de reziden nu devin delincveni;
c)

teorii conform crora delincvena juvenil constituie un efect nemijlocit

al conflictelor normative ntre diferitele categorii de tineri i obstruciile organizaionale de a avea acces la status, putere i bogie. Aceste antreneaz nenelegeri ntre tineri privind utilizarea optim a normelor sociale, aprnd un conflict puternic ntre scopurile sociale dezirabile i mijloacele legitime de a le realiza. Delincvena juvenil este, deci, consecina utilizrii unor mijloace ilegitime de ctre tineri, ca i a unei discrepane intense ntre normele socialmente mprtite i condiiile reale ale vieii sociale. Tinerii devin delincveni fie datorit eecului de a ajunge la scopuri culturale prin mijloace legitime, fie datorit nepriceperii de a promova alternative de reuit ca urmare a existenei unor restricii i bariere sociale. Se poate observa c aceast
14

perspectiv postuleaz dihotomia existent ntre modelele culturale i mijloacele legitime de aciune utilizate de tineri, considernd delincvena juvenil ca un efect al neconcordanei dintre modelele culturale i mijloacele de aciune. Aceast paradigm pune ns un accent prea mare pe aspectele conformismului tinerilor, eludnd motivaiile comportamentului lor individual i ignornd extensiunea larg a valorilor i a scopurilor extrem de diverse i chiar conflictuale ale diferitelor categorii de grupuri sociale din cadrul societii. Din acest punct de vedere, o tendin nonconformist sau chiar distructiv pentru conservatorismul sistemului, aprut din partea unor tineri, dar n consens cu progresul istoric, poate fi calificat ca devian pozitiv, forma acestei definiri depinznd de poziia social i politic a evaluatorului, care poate considera, de pild, c este problematic sau deviant orice act care atenteaz la ordinea i stabilirea sistemului social. Marea diversitate a acestor teorii i puncte de vedere, ca i gradul lor de relativitate i reprezentativitate impun precauie n utilizarea i operaionalizarea diferitelor concepte cheie pe care le includ , cum ar fi cele de patologie social, anomie social, dezorganizare i disfuncie social, conflict cultural normativ .a. Dintre acestea, ne vom ocupa cu precdere de cele care sunt mai des vehiculate i folosite n etiologia delincvenei juvenile, ntruct ele includ o serie de repere orientative pentru cercetarea interdisciplinar a abaterilor i a manifestrilor antisociale comise de tineri.

Teoria rezistenei la frustrare O teorie particular, care ncearc concilierea punctului de vedere psihologic cu cel sociologic, este aa-numita teorie a rezistenei la frustrare,
15

elaborat de W. C. Reckless care, pornind de la critica conceptului de cauz a delincvenei, propune elaborarea unui sistem de ipoteze explicative capabil s suplineasc deficienele teoriei cauzale. Acest model de abordare a delincvenei juvenile are ca fundament conceptual structura interioar a individului, care poate fi caracterizat ca un adevrat scut de rezisten mpotriva abaterilor de la normele sociale i a demoralizrii. Exist o structur social extern i o structur psihic interioar, care acioneaz ca mecanisme de protecie n calea frustrrii i a agresivitii tnrului. Structura (sau rezistena) extern este alctuit din grupurile sociale la care tnrul particip i este socializat (familie, vecintate, prieteni etc.) i care ofer posibilitatea dobndirii unui status, asigurarea unor mijloace legitime de realizare a scopurilor, sentimentul identificrii cu grupul etc. n schimb, structura (sau rezistena) interioar dobndete o importan i o semnificaie aparte n anumite momente, reprezentnd o adevrat matrice care asigur tnrului contiina identitii de sine i a imaginii despre sine n raport cu alte persoane sau grupuri, convingerea orientrii spre scopuri dezirabile i tolerana la frustrare. Dac unul sau mai multe componente ale celor ale celor dou structuri lipsesc, tnrul este predispus s devieze de la normele de convieuire social, comind acte cu caracter delincvent. Manifestrile delincvente ale tinerilor se datoreaz, n mare msur, capacitii reduse de depire a situaiilor de frustrare. Starea de frustrare poate aprea ori de cte ori tnrul se confrunt cu un obstacol sau cu o barier social, care-l mpiedic s-i satisfac interesele i scopurile personale. Strns legat de noiunea de frustrare este cea de agresivitate, a crei etiologie, departe de a fi elucidat ntr-o manier acceptabil de ctre toi psihologii, juritii, sociologii, psihiatrii, criminologii, este considerat ca o component esenial, normal a personalitii, care poate fi canalizat, deturnat sau abtut pn n momentul cnd scap controlului raiunii.

16

n cazul adolescenilor i al tinerilor, agresivitatea nu trebuie neleas ca un indicator cert al unui comportament deviant sau delincvent, ci mai degrab, ca o ncercare de descoperire a propriei identiti de ctre tnr i chiar de formare a unei atitudini combative, att de necesar pentru a-i dobndi statusul adecvat n societatea adulilor. Primul grup de socializare n care intr orice copil sau adolescent este familia, care-i ofer satisfacerea nevoilor de subzisten, educaie, securitate emoional i i furnizeaz modelele dezirabile de reuit. Exist ns familii caracterizate prin fenomene disarmonice, tensionale i n care anxietatea i lipsa de siguran, create de perturbarea relaiilor copilului cu prinii sau de conflictele ntre prini, favorizeaz apariia strilor de mnie i violen, ca i manifestri de instabilitate i impulsivitate. Aceste disfuncii sunt mai accentuate n familiile n care exist prini alcoolici sau cu antecedente penale pentru comiterea unor fapte grave, ntre care se manifest conflicte puternice ce afecteaz ambiana cminului, conducnd la apariia unor stri de violen i agresivitate n rndul copiilor. Reprezentnd efectul cumulat al mai multor factori, inadaptarea i agresivitatea tnrului nu implic cu necesitate deviana, fiind doar surse poteniale ale acesteia. Ele evolueaz spre devian numai n anumite condiii, i anume cnd tnrul realizeaz c att atitudinea, ct i comportamentul su nu sunt acceptate de societate. n acel moment tnrul va respinge sau va contesta modelele convenional-tradiionale, prin prsirea i abandonarea mediului familial sau colar i asocierea n acele grupuri de referin care-i asigur suportul emoional i securitatea afectiv, indiferent prin ce mijloace de reuit. Reprezentnd o teorie de rang mediu, care ncearc s ofere chiar mijloace operaionale pentru prevenirea delincvenei la vrste vulnerabile, containment theory ncearc s demonstreze c mecanismele psihosociologice ale frustrrii i agresivitii, implicate n delincvena tinerilor, nu au o relaie unilinar, ci mediat de o serie de variabile intermediare. Fr a neglija importana
17

mecanismelor frustrrii i agresivitii n declanarea i persistena unor manifestri comportamentale deviante, nu trebuie uitat faptul c o mare parte a delictelor comise de tineri se datoreaz perturbrii relaiilor interpersonale (mai ales afective) dintre adolescent i mediul su social, mai exact, neconcordanei dintre particularitile individuale i de vrst ale acestuia i caracterele unui mediu social inadecvat sau nepregtit s le fac fa.

Teoria asocierilor difereniale

Considernd comportamentul delincvent ca fiind alctuit att din elementele care intr n joc n momentul comiterii faptei, ct i de elementele care au influenat anterior viaa delincventului, sociologul i criminologul american E. R. Sutherland elaboreaz o teorie genetic a delincvenei, denumit a asocierilor difereniale. Teoria lui Sutherland pleac de la premisa c n viaa social indivizii, att cei aduli, ct i cei tineri se confrunt cu modele pozitive (conformiste) i negative (nonconformiste) de comportament i conduit, care nu se transmit nici pe cale ereditar, nici nu se imit, ci se nva n cadrul proceselor de comunicare i relaionare social dintre indivizi i grupuri diverse. Aceast comunicare poate fi att verbal, ct i comportamental, transmis prin exemplul altor persoane cu care se vine n contact direct. Procesul de nvare a delincvenei nu este ns liniar, ci include mai multe trsturi i momente n desfurarea sa. Mai nti, indivizii, aflndu-se n contact unii cu alii, ncep s-i orienteze mobilurile, scopurile i atitudinile n funcie de interpretrile favorabile sau nefavorabile pe care le acord regulilor i dispoziiilor legale. Este deci posibil ca n anumite grupuri sociale s predomine acele persoane pentru care, n mod invariabil, dispoziiile legale reprezint
18

reguli de necontestat, datorit internalizrii i acceptrii prohibiiilor i restriciilor sociale. n schimb, n alte grupuri predomin indivizii care nclin spre violarea acelorai dispoziii legale. n consecin, ataarea sau asocierea unui individ la unul sau altul dintre cele doua grupuri conformiste (nondelincevnte) sau nonconformiste (delincvente) reprezint momentul cel mai important de care depinde evoluia ulterioar a carierei individului. Indivizii care devin delincveni sunt confruntai mai mult cu modele criminale aparinnd acelor grupuri care nu accept, nu recunosc sau nu respect normele legale. De aceea, evoluia spre delincven, aprut prin asociaie cu modele criminale, are aceleai mecanisme ca i cea implicat ntr-o carier nondelincvent. Ea nu se dobndete printr-un simplu proces de comunicare sau imitaie, ci prin nvarea i experimentarea tehnicilor i procedeelor de comitere a delictelor. Alte elemente ce caracterizeaz asociaiile difereniale se refer la frecvena, durata i intensitatea acestora, care ofer individului posibilitatea de a alege i a nva ntre comportamentele convenionale, conformiste, i alte conduite nonconformiste sau deviante. Aceast opiune i nvare ncepe nc din copilrie i dureaz pe tot parcursul vieii individului, care se afl permanent n faa unor finaliti sau mijloace variabile ce-i pot influena conduita sa moral. Cu toate aceste limite, unele din afirmaiile acestei teorii i gsesc o validitate parial n domeniul delincvenei juvenile, dac avem n vedere faptul c, n cadrul societii i al grupurilor sociale, exist modaliti i grade diferite de socializare a adolescenilor si a tinerilor i care nu coincid ntotdeauna. Din acest motiv, pe parcursul socializrii treptate, chiar dac tinerii asimileaz i interiorizeaz exigenele i interdiciile sociale transmise de familie i coal, ei pot nva anumite comportamente nonconformiste i deviante n cadrul grupului stradal sau de prieteni. De aceea, n studierea etiologiei delincvenei juvenile trebuie s se in seama de caracteristicile socializatoare ale mediului
19

familial sau social, care, n anumite cazuri, pot deveni adevrate canale de transmisie a unor comportamente negative n rndul adolescenilor.

Teoria dezorganizrii sociale O tentativ mai consistent de interpretare sociologic a delincvenei juvenile aparine aa-numitei coli de la Chicago, care, confruntat cu explozia de criminalitate aprut n societatea american interbelic, a avansat un set de ipoteze i paradigme care ncearc s surprind influena proceselor de schimbare i dezvoltare, mai exact, a efectelor secundare negative declanate de acestea asupra fenomenului de delincven. Conform acestei orientri, geneza i dinamica delincvenei sunt determinate sensibil de marile depresiuni sau crize sociale si economice, de fenomenele de urbanizare i exod rural. Rata delincvenei este mai ridicat n ariile i zonele caracterizate prin deteriorarea fizic, declin de populaie, dezintegrare cultural, ceea ce mpiedic exercitarea adecvat a controlului social al comunitii, genernd fenomene de dezorganizare social, marginalizare, devian. Utiliznd metode statistice i cartografiere a delictelor constate de tribunale, s-a ajuns la concluzia c rata delincvenei juvenile sancionate este mult mai ridicat n zonele puternic industrializate i urbanizate, fapt verificabil n mod particular prin frecvena i gravitatea delictelor contra persoanei, proprietii i moravurilor. Analiznd nivelul situaiei sociale a familiei, nivelul condiiilor n care se desfoar socializarea adolescentului i calitatea acestei socializri, s-a ajuns la concluzia c delincvena juvenil este consecina dificultilor materiale, a contradiciilor i conflictelor individuale sau colective cu care se confrunt adolescenii i tinerii. Din acest motiv, tinerii delincveni provin din familii
20

caracterizate printr-un nivel sczut socioeconomic i cultural, condiii precare de locuin i confort i care au un numr mare de copiii, nereuind s asigure o socializare i o educaie adecvate. Delincvenii minori domiciliaz, de regul, n zonele periferice i srace ale marilor orae i provin din familii dezorganizate sau descompletate. Majoritatea detest coala i mediul colar, au o slab inserie colar, ceea ce i face, n final, s fug sau s abandoneze coala, asociindu-se n grupuri stradale deviante. Teoria dezorganizrii sociale consider c factorul determinant n mecanismul cauzal al delincventei juvenile l reprezint scderea funciilor de socializare i control exercitate de comunitate i vecintate, de stabilizarea ordinii sociale i a coeziunii grupurilor datorit eterogeneitii populaiei i varietii normelor de conduit, ca i multiplicrii fenomenelor aculturative n cadrul oraului. n consecin, cauzele primare ale delincvenei rezid n interiorul comunitii urbane care, datorit aglomerrii de populaie, a diversificrii spaiilor i serviciilor comerciale i sociale, devine prin ea nsi o surs potenial criminogen, prin atragerea i ispitirea unor tineri de a comite acte i delicte penale. Soluia eradicrii delincvenei const, deci, n elaborarea i aplicarea unor soluii la nivel de comunitate i nu individual, accentul fiind pus pe ameliorarea condiiilor economice, sociale i culturale din zonele, ariile i cartierele defavorizate. Considernd delincvena ca un produs direct al dezorganizrii sociale, ali autori evideniaz faptul c tinerii crescui i educai n zonele i ariile defavorizate social i care comit delicte prezint situaii i condiii sociale diferite de cele ale tinerilor care triesc n zone rezideniale selecte. ntruct condiiile de reziden i locuire sunt apreciate ca bune sau rele, comportamentul tinerilor este evaluat ca fiind bun sau ru n raport cu aceste condiii. n consecin, trebuie remodelat nsui mediul social n care triete tnrul pentru a putea preveni apariia i proliferarea manifestrilor de delincven. Din aceast perspectiv, tratamentul delincvenei juvenile
21

constituie nu att o problem de sanciune social, ct mai ales una de reconstrucie i ameliorare a mediului sociocultural, iar cazurile de delincven vor trebui s fie rezolvate n termenii comunitii i mai puin n termenii individului deviant. Aceast teorie consider n mod exclusivist delincvena juvenil ca un efect nemijlocit i direct al proceselor de urbanizare, industrializare i dezvoltare economic, privite ca indicatori ai schimbri i dezorganizrii sociale. Or, aa cum au demonstrat o serie de studii i cercetri de ecologie a delincvenei, dei se poate stabili o corelaie statistic semnificativ ntre nivelul dezvoltrii socioeconomice a unei anumite zone i nivelul delincvenei juvenile, aceasta nu nseamn implicit i o relaie cauzal direct, putnd interveni diferii factori covariani care acioneaz prin intermediul unei reele de ali factori (familie, coal, grup de prieteni, de cartier, comunitate local etc.). Fiindc relaia dintre dezorganizarea social i delincvena juvenil nu este direct, nemijlocit, ci indirect, mediat, o abordare corect a etiologiei delincvenei juvenile trebuie s includ diferitele conexiuni intermediare ce influeneaz acest fenomen i care sunt susceptibile de a suporta o explicaie cauzal.

Teoria subculturilor delincvente i teoria grupurilor de la marginea strzii

22

Privind valorile sociale ca un important suport n determinarea comportamentului deviant al tinerilor, aceast teorie afirm necesitatea de a observa resorturile intime ale delincvenei juvenile din perspectiva particular asubculturilor existente n cadrul unei societi. Principalii reprezentani ai acestei orientri (A. Cohen, M. Gordon, M. Yinger .a.) consider c subcultura reprezint o subdiviziune a modelelor culturale la care particip o parte din grupurile sociale. Aceste subculturi apar ca o reacie de protest fa de normele i valorile i bunurile sociale. Din acest motiv, orice subcultur include un set de valori i norme diferit de cel al societii, uneori fiind chiar n contradicie cu sistemul de valori dominante (cum este, de pild, cazul aa-numitelor contraculturi). Atunci cnd indivizii aparinnd unor asemenea subculturi utilizeaz modaliti i mijloace ilegitime i antisociale pentru a-i realiza nevoile i scopurile, ne aflm n faa unor subculturi delincvente. Identificnd existena unor tipuri i niveluri diferite de socializare, Cohen evideniaz faptul c n familie copiii asimileaz, prin intermediul prinilor, modele de valori i norme omogene i coerente, n timp ce prin socializarea fcut de coal aceast omogenitate dispare. n consecin, sistemul de valori prin care sunt apreciate performanele tinerilor n coal aparine claselor privilegiate sau care dein puterea. Din acest motiv, supui presiunii celor dou forme de socializare familial i colar copiii aparinnd claselor defavorizate reacioneaz ntr-un mod asemntor nevrozei, prin exteriorizarea frustrrii i asocierea n bande sau subculturi delincvente. n felul acesta, subcultura delincvent apare ca o reacie fa de valorile i normele clasei privilegiate, banda de tineri delincveni adoptnd o conduit i un comportament conforme cu standardele subculturii din care fac parte. Prelund aceste idei, ali autori consider c delincvena juvenil are ca sorginte constituirea unor grupuri de tineri n bande organizate i structurate, care reprezint n esen un mod de supravieuire i de adaptare a celor marginalizai i frustrai n raport cu modelul normativ i valoric al celor
23

privilegiai. Banda reprezint, ntr-un anumit fel, o form de organizare social negativ a tinerilor, datorit eecului aciunii unor instituii sociale, corupiei i indiferenei fa de situaia tineretului, omajului, srciei i ocaziilor prea puin numeroase de distracie i recreare. Reunind tineri care se confrunt cu probleme sociale asemntoare (srcie, mizerie, omaj, inegalitate etc.), aceste bande organizeaz aciuni ilicite pentru a-i realiza scopurile i interesele, transformndu-se, uneori, n adevrate subculturi criminale sau subculturi bazate pe crim i violen, comind fapte antisociale deosebit de grave (omoruri, violuri, trafic de droguri, prostituie etc.). Delincvena juvenil, ca form i modalitate de rspuns fa de inegalitatea social, nu este un fenomen individual, ci colectiv, reprezentat de subsistemul de roluri al subculturilor delincvente. Aceste subculturi permit membrilor lor att ndeplinirea unor roluri i forme de activitate delincvent, ct i legitimarea i justificarea actelor comise n grup. Subculturile delincvente grupeaz, de regul, indivizi care, datorit faptului c le sunt blocate sau obstrucionate oportunitile economice sau culturale, utilizeaz mijloace ilegitime de reuit. O variant a teoriei subculturilor delincvente, care ncearc s explice delincvena juvenil ca fiind rezultatul unui comportament nvat, este cea a grupurilor de la marginea strzii sau a societii da la colul strzii (corner street society), elaborat de W. F. Whyte. El arat c perioada adolescenei i a tinereii se caracterizeaz, ntre altele, prin stabilirea i fundamentarea unor relaii de prietenie i camaraderie, de sociabilitate i comunicare ntre tineri, care se adun, discut, stabilesc diferite planuri de aciune. Asocierea i participarea la activitile grupului de prieteni este considerat ca fiind o modalitate important de socializare a tnrului, ntruct n aceast perioad el are o atitudine ambivalent : obedien i revolt, independen i imitaie, anticonformism i criz de originalitate. El simte nevoia s fi recunoscut, acceptat i stimulat de ctre cei de o vrst cu el, soluia grupului reprezentnd
24

o posibilitate sigur de a-i manifesta i realiza dorinele i aspiraiile. Prin contactul aceste grupuri, tnrul i dezvolt limbajul, capacitile i aptitudinile, asimilnd i interioriznd o serie de valori i norme specifice grupului. Unele din acest grupuri au o situaie periferic i marginal n societate, n interiorul lor predominnd sentimentele de frustrare i insatisfacie social i individual, de violen i agresivitate. De aici, respingerea i contestarea normelor i valorilor societii adulilor i construirea unor table de valori i norme proprii de comportament i conduit, n care prevaleaz mijloacele ilicite pentru obinerea bunurilor sociale. Prin adoptarea unor norme de conduit ilegitime i a unor mijloace de reuit indezirabile, aceste grupuri de tineri se transform n adevrate surse poteniale de devian i delincven, prin inducerea i nvarea de ctre membrii lor a unor tehnici infracionale. Periculozitatea deosebit a grupurilor stradale const n aceea c sunt alctuite, n cea mai mare parte, din tineri ce prezint serioase deficite de socializare, tineri care au abandonat coala i au fugit de acas, tineri fr serviciu i tineri care au suferit deja condamnri penale. Din acest motiv, activitatea grupului stradal caracterizat iniial prin poluarea moral a locurilor publice se structureaz treptat i preponderent deviant spre comiterea unor delicte deosebit de grave. Seductoare prin explicaiile lor, teoria subculturilor delincvente i cea grupurilor de marginea strzii supraliciteaz importana socializrii negative n colectiv, neglijnd resorturile intime ale motivaiei individuale n comiterea actului infracional. Teoria etichetrii sociale

Diversele teze si puncte de vedere aprute in sociologia delincventei au ncercat rezolvarea deviantei juvenile fie din punctul de vedere al culturii deviante (accentul fiind pus pe individ sau grupuri), fie din punctul de vedere al
25

culturii normative (accentul deplasndu-se asupra societatii). Din punctul de vedere al subculturii deviante s-a afirmat necesitatea concreta de a observa resorturile delincventei juvenile din perspectiva particulara a indivizilor si a grupurilor implicate calificndu-se drept problematice dificultile sociale ale acestora. Din punctul de vedre al culturii normative se pune semnul egalitatii intre devianta, dezorganizare si disfuncie sociala, etichetndu-se ca problematic orice act care atenteaz la ordinea si stabilirea sistemului social. Considerand ca modelul cel mai potrivit pentru analiza delincventei juvenile este acela de a investiga interactiunea indivizilor intr-un anumit context sociocultural si normativ, reprezentantii etnometodologiei si interactionismului simbolic concep delincventa nu ca o trasatura inerenta a unui anumit tip de comportament, ci ca o insusire conferita acelui comportament de catre grupul sau indivizii care detin puterea si care evalueaza conduita ca devianta. Problemele care se pun sunt acelea de a sti care sunt normele sociale care prescriu normele de conduita obligatorii pentru indivizii, de catre cine si cum sunt elaborate si aplicate si cine stabilete care comportamente sunt conforme cu normele si care sunt cele care se abat sau se indeparteaza de la ele ai in functie de ce criterii. ncercnd sa raspunda la aceste intrebari, reprezenatntii teoriei etichetrii sociale considera ca nici un comportament nu este prin el insusi conformist sau deviant. Devianta in general, delincventa in special nu exista ca atare dect in masura in care societatea sau anumite grupuri sociale le definesc sau le eticheteaza, sanctionandu-l pe cel considerat ca deviant. Delincventa nu reprezinta o caracteristica intrinseca a actului sau a actiunii unui individ, ci mai degraba o consecinta a aplicarii unei etichete de catre societate. Asadar, persoana careia i s-a aplicat o astfel de eticheta de catre ceilalti (societate, grupuri) devine devianta si se va comporta ca atare. Teoreticienii etichetarii sociale concep delincventa ca tip special de reactie sociala de aparare din partea societatii sau a numitor grupuri, natura si intensitatea acestei reactii depinzand de o serie de factori cum ar fi puterea,
26

clasa privilegiata, bogatia etc. De multe ori, cei care detin puterea sau bogatia, facand parte din categoriile privilegiate social au tendinta de a eticheta ca deviante actele nonconformiste ale unor indivizi proveniti din clasele de jos ale societatii, care, la randul lor, fie ca accepta eticheta, comportndu-se in conformitate cu ea, fie ca o resping, atopta noi conduite. * De aceea, definirea unui comportament ca deviant depinde numai in parte de ceea ce savarsesc cu adevarat indivizii care incalaca normele, fiind, de fapt, consecinta a ceea ce gandesc altii despre acest comportament. Explicnd mecanismele procesului de etichetare, definirea dlincventei se face prin dramatizarea raului, in orice sociatate fiind considerati ca rai, bolnavi sau criminali un numar de indivizi, dar nu in funcie da natura abaterilor comise, ci de intensitatea reaciei fata de acestea, reactie ce influeneaz evoluia carierei lor de viitori delincveni. Paradigma etichetrii sociale a fost adeseori aplicata in definirea si sancionarea att a delincventei juvenile cat si in recuperarea sociala si morala a tinerilor care au savarsit abateri si delicte, ceea ce s-a reflectat pe plan social si legislativ in diferite sisteme de sancionare si reeducare a delincvenilor, in masurile de protecie si ocrotire sociala sau in programele de asitenta si prevenire a diferitelor abateri si incalcari savarsite de minori si tineri. Astfel, asa cum arata o serie de studii si cercetari, intr-o buna parte din legislatii sunt considerate si etichetate ca deviante si delincvente acele acte care contravin normelor de conduita stabilite de catre adult, delincventa fiind atributul anumitor categorii de tineri proveniti din categoriile si familiile neprivilegiate, desi comportamentul lor nonconformist nu se deosebeste de cel al tinerilor apartinand unor categorii sociale privilegiate sau care detin puterea. Alteori, etichetarea se aplica cu predilectie, tinerilor cu antecedente penale care reitereaz actele de incalcare a legii si care se vor comporta in conformitate cu aceasta definire marginalizndu-se in cadrul societatii si devenind tot mai greu de recuperat social.
27

ncercnd sa ofere o explicatie cat mai nuantata si corecta a fenomenului de delincventa juvenila, diversele perspective si orientari teoretice analizate nu reusesc totusi, sa surprind totalitatea contextului determinativ al manifestrilor delincvente savarsite de adolesceni si tineri. Ele au insa meritul de a fi semnalat aspectele si factorii cei mai puternic implicati in etiologia fenomenului delincventa juvenila, ca si principalele disfunctii si carente ale unor institutii cu rol de socializare si control social, indicand, uneori, modalitatile si mijloacele de intervenie si prevenire a actelor antisociale comise de tineri. Recunoscnd valoarea si meritele unora dintre aceste teorii si orientari etiologice, trebuie subliniat ca ele nu pot fi aplicate si experimentate, in intregime si fara precautiile de rigoare, in cadrul aspectelor fenomenului de delincventa juvenila din tara noastra. Chiar daca diferitele delicte savarsite de tineri in societatea noastra sunt inca departe de a atinge gradul de periculozitate si intensitatea infractiunilor juvenile din alte tari, ele reprezinta o problema sociala care intereseaza toti factorii cu rol educativ si de control social. Se impune, n consecin, defurarea unor ample cercetri cu caracter interdisciplinar, capabile s depeasc obstacole ideologie i conceptuale ce au mpiedicat elaborarea unor teorii i modele explicative valabile pentru relitaile fenomenului de delincven juvenil din ara noast. Asemenea obstacole s-au mabnifestat, de pild, n ignoraea sau chiar negarea existenei unui asemenea fenomen, fie prin mistificarea statisticilor penale privind delictele svrite de minori sau tineri statistici care, la rndul lor, aveau un caracter secret, nefiind date publicitii fie prin identificarea unor cauze ntpltoare i exterioare implicate n geneza delictelor juvenile, fie prin supralicitarea factorului contiin n explicarea mecanismelor de producere a unor asemenea acte. n momentul de fa, cnd se cristalizeaz i se structureaz noua societate civil n ara noastr i cnd se multiplic o serie de fenomene i procese disarmonice i disfuncionale, aprnd chiar aspecte de anomie i patologie
28

social, problemele educrii, adaptrii i, mai ales promovrii tinerilor devin extrem de presante i dificile, nerezolvarea lor putnd determina apariia unor fenomene de frustrare, inadaptare, instrinare i delincven n rndul anumitor minori i adolesceni. Credem c dincolo de alte moteniri negative lsate de vechiul regim, una dintre cele mai grele viseaz tineretul, care a fost cea mai frustrat categorie social i de vrst, prin educarea n spiritul obedienei i al conformismului i prin limtarea posibilitiilor de a avea acces la unn status superior n societatea conformitii. De aceea, rezolvarea acestor probleme ale tinerilor, adoptarea chiar a unei noi legislaii pentru tineret n diferite donmenii (nvmnt, munc, familie, electorat etc.) presupun, n primul rnd, cunosterea, evaluarea, expicarea i diminuarea cauzelor in condiiilor care genereaz sau favorizeaz manifestri antisiociale n rndul unor tineri, prin elaborarea unor modele etilogice i predictive capabile s surprind complexitatea diferilor factori delictogeni. n opinia noastr , un asemena model va trebui s aib n vedere cel puin trei niveluri de analiz :
a)

macrosocial, care s pun n eviden transformrile i procesele majore care pot infunena, indirect i mediat, fenomenul de delincevn juvenil, cum ar fi : creterea marilor aglomerri urbane, disoluia controlului social comunitar, creterea permisiviti i a toleranei sociale, decderea moravurilor i obiceiurilor tradiionale etc. La acest nivel de anliz, nu sunt lipsite de interes ncercrile de explicare i operionalizare a unor ipoteze viznd teoriile anomiei i dezorganizrii sociale, controlului social, patologiei sociale, adaptate ns realiti societii noastre;

b)

microsocial, care s conduc la identificarea funciilor i disfunciilor intervenite n activitatea principalelor instane cu rol de socializare i control social (familie, coal, grup de munc, grup de prieteni, de cartier, de strad, asociaii i cluburi de tineri). Asemenea disfuncii se manifest, de pild, la nivelul multor familii, constnd n diminuarea rolului educativ al grupului
29

familial, scderea controlului parental, dezorganizarea i disoluia cuplui familial, creterea fenomenului de divorialitate i instabilitate n cadrul familiei .a. Exist i se manifest disfuncii in activitatea organelor specializate de control social (poliie, justiie, procuratur, autoritatea tutelar), care fie c neglijeaz aspectele grave ale delictelor juvenile, adoptnd o atitudine permisiv i tolerant fa de anumii tineri, fie c etichetez drept conduite deviante o serie de comportamente benigne ale anumitor minori;
c)

individual, care s pun n eviden structura personalitii adolescentului, constelaia de trsturi psihice i caracteriale care se poate exterioriza n comportamente deviante, ca i decelarea din vreme a unor manifestri de egocentrism, impulsivitate, agresivitate. ntruct analiza etiologic nu ofer indicaii suficiente asupra proprensiunii spre delincven a tinerilor, ea va trebui complectat de cea predictiv, care permite schiarea tendinelor viitoare ale fenomenului de delincven juvenil i edificarea unor programe i strategii de intervenie operaionale.

CAPITOLUL III INSTITUII CARE PRIVESC FENOMENUL DELINCVENEI JUVENILE Minorii care au svrit fapte penale sunt investigai de urmtoarele instituii : Ordinea instituiilor care se ocupa de investigarea minorilor delincveni :
1. Inspectoratul Judeean de Poliie (I.P.J.)

30

2. Parchetul de pe lng Judectorie Ministerul Justiiei

3. Avocatul Poporului 4. Consiliul Judeean (Comisia pentru protecia copilului) 5. Secretariatul Primriilor
6. Direcia Generala de Asisten Social (D.G.A.S.) :

- Centrul de consiliere si sprijin pentru copilul delincvent care ofer consiliere juridic, social si psihologic att copilului delincvent ct i familiei acestuia. - Centru de primire n regim de urgen (pentru minorii care nu au mplinit vrsta de 14 ani i au svrit fapte penale, dar sunt fr familie). - Centre de plasament sau ncredinarea minorului unor asistenii maternali profesioniti n cazul n care singura soluie este scoaterea copilului din mediul familial.
7. Centre de reeducare pentru minori ( pentru infractorii minori n etate de

peste 14 ani care rspund penal). n Romnia, n prezent,, unitile de detenie pentru minori sunt n numr de trei. Exista doua centre de reeducare pentru minori la TICHILETI, lng Brila, si la GIESTI, lng Piteti, i o nchisoare pentru minori la CRAIOVA. Msurile educative privative de libertate se execut n centre de reeducare pentru minori (CRM). Aceste CRM-uri sunt integrate n structura Direciei Generale a Penitenciarelor. Capacitatea acestor centre de minori este de aproximativ de 2.000 locuri. Pe lng fiecare centru, sunt cazai separat si un numr de aduli pentru activiti gospodreti. Nu exista nici o diferena intre centrele pentru minori si nchisori in ceea ce privete regimul de paza. Pedeapsa cu nchisoarea se execut dup aceleai reguli ca si la deinuii aduli, n nchisorile pentru aduli existnd secii separate pentru minori.
31

Pedeapsa se aplica pe o perioada determinata de timp prin hotrrea definitiva.

CAPITOLUL IV MSURI JURIDICE N CEEA CE PRIVETE FENOMENUL DELINCVENEI JUVENILE Msuri juridice fa de copilul care a svrit o fapt prevzut de legea penal, dar care nu rspunde penal din ORDONANA DE URGEN NR. 26 din 9 iunie 1997 privind potecia copilului aflat n dificultate (MONITORUL OFICIAL NR. 276 din 24 iulie 1998)
32

ART. 23 (1) Copilul care a svrit o fapt prevzut de legea penal, dar care nu rspunde penal, beneficiaz de protecie n condiiile prezentei ordonane de urgen. (2) Nu rspunde penal copilul care nu a mplinit vrsta de 14 ani sau care are vrsta ntre 14 i 16 ani, dac nu se dovedete c a svrit fapta cu discernmnt. ART. 24 (1) Fa de copilul aflat n situaia prevzut la art. 23, comisia va lua una dintre urmtoarele msuri educative: a) mustrarea ; b) libertatea supravegheat ; c) internarea intr-un centru de reeducare ; d) internarea ntr-o instituie medical educativ. Aceste msuri educative au devenit neconstituionale conform Deciziei Curii Constituionale nr.47/23.03.1999. (2) La stabilirea msurii educative comisia va ine seama de gradul de pericol social al faptei svrite, de dezvoltarea fizic, intelectual i afectiv a copilului, de comportarea lui, de condiiile n care a fost crescut i n care a trit i de orice alte elemente de natur s caracterizeze personalitatea acestuia. ART. 25 Msura educativ a mustrrii const n dojenirea copilului, n artarea pericolului social al faptei svrite, n sftuirea copilului s se poarte n aa fel nct s dea dovad de ndreptare,atrgndu-i-se totodat atenia c, dac va svri din nou o infraciune, se va lua fa de el o msur mai sever sau i se va putea aplica o pedeaps. ART. 26

33

(1) Msura educativ a libertii supravegheate const n lsarea copilului n libertate timp de un an, sub supraveghere deosebit. Supravegherea poate fi ncredinat, dup caz, priniilor, adoptatorului sau tutorelui copilului. Dac nici unul dintre acetia nu poate asigura supravegherea n condiii satisfctoare, comisia dispune ncredinarea supravegherii copilului, pe acelai interval de timp, unei familii sau unei persoane de ncredere, unui organism privat autorizat sau serviciului public specializat. (2) Persoana creia i s-a ncredinat supravegherea copilului are obligaia de a veghea ndeaproape asupra comportrii acestuia, n scopul ndreptrii lui, precum i obligaia de a ntiina, de ndat, comisia atunci cnd copilul se sustrage de la supraveghere, are purtri rele ori a svrit din nou o fapt prevzut de legea penal. (3) Comisia poate s impun copilului respectarea urmtoarelor obligaii: a) s nu frecventeze anumite locuri stabilite; b) s nu intre n legtur cu anumite persoane; c) s frecventeze cu regularitate coala sau un curs de calificare. (4) Comisia atrage atenia copilului asupra consecinelor comportrii sale. (5) Dup luarea msurii libertii supravegheate, comisia ncunotineaz coala la care copilul nva. (6) Dac nuntrul termenului de supraveghere copilul se sustrage de la supravegherea ce se exercit asupra lui sau are purtri rele ori svrete din nou o fapt prevzut de legea penal, comisia revoc msura libertii supravegheate i ia fa de copil msura internrii ntr-un centru de reeducare sau ntr-o instituie medical educativ. ART. 27 (1) Msura educativ a internrii copilului ntr-un centru de reeducare se ia n scopul reeducrii copilului, cruia i se asigur posibilitatea de a dobndi nvtura necesar i o pregtire profesional, potrivit aptitudinilor sale.

34

(2) Msura internrii se ia fa de copilul n privina cruia celelalte msuri educative sunt nendestultoare. ART. 28 Msura internrii ntr-o instituie medical educativ se ia fa de copilul care, din cauza strii sale fizice sau psihice, are nevoie de tratament medical si de un regim special de educaie. ART. 29 (1) Msurile prevzute la art. 27 i 28 se iau pe timp nedeterminat, ns nu pot dura dect pn la mplinirea de ctre copil a vrstei de 18 ani. Msura prevzut la art. 27 trebuie s fie ridicat de ndat ce a disprut cauza care a impus luarea acesteia. Comisia dispunnd ridicarea msurii prevzute la art. 28, poate, dac este cazul, s ia fa de copil msura internrii ntr-un centru de reeducare. (2) La data cnd copilul devine major, comisia poate dispune prelungirea internrii pe o durat de cel mult 2 ani, dac aceasta este necesar pentru realizarea scopului internrii. ART. 30 (1) Msurile educative prevzute la art. 24 se iau la sesizarea procurorului, a organelor de poliie, a colii, a prinilor sau a oricrei persoane interesate. (2) Msurile educative prevzute la art. 24, lit. b) d) se iau numai cu avizul procurorului. (3) La luarea msurilor educative, comisia va ine seama de gradul de pericol social al faptei svrite, de dezvoltarea fizic, intelectual i afectiv a copilului, de comportarea lui general, de condiiile n care a fost crescut i n care a trit i de orice elemente de natur s caracterizeze personalitatea acestuia.

Procedura n cauzele cu infractori minori


35

Art. 480. Dispoziii generale - Urmrirea i judecarea infraciunilor svrite de minori, precum i punerea n executare a hotrrilor privitoare la acetia, se fac potrivit procedurii obinuite cu completrile i derogrile din prezentul capitol. Art. 481. Persoanele chemate la organul de urmrire - Cnd nvinuitul sau inculpatul este un minor ce nu a mplinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, dac organul de urmrire penal consider necesar, citeaz pe delegatul autoritii tutelare precum i pe prini, iar cnd este cazul, pe tutore, curator sau persoana in ngrijirea ori supravegherea creia se afla minorul. Citarea persoanelor prevzute in alineatul precedent este obligatorie la efectuarea prezentrii materialului. Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor artate in alin. (1) si (2) nu mpiedic efectuarea acelor acte.

Art. 482. Obligativitatea anchetei sociale - In cauzele cu infractori minori, organul de urmrire penala sau instana de judecat are obligaia s dispun efectuarea anchetei sociale. Ancheta sociala consta n strngerea de date cu privire la purtarea pe care o are minorul in mod obinuit, la starea fizica si mintala a acestuia, la antecedentele sale, la condiiile in care prinii, tutorele sau persoana in ngrijirea creia se afla minorul i ndeplinesc ndatoririle lor fa de acesta si in general cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei msuri sau la aplicarea unei sanciuni fata de minor.

36

Ancheta sociala se efectueaz de ctre persoane desemnate de ctre autoritatea tutelara a consiliului local n a crui raz teritorial domiciliaz minorul. Art. 483. Compunerea instanei - Cauzele n care inculpatul este minor se judec potrivit regulilor de competen obinuit, de judectori desemnai de ctre ministrul justiiei. Instana compus potrivit dispoziiilor alineatului precedent rmne competent s ani. Inculpatul care a svrit infraciunea n timpul cnd era minor, este judecat potrivit procedurii obinuite, dac la data sesizrii instanei mplinise vrsta de 18 ani. Art.484. Persoane chemate la judecarea minorilor - Judecarea cauzei privind o infraciune svrit de un minor se face n prezena acestuia, cu excepia cazului cnd minorul s-a sustras de la judecat. La judecarea cauzei se citeaz, n afar de pri, iar dac este cazul tutorele, curatorul sau persoana n ngrijirea ori supravegherea creia se afl minorul, precum i alte persoane a cror prezen este considerat necesar de ctre instan. Persoanele artate n alineatul precedent au dreptul i ndatorirea s dea lmuriri, s formuleze cereri i s prezinte propuneri n privina msurilor ce ar urma s fie luate. Neprezentarea persoanelor legal citate nu mpiedic judecarea cauzei. Art. 485. Desfurarea judecii
37

judece i face aplicaia dispoziiilor procedurale speciale

privitoare la minori, chiar dac ntre timp inculpatul a mplinit vrsta de 18

- edina n care are loc judecarea infractorului minor se desfoar separat de celelalte edine. edina nu este publica. La desfurarea judecii pot asista persoanele artate in articolul precedent, aparitorii prilor, precum si alte persoane cu ncuviinarea instanei. Cnd inculpatul este minor sub 16 ani , instana dup cel asculta poate dispune ndeprtarea lui din edin, dac apreciaz c cercetarea judectoreasc i dezbaterile ar putea avea o influen negativ asupra minorului. Art. 486. Inculpai minori cu majori Cnd in aceeai cauza sunt mai muli inculpai, dintre care unii minori si alii majori i nu este posibil disjungerea, instana judec in compunerea prevzut in art.483 i dup procedura obinuit, aplicnd ns cu privire la inculpaii minori dispoziiile cuprinse n acest capitol. Art. 487. Executarea mustrrii - n cazul n care s-a luat fa de minor msura educativ a mustrrii, aceasta se execut de ndat, n edina n care s-a pronunat hotrrea. Cnd din orice mprejurri msura mustrrii nu poate fi executata ndat dup pronunare, se fixeaz un termen pentru cnd se dispune aducerea minorului, citndu-se totodat prinii, ori dac este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana n ngrijirea sau supravegherea creia se afl minorul. Art. 488. Punerea n executare a libertii supravegheate - Cnd instana a luat fa de minor msura libertii supravegheate, aceast msur se pune n executare chiar n edina n care este pronunat, dac minorul i persoana sau reprezentantul instituiei sau unitii speciale creia i s-a ncredinat supravegherea sunt de fa.

38

Cnd punerea n executare nu se poate face n aceeai edin, se fixeaz un termen pentru cnd se dispune aducerea minorului i chemarea persoanelor prevzute n alineatul precedent. Art. 489. Revocarea i nlocuirea libertii supravegheate - revocarea msurii libertii supravegheate pentru vreuna din cauzele prevzute in art.108 din Codul penal, cu excepia cazului cnd minorul a svrit din nou o infraciune, precum si nlocuirea libertii supravegheate se dispun de instana care a pronunat aceast msur. Art. 490. Internarea minorului - n cazul cnd s-a luat fa de minor msura educativ a internrii ntr-un centru de reeducare, instana poate dispune, prin aceeai hotrre, punerea n executare de ndat a msurii luate. Punerea n executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotrre organului de poliie de la locul unde se afl minorul. Organul de poliie ia msuri pentru internarea minorului. Copia de pe hotrre se pred centrului de reeducare n care minorul este internat. Centrul de reeducare comunic instanei efectuarea internrii. Art. 491. Schimbri privind msur internrii - Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare nainte de a deveni major, revocarea liberrii nainte de a deveni major, precum si ridicarea sau prelungirea msurii internrii intr-un centru de reeducare se dispun din oficiu sau la sesizare de judectoria sau tribunalul care a judecat in prima instana pe minor. Aceeai instan este competent s dispun ridicarea, sau prelungirea chiar si nlocuirea msurii internrii intr-un institut medical-educativ.
39

Art. 491. Amnarea sau ntreruperea executrii msurii internrii - Executarea masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare poate fi amanata sau intrerupta in cazurile si in conditiile prevazute in art. 453 si 455. Art. 492. Revocarea msurilor luate fata de minor - Revocarea sau meninerea masurilor educative precum si a msurii liberrii minorului dintr-un centru de reeducare nainte de a deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ, cnd minorul a svrit din nou o infraciune, se dispune de instana competenta sa judece acea infraciune. Art. 493. Dispoziii privind apelul si recursul - Dispoziiile art. 483 489 se aplica in mod corespunztor si la judecata in instana de apel si de recurs, in cauzele privitoare la infraciuni svrite de minori. n multe situaii, avocaii copiilor solicit aplicarea unei pedepse cu nchisoarea n locul unei msuri educative, pentru ca minorul s poat beneficia de eliberarea condiionat i perioada de privare de libertate s fie redus. Pentru c, dac i se aplic o msur educativ, el trebuie s stea n centrul de reeducare pn i nsuete un minim de pregtire colar sau profesional, cel puin pn la mplinirea vrstei de 18 ani. MSURILE DE PROTECIE A COPILULUI 1.Enumerarea msurilor de protecie a copilului. a) ncredinarea copilului unei persoane sau familii; Potrivit art.7 din

Ordonana de urgen nr.26/1997, aceste msuri de protecie sunt:

40

b) ncredinarea copilului serviciului public specializat pentru protecia copilului sau unui organism privat autorizat; c) ncredinarea copilului n vederea adopiei; d) plasamentul copilului la o persoan sau o familie; e) plasamentul copilului la serviciul public specializat pentru protecia copilului sau la un organism privat autorizat. Copiii care au svrit fapte penale, dar nu rspund penal, sunt supui msurilor educative prevzute de legea penal. Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt nchisoarea sau amenda prevzute de lege pentru infraciunea svrit (art.109 C. penal). n cazul n care minorul a svrit o contravenie, se aplic dispoziiile legii respective. Astfel, Legea nr.61 din 27 septembrie 1991, modificat i republicat la 24 ianuarie 1997, prevede faptele care se consider contravenii la normele de convieuire social, privind ordinea i linitea public. Sanciunea poate consta, dup caz, n amend sau nchisoare contravenional. Sanciunea nchisorii contravenionale poate fi aplicat minorului numi dac a mplinit vrsta de 16 ani, iar limitele sanciunii n acest caz se reduc la jumtate. n cazul n care contravenientul este minor care a mplinit vrsta de 16 ani i a svrit mai multe contravenii, sanciunea aplicat nu va depi 3 luni. n cazul minorilor care nu au mplinit vrsta de 16 ani se aplic prevederile Legii privind regimul ocrotirii unor categorii de minori (art.4 alin.2), adic prevzute de Ordonana de urgen nr.26/1997. Amenda neachitat n condiiile legii se transform n nchisoare contravenional. Pentru contraveniile svrite de minorul care a mplinit vrsta de 16 ani, maximul nchisorii contravenionale, rezultat din transformarea amenzii, nu poate depi 3 luni (art.16 alin7). PROBAIUNEA, UN SERVICIU NOU PENTRU
41

COPILUL DELINCVENT n sistemul juridic romnesc conceptul de probaiune este cunoscut i folosit mai ales n domeniul procedurii penale. Justiia penal depinde, n soluionarea cazurilor, de sistemul probelor sau de sistemul probaiunii. Minorii, o categorie aparte a populaiei infracionale, necesit o atenie special n ceea ce privete procesul de reintegrare social. Potrivit legislaiei n vigoare, pentru minorii delincveni, justiia are la dispoziie dou tipuri de sanciuni: msuri educative (mustrarea, libertatea supravegheat, internarea ntr-un centru de reeducare sau internarea ntr-un centru medical educativ) i pedepse (nchisoare i amend). Pentru o judecare ct mai corect a cauzelor i aprecierea ct mai just a potenialului criminogen al minorului, instana va beneficia (la cerere), prin intermediul probaiunii, de un raport de evaluare ntocmit de un consilier de probaiune, care va cuprinde informaii n legtur cu situaia subiectului(starea fizic i mental, date privind mediul de provenien, aspecte relaionale, antecedente) i date referitoare la evaluarea riscului pe care acesta l prezint pentru societate. n acest fel, minorului i se va aplica o sanciune corespunztoare, n msur s asigure reintegrarea sa i s diminueze riscul reiterrii infraciunii. CAPITOLUL V REFERIRI LA LUCRTORII SOCIALI N DOMENIUL DELINCVENEI JUVENILE

Lucrtorii sociali care se ocup de minorii i adolescenii care comit acte penale i se abat de la conduita moral sunt urmtorii :

42

Lucrtorul de poliie, care se ocup de nregistrarea i identificarea

cazului, dar care mai trebuie s acioneze i printr-o strategie coerent de prevenire, depistare i intervenie n : mediul familial, mediul colar i mediul social. Consilierul juridic este lucrtorul social din cadrul Centrului de Consiliere pentru Minori (D.G.A.S.) i care contribuie la aprarea drepturilor copilului prin formarea contiinei juridice a tuturor actorilor implicai n protecia copilului, la asigurarea asistenei juridice a copilului i familiei i chiar n mediatizarea formelor rspunderii juridice n cazurile de nclcare a drepturilor copilului.

Psihologul este persoana care lucreaz tot n cadrul Centrului de

Consiliere pentru Minori i se ocup de consilierea psihologic a minorului delincvent, dar i consilierea i sprijinul familiei acestuia.

Referentul este lucrtorul social care se ocup de actele care trebuie Asistentul social are mai multe sarcini i anume de a face ancheta social

fcute n cazul unui minor delincvent.

sau de a trimite o adres ctre instituia care se ocup de cazul respectiv, are i rolul de a consilia copilul delincvent i de a dezvolta o relaie ntre acesta i familia sa i de a-l ajuta s se integreze n viaa social.

CAPITOLUL VI METODE I TEHNICI DE CERCETARE A TENDINELOR DE DEVIAN PENAL A ADOLESCENILOR Specificul metodologiei utilizate n evaluarea cantitativ si calitativ a fenomenului de delincven juvenil

43

Metodologia cercetrii fenomenului de delincven juvenil reprezint unul dintre cele mai importante domenii ale practicii sociologice , deoarece de modul in care se culeg datele si se analizeaz coninutul lor informaional depinde, in cea mai mare msur, conturarea unor direcii de aciune pentru prezent si pentru viitor, elaborarea unor programe unitare de prevenire care s in seama de multiplele determinri i condiionri cauzale ale fenomenului. Insuficienta atenie acordat acestei laturi fundamentale a investigaiei de teren constituie una dintre cauzele principale ale erorilor care se mai comit nc in evaluarea semnificaiei actelor de nclcare a normelor penale de ctre minori, prin ignorarea specificului psihologic al perioadei adolescentine (perioada de vrst care furnizeaz cea mai mare pondere de delincveni), a caracterelor particulare ale universului familial n care se socializeaz acetia, a ansamblului de factori care determina sau favorizeaz transformarea unei conduite deviante ocazionale ntr-o conduit infracional mai mult sau mai puin structurat i persistent. De aceea cea mai importanta condiie a validitii si eficacitii cercetrii ntreprinse n acest domeniu o reprezint situarea ei pe o baz metodologic temeinic fundamentat, constnd ntr-un ansamblu unitar de instrumente si tehnici prin intermediul crora sa poat fi identificat interaciunea logic dintre diferitele variabile cu caracter psihologic, pedagogic, sociologic i criminologic care contribuie la explicaia si predicia delincvenei juvenile, fenomen n nelegerea cruia simpla acumulare de date descriptive nu este suficient. Din punct de vedere operaional, metodologia cercetrii transgresiunii normelor penale de ctre adolesceni are un specific aparte care nu se reduce la instrumentele tradiionale ale sociologiei i criminologiei (ancheta, observaia , interviul etc.), ci implic o totalitate de metode i tehnici dintre care unele sunt preluate din metodologiile specifice ale pedagogilor si psihologilor, iar altele fac parte integrant din corpul de metode i tehnici ale statisticienilor, economitilor, juritilor, medicilor, ale celorlalte categorii de
44

specialiti care activeaz n domenii conexe cu cel ce i propune s defineasc tendinele prezente i viitoare ale delincvenei juvenile. Cele cinci dimensiuni analitice (statistic, criminologic, sociologic, psihologic i prospectiv) implicate cu prioritate n orice evaluare cantitativ i calitativ a fenomenului devianei penale adolescentine nu pot fi operaionalizate dect cu ajutorul unei metodologii complexe, care s in seama, pe de o parte, de caracterul obiectiv al infraciunii (stabilirea condiiilor cu caracter juridic care pun n dependen conduita adolescentului de reglementrile legislaiei), iar, pe de alt parte, de caracterul ei subiectiv (particularitile procesului de dezvoltare biologic a adolescentului, coninutul socializrii morale primite n familie, influene i incitri primite din partea anturajului etc.). n acest sens, utilizarea conjugat a unor tehnici curente, cum sunt experimentele psihopedagogice, sociogramele, testele psihologice, biografiile, cazuisticile, expertizele psihiatrice, analizele statistice, evalurile dosarelor penale, anchetele cu subieci minori sau cu experi n domeniu, poate aduce multiple clarificri fenomenului de delincven juvenil, colabornd punctul de vedere al sociologului sau al criminologului cu evalurile altor specialiti.

Identificarea i msurarea factorilor criminogeni ai delincvenei juvenile cu ajutorul analizei de dependen i al analizei factoriale Utilizarea tehnicii analizei de dependen i a analizei factoriale s-a impus relativ recent n domeniul sociologiei delincvenei, n special datorit unor necesiti practice, aprute n urma recoltrii i condensrii unui volum mare de date i informaii empirice. n mod concret, la nivelul observaiei i al generalizrii empirice, numeroase studii i cercetri au pus n eviden o serie de factori (cauze) cu implicaie criminogen, cum ar fi : socializarea
45

imperfect, educaia moral negativ n familie, controlul social ineficient, neintegrarea colar i profesional, parazitismul social, inflluena grupului stradal delincvent etc., care au un rol important n determinarea mecanismului delincvenei juvenile. ntruct, aceti factori nu sunt impilicai n egal msur, n diferitele momente ale declanrii actului delincvent, i cercettorii i-au pus problema evalurii cantitative i calitatative a raporturilor ce se pot stabili ntre aceti factori i a analizei relaiilor diferitelor variabile care caracterizeaz principalele dimensiuni ale fenomenului de delincven juvenil. Dac n privina analizei factoriale privind valorile sociale ( obiectivele reuitei i atitudinea fa de munc) nu s-a constatat diferene semnificative ntre grupurile de tineri, n schimb, analiza mijloacelor de reuit a identificat o diferen semnificativ, tinerii din grupul de control manifestnd o atitudine mai realist : ei consider ca o familie care dispune de mijloace financiare puternice este factorul cel mai important pentru reuita social a unui tnr, totodat, find convini, mult mai mult dect tinerii delincveni, c nu exist aceleai anse pentru reuita n via. Aceast atitudine mai realist fa de unele valori sociale a permis tinerilor din grupul de control s-i reglementeze dorinele i aspiraiile de via, asigurdu-le, n consecin, o mai bun integrare social n viaa profesional i social. Concluzia studiului este c exist o relaie manifest ntre integrarea n mediul familial, cel colar i cel de munc, o intergrare pozitiv ntr-unul din acestea determinnd o bun integrare a tnrului i n celelalte domenii. Relaia cu timpul liber este, din contr, negativ, o bun integrare n acest domneiu (timp liber, cerc de prieteni) determinnd o integrare deficient n domeniul familial i n cel colar. Aceste corelaii nu reprezint, de fapt, i relaii cauzale, dar, totui, se poate aprecia c integrarea ntr-un grup de prieteni apare ca o compensare a slabei integrri a tnrului n familie sau n coal. De aceea, nu este suficient de a semnala, conchid autorii studiului, c
46

exist modele de socialzare diferite n funcie de categoriile sociale existente n societate i c unele dintre aceste modele nu pregtesc adecvat copilul sau tanarul pentru o bun integrare n scoal sau n munc, ci de a arta c nerealizarea fuiilor fundamentale ale familiei i colii reprezint, n mare parte, cauze generatoare de devian i delincven juvenil. Investigarea minorilor predelincveni sau delincveni Spre deosebire de ancheta penal, ancheta de asistenta sociala nu tinde sa stabileasc, din punct de vedere juridic, vina delincventului i pedeapsa ce urmeaz a i se aplica. Ea are drept scop s mpiedice recidivarea s opreasc procesul de decdere social. Investigaia are deci, scop s stabileasc gradul pn la care minorul a naintat pe calea imoralitii i a tulburrilor de comportament social. Pentru aceasta este necesar o analiz individualizat foarte complex a minorului i a vieii lui, analiz permanent dirijat de gndul c predelincventul i chiar delincventul minor constituie un eec al vieii sociale fa de care avem datoria unei recuperri complete dat fiind c vina copilului nu poate fi invocat mpotriva lui, el nefiind n fond dect o victim. Investigaia cazurilor de predelincven i delincven a minorilor impune o colaborare strns cu medicii, cu cadrele colare nsrcinate cu educarea lor i efii pe care i are sau i-a avut la locurile lor de munc. 1. Mediul familial Se face analiza complet a familiei sau a familiilor de origine sau adoptive n care a crescut copilul. Se va insista asupra situaiilor n care copilul nu a avut parte de un mediu familial.

47

Se va insista asupra exemplelor rele ale adulilor adoptivi i n special asupra ndemnurilor la imoralitate sau impunerea svririi de acte imorale de ctre acetia. 2. Relaiile cu familia Complicitate cu unu sau mai muli membrii ai familiei. Refuz de a se ncadra n viaa de familie. Ur fa de familie. Acte de comportament greit fcute n mod deliberat pentru a exaspera familia, pentru a o umili (din rzbunare; ca represalii). Se va acorda toat atenia situaiilor mai rare n care copilul sntos moralmente evadeaz din familia sa pe care o consider imoral pentru a scpa de o atmosfer viciat care i-a ajuns intolerabil. 3. Grupuri sociale de apartenen a minorului delincvent Se vor analiza diferite grupuri sociale cu care minorul a avut contact sau legturi n afara familiei. Grupuri de joac din strad, prieteni. Grupurile ntmpltoare sau grupuri organizate n asociaii, n bande, cu efi, reguli interioare de conduit, sarcini trasate cu mijloace de ncurajare a disciplinei i de reprimare a indisciplinei. Locurile de ntlnire; orele petrecute mpreun. Concepia grupului despre el nsui. Gravitatea isprvilor svrite. Contactul grupului cu adulii delincveni. 4. Biografia minorului Pe lng datele cerute n cercetarea tulburrilor de comportament se vor cerceta n special vrstele la care au aprut cele dinti acte imorale, gravitatea i natura lor: furtiaguri, bti, actele de agresivitate, tendin spre pornografie, spre buturi alcoolice, fumat, chiar si substante toxice (droguri); deprinderi de lene, minciun sistematic n scop fraudulos. Vrsta celor dinti acte cu caracter penal. Natura i gravitatea lor. 5. Starea fizic i neuropsihic a minorului
48

Examenul clinic i neuropsihic complet. 6. Mentalitatea i atitudini ale minorului Se cere autobiografia minorului (povestit sau scris), potrivit vrstei i se compar cu biografia lui. Povestiri cu minorul despre el nsui (Ce crede despre viaa lui trecut i prezent. Planuri de viitor. n ce msur i d seama de atitudinile lui greite. Are sentimente de bravad, cinism, remucare, ruine. Urmrete un scop personal sau se las antrenat de alii, din lips de voin, incapacitate de rezisten, ambiie ? Daca are discernmnt ? 7. Nivel intelectual atins coli urmate; absolvire; rezultate obinute. Preocupri intelectuale: lecturi, spectacole. Interes pentru activiti sportive (ex: box, lupte, arte mariale etc.) ; ca spectator sau ca participant. 8. Pregtire profesional i atitudine fa de munc Ce munci a fcut? Unde i n ce condiii? Cu ce ctig bnesc? Salarii i venituri ntmpltoare? ntrebuinarea banilor? Ce munci i plac? Ce profesiune ar dori s aib? Cum vede el viitorul lui profesional? 9. Prerea minorului despre soluia ce trebuie dat cazului su Vrea s scape de data asta, cernd iertare. Ce pedepse crede c i s-ar cuveni? CAPITOLUL VII REZULTATELE OFERITE DE ANCHETA SOCIAL ANCHET PSIHO-SOCIAL PRIVIND SITUAIA COPILULUI .....I..R. . Date personale: Data i locul naterii 27. 10. 1990 loc. Orova jud. Mehedini ..
49

Domiciliul .. com. Ieelnia.. Ocupaia .. elev. Religie ortodox Naionalitate romn Mama Nume/prenume .I. E. .. Data i locul naterii 22. 03. 1970 com. Ieelnia jud. Mehedini Grad de instruire a absolvit 12 clase Liceul Teoretic Ocupaie casnic, se ocup de gospodria casei i muncile cmpului Religie......ortodox Stare civil. cstorit.. Tata Nume/prenume......I. I. .............. Data i locul naterii ......13. 04. 1969.. mun. Dr. Tr. Severin................ Grad de instruire .......studii medii Liceul Auto..(mecanic auto)......... Ocupaie .......omer (ocazional,muncete cu ziua la ali oameni)............ Religie........ortodox......................... Stare civil......cstorit..................... Tipul cazului Copilul delincvent maltratat Identificarea cazului ....Inspectoratul Judeean de Poliie a fost sesizat de ctre sectoristul zonei ..unde.acesta locuiete. Sesizarea cuprinde informaia c I.R. i-a sustras bunuri publice dintr-un magazin din prejm, n care intrase prin efracie
50

(sprgnd geamul i dezactivnd alarma). Trebuie precizat faptul c nu este prima dat cnd comite fapte antisociale, el fiind luat n vizor de ctre Poliia local n urm cu 2 ani, cnd numitul I.R. a fost prins pentru prima oar...... Istoricul familiei i relaii intrafamiliale

Intervenia

Cnd s-a luat la cunotin de cazul numitului I.R. s-a mers la Poliia mun. Dr. Tr. Severin, acesta era deja adus n Centrul de Minori datorit spargerii unui magazin i unei sifonrii din cartier.

51

Mi-a fost recomandat de ctre un ofier de Poliie, care se ocupa de acest copil nc de la prima infraciune comisa (7. 03. 2002), cnd a spart un magazin universal mptreun cu ali doi copii de aceeai vrst. In prezent copilul a fost eliberat din Centrul de Primire Minori pe baza unei semnturi din partea prinilor care vor avea grij de el (acest lucru s-a mai ntmplat de aproximativ 10 ori, deci nu tiu ct succes va avea aceast metod). Nu trebuie uitat faptul c R. nu dorete s se ntoarc n mijlocul familiei, socotind c singura soluie este s locuiasc la prinii mamei. Unii specialiti spun c un copil se dezvolt armonios numai n cadrul familiei alturi de prinii lui. i aa este normal. ns aceasta este clar o abatere de la normalitate (pe care as vrea sa o consider excepia care ntrete regula, dar realitatea nu este numai aceasta). Dac nici convieuirea cu bunicii nu d roade, unica soluie oferit de cadrul legislativ actual n protecia copilului o constituie internarea lui ntr-un Centru de Plasament. Echipa de intervenie are sarcina de a se implica n soluionarea acestui caz, prioritar fiind sigurana i securitatea lui R., deci trebuie scos din mediul familial.

Veniturile familiei Salariul tatlui .. venituri ocazionale din munca cu ziua la ali oameni .... Salariul mamei.........- ........... Alocaie copil/copii 840.000 lei Alte venituribeneficiaz de venituri ocazionale din munca prestata de tat..
52

Descrierea condiiilor de locuit Familia locuiete ntr-o comunitate izolat de rromi la periferia oraului. Casa familiei const ntr-o camer cu o suprafa de aproximativ 6 m, care ine loc i de buctrie. Este srccios mobilat : o sob i dou paturi improvizate. Domnete amestecul de greu-acru al mirosului de igrasie cu al fumului de tutun ieftin. Elemente psihosociale Copilul :

Mama :

Tata : Are un comportament agresiv, i o conduit imoral (nva copilul s mint i mpreun cu unchiul lui R. l mai nva i s fure gini din curtea vecinului). Alcoolic i violent, nu terorizeaz doar copiii, ci i soia, care cu greu mai poate fi o adevrat mam pentru copii. Fiind foarte agresiv, mai ales sub influena alcoolului, acesta i pedepsete copilul prin btaie, dar i pe soie. Concluzii i recomandri R. este tratat ca un infractor, singurul rspunztor pentru faptele sale. Nimeni nu ia n considerare relaiile sale cu familia, motiv pentru care prinii lui nu au fost niciodat chemai la SPJPC (Serviciul Public

53

Judeean Pentru Protecia Copilului). Cnd au aflat obiectivul principal al studiului, majoritatea celor care aveau cunotin de acest caz mi-au spus: sta este un ho, nu un copil maltratat! Societatea este refractar la interveniile unor specialiti n familie, prefernd soluiile definitive i radicale. Prinii sunt cei care dispun n mod absolut i nemediat de copiii lor, avnd dreptul s hotrasc modelul educaional la care ader. Dar aici ne lovim de lipsa de cunotine n ceea ce privete dezvoltarea copilului i implicit de lipsa unor servicii de sprijin pentru prini, de care acetia s beneficieze n orice situaii (coala prinilor). Copilul este redat prinilor n baza unei simple semnturi, fr o monitorizare real a modului n care ei aplic n practic angajamentele rmase pn acum pur teoretice, n ceea ce privete comportamentul lor fa de copii. Astfel, copilul este pedepsit i la nivel instituional pentru greelile prinilor lui. Eticheta de infractor l plaseaz pe o traiectorie care i va ntri comportamentul infracional, n care deja evadeaz datorit abuzului i lipsei de afeciune. Instituiile specializate au nevoie de specialiti bine pregtii (asisteni sociali, sociologi, psihologi, medici, poliiti) care s vad dincolo de expresia comportamental a copilului, acionnd n vederea prevenirii unei permanentizri a conduitei delincvente i implicit pentru prevenirea perpeturii abuzului pe linie orizontal (fraii rmai n familie) i verticala (prin preluarea modelului comportamental al prinilor fa de proprii si copii n viitor). Cteva studii de caz privind etiologia comportamentului delincvent juvenil Inventarierea unui repertoriu divers de studii de caz atesta ca majoritatea minorilor delincventi prezentau serioase deficiente de socializare si integrare sociala, concretizate in tendinte de evaziune
54

familiala si scolara, hoinareala si vagabondaj, consum de tigari si bauturi alcoolice, insulte la adresa adulilor, agresiuni fizice si terorizarea colegiilor etc. Pana la un anumit punct, aceste tendine pot fi considerate ca fiind specifice crizei de identitate adolescentina, cand multi tineri afieaz conduite independente, opuse celor ale adultilor, fara sa existe pericolul transformarii lor in comportamente delincvente. Studiile de caz releva ca, in aceste momente intervenia unor factori si circumstante determina ruperea echilibrului comportamntal, contribuind la transformarea conduitei benigne, nonconformiste ale adolescentului intr-una maligna, infractionala. Identificarea acestor factori de risc de natura familiala, scolara, stradala confirma faptul ca o buna parte din acesti minori delincventi sunt victime ale educatiei gresit dirijate sau ale unor imprejurari nefericite care i-au adus in fata instantelor judiciare. Fara a pretentia stabilirii ponderii si ierahiei acestor factori delictogeni, ne vom opri asupra acelora care ni s-au a fi mai reprezentativi si care se refera la anumite situatii si contexte ce vizeaza familia, scoala, grupul stradal, institutia de ocrotire si resocializare ca atare : 1. Disfuncii i carene educative ale mediului familial. (cazul 1) Factorii de risc familiali sunt cei mai prezeni i inteni in mecanismul cauzal al comportamentului delincvent juvenil, intre acestia situandu-se, ca pondere si intensitate, urmatorii : dezorganizarea grupului familial (prin divort, abandon, despartire in fapt, deces si detentie), deprecierea moral si afectiva a climatului conjugal, deprecierea relatiilor intre parinti si copii, insuficiente ale controlului parental, necunoasterea cercului de prieteni ai copilului, deficiente ale stilului educativ s.a.

55

2. Eecul si abandonul colar ; lipsa de supraveghere a scolii. Aparitia unor manifestari deviante ale minorilor-elevi este strns legata de existenta unor disfunctii educative ale scolii, concretizate in insuficienta cunoastere a conditiilor sociofamiliale in care acestia locuiesc si se dezvolta. Intre acesti factori de risc, abandonul scolar si implicit, scolarizarea incompleta, au drept consecinta imposibilitatea dobandirii unei calificari profesionale si a unui status socioeconomic ridicat, ceea ce ii determina pe unii minori sa incerce sa obtina venituri ilicite sau sa duca o viata parazitara, ajungand ulterior in fata instantelor de judecata. 3. Asociere in grup cu ali minori sau majori. Deficiente de colarizare si control familial, dublate de esecul si abandonul scolar al minorului determina, in multe cazuri, ndeprtarea si evaziunea acestuia din familie si coala, contactarea unor anturaje dubioase care il pot influenta in comiterea unor acte antisociale. 4. Consumul de alcool. Relatia dintre consumul de alcool si comportamentul delincvent juvenil este extrem de complexa, desi alcoolul este considerat in multe cazuri, ca declansatorul unor reactii impulsive si violente, actionana in directia dezinhibarii tanarului de unele tendinte de autocontrol si autostapanire si accentuarii tendintelor agresive potenetiale. Consumul de alcool dobandeste o periculozitate sporita atunci cand acesta este ingurcitat in cantitati mari sau in grup, fiind o conditie favorizanta, puternica in infractiunile de omor, vatamare corporala, viol, agresiuni fizice etc. CAZUL 1 R. DELINCVENT MALTRATAT

56

Cei mai muli dintre copiii care triesc ntr-un mediu dezorganizat, tensionat, dominat de nenelegeri i certuri ntre prini gsesc rezolvarea situaiei apstoare i nesigure n care se afl, n aciunea de evadare din acest mediu considerat ostil. Cel mai comod mijloc de evadare este fuga de acas. Aceasta este extrem de periculoas, fiindc poate fi nsoit de accidente felurite (fizice, morale) i se poate uor transforma n vagabondaj i delincven (copilul fur bani, alimente, motivnd c o face pentru a putea tri). n aceast categorie intr i subiectul primului meu studiu de caz R. care ntrebat fiind de ce a fugit de acas a dat un rspuns simplu: de trai ru, al crui tat nu poate concepe ca biatul pleac de acas din pricina lui, principalul lui mijloc educativ btaia i prioritatea n utilizarea venitului deinnd-o consumul de buturi alcoolice. Fuga de acas a lui R. constituie in nceputul unor comportamente infracionale la care acesta recurge : furturi, spargeri ajungnd ca la numai 13 ani si cteva luni sa aib nu mai puin de 43 dosare penale. Nu trebuie neglijat faptul ca la conturarea calitilor lui de infractor au contribuit si tatl si fratele acestuia, unchiul lui R., care a fost nchis pentru jaf si tlhrie. La nceput la pus sa fure gini (veniturile lor sunt foarte mici, triesc numai din alocaiile copiilor), ca mai apoi sa fie certat de ctre unchiul sau daca nu-i aducea si bani. Ajuns n strad, neavnd nici un venit i nedorind sa se ntoarc acas, singura soluie pentru el a constituit-o spargerea magazinelor, ajungnd de foarte multe ori la Centrul de Primire Minori din municipiul Dr. Tr. Severin. n momentul n care am luat cunotin de acest caz de la Poliia Municipiului Dr. Tr. Severin, R. se afla la Centrul de Minori datorit
57

spargerii unui magazin i unei sifonrii din cartierul n care locuiete. Mi-a fost recomandat cazul de ctre un ofier de Poliie, care se ocupa de acest copil nc de la prima infraciune comisa (7.03.2002), cnd a spart un magazin mpreuna cu ali 2 copii de aceeai vrst. Acesta mi l-a prezentat ca fiind un biat care provine dintr-un mediu conflictual i asupra cruia violena tatlui i-a pus amprenta puternic. De remarcat este faptul ca n aceast privin nu s-a luat absolut nici o msura, R. fiind tratat ca un infractor singurul rspunztor de faptele sale.

Istoricul familiei Elena si Ionel, romani de religie ortodoxa, s-au cunoscut in urma cu 15 ani. El lucra la o uzina din localitate, iar ea era vnztoare la un magazin din apropiere. Aveau 22 de ani si multe planuri de viitor. S-au casatorit destul de repede, si-au luat un apartament, dup care au aprut scandalurile provocate in primul rnd de neajunsuri materiale, la care s-a adugat si moartea primului copil la numai 3 luni meningoencefalita. Dup 3 ani de convieuire in ora s-au mutat la tara, intr-o casa cu 2 camere si o buctrie. S-au mutat la tara datorita faptului ca au rmas fara serviciu, neputnd astfel sa ntrein apartamentul si neavnd posibilitile materiale necesare asigurrii unui trai decent e prea mult spus hranei de azi pe mine. Nu se cunosc amnunte privind modul cum s-au cheltuit banii rezultai din vnzarea apartamentului, insa avnd in vedere ca nu stau cu nici unul din prini (nici ai Elenei, nici ai lui Ionel), se presupune ca si-au construit casa de la tara.

58

In prezent au 37 de ani, 5 copii si locuiesc impreuna in aceeasi casa degradata, fara baie si dotata cu un echipament foarte redus: un aparat de radio, un televizor care nu merge si un aragaz. Incalzirea se face cu ajutorul sobelor de teracota, iar iluminatul este corespunztor. Copiii nu au camere separate si nici spaiu amenajat pentru invatatura. In prezent nici Elena nici Ionel nu mai lucreaza si nici nu mai beneficiaza de ajutorul de somaj. Singurul venit provine din alocatiile copiilor; mai beneficiaza si de venituri ocazionale in urma muncii cu ziua la alti oameni. Dintre cei 5 copii, doar 4 sunt in grijea lor, o fata fiind internata intr-o sectie de recuperare, de la varsta de 1 an, datorita problemelor la coloana vertebrala, nemaiputnd sa mearga. Deci in gospodarie sunt 6 persoane: parintii si 4 copii: Adelin 14 ani, Robert 14 ani, Guardiola 7 ani, Mihi 3 ani. Robert a avut si el probleme cu sanatatea, fiind internat 2 ani in spital, de la varsta de 1 an, datorita unei boli la cap (nu au stiut numele bolii). Mama este suspecta de cancer. Dei Ionel si Elena nu si-au dorit decat 2 copii (dar deh, ce sa-i faci daca au venit unul dupa altul) si-au crescut singuri toti copiii, nedand nici unul in grija bunicilor, chiar daca parintii lui Ionel locuiesc la cateva case. La cre nu au fost, iar la grdini cu program normal, doar cteva luni nainte de nceperea colii. Deci familie numeroasa, bani putini, dintre care cea mai mare parte se cheltuiesc pe bauturi alcoolice, care genereaz certuri, neintelegeri, conflicte, mergnd pan la manifestari agresive in cadrul familiei. Nu de puine ori Ionel i-a btut soia in fata copiilor, ba uneori l-a mai si alungat din casa. Chiar in ziua in care am vorbit cu ea, Elena avea un ochi negru si
59

o buza sparta. Rugata sa vorbeasc mai tare, a spus ca nu poate, deoarece cu o zi nainte soul ei ncercase sa o sugrume (el a crezut ca a fost chemata la Politie, unde urmau sa stea de vorba cu ea ca sa o aresteze). Cearta, scandalurile i-au gasit un loc permanet in casa. Cauza principala o constituie consumul de buturi alcoolice. Sub influenta alcoolului Ionel devine foarte violent sub diferite pretexte, fiind foarte agresiv cu cei din jur. O data si-a btut soia aa de tare nct i-a provocat hemoragie si o sptmna nu s-a mai putut ridica din pat. Copiii vor asista neputincioi la acest spectacol. Tatal lor nu poate sa priceapa de ce Robert spune ca a plecat de acas de trai rau, cand el i d s mnnce i i mai i cumpr igri. El isi reduce obligatia de parinte si educator la asigurarea hranei, pentru el aceasta fiind echivalentul traiului bun . dupa prima fuga de acasa a lui Robert si respectiv, prima spargere, in loc sa se gandeasaca ca el ar putea fi cauza, l-a snopit in bataie cu lantul pana i-a crapat pielea pe el, l-a tinut o noapte intreaga legat de copac si l-a obligat sa bea apa cu sare. Alta data, pentru ca nu a vrut sa-i cumpere tigari, l-a legat de piciorul patului si l-a tinut acolo o saptamana. Insa pedeapsa preferata este bataia cu furtunul, deoarece este subtire, elastic, se muleaza mai bine pe corp si ustura mai rau. La ultima bataie l-a rupt pe Robert, fapt care a facut-o pe sotia acestuia sa faca haz de necaz, afirmand ca-i pare rau de furtun, ca era al ei ii era destinat ei. Din arsenalul de rele tratamente aplicate lui Robert, cat si fratiilor lui, nu trebuie uitate bataia cu pumnii si cu picioarele sau amenintarea cu cutitul. Robert chiar mi-a aratat o cicatrice cu care s-a ales in urma unei zgarieturi cu cutitul, asa ca sa-l sperii, sa-i vina mintea la cap. Ionel nu este de acord cu parintii, care isi maltrateaza copiii sa fie sanctionati; de fapt nu este de acord cu formularea: prini care isi maltrateaz copiii. El crede ca fiecare isi invata copilul de bine si
60

incearca sa scoata om din el cum crede de cuviinta; are acest drept ca parinte si cel mai bun mijloc este bataia pe care o considera rupt din rai, iar in ceea ce priveste pedeapsa corporala aplicata sotiei afirma ca: Femeia are niste coaste de drac, pe care barbatul trebuie sa i le scoata. O problema de importanta majora o reprezint relaia dintre profilul moral comportamental al prinilor si motenirea ereditara pe care o las in urma lor. Pentru o influenta ereditara nefasta este suficient chiar si alcoolismul mamei sau al tatlui care nu implica neaprat un conflict cu justiia. Ionel este o persoana care dorete sa aib ntotdeauna ultimul cuvnt. Aceasta atitudine ia forme diferite: incercarea de a-i domina pe altii, chiar infricosandu-i; monopolizarea cuvantului in familie; placerea de a contrazice; de a soca sau de a critica cu rautate, de a umili; dorinta de razbunare pentru cea mai mica ofensa, reala sau imaginara. Aceasta atitudine suscita, bineinteles antipatia celorlalti. In cazul lui R., ntlnim atat maltratare psihica, determinata de relaiile conflictuale dintre prini (cnd i-am spus ca am stat de vorba cu parintii lui, prima intrebare pe care mi-a pus-o a fost daca iar era mama lui batuta), cat si fizica, determinata de pedepsele corporale aplicate de tatal sau. Timorat fiindsi adus de catre parinti in situatia de a trai un puternic sentiment de nesiguranta, a dobandit cu alti hoinari ai strazii un sentiment al puterii, al sigurantei si libertatii, devenind in felul acesta foarte activ si inspirat in a comite tot felul de acte aberante, cu caracter predelictual si delictual (fumat, betii, frecventarea jocurilor de noroc, hotii, spargeri, etc.), ajungand asa cum am amintit, ca la 12 ani si cateva luni sa aiba in jur de 43 de dosare penale. Unii dintre partenerii lui de vagabondaj se numeste Boceanu si are 14 ani. Si el provine dintr-o familie nu tocmai fericita: mama sa face nego la sarbi, deci este mai tot timpul plecata, iar tatal de-al doilea nu se prea poarta ca un parinte cu el; insa familia lui dispune de o
61

situatie materiala destul de buna, nu de putine ori acesta furand bani de acasa. Si sora lui Robert, Guardiola, beneficiind de acelasi tratament in cadrul familiei, a luat impreuna cu acesta drumul pribegiei. Insa ea nu a rezistat timp indelungat nesigurantei zilei de maine si s-a intors acasa. Desi nu se simte prea bine in mijlocul familiei doreste sa se reintegreze acesteia. R. insa nici nu vrea sa auda. El a spus ca, dupa ce va iesi din Centru, nu va mai vagabonda, dar cu conditia sa se mute la parintii mamei lui care locuiesc intr-o comuna apropiata de orasul lor. De asemenea doreste sa-si reia scoala, pe care a ntrerupt-o in clasa a V-a. Avnd in vedre comportamentul sau in Centrul de Minori, acesta a fost caracterizat de catre referenti ca fiind un copil rau, care le-a dat multa bataie de cap mintindu-i de multe ori si incercand sa evadeze, cateodata chiar reusind. In ultima tentativa a taiat gratiile de la fereastra si a sarit de la etajul III. Nu a patit nimic, dar a fost si prins. ntrebat fiind de ce a ncercat sa fuga a rspuns ca se plictisete si ca nimeni nu se ocupa de el. Inrairea lui Robert este o fatalitate? Cu siguranta ca nu. Este doar un raspuns firesc la atitudinea si procedeele gresite ale celor din jur, mai ales ale familiei. Comportamentul infractional este mai degraba expresia unui deficit de afectiune si incercarea disperata de a atrage atentia asupra sa. Un exemplu in acest sens l poate constitui si paguba pe care o face intr-un magazin, mai mare decat furtul in sine: intr-o noapte fiindu-i foame, a intrat intr-un magazin universal, dorind sa manance oua ochiuri. Cum nu a stiut sa dea drumul la aragaz a jucat in picioare 500 de oua; alta data, fiindu-i pofta de banane, a spart un chioc, a mancat pana s-a saturat; iar cu restul a inceput sa se distreze aruncand in oamenii de pe strada. In ceea ce privete minciuna cauzele care l determina pe copil sa minta sunt numeroase, ns cele mai importante sunt cele care exprima

62

insecuritatea afectiva a copilului sub influenta negativa a parintiilor ; minciuna de aparare, dezvoltata ca o reactie a copilului la teama de pedepse brutale (ca sa nu ma bata il minteam ca i-am adus tigari). Copilul invata adesea sa mint si printr-un act de imitare a comportamentului adultului. Acelasi lucru se ntmpla atunci cnd unul din prini ii cere sub amenintarea unei pedepse aspre, sa nu dezvaluie un fapt, obligandu-l in felul acesta sa minta, sa-si formeze in felul acesta deprinderea de a ascunde adevarul, pentru a salva anumite situatii critice. Citatele aparin lui Gh.Marin Minciuna la copil, Bucuresti Ed.Didactica si Pedagogica, 1969. n prezent copilul a fost eliberat din Centrul de Minori pe baza unei semnturi din partea prinilor ca vor avea grija de el (acest lucru s-a mai ntmplat de aproximativ 10 ori, deci nu stiu cat succes va avea aceasta metoda). Nu trebuie uitat faptul ca Robert nu doreste sa se intoarca in mijlocul familiei, socotind ca singura solutie este sa locuieasca la parintii mamei. Unii specialiti spun c un copil se dezvolt armonios numai n cadrul familiei alturi de prinii lui. i aa este normal. ns aceasta este clar o abatere de la normalitate (pe care as vrea sa o consider excepia care ntrete regula, dar realitatea nu este numai aceasta). Dac nici convieuirea cu bunicii nu da roade, unica soluie oferita de cadrul legislativ actual in protecia copilului o constituie internarea lui intr-un Centru de Plasament. Robert dorete s renceap coala i s fie n viitor de meserie POLIIST(!!!).

63

CAZUL 2 Eecul si abandonul colar ; lipsa de supraveghere a scolii. Aparitia unor manifestari deviante ale minorilor-elevi este strns legata de existenta unor disfunctii educative ale scolii, concretizate in insuficienta cunoastere a conditiilor sociofamiliale in care acestia locuiesc si se dezvolta, nesupravegherea de ctre scoala a elevilor problema, a anturajului acestora etc. Numitul N. F. impreuna cu cei doi prieteni ai si, aveau de mult in gand sa incerce o experienta noua si asfel intr-o zi au hotarat sa-si incerce norocul la fete. Intamplarea a facut sa o intalneasca pe R., o colega cu doi ani mai mica si sa o convinga sa vina cu ei. Prima lor experienta a fost un viol in grup.

Istoricul familiei C.E. (fosta N.E.), mama minorului N.F. s-a nscut la data de 27. 01. 1967 n localiatatea Orova, judeul Mehedini, a absolvit 12 clase, fiind de profesie prelucrtor n lemn. La vrsta de 18 ani n urma unei relaii ntmpltoare a dat natere copilului N.F., pe care l-a crescut cu greutate, facnd i multe sacrificii (umblnd cu el din spital n spital, copilul fiind nscut i prematur, la 7 luni, cu greutatea de 950 g. n anul 1988 s-a cstorit cu numitul C.P., cstorie n urma creia au rezultata 3 copii : C.B., nscut la 7.05. 1995, C.G., nscut la data de 25.10.1988 i C.S. nscut la data de 13.07.1993.

64

Soii C. locuiesc mpreun cu cei trei copii ai lor n com. Ieelnia, jud. Mehedini, ntr-o cas compus din trei camere, un hol i o buctrie, care este proprietatea numitei C.A., mama lui C.P., iar N.F. este internat ntr-o coala special, care are un program special pentru copiii cu tulburri de comportament i cei cu deficiene mentale. Situaia material a familiei C. este precar, singurul care aductor de venituri fiind soul. Din punct de vedere medical ntreaga familie (n afara subiectului acestui caz i uneori a comportamentul tatlui fa de copilul soiei, atunci cnd este n stare de ebrietate) se ncadreaz n categoria persoanelor sntoase clinic. Relaiile intrafamiliale se desfoar normal, cu anumite divergene ivite ca urmare a lipsurilor materiale, fiindc soul este singurul care aduce bani n cas, dar o parte din ei se mai duc i pe plcerea soului de a consuma alcool. Iar aceast plcere o practic mai ales n week-end, cnd subiectul N.F. (copilul din flori al soiei lui) este i el acas. Tatl cel vitreg al lui N.F., bea de fa cu copiii, iar pe N.F. l trateaz ca fiind un intrus n acea familie i devine violent, agresiv, pornete la ceart i cnd ajunge la starea de ebrietate face scandal i adreseaz cuvinte jignitoare i nclinaii sexuale mamei i mai ales copilului acesteia. La acestea asist i subiectul celui de-al doilea studiu de caz, care ar trebui scos din mediul familial i s fie internat definitiv ntr-un centru de plasamnet sau ntr-un centru privat i s fie sub supraveghere de ctre o instituie sau o persoana autorizat, pentru al integra n cadrul social. Ar fi indicat :

65

s se acorde evenimentului importana cuvenit, acesta putndu-se s ndrume cazul ctre cabinete specializate de recuperare ; cazul s fie instrumentat complex, iar concluziile investigaiei s

constitui ntr-un precedent ;


-

conduc la un verdict i la o soluie adecvat nevoilor vrstei copilului.

CAZUL 3 Minorul D.W. n etate de doar 15 ani i jumtate, sancionat pentru comiterea infraciunii de tlhrie, mpreun cu doi majori, prin devalizarea unor magazine i autoturisme. Provine dintr-o familie organizat, cu o situaie material bun, nelipsindu-i cele necesare creterii i educrii. Din nefericire, mama sa a avut o atitudine de protejare excesiv a minorului, ocrotindu-l de toate dificultile i satisfcndu-i toate poftele. Atras de mirajul aventurii, a ncercat la un moment dat s plece n alt ar, ns fiind minor, a fost readus n ar i ncredinat unui colectiv de munc i supraveghere. ntr-un interval de numai ase luni, minorul a schimbat trei locuri de munc pentru a i se pierde urma, ajungnd, n final, s comit fapte de tlhrie n complicitate cu doi prieteni majori. Istoricul familiei D.M. i D.B., romni, de religie romano-catolic, s-au cunoscut n urm cu 27 de ani, n localitatea Craiova, unde i terminau studiile superioare. Dup terminarea studiilor s-au cstorit i au fcut o nunt ca n filme. Locuiesc ntr-o cas frumoas i mobilat adecvat, cu aparaturi electronice performante de tot felul care le uureaz viaa de zi cu zi, au tot

66

confortul, cu condiii materiale care le asigur o existen civilizat, plcut, comod i igienic. Dar viaa pe care o duc ei, o via modern, confortabil i cu toate plcerile pe care i le pot satisface avnd posibiliti materiale, nu compenseaz cu dragostea i afeciunea pe care trebuie s o ofere prinii n cadrul familiei. Acest confort, nu este de ajuns pentru creterea i educarea copilului, ca el s se poat forma psihic i social. Tatl copilului, fiind cpitan pe un vas (navignd n jurul lumii), i meseria nepermindu-i s fie n mijlocul familiei aa cum ar fi normal i benefic pentru creterea fiului lor, ajunge n cursul unui an doar de 3-4 ori s-i vad fiul care ar avea nevoie de autoritatea tatlui pentru a nu continua s se comporte ca un infractor i chiar svrind acte aberante. Deci, copilului i-a lipsit autoritatea tatlui, D.W. fiind crescut de mama, care a avut o atitudine sufocant asupra copilului exagernd prin protejarea acestuia de orice problem, l rsfa i i druia copilului tot ce acesta cerea. Dar copilul fiind pasionat de aventur, i stul de atitudinea excesiv a mamei, intr ntr-un anturaj cu caracter delictual, ajungnd s comit fapte de tlhrie, de furturi din maini i altele n complicitate cu doi prieteni majori. n concluzie, baza economic nu este esenialul n creterea copilului, dei ajut destul de mult n posibilitatea de a-i oferi aproape orice (o coal bun, alimentaie echilibrat, satisfacerea pasiunilor pentru activitile nspre care copilul are nclinaii etc.), una dintre cele mai importante funcii ale familiei, este funcia formativ-educativ,respectiv modul n care prinii reuesc s-i educe copiii, s-i integreze n viaa de familie i n societate.
67

Familia trebuie s-i inoculeze copilului ideea datoriei sale, s-i cunoasc relaia cu coala, modul cum i utilizeaz timpul liber, precum i anturajul n care se afl. Subiectul ultimului studiu de caz ar avea totui o ans mai mare de recuperare, i s nu mai continue cu svrirea nenumratelor infraciuni, dac acesta ar fi internat ntr-un centru de reeducare i s-ar pune n aplicare msurile educative (n special mustrarea, i bineneles internarea ntr-un penitenciar pentru minori), pentru a-i da seama de greelile i faptele comise, de asemenea c a nclcat nite norme care trebuie respectate.

O ncercare de tipologizare a manifestarilor delincvente juvenile n evaluarea si estimarea diferitelor manifestari delincvente juvenile un rol important revine identificarii si localizarii deficientelor educative din mediul familial, scolar si social, ca si conditionarilor obiective si subiective, spontane si constiente, necesare si intamplatoare dintre unii factori interni (care in de personalitatea tnrului) si externi (de nataura economica, sociala, culturala). In consecinta, in mecanismul etiologic al comportamentului delincvent juvenil intervin o serie de situatii si circumstante, intre care mai importante sunt urmatoarele : 1) situatie socioeconomica si culturala a tanarului si a familiei din care face parte ; 2) situaia i condiiile n care se realizeaz socializarea, integrarea i controlul social al comportamentului tnrului ; 3) situaia personalitii tnrului ; 4) situaii sau condiii favorizante ori incitante. n funcie de gradul de influenta si intersectare a acestor situatii si condiii, comportamentul delincvent juvenil prezinta diferente sensibile de la un individ la altul, mergand de la simple conduite nonconformiste, de
68

evaziune si independenta, pana la forme de comportament grave si deosebit de grave. Pe acesta baza, s-a incercat chiar alcatuirea unor tipologii a diferitelor categorii d comportamente delincvente, fiind stabilite patru tipuri: 1) comportament antisocial accidental sau ocazional ; 2) comportament predelictual ; 3) comportament delictual propriu-zis ; 4) comportament infracional patologic. Dei are meritul de a sesiza diferenele dintre primele doua tipuri de comportament, incluse de fapt in aria predelincventei juvenile, si uramatoarele doua (care necesita intervenia social-juridica i, respectiv, medicala), aceast clasificare utilizeaz criterii diferite, att de natura social-juridica, cat i de natur psihologic i psihiatric (cum ar fi, de pild, devierea de la normalitate). Avnd n vedere vrsta i persoana tnrului delincvent, tipul de delict svrit, antecedentele socioeconomice i culturale ale mediului din care provine tnrul, atitudinea fa de fapta comis i posibilitile reale de recuperare i resocializare, pe baza analizei etiologice i predictive a minorilor internai am alctuit o tipologie sumar a diferitelor comportamente delincvente juvenile :
1)

comportamente delincvente ocazionale,nestructurate, cu un grad

sczut de periculozitate social, caracteriznd pe cei minori care au beneficiat d condiii adecvate de socializare familial i colar. n aceast categorie sunt inclui, de regul, minori care au intrat sub influena unor anturaje nefaste, fiind scpai de sub supravegherea prinilor i a colii. Pentru marea majoritatea a acestor minori exist anse reale de recuperare social, dac sunt evitate pericolele etichetrii rului i induciei negative existente n timpul perioadei de resocializare a lor in institutele de profil ;
2)

comportamente delincvente structurate, cu un grad de

periculozitate social, caracteriznd pe acei minori cu un nivel sczut de


69

integrare social i profesional i care prezint dificulti de adaptare, tulburri de comportament sau de socializare. Dei au fost sancionai n mod repetat, nu s-a reuit recuperarea lor, fiind internai de mai multe ori n colile de profil;
3)

comportamente delincvente recurente, cu o deosebit

periculozitate social, concretizate n delicte de omor, viol, tlhrie, vtmri corporale grave etc. Ele definesc pe acei minori care provin, de regul, din medii de socializare negativ, medii parazitare, unde au fost socializai i nvai ntr-un spirit agresiv i violent, ncepnd cu un limbaj obscen, minciun, ceretorie, prostituia i perversiunile sexuale i terminnd cu violurile, tlhriile i omuciderile. ntruct asemenea acte sunt comise prin violen i agresivitate sporit, se impune adoptarea unor msuri speciale de resocializare a fptailor minori, prin internarea lor n coli speciale de munc i reeducare cu regim sever. CONCLUZII I PROPUNERI Practica ne arat c minorii internai n centrele de reeducare i nchisorile de minori se confrunt de foarte multe ori cu grave nclcri ale drepturilor lor, existnd posibilitatea ca cineva s rmn n custodie foarte mult timp pn cnd pedeapsa s-i fie pronunat. Pe lng toate aceste aspecte, mai exist i problema economica a ineficienei acestor msuri, privarea de libertate fiind foarte costisitoare i foarte puin ineficient la o analiz cost/beneficiu. Astfel, pe viitor ar fi util considerarea unei reforme a sistemului n sensul asigurrii respectrii drepturilor copilului : o nfiinarea unor instane speciale pentru copii ;

70

o ; o

dezvoltarea de programe de popularizare a drepturilor copilului, att n

rndul minorilor delincveni, ct i al cadrelor ce lucreaz n locurile de detenie angajarea n sistem a unor specialiti pe problemele drepturilor copiilor o dezvoltarea de servicii sociale de stat i private care s monitorizeze gradul de respectare a drepturilor copilului ; o o o a. b. c. d. e. f. creterea rolului organizaiilor care au ca obiect respectarea drepturilor dezvoltarea de alternative viabile la sanciunile cu privarea de libertate ; dezvoltarea unui sistem de justiie recuperativ i nu punitiv pentru tnrul implicat i asum rspunderea pentru actele svrite i se copilul s fie implicat n deciziile care l privesc ; deciziile referitoare la minor implic i familia ; s se asigure un contact eficient i terapeutic ntre victim i agresor ; s se evite pe ct posibil un proces greoi i contactul cu justiia formal; s se evite privarea de libertate a tnrului, acest proces s fie utilizat omului i al celor ce se ocup de copii ;

care s fie pregtii n lucrul cu copii ;

minori, care s stipuleze urmtoarele : supune consecinelor acestor acte ;

doar pentru integrarea i corectarea copilului i nu pentru excluderea i marginalizarea lui ;


o

crearea unor centre /servicii de arest preventiv pentru minori care s organizarea de minicentre de reeducare n subordinea Ministerului de desfiinarea centrelor de reeducare de mari dimensiuni ; modificarea legislaie n vigoare, mai exact a Codului Penal, a Codului de

aparin de Primrii sau s fie n subordinea Ministerului de Justiie ; o Justiie folosind spaii puse la dispoziie de Prefectur ;
o

Procedur Penal, a Decretului 575/1972, aplicarea legii probaiunii, n sensul

71

c odat arestat, un minor s fie chemat serviciul de probaiune i, implicit, pentru reinerea pe durata a 24 de ore la sediul poliiei s fie solicitat de ndat serviciul de urgen de asisten social.

La nivel macrosocial, msurile de prevenie i profilaxie sunt mai dificil de elaborat (neavnd nc dimensiune real a fenomenului) i aplicat (neavnd nc o legislaie statuat n acest domeniu). Oricum, trebuie s evitm pe ct posibil multiplicarea textelor legislative care s includ norme prohibitive pentru tineri i s extindem prescripiile normative ce permit accesul nelimitat al acestora spre statusuri sociale superioare. Avnd n vedere, n acest sens, elaborarea unei noi legislaii a muncii pentru tineri, a unui nou cadru al dreptului familiei tinere ca i a uni cod moral i penal pentru faptele svrite n perioada minoratului etc. Acordnd drepturi sporite tinerilor n societate, n funcie de aptitudinile, capacitile i competena lor profesional i cultural, n mod corelativ va trebui s includem i obligaii i, n primul rnd, cea de a respecta legile i normele de convieuire social dezirabile. La nivel microsocial, se impune revitalizarea funciilor de baz ale instituiilor sociale cu rol educativ i de control social, n primul rnd, ale familiei, colii, ntreprinderii, clubului de tineri etc. ntruct familia reprezint factorul primordial al socializrii morale i al integrrii adolescentului n societate se impune, cu necesitate, adoptarea unor msuri de stimulare economic a familiilor cu dificulti financiare, care au n cretere sau ntreinere copii minori. Acelai lucru este valabil i pentru familiile alctuite din prini handicapai fizic ori psihic sau care au n ntreinere copii handicapai. O alt msur de politic familial vizeaz mrirea numrului de instituii de asisten social, ale crei tradiii pot fi valorificate, ntr-un sens benefic pentru protecia i ocrotirea familiei i adolescentului care
72

ridic probleme de adaptare i comportare social. De asemenea, propun nfiinarea i multiplicarea, n cadrul centrelor i cabinetelor de consiliere familial, a unor grupuri de lucru specializate n cauzele cu copii - problem i a unor centre specializate pe delincven juvenil i consiliere a minorilor i adolescenilor care au comis fapte reprobabile.

BIBLIOGRAFIE
1.

BANCIU DAN, RDULESCU SORIN M. Introducere n sociologia delincvenei juvenile (Adolescena - ntre normalitate i devian), Editura Medical, Bucureti, 1990

2.

BANCIU DAN, RDULESCU SORIN M., VOICU M. Introducere n sociologia devianei, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1985
73

3.

BANCIU DAN, RDULESCU SORIN M., VOICU M. Adolescenii i familia, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1987

4. 5.

CODUL PENAL, Codul juristului DRAGOMRESCU V. Psihosociologia comportamentului deviant, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1976

6.

ION FILIPESCU Tratat de dreptul familiei, Editura ALL, Bucureti, 1999 NEAMU GEORGE, BOCANCEA CRISTIAN, Elemente de asisten social, Editura Polirom, 1999 PITICARIU MIRCEA, RDULESCU SORIN M., Devian comportamental i boal psihic, Editura Academiei Republicii Socialiste Romnia, Bucureti, 1989

7.

8.

9.

RUXANDRA RCANU Psihologie medical i asisten social, Societatea tiin i Tehnic, Bucureti, 1996 Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, publicat cu sprijinul Programului DAPHNE al Comunitii Europene

10.

74