Sunteți pe pagina 1din 2

Romanitatea romnilor Fiecare popor doreste s afle ct mai multe despre modul in care a luat nastere.

Insa, de multe ori aceste informatii sunt sumare si contradictorii, din cauza faptului ca formarea unui popor este un proces complex si indelungat, a carui momente pot fi surprinse cu greu din documente. Elementul fundamenal al identitatii poporului roman il reprezinta romanitatea romanilor.Procesul prin care poporul roman a asimilat civilizatia, cultura si limba latina se numeste romanizare.Acest proces a inceput inca de la primele contacte ale dacilor cu romanii(legaturi economice si comerciale) din secolul II i.Hr, s-a desfasurat intensiv intre secolele I-III d.Hr, cand o mare parte a teritoriului nord dunarean a intrat in componenta Imperiului Roman dar a continuat si dupa Retragerea Aureliana din 275 Etnogenza poporului roman s-a incheiat in perioada migratiilor, secolele VIII-IX, cand sunt mentionati in izvoarele istorice drept vlahi,valahi,olohi, acestea reprezentand etnonime pentru romanici. Problema romanitatii romanilor a interesat istoricii inca din Evul Mediu insa a retinut si atentia carturatilor, cronicarilor sau oamenilor politici. Nu intamplator, carturarii umanisti au abordat problema romanitatii romanilor. Acestia activau pentru trezirea constiintei contemporanilor in privinta opririi expansiunii Imperiului Otoman, ce punea in pericol ntreaga europ. Astfel,umanistul italian Poggio Bracciolini este primul care afirma originea romanica a poporului roman. El afirma continuitatea elementului roman in rile romne,locuite de o populatie romana de la Traian incoace, care nu si-au pierdut limba latina ci au transformat-o in limba romana.Afirmarea originii romane a romnilor reapare la Flavio Biondo, Eneea Silvio Piccolomini si Antonio Bonfini. Apoi, primul romn care sustine originea latina a limbii romne si descendena romnilor din poporul roman este Nicolau Olahus, in opera sa Hungaria, din secolul XVI.Secolul urmtor, cronicarii romni precum Grigore Ureche si Miron Costin au sustinut unitatea de neam si de limba a poporului roman, pprin aducerea unor dovezi despre originea lor latina si vechimea pe acele meleaguri. Totusi, romanitatea romanilor devine obiect de disputa in secolul XVIII, pe fundalul miscarii de emancipare politica a romanilor transilvaneni, initiata de Inochentie Micu Klein, care redacteaza Supplex Libellus, si continuata de reprezentantii Scolii Ardelene cu Supplex Libellus Valachorum( prin care revendicau drepturi pentru toti romanii, proportional cu nr lor).Romanii doreau biserica ortodoxa oficiala, drepturi politice si limba romana limba oficiala, utilizand drept argumente numarul lor si vechimea lor. Datorita acestor revendicari si a argumentelor s-a declansat reactia dualismului austroungar, sub forma teoriei imigrationiste. Ideile emise intai de Frantz Sulzer au fost preluate , dezvoltate si sistematizate de catre austriacul Robert Roesler, care incerca sa demonstreze dreptul istoric al stapanirii austro-ungare in Transilvania, negand continuitatea romanilor.Argumentele utilizate au fost exterminarea dacilor in cele 2 razboaie daco-romane, imposibilitatea romanziarii in cei 165 de ai de stapanire romana, faptul ca Dacia ar fi ramas

pustie dupa 275,si poporul romn era un popor de pastori nomazi, care s-a format la sud de Dunre, de unde a migrat la N in secolul 13. Teoria a fost combatuta inca din secolul emiterii ei, atat de istorici romani (AD Xenopol, BP Hasedu) cat si de istorici straini (E.Gibbon,TH Momsen).In lucarea sa Studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana AD Xenopol aducea drept argumente toponimele si hidronimele de origine latina, dovezile arheologige si epigrafice, precum si termienii crestini din limba latina care dovedesc raspandirea crestinismului(prin intermediul misionarilor, in randul populatiilor vorbitoare de limba latina).Mai mult, poporul roman este considerat de istoric o imbinare a elementelor geto-dacice, romane si slave, unde elementul roman este cel fundamental.In plus,el afirma ca nu esxisa izvoare isorice care sa ateste o migratie de mari dimensiuni de la S la N Dunarii, combtnd astfel si afirmatia lui Rosler conform careia poporul roman s-a format la sud de Dunre, de unde a migrat. Consider ca romnii au avut constiinta originii latine comune, a vechimii, a unitii de neam n tot cursul secolelor trecute, fapt ce a stat la baza formarii constiintei nationale si a realizarii statului roman modern.Necesitatea studierii acestui domeniu vine di aceea ca un popor nu poate exista fara sa isi cunoasca originile, neputand astfel avea identitate si autenticitate in istorie.Mai mult, necunoasterea originilor poate reprezenta si un pericol, caci alte popoare pot emite pretentii nefondate referitoare la preeminenta lor in spatiul respectiv, cum s-a intamplat de exemplu in timpul dulaismului Austro-Ungar cu Transilvania.