Sunteți pe pagina 1din 21

CUPRINS Cap.I ARGUMENT ...............................2 Cap.II AMPLIFICATOARE.4 II.1. Notiuni generale.......................................................4 II.2. Amplificatoare de putere...........................................8 II.2.1.

Cuplajul prin transformator..8 II.2.2. Amplificator de putere in clasa A..9 II.2.3. Amplificator de putere in clasa B...................10 II.3. Amplificatoare operationale.....................................13 II.3.1. Amplificatorul operational inversor.................14 II.3.2. Amplificatorul operational neinversor.............15 BIBLIOGRAFIE ...
..17

Cap.I ARGUMENT
Am ales tema Amplificatoare deoarece prezinta o importanta deosebita intr-un proces automatizat. Aceasta lucrare este o prezentare a unui set de informatii referitoare la amplificatoare. In primul capitol am scris argumentul, care este o prezentare generala a proiectului. In capitolul doi am prezentat cateva notiuni generale despre amplificatoare, amplificatoare de putere (cuplajul prin transformator, amplificator de putere in clasa A, amplificator de putere in clasa B), amplificatoare operationale (amplificatorul operational inversor, amplificatorul operational neinversor). Prin circuite electronice se inteleg acele circuite care contin componente electronice;tuburi electronice sau dispozitive semiconductoare, avand caracteristici curent-tensiune neliniare si posibilitatea de a comanda prin semnale electrice parametri lor. Una din aplicatiile cele mai raspandite ale acestor circuite este amplificarea semnalelor, adica obtinarea la bornele de iesire ale unui montaj, numit amplificator, a unui semnal, de obicei de aceiasi forma si frecvente ca cel aplicat la intrarea lui, dar de aplitudine marita. In cazul general, un amplificator reprezinta un cuadripol activ, prevazut cu doua borne de intrare si doua borne de iesire, capabile sa redea la iesire semnale electrice de putere mult mai mare decat cel de la intrare. Pentru a indeplinii aceasta functie, un amplificator trebui prevazut cu o sursa de energie, pe seama caruia se obtine sporul de putere de la iesire si cu elemente active care sa transforme o parte din energia absorbita de la sursa de alimentare in energie de curent alternativ, variabila in ritmul semnalului. Performantele amplificatoarelor se exprima prin anumite caracteristici sau parametri. Marimile fundamentale caracteristice pentru functionarea unui amplificator sunt: coeficientul de amplificare, caracteristicile amplitudine-frecventa si faza-frecventa, distorsiunile, raportul semnal-zgomot, gama dinamica,
3

sensibilitatea In cazul amplificatoarelor de putere prezinta interes nu numai amplitudinea semnalului de la bornele de iesire al amplificatorului, ci si puterea debitata de acest semnal in sarcina. In mod obisnuit, pentru a obtine o anumita putere la iesirea etajului final al amplificatorului, trebuie aplicata o anumita putere la intrarea lui, deci acest tip de amplificatoare se caracterizeaza printr-o anumita amplificare de putere. In principiu, exista doua deosebiri principale intre amplificatoarele de tensiune si cele de putere, in privinta conditiilor specifice de functionare: -nivelul semnalului necesar la intrare: semnal mic la amplificatoarele de tensiune si semnal mare la cele de putere; -valoarea impedantei de sarcina; relativ mare, pentru amplificatoarele de tensiune, mica pentru amplificatoarele de putere. Datorita valorilor foarte diferite pe care le au rezistenta de iesire a unui montaj cu tranzistor (sute de k, M) si valoarea sarcinii (cativa ohmi), pentru realizarea unui transfer maxim de putere in impedanta de sarcina cuplajul intre iesirea etajului si sarcina se face prin intermediul unui transformator care transforma impedanta de sarcina la valoarea optima a impedantei de sarcina a amplificatorului. Dezavantajul etajelor clasa A poate fi evitat folosind la amplificatoarele de putere clasa B de functionare. In acest caz, insa, datorita reproducerii la iesire a unei singure alternante din semnalul sinusoidal aplicat la intrare, este necesara folosirea a doua tranzistoare care sa reproduca pe rand cate una din alternante. Acest sistem de functionare se numeste ,,in contratimp. Cele mai reprezentative scheme de amplificare de putere functionand in clasa B sunt: cu tranzistor de acelas tip, in montaj simetric, excitate de la un etaj defazor printr-un transformator cu priza mediana: acelasi montaj, excitat de la un etaj defazor cu sarcina distribuita, cu cuplaj RL. In ambele cazuri, cuplajul cu sarcina se face printr-un transformator de iesire cu priza mediana; cu tranzistor de tip opus, in montaj complementar, cuplate cu etajul precedent cu un simplu condensator si cu sarcina (difuzorul) direct sau prin condensator; cu tranzistoare identice, in montaj cvasicomplementar, excitate printr-un etaj defazator(fie cu transformator cu priza mediana, fie cu sarcina distribuita) si
4

cuplate cu sarcina fie direct, fie prin condensator. In principiu, oricare ar fi schema folosita, trebuie ca semnalul de intrare sa fie astfel aplicat incat fiecare din tranzistoare sa conduca, pe rand, cate o alternanta, iar la iesire, intregul semnal sa fie reconstituit pe rezistenta de sarcina a difuzorului. La amplificatoarele operationale tensiunea de iesire este proportionala cu diferenta celor doua tensiuni de intrare. La realizarea amplificatoarelor operationale in tehnologie intregrata, apar capacitati parazite care sunt in paralel cu rezistentele de intrare respectiv de iesire ale etajele circuitelor. In finalul lucrarii am prezentat Bibliografia ce contine manualele de specialitate din care am extras material pentru lucrarea de specialitate pe care am prezentat-o.

Cap.II AMPLIFICATOARE

II.1. Notiuni generale


Prin circuite electronice se inteleg acele circuite care contin componente electronice;tuburi electronice sau dispozitive semiconductoare, avand caracteristici curent-tensiune neliniare si posibilitatea de a comanda prin semnale electrice parametri lor. Una din aplicatiile cele mai raspandite ale acestor circuite este amplificarea semnalelor, adica obtinarea la bornele de iesire ale unui montaj, numit amplificator, a unui semnal, de obicei de aceiasi forma si frecvente ca cel aplicat la intrarea lui, dar de aplitudine marita. In cazul general, un amplificator reprezinta un cuadripol activ, prevazut cu doua borne de intrare si doua borne de iesire, capabile sa redea la iesire semnale electrice de putere mult mai mare decat cel de la intrare. Pentru a indeplinii aceasta functie, un amplificator trebui prevazut cu o sursa de energie, pe seama caruia se obtine sporul de putere de la iesire si cu elemente active care sa transforme o parte din energia absorbita de la sursa de alimentare in energie de curent alternativ, variabila in ritmul semnalului.

Fig.1 Simbolul unui amplificator cu mai multe etaje Un amplificator consta din unul sau mai multe etaje de amplificare. Ele se pot clasifica dupa urmatoarele criterii: Dupa natura semnalului cu preponderenta amplificata, se intalnesc: amplificatoare de tensiune amplificatoare de curent
6

amplificatoare de putere Primele doua categorii au la intrare semnaleelectrice de amplitudini relativ mici, fiind numite de semnal mic. Cea dea treia categorie de amplificatoare trebuisa furnizeze la iesireputeri mari, cu un randament aceptabil ; ele lucreaza aproape de posibilitatile lor maxime, in privinta puterii disipate, a curentilor si a tensiunilor de aceea se numesc amplificatoare de semnal mic. Dupa tipul elementelor active folosite se intalnesc: amplificatoare cu tunuri electronice amplificatoare cu semiconductoare amplificatoare cu circute integrate amplificatoare magnetice Dupa valoarea benzii de frecventa a semnalelor amplificate, adica dupa valorile frecventelor semnalului de intrare, amplificatoarele se pot clasifica: amplificatoare de curent continuu; amplifica frecvente incepand cu J = 0 amplificatoare de audiofrecventa (joasa frecventa); amplifica semnale in banda audibila intre 20 Hz si 20 KHz. amplificatoare de radio frecventa (de inalta frecventa); pentru frecvente cuprinse intre 20 KHz si 30 MHz amplificatoare de foarte inalta frecventa; pentru frecvente cuprinse intre 30 MHz si 300 MHz Banda amplificatoare este cel putin egala cu cea a semnalelor redate. Dupa latimea benzii de frecventa amplificata, se intalnesc: amplificatoare de banda ingusta (9-30 KHz) amplificatoare de banda larga (amplificatoare de videofrecventa), avand o gama de frecvente amplificate cuprinsa intre cativa herti (0 Hz) si 5 MHz (teoretic 6 Hz) Dupa tipul cuplajului folosit intre etaje, se pot intalni: amplificatoare cu cuplaj RC amplificatoare cu circuite acordate amplificatoare cu cuplaj prin transformator amplificator cu cuplaj rezistiv (numit si amplificator cu cuplaj galvanic sau de curent continuu). De obicei un amplificator apartine simultan mai multor
7

categorii de clasificare. De exemplu, un amplificator de tensiune dintr-un receptor de radio poate fi un amplificator cu tranzistoare, de audiofrecventa, de semnal mic, de banda ingusta, cu cuplaj RC. Performantele amplificatoarelor se exprima prin anumite caracteristici sau parametri. Marimile fundamentale caracteristice pentru functionarea unui amplificator sunt: coeficientul de amplificare, caracteristicile amplitudine-frecventa si faza-frecventa, distorsiunile, raportul semnal-zgomot, gama dinamica, sensibilitatea Coeficientul de amplificare. Amplificarea este ce mai importanta marime caracteristica a unui amplificator. Ea reprezinta raportul dintre o marime electrica de la iesirea amplificatorului si marimea corespunzatoare de la intrare. In functie de natura acestei marimi electrice, se pot defini:

Au =
amplificare in tensiune;

U ies U in tr

Ai =
amplificare in curent;

I ie s I in tr
Pies Pintr

amplificare in putere; Deoarece semnalul de iesire poate fi defazat fata de cel de intrare, inseamna ca amplificare in tensiune si cea in curent sunt numere complexe avand un modul A si o faza ; amplificare in putere este un numar real deorece putera este o marime scalara. La un amplificator cu mai multe etaje, amplificarea totala este egala cu produsul amplificarilor fiecarui etaj. Caracteristica amplitudine-frecventa. In cazul unui amplificator ideal, un semnal de amplitudine constanta si de diferite frecvente, amplifica la intrare, este redat la iesire tot cu amplitudine constanta, aceeasi pentru toate frecventele. In cazul amplicatoarelor reale, amplitudinea semnalelor de diferite frecvente de la iesire nu mai este constanta fiind mai mica spre capetele benzii, datorita urmatoarelor cauze: -elemente reactive din circuit (condensatoare, bobine) prezinta reactante ce variaza cu frecventa -factorii de amplificare (, ) ai tranzistoarelor depind de frecventa
8

Ap =

-dependenta amplificarii de frecventa este caracterizata prin curbele de variatie cu frecventa modulului si, respecriv a fazei amplificarii, deoarece amplificarea este un numar complex. Curba
A = A( )

se numeste caracteristica amplitudine-frecventa.

Fig.2 Caracteristica amplitudinefrecventa

Fig.3 Caracteristica fazafrecventa

Distorsiunile. Reproducerea inexacta a semnalului de iesire fata de cel de intrare datorita fie variatiei amplitudinii cu frecventa, fie a unei frecvente noi introduse, poarta numele de distorsiuni. Dupa tipul lor, ele pot fi: distorsiuni ale amplitudinii in functie de frecventa, distorsiuni ale fazei in functie de fracventa, distorsiuni armonice, distorsiuni de intermodulatie. Primele doua categorii se numesc distorsiuni de frecventa sau liniare, iar ultimile doua categorii se numesc distorsiuni neliniare. Distorsiunile de frecventa sunt foarte importante in etajele de semnal mic. Distorsiunile amplitudinii in functie de frecventa redau abaterile caracteristici reale de la caracteristice reale; se evalueaza
cantitativ prin relatia:
M= A( f ) A0 A0

, in care M este factorul de - este amplificarea la frecvente

distorsiuni de amplitudine,

( ) - amplificarea la anumita frecventa. Banda de medie, A f


1 = 0,707 2

frecventa a unui amplificator este domeniu de frecventa cuprins intre o frecventa limita superioara fs si o frecventa limita inferioara fi, a caror amplitudine reprezinta din amplitudinea frecventelor medii. La aceste frecvente amplificarea scade cu 3 dB fata de A0. Distorsiunile neliniare armonice sunt acele deformarii ale
9

semnalului de la iesirea unui amplificator care sunt produse de caracteristicile elementelor neliniare: tuburi electronice, tranzistoare, miezuri magnetice. Raportul semnal-zgomot reprezinta raportul intre tensiunea de iesire produsa de semnalul amplificat si tensiunea de zgomot propriu. Tensiunea de zgomot a unui amplificator este semnalul aleator produs de elementele componente ale amplificatorului: rezistoare, tranzistoare, datorita structurii discontinua a curentului electric. Ea se masoara la iesirea amplificatorului, scurtcircuitand bornele sale de intrare si poate fi redata si prin tensiune echivalenta de zgomot de la intrarea amplificatorului. Aceasta reprezinta valoarea tensiuni de intrare care ar crea la iesire tensiunea proprie de zgomot. Pentru ca semnalul de intrare sa nu fie perturbat in mod suparator de zgomot este necesar ca el sa depaseasca de un numar de ori nivelul zgomotului, deci sa se realizeze un anumit raport semnal-zgomot. Gama dinamica reprezinta raportul intre semanalul de putere maxima si cel de putere minima pe care le poate reda amplificatorul. Nivelul semnalului amplificat este limitat superior de catre puterea etajului final si inferior de raportul semnal-zgomot al amplificatorului. Sensibilitatea unui amplificator reprezinta temsiunea necesara la intrarea acestuia pentu a obtine la iesire tensiunea sau puterea nominala.

II.2. Amplificatoare de putere


In cazul amplificatoarelor de putere prezinta interes nu numai amplitudinea semnalului de la bornele de iesire al amplificatorului, ci si puterea debitata de acest semnal in sarcina. In mod obisnuit, pentru a obtine o anumita putere la iesirea etajului final al amplificatorului, trebuie aplicata o anumita putere la intrarea lui, deci acest tip de amplificatoare se caracterizeaza printr-o anumita amplificare de putere. In principiu, exista doua
10

deosebiri principale intre amplificatoarele de tensiune si cele de putere, in privinta conditiilor specifice de functionare: -nivelul semnalului necesar la intrare: semnal mic la amplificatoarele de tensiune si semnal mare la cele de putere; -valoarea impedantei de sarcina; relativ mare(Zinthll=sute de ohmi pana la kiloohmi ) pentru amplificatoarele de tensiune, mica (Rdifuzor=cativa ) pentru amplificatoarele de putere. Un alt aspect important in cazul acestor etaje este acela al randamentului, care trebuie sa fie cat mai ridicat. Etajul absoarbe de la sursa de alimentare o anumita putere Pa, din care o parte foloseste ca putere utila Pu, dezvoltata pe rezistenta de sarcina si o parte se pierde pe tranzistor si elementele rezistive ale schemei prin care circula componente continue; puterea disipata pe tranzistor trebuie sa nu depaseasca Pd max admisibila a acestuia. Prin randamentul etajului et se intelege raportul: et = , in care Pa = Pu + Pd, Pd < Pd max.

II.2.1. Cuplajul prin transformator


Datorita valorilor foarte diferite pe care le au rezistenta de iesire a unui montaj cu tranzistor (sute de k, M) si valoarea sarcinii (cativa ohmi), pentru realizarea unui transfer maxim de putere in impedanta de sarcina cuplajul intre iesirea etajului si sarcina se face prin intermediul unui transformator care transforma impedanta de sarcina la valoarea optima a impedantei de sarcina a amplificatorului. Daca transformatorul de cuplaj are schema din figura 4, in care n1 si n2 reprezinta numarul de spire din primar, respectiv din secundar, iar r1 si r2 rezistentele proprii ale infasurarilor respective atunci primarul transformatorul prezinta in c.a. o rezistenta de valoarea: unde R2 este rezistenta la bornele secundarului. In curent continuu rezistenta primarului ramane r1. Randamentul transformatorului T este prin definitie
11

raportul intre puterea debitata in sarcina (R2) si puterea aplicata la bornele primarului. Considerand transformatorul ideal (fara pierderi de flux), deci n1I1 = n2I2, rezulta:

Fig.4 Schema unui transformator de cuplaj cu sarcina. Comportarea transformatorului la frecvente joase depinde de inductanta primarului L1 iar la frecvente inalte de inductanta de scapari Ls.

II.2.2. Amplificator de putere in clasa A


Schema celui mai simplu etaj amplificator de putere cu tranzistor in conexiune EC, clasa A, este data in figura 5. Presupunand un transformator ideal, fara pierderi (r10) pentru regimul de curent continuu teorema a doua a lui Kirchhoff in circuitul de iesire se scrie sub forma: EC = UCEO + ReIE0 UC0 + RCIC0, in care, UC0 si IC0 sunt componentele continue ale tensiunii colector - emitor, respectiv curentului de colector in punctul static de functionare. Punctul static de functionare poate fi ales in domeniul limitat de curentul de colector maxim admisibil IC max, tensiunea colector- emitor maxim admisibila UCE max (tensiunea de strapungere in montaj EC) si hiperbola de disipatie corespunzatoare puterii care poate fi disipata de tranzistor, fara a se depasi Pd max. pentru obtinerea unei puteri cat mai mari se recomanda ca acest punct sa se aleaga cat mai aproape de hiperbola de disipatie, printr-o polarizare adecvata a bazei, deci printr-o dimensionare convenabila a divizorului de polarizare R1 ,
12

R2.

Fig.5 Amplificator de putere clasa A Avantajul acestui tip de etaj este ca reda la iesire un semnal de aceeasi forma cu a celui de intrare, deci introduce distorsiuni neliniare. Dezavantajul lui este ca in absenta semnalului se consuma putere in circuitul tranzistorului(IC00), ceea ce duce la un consum ridicat al sursei de alimentare.

II.2.3. Amplificator de putere in clasa B


Dezavantajul etajelor clasa A poate fi evitat folosind la amplificatoarele de putere clasa B de functionare. In acest caz, insa, datorita reproducerii la iesire a unei singure alternante din semnalul sinusoidal aplicat la intrare, este necesara folosirea a doua tranzistoare care sa reproduca pe rand cate una din alternante. Acest sistem de functionare se numeste ,,in contratimp. Schemele de amplificare de putere in contratimp (clasa B) cu tranzistoare se pot clasifica dupa urmatoarele criterii: -dupa tranzistoarele folosite: de acelasi tip (ambele pnp sau ambele npn) sau complementare (unul pnp si celalalt npn, avand parametri identici); -dupa modul de cuplaj cu etajul precedent (de excitatie) prin transformator sau prin condensator; -dupa modul de cuplaj cu sarcina (de obicei difuzorul) prin
13

transformator sau prin condensator; Cele mai reprezentative scheme de amplificare de putere functionand in clasa B sunt: -cu tranzistor de acelas tip, in montaj simetric, excitate de la un etaj defazor printr-un transformator cu priza mediana: acelasi montaj, excitat de la un etaj defazor cu sarcina distribuita, cu cuplaj RL. In ambele cazuri, cuplajul cu sarcina se face printr-un transformator de iesire cu priza mediana; -cu tranzistor de tip opus, in montaj complementar, cuplate cu etajul precedent cu un simplu condensator si cu sarcina (difuzorul) direct sau prin condensator; -cu tranzistoare identice, in montaj cvasicomplementar, excitate printr-un etaj defazator(fie cu transformator cu priza mediana, fie cu sarcina distribuita) si cuplate cu sarcina fie direct, fie prin condensator. In principiu, oricare ar fi schema folosita, trebuie ca semnalul de intrare sa fie astfel aplicat incat fiecare din tranzistoare sa conduca, pe rand, cate o alternanta, iar la iesire, intregul semnal sa fie reconstituit pe rezistenta de sarcina a difuzorului. Montajul cu tranzistoare simetrice trebuie sa asigure succesiva, pe bazele fiecarui tranzistor, a unei alternante a semnalului, astfel incat cand unul dintre ele (de ex. T1) conduce, celalalt sa fie blocat si invers. Folosind un transformator avand secundarul prevazut cu o priza mediana legata la masa, pe cele doua extremitati ale sale se vor obtine semnale alternative egale, dar de polaritate opusa. La aplicarea unui semnal sinusoidal in primar, pe extremitatea superioara (baza lui T1) se obtine un semnal in faza cu cel primar (de exemplu, alternanta pozitiva) iar in partea sa inferioara se obtine un semnal in opozitie de faza cu al primarului (alternanta negativa). Tranzistoarele fiind de tip npn, va conduce cel cu baza pozitiva, deci T1, pe cand T2 va fi blocat; a doua alternanta va bloca T1 si il va pune in stare de conductie pe T2. Deoarece curentii prin tranzistoare trec in sens opus prin primarul transformatorului de cuplaj cu sarcina, prevazut tot cu priza mediana, curentul din secundar va fi dat de relatia: n2is = n1ia1 - n1ia2 = n1(ia1 - ia2), deci va reconstitui semnalul de la iesire. In secundar apar numai armonicele pare, reducand astfel gradul de distorsiuni, conform relatiei. Un alt avantaj important este ca neexistand componentele din c.c. ale fluxului se evita saturarea
14

miezului transformatorului de iesire prin magnetizare, evitand aparitia unor distorsiuni suplimentare. O alta varianta a aceluiasi tip de montaj, avand avantajul ca elimina transformatorul defazator de la intrarea (piesa voluminoasa, scumpa, eventual generatoare de campuri parazite) etajului este aceea in care excitarea etajului cu semnal se face la un etaj amplificator de tensiune cu sarcina distributiva (figura 6.b). In acest caz tensiunile ce se aplica pe cele doua tranzistoare sunt luate din colectorul, respectiv emitorul unui tranzistor caruia i se aplica semnalul de intrare pe baza. Se stie ca un tranzistor excitat pe baza reproduce semnal de iesire in faza pe emitor si in antifaza pe colector.

Fig.6 Montaj cu tranzistoare npn simetrice: a- excitate prin transformator cu priza mediana; b- excitate de la un etaj defazor la sarcina distribuita; Daca rezistentele de emitor si colector se iau perfect identice, semnalele din cele doua puncte ale etajului sunt egale si in antifaza si se pot aplica prin condensatoare direct pe bazele tranzistoarelor etajului de putere. Etajul poarta numele de defazor.
15

In cazul montajului cu tranzistoare complementare, folosind tranzistoare de tip opus pnp si npn, dar cu parametri perfect identici, se pot realiza amplificatoare in contratimp, fara a mai fi necesar etaje inversoare pentru excitatie. In acest caz tranzistoarele insele ,,selecteaza alternanta pe care lucreaza, cuplajul cu etajul amplificator de tensiune precedent facandu-se cu un condensator pentru ambele tranzistoare finale.

Fig.7 Montaj cu tranzistoare complementare: a-cu sarcina cuplata direct; b-cu sarcina cuplata prin condensator.

II.3. Amplificatoare operationale


Spre deosebire de amplificatorul obisnuit, care are o bona de intrare, una de iesire si masa, amplificatorul operational are doua bone de intrare: una notata (+), numita intrare neinversoare, una notata (-), numita intrare inversoare, bona de iesire, masa. La amplificatoarele operationale tensiunea de iesire este proportionala cu diferenta celor doua tensiuni de intrare. Uies = A0(Up - Un)

16

Fig.8 Simbolul amplificatorului amplificatorului

Fig.9 Simbolul operational

Sunt foarte multe aplicatii ale amplificatoarelor operationale in curent continuu sau cu semnale lent variabile, adica frecventa joasa. In acest caz, amplificarea in bucla deschisa, A0, este de valoare maxima si la circuitele uzuale este cuprinsa intre cateva zeci de mii si sute de mii. Cu asemenea valori ale aplificarii si la aceste frecvente formulele prezentate mai sus dau rezultate cu erori mici, sub 1 0/00. La realizarea amplificatoarelor operationale in tehnologie intregrata, apar capacitati parazite care sunt in paralel cu rezistentele de intrare respectiv de iesire ale etajele circuitelor. Un grup RC paralel are o caracteristica de frecventa tip trece jos, adica fracventele inlalte sunt atenuate. Din acest motiv amplificarea in bucla deschisa A0 nu este constanta cu frecventa. Daca vom defini circuitul RC pararel frecventa de frangere f0 = 1/2 RC si consideram un amplificator operational intregrat cu trei grupuri echivalente RC, amplificarea in bucla deschisa in functie de frecventa va fi reprezentata dupa diagrama Bode. Variatia fazei in functie de frecventa, corespunde celor trei grupuri RC. Posibilitatea aparitiei defazajului de 1800 dece la aparitia oscilatiilor in cazul circuitelor amplificatoare cu reactie, adica la instabilitatea montajului. Din acest motiv, in schemele cu amplificatoare operationale se practica introducerea unor retele de compensare, tot de tip RC, care produc o micsorare a amplificarii la frecventele unde defazarile ar produce oscilatii. Prin micsorarea amplificarii, amplificatorul devine stabil. Aceste retele pot fi realizate fie odata cu fabricarea circuitelor intregrate, cand se obtine compensarea interioara, fie prin elemente de circuit conectate in schema exterioara a intregratului. In prezent, amplificatoarele operationale uzuale se frabrica cu compensare interioara. Un exemplu tipic este A 741, unde C
17

= 10 pF. In cazul amplificatoarelor operationale de banda larga, pentru a facilita utilizarea rationala in banda de frecvente necesara se utilizeaza compensarea exterioara. Un exemplu tipic de circuit uzual la care se aplica atat compensarea la intrare cat si la iesire este ROB 709.

Fig.10 Schema de principiu a montajului comparator realizat cu amplificatorul operational in montaje diferentiale In aceasta figura amplificatorul aperational este conectat in circuit diferential, la intrarea inversoare se aplica semnalul de intrare +Ui, iar la cea neinversoare tensiunea de referinta +Ur. Atata timp cat Ui < Ur la iesire Uies are o valoare pozitiva mare, UM . Cand Ui Ur, circuitul va comuta tensiunea de iesire la o valoare minima, Um. Astfel, semnalele de intrare cu nivel egal sau mai mare ca tensiune de referinta sunt detectate. Pragul de la care se face evidentierea semanalului este stabilit de valoarea tensiunii de referinta.

II.3.1. Amplificatorul operational inversor

Fig.11 Amplificatorul operational inversor La amplificatorul operational inversor semnalul se aplica pe borna notata (-), iar borna (+) este legata la masa. Aplicand
18

teorema I a lui Kirchoff in jurul nodului de la intrare, se obtine: I1 + Ir = Ii, I1 este curentul dat de tensiunea aplicata la intrare(-), Ir este curentul de reactie si Ii este curentul prin intrarea amplificatorului operational.
V1 V A V1 = R1 , Deoarece Zi = o, Ii = 0, rezulta I1 = -Ir, dar I1 = R1 V1 V0 R = 2 R1 . Se observa semnalul (-) se obtine astfel R1 si deci A(-) = V1

indicand ca tensiunea de iesire este in opozitie de faza fata de cea de intrare. Unele proprietati se pot deduce din urmatoarele relatii: - inmultirea cu o constanta, punand conditia R2 = kR1, k > 1 se obtine V0 = -kV1 deci tensiunea de iesire reproduce tensiunea de intrare, multiplicata de k ori;
R1 - impartirea cu o constanta, daca R2 = k , k > 1, atunci V0 = V1 k , deci tensiunea de iesire este o functiune a celui de intrare.

Se observa ca prin montarea in cascada a unui numar par de amplificatoare oparationale, se pot obtine tensiuni in faza cu cele de la intrare.

II.3.2. Amplificatorul operational neinversor


In acest caz semnalul se aplica pe borna +. Deoarece A egal cu infinit atunci VA VB = 0, deci VA = VB = V1. In acest caz:
V1 = V0 R1 R1 + R2 .

Notand

A+ =

V0 R1 + R2 R = = 1+ 2 V1 R1 R1 .

19

Fig.12 Amplificatorul operational neinversor Se observa ca semnalul de iesire este in faza cu cel de intrare. Proprietatile acestui amplificator se pot deduce, ca si in cazul celui inversor, din formula amplificarii. Se observa ca el nu poate diviza, deoarece A+ > 1, decat in cazul cand una din rezistente se inlocuieste cu un dispozitiv care prezinta rezistenta negativa (dioda tunel). Pentru a functiona in curent alternativ amplificatorul operational trebuie prevazut cu condensatoare pe circuitele de semnal sau pe cele de reactie, dupa scopul urmarit. Obtinerea unei amplificari liniare impune alegerea judicioasa a valorilor condensatoarelor folosite. -Inmultirea cu o constanta se pune conditia R1 + R2 = kR1 si rezulta R2 = R1 (k-1), atunci V0 = kV1. -Sumator.

Fig.13 Obtinerea unei amplificari liniare Pe circuitul sumator se poate stabili urmatoarea relatie:
VA = V0 R' '' R +R .
'

Aplicand teorema I a kui Kirchhoff, obtinem pe nodul B


I 1 + I 2 + ... + I n = I i = 0 V VB V VB I1 = 1 In = n R1 , Rn , deci in care

V
k =1

=n

V0 R' R '+ R" daca R +

R = nR, rezulta:

V0 = V k
k =1

20

BIBLIOGRAFIE
Sergiu Calin - Aparate, echipamente si instalatii de electronica industriala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993 N. Bichir, D. Mihoc - Masini, aparate, actionari si automatizari, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998 Theodor Danila, Monica Ionescu-Vaida Componente si circuite electronice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997

21