Sunteți pe pagina 1din 15

CONDUCTIVITATEA TERMICA IN CONSTRUCTII

NOTIUNI FUNDAMENTALE Rezolvarea problemelor de transfer termic specifice construciilor se bazeaz pe cunoaterea legilor fizicii referitoare la schimbul de cldur, stabilite n cadrul teoriei propagrii cldurii. Dintre criteriile de confort, de prim importan este cel care se refer la valorile temperaturilor n spaiile locuite, denumit confort termic. Datorit diferenelor de temperatur dintre aer i elementele de construcii are loc transferul cldurii prin conducie, convecie i radiaie.

Conducie

Convecie

Radiaie

Fig. 1. Transferul cldurii prin conducie, convecie i radiaie a. Transferul cldurii prin conducie const n transmisia cldurii dintr-o regiune cu temperatur mai ridicat ctre o regiune cu temperatur mai sczut, n interiorul unui mediu solid, lichid sau gazos, sau ntre medii diferite n contact fizic direct, sub influena unei diferene de temperatur, fr existena unei deplasri aparente a particulelor care alctuiesc mediile respective. n construcii acest tip de transfer este ntlnit n special la (perei, planee, acoperiuri, tmplrie etc.) i se desfoar prin vibraia termic a reelei cristaline i, n cazul elementelor metalice, cu ajutorul electronilor liberi (de valen). b. Transferul termic prin convecie reprezint procesul de transfer al cldurii prin aciunea combinat a conduciei termice, a acumulrii de energie i a micrii de amestec. Convecia este cel mai important mecanism de schimb de cldur ntre o suprafa solid i un fluid, ntre care exist contact direct i micare relativ. n construcii transferul convectiv are loc n special la lichide i gaze i se datoreaz transportului de cldura prin micarea moleculelor fluidelor. Fenomenul intervine la suprafaa de contact a elementelor de construcii cu aerul interior sau exterior. c. Transferul energiei termice prin radiaie este procesul prin care cldura este transferat de la un corp cu temperatur ridicat la un corp cu temperatur sczut, corpurile fiind separate n spaiu. Schimbul de cldur prin radiaie se realizeaz de la distan, fr contact direct ntre corpuri. Fenomenul are sens dublu: un corp radiaz energie, dar i absoarbe energia emis sau reflectat de corpurile nconjurtoare. Radiaia termic are loc sub form de unde electromagnetice i intervine n mod semnificativ la diferene mari de temperatur ntre corpurile solide, sau ntre solide i fluide, cum este n cazul elementelor de nclzire din locuine (radiatoare).

Principalele noiuni cu care se opereaz n cadrul problemelor legate de studiul fenomenelor de transfer termic sunt: a. Temperatura reprezint o mrime scalar de stare, care caracterizeaz gradul de nclzire al corpurilor. Temperatura poate varia n timp i spaiu fiind, n cazul cel mai general, o funcie de 4 variabile (trei variabile geometrice i variabila timp): T = f(x, y, z, ) . Ca unitate de msur se utilizeaz gradele, care difer funcie de sistemul de msur folosit: Kelvin (K), Celsius (C), Fahrenheit (F). n sistemul internaional (SI) unitatea de msur a temperaturii este Kelvinul. b. Cmp termic reprezint totalitatea valorilor temperaturii ce caracterizeaz un anumit spaiu (domeniu). Cmpul termic poate fi constant (staionar sau permanent) sau variabil (nestaionar sau tranzitoriu), dup cum temperatura din fiecare punct este constant sau variabil n timp. De asemeni, cmpul termic este unidirecional, atunci cnd propagarea cldurii are loc n mod preponderent pe o singur direcie, bidirecional sau plan, dac propagarea cldurii are loc pe dou direcii i tridirecional sau spaial, n situaia n care propagarea cldurii are loc pe toate cele trei direcii n spaiu. a Te = -15 C b Q

Ti = 20 C Fig. 2. Cmpul termic unidirecional ntr-un perete (cmp curent) a. perete exterior omogen; b. harta temperaturilor (temperatura scade de la nuanele deschise spre cele nchise) a b

Q Ti = 20 C

Te = -15 C

Fig. 3. Cmpul termic bidirecional (plan) la colul unui perete exterior a. perete exterior omogen; b. harta temperaturilor (temperatura scade de la nuanele deschise spre cele nchise)

perete interior din zidrie

centur planeu termoizolaie perete exterior din zidrie Fig. 4. Cmpul termic spaial pe grosimea unui perete exterior din zidrie (temperatura scade de la nuanele deschise spre cele nchise) c. Linie izoterm este locul geometric al punctelor de egal temperatur, dintr-un cmp termic plan (Fig. 5). Deoarece un punct al unui corp nu poate avea simultan dou valori diferite ale temperaturii, rezult c liniile izoterme sunt continue i nu se intersecteaz ntre ele. d. Suprafa izoterm este locul geometric al punctelor dintr-un cmp termic spaial, ce se caracterizeaz prin aceeai valoare a temperaturii (Fig. 6). Suprafeele izoterme sunt continue i nu se intersecteaz ntre ele, din acelai motiv ca n cazul liniilor izoterme. Suprafeele izoterme pot fi plane sau curbe.

perete exterior

termoizolaie

planeu

centur

Fig. 5. Linii izoterme la intersecia unui perete exterior din zidrie cu planeul

Fig. 6. Suprafa izoterm ntr-un perete exterior din zidrie, la intersecia cu planeul (curbura spre exterior se datoreaz izolaiei termice suplimentare din dreptul centurii) e. Gradient de temperatur este o mrime ce caracterizeaz variaia temperaturii pe o anumit direcie din spaiul (domeniul) analizat. Mai riguros, se poate spune c gradientul de temperatur reprezint limita raportului ntre diferena de temperatur T i distana x dintre dou puncte, cnd x 0 (din punct de vedere matematic este derivata temperaturii n raport cu spaiul): T dT grad T = lim = dx x 0 x f. Cantitatea de cldur (Q) reprezint o cantitate de energie i n SI se msoar n Joule (J). Se pot folosi i alte uniti de msur, cum ar fi Wh sau caloria (cal). g. Fluxul termic sau debitul de cldur () este cantitatea de cldur ce strbate o suprafa n unitatea de timp. Din punct de vedere matematic reprezint derivata cantitii de cldur Q n raport cu timpul , i se msoar n J/h sau, mai uzual, n W: dQ = d h. Densitatea fluxului termic sau fluxul termic unitar (q) reprezint cantitatea de cldur care strbate unitatea de suprafa n unitatea de timp. Fluxul unitar este o mrime vectorial, avnd direcia normal la suprafeele sau liniile izoterme i se msoar n W/m2.

TRANSFERUL CALDURII PRIN CONDUCTIE Mecanismul fenomenului La corpurile solide nemetalice (dielectrice), conducia termic se realizeaz prin vibraia termic a reelei cristaline.

perete interior din zidrie

. Fig. 2.7. Harta fluxului termic unitar pe grosimea unui perete exterior din zidrie (nuanele nchise corespund valorilor mari ale fluxului) La corpuri solide metalice i semiconductoare, conducia termic se realizeaz prin transferul de energie datorit vibraiei termice a reelei cristaline i, pe de alt parte, cu ajutorul electronilor liberi (de valen). Contribuia electronilor liberi este de 10...30 de ori mai mare dect contribuia vibraiei reelei. La corpurile lichide i gazoase, conducie termic apare sub forma a dou procese: ciocnirile elastice din aproape n aproape ntre molecule sau atomi, poziia reciproc a acestora rmnnd ns aceeai n spaiu, i deplasarea electronilor liberi. n cazul particular al metalelor lichide i electroliilor, contribuia ultimului proces este de 10...1000 ori mai mare dect la lichidele nemetalice. Gazele, avnd o distribuie haotic a moleculelor, cu legturi intermoleculare slabe i distane mari ntre molecule, realizeaz cel mai redus transfer de cldur prin conducie. La materialele poroase, des ntlnite n construcii, conducia termic nu mai apare n stare pur deoarece fluidele (aer, ap etc.) existente n capilare i pori pot efectua micri n cazul unor dimensiuni corespunztoare ale porilor. Astfel apare transfer termic prin convecie i chiar prin radiaie.

centur planeu termoizolaie perete exterior din zidrie

LEGEA LUI FOURIER Relaia de baz a transferului de cldur prin conducie a fost propus de Fourier, prin legea care i poart numele, n cadrul lucrrii Thorie Analytique de la Chaleur, publicat n 1822. Fiind dat un element de construcie omogen, de exemplu un perete exterior , cantitatea de cldur transmis n regim staionar i unidirecional (perpendicular pe element), pe baza ecuaiei lui Fourier, se poate estima cu relaia:

S.(Tsi Tse ) . d

(2.1)

unde: Q cantitatea de cldur transmis prin conducie (J sau Wh); coeficientul de conductivitate termic (W/mC); S aria suprafeei elementului prin care se face transferul termic, perpendicular pe direcia de propagare a cldurii (m2); Tsi, Tse temperaturile suprafeei interioare, respectiv exterioare a elementului (C sau K); timpul (h); d grosimea elementului (m).

Q
Tsi

suprafaa interioar d

suprafaa exterioar Tse

Fig. 7. Conducia termic n regim staionar, printr-un perete omogen. Dac n relaia (2.1) se impune S = 1 m2, Tsi Tse = 1 C, = 1 h, d = 1 m, atunci rezult: = Q. n acest mod se poate defini coeficientul de conductivitate termic ca fiind mrimea numeric egal cu cantitatea de cldur ce trece printr-un element cu suprafaa de 1 m2, grosimea de 1 m, timp de o or i pentru o diferen de temperatur dintre cele doua suprafee de 1 C sau 1 K. Cu ajutorul relaiei lui Fourier se poate stabili att modul de variaie al temperaturii pe grosimea unui element, ct i expresia temperaturii ntr-un punct oarecare, n regim termic unidirecional i staionar. Pentru aceasta, n cadrul peretelui omogen din Fig. 8 se consider un strat de grosime infinit mic dx n care temperatura variaz cu o cantitate dT.

Q Tsi

dT

Tse

dx d

Fig. 8. Transmisia cldurii prin conducie la un perete omogen COEFICIENTUL DE CONDUCTIVITTATE TERMICA Conductivitatea termic a unui material exprim aptitudinea acestuia de a propaga cldura n masa sa, de la un punct la altul, din aproape n aproape. Ea se cuatific cu ajutorul unei mrimi fizice denumit coeficent de conductivitate temic si notat cu . Coeficentul este o caracteristic de material, stabilit pe baza experimental, a crei semnificaie fizic este aceea a densitii fluxului termic ce traverseaz un element plan cu grosimea de 1 m, atunci cnd ntre feele sale exist o diferen de temperatur de 1C . Unitatea de msur a lui este W/(mK) [fosta Kcal/mhC]. Conductivitatea termic a unui material, depinde n principal, de densitatea aparent a acestuia, de tipul i structura porilor, de umiditatea i temperatura la care se gsete. Materialele cu densitate aparent mare au valori mari i propag (conduc) cldura cu uurin. Materialele cu densitate aparent mic (i deci cu porozitate mare) au conductivitate termic mic (datorit aerului nchis n pori, care are foarte mic); aceste materiale se numesc termoizolatoare. Un material termoizolator (deci care in stare uscat are mic) i poate diminua sensibil aceast calitate atunci cnd se umezete i i umple porii cu ap ( apa este cca 25 de ori mai mare dect aer ). Fiecare material are o anumit sensibilitate a lui n raport cu variaia umiditii; cele mai sensibile sunt materialele poroase cu porii deschii i comunicani. Deoarece n cadrul elementelor de construcie, materialele nu sunt niciodat perfect uscate, valorile de calcul ale lui sunt mai mari dect cele determinate experimental pe probe perfect uscate. Valorile de calcul ale lui , pentru diferite materiale, sunt valori convenionale care in cont att de umiditatea probabil din perioada de exploatare ct i de influena unor factori nefavorabili, suplimentari (de exemplu creterea densitii aparente ca urmare a unor fenomene de tasare). Ca regul general valorile coeficentului al diferitelor produse termoizolatoare sunt cele declarate de furnizori. Ordinul de marime al acestor coeficeni, care poate fi avut n vedere n calculele de proiectare, se gsete n tabelele cu valori de calcul. Materialele termoizolatoare de mare eficen (polistiren celular, vat mineral, poliuteran, sticl spongioas etc.) au deosebit de mic (cca 0.035-0.05 W/mK). 8

Valori ale coeficientului de conductivitate termica. Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Material Polistiren expandat Vat mineral Lemn Zidrie din b.c.a. Zidrie din crmizi cu goluri verticale Zidrie din crmizi pline Beton armat Oel Aluminiu (W/mC) 0.044 0,042 ... 0,05 0,17...0,41 0,25...0,34 0,46...0,75 0,8 1,62...2,03 58,0 220,0

Nu exist materialele a cror s fie zero, deci chiar i materialele cele mai termoizolante nu opresc trecerea cldurii ci doar o ncetinesc foarte mult. De exemplu printr-o plac de beton de grosime 1m i arie 1m ntre feele creia exist o diferen termic constant i permanent de 1C, trece n fiecare or o cantitate de cldur de 1.74 Wh (deoarece b.a. = 1.74 W/mk). n aceleai condiii termice, printr-o plac de b.c.a. de 1m i arie 1m trece n fiecare or o cantitate de cldur de numai 0.22 Wh. Sunt necesare deci cca 8 ore pentru ca prin placa de b.c.a. s treac aceeai cantitate de cldurcu cea care trece prin placa de b.a. ntr-o singur or. Un strat foarte subire de aer mobil se comporta la trecerea cldurii ca un solid cu cel mai mic coeficent de conductivitate termic cunoscut la materialele obinuite, anume 0.024 W/mK. Aceast proprietate este ns valabil numai pentru straturi de cca 0.3-0.4cm grosime (nentalnite n tehnica curent a construciilor). Fenomenul care poate duce chiar la pierderea capacitatii izolatoare a unui material este: Umiditatea. Capacitatea izolatoare a materialelor se bazeaza pe aerul nchis n porii raspanditi uniform n masa acestor materiale termoizolatoare. Aerul continut n structuri de dimensiuni mici ( sub 5 mm ) este cel mai bun izolator, aer=0,025 W/mK. n conditii de umezeala, apa care inlocuieste aerul din porii materialului duce la marirea conductibilitatii termice, deoarece apa este de 23,2 ori mai buna conducatoare de caldura decat aerul: apa=0,58 W/mK. Temperatura. Conductivitata termica creste odata cu cresterea temperaturii la care este supus materialul. Uneori producatorul determina si conductivitatea la temperatura de 10 C, la 23 C (n functie de cerintele standardului de produs). De exemplu pentru polistirenul GecsaTherm: = 0,0397 W/mK (T=0 C); =0,0420 W/mK (T=23 C). Dupa cum se observa, conductivitatea nu se majoreaza semnificativ odata cu cresterea temperaturii. Un material poate fi considerat termoizolant, daca are conductibilitatea termica < 0,10W/mK (sau egala), conform normativului C107/0-2002. Majoritatea materialelor de construcie, cu excepia celor compacte (metale, sticl etc.), au o structur capilarporoas, alctuit din caviti i schelet rigid, ce poate lega apa sub diferite

forme, la presiuni mai mici dect cele de saturaie din afara corpurilor. De asemeni, aerul i apa migreaz prin reeaua de capilare i pori. n consecin, cldura se transmite concomitent sub mai multe forme: conducie n scheletul solid i n amestecul aer ap din caviti; convecie local a aerului i apei datorit diferenelor de temperatur ntre feele opuse ale pereilor cavitii; schimburi repetate de faz (evaporri, condensri) n caviti. n aceste condiii este deosebit de dificil evaluarea cantitativ a acestor fenomene pe baza unor relaii simple. Ca urmare, aprecierea coeficientului de conductivitate termic, n aa fel nct s reflecte complexitatea proceselor de transfer termic, nu se poate efectua dect experimental, determinndu-se un coeficient echivalent, ce depinde de o multitudine de factori: unde: echiv = f(T, U, grad T, grad U, d,...) T temperatura absolut; U umiditatea materialului; grad T, grad U gradienii de temperatur i de umiditate; d grosimea materialului.

O regula simpla pentru directia transferului de caldura este aceasta: "Heat follows cold": - intotdeauna caldura se indreapta catre zona cu cea mai mica rezistenta: caldura se va indrepta catre directia cea mai rece - acest lucru inseamna ca daca avem 2 obiecte cu temperaturi diferite, obiectul cel mai cald intotdeauna va transfera caldura catre obiectul mai rece - de exemplu cand temperatura unei parti a acoperisului este mai fierbinte decat cealalta, caldura este transferata, prin conductie, de la partea fierbinte catre partea rece prin acoperis/perete, pana cand temperatura se egalizeaza: aerul cald se va ridica odata cu formarea curentilor de aer prin convectie. Energia termica insa, in mod normal se va indrepta catre suprafata mai rece, indiferent daca este in sus, in jos sau in lateral. REZISTENTA TERMICA (R) Valoarea R este pur si simplu un indicator ce masoara cat de bine o izolatie conventionala rezista la transferul de caldura doar prin conductie. Valoarea rezistentei termice este in functie de grosimea si conductivitatea materialului, fiind raportul acestor marimi. Cu cat valoarea R este mai mare, cu atat mai mare este capacitatea izolatiei de a rezista si de a absorbi mai multa caldura prin conductie. Scurt istoric: Sistemul de valori R a fost dezvoltat initial in momentul in care a aparut pentru prima oara fibra de sticla, pentru a oferi un rating pentru a masura capacitatea izolatiei de a rezista si a absorbi caldura. In momentul in care testele au fost puse in aplicare, ele au fost concepute pentru a masura proprietatile fibrei de sticla si pentru a se asigura obtinerea celor mai mari rezultate. Toate testele au fost facute in conditii specifice si controlate cu privire la diferentele de 10

temperatura, umiditatea materialului, precum si in absenta oricarei circulatii a aerului. Materialele conventionale de izolatie, inclusiv cele pe baza de fibre ( fibra de sticla, celuloza, fibre minerale), cat si cele solide ( spuma poliuretanica, polistiren, etc.) contin sfere mici de gaze, de obicei aer. In mod normal caldura este transferata lent prin intermediul majoritatii gazelor, si astfel prin izolatie. Sferele de aer sunt destul de mici ca sa nu permita formarea curentilor de aer prin convectie in interiorul lor, ceea ce determina transferul foarte incet al caldurii. Cu cat sferele de aer sunt mai mici cu atat rezistenta la transferul caldurii va fi mai mare si deci si valoarea R va fi mai mare. Acesta este motivul pentru care diferitele materiale de izolatie au valori R diferite. Ca efect secundar, izolatia absoarbe caldura pe masura ce aceasta se transfera de la partea calda a materialului catre partea mai rece. Exemplu: cazul unei cladiri cu aer conditionat, pe timpul verii: - temperatura calda din exterior va incerca sa patrunda in zonele mai reci din interiorul cladirii - izolatia cladirii rezista acestui transfer de caldura, pana cand aceasta ajunge la saturatie, sau pana scade diferenta de temperatura - odata saturata, caldura trece prin stratul de izolatie catre zonele mai reci din interiorul cladirii - pe timpul serii, cand temperatura de afara scade, caldura din stratul de izolatie incalzit se transfera catre aerul rece din exteriorul cladirii. Dezavantajul testelor valorii-R Sistemul de valori R ia in considerare doar capacitatile de izolare ale materialelor impotriva conductiei. Impotriva celorlalte doua forme de transfer de caldura ( convectie si radiatie), eficacitatea testelor variaza foarte mult in functie de tipul de izolatie. In cazul fibrei de sticla rezultatele acestor teste se schimba dramatic chiar si in conditii usor diferite: * in cazul in care factorul umiditate este introdus in proportie de 1,5%, fibra de sticla pierde aproximativ 35% din valoarea-R, datorita faptului ca apa este un conductor mai bun decat aerul * toate testele se fac doar la temperaturi in care fibra de sticla obtine cele mai bune rezultate. In medii cu temperaturi mai mari sau mai mici decat temperatura de referinta, fibra de sticla isi pierde eficienta si valoarea R este mai mica * de asemenea curentii de aer influenteaza drastic valoarea-R a fibrei de sticla, datorita miscarii aerului incalzit prin fibra de sticla ceea ce-i reduce valoarea sa conductiva. Metodele de testate ale valorii-R nu reflecta conditiile din lumea reala, care pot varia foarte mult in ceea ce priveste toti acesti factori : umiditatea materialului, diferentele de temperatura, circulatia curentilor de aer. Din pacate, aceste teste sunt inca utilizate astazi, in ciuda faptului ca noi materiale de izolatie au fost introduse pe piata. Izolatiile solide sunt mult mai eficiente decat ar sugera valoarea lor R, deoarece acestea sunt complet neafectate de umiditate, diferente de temperatura si curentii de aer, precum si pentru ca prezeinta o rezistenta termica pe termen indelungat.

11

TIPURI DE IZOLATORI TERMICI UTILIZATI IN CONSTRUCTII 1. Polistirenul expandat si extrudat Polistirenul expandat poate fi folosit la constructiile noi si renovari, fiind disponibil sub forma de panouri cu grosimi de la 1 cm pana la 20 cm. Este utilizat in primul rand la exteriorul cladirii, dar si la termoizolarea mansardei. La ambele materiale grosimea influenteaza pierderile de caldura. Pentru termoizolarea fatadelor este recomandata folosirea exclusiva a polistirenului expandat cu grosimea de minimum 10 cm (cel mai uzual), iar orice cm in plus (pentru acelasi produs) la aceasta valoare face ca investitia sa fie mai rentabila pe termen lung, fiind gresita decizia de a economisi prin reducerea grosimii placii de polistiren expandat. Una dintre proprietatile materialului este de a incetini transferul vaporilor din locuinta spre exterior. Tocmai de aceea este recomandat un panou perforat pentru a imbunatati ventilatia. Nu de putine ori, izolatiile cu polistiren expandat care au o valoare R relativ mare la temperaturi normale, o pierd odata cu scaderea acesteia. Deficienta este rar intalnita la polistirenul extrudat care are de obicei o rezistenta mai mare la transfer termic cand scade temperatura. In cazul izolarii pardoselilor supuse la trafic, cea mai buna alegere este fara indoiala, polistirenul extrudat, datorita duritatii si rezistentei mecanice cu mult mai bune decat cea a polistirenului expandat. 2.Vata minerala bazaltica Datorita caracteristicilor fizico-chimice performante, produsele din vata minerala bazaltica acopera toata gama de izolatii termice si fonice in intervalul de temperatura -50C pana la temperaturi de 700C -1000 C ( isi pastreaza capacitatea de termoizolare la valori optime pana la temperaturi de 700C si la valori convenabile pana la 1000C). Caracteristica principala a produselor din vata minerala bazaltica este valoarea scazuta a coeficientului de conductivitate termica (pentru temperaturi de 4-10C, in functie de sortiment ?= 0,036 0,040 W/mK). Cu cat aceasta valoare este mai mica, cu atat transferul termic intre interiorul si exteriorul locuintei va fi mai redus. Domenii de utilizare diversificate Proprietatile produselor din vata minerala bazaltica le recomanda ca materiale termofonoizolatoare excelente, intr-o gama foarte larga de aplicatii: izolari ignifuge si fonoabsorbante, izolari in constructii civile (pereti exteriori si interiori, plansee, acoperisuri mansarda si terasa), constructii industriale din beton armat sau metal, instalatii frigorifice, instalatii industriale la temperaturi ridicate, izolari termice si/sau fonice la aparatura casnica, autovehicule, nave maritime, izolari de tevi si conducte. 3.Spuma poliuretanica Realizarea izolaiei cu spum poliuretanic rigid are loc n urma reaciei chimice dintre doi componeni lichizi poliolul i isocianatul care, n condiii de temperatur i presiune controlate, i cu ajutorul unei instalaii speciale mobile, permite producerea pe loc a materialului izolant final, prin pulverizare sub jet de aer comprimat pe suprafaa de lucru.

12

SPUMA rigid de poliuretan, prin proprietile sale, prezint o serie de avantaje ca izolator termic:

Folosirea ei permite izolarea termic i impermeabilitatea ntr-o singur operaie; Amestecul aplicat n straturi succesive se ntrete n circa 4 minute i asigur o izolare continu, fr mbinri; Izolarea cu spum se face fr s afecteze alte lucrri simultane; Fiind un material uor, nu produce suprasolicitarea construciilor dup izolare; este recomandat i la reabilitarea termic a cldirilor vechi; Prezint o are aderen fa de materialele utilizate n construcii civile i industriale; Absorbie sczut de umiditate; Se aplic uor, prin pulverizare; Are stabilitate fa de carburani, uleiuri minerale, acizi i alcani diluani, fiind neutr din punct de vedere chimic; Asigur protecie la foc, mai ales n cazul construciilor din lemn; Aplicare rapid (600 mp verticali sau 700-900 mp de plafon aplicai ntr-o zi, de o echip format din 3 lucrtori); Prezint rezisten la trensmisia de vapori de ap; Spuma rigid de poliureta pentru izolaii termice are o densitate de 30-60 kg/mc; Rezisten mare fa de materialele folosite la aceast or n construcii, la mbtrnirea n contact cu gazele de eapament sau atmosfera industrial foarte agresiv.

4.Termoizolatii cu celuloza. Celuloza este o alternativ extrem de convenabil a izolaiei din fibre de sticl. Este un produs natural, 75% obinut din reciclarea hrtiei de ziar, foarte eficient ca material izolant i mai ieftin dect vata de sticl, folosit mai ales la izolarea mansardelor. Aditivii chimici rezisteni la foc, utilizai la producerea acestui tip de izolaie, i confer proprieti ignifuge remarcabile. Unul dintre principalele avantaje ale folosirii celulozei la izolaia construciilor l constituie eficiena sa. Datorit densitii sale, are un coeficient R mai ridicat, deci performae izolatoare mai bune decat izolaiile folosite in mod curent. In plus, este uor de introdus in spaii neregulate. Din punctul de vedere al proteciei mediului nconjurator, celuloza este considerat un:

produs verde; ecologic, n comparaie cu alte tipuri de izolaie. Nu conine formaldehid i nu necesit adoptarea de msuri de siguran deosebite la instalarea ei (n comparatie cu echipamentul de protecie absolut necesar, de exemplu, la folosirea vatei de sticla). O masca de protecie mpotriva prafului este suficient n timpul procesului de montare a izolaiei.

5.Termoizolatii cu fibre de cnep. Europenii i petrec 90% din viaa lor n spaii interioare nchise. Sntatea locuitorilor poate fi afectat deja la o concentraie redus a substanelor duntoare din spaiile de locuit. Acesta este motivul pentru care, materialele de construcie ecologice i fr nici un risc asupra sntii devin att de importante din punct de vedere al unei dezvoltri sustenabile. Produsul natural din cnep nu conine substane de adaos duntoare mediului nconjurtor.

13

Astfel sntatea nu este periclitat nici n faza de producie i nici n faza de montare a izolaiei. Materialele naturale izolante i de construcii cuceresc in mod permanent teren i noi domenii de utilizare. Acest lucru este cu att mai valabil n cazul materialului izolant din fibre naturale de cnep, care se distinge prin calitile sale tehnice deosebite, respectnd normele n vigoare. Materialul garanteaz att o protecie mpotriva ngheului pe timp de iarna ct i o protecie adecvat mpotriva temperaturilor nalte in lunile de vara. Astfel, contribuie la reducerea necesarului de energie pentru ncalzire / climatizare, i implicit a emisiilor CO2 dar i a facturilor aferente.Capacitatea excelenta de difuzie a cnepii garanteaz reglarea automat a umiditii, ceea ce permite crearea unor condiii climatice foarte placute i snatoase n interiorul incaperii. 6.Termoizolatii cu ln de oaie. Lna de oaie este un produs natural i ecologic, folosit ca sistem de termoizolaie de mai bine de 10 ani n Germania. n 2003 a fost aprobat ca material de construcii n UE, iar anul acesta a aprut i pe piaa romneasc. O termoizolaie fcut din ln de oaie i aplicat pe pereii casei va regla automat temperatura, astfel nct i costurile de nclzire scad considerabil. Lna ofer un randament constant. De exemplu, dac este o toamn ploioas, care mrete umiditatea tuturor elementelor de construcie, lna are acelai randament. O alt calitate a lnii se refer la nmagazinarea cldurii latente. Lana utilizeaz umiditatea fibrelor, astfel nct vara, n timpul zilei, pereii se rcesc prin evaporare, iar noaptea degaj cldur din condensare. Pentru pturile din ln aplicate ca termoizolaie se folosete numai ln pur de oaie, iar adaosurile utilizate pentru tratare sunt i ele naturale. Fiind 100% natural, lna este recomandat persoanelor alergice i celor care au diverse afeciuni ale plmnilor. n plus, datorit calitilor sale naturale, lna purific aerul din ncpere, legnd chimic diverse noxe din atmosfer i transformndu-le n compui inofensivi. Suprafaa ncreit a fibrelor de ln face ca termoizolaia s devin i un excelent suport fonoizolant. Lna tuns anul acesta se regenereaz anul viitor, astfel nct ntregul proces face parte dintrun ciclu natural, iar ovinele nu au de suferit absolut deloc. Costurile unei astfel de termoizolaii ecologice sunt comparative cu cele realizate cu vat mineral sau polistiren. n funcie de grosimea i limea pturii folosite pentru placarea pereilor, dar i n funcie de cantitatea cumprat, un metru ptrat de ln poate costa ntre 5 i 24 de euro. 7.Un alt sistem ecologic de izolare a fatadelor este termosistemul GUTEX Acesta este compus dintr-o plac izolant din fibre de lemn, unistratificat, omogen i din elemente de tencuial.Sistemul economisete energie necesar pentru ncalzirea pe timp de iarn i pentru rcirea pe timp de vara. Asigur protectie fonic i antiincendiu. Produsul este disponibil ntr-o varietate de forme a plcilor. Avantajele unei locuinte izolate termic : - Costuri mai mici la energie; Intr-o cas neizolat termic, destinat unei familii, un procent de pn la 40% din caldura total se pierde prin perei. Aceste pierderi sunt reduse semnificativ n cldirile izolate termic, diminundu-se astfel costurile aderente nclzirii si rcirii.

14

8. Izolarea termic prin vitraje termoizolante la ferestrele din PVC. Studiile de specialitate ne arata ca 40% din caldura se pierde prin ferestre, asadar pentru alegerea corecta a tipului de geam pentru tamplarie trebuie tinut cont in prealabil de o multitudine de factori ce tin de conditiile cimatice ale zonei, topografia zonei, nivelul de poluare fonica . Indicatorul de baza la un geam il reprezinta coeficientul de transfer termic (un coeficient de transfer mic determica pierderi mici de energie , deci confort maxim) . Geamul termoizolator reprezinta un ansamblu format din doua foi de sticla intre care exista un mediu gazos (aer sau un gaz rar) etansate (sigilate perfect). Aceste doua foi de sticla sunt asezate la o distanta masurabila in mm , separate de un cadru din bagheta-distantier din aluminiu, etanseizate, formand o unitate monobloc ce reduce transmisia termica si fonica . Un geam normal are coeficientul de transfer termic =5.4 W/mK , geamul termoizolator are un coeficient de transfer termic de =2.8W /mK iar geamul Low E are coeficientul de =1.4 W/mK . Sticla LOW E - formata din mai multe straturi microscopice de argint (de regula) dipuse unul peste altul pe geam - constituie cheia diminuarii transferului termic prin geam . Foaia de sticla LOW E se pozitioneaza catre cavitatea ferestrei iar aceste straturi de argint reduc considerabil pierderile de caldura .Prin scoaterea aerului dintre cele doua foi de sticla si introducerea in cavitate a unui gaz rar ( argon sau kripton ) se obtine un coeficient de transfer termic de 1.1 W/mK . Modul de pierdere a caldurii prin geamul termoizolator este continuu si se realizeaza in felul urmator: -Foaia de sticl din interior primete cldur prin radiaie, de la sursele de nclzire i prin convecie, datorit micrii aerului cald prin ncpere. -Cldura trece prin foaia din interior a ferestrei ctre spaiul dintre foile de sticl prin conducie termic. -Cldura ce strbate cavitatea dintre foile de sticl se datoreaz n principal radiaiei termice. Transferul prin conducie din interiorul cavitii, uzual umplut cu aer (cantitate redusa) se poate diminua i mai mult prin umplerea cavitii cu gaze ce au proprieti cu o conductivitate termic joas, cum ar fi Argonul, sau Kriptonul. Vitrajul dublu sau triplu se sigileaz, pentru a se evita circulaia aerului, deci a transferului de cldur prin convecie. -Cldura din cavitate trece prin foaia exterioar a ferestrei prin intermediul conduciei termice. -La partea exterioar a foii de sticl, cldura se pierde prin convectie, prin curenii de aer ce vin in contact cu sticla. Studiile practice au artat c atunci cnd bagheta distanier dintre foile de geam depete o anumit dimensiune de 16-18 mm, pot aprea "micro cureni de convecie", care mut aerul n interiorul cavitii de la sticla mai cald, la cea mai rece, fapt ce duce la pierderea de cldur prin convecie.

15