Sunteți pe pagina 1din 25

CIUBOTICA CUCULUI.

Ciubotica cucului ce afectiuni trateaza


Ciubotica cucului Insomnie - se face o infuzie din ciubotica cucului, valeriana si sunatoare, din care se bea o cana inainte de culcare. Are un efect reconfortant si in cazul tulburarilor nervoase; migrena - se beau 2-3 cani de infuzie de flori in fiecare zi; litiaza urinara - se prepara un decoct din radacina din care se consuma 1-2 cani pe zi; tuse - infuzia de flori de ciubotica cucului fluidifica secretiile bronhice si calmeaza tusea uscata; bronsita si pneumonie; cistita; guta si reumatism - se face o cura indelungata cu ceai de ciubotica cucului; atacuri de panica - infuzia de ciubotica cucului regleaza ritmul cardaic si linisteste sistemul nervos; extern - infuzia de planta ajuta la tratarea contuziilor. Planta, cunoscuta si sub numele de primula, se vinde ca floare ornamentala, avand un miros fin de frezie.
1

Cum se administreaza: - infuzie de flori - se toarna o cana cu apa fiarta peste o lingurita de flori uscate, se lasa la infuzat 10 minute si se bea pentru tratarea racelii. - decoct de radacina - se pune la fiert intr-o cana cu apa 1 lingura de radacina maruntita. Se lasa sa dea in clocot, apoi se da la o parte. Se bea dupa ce se raceste, fiind indicat si pentru ca intareste inima. - vin de ciubotica cucului - se pun flori proaspete de planta intr-o sticla, apoi se toarna deasupra vin alb. Se lasa la macerat 2 saptamani. Din vin se ia cate o inghititura in fiecare zi, fiind bun pentru tratarea afectiunilor cardiace. - sirop de radacina - se toaca marunt o mana de radacini proaspete, spalate bine de pamanat. Se pun intr-o sticla si se toarna deasupra miere diluata cu apa. Se lasa la macerat 2-3 saptamani, apoi se ia cate o lingurita pe zi din acest preparat pentru afectiunile respiratorii. Ce se foloseste de la planta: florile si radacina Cand se recolteaza: - florile in lunile aprilie, mai si iunie - radacina in lunile aprilie si mai

Cicoare
De la Wikipedia, enciclopedia liber
Salt la: Navigare, cutare

Cichorium intybus

Cicoare comun (Cichorium intybus)

Clasificare tiinific
Regn: Subregn: Plantae Tracheobion ta

ncrengtu Magnolioph r: yta Clas: Magnoliopsi da Asteridae Asterales Asteraceae Cichorium C. intybus

Subclas: Ordin: Familie: Gen: Specie:

Nume binomial Cichorium intybus


L.

Subspecii Cichorium intybus ssp. intybus Cichorium intybus ssp. sativus Cichorium intybus ssp. glabratum

Wikimedia Commons conine materiale multimedia legate de Cicoare

Cicoarea comun (Cichorium intybus) este o plant erbacee, peren, comestibil, care aparine genului Cichorium din familia Asteraceae. Este cunoscut din antichitate: n Egiptul antic era cultivat ca plant medicinal, fiind folosit pentru tratarea bolilor hepato-biliare i renale. n zilele noastre, rdcina de cicoare comun este un foarte popular nlocuitor de cafea, iar prile aeriene sunt folosite n scop medicinal sau culinar (frunzele bazale, cu un gust uor amrui, se folosesc n salate).

[modific] Distribuie geografic


Cicoarea comun este o plant nativ din nordul Africii, Europa i Asia, al crui areal natural s-a extins i n America de Nord. Este cultivat n regiunile temperate.

CIUPERCI.
HRIBI.

Hribi - Retete culinare Gourmandine - Hribi sau Pitoance, Manatarci *** sunt cunoscute in unele zone, sunt ciuperci comestibile, care cresc salbatic prin padurile de *** si gorun, au palarioara de culoarea maro inchis sau bejuliu si piciorusul alb, unele exemplare ating marimi foarte mari.

COADA SORICELULUI.
De la Wikipedia, enciclopedia liber. Coada oricelului

Achillea millefolium (il

u straie)

Clasificare tiinific
Regn: Plantae

ncrengtu Magnolioph r: yta 7

Clas:

Magnoliopsi da Asterales Asteraceae Achillea A. millefolium

Ordin: Familie: Gen: Specie:

Nume binomial Achillea millefolium


L.

Coada oricelului (Achillea millefolium) este o plant erbacee, peren, din familia Asteraceae, cu frunze penate, proase i flori albe sau trandafirii, originar din Europa i din vestul Asiei. Este ntlnit din cmpie pn n regiunile subalpine. Numele generic de Achillea provine de la Ahile, eroul legendar al rzboiului troian, care a descoperit planta i a folosit-o pentru tratarea rnilor soldailor[1] si. Numele speciei, millefolium, descrie frunzele penate, proase.

Coada-Soricelului (Achillea millefolium) Descriere: Alte denumri: alunele, braditel,


ciuresica, crestatea, crivalnic, garva, iarbaoilor, iarba- stranutatoare, prisnel, rotatelealbe, sorocina. Coada-soricelului este o planta medicinala careia nu putem sa nu-i rezervam un loc in viata noastra. Desi ea constituie sprijinul nostru de baza in unele maladii grave, este considerata in primul rind o planta de leac pentru femei. Nu am cuvinte suficiente ca sa recomand femeilor coadasoricelului. Preotul Kneipp este de parere in scrierile sale: De multe nenorociri ar fi curatate femeile, daca ar recurge din cind in cind la coada-soricelului!. Ca este vorba despre o fata tinara care are tendinte spre un ciclu neregulat sau de femeie mai in virsta aflata in plina menopauza sau care a trecut de aceasta perioada, pentru oricare, fie tinara, fie batrina, este importanta sa bea din cind in cind cite o ceasca cu ceai de coadasoricelului. El infulenteaza in toate privintele in mod favorabil organele pelvienel (genitale) ale

orcarei femei, asa ca o femeie nu poate face nimic mai bun pentru sanatatea ei decit sa-si culeaga, cu ocazia unei plibari prin padure si cimpie, un buchet proaspat de coada-soricelului. Ea creste in cantitati mari pe cimpii si durmuri inguste de tara, pe la margini de paduri si de lanuri de cereale. Folrile sunt albe sau trandafirii si au in soare un parfum aromatic, acrisor. Florile trebui culese in soare puternic, caci atunci creste continutul in uleiuri volatile si deci forta lecuitoare. Cunosc o tinara hangita despre care s-a spus deodata ca ar avea cancer la organele pelviene. I s-au prescris raze cu colbalt. Rudele sale au fost instiintate de medici ca boala este incurabila. M-am gindit la preotul Kneipp si la indicatiile sale in legatura cu tuburarile organelor pelvinene si i-am recomandata tinerei femei sa bea atita ceai de coada-soricelului pe zi cit poate sa suporte. Ca mirata am fost cind am primit, nici trei saptamini mai tirziu, prin posta vestea ca se simte excelent si ca incet, dar sigur, a inceput sa-si recapete greutatea normala! In cazul unei inflamatii a ovarelor se intimpla adesea ca prima baie de sezut cu coada-soricelului sa si alunge durerile, iar inflamatia sa se retraga treptat. La fel de eficiente sunt aceste bai in incontinenta urinara a oamenilor batrini si a copiilor, ca si in leucoree (poala alba, scurgeri). In aceste cazuri trebuie sa se bea suplimentar ceai de coadasoricelului, si anume 2 cesti pe zi. Si la prolaps uterin se fac o perioada mai indelungata de timp bai de sezut cu coada-soricelului, se beau in plus 4 cesti cu ceai de cretisoara pe parcursul intregii zile, inghititura cu ingititura, si se maseaza cu tinctura de trista-ciobanului zona pleviana, pornind de la vagin in sus. Miomurile sunt facute sa dispara cu ajutorul bailor zilnice de sezut cu coada-soricelului continuate o perioada mai lunga de timp, pina ce controlul medicului va constanta retragerea totala. O tinara de 19 ani nu avea ciclu. Medicul specialist ginecolog i-a prescris pilula. Ciclul tot nu i-a venit, in schimb i s-a marit enorm volumul sinilor. A refuzat sa ia in continuare pilula. Ingrijorata, mama ei a venit la mine. Am sfatuit-o sa-i dea fetei, zilnic, dimineata pe stomacul gol, o ceasca de ceai de coada-soricelului. Dupa patru saptamini, totul a fost in regula si asa a ramas si pina astazi. Imi aminesc si de o alta situatie asemanatoare, care a ajuns insa un caz pentru spitalul de boli nervoase ca urmare a faptului ca nu i-a folosit nici una din doctoriile adminsitrate. Din pacate, pe vremea aceea n-aveam atita experienta in matierie de plante medicinale, Si in menopauza femeia ar trebui sa recurga hotarit la ceaiul de coada-soricelului. Ar fi curatata de nelinste interioara si de alte stari neplacute. Si baile de sezut cu coada-soricelului au influenta favorabila asupra sanatatii. Baile de picioare cu adaos de coada-soricelului fac bine si in nevritele de la brate si picioare. Coada-soricelului trebuie insa culeasa in ora insorita a amiezii. In cele mai multe cazuti, aceste bai ajuta deja dupa prima data, luind toate durerile cu mina. Ceaiul de coada-soricelului este recomandat de Dr. med. Lutze in cazul congestiei cerebrale instite de dureri de parca ar vrea craniul sa pocneasca, apoi impotriva ametelii, a greturilor, a bolilor de ochi insotite de lacrimari, a durerilor acute de ochi si a hemoragiilor nazare O migrena, cauzata de schimbare vremii sau de foehn, este inlaturata de o singura ceasca cu ceai de coada-soricelului, bauta fierbinte si incetul cu incetul; consumindu-se acest ceai in mod regulat, migrena poate sa treaca de tot. Intrucit coada-soricelului este numit in vechile carti despre plante medicinale leacul tuturor relelor, ea poate fi folosita acolo unde orice altceva pare a fi de prisos. Ea va alunga din organism prin forta ei depurativa diferite boli care sa instalasera de ani de zile. Totul este sa se faca incercarea. Nu este in general cunoscut faptul ca aceasta planta este o infulenta pozitiva asupra maduvei osoase si ca stimuleaza hematopoeza (formarea singelui). Ea ajuta in afectiunile maduvei osoare, in care orice alt medicament clacheaza si chiar in osteoporoza, daca se fac cure de ceai de coada-soricelului, bai si frectii cu tinctura de coada-soricelului. Aceasta planta medicinala este un mijloc hemostatic bun in oprirea hemoragiilor pulmonare si poate vindeca, impreuna cu radacina de obligeana, cancerul pulmonar. Radacinile de obligeana sunt mestecate pe parcursul zilei, iar din ceaiul de coada-soricelului se bea dimineta se seara cate o ceasca, inghititura cu inghititura. Ceaiul este de un ajutor foarte rapid pentru hemoragiile stomacale, pentru hemoroizii care singereaza

puternic, ca si pentru greutatile si arsurile la stomac. In raceli, dureri de spate sau reumatice trebuie baut ceai de coada-soricelului in cantitate mare si cit se poate de fierbinte. Ceaiul stimuleaza si activitatea renala regulata, inlatura inapetenta, balonarile si crampele stomacale, tulburarile hepatice, inflamatiile traiectului stomacal si intesitinal, stimuleaza activitatea intestinala si are astfel grija de scaunul sa fie regulat. Intrucit ajuta si in tulburari circlatorii si spasme vasculate, poate fi recomandat cu mult caldura in anghina pectorala. Mincarimile neplacute din vagin se indeparteaza prin efectuarea unor spalaturi si bai de sezut cu infuzie de coada-soricelului. Pentru tratamentul hemorizilor se poate prepara o alifie deosebit de buna din flori de coada-soricelului (a se vedea Modul de folosire).

Mod de folosire: -infuzie: Se opareste 1 lingurita (cu vraf) cu 1 litru de apa si


se lasa putin in repaos. -tinctura: Florile de coada-soricelului culese in soare se introduc, fara a le indesa, intr-o sticla pina la git, se toarna desupra rachiu de secara sau fructe de 38-40%; se lasa sa stea 14 zile in soare sau in apropierea masinii de gatit. -alifie de coada-soricelului: Se infierbinta bine 90 de grame de unt nesarat sau de untura de porc, se adauga 15 grame de flori de coadasoricelului proaspete si taiate marunt si 15 grame de frunze de zmeura taiate fin, se lasa sa sfiriie scurt in grasime, se amesteca si se da tiagia deoparte. In ziua urmatoare se incalzeste totul usor, se stoarce printr-o bucata de tifon si se introduce in borcane uscate, pregatite dinainte. A se pastra la frigider! -bai de sezut: A se lasa 100 de grame de coada-soricelului (intreaga planta) peste noapte in apa rece, a se da a doua zi in colcot si a se adauga la apa rece (a se vedea si Bai de sezut)

COADA CALULUI

Coada-calului
De la Wikipedia, enciclopedia liber.

Coada-calului

10

DESCRIERE
n funcie de regiunile din ar are o serie de denumiri populare ca: barba ursului, coada iepei, brdior, nodic, coada mnzului, prul porcului, opintici, siruli. Planta are aspectul unui brdu, iar atunci cnd crete n zone mltinoase atinge nlimi de pn la 80-100 cm. Apare primvara timpurie. La nceput apar tulpinile de culoare negru-maroniu, apoi se dezvolt frunzele verzi, aspre la pipit ca nite ace ce cresc n toate direciile. Rizomul crete adnc n sol, iar tulpina este goal prin interior. Plantele cele mai bune pentru consum intern sunt cele care cresc n zonele argiloase, n pduri i luminiuri. Plantele nalte cu tulpini groase de circa 1 cm, plantele care cresc n zone umede i mltinoase sunt bune pentru consumul extern. Planta se folosete ntreag, fr rdcin.

BOLI CARE SE TRATEAZ FOLOSIND ACEAST PLANT


CICATRICI POSTOPERATORII INFLAMAIA PATULUI UNGHIEI NISIP SAU PIATR LA RINICHI REUMATISM PERICARDIT HEMOROIZI BRONIT 11

AFECIUNI NERVOASE COLIC RENAL AMIGDALIT INSOMNIE

MOD DE FOLOSIRE
Ceai: o linguri vrfuit de coada calului la o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las s stea un minut, apoi se strecoar. Se beau 2 cni de ceai pe zi. Comprese extract la aburi: ntr-o sit se pun 2 pumni de coada calului (de preferat plant proaspt). Sita se aga deasupra unui vas cu ap ce fierbe n clocot. Cnd plantele s-au nclzit bine i s-au nmuiat la aburi se pun ntr-o pnz curat i se aplic pe locul dureros (rinichi, stomac, ficat, etc). Se ine compresa 4-5 ore sau peste noapte. Tinctur: se iau 100 g de plant, se pune ntr-o sticl de un litru , apoi se toarn alcool rafinat de concentraie 30-40% pn se acoper nivelul plantelor. Se las s stea 2 sptmni la loc clduros i nsorit. Se agit din cnd n cnd. Se folosesc zilnic de 2-3 ori cte 10 picturi cu zahr. Comprese cu terci: se culeg plante de coada calului proaspete, se spal bine, apoi se zdrobesc cu un sucitor pe o planet de buctrie. Terciul se aplic direct pe locurile inflamate i dureroase (hemoroizi) sau ca o compres ntr-o bucat de pnz curat. Pentru bi de ezut: se pun 2 pumni de coada calului ntr-un vas de 5-6 litri cu ap rece, la macerat. A doua zi se nclzete pn ce d n clocot, apoi se adaug, dup ce s-a strecurat, la apa de baie. Pacientul va sta cel puin 20 de minute n apa care trebuie s depeasc puin nivelul rinichilor. Dup baie se st la pat cel puin o or pentru a transpira din abunden.

Clasificare tiinific
dup Flora ilustrat a Romniei V. Ciocrlan, 2000

Regn:

Regn Plantae

ncrengtu Pteridophyt r: a Clas: Equisetopsi da Equisetales 12

Ordin:

Familie:

Equisetace ae Equisetum E. arvense

Gen: Specie:

Nume binomial Equisetum arvense


L., 1753

Coada-calului, sau baba-ursului, (Equisetum arvense L.) este o specie de plante erbacee, perene (prin rizomul orizontal articulat, adesea tuberculat).

Cuprins
[ascunde]

1 Descriere 2 Utilizri n medicina naturist o 2.1 ntrebuinri o 2.2 Recoltare i depozitare 3 Bibliografie 4 Legturi externe

[modific] Descriere
De pe rizom se dezvolt dou tipuri de tulpini aeriene:

tulpinile fertile apar primvara, au 5-15 cm nlime, sunt neramificate, brune, neasimilatoare, purtnd la noduri frunze verticilate, unite ntr-o teac ce are marginea dinat. n vrf este situat spicul sporifer. tulpinile sterile apar mai trziu (cam la mijlocul primverii), sunt nalte de 2050 cm, verzi, asimilatoare. La noduri exist frunze uninerve, verticilate, unite ntr-o teac, precum i ramuri verticilate ce au aceeai morfologie ca i tulpinile, dnd aspect de coad de cal. Tulpinile sterile produc substane de rezerv care se vor depozita n rizomi i vor hrni viitoarea tulpin fertil.

[modific] Utilizri n medicina naturist


Coada-calului este cunoscut si folosit nc din antichitate n medicina tradiional ca i surs de acid salicilic (substan activ coninut n Aspirina modern). Dioscoride, medic, farmacolog i botanist al Greciei antice, laud proprietile hemostatice ale acestei plante. Plinius cel Btrn pretinde chiar c proprietile hemostatice ale plantei ar fi att de mari, nct ar fi suficient ca aceasta s fie inut n mn pentru a beneficia de proprietile sale vindectoare.
13

Substane active: oxid salicic (5-7%), gluteolin, nicotin, palustrin i palustridin, fitosterin, beta-sitosterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, sruri de potasiu. Sporii contin acizii cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici, prezeni n fraciunea lipidic (sursa: v. legturi externe). Principiile active din coada-calului au aciune antimicrobian, antiseptic, antiinflamatoare, mresc rezistena esutului conjunctiv, activeaz circulaia local. Planta este indicat pentru uzul intern, sub form de ceai cu aciune diuretic, sau extern, sub form de comprese i bi.

[modific] ntrebuinri
Coada-calului este folosita pentru vindecarea contuziilor (umflturi, vnti), cicatrizarea rnilor, ulcerului varicos, bubelor, edemelor la picioare att de frecvente in climacterium, degerturilor, eczemelor, neurodermitelor, combaterea transpiraiei excesive a picioarelor. Deasemenea, datorit aciunii diuretice a ceaiului, acesta este indicat n prevenirea calculozei renale (spal rinichii i cile urinare). Medicul german Sebastian Kneipp, care a readus aceast plant n medicina naturist n Germania secolului XIX, recomand aceast plant i n tratamentul artrozei sub form de ceai/elixir. n zilele noastre, aceast plant se regsete n diverse preparate (nu doar marca dr. Kneipp) de tip ceai pentru tratamentul reumatismului, tusei, rinichilor i purificare a sngelui. Prepararea ceaiului/decoctului: 1 lingur de plant uscat la 250ml ap se fierbe timp de 1015min. Se va consuma zilnic o ceac. Prepararea bii: Un pumn de plante se pune la macerat n 10L ap timp de 6h. Dup aceea, se strecoar lichidul n van iar peste plantele rmase se toarn iari 10L de ap i se fierbe cca. 10min. Decoctul obinut se strecoar i el n van, se adaug ap cald ct s acopere corpul i se st cca. 20-25 min n baia obinut. Dup aceast baie nu se face du.

[modific] Recoltare i depozitare


Tulpinile sterile se vor recolta n lunile iunie-septembrie, pe vreme frumoasa, dupa ce s-a ridicat roua. Se va folosi partea superioar a plantei, cca. 2/3 din tulpin. Se usuc la umbr, n strat subire, n locuri bine aerisite i lipsite de umezeal. Se intorc zilnic. Uscarea artificial la 40C. Se pstreaz n saci de hrtie sau din material textil. A se culege doar de persoane iniiate, deoarece exist plante asemntoare din aceeai familie, care sunt otrvitoare!

Coada calului
Coada calului Equisetum arvense

Coada Calului este o planta erbacee, perena, spontana, intalnita prin lunci umede, la marginile apelor de munte, pe terenuri apoase, pe terasamentul cailor ferate, ca buruiana in culturi, de la campie pana in regiunea montana. Anual, primavara din rizom se dezvolta tulpinile simple, fertile, inalte de 10-20 cm, care dupa fructificare putrezesc si in locul lor apar tulpini sterile de vara inalte de 20-50 cm, mai subtiri, verzi, mult ramificate, avand ramurile laterale dispuse in verticile. In jurul nodurilor, tulpinile sterile au frunzulite solzoase, brune, in forma de guleras si niste ramurele aciculare (ca frunzele de pin). Aceste ramurele sunt mai lungi la baza tulpinii si mai scurte spre varful ei, dar nu sunt mai lungi decat distanta dintre noduri, ceea ce face planta in intregime sa aiba

14

infatisarea unui con. In pamant, are un rizom ce creste oblic, purtand la noduri radacini subtiri, precum niste tubercule. Coada calului contine acid silicic (5-7%), gluteolina, nicotina, palustrina si palustridina, fitosterina, beta-sitosterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, saruri de potasiu. Sporii contin acizii cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici, prezenti in fractiunea lipidica. Tulpinile sterile de coada calului se recolteaza prin iulie-septembrie, pe vreme frumoasa, dupa ce s-a ridicat roua. Tulpinile se taie la 5-6 cm de sol. Se usuca la umbra, in strat subtire, in locuri bine aerisite. Se intorc zilnic. Uscarea artificiala la 40C. Se pastreaza in saci de hartie sau textili. Principiile active din coada calului au actiune antimicrobiana, antiseptica, antiinflamatoare, maresc rezistenta tesutului conjunctiv, activeaza circulatia locala. Coada calului este folosita pentru vindecarea contuziilor (umflaturi, vanatai), cicatrizarea ranilor, ulcerului varicos, bubelor, edemelor la picioare atat de frecvente in climacterium, degeraturilor, eczemelor, neurodermitelor si combaterea transpiratiei excesive a picioarelor.

15

[modific] Bibliografie
Plantele medicinale si condimentare din judetul Harghita, 1980. Colectivul de redacie: Dr. K. Csed, Dr.I. Fzi, Drd. M. Giurgiu, Dr. Z. Kisgyrgy, Dr. A. Laza, Dr. G. Rcz O parte din informaia adugat este traducere din Wikipedia german: de.wikipedia.org

[modific] Legturi externe

Mihaela Toma: Coada calului - Equisetum arvense, Gradina online.

Sunatoarea
Factorul curativ: partile aeriene terminale inflorite Afectiuni pentru care se recomanda: hepatite si hepatite cronice evolutive, colite cronice, ulcer gastric, colectistita, arsuri, inflamatii ale gingiilor, rani.

Prezentare generala
Denumirea uzuala: Sunatoare (lat. Hypericum perforatum), denumiri alternative: drobisor, floare de naduf, iarba sangelui, neruju, pojarnita, sinatoare, sunaica. Scurta descriere: Sunatoarea este o planta erbacee, perena, intalnita in toata tara, de la campie pana in regiunea subalpina, dar cu precadere in regiunea deluroasa. Are tulpina dreapta, lemnoasa in partea inferioara, cu patru muchii longitudinale, creste pana la 20-100 cm inaltime si prezinta numeroase ramuri sterile (fara flori si care pornesc de la baza frunzelor). Frunzele sunt ovale, cate doua opuse si privite in transparenta (inspre lumina se observa prezenta unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor si a unor puncte stravezii dispuse uniform pe toata suprafata frunzei). Florile de culoare galbena sunt grupate in inflorescente, au cate cinci petale

16

punctate cu negru. Calitati curative si actiune farmaceutica: Virtutile terapeutice ale sunatoarei sunt bine cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, de-a lungul veacurilor ea facandu-si un renume aparte printre plantele medicinale. In manuscrisele lui Galenus (unul din parintii farmaciei), care sunt pastrate in arhivele din Vatican, aceasta planta medicinala este descrisa ca fiind utila

intr-o larga varietate de afectiuni. Principiul activ cel mai important al sunatoarei este o substanta de culoare rosu-bruna, numita hipericina, care se poate usor observa datorita culorii, atunci cand se prepara tinctura din sunatoare. Ulei volatil, flavonozidul hiperozid, substanta coloranta-hipericina, colina, rezine, fitoncide, beta caroten. Cicatrizant, antiseptic, coleretic-colagog, antidiareic.

Recomandari
ulei din sunatoare impotriva alergiilor, eczemelor, iritatiilor; fierii lenese, a pietrelor la vezica, durerilor de cap. Cand este gata, va avea un gust astringent si culoare rosiatica. Acest ulei se aplica pe piele in caz de alergie, arsuri (inclusiv solare), eczeme, iritatii etc. O lingura luata pe stomacul gol din acest ulei este utila in cazurile de fiere lenesa, de pietre la vezica biliara, precum si in cazul durerilor de cap care apar la persoanele care au probleme biliare. unguent din flori impotriva afectiunilor pielii. Daca alte plante au asupra pielii doar efecte vindecatoare, sunatoarea are un rol important si in combaterea senzatiilor de durere, usturime sau mancarime. Ea este prin excelenta o planta calmanta, fiind extrem de utila in diminuarea

17

suferintelor, dar si pentru vindecarea arsurilor de gravitate mica si medie (inclusiv cele solare), a alergiilor si a altor afectiuni dermatologice insotite de mancarime puternica si usturimi. Pentru combaterea mancarimilor pielii si a usturimii se adauga in unguentul de sunatoare zece picaturi de ulei volatil de menta (se gaseste in magazinele si farmaciile naturiste). Efectul este exceptional. infuzie din flori impotriva gastritei. Se bea infuzie neindulcita. infuzie din planta pentru gargara in caz de gingivite, abcese dentare (eventual in amestec cu patlagina, in proportii egale), afte, rani. Se fac mai multe gargare pe zi, dintre care obligatoriu una seara, inainte de culcare. infuzie din planta pentru cataplasme pentru tratarea ranilor si a nevralgiilor. Amestecul se lasa acoperit 20 minute, dupa care se strecoara si se aplica comprese. tinctura din iarba de sunatoare in tratamentul care favorizeaza stabilitatea emotionala, diminueaza intensitatea acceselor de panica sau manie. Este recomandata contra depresiilor, starilor de anxietate si neliniste care apar in preajma menopauzei. Se administreaza sub forma de tinctura (se prepara la fel ca si cea de lemn-dulce prezentata anterior), din care se iau zilnic 4 lingurite, ce se administreaza pe stomacul gol, diluate in apa. pulbere din iarba de sunatoare in cazul in care tulburarile emotionale sunt mai puternice. Efecte foarte bune se obtin prin administrarea pulberii. Se ia o lingurita rasa la intervale de aproximativ patru ore, pe parcursul zilei.

Preparare
Infuzia Se prepara dintr-o lingurita de planta maruntita peste care se adauga o cana de apa clocotita (200 ml), se acopera, iar dupa 1520 minute se strecoara. Se beau doua-trei cani pe zi (neindulcit) pentru tratarea diskineziei biliara (fiere lenesa, enterocolite cronice). Pentru persoanele care prezinta tendinta de a retine apa in organism, infuzia se prepara in acelasi mod, dar folosind o lingura de sunatoare la o cana de apa clocotita, si vor bea o lingura de ceai dupa fiecare masa. Tot cu acest mod de preparare, dar cu consumul a 2-3 cani pe zi, se recomanda si pentru tratarea de gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, hepatite cronice evolutive, colite cronice, colecistite. Infuzie impotriva gastritei Se prepara din 1-2 linguri de planta uscata, maruntita, la o cana (200 ml) cu apa clocotita. Infuzie impotriva problemelor dentare Se face o infuzie din doua linguri de planta uscata si maruntita la o cana de apa clocotita. Infuzie impotriva ranilor si nevralgiilor Se face o infuzie din 30 g planta la un litru de apa clocotita. Maceratul in ulei Se prepara din 20 g de sunatoare bine maruntita care se umecteaza cu 20 ml alcool de cel putin 70%, timp de 12 ore, dupa care se adauga 200 ml de ulei de floarea-soarelui. Se incalzeste pe abur timp de 3 ore, amestecand din cand in cand. Se mai lasa la

18

macerat 2-3 zile, dupa care se filtreaza in sticle de culoare inchisa, se astupa bine cu dop si se pastreaza la loc racoros. Se ia cate o lingurita de ulei de sunatoare dupa fiecare masa pentru diskinezie biliara, stimularea functiei hepatice, gastrite hiperacide si ulcer gastric. Tinctura Se prepara din: sunatoare - 40 g, roinita - 30 g, valeriana - 15 g si levantica - 15 g, prin macerarea acestora timp de 5-7 zile, in 700 ml de alcool de 60%, urmata de filtrare. Este recomandata in hipertensiunea arteriala pe fond nervos, distonie neurovegetativa, menopauza, stari de irascibilitate, agitatie psihomotorie. Tinctura, la fel ca si maceratul in ulei, se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine inchise, la loc racoros. Modul de utilizare si dozarea: dupa masa se iau picaturi cu ajutorul unei pipete, dozajul stabilindu-se in functie de varsta, dupa cum urmeaza: 2-5 ani - de 3 ori pe zi, cate 4-7 picaturi; 5-12 ani - de 3 ori pe zi, cate 7-10 picaturi; peste 13 ani - de 3 ori pe zi, cate 10-20 picaturi. Plamadeala in ulei Se prepara dintr-un pumn de flori proaspete de sunatoare puse intrun vas de sticla, si peste care se adauga ulei atat cat sa acopere florile. Se acopera vasul si se lasa sa stea la soare 6-7 zile, dupa care se strecoara, se pune in vase de sticla de culoare inchisa care se astupa cu dop si se pastreaza la loc racoros. Cu acest preparat se ung ranile, eczemele, arsurile, zonele articulare cu dureri reumatismale. Sunatoarea este un remediu deosebit de valoros, utilizat in combinatie cu alte plante pentru tratarea unor afectiuni ca: balonari abdominale, colici intestinale, hemoroizi, dismenoree, menopauza, bronsite, guta, tulburari nervoase, hipertensiune arteriala. Ulei volatil Planta cruda sau uscata se toaca marunt si se umple cu ea o sticla, in care se adauga apoi ulei de floarea-soarelui. Sticla se pune langa soba sau o alta sursa de caldura si se lasa la macerat. Daca s-a folosit planta cruda, ne dam seama cand este gata preparatul dupa faptul ca face floare. Daca s-a folosit planta uscata, uleiul trebuie gustat din cand in cand. Unguent Inflorescentele uscate de sunatoare se maruntesc in piua sau cu rasnita electrica de cafea. Se pun patru linguri de sunatoare maruntita intr-un vas si se toarna deasupra unt clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet), amestecandu-se apoi bine, pana ce compozitia se raceste, dupa care se lasa vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se filtreaza totul prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta rosiatica, care se va pastra la frigider. Pulbere Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea.

Precautii
19

In general, este bine ca tratamentul cu sunatoare sa nu dureze mai mult de doua luni, urmat de doua saptamani de pauza, intrucat favorizeaza aparitia unor simptome cum ar fi nevralgia, sensibilitatea exagerata la lumina, durerile usoare de cap. La utilizarea oricarui preparat pe baza de sunatoare, este recomandata evitarea expunerii la soare (plaja), deoarece pot aparea reactii de fotosensibilizare. farm. Robert Gergely

Traista-ciobanului
De la Wikipedia, enciclopedia liber
Salt la: Navigare, cutare

Traista-ciobanului

Plant cu flori i fructe

Clasificare tiinific
Regn: Plantae

20

ncrengtu Magnoliophyt r: a Clas: Magnoliopsid a Brassicales Brassicaceae Capsella C. bursapastoris

Ordin: Familie: Gen: Specie:

Nume binomial Capsella bursa-pastoris


(L.) Medik.

Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) este o plant nativ Europei, dar care s-a extins n multe pri din lume. Numele su se refer la capsula n form de traist. Traista-ciobanului crete n grdini, pe cmp, pajiti, acolo unde solul nu este foarte uscat i exist suficient soare. Este o plant de dimensiuni mici, de pn la 20 cm nlime. Ramurile fine se ntind pe toat lungimea tulpinii. Frunzele bazale sunt lanceolate i dinate. Florile albe sunt aranjate n raceme rare. Sunt simetrice radial, cu patru petale. Seminele au form de inim, sunt plate i triunghiulare. Sunt ataate de ramuri de vrf. Seminele plantei produc un compus vscos atunci cnd sunt umezite. Insectele acvatice se lipesc de acest compus i ntr-un final mor. Acest fapt face ca planta s fie folosit ca o metod de control a narilor, omornd larvele acestor insecte. Seminele, frunzele i rdcinile acestei plante sunt comestibile. n China, ea este cultivat pentru consum. Din punct de vedere medicinal, a fost folosit pentru oprirea hemoragiilor. Parazii:

Albugo candida

TRAISTA CIOBANULUI Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris) este o specie ierboas mrunt, foarte ntlnit n flora spontan a rii noastre, crescnd aproape oriunde. 21

n scopuri medicinale, aceast plant se recolteaz primvara (aprilie-mai), cnd nflorete n mas i nc nu s-au format multe semine. Colectarea i pregtirea materiei prime se face fie prin tierea cu foarfeca a plantei la nivelul coletului, ntotdeauna sub rozeta de frunze, fie, acolo unde terenul permite, prin smulgerea plantei cu rdcin cu tot (n acest caz rdcina se ndeprteaz ulterior). Materia prim recoltat se prelucreaz sau se supune uscrii fr a fi fragmentat, mrunirea executndu-se doar atunci cnd partea aerian de la traista ciobanului este complet uscat. Aceste reguli trebuiesc urmate deoarece, n cazul lezrii sau secionrii organelor plantei, acesta va sintetiza cantiti mari de substane de aprare (izotiocianai), compui care ajuni n organismul omului, inhib funcia tiroidei i pot declana alergii. n timpul uscrii plantei, enzimele implicate n sinteza izotiocianailor se distrug i acest neajuns dispare. Fitoterapie PROPRIETI, RECOMANDRI Din planta recoltat, condiionat i uscat corect, se prepar o infuzie cu virtui oficinale. Traista ciobanului se mai poate utiliza sub form de tinctur sau infuzie din prile aeriene proaspete (se obin din planta verde ntreag). Extractele pe baz de traista ciobanului au efect trofic asupra musculaturii cardiace i a uterului. De asemeni, utilizate corespunztor, acestea regleaz i normalizeaz tensiunea arterial. Datorit acestor proprieti fitoterapeutice, traista ciobanului se recomand ca adjuvant n bolile cardiace cu aritmie, nsoite de hipertensiune, hipotensiune sau tensiune oscilant. Prin aciunea principiilor coninute asupra musculaturii uterine, planta se utilizeaz n caz de atonie uterin sau dup natere, n scopul refacerii tonicitii uterului. Posednd efecte hemostatice, traista ciobanului se recomand a fi administrat n cazul sngerrilor uterine (menstre abundente, metroragii) al celor nazale (epistaxis) i al celor gastrice - dac acestea sunt provocate de ulcer. Aciune antihemoragic se datoreaz att compoziiei propriu-zise a plantei, ct i unor ciuperci (fungi) care paraziteaz specia (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crciun). La femeile hipertensive, mai ales la obeze, tratamentele mai ndelungate cu ceai sau tinctur de traista ciobanului, previn hemoragiile nazale, fluxurile menstruale abundente, dar i alte dereglaje menstruale, precum i anemiile secundare produse de hemoragii. De asemeni, prin stimularea glandei tiroide, ajut la slbit. Deoarece majoritatea acestor cazuri sunt asociate cu constipaia, se vor folosii, n amestec cu traista ciobanului, plante cu principii laxative. Datorit aciunii antitumorale, ca adjuvant, traista ciobanului se folosete, n tratamentul general al cancerului (E. F. Voinea) sau doar n neoplaziile stomacului sau a uterului (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P.A. K. Duke). Extractele de traista ciobanului prezint, de asemenea, efecte favorabile n strile de stres psihic i n anxietate. Traista ciobanului mai este indicat n tratamentul litiazei urinare urice, fiind ns contraindicat n cazul litiazei oxalice. 22

Ca adjuvant, planta se mai utilizeaz n hipercorticism i n hipotiroidie. PRECAUII, REACII ADVERSE, CONTRAINDICAII Traista ciobanului nu este o plant toxic, contraindicaiile trebuind privite sub spectrul unor posibile reacii adverse de alt natur dect toxicologic. Consumul de traista ciobanului n stare crud produce o cretere rapid a elementelor figurate albe (leucocite). Copii mici care gust ntmpltor aceast plant fac febr, fiind dui la medici, care nu pot constata existena vreunei afeciuni. Reacia imunitar provocat de planta proaspt ar putea fi valorificat i coordonat n tratamente medicale specializate, dar din pcate exist un mare dezinteres n acest sens. Deoarece stimuleaz contraciile uterine, traista ciobanului nu se utilizeaz n sarcin (poate produce avort). ntruct traista ciobanului se comport ca un excitant nervos, se recomand evitarea utilizrii sale, n caz de: insomnie cronic, hiperexcitabilitate nervoas sau sexual epilepsie, boala lui Parkinson, depresie. Persoanele care sufer de hipertiroidie sau de hipocorticism nu vor recurge la tratamente pe baz de traista ciobanului. Principiile din plant interacioneaz n mod negativ cu anticoagulantele, cu anticoncepionalele i cu corticoterapia. Administrat n doze mari, traista ciobanului provoac palpitaii. PREPARARE, ADMINISTRARE Infuzia de traista ciobanului se prepar din 1 linguri de plant mrunit la 250 ml ap. Se beau 3-4 astfel de ceaiuri zilnic. Sub form de tinctur, se administreaz cte 3 lingurie zilnic, care se adaug n lichde reci (infuzie, ap, ap cu lmie i miere). Curele cu traista-ciobanului se efectueaz timp de 15 zile consecutive cu 15 zile pauz, n cel puin 6 reprize. Femeile vor ncepe administrarea cu 10 zile naintea datei ideale de apariie a fluxului menstrual.

Papadia (Taraxacum officinale) Descriere: Papadia se numeste in limbaj popular si buha,


cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori- galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vezuta pe pajisti si toate intinderile de iarba se considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru omenirea suferinda o planta de leac deosebit de valorasa. Infloreste in aprilie-mai pe toate pasunile, lizierele, cimpiile si orice suprafata cu iara un covor floral galben canre ne entuziasmeaza an de an. Planta evita locurile foate umede. Are doua proprietati remarcabile: Ajuta in bolile biliare si in cele hepatice. Inainte de inflorire se colecteaza frunzele, primavara sau toamna radacinile. Iar tulpinile in timpul infloririi. Intreaga planta are efect tamaduitor. Eu insumi

23

mi-am creat un obicei de a pune, cum se face primavara, intreaga planta pe masa in forma de salata sau de a presara la cina o salata de papadie amestecata cu cartofi si garnisita cu oua cleioase. In Iugoslavia la cura, pacientii primeau zilnic la masa, pe linga alte feluri de salate proaspete, si un castronas cu salata de papadie. Medicul, un renumit specialist in bolile de ficat, a raspuns la intrebarea refertoar la aceasta problema ca papdaia are o influenta cit se poate de benefica asupra ficatului. Astazi stiu ca tulpinile proaspete, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pina sub omoplatul drept). Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manince aceste tulpin, pina la 10 pe zi, atit timp cit papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu to, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana cu andivele. Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr. Ele ajuta insa si in alte afectiuni. Ne scapa de mincarimi, eczeme si eruptii, imbunatatesc sucul gastric si curata stomacul de tot felul de substante care se elimina greu. Tijele proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar, ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe linga saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism. Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pina la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete. In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemeniea, cu succes. Radacinile de papadie, mincate crude, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac singele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra singeului ingrosat. Vechile cari despre plantele medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia preparata din oparirea plantei si a radacinii. Obisnuiau sa-si spele cu ea ochii si fata, sperind sa capete astfel un chip mai luminos. Papadia face parte din acele plante care nu hiberneaza, ci ele cresc frunze si in anotimpul rece. In fiecare primavara un sirop de fluor de papadie este binevenit, care are un gust excelent, fiind in acelasi timp si in profitul sanatatii. Prepararea deliciosului sirop de papadie: Se pun de 2 ori cite 2 mini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pina incepe sa fiarba, sa lasa sa dea citeva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte. A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele miini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Mai multa lamie acreste prea tare. Oala se pune fara capac pe masina de gatit. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe. Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate satabili adevarata constistenta. N-are voie sa devia prea gros, caci s-ar zaharisi dupa pastrare mai indelungata, dar nici prea subtire, caci atunci ar incepe sa fermenteze dupa un timp. Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau piinea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios. Odata lucra la noi un timplar caruia ii pregatisem pentru cine un platou cu hrana rece, in timp ce familia mea se delecta cu felii de piine cu unt unse cu acest sirop de papadie proaspat preparat. Si timplarul nostru a avut pofta sa guste. Crescator de albine fiind, nu ma crezut ca am facut singura <>. A fost incintat si mi-a spus ca siropul putea fi doar cu greu deosebit de mirea veritabila. As dori sa remarc ca bolnavii de rinichi nu suporta bine aciditatea mierii naturale, in timp ce siropul de papadie este mai sanatos si le prieste. Aceasta planta medicinala valoroasa ocupa un loc insemnat in medicina populara. Din pacate, ea este cunoscuta gresit de cea mai mare parte a populatiei si considera o buruiana incomoda. Intr-o procesiune de Joia Verde m-a frapat un flacaias care era stegar si avea fata desfigurata de acnee. I-am atras mamei lui atentia asupra efectului depurativ al urzicii si papadiei. Mama nici nu stia care-i papadia, desi era departe de a fi o locuitoare de metropola; ea traind in oraselul nostru. Cind i-am explicat despre ce planta este vorba, mi-a declarat revoltata ca doar n-o sa-i ofere fiului ei asemenea buruieni.

Mod de folosire: -prepararea ceaiului: se pune peste noapte 1 lingurita (cu virf) de radacini in 1 litru de
apa rece, se incalzeste a doua zi pina incepe sa fiarba si se filtreaza. Aceasta cantitatea se bea, inghititura cu inghititura., 1 ora inainte si 1 ora dupa micul dejun. -salata: din frunze si radacini crude, proaspete (a se vedea fragmentul respectiv de text) -tulpini: a se mesteca bine si a se minca zilnic 5-10 tulpini crude, spalate. -prepararea siropului: a se vedea fragmentul respectiv din text!

24

25

S-ar putea să vă placă și