Sunteți pe pagina 1din 26

MARTURIA MINCINOAS

SECIUNEA I 2.1. Consideratii generale privind infractiunea de marturie mincinoasa


2.1.1. Caracterizare generala Marturia mincinoasa sau n latina "falsitas in judicio" este "fapta martorului care ntr-o cauza penala, civila, disciplinara sau orce alta cauza n care se asculta martori, face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie privitor la mprejurari esentiale asupra carora a fost ntrebat" este incriminata prin dispozitiile cuprinse n art. 260 din codul penal Este asimilata cu marturia mincinoasa fapta similara savrsita n mod corespunzator de catre expert sau interpret. n activitatea de nfaptuire a justitiei declaratiile martorilor, ca si rapoartele de expertiza sunt considerate mijloace de proba, ele contribuind la aflarea adevarului si prin aceasta la solutionarea cauzei n care sunt administrate. De exactitatea probelor si de probitatea celor care concura la aflarea adevarului, depinde temeinica nfaptuire a justitiei. Martorii, avnd cunostinta despre infractiunea care face obiectul cercetarii sau judecarii prin declaratiile lor contribuie la stabilirea modului, timpului, locului si mprejurarilor savrsirii faptei, precum si la realizarea si deci la pronuntarea unor hotarri juste, de asemenea persoanei faptuitorului nlesnind astfel aflarea adevarului. Numai n masura n care nsa martorii relateaza adevarul asupra celor cunoscute de ei, declaratiile acestora prezinta un ajutor efectiv dat organelui judiciar la nfaptuirea justitiei. De aceea datorita orcarui martor este de a declara adevarul si de a spune tot ce stie cu privire la mprejurarile asupra carora este ntrebat1[1] ( a se vedea art. 33 cod procedu 20120v2111u ra penala si art. 193 cod procedura civila , ntru-ct la baza prestatiei pe care o au

martorul, expertul si interpretul n ndeplinirea actului de justitie trebuie sa stea buna credinta. Declaratiile acelor martori care fac afirmatii mincinoase ori nu spun tot ce stiu privitor la mprejurarile esentiale asupra carora au fost ntrebati, prezinta pericol social, prin aceea ca ngreuneaza, deruteaza si compromit activitatea organelor judiciare, putnd implicit determina pronuntarea unor solutii care nu corespund adevarului. Aceeasi importanta o au si rapoartele efectuate de experti si lamuririle date de acestia ca si operatiile efectuate de interpreti n cauze judiciare. Aceleasi obligatii de respect fata de adevar, incuba si acestora, iar ncalcarea ei n conditiile stabilite de legiuitor, prezinta deasemenea pericol social pentru nfaptuirea justitiei. Unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal sau civil consacrat n art. 128 cod procedura penala si art.142 cod procedura civila acorda partilor posibilitatea de a participa la solutionarea cauzei chiar si atunci cnd nu cunosc limba romna. Aceasta se realizeaza fie prin asigurarea folosirii n fata organelor judiciare, a limbii materne a populatiei de alta nationalitate dect cea romna n anumite unitati administrativ teritoriale, fie prin folosirea interpretilor. Se da astfel expresie unor pevederi constitutionale cuprinse n art. 127 al. 2 din Constitutia Romniei unde se arata : "dreptul la interpret (1) Procedura judiciara se desfasoara n limba romna. (2) Cetatenii apartinnd minoritatilor nationale, precum si persoanelor care nu nteleg sau nu vorbesc limba romna au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi n instanta si de a pune concluzii, prin interpret, n procesele penale acest drept este asigurat n mod gratuit"2[2].

2.1.2 Obiectul juridic


2.1.2.1. Obiectul juridic generic Obiectul juridic generic al infractiunii de marturire mincinoasa este obiectul juridic comun tuturor infractiunilor care mpiedica nfaptuirea justitiei si consta n ansamblul relatiilor sociale a caror normala formare, desfasurare si dezvoltare sunt asigurate prin apararea valorilor sociale, a nfaptuirii justitiei. 2.1.2.2. Obiectul juridic special Obiectul juridic special este nsa complex. n el se regasesc, ca valori ocrotite, att justitia ct si persoana ale carei atribute sociale esentiale ( cinste, libertate, demnitate, patrimoniu ) pot fi atinse prin marturia mincinoasa. n principal, relatiile sociale aparute sunt nsa cele privitoare la nfaptuirea justitiei astfel ca n absenta si a unui obiect juridic secundar, adiacent, fapta nu ar pierde caracterul infractional. Infractiunea de marturie mincinoasa nu are un obiect material, pentru ca actiunea care constituie elementul material al infractiunii, nu se ndreapta direct asupra unui lucru ( bun sau persoana )3[3]. Declaratiile scrise ale martorilor, rapoartele de expertiza si traducerile scrise nu constituie obiect material al infractiunii de marturie mincinoasa ci reprezinta produsul ori mijlocul de savrsire al infractiunii. 2.1.3. Subiectul activ Infractiunea de marturie mincinoasa are ntotdeauna un subiect activ calificat ceea ce nseamna ca ea poate fi savrsita numai de o persoana care are o anumita calitate desemnata expres prin dispozitiile art. 260 al. 1 si 4 din codul penal, respectiv de martori, experti si interpreti care n aceasta calitate sunt prezenti ntr-o cauza penala, civila, disciplinara sau n orice alta cauza n care sunt solicitati, n conformitate cu legea.

2.1.3.1. MARTORUL Martorul "este persoana care are cunostinta despre o fapta sau despre o mprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului n proces"4[4]. "Martorii sunt persoane staine de proces, care au cunostinta despre fapte ce sunt concludente pentru rezolvarea pricinii"5[5]. Infractiunea de marturie mincinoasa este destul de frecventa n practica judecatoreasca, ntruct depozitiile martorilor sunt printre cele mai frecvente mijloace de proba, desi art. 64 din codul procedura penala enumera depozitiile martorilor (respectiv expertizele) printre celelalte mijloace de proba, nestabilind nici o prioritate pentru vreuna din ele. Aceasta nsemnndpe de o parte ca adevarul n cauza poate fi aflat si fara administrarea probei cu martori, prin intermediul altor mijloace de proba, iar pe de alta parte, ca nu trebuie sa se considere primordiale depozitiile martorilor facute n proces, n dauna altor altor mijloace de proba, care exprima o alta mprejurare ce se dovedeste a fi cea reala. Numai neconformitatea cu realitatea obiectiva poate face ca referitor la fondul cauzei - un mijloc de proba sa fie nlaturat n favoarea altuia care ndeplineste conditia conformarii cu adevarul, mprejurare n care este gresita atitudinea unor organe judiciare de a acorda o importanta mai mare probelor cu martori n dauna altor mijloace de proba sau de a considera suficienta proba cu martori atunci cnd exista presupunerea ca administrarea altor mijloace de proba ar apropia instanta de cunoasterea adevarului. n acest sens, n art. 63 al 2 cod de procedura penala, se prevede ca probele nu au valoare dinainte stabilita, aprecierea fiecareia facndu-se de catre organul judiciar potrivit convingerii lui formate n urma examinarii tuturor probelor administrate6[6].

Desi declaratiile martorilor constituie, n penal, cum scria profesorul Vintila Dongoroz "o proba plapnda", totusi proba testimoniala a reprezentat ntotdeauna proba uzuala, de drept comun, cea mai frecventa si, adeseori esentiala pentru realizarea scopului procesului penal. Spre deosebire de procesul civil, declaratiile de martori ocupa n procesul penal un loc de prim rang, caci martorii sunt - dupa celebra expresie a lui Bentham "Ochii si urechile justitiei". n civil, administrarea probei testimoniale comporta unele restrictii, care nu afecteaza principiul admiterii orcarei dovezi pe care instanta o considera apta sa contribuie la solutionarea cauzei. Limitarile impuse administrarii probei testimoniale n civil (acte juridice care au ca obiect o valoare mai mare de 250 lei nu pot fi dovedite cu martori, de asemenea, nu se poate dovedi cu martori mpotriva si peste cuprinsul unui nscris) sunt acceptate n doctrina de specialitate ca fiind expresia grijii legiuitorului de a asigura, n conditii corespunzatoare, aflarea adevarului7[7]. Exista si unele exceptii n care proba testimoniala este admisibila ntre parti si referitor la acte juridice a caror valoare depaseste 250 lei, precum si mpotriva nscrisurilor preconstituite indiferent de valoarea lor restrictii privitoare la administrarea probei cu martori se regasesc si la judecarea chestiunilor prealabile de natura civila de catre instanta penala si n conformitate cu art. 44 alin. 2 din codul de procedura penala, prealabila de judecata de catre instanta penala potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia i apartine acea chestiune8[8]. n acest sens, nu se face nici o distinctie n cuprinsul prevederilor din art.260 cod penal, privind legatura dintre natura cauzei si cel care declara

ntr-o cauza penala, civila sau disciplinara, aceasta putnd fi tras la raspundere penala. Poate fi martor si deci subiect activ al infractiunii n conditiile textului mentionat, att persoana vatamata (art. 82 cod procedura penala) precum si aparatorul pentru fapte sau mprejurari cunoscute de el nainte de a deveni aparator sau reprezentant al vreuneia din parti, calitatea de martor n acest caz avnd ntietate fata de cea de aparator, potrivit art. 79 alin. ultim din codul de procedura penala. n practica judecatoresca s-a pus problema daca partea vatamata audiata ca martor, n situatia n care desi si-a pastrat aceasta calitate, poate fi sanctionata pentru savrsirea infractiunii de marturie mincinoasa9[9]. Legea prevede ca poate fi ascultata ca martor si persoana care este obligata a pastra secretul profesional dar numai cu consimtamntul persoanei sau a organizatiei fata de care exista obligatia de a pastra secretul (art.79 alin. 1 cod procedura penala). Sotul si rudele apropiate nvinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna marturie ca martori (art.80 alin.1 cod procedura penala) acesta nsa nu nseamna ca nu pot fi ascultate ca martori atunci cnd ele nu sunt de acord cu aceasta situatie. Aceasta categorie de persoane pot fi ascultate n proces, avnd statutul unor simpli informatori. n aceasta calitate nu se poate savrsi infractiunea de marturie mincinoasa (acesta solutie, desi considerata corecta din punct de vedere juridic, este totusi criticata n doctrina ca fiind inadecvata, deoarece asemenea informatii pot contribui ntr-un anumit fel la formarea convingerii judecatorului)10[10]. Atunci cnd aceste persoane consimt sa fie martori si fac depozitii n acest sens, la fel ca depozitia oricarui alt martor, sa fie decisiva n rezolvarea cauzei pentru ca din moment ce consimt acest lucru ei au toate

drepturile si obligatiile prevazute de lege si deci, ei pot fi pedepsiti pentru infractiunea de marturie mincinoasa11[11]. Totusi pentru un astfel de autor al marturiei mincinoase, instanta va putea acorda, n unele situatii circumstante atenuante. n procesul civil, conform art. 189 cod procedura civila nu pot fi ascultati ca martori interzisi si cei stabiliti de lege incapabili de a marturisi. De asemenea, nu pot depune marturie rudele si afinii pna la gradul al treilea inclusiv, sotul, chiar daca este despartit, cei condamnati pentru juramnt sau marturie mincinoasa. n acest sens exista nsa o exceptie referitoare la cauzele privind starea civila a persoanei, precum si la divort, n care pot aparea ca martori si rudele (cu exceptia descendentilor). n literatura juridica s-a propus introducerea ca si n codul de procedura civila, a unei dispozitii similare aceleia din art.80 cod de procedura penala n conformitate cu care sotul si rudele apropiate ale nvinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna marturie ca martori. Printr-un "rationament per a contrario", ar rezulta ca, daca aceste persoane accepta, atunci pot aparea ca martori n proces. Pentru a putea fi savrsita infractiunea de marturie mincinoasa, calitatea de martor a unei persoane trebuie sa fie legal atribuita n momentul audierii sale. Nu pot fi subiecti activi ai infractiunii de marturie mincinoasa persoanele care nu pot fi audiate ca martori, din orice motiv. Pot fi subiecti activi ai infractiunii, att martorii citati legal, ct si cei care au fost admisi de organele judiciare, dar s-a comis citarea lor sau nu a primit citatia (art.319 alin. 3 cod procedura penala). Nu pot fi ascultati ca martori membrii Corpului Diplomatic,o atare incompatibilitate este, credem, absoluta, datorita functiilor detinute de aceste persoane si ea se ntemeiaza pe reciprocitate.

2.1.3.2. Minorul

Minorul poate fi ascultat ca martor, dar daca are vrsta sub 14 ani el nu va raspunde pentru marturie mincinoasa, deoarece nu raspunde penal pentru faptele sale (art.99 cod penal). ntre 14-16 ani minorul va putea fi subiect activ al infractiunii de marturie mincinoasa daca se dovedeste ca a savrsit fapta cu discernamnt iar daca acesta a mplinit vrsta de 16 ani raspunde penal pentru faptele sale.

2.1.3.3. Expertul
Expertul este o alta persoana care poate fi subiect activ al infractiunii. n sensul larg al cuvntului, expertul este o persoana care poseda cunostinte deosebite ntr-un anumit domeniu. O astfel de persoana poate fi chemata n aceasta calitate, ntr-o cauza civila, penala, administrativa, disciplinara etc. pentru a contribui cu cunostintele sale de specialitate la lamurirea unor fapte sau mprejurari ale cauzei, n vederea aflarii adevarului. Activitatea expertului are o importanta deosebita n solutionarea cauzei respective. Ca mijloc de proba, expertiza contribuie la realizarea cunoasterii aprofundate si dupa criterii stiintifice a mprejurarilor la care se refera. Expertii au rol de a contribui ca specialisti la lamurirea unor situatii de fapt. Rolul instantei este de a discuta contestarile si concluziile expertilor12[12]. Daca cu aceasta ocazie, n raportul de expertiza se fac afirmatii cu caracter mincinos referitor la mprejurarile esentiale ale cauzei despre care expertul a fost ntrebat, el devine subiect al infractiunii de marturie mincinoasa. Art. 260 cod penal se refera numai la expertul chemat sau numit de organul care instrumenteaza cauza. n situatia n care expertiza a fost efectuata de catre un serviciu medico-legal, laborator criminalistic sau orice institutie de specialitate, nu va putea raspunde pentru infractiunea de marturie mincinoasa persoana care, fiind angajatul acelui serviciu, laborator sau institut, a nlocuit raportul sau expertiza (art. 119 alin. 2 si 3 cod de procedura penala), o astfel de persoana va raspunde pentru abuz de serviciu sau pentru fals n nscrisuri oficiale13[13].

ntuct legea distinge ntre expertiza si constatarea tehnico-stiintifica sau constatarea medico-legala, persoanele care vor produce cele doua din urma mijloace de proba nu pot fi asimilate expertului. De aceea, ele nu pot fi subiecti activi ai infractiunii de marturie mincinoasa.

2.1.3.4. Interpretul
Interpretul este persoana chemata sau numita de organul judiciar care cerceteaza sau judeca o cauza pentru a servi ca traducator cnd una din parti sau o alta persoana care urmeaza a fi ascultata nu cunoaste limba romna ori nu se poate exprima sau cnd unele nscrisuri sunt redate ntr-o alta limba dect limba romna14[14]. Asadar, subiecti activi ai infractiunii de marturie mincinoasa nu pot fi numai martorul, minorul care a mplinit vrsta de 16 ani, expertul sau interpretul, ceea ce nseamna ca suntem n prezenta unei infractiuni ce se savrseste n persoana proprie. n general, coautorul n aceasta materie nu exista15[15]. n mod exceptional va exista coautor atunci cnd, spre exemplu, ntocmind aceeasi expertiza, doi experti s-au nteles sa ateste date neveridice referitoere la ntrebari esentiale puse de organul judiciar, n aceeasi cauza. Infractiunea de marturie mincinoasa este susceptibila de fi savrsita n participatie sub forma complicitatii si a instigarii. Pentru instigator si complice nu se vor cere vreo calitate speciala. Daca instigarea neurmata de executare a fost savrsita prin constrngere ori corupere, atunci fapta va intra sub incidenta art. 261 codul penal (ncercarea de a determina marturia mincinoasa) si sub aceea a dispozitiilor art. 29 cod penal (Instigare neurmata de executare), cu

conditia ca cel instigat sa fie acceptat, fie si numai temporar ideea savrsirii unei infractiuni de marturie mincinoasa. Exista instigator la marturia mincinoasa atunci cnd martorii au dat urmare ndemnului si au facut declaratii nereale n fata organelor judiciare16[16]. n acest sens, practica judiciara n materie arata ca, odata ce martorii au dat urmare ndemnului inculpatului si au facut declaratii nereale n fata organelor de cercetare penala, nu poate influenta situatia inculpatului, deoarece o asemenea retragere, chiar facuta n conditiile art.260. alin 2 cod penal (nainte de a se produce arestarea inculpatului ori de a se fi pronuntat o hotarre sau de a se fi dat o alta solutie), nu constituie desistare n sensul art. 29 cod penal, ci numai o cauza de imputare, care neavnd caracter personal, are ca urmare condamnarea inculpatului pentru instigare la infractiunea de marturie mincinoasa. Daca instigarea nu s-a facut prin constrngere sau corupere si ea nu a avut nici un moment atitudinea de a determina pe martor, expert sau interpret sa-si nsuseasca scopul urmarit de instigat, atunci aceasta va fi o fapta care nu intra n cmpul de actiune al legii penal17[17], si nu o instigare neurmata de executare, pentru a fi incidente dispozitiile art.29 cod penal. n acest sens, pentru a exista infractiunea de instigare neurmata de executarea prevazuta n art. 19 cod penal, este necesar ca cel instigat sa-si fi nsusit fie chiar pentru scurt timp, hotarrea de a comite infractiunea, la care apoi sa fi renuntat. Daca nsa instigatorul nu a reusit sa determine nici un moment pe cel fata de care si-a efectuat ndemnurile sale sa comita fapta, exista o simpla instigare esuata, cu rezultat negativ care n principiu, nu cade sub incidenta legii penale. Practica judiciara n materie arata n acest sens, ca daca martorii asistenti care au semnat procesul verbal ncheiat la fata locului de organele de cercetare, fiind instigate de catre nvinuit, au trecut sub tacere unele fapte n legatura cu infractiunea imputata acestuia, pe care le cunoaste personal, dar ulterior acestia, fiind audiati de instanta, au

declarat adevarul, n sarcina celui care l-a ndemnat sa nu arate ceea ce stiau, nu se va putea retine instigare la infractiunea de marturia mincinoasa, ci numai o instigare neurmata de executare, n sensul art. 29 cod penal18[18]. Daca, dnd urmare ndemnurilor instigatorului, autorul a facut declaratii mincinoase n sensul prevederilor art. 260 alin. 1 cod penal, infractiunea de marturie mincinoasa s-a consumat. Ca atare, chiar daca martorul si retrage marturia n timp util, potrivit art. 260 alin 2 cod penal, instigatorul se va sanctiona conform art. 27 cod penal, cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor, ci nu cu pedeapsa mai usoara prevazuta de art. 29 cod penal pentru instigare neurmata de executare.

2.1.4. Subiectul pasiv


Subiectul pasiv principal al infractiunii de marturie mincinoasaeste statul, ca titular al valorii social a nfaptuirii justitiei, reprezentat prin organul judiciar a carui activitate a fost periclitata. Subiectul pasiv al infractiunii poate fi o persoana fizica a carei libertate sau demnitate este amenintata sau vatamata prin savrsirea infractiunii de o persoana judiciara ale carei interese pot fi atinse sau vatamate print-o marturie mincinoasa19[19].

SECIUNEA II 2.2.1. Continutul juridic al infractiunii de marturie mincinoasa


Pentru ca sa se poata reliza continutul infractiunii de marturie mincinoasa este necesar sa prezinte o anumita situatie pe care codul penal o denumeste sintetic "cauza n care se asculta martori" (art. 260 cod penal) sau conform alineatului ultim al aceluiasi articol, n care se folosesc

serviciile unui expert sau interpret. Este vorba numai de o cauza n care se nfaptuieste justitia, deci un proces de natura contencioasa. Potrivit art.260 cod penal pot exista mai multe genuri de cauze : penala, civila, disciplinara sau orice alta cauza n care se asculta martori. Cauza penala are sensul de proces penal ce se desfasoara n fata organelor de urmarire penala sau a instantelor de judecara. Este indiferent care este organul de urmarire penala sau a instantelor de judecata. Este indiferent care este organul de urmarire penala (procurorul sau organul de cercetare penala prevazute de art. 201 cod procedura penala), precum si daca judecata se desfasoara n prima instanta, n apel sau recurs. Cauza civila - n sensul art. 260 cod penal are sensul restns de proces civil desfasurat dupa procedura contencioasa, n fata instantelor judecatoresti civile. Clauza disciplinara - n sensil art.260 cod penal nseamna o judecata desfasurata n fata unor organe jurisdictionale cu caracter disciplinar (exemplu : consiliile disciplinare care judeca abaterile disciplinare comise de judecatori). Prin orice alta cauza n care se asculta martori se ntelege alte cauze dect cele penale, civile, disciplinare, care se desfasoara n fata unor organe de jurisdictie si n cadrul carora pot fi ascultati martori ori folositi experti sau interpreti. n situatia n care organul judiciar n fata caruia s-a consumat marturia mincinoasa se dovedeste ulterior a fi complet (spre exemplu : sau ncalcat dispozitiile referitoare la competenta materiala), fapta nu si pierde caracterul infractional. De asemenea, constituie infractiune de marturie mincinoasa fapta martorului care chiar daca a depus mincinos n fata organelor de urmarire penala, nu mai este audiat n instanta si aceasta nu poate folosi pentru solutia pe care o da declaratia aceluiasi martor. Juramntul martorului este un fapt care precede infractiunea, dar el nu este si o situatie permisa a acestuia. nainte de a fi ascultat, n conformitate cu art.85 cod de procedura penala, martorul depune juramnt. Lipsa juramntului nu poate nlatura caracterul penal al marturiei

mincinoase atunci cnd fapta s-a consumat conform dispozitiilor art. 260 alin. 1 cod penal. Art. 85 cod procedura penala mai prevede o situatie care si ea precede dispozitiei martorului si anume atentionarea acestuia ca daca nu va spune adevarul savrseste infractiunea de marturie mincinoasa. Inexistenta acestei preventii excude imposibilitatea savrsirii infractiunii de marturie mincinoasa.

2.2.2.1. Elementul material


Infractiunea de marturie mincinoasa consta n actiunea faptuitorului de "a face afirmatii mincinoase" sau n "omisiunea sa de a spune tot ce stie" ambele privitor la mprejurari esentiale asupra carora a fost ntrebat. Deci avem o atitudine comisiva n primul caz si una omisiva n cel de-al doilea caz. n ambele situatii, nsa, este vorba de o atitudine de camuflare, de ascundere a adevarului. Dar indiferent de varianta n care se savrseste infractiunea, marturia mincinoasa este o infractiune de actiune (comisiva) al carui element material, l constituie actiunea de a face o marturie mincinoasa sau de a efectua o expertiza ori o interpretare mincinoasa. Aceste subvariante ale actiunii care constituie elementul material al infractiunii de marturie mincinoasa sunt alternative, pentru, existenta infractiunii fiind suficienta savrsirea faptei ntr-una din aceste comportari, dar pot exista nsa si cumulativ, n care caz, cnd s-au ssavrsit, n executarea unei rezolutii unice, exista o singura infractiune20[20]. "A face afirmatii mincinoase" nseamna a spune altceva dect cele stiute, a declara ca fiind adevarate ceea ce nu corespunde cu cele cunoscute. Esential este sa existe o nepotrivire ntre cele declarate ca martor si cele stiute de el. Deci, criteriul dupa care se stabileste daca o afirmatie este sau nu mincinoasa nu este acela al raportului n care se afla cele declarate de

martori fata de realitate, deoarece martorului I se cere sa spuna ce stie, iar nu care este adevarul. Cnd nsa martorul declara ca a vazut sau a auzit anumite lucruri, care au avut loc n realitate, dar pe care nici nu le-a vazut, nici nu le-a auzit, ci doar le-a cunoscut indirect, nu exista infractiune de marturie mincinoasa, pentru ca declaratia facuta nu constituie o proba mincinoasa n raport cu obiectul de probat, lipsind astfel posibilitatea de a aduce un prejudiciu nfaptuirii justitiei. Afirmatia mincinoasa poate sa aiba un continut pozitiv, adica a afirma ca ceva a existat sau un continut negativ, adica afirmarea ca ceva nu ar fi existat. Tacerea constituie o modalitate de realizare a infractiunii, dar numai atunci cnd ea se opune clarificarii unei mprejurari esentiale despre care martorul este ntrebat si pe care desigur, acesta o cunoaste. n acest caz, tacerea martorului altereaza fundamental depozitia sa si induce n eroare organul judiciar, pe care l mpiedica astfel sa descopere adevarul. Tacerea nu atrage nsa aceasta calificare atunci cnd ea este n realitate un refuz de a raspunde. Trebuie sa se faca distinctie ntre trecerea sub tacere a unor mprejurari, care constituie una din modalitatile normative de consumare a infractiunii de marturie mincinoasa si refuzul de a depune marturie. Problema trebuie privita sub un dublu aspect. Oprima situatie se refera la refuzul de a depune marturie. Martorul refuza sa jure si sa depune marturie. n acest caz el nu va savrsi infractiunea de marturie mincinoasa. Singura sanctiune care I se poate aplica, pentru ca ntelege sa lipseasca instanta de un mijloc de proba care o poate ajuta sa stabileasca adevarul n cauza, nu are caracter penal. Astfel, n procesul civil, acest martor este sanctionat cu amenda si eventualele despagubiri catre persoana vatamata21[21]. Obligatia martorului este un derivat pe planul dreptului, al obligatiei cetatenesti de participare sincera la aflarea adevarului n cauzele supuse rezolvarii judiciare22[22]. Aceasta obligatie

este fundamentata pe un interes judiciar important, care consta n obligatia n faptul ca organele judiciare trebuie sa ia cunostinta nemijlocit de materialul probator23[23]. n cazul neprezentarii martorului la solicitarea organului judiciar, el poate fi adus cu mandat si obligat la plata unei amenzi (art.188 cod procedura civila). n procesul penal, de asemenea, martorul poate fi adus silit (art.183, alin 1 si art. 327 alin 5 si respectiv alin. 6 cod procedura penala) si poate fi amendat daca lipseste nejustificat (art. 189 alin. 1 lit. e cod procedura penala). O a doua situatie priveste cazul n care desi s-a depus juramnt, ntelegnd deci sa faca depozitia, martorul refuza sa spuna ceva despre anumite mprejurari esentiale n legatura cu care este ntrebat. Se considera ca nici n acest caz nu exista infractiunea de marturie mincinoasa, daca refuzul a fost explicit, desi prin aceasta martorul nu s-a conformat obligatiei legale de a declara ceea ce stie. (Exceptie fac unele obligatii legale referitoare la informarea autoritatii n anumite situatii - spre exemplu, cazurile prevazute de art. 262 cod penal, respectiv "Omorul" art. 174, "Omorul calificat" art. 175, "Omorul deosebit de grav" art. 175, "Tlharia" art. 211, "Pirateria" art.121, s.a. ale aceluiasi cod). Aceasta solutie se impune deoarece legiuitorul a nteles sa actioneze ca marturie mincinoasa numai acele afirmatii sau treceri n sub tacere care prezinta pericol pentru nfaptuirea justitiei, n sensul ca ele ar putea induce n eroare organele judiciare. Or, n cazul unui refuz exprimat cu claritate care pune astfel, de la nceput n cunostinta de cauza organul judiciar cu privire la necesitatea de a administra alte probe pentru a afla ceea ce autorul refuza sa declare, nu poate avea capacitatea de a pune n pericol nfaptuirea justitiei. Totusi s-ar putea replica faptul ca, din moment ce martorul s-a obligat prin juramnt sa nu ascunda nimic din ceea ce stie, potrivit, art. 85 alin. 2 cod procedura penala, el va savrsi infractiunea de marturie mincinoasa daca va ascunde adevarul. Numai ca trasaturile acestei

infractiuni sunt cuprinse nu n acest text, ci n art. 260 cod penal, iar nerespectarea juramntului de catre martor nu nseamna prin ea nsasi infractiunea de marturie mincinoasa - nu spune adevarul - asa cum prevede art. 260 cod penal - referitor la mprejurari esentiale, etc. A nu spune tot ce stie - nseamna a avea reticenta n cele declarate, a trece sub tacere, a ascunde totul sau parte din ceea ce martorul stie. Atunci cnd fapta se savrseste prin aceea ca martorul nu spune tot ce stie ne gasim n fata unei infractiuni, care se raporteaza la o obligatie legala de a raspunde. Pentru ca actiunea de "a face afirmatii mincinoase", ca si infractiunea de "a nu spune tot ce stie" sa constituie elementul material al infractiunii de marturie mincinoasa, trebuie sa fie ndeplinite anumite conditii legale care au caracter de cerinte esentiale si anume: - afirmatia martorului sau omisiunea de a spune tot ce stie sa priveasca "mprejurari esentiale". - martorul, expertul sau interpretul "sa fi fost ntrebat" asupra acelor mprejurari. Martorul, expertul sau interpretul savrsesc infractiunea de marturie mincinoasa dect atunci cnd ambele cerinte sunt ntrunite24[24]. Prin expresia "mprejurari esentiale" se ntelege orice fapte, date, situatii circumstante n solutionarea procesului respectiv. Caracterul de "mprejurare esentiala" este dat de eficienta probatorie a acestora, de pertinenta si concludenta lor n cercetarea si solutionarea cauzei respective. Aceste mprejurari influenteaza direct solutionarea cauzei25[25]. Prin urmare nu v-a ntruni elemente esentiale ale infractiunii de marturie mincinoasa relatarea inexacta a unui martor care nsa nu

priveste mprejurarile esentiale pentru cauza, chiar daca afirmatia sa este un raspuns la o ntrebare adresata de organul judiciar. n speta, martorul nu a identificat corect pozitia cameri n care s-a purtat discutia pe care el o relateza26[26]. Esenta pentru cauza era nu pozitia camerei, ci continutul discutiei despre care martorul oferea informatii27[27]. n practica s-a stabilit ca nu se poate retine existenta infractiunii de marturie mincinoasa n cazul n care martorul a declarat ca a fost lovit cu muchia cutitului, desi n realitate lovitura fusese data cu taisul, deoarece n aceasta situatie, relatarea neadevarata nu se refera la o "mprejurare esentiala".n acest caz, neaplicarea prevederilor art. 260 cod penal se impun, cu att mai mult cu ct martorul, fiind grav ranit si pierzndu-si cunostinta, este posibil sa nu-si mai fi amintit n mod amanuntit mprejurarile n care sa-u exercitat asupra sa actele de violenta Caracterul esential al mprejurarilor despre care a fost ntrebat martorul nu se determina n functie de solutia pronuntata n cauza n care s-a facut marturia mincinoasa, ci n functie de obiectul probei, n sensul ca proba respectiva este necesara rezolvarii cauzei si este de natura sa influenteze raspunderea faptuitorului28[28]. Daca n urma examinarii atente a raspunsului martorului nu va rezulta ca martorul a fost ntrebat asupra unor mprejurari esentiale, acesta nu poate fi tras la raspundere penala pentru marturie mincinoasa.

Instanta de judecata trebuie sa aiba un rol activ n procesul administrarii probelor29[29]. Ea trebuie sa insiste a cere lamuriri si precizari atunci cnd n depozitiile martorilor , experti sau interpreti apar contradictii care sunt de natura a altera adevarul30[30].Spre exemplu, instanta trebuie sainsiste pentru ca prezentarea materialului de expertiza sa fie completa, motivatia sa aiba un caracter ct mai complex pentru a se evita savrsirea unor erori judiciare care s-ar datora, partial lipsei si rolului sau activ31[31]. Cerinta esentiala privitoare la conditia ca asupra mprejurarilor esentiale, martorul, expertul, interpretul "sa fi fost ntrebat", constituie o a doua limitare a obiectului marturiei mincinoase, restrngnd sfera mprejurarilor esentiale numai la acelea asupra carora s-au pus ntrebari. ntrebarea poate sa priveasca o anume mprejurare esentiala, dar poate fi si o ntrebare mai generala cu referire implicita la acea mprejurare. Astfel, subiectul activ al infractiunii de marturie mincinoasa trebuie sa fi fost ntrebat despre mprejurarile esentiale pe care pe care le-a descris amanuntit sau pe care le-a descris amanuntit sau pe care le-a trecut sub tacere. Aceasta interpretare este mentionata de catre norma juridica penala. n cazul n care martorul, spre exemplu, are cunostinte despre anumite mprejurari esentiale pentru rezolvarea cauzei, dar despre care nu este ntrebat si pe care le trece sub tacere, el nu va raspunde penal pentru aceasta,deoarece nu se realizeaza una din cerintele de baza, expres prevazute de lege si anume acele mprejurari. Ratiunea acestei prevederi este aceea ca martorul, expertul sau interpretulnu pot fi prezumati a sti ca mprejurarile trecute de ei sub tacere ori n legatura cu care au facut afirmatii mincinoase erau esentiale pentru

solutionarea cauzei. O asemenea prezumtie poate fi stabilita numai n sarcina organelor competente sa conduca procesul respectiv. n cauzele n care se examineaza si se rezolva de catre instanta de judecata nu prezinta importanta daca ntrebarea a fost formulata de presedintele completului de judecata, de procuror sau de oricare dintre celelalte parti din procesul penal sau civil, ntruct de regula, n toate cazurile ntrebarile se pun prin intermediul presedintelui completului de judecata, dar acesta poate ncuviinta ca ntrebarile sa fie puse direct (de catre procuror sau parti). De asemenea, nu prezinta importanta daca instanta a tinut sau nu seama de declaratia facuta. Nu constituie infractiune, afirmatiile mincinoase pe care martorul le face pentru a justifica depozitia sa. Aceste afirmatii care pot fi determinate de reprosurile uneia din parti, nu fac parte din depozitie si nu se confunda cu raspunderile adresate organului judiciar la ntrebarile pe care acesta din urma le-a formulat32[32]. Art.86 cod procedura penala arata modul si limitele ascultarii martorului. Din text rezulta ca martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si"i se arata care sunt faptele sau mprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor" si ca atare i se cere "sa declare tot ce stie cu privire la acestea". Martorului i se poate pune ntrebari suplimentare de catre instanta se face potrivit dispozitiilor art. 327 cod procedura penala (ascultarea inculpatului art. 323 cod procedura penala si citirea declaratiilor anterioare ale inculpatului art. 325 cod procedura penala) si care se aplica n mod corespunzator. Dupa ce martorului I s-au pus ntrebari de instanta si de procuror el este ntrebat de partea care l-a propus si apoi de celelalte parti. Ascultarea martorului n cadrul procesului civil se face potrivit acelor dispozitii din legea de procedura penala, pentru ca codul de procedura civila nu indica un procedeu de ascultare al martorilor33[33].

Derpozitia martorului, respectiv faptuitorului, consta nu n aprecieri personale referitoare la faptele si mprejurarile n care s-au savrsit, ci n acestea din urma nsesi34[34]. Martorul care prezionta corect mprejurarile despre care este ntrebat, dar care cu rea credinta le da o interpretare personala eronata, nu savrseste infractiunea de marturie mincinoasa, deoarece aprecierea probelor este de esenta activitatii organului judiciar, care trebuie sa supuna la un control extrem de circumspect toate aprecierile ce se fac n cauza, conducndu-se numai dupa propria convingere. Atunci cnd persoana careia i se pun ntrebarile este un expert, desigur ca acesta poate si trebuie sa faca aprecieri care, daca sunt neadevarate, atrag raspunderea pentru marturia mincinoasa, aceasta datorita rolului specific al expertului n cauza. Acest rationament este n aceeasi masura valabil si pentru interpret. Caracterul mincinos al marturiei trebuie dovedit. Dovada se face prin coroborarea datelor si informatiilor oferite de martor cu celelalte probe administratiuve n cauza. n nici un caz nu se poate trage concluzia de neveridicitate a unui asemenea mijloc de proba - motivatia spre exemplu, este ruda cu una din parti35[35]. Infractiunea de marturie mincinosa se poate savrsi astfel nct prin ea sa se urmaresca favorizarea ntr-un fel sau altul a unui infractor. n aceasta situatie nu ne vom gasi n fata infractiunii de favorizare a infractorului (art.264 cod penal). Aceasta deoarece legiuitorul a nteles sa faca din marturia mincinoasa (indiferent de faptul daca ea favorizeaza sau nu pe cineva, fie el si un infractor) o fapta distincta, cu trasaturi proprii. Favorizarea infractorului ramne, fata de marturia mincinoasa, un text cadru mai general, n care este incriminata orice favorizare a unui infractor.

Oproblema se ridica referitor la situatia martorului care daca ar raspunde corect la ntrebari, s-ar autoacuza sau ar expune pe sot sau pe o ruda apropiatala o sanctiune penala. Obligatia juridica de a informa organele de stat sau publice cu privire la mprejurari sau fapte de care depinde aflarea adevarului ntr-o anume cauza nu exista, ca o regula generala, n dreptul nostru. Sunt situatii nsa cnd referitor la faptele limitativ prevazute de lege exista obligatia de a ncunosltiinta organele de stat sau publice, abilitate a primi sesizari de la cetateni (nedenuntarea art. 170 cod penal si nedenuntarea art. 170 cod penal si nedenuntarea unor infractiuni - art.262 cod penal) sau de anunta despre savrsirea unor infractiuni, n anumite conditii, pe procuror sau organul de urmarire penala (omisiunea sesizarii organelor judiciare - art 263 cod penal)sau de a ncunostiinta organele judiciare art. 265 cod penal). n afara acestor situatii, obligatia de sesizare ramne a fi considerata o ndatorire cetateneasca, de ordin moral36[36]. n codul penal de la 1963 art. 281 alin. 1 pct. 1, era prevazuta dispozitia confom careia nu se pedepseste acela care, daca ar fi facut afirmatii adevarate sau ar fi spus tot adevarul, s-ar fi acuzat de o infractiune pe sine sau ar fi acuzat pe o ruda sau o persoana de care este legat, print-om temeinica afectiune sau si-ar cauzat lui sau acelei persoane un grav prejudiciu n ceea ce priveste onoarea sau libertatea. Codul penal actual nu contine o asemenea dispozitie si si nici codul de procedura penala atunci cnd se refera la persoane care nu sunt obligate sa figureze ca martori n procesul penal. S-a considerat n doctrina, ca acestea s-ar datora faptului ca "aflarea adevarului trebuie sa primeze nrelizarea justitiei fata de interesele persoanei chematea sa depuna marturie ca martor"37[37]. Cu alte cuvinte, legea noastra penala ar obliga, nici mai mult nici mai putin, pe infractor sa se autodenunte. Aceasta conceptie este nerealista. Legea noastra penala nu contine un asfel de ordin si el nu poate fi dedus

prin prezentarea comparativa a doua legi. Obligatia genertala de denuntare a infractiunii nu exista, "afortioni", nu poate exista si nbici aceea de autodenuntare. Legea civila are dispozitii exprese n acest sens, art. 191 cod procedura civila scuteste de obligatia de a depune marturie pe cei care prin masurile lor, s-ar expune ei nsisi sau ar expune pe sot, rude sau afinii pna la gradul al treilea la o sanctiune penala ori la dispretul public. Deci, n ce priveste procesul civil, problema este solutionata corespunzator. Literatura de specialitate este de parere ca, att n procesul civil, ct si n cel penal, daca martorul, pentru a nu se nvinui pe sine de savrsirea unei infractiuni, face afirmatii mincinoase sau cu intentie trece sub tacere anumite mprejurari esentiale despre care a fost ntrebat, el nu ar savrsi infractiunea de marturie mincinoasa. n realitate, o asemenea persoana nu mai este un martor, deoarece el nu poate aparea n aceasta calitate n raport cu o eventuala inculpare a sa, din momennt ce ntrebarile ce I se adreseaza ar conduce la implicarea sa ntr-un proces penal daca le-ar raspunde sincer38[38]. ntr-o asemenea situatie martorului nu I se mai poate cere sa fie obiectiv, n acelasi timp n care deasupra sa planeaza sanctiunea penala39[39].n acest sens, n practica instantei supreme se considera ca n cazul n care o persoana, dupa ce a fost ascultata ca martor n cursul procesului, este trimisa n judecata, pentru o infractiune n legatura cu ceea care face obiectul judecatii, ea pierde calitatea de martor, devenind inculpat si nu mai poate fi trasa la raspundere pentru infractiunea de marturie mincinoasa. ntr-adevar, din moment ce devenind parte n proces, pierde n cursul acestuia calitatea de martor pentru existenta infractiunii de marturie mincinoasa, persoanei respective I se mai pot imputa aspectul realizarii elementelor constitutive ale acestei infractiuni, lipsa de obiectivitate n relatarea adevarului. Cnd ntr-o cauza, cu realizarea conditiei publicitatii, se fac afirmatii mincinoase n conditiile prevazute de art. 206 Cod penal, fapta va primi

calificarea de calomnie daca afirmatiile au fost facute n legatura cu mprejurari neesentiale pentru rezolvarea obiectului cauzei respective, indiferent daca acele mprejurari privesc sau nu cauza n care faptuitorul este martor 40[40]. n acest sens, n practica judiciara se considera ca fapta unui inculpat de a afirma mincinos, n calitate de martor ntr-un proces civil, despre partea vatamata, ca este concubina prtului din acel proces constituie calomnie, ca cele afirmate de martori sa nu fi constituit mprejurari esentiale pentru solutionarea procesului n speta. n literatura de specialitate s-a stabilit ca atunci cnd martorul face afirmatii neadevarate n legatura cu mprejurari esentiale despre care a fost ntrebat, realizndu-se n acela-si timp si conditiile prevazute de art. 260 cod penal exista un concurs ideal de infractiunii ntre marturia mincinoasa si calomnie41[41]. Prin urmare, n practica judiciara se considera ca fapta unei inculpate de a afirma mincinos n calitate de martora ntr-un proces civil, despre partea vatamata ca este concubina prtului din acel proces civil, n conditiile n care cele afirmate de inculpata n calitate de martor constituie concurs ideal de infractiuni ntre marturia mincinoasa si calomnie, caci nu numai ca a facut afirmatii mincinoase privind situatia n proces dar prin aceeasi actiune a adus si o atingere demnitatii unei persoane. n practica instantelor judiciare se arata ca infractiunea de marturie mincinoasa nu poate fi cetrcetata si judecata de instanta penala n fata careia s-a savrsit, prin extinderea procesului penal, n baza art. 337, alin. 1 cod procedura penala si este obligatoriu sesizarea procurului pentru efectuarea urmarii penale conform dispozitiilor art. 299 cod procedura penala, refritoare la constatarea infractiunilor de audienta42[42]

2.2.2.2. URMRIREA SOCIALMENTE PERICULOAS


Marturia mincinoasa are ca urmare imediata crearea unei stari de pericol pentru desfasurarea normala a activitatii de nfaptuire a justitiei. Aceasta stare de pericol este apta sa conduca la o solutionare injusta a cauzei, dar fapta nu este nevoie sa-si produca, n concret acest rezultat. n acest sens n practica instantei supreme se considera ca infractiunea de marturie mincinoasa se consuma n momentul n care audierea martorului, care a facut afirmatii mincinoase, a luat sfrsit si acesta si-a semnat declaratia, astfel pentru consumarea infractiunii de marturie mincinoasa nu este necesar sa se fi pronuntat o solutie nedreapta, ci este suficient ca datorita afirmatiilor mincinoase pe care martorul le-a facut sa existe pericolul de a se pronunta o asemenea solutie. Daca acest pericol se materializeaza atunci acest lucru va fi avut n vedere la individualizarea pedepsei. Caracterul de pericol al infractiunii este recunoscut si de practica unor instante judecatoresti din alte tari cum ar fi spre exemplu Franta, care insereaza ntr elementele specifice ale faptei posibilitatea producerii unui prejudiciu. Aesta practica a reprimat marturia mincinoasa chiar daca nu a avut o influenta efectiva asupra solutiei procesului dar, fara ndoiala, o asemenea intentie din partea faptuitorului a existat.

2.2.2.3. RAPORTUL DE CAUZALITATE


Raportul de cauzalitate consta n determinarea directa a starii de pericol pentru nfaptuirea justitiei (sau a solutiei nedrepte n cazul n care s-a produs totusi un asemenea rezultat) prin afirmatiile mincinoase sau prin optiunea de a vorbi, referitoare la mprejurarile esentiale despre care faptuitorul a fost ntrebat.

2.2.3. Latura subiectiva


Infractiunea de marturie mincinosa se savrseste cu intentie att directa, ct si indirecta. Ca si la infractiunea de denuntare calomnioasa, fapta se comite, de regula, cu intentie indirecta adica faptuitorul prevede starea de pericol pe care o poate crea prin fapta sa, dar nu urmareste

acest lucru, ci accepta doar producerea lui n scopul de a fvoriza sau defavoriza dupa caz o anume persoana43[43]. Stabilirea vinovatiei subiectului activ al acestei infractiuni este o activitate destul de dificila, aceasta deoarece trebuie sa se distinga bine, argumentele stiintific ntre fapta savrsita din culpa (usurinta sau greseala) si fapta comisa cu intentie (directa sau eventuala), deoarece savrsirea faptei din culpa nu se pedepseste. De multe ori, martorul, expertul sau interpretul din pura eroare de fapt, relateza neadevarat sau omit sa vorbeasca despre mprejurarile esentiale n legatura cu care sunt ntrebati. n acest caz nu exista infractiunea de marturie mincinoasa. Uneori, subiectul considera aceste mprejurari ca fiind neimportante pentru fondul cauzei si deci tragndu-le cu usurinta, le va prezenta inexact sau se va abtine sa vorbeasca despre ele. O asemenea fapta constituie infractiunea de marturie mincinoasa, deoarece desi refuza sa produca instantei prin marturia sa o cale care poate duce la adevar, martorul face acest lucru din greseala, neacceptnd din superficialitate urmarea faptei. Unii autori considera ca fapta se savrseste cu rea credinta. n psihologia juridica se admite ca martorul de buna credinta poate relata instantei cu totul altceva dect realitatea obiectiva, situatie generata de particularitatile observarii, memorarii si redarii mprejurarilor ce constituie obiectul de pozitie44[44]. n acest sens vinovatia ceruta de art. 260 cod penal, lipseste. Organele judiciare le revine sarcina de proba vinovatia si ca atare tot le revine obligatia de a dovedi ca afirmatiile neadevarate au fost facute cu intentie, directa sau indirecta si ca nu rezultatul culpei.

Nu intereseaza daca se poate face sau nu dovada ca marturia mincinoasa a fost facuta n favoarea sau defavoarea cuiva, fiind suficient ca urmarea imediata a faptei s-a produs.