Sunteți pe pagina 1din 58

DR.

COMUNITAR AL AFACERILOR

Dr. European si dr. comunitar al afacerilor Lato sensu dreptul european al afacerilor. reprezinta un ansamblu format din dr. afacerilor, izvorat din Tratatul C. E. (E) sau din dreptul comunitar al afacerilor ( acesta inglobeaza reguli care decurg din Tratatul C.E.C.A. Paris 1952 - precum si din extinderea sa asupra altor state nemembre ale comunitatii prin efectul Acordului asupra Spatiului Economic European E.E.E. ( S.E.E.), Tratat semnat la Porto, 2 mai 1992. Dr.european este aplicabil si altor state membre . Stricto sensu sintagma dr. comunitar al afacerilor exclude regulile concurentei sau dreptul concurentei. Izvoare: 1. Tratatul instituind Comunitatea Europeana 2. Principiile generale de drept comunitar 3. Dr. derivat constitui din actele institutiilor comunitare 4. Tratatele incheiate intre statele member Dreptul comunitar al afacerilor este dreptul afacerilor a carui sursa este comunitara. Obiectivul dreptului comunitar al afacerilor- afacerile care sunt guvernate de dr. c. a sunt activitatile economice ale persoanelor private insa pot sa priveasca si activitatile institutiilor publice care nu vizeaza functionarea institutiilor comunitare. Aceste afaceri nu privesc, in mod necesar, relatiile economice dintre statele member. Regulile dreptului comunitar se aplica fie persoanelor stabilite intr-un stat membru a carui cetatenie o are, fie resortisantilor sau rezidentilor statelo member. Cele 3 specii de reguli de drept comunitar: I specie: o constituie relementarile care formeaza un corp unic, omogen, direct aplicabil, fara restrictii in comunitar; a) dr vamal comun, regulile referitoare la transferurile monetare b) regulile concurentei A II-a specie: o constituie regulile care se suprapun regulilor de drept national in masura necesara stabilirii pietei unice ( spatiului economic) . Prevaleaza fata de reglementarile nationale a) interzicerea taxelor cu efect echivalent drepturilor de vama b) masurile cu efect echivalent restrictiilor cantitative la import-export c) principiul libertatii de prestare a serviciilor A III-a specie: Regulile stabilite prin directivele comunitare care nu sunt aplicabile direct in dreptul intern insa destinul lor este acela de a fi transpuse in dr. nat. in vederea armonizarii legislatiilor: a) directivele din material societatilor comerciale b) directivele privind desfasurarea anumitor activitati in sectorul bancar, a asigurarilor.

Documentele comunitare- tratatele 1. Primul tratat- Tratatul instituind C.E.C.O.- aprilie 1951, Paris. Palnul Schuman din 9 mai 1950 care viza punerea in comun a producerii si distribuirii carbunelui, fierului, otelului. Tratat C.E.C.O nu avea ca obiectiv stabilirea economiei de piata cid oar plasa ansamblul productiei si distributiei otelului sub o autoritate unica. A desfiintat barierele intre statele membre a stabilit reguli privind concurenta pe piata si controlul concentrarilor, reguli privind ajutorul de stat acordat intreprinderilor. Tratatul a intrat in vigoare in 1952, este de inspiratie dirijista si planificator, nu liberal. 1. Tratatul de la Roma 25 martie 1957 se instituie Comunitatea Europeana a Energiei Atomice si C.E.E. EURATOMUL reglementare speciala- Rusia nu mai putea sa detina monopolul asupra armelor nucleare. Institutii ale Tratatului de la Paris dar identice cu cele infiintate de .: Comisia, Adunarea, Consiliul, Curtea de Justitie. Comisia si Consiliul erau asistate de un Comitet economic si social. Finalitatea EURATOM era de a pregati cdt. proprii industriei nucleare. In domeniul commercial- Tratatul favoriza exploatarea comuna a mijloacelor pe care le detinea., schimbul de informatii, sistem original de brevete de inventii. C.E.E.- Roma- finalitate: extinderea intregului system la toate produsele si toate activitatile economice cu urmatoarele exceptii: 1. domeniile rezervate atomului, carbunelui si otelului 2. prerogativle lasate suveranitatii statelor member in sectoare ca: materale de razboi, productia si comertul cu arme Obiectivul C.E.E. este deschiderea unui spatiu economic larg sau crearea unei piete in care intreprinzatorii sa poata actiona intr-o concurenta loiala si reala, in favoarea tuturor partenerilor si consumatorilor. Intr-o perioada de 12 ani se eliminau obstaclele din calea liberei circulatii a marfurilor, persoanelor si serviciilor. In cadrul C.E.E. se instituia un tarif vamal unic in scopul uniformoizarii conditiilor de intrare a importurilor in acest nou ansamblu. Desavarsirea uniunii vamale a avut loc in 1 iulie 1968. Actul Unic European- semnat la Luxemburg 17 feb.1986 si Haga 28 febr.-cel mai important document dupa semnarea Tratatului de instituire a Comunitatii, reuneste intr-un singur document dispozitii privind reforma UE si extinde domeniie de competenta comunitara privind., reguli privind cooperarea in domeniul politicii externe. Se considera ca reprezinta un mandate de relansare institutionala . Este un suport juridic pentru realizarea UE -1992. Actul Unic European inlatura ultimele bariere in calea realizarii pietei unice si largeste campul comunitar de actiune in domeniul social, protectia mediului, cercetare si dezvoltare tehnologica. Tratatul de la Maastricht- Tratatul asupra UE adoptat la 10 dec 1991 si semnat la 7 febr.1992 Obiectivele UE stipulate: promovarea progresului economic si social echilibrat si durabil prin stabilirea unei uniuni economice si monetare cu o moneda unica;

punerea in pactica a unei politici externe si de comunitate comuna abordeaza si cultura si invatamantul Institutiile UE desemnate sa realizeze aceste obiective in limita puterii conferite: Parlametul European, Consiliul European, Comisia Europeana, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi. S.E.E.-Spatiul Economic European- semnat la Porto , 2 mai 1992. Zona stabilita prin acest accord este cel mai mare ( + 370 milioane personae) si are un P.I.B. de 6.750 miliarde dolari. A intrat in vigoare la 1 ian 1994 Tratatul de la Amsterdam- oct.1997, introduce 4 mari domenii: 1. libertate, securitate, justitie 2. Uniunea si cetatenii sai 3. politica externa eficienta si coerenta 4. probleme institutionale Tratatul de la Nisa semnat la 26 febr. 2001 si stabileste conditii prealabile pentru admiterea de noi membri in Uniune. Acest tratat contine prevederi referioare la distributia puterii de decizie in Uniune in perspectiva in care U.E. va avea 27 de state. Conventia privind viitorul U.E.- cadrul institutional al dezbaterilor privind viitorul Europei si a fost lansata official la 7 martie 2001 la initiative Comisiei europene. Tratatul Constitutional al Europei - semnat la Roma 29 oct.2004, Constitutia ptr. UE.

Drept comunitar al afacerilor. Curs nr. 2

I. Libertatea de circulatie a marfurilor II. 1. Uniunea vamala si Codul vamal comunitar Sediul materiei: 1. Regulamentul Consiliului 2913/1992 2. Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului 82/1997 de modificare a primului regulament 3. Regulamentul Parlametului European si al Consiliului 955/1999 din 13 aprilie 1999 de modificare a primului regulament privind Regulamntul de transit extern

4. Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului 2700/2000 din 16 noiembrie2000 de modificare a primului regulament Domeniul de aplicare a acestui Regulament prevazut de art. 1,2 din primul Regulament reglementarile vamale se compun din Codul Vamal Comunitar si din dispozitii de punere in aplicare a acestuia adoptate la nivel comunitar sau pe plan national codul se aplica fara a aduce atingere regementarilor speciale prevazute in alte domenii.

a. comertului dintre comunitate si tari terte b. marfurilor ce fac obiectul tratatelor CECA, CE, CEIA Daca nu exista dispozitii contrare fie in conformitate cu conventiile internationale sau cu practicile cutumiare, fie in conformitate cu masurile autonome ale comunitatii, reglementarile vamale comunitare se aplica uniform pe intreg teritoriul vamal al comunitatii. Anumite dispozitii ale codului se pot aplica inafara teritoriului comunitatii, fie prin norme care reglementeaza domenii specifice, fie prin conventii internationale 2.Teritoriul vamal al comunitatii Potrivit art. 3 din Regulament, teritoriul vamal al comunitatii cuprinde: teritoriul regatului Belgiei, Danemarcei, Republicii federale a Germaniei, regatului Spaniei,Republicii Elene,Republicii Franceze, Irlandei,Republicii Italiene, marelui ducat al Luxemburgului, regatului tarilor de jos din Europa, Republicii Portugheze, Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de nord. Regulamentul prevede ca anumite teritorii din afara statelor member fac parte din teritoriul vamal al comunitatii. 2. Tariful vamal al comunitatilor europene(TVCE)-incadrarea tarifara a marfurilor Potrivit art.20 din Regulament, TVCE cuprinde: a. nomenclatura combinata a marfurilor b. orice alta nomenclatura ce se bazeaza partial sau integral pe nomenclatura combinata sau care adauga la acestea; orice subdiviziuni si care este stabilita prin dispozitiile comunitatii ce reglementeaza domenii specifice in vederea aplicarii masurilor tarifare referitoare la nomenclatura cu marfuri c. ratele si elementele de taxare aplicabile in mod normal marfurilor cuprinse in nomenclatura combinata in ceea ce priveste: - taxele vamale - taxe la import prevazute in politica agricola comuna sau prin masurile specifice aplicate anumitor marfuri care rezulta din transformarea produselor agricole d. masurile tarifare preferentiale cuprinse in acorduri pe care le-a incheiat comunitatea cu anumite tari sau grupuri de tari si care prevad acordarea tratamentului tarifar preferential

e. masurile tarifare preferentiale, adoptate unilateral de comunitate pentru anumite tari ,grupuri de tari sau teritorii f. masuri autonome de suspendare care prevad o reducere sau o exonerare de drepturi de import a anumitor marfuri g. alte masuri tarifare prevazute in legislatia comunitara Clasificarea tarifara a marfurilor Reprezinta stabilirea potrivit reglementarii in vigoare a: - subpozitiei din nomenclatura combinata sau a subpozitiei din orice alta nomenclatura mentionata la litera b de la tariful vamal sau.. - subpozitiei din orice alta nomenclatura care se bazeaza in intregime sau partial pe nomenclatura combinata sau care adauga la aceasta orice subdiviziune si care este stabilita de dispozitii comunitare care regementeaza domenii specifice cu privire la aplicarea altor masuri decat cele tarifare referitoare la comertul de marfuri in care marfurile urmeaza sa fie clasificate. Tratamentul tarifar favorabil de care pot beneficia anumite marfuri pe motivul naturii lor sau a destinatiei lor este reglementata de conditiile prevazute in conformitate cu procedura comitetului. Expresia tratamentului tarifar favorabil reprezinta o reducere sau suspendare a unui drept de import chiar si in cadrul unui contingent tarifar. Potrivit art. 4 (10) din Regulament, dreptul de import reprezinta: -taxele vamale si taxele cu effect achivalent prevazute la importul de marfuri - taxele agricole si alte taxe la import indroduse prin politica agricola comuna sau prin reguli specifice aplicabile anumitor marfuri rezulate din transformarea produselor agricole. Originea marfurilor Potrivit Regulamentului, originea marfurilor poate fi preferentiala si nepreferentiala. Art. 23 26 Din Regulament definesc originea nepreferentiala a marfurilor. Potrivit art. 23 marfurile originare dintr-o tara sunt acele marfuri obtinute sau produse in intregime in tara respectiva. Expresia marfurilor obtinute in intregime intr-o tara reprezinta: a. produse minerale extrase pe teritoriul tarii respectiva b. produse vegetale cultivate in tara respectiva c. animale vi nascute si crescute in tara respectiva d. produse obtinute de la animale vi crescute in tara respectiva e. produse de vanatoare sau de pescuit obtinute ---///---f. produse de pescuit maritime si alte produse obtinute din apele maritime din afara apelor teritoritoriale a unei tari de catre navele inmatriculate sau inregistrate in tara respectiva si care arboreaza pavilionul tarii respective g. marfurile obtinute sau produse la bordul navelor uzina de produse mentionate la litera f si acre provin din tara respectiva cu conditia ca astfel de nave sa fie inmatriculate sau inregistrate in tara respective sis a arboreze pavilionul acesteia

h. produsele obtinute de pe fundul marii sau din subsolul marii inafara apelor teritoriale cu conditia ca acea tara sa aibe drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv. i. produse din deseuri si produse reziduale obtinute din operatiuni de fabricare si srticole uzate de acestea au fost colectate de acestea in zona respectiva si sunt potrivite doar pentru recuperarea materiei prime j. marfurile care sunt produse in tara respectiva exclusiv din marfurile de la litera a-i sau din derivatele lor in oricare stadiu al productiei. Marfurile in producerea carora intervin doua sau mai multe tari sunt considerate originare din tara in care au fost supuse ultimei transformari sau prelucrari substantiale justificata economic, efectuata intr-o inteprindere in acest scop si din care a rezultat un produs nou sau care reprezinta un stadium de fabricatie important Potrivit art. 25 din Regulament orice transformare sau prelucrare pentru care s-a stability sau pentru care faptele constatate justifica prezumtia ca unicul sau scop a fost de a se sustrage dispozitiilor aplicabile in comunitate, marfurile din anumite tari, nu se considera in nici un caz ca ar conferi, marfurilor obtinute astfel originea tarii in care aceasta a fost efectuata. Originea nepreferentiala a marfurilor este regelementata de art. 27. Valoarea in vama a marfurilor importate se stabileste conform art. 29-32 din Regulament. Valoarea in vama a marfurilor importate este valoarea de tranzactie, respective pretul efectiv platit sau de de platit pentru marfuri atunci cand sunt vandute pentru export pe teritoriul vamal al comunitatii ajustat atunci cand este cazul cu conditia: san u existe restrictii privind cedarea sau utilizarea marfurilor de catre comparator, altele decat restrictiile care sunt impuse sau solicitate prin lege sau de catre autoritatile publice ale comunitatii care limiteaza zona georgrafica in care marfurile pot fi revandute sau nu afeteaza substantial valoarea marfurilor vanzarea sau pretul san u fie supuse unor conditii sau considerente pentru care san u poata fi stabilita o valoare cu privire la marfurile care se evalueaza nici o parte a profitului din nici o revanzare ulterioara, cedare sau utilizare a marfurilor de catre comparator san u revina direct sau indirect vanzatorului decat daca se poate efectua o ajustare adecvata conform dispozitiilor Regulamentului cumparatorul si vanzatorul san u fie legati sau atunci cand sunt legati valoarea tranzactiei sa fie acceptata in scopuri vamale. Cand valoarea in vama nu poate fi stabilita conform art. 29, ea se determina privind parcurgerea succesiva a urmatoarelor : 1. valoarea de tranzactie a marfurilor identice vandute ptr export in comunitate si exportate in acelasi sau aproximativ acelasi moment cu marfurile care se evalueaza 2. valoarea de tranzactie a marfurilor similare vandute pentru export in comunitate si exportate in acelasi moment cu marfurile ce se avalueaza 3. valoarea bazata pe pretul unitar care corespunde vanzarilor in comunitate de marfuri importate sau de marfuri identice ori similare importate totalizand cantitatea cea mai mare catre personae ce nu au legatura cu vanzatorii 4. valoarea calculate egala cu suma: -costului sau valorii materiale si fabricarii sau altor transformari in procesul de fabricare a marfurilor importate

- valoarea profitului si cheltuielilor generale egale cu cele ce se reflecta in mod obisnuit in vanzarile de marfuri de aceeasi natura sau de acelasi tip cu marfurile evaluate care sunt fabricate de producatori in tara exportatoare pentru a fi exportate in comunitate - costului sau valorii urmatoarelor elemente: cheltuieli de transport si costul asigurarii marfurilor importate; cheltuieli de incarcare si manipulare legate de transportul marfurilor importate Regimurile vamale Potrivit art.59 din Regulament toate marfurile destinate plasarii sub un regim vamal fac obiectul unei declaratii pentru regimul vamal respective. Potrivit art. 84 exista doua categrii de regimuri vamale: regimuri suspensive si regimuri cu impact economic. In cazul in care se utilizeaza expresia regim suspensiv se intelege ca aplicandu-se in cazul marfurilor necomunitare urmatoarele regimuri: 1. tranzit extern 2. antrepozit vamal 3. perfectionare active sub forma sistemului de suspendare 4. transformare sub control vamal 5. admitere temporara In cazul in care se utilizeaza expresia regim vamal cu impact economic se intelege ca aplicanduse urmatoarele regimuri: 1. antrepozit vamal 2. perfectionare active 3. transformare sub control vamal 4. admitere temporara perfectionare pasiva Utilizarea oricarui regim vamal cu impact economic este conditionat de eliberarea autorizatiei de catre autoritatea vamii. Conditiile in care este utilizat regimul in cauza sunt mentionate in autorizatie. Titularul autorizatiei are obligatia de a instiinta autoritatea vamala despre existenta tuturor factorilor ce se ivesc dupa acordarea autorizatiei si care pot influenta mentinerea sau continutul acesteia. Drepturile si obligatiile titularului unui regim vamal cu impact economic pot fi transferate succesiv in conditiile prevazute de autoritatea vamala unor alte personae care indeplinesc conditiile prevazute pentru a beneficia de regimul respective Tranzitul extern Regimul de transit extern permite circulatia dintr-un punct in altul pe teritoriul vamal al comunitatii: a marfurilor necomunitare, fara ca aceste marfuri sa fie supuse dreptului de import si altor taxes au masuri de politica comunitara a marfurilor comunitare in cazul si in conditiile determinate in conformitate cu procedura comitetului pentru a evita ca produsele care fac obiectul sau beneficiaza de masuri de export sa poata fi sustrase acestor masuri sau sa beneficieze nejustificat de acestea

Regimul de transit extern se aplica fara a adduce atingere dispozitiilor specifice aplicabile circulatiei marfurilor plasate sub un regim vamal cu impact economic. Regimul de transit extern ia sfarsit cand marfurile si documentele sunt prezentate la biroul vamal de destinatie in conformitate cu dispozitiile regimului respectiv. Autoritatile vamale incheie regimul atunci cand sunt in masura sa stabileasca pe baza comparatiei datelor disponibile de la biroul vamal de plecare cu cele de la biroul vamal de destinatie ca regimul a luat sfarsit in mod correct. Potrivit art. 93, regimul de transit comunitar extern se aplica marfurilor care trec pe teritoriul unei tari terte doar daca: 1. o astfel de posibilitate este prevazuta prin accord international 2. transportul prin acea tara este efectuat in baza unui document de transport unic intocmit pe teritoriul vamal al comunitatii. Antrepozitul vamal Permite depozitarea intr-un antrepozit vamal: 1. a marfurilor necomunitare fara sa fie supuse dreptului de import sau masurilor de politica comunitara 2. a marfurilor comunitare pentru care legislatia comunitara care regementeaza domenii specifice prvede ca amplasarea lor intr-un antrepozit vamal atrage aplicarea masurilor legate in mod firesc de exportul acestor marfuri. Antrepozitul vamal reprezinta orice loc aprobal de autoritatile vamale si aflate sub controlul lor unde marfurile pot fi depozitate. Antrepozitul vamal poate fi public sau privat. Antrepozitul vamal public reprezinta a.v. care poate fi utilizat de orice persoana pentru depozitarea marfurilor, pe cand cel privat este rezervat antrepozitarii marfurilor de catre antrepozitar. Perfectionarea activa (p.a.) Potrivit art. 114 din Regulament, regimul de p.a permite ca urmatoarele marfuri sa fie utilizate pe teritoriul vamal al comunitatii in una sau mai multe operatiuni de transformare: 1. marfurile necomunitare destinate reexportarii de pe teritoriul vamal al comunitatii sub forma produselor compensatoare, fara ca aceste marfuri sa fie supuse drepturilor de import sau masurilor de politica comunitara 2. marfurile puse in libera circulatie cu rambursarea sau remiterea drepturilor de import aferente unor asemenea marfuri daca sunt exportate pe teritoriul vamal al comunitatii sub forma de produse compensatoare. Prin operatiuni de perfectionare intelegem: prelucrarea marfurilor inclusive montarea, asamblarea, fixarea lor la alte marfuri transformarea marfurilor repararea marfurilor inclusive restaurarea lor utilizarea anumitor marfuri definite in conformitate cu proc. Comitetului care nu se regasesc printer produsele compensatoare dar care permit sau faciliteaza fabricarea acelor produse chiar daca ele se consuma complet sau partial in cursul acestui process.

Produse compensatoare sunt toate acele produse ce rezulta din operatiuni de perfectionare. Marfurile echivalente sunt marfuri comunitare utilizate in locul marfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare. Transformarea sub control vamal Potrivit art. 130 din regulament, acest regim permite ca marfurile necomunitare sa fie utilizate pe teritoriul vamal al comunitatii in operatiuni ca modifica natura sau starea fara sa fie supuse drepturilor de import sau masurilor politice si comerciale si permite produselor ce rezulta din astfel de operatiuni sa fie puse in circulatie cu plata drepturilor de import datorate in mod normal pentru astfel de marfuri; asfel de marfuri sunt numite produse transformate.

Curs 3 ADMITEREA TEMPORARA Acest regim permite utilizarea pe teritoriul vamal al Comunitatii cu exonerare totala sau partiala de dreptul de import si fara a fi supuse masurilor politicii comerciale a marfurilor necomunitare destinate reexportului fara sa fi suferit vreo modificare in afara deprecierii normale datorata utilizarii lor. Autorizatia de admitere temporara se acorda la cerere persoanei care utilizeaza marfurile sau persoanei care se ocupa ca aceste maruri sa fie utilizate. Perfectionarea pasiva- potrivit art. 145 din Regulamentul care instituie comunitatea vamala, regimul de perfectionare pasiv apermite ca marurile comunitare sa fie exportate temporarde pe teritoriul vamal al comunitatii pentru a fi supuse unor operatiuni de perfectionare , iar produsele rezultand din acele operatiuni sa fie puse in libera circulatie cu exonerarea totala sau partiala de drepturi de import. Exportul temporar al marfurilor comunitare atrage dupa sine aplicarea drepturilor de export, a masurilor de politica comerciala si a altor formalitati prevazute pentru scoaterea marfurilor comunitare de pe teritoriul vamal al comunitatii. Nu pot fi plasate sub regimul de perfectionare pasiva marfurile comunitare: - marfurile comunitare al caror export implica rambursarea sau remiterea drepturilor de import; - marfrile care anterior exportului au fost puse in libera circulatie cu exonerarea totala de drepturi de import in temeiul destinatiei, atat timp cat conditiile pentru acordarea unor astfel de scutiri continua sa se aplice;

marfurile al caror export implica acordarea restituirilor la export sau pentru care se acorda un alt avantaj financiar decat restituirile in conformitate cu politica agricola comu pe baza exportului marfurilor respective.

EXPORTUL Potrivit art 161 din Regulamentul, regimul de export permite marfurilor comunitare sa iasa de pe teritoriul vamal al comunitatii. Exportul presupune aplicarea formalitatilor de iesire inclusiv a masurilor de politica comerciala si dupa caz a drepturilor de export. Cu exceptia marfurilor plasate sub regimul de perfectionare pasiva, toate marfurile destinate exportului sunt plasate sub regimul de export. Situatia si conditiile in care marfurile care ies de pe teritoriul vamal al comunitatii nu fac obiectulunei declaratii de export se stabilesc in conformitate cu procedura Comitetului. TRANZITUL INTERN Regimul de tranzit intern presupune circulatia matfurilor comunitare intr-un punct in altul pe teritoriul vamal al cominitatii trecand pe teritoriul unei tari terte fara vreo modificare a satatutului lor vamal. ZONELE LIBERE SI ANTREPOZITELE LIBERE Potrivit art. 166 din R, zonele libere si antrepozitele libere fac parte din teritoriul vamal al comunitii sau sunt situate pe acel teritoriu si separate de restul, in care: a) marfurile comunitare sunt considerate, in aplicarea dreturilor de import si a masurilor de politica comerciala referitoare la import, ca neaflandu-se pe teritoriul vamal al comunitatii in masura in care nu sunt nici puse in libera circulatie sau plasate sub un alt regim vamal, nici utilizate sau consumate in alte conditii decat cele prevazute in reglemantarile vamale; b) marfurile comunitare pentru care exista o astfel de dispozitie in confrmitate cu legislatia comunitara care reglementeaza domenii specifice, beneficiind de masurile legate in mod obisnuit de exportul marfurilor pe baza plasarii lor intr-o zona libera su un antrepozit liber. Statele membre pot desemna parti ale teritoriului vamal al comunitatii ca zone libere sau pot autoriza infiintarea unor antrepozite libere. Statele membre determina limita geografica a fiecarei zone, incintele care urmeaza a fi stabilite ca antrepozite libere trebuie aprobate de catre statele membre. Potrivit art. 169 din Regulament, atat marfurile comunitare cat si cele necomunitare pot fi plasate in zonele si in antrepozitele libere. Cu toate acestea, autoritatile vamale pot cere ca marfurile care prezinta risc sau pot sa deterioreze alte marfuri sau care, din alte motive, necesita conditii speciale, sa fie plasate in incinte dotate special pentru a le adaposti. Nu exista nicio limita a duratei in care marfurile pot sa ramana in zonele sau antrepozitele libere insa pentru anumite marfuri care sunt cuprinse in politica agricola comuna se pot stabili termene specifice in conformitate cu procedura Comitetului. Potrivit art 177 din Reglament, marfurile care ies dintr-o zona libera sau un anterpozit pot fi exportate sau reexportate de pe teritoriul vamal al comunitatii sau pot fi introduse intr-o alta parte a teritoriului vamal al comunitatii.

REEXPORTAREA, DISTRUGEREA SI ABANDONAREA Potrivit art. 182 din Regulament, marfurile necomunitare pot fi reexportate de pe teritoriul vamal al comunitatii, distruse sau abandonate in favoarea bugetului statului cand legislatia cuprinde dispozitii in acest sens. Reexportarea implica, dupa caz, aplicarea formalitatilor prevazute pentru iesirea marfurilor, inclusiv masuri de politca comerciala. Cu exceptia situatiilor determinate conform procedurii Comitetului, reexportarea sau distrugerea fac obiectul unei notificar prealabile a autoritatilor vamale. Abandonarea se efectueaza in conformitate cu dispozitiile nationale. Distrugerea sau abandonarea nu presupun nicio cheltuiala de la bugetul statului. Oricaror deseuri sau resturi care rezulta din distrugere li se atribuie una din destinatiile prevazute de vama pentru marfurile necomunitare.

Cap. 2 INTERZICEREA TAXELOR VAMALE SI A TAXELOR CU EFECT ECHIVALENT Art. 9 si 12 din Tratat cer eliminarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent asupra schimburilor dintre statele membre. Taxele vamale stricto sensu sunt acele taxe aplicate la intrarea pe terioriul national a marfurilor straine sau la iesirea din tara a marfurilor autohtone. Desfiintarea taxelor vamale pe teritoriul comunitatii a fost posibila pe de o parte datorita regulii sau principiului stand still precum si datorita unui calendar in care s-au stabilit cu precizie termenele pentru demobilizarea tarifara intre statele membre. Regula stand still- potrivt art. 12 din Tratat statele membre se vor abtine de la a introduce intre ele noi taxe vamale la import si la export sau taxe cu efect echivalent precum si de la a le mari pe cele care se aplica deja in relatiile comerciale dintre ele. Tratatul de instituire a Comunitatii a prevazut eliminatrea fara distinctie a tuturor taxelor vamale idf ca ar fi vb de taxe specifice care ar avea caracter de protectie sau ar servi exclusiv pentru a alimenta trezoreriile nationale. Intr-o decizi pronuntata la 10 dec 1968, Curtea de Justitie a Com. Europ. A decis ca taxele vamale sunt interzise independent de toate consideratiile care au fost avute in vedere in momentul instituirii acestora, cat si de destinatia fondurilor pe care le procura. De asemenea, Curtea a afirmat in mod constat ca principiul sau regula stand still este intangibila si ca eceptiile sunt de stricat interpretare. TAXELE CU EFECT ECHIVALENT TAXELOR VAMALE Taxele cu efect ecivalent reprez o notiune noua legata de intrarea in vigoare a Tratatului de la Roma. In 1958 autorii Tratatului de la Roma presimtind intentia stelor de a mentine o protectie tarifara au prevazut sub denumirea de taxe cu efect chivalent toate masurile tarifare care nu aveau inca un contur strict. Prima definitie retinuta de Curetea de Justitie intr-o decizie din 14 dec 1962 a permis degajarea criteriului fundamental de recunoastere aunei astfel de taxe: Acela al unei indatoriri pecuniare cu efect discriminatoriu. Curtea de Justitie a reluat ulterior in numeroase decizii urmatoarea definitie:

Taxa cu efect echivalent poate fi considerata, oricare ar fi denumirea sa tehnica, ca o taxa unilateral impusa, fie la momentul importului, fie ulterior si care loveste in mod specific un produs importat dintr-un stat membru, fiind excluse de la aplicarea acestei taxe produsele nationale similare avand ca rezultat cresterea pretului respectivului produs, avand astfel aupar liberei circulatii a respectivului produs acelasi efect ca si o taxa vamala. Aceasta definitie ne permite sa stabilim daca sarcina pecuniara astfel perceputa are un efect restrictiv asupra schimburilor intracomunitare. De-a lungul timpului, criteriul efectului discriminatoriu a fost inlocuit cu acela al simpeli piedici in calea liberei circulatii a marfurilor. Rezulta ca taxele cu efect echivalent au urmatoarele caracteristici: 1. sunt taxe pecuniare; 2. nu prezinta importanta marimea, denumirea sau modul de aplicare a taxei; 3. sunt impuse in mod unilateral de catre un stat membru, de catre o autoritate publica sau ca efect a unei conventii incheiate intre particulari; 4. sunt impuse deoarece marfurile trec o frontiera astfel aceste taxe pot sa fie incasate la export sau la import; 5. nu prezinta relevanta aspectul referitor la identitatea beneficiarului taxei care poate fi statul sau o alta persoana juridica, nici scopul in care taxa a fost instituita.

Taxele care nu sunt considerate taxe cu efect echivalent: a) taxele interne b) taxele incasate pentru servicii prestate agentilor economici. Pentru ca o taxa sa fie astfel calificata trebuie indeplinite m. m cdt: - serviciul prestat sa procure un avantaj real agentului economic; - avantajul procurat agentului economic sa profite numai acestuia, nu tuturor persoanelor care desfasoara acelasi gen de activitati; - cuantumul taxei sa fie proportional cu serviciul prestat. Curtea de Justitie a apreciat ca poate fi calificata ca fiind o astfel de taxa acea taxa solicitata pentru depozitarea marfurilor daca agentul economic are posibilitatea sa ia o decizie in acest sens. O taxa impusa la depozitarea obligatorie a marfurilor pe durata indeplinirii formalitatilor vamale reprezinta o taxa cu efect echivalent. c) taxele solicitatein temeiul unor prevederi legale comunitare. In situatia in care taxele percepute sunt aferente unor controale care trebuei efectuate pentru indeplinirea anumitor obligatii stabilite prin dispozitiile legale comunitare ele au caracter licit. Marimea acestor taxe nu poate depasi costul real al controalelor efectuate. Aceste taxe trebuie sa fie calculate in functie de durata controlului, de numarul persoanelor care il efectueaza, de cheltuielile materiale angajate fara sa fie exclusa o evaluare forfetara a costului controlului prin fixarea unui tarif orar. Nu sunt admise taxele instituite in raport cu greutatea sau valoarea marfii. RECUPERAREA TAXELOR VAMALE SI A TAXELOR CU EFECT ECHIVALENT

In situatia in care au fost percepute astfel de taxe consecintele se produc atat pe plan normativ cat si pe plan fiscal. Pe plan normativ statul va renunta in intregime ori partial la masura instituita. O alta posibilitate este ca statul sa extinda avantajele fiscale acordate produselor indigene la marfurile importate. Pe plan fiscal statul trebuie sa restituie sumele incasate. Recuperarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent se justifica prin prevederile comunitare care interzic autoritatilor nationale competente aplicare aunor dispozitii contrare celor prevazute de Tratatul Comunitatii. Aceasta regula poate sa creeze grave inconveniente deoarece intre cele 2 momente-de instituire si momentul cand sunt declarate contrare disozitiilor tratatului pot sa treaca multi ani. Cap. III INTERZICEREA RESTRICTIILOR CANTITATIVE SI A MASURILOR CU EFECT ECHIVLENT Obstacolele nontarifare pot avea in plan economic efecte similare cu cele ale taxelor vamale si sa contribuie astfel la mentinerea unui protectionism deghizat. Eliminarea acestor obstacole este foarte importanta entru asigurarea liberului schimb de marfuri intre statele memebre. Marfa- notiunea acopera o gama larga de produse: agricole, obtinute din pescuit pana la produsele industriale. Jurisprudenta Curtii Europene a conferit o acceptiune larga a acestei notiuni incluzand in clasa marfurilor chiar si deseurile. Intr-o decizie din 1968 Curtea a considerat ca operele de arta sunt produse industriale si, in consecinta, sunt marfuri care se supun regimului liberei circulatii. Curtea a motivat aceasta asertiune prin faptul ca operele de arta pot fi evaluate in bani si susceptibile de a forma obiectul unei tranzactii comerciale. In cazul deseurilor Curtea a considerat ca ele sunt marfuri in sensul dispozitiilor referitoare la libera circulatie deoarece desi nu prezinta o valoare comerciala in sine totusi operatiunile de triere, colectare, distrugere sau reciclare ale acestora fac obiectul unor tranzactii comerciale. In schimb, Curtea a decis ca principiul liberei circulatii a marfurilor nu se aplica produselor a caror comercializare este interzisa: stupefiantele, armele, munitiile si alte materiale de razboi. Potrivit prevederilor comunitare si jurisprudentei, un produs de calitate trebuie sa raspunda nevoilor consumatorilor dar sa nu dauneze omului sau mediului inconjurator. Astfel sau impus modele de standarde de calitate a produselor ce se comercializeaza pe piata urmarinduse in principal conditiile in care se admite introducerea pe piata si utilizarea produselor, obligatiile producatorului, reprezentantului autorizat sau importatorului, procedura de evaluare a conformitatii produselor precum si marcajul de conformitate al produsului. Sandardele de calitate au devenit una dintre barierele cele mai importante pentru produsele dar si serviciile exporate in tarile dezvolatate. Aceste standarde sunt descrieri privind caracteristicile tehnice ale produselor precum si descrieri privind caliatetea acestuia. Calitatea: continut, geutate, design, performante, durabilitate, consum de energie, manipulare si altele. Scopul standardelor este de a asigura protectia sanatatii consumatorilor, protectia mediului, protectia muncii si reducerea costurilor. Pentru elaborarea acestor standarde exista organisme de stat sau private care au atributii de elaborare a standardelor pentru produse si servicii. La nivel comunitar exista in prezent un nr de 4.184 de standarde tendinta fiind de crestere continua. In vederea cresterii calitatii produselor, a securitatii vietii si sanatatii oamenilor, UE a introdus o serie de directive asupra specificatiilor

privind prelucrarea si ambalarea unor produse precum: jucariile, produsele de constructii, echipamentele de protectie personala, aticole medicale, materiale chimice, produse alimentare, medicamente de uz uman, de uz veterinar, echipamente terminale pentru comunicatii, toate articolele electrice si altele.

Curs 4 RESTRICIILE CANTITATIVE Potrivit art. 28 din Tratat, sunt interzise intre statele membre restrictiile cantitative la import precum si toate masurile cu efect echivalent. Potrivit art 29 sunt interzise restrictiile cantitative la import precum si toate masurile cu efect echivalent. Dispozitiile art. 28 se aplica fara a se distinge intre marfurile originare din comunitate si cele care au intrat in libera practica pe teritoriul oricarui stat membru. Interdictiile stabilite de art.28 si 29 nu au caracter absolut . Art 30 din Tratat prevede exceptiile de la regulile mai sus mentionate. La aceste exceptii se adauga si cele consacrate pe cale jurisprudentiala. REDUCEREA SI ELIMINAREA RESTRICTIILOR CANTITATIVE SI A MASURILOR CU EFECT ECHIVALENT PRIN INTERPRETAREA RGANELOR DE JURSIDICTIE. Asigurand interpretarea si aplicare normelor comunitare, Curtea de Justitie si organele de jurisdictie nationale au contribuit la inlaturarea obstacolelor netarifare din calea liberei circulatii a marfurilor. Definitia masurilor cu efect echivalent restrictiilor cantitative a fost formulata pentru prima data in Decizia pronuntata in cazul Dassonville. 11 iulie 1984. Prin acesta decizie, Curtea a hotarat ca este o masura echivalenta unei restrictii cantitative cea prin care in Belgia s-a solicitat comerciantilor care au importat whiski englez, prods ce circula liber in Frana sa isi procure un certificat de origine din statul producator. Curtea de Justitie a aratat ca numai importatorii directi pot sa obtina asemenea certificate fara sa intampine dificultati. Pe de alta parte, un astfel de certificat se putea obtine cu costuri mari si cu intr-un timp indelungat. Potrivit Deciziei sus mentionate, masurile cu efect echivalent sunt orice reglementari comerciale ale statelor memebre menite sa impiedice direct sau indirect, in mod real sau potential comertul intracomunitar.

Prin masuri cu efect echivalent se inteleg legi, regulamente, prevederi administrative, practici administrative precum si toate instrumentele care emana de la auoritatie publice, inclusiv recomandarile. Practicile administrative sunt, potrivit Directivei 70 /50 orice standarde sau proceduri folosite in mod obisnuit de o autoritate publica. Recomandarile sunt instrumentele care emana de la o autoritate publica si care, desi nu ii obliga legal pe cei carora li se adreseaza, ii determina sa aiba o onumita conduita. Def. masurilor cu efect echivalent: sunt dispozitii scrise sau practici ale autoritatilor publice ce afecteaza schimburile intracomunitare si care nu intra in domeniul de aplicare al art 30. Sunt incluse in acesta categorie: hotararile instantelor judecatoresti, regulile deontologice stabilite de o organizatie profesonala abilitata sa aplice sanctiuni disciplinare, practicile constante si generale ale organelor administrative, pasivitatea organelor administrative fata de faptele unor particulari care au drept consecinta impiedicare libertatii de circulatie a marfurilor. In ceea ce priveste distinctia dintre masurile cu efect echivalent si..... Printr-o hot din 1973, Curtea arata ca restrictiile cantitative sunt masurile prin care se interzice total sau partial importul, exportul ori tranzitul marfurilor. Masurile cu efect echivalent au consecinte similare restrictiilor cantitative insa denumirea si tehnicile juridice foosite sunt diferite, ele reprezentand obstacole care afecteaza direct sau indirect comertul intracomunitar. In categoria restrictiilor cantitative si a masurilor cu efectechivalent sunt incluse: 1. masurile privind productia marfurilor (acestea pot consta in norme nationale prin care se reglementeaza denumirea, forma, dimensiunea, greutatea sau compozitia marfurilor. Reprezentativa este Decizia curtii de Justitie pronuntata in cazul Cassis de Dijon. Potrivit Deciziei s-a hotarat ca un bun fabricat si comercializat in mod legal intr-un stat membru poate fi comercializat, in principiu, in orice alt stat mebru. (Alte exemple-compozitia pastelor italiene, compozitia si denumirea de bere, denumirea clinique, cafe, soia); 2. masurile referitoare la modul de prezentare a marfurilor destinate vanzarii. Prevederile legale prin care se solicita folosirea unor ambalaje specifice sau a unor etichete in limba statului de import pentru termeni si expresii cunoscute in general de consumatori ori pentru denumiri care pot sa fie intelese datorita similitudinilor ortografice au fost considerate masuri cu efect echivalent. Intr- o speta C. J a hot ca este o masura cu efect echivalent aceea potrivit careia in Belgia margarina vanduta cu amanuntul trebuia sa fie ambalata intr-un mod special intrucat margarina importata din satatele membre nu mai putea fi comercializata decat in conditii mai dificile si mai oneroase; 3. masurile prin care se instituie obligativitatea analizarii de catre importatori a marfurilor comunitare.In cazul acestor masuri, se poate solicita importatorilor sa verifice in mod sistematic conformitatea compozitiei marfurilor cu indicatiile furnizorilor straini sau sa efectueze anumite controale chimice in laboratoare ori sa obtina anumite certificate care nu sunt eliberate decta de catre statul de destinatie.

4. masurile care implica realizarea anumitor formalitati pentru desfasurarea importurilor sau a exporturilor. Prin asemenea masuri se pot conditiona importurile sau exporturile de marfuri de obtinerea unei licente indiferent de imprejurarea ca aceste licente sunt eliberate tuturor solicitantilor fara ntarziere. In mod exceptional, licentele pot fi impuse numai in baza unei derogari acordata de Comisie. Intr-o speta, C.J. a hotarat ca este o masura cu efect echivalent cea prin care in Franta exrtul de marfuri era subordonat obligatiei de a prezenta o declaratie care urma sa fie vizata de organele administrative. 5. masurile prin care li se sugereaza consumatoilor sa cumpere produsele indigene. C. J a decis ca in unele cazuri campaniile publicitare efectuate in favoarea achizitionarii unor bunuri nationale sunt susceptibile de a afecta comertul dintre statele membre. Exceptie fac acele campanii care au ca scop evidentierea insusirilor specifice ale produselor autohtone. 6. masurile prin care se reglementeaza pretul marfurilor. In cuprinsul Directivei 70/50 au fost declarate ilegale masurile prin care se stabilesc, pentru produsele importate, preturi minime sau maxime sub care sau peste care importurile sunt interzise, reduse, sau supuse altor cerinte care pot sa le afecteze precum si masurile prin care se stabilesc preturi mai putin favorabile pentru produsele de import fata de cele autohtone. Masurile de control asupra pretului nu sunt interzise daca ele se aplica in mod unitar bunurilor importate si produselor nationale. Potrivit C. J sunt calificate drept masuri cu efect echivalent acelea prin care preturile sunt stabilte la un nivel maxim prea scazut care nu permite importatorilor sa obtina profit si cele prin care preturile sunt stabilite la un nivel minim prea ridicat, anihiland avantajul concurential al produselor importate. 7. masurile prin care se instituie controale sanitare si fitosanitare de catre statele membre; Aceste controale sunt permise daca se efectueaza prin sondaj insa sunt interzise daca au caracter sistematic. Controalele sanitare si fitosanitare stabilite in mod unilateral de catre statele membre si care au caracter sistematic sunt interzise deoarece imobilizeaza marfurile la frontiera provocand astfel intarzieri in circulatia marfurilor si costuri suplimentare. In schimb, controalele obligatorii prevazute de normele comunitare si aplicate de autoritatile statelor memebre nu constituie masuri cu efect echivalent; 8. masuri privind rambursarea pretului la anumite medicamente de catre organismele din domeniul securitatii sociale. Potrivit jurisprudentei, limitarae rambursarii pratului la unele medicamente pentru persoanele care beneficiau in Olanda de asigurari socialea fost considerata drept masura cu efect echivalent deoarece medicamentele la care pretul nu era rambursat fusesera stabilite in mod discriminatoriu; 9. masurile referitoare la achizitionarea de bunuri de catre stat si alte persoane juridice de drept public. In cazul in care cumpararea unor produse de catre autoriltatile publice se realizeaza in functie de nationalitatea furnizorilor sau de originea marfurilor se

aplica dispozitiile Tratatului care interzic restrictiile cantitative si masurile cuefect echivalent la import; 10. Potrivit Directive 70/32 sunt considerate masuri cu efect echivalent cele prin care se impiedica furnizarea unor produse straine, se limiteaza folosirea acestora sau utilizarea lor este subordonata unor cerinte calitative si tehnice care nu sunt impuse in cazul bunurilor indigene. In jurisprudenta s-a cosiderat ca aduc atingere principiului de circulatie a marfurilor urmatoarele: prevederile prin care se cere furnizorilor straini sa depuna o cautiune sau dispozitiile care permit achizitionarea unor marfuri straine sub cnditia reciprocitatii sau prevederile caietelor de sarcini care contin prescriptii tehnice aplicabile atat bunurilor straine cat si celor indigene referitoare la calitate, compozitie , proprietati mecanice, chimice sau fizice ce depasesc efectul restrictiv spacific unor asemena criterii. Nu sunt masuri cu efect echivalent reglementarile nationale prin care se limiteaza sau se interzic anumite modalitati de vanzare in ipoteza in care se aplica tuturor agentilor economici care exercita acelasi gen de activitate pe teritoriul statului membru in cauza si daca ele afecteaza in mod identic, in drept si in fapt, comercializarea bunurilor indigene si a celor straine (C.CJ.E24 noi. 1993, speta Kek si Mithouard) B) REDUCEREA SI ELIMINAREA RESTRICTIILOR CANTITATIVE SI A MASURILOR CU EFECT ECHIVALENT PRIN ARMONIZAREA LEGISLATIILOR DIN STATELE MEMBRE Principalele prevederi sunt cuprinse la art. 95 din Tratat. Potrivi acestui art, Consiliul adopta masurile care vizeaza aplicarea dispozitiilor legislative de reglementare si a dispozitiilor administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea si functionarea pietei interne hotarand conform procedurii prevazute la art. 251 din Tratat si dupa consultarea Comitetului Economic si Social. Comisia porneste in elaborarea propunerilor sale in materie de sanatate, securitate protectia mediului si protectia consumatorilor de la un nivel de protectie ridicat tinand seama de evolutia bazata pe date stiintifice. Atat art 95 cat si art 94 dinTratat permit adoptarea unei masuri de armonizare a legislatiilor statelor membre pentru aprofundarea pietei interne sau comune. Art. 95 se refera la aceste masuri in general iar art. 94 se refera numaila directivele de apropiere a legilatiilor tarilor comunitare. Aceasta deosebire indreptateste Consiliul sa adopte in temeiul art. 95 inclusiv regulamente si decizii. Prevederile art.95 nu sunt aplicabile dispozitiilor fiscale, celor referitoare la libera circulatie persoanelor, celor care privesc drepturile si interesele lucratorilor salariati precum si situatiilor in care tratatul dispune altfel. In scopul armonizarii legislatiilor intre statele membre au fost adoptate: Directiva Consiliului nr. 89/106 din 21 dec 1988 privind materialele de constructii Directiva Consiliului nr. 89/622 din 13 dec 1989 referitoare la etichetele produselor din tutu; Directiva Consiliului nr. 89/686 din 21 dec 1989 privind echipamentele de protectie individuala;

Directiva Consiliului nr. 91/250 din 14 mai 1991 referitoare la protectia juridica a programelor de calculator; Directiva Consiliului nr. 91/477 din 18 iunie 1991 privitoare la controlul achizitiilor si detinerii de arme; Directiva Consiliului nr. 93/42 din 14 iunie 1993 referitoare la dispozitivele medicale. EXCEPTIILE DE LA PRINCIPIUL LIBEREI CIRCULATII A MARFURLOR a)exceptiile prevazute de art. 30 din Tratat si b) exceptii jurisprudentiale a) potrivit art. 30, art. 28 si art.29 nu impiedica interdictiile sau restrictiile la import, export sau tranzit justificate de: motive de ordine publica, morala publica, securitate publica, protectia sanatatii si a vietii persoanelor si animalelor, ocrotirea vegetalelor, proectia tezaurelor nationale cu valoare artistica, istorica sau arheologica, protectia proprietatii industriale si comerciale. Cu toate acestea, aceste interdictii sau restrictii nu trebuie sa constituie un mijloc de discriminare nicio restrictie deghizata in comertul dintre statele membre. Exceptiile prev de art 30 privesc restrictiile cantitative la import sau export precum si masurile cu efect echivalent. Aceste prevederi nu pot fi invocate in materia drepturilor de vama ori a taxelor cu efect echivalent. Enumerarea prev. la art 30 are caracter limitativ si este de stricta interpretare. 1. morala publica- justifica intrezicerea importului de bunuri indecente sau obscene insa statul in cauza trebuie sa adopte masuri care sa impiedice fabricarea ori comercializarea unor asemenea marfuri pe propriul teritoriu 2. ordinea publica in jurisprudenta ordinea publica permite nterzicerea exportului de monede din aliaj de argint batute i Marea Britanie care nu mai au curs legal dar a caror distrugere este interzisa in acesta tara. 3. securitatea publica - Curtea a hotarat ca securitatea publica justifica instituirea unei autorizatii speciale pentru tranzitul marfurilor care sunt materiale strategice sau justifica obligarea importatorilor de produse petroliere de a se aproviziona pentru o parte a necesitatilor acestora de la o rafinarie situata pe teritoriul national a carei existenta este necesara in scopul deservirii intereselor generale. (C.J. C. E 10 iulie 1984); 4. protectia sanatatii si a vietii persoanelor- potrivit C. J., protectia sanatatii si a vietii persoanelor justifica interdictia importurilor de cascaval in cdt in care la fabricarea acestuia s-a folosit un antibiotic ce permite o conservare mai buna a produsului dar care, pe termen lung, este nociv pentru sanatatea persoanelor; Aceeasi exceptie a fost invocata de Curte intr-o speta in care a hotarat ca este justificata reglementarea legala engleza prin care era prohibita inlocuirea de catre farmacisti a unui medicament determinat cu altul similar pentru ca prescrierea unui medicament tine seama de particularitatile psihosomatice ale pacientului a caror ignorare poate sa puna in pericol viata sa.

5. protectia sanatatii si a vietii animalelor justifica prevederile legale germane privitoare la necesitaa prezentarii unui certificat eliberat de autoritatile veterinare ale statului exportator sau a unei autorizatii acordata de autoritatile veterinare ale tarii importatoare pentru achizitionarea furajelor straine. 6.ocrotirea vegetatiilor justifica interesul prin care se............al produselor importate din alt stat membru pentru a lupta impotriva daunatorilor. 7. protectia tezaurelor nationale justifica prevederile legale prin care se interzice exportul obiectelor de arta si istorie de interes national. 8. protectia proprietatii itelectuale si industriale justifica opozitia titularului unui dr de propr intelectuala fata de importul produsului obtinut in alt stat membru si care este ocrotit in propria tara din comunitate. Orice dr. de proprietate intectuala protejat prin reglementarile nationale este supus prevederilor art. 30. Semnificatia notiunilor din art. 30 este stabilita de fiecare stat membru. Orice stat membru poate sa determine care sunt exigenetele moralei publice pe propriul teritoriu pe care doreste sa le asigure. Controlul invocarii exceptiillor prevazute de art. 30 in raport cu cerintele dr. comunitar se realizeaza de Curtea de Justitie a Comunitatii Europene. EXCEPTII JURISPRUDENTIALE

1. LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR CLAUZELE DE SALVGARDARE In cadrul politicii comerciale ale UE, statele membre pastreaza posibilitatea de a lua anumite masuri cu privire la statele terte, cu cdt. ca acestea sa fie conforme politicii comune. Art. 134 din Tratatul de la Roma permite statelor membre sa solicite Comisiei Europene luarea de masuri restrictive in 2 situatii principale: a) in cazul deturnarii de traseu- importul prin intermediul unui stat tert al CE ptr. a ocoli masura de politica comerciala a statelor membre de destinatie a marfurilor. b) Cand conformarea politicii comunitare a acelui stat cu dreptul comunitar ar antrena dificultati economice.

Dupa ce Consiliul European a adoptat o masura de armonizare, un stat membru considera necesara mentinerea/introducerea unor dispozitii nationale, justificate prin exigente impuse referitor la protectia mediului inconjurator natural/ambiental probe stiintifice Niciun stat membru nu e obligat sa transmita informatii a caror dezvaluire este contrara intereselor ce tin de propria securitate. Orice stat membru poate lua masurile necesare ptr.protectia intereselor sale n materie de securitate / in legatura cu productia sau comertul cu arme, munitii, materiale de razboi. Statele membre se pot consulta pentru a adopta in comun dispozitii necesare in vederea evitarii situatiilor pietei comune ar putea fi afectata de masurile pe care u stat membru s-ar vedea nevoit sa le ia in situatiile generate de unele tulburari interne care aduc atingere ordinii publice in caz de razboi/ tensiuni internationale grave care constituie pericol de conflict armat ptr. a-si indeplini angajamentele asumate in vederea mentinerii pacii si securitatii internationale. In aceste cazuri Comisia Europeana poate recomanda masurile de cooperare si poate autoriza statele membre sa adopte masurile de protectie necesare. Intotdeauna insa Comisia va controla cauzele care justifica luarea acestor masuri de protectie si va stabili, in functie de protectia lor, produsele care fac obiectul lor, masuri de salvgardare puse la dispozitia lor. REGIMUL DE PROTECTIE IMPOTRIVA PRACTICILOR COMERCIALE NELOIALE Pot aparea in cadrul relatiilor externe ale comunitatii. Fac obiectul acestui regim: - practicile de dumping - obstacole la comert - contrafacerea Un produs va fi considerat ca face obiectul practicii de dumping daca pretul sau de export spre Comunitate este mai mic decat un pret comparabil pentru un produs similar in cursul obisnuit al comertului din tara exportatoare. Suma cu care pretul de export depaseste valoarea normala a bunului importat in Comunitate se concretizeaza intr-olimita (marja de dumping) in functie de care se vor stabili taxe de protectie fata de statul exportator in trei situatii: cand practicile de dumping provoaca pierderi materiale industriei comunitare; cand exista o amenintare ca asemenea pierderi se vor produce; cand acestea provoaca intarzirea materiala a aparitiei unui sectori industrial in Comunitate Impotriva obstacolelor la comercializare, atunci cand se constata ca e necesar, in interesul Comunitatii pot fi luate urmatoarelor masuri: o suspendarea/ retragerea oricaror concesii rezultate din negocierile de politica comerciala; o cresterea cuantumului taxelor vamale existente/introderea altor taxe; o stabilirea unor restrictii cantitative, a unor masuri de modificare a conditiilor de import-export; eistenta sau stabilirea unor masuri care afecteaza in alt mod comertul cu statul tert in cauza. Marfurile contrafacute- interzisa punerea in circulatie a acestora pe teritoriul comunitar. Fara a fi incalcate celelalte drepturi la actiune. ale titularului marcii de comert despre care s-a constatat ca a fost utilizat n mod fraudulos, statele membre vor putea adopta masurile necesare pentru aermite autoritatilor competente: -

sa distruga marfurile constatate a fi contrafacute; sa dispuna de ele in afara canalelor comerciale astfel incat sa reduca la minim pagubirea titularului marcii de comert fara nicio compensare; sa ia cu privire la aceste marfuri orice alte masuri care au drept consecinta lipsirea celor raspunzatori de beneficiile importante ale tranzactiei si de a constitui un factor prohibitiv eficient pentru tranzactii viitoare de acelasi gen.

EXCEPTIILE JURISPRUDENTIALE CARE JUSTIFICA DEROGARI DE LA PRINCIPIUL INTERZICERII RESTRICTIILOR CANTITATIVE SI A MASURILOR CU EFECT ECVALENT Obstacole la libera circulatie intracomunitara rezultate d deosebirile existente intre legislatiile nationale privind comercializarea produselor trebuiesc acceptate in masura in care pot fi apreciate ca necesare in scopul indeplinirii unor exigente imperative re tin mai ales de : - eficacitatea controalelor fiscale - protectia sanatatii publice - corectitudinea tranzactiilor comerciale - protectia consumatoril, a patrimoniului cultural sau a mediului - protectia industriei cinematografice - protectia creatiei si diversitatii culturale in domeniul cartii - protectia agriculturii, reteleipublice de telecomunicatii - protectia libertatii de expresie si a pluralismului presei CONDITIILE IN CARE POT FI INVOCATE CONDITIILE JURISPRUDENTIALE a) toate exigentele imperative sa fie justificate de existenta unui interes general; b) sa nu existe o directiva de armonizare a legislatiilor statelor membre care sa urmareasca acelasi scop cu masura ce se doreste a fi adoptatata; c) sa nu se instituie prin intermediul acestor masuri discriminari intre bunurile exportateimportate pe de o parte si cele indigene pe d cealalta parte, comercializate pe piata comerciala a unui stat membru; d) masura sa fie necesara pentru indeplinirea obiectivului urmarit; e) masura sa fie proportionala prin adoptarea obiectivului avut in vedere.

2. LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR SI SERVICIILOR Sunt libertati indinspensabile in vederea exercitarii unie cetatenii europene intemeiata pe principii democratice exprimate in Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). Cele 2 libertati concura la realizarea pietei comune pentru exercitarea activitatiilor economice si se sprijina reciproc dar sunt diferite prima referindu-se la libertatea de stabilire a cetatenilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru pentru a exercita acolo anumite activitati iar a doua avand ca obiect oferirea, in afara frontierelor lor, de servicii clientilor rezidenti in alt sta. Cele doua libertati se adreseaza atat persoanelor fizice cat si juridice.

Accesul persoanelor fizice pe teritoriul statelor membre Art 17 si 18 din Tratatul de la Roma stipuleaza in favoarea cetatenilor statelor membre un drept de acces liber si de sejur in toate statele memebre. Acesta libertate nu este neconditionata, statele putand impune restrictii atunci cand acestea sunt justificate pe motive de ordine publica, securitate sau sanatate publica. Initial dr. de intrare si de sejur era recunoscut numai persoanelor care desfasoara o activitate in baza art. 39 (libera circulatie a muncitorilor), art. 43(libertatea de stabilire), art.48 (libera prestare a serviciilor), art. 49(dr. de sejur temporar limitat la durata prestatiei, avand in vedere finalitatea economica urmarita de Tratatul de la Roma. In timp tartatul a evoluat iar dr. de acces a fost generalizat si acordat inclusiv resortisantilor comunitari inactivi, indiferent de participarea sau nu la viata economica. Cetatenia U.E. acordata oricarei persoane care are cetatenia unui stat membru, recunoscut la Maastricht si reafirmata la Amsterdam confera un drept de acces si sejur cetatenilor U.E. liber in principiu, neconditionat de finalitatea economica. Exista insa, in continuare, rezerva limitarilor si conditionarilor prevazute de tratat si de dreptul derivat. Conform Directivei 148/1973, membrii familiei mgrantului comunitar beneficiaza, cu titlu accesoriu, de dreptul de a migra in comunitate (sotii si copiii mai mici de 21 de ani, ascendentii si descendentii lor daca se afla in intretinerea migrantului). Directiva recunoaste dreptul de intrare si simplifica conditiile exercitarii lui. Accesul pe teritoriul statelor membre este subordonat numai prezentarii unui card de identitate sau pasaport valabil. Membrii familiei sale, beneficiari indirecti , pot fi obligati sa obtina viza daca nu sunt resortisanti ai unor state membre. In acest caz, statul membru se obliga sa le acorde asistenta si sprijin pentru obtinerea operativa a documentelor solicitate. Niciun alt document nu poate fi solicitat migrantilor comunitari. Dupa intrarea pe teritoriul statului membru, dreptul de sejur este acordat automat, temporar pentru prestarile de servicii si permanent pentru cei ce vor sa se stabileasca pe teritoriul respectiv. Exceptii de la dreptul de deplasare si dr. de sejur: 1. exceptii privind ordinea si securitatea publica- in absenta unor definitii , C.E.J a trasat prin intermediul jurisprudentei limitele acestei exceptii: a) prima limita imposibilitatea de a priva un particular de libertatile comunitare pentru un motiv de ordin general. Aceaste libertati nu pot fi ingardite decat pe baza unor motive individuale, intemeiate exclusiv pe comportamentul persoanei in cauza. N sunt admisibile decizii de indepartare a strainilor de pe teritoriul unui stat membru bazate pe o masura cu caracter general. b) Cea de-a doua limita priveste masuri ce vizeaza aparent comportamentul unui individ dar in realitate sunt destinate unui grup de starini (hot. Bonsignoreautoritatile germane au motivat decizia de expulzare a unui imigrant italian care omorase o persoana in timp ce curata o arma pe care o detinea ilegal, prin necesitataea preventiei generale data de lupta impotriva delincventei in randul imigrantilor. Curtea de Justitie a considerat o asemenea motivare ca fiind incompatibila cu dreptul comunitar). Hotararea Ivonn Van Duyn vs. Home Office ( Ivonn-membru al bisericii sientologice)motivul fiind ca biserica scientologica reprezinta un pericol pentru securitatea publica. Instanta a precizat ca aderarea la acest grup ar implica o identificare cu planurile si scopurile sale. Gruparea nu era interzisa dar aderarea persoanelor putea fi considerata pericol pentru scuritatea publica.

c) imposibilitatea de a deduce dintr-o simpla condamnare penala existenta unei amenintari individuale impotriva ordinii si securiatii publice. Este necesara o apreciere globala a faptelor si personalitatii persoanei vizate in urma careia sa rezulte o amenintare reala si suficient de grava care sa afecteze un interes general al societatii. Statele membre sunt libere sa aprecieze, conform nevoilor nationale, necesitatea invocarii ordinii publice dar cu respectarea principiului nediscriminarii ce impune luarea de masuri reale si efective impotriva nationalilor lor, autori ai acelorasi tulburari a ordinii publice. 2. Sanatatea publica refuzul admiterii pe teritoriul unui stat membru nu poate fi justificat in prezenta uneia din bolile care sunt enumerate in Anexa 148/73. Expulzarea nu poate fi dictata daca migrantul comunitar se imbolnaveste pe teritoriul statului de primire. 3. Garantiile procedurale- au rolul de a proteja migrantii comunitari impotriva arbitraliului. Acestia trebuie mai intai informati asupra motivelor pentru care sunt expulzati sau pentru care li se interzice accesul pe teritoriul unui stat membru . Exceptie de la acesta obligatie de informare fac motivele ce tin de siguranta statului. In urma acetei informari, cand nu exista o situatie care sa justifice urgenta trebuie acordat migrantului un termen pentru parasirea teritoriului nu mai mic de 15 zile, respectiv 1 luna daca este vorba de un strain care are un document de sejur. Trebuie sa fie acordata posibilitatea introducerii unui recurs jurisdictional avand aceeasi natura cu cel oferit natonalilor si acelasi eventual efect suspensiv. Dupa trecerea unui termen rezonabil trebuie sa fie posibila prezentarea unei noi cereri de admitere pe teritoriul statului respectiv. In 1998 au fost adoptate trei directive care extind dreptul de deplasare si sejur la studenti, pensionari si subsidiar la toti resortisantii comunitari, drepturile astfel acordate fiind aceleasi cu cele recunoscute resortisantilor care desfasurau o activitate conform Directivei 148/1973. Pentru a evita ca acesti migranti sa devina o poavara pentru statul de primire, aceste trei directive au mai instituit conditii legate de resursele financiare pentru accesul pe teritoriul statelor membre. Ca regula generala, resursele migrantilor trebuie sa fie superioare nivelului sub care sunt acordate ajutoare sociale in statul de primire cu exceptia studentilor care trebuie sa obtina o declaratie de sustinere financiara de la parinti.

ACQUISUL SCHENGEN Directivele mentionate anterior nu prevad inlaturarea controalelor fizice la frontiere. Acest lucru ar presupun o interconexiune a politiilor nationale in special. Din 1985 o serie de state s-au angajat in acest sens: Franta, Germani, Benelux initial; Italia in 1990, Spania, Portugalia in 1991; Grecia in 1992 pentru ca SISTEMUL INFORMATIONAL SCHENGEN sa devina operational din 1995. Norvegia, Islanda, Finlanda au aderat in 1999. Marea Britanie si Irlanda nu au prevazuta o data. Acest acord statueaza o cooperare mult mai stransa decat cea care rezulta din dreptul comunitar in materia justitiei si politica si a fost integrat printr-un protocol anexat Tratatului de la Amsterdam.

Curs VI 16. 03 ( poate fi subiect de examen ) Not: Libertatea de stabilire Spe: Cazul Centros din 9 martie 1999 ( decizie a Curii Europene de Justiie): Soii Bryde, ceteni danezi au constituit n Marea Britanie un private limited company denumit Centros Ltd. stabilind sediul social la domiciliul unui cetean englez, prieten al soilor Bryde. Societatea a fost nregistrat n Anglia la 18 mai 1992. Ulterior nregistrrii societii n Anglia, cei 2 soi solicit nregistrarea n Registrul Comerului Danez a unei sucursale a societii Centros Limited.

Direcia General a Comerului i Societilor a refuzat nmatricularea n Danemarca a sucursalei societii Centros Limited, motivnd c prin creerea acestei sucursale, societatea urmrete n realitate sa-i stabileasc sediul principal al acivitii comerciale n Danemarca, eludnd dispoziiile legii naionale care prevd o limit minim de capital de 200.000 de coroane daneze. Mai mult dect att, din dosarul firmei Centros Limited rezulta c aceasta nu a desfurat nici o activitate n mod efectiv n Anglia. Soii Bryde au atacat hotrrea i au pierdut n prim instant, atacnd apoi soluia la instanele superioare. n faa Curii de Justiie a Comunitilor Europene s-a invocat ca i chestiune prejudiciar urmtoarea problem: - este compatibil cu art. 52 i 58 din Tratatul Comunitii Europene refuzul unei autoriti administrative de a nmatricula o sucursal a unei societi comerciale legal constituite ntr-un alt stat membru? Curtea de Justiie a Comunitii Europene pronun urmtoarea hotrre : - art. 52 i 58 din Tratatul Comunitii Europene se opune ca un stat membru s refuze nmatricularea unei sucursale a unei societi constituite n conformitate cu legislaia unui stat membru pe al crui teritoriu i are sediul fr s fi exercitat activiti comerciale, atunci cnd sucursala este destinat s permit societii n cauz s exercite ansamblul activitilor sale n statul n care se va constitui aceast sucursal, evitnd constituirea unei societi i eludnd astfel aplicarea regulilor de constituire a societilor care sunt mai constrngtoare n materia liberrii capitalului social minim. Totui, spune Curtea, aceast interpretare nu exclude ca autoritile statelor membre s poat lua orice msur de natur a preveni sau sanciona fraudele, fie fa de societatea nsi, prin cooperarea cu statul membru pe al crui teritoriu s-a constituit, fie fa de asociai care au urmrit n realitate, pe calea constituirii unei societi, s scape de obligaiile lor fa de creditorii privai sau publici stabilii pe teritoriul statului membru n cauz. In aceast privin, problemele care se pun sunt: 1) Care sunt autoritile care pot s refuze? 2) Ce fel de msur? 3) In ce const cooperarea? 4) In ce const sanciunea?

Directivele comunitare n materia societilor comerciale


1) Directiva 1 nr.68/151/CEE din 9 martie 1968 privind publicitatea,

validitatea angajamentelor i nulitatea societilor comerciale Domeniul de aplicare -se aplic societii pe aciuni, societii n comandit pe aciuni i SRL-ului. Publicitatea operaiunilor privind societile comerciale vizate Directiva prevede urmtoarele reguli: a) constituirea la nivel naional a unui registru naional care va conine toate datele supuse publicitii, potrivit dispoziiilor lrgislaiei comunitare sau naionale; Acest registru trebuie s asigure transparena informaiilor, realiznd accesul publicului, contra cost, direct sau indirect, prin coresponden, prin solicitarea de copii de pe actele depuse. b) constituirea unui dosar al societii comerciale nmatriculate; c) publicarea ntr-un Buletin Oficial, n ntregime sau extras, a actelor i informaiilor supuse publicitii. Validitatea angajamentelor societii Directiva prevede urmtoarele reguli: a) prima regul o gsim n art.7 din Directiv care prevede c n ipoteza actelor juridice ncheiate n contul societii comerciale n perioada de constituire, adic nainte de nmatriculare, nepreluate de societate dup nmatriculare, rspunderea pentru executarea obligaiilor asumate incumb fondatorilor care au ncheiat actele respective; b) a doua regul este prevzut n art.8 din Directiv care prevede c dac s-au ndeplinit toate formalitile de publicitate referitoare la persoanele care au capacitatea de a angaja sau reprezenta societatea comercial, nici o neregularitate privind numirea acestora nu poate fi opus terilor, cu excepia cazului n care societatea comercial face dovada c terii cunoteau aceste neregulariti.

Nulitatea societilor comerciale Directiva prevede urmtoarele reguli: a) prima regul care se degaj cu privire la nulitate, este regimul restrictiv al nulitii, prin enumerarea limitativ i expres a cazurilor de nulitate i prin consacrarea efectului neretroactiv al nulitii societilor comerciale. Art.11 din Directiv enumer cazurile de nulitate care sunt n numr de 6: 1. lipsa actului constitutiv, nerespectarea formalitilor de control preventiv ori a formei autentice prevzut de legea naional; 2. caracterul ilicit sau contrar ordinii publice, al obiectului social; 3. lipsa urmtoarelor meniuni din actul constitutiv: denumirea, aporturile, valoarea capitalului social subscris i obiectul social. 4. nerespectarea limitei minime de capital social prevzute de legea naional; 5. incapacitatea tuturor fondatorilor; 6. nerespectatea numrului minim de asociai.

2) Directiva nr.77/91/CEE din 13 decembrie 1977 privind constituirea societii pe aciuni, meninerea i modificarea capitalului social Reguli rezultate din Directiv: 1) realitatea capitalului social sau obligativitatea evalurii aporturilor n natur; 2) intangibilitatea capitalului social- n acest sens Directiva prevede urmtoarele reguli: a) interzicerea distribuirii de dividente fictive; b) reguli privind deinerea propriilor aciuni. 3) modificarea capitalului social, care e posibil fie prin majorarea capitalului social i n acest caz Directiva prevede dreptul de preferin la subscrierea noilor aciuni n favoarea acionarilor societii, fie prin reducerea capitalului social.

3)Directiva nr.78/855/CE din 9 decembrie 1978 cu privire la fuziunile societilor anonime

Aceast Directiv prevede urmtoarele: a) modalitile de realizare a fuziunii, care sunt: absorbia, constituirea unei noi societi; b) condiiile de valabilitate a fuziunilor ( ntocmirea proiectului de fuziune, adoptarea hotrrii Adunrii Generale a Acionarilor a fiecrei societi participante i publicitatea fuziunii); c) efectele fuziunii; d) msurile de protecie a asociailor i creditorilor societilor participante; e) nulitatea fuziunii( efectele nulitii i nlturarea neregularitilor fuziunii).

4) Directiva a asea nr.82/891 din 17 decembrie 1982 cu privire la divizarea societilor pe aciuni sau anonime Aceast Directiv prevede urmtoarele: a) reglementeaz felurile divizrii ( anume- prin absorbie sau achiziie, prin constituirea unei noi societi, divizarea sub control judectoresc); b) prevede condiiile de validitate ale divizrii (ntocmirea proiectului de divizare, adoptarea hotrrii Adunrii Generale a Acionarilor a fiecrei societi participante i publicitatea divizrii); c) efectele divizrii. 5) Directiva a patra nr.78/660 din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societi comerciale ( SA, SCA i SRL )
6) Directiva a opt-a nr.83/349/CE din 13 iunie 1983 cu privire la conturile

consolidate Iniial domeniul de aplicare al acestei directive era Societatea pe Aciuni, Societatea n Comandit pe Aciuni i SRL-ul, ns prin Directiva 90/604 din 8 noiembrie 1990 a fost extins aplicarea sa i la SNC i SCS.

7) Directiva a opt-a nr. 84/252/CEE din 10 aprilie 1984 privind acordul persoanelor nsrcinate cu controlul legal al documentelor contabile Not: ultimele 3 directive privesc drreptul contabil. 8) Directiva a 11-a nr.89/666/CEE din 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor create ntr-un stat membru de ctre anumite societi aflate sub incidena dreptului altui stat 9) Directiva a 12-a nr.89/667/CEE din 21 decembrie 1989 privind societile comerciale cu rspundere limitat cu asociat unic Directive n materia dreptului bursier 10) Directiva nr.82/121/CEE din 15 decembrie 1982 privind societile cotate la burs
11) Directiva

nr.85/611/CEE din 20 decembrie 1985 organismele de plasament colectiv n valori mobiliare

privind

12) Directiva nr.89/298/CEE din 17 aprilie 1989 privind oferta publicitii de valori mobiliare 13) Directiva nr.2001/34/CE din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficial i publicarea informaiilor asupra acestor valori 14) Directiva nr.2003/6/CE din 28 ianuarie 2003 asupra operaiunilor de iniiere i manipulare a pieei (abuzul de pia) Directive privind dreptul fiscal 15) Directiva nr.90/ 434/CEE 16) Directiva nr.90/ 435/CEE - ambele din 23 iulie 1990 referitoare la regimul fiscal al fuziunilor, divizrilor, aporturilor de activ, privind societile din state membre diferite

17) Regimul fiscal comun aplicabil societilor mame i filiale din state membre diferite Recent a fost adoptat Propunerea Parlamentului European i a Consiliului privind Directiva a 10-a nr.2005/56/CEE asupra fuziunii transfrontaliere a societilor de capital adoptat la 15 decembrie 2005 statele membre fiind obligate s transpun aceast directiv n legislaia naional pn la 15 decembrie 2007.

SOCIETATEA EUROPEANA SI GRUPUL EUROPEAN DE INTERES ECONOMIC Regulamentul 2157/2001 referitor la statutul societii europene, a intrat n vigoare la 8 octombrie 2004. Potrivit art.12 din acest Regulament, una dintre condiiile de validitate a nmatriculrii unei societi europene, const n stabilirea unui cadru legal n statele membre, privind implicarea salariailor n aceast structur societar.

Directiva 2001/86 care completeaz Regulamentul 2157/2001, cuprinde diferite modaliti de implicare a salariailor n societatea european. Astfel, poate fi vorba de dreptul de informare a salariailor i dreptul de consultare sau poate fi vorba de un drept de participare al salariailor n cadrul organelor de conducere sau supraveghere ale structurii societare. Implicarea salariailor n aceast structur societar, presupune o negociere ntre directorii societii comerciale i reprezentanii salariailor. Aceast procedur de negociere----------------------------------------------------Dup ce-------------------------------------------- stabilesc proiectul de constituire a societii europene i dup publicarea acestui proiect, au obligaia s iniieze negocieri cu reprezentanii salariailor, asupra modalitilor de implicare a salariailor n structura societar. Directiva prevede c pentru aceast negociere, se constituie din partea salariailor un grup de negociere, mandatat n acest sens. Aceste negocieri---------------------- nu pot dura mai mult de 6 luni. Durata poate fi prelungit cu nc 6 luni, ns prelungirea e posibil numai cu acordul tuturor prilor implicate n negociere. In toate cazurile, aceast negociere trebuie consemnat n scris. Directiva 2001/86, stabilete ntr-o anex dispoziii de referin care se aplic numai prilor aflate n procedura de negociere. Aceste dispoziii de referin trebuie s fie prevzute de legea naional a statului membru pe al crui teritoriu i va avea sediul societatea european.

Constituirea societii europene Potrivit Regulamentului 2157/2001, accesul la aceast structur societar e rezervat numai entitilor care-i au sediul statutar i administraia ntr-un stat membru. Entitile care nu ndeplinesc aceste condiii nu pot constitui o societate european ns pot dobndi calitatea de asociat n cursul-------------------------------------------------Totui, statele membre au facultatea de a permite unei societi comerciale care nu a avut centrul administraiei sale ntr-un stat membru, ci doar sediul su statutar, s participe la constituirea unei societi europene.

Art. 2 din Regulamentul 2157/2001 vizeaz doar anumite forme de societi sau entiti juridice de drept privat sau public care pot s participe la constituirea unei societi europene. Formele de societate- pot fi fondatoare ale unei societi europene SRL-ul i SA-urile. Sunt excluse din categoria fondatorilor persoanele fizice. Cu toate acestea, nu se poate afirma c societatea european e constituit numai din societi, ntruct o persoan fizic poate deveni acionar la o societate european atunci cnd aceast structur se constituie sub forma unui holding prin transformarea unei societi pe aciuni n societate european sau prin fuziune, oricnd se constituie o societate european care face apel? public la mprumut. Art.2 i 3 din Regulament prevede limitativ tehnicile de constituire a societii europene: - holding; - filial; - prin fuziune; - prin transformarea unei societi pe aciuni n societate european. Constituirea societii europene prin fuziune Regulamentul prevede c dou sau mai multe societi pe aciuni pot constitui o societate european prin fuziune, societatea absorbant lund forma unei societi europene sau, fuziunea poate s aibe ca rezultat constituirea unei societi noi sub forma societii europene. Regulamentul prevede ca o condiie de valabilitate a constituirii unei societi europene, ca cel puin dou dintre societile fondatoare s aibe sediul statutar i administraia central n state membre diferite. Directivea conine prevederi referitoare le proiectul de fuziune, publicitatea datei fuziunii, efectele fuziunii. Astfel, proiectul de fuziune va cuprinde: - denumirea social; - sediul statutar al societii care fuzioneaz; - sediul societii europene; - raportul de schimb al aciunilor i, dup caz, limita sultei; - modalitatea de predare a aciunilor societii europene; etc

Fuziunea care are ca rezultat constituirea unei societi europene, produce efecte de la data nmatriculrii societii europene. nmatricularea ns, nu se va putea face dect dup eliberarea unui certificat sau aviz emis de organul competent din statul membru pe al crui teritoriu i are sediul societatea participant, aviz din care s rezulte c au fost publicate n Buletinul Oficial Naional toate meniunile prevzute de art.2 din Regulament. Regulamentul las n competena legislaiei statelor pe al crui teritoriu este situat sediul fiecrei societi participante, stabilirea sau organizarea controlului de calitate al fuziunii. Astfel, o anumit autoritate trebuie s aib competen s ateste ndeplinirea condiiilor legale i a formalitilor prealabile fuziunii. In acelai timp, Regulamentul conine reguli prin care se asigur protecia creditorilor, obligatarilor, purttorilor de titluri speciale precum i protecia acionarilor minoritari. Regulamentul prevede c un stat membru poate institui un drept de opoziie la fuziune n favoarea unei autoriti competente pentru motive de ordine public, aceast opoziie fiind susceptibil de a fi atacat cu recurs. Efectele fuziunii a) transmisiunea universal a patrimoniului societilor care fuzioneaz ctre societatea european; b) acionarii societii care fuzioneaz devin acionarii societii europene; c) ncetarea existenei societii absorbite. Dup nmatricularea fuziunii, fuziunea nu mai poate fi anulat iar snciunea care poate fi aplicat societii europene este dizolvarea. Constituirea societii europene sub forma holdingului Potrivit Regulamentului mai multe societi pe aciuni sau societi cu rspundere limitat pot iniia crearea unei societi europene holding dac cel puin dou dintre ele au sediul statutar n state membre diferite sau dac aceste societi au de cel puin 2 ani o filial al crei sediu este situat ntr-un alt stat membru dect acela n care se afl administraia central a societii. Prevederile art.32-34 din Regulament impun o mare transparen a constituirii unei societi europene holding. Astfel, organele de direcie sau administraie ale societilor participante stabilesc un proiect de constituire al societii europene pe baza unui raport care

justific aspectele economice i juridice ale operaiunii i care determin consecinele asupra salariailor i acionarilor. De asemenea, acest proiect trebuie s stabileasc procentajul minim de pri sociale sau aciuni pe care asociaii societilor participante trebuie s le aporteze la societatea european. Proiectul face obiectul publicitii n Registrul Comerului n care sunt nmatriculate societile participante, cu cel puin o lun de la data stabilit pentru Adunarea General a Asociailor a fiecrei societi participante, convocat n scopul pronunrii asupra constituirii societii europene. Regulamentul prevede c unul sau mai muli experi independeni elaboreaz un raport asupra proiectului de constituire asupra societii europene. Adunarea General a fiecrei societi va decide, cu respectarea condiiilor de cvorum i majoritate cerute pentru deciziile care nu modific actul constitutiv. Societatea se constituie n termen de 3 luni de la data aprobrii proiectului de ctre Adunarea fiecrei societi participante. Dac au fost ndeplinite toate condiiile de constituire a societii europene, fiecare societate participant va efectua o meniune la Registrul Comerului n care este nmatriculat. Regulamentul permite statelor membre s stabileasc prin legea naional dispoziii viznd prezervarea drepturilor acionarilor minoritari care se opun acestei operaiuni precum i dispoziii privind protecia creditorilor i a salariailor. Constituirea unei societii europene filial Orice societate, n sensul art.48 din Tratat sau orice entitate juridic de drept public sau privat constituit n conformitate cu dreptul unui stat membru i avnd sediul statutar i administraia central n comunitate, poate constitui o filial sub forma unei societii europene dac sunt ndeplinite anumite condiii: - trebuie s existe cel puin 2 societi comerciale implicate n aceast operaiune; - cel puin 2 dintre ele trebuie s aib sediul statutar n state membre diferite sau fiecare dintre ele s aibe de cel puin 2 ani o filial al crei sediu statutar este situat ntr-un alt stat membru dect cel pe al crui teritoriu se afl administraia principal.

Modalitile de subscriere a titlurilor filialei sunt guvernate de dreptul naional al fiecrei societi participante care este aplicabil la constituirea unei filiale a unei societai pe aciuni. Aceast tehnic de constituire este accesibil nu doar societilor pe aciuni i SRL-urilor ci i diferitelor forme de grupuri private sau publice. Transformarea unei societi pe aciuni n societate european O societate pe aciuni care are sediul su statutar i administraia central ntr-un stat membru, se poate transforma n societate european dac are o filial care prezint o legtur juridic cu un alt stat membru. Transformarea nu provoac nici dizolvarea societii n cauz, nici crearea unei noi persoane juridice. Transformarea nu trebuie ns s aibe drept consecin transferul sediului ntr-un alt stat membru. Limitarea libertii statutare i dreptul aplicabil Societatea european este, n principiu, o societate pe aciuni guvernat de dispoziiile Regulamentului dar i de dreptul statului pe al crui teritoriu i are sediul i administraia central. Exist anumite domenii pe care Regulamentul nu le acoper i anume: fiscalitate, concuren, proprietate intelectual, insolven. n acest caz se vor aplica dispoziiile din dreptul naional al fiecrui stat membru pe al crui teritoriu i are sediul social. n ceea ce privete libertatea statutar, putem aprecia c aceasta este limitat prin dualitatea de legislaii a societii europene i anume, regulile comunitare i legile statului sediului societii europene. n acest sens, putem afirma c societatea european este o societate cu variaiuni naionale. nmatricularea societii europene - se efectueaz n statul membru pe al crui teritoriu i are sediul societatea european, ntr-un Registru stabilit de legea statului respectiv conform primei directive comunitare. Cu toate acestea ns, nmatricularea unei societi europene face obiectul unui aviz publicat pentru informare n Jurnalul Oficial al U.E., ulterior publicitii naionale.

Societatea european dobndete personalitate juridic din momentul nmatriculrii sale n statul membru i, sub rezerva dispoziiilor Regulamentului, ea este tratat n statul membru de nmatriculare ca o societate pe aciuni autohton. Capitalul social i denumirea societii europene Capitalul minim prevzut pentru constituirea acestei structuri societare este de 120.000. Cu toate acestea, legislaia statelor membre poate s prevad un capital subscris mai ridicat pentru societatea european care se constituie pe teritoriul lor i exercit anumite tipuri de activiti neprecizate de Regulament. Denumirea social trebuie s fie precedat sau urmat de sigla S.E. care i este exclusiv rezervat. Preluarea angajamentelor Regulamentul prevede c dac n perioada de constituire a societii s-au ncheiat anumite acte n numele societii, persoanele fizice sau juridice care le-au ncheiat rspund solidar i nelimitat cu excepia unei stipulaii contrare. Regulamentul nu prevede modalitile de preluare a angajamentelor ncheiate n perioada de constituire, n consecin, se vor aplica regulile statului de nmatriculare a societii europene. Regimul societii europene 1) Organele de direcie i administrare a societii europene Regulamentul prevede c direcia i administrarea societii europene poate fi organizat la alegerea membrilor fondatori dup un sistem monist de administrare sau un sistem dualist format din organe de direcie i supraveghere. Regulamentul prevede reguli comune celor 2 sisteme i reguli proprii fiecrora dintre ele. Dispoziii comune Regulamentul prevede c membrii organelor de direcie i administrare sunt numii pe o perioad determinat care nu poate fi mai mare de 6 ani dar care se poate nnoi nelimitat cu excepia restriciilor statutare. Membrii, dac nu exist stipulaii contrare, pot fi persoane fizice sau juridice. Statutul membrilor organelor de administrare a societii europene nu este determinat prin Regulament, aplicndu-se astfel dispoziiile naionale care reglementeaz societatea pe aciuni.

Aceleai dispoziii se aplic i n cazul incompatibilitilor i interdiciilor prevzute pentru membrii organelor de administrare. n ceea ce privete regulile de desemnare a membrilor organelor de administrare, acestea se stabilesc prin statut conform regulilor statului membru pe al crui teritoriu i are sediul societatea, reguli care se refer la societatea pe aciuni. Membrii organelor de administrare a societii europene sunt inui de obligaia de confidenialitate chiar i dup ncetarea funciei lor cu excepia cazului n care divulgarea de informaii privind societatea european este permis de dreptul naional aplicabil societii pe aciuni sau dac aceasta se impune din interes naional. n ceea ce privete resposabilitatea membrilor organelor de administrare a societii europene, aceasta este guvernat de regulile naionale. Membrii organelor de administrare delibereaz potrivit urmtoarelor dispoziii supletive de cvorum i majoritate: - n principiu, cvorumul este de jumtate din membrii prezeni sau reprezentai iar decizia se adopt cu majoritatea membrilor pezeni sau reprezentai, votul preedintelui fiecrui organ fiind decisiv cu excepia stipulaiilor contrare. Regulamentul prevede c statutul societii europene trebuie s menioneze categoriile de operaiuni care fac obiectul unei autorizri prealabile a organului de supraveghere sau a unei decizii exprese a organelor de administrare. Cu toate acestea, potrivit Regulamentului, statele membre au facultatea, pe de-o parte, de a prevedea c organul de administrare poate s decid el nsui dac supune autorizrii anumite categorii de operaiuni i, pe de alt parte, poate decide el nsui categoriile de operaiuni care trebuie inserate n statut. Dispoziii particulare sau proprii fiecrui sistem Regulamentul detaliaz mai mult sistemul dualist de administrare a societii europene. Sistemul dualist cuprinde un organ de direcie i un organ de supraveghere. O persoan nu poate fi simultan membru n cadrul celor dou organe. Organul de direcie este nsrcinat cu gestiunea societii. Cu toate acestea, Regulamentul las statelor membre libertatea de a stabili c un director sau mai

muli directori generali sunt responsabili cu gestiunea curent a societii n aceleai condiii ca i n cadrul societilor pe aciuni care au sediul pe teritoriul su. Membrii organului de direcie sunt numii i revocai de ctre organul de supraveghere. Regulamentul las Adunrii generale Organul de direcie este inut s informeze organul de supraveghere ori de cte ori apare un eveniment susceptibil de a avea repercursiuni sensibile asupra societii europene. Organul de supraveghere controleaz gestiunea fr a putea el nsui s asigure aceast gestiune. Membrii si sunt numii de Adunarea General, primii dintre ei fiind numii prin statut. Organul de supraveghere alege dintre membrii si un preedinte, ns Regulamentul nu prevede nimic cu privire la atribuiile sau puterile acestui preedinte astfel c o vor putea face fondatorii, prin actul constitutiv. Pentru a-i exercita atribuiile de control, organul de supraveghere are dreptul de a solicita organului de direcie informaii de orice natur. Organul de supraveghere poate s procedeze la verificri de orice natur inerente ndeplinirii atribuiilor sale. n sistemul monist organul de administrare gestioneaz societatea ns, ca i n cazul sistemului dualist, legea statului naional poate s prevad c unul sau mai muli directori generali sunt responsabili de gestiunea curent a societii. Numrul de membri ai organului de administrare este determinat prin statut ns acest numr nu poate fi mai mic de 3 atunci cnd participarea salariailor n cadrul organului de administrare se realizeaz conform Directivei nr.2001/86/CE. Membrii organului de admiistrare din sistemul monist sunt numii de , primii membri fiing numii prin statut. Regulamentul nu prevede nimic cu privire la revocarea administratorilor, aplicndu-se dispoziiile din dreptul naional referitoare la societatea pe aciuni. Organul de administrare se ntrunete cel puin o dat la 3 luni.

Ca i n cazul sistemului dualist membrii organului de administrare aleg din interiorul lor un preedinte. n ceea ce privete puterile organului de administrare, n lipsa prevederilor din Regulament, trebuie s se aplice regulile naionale referitoare la societatea pe aciuni. 2) Adunarea General a Acionarilor Exist puine dispoziii n Regulament referitoare la AGA. Astfel, pentru desfurarea Adunrii i procedurile de vot se vor aplica regulile stabilite pentru societatea pe aciuni n statul membru pe al crui teritoriu i are sediul. AGA este organul suveran de deliberare i decizie al societii europene. Art.52 din Regulament menioneaz c AGA nu decide dect n cazurile n care i-a fost atribuit o competen specific prin dispoziii naionale referitoare la AGA a unei societi pe aciuni din statul respectiv. AGA trebuie s se reuneasc cel puin o dat pe an n termen de 6 luni de la nchiderea exerciiului financiar sub rezerva unei frecvene mai ridicate prevzute de statutul societii europene. AGA poate fi convocat n orice moment de organul de administrare, direcie sau supraveghere a societii europene sau de orice alt autoritate abilitat de legea statului pe al crui teritoriu i are sediul societatea. De asemenea, unul sau mai muli acionari reprezentnd cel puin 10% din capitalul social subscris sau n procentaj mai mic dac statutul prevede astfel, pot cere convocarea AGA i fixarea ordinii de zi. n lipsa convocrii AGA, n termen de cel mult 2 luni de zile de la data cererii acionarilor, o autoritate judiciar sau administrativ competent n statul de nmatriculare a societii poate, fie s ordone convocarea, fie s autorizeze acionarii care au fcut cererea, s convoace AGA. AGA adopt hotrri cu majoritatea voturilor exprimate valabil. Pentru modificarea actului constitutiv se cere o majoritate calificat de cel puin 2/3 din voturile exprimate. Atunci cnd exist mai multe categorii de aciuni, hotrrile care pot aduce atingere drepturilor unei categorii de acionari trebuie s fac obiectul unui vot separat n cadrul adunrii acionarilor din categoria respectiv. Hotrrile se adopt n acest caz cu o majoritate de 2/3.

Transferul sediului societii europene dintr-un stat membru n alt stat membru Regulamentul nu consacr dect un articol pentru transferul sediului societii europene dintr-un stat membru n alt stat membru dar care conine 16 paragrafe. Potrivit art.8 paragraful 1 din Regulament, sediul societii poate fi transferat ntr-un alt stat membru fr a avea drept consecin dizolvarea societii sau crearea unei noi persoane juridice. Astfel, acest text consacr principiul continuitii personalitii juridice a societii europene n caz de transfer. Nu au dreptul de a-i transfera sediul societile mpotriva crora s-a deschis procedura lichidrii, insolvabilitii sau ncetrii plilor. Hotrrea de transfer a sediului societii se adopt cu majoritatea calificat de 2/3 din voturile exprimate valabil. Transferul sediului i modificrile statutare conexe produc efecte de la data nmatriculrii n Registrul Comerului din statul pe al crui teritoriu va fi situat noul sediu. La data la care se va recepiona notificarea noii nmatriculri, se va radia din Registrul Comerului al statului pe al crui teritoriu s-a constituit iniial societatea, sediul acesteia. ncetarea societii europene Exist dou modaliti prin care societatea european poate nceta ca structur: 1) transformarea societii europene n societate pe aciuni; Pentru aceast operaiune trebuie ndeplinite urmtoarele condiii: a) societatea european s fi funcionat cel puin 2 ani dup nmatriculare; b) conturile anuale pentru aceast perioad s fi fost deja aprobate. Procedura este aceeai prin care societatea pe aciuni se transform n societate european. 2) dizolvarea i lichidarea societii europene care se face cu aplicarea regulilor naionale referitoare la societatea pe aciuni.

Grupul european de interes economic Sediul materiei l reprezint Regulamentul nr.2137/85. Acest Regulament a fost transpus n legislaia noastr naional prin Legea 161/ 2003. Constituirea grupului european de interes economic G.E.I.E. reprezint o asociere dintre dou sau mai multe persoane fizice sau juridice constituit pentru o perioad determinat sau nedeterminat n scopul nlesnirii sau dezvoltrii economice a membrilor si precum i n scopul mbuntirii rezultatelor activitii respective. Un G.E.I.E. trebuie s fie format din cel puin dou pri care provin din state membre diferite. Regulamentul nu conine o limitare a numrului maxim de membri ns legislaiile unor state precum Grecia, Irlanda, Romnia prevd un numr maxim de 20 de membri. Membrii unui astfel de grup pot fi societi comerciale, persoane fizice independente (arhiteci, consultani fiscali, jurnaliti, artiti), entiti de drept public (universiti, camere de comer, localiti, judee) i alte entiti juridice. Poate dobndi calitatea de membru orice persoan care are domiciliul sau sediul central n U.E. i dac nainte de fondarea G.E.I.E. a desfurat o activitate economic. Legislaiile statelor membre pot s prevad restricii privind anumite categorii de profesii. Spre exemplu, n Frana le este interzis notarilor publici s formeze un G.E.I.E. G.E.I.E. se constituie n temeiul unui contract care poate s mbrace forma nscrisului sub semntur privat sau forma autentic. Acest contract trebuie s conin cel puin urmtoarele date:

denumirea grupului care trebuie precedat sau urmat de iniialele G.E. ( G.E.I.E.?) sau sintagma grup european de interes economic; - sediul grupului: - obiectul grupului; - datele de identificare ale fiecrui membru; - durata grupului.
-

G.E.I.E. se nmatriculeaz n Registrul Comerului pe al crui teritoriu i va avea sediul. La Registrul Comerului vor trebui menionate datele de identificare ale persoanelor care vor reprezenta grupul i se vor depune specimenele de semntur ale acestor persoane. Obiectivele i obiectul G.E.I.E. Principalele obiective pentru care se constituie un G.E.I.E. sunt: - crearea unei structuri de coordonare sau crearea unei structuri de gestiune pentru coordonarea activitilor grupului i gestionarea bunurilor implicate n desfurarea activitii grupului. Obiectul grupului trebuie menionat n contractul care reprezint actul constitutiv al grupului. Interdicii prevzute de Regulament - un grup nu poate fi membru al unui alt G.E.I.E.; - grupul nu poate angaja mai mult de 500 de salariai: - grupul nu poate exercita o putere de conducere sau de control asupra activitii membrilor si; - grupul nu poate acorda mprumuturi membrilor si. Personalitatea juridic a G.E.I.E. De la data nmatriculrii n Registrul Comerului grupul dobndete personalitate juridic, astfel are capacitate juridic. Capitalul G.E.I.E. Regulamentul nu prevede dispoziii care s stabileasc limite minime sau maxime pentru capital. Cele mai multe dintre grupuri n momentul constituirii nu au un capital, astfel c membrii decid dac particip sau nu la formarea capitalului. Rspunderea

Membrii grupului rspund solidar i nelimitat pentru obligaiile sale, aceast responsabilitate fiind subsidiar. Cu toate acestea, Regulamentul garanteaz fondatorilor o mare libertate contractual, astfel se poate prevedea n contract c unii dintre fondatori rspund n proporii diferite pentru anumite obligaii sau se poate prevedea n actul constitutiv c unul sau mai muli membri rspund exclusiv pentru un anumit tip de obligaii. Administrarea Administratorul unui G.E.I.E. trebuie s fie o persoan fizic i numai n anumite condiii o persoan juridic. n cazul n care administratorul este o persoan juridic, aceasta trebuie s-i desemneze un reprezentant, persoan fizic. Condiiile de numire, revocare i puterile administratorului se stabilesc prin actul constitutiv.

30.03. Libertatea de circulaie a capitalurilor sau a transferurilor monetare

Dualitatea izvoarelor de drept n aceast materie Prima categorie de izvoare cuprinde: - dispoziii comunitare- art.56-60 din Tratatul C.E., capitolul IV, titlul III, partea a treia; - dispoziii de drept derivat: a) Directiva din 11 mai 1960 privind liberalizarea investiiilor directe; b) Directiva 86/566 din 17 noiembrie 1986 privind liberalizarea operaiunilor de achiziie a aciunilor sau obligaiilor emise de societi comerciale; c) Directiva 88/361 din 24 iun. 1988 care a realizat liberalizarea complet a capitalurilor. A doua categorie de izvoare cuprinde: - dispoziii de drept naional care difer de la un stat la altul. Principiul libertii circulaiei capitalurilor Acest principiu a fost enunat pentru prima oar n art.31 din Directiva 88/361, care prevede c statele membre elimin restriciile circulaiei capitalurilor ntre persoanele rezidente n statele membre. De asemenea, acest principiu este enunat i n art. 56 din Tratatul C.E.

Determinarea transferurilor monetare libere Art.56 din Tratat face distincie ntre circulaia capitalurilor i plile curente. Dei Tratatul nu definete aceste noiuni, le consacr, revenindu-i Curii de Justiie a Comunitii Europene sarcina de a defini aceste noiuni. n Decizia de referin din 31 ian.1984, Luisie i Carbone, curtea definete circulaia de capital ca fiind o operaiune financiar care vizeaz esenialmente plasamentul i investiiile i nu remunerarea unei prestaii. Directiva 88/361 conine n anexa I, nomenclatura circulaiei capitalurilor vizat de art.1. Astfel, sunt enumerate n aceast anex micrile de capital care sunt libere, ns se prevede n mod expres c enumerarea nu are caracter limitativ.

Sunt asemenea micri de capital: - investiiile directe; - investiiile imobiliare; - operaiunile asupra titlurilor care circul pe piaa de capital; operaiunile asupra organismelor de plasament colectiv; operaiunile asupra titlurilor de pe piaa monetar; operaiunile n conturile curente i depozitele din cadrul instituiilor financiare; creditele legate de tranzaciile comunitare sau de prestrile de servicii la care particip un rezident; mprumuturile sau creditele financiare; garaniile peersonale sau reale; micrile de capital cu caracter personal (donaii, legate, succesiuni); importul sau exportul material de valori; alte micri de capital. ntre toate aceste micri, un loc important l ocup investiiile internaionale, adic cele intracomunitare sau cele fcute ntre statele membre i ri tere. Aceste investiii se ncadreaz fie n categoria achiziiilor de titluri naionale de ctre un rezident, fie n categoria achiziiilor de titluri naionale de ctre un nerezident, fie n categoria investiiilor directe. Constituie achiziii de titluri naionale de ctre un nerezident, investiiile de portofolii care sunt cumprrile de aciuni sau obligaiuni fcute numai cu intenia de a realiza un plasament financiar i nu de a influena gestiunea unei societi. Suntem n prezena investiiilor directe atunci cnd investiiile, oricare ar fi natura lor, fcute de rezidenii comunitari sau rezidenii rilor tere, servesc la crearea sau meninerea de relaii durabile ntre finanator i conductorul ntreprinderii sau relaii care se stabilesc ntre finanator i ntreprinderea nsi, fondurile puse la dispoziie de ctre finanator fiind destinate exclusiv desfurrii activitilor economice. Plile curente Aceeai decizie pronunat n cazul Luisie i Carbone definete i plile curente. Acestea sunt transferul de sume care reprezint o contraprestaie n cadrul unei tranzacii principale. Suma de bani care circul liber reprezint echivalentul unei contraprestaii. Aceeai decizie prevede c transferul material de bilete de banc nu poate fi calificat ca o circulaie de capital atunci cnd transferul corespunde unei obligaii

de plat care rezult dintr-o tranzacie din domeniul schimbului de mrfuri sau servicii. Rezult c plile fcute n scopuri turistice, de cltorie, de afaceri, de studii sau n scopuri medicale, nu vor fi calificate micri de capitaluri chiar dac sunt efectuate prin transferul material al biletelor de banc. Restriciile prohibite sau interzise Art.56 folosete sintagma toate restriciile. n doctrin i n jurispruden se consider c aceste restricii vizeaz att restriciile discriminatorii ct i cele nediscriminatorii. Restriciile discriminatorii Discriminarea prohibit poate fi direct sau indirect. Discriminarea prohibit este direct atunci cnd: a) un stat membru interzice persoanelor rezidente pe teritoriul su, s dobndeasc titluri emise de o societate strin ( Decizia CJCE din 26 septembrie 2000, cazul Comisia mpotriva Belgiei). b) situaia n care, pentru motive legate de aprarea teritoriului naional, un stat membru impune autorizarea administrativ prealabil pentru orice achiziie de imobile situate ntr-o zon declarat ca fiind de importan militar, fiind dispensai de aceast autorizare resortisanii si ( CJCE Decizia din 13 iul. 2000 pronunat n cazul Albore). ipoteza n care se rezerv numai instituiilor de credit care au sediul sau o sucursal pe teritoriul unui stat membru, competena de a constitui garanii sau cauiuni cerute pentru obinerea unei autorizaii administrative ( CJCE, Decizie din 7 feb.2002 pronunat n cazul Comisia mpotriva Italiei). ipoteza n care un stat membru interzice investitorilor unui alt stat membru s dobndeasc mai mult de un anumit numr de aciuni la societile constituite pe teritoriul su ( CJCE, o Decizie din 4 feb. 2002, Comisia mpotriva Portugaliei).

c)

d)

Restricii discriminatorii indirecte: 1) Decizia din 14 noi. 1995, Svensson i Gustavsson Curtea de Justiie a decis c dac un stat membru supune acordarea unui ajutor social pentru

construirea de locuine condiiei ca mprumuturile destinate finanrii construciei, cumprrii sau reabilitrii unui imobil s fie contractate cu instituiile de credit stabilite pe teritoriul su, atunci statul respectiv ncalc principiul liberei circulaii a capitalurilor. 2) Decizia din 6 iunie 2000 prin care Curtea a hotrt c exonerarea de la plata impozitului pe dividente acordat persoanelor fizice cu condiia ca aceste dividente s fie distribuite de societi care au sediul pe teritoriul su, reprezint un caz de nclcare a principiului liberei circulaii a capitalurilor. Restricii nediscriminatorii: 1) Msura care se aplic creditorilor rezideni i nerezideni, care rezult dintr-o reglementare naional din care este obligatorie nscrierea n moned naional a unei ipoteci cu care se garanteaz o crean pltibil n moneda unui alt stat membru (CJCE, 16 martie 1999, Trumber i Mayer). 2) Reglementarea naional care prevede eliminarea egalitii de tratament ntre operatorii de pe pieele financiare din cauza naionalitii lor ( Decizia CJCE din 4 iun. 2002, Comisia mpotriva Portugaliei). 3) Reglementarea naional care atribuie Guvernului anumite prerogative de intervenie n structura acionariatului i a gestiunii ntreprinderilor private (CJCE, Decizia din 4 iun. 2002, Comisia mpotriva Portugaliei). Limitele libertii transferurilor monetare Distincia ntre relaiile intracomunitare i relaiile cu rile tere Nu exist diferene ntre regimul aplicabil transferurilor monetare n interiorul comunitii i regimul aplicabil n relaiile statelor membre cu rile tere, ns regimul unitar nu a fost extins i la limitele libertii transferurilor monetare. Astfel, din prevederile Tratatului rezult c exist limite comune i limite proprii acestor categorii de relaii. Limitele comune rlaiilor intracomunitare i relaiilor cu statele tere Aceste limite const n anumite puteri sau prerogative pe care Tratatul le confer statelor membre. 1) prerogative n materie fiscal i n materia proteciei ordinii publice. Decizia CJCE din 14 dec.1995 Sanz de Lero??, n aceast decizie Curtea arat c art.56 i 58 din Tratat nu se opun reglementrii naionale care

subordoneaz n manier general exportul biletelor de banc i cecului la purttor, unei autorizaii prealabile. Dar textele menionate se opun ca o astfel de operaiune s fie subordonat unei declaraii prealabile. Decizia CJCE din 14 martie 2000- Asociaia Bisericii Scientologice, Curtea, interpretnd art.58, paragraful 1, lit.b, a stabilit c e interzis un regim de autorizare prealabil a investiiilor directe, strine, care se limiteaz la definirea n manier general a investiiilor vizate ca fiind investiii de natur s pun n pericol ordinea public sau securitatea public. Curtea arat c n cazul unei astfel de reglementri, cei interesai nu sunt n msur s cunoasc circumstanele specifice n care o autorizaie prealabil este necesar. 3) Decizia CJCE din 13 iul. 2000- cazul Albore, Curtea arat c se ncadreaz n restriciile interzise de art.56, obligaia impus de un stat membru strinilor, de a solicita o autorizare administrativ pentru orice achiziie de imobile situate ntr-o zon de pe teritoriul naional, declarat de importan militar. 2)

Limite comune care privesc obligaia statelor membre de a lua msuri restrictive pentru lupta mpotriva splrii banilor Exist situaii n care statele membre au nu numai puterea ci i obligaia de a adopta msuri proprii pentru restrngerea libertii transferurilor monetare. Aceste cazuri sunt definite n Directiva 91/308/CEE a Consiliului din 10 iun? 1991 referitoare la prevenirea utilizrii sistemului financiar n scopul splrii banilor. Directiva impune statelor membre s edicteze n sarcina instituiilor de credit i a instituiilor financiare , diverse obligaii de supraveghere, informare a autoritilor naionale i refuz de executare a tranzaciilor suspecte. Limite comune care se refer la restriciile permise n materia dreptului de stabilire Aceste restricii rezult din urmtoarele texte: art.58 paragraful 2, art.45, art.46, art.296. Statele membre pot adopta msuri care limiteaz libertatea de circulaie a capitalurilor, ns au obligaia de a respecta finalitatea puterilor care le-au fost conferite. Art.58 paragraful 3 prevede c msurile i procedurile de limitare a libertii de circulaie a capitalurilor nu trebuie s constituie un mijloc de

discriminare arbitral, nici o restricie disimulat la libera circulaie a capitalurilor i plilor aa cum e definit la art.56. Limite proprii relaiilor ntre statele membre i ri tere Exist 3 categorii de limite n acest sens: 1) limite care privesc natura operaiunilor de circulaie a capitalurilor; 2) limite care privesc circumstanele n care se realizeaz circulaia capitalurilor; 3) limite care privesc simultan, circulaia de capitaluri i plile. Potrivit art.57, limitele la libertatea de circulaie a capitalurilor izvorsc fie din dispoziii comunitare, fie din dispoziii naionale. 1) Limite care privesc natura operaiunilor de circulaie a capitalurilor Art. 57 paragraful 1 stabilete aceste limite n funcie de natura operaiunii de circulaie: - investiii directe; - investiii mobiliare; - sedii; - prestarea de servicii financiare; - admiterea de titluri pe piaa de capitaluri.
2) Limite care privesc circumstanele n care se realizeaz

circulaia capitalurilor Aceste limite sunt prevzute de art.59 din Tratat. Potrivit acestui text, atunci cnd, n circumstane excepionale, circulaia capitalurilor avnd ca destinaie sau provenind din state tere, cauzeaz ori amenin s provoace dificulti grave pentru funcionarea Uniunii Economice Monetare, Consiliul, hotrnd cu majoritate calificat, la propunerea Comisiei i dup consultarea Bncii Central Europene, poate lua cu privire la rile tere msuri de salvgardare pe o perioad de cel mult 6 luni dac acestea sunt strict necesare. 3) Limite care privesc simultan, circulaia de capitaluri i plile Aceste limite sunt prevzute de art. 60 din Tratat.

Europenizarea proprietilor intelectuale

Art. 30 din Tratat prevede c art.20 i 29 nu mpiedic interdiciile la import, export sau tranzit justificate, printre altele, de motive privind protecia proprietii industriale i comerciale. Expresia protecia proprietii industriale i comerciale se ntinde la protecia tuturor proprietilor intelectuale: drepturile de brevet, de marc, drepturile asupra desenelor i modelelor, drepturile de autor. Aceste categorii de drepturi sunt, prin natura lor, drepturi care mpiedic sau restrng importul, exportul sau tranzitul mrfurilor.

Tehnicile de europenizare a proprietilor intelectuale sunt: - Directivele care trebuie transpuse de legislaia naional i regulamentele; - Directive n materia drepturilor de autor nu exist o directiv general n aceast materie ns au fost adoptate directive speciale n scopul unificrii anumitor aspecte privind drepturile de autor i n scopul protejrii anumitor creaii. Din prima categorie de directive fac parte urmtoarele: 1) Directiva 92/100/CEE a Consiliului din 19 noi. 1992 referitoare la dreptul de locaiune a drepturilor de autor n materia proprietii intelectuale; 2) Directiva 93/98/CEE a Consiliului referitoare la armonizarea duratei de protecie a drepturilor de autor i a anumitor drepturi vecine; 3) Directiva 2001/29/CE a Consiliului din 22 mai 2001 asupra armonizrii anumitor aspecte privind drepturile de autor i drepturile vecine n societile de informaii. Din a doua categorie fac parte urmtoarele: 1) Directiva 91/250/CEE a Consiliului din 14 mai 1991 privind protecia juridic a programelor de calculator; 2) Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 sept. 1993 referitoare la coordonarea anumitor reguli privind drepturile de autor i drepturile vecine aplicabile n materia radiodifuziunii prin satelit i retransmisiunii prin cablu; 3) Directiva 96/9/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecia juridic a bazelor de date; 4) Directiva 2001/84/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 27 sept. 2001 referitoare la dreptul de urmrire recunoscut n favoarea autorului unei opere de art originale; 5) Directiva 98/71 a Parlamentului European i a Consiliului din 13 oct.1998 privind protecia juridic a desenelor i a modelelor;

6) Directiva 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind protecia mrcii; 7) Directiva 98/44/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 6 iulie 1998 privind protecia juridic a inveniilor bio-tehnologice.

Proprietile intelectuale comunitare Aceste proprieti care sunt instituite de reglementrile comunitare nu se substituie celor recunoscute de legislaiile naionale ci se juxtapun acestora. Astfel, un creator nu este inut s se supun regimului comunitar de protecie ci poate alege s se mulumeasc cu protecia oferit de legislaia naional. Aceste proprieti ns, dobndesc o protecie unitar i produc aceleai efecte pe ntreg teritoriul comunitii. Regulamentele n materia drepturilor de autor i proprietii intelectuale comunitare Regulamentul nr.40/94 al Consiliului din 20 dec. 1993 asupra mrcii comunitare- acest regulament conine numeroase dispoziii de drept material i de procedur, att administrativ ct i judiciar. De asemenea, instituie un oficiu de armonizare n interiorul Uniunii, organism care este independent i dotat cu personalitate juridic, avnd competena de a lua decizii administrative n aceast materie. Regulamentele n materia denumirilor de origine Regulamentul 1493/99 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comun a pieei n sectorul produselor vitivinicole. Regulamentele n materia desenelor i modelelor comunitare Regulamentul 6/2002 al Consiliului din 21 dec. 2001 asupra desenelor i modelelor comunitare.

13 aprilie CONCURENTA

1. NOTIUNI GENERALE Concurenta este unul din instrumentele de constructie europeana alaturi de libertatile fundamentale. Abordarea problematicii dr comunit al concurentei presupune utilizarea a 3 concepte: A)concurenta B)piata relevanta C)intreprindere A) Concurenta- din perspectiva juristilor, concurenta a reprezentat o stare a pietei, o stare de neputinta generala de principiu constand in incapacitatea oricarui agent economic de a influenta nivelul mediu al ofertei sau al cererii de pe piata altminteri decat prin ameliorarea propriei eficacitati economice.( definitie jurist german: F. Bohm. Din perspectiva economistilor Conurenta este un comportament prin care mai multi rivali cauta sa atinga acelasi scop ptr a-si promova randamantul orientat catre profit. ( Ullrich MeyerCording. mbinand cele doua elemente, OCDEE a adoptat urmatoarea def:Situata de pe o piata in care firme sau vanzatori se lupta in mod independent ptr a castiga clientela cumparatorilor in scopul de a atinge un obiectiv economic de ex profitl, vanzari si / impartirea pietei. Definitia lui Capatana care considera ca prin concurenta intelegem confruntarea dintre agentii economici ( intreprinderi) cu activitati identice sau similare exercitata in domeniile deschise pietei pentru castigarea si conservarea clientelei in scopul rentabilizarii propriei intreprinderi. B) Piata relevanta (piata pertinenta sau de referinta) semnifica locul teoretic unde se confrunta cererea de produse sau servicii si oferta considerata de cumparatori sau utilizatori ca fiind substituibile intre ele dar nesubstituibile cu alte bunuri sau servicii oferite. Potrivit Consiliului Concurentei, piata relevanta este piata pe care se desfasoara concurenta cuprinzand un produs sau un grup de produse si aria geografica pe care acestea se produc si /sau se comercializeaza. Analiza pietei relevante implica identificarea planului sau sectorial si a celui geografic. Planul sectorial sau piata produsului include toate produsele considerate de catre consumatori ca interschimbabile sau substituibile datorita caracteristicilor pretului si utilizarii acestora. Din punct de vedere geografic, piata relevanta cuprinde zona in care sunt situati agentii economici implicati in livrarea bunurilor incluse in piata produsului, zona in care conditiile de concurenta sunt suficient de omogene si care poate fi diferentiata de arii geografice vecine datorita conditiilor de concurenta substantial diferite. C) Intreprinderea este definita ca o entitate care exercita o activitate economica, dotata cu o autonomie de decizie suficienta pentru a-si determuna comportamentul pe piata fie ca respectiva entitate este o persoana fizica sau juridica de dr pbl sau privat , fie un aansamblu de mijloace materiale si umane fara personalitate juridica. 2. FUNDAMENTELE TEXTUALE ALE DREPTULUI CONCURENTEI Principiul liberei concurente este un principiu de baza a aconstructiei europene fiind prevazut de toate cele 3 tatate europene. Aceste fundamente se regasesc in dr fundamental, cel derivat , decizii si alte txt. In dreptul fundamental- art. 3 lit g din Tratat si art . 81-97 din Tratat.

Dr derivat cuprinde Regulamentele care contin fie reguli de procedura, fie reguli de fond, directivele si deciziile Comisiei. Regulamente referitoare la reguli de procedura: 1.Regulamentul 17 din 6 febr 1962 relativ la aplicarea art. 81 si 82 din Tratat. 2.Regulamentul 3385/94 din 21 dec 1994 referitor la cererile de notificare 3. Reguamentul 99 din 25 iulie 1965 referitor la audieri 4. Regulamentul 2988 din 26 noi 1974 referitor la prescriptie 5. Regulamentul 3384 /94 din 21 dec 1994 referitor la notificarile, termenele si audierile prevazute de regulamentul referitor la controlul operatiunilor de concentrare. Regulamente care contin reguli de fond: ansamblul regulamentelor adoptate de Consiliu sau Comisie si Regulamentul 4064 /89 din 21 dec 1989 revizuit prin Regulamentul 1310/97 din 30 iunie 1997 refreitor la conztrolul concentrarilor. Texte fara valoare normativa pe cre intreprinderile trebuie as le ia in considerare in desfasurarea activitatilor: comunicari asupra acordurilor de cooperare si sustunere, comunicari privind cooperarea dintre institutiile nationale si comunitare in materia aplicarii dr concurente. 3. FUNCTIILE CONCURENTEI Art 3, pct g prevede ca pentru atindgerea scopurilor enuntate la art. 2, activitatea comunitatii cuprinde un regim care sa creeze siguranta ca in cadrul pietei interne concurenta nu este denaturata. Art 3, lit A din tratatul de la Maastricht denota o economie de piata deschisa in care concurenta este libera. Al 14-lea raporta supra politicii de concurente evidentiaza cele 3 functii ale concurentei: 1. functia de alocare a resurselor ptr ca permite o mai buna utilizare a factorilor de productie disponibili in vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor 2. functia de stimulare pentru ca determina firmele sa-si amelioreze performantele raportandu-se unele la celelalte 3. functia de inovatie pentru ca favorizeaza introducerea pe piata de noi produse si atingerea unor noi nivele in procesele de productie si comercializare In opinia CJ, functia de alocare este aplicata gratie concurentei prin preturi: functia concurentei in materie de preturi este mentinerea preturilor la cele mai saczute nivele si favorizarea circulatiei produselor intre statele membre in scopul permiterii impartirii optime a activitatilor in functie de productivitatea si capacitatea de adaptare a intreprinderilor. 4. INTINDEREA DOMENIULUI DE APLICARE A DR CONCURENTEIS-a creat un model care a devenit sursa de inspiratie ptr legislatiile nationale ale statelor membre si terte. State precum Italia, Spania, Grecia au adoptat reguli nationale in materia concurentei inspirate din modelul comunitar. Exista cazuri in care chiar inainte de intrarea in vigoare a Tratatului de instituire a comunitatii statele au reformat acest drept dupa intrarea in vigoare. A)Competenta ratione loci - aplicabiltatea dr comunit al concurentei se bazeaza pe principiu teritorialitatii. Dr comunitar se aplica pe intregul teritoriu al comunitatii . Principiul teritorialitatii este limitat de principiul transnationalitatii operatiunii care permite solutionarea conflictului intre aplicarea dr comunitar si a drepturilor nationale. Principiul teritorialitatii- criteriul dupa care se aplica acest principiu este cel al localizarii efectului anticoncurential. Astfel ptr a fi aplicabil dreptul comunitar, este necesar ca efectul

anticoncurential sa se produca pe teritoriul Comunitatii. Este posibil ca o practica localizata in afara Comunitatii dar ale carei efecte se produc pe teritoriul Comunitatii sa determine aplicarea dreptului concurentei. Potrivit jurisprudentei CJ aplicarea principiului teritorialitatii se realizeaza independent de originea comportamentului sau operatiunii anticoncurentiale, nationalitatea partilor sau teritoriul in acre s-a adoptat decizia in care s-a adoptat decizia anticoncurentiala. (Decizii: Beguelin 25 .11. 1971, Ahlstrom S.A 27.09.1988-intelegere anticoncurentiala intre producatori scandinavi, americani si canadieni prin care se fixau preturile pe piata Comunitatii Europene; De Havilland- 02.04 1991- societate canadiana implicata in operatiuni anticoncurentiale dar efectul producandu<se pe teritoriul Comunitatii ). In vederea aplicarii principiului teritorialitatii Comunitatea trebuie sa coopereze cu autoritatile competente din celelalte state in materia concurentei. In acest sens mentionam acordul incheiat intre Comunitate si SUA la 10 aprilie 1995. Principiul transnatioalitatii ptr ca dr comunitar sa fie aplicabil este necesar este necesar ca intelegerea anticoncurentiala sa afceteze comertul dintre statele membre sau, in cazul operatiunilor de concentrare, este necesar ca o asemenea operatiune sa aiba dimensiune comunitara. Asadar, de data acesta, criteriul utilozat nu mai este cel al localizarii efectelor ci criteriul verificarii existentei unei activitati transfrontaliere caracterizata prin locul realizarii cifrei de afceri. Daca se constata, in urma unei verificari ca nu exista o activitate transfrontaliera atunci se va aplica dr. national al concurentei. In caz afirmativ trebuie sa se faca distinctie intre antante si abuzul de pozitie dominanata ptr care dr national ramane aplicabil in paralel cu dr comunitar si concentrarile economice, pe de alta parte, pentru care dr national este in principiu exclus aplicandu-se numai dr comunitar. Intr-o speta DELIMITIS- 28.01.1991- Curtea a hotarat ca este afectat comertul dintre statele membre si devine aplicabil dr comunitar in cazul in care legislatia nationala impiedica accesul pe piata a noilor concurenti nationali sau straini. Intr-o alta speta- MORAIS, 09.03.1992 s-a hotarat ca nu afeteza comertul intre statele membre si este exclusa aplicarea dr comunitar legislatia nationala portugheza care limiteaza activitatea scolilor de soferi la teritoriul pe care este situat sediul intreprinderii respective. B) Competenta ratione materiae- Tratatul nu limiteaza domeniul de aplicare a dr. comunitar al concurentei . Singurele limitari rezulta din txt referitoare la piete speciale: domeniul carbunelui si otelului, domeniul energiei- EURATOM, transporturi si agricultura- politicile comunitare in acesta metarie. C) Competenta ratione personae- dreptul comunitar al concurentei se aplica intreprinderilor si statelor deosebindu-se de dr. national care se aplica doar intreprinderilor. 5. EXISTENTA UNEI POLITICI COMUNITARE DE CONCURENTA. Art 81 si 82 din Tratat contureaza o politica comunitare. Importanta politicii comunitare: a) constituie mijloc de prezervare si consolidare a pietei comune b) contribuie la repartitia resurselor si la eficacitatea si competitivitatea intreprinderilor europene Obiectivele politicii concurentiale comunitare sunt:

1. stabilirea unei economii de piata garantandu-se libertatea intreprinderilor la acccesul pe piata prin ofertele adreate clientilor si garantandu-se liberatatea consumatorilor de a alege produsele si serviciile in fct dec preturi si calitate; 2. integrarea pietelor statelor membre; 3. sustinetea IMM-urilor conturandu-se o politica de protectie a acestor categorii de intreprinderi. Politica comunitara concurentiala trebuie sa tina cont de celelalte politici ale comunitatii. In particular de politica industriala, de cercetare si dezvoltare, coeziune economica si sociala, protectia mediului, protectia consumatorilor. 6.REGULI REFERITOARE LA INTREPRINDERILE PRIVATE- aceste reguli cuprind reglementarea antantelor, a pozitiei dominante si a concentrarilor. ANTANTELE- sediul materiei art. 81 DEFINITIA: orice intelegere intervenita intre do sau mai multi agenti economici (intreprinderi) exprimata sau nu in scris indiferent de forma, titlul sau natura actului ori a clauzei ce o contine sau tacita, explicita ori implicita, publica sau oculta in scopul coordonarii comportamentului anticoncurential. Pentru a fi interzise, antantele trebuie sa indeplineasca mai multe cdt: Prima conditie : sa existe o apropiere sau o legatura intre intreprinderile implicate in operatiunea anticoncurentiala Art. 81 foloseste trei expresii: acordurile, deciziile, practicile concentrate. Acordurile- notiunea are o acceptiune larga, este mai larga decat un contract ptr ca ea poate ingloba toate documentele din faza precontractuala, contracte tip, angajamente de onoare, o clauza, un contract in intregime, relatiile intre diferiti parteneri ai unei intreprinderi care poat incheia un acord orizontal ( se incheie cu parteneri aflati la acelasi nivel economic) , acorduri verticale ( incheiate intre parteneri aflati la niveluri diferite- ex. Producator si disztribuitor). Acordul poate fi incheiat cu un partener concurent sau neconcurent. Proba acordurilor este relativ usor de realizat. Se poate face cu inscrisuri aunci cand acordul a fost exprimat in forma scrisa dar poate fi si dedus din vointa comuna a intreprinderilor de a se comporta intr-un anumit mod determinat pe piata sau poate fi dedus chiar din simpla adeziune a unei intreprinderi la comportamentul anticoncurential propus de o alta intreprindere - Decizia CIMENT- 30.11.2004. CJ a hotarat ca un acord poate sa rezulte chiar din doua angajamente de onoare nesemnate de catre parti. DECIZIILE ASOCIATIILOR DE INTREPRINDERI termenul de asociatie de intreprinderi desemneaza grupurile de intreprinderi idf de forma acestora. Spre deosebire de acord care presupune vointa a cel putin doua parti, decizia este un act de vointa colectiva care emana de la organul competent al asociatiei si care are vocatia de a impune membrilor sai un anumit comportament pe piata si care are vocatia de a impune membrilor sai un anumit comportament pe piata chiar daca in aparenta ar fi vb de o simpa recomandare cu caracter neconstrangator. PRACTICILE CONCERTRATE- forme de coordonare intre intreprinderi nefinalizate printr-o conventie propriu-zisa dar care substituie riscurilor concurentei o cooperare practica de natura sa afecteze mecanismele firesti ale pietei. CJ, materii colarante 14 iulie 1972.

Pluralitatea de intreprinderi - din continutul art 81 rezulta ca trebuie sa existe o pluralitate de entitati autonome. Conditia nu este indeplinita in cazul acordurilor agentiilor comerciale. Acordurile incheiate in cadrul unui grup de societati sunt excluse atunci cand intreprinderile din grup formeaza o unitate economica in interiorul careia filiala nu are o autonomie reala pentru determinarea politicii sale iar acordul are ca obiect impartirea sarcinilor sau atributiilor la nivel intern- Decizia CENTRAFARM 31.10.1974 A III-a cdt ca o antanta sa fie interzisa este sa se aduca atingere concurentei. Acesta la randul ei trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: a) natura restrictiei concurentei Art 81 cuprinde o lista care se refera la antantele asupra preturilor controlului productiei, distribuitie, dezvoltari tehnice ori a investitiilor asupra repartizarii pietelor sau a resurselor de aprovizionare, asupra aplicarii unor conditii inegale la prestatii echivalente ( discriminari) insa lista nu este exhaustiva ( art. 81, lit a-e). Astfel CJ a hotarat inztr-o speta ca simpla preluare a unei participatii minoritare intr<o societate poate conduce la o antanta in sensul art. 81 din Tratat., Decizia PHILIPP MORRIS din 17 sept 1980 b)caracterul sensibil al restrictiei are in vedere nivelul ponderii de piata. Chiar daca aceasta cdt nu e prevazuta in mod expres in txt art 81 din Tratat, autoritatile comunitare au considerat ca ptr a fi intrezisa practica trebuie sa antreneze o restrictie sensibilasau semnificativa , afectarea concurentei provocata de antanta sa atinga un anumit prag de sensibilitate- Decizia SOCEMAS , 17.07.1968. Acest principiu al pragului minim de sensibilitate a fost consacrat printr-o comunicare a comisiei cunoscuta sub denumirea de minimis care are la baza o prescurtare a adagiului latin de minimis non curat praetor (pretorul nu se ocupa de lucruri neinsemnate.) Ultima forma a acestei comunicari a fost adoptata in 2001. Art 81 exclude din sfera sa intreprinderile au grupurile de intreprinderi a caror cota de piata nu depaseste 5% in cazul acordurilor orizontale sau 10% in cazul acordurilor vericale. c)sa existe o legatura intre practica anticoncurentiala si restrangerea pietei c) localizarea atingerii concurentei in cazul pietei comune. A IV cdt- afectarea comertului intre statele membre. Art 81 se aplica practicilor care sunt susceptibile sa afceteze comertul intre statele membre. In acest sens, practica trebuie sa influenteze negativ comertul intre statele membre . In decizia Grundig din 13 iunie 1966 Curtea a hotarat ca practica trebuie sa constea intr-o amanintare directa sau indirecta, actuala sau potentiala a libertatii de comert intre statele membre susceptibila de a impiedica realizarea unei piete unice intre statele membre. Curtea a hotarat ca pentru a verific aindeplinirea acestei cdt trebuie vazut daca acordul in cauza , pe baza unui ansamblu de elemente obiective de drept sau dec fapt permite, cu un grad suficient de probabilitate posibilitatea exercitarii unei influente directe sau indirecte, actuale ori potentiale asupra cuentelor de pe piata statelor membre. Aprecierea trebuie insa sa se faca in concreto.

EXCEPTIILE DE LA ANTANTE. Pentru a scapa de anumite cdt de interzicere a antantelor intreprinderile pot cere autoritatilor comunitare acordarea unei exceptii in facvoarea lor. Acordarea exceptiilor poate fi indiiduala atunci cand intreprinderea sau intreprinderile notifica

acordul lor, ori de grup atunci cand practicile sunt autorizate printr-un regulament de exceptare. Ele sefundamenteaza pe dispozitiile art. 81, paragraful 3 din Tratat. Pentru a fi acordate exceptiile trebuie indeplinite patru cdt, doua pozitive si doua negative: 1. Cdt pozitive: a) antanta trebuie sa contribuie la ameliorarea productiei sau a distributiei produselor ori la promovarea progresului tehnic sau economic b) antanta trebuie sa rezerve utilizatorilor sai o parte a profitului obtinut. 2. Cdt negative: a) restrictiile impuse inztreprinderilor nu trebuie sa depaseasca ceea ce este indinspensabil (principiul proportionalitatii) pentru realizarea celor doua cdt pozitive; b) intreprinderile nu trebuie sa aiba posibilitatea sa elimine concurenta pentru o parte substantiala a produselor in cauza.

ABUZUL DE POZITIE DOMINANATA sediul materiei - art 82 din Tratat. Pentru ca art. 82 sa fie aplicabil trebuie verificate trei cdt: Prima conditie- pozitia dominanta a unei intreprinderi- pozitia dominanata este acea situatie de forte economice detinuta de o intreprindere care ii confera posibilitatea unor comportamente independente fata de concurentii sai, fata de clienti si fata de consumatori , implicit putinta de a denatura concurenta efectiva pe piata in cauza. Pozitia dominanta colectiv apriveste pozitia domnananta detinuta de mai multe intreprinderi. Aceste intreprinderi sunt constituite fie intr-o antanta, fie in duopoli sau oligopoli. Criterii de apreciere a pozitiei dominante- nu exista un criteriu absolut ptr determinarea pozitiei dominanate, nici macar o lista exhaustiva a acestor criterii. Dominatia este o stare de fapt a carei apreciere se face contextual, ea constituie indiciul slabirii concurentei in favoarea unui singur sau al unui grup restrans de operatori economici. Dintre criteriile utilizate ptr. aprecierea pozitiei dominante mai simplu si mai pertinent este criteriul statistic al partilor de piata. Curtea a retinut intr-o decizie ca detinerea unei parti considerabile de 80% din piata poate constitui proba pozitiei dominante (Decizia Hilti din 12 dec 1991). Curtea a mai apreciat ca atunci cand partea de piata detinuta este importanta, intre 50% si 100%, acest indiciu poate conduce direct la concluzia ca exista o pozitie dominanta chiar daca aceasta este o prezumtie simpla sau relativa. Atunci cand partea de piata se situeaza intre 30 si 40 % alte cdt trebuie luate in considerare ptr a verifica pozitia dominanta. Jurisprudenta furnizeaza o lista de indicii fara caracter exhaustiv: - eliminarea concurentei potentiale, puterea financiara sau economica, existenta unei concurente potentiale, rangul mondial al intreprinderii, calitatea distributiei, stadiul produsului, apartenenta intreprinderii la un grup. Simpla existenta a unei pozitii dominante nu este suficienta ptr aplicarea art 82

A II-a cdt ptr. aplicarea art. 82 este ABUZUL: CJ a definit abuzul ca o notiune obiectiva care vizeaza comportamentele unei intreprinderi in pozitie dominanta susceptibila sa influenteze structura pietei in care nivelul de concurenta este deja slabit si care au ca efect impiedicarea prin diferite mijloace de catre cei care guverneaza sau conduc pe piata a unei competitii normale a produselor sau serviciilor inzre operatori sau au ca efcet impiedicarea mentinerii nivelului de concurenta existent pe piata sau dezvoltarea acestei

concurente ( decizia Hoffman Laroche din 12 febr 1979). Jurisprudenta a stabilit o lista de abuzuri care nu are caracter exhaustiv: - clauze de exclusivitate sau de fidelitate, clauze privind refuzul vanzarii, al garantiei in caz de utilizare a produselor concurente, refuzul acordarii licentelor, refuzul omologarii, clauze de aprovizionare exclusiva A III cdt ptr. aplicarea art. 82- afectarea comertului intre statele membre care are acelasi inteles ca si incazul cdt prevazute la antante. CONTROLUL OPERATIUNILOR DE CONCENTRARE Regulamentuln 4064 din 1989 revizuit prin Regulamentul 1310/97 permite controlul operatiunilor de concentrare de dimensiune comunitara. Acest Regulament este rezultatul negocierilor intre statele membre. Definitia: operatiunea de concentrare este operatoiunea realizata prin orice act juridic avand ca obiect fuziunea a doua sau mai multor intreprinderi anterior independente sau dobandirea controlului direct sau indirect asupra ansamblului sau partilor uneia ori mai multor intreprinderi. Jurisprudenta califica drept operatiuni de concentrare nu doar fuziunile ci si preluarea participatiei majoritare, crearea unei intreprinderi comune, divizarile dec socoietati, schimbul de active, transferul unei parti dintr-o intreprindere. Dimensiunea cominitara se apreciaza in raport de : importanta operatiunii si criteriul transnationalitatii. Art. 1 din Regulament, cifra de afaceri totala a ansamblului intreprinderii trebuie sa fie superioara cifrei de 5 miliarde ecu si ptr a fi de talie europeana este necesar ca cifra de afaceri totala realizata individual in comunitate de cel putin doua intreprinderi implicate in operatiune sa fie superioara cifrei de 250 milioane ecu. S-a apreciat ca nu va fi de dimensiune comunitara operatiunea de concentrare daca fiecare intreprindere implicata in operatiune realizeaza mai mult de 2/3 din cifra sa de afaceri pe teritoriul aceluiasi stat membru. Aprecierea operatiunilor de concentrare se face parcurgand trei etape: I etapa: determinarea pietei produselor in cauza ( planul sectoral) II etapa: determinarea pietei geografice in cauza III etapa- aprecierea compatibilitatii concentrarii cu piata comuna dupa criteriul pozitiei dominante.