Sunteți pe pagina 1din 4

Moara cu noroc Conditia femeii Literatura este o arta a cuvantului , iar in universul fictional, personajul literar , element sine-qua-non(constructiv)

al operei epice sau dramatice, fiinta de hartie(Ronald Barthes) este si un mijloc de comunicare a viziunii despre lume a sciitorului. In contextul literarturii marilor clasici , Ioan Slavici fundamenteaza analiza psihologica in literatura romana , urmarind atat sufletul individual , cat si pe cel colectiv. Scriitorul ardelean creeaza o geografie literara cu tipurile umane si atmosfera ei specifica , pe fundalul unei civilizatii conditionate istoric si moral , o lume care se afla la granite dintre rural si urban , personajele incadrandu-se in tipologii umane si ilustrand principii etice prin destinul lor. Scriitorul se apropie foarte mult de canonul classic al junimistilor , realitatea sociala fiind reflectata fara idealizare in nuvelele si romanul sau Mara, fiind si el un dusman al formelor fara fond maioresciene. In nuvela psihologica Moara cu noroc de Ioan Slavici, scriitorul moralist si clasic creeaza personaje complexe si verosimile, in constructia carora se reunesc doua perspective esentiale: realismul psihologic si clasicismul. Destinul personajelor pare dirijat de puterea de seductie a banilor, iar dincolo de aceasta aparenta, prin fiecare erou se implineste o soarta pusa sub semnul hybrisului (orgoliului exacerbat), precum in tragedia greaca. Personajele sunt numeroase si de toate categoriile. In prim-plan de afla protagonistul Ghita, acompaniat de Ana si Lica. In plan secund, jandarmul Pintea, apoi oamenii samadaului, slugile. Pe langa drama pe care o traieste Ghita, prin intermediul careia se contureaza efectele cauzate de patima inavutirii, creatia lui Slavici surprinde prin personajul feminin, Ana, conditia femeii intr-o societate a barbatilor. Ana e un personaj introdus in naratiune tocmai pentru a pune in lumina figura pregnanta a acestuia. La inceput, prea tanara, prea asezata si oarecum prea blanda la fire , ea este prima care inregistreaza schimbarea de comportament a sotului ei si-l avertizeaza asupra faptului ca Lica este un om rau si primejdios. Pe un alt plan, ea evolueaza in acelasi ritm cu Ghita,. degradandu-se moral: ea il accepta pe Lica mai intai din dorinta

de a-si recastiga sotul , ulterior din razbunare, si in final din placere intr-o complexitate a trairilor care fac din ea un personaj memorabil. Personaj realist , ea ilusteaza conditia femeii intr-o societate a barbatilor(singurii numiti oameni) in care opinia ca are minte putina se impune de la sine. Faptele contrazic, insa, aceasta parere: are ideea sa trimita sluga la popa din Fundureni cand vine Lica pe neasteptate, descopera semnul de la banca pe bancnotele primite de Ghita , si intelege singura secretele barbatilor. Involutia ei este spectaculoasa: nevasta tanata si sfioasa care-si iubeste sotul ajunge adultera din cauza jignirilor repetate si a orgoliului ranit. Naratorul ii construieste o prosopografie extrem de favorabila:caci Ana era frageda si subtirica , Ana era sprintena si mladioasa. Etoppea este contradictorie. Vesela la inceput , ajunge curand muncita de gaduri grele, care o imbatranisera oarecum intr-un ceas. Mai apoi, din copila rasfatat de odinioara devine o femeie indrazneata , asemenea noii slujnice, Uta: cand Uta zicea cate una neclatita , stapana ei simtea un fel de mancarime si prindea pofta sa zica una si mai buna , pentru ca, desfraul are si el framecele lui. Ca si celelalte personaje ale nuvelei care poarta o vina morala(Ghita, Lica), Ana este un personaj tragic deoarece destinul ei este influentat negativ de barbatul iubit si sfarseste violent injunghiata chiar de acesta . Bun cunoscator al psihologiei feminine, Slavici sondeaza adancurile sufletesti ale Anei si observa procesul prin care iubirea este inlocuita treptat de dispret in relatia cu sotul ei , asa cum rezulta din declaratia pe care aceasta i-o face lui Lica: Tu esti om Lica, iar Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti , ba chiar mai rau decat asa. Din relatia cu Lica, reiese de asemenea, faptul ca Ana este un personaj rotund surprins in evolutie care, desi incearca din rasputeri sa-si salveze casnicia, ajunge paradoxal sa se apropie de Lica si chiar sa fie fascinata de el. Ea este prima care ii atrage atentia lui Ghita asupra caracterului malefic al samadaului pe care il ghiceste, inca de la prima aparitie a acestuia la han: Ranjetul lui si mai ales din cautatura ce are cand isi roade mustata cu dintii. Locul gol lasat de Ghita in inima ei este

inlocuit treptat de micile gesturi pe care samadaul un om aspru si impunator-le face cand trece pe la han in lipsa lui Ghita , precum sa impleteasca copiilor un bici si sa arate afectiune fata de ei. O prima trasatura care sugereaza faptul ca Slavici creeaza prin Ana o reprezentanta a unei intregi clase sociale este insusi numele ei. Ana este un nume extrem de raspandit in Transilvania si provine din evreiescul Channah, care inseamna gratie favorita. De asemenea, putem face legatura si cu patroana sa din cultura crestina, Sfanta Ana, ocrotitoarea familiei. Din pacate insa, cu toate ca la inceputul casniciei sale si inainte de a ajunge la Moara cu noroc o putem asocia pe Ana cu protectoarea sa spirituala, dupa declansarea intrigii nuvelei acest lucru se schimba, nesabuinta oamenilor si goana lor dupa avere stricand echilibrul initial. Un alt element al constructiei nuvelei, relevant pentru destinul Anei, dar si pentru conditia femeii in contextul socialeconomic dat, este si relatia incipit-final. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului. Simbolistica initiala a drumului se completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu noroc: Apoi ea lua copiii si pleca mai departe. Consider ca , perspectiva clasicului Slavici asupra destinului femeii din spatiul ardelenesc al secolului al XIX-lea este, prin excelenta, de factura realista , atat prin fina observatie a resorturilor sociale , cat si prin tragismul pe care il implica conflictele exterioare si interioare ale personajelor. Din punct de vedere al destinului tragic , tanara carciumarita din Moara cu noroc poate fi asemanata cu personajul omonim rebrenian daca tinem cont de faptul ca destinele lor au fost influentate negativ de catre barbatul iubit. Personajul nuvelei noastre impresioaneaza, insa, prin hotarare , intuitie si initiativa de a trece de partea Erosului, desi in final este guvernata de Thanatos. Concluzionand, prin particularitatile de realizare a personajelor din nuvela Moara cu noroc, prozatorul dovedeste finete in observarea miscarii psihologice, in detectarea zonelor obscure ale psihicului uman.