13.02.2013 Viata nu e o joaca de copii. Asta am decretat-o mai demult.

Orice lucru incepe intr-un punct, pentru ca asa trebuie, si acelasi lucru sfarseste. Moare. Pentru ca vesnicia vietii e constituita din milioane de puncte in care lucrurile si noi insine, sfarsim. Deloc confortabil. Tragic. Aproape fara cuvinte. Zilnic facem loc pentru altceva. Si altcuiva. Uneori nu simtim bine, alteori simtim gresit. Dar sa fim drastici cu noi insine nu ne foloseste la nimic. A nu reusi sa te ierti pe tine insuti, inseamna a ramane blocat. Blocat intre lumi. N-o s-o cunosti nici pe cea buna, nici pe cea rea. Vei uita sa zambesti, vei uita cum e sa plangi. A da vina pe ceilalti, e la fel de gresit. A-ti asuma vina si greseala, bucuria si chiar secunda de fericire- fara sa te blamezi ca ai parte de ea- inseamna ca macar incerci sa te cunosti. Ori a parasi acesta lume fara ca macar sa incerci.... Absolut clar ca lumea nu va mai fi la fel fara tine. Dar ciclul acesta l-am mai traversat. Intotdeauna exista cineva care lasa urme dureroase in trecerea sa. Dar, ai fost totusi in lumea mea? Nu m-ai asteptat niciodata in spatele usii. Nu erai niciodata dincolo de ea atunci cand se deschidea. N-ai alergat in intampinarea mea spunandu-mi: azi imi era dor sa imi incep ziua cu tine, sau macar in preajma ta. Tragismul, vesnicul tragism ce ne inconjura. Am uitat sa zambim, sa radem. Niciodata iubirea nu moare din cauza celorlalti. E doar o scuza prin care il sufoci pe celalalt. Nu e vorba de iubire aici, ci de un confort. E confortabil ca cineva sa te aprobe permanent, sa te sustina, sa isi doreasca sa fie prin preajma ta, dar nu chiar atat de aproape incat sa devina deranjant. Imi place sa ma supun la tot felul de cazne. Sa traiesc spartan. Azi, fara mancare. De maine voi incerca fara iubirea de tine. Altele au fost personajele definitorii pentru mine. Intr-un punct anume, suferinta devine creatoare. Si asta e tot ce mai ramane. Picuri de durere transformati in litere pe hartie. Cuvinte carora le dai drumul in lume. Sa calatoreasca fara tine. Azi am fost respinsa. Transant, de catre tine, si fara nicio explicatie de catre cei din Dublin. Respingerea e respingere. Dar intotdeauna scormonesti sa vezi ce a cauzat-o. Nu o poti accepta ca atare. Respingerea doare. Si se transforma in cuvinte. Sau in sunete. Minunate sunete. Cu cat durerea e mai mare, cu atat sunetele sau cuvintele vor fi mai extraordinare. Mai profunde, mai pline de intelesuri, mai universale. In fond suferinta e aceeasi indiferent de ce credem fiecare dintre noi. Difera doar modul in care lasa urme pe feele noastre. E doar o zi de miercuri. Ciclul de doi ani a luat sfarsit. De maine tebuie sa avem sufletele larg deschise. Sa intre soarele. Mai am foarte putin timp in care voi putea sa experimentez viata. Foarte putin si mi-e teama ca voi ramane la stadiu de incepator. Voi termina tot incepatoare. Izolata de sunetele din jurul meu. Pregatindu-ma sa ma intorc in tumult. Privind in mine.