Sunteți pe pagina 1din 20

nvmntul superior * n Republica Moldova funcioneaz 34 instituii de nvmnt superior, inclusiv 19 instituii de stat (dintre care 2 realizeaz numai

studii de masterat) i 15 nestatale. La nceputul anului de studii 2011-2012, numrul total de studeni a constituit 103,9 mii persoane. * n nvmntul superior, o realizare major a fost elaborarea i aprobarea Cadrului Naional al Calificrilor la 143 de calificri, care va asigura transparena, compatibilitatea i comparabilitatea acestora n plan naional i european, va asigura recunoaterea calificrilor n plan european. A fost elaborat i implementat un nou plan-cadru pentru licen i masterat, care va asigura mbuntirea calitativ a procesului de studii universitar. A fost elaborat i Regulamentul de organizare a stagiilor de practic n nvmntul superior, care va facilita un parteneriat real ntre universiti i mediul economic. * n 2011, s-au intensificat i au crescut ca volum parteneriatele public-private n cadrul universitilor, inclusiv incubatoarele de afaceri. Cu toate acestea, pn la moment nu a fost constituit structura de studii superioare n trei cicluri i nu a fost instituit entitatea cu funcie de asigurare a calitii. Depirea acestor provocri, dup cum i introducerea unei autonomii universitare veritabile, urmeaz s constituie obiectivul activitii n anul 2012. Integrarea n spaiul european a educaiei * n 2011, au fost semnate 7 tratate internaionale cu parteneri din Italia, Austria, Liechtenstein, SUA, Estonia, Europa de Sud-Est i a fost semnat Acordul privind crearea Reelei regionale a nvmntului Vocaional din Europa de Sud Est (SEEVET-Net). * n anul 2011, Parlamentul a ratificat Legea privind aderarea Republicii Moldova la Programul de schimburi pentru studii universitare n Europa Central (CEEPUS III) , fapt ce a oferit noi oportuniti de mobilitate academic pentru tinerii din Republica Moldova. Tot mai muli studeni i profesori din Moldova particip la programele universitare comunitare cum ar fi: Pestalozzi, CEEPUS III, Erasmus Mundus, ACES etc. * Circa 5000 de elevi, studeni, tineri cercettori, cadre didactice din Republica Moldova beneficiaz anual de burse de studii, stagii de cercetare i formare continu peste hotarele rii n cadrul programelor menionate. Provocri, perspective pentru anul 2012 * Printre obiectivele strategice pentru 2012, sunt aprobarea Codului Educaiei, definitivarea i aprobarea noii Strategii Sectoriale de Dezvoltare a nvmntului Educaia-2020, realizarea n continuare a Programului de activitate a Guvernului Integrarea European: Libertate. Democraie. Bunstare. * n domeniul nvmntului general, Ministerul Educaiei i propune s realizeze o rat de nrolare n programele precolare pentru copiii de 3-6 ani pn la 76% i pentru copiii de 6-7 ani pn la 87% . * Va fi implementat modelul de coal Prietenoas Copilului n 5 instituii pilot.

* Ministerul Educaiei va continua n acest an implementarea noii formule de finanare a instituiilor de nvmnt preuniversitar n 9 raioane (Cantemir, Clrai, Criuleni, Glodeni, Leova, Nisporeni, Sngerei, tefan Vod, Taraclia) i n municipiile Chiinu i Bli. * Vor fi procurate alte 42 de uniti de transport colar. * Vor fi editate manuale conforme curricula noi, modernizate. * n domeniu nvmntului secundar profesional i mediu de specialitate, va fi elaborat strategia de reorganizare a instituiilor de nvmnt vocaional i tehnic, vor fi elaborate i implementate standarde profesionale de calificare. Vor fi, de asemenea elaborare i implementate curricula i suportului de curs la 4 meserii noi. * n acest an vor fi dotate 16 ateliere de instruire. * n nvmntul superior va fi perfecionat sistemul de acordare a locurilor cu finanare bugetar i a burselor n nvmntul superior n scopul motivrii studenilor pentru performane, curricula va fi racordat la cerinele curente i de perspectiv ale pieei muncii. * n acest an va fi fondat Agena de Asigurare a Calitii n nvmntul Superior, curricula va fi racordat la cerinele curente i de perspectiv ale pieei muncii. Va fi reluat procesul de acreditare i evaluare extern a instituiilor de nvmnt superior i va fi implementat o autonomie universitar veritabil. * n ceea ce privete evaluarea rezultatelor colare, din acest an disciplina Istoria se va regsi n grila disciplinelor de examene obligatorii pentru absolvirea gimnaziului i n cadrul examenelor de bacalaureat, ca examen de profil pentru absolvenii de la profilul umanist. Iar examenul de limb i literatur romn pentru alolingvi va fi prima prob n examenele de absolvire a gimnaziului i n cele de bacalaureat. Iar prinii vor avea acces, mpreun cu candidatul, la lucrrile de examen, atunci cnd vor trebui s decid naintarea cererii de contestaie a rezultatului obinut. * n acest an va fi implementat instruirea asistat de calculator la 4 discipline colare n toate liceele teoretice. Va fi implementat i Sistemul Informaional al Educaiei i 4 Registre (Reproiectarea Registrului de Stat al Educaiei; elaborarea i aprobarea caietului de sarcini pentru Registrul de Stat al Educaiei; testarea SIE la nivel de laborator, eantion i sistem).V * Ministerul Educaiei va continua Promovarea participrii studenilor, masteranzilor, cercettorilor i cadrelor didactice la programele comunitare LLL (TEMPUS, Erasmus-Mundus, Jean Monett, Youth in Action, e-Twinning) i programele CEEPUS, ACES, Pestalozzi, PASH; va promova mobilitatea academic n cadrul programelor internaionale ale Alianei Franceze, DAAD, CEEPUS, ACES, Flex, IREX, MUSKIE. * n acest an, vor fi iniiate negocieri i vor fi semnate tratate internaionale n domeniul recunoaterii actelor de studii cu statele europene i statele de destinaie a migranilor moldoveni. Va fi promovat cooperarea cu Comisia European, inclusiv n cadrul Parteneriatului de mobilitate RM-UE, Parteneriatului Estic, Comitetelor de Cooperare RM-UE, cu Fondul European de Instruire (cu ETF). * n acest an vor fi iniiate negocieri asupra proiectului de Acord-cadru n domeniul educaiei intre Guvernul Republicii Moldova i Guvernele statelor din Europa de Sud-Est.

NVMNTUL

SUPERIOR

DIN

REPUBLICA

MOLDOVA

nvmntul superior din Republica Moldova reprezint partea component a sistemului de nvmnt care are drept scop:

formarea unei personalitii multilateral dezvoltate i creative, pregtirea, perfecionarea i recalificarea la nivel superior a specialitilor i a cadrelor tiinifice n diverse domenii; asigurarea aspiraiilor personalitii de a-i aprofunda i extinde studiile; promovarea cercetrii tiinifice i implementarea rezultatelor ei; pstrarea, mbogirea i propagarea patrimoniului tiinific, tehnic, artistic i cultural. nvmntul superior din Republica Moldova este organizat n universiti, academii i institute, att instituii de stat, ct i private.

nvmntul superior, cu excepia nvmntului medical i farmaceutic, se realizeaz n dou cicluri:


ciclul I studii superioare de licen; ciclul II studii superioare de masterat.

Studiile superioare corespund unui anumit numr de credite de studiu transferabile ECTS:

durata studiilor superioare de licen este de 3-4 ani i corespunde unui numr de 60 de credite pentru un an de studiu; durata studiilor superioare de masterat este de 1-2 ani i corespunde unui numr de 6090-120 de credite de studiu.

Admiterea n nvmntul superior se realizeaz prin concurs, dup criterii generale stabilite de Ministerul Educaiei, respectiv, la ciclul I n baza atestatului de studii medii de cultur general, diplomei de bacalaureat, diplomei de studii medii de specialitate (colegiu), iar la ciclul II n baza diplomei de licen (sau echivalent). Pentru studenii admii n baza atestatului de studii medii de cultur general se organizeaz un an de completare a studiilor, care nu se cuantific n credite. Anul de studii n nvmntul superior ncepe la 1 septembrie i are o durat de pn la 42 de sptmni, repartizate n dou semestre relativ egale, care include dou sesiuni de examene i stagiile de practic. Studenii instituiilor de nvmnt superior la domeniul tiine ale educaiei pot urma concomitent dou specialiti (specializri). Studiile superioare de licen se organizeaz prin nvmnt de zi i nvmnt cu frecven redus. Studiile superioare de masterat se efectueaz, de regul, prin nvmnt de zi. Durata studiilor n nvmntul cu frecven redus este mai mare cu un an fa de nvmntul de zi. n domeniile Arte, Psihologie, Medicin, Farmacie, Medicin veterinar i la specialitile Arhitectur, Limbi moderne studiile se organizeaz doar prin nvmnt de zi. Studiile superioare de licen se finalizeaz cu susinerea examenului de licen, care include o prob de profil, o prob de specialitate i un proiect/tez de licen. nvmntul superior medical se ncheie cu susinerea examenului de absolvire i cu eliberarea diplomei de specialist. Diploma de licen se elibereaz dup absolvirea ciclului de rezideniat.

Absolvenilor care au promovat cele dou probe ale examenului de licen i au susinut teza de licen li se acord titlul de liceniat n profilul/domeniul general de studiu urmat i li se elibereaz diploma de licen. Absolvenii care nu au promovat examenul de licen primesc, la solicitare, o adeverin. Studiile superioare de masterat se finalizeaz cu susinerea tezei de master. Absolvenilor care au susinut teza de master li se acord titlul de master n profilul i la specializarea urmat i li se elibereaz diplom de master. Procesul Bologna Obiectivul strategic al Procesului Bologna reprezint asigurarea competitivitii i atractivitii nvmntului superior european prin compatibilizarea acestuia i constituirea Spaiului European Comun al nvmntului Superior (SECS) cu o mobilitate academic n permanent cretere. n vederea realizrii acestui deziderat, n mai 2005, la Bergen, Republica Moldova a aderat la Procesul Bologna. Pentru Republica Moldova semnarea Declaraiei de la Bologna a constituit o asumare liber de responsabiliti i implicarea activ n procesul de reformare/modernizare a nvmntului superior n vederea unei convergene la nivel european. ncepnd cu anul 2005, au fost realizate un ir de reforme, inclusiv:

organizarea nvmntului superior pe cicluri din 1 septembrie 2005 i elaborarea noilor programe de studii (studii superioare de licen, cu o durat de 3-4 ani i studii superioare de masterat cu o durat de 1-2 ani); elaborarea/implementarea Planului-cadru pentru ciclul I (studii superioare de licen) (2005); elaborarea noului Nomenclator al domeniilor de formare profesional i al specialitilor pentru ciclul I (2005); suplimentarea cadrul normativ, n special viznd organizarea studiilor superioare de masterat, ciclul II; elaborarea Ghidului de implementare a Sistemului Naional de Credite de Studiu (2006); instituionalizarea creditelor de studiu, tip ECTS, n toate instituiile de nvmnt superior; n scopul asigurrii transparenei titlurilor/calificrilor i actelor de studii, absolvenilor din nvmntul superior li se elibereaz cu titlul obligatoriu Suplimentul la diplom de model unic european; finalizarea n anul 2008 a studiilor la ciclul I de ctre prima promoie de absolveni care au studiat conform programelor Bologna. n scopul demarrii studiilor la ciclul II, instituiile de nvmnt au elaborat circa 200 programe de masterat profesional i de cercetare n formula nou, care au fost autorizate de ctre Ministerul Educaiei, iar n sesiunile 2008 i 2009 au fost realizate admiteri la studii superioare de masterat, ciclul II, n corespundere cu prevederile Procesului Bologna; n contextul asigurrii calitii n nvmntul superior, au fost realizate mai multe activiti la nivel instituional, inclusiv s-au constituit structuri de management al calitii, a fost instituit funcia de prorector responsabil de calitate, se elaboreaz i se implementeaz manuale de management al calitii, snt dezvoltate parteneriate cu centre universitare din diferite ri europene.

n scopul realizrii obiectivelor Procesului Bologna, snt n derulare activitile de elaborare a Cadrului Naional al Calificrilor (CNC), compatibil cu Cadrul European al Calificrilor (EQF

European Qualifications Framework), bazat pe descrierea noului sistem al calificrilor, reieind din structurarea nvmntului superior pe cicluri. Perspective:

implementarea n continuare a noii structuri a nvmntului superior (ciclul I studii superioare de licen i ciclul II studii superioare de masterat); perfecionarea/compatibilizarea coninuturilor, curricula, planurilor de nvmnt prin centrarea pe student, axarea pe finaliti de studiu i competene. Va continua elaborarea Cadrului Naional al Calificrilor (CNC) prin perfectarea/expertizarea proiectelor, organizarea seminarelor metodice etc.; dezvoltarea dimensiunii sociale a nvmntului superior; asigurarea sinergiei nvmntului i cercetrii; promovarea nvmntului continuu; dezvoltarea n continuare a cadrului normativ ce ar contribui la angajarea eficient a tinerilor specialiti n cmpul muncii. Crearea unui sistem de facilitare i integrare a absolvenilor n piaa muncii, orientat la necesitile pieei.

Problemele lumii contemporane


a) Epuizarea resurselor Exploatarea nerationala a resurselor neregenerabile duce implacabil la disparitia acestora. In ultima vreme se apeleaza tot mai mult la resursele regenerabile (solara, eoliana, geotermala) care prezinta numeroase avantaje . b) Schimbarile climatice In Europa temperaturile au crescut cu aproape un grad in ultima suta de ani, tarile dezvoltate aruncand in atmosfera mai mult de 75% din gazele cu efect de sera. c) Suprapopularea Se apreciaza ca in 2040 populatia Indiei o va depasi pe cea a Chinei, din cauza natalitatii ridicate existente in India (cca 50000 de copii se nasc zilnic). La nivel global exista 3 mari zone de presiune demografica reprezentate prin subcontinentul indian, Marea Campie Chineza si Africa (Golful Guineei si Campia Nigeriei) d) Imbatranirea demografica Afecteaza statele dezvoltate si este cauzata de sporul natural negativ. Se estimeaza ca pana in 2050 proportia europenilor octogenari se va tripla. e) Poluarea - contribuie la degradarea mediului inconjurator - cea mai mare proportie in UE provine din sectorul energetic (cca 75%) f) Terorismul Este cauzat de instabilitatea politica , situatia politica, vid de putere s.a

Despre incalzirea globala


Publicat de profesorul in data smbt, mai 7, 2011 12:29 AM. Categoria Sa vorbim despre ce ne inconjoara Share on facebook Share on twitter Share on delicious Share on digg Share on stumbleupon Share on reddit Share on email More Sharing Services

Incalzirea globala

Subiectul Incalzirea globala pare sa nu se mai termine, numerosi specialisti au analizat acest fenomen ajungand in final la concluzii mai mult,sau mai putin plauzibile. Incalzirea globala reprezinta fenomenul de crestere a temperaturilor medii anuale, ca urmare a industrializarii dar si defrisarilor. Observat de circa 2 secole, pare ca s-a accentuat mai ales in ultimele decenii cand marile companii au inceput scormonirea solului si prelucrarea resurselor, lucru ce a facut ca atmosfera noastra sa fie bombardata cu compusi ce au dus in final la cresterea temperaturii.
Incalzirea globala- Cauze Cauza 1 in Incalzirea globala: Gazele cu efect de sera

Notiunea de aer curat trebuie scoasa din vocabular deoarece Pamantul se pare ca nu mai detine asa ceva. Chiar si suprafetele considerate ca fiind neafectate de poluare (zonele arctice,zonele nelocuite), prezinta in compozitia atmosferei compusi ai Carbonului, Sulfului sau azotului.
Cauza 2 in Incalzirea globala: Eruptiile vulcanice

In urma activitatilor vulcanice se degaja in atmosfera compusi de natura diversa (lichizi ,solizi,gazosi), ce vor pluti in atmosfera. Respectivii compusi vor forma benzi noroase, ce vor impiedica radiatia emisa de Pamant sa se piarda in Cosmos, aceasta fiind nevoita sa raman in atmosfera terestra (efect de sera).

Eruptia vulcanului Merapi


Cauza 3 in Incalzirea globala: Furtunile de praf

Sunt responsabile si ele de poluarea aerului prin cantitatile imense de praf ce sunt ridicate in atmosfera unde pot stationa perioade destul de mari fiind apoi readuse pe sol de catre ploi.

Furtuna de praf in Desertul Arabiei


Cauza 4 in Incalzirea globala: Incendiile naturale

Sunt o sursa de fum, funingine, CO2 si sunt raspandite cu precadere in zonele calde.

Incendiu natural in Portugalia


Cauza 5 in Incalzirea globala: Defrisarile

Pentru culturi, comert cu lemn, extinderea asezarilor si drumurilor, pentru exploatarea solului sau pentru a face rost de fanete si pasuni pentru animale, oamenii au apelat la indepartarea copacilor. In urma defrisarilor oxigenul din atmosfera se imputineaza iar cantitatea de CO2 creste prin putrezirea lemnului.

Despaduriri

Incalzirea globala Efecte

Topirea ghetarilor se pare ca este cel mai important efect al incalzirii globale. Prin cresterea temperaturii ghetarii se vor topi, iar apa rezultata se va dirija catre ocean crescandu-i astfel nivelul. Afectati de topire nu sunt doar ghetari montani ci si cei de la Poli (de calota). In urma disparitiei ghetarilor montani raurile ce se alimentau din ei vor scadea in debit, afectand asfel populatiile aflate pe cursul lor(debitul Indusului ar putea scadea cu peste 70 de procente pana in 2080). Ghetarii himalayeni constituie cea mai mare aglomerare de ghetari de pe glob dupa cei de la Poli, dar in prezent se micsoreaza cu cca 13-15 m /an. Situatie dramatica este si in Muntii Tian Shan, unde suprafata ghetii s-a redus cu un sfert in ultimele patru decenii sau in Kilimanjaro unde pana in 2020 se va topi complet. Ghetarii din zonele arctice si antarctice continua sa se dezintegreze, iar grosimea ghetii a scazut in medie cu 2 m, in ultimii 30 de ani. Din cauza topirii ghetarilor greutatea ce apasa asupra Terrei scade, iar stratul de Pamant creste.

Topirea ghetarilor in Groenlanda Efectul 1 Incalzirea Globala Ridicarea nivelului oceanic este cauzata in principal de topirea ghetarilor ( apa rezultata din topire se varsa in ocean). Cele mai afectate de ridicarea nivelului oceanic sunt zonele joase (Olanda, zonele insulare, zonele cu estuar, Bangladesh), unde se vor produce inundatii, tarmurile vor fi erodate iar populatiile vor fi nevoite sa gaseasca mijloace de aparare impotriva furiei apelor. Pe glob cca 400 milione locuitori traiesc la distante de 20 de m fata de nivelul marii, si 20 de km fata de tarm.

Inundatii provocate de cresterea nivelului oceanic Efectul 2 Incalzirea Globala Intensificarea hazardelor naturale(uragane,tornade s.a) Evaporarea masiva va duce la formarea de precipitatii bogate rezultand astfel inundatii in anumite zone ale globului, dar si la diminuarea ploilor in alte parti ducand la aparitia secetelor.

Aparitia uraganelor in zonele considerate sigure (Brazilia), precum si inregistrarea unor recorduri la intensitatile si numarul uraganelor (SUA in 2004) i-a facut pe cercetatori sa puna acest fapt pe seama inmagazinarii de caldura suplimentara in ocean (un ocean cu apa mai calda va produce un uragan mai puternic).

Cresterea temperaturii apelor oceanice duce la intensificarea uraganelor Cresterea temperaturii apelor oceanice duce la intensificarea uraganelor Se pare ca datorita fenomenului El Nino (conduce la secete in unele regiuni si la ploi abundente in altele) specific zonelor inter-tropicale ar fi responsabil si de iernile grele din Canada. In ultimul secol s-au inregistrat 23 de fenomene de acest fel , dar si furtuni puternice frevente ce pot produce asa numitele maree de furtuna cu efect distrugator (in 1970 un astfel de fenomen a provocat 300000 de victime in delta Gange). Efectul 3 Incalzirea Globala Disparitia anumitor specii Specii de animale de pe intreg globul vor fi afectate, fie ca e vorba de animalele ce iubesc umezeala ( broastele) a carei proportie va scadea treptat, fie ca este vorba de ursii polari care vor ramane fara casa (din cauza topirii ghetarilor unii ursi innoata si pana la 50 de km pentru a cauta hrana). Pentru a supravietui animalele trebuie sa se adapteze noilor conditii sau sa migreze spre alte zone. Totusi animalele care traiesc in zonele montane inalte nu au unde sa se mai duca, la fel si animalele polare. Nici plantele nu vor scapa, fenofazele lor vor fi dereglate (vor inflori mai repede), vor migra spre altitudine (conifere).

Topirea ghetarilor poate cauza disparitia ursilor polari

Efectul 4 Incalzirea Globala Afecteaza sanatatea oamenilor

Sanatatea devine precara ca urmare a poluarii atmosferice populatia capatand astfel diverse afectiuni de ordin repirator. In ultima vreme se constata un procent mai mare a alergiilor ca urmare a cresterii cantitatii concentratiei de particule solide din aer, dar si o incidenta mai mare a cazurilor de malarie prin cresterea arealului acestei maladii. Nu ne mai miram daca auzim astazi ca inca o persoana are malarie in Europa Sudica sau ca in Suedia s-a inregistrat un nou caz de encefalita. Efectul 4 Incalzirea Globala Subtierea stratului de ozon Ozonul-acesta patura situata la cca 20 de km deasupra noastra, ne apara de radiatiile nocive venite din Cosmos. Totusi cu buna stiinta omul reuseste sa subtieze aceasta patura prin degajarea in atmosfera de aerosoli, ce in final vor gauri stratul de ozon, fapt ce va permite ultravioletelor sa ajunga in procente ridicate pe Terra. La acest capitol nici natura parca nu vrea sa tina cu noi deoare vulcanii emana si ei in urma eruptiilor cantitati mari de aerosoli.

Cresterea concentratiei gazelor cu efect de sera subtiaza stratul de ozon Efectul 5 Incalzirea Globala Inghetarea peninsulei Scandinave Peninsula Scandinava este scaldata in prezent de un curent cald ce incalzeste coastele ei, permitandu-i astfel sa aiba activitate portuara normala. Totusi in urma topirii ghetarilor rezulta apa dulce,apa ce va invada acest curent si-l va raci. Astfel ramasa fara curentul cald Norvegia, va ingheta. In urma topirii ghetarilor rezulta apa dulce ce se va varsa in ocean intr-un mediu sarat,rezultand astfel o scadere a salinitatii oceanice. Surse :

www.descopera.ro www.pozehaioase.org www.adevarul.org

www.ecomagazin.ro efectul de sera,topirea ghetarilor,disparitia animaleleor,cresterea nivelului oceanic,inundatiile,fenomene climatice extreme,poluarea industriala,incalzirea curentilor,ploile acide,hazarde climatice,greenhouse effect, melting glaciers, disappearing

or animals, ocean level rise, floods, extreme weather events, industrial pollution, warming currents, acid rain, climate hazards

Educatia delimitari conceptuale


Educatia ca obiect de studiu al pedagogiei are in vedere activitatea de formare si dezvoltare a personalitatii, ca si modalitatile concrete de realizare a acesteia. Originea latina a cuvantului sugereaza mai multe semnificatii: educatio = crestere, hranire, formare; educo-educare = a creste, a hrani, a forma, a instrui; educo-educere = a scoate din, a ridica, a inalta.

Pe parcursul evolutiei omenirii educatia a capatat sensuri multiple si variate. In esenta, semnificatia majora a acestui concept este de scoatere a fiintei umane din starea biologica si ridicarea ei inspre starea spirituala, culturala. Pentru a exemplifica mai bine conceptul de educatie, redam in cele ce urmeaza cateva definitii ale acestuia, conturate de-a lungul timpului:
Educatia este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare si moralizare a omului, iar scopul educatiei este de a dezvolta in individ toata perfectiunea de care este susceptibil (I. Kant); Educatia constituie actiunea generatiilor adulte asupra celor tinere, cu scopul de a forma acestora din urma anumite stari fizice, intelectuale sau mentale necesare vietii sociale si mediului pentru care sunt destinate (E. Durkheim); Educatia inseamna tot ceea ce facem noi insine si tot ceea ce fac altii pentru noi, spre a ne apropia de perfectiunea materiei noastre (J. Stuart Mill).

Unele definitii evidentiaza scopul educatiei, altele natura, continutul sau chiar functiile educatiei. In general, principalele perspective de abordare a educatiei se structureaza in jurul a trei repere: sociale, psihologice si psihosociale. Raportarea la aceste trei repere genereaza variate abordari ale educatiei: ca produs, ca proces si ca activitate.
educatia ca produs - reflecta in special rezultatele educatiei (cultura generala si de specialitate, comportamentul, atitudinile, valorile impartasite, deprinderile si priceperile, motivatia, etc.) la nivelul formarii si dezvoltarii personalitatii. educatia ca proces - are in vedere actiunea de transformare in sens pozitiv si pe termen lung a fiintei umane, in perspectiva unor finalitati explicit formulate. Educatia este un proces specific uman care urmareste valorificarea resurselor interne ale personalitatii. educatia ca activitate - reprezinta un ansamblu de actiuni constiente, sistematice in principal, pe care un subiect educational (educatorul) le exercita asupra unui obiect educational (cel care se educa) in vederea realizarii unui scop bine determinat. In conditii optime efortul comun si constient al celor doi actori (educatorul si cel care se educa) evolueaza inspre un stadiu superior al educatiei si umanizarii: autoeducatia.

Se poate spune ca educatia inglobeaza actiunile (deliberate sau nedeliberate, explicite sau implicite, sistematice sau neorganizate) de modelare a omului in perspectiva unor finalitati racordate la repere social-istorice si culturale.

Evoluand de la o etapa istorica la alta sub aspectul finalitatilor, continuturilor sau modurilor de realizare, educatia si-a pastrat insa misiunea ei fundamentala, si anume de a transmite de la o generatie la alta valorile materiale si spirituale acumulate de societate la un moment dat, asigurand continuitatea la nivelul culturii si civilizatiei, dar si schimbarile inerente progresului omenirii.

2. Formele educatiei

Educatia se obiectiveaza in trei forme: educatia formala, nonformala si informala.


Educatia formala include ansamblul actiunilor intentionat educative, organizate si realizate in mod planificat, sistematic in cadrul institutiilor scolare si universitare, prin intermediul sistemului de invatamant, structurat si ierarhizat in trepte scolare si ani de studii (Cerghit, 1988). Instruirea si educarea elevilor, studentilor se realizeaza pe baza unor documente (planuri de invatamant, programe scolare, manuale) intr-o structura organizatorica clara, asigurandu-se continutul si continuitatea la nivelul procesului de invatamant, concretizat in activitati de predare, invatare si evaluare. Avantajul principal al educatiei formale consta in posibilitatea asimilarii sistematice a cunostintelor din diferite domenii ale cunoasterii, in formarea de capacitati, atitudini sau aptitudini necesare individului pentru integrarea in societate. Din acest motiv, educatia formala este considerata nucleul demersurilor de instruire si educare a individului. In pofida acestui fapt, la nivelul educatiei formale persista cateva probleme, cum ar fi: tendinta de centrare exclusiva pe performantele inscrise in programe, accentul pus pe asimilare masiva de informatii, restrangerea libertatii de actiune a elevului sau studentului, caracterul monoton al unor activitati, ceea ce predispune la dezinteres. Pe fondul acestor probleme, specialistii domeniului atrag atentia asupra nevoii de deschidere a scolii fata de realitatile si problemele lumii contemporane, de reconsiderare a educatiei scolare din perspectiva educatiei permanente. Educatia nonformala include ansamblul actiunilor instructiv-educative structurate si organizate intr-un cadru institutionalizat, dar in afara sistemului de invatamant. Educatia nonformala integreaza doua tipuri de activitati: parascolare (de perfectionare, reciclare, etc.) si periscolare (vizite, excursii, cercuri stiintifice, etc.). Activitatile desfasurate in aria educatiei nonformale sunt optionale sau facultative, exercitandu-se prin intermediul unor institutii sau medii, cum ar fi: cluburi ale copiilor, biblioteci, muzee, teatre, cinematografe, case de cultura, organizatii non-guvernamentale. Acest tip de educatie acopera nevoile de invatare ale copiilor, tinerilor, adultilor sau chiar varstnicilor, permitand atingerea unor scopuri multiple in raport cu segmentul de populatie vizat, cum ar fi: largirea orizontului cultural, dezvoltarea unor interese si aptitudini speciale, cultivarea unor modalitati eficiente de petrecere a timpului liber, perfectionarea profesionala sau initierea intr-o noua activitate, destinderea, etc. Educatia nonformala prezinta avantajul unui spatiu instructiv-educativ mai flexibil decat cel scolar, oferind individului o mai mare libertate de actiune, o diferentiere a ofertei educationale in raport cu solicitarile beneficiarilor, un camp motivational mai larg si mai deschis procesului de formare a

personalitatii. Dezavantajul major ar fi acela ca demersurile de evaluare nu sunt foarte sistematice, ceea ce conduce spre absenta unor autoevaluari riguroase. Educatia informala se refera la totalitatea informatiilor neintentionate, difuze, eterogene, voluminoase sub aspect cantitativ cu care este confruntat individul in practica de toate zilele si care nu sunt selectate, prelucrate din punct de vedere pedagogic (Cucos, 1996, p.36).

Educatia informala este rezultatul multitudinii de influente cotidiene, venite din zona mediului social, cultural, economic al individului (familia, civilizatia rurala-urbana, cercul de prieteni, discutiile ocazionale, mass-media, etc.). Aceasta forma a educatiei este prezenta de-a lungul vietii, motiv pentru care se poate spune ca educatia informala precede si depaseste ca durata, continut si modalitati de realizare educatia formala. Educatia informala integreaza un continut extrem de variat, rezultat din valorile, activitatile sau preocuparile mediului existential al individului.
In toate tarile lumii, educatia informala este in expansiune, cantitatea influentelor dobandite in afara scolii sporind semnificativ. Nu de putine ori insa influentele educatiei informale pot intra in contradictie cu actiunile promovate in zona educatiei formale. Ne referim la fenomene de infractionalitate, la consumul de droguri, etc. In acest context rolul scolii este de a ghida, completa si corecta achizitiile obtinute prin intermediul educatiei informale si nonformale. (Jinga, Istrate, 1998).

Scoala nu isi mai poate permite sa ignore mesajele celorlalte forme ale educatiei si experientele acumulate de elevi in diferite contexte de viata, ci dimpotriva are sarcina de a prelua si prelucra influentele educatiei nonformale si informale. Frontierele dintre cele trei forme ale educatiei nu sunt rigide. Viziunea moderna asupra educatiei acrediteaza raporturile de complementaritate si interdependenta intre educatia formala, nonformala si cea informala. Articularea reala a celor trei forme ale educatiei este insa o problema complexa. Iata cateva posibilitati de integrare a celor trei forme ale educatiei, din perspectiva educatiei formale: lectii organizate interdisciplinar cu echipe de profesori, pregatite in legatura cu informatii dobandite de elevi in cadrul informal; activitati educative care valorifica informatiile de tip nonformal si informal (ore de dirigentie, ore de consiliere si orientare); utilizarea la clasa a metodelor de invatare independenta; activitati extradidactice si/sau extrascolare (cercuri stiintifice, excursii didactice). Integrarea sau articularea celor trei forme ale educatiei poate asigura cresterea potentialului pedagogic al activitatilor de formare si dezvoltare a personalitatii in spatiu didactic si extradidactic.

3. Functiile educatiei
In ceea ce priveste functiile educatiei, specialistii domeniului au viziuni nuantate. Dupa I. Nicola (1992), functiile educatiei sunt: selectarea si transmiterea valorilor de la societate la individ; dezvoltarea potentialului biopsihic al omului;

pregatirea omului pentru integrarea activa in viata sociala.

Racordand rosturile educatiei la realitatile romanesti, Jinga si Istrate (1998), delimiteaza urmatoarele functii ale educatiei in Romania: asigura realizarea idealului educational (dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, formarea personalitatii autonome si creative Legea Invatamantului, 1995) selectioneaza si transmite, de la o generatie la alta, un sistem de valori materiale si spirituale, considerate fundamentale; asigura pregatirea resurselor umane, in raport cu cerintele dezvoltarii economico-sociale ale tarii, ale pietei muncii; ii pregateste pe copii, tineri si adulti pentru integrarea socio-profesionala, ca si pentru adaptarea la schimbarile care au loc in stiinta si in cultura, in lumea muncii si a profesiilor, in societate si in modul de viata al oamenilor; pune la dispozitia tuturor oamenilor mijloacele necesare pentru dezvoltarea lor neintrerupta, pe tot parcursul vietii, potrivit principiului educatiei permanente. Oricare ar fi diferentierile teoretice sub aspectul functiilor educatiei, trebuie spus ca de la educatie se asteapta mult. Sistemul educational depinde de sistemul social in care se integreaza, iar educatia trebuie sa fie in pas cu progresul general si chiar sa depaseasca mersul celorlalte sectoare ale vietii sociale. In acest sens, educatia are un caracter prospectiv. Societatea contemporana marcata de un dinamism accentuat sub aspectul schimbarilor genereaza in permanenta noi exigente, noi provocari, carora educatia trebuie sa le faca fata, prin structura, obiective, continuturi si modalitati de realizare, uzand de capacitatile ei de adaptare si autoreglare.

4. Educatia si problematica lumii contemporane


In ultimele decenii realitatea nationala si internationala se confrunta cu probleme multiple: caracterul limitat al resurselor naturale, cresterea demografica, deteriorarea mediului, proliferarea conflictelor intre natiuni, accentuarea decalajelor intre tarile sarace-tarile bogate, etc. Prin dimensiunile lor regionale si universale aceste aspecte constituie un fenomen complex denumit generic problematica lumii contemporane. Acest concept a fost introdus de Clubul de la Roma, intemeiat in 1968 sub conducerea lui A. Peccei, ca o institutie ce reuneste specialisti din intreaga lume preocupati de evolutia si destinul omenirii.
In mod firesc sistemele educationale trebuie sa raspunda exigentelor acestor realitati si provocarilor lansate de spatiul social. Conservatorismul specific sistemelor educationale, determina insa o ramanere in urma a acestora in raport cu exigentele sociale, ceea ce genereaza un fenomen foarte incomod, identificat in criza educatiei. In anii 1960, Philip H. Coombs explica criza mondiala a educatiei prin prisma a patru cauze:

intensificarea cererii de educatie, a afluxului candidatilor la studii, pe de o parte si penuria resurselor pedagogice, pe de alta parte; costurile ridicate pentru fiecare elev sau student investite si rezultatele aflate sub nivelul cheltuielilor, constatate la iesirea din sistem; inadaptarea structurilor interne ale sistemelor de invatamant la necesitatile externe in continua schimbare; conservatorismul, inertia cadrelor didactice, pe de o parte si cerintele de perfectionare continua a procesului de invatamant, pe de alta parte (Coombs, P.H., 1968). Aceste cauze sunt evidente si astazi la nivelul sistemelor de invatamant. Solutiile propuse pentru rezolvarea crizei mondiale a educatiei se inscriu in doua directii de actiune socio-pedagogica: o directie de critica distructiva si o directie de critica constructiva (Paun, E., 1982). Directia de critica distructiva il are ca reprezentant pe Ivan Iilich, care la inceputul anilor 1970 sustinea idea unei societati lipsita de scoala (descolarizarea societatii), propunand ca alternativa o educatie exclusiv in afara scolii. Dar este greu de imaginat ca o societate a timpurilor noastre ar putea incerca un asemenea experiment, renuntand la educatia sistematica, realizata prin scoala in procesul de formare a tineretului. Chiar daca unele critici la adresa scolii sunt justificate, pozitia lui Iilich este una extremista, pentru ca a recunoaste ca scoala nu este o institutie perfecta nu echivaleaza cu a sustine anularea ei (Cucos, 1998, p.40). Directia de critica constructiva reflecta o politica educationala coerenta in proiectarea si realizarea reformelor scolare. Aceasta directie se reflecta in Rapoartele UNESCO, dupa 1970. Unul dintre cele mai cunoscute rapoarte este cel coordonat de Ed. Faure A invata sa fii, care sustine ca educatia trebuie sa fie globala si permanenta ca urmare a trei fenomene noi: educatia tinde sa preceada nivelul dezvoltarii economice; educatia tinde sa pregateasca oameni pentru tipuri de societate care inca nu exista; societatea tinde sa respinga un numar mare de produse oferite de educatia institutionalizata (Faure, 1974).

Cele trei fenomene propulseaza reformele educationale ca singurele alternative pentru iesirea din criza, datorita capacitatii acestora de a propune schimbari structurale si sistemice opuse unor solutii conjucturale, fragmentare, partiale. Astfel de solutii au fost exersate in anii 1960 si au condus la persistenta unor probleme care intretin si astazi criza educatiei, cum ar fi: pierderile scolare, inegalitatile pedagogice sat-oras, familii sarace-familii bogate, scoli de elita-scoli de masa, scoli centrale-scoli periferice, intarzierile scolare, costurile ridicate ale educatiei. Toate aceste probleme au fost identificate si analizate de J. Thomas (1977). Expertii domeniului educational considera ca reformele anilor 2000 trebuie sa se bazeze pe politici educationale de anvergura, care sa vizeze solutii inovatoare la nivelul sistemelor de invatamant.
5. Noile educatii

In contextul schimbarilor din spatiul social, educatiei ii revin o multitudine de sarcini inedite si dificile. O directie de evolutie a acesteia o reprezinta si ceea ce numim noile educatii. Conturate ca raspunsuri pe plan international in raport cu problemele majore care delimiteaza problematica lumii contemporane, noile educatii sunt reprezentate de: educatia pentru mediu, educatia pentru pace si cooperare, educatia pentru participare si democratie, educatia pentru

comunicare si mass-media, educatia pentru schimbare si dezvoltare, educatia pentru tehnologie si progres, educatia demografica, educatia sanitara moderna.
Educatia pentru mediu sau educatia ecologica vizeaza ameliorarea calitatii mediului ambiant, consumarea si utilizarea rationala a resurselor naturale, formarea unei conduite ecologice. Educatia pentru pace si cooperare isi propune sa formeze si sa cultive aptitudini si atitudini civice de abordare a problemelor sociale, prin dialog si participare la rezolvarea conflictelor care apar in contextul comunitatii locale, zonale, nationale sau chiar internationale. Educatia pentru comunicare si mass-media urmareste formarea capacitatii de valorificare culturala a informatiei furnizata prin presa, radio, televiziune, in conditiile unei oferte diversificate si nu intotdeauna din perspectiva unor valori autentice. Educatia pentru participare si democratie isi propune responsabilizarea individului, pentru a deveni un cetatean constient de drepturile si responsabilitatile sale. Educatia pentru schimbare si dezvoltare are in vedere formarea capacitatii de adaptare rapida si responsabila a omului la reformele, inovatiile, transformarile petrecute in diferite sectoare ale vietii sociale. Educatia pentru tehnologie si progres este necesara in conditiile progreselor tehnologice si vizeaza formarea unor aptitudini si atitudini deschise in directia aplicarii acestora intr-o societate dinamica. Educatia demografica urmareste cultivarea responsabilitatii civice a indivizilor in raport cu problemele specifice populatiei (crestere, scadere, migratie, etc.). Educatia sanitara moderna vizeaza formarea unor competente de organizare rationala a vietii in conditiile rezolvarii unor probleme specifice educatiei nutritionale, educatiei sexuale, educatiei casnice, etc.

Noile educatii genereaza noi obiective si continuturi in practica educationala. In principiu s-au conturat patru modalitati sau demersuri de introducere a noilor educatii in sistemele moderne de invatamant: demersul disciplinar, modular, infuzional si transdisciplinar.
Demersul disciplinar presupune introducerea de discipline centrate pe un anumit tip de educatie. De exemplu, educatia ecologica apare ca disciplina de studiu in planurile de invatamant la nivelul unui sistem scolar, cu obiective si continuturi reflectate in programele scolare. Alte exemple de asemenea discipline: educatia civica, educatia pentru drepturile omului, educatia sanitara, educatia demografica, educatia tehnologica, etc. Dificultatile sau obstacolele unui asemenea demers constau in: supraincarcarea planurilor de invatamant, costuri implicate in pregatirea profesorilor care sa predea astfel de discipline, etc. Demersul modular/disciplinar implica crearea de module specifice noilor educatii in cadrul disciplinelor traditionale. De exemplu, educatia ecologica este abordata ca modul in cadrul biologiei. Dificultati: posibilitatea reala de a corela diferitele module.

Demersul infuzional vizeaza transmiterea de mesaje ce tin de noile educatii in aria unor discipline diferite. De exemplu, problemele educatiei ecologice sunt abordate simultan la biologie, fizica, chimie, geografie. Dificultati: riscul de a fi tratate ca anexe la disciplinele clasice. Demersul transdisciplinar presupune abordarea noilor educatii sub forma unor sinteze stiintifice, realizate semestrial sau anual de echipe de profesori. De exemplu, problemele ecologice sunt abordate de o echipa de profesori (de filosofie, sociologie, economie, biologie sau chimie) in cadrul unor lectii de sinteza, seminarii, conferinte, dezbateri, concursuri. Dificultati: mobilizarea si responsabilizarea sociala a educatorilor, abordarea globala a tematicii. Preocuparea de a asimila aceste noi educatii in curriculum-ul scolar este in crestere. In invatamantul romanesc s-au facut cativa pasi in aceasta directie, aceste noi continuturi fiind abordate la orele de dirigentie, precum si la cele de consiliere si orientare. Educatia tehnologica si educatia civica intrunesc rigorile demersului disciplinar si apar ca obiecte de studiu distincte. Curriculum-ul la decizia scolii ofera o alta posibilitate de integrare a noilor educatii in scoala romaneasca.

6. Educatia permanenta
Educatia permanenta este un concept pedagogic fundamental care inglobeaza toate aspectele, dimensiunile sau formele actului educativ, realizabile pe intreaga durata de viata a unui individ (vezi figura 1.1.). Educatia nu se mai limiteaza la institutia scolara si nici la anii copilariei, adolescentei sau tineretii, pentru ca in conditiile unui dinamism existential evident pentru fiecare dintre noi, scoala nu mai poate transmite cunostinte valabile pentru o viata de om. Pe de alta parte, capacitatea si posibilitatea omului de a invata toata viata vin sa intareasca idea educatiei permanente.
Figura 2.1 Paradigma educatiei permanente

R. H. Dave (1991) apreciaza ca educatia permanenta vizeaza activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane prin corelarea mai multor resurse: stadiile educatiei (realizabile in ciclurile de viata: copilarie, preadolescenta, adolescenta, tinerete, maturitate, batranete); continuturile educatiei (dimensiunile: intelectuala, morala, estetica, fizica, tehnologica); formele educatiei (formala, nonformala, informala) si factorii educatiei (familie, scoala, comunitate). Educatia permanenta este considerata un principiu organizator al sistemelor educationale moderne. Educatia permanenta tinde sa devina o paradigma pentru organizarea educatiei contemporane, presupunand o expansiune pe verticala si orizontala sub aspectul duratei de desfasurare si a multiplicarii situatiilor de invatare (Cucos, 1996).
Realizarea unei educatii permanente presupune trecerea de la heteroeducatie (educatia prin altii) la autoeducatie. Educatia (prin altii) dezvolta conditiile esentiale (atitudini, motivatii, capacitati, deprinderi, cunostinte, tehnici de munca intelectuala) pentru aparitia autoeducatiei, ca activitate desfasurata in scopul perfectionarii propriei personalitati.

Necesitatea educatiei permanente decurge din mai multe aspecte, cum ar fi: procesul de accelerare a schimbarilor din diferite sfere ale vietii sociale, dezvoltarea in ritm accelerat a stiintei si tehnicii, intensificarea mobilitatii profesionale, cresterea gradului de tehnologizare a profesiilor, confruntarea cu probleme ecologice, economice, demografice, etc. Educatia permanenta apare ca o modalitate de a tine pasul cu ritmul schimbarilor din viata sociala, dar si ca o cale spre perfectionare, spre desavarsirea personalitatii. Educatia permanenta devine o necesitate pentru orice om si o posibilitate pentru toate varstele si pentru toata viata (Salade, 1995, p.143). Obiectivele educatiei permanente, acestea vizeaza: insusirea deprinderilor intelectuale fundamentale (lectura, scriere, calcul matematic), dezvoltarea capacitatii de adaptare la societate, cultivarea unor trasaturi de personalitate care asigura o noua calitate a vietii (capacitatea de optiune responsabila, angajare sociala, capacitate de autodepasire, insusirea si reinnoirea cunostintelor), dezvoltarea capacitatii de a invata sa inveti, perfectionarea profesionala, etc. (Dave, 1991). Realizarea acestor obiective presupune actiuni convergente ale factorilor educatiei permanente (scoala, familie, mass-media, asociatii cultural-educative, institutii cultural-artistice, fundatii, etc.), eforturi de armonizare a formelor de instruire (sistematice sau ocazionale, colective sau individuale), precum si un sistem educational global, coerent, care sa asigure continuitatea intre educatia scolara si cea a adultilor, intre educatie si autoeducatie.

7. Tendinte in educatia contemporana


Schimbarea, innoirea, adaptarea sunt atribute ale educatiei contemporane, determinate de aspecte, precum: progresele in dezvoltarea cunoasterii, a stiintei, culturii, a tehnologiei informatiei, rezultatele cercetarilor pedagogice, dinamica vietii sociale, globalizarea . Sincronizarea intre dezvoltarea educatiei si dezvoltarea societatii este absolut necesara.
J.W. Botkin si colaboratorii sai (1981) disting intre invatarea de mentinere si invatarea inovatoare. Autorii arata ca societatile traditionale au promovat invatarea de mentinere, care asigura achizitia de norme, metode sau reguli fixe pentru a putea face fata unor situatii cunoscute sau pentru a rezolva probleme date. Invatarea de mentinere este esentiala, dar insuficienta, deoarece nu face fata unor situatii-limita. In conditii de permanenta schimbare, de innoiri este necesara invatarea inovatoare. Aceasta are in vedere evenimente posibile in viitor, schiteaza alternative si pregateste indivizii sa actioneze in situatii noi. Invatarea inovatoare presupune formularea de probleme, renuntarea la clisee. In societatea contemporana invatarea inovatoare pare a fi mai productiva decat invatarea de mentinere, deoarece ii pregateste pe indivizi sa actioneze in situatii noi.

Trecutul si viitorul educatiei se intemeiaza pe paradigme diferite, chiar contradictorii. Astfel, distingem intre o paradigma educationala veche specifica pedagogiei traditionale si o paradigma educationala noua specifica pedagogiei moderne. Folosind procedeul contrapunerii, prezentam in tabelul 2.1. caracteristicile celor doua paradigme (Chis, 2005, Cucos, 2004):
Caracteristici ale vechii paradigme Accentul cade pe continut, pe informatii Educatia centrata pe profesor si pe predare Invatare prin memorare si reproducere Ritm uniform de invatare Activitati scolare pe clase, grupuri mari Caracteristici ale noii paradigme Accentul cade pe a invata sa inveti, pe accesul la informatii Educatie centrata pe elevi/adulti si pe procesul invatarii Invatare prin gandire critica si rezolvare de probleme Ritmuri si stiluri de invatare diferite Activitati scolare individualizate

Educatia de segregare, pe nivele de performante scolare Relatii autoritare profesor-elevi Profesorul este mai mult un transmitator de cunostinte Preocupare fata de norme Programe analitice obligatorii, rigide; manualul unic Accent pe cunostinte teoretice Se invata pentru prezent (invatare de mentinere)

Educatie incluziva, integrata Relatii democratice profesor-elevi Profesorul are rol de organizator, de indrumator, animator al invatarii Preocupare fata de performantele individului raportate la potentialul propriu. Programe analitice flexibile; manuale alternative Completarea cunoasterii teoretice si abstracte cu practica, experienta Se invata pentru viitor (invatare inovatoare).

Tab. 2.1 . Paradigme educationale abordare comparativa In ciuda acestor deschideri la inceputul mileniului III multe sisteme educationale sunt inca tributare vechii paradigme in educatie. Rezistenta trecutului, conservatorismul creeaza obstacole in drumul spre o educatie a viitorului. Este solicitata mai mult ca oricand capacitatea de adaptare a educatiei la dinamica sociala. Reformele educationale coerente, monitorizarea rezultatelor implementarii acestora, motivarea agentilor schimbarii, promovarea cooperarii si parteneriatului in educatiei sunt principalele parghii inspre o educatie cu fata spre viitor.

Bibliografie
1. Botkin, J., Elmandjra, M., Malita, M., (1981), Orizontul fara limite al invatarii, Ed. Politica, Bucuresti 2. Cerghit, I., (1988), Determinatiile si determinarile educatiei, in Curs de pedagogie, Universitatea Bucuresti 3. Chis, V., (2005), Pedagogia contemporana Pedagogia pentru competente, Casa Cartii de Stiinta, ClujNapoca 4. Coombs, Philip, H., (1968), La crise mondiale de leducation, P.U.F., Paris 5. Cristea, S., (1998), Dictionar de termeni pedagogici, E.D.P., Bucuresti 6. Cucos, C., (1996), Pedagogie, Editura Polirom, Iasi 7. Cucos, C., (1998), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Polirom, Iasi 8. Faure, Editura, (coord.), (1974), A invata sa fii, E.D.P., Bucuresti 9. Dave, R.H., (1991), Fundamente ale educatiei permanente, Bucuresti 10. Jinga, I., Istrate, E. (coord.), (1998), Manual de pedagogie, Editura All 11. Legea Invatamantului, nr. 84/1995, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.167

12. Nicola, I., (1992), Pedagogie, E.D.P., Bucuresti 13. Salade, D., (1995), Educatie si personalitate, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca 14. Thomas, J., (1977), Marile probleme ale educatiei in lume, E.D.P., Bucuresti 15. Vaideanu, G., (1988), Educatia la frontiera dintre milenii, Editura Politica, Bucuresti