Drepturile omului

Acte naþionale ºi internaþionale

Extrase

Ghidul ziaristului
 Centrul “Acces-info”

Drepturile omului
Acte naþionale ºi internaþionale
Extrase
Ghidul ziaristului

Apare
cu sprijinul financiar al Press-Now (Olanda), în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de
Sud-Est, care nu subscrie ºi nu rãspunde pentru conþinutul acestei publicaþii.

Director de proiect:
Vasile Spinei

Selecþie, sistematizare:
Olivia Pîrþac, Eugeniu Rîbca, Matei Nicolaev, Tudor Iaºcenco

Experþi:
Victor Puºcaº, preºedintele Curþii Constituþionale a Republicii Moldova, Victor Munteanu,
director Program Drept, Fundaþia SOROS-Moldova, Boris Negru, doctor în drept, conferenþiar
universitar, ªtefan Urîtu, preºedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica
Moldova

Design, procesare computerizatã:

Centrul “Acces-info”, str.Vasile Alecsandri, 13, mun. Chiºinãu, MD 2009,
e-mail: acces@mtc.md;
http://www.acces-info.org.md

Tipar:
Firma Editorial-Poligrafic㠓Tipografia Centralã”

Apariþie:
decembrie 2004

Tiraj:
1000 ex.

Distribuire gratuitã
 Centrul “Acces-info”

Drepturile
omului
Acte naþionale ºi internaþionale

Extrase

Ghidul ziaristului

Chiºinãu - 2004
 Sumar

Cuvînt înainte // pag. 17

1. Dispoziþii generale // pag. 19

2. Dreptul la viaþã ºi la integritate fizicã ºi psihicã // pag. 26

2.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.26
2.2. Legea cu privire la Procuraturã // pag.26
2.3. Legea cu privire la poliþie // pag.26
2.4. Legea cu privire la arestarea preventivã // pag.28
2.5. Legea cu privire la expertiza judiciarã // pag.30
2.6. Legea privind asistenþa psihiatricã // pag.30
2.7. Legea cu privire la transporturi // pag.33
2.8. Codului transporturilor auto // pag.33
2.9. Codul transportului feroviar // pag.34
2.10. Codul muncii // pag.34
2.11. Codul familiei. // pag.34
2.12. Legea cu privire la combaterea terorismului // pag.35
2.13. Legea poºtei // pag.35
2.14. Legea cu privire la publicitate // pag.35
2.15. Legea cu privire la migraþiune // pag.35
2.16. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
Moldova // pag.35
2.17. Codul penal // pag.36
2.18. Codul de procedurã penalã // pag.39
2.19. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.39
2.20. Codul civil // pag.40
2.21. Codul de procedurã civilã // pag.42
2.22. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.42
2.23. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice // pag.42
2.24. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.43
2.25. Convenþia asupra imprescriptibilitãþii crimelor de rãzboi ºi a crimelor contra
umanitãþii // pag.43
2.26. Convenþia pentru prevenirea ºi reprimarea crimei de genocid // pag.44
2.27. Convenþia împotriva torturii ºi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau
degradante // pag.44
2.28. Convenþia europeanã pentru prevenirea torturii ºi a pedepselor sau tratamentelor
inumane sau degradante // pag.45
2.29. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.45
2.30. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor participante la
C.S.C.E. // pag.46
2.31. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã a
C.S.C.E. // pag.46

3. Libertatea individualã ºi siguranþa persoanei // pag.47

3.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.47
3.2. Legea cu privire la Procuraturã // pag.47
3.3. Legea cu privire la poliþie // pag.47
3.4. Legea cu privire la arestarea preventivã // pag.48
3.5. Legea cu privire la expertiza judiciarã // pag.49
3.6. Legea cu privire la avocaturã // pag.49
3.7. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
4 Ghidul ziaristului
Moldova // pag.49
3.8. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi // pag.49
3.9. Codul penal // pag.50
3.10. Codul de procedurã penalã // pag.52
3.11. Codul civil // pag.55
3.12. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.55
3.13. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.57
3.14. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice // pag.57
3.15. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.57
3.16. Convenþia împotriva torturii ºi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau
degradante // pag.58
3.17. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.59

4. Dreptul la apãrare // pag.60

4.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.60
4.2. Legea cu privire la avocaturã // pag.60
4.3. Legea cu privire la Procuraturã // pag.62
4.4. Legea cu privire la poliþie // pag.62
4.5. Legea privind activitatea operativã de investigaþii // pag.62
4.6. Legea cu privire la arestarea preventivã // pag.63
4.7 Legea cu privire la expertiza judiciarã // pag.63
4.8 Legea privind asistenþa psihiatricã // pag.63
4.9 Codul familiei // pag.64
4.10 Codul muncii // pag.64
4.11. Legea cu privire la migraþiune // pag.64
4.12. Legea cu privire la avocaþii parlamentari // pag.65
4.13. Legea contenciosului administrativ // pag.66
4.14. Codul penal // pag.67
4.15. Codul de procedurã penalã // pag.68
4.16. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.81
4.17. Codul de procedurã civilã // pag.81
4.18. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.82
4.19. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.83
4.20. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice // pag.83
4.21. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.84
4.22. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor participante la
C.S.C.E. // pag.88
4.23. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã a
C.S.C.E. // pag.89

5. Dreptul la libera circulaþie // pag.90

5.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.90
5.2. Legea cu privire la ieºirea ºi intrarea în Republica Moldova // pag.90
5.3. Legea cu privire la migraþiune // pag.91
5.4. Codul familiei // pag.92
5.5. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
Moldova // pag.92
5.6. Legea privind actele de stare civilã. // pag.93
5.7. Legea cu privire la combaterea terorismului // pag.93
5.8. Legea cu privire la poliþie // pag.93
5.9. Codului transporturilor auto // pag.94
5.10. Codul transportului feroviar // pag.94
5.11. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi // pag.95
5.12. Codul penal // pag.95
5.13. Codul de procedurã penalã // pag.96
5.14. Codul civil // pag.97
5.15. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.97
Drepturile omului 5
5.16. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.98
5.17. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice // pag.98
5.18. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.99
5.19. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.99
5.20. Carta Socialã Europeanã Revizuitã // pag.99
5.21. Actul final al Conferinþei pentru securitate ºi cooperare în Europa // pag.99
5.22. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor participante la
C.S.C.E. // pag.100
5.23. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã a
C.S.C.E. // pag.101

6. Viaþa intimã, familialã ºi privatã // pag.103

6.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.103
6.2. Codul familiei // pag.103
6.3. Codul muncii // pag.104
6.4. Legea cu privire la informaticã // pag.104
6.5. Legea cu privire la informatizare ºi la resursele informaþionale de stat // pag.106
6.6. Legea privind actele de stare civilã // pag.107
6.7. Legea cu privire la înregistrarea dactiloscopicã de stat // pag.107
6.8. Legea cu privire la poliþie // pag.108
6.9. Legea privind activitatea operativã de investigaþii // pag.108
6.10. Legea cu privire la arestarea preventivã // pag.109
6.11. Legea cu privire la expertiza judiciarã // pag.110
6.12. Legea privind asistenþa psihiatricã // pag.110
6.13. Codul penal // pag.110
6.14. Codul de procedurã penalã // pag.111
6.15. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.116
6.16. Codul civil // pag.116
6.17. Codul de procedurã civilã // pag.117
6.18. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.117
6.19. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.118
6.20. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice // pag.118
6.21. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.118
6.22. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.118

7. Inviolabilitatea domiciliului // pag.119

7.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.119
7.2. Legea cu privire la poliþie // pag.119
7.3. Legea privind activitatea operativã de investigaþii // pag.119
7.4. Legea cu privire la combaterea terorismului // pag.120
7.5. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
Moldova // pag.120
7.6. Codul penal // pag.120
7.7. Codul de procedurã penalã // pag.121
7.8. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.123

8. Secretul corespondenþei // pag.124

8.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.124
8.2. Legea poºtei // pag.124
8.3. Legea telecomunicaþiilor // pag.125
8.4. Legea cu privire la informaticã // pag.125
8.5. Legea cu privire la poliþie // pag.126
8.6. Legea privind activitatea operativã de investigaþii // pag.126
8.7. Legea cu privire la arestarea preventivã // pag.126
8.8. Legea privind asistenþa psihiatricã // pag.127
8.9. Codul penal // pag.127
8.10. Codul de procedurã penalã // pag.127
6 Ghidul ziaristului
8.11. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.130
8.12. Codul de procedurã civilã // pag.131
8.13. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.131

9. Libertatea conºtiinþei // pag.133

9.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.133
9.2. Legea despre culte // pag.133
9.3. Legea audiovizualului // pag.134
9.4. Legea cu privire la instituþia publicã naþionalã a audiovizualului Compania “Teleradio-
Moldova” // pag.134
9.5. Legea cu privire la publicitate // pag.135
9.6. Codul familiei // pag.135
9.7. Legea privind contracararea activitãþii extremiste // pag.135
9.8. Legea cu privire la arestarea preventivã // pag.136
9.9. Legea privind asistenþa psihiatricã // pag.136
9.10. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
Moldova // pag.136
9.11. Codul penal // pag.137
9.12. Codul de procedurã penalã // pag.137
9.13. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.137
9.14. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.138
9.15. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.138
9.16. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice // pag.138
9.17. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.139
9.18. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.139
9.19. Actul final al Conferinþei pentru securitate ºi cooperare în Europa // pag.139
9.20. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor participante la
C.S.C.E. // pag.139
9.21. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã a
C.S.C.E. // pag.140

10. Libertatea opiniei ºi a exprimãrii // pag.141

10.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.141
10.2. Legea presei // pag.141
10.3. Legea audiovizualului // pag.143
10.4. Legea cu privire la instituþia publicã naþionalã a audiovizualului Compania
“Teleradio-Moldova” // pag.144
10.5. Legea telecomunicaþiilor // pag.146
10.6. Legea cu privire la publicitate // pag.148
10.7. Legea cu privire la activitatea editorialã // pag.154
10.8. Legea despre culte // pag.154
10.9. Codul electoral // pag.154
10.10. Codul familiei // pag.156
10.11. Legea muzeelor // pag.156
10.12. Legea culturii // pag.156
10.13. Legea cu privire la combaterea terorismului // pag.156
10.14. Legea privind contracararea activitãþii extremiste // pag.157
10.15. Legea cu privire la avocaturã // pag.158
10.16. Legea cu privire la poliþie // pag.158
10.17. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi // pag.158
10.18. Legea cu privire la migraþiune // pag.159
10.19. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
Moldova // pag.160
10.20. Codul penal // pag.160
10.21. Codul de procedurã penalã // pag.163
10.22. Codul civil // pag.164
10.23. Codul de procedurã civilã // pag.165
10.24. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.165
Drepturile omului 7
10.25. Declaraþia Universalã a drepturilor omului // pag.168
10.26. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice // pag.168
10.27. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.169
10.28. Convenþia internaþionalã privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasialã
// pag.169
10.29. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.170
10.30. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor participante la
C.S.C.E. // pag.170
10.31. Documentul final al Reuniunii de la Madrid a reprezentanþilor Statelor participante
la C.S.C.E. // pag.171
10.32. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã
a C.S.C.E. // pag.171

11. Libertatea creaþiei // pag.174

11.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.174
11.2. Legea culturii // pag.174
11.3. Legea privind dreptul de autor ºi drepturile conexe // pag.175
11.4. Legea cu privire la activitatea editorialã // pag.182
11.5. Legea audiovizualului // pag.182
11.6. Legea cu privire la instituþia publicã naþionalã a audiovizualului Compania
“Teleradio-Moldova” // pag.182
11.7. Legea cu privire la publicitate // pag.183
11.8. Legea cu privire la biblioteci // pag.183
11.9. Legea cu privire la teatre, circuri ºi organizaþii concertistice // pag.183
11.10. Legea muzeelor // pag.184
11.11. Legea privind meºteºugurile artistice populare // pag.185
11.12. Legea privind ocrotirea monumentelor // pag.185
11.13. Codul cu privire la ºtiinþã ºi inovare // pag.186
11.14. Legea despre culte // pag.188
11.15. Codul muncii // pag.189
11.16. Codul de procedurã civilã // pag.189
11.17. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.189
11.18. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi culturale
// pag.190
11.19. Actul final al Conferinþei pentru securitate ºi cooperare în Europa // pag.190
11.20. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor participante la
C.S.C.E. // pag.192
11.21. Convenþia Mondialã cu privire la drepturile de autor // pag.193

12. Dreptul la informaþie // pag.195

12.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.195
12.2. Legea privind accesul la informaþie // pag.195
12.3. Legea cu privire la informatizare ºi la resursele informaþionale de stat // pag.203
12.4. Legea cu privire la informaticã // pag.205
12.5. Legea cu privire la secretul de stat // pag.206
12.6. Legea securitãþii statului // pag.210
12.7. Legea privind organele securitãþii statului // pag.211
12.8. Legea privind Serviciul de Informaþii ºi Securitate al Republicii Moldova // pag.211
12.9. Legea cu privire la secretul comercial // pag.213
12.10. Legea privind activitatea operativã de investigaþii // pag.214
12.11. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi // pag.215
12.12. Legea privind asistenþa psihiatricã // pag.216
12.13. Codul penal // pag.217
12.14. Codul de procedurã penalã // pag.219
12.15. Codul civil // pag.221
12.16. Codul de procedurã civilã // pag.222
12.17. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.223
12.18. Actul final al Conferinþei pentru securitate ºi cooperare în Europa // pag.229
8 Ghidul ziaristului
12.19. Carta Socialã Europeanã Revizuitã // pag.231
12.20. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor participante la
C.S.C.E. // pag.232
12.21. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã
a C.S.C.E. // pag.232
12.22. Recomandarea nr. R(2002)2 a Comitetului Miniºtrilor al Consiliului Europei cãtre
Statele membre privind accesul la documentele publice // pag.232

13. Dreptul la învãþãturã // pag.236

13.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.236
13.2. Legea învãþãmîntului // pag.236
13.3. Codul familiei // pag.238
13.4. Codul muncii // pag.238
13.5. Legea despre culte // pag.239
13.6. Legea cu privire la migraþiune // pag.239
13.7. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
Moldova // pag.239
13.8. Legea privind asistenþa psihiatricã // pag.240
13.9. Codul civil // pag.240
13.10. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.240
13.11. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.240
13.12. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.241
13.13. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi culturale
// pag.241
13.14. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.242
13.15. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.243
13.16. Convenþia privind lupta împotriva discriminãrii în domeniul învãþãmîntului
// pag.243
13.17. Convenþie asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de femei
// pag.245
13.18. Carta Socialã Europeanã Revizuitã // pag.245
13.19. Convenþia culturalã europeanã // pag.246
13.20. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor participante la
C.S.C.E. // pag.246

14. Dreptul la ocrotirea sãnãtãþii // pag.247

14.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.247
14.2. Legea ocrotirii sãnãtãþii // pag.247
14.3. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenþã medicalã // pag.249
14.4. Legea privind asigurarea sanitaro-epidemiologicã a populaþiei // pag.251
14.5. Legea privind controlul ºi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit
de droguri ºi de alte substanþe psihotrope // pag.254
14.6. Legea privind asistenþa psihiatricã // pag.255
14.7. Codul muncii // pag.255
14.8. Legea învãþãmîntului // pag.255
14.9. Legea cu privire la migraþiune // pag.255
14.10. Legea cu privire la poliþie // pag.256
14.11. Legea cu privire la arestarea preventivã // pag.256
14.12. Codul penal // pag.257
14.13. Codul de procedurã penalã // pag.259
14.14. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.259
14.15. Codul civil // pag.259
14.16. Codul de procedurã civilã // pag.260
14.17. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.260
14.18. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi culturale
// pag.261
14.19. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.262
14.20. Carta Socialã Europeanã Revizuitã // pag.262
Drepturile omului 9
15. Dreptul la un mediu înconjurãtor sãnãtos // pag.264
15.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.264
15.2. Legea privind protecþia mediului înconjurãtor // pag.264
15.3. Legea privind expertiza ecologicã ºi evaluarea impactului asupra mediului
înconjurãtor // pag.266
15.4. Codul subsolului // pag.266
15.5. Codul apelor // pag.267
15.6. Codul silvic // pag.267
15.7. Legea privind protecþia aerului atmosferic // pag.268
15.8. Legea cu privire la resursele naturale // pag.269
15.9. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat // pag.269
15.10. Legea cu privire la protecþia plantelor // pag.269
15.11. Legea regnului animal // pag.270
15.12. Legea privind deºeurile de producþie ºi menajere // pag.270
15.13. Legea cu privire la activitatea hidrometeorologicã // pag.271
15.14. Legea cu privire la publicitate // pag.272
15.15. Codul penal // pag.273
15.16. Codul de procedurã civilã // pag.276
15.17. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.277
15.18.Convenþia privind accesul la informaþie, justiþie ºi participarea publicului la
adoptarea deciziilor în domeniul mediului. // pag.280

16. Dreptul de vot ºi dreptul de a fi ales // pag.288

16.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.288
16.2. Codul electoral // pag.288
16.3. Legea cu privire la instituþia publicã naþionalã a audiovizualului Compania
“Teleradio-Moldova” // pag.292
16.4. Legea cu privire la publicitate // pag.292
16.5. Legea cu privire la Procuraturã // pag.292
16.6. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
Moldova // pag.293
16.7. Legea cu privire la arestarea preventivã // pag.293
16.8. Codul penal // pag.293
16.9. Codul de procedurã civilã // pag.293
16.10. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.293
16.11. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.294
16.12. Convenþia asupra drepturilor politice ale femeii // pag.295
16.13. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de femei
// pag.295
16.14. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã
a C.S.C.E. // pag.295
16.15. Recomandarea nr. R (99) 15 a Comitetului de Miniºtri al Consiliului Europei cãtre
Statele membre cu privire la unele mãsuri vizînd reflectarea campaniilor electorale de
cãtre mijloacele de comunicare în masã // pag.296

17. Dreptul la administrare // pag.300

17.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.300
17.2. Legea serviciului public // pag.300
17.3. Legea privind administraþia publicã localã // pag.301
17.4. Legea privind statutul juridic special al Gãgãuziei (Gagauz-Yeri) // pag.304
17.5. Legea cu privire la drepturile persoanelor aparþinînd minoritãþilor naþionale ºi la
statutul juridic al organizaþiilor lor // pag.304
17.6. Codul muncii // pag.305
17.7. Legea învãþãmîntului // pag.305
17.8. Legea cu privire la migraþiune // pag.305
17.9. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi // pag.306
17.10. Legea cu privire la asociaþiile obºteºti // pag.306
17.11. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.306
10 Ghidul ziaristului
17.12. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.308
17.13. Convenþia asupra drepturilor politice ale femeii // pag.308
17.14. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de femei
// pag.308
17.15. Carta Socialã Europeanã Revizuitã // pag.308
17.16. Carta europeanã a autonomiei locale // pag.308
17.17. Convenþia privind protecþia dreptului de organizare ºi procedurile de determinare a
condiþiilor de ocupare în funcþia publicã // pag.309

18. Libertatea întrunirilor // pag.310

18.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.310
18.2. Legea cu privire la organizarea ºi desfãºurarea întrunirilor // pag.310
18.3. Legea cu privire la asociaþiile obºteºti // pag.313
18.4. Legea privind partidele ºi alte organizaþii social-politice // pag.313
18.5. Legea privind administraþia publicã localã // pag.313
18.6. Legea învãþãmîntului // pag.313
18.7. Legea presei // pag.314
18.8. Codul electoral // pag.314
18.9. Legea cu privire la migraþiune // pag.314
18.10. Legea privind contracararea activitãþii extremiste // pag.314
18.11. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi // pag.315
18.12. Codul penal // pag.315
18.13. Codul de procedurã civilã // pag.315
18.14. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.315
18.15. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.316
18.16. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice // pag.316
18.17. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã
a C.S.C.E. // pag.316

19. Libertatea partidelor ºi a altor organizaþii social-politice // pag.317

19.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.317
19.2. Legea privind partidele ºi alte organizaþii social-politice // pag.317
19.3. Legea cu privire la asociaþiile obºteºti // pag.319
19.4. Legea cu privire la organizarea ºi desfãºurarea întrunirilor // pag.320
19.5. Legea cu privire la Guvern // pag.320
19.6. Legea serviciului public // pag.320
19.7. Legea învãþãmîntului // pag.320
19.8. Legea privind accesul la informaþie // pag.320
19.9. Legea cu privire la publicitate // pag.320
19.10. Legea audiovizualului // pag.320
19.11. Legea despre culte // pag.320
19.12. Legea cu privire la migraþiune // pag.321
19.13. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
Moldova // pag.3 21
19.14. Codul penal // pag.321
19.15. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.321

20. Dreptul de a întemeia ºi de a se afilia la sindicate // pag.323

20.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.323
20.2. Codul muncii // pag.323
20.3. Legea serviciului public // pag.324
20.4. Legea sindicatelor // pag.324
20.5. Legea patronatelor // pag.328
20.6. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi culturale
// pag.329
20.7. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice // pag.329
20.8. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.329
20.9. Carta Socialã Europeanã Revizuitã // pag.330
Drepturile omului 11
20.10. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã
a C.S.C.E. // pag.330
20.11. Convenþia privind libertatea asocierii ºi protecþia dreptului la organizaþie
// pag.331

21. Dreptul la muncã ºi la protecþia muncii // pag.332

21.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.332
21.2. Codul muncii // pag.332
21.3. Legea privind ocuparea forþei de muncã ºi protecþia socialã a persoanelor aflate în
cãutarea unui loc de muncã // pag.338
21.4. Legea cu privire la migraþiune // pag.341
21.5. Legea învãþãmîntului // pag.342
21.6. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
Moldova // pag.342
21.7. Codul penal // pag.342
21.8. Codul de procedurã penalã // pag.342
21.9. Codul civil // pag.343
21.10. Codul de procedurã civilã // pag.343
21.11. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.344
21.12. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.345
21.13. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi culturale
// pag.346
21.14. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de femei
// pag.346
21.15. Convenþia privind descriminarea în domeniul ocupãrii forþei de muncã ºi exercitãrii
profesiei // pag.347
21.16. Carta Socialã Europeanã Revizuitã // pag.348
21.17. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã
a C.S.C.E. // pag.350
21.18. Convenþia privind politica de ocuparea forþei de muncã // pag.350
21.19. Convenþia asupra protecþiei salariului // pag.350

22. Interzicerea muncii forþate // pag.352

22.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.352
22.2. Codul muncii // pag.352
22.3. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi // pag.353
22.4. Codul penal // pag.354
22.5. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.354
22.6. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice // pag.355
22.7. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.355
22.8. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.355
22.9. Convenþia privind abolirea muncii forþate // pag.356
22.10. Convenþia O.I.M. privind munca forþatã sau obligatorie // pag.356

23. Dreptul la grevã // pag.359

23.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.359
23.2. Codul muncii // pag.359
23.3. Codul transportului feroviar // pag.361
23.4. Legea serviciului public // pag.362
23.5. Legea ocrotirii sãnãtãþii // pag.362
23.6. Legea cu privire la poliþie // pag.362
23.7. Codul de procedurã civilã // pag.362
23.8. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.362

24. Dreptul la proprietate privatã ºi protecþia acesteia // pag.363

24.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.363
24.2. Codul familiei // pag.363
24.3. Legea cu privire la transporturi // pag.364
12 Ghidul ziaristului
24.4. Codului transporturilor auto // pag.365
24.5. Codul transportului feroviar // pag.365
24.6. Legea telecomunicaþiilor // pag.365
24.7. Legea cu privire la informaticã // pag.366
24.8. Legea audiovizualului // pag.366
24.9. Legea cu privire la Guvern // pag.366
24.10. Legea privind administraþia publicã localã // pag.367
24.11. Legea privind partidele ºi alte organizaþii social-politice // pag.367
24.12. Legea privind contracararea activitãþii extremiste // pag.367
24.13. Legea cu privire la combaterea terorismului // pag.368
24.14. Legea cu privire la migraþiune // pag.368
24.15. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
Moldova // pag.368
24.16. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi // pag.369
24.17. Legea cu privire la poliþie // pag.369
24.18. Legea privind activitatea operativã de investigaþii // pag.369
24.19. Legea cu privire la arestarea preventivã // pag.370
24.20. Codul penal // pag.370
24.21. Codul de procedurã penalã // pag.373
24.22. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.375
24.23. Codul civil // pag.375
24.24. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.379
24.25. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.381
24.26. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.381
24.27. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de femei
// pag.381
24.28. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã
a C.S.C.E. // pag.382

25. Dreptul la asistenþã ºi protecþie socialã // pag.383

25.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.383
25.2. Legea asistenþei sociale // pag.383
25.3. Legea privind sistemul public de asigurãri sociale // pag.383
25.4. Legea privind pensiile de asigurãri sociale de stat // pag.384
25.5. Legea privind indemnizaþiile pentru incapacitate temporarã de muncã ºi alte
prestaþii de asigurãri sociale // pag.387
25.6. Legea asigurãrii pentru accidente de muncã ºi boli profesionale // pag.388
25.7. Legea privind alocaþiile sociale de stat pentru unele categorii de cetãþeni
// pag.389
25.8. Codul muncii // pag.389
25.9. Legea învãþãmîntului // pag.389
25.10. Legea ocrotirii sãnãtãþii // pag.389
25.11. Legea cu privire la Guvern // pag.390
25.12. Legea cu privire la combaterea terorismului // pag.390
25.13. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi // pag.390
25.14. Codul de procedurã civilã // pag.391
25.15. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.391
25.16. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.391
25.17. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.392
25.18. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi culturale
// pag.393
25.19. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.393
25.20. Convenþie asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de femei
// pag.394
25.21. Carta Socialã Europeanã Revizuitã // pag.394

26. Familia // pag.398

26.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.398
Drepturile omului 13
26.2. Codul familiei // pag.398
26.3. Legea ocrotirii sãnãtãþii // pag.403
26.4. Legea cu privire la ocrotirea sãnãtãþii reproductive ºi planificarea familialã
// pag.403
26.5. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
Moldova // pag.404
26.6. Codul penal // pag.404
26.7. Codul de procedurã penalã // pag.405
26.8. Codul civil // pag.405
26.9. Codul de procedurã civilã // pag.405
26.10. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.406
26.11. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.406
26.12. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice // pag.406
26.13. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.407
26.14. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.407
26.15. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de femei
// pag.408
26.16. Actul final al Conferinþei pentru securitate ºi cooperare în Europa // pag.408
26.17. Carta Socialã Europeanã Revizuitã // pag.409

27. Protecþia familiei ºi a copiilor orfani // pag.411

27.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.411
27.2. Codul familiei // pag.411
27.3. Codul muncii // pag.415
27.4. Legea învãþãmîntului // pag.415
27.5. Legea cu privire la migraþiune // pag.416
27.6. Legea cu privire la arestarea preventivã // pag.416
27.7. Codul penal // pag.417
27.8. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.417
27.9. Codul de procedurã civilã // pag.418
27.10. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.418
27.11. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de femei
// pag.418
27.12. Recomandarea nr. R (85) 4 a Comitetului Miniºtrilor al Consiliului Europei cãtre
Statele membre privind violenþa în cadrul familiei // pag.419

28. Ocrotirea mamei, copiilor ºi a tinerilor // pag.421

28.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.421
28.2. Codul familiei // pag.421
28.3. Legea privind drepturile copilului // pag.421
28.4. Legea cu privire la tineret // pag.425
28.5. Codul muncii // pag.426
28.6. Legea ocrotirii sãnãtãþii // pag.428
28.7. Legea culturii // pag.428
28.8. Legea cu privire la publicitate // pag.429
28.9. Legea privind asistenþa psihiatricã // pag.429
28.10. Legea cu privire la Procuraturã // pag.430
28.11. Legea cu privire la poliþie // pag.430
28.12. Legea cu privire la arestarea preventivã // pag.430
28.13. Codul penal // pag.430
28.14. Codul de procedurã penalã // pag.434
28.15. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.435
28.16. Codul civil // pag.435
28.17. Codul de procedurã civilã // pag.436
28.18. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.437
28.19. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice // pag.439
28.20. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.439
28.21. Convenþia asupra protecþiei copiilor ºi cooperãrii în materia adopþiei internaþionale
14 Ghidul ziaristului
// pag.443
28.22. Carta Socialã Europeanã Revizuitã // pag.444
28.23. Recomandarea 1325 (1997) a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei cu
privire la traficul de femei ºi prostituþia forþatã în Statele membre ale Consiliului Europei
// pag.445
28.24. Recomandarea 1596 (2003) a Asambleei Parlamentare a Consiliului Europei cu
privire la situaþia tinerilor migranþi in Europa // pag.445
28.25. Recomandarea nr. R (2000) 11 a Comitetului Miniºtrilor al Consiliului Europei
cãtre Statele membre privind lupta împotriva traficului de fiinþe umane în scopul
exploatãrii sexuale // pag.446

29. Protecþia persoanelor handicapate // pag.449

29.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.449
29.2. Legea privind protecþia socialã a invalizilor // pag.449
29.3. Codul familiei // pag.452
29.4. Legea învãþãmîntului // pag.452
29.5. Legea ocrotirii sãnãtãþii // pag.453
29.6. Legea cu privire la asociaþiile obºteºti // pag.453
29.7. Legea privind asistenþa psihiatricã // pag.453
29.8. Legea cu privire la Procuraturã // pag.455
29.9. Legea cu privire la poliþie // pag.455
29.10. Codul penal // pag.456
29.11. Codul de procedurã penalã // pag.457
29.12. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal // pag.457
29.13. Codul civil // pag.457
29.14. Codul de procedurã civilã // pag.458
29.15. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.458
29.16. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului // pag.458
29.17. Carta Socialã Europeanã Revizuitã // pag.459
29.18. Recomandarea nr. R (92) 6 Comitetului Miniºtrilor al Consiliului Europei cãtre
Statele membre cu privire la o politicã coerentã pentru persoanele handicapate
// pag.459

30. Dreptul de petiþionare // pag.462

30.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.462
30.2. Legea cu privire la petiþionare // pag.462
30.3. Codul muncii // pag.464
30.4. Legea cu privire la asociaþiile obºteºti // pag.464
30.5. Legea cu privire la instituþia publicã naþionalã a audiovizualului Compania
“Teleradio-Moldova” // pag.464
30.6. Legea cu privire la avocaturã // pag.464
30.7. Legea cu privire la expertiza judiciarã // pag.464
30.8. Legea cu privire la arestarea preventivã // pag.465
30.9. Codul de procedurã penalã // pag.465
30.10. Codul de procedurã civilã // pag.465
30.11. Codul cu privire la contravenþiile administrative // pag.466

31. Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã // pag.467

31.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.467
31.2. Legea contenciosului administrativ // pag.467
31.3. Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acþiunile ilicite ale
organelor de urmãrire penalã, ale procuraturii ºi ale instanþelor judecãtoreºti // pag.469
31.4. Legea privind activitatea operativã de investigaþii // pag.470
31.5. Legea cu privire la poliþie // pag.471
31.6. Codul de procedurã penalã // pag.471
31.7. Codul civil // pag.472
31.8.Codul de procedurã civilã // pag.473

32. Restrîngerea exerciþiului unor drepturi sau al unor libertãþi // pag.475

Drepturile omului 15
32.1. Constituþia Republicii Moldova // pag.475
32.2. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului // pag.475
32.3. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
// pag.475
32.4. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã a
C.S.C.E. // pag.476

33. Îndatoriri // pag.477

Anexa 1. Repere // pag.478

Instrumente naþionale // pag.478

Instrumente internaþionale // pag.487
Instrumente regionale // pag.489

Anexa 2. Glosar // pag.493

Anexa nr.3. Model de cerere privind accesul la informaþiile oficiale

// pag.500

Anexa nr.4. Model de reclamaþie administrativã (în cazul îngrãdirii accesului la

informaþie) // pag.501

Anexa nr.5. Componentele cererii de chemare în judecatã // pag.502

Anexa nr.6. Componentele cererii de recurs // pag.503

16 Ghidul ziaristului
CUVÎNT ÎNAINTE

“Statul poate exista doar acolo unde

legea se aflã deasupra conducãtorilor,
iar aceºtia sunt robii legilor.”
Platon

U
nul din principiile fundamentale ale democraþiei moderne constituie prioritatea
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale. Acest principiu ºi-a dovedit viabilitatea
în timp, rezistînd încercãrilor grele din perioada totalitarismului. Adoptînd la
23 iunie 1990 Declaraþia de Suveranitate, societatea noastrã ºi-a propus scopul de
a construi un stat de drept, democratic, în care drepturile ºi libertãþile omului sã fie
garantate în mod egal tuturor cetãþenilor.
Însã drepturile ºi libertãþile omului pot fi garantate doar prin lege. Îndeosebi acest
postulat este indispensabil în relaþiile cu puterea: cetãþean-stat, stat-cetãþean. Numai
legea poate proteja omul de abuzurile reprezentanþilor statului.
În statul de drept orice activitate se reglementeazã prin lege. Încã în antichitate
marele cugetãtor Pitagora observa: „Popoarelor! Sã nu staþi nici mãcar o zi fãrã legi.
Ce s-ar întîmpla cu soarele dacã s-ar stinge o clipã !”.
În noul regim politic, instituit dupã 1990 în Republica Moldova, vocabulele cel
mai des auzite sînt “democraþia” ºi “drepturile omului”. Modelul democratic de
guvernare a societãþii, însã, presupune ºi încrederea deplinã a societãþii civile faþã
de guvernanþi. În acest scop este necesar ca instituþiile publice sã funcþioneze în
condiþii de transparenþã, cetãþenii sã aibã acces liber la informaþiile de interes public
pe care acestea le deþin.
Legile în primul rînd trebuie cunoscute ºi în al doilea rînd necesitã sã fie executate.
Numai cunoscîndu-le, fiecare cetãþean poate cere ca ele sã fie executate.
Cadrul legal naþional, în linii mari, a fost elaborat ºi ajustat la dispoziþiile
constituþionale ºi normele dreptului internaþional.
Accederea unei societãþi la idealurile democraþiei implicã, în sensul transparenþei
executãrii legilor, un nou rol al mijloacelor de informare în masã. Republica Moldova
de la primii sãi paºi pe calea democraticã s-a confruntat cu lipsa totalã sau parþialã
a suportului politic ºi legislativ privind exercitarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale
ale omului. Nici mass-media nu dispunea de libertatea ºi experienþa necesarã.
Abordarea libertãþilor mass-media prin prisma principiilor democratice a generat o
serie de discuþii controversate în societate, unele soldate cu litigii judiciare ºi
constituþionale. În aceste controverse, pe de o parte, au fost implicate societatea
civilã ºi mijloacele de informare în masã, pe de altã parte, autoritãþile publice, abilitate
cu dreptul de a supune libertãþile mass-media reglementãrii normative.
Avînd în vedere cã legislaþia naþionalã a fost ajustatã la standardele internaþionale,
cã normele tratatelor internaþionale inserate în Ghidul ziaristului sînt parte
componentã a dreptului naþional, în aspectul pe care ºi l-a propus culegerea are o
valoare incontestabilã.

Victor PUªCAª,
Preºedintele Curþii Constituþionale
a Republicii Moldova

Drepturile omului 17
18 Ghidul ziaristului
1. DISPOZIÞII GENERALE

1.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 1. Statul Republica Moldova

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care
demnitatea omului, drepturile ºi libertãþile lui, libera dezvoltare a
personalitãþii umane, dreptatea ºi pluralismul politic reprezintã valori
supreme ºi sînt garantate.

Articolul 4. Drepturile ºi libertãþile omului

(1) Dispoziþiile constituþionale privind drepturile ºi libertãþile omului
se interpreteazã ºi se aplicã în concordanþã cu Declaraþia Universalã a
Drepturilor Omului, cu pactele ºi cu celelalte tratate la care Republica
Moldova este parte.
(2) Daca existã neconcordanþe între pactele ºi tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte
ºi legile ei interne, prioritate au reglementãrile internaþionale.

Articolul 8. Respectarea dreptului internaþional ºi a tratatelor

internaþionale
(1) Republica Moldova se obligã sã respecte Carta Organizaþiei
Naþiunilor Unite ºi tratatele la care este parte, sã-ºi bazeze relaþiile cu alte
state pe principiile ºi normele unanim recunoscute ale dreptului
internaþional.
(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaþional conþinînd dispoziþii
contrare Constituþiei va trebui precedatã de o revizuire a acesteia.

Articolul 16. Egalitatea

(1) Respectarea ºi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire
primordialã a statului.
(2) Toþi cetãþenii Republicii Moldova sînt egali în faþa legii ºi a
autoritãþilor publice, fãrã deosebire de rasã, naþionalitate, origine etnicã,
limbã, religie, sex, opinie, apartenenþã politicã, avere sau de origine socialã.

1.2. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 7
Toþi oamenii sunt egali în faþa legii ºi au dreptul fãrã deosebire la o protecþie egalã a
legii. Toþi oamenii au dreptul la o protecþie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar
încãlca prezenta Declaraþie ºi împotriva oricãrei provocãri la o astfel de discriminare.

1.3. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi culturale

Articolul I
1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui drept
ele îºi determinã liber statutul politic ºi îºi asigurã liber dezvoltarea economicã, socialã ºi
culturalã.
2. Pentru a-ºi înfãptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogãþiile ºi de
resursele lor naturale, fãrã a aduce atingere obligaþiilor care decurg din cooperarea
economicã internaþionalã, întemeiatã pe principiul interesului reciproc, ºi din dreptul
internaþional. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai.

Drepturile omului 19
 3. Statele pãrþi la prezentul Pact, inclusiv cele care au rãspunderea administrãrii de teritorii
neautonome ºi de teritorii sub tutelã, trebuie sã înlesneascã realizarea dreptului popoarelor
de a dispune de ele însele ºi sã respecte acest drept, în conformitate cu dispoziþiile Cartei
Naþiunilor Unite.

Articolul 2
1. Fiecare stat parte la prezentul Pact se angajeazã sã acþioneze, atît prin propriul
sãu efort, cît ºi prin asistenþã ºi cooperare internaþionalã, în special pe plan economic
ºi tehnic, folosind la maximum resursele sale disponibile, pentru ca exercitarea deplinã
a drepturilor recunoscute în prezentul Pact sã fie asiguratã progresiv prin toate mijloacele
adecvate, inclusiv prin adoptarea de mãsuri legislative.
2. Statele pãrþi la prezentul Pact se angajeazã sã garanteze cã drepturile enunþate
în el vor fi exercitate fãrã nici o discriminare întemeiatã pe rasã, culoare, sex, limbã,
religie, opinie politicã sau orice altã opinie, origine naþionalã sau socialã, avere, naºtere
sau pe orice altã împrejurare.
3. Þãrile în curs de dezvoltare, þinînd seama în modul cuvenit de drepturile omului ºi
de economia lor naþionalã, pot sã stabileascã în ce mãsurã vor garanta celor care nu le
sunt cetãþeni drepturile economice recunoscute în prezentul Pact.

Articolul 3
Statele pãrþi la prezentul Pact se angajeazã sã asigure dreptul egal pe care îl au
bãrbatul ºi femeia de a beneficia de toate drepturile economice, sociale ºi culturale care
sunt enumerate în prezentul Pact.

1.4. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 3
Statele pãrþi la prezentul Pact se angajeazã sã asigure dreptul egal legal al bãrbaþilor
ºi al femeilor de a se bucura de toate drepturile civile ºi politice enunþate în prezentul Pact.

Articolul 26
Toate persoanele sunt egale în faþa legii ºi au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire
egalã din partea legii.
În aceastã privinþã legea trebuie sã interzicã orice discriminare ºi sã garanteze tuturor
persoanelor o ocrotire egalã ºi eficace contra oricãrei discriminãri, în special de rasã,
culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau orice altã opinie, origine naþionalã sau socialã,
avere, naºtere sau întemeiatã pe orice altã împrejurare.

1.5. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 30
În statele în care existã minoritãþi etnice, religioase sau lingvistice sau persoane
de origine autohtonã, un copil autohton sau care aparþine uneia din aceste minoritãþi nu
poate fi privat de dreptul de a avea în comun cu alþi membri ai grupului sãu propria culturã,
de a profesa ºi de a practica propria religie sau de a folosi propria limbã.

1.6. Convenþia internaþionalã privind eliminarea tuturor formelor

de discriminare rasialã

Articolul 1
1. În prezenta Convenþie, expresia “discriminare rasial㔠are în vedere orice deosebire,
excludere, restricþie sau preferinþã întemeiatã pe rasã, culoare, ascendenþã sau origine
naþionalã sau etnicã, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaºterea,
folosinþa sau exercitarea, în condiþii de egalitate, a drepturilor omului ºi a libertãþilor
fundamentale în domeniile: politic, economic, social ºi cultural sau în oricare alt domeniu
20 Ghidul ziaristului
al vieþii publice.
2. Prezenta Convenþie nu se aplicã deosebirilor, excluderilor, restricþiilor sau
preferinþelor stabilite de cãtre un stat parte la Convenþie, dupã cum este vorba de cetãþenii
sãi sau de strãini.
3. Nici o dispoziþie a prezentei Convenþii nu poate fi interpretatã ca afectînd, în vreun
fel, dispoziþiile legislative ale statelor pãrþi la Convenþie, în ceea ce priveºte naþionalitatea,
cetãþenia sau naturalizarea, cu condiþia ca aceste dispoziþii sã nu fie discriminatorii
faþã de o anumitã naþionalitate.
4. Mãsurile speciale luate cu singurul scop de a se asigura cum se cuvine progresul
unor grupuri rasiale sau etnice sau unor indivizi avînd nevoie de protecþia care poate fi
necesarã pentru a le garanta folosinþa ºi exercitarea drepturilor omului ºi a libertãþilor
fundamentale în condiþii de egalitate nu sunt considerate ca mãsuri de discriminare
rasialã, cu condiþia, totuºi, ca ele sã nu aibã drept efect menþinerea de drepturi distincte
pentru grupuri rasiale diferite ºi ca ele sã nu fie menþinute în vigoare dupã realizarea
scopurilor pentru care au fost adoptate.

Articolul 2
1. Statele pãrþi condamnã discriminarea rasialã ºi se angajeazã sã urmeze, prin toate
mijloacele potrivite ºi fãrã întîrziere, o politicã menitã sã elimine orice formã de discriminare
rasialã, sã favorizeze înþelegerea între toate rasele ºi în acest scop:
a) fiecare stat parte se angajeazã sã nu recurgã la acte sau practici de discriminare
rasialã împotriva unor persoane, grupuri de persoane sau instituþii ºi sã facã în aºa fel încît
toate autoritãþile publice ºi instituþiile publice, naþionale ºi locale sã se conformeze acestei
obligaþii;
b) fiecare stat parte se angajeazã sã nu încurajeze, sã nu apere ºi sã nu sprijine
discriminarea rasialã practicatã de vreo persoanã sau organizaþie, oricare ar fi ea;
c) fiecare stat parte trebuie sã ia mãsuri eficace pentru a reexamina politica
guvernamentalã naþionalã ºi localã ºi pentru a modifica, abroga sau anula orice lege ºi
orice reglementare avînd drept efect crearea discriminãrii rasiale sau perpetuarea ei,
acolo unde existã;
d) fiecare stat parte trebuie, prin toate mijloacele corespunzãtoare, inclusiv, dacã
împrejurãrile o cer, prin mãsuri legislative, sã interzicã discriminarea rasialã practicatã de
persoane, de grupuri sau de organizaþii ºi sã-i punã capãt;
e) fiecare stat parte se angajeazã sã favorizeze, dacã va fi cazul, organizaþiile ºi miºcãrile
integraþioniste multirasiale ºi alte mijloace de naturã a elimina barierele între rase ºi a
descuraja ceea ce tinde spre întãrirea dezbinãrii rasiale.
2. Statele pãrþi vor lua, dacã împrejurãrile o vor cere, mãsuri speciale ºi concrete în
domeniile social, economic, cultural ºi altele, pentru a asigura cum se cuvine dezvoltarea
sau protecþia anumitor grupuri rasiale sau anumitor indivizi aparþinînd acestor grupuri, în
scopul de a le garanta, în condiþii de egalitate, deplina exercitare a drepturilor omului ºi
libertãþilor fundamentale. Aceste mãsuri nu vor putea în nici un caz sã aibã drept efect
menþinerea de drepturi inegale sau deosebite pentru diversele grupuri rasiale, odatã atinse
obiectivele pentru care au fost adoptate.

Articolul 5
În conformitate cu obligaþiile fundamentale enunþate în articolul 2 al prezentei Convenþii,
statele pãrþi se angajeazã sã interzicã ºi sã elimine discriminarea rasialã sub toate formele
ºi sã garanteze dreptul fiecãruia la egalitate în faþa legii fãrã deosebire de rasã, culoare,
origine naþionalã sau etnicã, în folosinþa drepturilor urmãtoare:
a) dreptul la un tratament egal în faþa tribunalelor ºi a oricãrui alt organ de administrare
a justiþiei;
b) dreptul la securitatea persoanei ºi la protecþia statului împotriva violenþelor sau
maltratãrilor, fie din partea funcþionarilor guvernului, fie a oricãrui individ, grup sau instituþie;
c) drepturi politice, ºi anume dreptul de a participa la alegeri - de a vota ºi de a fi
candidat - dupã sistemul sufragiului universal ºi egal, dreptul de a face parte din guvern, de

Drepturile omului 21
a lua parte la conducerea treburilor publice, la orice nivel, ºi dreptul de acces, în condiþii de
egalitate, la funcþii publice;
d) alte drepturi civile, în special:
i) dreptul de a circula liber ºi de a-ºi alege reºedinþa în interiorul unui stat;
ii) dreptul de a pãrãsi orice þarã, inclusiv pe a sa, ºi de a se întoarce în þara sa;
iii) dreptul la o cetãþenie;
iv) dreptul de a se cãsãtori ºi de a-ºi alege partenerul;
v) dreptul de proprietate al oricãrei persoane, atît singurã cît ºi în asociere;
vi) dreptul de moºtenire;
vii) dreptul la libertate de gîndire, conºtiinþã ºi religie;
viii) dreptul la libertate de opinie ºi de exprimare;
ix) dreptul la libertate de întrunire ºi asociere paºnicã;
e) drepturi economice, sociale ºi culturale, în special:
i) dreptul la muncã, la libera alegere a ocupaþiei sale, la condiþii de muncã echitabile ºi
satisfãcãtoare, la protecþia împotriva ºomajului, la un salariu egal pentru muncã egalã, la o
remuneraþie echitabilã ºi satisfãcãtoare;
ii) dreptul de a înfiinþa sindicate ºi de a se afilia unor sindicate;
iii) dreptul la locuinþã;
iv) dreptul la sãnãtate, la îngrijire medicalã, la securitate socialã ºi la servicii sociale;
v) dreptul la educaþie ºi la pregãtire profesionalã;
vi) dreptul de a lua parte, în condiþii de egalitate, la activitãþi culturale;
f) dreptul de acces la toate locurile ºi serviciile destinate folosinþei publice, cum ar
fi mijloace de transport, hoteluri, restaurante, cafenele, spectacole, parcuri.

Articolul 7
Statele pãrþi se angajeazã sã ia mãsuri imediate ºi eficace în domeniile învãþãmîntului,
educaþiei, culturii ºi informaþiei, pentru a lupta împotriva prejudecãþilor ce duc la discriminare
rasialã ºi pentru a favoriza înþelegerea, toleranþa ºi prietenia între naþiuni ºi grupuri rasiale
sau etnice, ca ºi pentru a promova scopurile ºi principiile Cartei Naþiunilor Unite, ale
Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului, ale Declaraþiei Naþiunilor Unite privind
eliminarea tuturor formelor de discriminare rasialã ºi ale prezentei Convenþii.

1.7. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale

Articolul 14. Interzicerea discriminãrii

Exercitarea drepturilor ºi libertãþilor recunoscute de prezenta Convenþie trebuie sã
fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie,
opinii politice sau orice alte opinii, origine naþionalã sau socialã, apartenenþã la o
minoritate naþionalã, avere, naºtere sau orice altã situaþie.

1.8. Carta de la Paris pentru o nouã Europã

Dimensiunea umanã
Hotãrîþi sã încurajãm preþioasa contribuþie a minoritãþilor naþionale în viaþa
societãþilor noastre, ne angajãm sã îmbunãtãþim în continuare situaþia acestora. Reafirmãm
profunda convingere cã relaþiile amicale între popoarele noastre, precum ºi pacea,
dreptatea, stabilitatea ºi democraþia reclamã protejarea identitãþii etnice, culturale,
lingvistice ºi religioase a minoritãþilor naþionale ºi crearea condiþiilor pentru promovarea
acestei identitãþi. Declarãm cã problemele referitoare la minoritãþile naþionale pot fi
soluþionate în mod satisfãcãtor numai într-un cadru politic democratic. Totodatã,
recunoaºtem cã drepturile persoanelor aparþinînd minoritãþilor naþionale trebuie respectate
pe deplin, ca parte a drepturilor universale ale omului.
Ne exprimãm hotãrîrea de a lupta împotriva tuturor formelor de urã rasialã sau etnicã,
de antisemitism, xenofobie ºi discriminare faþã de orice persoanã, precum ºi de persecuþie
pentru motive religioase sau ideologice.
22 Ghidul ziaristului
1.9. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 17. Cetãþenia Republicii Moldova

(1) Cetãþenia Republicii Moldova se dobîndeºte, se pãstreazã ori se
pierde în condiþiile prevãzute de legea organicã.
(2) Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetãþenia sa ºi nici de
dreptul de a-ºi schimba cetãþenia.

Vezi, de asemenea, Legea cetãþeniei nr.1024-XIV din 02.06.2000 (Monitorul Oficial

al Republicii Moldova nr.98-101/709 din 10.08.2000)

1.10. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 15
1. Orice individ are dreptul la o cetãþenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetãþenia sa nici de dreptul de a-ºi schimba
cetãþenia.

1.11. Convenþia europeanã cu privire la cetãþenie

Articolul 4. Principiile
Normele interne cu privire la cetãþenie ale fiecãrui Stat Parte trebuie sã corespundã
urmãtoarelor principii:
a) fiecare persoanã are dreptul la cetãþenie;
b) apatridia se evitã;
c) nimeni nu poate fi privat de cetãþenia sa în mod arbitrar;
d) nici cãsãtoria, nici desfacerea unei cãsãtorii dintre un cetãþean al unui Stat
Parte ºi un strãin, nici schimbarea cetãþeniei unuia dintre soþi în timpul cãsãtoriei nu va
afecta în mod automat cetãþenia celuilalt soþ.

Articolul 5. Nediscriminarea
1) Normele unui stat cu privire la cetãþenie nu pot conþine diferenþieri sau include
practici echivalente cu discriminarea bazate pe sex, religie, rasã, culoare sau origine
naþionalã ori etnicã.
2) Fiecare Stat Parte se bazeazã pe principiul nediscriminãrii cetãþenilor sãi indiferent
de faptul dacã aceºtia au dobîndit cetãþenia prin naºtere sau ulterior.

Articolul 14. Condiþiile pluralitãþii de cetãþenii ex lege

1. Statul Parte permite:
a) copiilor, care au dobîndit automat, de la naºtere, cetãþeniile cîtorva state, sã pãstreze
aceste cetãþenii;
b) cetãþenilor sãi sã posede altã cetãþenie în cazul în care aceastã cetãþenie se
dobîndeºte automat ca urmare a cãsãtoriei;
2) Pãstrarea cetãþeniei prevãzutã la paragraful 1) se reglementeazã de prevederile
corespunzãtoare ale articolului 7 din prezenta Convenþie.

Articolul 15. Alte cazuri posibile de pluralitate de cetãþenii

Dispoziþiile prezentei Convenþii nu limiteazã dreptul Statelor Pãrþi de a determina în
legislaþia sa internã:
a) dacã îºi pãstreazã sau îºi pierd cetãþenia sa cetãþenii care dobîndesc sau deþin
cetãþenia altui stat;
b) este sau nu renunþarea la o altã cetãþenie sau pierderea acesteia o condiþie
pentru dobîndirea sau pãstrarea cetãþeniei sale.

Drepturile omului 23
1.12. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 18. Protecþia cetãþenilor Republicii Moldova

(1) Cetãþenii Republicii Moldova beneficiazã de protecþia statului atît
în þarã, cît ºi în strãinãtate.
(2) Cetãþenii Republicii Moldova nu pot fi extrãdaþi sau expulzaþi din
þarã.

1.13. Declaraþia Universalã a drepturilor omului

Articolul 6
Fiecare are dreptul sã i se recunoascã personalitatea sa juridicã, oriunde s-ar afla.

1.14. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 19 Statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor

(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii au aceleaºi drepturi ºi îndatoriri ca
ºi cetãþenii Republicii Moldova, cu excepþiile stabilite de lege.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot fi extrãdaþi numai în baza unei
convenþii internaþionale, în condiþii de reciprocitate sau în temeiul hotãrîrii
instanþei de judecatã.
(3) Dreptul de azil se acordã ºi se retrage în condiþiile legii, cu
respectarea tratatelor internaþionale la care Republica Moldova este
parte.

1.15. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale. Protocolul nr. 7

Articolul 1. Garanþii procedurale în cazul expulzãrilor de strãini

1. Un strãin care îºi are reºedinþa în mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi
expulzat decît în temeiul executãrii unei hotãrîri luate conform legii ºi el trebuie sã poatã:
a) sã prezinte motivele care pledeazã împotriva expulzãrii sale;
b) sã cearã examinarea cazului sãu; ºi
c) sã cearã sã fie reprezentat în acest scop în faþa autoritãþilor competente sau a
uneia ori a mai multor persoane desemnate de cãtre aceastã autoritate.
2. Un strãin poate fi expulzat înainte de exercitarea drepturilor enumerate în paragraful
1 a), b) ºi c) al acestui articol, atunci cînd expulzarea este necesarã în interesul ordinii
publice sau se întemeiazã pe motive de securitate naþionalã.

1.16. Convenþia europeanã de extrãdare

Articolul 2. Fapte care dau loc la extrãdare

1. Vor da loc la extrãdare faptele pedepsite de legile pãrþii solicitante ºi ale pãrþii
solicitate cu o pedeapsã privativã de libertate sau cu o mãsurã de siguranþã privativã de
libertate de cel puþin un an sau cu o pedeapsã mai severã.
Cînd pe teritoriul pãrþii solicitante a intervenit o condamnare la o pedeapsã ori cînd s-
a aplicat o mãsurã de siguranþã, sancþiunea pronunþatã va trebui sã fie de o duratã de cel
puþin 4 luni.
Articolul 3. Infracþiuni politice
1. Extrãdarea nu se va acorda, dacã infracþiunea pentru care este cerutã este
consideratã de partea solicitatã ca infracþiune politicã sau ca faptã conexã unei asemenea
infracþiuni.
2. Aceeaºi regulã se va aplica, dacã partea solicitatã are motive temeinice de a
crede ca cererea de extrãdare motivatã printr-o infracþiune de drept comun a fost

24 Ghidul ziaristului
prezentatã în vederea urmãririi sau pedepsirii unei persoane pentru considerente de rasã,
de religie, de naþionalitate sau de opinii politice ori cã situaþia acestei persoane riscã sã
fie agravatã pentru unul sau altul dintre aceste motive.
3. În aplicarea prezentei Convenþii, atentatul la viaþa unui ºef de stat sau a unui
membru al familiei sale nu va fi considerat ca infracþiune politicã.
4. Aplicarea prezentului articol nu va afecta obligaþiile pe care pãrþile le vor fi asumat
sau le vor asuma potrivit oricãrei alte convenþii internaþionale cu caracter multilateral.

Articolul 5. Infracþiuni fiscale

În materie de taxe ºi impozite, de vamã ºi de schimb valutar, extrãdarea se va
acorda, în condiþiile prevãzute de prezenta Convenþie, numai dacã s-a hotãrît astfel între
pãrþile contractante pentru fiecare infracþiune sau categorie de infracþiuni.

Articolul 6. Extrãdarea naþionalilor

1. a) Orice parte contractantã are dreptul sã refuze extrãdarea resortisanþilor sãi.
b) Fiecare parte contractantã va putea, printr-o declaraþie fãcutã odatã cu semnarea
sau cu depunerea instrumentului sãu de ratificare sau de aderare, sã defineascã, în
ceea ce o priveºte, termenul de resortisant în înþelesul prezentei Convenþii.
c) Calitatea de resortisant se va aprecia la data hotãrîrii asupra extrãdãrii. Totuºi,
dacã aceastã calitate nu este recunoscutã decît între data hotãrîrii ºi data avutã în
vedere pentru predare, partea solicitatã vã putea, de asemenea, sã se prevaleze de
dispoziþia alin. a) al prezentului paragraf.
2. Dacã partea solicitatã nu-ºi extrãdeazã propriul resortisant, ea va trebui, la cererea
pãrþii solicitante, sã supunã cauza autoritãþilor competente, astfel încît sã se poatã exercita
urmãriri judiciare, dacã este cazul. În acest scop, dosarele, informaþiile ºi obiectele privind
infracþiunea se vor transmite gratuit pe calea prevãzutã la paragraful 1 al art. 12. Partea
solicitantã va fi informatã despre rezultatul cererii sale.

1.17. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 20. Accesul liber la justiþie

(1) Orice persoanã are dreptul la satisfacþie efectivã din partea
instanþelor judecãtoreºti competente împotriva actelor care violeazã
drepturile, libertãþile ºi interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi accesul la justiþie.

Articolul 21. Prezumþia nevinovãþiei

Orice persoanã acuzatã de un delict este prezumatã nevinovatã pînã
cînd vinovãþia sa va fi doveditã în mod legal, în cursul unui proces
judiciar public, în cadrul cãruia i s-au asigurat toate garanþiile necesare
apãrãrii sale.

Articolul 22. Neretroactivitatea legii

Nimeni nu va fi condamnat pentru acþiuni sau omisiuni care, în
momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se
va aplica nici o pedeapsã mai asprã decît cea care era aplicabilã în
momentul comiterii actului delictuos.

Articolul 23. Dreptul fiecãrui om de a-ºi cunoaºte drepturile ºi

îndatoririle
(1) Fiecare om are dreptul sã i se recunoascã personalitatea juridicã.
(2) Statul asigurã dreptul fiecãrui om de a-ºi cunoaºte drepturile ºi
îndatoririle. În acest scop statul publicã ºi face accesibile toate legile ºi
alte acte normative.

Drepturile omului 25
2. DREPTUL LA VIAÞÃ ªI LA INTEGRITATE FIZICÃ ªI PSIHICÃ

2.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 24. Dreptul la viaþã ºi la integritate fizicã ºi psihicã

(1) Statul garanteazã fiecãrui om dreptul la viaþã ºi la integritate fizicã
ºi psihicã.
(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente
crude, inumane ori degradante.
(3) Pedeapsa cu moartea este abolitã. Nimeni nu poate fi condamnat
la o asemenea pedeapsã ºi nici executat decît numai pentru acte
sãvîrºite în timp de rãzboi sau de pericol iminent de rãzboi ºi numai în
condiþiile legii.

2.2. Legea cu privire la Procuraturã

Articolul 10. Conducerea ºi exercitarea urmãririi penale

(2) Pentru realizarea acestei funcþii, procurorul este în drept:
d) sã cearã organelor de urmãrire penalã luarea de mãsuri pentru protejarea vieþii ºi
pentru siguranþa pãrþilor vãtãmate, martorilor ºi membrilor familiilor lor sau sã se asigure cã
aceste mãsuri au fost deja luate.

Articolul 12. Exercitarea controlului asupra respectãrii legilor în locurile de

recluziune
(1) Procurorul, în modul stabilit de lege, exercitã controlul asupra legalitãþii aflãrii per-
soanelor în instituþiile de detenþiune preventivã, izolatoarele de anchetã penalã,
penitenciare ºi în alte instituþii de executare a pedepselor ºi mãsurilor de constrîngere,
inclusiv în spitale în caz de acordare a asistenþei psihiatrice fãrã liberul consimþãmînt al
persoanei.
(2) În cazul depistãrii de cãtre procuror a persoanei þinute ilegal în locurile menþionate
la alin.(1), aceasta este eliberatã imediat prin ordonanþã a procurorului.

2.3. Legea cu privire la poliþie

Articolul 4. Activitatea poliþiei ºi drepturile cetãþenilor

(…) Poliþia asigurã protecþia de stat a pãrþii vãtãmate, a martorilor ºi a altor persoane
care acordã ajutor în procesul penal.
(…)Poliþia asigurã dreptul la apãrare juridicã ºi alte drepturi ale persoanelor reþinute
ºi puse sub stare de arest, comunicã locul lor de aflare rudelor, administraþiei de la locul de
lucru sau de învãþãturã ºi în caz de necesitate ia mãsuri pentru a le acorda asistenþã
medicalã urgentã ºi pentru a înlãtura pericolul ce ameninþã viaþa, sãnãtatea ºi bunurile
cuiva în urma reþinerii sau punerii sub stare de arest a persoanelor menþionate.

Articolul 12. Atribuþiile poliþiei

Poliþia este obligatã:
1) sã ia mãsuri pentru apãrarea vieþii, sãnãtãþii, onoarei, demnitãþii ºi averii cetãþenilor
în cazurile în care ei sînt ameninþaþi de acþiuni nelegitime, de alt pericol;
5) sã exercite mãsurile de protecþie de stat a pãrþii vãtãmate, a martorilor ºi a altor
persoane care acordã ajutor la depistarea, prevenirea, curmarea, cercetarea ºi
descoperirea crimelor, la examinarea judiciarã a dosarelor penale, în conformitate cu legislaþia
în vigoare;
11) sã ia mãsuri urgente pentru salvarea oamenilor, pentru acordarea de ajutor la
26 Ghidul ziaristului
paza averii rãmase fãrã supraveghere în cazurile de accidente, catastrofe, incendii,
calamitãþi naturale ºi în urma altor circumstanþe externe; sã participe, în conformitate cu
legea, la asigurarea regimului juridic al stãrii excepþionale sau de rãzboi ºi a formelor
speciale de guvernare în cazul instituirii lor pe întreg teritoriul Republicii Moldova sau
în unele localitãþi, precum ºi la înfãptuirea mãsurilor de carantinã în caz de epidemii ºi de
epizootii;
16) sã asigure respectarea regulilor de deschidere ºi funcþionare a obiectivelor
construite cu permisiune specialã, a regulilor de achiziþionare, pãstrare ºi transportare
a armelor, muniþiilor, substanþelor ºi a materialelor explozive, a altor obiecte ºi substanþe
care intrã în lista stabilitã de legislaþie;
37) sã asigure securitatea personalã ºi patrimonialã a martorilor, a victimelor ºi a altor
persoane, a cãror viaþã, sãnãtate ºi avere sînt ameninþate de pericol în legãturã cu ajutorul
acordat de ei organelor de ocrotire a normelor de drept pentru prevenirea ºi descoperirea
crimelor.

Articolul 14. Condiþiile ºi limitele aplicãrii forþei, mijloacelor speciale ºi a armei de

foc
Poliþia are dreptul sã aplice forþa fizicã, mijloacele speciale ºi arma de foc în cazurile ºi
în modul prevãzute de prezenta lege.
Aplicarea forþei, mijloacelor speciale sau a armei de foc trebuie sã fie precedatã de un
avertisment privind intenþia recurgerii la ele cu acordarea unui timp suficient pentru reacþia
de rãspuns, cu excepþia cazurilor în care tergiversarea aplicãrii forþei fizice, a mijloacelor
speciale ºi a armei genereazã un pericol direct pentru viaþa ºi sãnãtatea cetãþenilor ºi
a colaboratorilor poliþiei, poate conduce la alte urmãri grave.
Arma de foc nu se aplicã contra femeilor ºi minorilor, persoanelor de vîrstã înaintatã,
precum ºi contra oamenilor cu evidente deficienþe fizice, cu excepþia cazurilor în care ei au
sãvîrºit un atac armat, opun rezistenþã folosind arme sau au sãvîrºit un atac în grup, ce
ameninþã viaþa ºi sãnãtatea oamenilor, dacã acþiunile de acest fel nu pot fi respinse pe
alte cãi ºi cu alte mijloace.
În toate cazurile cînd aplicarea forþei nu poate fi evitatã, colaboratorii poliþiei sînt
datori sã se strãduiascã sã aducã o daunã cît mai micã sãnãtãþii, onoarei, demnitãþii ºi
bunurilor cetãþenilor, de asemenea sã asigure acordarea asistenþei medicale victimelor.

Articolul 15. Aplicarea forþei fizice

Colaboratorii poliþiei aplicã forþa fizicã, inclusiv procedee speciale de luptã, pentru
curmarea infracþiunilor, pentru înfrîngerea rezistenþei opuse cerinþelor legale, dacã
metodele nonviolente nu asigurã îndeplinirea obligaþiilor ce le revin.

Articolul 16. Aplicarea mijloacelor speciale

Colaboratorii poliþiei aplicã cãtuºe, bastoane de cauciuc, mijloace de imobilizare,
substanþe lacrimogene ºi substanþe colorante speciale, dispozitive audio-vizuale de
influenþã psihologicã, mijloace de distrugere a obstacolelor ºi de oprire forþatã a
mijloacelor de transport, tunuri de apã, maºini blindate ºi alte mijloace din dotarea poliþiei,
precum ºi cîinii de serviciu în urmãtoarele cazuri:
1) în timpul respingerii atacurilor asupra cetãþenilor, asupra colaboratorilor poliþiei ºi
a altor persoane aflate în exerciþiul funcþiunii sau la datoria obºteascã de menþinere a
ordinii publice ºi de combatere a criminalitãþii;
2) în timpul eliberãrii ostaticilor:
3) în timpul curmãrii dezordinelor de masã ºi încãlcãrilor în grup a ordinii publice;
4) în timpul respingerii atacurilor asupra unor clãdiri, unor încãperi, unor construcþii
ºi unor mijloace de transport, indiferent de apartenenþa lor, sau în timpul eliberãrii obiectelor
deja ocupate;
5) în timpul reþinerii ºi aducerii la poliþie sau în altã încãpere de serviciu a persoanelor
ce au sãvîrºit infracþiuni, precum ºi în timpul escortãrii ºi deþinerii persoanelor reþinute ºi
a persoanelor supuse arestului, persoanelor puse sub stare de arest, dacã ele nu se

Drepturile omului 27
subordoneazã sau opun rezistenþã colaboratorilor poliþiei, precum ºi în cazul în care sînt
temeiuri pentru a presupune cã ele pot sã evadeze, sã pricinuiascã daune persoanelor din
preajma lor sau lor înºiºi;
6) în timpul curmãrii neîndeplinirii premeditate a cerinþelor legitime ale colaboratorilor
poliþiei ºi ale altor persoane aflate în exerciþiul funcþiunii sau la datoria obºteascã de
menþinere a ordinii publice ºi de combatere a criminalitãþii.

Articolul 17. Aplicarea ºi folosirea armei de foc

Colaboratorii poliþiei au dreptul sã deþinã, sã aibã asupra lor în permanenþã, sã aplice
ºi sã foloseascã arme de foc.
Arma de foc este folositã ca mãsurã extremã de cãtre colaboratorii poliþiei în urmãtoarele
cazuri:
pentru apãrarea cetãþenilor ºi pentru autoapãrare contra unor atacuri ce constituie
un pericol real pentru viaþa sau sãnãtatea lor, precum ºi pentru prevenirea capturãrii prin
violenþã a armei de foc;
pentru respingerea unui atac în grup sau atac armat asupra colaboratorilor poliþiei,
asupra altor persoane aflate în exerciþiul funcþiunii sau la datoria obºteascã de menþinere
a ordinii publice ºi de combatere a criminalitãþii, precum ºi pentru respingerea atacurilor de
altã naturã ce pericliteazã viaþa sau sãnãtatea lor;
pentru eliberarea ostaticilor, dacã viaþa sau sãnãtatea lor se aflã în pericol;
pentru respingerea unor atacuri în grup sau atacuri armate asupra unor obiective
importante, aflate sub pazã, asupra încãperilor de locuit ºi de menire gospodãreascã ale
cetãþenilor, asupra sediilor autoritãþilor publice ºi organizaþiilor obºteºti, întreprinderilor,
instituþiilor ºi organizaþiilor, dacã existã un pericol real pentru viaþa sau sãnãtatea
persoanelor care se aflã în ele, pentru respingerea atacurilor asupra personalului militar ºi
de serviciu al organelor de poliþie;
pentru reþinerea persoanei care opune rezistenþã armatã ori care a fost surprinsã în
momentul sãvîrºirii unei infracþiuni grave, sau a delicventului care evadeazã de sub arest,
precum ºi a unei persoane înarmate care refuzã sã se subordoneze cerinþei legale de a
depune arma, cînd este imposibilã înfrîngerea rezistenþei sau reþinerea delicventului pe alte
cãi ºi cu alte mijloace.
Drept atentat la securitatea personalã a colaboratorului poliþiei, pe lîngã alte acþiuni,
este calificatã ºi apropierea infractorului de el la mai puþin de trei metri, dupã ce a fost somat
sã se opreascã.
Efectuarea unei împuºcãturi asupra þintei este consideratã drept aplicare a armei.

Articolul 22. Atribuþiile colaboratorilor poliþiei

Fiecare colaborator al poliþiei, pe întreg teritoriul Republicii Moldova, indiferent de
funcþia pe care o deþine, de locul în care se aflã în timpul sau în afara orelor de program,
în cazul în care cetãþenii ºi persoanele oficiale se adreseazã cu o declaraþie sau cu o
sesizare asupra unor cazuri ce pericliteazã securitatea personalã sau securitatea publicã,
ori în cazul în care el însuºi constatã asemenea evenimente, este dator:
1) sã comunice despre aceasta celui mai apropiat organ de poliþie;
2) pînã la sosirea persoanelor oficiale împuternicite, sã ia mãsurile posibile pentru
prevenirea ºi curmarea infracþiunii, pentru salvarea oamenilor, pentru acordarea primului
ajutor persoanelor care au nevoie de el, pentru identificarea ºi reþinerea persoanelor care
au sãvîrºit infracþiuni, pentru depistarea martorilor oculari ai infracþiunii ºi pentru paza
locului în care s-a produs evenimentul.

2.4. Legea cu privire la arestarea preventivã

Articolul 17. Dreptul la securitatea personalã

În cazul apariþiei vreunui pericol pentru viaþa ºi sãnãtatea prevenitului, acesta este
în drept sã prezinte colaboratorului locului de arest preventiv o cerere de a fi transferat
într-o încãpere unde pericolul dat lipseºte. În cazul acesta, persoana cu funcþii de
28 Ghidul ziaristului
rãspundere este obligatã sã ia mãsuri urgente pentru a transfera prevenitul într-un loc
nepericulos.
Articolul 34. Aplicarea forþei fizice, a mijloacelor speciale ºi a armei de foc
(1) Colaboratorii locurilor de arest preventiv aplicã forþa fizicã, mijloacele speciale ºi
arma de foc numai în cazurile prevãzute de prezenta lege.
(2) Aplicarea forþei fizice, a mijloacelor speciale ºi a armei de foc trebuie sã fie
precedatã, dacã o permit împrejurãrile, de un avertisment, acordîndu-se timp suficient
pentru reacþia de rãspuns.
(3) Forþa fizicã, în formã de procedee speciale de luptã, ºi mijloacele speciale pot
fi aplicate în locurile de arest preventiv împotriva preveniþilor pentru a curma contravenþiile
sãvîrºite de aceºtia sau pentru a înfrînge împotrivirea acestora cerinþelor legitime ale
colaboratorilor locului de arest preventiv în cazul cînd metodele nonviolente nu asigurã
încetarea contravenþiilor sau executarea cerinþelor legale.
(4) Forþa fizicã ºi mijloacele speciale se aplicã þinîndu-se cont de caracterul contravenþiei,
de personalitatea contravenientului, precum ºi de împrejurãrile ºi situaþiile concrete.
(5) În cazul în care este imposibil de a evita aplicarea forþei fizice ºi a mijloacelor
speciale, nu se vor depãºi mãsurile necesare administraþiei locului de arest preventiv
pentru executarea obligaþiilor, aducîndu-se prejudicii cît mai mici sãnãtãþii
contravenienþilor. În caz de necesitate, administraþia locului de arest preventiv este obligatã
sã acorde victimelor asistenþã medicalã de urgenþã.
(6) Mijloacele speciale pot fi aplicate în locurile de arest preventiv în urmãtoarele
cazuri:
a) pentru a respinge atacul prevenitului asupra colaboratorilor locului de arest
preventiv, asupra altor preveniþi, precum ºi asupra altor persoane;
b) pentru a reprima tulburãrile de masã sau încãlcarea în grup a regimului de deþinere
sub arest;
c) pentru a reþine prevenitul care nu se supune colaboratorilor locului de arest
preventiv;
d) pentru a elibera ostaticii, clãdirile, încãperile, instalaþiile ºi mijloacele de transport
acaparate de preveniþi;
e) pentru a curma evadãrile preveniþilor din locurile de arest preventiv sau de sub
escortã;
f) pentru a suprima tentativa prevenitului de a dãuna celor din jur ori sie însuºi;
g) cînd prevenitul manifestã agresivitate.
(7) În calitate de mijloace speciale pot fi aplicate:
a) bastoane de cauciuc, în cazurile prevãzute la alin.(6) lit. a), b), c) ºi d);
b) cãtuºe, în cazurile prevãzute la alin.(6) lit.c), e), f) ºi g), iar în cazul cînd lipsesc
cãtuºele, colaboratorii locului de arest preventiv au dreptul sã-l lege pe prevenit cu mijloacele
disponibile;
c) dispozitive audiovizuale cu influenþã psihologicã ºi de sustragere, în cazurile
prevãzute la alin.(6) lit. a), b), c) ºi d);
d) mijloace de distrugere a obstacolelor, în cazurile prevãzute la alin.(6) lit.d);
e) aruncãtoare de apã ºi maºini blindate, în cazurile prevãzute la alin.(6) lit.b) ºi d);
f) cîini de serviciu, în cazurile prevãzute la alin.(6) lit. a), b), c) ºi d);
g) arme cu gaze, în cazurile prevãzute la alin.(6) lit.a), b), c), d), e) ºi f).
(8) În cazul în care preveniþii opun rezistenþã colaboratorilor locului de arest preventiv,
manifestã agresivitate sau comit alte acte de violenþã, cu permisiunea ºi în prezenþa
lucrãtorului medical ei pot fi puºi în camera pentru calmarea persoanelor agresive ºi pot
fi îmbrãcaþi în cãmaºe de forþã.
(12) Arma de foc se aplicã în locurile de arest preventiv în cazurile cînd au fost
folosite deja toate metodele ºi mijloacele posibile ori cînd din lipsã de timp este imposibil
a le folosi.
(13) În locurile de arest preventiv, arma de foc poate fi aplicatã:
a) pentru a apãra de atacul prevenitului colaboratorii locului de arest preventiv,
preveniþii, alte persoane, a cãror viaþã ºi sãnãtate sînt puse în pericol;

Drepturile omului 29
 b) pentru a respinge atacul prevenitului asupra colaboratorilor locului de arest
preventiv ºi asupra altor persoane, în scopul acaparãrii armelor acestora;
c) pentru a elibera ostaticii, clãdirile, încãperile, instalaþiile ºi mijloacele de transport
acaparate de preveniþi;
d) pentru a reþine prevenitul care opune rezistenþã armatã sau care este surprins în
momentul sãvîrºirii unei infracþiuni grave contra vieþii sau sãnãtãþii colaboratorilor locului
de arest preventiv ºi a altor persoane ori contra proprietãþii ºi care încearcã sã se ascundã,
fie pentru a reþine persoana înarmatã care nu se supune cererii legitime a colaboratorilor
locului de arest preventiv de a depune arma;
e) pentru a contracara evadarea prevenitului din locurile de arest preventiv sau de sub
escortã;
f) pentru a contracara tentativele de eliberare forþatã a preveniþilor.
(17) Persoanele împotriva cãrora au fost aplicate forþa fizicã, mijloacele speciale
sau arma de foc sînt supuse unui examen medical obligatoriu.
(18) Administraþia locului de arest preventiv este obligatã sã anunþe neîntîrziat în scris
procurorul despre cazurile de deces, de rãnire sau de cauzare a leziunilor corporale grave ºi
de grad mediu, ca urmare a aplicãrii forþei fizice, a mijloacelor speciale sau a armei de foc.
(19) Depãºirea de cãtre colaboratorii locului de arest preventiv a împuternicirilor la
aplicarea forþei fizice, a mijloacelor speciale sau a armei de foc atrage dupã sine rãspunderea
prevãzutã de legislaþie.

2.5. Legea cu privire la expertiza judiciarã

Articolul 29. Apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale persoanei supuse

expertizei
(1) Este interzisã restrîngerea drepturilor persoanei supuse expertizei, excepþie
fãcînd cazurile cînd legislaþia de procedurã prevede temeiuri pentru o astfel de restrîngere.
(2) Este interzisã recurgerea la aplicarea violenþei, ameninþãrii, înºelãciunii ºi altor
mijloace ilegale în scopul obþinerii informaþiei de la persoana supusã expertizei.
(3) Persoanei internate în instituþia medicalã pentru a fi supusã expertizei i se asigurã
posibilitatea de a avea întrevederi cu apãrãtorul sau cu reprezentantul ei legal, admis la
proces, în condiþii ce exclud divulgarea informaþiei altor persoane.

Articolul 30. Condiþiile þinerii în staþionarele de psihiatrie

(1) La ordonarea expertizei psihiatrico-legale, persoanele supuse mãsurii preventive
sub formã de arest sînt þinute în secþii special utilate în acest scop. Þinerea în aceste secþii
a persoanelor care nu se aflã sub arest preventiv nu este permisã. Paza ºi mãsurile de
securitate sînt asigurate, în conformitate cu legislaþia, de serviciile respective ale Ministerului
Afacerilor Interne.
(2) Deservirea materialã, asistenþa medicalã ºi sanitaro-igienicã a persoanelor internate
în staþionarele de psihiatrie se efectueazã în conformitate cu legislaþia privind ocrotirea
sãnãtãþii.

Articolul 31. Metodele de cercetare aplicate la examinarea persoanelor supuse

expertizei
(1) La examinarea persoanelor supuse expertizei nu este permisã aplicarea metodelor
de cercetare însoþite de senzaþii puternice de durere, care pot avea efecte negative
asupra sãnãtãþii, precum ºi a celor interzise în practica medicalã.

2.6. Legea privind asistenþa psihiatricã

Articolul 4. Liberul consimþãmînt la solicitarea asistenþei psihiatrice

(1) Se acordã asistenþã psihiatricã la solicitarea benevolã a persoanei sau cu
consimþãmîntul ei, cu excepþia cazurilor prevãzute de prezenta lege.
(2) Persoanelor în vîrstã de pînã la 18 ani (în cele ce urmeazã minori), precum ºi
30 Ghidul ziaristului
persoanelor declarate, în modul stabilit de lege, incapabile li se acordã asistenþã psihiatricã
la cererea sau cu consimþãmîntul reprezentanþilor lor legali, în condiþiile prezentei legi.
Articolul 5. Drepturile persoanelor suferinde de tulburãri psihice
(2) În cazul acordãrii de asistenþã psihiatricã, persoana suferindã de tulburãri psihice
are dreptul:
a) la atitudine umanã ºi cuviincioasã, care sã excludã jignirea demnitãþii umane;
b) la informaþii privind drepturile sale, caracterul tulburãrilor psihice ºi metodele de
tratament, expuse într-o formã accesibilã lui, þinîndu-se cont de starea lui psihicã;
c) sã fie spitalizat în staþionarul de psihiatrie numai pentru durata examenului
medical ºi a tratamentului;
d) la toate tipurile de tratament (inclusiv balneo-sanatorial) conform indicaþiilor
terapeutice;
e) la asistenþã psihiatricã în condiþii conforme normelor de igienã ºi sanitãrie;
f) sã accepte în prealabil folosirea sa ca obiect al experimentelor medicale, al cercetãrilor
ºtiinþifice sau al procesului didactic, fotografierea, filmarea, videoimprimarea sa ºi sã
renunþe oricînd la aceste acþiuni;
g) sã solicite invitarea oricãrui specialist, cu consimþãmîntul acestuia, care sã participe
la acordarea de asistenþã psihiatricã sau sã conlucreze în comisia medicalã pentru
problemele reglementate de prezenta lege;
h) la asistenþa avocatului, reprezentantului legal sau a unei alte persoane, în modul
stabilit de lege.

Articolul 11. Acceptarea tratamentului

(1) Tratamentul persoanelor suferinde de tulburãri psihice se efectueazã cu liberul
lor consimþãmînt scris, excepþie fãcînd cazurile prevãzute la alin.(4).
(2) Medicul, þinînd seama de starea psihicã a pacientului, este obligat sã-i punã la
dispoziþie, într-o formã accesibilã, informaþii despre caracterul tulburãrii psihice, despre
scopul, metodele, inclusiv cele alternative, despre durata tratamentului, senzaþiile
dureroase, riscul posibil, efectele secundare ºi rezultatele scontate. Informaþiile furnizate se
consemneazã în documentaþia medicalã.
(3) Consimþãmîntul pentru tratarea minorilor, precum ºi a persoanelor declarate,
în modul stabilit de lege, incapabile, îl dau reprezentanþii lor legali dupã ce li s-au
comunicat informaþiile prevãzute la alin.(2).
(4) Tratamentul poate fi efectuat fãrã liberul consimþãmînt al persoanei suferinde de
tulburãri psihice sau al reprezentantului ei legal numai în cazul aplicãrii unor mãsuri
medicale coercitive, în conformitate cu prevederile Codului penal, precum ºi în cazul
spitalizãrii fãrã liberul consimþãmînt în conformitate cu art.28. În astfel de cazuri, cu
excepþia celor de urgenþã, tratamentul se aplicã în temeiul hotãrîrii comisiei de medici psihiatri.
(5) Este inadmisibilã tratarea tulburãrilor psihice ale persoanelor specificate la alin.(4)
prin metode chirurgicale ºi de altã naturã ce au urmãri ireversibile, precum ºi aplicarea a noi
medicamente, fundamentate ºtiinþific, dar neadmise încã spre utilizare în masã.

Articolul 12. Refuzul tratamentului

(1) Persoana suferindã de o tulburare psihicã sau reprezentantul ei legal are dreptul
sã refuze tratamentul propus sau sã-l întrerupã, cu excepþia cazurilor prevãzute la art.11
alin.(4).
(2) Persoana care refuzã sau întrerupe tratamentul ori reprezentantul ei legal
trebuie sã primeascã lãmuriri asupra posibilelor consecinþe. Refuzul tratamentului sau
întreruperea lui, informaþiile oferite asupra eventualelor consecinþe se consemneazã în
documentaþia medicalã ºi se semneazã de cãtre pacient sau de reprezentantul sãu ºi de
medicul psihiatru.

Articolul 21. Independenþa medicului psihiatru în acordarea de asistenþã psihiatricã

(1) La acordarea de asistenþã psihiatricã, medicul psihiatru este independent în luarea
de decizii, cãlãuzindu-se numai de indicaþiile terapeutice, de datoria sa de medic ºi de lege.

Drepturile omului 31
 Articolul 22. Examenul psihiatric
(2) Examenul psihiatric, precum ºi cel profilactic, se efectueazã la cererea sau cu
consimþãmîntul persoanei. Examenul psihiatric ºi cel profilactic al minorului se face la
cererea sau cu consimþãmîntul pãrinþilor ori al altui reprezentant legal al lui. Examenul
psihiatric ºi cel profilactic al persoanei declarate, în modul stabilit de lege, incapabilã se
face la cererea sau cu consimþãmîntul reprezentantului ei legal. În cazul împotrivirii unuia
dintre pãrinþi ori al lipsei pãrinþilor sau a unui alt reprezentant legal, examenul minorului
se efectueazã conform deciziei organului de tutelã ºi curatelã, decizie care poate fi
contestatã în instanþã judecãtoreascã.
(3) Medicul care efectueazã examenul psihiatric este obligat sã se prezinte ca psihiatru
persoanei ºi reprezentantului ei legal, cu excepþia cazurilor prevãzute la alin.(4) lit. a).
(4) Examenul psihiatric poate fi efectuat fãrã consimþãmîntul persoanei sau al
reprezentantului ei legal în cazul în care aceasta sãvîrºeºte acþiuni ce servesc drept
temei pentru presupunerea unor tulburãri psihice grave, care condiþioneazã:
a) pericolul nemijlocit pentru sine sau pentru cei din jur;
b) incapacitatea de satisfacere independentã a necesitãþilor vitale;
c) prejudiciul grav sãnãtãþii sale dacã nu i se va acorda asistenþã psihiatricã.
(5) Examenul psihiatric poate fi efectuat fãrã consimþãmîntul persoanei sau al
reprezentantului ei legal dacã aceasta este supravegheatã prin dispensarizare conform
art.26 alin.(1).
(6) Datele examenului psihiatric ºi avizul privind sãnãtatea psihicã se înscriu în
documentaþia medicalã, în care se consemneazã, de asemenea, cauzele solicitãrii
asistenþei medicale psihiatrice ºi indicaþiile terapeutice.

Articolul 23. Examenul psihiatric exercitat fãrã liberul consimþãmînt al persoanei

sau al reprezentantului ei legal
(1) În cazurile prevãzute la art.22 alin.(4) lit.a) ºi alin.(5), medicul psihiatru decide
personal asupra efectuãrii de examen psihiatric fãrã consimþãmîntul persoanei sau al
reprezentantului ei legal.
(2) În cazurile prevãzute la art.22 alin.(4) lit.b) ºi c), medicul psihiatru, în temeiul
hotãrîrii judecãtoreºti, decide efectuarea examenului psihiatric fãrã liberul consimþãmînt
al persoanei sau al reprezentantului ei legal.

Articolul 27. Temeiurile pentru spitalizare în staþionarul de psihiatrie

(1) Temei pentru spitalizare în staþionarul de psihiatrie pot servi tulburãrile psihice,
decizia medicului psihiatru de efectuare a examenului sau tratamentului în condiþii de
staþionar sau hotãrîrea judecãtoreascã.
(2) Drept temei pentru spitalizare în staþionarul de psihiatrie poate servi, de
asemenea, necesitatea efectuãrii unei expertize psihiatrice în cazurile ºi modul prevãzut
de lege.
(3) Spitalizarea în staþionarul de psihiatrie, cu excepþia cazurilor prevãzute la art.28, se
face la cererea sau cu liberul consimþãmînt al persoanei.
(4) Minorul poate fi spitalizat în staþionarul de psihiatrie la cererea sau cu liberul
consimþãmînt al pãrinþilor sau al altui reprezentant legal. Persoana declaratã, în modul
stabilit de lege, incapabilã este spitalizatã la cererea sau cu liberul consimþãmînt al
reprezentantului ei legal. În cazul împotrivirii unuia dintre pãrinþi ori al lipsei pãrinþilor sau
a altui reprezentant legal, spitalizarea minorului se face conform deciziei organului de
tutelã ºi curatelã, decizie care poate fi contestatã în instanþã judecãtoreascã.
(5) Consimþãmîntul pentru spitalizare se consemneazã în documentaþia medicalã ºi se
semneazã de persoana respectivã sau de reprezentantul ei legal, precum ºi de medicul
psihiatru.

Articolul 28. Temeiurile pentru spitalizare fãrã liberul consimþãmînt

Persoana suferindã de tulburãri psihice poate fi spitalizatã în staþionarul de psihiatrie
fãrã liberul ei consimþãmînt sau al reprezentantului ei legal, pînã la emiterea hotãrîrii

32 Ghidul ziaristului
judecãtoreºti, dacã examinarea sau tratarea ei este posibilã numai în condiþii de staþionar,
iar tulburarea psihicã este gravã ºi condiþioneazã:
a) pericolul nemijlocit pentru sine sau pentru cei din jur;
b) incapacitatea de satisfacere independentã a necesitãþilor vitale;
c) prejudiciul grav sãnãtãþii sale dacã nu i se va acorda asistenþã psihiatricã.

Articolul 32. Adresarea în instanþã judecãtoreascã în cazul spitalizãrii fãrã liberul

consimþãmînt
(1) Asupra spitalizãrii în staþionarul de psihiatrie în temeiul art.28, decide instanþa
judecãtoreascã în a cãrei razã se aflã staþionarul.

Articolul 36. Drepturile ºi obligaþiile pacienþilor din staþionarele de psihiatrie

(1) Pacientului trebuie sã i se lãmureascã în limba sa temeiul ºi scopul spitalizãrii
sale în staþionarul de psihiatrie, drepturile pe care le are ºi regulile pe care trebuie sã le
respecte în staþionar, consemnînd toate acestea în documentaþia medicalã.
(2) Pacientul spitalizat în staþionarul de psihiatrie are dreptul:
a) sã adreseze nemijlocit medicului-ºef sau ºefului de secþie cereri privind tratamentul,
examinarea, ieºirea din staþionarul de psihiatrie ºi respectarea drepturilor specificate în
prezenta lege;

2.7. Legea cu privire la transporturi

Articolul 10. Rãspunderea întreprinderilor de transport

(2) Întreprinderile de transport, în conformitate cu legislaþia, poartã rãspundere materialã
pentru:
a) prejudiciul cauzat ca urmare a pieirii sau vãtãmãrii sãnãtãþii oamenilor în timpul
folosirii mijlocului de transport;

Articolul 13. Securitatea în transport

(1) Întreprinderile de transport sînt obligate sã asigure lipsa de primejdii pentru viaþa
ºi sãnãtatea oamenilor, siguranþa exploatãrii mijloacelor de transport, cãilor de
comunicaþie, clãdirilor, instalaþiilor ºi protecþia mediului înconjurãtor.
(2) Lucrãtorii care asigurã nemijlocit siguranþa circulaþiei mijloacelor de transport
trebuie sã aibã pregãtirea profesionalã ºi starea sãnãtãþii respective, necesare executãrii
calitative a obligaþiilor lor de serviciu. Aceºti lucrãtori, precum ºi persoanele care lucreazã
în transport în condiþii nocive ºi periculoase vor trece în modul stabilit examenul medical.
(4) Nu se admite plasarea obiectivelor ce þin de încãrcarea, transportul ºi descãrcarea
substanþelor explozive, uºor inflamabile, radioactive ºi toxice în apropierea cartierelor de
locuit, teritoriilor rezervaþiilor naturale. Distanþa minimã de la aceste obiective se stabileºte
de normele ºi regulile de construcþie coordonate cu organele de stat respective, ºi de actele
normative.
(9) Traficul în tranzit pe teritoriul Republicii Moldova al mãrfurilor deosebit de
periculoase (materiale nucleare, reziduuri radioactive, deºeuri ale produselor chimice
nocive ºi substanþe toxice etc.) se permite în bazã de hotãrîre de Guvern.

2.8. Codului transporturilor auto

Articolul 23. Transporturile de bagaje

(2) Nu sînt admise la transport în calitate de bagaje de mînã ºi bagaje substanþe
inflamabile, explozive, otrãvitoare, toxice, radioactive, corosive, nocive ºi rãu mirositoare,
precum ºi obiectele care ar putea murdãri mijlocul de transport auto sau îmbrãcãmintea ºi
obiectele altor cãlãtori.

Articolul 38. Obligaþiile agentului transportator

Agentul transportator este obligat:
Drepturile omului 33
 c) sã asigure efectuarea transporturilor în condiþii de siguranþã ºi integritatea mãrfurilor
ºi bagajelor transportate, sã preîntîmpine avariile ºi alte accidente;
d) sã respecte legislaþia muncii ºi legislaþia privind protecþia mediului înconjurãtor,
standardele ºi normativele ecologice, sã întreprindã mãsuri pentru reducerea acþiunii
dãunãtoare a mijloacelor de transport auto asupra sãnãtãþii populaþiei ºi mediului înconjurãtor;

2.9. Codul transportului feroviar

Articolul 23. Transporturile de bagaje

(2) Nu sînt admise la transport în calitate de bagaje de mînã ºi bagaje substanþe
inflamabile, explozive, otrãvitoare, toxice, radioactive, corosive, nocive ºi rãu mirositoare,
precum ºi obiectele care ar putea murdãri mijlocul de transport auto sau îmbrãcãmintea ºi
obiectele altor cãlãtori.

Articolul 38. Obligaþiile agentului transportator

Agentul transportator este obligat:
c) sã asigure efectuarea transporturilor în condiþii de siguranþã ºi integritatea mãrfurilor
ºi bagajelor transportate, sã preîntîmpine avariile ºi alte accidente;
d) sã respecte legislaþia muncii ºi legislaþia privind protecþia mediului înconjurãtor,
standardele ºi normativele ecologice, sã întreprindã mãsuri pentru reducerea acþiunii
dãunãtoare a mijloacelor de transport auto asupra sãnãtãþii populaþiei ºi mediului înconjurãtor;

2.10. Codul muncii

Articolul 196. Garanþii ºi compensaþii în cazul unor accidente de muncã ºi boli

profesionale
(1) În caz de vãtãmare a sãnãtãþii sau deces al salariatului ca urmare a unui
accident de muncã sau a unei boli profesionale, salariatului i se compenseazã salariul
(venitul) nerealizat, precum ºi cheltuielile suplimentare pentru reabilitarea medicalã,
socialã ºi profesionalã în legãturã cu vãtãmarea sãnãtãþii, sau familiei defunctului i se
compenseazã cheltuielile legate de deces.
(2) Mãrimea ºi condiþiile acordãrii garanþiilor ºi compensaþiilor prevãzute la alin.(1)
sînt stabilite de legislaþia în vigoare.

Articolul 334. Circumstanþele ce exclud rãspunderea materialã a salariatului

(1) Salariatul este absolvit de rãspundere materialã dacã prejudiciul a fost cauzat
în cazuri de forþã majorã, confirmate în modul stabilit, de extremã necesitate, de legitimã
apãrare, de executare a unei obligaþii legale sau contractuale, precum ºi în limitele riscului
normal de producþie.

Articolul 363. Organizarea grevei la nivel de unitate

(3) Salariaþii aflaþi în grevã, în comun cu angajatorul, au obligaþia, pe durata
grevei, sã protejeze bunurile unitãþii ºi sã asigure funcþionarea continuã a utilajelor ºi
instalaþiilor a cãror oprire ar putea pune în pericol viaþa ºi sãnãtatea oamenilor sau ar
putea cauza prejudicii irecuperabile unitãþii.

Articolul 368. Suspendarea grevei

(1) Angajatorul poate solicita suspendarea grevei, pe un termen de cel mult 30 de zile
calendaristice, în cazul în care aceasta ar putea pune în pericol viaþa ºi sãnãtatea oamenilor
sau atunci cînd considerã cã greva a fost declaratã ori se desfãºoarã cu încãlcarea legislaþiei
în vigoare.

2.11. Codul familiei.

Articolul 62. Exercitarea drepturilor pãrinþilor

34 Ghidul ziaristului
 (1) Drepturile pãrinþilor nu pot fi exercitate contrar intereselor copilului lor. Pãrinþii nu
pot prejudicia sãnãtatea fizicã ºi psihicã a copilului.
(2) Metodele de educaþie a copilului, alese de pãrinþi, vor exclude comportamentul
abuziv, insultele ºi maltratãrile de orice fel, discriminarea, violenþa psihicã ºi fizicã,
antrenarea în acþiuni criminale, iniþierea în consumul de bãuturi alcoolice, folosirea
substanþelor stupefiante ºi psihotrope, practicarea jocurilor de noroc, cerºitul ºi alte acte
ilicite.

Articolul 64. Exercitarea drepturilor pãrinteºti în cazul cînd pãrinþii locuiesc separat
(1) Pãrintele care locuieºte împreunã cu copilul nu are dreptul sã împiedice contactul
dintre copil ºi celãlalt pãrinte care locuieºte separat, cu excepþia cazurilor cînd
comportamentul acestuia din urmã este în detrimentul intereselor copilului sau prezintã
pericol pentru starea lui fizicã ºi psihicã.

2.12. Legea cu privire la combaterea terorismului

Articolul 12. Regimul juridic în zona de desfãºurare a operaþiei antiteroriste

(2) Activitatea reprezentanþilor mijloacelor de informare în masã în zona de desfãºurare
a operaþiei antiteroriste este dirijatã de conducãtorul grupei operative.

Articolul 20. Absolvirea de rãspundere pentru cauzarea prejudiciilor

(1) În timpul desfãºurãrii operaþiei antiteroriste se admite, în temeiul ºi în limitele
stabilite de lege, prejudicierea forþatã a sãnãtãþii (inclusiv uciderea) ºi a bunurilor teroriºtilor.
(2) Persoanele care participã la combaterea terorismului sînt absolvite de
rãspundere pentru prejudiciile cauzate în timpul desfãºurãrii operaþiei antiteroriste.

2.13. Legea poºtei

Art. 30. ”Poºta Moldovei” poate refuza recepþionarea oricãrei trimiteri poºtale dacã
prin acceptarea ei în circuitul poºtal se pune în pericol viaþa sau sãnãtatea unor persoane,
ori se pot produce pagube materiale sau deteriorarea altor trimiteri poºtale.

2.14. Legea cu privire la publicitate

Articolul 8. Cerinþe generale

(11) Publicitatea nu trebuie:
d) sã conþinã elemente ce pot provoca panicã, instiga la violenþã, la agresiune sau la
acþiuni periculoase ce pot prejudicia sãnãtatea sau ameninþa securitatea oamenilor;

2.15. Legea cu privire la migraþiune

Articolul 32. Expulzarea ºi extrãdarea

(7) Cetãþeanul strãin sau apatridul nu poate fi expulzat într-o þarã referitor la care
existã dovezi cã acolo el ar putea fi persecutat pe motive de rasã, naþionalitate, religie,
pentru opiniile sale politice sau ar putea fi expus unui tratament inuman ºi degradant,
torturii ori pedepsei capitale.

2.16. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în

Republica Moldova

Art.27. - În cazul în care expulzarea nu poate fi efectuatã din motive de sãnãtate, din
lipsã a actelor necesare sau din alte motive, autoritãþile de resort vor dispune eliberarea
unui permis de ºedere provizoriu.
Art.29. - Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot fi expulzaþi în þara referitor la care existã

Drepturile omului 35
dovezi cã acolo ei vor fi urmãriþi din motive de apartenenþã rasialã, naþionalã, religioasã,
din cauza convingerilor politice sau vor fi supuºi unui tratament inuman ºi degradant,
torturii ori pedepsei capitale.

2.17. Codul penal

Articolul 137. Tratamente inumane

(1) Supunerea, prin orice metode, la torturã sau tratamente inumane pentru a cauza
în mod intenþionat mari suferinþe sau vãtãmãri grave integritãþii corporale sau sãnãtãþii
rãniþilor, bolnavilor, prizonierilor, persoanelor civile, membrilor personalului sanitar civil
sau al Crucii Roºii ºi al organizaþiilor asimilate acesteia, naufragiaþilor, precum ºi
oricãrei alte persoane cãzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienþe
medicale, biologice sau ºtiinþifice care nu sînt justificate de un tratament medical în
interesul lor
se pedepseºte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
(2) Sãvîrºirea faþã de persoanele indicate la alin.(1) a uneia dintre urmãtoarele fapte:
a) constrîngerea de a îndeplini serviciul militar în forþele armate ale adversarului;
b) luarea de ostatici;
c) deportarea;
d) dislocarea sau lipsirea de libertate fãrã temei legal;
e) condamnarea de cãtre o instanþã de judecatã constituitã în mod ilegal fãrã judecatã
prealabilã ºi fãrã respectarea garanþiilor juridice fundamentale prevãzute de lege
se pedepseºte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
(3) Torturarea, mutilarea, exterminarea sau executarea fãrã o judecatã legalã a
persoanelor menþionate la alin.(1)
se pedepseºte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenþiune pe viaþã.

Articolul 145. Omorul intenþionat

(1) Omorul unei persoane
se pedepseºte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
(2) Omorul sãvîrºit:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) cu intenþii huliganice;
d) în legãturã cu îndeplinirea de cãtre victimã a obligaþiilor de serviciu sau obºteºti;
e) profitînd de starea de neputinþã a victimei;
f) cu rãpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic
se pedepseºte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.
(3) Omorul sãvîrºit:
a) asupra a douã sau mai multor persoane;
b) asupra soþului (soþiei) sau a unei rude apropiate;
c) cu bunã-ºtiinþã asupra unei femei gravide;
d) cu bunã-ºtiinþã asupra unui minor;
e) asupra unui reprezentant al autoritãþii publice ori asupra unui militar în timpul sau
în legãturã cu îndeplinirea de cãtre aceºtia a obligaþiilor de serviciu;
f) de douã sau mai multe persoane;
g) de cãtre o persoanã care a mai sãvîrºit un omor intenþionat prevãzut la alin.(1)
sau (2);
h) cu deosebitã cruzime, precum ºi din motive sadice;
i) cu scopul de a ascunde o altã infracþiune sau de a înlesni sãvîrºirea ei, precum ºi
însoþit de viol;
j) din motive de duºmãnie sau urã socialã, naþionalã, rasialã sau religioasã;
k) prin mijloace periculoase pentru viaþa sau sãnãtatea mai multor persoane;
l) cu scopul de a preleva ºi/sau utiliza ori comercializa organele sau þesuturile victimei;
36 Ghidul ziaristului
 m) la comandã
se pedepseºte cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenþiune pe viaþã.

Articolul 147. Pruncuciderea

Omorul copilului nou-nãscut, sãvîrºit în timpul naºterii sau imediat dupã naºtere de
cãtre mama care se afla într-o stare de tulburare fizicã sau psihicã, cu diminuarea
discernãmîntului, cauzatã de naºtere,
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Articolul 150. Determinarea la sinucidere

(1) Determinarea la sinucidere sau la tentativã de sinucidere prin persecutare, clevetire
ori jignire din partea celui vinovat
se pedepseºte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Determinarea la sinucidere sau la tentativã de sinucidere:
a) a soþului (soþiei) sau a unei rude apropiate;
b) a unui minor;
c) a unei persoane care se aflã într-o dependenþã materialã sau altã dependenþã faþã
de cel vinovat;
d) prin comportare plinã de cruzime;
e) prin înjosirea sistematicã a demnitãþii victimei
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Articolul 151. Vãtãmarea intenþionatã gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii

(1) Vãtãmarea intenþionatã gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii, care este
periculoasã pentru viaþã ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui
alt organ ori încetarea funcþionãrii acestuia, o boalã psihicã sau o altã vãtãmare a sãnãtãþii,
însoþitã de pierderea stabilã a cel puþin o treime din capacitatea de muncã, ori care a
condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilã a feþei ºi/sau a regiunilor
adiacente,
se pedepseºte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã:
a) asupra soþului (soþiei) sau unei rude apropiate;
b) asupra minorului;
c) asupra unei persoane în legãturã cu îndeplinirea de cãtre ea a obligaþiilor de
serviciu sau obºteºti;
d) de douã sau mai multe persoane;
e) prin schingiuire sau torturã;
f) prin mijloace periculoase pentru viaþa sau sãnãtatea mai multor persoane;
g) din interes material;
h) cu intenþii huliganice;
i) din motive de duºmãnie sau urã socialã, naþionalã, rasialã sau religioasã
se pedepseºte cu închisoare de la 6 la 12 ani.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2), sãvîrºite:
a) repetat;
b) asupra a douã sau mai multor persoane;
c) de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã;
d) cu scopul de a preleva ºi/sau utiliza ori comercializa organele sau þesuturile victimei;
e) la comandã,
se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.
(4) Acþiunile prevãzute la alin.(1), (2) sau (3), care au provocat decesul victimei,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.

Articolul 152. Vãtãmarea intenþionatã medie a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii

(1) Vãtãmarea intenþionatã medie a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii, care nu
este periculoasã pentru viaþã ºi nu a provocat urmãrile prevãzute la art.151, dar care a

Drepturile omului 37
fost urmatã fie de dereglarea îndelungatã a sãnãtãþii, fie de o pierdere considerabilã ºi
stabilã a mai puþin de o treime din capacitatea de muncã,
se pedepseºte cu arest de pînã la 6 luni sau cu închisoare de pînã la 4 ani.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã:
a) repetat;
b) asupra a douã sau mai multor persoane;
c) asupra soþului (soþiei) sau unei rude apropiate;
d) asupra unei persoane în legãturã cu îndeplinirea de cãtre ea a obligaþiilor de
serviciu sau obºteºti;
e) de douã sau mai multe persoane;
f) prin schingiuire sau torturã;
g) prin mijloace periculoase pentru viaþa sau sãnãtatea mai multor persoane;
h) din interes material;
i) cu intenþii huliganice;
j) din motive de duºmãnie sau urã socialã, naþionalã, rasialã sau religioasã;
k) la comandã
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Articolul 153. Vãtãmarea intenþionatã uºoarã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii

Vãtãmarea intenþionatã uºoarã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii, urmatã fie de
o dereglare de scurtã duratã a sãnãtãþii, fie de o pierdere neînsemnatã, dar stabilã a
capacitãþii de muncã,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 300 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de
pînã la un an.

Articolul 154. Maltratarea intenþionatã sau alte acte de violenþã

(1) Maltratarea intenþionatã sau alte acte de violenþã, dacã nu au provocat urmãrile
prevãzute la art.151-153,
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu arest de pînã la 6 luni.
(2) Aceleaºi acþiuni sãvîrºite:
a) asupra soþului (soþiei) sau unei rude apropiate;
b) cu bunã-ºtiinþã asupra unei femei gravide;
c) asupra unui minor;
d) asupra unei persoane în legãturã cu îndeplinirea de cãtre ea a obligaþiilor de
serviciu sau obºteºti;
e) de douã sau mai multe persoane;
f) profitînd de starea de neputinþã a victimei;
g) cu folosirea unor instrumente speciale de torturã;
h) la comandã
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 500 la 1.000 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la un an.

Articolul 155. Ameninþarea cu omor ori cu vãtãmarea gravã a integritãþii corporale

sau a sãnãtãþii
Ameninþarea cu omor ori cu vãtãmarea gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii,
dacã a existat pericolul realizãrii acestei ameninþãri,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 400 unitãþi convenþionale sau
cu arest de pînã la 6 luni, sau cu închisoare de pînã la 2 ani.

Articolul 156. Vãtãmarea gravã ori medie a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii în
stare de afect
Vãtãmarea gravã ori medie a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii în stare de afect,
survenitã în mod subit, provocatã de acte de violenþã de insulte grave ori de alte acte

38 Ghidul ziaristului
ilegale sau imorale ale victimei, dacã aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmãri grave
pentru cel vinovat sau rudele lui,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu arest de pînã la 6 luni, sau cu închisoare de pînã la 3 ani.

Articolul 157. Vãtãmarea gravã ori medie a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii
cauzatã din imprudenþã
Vãtãmarea gravã ori medie a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii cauzatã din imprudenþã
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 300 unitãþi convenþionale sau cu
muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de
pînã la 2 ani.

Articolul 169. Internarea ilegalã într-o instituþie psihiatricã

(1) Internarea ilegalã într-o instituþie psihiatricã a unei persoane vãdit sãnãtoase din
punct de vedere psihic
se pedepseºte cu închisoare de pînã la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 3 ani.
(2) Aceeaºi acþiune care a cauzat din imprudenþã:
a) vãtãmarea gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii;
b) decesul victimei
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.

2.18. Codul de procedurã penalã

Articolul 10. Respectarea drepturilor, libertãþilor ºi demnitãþii umane

(3) În desfãºurarea procesului penal, nimeni nu poate fi supus la torturã sau la
tratamente cu cruzime, inumane ori degradante, nimeni nu poate fi deþinut în condiþii
umilitoare, nu poate fi silit sã participe la acþiuni procesuale care lezeazã demnitatea umanã.

Articolul 11. Inviolabilitatea persoanei

(9) În timpul desfãºurãrii procesului penal, nimeni nu poate fi maltratat fizic sau
psihic ºi sînt interzise orice acþiuni ºi metode care creeazã pericol pentru viaþa ºi sãnãtatea
omului, chiar ºi cu acordul acestuia, precum ºi pentru mediul înconjurãtor. Persoana
reþinutã, arestatã preventiv nu poate fi supusã violenþei, ameninþãrilor sau unor metode
care ar afecta capacitatea ei de a lua decizii ºi de a-ºi exprima opiniile.

Articolul 215. Obligaþia organului de urmãrire penalã ºi a instanþei de judecatã de

a lua mãsuri pentru asigurarea securitãþii participanþilor la proces ºi a altor persoane
(1) Dacã existã temeiuri suficiente de a considera cã partea vãtãmatã, martorul sau
alte persoane participante la proces, precum ºi membrii familiei acestora ori rudele
apropiate pot fi sau sînt ameninþate cu moartea, cu aplicarea violenþei, cu deteriorarea
sau distrugerea bunurilor ori cu alte acte ilegale, organul de urmãrire penalã ºi instanþa
de judecatã sînt obligate sã ia mãsurile prevãzute de legislaþie pentru ocrotirea vieþii,
sãnãtãþii, onoarei, demnitãþii ºi bunurilor acestor persoane, precum ºi pentru identificarea
vinovaþilor ºi tragerea lor la rãspundere.
(2) Cererea privind protecþia persoanelor menþionate la alin.(1) se înainteazã ºi se
soluþioneazã de cãtre organul de urmãrire penalã sau instanþã în mod confidenþial. Hotãrîrea
cu privire la asigurarea protecþiei de stat se remite imediat organului abilitat cu asemenea
atribuþii prin Legea privind protecþia de stat a pãrþii vãtãmate, a martorilor ºi a altor
persoane care acordã ajutor în procesul penal.

2.19. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 10. Umanismul în punere în executare a pedepsei

Drepturile omului 39
 (1) Modul ºi condiþiile de punere în executare a pedepsei ºi de neaplicare condiþionatã
a pedepsei se stabilesc pe baza principiului respectãrii drepturilor, ºi intereselor legitime
ale condamnatului, a demnitãþii lui de om.
(2) La punerea în executare a pedepsei ºi la aplicarea altor mãsuri de drept penal
este inadmisibilã cauzarea de suferinþe fizice condamnatului sau jignirea demnitãþii lui de
om. Torturile, mãsurile coercitive medicale sau de altã naturã capabile sã dãuneze sãnãtãþii
condamnatului sînt interzise.

2.20. Codul civil

Articolul 229. Nulitatea actului juridic încheiat prin violenþã

(1) Actul juridic încheiat în urma constrîngerii prin violenþã fizicã sau psihicã poate
fi declarat nul de instanþa de judecatã chiar ºi în cazurile cînd violenþa a fost exercitatã de
un terþ.
(2) Violenþa este temei de anulare a actului juridic numai în cazul în care se
demonstreazã cã este de naturã sã determine o persoanã sã creadã cã ea, soþul, o rudã
sau o altã persoanã apropiatã ori patrimoniul lor sînt expuºi unui pericol iminent.
(3) În sensul prezentului articol, nu existã violenþã atunci cînd autorul ei nu a utilizat
vreun mijloc ilicit.

Articolul 607. Restabilirea situaþiei preexistente

(1) Cel obligat la repararea prejudiciului trebuie sã restabileascã situaþia care ar fi
existat în cazul în care împrejurarea cauzatoare de prejudiciu nu survenea.
(2) Dacã prin vãtãmare a integritãþii corporale sau prin altã vãtãmare a sãnãtãþii
capacitatea de muncã se pierde ori se reduce sau dacã prin vãtãmare apar necesitãþi noi,
cel vãtãmat este despãgubit printr-o rentã lunarã în bani. Mãrimea rentei se stabileºte în
funcþie de evoluþia previzibilã ºi conformã aºteptãrilor raþionale a veniturilor celui vãtãmat.
(3) Cel vãtãmat are dreptul sã cearã în avans costul tratamentului. Aceastã dispoziþie
se aplicã ºi atunci cînd este necesarã reciclarea profesionalã.
(4) În locul rentei, cel vãtãmat poate cere o despãgubire în capital (globalã) dacã existã
un motiv temeinic.

Articolul 616. Despãgubirea prejudiciilor nepatrimoniale

(1) Pentru un prejudiciu nepatrimonial se pot cere despãgubiri în bani în cazurile
prevãzute de lege.
(2) În cazul vãtãmãrii integritãþii corporale sau al altei vãtãmãri a sãnãtãþii, precum ºi
în cazul privaþiunii ilegale de libertate, cel vãtãmat poate cere ºi pentru prejudiciul
nepatrimonial o despãgubire în bani, stabilitã în baza unei aprecieri conforme principiilor
echitãþii.

Articolul 905. Rezilierea contractului de locaþiune

(2) Dacã locuinþa sau orice altã încãpere destinatã pentru locuit se aflã într-o stare ce
creeazã un pericol real pentru sãnãtate, locatarul poate rezilia contractul de locaþiune fãrã
respectarea termenului de preaviz. Locatarul are acest drept ºi în cazul în care, la încheierea
contractului, ºtia despre pericol ºi nu a înaintat pretenþii în legãturã cu acesta.

Articolul 1418. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat prin vãtãmare a integritãþii

corporale sau prin altã vãtãmare a sãnãtãþii
(1) În caz de vãtãmare a integritãþii corporale sau de altã vãtãmare a sãnãtãþii, autorul
prejudiciului are obligaþia sã compenseze persoanei vãtãmate salariul sau venitul ratat din
cauza pierderii sau reducerii capacitãþii de muncã, precum ºi cheltuielile suportate în
legãturã cu vãtãmarea sãnãtãþii - de tratament, de alimentaþie suplimentarã, de protezare,
de îngrijire strãinã, de cumpãrarea unui vehicul special, de reciclare profesionalã etc.
(2) Determinarea salariului (venitului) nerealizat din cauza vãtãmãrii integritãþii
corporale sau altei vãtãmãri a sãnãtãþii se efectueazã conform legii.
40 Ghidul ziaristului
 (3) La determinarea salariului nerealizat (venitului ratat) nu se iau în considerare
pensia de invaliditate, stabilitã persoanei vãtãmate în legãturã cu vãtãmarea integritãþii
corporale sau cu o altã vãtãmare a sãnãtãþii ºi nici alte indemnizaþii sau sume, plãtite pe
linia asigurãrilor sociale de stat.
(4) Volumul despãgubirilor ce se cuvin, în conformitate cu prezentul articol, persoanei
vãtãmate poate fi mãrit prin lege sau contract.

Articolul 1419. Rãspunderea în caz de deces al persoanei vãtãmate

(1) În cazul decesului persoanei ca urmare a vãtãmãrii grave a integritãþii corporale
sau a altei vãtãmãri a sãnãtãþii, dreptul la despãgubire îl au:
a) persoanele inapte de muncã, care erau întreþinute de defunct sau care, la data
decesului acestuia, aveau dreptul la întreþinere;
b) copilul persoanei nãscut dupã decesul ei;
c) unul dintre pãrinþii, soþul sau un alt membru al familiei defunctului, indiferent
dacã este apt pentru muncã sau nu, care nu lucreazã ºi îngrijeºte de copiii, fraþii ºi
surorile care erau întreþinuþi de defunct ºi care nu au împlinit vîrsta de 14 ani sau care, deºi
au împlinit o astfel de vîrstã, au nevoie de îngrijire din cauza sãnãtãþii, conform avizului
organelor medicale abilitate;
d) persoanele care erau întreþinute de defunct ºi care au devenit inapte pentru muncã
pe parcursul a 5 ani de la decesul lui.
(2) Dreptul la despãgubire se recunoaºte:
a) minorilor, pînã la împlinirea vîrstei de 18 ani;
b) elevilor ºi studenþilor care au împlinit 18 ani, pînã la finalizarea studiilor (cu
excepþia studiilor efectuate la secþia fãrã frecvenþã) în instituþii de învãþãmînt, dar cel mult
pînã la împlinirea vîrstei de 23 de ani;
c) femeilor care au împlinit vîrsta de 55 de ani ºi bãrbaþilor care au împlinit vîrsta de 60
ani - pe viaþã;
d) invalizilor, pe durata invaliditãþii;
e) unuia dintre pãrinþi, soþului sau unui alt membru al familiei defunctului, ce îngrijeºte
de copiii, fraþii ºi surorile care erau întreþinuþi de defunct, pînã la împlinirea vîrstei de 14 ani
sau pînã la îmbunãtãþirea stãrii sãnãtãþii, confirmatã prin aviz de organele medicale
abilitate.
(3) Determinarea cuantumului despãgubirilor pentru pierderea întreþinãtorului se
efectueazã conform legii.
(4) Persoanele obligate sã repare prejudiciul cauzat prin deces vor fi þinute sã
compenseze ºi cheltuielile de înmormîntare necesare, þinînd cont de statutul social al
defunctului ºi de obiceiurile locale, persoanei care le-a suportat.

Articolul 1420. Reparaþia prejudiciului cauzat prin vãtãmare a integritãþii corporale

sau prin altã vãtãmare a sãnãtãþii ori prin deces
(1) Plata despãgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin vãtãmare a integritãþii corporale
sau prin altã vãtãmare a sãnãtãþii ori prin deces se efectueazã în rate lunare.
(2) Compensarea cheltuielilor ce vor fi suportate din cauza vãtãmãrii integritãþii
corporale sau altei vãtãmãri a sãnãtãþii poate fi stabilitã cu anticipaþie, în baza avizului
organului medical abilitat, inclusiv pentru achitarea prealabilã a serviciilor ºi bunurilor
necesare, ca foaie la sanatoriu, bilete de cãlãtorie, mijloace speciale de transport etc.
(3) La cererea persoanei îndreptãþite de a primi despãgubiri pentru prejudiciul cauzat
prin vãtãmare a integritãþii corporale sau prin altã vãtãmare a sãnãtãþii ori prin deces, instanþa
de judecatã poate stabili, dacã existã motive întemeiate, þinînd cont de posibilitãþile persoanei
responsabile, achitarea despãgubirilor în formã de platã unicã pentru o perioadã de cel
mult 3 ani.
(4) În caz de lichidare a persoanei juridice rãspunzãtoare pentru prejudiciul cauzat
prin vãtãmare a integritãþii corporale sau prin altã vãtãmare a sãnãtãþii ori prin deces, sumele
respective sînt capitalizate potrivit legii.

Drepturile omului 41
 Articolul 1422. Reparaþia prejudiciului moral
(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinþe psihice sau
fizice) prin fapte ce atenteazã la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum ºi în alte
cazuri prevãzute de legislaþie, instanþa de judecatã are dreptul sã oblige persoana
responsabilã la reparaþia prejudiciului prin echivalent bãnesc.
(2) Prejudiciul moral se reparã indiferent de existenþa ºi întinderea prejudiciului
patrimonial.
(3) Reparaþia prejudiciului moral se face ºi în lipsa vinovãþiei autorului, faptei ilicite în
cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegalã, atragere ilegalã la rãspundere
penalã, aplicare ilegalã a arestului preventiv sau a declaraþiei scrise de a nu pãrãsi
localitatea, aplicarea ilegalã în calitate de sancþiune administrativã a arestului, muncii
neremunerate în folosul comunitãþii ºi în alte cazuri prevãzute de lege.

2.21. Codul de procedurã civilã

Articolul 11. Asigurarea securitãþii participanþilor la proces

(1) Dezbaterea pricinii în ºedinþã de judecatã se desfãºoarã în condiþii ce asigurã
activitatea normalã a instanþei ºi securitatea participanþilor la proces.
(2) Pentru securitatea judecãtorilor ºi a persoanelor care asistã la judecatã, preºedintele
ºedinþei este în drept sã dispunã efectuarea unui control al identitãþii persoanelor care
solicitã sã asiste la judecarea pricinii, verificarea actelor de identitate, percheziþia corporalã
ºi controlul obiectelor pe care le au asupra lor.

Articolul 192. Termenele de judecare a pricinilor civile

(2) Pricinile privind încasarea pensiei de întreþinere, apãrarea drepturilor ºi intereselor
minorului, repararea prejudiciului cauzat prin vãtãmare a integritãþii corporale sau prin
altã vãtãmare a sãnãtãþii ori prin deces, litigiile de muncã, contestarea actelor normative,
a hotãrîrilor, acþiunilor sau inacþiunilor autoritãþilor publice, ale altor organe ºi organizaþii,
ale persoanelor oficiale ºi funcþionarilor publici se judecã de urgenþã ºi în mod prioritar.

Articolul 256. Executarea imediatã a hotãrîrii

(1) Urmeazã a fi executate imediat ordonanþa sau hotãrîrea judecãtoreascã prin
care pîrîtul este obligat la plata:
c) reparaþiei prejudiciilor cauzate prin vãtãmare a integritãþii corporale sau prin o altã
vãtãmare a sãnãtãþii ori prin deces, dacã reparaþia s-a efectuat sub formã de prestaþii
bãneºti periodice;

2.22. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 3
Orice fiinþã umanã are dreptul la viaþã, la libertate ºi la securitatea sa.

Articolul 5
Nimeni nu va fi supus la torturã, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau
degradante.

2.23. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 6
1. Dreptul la viaþã este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin
lege. Nimeni nu poate fi privat de viaþa sa în mod arbitrar.
4. Orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita graþierea sau comutarea pedepsei.
Amnistia, graþierea sau comutarea pedepsei cu moartea pot fi acordate în toate cazurile.

42 Ghidul ziaristului
 Articolul 7
Nimeni nu va fi supus torturii ºi nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau
degradante. În special, este interzis ca o persoanã sã fie supusã, fãrã consimþãmîntul sãu,
unei experienþe medicale sau ºtiinþifice.

2.24. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 6
1. Statele pãrþi recunosc cã orice copil are un drept inerent la viaþã.
2. Statele pãrþi vor asigura în toatã mãsura posibilului supravieþuirea ºi dezvoltarea
copilului.

Articolul 37
Statele pãrþi vor garanta cã:
a) nici un copil nu va fi supus la torturã, la pedepse sau tratamente crude, inumane
sau degradante. Pentru infracþiunile comise de persoane sub vîrsta de optsprezece ani
nu vor fi pronunþate nici pedeapsa capitalã nici închisoarea pe viaþã fãrã posibilitatea
de eliberare;
b) nici un copil nu va fi privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea,
deþinerea sau întemniþarea unui copil trebuie sã fie conformã cu legea ºi se va folosi numai
ca mãsurã extremã ºi pentru cea mai scurtã posibil perioadã de timp;
c) orice copil privat de libertate va fi tratat cu omenie ºi cu respectul datorat demnitãþii
persoanei umane ºi de o manierã care sã þinã seama de nevoile persoanelor de vîrsta sa.
În special, orice copil privat de libertate va fi separat de adulþi - în afarã de cazul cînd se
considerã în interesul superior al copilului sã nu se procedeze astfel - ºi va avea dreptul
de a menþine contactul cu familia sa prin corespondenþã ºi prin vizite, în afara unor
cazuri excepþionale;
d) orice copil privat de libertate va avea dreptul de acces rapid la asistenþã juridicã sau
la orice altã asistenþã corespunzãtoare, precum ºi dreptul de a contesta legalitatea privãrii
sale de libertate în faþa unui tribunal sau a unei alte autoritãþi competente, independente ºi
imparþiale ºi dreptul la decizie rapidã în orice asemenea acþiune.

Articolul 39
Statele pãrþi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a promova refacerea
fizicã ºi psihicã ºi reintegrarea socialã a oricãrui copil victimã a oricãrei forme de neglijenþã,
exploatare sau abuz, a torturii sau a oricãrei alte forme de pedeapsã sau tratament de
cruzime, inuman sau degradant sau a unui conflict armat. Aceastã refacere ºi aceastã
reintegrare se vor desfãºura în condiþii care favorizeazã sãnãtatea, respectul de sine ºi
demnitatea copilului.

2.25. Convenþia asupra imprescriptibilitãþii crimelor de rãzboi ºi a crimelor

contra umanitãþii

Articolul 1
Oricare ar fi data la care au fost comise, crimele urmãtoare sunt imprescriptibile:
a) crimele de rãzboi, aºa cum sunt definite în Statutul Tribunalului Militar Internaþional
de la Nurnberg din 8 august 1945 ºi confirmate prin rezoluþiile Adunãrii generale a
Organizaþiei Naþiunilor Unite 3 (I) ºi 95 (I) din 13 februarie 1946 ºi 11 decembrie 1946 ºi, în
special, “infracþiunile grave” enumerate în convenþiile de la Geneva din 12 august 1949
pentru protecþia victimelor de rãzboi;
b) crimele contra umanitãþii, indiferent dacã sunt comise în timp de rãzboi sau în timp
de pace, aºa cum sunt definite în Statutul Tribunalului Militar Internaþional de la
Nurnberg din 8 august 1945 ºi confirmate prin rezoluþiile Adunãrii Generale a Organizaþiei
Naþiunilor Unite 3 (I) ºi 95 (I) din 13 februarie 1946 ºi 11 decembrie 1946, evicþiunea prin
atac armat sau ocupaþie ºi actele inumane care decurg din politica de apartheid, precum
Drepturile omului 43
ºi crima de genocid, aºa cum est definitã în Convenþia din 1948 pentru prevenirea ºi
pedepsirea crimei de genocid, chiar dacã aceste acte nu constituie o violare a dreptului
intern al þãrii în care au fost comise.

Articolul 2
Dacã va fi comisã oricare dintre crimele menþionate în articolul 1, prevederile acestei
Convenþii vor fi aplicate reprezentanþilor autoritãþii de stat ºi persoanelor particulare
care participã la comiterea ei ca autori sau complici, care se fac vinovaþi de incitare
directã la comiterea oricãreia dintre aceste crime, sau care participã la o înþelegere în
vederea comiterii ei, indiferent de gradul de execuþie în care s-ar afla, precum ºi
reprezentanþilor autoritãþii de stat care tolereazã comiterea acestei crime.

Articolul 3
Statele pãrþi la prezenta Convenþie se angajeazã sã adopte toate mãsurile interne,
legislative sau de alt ordin, care ar fi necesare pentru a permite extrãdarea, în conformitate
cu dreptul internaþional, a persoanelor vizate în articolul 2 al prezentei Convenþii.

2.26. Convenþia pentru prevenirea ºi reprimarea crimei de genocid

Articolul 2
În prezenta Convenþie, genocidul se referã la oricare dintre actele de mai jos, comise
cu intenþia de a distruge, în totalitate sau numai în parte, un grup naþional, etnic, rasial sau
religios, cum ar fi:
a) omorîrea membrilor unui grup;
b) atingerea gravã a integritãþii fizice sau mentale a membrilor unui grup;
c) supunerea intenþionatã a grupului la condiþii de existenþã care antreneazã distrugerea
fizicã totalã sau parþialã;
d) mãsuri care vizeazã scãderea natalitãþii în sînul grupului;
e) transferarea forþatã a copiilor dintr-un grup într-altul.

Articolul 3
Vor fi pedepsite urmãtoarele acte:
a) genocidul;
b) înþelegerea în vederea comiterii genocidului;
c) incitarea directã ºi publicã la comiterea unui genocid;
d) tentativa de genocid;
e) complicitatea la genocid.

Articolul 4
Persoanele care au comis genocid sau unul dintre actele enumerate la art. 3 vor fi
pedepsite indiferent cã sunt conducãtori, funcþionari sau particulari.

2.27. Convenþia împotriva torturii ºi altor pedepse ori tratamente cu cruzime,

inumane sau degradante

Articolul 1
1. În scopul prezentei Convenþii, termenul “tortur㔠desemneazã orice act prin care
se provoacã unei persoane, cu intenþie, o durere sau suferinþe puternice, de naturã fizicã
sau psihicã, în special cu scopul de a obþine, de la aceastã persoanã sau de la o
persoanã terþã, informaþii sau mãrturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau
o terþã persoanã l-a comis sau este bãnuitã cã l-a comis, de a o intimida sau de a face
presiune asupra unei terþe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formã de
discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau suferinþã sunt provocate
de cãtre un agent al autoritãþii publice sau orice altã persoanã care acþioneazã cu titlu
oficial, sau la instigarea sau cu consimþãmîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane.
44 Ghidul ziaristului
Acest termen nu se referã la durerea ori suferinþele rezultînde exclusiv din sancþiuni
legale, inerente acestor sancþiuni sau ocazionate de ele.
2. Acest articol nu afecteazã instrumentele internaþionale sau legile naþionale care
conþin sau ar putea conþine prevederi cu caracter mai larg.

Articolul 2
1. Fiecare stat parte va lua mãsuri legislative, administrative, judiciare ºi alte mãsuri
eficiente pentru a împiedica comiterea unor acte de torturã pe teritoriul de sub jurisdicþia sa.
2. Nici o împrejurare excepþionalã, oricare ar fi ea, fie cã este vorba de starea de
rãzboi sau ameninþare cu rãzboiul, de instabilitate politicã internã sau de orice altã stare
de excepþie, nu poate fi invocatã pentru a justifica tortura.

Articolul 4
1. Fiecare stat parte va veghea ca toate actele de torturã sã constituie infracþiuni din
punctul de vedere al dreptului penal. Se va proceda la fel în privinþa tentativei de a practica
tortura sau orice act sãvîrºit de oricare persoanã ºi care ar constitui complicitate sau
participare la torturã.
2. Fiecare stat parte va sancþiona aceste infracþiuni cu pedepse corespunzãtoare,
þinînd seamã de gravitatea lor.

2.28. Convenþia europeanã pentru prevenirea torturii ºi a pedepselor sau

tratamentelor inumane sau degradante

Articolul 2
Fiecare parte autorizeazã vizitarea, conform prezentei Convenþii, a oricãrui loc, aflat
sub jurisdicþia sa, în care persoanele sunt private de libertate de cãtre o autoritate publicã.

2.29. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale

Articolul 2. Dreptul la viaþã

1. Dreptul la viaþã al oricãrei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi
cauzatã cuiva în mod intenþionat, decît în executarea unei sentinþe capitale pronunþate
de un tribunal în cazul în care infracþiunea este sancþionatã cu aceastã pedeapsã prin lege.
2. Moartea nu este consideratã ca fiind cauzatã prin încãlcarea acestui articol în
cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesarã la forþã:
a) pentru a asigura apãrarea oricãrei persoane împotriva violenþei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legalã sau pentru a împiedica evadarea unei
persoane legal deþinute;
c) pentru a reprima, conform legii, tulburãri violente sau o insurecþie.

Articolul 3. Interzicerea torturii

Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori de-
gradante.

Protocolul nr. 6 privind abolirea pedepsei cu moartea

Articolul 1. Abolirea pedepsei cu moartea

Pedeapsa cu moartea este abolitã. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea
pedeapsã ºi nici executat.

Articolul 2. Pedeapsa cu moartea în timp de rãzboi

Un stat poate sã prevadã în legislaþia sa pedeapsa cu moartea pentru acte sãvîrºite în
timp de rãzboi sau de pericol iminent de rãzboi; o asemenea pedeapsã nu va fi aplicatã
decît în cazurile prevãzute de aceastã legislaþie ºi conform dispoziþiilor sale.
Drepturile omului 45
2.30. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor
participante la C.S.C.E.

Probleme referitoare la securitatea in Europa

Principii

23. Statele participante:

23.1 - vor asigura ca nimeni sã nu fie arestat, deþinut sau exilat arbitrar;
23.2 - vor asigura ca toate persoanele aflate în detenþie sau încarcerate sã fie
tratate în mod uman ºi cu respectarea demnitãþii inerente persoanei umane;
23.3 - vor respecta Regulile minime-standard ale O.N.U. privind tratamentul aplicat
deþinuþilor, precum ºi Codul O.N.U. asupra comportamentului persoanelor oficiale
însãrcinate cu aplicarea legii;
23.4 - vor interzice tortura ºi alte acte de cruzime, tratamente sau pedepse inumane
sau degradante ºi vor lua mãsuri efective, legislative, administrative, judiciare ºi altele,
pentru prevenirea ºi pedepsirea unor asemenea practici;
23.6 - vor proteja persoanele împotriva oricãror practici psihiatrice sau alte practici
medicale care încalcã drepturile omului ºi libertãþile fundamentale ºi vor lua mãsuri efective
pentru prevenirea ºi pedepsirea unor asemenea practici.

2.31. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru

dimensiunea umanã a C.S.C.E.

(16) Statele participante:

(16.1.) - reafirmã angajamentul lor de a interzice tortura ºi alte pedepse sau tratamente
inumane ori degradante ºi de a lua mãsuri legislative, administrative, judiciare ºi altele,
pentru a preveni ºi reprima astfel de practici, pentru a ocroti persoanele împotriva
oricãrei practici psihiatrice ori a altor practici medicale care încalcã drepturile omului ºi
libertãþile fundamentale, precum ºi pentru a lua mãsuri eficace în vederea prevenirii ºi
reprimãrii unor astfel de practici;
(16.3.) - subliniazã cã nici o împrejurare excepþionalã, fie cã este vorba de stare de
rãzboi sau de pericol de rãzboi, de instabilitate politicã internã ori de altã stare de
urgenþã, nu poate fi invocatã pentru a justifica tortura;
(16.4.) - vor asigura ca educaþia ºi informarea privitoare la interzicerea torturii sã
facã parte integrantã din programul de formare a persoanelor responsabile de aplicarea
legii, civile sau militare, a personalului medical, a funcþionarilor ºi a altor persoane care
pot participa la paza, interogatoriul ori la alt tratament la care este supus orice individ în
cursul unei arestãri, detenþii sau executãrii pedepsei cu închisoarea;
(16.5.) - vor analiza sistematic regulile, instrucþiunile, metodele ºi practicile privitoare la
interogatoriu, ca ºi dispoziþiile aplicabile pentru paza ºi tratamentul persoanelor supuse
oricãrei forme de arestare, detenþie ºi executarea pedepsei cu închisoarea pe teritoriul
aflat sub jurisdicþia acestora, în vederea prevenirii torturii;
(16.7.) - vor acþiona pornind de la faptul cã salvgardarea ºi garantarea vieþii ºi
securitãþii oricãrui cetãþean supus unei forme oarecare de torturã sau de pedeapsã sau
tratament inumane sau degradante vor constitui unicul criteriu pentru determinarea
urgenþei ºi a prioritãþilor care sã fie avute în vedere la adoptarea unor mãsuri
corespunzãtoare; ca urmare, examinarea tuturor cazurilor de torturã ºi a altor pedepse sau
tratamente inumane sau degradante în cadrul oricãrui organ sau mecanism internaþional
nu poate fi invocatã ca pretext pentru abþinerea de la examinarea ºi adoptarea mãsurilor
corespunzãtoare, în conformitate cu dispoziþiile ºi procedurile stabilite pentru punerea în
practicã efectivã a angajamentelor referitoare la dimensiunea umanã a CSCE.

Vezi, de asemenea, compartimentul 3. Libertatea individualã ºi siguranþa persoanei.

46 Ghidul ziaristului
3. LIBERTATEA INDIVIDUALÃ ªI SIGURANÞA PERSOANEI

3.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 25. Libertatea individualã ºi siguranþa persoanei

(1) Libertatea individualã ºi siguranþa persoanei sînt inviolabile.
(2) Percheziþionarea, reþinerea sau arestarea unei persoane sînt
permise numai în cazurile ºi cu procedura prevãzute de lege.
(3) Reþinerea nu poate depãºi 72 de ore.
(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecãtor,
pentru o duratã de cel mult 30 de zile. Asupra legalitãþii mandatului se
poate depune recurs, în condiþiile legii, în instanþa judecãtoreascã ierarhic
superioarã. Termenul arestãrii poate fi prelungit numai de cãtre judecãtor
sau de cãtre instanþa judecãtoreascã, în condiþiile legii, cel mult pînã la
12 luni.
(5) Celui reþinut sau arestat i se aduc de îndatã la cunoºtinþã motivele
reþinerii sau ale arestãrii, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele
reþinerii ºi învinuirea se aduce la cunoºtinþã numai în prezenþa unui avocat,
ales sau numit din oficiu.
(6) Eliberarea celui reþinut sau arestat este obligatorie dacã motivele
reþinerii sau arestãrii au dispãrut.

3.2. Legea cu privire la Procuraturã

Articolul 4. Competenþa
Procuratura:
e) exercitã controlul asupra legalitãþii aflãrii persoanelor în instituþiile de reþinere ºi
detenþiune preventivã, în alte instituþii de executare a pedepselor;

3.3. Legea cu privire la poliþie

Articolul 12. Atribuþiile poliþiei

Poliþia este obligatã:
12) sã înfãptuiascã controlul asupra comportamentului persoanelor arestate la
domiciliu, liberate provizoriu sub control judiciar sau pe cauþiune;
20) sã acorde, în limitele posibilitãþilor, prim ajutor persoanelor care au suferit de pe
urma infracþiunilor ºi accidentelor, dacã starea lor prezintã pericol pentru viaþa, sãnãtatea
sau averea lor sau dacã se aflã în stare de neputinþã sau într-un alt impas, precum ºi
minorilor rãmaºi fãrã supravegherea pãrinþilor sau a persoanelor care îi înlocuiesc;
24) sã execute mandatele ºi deciziile instanþelor de judecatã pentru punerea persoanelor
în stare de arest preventiv, hotãrîrile instanþelor de judecatã, ale procurorilor ºi ofiþerilor de
urmãrire penalã pentru aducerea cu forþa a persoanelor, care, fiind citate, se sustrag de la
prezentarea în organele respective;
33) sã escorteze ºi sã þinã sub pazã persoanele reþinute ºi deþinute;
34) sã execute hotãrîrile instanþelor de judecatã privind arestul administrativ;

Articolul 13. Drepturile poliþiei

Poliþia are dreptul:
4) sã întocmeascã procese-verbale privind orice contravenþii administrative, sã
aducã la poliþie sau în alte localuri de serviciu ºi sã reþinã pînã la trei ore, dacã o altã duratã
nu este stabilitã de lege, persoanele care au sãvîrºit contravenþii administrative, sã le
supunã controlului corporal, sã le controleze obiectele pe care le au cu ele, sã le ridice
Drepturile omului 47
obiectele ºi documentele ºi sã ia alte mãsuri prevãzute de lege pentru asigurarea procedurii
în cazurile privind contravenþiile administrative;
7) sã reþinã persoanele ce se ocupã cu vagabondajul ºi cu cerºitul, precum ºi persoanele
condamnate convenþional la privaþiune de libertate cu atragerea lor obligatorie la muncã,
persoanele eliberate convenþional din locurile de recluziune cu atragerea lor obligatorie la
muncã, care au pãrãsit samavolnic locul de lucru;
8) sã reþinã ºi sã deþinã în instituþiile de primire provizorie, în cazurile stabilite de lege,
persoanele care nu au împlinit vîrsta de 18 ani, dacã este necesarã izolarea lor urgentã,
precum ºi persoanele care urmeazã sã fie trimise în instituþii speciale de educare prin muncã;
10) sã reþinã ºi sã þinã sub stare de arest, în conformitate cu legea persoanele
suspectate de comiterea infracþiunii, care se ascund de urmãrire penalã ºi de judecatã,
precum ºi persoanele în privinþa cãrora ca mãsurã de reprimare a fost stabilitã þinerea sub
stare de arest;
11) sã reþinã pînã la 72 de ore persoanele bãnuite de sãvîrºirea infracþiunii sau a
contravenþiei administrative, care intenþionat se împotrivesc stabilirii identitãþii;
13) sã reþinã militarii care au comis infracþiuni pînã la predarea lor patrulelor militare,
comendantului militar, comandanþilor unitãþilor militare sau comisarilor militari;
14) sã reþinã persoanele care au întreprins tentative de sinucidere, dacã ele nu
necesitã asistenþã medicalã, pînã la stabilirea circumstanþelor cauzei;
17) sã efectueze fotografierea, înregistrarea sonorã ºi video, dactiloscopierea ºi
înregistrarea persoanelor þinute sub stare de arest, reþinute în baza unor bãnuieli de a fi
sãvîrºit o infracþiune, învinuite de sãvîrºirea unor infracþiuni, supuse arestului administrativ,
precum ºi a persoanelor care se împotrivesc stabilirii identitãþii în cazul comiterii de cãtre
ele a unor delicte;

3.4. Legea cu privire la arestarea preventivã

Articolul 6. Locurile de arest preventiv

(1) Locurile de arest preventiv pentru deþinerea persoanelor faþã de care drept mãsurã
preventivã a fost aleasã arestarea preventivã sînt izolatoarele de urmãrire penalã ale
Departamentului instituþiilor penitenciare al Ministerului Justiþiei.
(4) În cazul ordonãrii expertizei în temeiurile prevãzute de legislaþia de procedurã
penalã, precum ºi în cazul necesitãþii acordãrii unei asistenþe medicale de urgenþã,
persoanele indicate la alin.(3) pot fi internate în instituþiile curative ale sistemului penitenciar,
iar în cazuri excepþionale - în instituþiile curative ale Ministerului Sãnãtãþii, asigurîndu-
li-se paza necesarã.
(5) În cazul cînd pe teritoriul respectiv nu existã un izolator de anchetã penalã,
persoanele reþinute, bãnuite de sãvîrºirea unei infracþiuni, precum ºi învinuiþii ºi inculpaþii
arestaþi, în cazul în care este necesar de a se efectua acþiuni de urmãrire penalã sau
dezbateri judiciare, sînt deþinuþi în izolatoarele de detenþie provizorie ale organelor
afacerilor interne.
(7) Militarii bãnuiþi sau învinuiþi de comiterea unei infracþiuni se deþin în camera de arest
în modul prevãzut de prezenta lege, de Codul de procedurã penalã ºi de alte acte
normative care reglementeazã organizarea ºi executarea serviciului de garnizoanã ºi de
gardã în forþele armate.

Articolul 11. Statutul juridic al persoanelor deþinute în locurile de arest preventiv

(3) Deþinerea persoanelor în locurile de arest preventiv se efectueazã în baza
principiului respectãrii Constituþiei Republicii Moldova, cerinþelor Declaraþiei Universale a
Drepturilor Omului, altor norme juridice ºi standarde internaþionale privind tratamentul
deþinuþilor ºi nu poate fi cumulatã cu acþiuni intenþionate care cauzeazã suferinþe fizice
sau morale ori jignesc demnitatea umanã.
(5) Preveniþii nu pot fi supuºi unor experimente ºtiinþifice sau medicale, nici chiar în
cazul cînd existã acordul acestora.

48 Ghidul ziaristului
 Articolul 16. Drepturile preveniþilor
(1) Preveniþii au dreptul:
k) sã foloseascã jocurile de masã, literatura, precum ºi presa periodicã, luatã din
biblioteca locului de arest preventiv sau procuratã prin intermediul administraþiei din reþeaua
comercialã;

3.5. Legea cu privire la expertiza judiciarã

Articolul 24. Liberul consimþãmînt ºi constrîngerea la efectuarea expertizei

(1) Examinarea persoanei în viaþã este efectuatã doar cu liberul ei consimþãmînt, cu
excepþia cazurilor cînd efectuarea expertizei este obligatorie conform legislaþiei de
procedurã.
(2) Consimþãmîntul persoanei de a fi examinatã este prezentat în scris ordonatorului
expertizei. Dacã persoana faþã de care a fost dispusã efectuarea expertizei nu a atins
vîrsta de 16 ani sau este lipsitã de discernãmînt conform hotãrîrii instanþei judecãtoreºti,
consimþãmîntul acesteia este redactat de reprezentantul ei legal, iar în lipsa acestuia, de
ruda ei cea mai apropiatã.
(3) Dacã persoana lipsitã de discernãmînt se eschiveazã în mod vãdit de a se prezenta
la expertizã, ordonatorul expertizei poate decide aducerea forþatã a acesteia în modul
stabilit de legislaþie.

Articolul 26. Termenele de aflare a persoanei în instituþia medicalã pentru

efectuarea expertizei
(1) Persoana poate fi internatã în instituþia medicalã pentru efectuarea expertizei
judiciare pe un termen de pînã la 30 de zile.
(2) În caz de necesitate, la demersul motivat al expertului (experþilor), termenul
indicat la alin.(1) poate fi prelungit de cãtre ordonatorul expertizei, în condiþiile legii, pe o
duratã de 30 de zile.
(3) Demersul privind prelungirea termenului de aflare a persoanei în instituþia medicalã
se prezintã în timp de 3 zile din momentul constatãrii imposibilitãþii întocmirii raportului
de expertizã în termenul indicat la alin.(1).

3.6. Legea cu privire la avocaturã

Articolul 45. Drepturile avocatului

(3) La acordarea asistenþei juridice unei persoane reþinute, deþinute în stare de
arest sau condamnate, avocatului i se asigurã, la orice etapã a procesului penal sau
administrativ, condiþiile necesare pentru întrevederi ºi consultaþii, cu respectarea
confidenþialitãþii, fãrã a limita durata ºi numãrul întrevederilor ºi consultaþiilor.
(4) Persoanele cu funcþie de rãspundere ale organelor abilitate cu supravegherea
persoanelor reþinute, deþinute în stare de arest sau condamnate sînt obligate sã permitã
accesul liber al avocatului la aceste persoane în temeiul contractului de acordare a
asistenþei juridice.

3.7. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în

Republica Moldova

Art.17. - (1) Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor li se garanteazã inviolabilitatea persoanei

ºi locuinþei, în conformitate cu legislaþia în vigoare. Ei au dreptul la satisfacþie efectivã din
partea instanþelor judecãtoreºti competente, altor autoritãþi publice împotriva actelor care
violeazã drepturile, libertãþile ºi interesele lor legitime.

3.8. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi

Articolul 25. Atribuþiile Ministerului Afacerilor Interne

Drepturile omului 49
 Ministerul Afacerilor Interne are urmãtoarele atribuþii:
d) efectueazã percheziþii în condiþiile legii;
Articolul 65. Încetarea procedurii în cauzele privind încãlcarea regimului stãrii de
urgenþã, de asediu sau de rãzboi
Ridicarea stãrii de urgenþã, de asediu sau de rãzboi atrage încetarea procedurii
în cauzele privind încãlcarea regimului stãrii respective ºi eliberarea imediatã a
persoanelor supuse arestului administrativ.

3.9. Codul penal

Articolul 164. Rãpirea unei persoane

(1) Rãpirea unei persoane
se pedepseºte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã:
a) repetat;
b) asupra a douã sau mai multor persoane;
c) asupra unei femei gravide;
d) cu bunã-ºtiinþã asupra unui minor;
e) de douã sau mai multe persoane;
f) din interes material;
g) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armã
se pedepseºte cu închisoare de la 7 la 15 ani cu (sau fãrã) amendã în mãrime de la
500 la 1.000 unitãþi convenþionale.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2), care:
a) au fost sãvîrºite de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã;
b) au cauzat din imprudenþã o vãtãmare gravã a integritãþii corporale sau a
sãnãtãþii ori decesul victimei,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani cu (sau fãrã) amendã în mãrime
de la 800 la 1.500 unitãþi convenþionale.

Articolul 165. Traficul de fiinþe umane

(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adãpostirea sau primirea unei persoane în
scop de exploatare sexualã comercialã sau necomercialã, prin muncã sau servicii forþate,
în sclavie sau în condiþii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activitãþi
criminale, de prelevare a organelor sau þesuturilor pentru transplantare, sãvîrºitã prin:
a) ameninþare cu aplicarea sau aplicarea violenþei fizice sau psihice nepericuloase
pentru viaþa ºi sãnãtatea persoanei, inclusiv prin rãpire, prin confiscare a documentelor ºi
prin servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cãrei mãrime nu este stabilitã în mod
rezonabil;
b) înºelãciune;
c) abuz de poziþie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plãþi
sau beneficii pentru a obþine consimþãmîntul unei persoane care deþine controlul asupra
unei alte persoane,
se pedepseºte cu închisoare de la 7 la 15 ani.
(2) Aceleaºi acþiuni sãvîrºite:
a) repetat;
b) asupra a douã sau mai multor persoane;
c) asupra unei femei gravide;
d) de douã sau mai multe persoane;
e) cu aplicarea violenþei periculoase pentru viaþa, sãnãtatea fizicã sau psihicã a
persoanei;
f) prin folosirea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura
subordonarea persoanei ori prin folosirea violului, dependenþei fizice, a armei, a ameninþãrii
cu divulgarea informaþiilor confidenþiale familiei victimei sau altor persoane, precum ºi a
50 Ghidul ziaristului
altor mijloace,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2):
a) sãvîrºite de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã;
b) soldate cu vãtãmarea gravã a integritãþii corporale sau cu o boalã psihicã a
persoanei, sau cu decesul acesteia,
se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu detenþiune pe viaþã.
(4) Victima traficului de fiinþe umane este absolvitã de rãspundere penalã pentru
infracþiunile sãvîrºite de ea în legãturã cu aceastã calitate procesualã dacã a acceptat
colaborarea cu organul de urmãrire penalã în cauza datã.

Articolul 166. Privaþiunea ilegalã de libertate

(1) Privaþiunea ilegalã de libertate a unei persoane, dacã acþiunea nu este legatã cu
rãpirea acesteia,
se pedepseºte cu închisoare de pînã la 2 ani.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã:
a) repetat;
b) asupra a douã sau mai multor persoane;
c) cu bunã-ºtiinþã asupra unui minor;
d) de douã sau mai multe persoane;
e) cu aplicarea violenþei periculoase pentru viaþa sau sãnãtatea persoanei;
f) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armã
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 8 ani.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2), însoþite de cauzarea unei vãtãmãri grave
integritãþii corporale sau sãnãtãþii ori soldate cu decesul victimei din imprudenþã,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Articolul 167. Sclavia ºi condiþiile similare sclaviei

Punerea sau þinerea unei persoane în condiþii în care o altã persoanã exercitã
stãpînire asupra acesteia sau determinarea ei, prin utilizarea înºelãciunii, constrîngerii,
violenþei sau ameninþãrii cu violenþã, sã se angajeze sau sã rãmînã în raport de concubinaj
sau cãsãtorie
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 600 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 3 la 10 ani, în ambele cazuri cu (sau fãrã) privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.

Articolul 306. Tragerea cu bunã-ºtiinþã la rãspundere penalã a unei persoane

nevinovate
(1) Tragerea cu bunã-ºtiinþã la rãspundere penalã a unei persoane nevinovate de cel
care efectueazã urmãrirea penalã
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.
(2) Aceeaºi acþiune:
a) urmãrind învinuirea de sãvîrºire a unei infracþiuni grave, deosebit de grave sau
excepþional de grave;
b) sãvîrºitã din interes material ori din alte interese personale;
c) soldatã cu urmãri grave
se pedepseºte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.

Articolul 307. Pronunþarea unei sentinþe, decizii, încheieri sau hotãrîri contrare
legii
(1) Pronunþarea cu bunã-ºtiinþã de cãtre judecãtor a unei hotãrîri, sentinþe, decizii sau
încheieri contrare legii

Drepturile omului 51
 se pedepseºte cu amendã în sumã de la 300 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.
(2) Aceeaºi acþiune:
a) legatã de învinuirea de sãvîrºire a unei infracþiuni grave, deosebit de grave sau
excepþional de grave;
b) sãvîrºitã din interes material ori din alte interese personale;
c) soldatã cu urmãri grave
se pedepseºte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.

Articolul 308. Reþinerea sau arestarea ilegalã

(1) Reþinerea ilegalã cu bunã-ºtiinþã de cãtre persoana care efectueazã urmãrirea
penalã
se pedepseºte cu închisoare de pînã la 2 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.
(2) Arestarea ilegalã cu bunã-ºtiinþã de cãtre judecãtor
se pedepseºte cu închisoare de pînã la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2), sãvîrºite din interes material ori din alte
interese personale,
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.
(4) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2), care au provocat urmãri grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.

3.10. Codul de procedurã penalã

Articolul 11. Inviolabilitatea persoanei

(1) Libertatea individualã ºi siguranþa persoanei sînt inviolabile.
(2) Nimeni nu poate fi reþinut ºi arestat decît în cazurile ºi în modul stabilit de prezentul
cod.
(3) Privarea de libertate, arestarea, internarea forþatã a persoanei într-o instituþie medi-
calã sau trimiterea ei într-o instituþie educaþionalã specialã se permit numai în baza unui
mandat de arestare sau a unei hotãrîri judecãtoreºti motivate.
(4) Reþinerea persoanei pînã la emiterea mandatului de arestare nu poate depãºi 72
de ore.
(5) Persoanei reþinute sau arestate i se aduc imediat la cunoºtinþã drepturile sale ºi
motivele reþinerii sau arestãrii, circumstanþele faptei, precum ºi încadrarea juridicã a acþiunii
de sãvîrºirea cãreia ea este bãnuitã sau învinuitã, în limba pe care o înþelege, în prezenþa
unui apãrãtor ales sau numit din oficiu.
(6) Organul de urmãrire penalã sau instanþa judecãtoreascã este obligatã sã elibereze
imediat orice persoanã deþinutã ilegal sau dacã temeiurile reþinerii ori arestãrii au decãzut.
(7) Percheziþia, examinarea corporalã, precum ºi alte acþiuni procesuale care aduc
atingere inviolabilitãþii persoanei, pot fi efectuate fãrã consimþãmîntul persoanei sau al
reprezentantului ei legal numai în condiþiile prezentului cod.
(8) Orice persoanã reþinutã sau arestatã trebuie tratatã cu respectarea demnitãþii
umane.

Articolul 64. Drepturile ºi obligaþiile bãnuitului

(4) Bãnuitul este obligat:
2) sã accepte, în caz de reþinere, la cererea organului de urmãrire penalã, a fi supus
examinãrii corporale ºi percheziþiei corporale;

52 Ghidul ziaristului
 Articolul 66. Drepturile ºi obligaþiile învinuitului, inculpatului
(2) Învinuitul, inculpatul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:
3) în caz de reþinere, sã primeascã consultaþie juridicã din partea apãrãtorului pînã la
începutul primei audieri în calitate de învinuit;
4) în caz de reþinere, sã fie adus imediat, dar nu mai tîrziu de 72 de ore, în faþa unui
judecãtor, sã fie judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în timpul procesului;
21) sã ia cunoºtinþã de materialele trimise în judecatã pentru confirmarea arestãrii
sale;

Articolul 69. Participarea obligatorie a apãrãtorului

(1) Participarea apãrãtorului la procesul penal este obligatorie în cazul în care:
7) bãnuitul, învinuitul, inculpatul este þinut în stare de arest ca mãsurã preventivã sau
este trimis la expertiza judiciarã psihiatricã în condiþii de staþionar;
Articolul 90. Martorul
(7) Martorul este obligat:
1) sã se prezinte la citarea organului de urmãrire penalã sau a instanþei pentru a face
declaraþii ºi a participa la acþiuni procesuale;
4) sã accepte, la cererea organului de urmãrire penalã, examinarea corporalã;
5) la cererea organului de urmãrire penalã, sã fie supus unei expertize în condiþii de
ambulator pentru verificarea capacitãþii de a înþelege corect circumstanþele care urmeazã
sã fie constatate în cauza respectivã ºi de a face declaraþii juste în cazul în care sînt
temeiuri verosimile pentru a pune la îndoialã o asemenea capacitate;

Articolul 125. Temeiurile pentru efectuarea percheziþiei

(1) Organul de urmãrire penalã este în drept sã efectueze percheziþie dacã probele
acumulate sau materialele de investigaþie operativã permit de a presupune întemeiat cã într-
o anumita încãpere ori într-un alt loc sau la o anumitã persoanã se pot afla instrumente ce au
servit la sãvîrºirea infracþiunii, obiecte ºi valori dobîndite de pe urma infracþiunii, precum ºi
alte obiecte sau documente care ar putea avea importanþã pentru cauza penalã.
(2) Percheziþia se poate efectua ºi în scopul descoperirii unor persoane cãutate,
precum ºi a unor cadavre umane sau de animale.
(3) Percheziþia se efectueazã în baza ordonanþei motivate a organului de urmãrire
penalã ºi numai cu autorizaþia judecãtorului de instrucþie.
(4) În caz de delict flagrant, percheziþia se poate efectua în baza unei ordonanþe
motivate fãrã autorizaþia judecãtorului de instrucþie, urmînd ca acestuia sã i se prezinte
imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore de la terminarea percheziþiei, materialele obþinute
în urma percheziþiei efectuate, indicîndu-se motivele efectuãrii ei. Judecãtorul de instrucþie
verificã legalitatea acestei acþiuni procesuale.
(5) În cazul constatãrii faptului cã percheziþia a fost efectuatã legal, judecãtorul de
instrucþie confirmã rezultatul acesteia prin rezoluþie. În caz contrar, prin încheiere
motivatã, recunoaºte percheziþia ca fiind ilegalã.

Articolul 165. Noþiunea de reþinere

(1) Constituie reþinere privarea persoanei de libertate, pe o perioadã scurtã de timp,
dar nu mai mult de 72 de ore, în locurile ºi în condiþiile stabilite prin lege.
(2) Pot fi supuse reþinerii:
1) persoanele bãnuite de sãvîrºirea unei infracþiuni pentru care legea prevede pedeapsa
cu închisoare pe un termen mai mare de un an;
2) învinuitul, inculpatul care încalcã condiþiile mãsurilor preventive neprivative de
libertate, luate în privinþa lui, dacã infracþiunea se pedepseºte cu închisoare;
3) condamnaþii în privinþa cãrora au fost adoptate hotãrîri de anulare a condamnãrii
cu suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei sau de anulare a liberãrii condiþionate
de pedeapsã înainte de termen.
(3) Reþinerea persoanei poate avea loc în baza:
1) procesului-verbal, în cazul apariþiei nemijlocite a motivelor verosimile de a bãnui cã

Drepturile omului 53
persoana a sãvîrºit infracþiunea;
2) ordonanþei organului de urmãrire penalã;
3) hotãrîrii instanþei de judecatã cu privire la reþinerea persoanei condamnate pînã la
soluþionarea chestiunii privind anularea condamnãrii cu suspendarea condiþionatã a executãrii
pedepsei sau anularea liberãrii condiþionate de pedeapsã înainte de termen ori, dupã caz,
cu privire la reþinerea persoanei pentru sãvîrºirea infracþiunii de audienþã.

Articolul 166. Temeiurile pentru reþinerea persoanei bãnuite de sãvîrºirea

infracþiunii
(1) Organul de urmãrire penalã are dreptul sã reþinã persoana bãnuitã de sãvîrºirea
unei infracþiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai
mare de un an numai în cazurile:
1) dacã aceasta a fost prinsã în flagrant delict;
2) dacã martorul ocular, inclusiv partea vãtãmatã, vor indica direct cã anume aceastã
persoanã a sãvîrºit infracþiunea;
3) dacã pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea ei de
transport vor fi descoperite urme evidente ale infracþiunii.
(2) În alte circumstanþe care servesc temei pentru a bãnui cã aceastã persoanã a
sãvîrºit infracþiunea, ea poate fi reþinutã numai dacã a încercat sã se ascundã sau dacã nu
are loc de trai permanent ori nu i s-a putut constata identitatea.
(3) Reþinerea persoanei în temeiurile menþionate la alin.(1) poate avea loc pînã la
înregistrarea infracþiunii în modul stabilit de lege. Înregistrarea infracþiunii se efectueazã
imediat, dar nu mai tîrziu de 3 ore de la momentul aducerii persoanei reþinute la organul de
urmãrire penalã, iar în cazul cînd fapta pentru care persoana a fost reþinutã nu este
înregistratã în modul corespunzãtor, persoana se elibereazã imediat.
(4) Reþinerea persoanei în condiþiile prezentului articol nu poate depãºi 72 de ore din
momentul privãrii de libertate.
(5) Persoana reþinutã în condiþiile prezentului articol, pînã la expirarea a 72 de ore de
la momentul privãrii de libertate, trebuie sã fie arestatã sau, dupã caz, eliberatã.

Articolul 167. Procedura de reþinere a persoanei

(1) Despre fiecare caz de reþinere a unei persoane bãnuite de sãvîrºirea unei
infracþiuni organul de urmãrire penalã, în termen de pînã la 3 ore de la momentul privãrii
ei de libertate, întocmeºte un proces-verbal de reþinere, în care se indicã temeiurile,
motivele, locul, anul, luna, ziua ºi ora reþinerii, fapta sãvîrºitã de persoana respectivã,
rezultatele percheziþiei corporale a persoanei reþinute, precum ºi data ºi ora întocmirii
procesului-verbal. Procesul-verbal se aduce la cunoºtinþã persoanei reþinute, totodatã ei i
se înmîneazã în scris informaþia despre drepturile prevãzute la art.64, inclusiv dreptul de a
tãcea, de a nu mãrturisi împotriva sa, de a da explicaþii care se includ în procesul-verbal,
de a beneficia de asistenþa unui apãrãtor ºi de a face declaraþii în prezenþa acestuia, fapt
care se menþioneazã în procesul-verbal. Procesul-verbal de reþinere se semneazã de
persoana care l-a întocmit ºi de persoana reþinutã. În decurs de pînã la 6 ore de la întocmirea
procesului-verbal, persoana care l-a întocmit prezintã procurorului o comunicare în scris
privitoare la reþinere.
(2) Motivele reþinerii imediat se aduc la cunoºtinþã persoanei reþinute numai în
prezenþa unui apãrãtor ales sau numit din oficiu.
(3) În cazul reþinerii minorului, persoana care efectueazã urmãrirea penalã este obligatã
sã comunice imediat aceasta pãrinþilor minorului sau persoanelor care îi înlocuiesc.
(4) Persoana reþinutã va fi audiatã în conformitate cu prevederile art.103 ºi 104, dacã
acceptã sã fie audiatã.
(5) Persoana care efectueazã reþinerea este în drept sã supunã persoana reþinutã
percheziþiei corporale în condiþiile art.130.

54 Ghidul ziaristului
3.11. Codul civil

Articolul 1405. Rãspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin acþiunile

organelor de urmãrire penalã, ale procuraturii sau ale instanþelor de judecatã
(1) Prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegalã, atragere ilegalã la
rãspundere penalã, aplicare ilegalã a mãsurii preventive sub forma arestului preventiv
sau sub forma declaraþiei scrise de a nu pãrãsi localitatea, prin aplicarea ilegalã în calitate
de sancþiune administrativã a arestului, muncii neremunerate în folosul comunitãþii se
reparã de cãtre stat integral, indiferent de vinovãþia persoanelor de rãspundere ale
organelor de urmãrire penalã, ale procuraturii sau ale instanþelor de judecatã.
(2) Statul se exonereazã de rãspundere în cazul cînd persoana vãtãmatã a contribuit
intenþionat ºi benevol la producerea prejudiciului prin autodenunþ.

Articolul 1422. Reparaþia prejudiciului moral

(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinþe psihice sau
fizice) prin fapte ce atenteazã la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum ºi în alte
cazuri prevãzute de legislaþie, instanþa de judecatã are dreptul sã oblige persoana
responsabilã la reparaþia prejudiciului prin echivalent bãnesc.
(2) Prejudiciul moral se reparã indiferent de existenþa ºi întinderea prejudiciului
patrimonial.
(3) Reparaþia prejudiciului moral se face ºi în lipsa vinovãþiei autorului, faptei ilicite în
cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegalã, atragere ilegalã la rãspundere
penalã, aplicare ilegalã a arestului preventiv sau a declaraþiei scrise de a nu pãrãsi
localitatea, aplicarea ilegalã în calitate de sancþiune administrativã a arestului, muncii
neremunerate în folosul comunitãþii ºi în alte cazuri prevãzute de lege.

Articolul 1423. Mãrimea compensaþiei pentru prejudiciu moral

(1) Mãrimea compensaþiei pentru prejudiciu moral se determinã de cãtre instanþa de
judecatã în funcþie de caracterul ºi gravitatea suferinþelor psihice sau fizice cauzate
persoanei vãtãmate, de gradul de vinovãþie al autorului prejudiciului, dacã vinovãþia este o
condiþie a rãspunderii, ºi de mãsura în care aceastã compensare poate aduce
satisfacþie persoanei vãtãmate.
(2) Caracterul ºi gravitatea suferinþelor psihice sau fizice le apreciazã instanþa de
judecatã, luînd în considerare circumstanþele în care a fost cauzat prejudiciul, precum ºi
statutul social al persoanei vãtãmate.

Articolul 1424. Termenul de prescripþie

(1) Acþiunea în reparare a prejudiciului se prescrie în termen de 3 ani începînd cu
momentul în care persoana vãtãmatã a cunoscut sau trebuia sã cunoascã existenþa
prejudiciului ºi persoana obligatã sã-l repare.
(2) În cazul în care persoana obligatã sã repare prejudiciul ºi persoana prejudiciatã
negociazã asupra prejudiciului care urmeazã sã fie reparat, cursul prescripþiei se suspendã
pînã cînd una din pãrþi nu va renunþa la negociere.
(3) În cazul în care persoana obligatã sã repare prejudiciul a dobîndit ceva, în
urma faptei ilicite, din contul persoanei prejudiciate, prima este obligatã, chiar ºi dupã
expirarea termenului de prescripþie, sã restituie, în conformitate cu normele privind
îmbogãþirea fãrã justã cauzã, ceea ce a dobîndit.

3.12. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 247. Reþinerea administrativã

Cu privire la reþinerea administrativã se întocmeºte un proces-verbal, în care se
aratã: data ºi locul întocmirii lui, funcþia, numele de familie, prenumele ºi numele dupã tatã
ale persoanei, care a întocmit procesul-verbal; datele referitoare la persoana reþinutã,
timpul ºi motivele reþinerii. Procesul-verbal este semnat de persoana cu funcþii de
Drepturile omului 55
rãspundere, care l-a întocmit, ºi de persoana reþinutã. În cazul, cînd persoana reþinutã
refuzã sã semneze procesul-verbal, în el se face menþiunea despre aceasta.
La rugãmintea persoanei, reþinute pentru comiterea unei contravenþii administrative,
locul aflãrii ei se aduce la cunoºtinþa rudelor ei, administraþiei de la locul de lucru sau
de învãþãturã. Privitor la reþinerea unui minor înºtiinþarea pãrinþilor lui sau a persoanelor
care îi înlocuiesc, este obligatorie.

Articolul 248. Organele (persoanele cu funcþii de rãspundere) împuternicite sã

efectueze reþinerea administrativã
Reþinerea administrativã a persoanei care a comis o contravenþie administrativã
poate fi efectuatã numai de cãtre organele (persoanele cu funcþii de rãspundere)
împuternicite pentru aceasta:
1) de cãtre organele afacerilor interne - în toate cazurile cînd se constatã o încãlcare
a legislaþiei cu privire la contravenþiile administrative;
2) de cãtre trupele de grãniceri - în cazurile încãlcãrii regimului de frontierã sau a
regimului punctelor de trecere a frontierei de stat;
3) de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere ale ministerelor, departamentelor,
inspectoratelor ºi instituþiilor de stat în limitele împuternicirilor lor.
Reþinerea administrativã se efectueazã de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere
indicate în alineatul întîi al prezentului articol dacã întocmirea procesului-verbal cu privire
la contravenþiile administrative este obligatorie, iar toate mãsurile de influenþã în scopul
stabilirii identitãþii contravenientului ºi întocmirii procesului-verbal au fost epuizate.

Articolul 249. Termenele reþinerii administrative

Reþinerea administrativã a persoanei, care a comis o contravenþie administrativã
poate dura nu mai mult de trei ore. În cazurile excepþionale, în legãturã cu o necesitate
deosebitã pot fi stabilite prin acte legislative ale Republicii Moldova alte termene de reþinere
administrativã.
Persoanele, care au încãlcat regulile de ºedere a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor
în Republica Moldova, regimul de frontierã sau regimul din punctele de trecere a graniþei de
stat a Republicii Moldova, pot fi reþinute pe un termen de pînã la trei ore pentru întocmirea
procesului-verbal, iar în cazuri de necesitate pentru stabilirea identitãþii ºi clarificarea
circumstanþelor contravenþiei - pînã la trei zile, comunicîndu-se aceasta în scris procurorului
în decurs de douãzeci ºi patru de ore din momentul reþinerii sau în termenul de pînã la zece
zile cu sancþiunea procurorului, dacã contravenienþii n-au documente ce atestã identitatea
lor.
Persoanele, care au comis un act huliganic nu prea grav, care au încãlcat premeditat
modul de folosire a simbolurilor naþional-statale, au atentat la ordinea publicã în
condiþiile regimului stãrii excepþionale, care nu executã cu rea-voinþã dispoziþiile sau
cererile legitime ale lucrãtorului poliþiei, care au opus rezistenþã colaboratorului
poliþiei, care au ultragiat un colaborator al poliþiei, care au adresat un apel fals poliþiei,
încãlcarea ordinii de organizare ºi de desfãºurare a adunãrilor, mitingurilor, procesiunilor de
stradã ºi manifestaþiilor, care vînd în locuri interzise mãrfurile (produsele) cu termenul de
vînzare expirat, de proastã calitate, fãrã certificat ori fãrã semnul confirmitãþii sau care au
încãlcat regulile operaþiunilor valutare, pot fi reþinute pînã la examinarea cazului în
instanþa competentã de cãtre instanþa judecãtoreascã respectivã, ºeful (adjunctul ºefului)
organului de poliþie sau de cãtre alte persoane cu funcþii de rãspundere care au asemenea
împuterniciri.
Persoanele care au încãlcat modul de organizare ºi de desfãºurare a adunãrilor,
mitingurilor, procesiunilor ºi demonstraþiilor de stradã, pot fi reþinute pînã la examinarea
cazului de cãtre instanþa judecãtoreascã respectivã.
Termenul reþinerii administrative se calculeazã din momentul aducerii contraven-
ientului pentru întocmirea procesului-verbal, iar a persoanei, care s-a aflat în stare de
ebrietate,- din momentul trezirii ei din starea de beþie.

56 Ghidul ziaristului
 Articolul 253. Plîngerea împotriva reþinerii administrative, a controlului, a ridicãrii
mijloacelor de transport, obiectelor ºi documentelor
Împotriva reþinerii administrative, a controlului corporal, a controlului obiectelor ºi
a ridicãrii mijloacelor de transport, obiectelor ºi documentelor persoana interesatã poate
sã depunã plîngere organului (persoanei cu funcþii de rãspundere) ierarhic superior sau
procurorului.

3.13. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 4
Nimeni nu va fi þinut în sclavie, nici în robie; sclavia ºi traficul cu sclavi sunt interzise sub
toate formele lor.

3.14. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 9
1. Orice individ are dreptul la libertatea ºi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu
poate fi arestat sau deþinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decît
pentru motive legale ºi în conformitate cu procedura prevãzutã de lege.
2. Orice individ arestat va fi informat, în momentul arestãrii sale, despre motivele acestei
arestãri ºi va fi înºtiinþat, în cel mai scurt timp, de orice învinuiri care i se aduc.
3. Orice individ arestat sau deþinut pentru comiterea unei infracþiuni penale va fi
adus, în termenul cel mai scurt, în faþa unui judecãtor sau a unei alte autoritãþi împuternicite
prin lege sã exercite funcþiuni judiciare ºi va trebui sã fie judecat într-un interval
rezonabil sau sã fie eliberat. Detenþiunea persoanelor care urmeazã a fi trimise în judecatã
nu trebuie sã constituie regulã, dar punerea în libertate poate fi subordonatã unor garanþii
asigurînd înfãþiºarea lor la ºedinþele de judecatã, pentru toate celelalte acte de procedurã
ºi, daca este cazul, pentru executarea hotãrîrii.
4. Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenþiune are dreptul de a
introduce o plîngere în faþa unui tribunal, pentru ca acesta sã hotãrascã neîntîrziat asupra
legalitãþii detenþiunii sale ºi sã ordone eliberarea sa, dacã detenþiunea este ilegalã.
5. Orice individ care a fost victima unei arestãri sau detenþiuni ilegale are drept la o
despãgubire.

Articolul 10
1. Orice persoanã privatã de libertate va fi tratatã cu umanitate ºi cu respectarea demnitãþii
inerente persoanei umane.
2. a) Persoanele aflate în prevenþie vor fi, în afarã de circumstanþe excepþionale,
separate de condamnaþi ºi vor fi supuse unui regim distinct, potrivit condiþiei lor de persoane
necondamnate.
b) Tinerii aflaþi în prevenþie vor fi separaþi de adulþi ºi se va hotãrî în legãturã cu cazul
lor cît mai repede cu putinþã.
3. Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnaþilor avînd drept scop
esenþial îndreptarea lor ºi reclasarea lor socialã. Tinerii delincvenþi vor fi separaþi de adulþi
ºi supuºi unui regim potrivit vîrstei ºi statutului lor legal.

Articolul 11
Nimeni nu poate fi întemniþat pentru singurul motiv cã nu este în mãsurã sã execute o
obligaþie contractualã.

3.15. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 40
1. Statele pãrþi recunosc oricãrui copil suspect, acuzat sau dovedit cã a comis o încãlcare
Drepturile omului 57
a legii penale, dreptul de a fi tratat într-un mod de naturã sã favorizeze simþul sãu de
demnitate ºi al valorii personale, sã întãreascã respectul sãu pentru drepturile omului ºi
libertãþile fundamentale ale altora ºi sã þinã seama de vîrsta sa ca ºi de necesitatea de a
promova reintegrarea copilului ºi asumarea de cãtre acesta a unui rol constructiv în societate.
2. În acest scop ºi þinînd seama de dispoziþiile pertinente ale instrumentelor
internaþionale, statele pãrþi vor garanta, în special, cã:
a) nici un copil nu va fi suspectat, acuzat sau declarat vinovat de o încãlcare a legii
penale datoritã unor acþiuni sau omisiuni care nu erau stipulate de cãtre dreptul naþional
sau internaþional în momentul comiterii lor;
b) orice copil suspectat sau acuzat de o încãlcare a legii penale are cel puþin dreptul
la garanþiile urmãtoare:
i) sã fie presupus nevinovat pînã ce vinovãþia sa va fi stabilitã legal;
ii) sã fie informat prompt ºi direct de acuzaþiile care i se aduc sau, dacã este cazul,
prin intermediul pãrinþilor sãi sau al reprezentanþilor legali ºi sã beneficieze de asistenþã
juridicã sau de orice altã asistenþã corespunzãtoare pentru pregãtirea ºi prezentarea
apãrãrii sale;
iii) cauza sa sã fie examinatã fãrã întîrziere de cãtre o autoritate sau o instanþã judiciarã
competentã, independentã ºi imparþialã, dupã o procedurã echitabilã conform prevederilor
legii, în prezenþa asistenþei legale sau a oricãrei alte asistenþe corespunzãtoare ºi - dacã
acest lucru nu este considerat contrar interesului superior al copilului, datoritã în special
vîrstei ºi situaþiei sale - în prezenþa pãrinþilor sãi sau a reprezentanþilor legali;
iv) sã nu fie constrîns sã depunã mãrturie sau sã mãrturiseascã cã este vinovat; sã
interogheze sau sã facã sã fie interogaþi martori ai acuzãrii ºi sã obþinã aducerea ºi
interogarea de martori ai apãrãrii, în condiþii de egalitate;
v) dacã se dovedeºte cã a încãlcat legea penalã, sã poatã face apel cu privire la
decizie ºi la orice mãsurã luatã în consecinþã, în faþa unei autoritãþi sau instanþe
judecãtoreºti superioare competente, independente ºi imparþiale, conform legii;
vi) sã fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înþelege sau nu vorbeºte limba
utilizatã;
vii) viaþa sa personalã sã fie în mod deplin respectatã în toate fazele procedurii.
3. Statele pãrþi se vor strãdui sã promoveze adoptarea de legi, proceduri, crearea de
autoritãþi ºi instituþii, special concepute pentru copiii suspectaþi, acuzaþi sau declaraþi cã ar
fi comis încãlcãri ale legii penale ºi, în special:
a) vor stabili o vîrstã minimã sub care copiii vor fi presupuºi a nu avea capacitatea de a
încãlca legea penalã;
b) vor lua mãsuri, de fiecare datã cînd este posibil ºi de dorit, pentru a trata aceºti copii
fãrã a se recurge la procedura judiciarã, cu condiþia ca drepturile omului ºi garanþiile
legale sã fie deplin respectate.
4. Va fi prevãzutã o întreagã gamã de dispoziþii cum sunt cele referitoare la îngrijire,
orientare ºi supraveghere, îndrumare, verificare, plasament familial, programe de educaþie
generalã ºi profesionalã ºi alternative la îngrijirea instituþionalã, pentru a asigura copiilor
un tratament corespunzãtor bunãstãrii ºi proporþional atît cu condiþiile lor cît ºi cu infracþiunea
comisã.

3.16. Convenþia împotriva torturii ºi altor pedepse ori tratamente cu cruzime,

inumane sau degradante

Articolul 11
Fiecare stat parte va exercita o supraveghere sistematicã asupra regulilor,
instrucþiunilor, metodelor ºi practicilor privind interogatoriul ºi asupra prevederilor
privind paza ºi tratamentul persoanelor supuse oricãrei forme de arest, deþinere sau
închisoare pe teritoriul aflat sub jurisdicþia sa, în vederea prevenirii oricãrui caz de torturã.

58 Ghidul ziaristului
3.17. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor
fundamentale

Articolul 5. Dreptul la libertate ºi la siguranþã

1. Orice persoanã are dreptul la libertate ºi la siguranþã. Nimeni nu poate fi lipsit de
libertatea sa, cu excepþia urmãtoarelor cazuri ºi potrivit cãilor legale:
a) dacã este deþinut legal pe baza condamnãrii pronunþate de cãtre un tribunal
competent;
b) dacã a fãcut obiectul unei arestãri sau al unei deþineri legale pentru nesupunerea la
o hotãrîre pronunþatã, conform legii, de cãtre un tribunal ori în vederea garantãrii executãrii
unei obligaþii prevãzute de lege;
c) dacã a fost arestat sau reþinut în vederea aducerii sale în faþa autoritãþii judiciare
competente, atunci cînd existã motive verosimile de a bãnui cã a sãvîrºit o infracþiune sau
cînd existã motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sã sãvîrºeascã o
infracþiune sau sã fugã dupã sãvîrºirea acesteia;
d) dacã este vorba de detenþia legalã a unui minor, hotãrîtã pentru educaþia sa sub
supraveghere sau despre detenþia sa legalã, în scopul aducerii sale în faþa autoritãþii
competente;
e) dacã este vorba despre detenþia legalã a unei persoane susceptibile sã
transmitã o boalã contagioasã, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui
vagabond;
f) dacã este vorba despre arestarea sau detenþia legalã a unei persoane pentru a o
împiedica sã pãtrundã în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva cãreia se aflã în curs o
procedurã de expulzare ori de extrãdare.
2. Orice persoanã arestatã trebuie sã fie informatã, în termenul cel mai scurt ºi într-o
limbã pe care o înþelege, asupra motivelor arestãrii sale ºi asupra oricãrei acuzaþii aduse
împotriva sa.
3. Orice persoanã arestatã sau deþinutã, în condiþiile prevãzute de paragraful 1 lit. c)
din prezentul articol, trebuie adusã de îndatã înaintea unui judecãtor sau a altui magistrat
împuternicit prin lege cu exercitarea atribuþiilor judiciare ºi are dreptul de a fi judecatã
într-un termen rezonabil sau eliberatã în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi
subordonatã unei garanþii care sã asigure prezentarea persoanei în cauzã la audiere.
4. Orice persoanã lipsitã de libertatea sa prin arestare sau deþinere are dreptul sã
introducã un recurs în faþa unui tribunal, pentru ca acesta sã statueze într-un termen scurt
asupra legalitãþii deþinerii sale ºi sã dispunã eliberarea sa dacã deþinerea este ilegalã.
5. Orice persoanã care este victimã unei arestãri sau a unei deþineri în condiþii
contrare dispoziþiilor acestui articol are dreptul la reparaþii.

Protocolul nr. 4 recunoscînd anumite drepturi ºi libertãþi, altele decît cele

deja înscrise în convenþie ºi în primul Protocol adiþional la convenþie

Articolul 1. Interzicerea privãrii de libertate pentru datorii

Nimeni nu poate fi privit de libertatea sa pentru singurul motiv cã nu este în mãsurã sã
execute o obligaþie contractualã.

Vezi, de asemenea, compartimentul 2. Dreptul la viaþã ºi la integritate fizicã ºi publicã

Drepturile omului 59
4. DREPTUL LA APÃRARE

4.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 26 Dreptul la apãrare

(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) Fiecare om are dreptul sã reacþioneze independent, prin mijloace
legitime, la încãlcarea drepturilor ºi libertãþilor sale.
(3) În tot cursul procesului pãrþile au dreptul sã fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.
(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercitã apãrarea în
limitele prevãzute se pedepseºte prin lege.

4.2. Legea cu privire la avocaturã

Articolul 5. Dreptul la asistenþã juridicã profesionalã

(1) Statul garanteazã asistenþã juridicã profesionalã tuturor persoanelor în condiþiile
prezentei legi.
(2) Persoanele fizice ºi juridice sînt în drept sã beneficieze, în modul stabilit, de asistenþa
juridicã a oricãrui avocat în bazã de acord al pãrþilor.
(3) În cazurile prevãzute de lege, plata pentru asistenþa juridicã profesionalã se achitã
de la bugetul de stat.
(4) Pornind de la starea materialã a persoanei, avocatul îi poate acorda acesteia
asistenþã juridicã în mod gratuit.

Articolul 6. Acordarea asistenþei juridice din oficiu

(1) În cazul în care legea prevede acordarea asistenþei juridice din oficiu la solicitarea
organelor de urmãrire penalã ºi a instanþelor judecãtoreºti, asigurarea executãrii acesteia
se pune în sarcina Consiliului Baroului.
(5) Organul de urmãrire penalã sau instanþa judecãtoreascã este obligatã sã prezinte
lista avocaþilor, întocmitã conform alin.(3), persoanei care se aflã în proces de urmãrire
penalã sau în proces judiciar ºi care nu a încheiat un contract cu avocatul. Persoana în
cauzã alege din lista prezentatã avocatul care va exercita apãrarea sa.
(6) În cazul cînd persoana care se aflã în proces de urmãrire penalã sau în proces
judiciar refuzã sã aleagã un avocat, la solicitarea organului de urmãrire penalã sau a
instanþei judecãtoreºti, avocatul coordonator antreneazã în exercitarea din oficiu a delegaþiei
un avocat disponibil inclus în listã.

Articolul 7. Genurile de asistenþã juridicã profesionalã

(1) Avocaþii acordã persoanelor fizice ºi juridice urmãtoarele genuri de asistenþã
juridicã profesionalã:
a) oferã consultaþii ºi explicaþii, expun concluzii cu privire la problemele juridice, prezintã
informaþii verbale ºi în scris referitoare la legislaþie;
b) întocmesc documente cu caracter juridic;
c) reprezintã interesele lor în instanþele de judecatã, în autoritãþile administraþiei
publice;
d) reprezintã interesele lor în materie juridicã în relaþiile cu alte persoane fizice ºi
juridice;
e) participã la urmãrirea penalã ºi la dezbateri judiciare în cauzele penale în calitate
de apãrãtor sau reprezentant al victimei, al pãrþii civile, al pãrþii civilmente responsabile ºi al
martorilor.
(2) Avocaþii acordã persoanelor fizice ºi juridice ºi alte genuri de asistenþã juridicã, neinter-
60 Ghidul ziaristului
zise de lege, atît în cazul unor delegaþii unice, cît ºi în cazul delegaþiilor pe termen lung.
(3) Avocaþii efectueazã, de asemenea, urmãtoarele acþiuni:
a) adeveresc copiile ºi extrasele din acte ºi certificã semnãturile de pe actele necesare
pentru acordarea asistenþei juridice;
b) transmit, contra recipisã, cererile persoanelor fizice ºi juridice adresate altor
persoane fizice ºi juridice.

Articolul 43. Independenþa avocatului

În exercitarea profesiei sale, avocatul este independent ºi se conduce numai de
lege. Avocatul este liber în alegerea poziþiei sale ºi nu este obligat sã coordoneze aceastã
poziþie cu nimeni, în afarã de client.

Articolul 44. Garantarea independenþei

(1) Se interzice imixtiunea în exercitarea profesiei de avocat.
(2) Percheziþionarea domiciliului sau a spaþiului în care avocatul acordã asistenþã
juridicã, a transportului utilizat de acesta, ridicarea obiectelor ºi documentelor ce aparþin
avocatului, controlul ºi ridicarea corespondenþei poºtale ºi telegrafice, interceptarea
convorbirilor telefonice ºi de alt gen nu pot fi fãcute decît cu sancþiunea Procurorului
General, adjuncþilor lui sau prin hotãrîre a instanþei de judecatã.
(3) Avocatul nu poate fi supus percheziþiei corporale sau controlului personal în
timpul exercitãrii atribuþiilor profesionale, cu excepþia cazurilor de infracþiune flagrantã.

Articolul 45. Drepturile avocatului

(1) Avocatul are dreptul:
a) sã reprezinte interesele legitime ale clientului în instanþele de judecatã, în organele
de drept, în autoritãþile publice, în alte organizaþii;
b) sã ia cunoºtinþã de toate materialele cauzei încredinþate din momentul încheierii
contractului de acordare a asistenþei juridice, sã facã notiþe ºi copii;
c) sã colecteze independent, sã fixeze ºi sã prezinte informaþii referitoare la
circumstanþele cauzei;
d) sã solicite informaþii, referinþe ºi copii ale actelor necesare pentru acordarea
asistenþei juridice instanþelor judecãtoreºti, organelor de drept, autoritãþilor publice, altor
organizaþii, care sînt obligate sã elibereze actele solicitate;
e) sã solicite, cu acordul clientului, concluziile specialiºtilor în soluþionarea problemelor
care au apãrut în legãturã cu acordarea asistenþei juridice ºi care necesitã cunoºtinþe
speciale în diferite domenii de activitate;
f) sã prezinte organelor competente ºi mass-mediei cereri ºi demersuri, sã depunã
în modul stabilit contestaþii ºi petiþii privind acþiunile ºi deciziile prin care se încalcã drepturile
clientului ºi drepturile avocatului în exercitarea profesiei sale.
(3) La acordarea asistenþei juridice unei persoane reþinute, deþinute în stare de
arest sau condamnate, avocatului i se asigurã, la orice etapã a procesului penal sau
administrativ, condiþiile necesare pentru întrevederi ºi consultaþii, cu respectarea
confidenþialitãþii, fãrã a limita durata ºi numãrul întrevederilor ºi consultaþiilor.
(4) Persoanele cu funcþie de rãspundere ale organelor abilitate cu supravegherea
persoanelor reþinute, deþinute în stare de arest sau condamnate sînt obligate sã permitã
accesul liber al avocatului la aceste persoane în temeiul contractului de acordare a
asistenþei juridice.

Articolul 46. Obligaþiile avocatului

(1) Avocatul este obligat:
a) sã acorde asistenþã juridicã conform contractului încheiat cu clientul sau din oficiu
la solicitarea organelor de urmãrire penalã ºi instanþelor judecãtoreºti;
b) sã aplice, în exercitarea profesiei sale, mijloacele ºi metodele prevãzute de lege
pentru apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale clientului;
c) sã respecte normele Codului deontologic al avocatului.

Drepturile omului 61
 (2) Avocatul nu este în drept sã acorde asistenþã juridicã persoanei dacã:
a) în cauza datã, el acordã sau a acordat asistenþã juridicã unor persoane ale cãror
interese vin în contradicþie cu interesele persoanei în cauzã;
b) în cauza datã, el a participat în calitate de judecãtor, procuror, anchetator penal,
persoanã care efectueazã urmãrirea penalã, expert, specialist, traducãtor, martor sau martor
asistent;
c) la urmãrirea penalã sau la examinarea cauzei date, a participat o persoanã cu care
avocatul se aflã în raporturi de familie, de rudenie sau care îi este afin.
(3) Avocatul nu are dreptul sã acþioneze contrar intereselor legitime ale clientului,
sã ocupe o poziþie juridicã fãrã a o coordona cu acesta (cu excepþia cazurilor cînd clientul
îºi recunoaºte vina), sã refuze, fãrã motive întemeiate, apãrarea bãnuitului, învinuitului,
acuzatului sau a condamnatului, la care s-a obligat.
(4) Avocatul nu este în drept sã declare vinovat clientul dacã acesta nu-ºi recunoaºte
vinovãþia. Recunoaºterea de cãtre client a vinovãþiei nu priveazã avocatul de dreptul de a
contesta acuzaþia ºi de a cere achitarea clientului.
(5) Avocatului i se interzice sã participe la proces fãrã a lua cunoºtinþã în prealabil de
materialele dosarului.

4.3. Legea cu privire la Procuraturã

Articolul 5. Atribuþiile procurorului

(1) În cadrul procedurii penale, civile sau administrative, pentru exercitarea atribuþiilor
sale, procurorul este în drept:
f) sã conteste, la cererea cetãþenilor ºi în condiþiile legii, actele ilegale emise de
autoritãþile administraþiei publice centrale ºi locale, de agenþii economici ºi de alte persoane
juridice, precum ºi actele ºi acþiunile ilegale ale persoanelor cu funcþie de rãspundere;
g) sã înainteze persoanelor juridice sesizãri privind lichidarea încãlcãrilor de lege,
privind înlãturarea cauzelor ºi condiþiilor ce au favorizat încãlcãrile depistate în cazurile
prevãzute la lit.f).
(3) Nu se încaseazã plata pentru efectuarea, la cererea procurorului, a reviziilor ºi
controalelor, pentru întocmirea documentelor, colectarea ºi prezentarea datelor statistice,
pentru înaintarea de cãtre procuror a acþiunilor în instanþele judecãtoreºti.

Articolul 6. Recursul procurorului

(1) Procurorul sau adjunctul acestuia este în drept sã facã recurs împotriva actului
ilegal emis de un organ sau o persoanã cu funcþie de rãspundere.
(2) Recursul suspendã acþiunea actului atacat ºi va fi examinat de organul respectiv
sau de persoana cu funcþie de rãspundere în termen de 10 zile de la data primirii lui, iar în
cazul examinãrii de un organ colegial - la prima lui ºedinþã. Rezultatele examinãrii recursului
se comunicã imediat în scris procurorului.

4.4. Legea cu privire la poliþie

Articolul 32. Dreptul colaboratorului poliþiei la apãrare juridicã

Colaboratorul poliþiei are dreptul sã atace în instanþa judecãtoreascã hotãrîrile
persoanelor din organele poliþiei ºi din autoritãþile administraþiei publice, adoptate asupra
lui, dacã considerã cã ele lezeazã împuternicirile ºi demnitatea lui personalã.

4.5. Legea privind activitatea operativã de investigaþii

Articolul 5. Respectarea drepturilor ºi libertãþilor persoanei în activitatea operativã

de investigaþii
(2) Persoana care considerã cã acþiunile organului ce înfãptuieºte mãsuri operative
de investigaþii au condus la lezarea drepturilor ºi libertãþilor sale înainteazã o plîngere
împotriva acestor acþiuni în organul ierarhic superior, procurorului sau judecãtorului de
62 Ghidul ziaristului
instrucþie. Plîngerea înaintatã nu suspendã executarea acþiunilor atacate, dacã organul
care exercitã activitatea operativã de investigaþii nu considerã aceasta necesar.
(3) Pentru a asigura examinarea deplinã ºi multilateralã a reclamaþiei persoanei
faþã de care au fost aplicate în mod neîntemiat mãsuri operative de investigaþii, organele
care le-au exercitat sînt obligate, la cererea judecãtorului de instrucþie sau a procurorului,
sã prezinte acestuia toate actele operative de serviciu, întocmite pe tot parcursul înfãptuirii
mãsurilor respective contestate (atacate) în conformitate cu legislaþia. Datele despre
persoanele care au contribuit în mod confidenþial la înfãptuirea mãsurilor operative de
investigaþii se prezintã numai la cererea Procurorului General.

4.6. Legea cu privire la arestarea preventivã

Articolul 16. Drepturile preveniþilor

(1) Preveniþii au dreptul:
d) la întrevederi cu apãrãtorul, precum ºi cu rudele ºi alte persoane;
(4) Cetãþenii strãini deþinuþi în locurile de arest preventiv au dreptul sã întreþinã
legãturi cu misiunile diplomatice ale statelor lor, iar cetãþenii statelor ce nu au misiuni
diplomatice în Republica Moldova - cu misiunile diplomatice ale statelor care ºi-au asumat
apãrarea intereselor lor sau cu organismele internaþionale care exercitã apãrarea lor.

4.7 Legea cu privire la expertiza judiciarã

Articolul 7. Respectarea drepturilor ºi libertãþilor persoanei la efectuarea expertizei

judiciare
(2) Acþiunile expertului ºi ale instituþiei de expertizã judiciarã care limiteazã exercitarea
drepturilor ºi libertãþilor persoanei pot fi atacate în modul stabilit de legislaþia de procedurã.

4.8 Legea privind asistenþa psihiatricã

Articolul 5. Drepturile persoanelor suferinde de tulburãri psihice

(2) În cazul acordãrii de asistenþã psihiatricã, persoana suferindã de tulburãri psihice
are dreptul:
h) la asistenþa avocatului, reprezentantului legal sau a unei alte persoane, în modul
stabilit de lege.

Articolul 7. Reprezentarea persoanei cãrei se acordã asistenþã psihiatricã

(3) Apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale persoanei cãrei se acordã asistenþã
psihiatricã poate sã o exercite avocatul. Invitarea avocatului ºi remunerarea lui se
efectueazã în conformitate cu legislaþia în vigoare. Administraþia instituþiei care acordã
asistenþã psihiatricã asigurã posibilitatea invitãrii avocatului, cu excepþia cazurilor de
urgenþã prevãzute la art.22 alin.(4) lit.a) ºi la art.28 lit.a).

Articolul 32. Adresarea în instanþã judecãtoreascã în cazul spitalizãrii fãrã liberul

consimþãmînt
(1) Asupra spitalizãrii în staþionarul de psihiatrie în temeiul art.28, decide instanþa
judecãtoreascã în a cãrei razã se aflã staþionarul.
(2) Cererea de spitalizare în staþionarul de psihiatrie fãrã liberul consimþãmînt este
depusã în instanþã judecãtoreascã de reprezentantul staþionarului în care se aflã persoana.
La cerere, în care se indicã temeiurile prevãzute de lege pentru spitalizare în staþionarul
de psihiatrie fãrã liberul consimþãmînt, se anexeazã avizul argumentat al comisiei de
medici psihiatri privind necesitatea aflãrii de mai departe a persoanei în staþionar.
(3) Judecãtorul sancþioneazã aflarea persoanei în staþionarul de psihiatrie pentru
termenul necesar examinãrii cererii în instanþã judecãtoreascã.

Articolul 33. Examinarea cererii de spitalizare fãrã liberul consimþãmînt

Drepturile omului 63
 (3) La examinarea cererii de spitalizare în staþionarul de psihiatrie fãrã liberul
consimþãmînt, este obligatorie participarea procurorului, a reprezentantului staþionarului
de psihiatrie care solicitã spitalizarea ºi a reprezentantului legal al persoanei a cãrei
problemã de spitalizare se examineazã.

Articolul 37. Serviciul de apãrare a drepturilor pacienþilor din staþionarele de

psihiatrie
(1) Statul instituie un serviciu de apãrare a drepturilor pacienþilor din staþionarele
de psihiatrie, care este independent de organele ocrotirii sãnãtãþii.
(2) Serviciul apãrã drepturile pacienþilor din staþionarele de psihiatrie, primeºte
reclamaþiile ºi cererile lor, pe care le soluþioneazã împreunã cu administraþia instituþiei
de psihiatrie respective sau le remite, în funcþie de caracterul lor, autoritãþilor publice,
procuraturii sau instanþelor judecãtoreºti.

4.9 Codul familiei

Articolul 61. Apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale copiilor

(1) Drepturile ºi interesele legitime ale copiilor sînt apãrate de cãtre pãrinþii lor.
(2) Pãrinþii sînt reprezentanþii legali ai copiilor lor ºi acþioneazã în numele lor în
relaþiile cu toate persoanele fizice ºi juridice, inclusiv în autoritãþile administraþiei publice ºi
instanþele judecãtoreºti, fãrã a avea nevoie de împuterniciri speciale.
(3) În cazul existenþei unor conflicte de interese între pãrinþi ºi copii, autoritatea tutelarã
este obligatã sã numeascã un reprezentant pentru apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime
ale copilului.

Articolul 112. Apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale copiilor rãmaºi fãrã
ocrotire pãrinteascã
(1) Apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale copiilor se pune pe seama autoritãþii
tutelare în cazurile de deces al pãrinþilor, de decãdere a lor din drepturile pãrinteºti, de
declarare a pãrinþilor ca fiind incapabili, de boalã sau absenþã îndelungatã, de eschivare
de la educaþia copiilor, de la apãrarea drepturilor ºi intereselor lor legitime, inclusiv în
cazul refuzului pãrinþilor de a-ºi lua copiii din instituþiile educative, curative sau din alte
instituþii în care se aflã aceºtia, precum ºi în alte cazuri de lipsã a grijii pãrinteºti.
(2) Autoritãþile tutelare depisteazã copiii rãmaºi fãrã ocrotire pãrinteascã, þin evidenþa
acestora ºi, în fiecare caz aparte, în dependenþã de circumstanþele concrete în urma
cãrora copiii au rãmas fãrã ocrotire pãrinteascã, aleg forma de plasament al copiilor în
scopul protecþiei lor, asigurînd controlul sistematic asupra condiþiilor de întreþinere, educaþie
ºi instruire a acestora.

4.10 Codul muncii

Articolul 9. Drepturile ºi obligaþiile de bazã ale salariatului

(1) Salariatul are dreptul:
g) la adresare cãtre angajator, patronate, sindicate, organele administraþiei publice
centrale ºi locale, organele de jurisdicþie a muncii;
l) la apãrare, prin metode neinterzise de lege, a drepturilor sale de muncã, a libertãþilor
ºi intereselor sale legitime;
m) la soluþionarea litigiilor individuale de muncã ºi a conflictelor colective de muncã,
inclusiv dreptul la grevã, în modul stabilit de prezentul cod ºi de alte acte normative;

4.11. Legea cu privire la migraþiune

Articolul 9. Competenþa altor organe ale administraþiei publice

(1) Organele administraþiei publice centrale, în limitele competenþei lor în domeniul
migraþiunii:
64 Ghidul ziaristului
 c) apãrã interesele cetãþenilor Republicii Moldova aflaþi peste hotare prin intermediul
serviciilor diplomatice;

4.12. Legea cu privire la avocaþii parlamentari

Art.14. - (1) Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris în limba de stat
sau într-o altã limbã în conformitate cu Legea cu privire la funcþionarea limbilor vorbite pe
teritoriul Republicii Moldova.
(2) Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat.
(3) Avocaþii parlamentari examineazã, de asemenea, cererile remise de cãtre deputaþii
Parlamentului, în cazul cînd subiectul sesizãrii þine de competenþa lor.
Art.15. - Avocaþii parlamentari examineazã cererile privind deciziile sau acþiunile
(inacþiunile) autoritãþilor publice centrale ºi locale, instituþiilor, organizaþiilor ºi întreprinderilor,
indiferent de tipul de proprietate, asociaþiilor obºteºti ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere
de toate nivelurile care, conform opiniei petiþionarului, au încãlcat drepturile ºi libertãþile
sale constituþionale.
Art.16. - Nu fac obiectul activitãþii avocaþilor parlamentari cererile privind legile ºi
hotãrîrile Parlamentului, decretele Preºedintelui Republicii Moldova, hotãrîrile ºi dispoziþiile
Guvernului, precum ºi plîngerile al cãror mod de examinare este prevãzut de legislaþia
de procedurã penalã, legislaþia de procedurã civilã, legislaþia cu privire la contravenþiile
administrative ºi de legislaþia muncii.
Art.17. - Cererea adresatã avocatului parlamentar se depune pînã la expirarea unui
an din ziua încãlcãrii presupuse a drepturilor ºi libertãþilor constituþionale ale petiþionarului
sau din ziua cînd petiþionarul a aflat despre presupusa încãlcare.
Art.18. - (1) Cererea trebuie sã fie semnatã de petiþionar, indicîndu-se numele,
prenumele (prenumele ºi patronimicul), domiciliul acestuia.
(2) În cazul în care aceste date lipsesc, cererea se considerã anonimã ºi nu se
examineazã.
Art.19. - Cererea adresatã avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate
într-un loc de detenþie nu va fi controlatã de administraþia penitenciarului ºi va fi trimisã
adresantului în decurs de 24 de ore.
Art.24. - În procesul examinãrii cererii ºi controlului, din proprie iniþiativã, al semnalelor
despre încãlcarea drepturilor ºi libertãþilor omului, avocatul parlamentar este în drept:
a) sã aibã acces liber la toate autoritãþile publice centrale ºi locale, sã asiste la
ºedinþele lor, inclusiv la ºedinþele organelor colegiale ale acestora;
b) sã aibã acces liber la instituþii, organizaþii ºi întreprinderi, indiferent de tipul de
proprietate, asociaþii obºteºti, unitãþi militare, penitenciare;
c) sã solicite ºi sã primeascã de la autoritãþile publice centrale ºi locale, de la persoanele
cu funcþii de rãspundere de toate nivelurile informaþiile, documentele ºi materialele necesare
pentru examinarea cererii ºi efectuarea controlului;
d) sã primeascã explicaþii de la persoanele cu funcþii de rãspundere de toate nivelurile
asupra chestiunilor ce urmeazã a fi elucidate în procesul examinãrii cererii ºi efectuãrii
controlului;
e) sã sesizeze instituþiile de stat respective pentru a efectua investigaþii de expertizã
ºi a pregãti rapoarte asupra chestiunilor ce urmeazã a fi elucidate în procesul examinãrii
cererii ºi efectuãrii controlului;
f) sã aibã întrevederi ºi convorbiri cu persoana reþinutã sau arestatã cu acordul ºi
în prezenþa persoanei, care efectueazã urmãrirea penalã.
Art.25. - (1) În exercitarea atribuþiilor sale, avocatul parlamentar are dreptul la audienþã
peste rînd la conducãtori ºi la alte persoane cu funcþii de rãspundere ale autoritãþilor publice
centrale ºi locale, ale organelor de drept, instituþiilor, organizaþiilor ºi întreprinderilor, indiferent
de tipul de proprietate, asociaþiilor obºteºti, unitãþilor militare ºi penitenciarelor.
(2) Persoanele cu funcþii de rãspundere de toate nivelurile sînt obligate sã prezinte
avocatului parlamentar materialele ºi documentele solicitate, oricare altã informaþie,
necesare pentru exercitarea atribuþiilor acestuia, în cel mult 10 zile de la data solicitãrii,
Drepturile omului 65
dacã în solicitare nu se prevede un alt termen.
Art.28. - (1) În baza rezultatelor examinãrii cererii, avocatul parlamentar, de asemenea,
este în drept:
a) sã adreseze în instanþa de judecatã o cerere în apãrarea intereselor petiþionarului
ale cãrui drepturi ºi libertãþi constituþionale au fost încãlcate;
b) sã intervinã pe lîngã organele corespunzãtoare cu un demers pentru intentarea
unui proces disciplinar sau penal în privinþa persoanei cu funcþii de rãspundere care a
comis încãlcãri ce au generat lezarea considerabilã a drepturilor ºi libertãþilor omului;

4.13. Legea contenciosului administrativ

Articolul 14. Cererea prealabilã

(1) Persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu, recunoscut de lege,
printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilã, autoritãþii publice emitente,
în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a
acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.
(2) În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilã
poate fi adresatã, la alegerea petiþionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic
superior dacã legislaþia nu prevede altfel
(3) Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) nu se extinde asupra actului administrativ
cu caracter normativ.

Articolul 15. Procedura de examinare a cererii prealabile

(1) Cererea prealabilã se examineazã de cãtre organul emitent sau ierarhic superior
în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii ei, decizia urmînd a fi comunicatã de îndatã
petiþionarului dacã legislaþia nu prevede altfel.
(2) Organul emitent este în drept:
a) sã respingã cererea prealabilã;
b) sã admitã cererea prealabilã ºi, dupã caz, sã revoce sau sã modifice actul
administrativ.
(3) Organul ierarhic superior este în drept:
a) sã respingã cererea prealabilã;
b) sã admitã cererea prealabilã ºi sã anuleze actul administrativ în tot sau în parte, sã
oblige organul ierarhic inferior sã repunã în drepturi persoana respectivã ori, dupã caz,
sã revoce actul administrativ emis cu acordul sãu.

Articolul 16. Depunerea cererii de chemare în instanþa de contencios administrativ

(1) Persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu, recunoscut de lege,
printr-un act administrativ ºi nu este mulþumitã de rãspunsul primit la cererea prealabilã sau
nu a primit nici un rãspuns în termenul prevãzut de lege, este în drept sã sesizeze
instanþa de contencios administrativ competentã pentru anularea, în tot sau în parte a
actului respectiv ºi repararea pagubei cauzate.
(2) Acþiunea poate fi înaintatã nemijlocit instanþei de contencios administrativ în cazurile
expres prevãzute de lege ºi în cazurile în care persoana se considerã vãtãmatã într-un
drept al sãu prin nesoluþionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile
privind recunoaºterea dreptului pretins ºi repararea pagubei cauzate.
(3) La depunerea cererii de chemare în instanþa de contencios administrativ,
reclamantul persoanã fizicã achitã taxa de stat în mãrimea unui salariu minim, iar
reclamantul persoanã juridicã - în mãrime de 20 de salarii minime.

Articolul 17. Termenele de adresare în instanþa de contencios administrativ

(1) Cererea prin care se solicitã anularea unui act administrativ sau recunoaºterea
dreptului pretins poate fi înaintatã în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune
altfel. Acest termen curge de la:
a) data primirii rãspunsului la cererea prealabilã sau data expirãrii termenului
66 Ghidul ziaristului
prevãzut de lege pentru soluþionarea acesteia;
b) data comunicãrii refuzului de soluþionare a unei cereri prin care se solicitã
recunoaºterea dreptului pretins sau data expirãrii termenului prevãzut de lege pentru
soluþionarea unei astfel de cereri;
c) data comunicãrii actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura
prealabilã.
(2) Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat ºi avocatul parlamentar sesizeazã
instanþa de contencios administrativ în termenele prevãzute de legile organice cu privire la
activitatea acestora.
(3) Actele administrative cu caracter normativ considerate ilegale pot fi atacate oricînd.
(4) Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) este termen de prescripþie.
(5) Persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescpripþie
poate fi repusã în termen în condiþiile Codului de procedurã civilã.

Articolul 28. Publicarea hotãrîrii

(1) Hotãrîrea irevocabilã a instanþei de contencios administrativ privind anularea, în
tot sau în parte, a actului administrativ ilegal a cãrui intrare în vigoare a fost condiþionatã
de publicarea în sursa oficialã se publicã, precum ºi hotãrîrea irevocabilã asupra excepþiei
de ilegalitate se publicã în aceeaºi sursã. În hotãrîri poate fi indicatã ºi o altã publicaþie în
care acestea urmeazã a fi tipãrite.

4.14. Codul penal

Articolul 36. Legitima apãrare

(1) Nu constituie infracþiune fapta, prevãzutã de legea penalã, sãvîrºitã în stare de
legitimã apãrare.
(2) Este în stare de legitimã apãrare persoana care sãvîrºeºte fapta pentru a respinge
un atac direct, imediat, material ºi real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva
unui interes public ºi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori
interesul public.
(3) Este în legitimã apãrare ºi persoana care sãvîrºeºte fapta, prevãzutã la alin.(2),
pentru a împiedica pãtrunderea, însoþitã de violenþã periculoasã pentru viaþa sau
sãnãtatea persoanei ori de ameninþarea cu aplicarea unei asemenea violenþe, într-un
spaþiu de locuit sau într-o altã încãpere.

Articolul 37. Reþinerea infractorului

Nu constituie infracþiune fapta, prevãzutã de legea penalã, sãvîrºitã în scopul
reþinerii persoanei care a comis o infracþiune ºi al predãrii ei organelor de drept.

Articolul 38. Starea de extremã necesitate

(1) Nu constituie infracþiune fapta, prevãzutã de legea penalã, sãvîrºitã în stare de
extremã necesitate.
(2) Este în stare de extremã necesitate persoana care sãvîrºeºte fapta pentru a salva
viaþa, integritatea corporalã sau sãnãtatea sa, a altei persoane ori un interes public de la
un pericol iminent care nu poate fi înlãturat altfel.
(3) Nu este în stare de extremã necesitate persoana care, în momentul sãvîrºirii
faptei, îºi dã seama cã provoacã urmãri vãdit mai grave decît cele care s-ar fi putut
produce dacã pericolul nu era înlãturat.

Articolul 309. Constrîngerea de a face declaraþii

(1) Constrîngerea persoanei, prin ameninþare sau prin alte acte ilegale, de a face
declaraþii la interogatoriu, constrîngerea, în acelaºi mod, a expertului de a face concluzia
sau a traducãtorului, ori a interpretului de a face o traducere sau interpretare incorectã de
cãtre cel care efectueazã urmãrirea penalã
Drepturile omului 67
 se pedepsesc cu închisoare de pînã la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.
(2) Aceeaºi acþiune însoþitã:
a) de aplicarea violenþei;
b) de încheierea acordului de recunoaºtere a vinovãþiei
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.

Articolul 310. Falsificarea probelor

(1) Falsificarea probelor în procesul civil sau penal de cãtre un participant la proces
sau de cãtre reprezentantul acestuia
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 500 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu arest de pînã la 6 luni.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã de o persoanã cu funcþie de rãspundere se pedepseºte
cu amendã în mãrime de la 500 la 1.000 unitãþi convenþionale sau cu închisoare de
pînã la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcþii sau de a
exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
(3) Acþiunea prevãzutã la alin.(1), sãvîrºitã de cãtre avocat la încheierea acordului de
recunoaºtere a vinovãþiei,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 500 la 1.000 unitãþi convenþionale sau
cu arest de pînã la 6 luni.

Articolul 312. Declaraþia mincinoasã, concluzia falsã sau traducerea incorectã

(1) Prezentarea, cu bunã-ºtiinþã, a declaraþiei mincinoase de cãtre martor sau partea
vãtãmatã, a concluziei false de cãtre specialist sau expert, a traducerii sau a interpretãrii
incorecte de cãtre traducãtor sau interpret, dacã aceastã acþiune a fost sãvîrºitã în cadrul
urmãririi penale sau judecãrii cauzei,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 300 unitãþi convenþionale sau cu
închisoare de pînã la 2 ani.
(2) Aceleaºi acþiuni:
a) legate de învinuirea de sãvîrºire a unei infracþiuni grave, deosebit de grave sau
excepþional de grave;
b) sãvîrºite din interes material;
c) însoþite de crearea artificialã a probelor acuzatoare
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 200 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Articolul 314. Constrîngerea de a face declaraþii mincinoase, concluzii false sau

traduceri incorecte ori de a se eschiva de la aceste obligaþii
(1) Constrîngerea martorului, a pãrþii vãtãmate de a face declaraþii mincinoase, a ex-
pertului de a face concluzii sau declaraþii false, a interpretului sau a traducãtorului de a
face interpretãri ori de a face traduceri incorecte, precum ºi de a se eschiva de la aceste
obligaþii,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 3 ani.
(2) Aceeaºi acþiune:
a) sãvîrºitã de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã;
b) însoþitã de ºantaj
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani.

4.15. Codul de procedurã penalã

Articolul 8. Prezumþia nevinovãþiei

(1) Persoana acuzatã de sãvîrºirea unei infracþiuni este prezumatã nevinovatã atîta
68 Ghidul ziaristului
timp cît vinovãþia sa nu-i va fi doveditã, în modul prevãzut de prezentul cod, într-un proces
judiciar public, în cadrul cãruia îi vor fi asigurate toate garanþiile necesare apãrãrii sale, ºi
nu va fi constatatã printr-o hotãrîre judecãtoreascã de condamnare definitivã.
(2) Nimeni nu este obligat sã dovedeascã nevinovãþia sa.
(3) Concluziile despre vinovãþia persoanei de sãvîrºirea infracþiunii nu pot fi
întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlãturate, în
condiþiile prezentului cod, se interpreteazã în favoarea bãnuitului, învinuitului, inculpatului.

Articolul 9. Egalitatea în faþa legii ºi a autoritãþilor

(1) Toþi sînt egali în faþa legii, a organelor de urmãrire penalã ºi a instanþei de judecatã
fãrã deosebire de sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinie politicã sau orice altã opinie,
origine naþionalã sau socialã, apartenenþã la o minoritate naþionalã, avere, naºtere sau
orice altã situaþie.

Articolul 10. Respectarea drepturilor, libertãþilor ºi demnitãþii umane

(4) Orice persoanã este în drept sã-ºi apere prin orice mijloc neinterzis de lege
drepturile, libertãþile ºi demnitatea umanã, lezate sau limitate nelegitim în cursul procesului
penal.

Articolul 17. Asigurarea dreptului la apãrare

(1) În tot cursul procesului penal, pãrþile (bãnuitul, învinuitul, inculpatul, partea
vãtãmatã, partea civilã, partea civilmente responsabilã) au dreptul sã fie asistate sau,
dupã caz, reprezentate de un apãrãtor ales sau numit din oficiu.
(2) Organul de urmãrire penalã ºi instanþa judecãtoreascã sînt obligate sã asigure
participanþilor la procesul penal deplina exercitare a drepturilor lor procesuale, în condiþiile
prezentului cod.
(3) Organul de urmãrire penalã ºi instanþa sînt obligate sã asigure bãnuitului, învinuitului,
inculpatului dreptul la asistenþã juridicã calificatã din partea unui apãrãtor ales de el sau
numit din oficiu, independent de aceste organe.
(4) La audierea pãrþii vãtãmate ºi a martorului, organul de urmãrire penalã nu este în
drept sã interzicã prezenþa avocatului invitat de persoana audiatã în calitate de reprezentant.
(5) În cazul în care bãnuitul, învinuitul, inculpatul nu are mijloace de a plãti un
apãrãtor, el este asistat în mod gratuit de cãtre un avocat din oficiu.

Articolul 21. Libertatea de mãrturisire împotriva sa

(1) Nimeni nu poate fi silit sã mãrturiseascã împotriva sa ori împotriva rudelor sale
apropiate, a soþului, soþiei, logodnicului, logodnicei sau sã-ºi recunoascã vinovãþia.
(2) Persoana cãreia organul de urmãrire penalã îi propune sã facã declaraþii demasca-
toare împotriva sa ori a rudelor apropiate, a soþului, soþiei, logodnicului, logodnicei este în drept
sã refuze de a face asemenea declaraþii ºi nu poate fi trasã la rãspundere pentru aceasta.

Articolul 23. Asigurarea drepturilor victimei în urma infracþiunilor, abuzurilor de

serviciu ºi erorilor judiciare
(1) Legea procesualã penalã asigurã drepturile victimei în urma infracþiunilor sau
abuzurilor de serviciu, precum ºi ale persoanei condamnate sau arestate nelegitim ori
lezate în drepturi în alt mod.
(2) Victima unei fapte care constituie componentã de infracþiune este în drept sã
cearã, în condiþiile prezentului cod, pornirea unei cauze penale, sã participe la procesul
penal în calitate de parte vãtãmatã ºi sã-i fie reparate prejudiciile morale, fizice ºi materiale.

Articolul 26. Independenþa judecãtorilor ºi supunerea lor numai legii

(4) Justiþia penalã se înfãptuieºte fãrã careva imixtiune. Judecãtorul este obligat
sã se opunã oricãrei încercãri de a exercita presiune asupra sa. Exercitarea de presiune
asupra judecãtorului la judecarea cauzelor penale cu scopul de a influenþa emiterea
hotãrîrii judecãtoreºti atrage rãspundere conform legii.

Drepturile omului 69
 Articolul 51. Procurorul
(2) Procurorul este în drept sã porneascã o acþiune civilã împotriva învinuitului,
inculpatului sau a persoanei care poartã rãspundere materialã pentru fapta învinuitului,
inculpatului:
1) în interesul persoanei vãtãmate care se aflã în stare de imposibilitate sau de
dependenþã faþã de învinuit, inculpat ori din alte motive nu-ºi poate realiza singurã dreptul
de a porni acþiune civilã;
2) în interesul statului.
(3) La exercitarea atribuþiilor sale în procesul penal, procurorul este independent ºi
se supune numai legii. El, de asemenea, executã indicaþiile scrise ale procurorului ierarhic
superior.
(4) În cursul judecãrii cauzei, procurorul reprezintã învinuirea în numele statului ºi
prezintã în ºedinþa de judecatã probele acumulate de organul de urmãrire penalã.
(5) Procurorul este în drept sã declare apel sau recurs împotriva hotãrîrilor judecãtoreºti
pe care el le considerã ilegale sau neîntemeiate.
(6) Procurorul General ºi adjuncþii lui sînt în drept sã atace pe cãi extraordinare de
atac hotãrîrile judecãtoreºti rãmase definitive pe care le considerã ilegale sau neîntemeiate.
(7) În faza executãrii hotãrîrilor judecãtoreºti, procurorul exercitã atribuþiile prevãzute
de prezentul cod.

Articolul 52. Atribuþiile procurorului la efectuarea urmãririi penale

(1) La efectuarea urmãririi penale, procurorul:
6) verificã calitatea probelor administrate, vegheazã ca orice infracþiune sã fie
descoperitã, orice infractor sã fie tras la rãspundere penalã ºi ca nici o persoanã sã nu
fie urmãritã penal fãrã sã existe indici temeinici cã a sãvîrºit o infracþiune;
12) decide aplicarea mãsurii preventive, modificarea ºi revocarea ei, cu excepþia
arestãrii preventive, arestãrii la domiciliu, liberãrii provizorii ºi ridicãrii provizorii a permisului
de conducere a mijloacelor de transport;
13) efectueazã controlul asupra legalitãþii reþinerii persoanei;
15) emite, conform prevederilor prezentului cod, ordonanþe privind reþinerea persoanei,
aducerea forþatã a persoanei, ridicarea de obiecte ºi documente, privind alte acþiuni de
urmãrire penalã;
16) adreseazã în instanþa de judecatã demersuri pentru obþinerea autorizãrii arestãrii
ºi prelungirii acesteia, liberãrii provizorii a persoanei reþinute sau arestate, sechestrului
corespondenþei ºi ridicãrii ei, interceptãrii comunicãrilor, suspendãrii provizorii a învinuitului
din funcþie, urmãririi fizice ºi prin mijloace electronice a persoanei, exhumãrii cadavrului,
controlului video ºi audio al încãperii, instalãrii în încãpere a mijloacelor tehnice de
înregistrare audio ºi video, controlãrii comunicãrilor cu caracter informativ adresate
bãnuitului, internãrii persoanei în instituþie medicalã pentru efectuarea expertizei ºi a altor
acþiuni pentru care se cere autorizarea judecãtorului de instrucþie;
22) înceteazã procesul penal, dispune scoaterea persoanei de sub urmãrire penalã
sau claseazã cauza penalã în cazurile prevãzute de lege;

Articolul 57. Ofiþerul de urmãrire penalã ºi atribuþiile lui

(2) Ofiþerul de urmãrire penalã are urmãtoarele atribuþii:
12) recunoaºte persoanele ca parte vãtãmatã, parte civilã, parte civilmente
responsabilã;
14) asigurã, prin biroul de avocaþi, numirea din oficiu a apãrãtorului în cauza
penalã în cazurile prevãzute de prezentul cod;

Articolul 58. Victima

(1) Se considerã victimã orice persoanã fizicã sau juridicã cãreia, prin infracþiune, i-au
fost aduse daune morale, fizice sau materiale.
(2) Victima are dreptul ca cererea sa sã fie înregistratã imediat în modul stabilit, sã fie
soluþionatã de organul de urmãrire penalã, iar dupã aceasta sã fie informatã despre

70 Ghidul ziaristului
rezultatele soluþionãrii.
(3) Victima beneficiazã de asemenea de urmãtoarele drepturi:
1) sã primeascã de la organul de urmãrire penalã certificat despre faptul cã ea s-a
adresat cu cerere sau o copie de pe procesul-verbal despre cererea oralã;
2) sã prezinte documente ºi obiecte pentru confirmarea cererii sale;
3) sã se adreseze cu o cerere suplimentarã;
4) sã cearã de la organul respectiv informaþii despre soluþionarea cererii sale;
5) sã cearã de la organul de urmãrire penalã sã fie recunoscutã ca parte vãtãmatã în
cauza penalã dacã este persoanã fizicã;
6) sã depunã cerere pentru a fi recunoscutã ca parte civilã în procesul penal;
7) sã retragã cererea în cazurile prevãzute de lege;
8) sã primeascã certificat despre înregistrarea cererii sale ºi începerea urmãririi
penale sau copie de pe ordonanþa de neîncepere a urmãririi penale;
9) sã atace ordonanþa de neîncepere a urmãririi penale în decurs de 10 zile din momentul
primirii copiei de pe ordonanþa respectivã ºi sã ia cunoºtinþã de materialele în baza cãrora a
fost emisã aceastã ordonanþã;
10) sã fie apãratã de acþiunile interzise de lege în modul prevãzut pentru apãrarea
persoanelor participante la procesul penal;
11) sã fie asistatã, la acþiunile procesuale efectuate cu participarea ei, de un
apãrãtor ales.
(4) Victima unei infracþiuni deosebit de grave sau excepþional de grave contra
persoanei, indiferent de faptul dacã este recunoscutã în calitate de parte vãtãmatã sau
parte civilã, dispune de asemenea de urmãtoarele drepturi:
1) sã fie consultatã de un apãrãtor avocat pe tot parcursul procesului penal ca ºi
celelalte pãrþi în proces;
2) sã fie asistatã de un avocat din oficiu în cazul în care nu dispune de mijloace
bãneºti pentru a plãti avocatul;
3) sã fie însoþitã de o persoanã de încredere, alãturi de avocatul sãu, la toate cercetãrile,
inclusiv la ºedinþele închise;
4) sã primeascã o hotãrîre judecãtoreascã despre compensarea materialã pentru
prejudiciul cauzat prin infracþiune.

Articolul 59. Partea vãtãmatã

(1) Parte vãtãmatã este consideratã persoana fizicã cãreia i s-a cauzat prin infracþiune
un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscutã în aceastã calitate, conform legii, cu
acordul victimei.

Articolul 60. Drepturile ºi obligaþiile pãrþii vãtãmate

(1) Partea vãtãmatã dispune de urmãtoarele drepturi:
1) sã cunoascã esenþa învinuirii;
2) sã facã declaraþii ºi explicaþii;
3) sã prezinte documente ºi alte mijloace de probã pentru a fi anexate la dosarul
penal ºi cercetate în ºedinþa de judecatã;
4) sã cearã recuzarea persoanei care efectueazã urmãrirea penalã, judecãtorului,
procurorului, expertului, interpretului, traducãtorului, grefierului;
5) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor organului de urmãrire penalã sau instanþei de
judecatã ºi sã cearã includerea obiecþiilor sale în procesul-verbal al acþiunii respective;
6) sã ia cunoºtinþã de toate procesele-verbale ale acþiunilor procesuale la care a
participat, sã cearã completarea lor sau includerea obiecþiilor sale în procesul-verbal respectiv;
7) sã ia cunoºtinþã de materialele cauzei penale din momentul încheierii urmãririi
penale ºi sã noteze orice informaþii din dosar sau sã facã copii;
8) sã participe la ºedinþa de judecatã, inclusiv la examinarea materialelor cauzei;
9) sã pledeze în dezbateri judiciare privitor la prejudiciul cauzat;
10) sã fie informatã de organul de urmãrire penalã despre toate hotãrîrile adoptate
care se referã la drepturile ºi interesele sale, sã primeascã gratuit, la solicitarea sa, copii

Drepturile omului 71
de pe aceste hotãrîri, precum ºi de pe hotãrîrea de încetare sau clasare a procesului în
cauza respectivã, de neîncepere a urmãririi penale, copia de pe sentinþã, decizie sau de
pe o altã hotãrîre judecãtoreascã definitivã;
11) sã depunã plîngeri împotriva acþiunilor ºi hotãrîrilor organului de urmãrire penalã,
precum ºi sã atace hotãrîrea instanþei privitor la prejudiciul cauzat;
12) sã retragã plîngerile depuse de ea sau de reprezentantul sãu, inclusiv plîngerile
împotriva acþiunilor interzise de lege sãvîrºite împotriva sa;
13) sã se împace cu bãnuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile prevãzute de lege;
14) sã facã obiecþii asupra plîngerilor altor participanþi la proces, care i-au fost duse
la cunoºtinþã de cãtre organul de urmãrire penalã sau despre care a aflat în alte împrejurãri;
15) sã participe la judecarea cauzei pe cale ordinarã de atac;
16) sã i se repare din contul statului prejudiciul cauzat în urma infracþiunii;
17) sã-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penalã ºi sã i se repare prejudiciul
cauzat în urma acþiunilor nelegitime ale organului de urmãrire penalã;
18) sã i se restituie bunurile ridicate de organul de urmãrire penalã în calitate de
mijloace de probã sau prezentate de ea însãºi, precum ºi bunurile ce îi aparþin ºi au fost
ridicate de la persoana care a sãvîrºit acþiunea interzisã de legea penalã, sã primeascã în
original documentele care îi aparþin;
19) sã fie reprezentatã de un apãrãtor ales, iar dacã nu are mijloace de a plãti
apãrãtorul, sã fie asistatã de un avocat din oficiu.
(2) Partea vãtãmatã este obligatã:
1) sã se prezinte la citarea organului de urmãrire penalã sau a instanþei judecãtoreºti;
2) sã facã declaraþii la cererea organului de urmãrire penalã sau a instanþei judecãtoreºti;
3) sã prezinte, la cererea organului de urmãrire penalã obiecte, documente ºi alte
mijloace de probã de care dispune, precum ºi mostre pentru cercetare comparativã;
4) sã accepte a fi supusã examinãrii corporale la cererea organului de urmãrire penalã
în cauza privind comiterea în privinþa sa a unei infracþiuni grave, deosebit de grave sau
excepþional de grave;
5) la cererea organului de urmãrire penalã, sã fie supusã unei expertize, în condiþii
de ambulator, pentru a se verifica capacitatea de a înþelege just circumstanþele care au
importanþã pentru cauzã ºi de a face declaraþii juste în privinþa lor, în cazul în care sînt
temeiuri verosimile de a pune la îndoialã asemenea capacitãþi;
6) sã se supunã dispoziþiilor legitime ale reprezentantului organului de urmãrire
penalã ºi ale preºedintelui ºedinþei de judecatã;
7) sã respecte ordinea stabilitã în ºedinþa de judecatã.

Articolul 62. Drepturile ºi obligaþiile pãrþii civile

(1) În scopul susþinerii cererii sale, partea civilã dispune de urmãtoarele drepturi:
1) sã facã explicaþii asupra cererii depuse;
2) sã prezinte ºi alte materiale în susþinerea cererii sale;
3) sã formuleze cereri de recuzare a persoanei care efectueazã urmãrirea penalã,
a judecãtorului, procurorului, expertului, interpretului, traducãtorului, grefierului;
4) sã înainteze cereri, în special pentru asigurarea acþiunii civile pornite;
5) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor organului de urmãrire penalã sau a instanþei,
sã cearã includerea obiecþiilor sale în procesul-verbal al acþiunii respective;
6) sã ia cunoºtinþã de procesele-verbale ale acþiunilor la care ea a participat ºi sã cearã
completarea lor sau includerea obiecþiilor sale în procesul-verbal respectiv;
7) sã ia cunoºtinþã de materialele cauzei penale din momentul încheierii urmãririi
penale, sã noteze orice date din dosar care se referã la acþiunea civilã sau sã facã copii;
8) sã participe la ºedinþe de judecatã, inclusiv la cercetarea materialelor cauzei
referitor la acþiunea sa;
9) sã pledeze în dezbateri judiciare referitor la acþiunea sa civilã;
10) sã fie informatã de organul de urmãrire penalã sau de instanþã despre hotãrîrile
adoptate care se referã la drepturile ºi interesele sale, sã primeascã gratuit, la solicitarea
sa, copii de pe aceste hotãrîri, precum ºi copie de pe sentinþã, decizie sau de pe o altã

72 Ghidul ziaristului
hotãrîre judecãtoreascã definitivã;
11) sã depunã plîngeri împotriva acþiunilor ºi hotãrîrilor organului de urmãrire penalã,
precum ºi sã atace hotãrîrea instanþei referitor la acþiunea civilã;
12) sã retragã cererea depusã pe cale de atac de ea sau de reprezentantul sãu;
13) sã facã obiecþii la plîngerile altor participanþi la proces, sã-ºi expunã pãrerea în
ºedinþa de judecatã referitor la cererile înaintate de alþi participanþi la proces;
14) sã participe la judecarea cauzei pe cale ordinarã de atac;
15) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor nelegitime ale celeilalte pãrþi în proces;
16) sã aibã reprezentant ºi sã înceteze împuternicirile lui;
17) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor preºedintelui ºedinþei de judecatã;
18) sã renunþe la acþiunea civilã în orice etapã a procesului penal dacã legea permite;
19) sã-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penalã ºi sã i se repare prejudiciul
cauzat de acþiunile nelegitime ale organului de urmãrire penalã sau ale instanþei;
20) sã i se restituie bunurile ridicate de organul de urmãrire penalã sau de instanþã
în calitate de mijloace de probã sau prezentate de ea însãºi, precum ºi bunurile ce îi aparþin
ºi au fost ridicate de la persoana care a sãvîrºit acþiunea interzisã de legea penalã, sã
primeascã în original documentele care îi aparþin.

Articolul 63. Bãnuitul

(1) Bãnuitul este persoana fizicã faþã de care existã anumite probe cã a sãvîrºit o
infracþiune pînã la punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi recunoscutã în calitate de
bãnuit prin unul din urmãtoarele acte procedurale, dupã caz:
1) procesul-verbal de reþinere;
2) ordonanþa sau încheierea de aplicare a unei mãsuri preventive neprivative de
libertate;
3) ordonanþa de recunoaºtere a persoanei în calitate de bãnuit.
(2) Organul de urmãrire penalã nu este în drept sã menþinã în calitate de bãnuit:
1) persoana reþinutã - mai mult de 72 de ore;
2) persoana în privinþa cãreia a fost aplicatã o mãsurã preventivã neprivativã de
libertate - mai mult de 10 zile din momentul cînd i s-a adus la cunoºtinþã ordonanþa despre
aplicarea mãsurii preventive;
3) persoana în privinþa cãreia a fost datã o ordonanþã de recunoaºtere în aceastã
calitate - mai mult de 3 luni.
(3) La momentul expirãrii, dupã caz, a unui termen indicat în alin.(2), organul de
urmãrire penalã este obligat sã elibereze bãnuitul reþinut ori sã revoce, în modul stabilit de
lege, mãsura preventivã aplicatã în privinþa lui, dispunînd scoaterea lui de sub urmãrire
sau punerea lui sub învinuire.

Articolul 64. Drepturile ºi obligaþiile bãnuitului

(1) Bãnuitul are dreptul la apãrare. Organul de urmãrire penalã îi asigurã bãnuitului
posibilitatea sã-ºi exercite dreptul la apãrare prin toate mijloacele ºi metodele care nu sînt
interzise de lege.
(2) Bãnuitul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:
1) sã ºtie de ce este bãnuit ºi, în legãturã cu aceasta, imediat dupã reþinere sau
dupã ce i s-a adus la cunoºtinþã hotãrîrea despre aplicarea mãsurii preventive sau
recunoaºterea în calitate de bãnuit, sã fie informat în prezenþa apãrãtorului, în limba pe
care o înþelege, despre conþinutul bãnuielii ºi despre încadrarea juridicã a faptelor
infracþionale de sãvîrºirea cãrora este suspectat;
2) imediat dupã reþinere sau dupã recunoaºterea în calitate de bãnuit, sã primeascã
de la persoana care l-a reþinut informaþie în scris despre drepturile de care dispune prin
prezentul articol, inclusiv dreptul de a tãcea ºi de a nu mãrturisi împotriva sa, precum ºi
sã primeascã de la organul de urmãrire penalã explicaþii asupra tuturor drepturilor sale;
3) imediat dupã reþinere sau dupã ce i s-a adus la cunoºtinþã hotãrîrea de aplicare
a mãsurii preventive ori de recunoaºtere în calitate de bãnuit, sã primeascã de la organul
de urmãrire penalã copia de pe hotãrîrea respectivã sau copia de pe procesul-verbal privitor

Drepturile omului 73
la reþinerea sa;
4) în caz de reþinere, sã primeascã consultaþie juridicã, în condiþii confidenþiale, din
partea apãrãtorului pînã la începutul primei audieri în calitate de bãnuit;
5) din momentul cînd i s-a adus la cunoºtinþã actul procedural de recunoaºtere în
calitate de bãnuit, sã aibã asistenþa unui apãrãtor ales de el, iar dacã nu are mijloace de a
plãti apãrãtorul, sã fie asistat în mod gratuit de cãtre un avocat din oficiu, precum ºi, în
cazurile admise de lege, sã renunþe la apãrãtor ºi sã se apere el însuºi;
6) sã aibã întrevederi cu apãrãtorul sãu în condiþii confidenþiale, fãrã a se limita numãrul
ºi durata lor;
7) dacã acceptã sã fie audiat, la cererea sa, sã fie audiat în prezenþa apãrãtorului;
8) sã recunoascã fapta de sãvîrºirea cãreia este bãnuit ºi sã încheie acordul de
recunoaºtere a vinovãþiei;
9) sã accepte o procedurã specialã de urmãrire penalã ºi de judecare a cauzei, în
condiþiile prevãzute de prezentul cod, în cazul recunoaºterii vinovãþiei;
10) sã facã declaraþii sau sã refuze de a le face;
11) sã participe la efectuarea acþiunilor procesuale, de unul singur sau fiind asistat de
apãrãtor, la solicitarea sa, ori sã refuze de a participa la ele;
12) sã anunþe imediat, dar nu mai tîrziu de 6 ore, prin organul de urmãrire penalã,
rudele sau o altã persoanã, la propunerea sa, despre locul unde este reþinut;
13) sã prezinte documente ºi alte mijloace de probã pentru a fi anexate la dosarul
penal;
14) sã cearã recuzarea persoanei care efectueazã urmãrirea penalã, judecãtorului de
instrucþie, interpretului, traducãtorului;
15) sã înainteze cereri;
16) sã ia cunoºtinþã de procesele-verbale ale acþiunilor procesuale efectuate cu par-
ticiparea sa ºi sã facã obiecþii asupra corectitudinii proceselor-verbale, precum ºi sã cearã
completarea lor cu circumstanþe care, în opinia sa, trebuie sã fie menþionate;
17) sã fie informat de cãtre organul de urmãrire penalã despre toate hotãrîrile adoptate
care se referã la drepturile ºi interesele sale, precum ºi sã primeascã, la solicitarea sa,
copii de pe aceste hotãrîri;
18) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor organului de urmãrire penalã ºi sã cearã
includerea obiecþiilor sale în procesul-verbal al acþiunii procesuale respective;
19) sã atace, în modul stabilit de lege, acþiunile ºi hotãrîrile organului de urmãrire
penalã;
20) sã retragã orice plîngere a sa sau depusã de cãtre apãrãtorul sãu;
21) sã se împace cu partea vãtãmatã;
22) sã cearã ºi sã primeascã repararea prejudiciului cauzat de acþiunile nelegitime
ale organului de urmãrire penalã sau ale instanþei;
23) sã fie reabilitat în cazul în care bãnuiala nu a fost confirmatã.
(3) Exercitarea de cãtre bãnuit a drepturilor de care dispune sau renunþarea lui la
aceste drepturi nu poate fi interpretatã în detrimentul lui ºi nu poate avea consecinþe
nefavorabile pentru el. Bãnuitul nu poartã rãspundere pentru declaraþiile sale, cu excepþia
cazurilor în care el face un denunþ intenþionat fals cã infracþiunea a fost sãvîrºitã de o
persoanã care, de fapt, nu a avut atribuþie la sãvîrºirea ei.

Articolul 65. Învinuitul, inculpatul

(1) Învinuitul este persoana fizicã faþã de care s-a emis, în conformitate cu prevederile
prezentului cod, o ordonanþã de punere sub învinuire.
(2) Învinuitul în privinþa cãruia cauza a fost trimisã în judecatã se numeºte inculpat.
(3) Persoana în privinþa cãreia sentinþa a devenit definitivã se numeºte:
1) condamnat, dacã sentinþa este, parþial sau integral, de condamnare;
2) achitat, dacã sentinþa este integral de achitare.
(4) Persoana nu are calitatea de învinuit din momentul cînd în privinþa ei a fost
încetat procesul penal sau ea a fost scoasã de sub urmãrire penalã.

74 Ghidul ziaristului
 Articolul 66. Drepturile ºi obligaþiile învinuitului, inculpatului
(1) Învinuitul sau, dupã caz, inculpatul are dreptul la apãrare. Organul de urmãrire
penalã sau, dupã caz, instanþa de judecatã îi asigurã învinuitului, inculpatului posibilitatea
de a-ºi exercita dreptul la apãrare prin toate mijloacele ºi metodele neinterzise de lege.
(2) Învinuitul, inculpatul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:
1) sã ºtie pentru ce faptã este învinuit ºi, în legãturã cu aceasta, la punerea sub învinuire,
precum ºi imediat dupã reþinerea în stare de arest sau dupã ce i s-a adus la cunoºtinþã
ordonanþa de aplicare a mãsurii preventive, sã primeascã de la organul de urmãrire
penalã copia de pe ordonanþa de punere sub învinuire;
2) imediat dupã reþinere sau dupã punerea sub învinuire, sã primeascã de la
organul de urmãrire penalã informaþie în scris despre drepturile de care dispune conform
prezentului articol, inclusiv dreptul de a tãcea ºi a nu mãrturisi împotriva sa, precum ºi
explicaþii asupra tuturor drepturilor sale;
3) în caz de reþinere, sã primeascã consultaþie juridicã din partea apãrãtorului pînã la
începutul primei audieri în calitate de învinuit;
4) în caz de reþinere, sã fie adus imediat, dar nu mai tîrziu de 72 de ore, în faþa unui
judecãtor, sã fie judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în timpul procesului;
5) din momentul punerii sub învinuire, sã aibã asistenþa unui apãrãtor ales de el, iar
dacã nu are mijloace de a plãti apãrãtorul, sã fie asistat în mod gratuit de un avocat din
oficiu, precum ºi, în cazurile admise de lege, sã renunþe la apãrãtor ºi sã se apere el
însuºi;
6) sã aibã întrevederi cu apãrãtorul sãu în condiþii confidenþiale, fãrã a se limita numãrul
ºi durata lor;
7) dacã acceptã sã fie audiat, la cererea sa, sã fie audiat în prezenþa apãrãtorului;
8) sã facã declaraþii sau sã refuze de a le face;
9) sã dea explicaþii cu privire la învinuirea ce i se aduce sau sã refuze de a le da;
10) sã recunoascã învinuirea ce i se aduce ºi sã încheie acordul de recunoaºtere a
vinovãþiei;
11) sã accepte o procedurã specialã de urmãrire penalã ºi de judecare a cauzei,
în condiþiile prevãzute de prezentul cod, în cazul recunoaºterii vinovãþiei;
12) sã participe la efectuarea acþiunilor procesuale, de unul singur sau fiind asistat de
apãrãtor, la solicitarea sa, ori sã refuze de a participa la ele;
13) sã anunþe, prin organul de urmãrire penalã, rudele apropiate sau o altã persoanã,
la propunerea sa, despre locul unde este þinut sub arest;
14) sã efectueze pregãtirea materialelor pentru cauza penalã;
15) sã prezinte documente ºi alte mijloace de probã pentru a fi anexate la dosarul
penal ºi pentru cercetare în ºedinþa de judecatã;
16) sã cearã recuzarea persoanei care efectueazã urmãrirea penalã, a judecãtorului,
procurorului, expertului, interpretului, traducãtorului, grefierului;
17) sã solicite audierea martorilor acuzãrii ºi sã obþinã citarea ºi audierea martorilor
apãrãrii în aceleaºi condiþii ca ºi martorii acuzãrii;
18) sã înainteze cereri;
19) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor organului de urmãrire penalã ºi sã cearã
includerea obiecþiilor sale în procesul-verbal al acþiunii procesuale;
20) sã ia cunoºtinþã de procesele-verbale ale acþiunilor procesuale efectuate cu par-
ticiparea lui ºi sã facã obiecþii asupra corectitudinii proceselor-verbale, precum ºi sã cearã
completarea lor cu circumstanþele care, în opinia sa, trebuie sã fie menþionate;
21) sã ia cunoºtinþã de materialele trimise în judecatã pentru confirmarea arestãrii
sale;
22) dupã terminarea urmãririi penale, sã ia cunoºtinþã de toate materialele cauzei ºi
sã noteze din ele datele necesare, sã facã copii, sã înainteze cereri de completare a urmãririi
penale;
23) sã participe la judecarea cauzei în primã instanþã ºi în ordine de apel;
24) sã pledeze în dezbaterile judiciare cînd nu este asistat de apãrãtor;
25) sã ia ultimul cuvînt;

Drepturile omului 75
 26) sã fie informat de cãtre organul de urmãrire penalã despre toate hotãrîrile adoptate
care se referã la drepturile ºi interesele sale, sã primeascã, la solicitarea sa, copii de pe
aceste hotãrîri, precum ºi copii de pe ordonanþele de aplicare în privinþa sa a mãsurilor
preventive ºi a altor mãsuri procesuale de constrîngere, copii de pe rechizitoriu sau de pe
un alt act de finalizare a urmãririi penale, de pe acþiunea civilã, de pe sentinþã, apel ºi
recurs, de pe decizia prin care sentinþa a devenit definitivã, de pe hotãrîrea definitivã a
instanþei care a judecat cauza pe cale extraordinarã de atac;
27) sã atace, în modul stabilit de lege, acþiunile ºi hotãrîrile organului de urmãrire
penalã sau ale instanþei de judecatã, inclusiv sentinþa sau decizia instanþei care a judecat
cauza pe cale ordinarã de atac;
28) sã retragã orice plîngere a sa sau depusã de cãtre apãrãtorul sãu în interesele lui;
29) sã se împace cu partea vãtãmatã în condiþiile prevãzute de prezentul cod;
30) sã facã obiecþii asupra plîngerilor altor participanþi la procesul penal care i-au fost
aduse la cunoºtinþã de cãtre organul de urmãrire penalã sau despre care a aflat pe alte cãi;
31) sã-ºi expunã în ºedinþa de judecatã opinia referitor la cererile ºi propunerile altor
pãrþi în proces, precum ºi la chestiunile soluþionate de cãtre instanþã;
32) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor ilegale ale celorlalþi participanþi la proces;
33) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor preºedintelui ºedinþei de judecatã;
34) sã cearã ºi sã primeascã repararea prejudiciului cauzat de acþiunile nelegitime
ale organului de urmãrire penalã sau ale instanþei de judecatã.
(4) Exercitarea de cãtre învinuit, inculpat a drepturilor de care dispune sau renunþarea
lui la aceste drepturi nu poate fi interpretatã în detrimentul lui ºi nu poate avea consecinþe
nefavorabile pentru el. Învinuitul, inculpatul nu poartã rãspundere pentru declaraþiile sale,
cu excepþia cazului în care el a fãcut un denunþ intenþionat fals cã infracþiunea a fost
sãvîrºitã de o persoanã care, de fapt, nu a avut atribuþie la sãvîrºirea ei, precum ºi în
cazul în care a fãcut declaraþii false sub jurãmînt.

Articolul 67. Apãrãtorul

(1) Apãrãtorul este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezintã interesele
bãnuitului, învinuitului, inculpatului, îi acordã asistenþã juridicã prin toate mijloacele ºi
metodele neinterzise de lege. Apãrãtorul nu poate fi asimilat de cãtre organele de stat
ºi persoanele cu funcþie de rãspundere cu persoana interesele cãreia le apãrã ºi cu
caracterul cauzei penale care se examineazã cu participarea lui.
(2) În calitate de apãrãtor în procesul penal pot participa:
1) avocatul;
2) alte persoane abilitate prin lege cu atribuþii de apãrãtor;
3) un avocat din strãinãtate în cazul în care acesta este asistat de o persoanã indicatã
la pct.1).
(3) Persoanele indicate în alin.(2) capãtã calitatea de apãrãtor din momentul în care
ºi-au asumat angajamentul de a apãra interesele persoanei în cauzã cu consimþãmîntul
acesteia, iar avocaþii numiþi din oficiu - din momentul numirii lor din oficiu de cãtre
organul de urmãrire penalã sau de instanþã ori la solicitarea acestor organe din momentul
numirii lor de cãtre biroul de avocaþi. Apãrãtorul, dupã ce ºi-a asumat angajamentul de a
apãra, trebuie sã anunþe despre aceasta organul de urmãrire penalã sau instanþa.
(4) Avocatul care acordã asistenþã juridicã bãnuitului sau învinuitului la reþinere
sau arestare se considerã apãrãtorul lor pe aceastã perioadã de timp ºi cu consimþãmîntul
lor el poate continua participarea în calitate de apãrãtor pînã la terminarea procesului în
cauza respectivã sau pînã la includerea în proces a unei alte persoane din rîndul celor
menþionate la alin.(2).
(5) Apãrãtorul nu este în drept sã-ºi asume aceastã funcþie ºi nu poate fi numit în
aceastã calitate de cãtre organul de urmãrire penalã sau de cãtre instanþã în cazul în care:
1) nu întruneºte condiþiile indicate la alin.(2);
2) nu poate fi apãrãtor conform restricþiilor prevãzute de lege sau sentinþei judecãtoreºti;
3) a acordat sau acordã asistenþã juridicã persoanei ale cãrei interese sînt în
contradicþie cu interesele persoanei pe care o apãrã;

76 Ghidul ziaristului
 4) se aflã în legãturi de rudenie sau în relaþii de subordonare cu persoana ale cãrei
interese sînt în contradicþie cu interesele persoanei apãrate de el;
5) a participat mai înainte în aceastã cauzã în calitate de judecãtor, procuror,
persoanã care a efectuat urmãrirea penalã, expert, specialist, interpret, traducãtor, martor.
(6) Apãrãtorul înceteazã participarea în cauzã în aceastã calitate dacã:
1) persoana pe care o apãrã a renunþat la el sau a reziliat contractul cu el, sau i-
a suspendat împuternicirile;
2) nu are împuterniciri de a participa în continuare în aceastã cauzã;
3) organul de urmãrire penalã sau instanþa l-a înlãturat de la participarea în
aceastã cauzã în legãturã cu constatarea unor circumstanþe ce exclud participarea lui
în aceastã calitate sau, la cererea acestuia, din alte motive întemeiate;
4) organul de urmãrire penalã sau instanþa a admis cererea bãnuitului, învinuitului,
inculpatului de renunþare la apãrãtor;
5) avocatul strãin ºi-a declinat împuternicirile;
6) organul de urmãrire penalã sau instanþa a admis renunþarea la apãrãtor declaratã
de cãtre persoana pe care o apãrã avocatul numit din oficiu.
(7) În cazul în care organul de urmãrire penalã sau instanþa nu a admis renunþarea
bãnuitului, învinuitului, inculpatului la apãrãtor, avocatul numit din oficiu nu poate sista
participarea sa la aceastã cauzã.

Articolul 68. Drepturile ºi obligaþiile apãrãtorului

(1) Apãrãtorul, în funcþie de calitatea procesualã a persoanei ale cãrei interese le
apãrã, are dreptul:
1) sã cunoascã esenþa bãnuielii sau învinuirii;
2) sã participe, la propunerea organului respectiv, la efectuarea de cãtre organul de
urmãrire penalã a acþiunilor procesuale ºi la toate acþiunile procesuale efectuate la solicitarea
sa;
3) sã explice persoanei pe care o apãrã drepturile ºi sã atenþioneze persoana care
efectueazã acþiunea procesualã asupra încãlcãrilor legii comise de ea;
4) sã pregãteascã materiale în cauza respectivã;
5) sã prezinte documente sau alte mijloace de probã pentru a fi anexate la dosarul
penal ºi cercetate în ºedinþa de judecatã;
6) sã cearã recuzarea persoanei care efectueazã urmãrirea penalã, a judecãtorului,
procurorului, expertului, interpretului, traducãtorului, grefierului;
7) sã înainteze cereri;
8) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor organului de urmãrire penalã ºi sã cearã
includerea obiecþiilor sale în procesul-verbal respectiv;
9) sã ia cunoºtinþã de procesele-verbale ale acþiunilor efectuate cu participarea lui ºi sã
cearã completarea lor sau includerea obiecþiilor sale în procesul-verbal respectiv;
10) sã ia cunoºtinþã de materialele cauzei penale din momentul terminãrii urmãririi
penale ºi sã noteze orice date din dosar, sã facã copii;
11) sã participe la ºedinþele de judecatã în primã instanþã, în apel, în recurs, precum
ºi la judecarea cauzei pe cale extraordinarã de atac;
12) sã pledeze în dezbateri judiciare;
13) la solicitarea sa, sã primeascã gratuit copii de pe hotãrîrile care se referã la drepturile
ºi interesele persoanei pe care o apãrã;
14) sã depunã plîngeri împotriva acþiunilor ºi hotãrîrilor organului de urmãrire penalã,
precum ºi sã atace sentinþa sau orice altã hotãrîre judecãtoreascã finalã în cauza respectivã;
15) sã participe la împãcarea cu partea oponentã dacã persoana pe care el o apãrã
participã la împãcare;
16) sã facã obiecþii referitor la plîngerile altor participanþi la proces despre care a fost
informat de cãtre organul de urmãrire penalã sau a aflat despre ele din alte surse, precum
ºi sã-ºi expunã pãrerea în ºedinþa de judecatã referitor la cererile ºi propunerile altor
participanþi la proces ºi referitor la chestiunile soluþionate de instanþa de judecatã;
17) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor ilegale ale celorlalþi participanþi la proces;

Drepturile omului 77
 18) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor preºedintelui ºedinþei de judecatã;
19) sã-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penalã de la persoana interesele
cãreia le apãrã sau, în cazurile prevãzute de lege, din bugetul statului;
20) sã i se repare prejudiciul cauzat de acþiunile nelegitime ale organului de urmãrire
penalã sau ale instanþei.
(2) Apãrãtorul bãnuitului, învinuitului, inculpatului în scopul clarificãrii circumstanþelor
care combat învinuirea, exclud rãspunderea penalã a persoanei pe care o apãrã sau
atenueazã pedeapsa ori mãsurile procesuale de constrîngere, precum ºi în scopul acordãrii
asistenþei juridice necesare, în afarã de drepturile prevãzute la alin.(1), dispune, de
asemenea, de urmãtoarele drepturi:
1) sã aibã întrevederi cu bãnuitul, învinuitul, inculpatul, fãrã a se limita numãrul ºi
durata lor;
2) sã participe la orice acþiune procesualã efectuatã cu participarea persoanei
pe care o apãrã dacã aceasta o cere persoana pe care o apãrã sau însuºi apãrãtorul;
3) sã ia cunoºtinþã de materialele prezentate în judecatã de cãtre organul de urmãrire
penalã pentru confirmarea reþinerii ºi necesitãþii arestãrii.
(3) Apãrãtorul nu este în drept sã întreprindã careva acþiuni împotriva intereselor
persoanei pe care o apãrã ºi sã o împiedice sã-ºi realizeze drepturile. Apãrãtorul nu poate,
contrar poziþiei persoanei pe care o apãrã, sã recunoascã participarea ei la infracþiune ºi
vinovãþia de sãvîrºirea infracþiunii. Apãrãtorul nu este în drept sã destãinuiascã informaþiile
care i-au fost comunicate în legãturã cu exercitarea apãrãrii dacã aceste informaþii pot
fi utilizate în detrimentul persoanei pe care o apãrã.
(4) Avocatul nu este în drept sã renunþe nemotivat la apãrare. Apãrãtorul nu este
în drept sã-ºi înceteze de sine stãtãtor împuternicirile de apãrãtor, sã împiedice
invitarea unui alt apãrãtor sau participarea lui în aceastã cauzã. Apãrãtorul nu este în
drept sã transmitã altei persoane împuternicirile sale de a participa în cauza respectivã.
(5) Apãrãtorul nu este în drept, fãrã consimþãmîntul persoanei pe care o apãrã, sã
efectueze urmãtoarele acþiuni:
1) sã o declare vinovatã de sãvîrºirea infracþiunii;
2) sã declare împãcarea persoanei pe care o apãrã cu partea oponentã;
3) sã recunoascã acþiunea civilã;
4) sã retragã plîngerile persoanei pe care o apãrã;
5) sã-ºi retragã apelul sau recursul împotriva sentinþei de condamnare.
(6) Apãrãtorul este obligat:
1) sã se prezinte la chemarea organului de urmãrire penalã sau a instanþei;
2) sã se supunã dispoziþiilor legitime ale reprezentantului organului de urmãrire
penalã ºi ale preºedintelui ºedinþei de judecatã;
3) sã nu pãrãseascã sala de ºedinþe pînã la anunþarea întreruperii, fãrã permisiunea
preºedintelui ºedinþei;
4) sã respecte ordinea stabilitã în ºedinþa de judecatã.
(7) Apãrãtorul are ºi alte drepturi ºi obligaþii prevãzute de prezentul cod.

Articolul 73. Partea civilmente responsabilã

(1) Parte civilmente responsabilã este recunoscutã persoana fizicã sau juridicã care,
în baza legii sau conform acþiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusã
rãspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.

Articolul 74. Drepturile ºi obligaþiile pãrþii civilmente responsabile

(1) Partea civilmente responsabilã, în scopul protejãrii intereselor sale privitor la acþiunea
civilã pornitã împotriva sa, în condiþiile prezentului cod, dispune de urmãtoarele drepturi:
1) sã dea explicaþii privitor la acþiunea civilã înaintatã;
2) sã prezinte documente ºi alte mijloace de probã pentru a fi anexate la dosarul
penal ºi cercetate în ºedinþa de judecatã;
3) sã formuleze cereri de recuzare a persoanei care efectueazã urmãrirea penalã,
a judecãtorului, procurorului, expertului, interpretului, traducãtorului, grefierului;

78 Ghidul ziaristului
 4) sã înainteze cereri;
5) sã depunã benevol sume de bani la contul de depozit al instanþei judecãtoreºti
pentru asigurarea acþiunii civile pornite;
6) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor organului de urmãrire penalã ºi sã cearã
includerea obiecþiilor sale în procesul-verbal al acþiunii respective;
7) sã ia cunoºtinþã de procesele-verbale ale acþiunilor efectuate cu participarea ei ºi sã
cearã completarea lor sau includerea obiecþiilor sale în procesul-verbal respectiv;
8) sã ia cunoºtinþã de materialele cauzei penale din momentul încheierii urmãririi
penale ºi sã noteze orice date din dosar care se referã la acþiunea civilã pornitã împotriva
sa;
9) sã participe la ºedinþa de judecatã, inclusiv la cercetarea probelor cauzei referitor
la acþiunea civilã înaintatã;
10) sã pledeze, în lipsa reprezentantului sãu, în dezbateri judiciare;
11) sã fie informatã de cãtre organul de urmãrire penalã, precum ºi de cãtre instanþa
de judecatã, în cazul în care ea lipseºte de la ºedinþele acesteia, despre toate hotãrîrile
adoptate care se referã la drepturile ºi interesele sale, sã primeascã, la solicitarea sa,
gratuit copii de pe aceste hotãrîri, precum ºi copii de pe sentinþã, decizie sau alte hotãrîri
judecãtoreºti definitive;
12) sã înainteze plîngeri împotriva acþiunilor ºi hotãrîrilor organului de urmãrire
penalã, precum ºi sã atace hotãrîrea instanþei referitoare la acþiunea civilã înaintatã;
13) sã retragã cererea depusã pe cale de atac de ea sau de cãtre reprezentantul sãu;
14) sã facã obiecþii la plîngerile altor participanþi la proces, sã-ºi expunã pãrerea în
ºedinþa de judecatã referitor la cererile ºi propunerile altor participanþi la proces, dacã
acestea se referã la acþiunea civilã înaintatã împotriva sa;
15) sã participe, în cadrul ºedinþelor de judecatã, la judecarea cauzei privitor la
acþiunea civilã împotriva sa pe cale ordinarã de atac;
16) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor ilegale ale celeilalte pãrþi la acþiunea civilã în
proces;
17) sã facã obiecþii împotriva acþiunilor ilegale ale preºedintelui ºedinþei de judecatã;
18) sã aibã reprezentant ºi sã sisteze împuternicirile acestuia.

Articolul 90. Martorul

(1) Martorul este persoana citatã în aceastã calitate de organul de urmãrire penalã
sau de instanþã, precum ºi persoana care face declaraþii, în modul prevãzut de
prezentul cod, în calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoane care posedã informaþii
cu privire la vreo circumstanþã care urmeazã sã fie constatatã în cauzã.
(2) Nici o persoanã nu poate fi silitã sã facã declaraþii contrar intereselor sale sau ale
rudelor sale apropiate.
(3) Nu pot fi citaþi ºi ascultaþi ca martori:
1) persoanele care, din cauza defectelor fizice sau psihice, nu sînt în stare sã înþeleagã
just împrejurãrile care au importanþã pentru cauzã ºi sã facã referitor la ele declaraþii exacte
ºi juste;
2) apãrãtorii, colaboratorii birourilor de avocaþi - pentru constatarea unor date
care le-au devenit cunoscute în legãturã cu adresarea pentru acordare de asistenþã
juridicã sau în legãturã cu acordarea acesteia;
3) persoanele care cunosc o anumitã informaþie referitoare la cauzã în legãturã cu
exercitarea de cãtre ele a atribuþiilor de reprezentanþi ai pãrþilor;
4) judecãtorul, procurorul, reprezentantul organului de urmãrire penalã, grefierul -
cu privire la circumstanþele care le-au devenit cunoscute în legãturã cu exercitarea de
cãtre ei a atribuþiilor lor procesuale, cu excepþia cazurilor de participare la reþinere în
flagrant delict, de cercetare a probelor dobîndite prin intermediul lor, erorilor sau abuzurilor
la efectuarea procedurii în cauza respectivã, de reexaminare a cauzei în ordine de
revizie sau de restabilire a dosarului pierdut;
5) jurnalistul - pentru a preciza persoana care i-a prezentat informaþia cu condiþia
de a nu-i divulga numele, cu excepþia cazului în care persoana benevol doreºte sã depunã

Drepturile omului 79
mãrturii;
6) slujitorii cultelor - referitor la circumstanþele care le-au devenit cunoscute în
legãturã cu exercitarea atribuþiilor lor;
7) medicul de familie ºi alte persoane care au acordat îngrijire medicalã - referitor la
viaþa privatã a persoanelor pe care le deservesc.
(4) Persoanele menþionate la alin.(3) pct.5) ºi 7) pot fi citate ºi ascultate ca martori
numai în cazul cînd aceastã informaþie este absolut necesarã pentru prevenirea sau
descoperirea infracþiunilor deosebit de grave sau excepþional de grave.
(5) Persoanele care cunosc anumite circumstanþe despre cauza respectivã în
legãturã cu participarea lor la procesul penal în calitate de apãrãtor, reprezentant al pãrþii
vãtãmate, pãrþii civile sau pãrþii civilmente responsabile sînt în drept, în cazuri excepþionale,
cu consimþãmîntul persoanei interesele cãreia le reprezintã, sã facã declaraþii în
favoarea ei, însã darea declaraþiilor în aceste cazuri exclude participarea lor ulterioarã în
procedura acestei cauze.
(6) În cazurile necesare, pentru a rezolva chestiunea dacã o persoanã este
capabilã sã înþeleagã just circumstanþele care prezintã importanþã pentru cauzã ºi sã facã
în privinþa lor declaraþii juste, organul de urmãrire penalã, iar la cererea pãrþilor, ºi instanþa
pot invita un expert.
(12) Martorul are dreptul:
1) sã ºtie în legãturã cu care cauzã este citat;
2) sã cearã recuzarea interpretului, traducãtorului care participã la audierea sa;
3) sã înainteze cereri;
4) sã refuze de a face declaraþii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru
cercetare comparativã sau date dacã acestea pot fi folosite ca probe care mãrturisesc
împotriva sa sau a rudelor sale apropiate;
5) sã facã declaraþii în limba maternã sau în altã limbã pe care o posedã; sã ia
cunoºtinþã de declaraþiile sale înregistrate, sã cearã corectarea sau completarea declaraþiilor
sale;
6) la depunerea declaraþiilor, sã utilizeze documente ce conþin calcule complicate,
denumiri geografice ºi altã informaþie care este dificil de a o expune din memorie, notiþe
asupra amãnuntelor greu de reþinut; sã ilustreze declaraþiile sale cu scheme, desene
grafice;
7) la participarea în acþiuni procesuale din cadrul urmãririi penale, sã fie asistat de
un apãrãtor ales de el ca reprezentant;
8) sã scrie personal declaraþiile sale în procesul-verbal al audierii din cadrul
urmãririi penale;
9) sã cearã compensarea cheltuielilor suportate în cauza penalã ºi repararea
prejudiciului cauzat de acþiunile nelegitime ale organului de urmãrire penalã sau ale instanþei;
10) sã i se restituie bunurile ridicate de organul de urmãrire penalã sau prezentate
de el însuºi în calitate de probe, sã primeascã documentele, ce îi aparþin, în original.

Articolul 92. Avocatul martorului

(1) Persoana, fiind citatã în calitate de martor, are dreptul sã invite un avocat care îi
va reprezenta interesele în organul de urmãrire penalã ºi o va însoþi la acþiunile procesuale
efectuate cu participarea sa.

Articolul 104. Audierea bãnuitului, învinuitului, inculpatului

(3) Audierea bãnuitului, învinuitului, inculpatului nu poate începe cu citirea sau reaminti-
rea declaraþiilor pe care acesta le-a depus anterior. Bãnuitul, învinuitul, inculpatul nu
poate prezenta sau citi o declaraþie scrisã mai înainte, însã poate utiliza notele sale
asupra amãnuntelor greu de memorizat.

Articolul 105. Declaraþiile martorului ºi condiþiile audierii lui

(7) În mod obligatoriu, fiecare martor este întrebat dacã este soþ sau rudã apropiatã
cu vreuna din pãrþi ºi în ce relaþii se aflã cu pãrþile. În cazul în care se dovedeºte a fi soþ

80 Ghidul ziaristului
sau rudã apropiatã a bãnuitului, învinuitului, inculpatului, martorului i se explicã dreptul de
a tãcea ºi este întrebat dacã acceptã sã facã declaraþii.

4.16. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 14. Drepturile fundamentale ale condamnatului

(2) Condamnatul are dreptul:
d) sã beneficieze de serviciile avocatului, precum ºi ale altor persoane împuternicite
sã acorde asistenþã juridicã ºi socialã, în modul stabilit;

4.17. Codul de procedurã civilã

Articolul 8. Dreptul la asistenþã judiciarã

(1) Pãrþile, alþi participanþi la proces au dreptul sã fie asistaþi în judecatã de cãtre un
avocat ales ori numit de instanþã, în cazurile prevãzute de prezentul cod, sau de un alt
reprezentant.
(2) Asistenþa judiciarã poate fi acordatã în orice instanþã de judecatã ºi în orice fazã
a procesului.
(3) Modul de acordare a asistenþei judiciare se stabileºte de prezentul cod ºi de alte
legi.

Articolul 71. Participarea procurorului la judecarea pricinilor civile

(2) Acþiunea în apãrare a drepturilor, libertãþilor ºi intereselor legitime poate fi intentatã
de cãtre procuror numai la cererea scrisã a persoanei interesate dacã aceasta nu se
poate adresa în judecatã personal din cauzã de sãnãtate, vîrstã înaintatã, incapabilitate
sau din alte motive întemeiate. Acþiunea în apãrarea intereselor persoanei incapabile
poate fi înaintatã de procuror indiferent de existenþa cererii persoanei interesate sau a
reprezentantului ei legal. În cazurile prevãzute de lege, procurorul este în drept sã se
adreseze în judecatã în apãrarea drepturilor, libertãþilor ºi intereselor legitime ale unui
numãr nelimitat de persoane.
(3) Procurorul este în drept sã adreseze în judecatã o acþiune sau o cerere în apãrarea
drepturilor ºi intereselor statului ºi ale societãþii ce þin de:
e) declararea, în condiþiile legii, a actelor normative ale autoritãþilor publice, ale
altor organe ºi organizaþii, ale persoanelor oficiale sau funcþionarilor publici ca fiind nule;

Articolul 75. Reprezentarea în instanþã judecãtoreascã

(1) În proces civil, persoanele fizice îºi pot apãra interesele personal sau prin
reprezentanþi. Participarea personalã în proces nu face ca persoana fizicã sã decadã din
dreptul de a avea reprezentant.

Articolul 76. Persoanele care pot fi reprezentanþi în judecatã

(1) Reprezentant în judecatã poate fi orice persoanã cu capacitate de exerciþiu deplinã
care are împuternicirile respective, legalizate în modul stabilit, pentru a susþine procesul,
cu excepþia persoanelor specificate la art.78.
(2) Participanþii la proces, cu excepþia reprezentantului, pot fi asistaþi în judecatã de
un singur reprezentant ori de mai mulþi reprezentanþi care îi pot reprezenta în comun sau
fiecare în parte.

Articolul 81. Împuternicirile reprezentantului în judecatã

Împuternicirea de reprezentare în judecatã acordã reprezentantului dreptul de a
exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepþia dreptului de a
semna cererea ºi de a o depune în judecatã, de a strãmuta pricina la o judecatã arbitralã,
de a renunþa total sau parþial la pretenþiile din acþiune, de a majora sau reduce cuantumul
acestor pretenþii, de a modifica temeiul sau obiectul acþiunii, de a o recunoaºte, de a
încheia tranzacþii, de a intenta acþiune reconvenþionalã, de a transmite împuterniciri
Drepturile omului 81
unei alte persoane, de a ataca hotãrîrea judecãtoreascã, de a-i schimba modul de
executare, de a amîna sau eºalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre
urmãrire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotãrîrii judecãtoreºti, drept care trebuie
menþionat expres, sub sancþiunea nulitãþii, în procura eliberatã de reprezentat.

Articolul 85. Scutirile de taxã de stat

(4) În funcþie de situaþia materialã, persoana fizicã poate fi scutitã de judecãtor (de
instanþa judecãtoreascã) de plata taxei de stat sau de plata unei pãrþi a ei.

Articolul 95. Despãgubirea pentru timpul de muncã pierdut

Instanþa judecãtoreascã poate obliga partea care a intentat cu rea-credinþã o
acþiune nefondatã sau care s-a opus insistent judecãrii juste ºi rapide a pricinii sã
despãgubeascã cealaltã parte pentru timpul de muncã pierdut. Instanþa stabileºte cuantumul
acestor despãgubiri în limite rezonabile, în funcþie de circumstanþele pricinii ºi de
remunerarea muncii din profesia respectivã.

Articolul 119. Prezentarea ºi reclamarea probelor

(1) Probele se adunã ºi se prezintã de cãtre pãrþi ºi de alþi participanþi la proces.
Dacã în procesul de adunare a probelor apar dificultãþi, instanþa poate contribui, la solicitarea
pãrþilor ºi altor participanþi la proces, la adunarea ºi prezentarea probelor necesare.

Articolul 304. Desemnarea din oficiu a avocatului reprezentant

(1) Dacã, dupã pornirea procesului privind limitarea persoanei în capacitatea de
exerciþiu sau declararea incapacitãþii ei, aceasta nu este asistatã în judecatã de avocat,
pentru apãrarea intereselor ei în proces judecãtorul numeºte din oficiu un avocat, care va
dispune de împuternicirile unui reprezentant legal.
(2) În conformitate cu legislaþia privind avocatura, asistenþa judiciarã în cazul
consemnat la alin.(1) se acordã gratuit.

Articolul 316. Desemnarea din oficiu a avocatului reprezentant

(1) Dacã persoana a cãrei spitalizare în staþionarul de psihiatrie se cere nu este
reprezentatã în judecatã de avocat, judecãtorul desemneazã un avocat din oficiu pentru
a-i apãra interesele.
(2) În conformitate cu legislaþia privind avocatura, asistenþa judiciarã în cazul
consemnat la alin.(1) se acordã gratuit.

4.18. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 254. Drepturile ºi obligaþiunile persoanei, care este trasã la rãspundere

administrativã
Persoana, care este trasã la rãspundere administrativã, are dreptul sã ia cunoºtinþã
de materialele din dosar, sã dea explicaþie, sã prezinte probe, sã formuleze cereri; sã
se foloseascã în timpul examinãrii cazului de asistenþa juridicã a avocatului; sã ia cuvîntul
în limba maternã ºi sã se foloseascã de serviciile traducãtorului; dacã nu cunoaºte bine
limba, în care se desfãºoarã procedura; sã conteste decizia asupra cazului. Cazul cu
privire la contravenþii administrative se examineazã în prezenþa persoanei, care este
trasã la rãspundere administrativã. În lipsa acestei persoane cazul poate fi examinat
numai atunci, cînd existã date despre anunþarea la timp a persoanei despre locul ºi
timpul examinãrii cazului ºi dacã din partea ei n-a fost primit nici un demers de a se amîna
examinarea cazului.
La examinarea cazurilor cu privire la contravenþiile administrative, prevãzute de articolele
47/1 -47/3, 51, articolul 124 alineatele 2 ºi 3, articolele 142, 143, 143/2, 152, 156, 156/2,
156/3, 164, de partea a treia a articolului 167, de articolele 174, 174/5-174/9 ºi 176 din
prezentul Cod prezenþa persoanei, trase la rãspundere administrativã e obligatorie. În
cazul eschivãrii ei de a se înfãþiºa la chemarea organului afacerilor interne sau a
82 Ghidul ziaristului
judecãtorului popular persoana aceasta poate fi supusã de cãtre organul afacerilor interne
(poliþiei) aducerii silite.
Prin legislaþia Republicii Moldova pot fi prevãzute ºi alte cazuri, cînd înfãþiºarea
persoanei, trase la rãspundere administrativã înaintea organului (persoanei cu funcþii de
rãspundere), care soluþioneazã cazul este obligatorie.

Articolul 257. Avocatul

Avocatul, care participã la examinarea cazului cu privire la contravenþia
administrativã, are dreptul sã ia cunoºtinþã de toate materialele din dosar; sã formuleze
demersuri; din însãrcinarea persoanei care l-a invitat, sã depunã în numele ei plîngeri
împotriva deciziei asupra cazului respectiv.
Împuternicirile avocatului sînt certificate prin ordonanþa, emisã de biroul de asistenþã
juridicã.

4.19. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 8
Orice persoanã are dreptul sã se adreseze în mod efectiv instanþelor judiciare
competente împotriva actelor care violeazã drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute
prin constituþie sau prin lege.

Articolul 9
Nimeni nu poate fi arestat, deþinut sau exilat în mod arbitrar.

Articolul 10
Orice persoanã are dreptul, în deplinã egalitate, sã fie ascultatã în mod echitabil ºi
public de un tribunal independent ºi imparþial, care va hotãrî fie asupra drepturilor ºi
obligaþiilor sale, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaþii în materie penalã îndreptatã împotriva
ei.

Articolul 11
1. Orice persoanã acuzatã de un delict este prezumatã nevinovatã pînã cînd vinovãþia
sa va fi doveditã în mod legal în cursul unui proces public în cadrul cãruia i s-au asigurat
toate garanþiile necesare apãrãrii sale.

4.20. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 14
1. Toþi oamenii sunt egali în faþa tribunalelor ºi curþilor de justiþie. Orice persoanã are
dreptul ca litigiul în care se aflã sã fie examinat în mod echitabil ºi public de cãtre un
tribunal competent, independent ºi imparþial, stabilit prin lege, care sã decidã asupra
contestãrilor privind drepturile ºi obligaþiile sale cu caracter civil. ªedinþa de judecatã poate
fi declaratã secretã în totalitate sau pentru o parte a desfãºurãrii ei, fie în interesul bunelor
moravuri, al ordinii publice sau al securitãþii naþionale într-o societate democraticã, fie dacã
interesele vieþii particulare ale pãrþilor în cauzã o cer, fie în mãsura în care tribunalul ar
socoti acest lucru ca absolut necesar, cînd datoritã circumstanþelor speciale ale cauzei,
publicitatea ar dãuna intereselor justiþiei; cu toate acestea, pronunþarea oricãrei hotãrîri în
materie penalã sau civilã va fi publicã, afarã de cazurile cînd interesul minorilor cere sã
se procedeze altfel sau cînd procesul se referã la diferende matrimoniale ori la tutela
copiilor.
2. Orice persoanã acuzatã de comiterea unei infracþiuni penale este prezumatã a fi
nevinovatã cît timp culpabilitatea sa nu a fost stabilitã în mod legal.
3. Orice persoanã acuzatã de comiterea unei infracþiuni penale are dreptul, în condiþii
de deplinã egalitate, la cel puþin urmãtoarele garanþii:
Drepturile omului 83
 a) sã fie informatã în cel mai scurt termen, într-o limbã pe care o înþelege, ºi în mod
detaliat despre natura ºi motivele acuzaþiei ce i se aduce;
b) sã dispunã de timpul ºi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale ºi sã
comunice cu apãrãtorul pe care ºi-l alege;
c) sã fie judecatã fãrã o întîrziere excesivã;
d) sã fie prezentã la proces ºi sã se apere ea însãºi sau sã aibã asistenþa unui
apãrãtor ales de ea; dacã nu are apãrãtor, sã fie informatã despre dreptul de a-l avea
ºi, ori de cîte ori interesul justiþiei o cere, sã i se atribuie un apãrãtor din oficiu, fãrã platã
dacã ea nu are mijloace pentru a-l remunera;
e) sã interogheze sau sã facã a fi interogaþi martorii acuzãrii ºi sã obþinã înfãþiºarea
ºi interogarea martorilor apãrãrii în aceleaºi condiþii ca ºi martorii acuzãrii;
f) sã beneficieze de asistenþa gratuitã a unui interpret, dacã nu înþelege sau nu vorbeºte
limba folositã la ºedinþa de judecatã;
g) sã nu fie silitã sã mãrturiseascã împotriva ei însãºi sau sã se recunoascã vinovatã.
4. Procedura aplicabilã tinerilor va þine seama de vîrsta lor ºi de interesul reeducãrii lor.
5. Orice persoanã declaratã vinovatã de o infracþiune are dreptul de a obþine examinarea
de cãtre o instanþã superioarã, în conformitate cu legea, a declarãrii vinovãþiei ºi a
condamnãrii sale.
6. Cînd o condamnare penalã definitivã este ulterior anulatã sau se acordã graþierea
deoarece un fapt nou sau nou-descoperit dovedeºte cã s-a produs o eroare judiciarã,
persoana care a suferit o pedeapsã în urma acestei condamnãri va primi o indemnizaþie
în conformitate cu legea, afarã de cazul cînd s-a dovedit cã nedescoperirea în timp util a
faptului necunoscut îi este imputabilã ei, în întregime sau în parte.
7. Nimeni nu poate fi urmãrit sau pedepsit din pricina unei infracþiuni pentru care
a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotãrîre definitivã în conformitate cu legea ºi cu
procedura penalã a fiecãrei þari.

4.21. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale

Articolul 6. Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public ºi într-un
termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanþã independentã ºi imparþialã, instituitã
de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor ºi obligaþiilor sale cu caracter civil,
fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaþii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrîrea
trebuie sã fie pronunþatã în mod public, dar accesul în sala de ºedinþã poate fi interzis
presei ºi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrþi a acestuia în interesul
moralitãþii, al ordinii publice ori al securitãþii naþionale într-o societate democraticã,
atunci cînd interesele minorilor sau protecþia vieþii private a pãrþilor la proces o impun, sau
în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanþã atunci cînd, în împrejurãri speciale,
publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiþiei.
2. Orice persoanã acuzatã de o infracþiune este prezumatã nevinovatã pînã ce vinovãþia
sa va fi legal stabilitã.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sã fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbã pe care o înþelege ºi în mod
amãnunþit, asupra naturii ºi cauzei acuzaþiei aduse împotriva sa;
b) sã dispunã de timpul ºi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;
c) sã se apere el însuºi sau sã fie asistat de un apãrãtor ales de el ºi, dacã nu dispune
de mijloace necesare pentru a plãti un apãrãtor, sã poatã fi asistat în mod gratuit de un
avocat din oficiu, atunci cînd interesele justiþiei o cer;
d) sã întrebe sau sã solicite audierea martorilor acuzãrii ºi sã obþinã citarea ºi
audierea martorilor apãrãrii în aceleaºi condiþii ca ºi martorii acuzãrii;
e) sã fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înþelege sau nu vorbeºte limba
folositã la audiere.

84 Ghidul ziaristului
 Articolul 7. Nici o pedeapsã fãrã lege
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acþiune sau o omisiune care, momentul în
care a fost sãvîrºitã, nu constituia o infracþiune, potrivit dreptului naþional sau internaþional.
De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsã mai severã decît aceea care era aplicabilã în
momentul sãvîrºirii infracþiunii.
2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecãrii ºi pedepsirii unei persoane vinovate
de o acþiune sau de o omisiune care, în momentul sãvîrºirii sale, era consideratã infracþiune
potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naþiunile civilizate.

Articolul 13. Dreptul la un recurs efectiv

Orice persoanã, ale cãrei drepturi ºi libertãþi recunoscute de prezenta convenþie au
fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanþe naþionale, chiar ºi atunci
cînd încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acþionat în exercitarea atribuþiilor lor
oficiale.

Articolul 15. Derogare în caz de stare de urgenþã

1. În caz de rãzboi sau de alt pericol public ce ameninþã viaþa naþiunii, orice înaltã
parte contractantã poate lua mãsuri care derogã de la obligaþiile prevãzute de prezenta
convenþie, în mãsura strictã în care situaþia o cere ºi cu condiþia ca aceste mãsuri sã nu
fie în contradicþie cu alte obligaþii care decurg din dreptul internaþional.
2. Dispoziþia precedentã nu îngãduie nici o derogare de la art. 2, cu excepþia cazului
de deces rezultînd din acte licite de rãzboi, ºi nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 ºi art. 7.

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului

Articolul 19. Înfiinþarea Curþii

Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru înaltele pãrþi
contractante din prezenta Convenþie ºi din Protocoalele sale, se înfiinþeazã o Curte
Europeanã a Drepturilor Omului, numitã în continuare Curtea. Aceasta va funcþiona
permanent.

Articolul 28. Declaraþii ale Comitetelor privind inadmisibilitatea

Un Comitet poate, prin vot unanim, sã declare inadmisibilã sau sã scoatã de pe rol
o cerere individualã, introdusã în virtutea art. 34, atunci cînd o astfel de decizie poate fi
luatã fãrã o examinare complementarã. Decizia este definitivã.

Articolul 29. Decizii ale Camerelor asupra admisibilitãþii ºi fondului

1. Dacã nici o decizie nu a fost luatã în virtutea art. 28, o Camerã se poate pronunþa
asupra admisibilitãþii ºi a fondului cererilor individuale introduse în virtutea art. 34.
2. O Camerã se pronunþã asupra admisibilitãþii ºi a fondului cererilor introduse de
state în virtutea art. 33.
3. În afara unei decizii contrare a Curþii în cazuri excepþionale, decizia asupra
admisibilitãþii este luatã în mod separat.

Articolul 34. Cereri individuale

Curtea poate fi sesizatã printr-o cerere de cãtre orice persoanã fizicã, orice organizaþie
neguvernamentalã sau de orice grup de particulari care se pretinde victimã a unei
încãlcãri de cãtre una dintre înaltele pãrþi contractante a drepturilor recunoscute în
Convenþie sau în Protocoalele sale. Înaltele pãrþi contractante se angajeazã sã nu
împiedice prin nici o mãsurã exerciþiul eficace al acestui drept.

Articolul 35. Condiþii de admisibilitate

1. Curtea nu poate fi sesizatã decît dupã epuizarea cãilor de recurs interne, aºa cum
se înþelege din principiile de drept internaþional general recunoscute, ºi într-un termen de
6 luni, începînd cu data deciziei interne definitive.

Drepturile omului 85
 2. Curtea nu reþine nici o cerere individualã introdusã în aplicarea art. 34, dacã:
a) ea este anonimã; sau
b) ea este în mod esenþial aceeaºi cu o cerere examinatã anterior de cãtre Curte sau deja
unei alte instanþe internaþionale de anchetã sau de reglementare ºi dacã ea nu conþine fapte noi.
3. Curtea declarã inadmisibilã orice cerere individualã introdusã în aplicarea art. 34,
atunci cînd ea considerã cererea incompatibilã cu dispoziþiile Convenþiei sau ale
Protocoalelor sale, în mod vãdit nefondatã sau abuzivã.
4. Curtea respinge orice cerere pe care o considerã inadmisibilã în aplicarea prezentului
articol. Ea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii.

Articolul 36. Intervenþia terþilor

1. În orice cauzã aflatã în faþa unei Camere sau a Marii Camere, o înaltã parte con-
tractantã, al cãrei cetãþean este reclamantul, are dreptul de a prezenta observaþii scrise ºi
de a lua parte la audieri.
2. În interesul bunei administrãri a justiþiei, preºedintele Curþii poate invita orice înaltã
parte contractantã care nu este parte în cauzã sau orice persoanã interesatã, alta decît
reclamantul, sã prezinte observaþii scrise sau sã ia parte la audiere.

Articolul 37. Scoaterea de pe rol

1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotãrî scoaterea de pe rol a unei cereri
atunci cînd circumstanþele permit sã se tragã concluzia cã:
a) solicitantul nu doreºte sã o mai menþinã; sau
b) litigiul a fost rezolvat; sau
c) pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinãrii cererii nu se
mai justificã.
Totuºi Curtea continuã examinarea cererii dacã respectarea drepturilor omului
garantate prin Convenþie ºi prin Protocoalele sale o cere.
2. Curtea poate hotãrî repunerea pe rol a unei cereri atunci cînd ea considerã cã împre-
jurãrile o justificã.

Articolul 38. Examinarea cauzei în condiþii de contradictorialitate ºi procedura de

rezolvare pe cale amiabilã
1. În cazul în care Curtea declarã o cerere admisibilã, ea:
a) procedeazã la examinarea cauzei în condiþii de contradictorialitate, împreunã cu
reprezentanþii pãrþilor, ºi, dacã este cazul, la o anchetã, pentru a cãrei desfãºurare eficientã
statele interesate vor furniza toate facilitãþile necesare;
b) se pune la dispoziþia celor interesaþi, în scopul de a se ajunge la rezolvarea cauzei
pe cale amiabilã, pe baza respectãrii drepturilor omului, astfel cum acestea sunt
recunoscute în Convenþie ºi în Protocoalele sale.
2. Procedura descrisã la paragraful 1 b) este confidenþialã.

Articolul 39. Rezolvarea pe cale amiabilã

În cazul rezolvãrii pe cale amiabilã, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care
se limiteazã la o scurtã expunere a faptelor ºi a soluþiei adoptate.

Articolul 40. Audiere publicã ºi acces la documente

1. Audierea este publicã, în afara cazului în care Curtea nu decide altfel, motivat de
circumstanþe excepþionale.
2. Documentele depuse la Grefã sunt accesibile publicului, în afara cazului în care
preºedintele Curþii nu decide altfel.

Articolul 41. Reparaþie echitabilã

Dacã Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Convenþiei sau a Protocoalelor sale ºi dacã
dreptul intern al înaltei pãrþi contractante nu permite decît o înlãturare incompletã a consecinþelor
acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrþii lezate, dacã este cazul, o reparaþie echitabilã.

86 Ghidul ziaristului
 Articolul 42. Hotãrîrile Camerelor
Hotãrîrile Camerelor devin definitive conform dispoziþiilor art. 44 paragraful 2.

Articolul 43. Retrimiterea în faþa Marii Camere

1. Într-un termen de 3 luni de la data hotãrîrii unei Camere, orice parte în cauzã poate,
în cazuri excepþionale, sã cearã retrimiterea cauzei în faþa Marii Camere.
2. Un Colegiu de cinci judecãtori ai Marii Camere acceptã cererea în cazul în care
cauza ridicã o problemã gravã referitoare la interpretarea sau la aplicarea Convenþiei sau
a Protocoalelor sale, sau o altã problemã gravã cu caracter general.
3. În cazul în care Colegiul acceptã cererea, Marea Camerã se pronunþã asupra
cauzei printr-o hotãrîre.

Articolul 44. Hotãrîri definitive

1. Hotãrîrea Marii Camere este definitivã.
2. Hotãrîrea unei Camere devine definitivã:
a) atunci cînd pãrþile declarã cã ele nu vor cere retrimiterea cauzei în faþa Marii
Camere; sau
b) la 3 luni de la data hotãrîrii, dacã retrimiterea cauzei în faþa Marii Camere nu a fost
cerutã; sau
c) atunci cînd Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulatã potrivit
art. 43.
3. Hotãrîrea definitivã se publicã.

Articolul 45. Motivarea hotãrîrilor ºi deciziilor

1. Hotãrîrile, precum ºi deciziile care declarã cererile admisibile sau inadmisibile sunt
motivate.
2. Dacã hotãrîrea nu exprimã în totalitate sau în parte opinia unanimã a judecãtorilor,
oricare judecãtor are dreptul sã adauge acesteia expunerea opiniei sale separate.

Articolul 46. Forþa obligatorie ºi executarea hotãrîrilor

1. Înaltele pãrþi contractante se angajeazã sã se conformeze hotãrîrilor definitive
ale Curþii în litigiile în care ele sunt pãrþi.
2. Hotãrîrea definitivã a Curþii este transmisã Comitetului Miniºtrilor, care su-
pravegheazã executarea ei.

Articolul 47. Avize consultative

1. Curtea poate, la cererea Comitetului Miniºtrilor, sã dea avize consultative asupra
problemelor juridice privind interpretarea Convenþiei ºi a Protocoalelor sale.
2. Aceste avize nu se pot referi la probleme legate de conþinutul sãu de întinderea
drepturilor ºi a libertãþilor definite în titlul I al Convenþiei ºi în Protocoalele sale, nici asupra
altor probleme de cãtre Curtea sau Comitetul Miniºtrilor ar putea sã ia cunoºtinþã ca urmare
a introducerii unui recurs prevãzut în Convenþie.
3. Decizia Comitetului Miniºtrilor de a cere un aviz Curþii este luatã prin votul majoritãþii
reprezentanþilor care au dreptul de a face parte din acesta.

Articolul 48. Competenþa consultativã a Curþii

Curtea decide dacã cererea de aviz consultativ prezentatã de Comitetul Miniºtrilor
este de competenþa sa, aºa cum aceasta este definitã de art. 47.

Articolul 49. Motivarea avizelor consultative

1. Avizul Curþii trebuie motivat.
2. Dacã avizul nu exprimã în tot sau în parte opinia unanimã a judecãtorilor, oricare
judecãtor are dreptul sã alãture acestuia expunerea opiniei sale separate.
3. Avizul Curþii este transmis Comitetului Miniºtrilor.
Articolul 50. Cheltuieli de funcþionare a Curþii

Drepturile omului 87
 Cheltuielile de funcþionare a Curþii sunt în sarcina Consiliului Europei.

Articolul 53. Apãrarea drepturilor omului recunoscute

Nici o dispoziþie din prezenta convenþie nu va fi interpretatã ca limitînd sau aducînd
atingere drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform
legilor oricãrei pãrþi contractante sau oricãrei alte convenþii la care aceastã parte
contractantã este parte.

Protocolul nr. 7.

Articolul 2. Dreptul la douã grade de jurisdicþie în materie penalã

1. Orice persoanã declaratã vinovatã de o infracþiune de cãtre un tribunal are dreptul
sã cearã examinarea declaraþiei de vinovãþie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicþie
superioarã. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat,
sunt reglementate de lege.
2. Acest drept poate face obiectul unor excepþii în cazul infracþiunilor minore, aºa
cum acestea sunt definite de lege, sau cînd cel interesat a fost judecat în primã instanþã de
cãtre cea mai înaltã jurisdicþie ori a fost declarat vinovat ºi condamnat ca urmare a unui
recurs împotriva achitãrii sale.

Articolul 3. Dreptul la despãgubiri în caz de eroare judiciarã

Atunci cînd o condamnare penalã definitivã este ulterior anulatã sau cînd este acordatã
graþierea, pentru cã un fapt nou sau recent descoperit dovedeºte cã s-a produs o eroare
judiciarã, persoana care a suferit o pedeapsã din cauza acestei condamnãri este despãgubitã
conform legii ori practicii în vigoare în statul respectiv, cu excepþia cazului în care se dovedeºte
cã nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilã în tot sau în parte.

Articolul 4. Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de douã ori

1. Nimeni nu poate fi urmãrit sau pedepsit penal de cãtre jurisdicþiile aceluiaºi stat
pentru sãvîrºirea infracþiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotãrîre
definitivã conform legii ºi procedurii penale ale acestui stat.
2. Dispoziþiile paragrafului precedent nu împiedicã redeschiderea procesului, conform
legii ºi procedurii penale a statului respectiv, dacã fapte noi ori recent descoperite sau un
viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de naturã sã afecteze hotãrîrea
pronunþatã.
3. Nici o derogare de la prezentul articol nu este îngãduitã în temeiul art. 15 din
convenþie.

4.22. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor

participante la C.S.C.E.

Probleme referitoare la securitatea in Europa. Principii

(Statele participante):

13.9 - vor asigura existenþa unor cãi de recurs efective, precum ºi a unor informaþii
complete despre acestea pentru toþi cei care pretind cã drepturile ºi libertãþile lor
fundamentale au fost încãlcate; ele vor aplica, între altele, în mod efectiv urmãtoarele
recursuri:
- dreptul individului de a apela la organele executive, legislative, judiciare sau
administrative;
- dreptul la o audiere corectã ºi publicã, într-un timp rezonabil, în faþa unui tribunal
independent ºi imparþial, incluzînd dreptul de a prezenta argumente juridice ºi de a fi
reprezentat de un avocat, la alegerea sa;
- dreptul de a fi informat prompt ºi oficial asupra hotãrîrii luate ca urmare a oricãrui
88 Ghidul ziaristului
apel, inclusiv asupra temeiurilor legale pe care se bazeazã aceastã decizie. Aceastã
informare va fi furnizatã de regulã în scris ºi în orice caz într-un mod care sã permitã
persoanei sã facã uz efectiv de alte recursuri disponibile.

4.23. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru

dimensiunea umanã a C.S.C.E.

În vederea întãririi respectãrii ºi aplicãrii drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale,

dezvoltãrii contactelor între persoane ºi soluþionãrii problemelor umanitare conexe, statele
participante convin asupra celor ce urmeazã:

(5) Ele declarã solemn cã între principiile justiþiei, esenþiale pentru expresia completã
a demnitãþii inerente a persoanei umane ºi a drepturilor egale ºi inalienabile ale tuturor
fiinþelor umane, trebuie menþionate urmãtoarele:
(5.10.) - Orice persoanã va dispune de un recurs efectiv contra oricãror decizii
administrative de naturã a garanta respectarea drepturilor fundamentale ºi a asigura
securitatea juridicã;
(5.11.) - Hotãrîrile administrative contra unei persoane pot fi pe deplin motivate ºi
indicã, în general, cãile de recurs existente;
(5.12.) - Vor fi asigurate independenþa judecãtorilor ºi funcþionarea imparþialã a
justiþiei;
(5.13.) - Va fi recunoscutã ºi protejatã independenþa avocaþilor, mai ales în ceea ce
priveºte condiþiile de recrutare ºi exercitarea activitãþii lor;
(5.14.) - Regulile privind procedura penalã fac necesarã o definiþie clarã a competenþelor
privind actele de urmãrire ºi cele care le preced ºi le însoþesc;
(5.15.) - Orice persoanã arestatã sau deþinutã pentru o infracþiune penalã are dreptul
de a fi diferitã în cel mai scurt timp justiþiei sau unei autoritãþi judiciare, care va hotãrî asupra
legalitãþii arestãrii sau deþinerii sale;
(5.16.) - Cînd s-a hotãrît asupra temeiniciei oricãrei acuzaþii în materie penalã îndreptate
împotriva ei sau a drepturilor ºi obligaþiilor sale, în urma unei acþiuni în justiþie, orice persoanã
are dreptul ca, în cauza respectivã, sã fie ascultatã în mod echitabil ºi public de un tribunal
competent, independent ºi imparþial, stabilit de lege;
(5.17.) - Orice persoanã urmãritã va avea dreptul sã se apere singurã sau sã
dispunã rapid de asistenþa unui apãrãtor la alegerea sa sau, dacã nu are mijloace sã
angajeze un apãrãtor, sã poatã fi asistatã gratuit de un avocat din oficiu, atunci cînd
interesele justiþiei reclamã acest lucru;
(5.18.) - Nimeni nu poate fi acuzat de o infracþiune penalã, judecat sau declarat vinovat,
decît dacã infracþiunea este prevãzutã de o lege ce-i defineºte elementele cu claritate ºi
precizie;
(5.19.) - Orice persoanã este presupusã nevinovatã, atîta timp cît culpabilitatea sa n-
a fost doveditã conform legii;
(11) Statele participante afirmã din nou cã, în caz de pretinse încãlcãri ale drepturilor
omului ºi ale libertãþilor fundamentale, recursurile disponibile vor cuprinde;
11.1) - Dreptul oricãrei persoane de a cere ºi de a primi asistenþã juridicã
corespunzãtoare;
(11.2.) - Dreptul oricãrei persoane de a cere ºi de a primi ajutorul altor persoane pentru
apãrarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale, precum ºi de a ajuta alte persoane la
apãrarea acestor drepturi ºi libertãþi;
(11.3.) - Dreptul unor persoane sau al unor grupãri care acþioneazã în numele acestora
de a comunica cu organisme internaþionale competente pentru a primi ºi examina
informaþii privitoare la încãlcarea drepturilor omului.

Vezi, de asemenea, compartimentul 30. Dreptul la petiþionare

Drepturile omului 89
5. DREPTUL LA LIBERA CIRCULAÞIE

5.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 27 Dreptul la libera circulaþie

(1) Dreptul la libera circulaþie în þarã este garantat.
(2) Oricãrui cetãþean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de
a-ºi stabili domiciliul sau reºedinþa în orice localitate din þarã, de a ieºi, de
a emigra ºi de a reveni în þarã.

5.2. Legea cu privire la ieºirea ºi intrarea în Republica Moldova

Articolul 1. Dreptul de ieºire ºi intrare în Republica Moldova

(2) Minorii au dreptul de a ieºi ºi de a intra în Republica Moldova numai însoþiþi de unul
dintre reprezentanþii lor legali sau de un însoþitor, desemnat prin declaraþie de cãtre
reprezentantul legal a cãrui semnãturã se legalizeazã notarial. În declaraþie se indicã
scopul cãlãtoriei, durata acesteia ºi þara de destinaþie.
(3) În cazul în care minorul pleacã sã se domicilieze în strãinãtate, este necesar
consimþãmîntul, exprimat prin declaraþie, al ambilor pãrinþi ale cãror semnãturi se legalizeazã
notarial, iar în cazul altor reprezentanþi legali - consimþãmîntul acestora, exprimat prin
decizie a autoritãþii tutelare.

Articolul 3. Depunerea cererii

(3) Copiii în vîrstã de 10-18 ani care pleacã sã se domicilieze în strãinãtate îºi prezintã
consimþãmîntul exprimat prin declaraþie, în care semnãtura lor se legalizeazã notarial.
(5) În cazul în care unul dintre pãrinþii copiilor în vîrstã de pînã la 18 ani nu acceptã
ieºirea acestora din Republica Moldova, refuzul se contestã în instanþa de judecãtoreascã
de drept comun competentã.

Articolul 4. Examinarea cererii

(1) Cererea de ieºire ºi intrare în Republica Moldova este examinatã în termen de
pînã la o lunã, iar în cazul în care cãlãtoria þine de tratamentul urgent al solicitantului, de
starea gravã a sãnãtãþii unei rude apropiate de peste hotare sau de decesul acestuia - în
decursul a 3 zile.
(2) Cererea de ieºire din Republica Moldova pentru domiciliere în altã þarã se exam-
ineazã în termen de pînã la 3 luni.
(3) Rezultatele examinãrii cererii se aduc la cunoºtinþa solicitantului în scris. În
cazul respingerii cererii, cererea repetatã se examineazã dupã înlãturarea cauzelor care au
generat refuzul.

Articolul 7. Înregistrarea ºi eliberarea de acte cetãþenilor strãini ºi apatrizilor

(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii care au intrat în Republica Moldova pe un termen de
pînã la 90 de zile sînt obligaþi sã se înregistreze la birourile teritoriale de evidenþã ºi
documentare a populaþiei ale Departamentului Tehnologii Informaþionale în termen de 3
zile de la data sosirii, iar cei intraþi pe un termen de peste 90 de zile se pot stabili cu
traiul temporar sau permanent numai dupã obþinerea adeverinþei de imigrant sau a
confirmãrilor de repatriere, eliberate de Departamentul Migraþiune, în temeiul cãrora
Departamentul Tehnologii Informaþionale le acordã permise de ºedere sau buletine de
identitate pentru apatrizi.
(2) Permisul de ºedere se elibereazã în modul stabilit de legislaþia în vigoare.
(3) Membrii personalului misiunilor diplomatice acreditate în Republica Moldova,
precum ºi membrii familiilor lor, care locuiesc împreunã cu ei ºi deþin legitimaþii de
90 Ghidul ziaristului
acreditare eliberate de Ministerul Afacerilor Externe, au dreptul de a intra ºi de a ieºi fãrã
vizã pe întreaga perioadã a misiunii.
Articolul 8. Refuzul eliberãrii paºaportului ºi a documentului de cãlãtorie
Se refuzã eliberarea paºaportului ºi a documentului de cãlãtorie sau prelungirea ter-
menului de valabilitate a acestuia dacã solicitantul:
a) prezintã pericol pentru securitatea naþionalã;
b) a comis crime contra umanitãþii;
c) executã pedeapsã în temeiul sentinþei instanþei de judecatã sau este tras la
rãspundere penalã;
d) a încãlcat regulile de import-export ºi de tranzitare a substanþelor ºi obiectelor
la care sînt stabilite restricþii;
e) satisface serviciul în formaþiuni armate strãine sau de mercenari;
f) a comunicat cu premeditate informaþii false despre sine;
g) are obligaþiuni patrimoniale faþã de stat, de persoane fizice ºi juridice, conform hotãrîrii
instanþei de judecatã.

Articolul 9. Refuzul eliberãrii invitaþiei ºi a permisului de ºedere

Cetãþeanului strãin sau apatridului i se poate refuza elibera invitaþiei sau a permisului
de ºedere în cazul în care;
a) prezintã pericol pentru siguranþa naþionalã, ordinea, sãnãtatea ºi morala publicã;
b) a comis infracþiuni contra pãcii, infracþiuni grave de altã naturã, inclusiv militare,
sau crime contra umanitãþii, dacã aceste acþiuni au fost definite în actele internaþionale;
c) în timpul ºederii anterioare în Republica Moldova a încãlcat legislaþia în vigoare;
d) a comunicat cu premeditate informaþii false despre sine.

Articolul 11. Drepturile ºi obligaþiile persoanelor care ies ºi care intrã în Republica
Moldova
(3) Cetãþenii strãini se aflã în Republica Moldova în baza actelor de identitate naþionale
în vigoare, a permiselor de ºedere, eliberate de organele competente, ºi sînt obligaþi sã iasã
din republicã la expirarea termenului de ºedere stabilit.

5.3. Legea cu privire la migraþiune

Articolul 10. Emigrarea

(1) Cetãþenii Republicii Moldova au dreptul sã-ºi stabileascã domiciliul ºi locul de
muncã în afara hotarelor þãrii conform legislaþiei în vigoare.
(2) Plecarea liberã din þarã a cetãþenilor Republicii Moldova nu poate fi îngrãditã decît
în cazurile prevãzute la art.12, precum ºi în alte cazuri stipulate de legislaþie.

Articolul 12. Restricþii privind emigrarea

Nu pot emigra persoanele care:
a) îºi ispãºesc pedeapsa în baza hotãrîrii instanþei judecãtoreºti, sînt trase la rãspundere
penalã sau se aflã sub urmãrire penalã;
b) conform hotãrîrii instanþei judecãtoreºti, au obligaþii patrimoniale faþã de stat,
faþã de unele persoane fizice ºi/sau juridice.

Articolul 13. Imigrarea

(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot imigra în Republica Moldova în conformitate cu
prevederile prezentei legi, ale altor acte normative, ale tratatelor internaþionale la care
Republica Moldova este parte.
(2) Evidenþa cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor, precum ºi a cetãþenilor Republicii
Moldova care intrã în þarã, este þinutã în modul stabilit.
(3) În virtutea unor cauze obiective legate de asigurarea securitãþii naþionale, de
menþinerea ordinii, ocrotirea sãnãtãþii sau moralei publice, Parlamentul poate limita ori
suspenda imigrarea.
Drepturile omului 91
 (4) Limitarea ori suspendarea imigrãrii nu constituie un obstacol pentru stabilirea cu
traiul în Republica Moldova a repatriaþilor.
Articolul 20. Repatrierea
(1) Dreptul de repatriere se acordã urmãtoarelor categorii de persoane care solicitã
domiciliu stabil pe teritoriul Republicii Moldova:
a) cetãþenilor Republicii Moldova ºi/sau persoanelor care s-au nãscut în Republica
Moldova ºi urmaºilor acestora, indiferent de locul lor de trai;
b) persoanelor care au locuit permanent pe teritoriul Republicii Moldova cel puþin 10
ani ºi au plecat peste hotare pentru a-ºi stabili domiciliul, la muncã, la studii sau la tratament;
c) persoanelor eliberate din locuri de detenþie situate în afara þãrii, care pînã la
sãvîrºirea infracþiunii au locuit permanent pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Persoanelor specificate la alin.(1) statutul de repatriat li se acordã de cãtre Depar-
tamentul Migraþiune, eliberîndu-li-se confirmare de repatriere.

Articolul 23. Obligaþiile imigranþilor

Imigranþii sînt obligaþi:
b) sã-ºi legalizeze ºederea în teritoriul Republicii Moldova în modul stabilit;

Articolul 32. Expulzarea ºi extrãdarea

(1) Cetãþeanul strãin sau apatridul poate fi expulzat din Republica Moldova în cazul
încãlcãrii prevederilor Codului penal ºi Codului cu privire la contravenþiile administrative
sau în cazul cînd aflarea acestora în Republica Moldova pericliteazã securitatea
naþionalã, ordinea, sãnãtatea sau morala publicã.
(2) Imigranþii pot fi extrãdaþi numai în baza prevederilor tratatelor internaþionale la
care Republica Moldova este parte sau în condiþii de reciprocitate, în temeiul hotãrîrii instanþei
judecãtoreºti.
(3) Cauzele de expulzare se intenteazã de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere
ale Ministerului Afacerilor Interne, din oficiu sau în baza cererii întreprinderii, instituþiei sau
organizaþiei ce asigurã ºederea imigrantului în Republica Moldova. Ministerul Afacerilor
Interne expulzeazã cetãþeanul strãin sau apatridul în baza hotãrîrii instanþei de judecatã,
cu informarea ulterioarã a Departamentului Migraþiune, Ministerului Afacerilor Externe
sau a altor autoritãþi interesate.

5.4. Codul familiei

Articolul 16. Egalitatea soþilor în relaþiile familiale

(3) Soþii îºi determinã domiciliul în mod liber ºi independent.

Articolul 63. Domiciliul copilului minor

(1) În cazul cînd pãrinþii locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vîrsta de
14 ani se determinã prin acordul pãrinþilor.
(2) Dacã un atare acord lipseºte, domiciliul minorului se stabileºte de cãtre instanþa
judecãtoreascã, þinîndu-se cont de interesele ºi pãrerea copilului (dacã acesta a atins
vîrsta de 10 ani). În acest caz, instanþa judecãtoreascã va lua în considerare ataºamentul
copilului faþã de fiecare dintre pãrinþi, faþã de fraþi ºi surori, vîrsta copilului, calitãþile morale
ale pãrinþilor, relaþiile existente între fiecare pãrinte ºi copil, posibilitãþile pãrinþilor de a
crea condiþii adecvate pentru educaþia ºi dezvoltarea copilului (îndeletnicirile ºi regimul de
lucru, condiþiile de trai etc.)

5.5. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în

Republica Moldova

Art.6. - (1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii au dreptul la domiciliere în Republica

Moldova în baza actelor de identitate valabile.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii sosiþi temporar în Republica Moldova au dreptul sã
92 Ghidul ziaristului
domicilieze în republicã în modul stabilit de legislaþia în vigoare.
Art.22. - Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor care încalcã prezenta lege li se poate reduce
termenul de ºedere în Republica Moldova.
Art.23. - (1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot fi expulzaþi din Republica Moldova, dacã:
a) intrarea ºi ºederea lor în republicã sînt efectuate cu încãlcarea legislaþiei în vigoare;
b) aflarea în republicã aduce prejudiciu siguranþei naþionale, ordinii, sãnãtãþii ori
moralei publice.

5.6. Legea privind actele de stare civilã

Articolul 10. Dreptul cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor la înregistrarea actelor de

stare civilã în Republica Moldova
(1) Cetãþenii strãini care locuiesc sau se aflã temporar în Republica Moldova pot
cere înregistrarea actelor de stare civilã în aceleaºi condiþii ca ºi cetãþenii Republicii Moldova.
(2) Apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova, solicitanþii de azil ºi refugiaþii au
aceleaºi drepturi ºi obligaþii la înregistrarea actelor de stare civilã ca ºi cetãþenii Republicii
Moldova.

5.7. Legea cu privire la combaterea terorismului

Articolul 12. Regimul juridic în zona de desfãºurare a operaþiei antiteroriste

(1) În zona de desfãºurare a operaþiei antiteroriste, persoanele care participã la
operaþia antiteroristã au dreptul:
a) sã ia, dupã caz, mãsuri de limitare sau interzicere temporarã a circulaþiei mijloacelor
de transport ºi a pietonilor;

5.8. Legea cu privire la poliþie

Articolul 13. Drepturile poliþiei

Poliþia are dreptul:
3) sã cheme la poliþie cetãþenii ºi persoanele oficiale implicate în cazurile ºi materialele
care se aflã în gestiune, iar în caz de sustragere fãrã motive întemeiate de la înfãþiºare
la chemare - sã-i supunã aducerii forþate ºi sã-i tragã la rãspunderea stabilitã prin lege;
6) sã reþinã ºi sã deþinã în localuri special stabilite persoanele care au intrat clandestin,
se aflã ilegal ºi sînt supuse expulzãrii de pe teritoriul Republicii Moldova, se sustrag de la
executarea pedepsei penale, de la arest administrativ, de la plecare la instituþiile de
reabilitare socialã sau la alte instituþii specializate pentru a urma tratamentul obligatoriu
de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie, stabilit pentru ele de instanþa de
judecatã;
23) sã limiteze temporar sau sã interzicã circulaþia transportului ºi a pietonilor pe
strãzi ºi pe drumuri, precum ºi accesul cetãþenilor pe anumite porþiuni de teren ºi spre
anumite obiecte în scopul asigurãrii securitãþii publice, ocrotirii vieþii, sãnãtãþii ºi averii
cetãþenilor, efectuãrii unor acte de procedurã ºi de investigaþie operativã;
31) sã îndepãrteze de la conducerea mijloacelor de transport persoanele în
privinþa cãrora au apãrut suspiciuni cã ele se aflã în stare de ebrietate, au consumat
substanþe narcotice sau toxice, sã le controleze la faþa locului sau sã le trimitã la expertizã,
ºoferii care nu au permis de conducere a mijloacelor de transport de categoria
corespunzãtoare ori de folosire a acestor mijloace de transport, precum ºi persoanele care
au încãlcat în mod grav regulile circulaþiei rutiere;
43) sã aplice ºi sã ridice interdicþiile de intrare ºi ieºire din Republica Moldova;
45) sã ia decizii privind reducerea termenului de ºedere ºi sã întocmeascã dosare
de expulzare a cetãþenilor strãini sau a apatrizilor.

Drepturile omului 93
5.9. Codului transporturilor auto

Articolul 20. Drepturile cãlãtorului

Cãlãtorul este în drept:
b) sã transporte gratuit bagaje de mînã în volumul stabilit în Regulamentul transpor-
turilor auto de cãlãtori ºi bagaje;
c) în cazul întreruperii cãlãtoriei pe ruta interurbanã ca urmare a bolii sau a unui
accident, sã primeascã costul cãlãtoriei pentru distanþa neparcursã;
d) pînã la plecarea autobuzului (microbuzului) în cãlãtorie, sã restituie biletul la casa
de bilete ºi sã primeascã în întregime costul cãlãtoriei (inclusiv taxele) în cazul cînd
autobuzul (microbuzul) a plecat cu o întîrziere mai mare de o orã sau cînd i s-a acordat
loc într-un autobuz (microbuz) de clasã inferioarã clasei autobuzului (microbuzului) la
care ºi-a procurat biletul;
e) în cazul cînd a întîrziat la autobuz (microbuz) în timp de 3 ore sau a întîrziat din
cauza bolii sau unui accident - în timp de 72 de ore din momentul plecãrii autobuzului
(microbuzului) pentru care a fost procurat biletul sã i se reînnoiascã biletul dacã achitã
suplimentar 25% din costul lui sau sã i se restituie costul cãlãtoriei cu reþinerea a 25% din
cost ºi taxe, în modul prevãzut în Regulamentul transporturilor auto de cãlãtori ºi bagaje;
f) în cazul cînd restituie biletul la casa de bilete cu cel puþin 2 ore pînã la plecarea
autobuzului (microbuzului) sã primeascã în întregime costul cãlãtoriei cu reþinerea taxelor
plãtite, iar în cazul cînd restituie biletul mai tîrziu de acest termen, dar pînã la plecarea
autobuzului (microbuzului), sã primeascã costul cãlãtoriei cu reþinerea a 15% din costul
biletului ºi taxei în modul stabilit în Regulamentul transporturilor auto de cãlãtori ºi bagaje.

Articolul 21. Obligaþiile cãlãtorului

Cãlãtorul este obligat:
a) sã achite la timp ºi în întregime costul cãlãtoriei, sã pãstreze biletul pînã la punctul
sãu de destinaþie ºi sã-l prezinte la cererea reprezentanþilor organelor de control;
b) sã respecte ordinea de urcare în ºi de coborîre din autobuz (microbuz);
c) aflîndu-se în autobuz (microbuz), sã respecte cerinþele Regulamentului trans-
porturilor auto de cãlãtori ºi bagaje.

Articolul 52. Suspendarea temporarã a transporturilor auto sau restricþionarea

circulaþiei
(1) Suspendarea temporarã a transporturilor auto de cãlãtori, bagaje ºi mãrfuri sau
restricþionarea circulaþiei rutiere în Republica Moldova poate avea loc numai în cazuri de
calamitãþi naturale, de apariþie a unor pericole pentru siguranþa circulaþiei sau pe timpul
executãrii lucrãrilor de reparaþie.
(2) Deciziile de suspendare temporarã a transporturilor auto de cãlãtori, bagaje ºi
mãrfuri sau de restricþionare a circulaþiei, cu indicarea termenului de acþiune a acestora,
se iau pentru drumurile naþionale de cãtre organul de specialitate al administraþiei publice
centrale, pentru celelalte categorii de drumuri - de cãtre autoritãþile administraþiei publice
locale în limitele teritoriilor din subordine.
(3) În cazurile de urgenþã, cînd apare pericol pentru siguranþa circulaþiei ºi poluarea
mediului înconjurãtor, organele Poliþiei Rutiere de Stat au dreptul sã interzicã circulaþia sau
sã introducã pe un timp restricþii de circulaþie pentru mijloacele de transport auto care
executã transporturi de cãlãtori, bagaje ºi mãrfuri, pe anumite sectoare ale strãzilor ºi
drumurilor.

5.10. Codul transportului feroviar

Articolul 7. Administrarea transportului feroviar

(5) Sistarea activitãþii (închiderea) liniilor ferate publice (magistrale) se efectueazã
de cãtre organul de specialitate al administraþiei publice centrale, de comun acord cu
Guvernul ºi cu autoritãþile administraþiei publice locale respective.
94 Ghidul ziaristului
 Articolul 32. Staþiile de cale feratã
(2) Calea feratã executã transportul de cãlãtori, mãrfuri, bagaje ºi mesagerii dintre
toate staþiile de cale feratã deschise pentru executarea operaþiunilor respective.
(3) Deschiderea sau închiderea staþiilor de cale feratã pentru executarea tuturor
sau anumitor operaþiuni se efectueazã de cãtre organul de specialitate al administraþiei
publice centrale la propunerea cãii ferate, coordonatã cu autoritatea administraþiei publice
locale, informaþia respectivã fiind publicatã ulterior în culegerea “Regulamente de transport
ºi tarife în transportul feroviar”.

5.11. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi

Articolul 20. Mãsurile aplicabile pe durata stãrii de urgenþã

Pe durata stãrii de urgenþã, în funcþie de situaþia concretã, pot fi aplicate urmãtoarele
mãsuri:
a) evacuarea provizorie a cetãþenilor din zonele ce prezintã pericol pentru viaþã ºi
asigurarea obligatorie a acestora cu locuri de cazare permanentã sau provizorie;
b) instituirea unui regim special de intrare ºi ieºire din þarã;
d) introducerea regimului de carantinã ºi luarea altor mãsuri sanitaro-antiepidemice
obligatorii;

Articolul 25. Atribuþiile Ministerului Afacerilor Interne

Ministerul Afacerilor Interne are urmãtoarele atribuþii:
c) interzice sau limiteazã circulaþia persoanelor în anumite localitãþi ºi în anumite
ore ºi elibereazã, în cazuri justificate, permise de liberã circulaþie;
f) evacueazã din zona supusã regimului stãrii de urgenþã persoanele a cãror prezenþã
poate afecta asigurarea ordinii publice ºi a securitãþii în aceastã zonã;

Articolul 42. Mãsurile aplicabile în perioada stãrii de asediu

Pe durata stãrii de asediu, suplimentar la mãsurile prevãzute la art.20, pot fi luate
urmãtoarele mãsuri:
a) închiderea frontierei de stat ºi întãrirea pazei acesteia, intensificarea controlului
la punctele de trecere a frontierei;
b) limitarea circulaþiei rutiere, feroviare, fluviale ºi aeriene;
c) interzicerea pãrãsirii de cãtre rezerviºti a localitãþii în care îºi au domiciliul permanent
fãrã permisiunea comandantului organului administrativ-militar al unitãþii administrativ-
teritoriale de nivelul al doilea sau al unitãþii teritoriale autonome cu statut juridic special.

5.12. Codul penal

Articolul 90. Condamnarea cu suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei

(6) Aplicînd condamnarea cu suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei, instanþa
de judecatã îl poate obliga pe condamnat:
a) sã nu-ºi schimbe domiciliul fãrã consimþãmîntul organului competent;
b) sã nu frecventeze anumite locuri;

Articolul 266. Pãrãsirea locului accidentului rutier

Pãrãsirea locului accidentului rutier de cãtre persoana care conducea mijlocul de
transport ºi care a încãlcat regulile de securitate a circulaþiei sau de exploatare a mijloacelor
de transport, dacã aceasta a provocat urmãrile indicate la art.264 alin.(3) ºi (5),
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 2 ani.

Drepturile omului 95
5.13. Codul de procedurã penalã

Articolul 178. Obligarea de a nu pãrãsi localitatea sau obligarea de a nu pãrãsi

þara
(1) Obligarea de a nu pãrãsi localitatea constã în îndatorirea impusã în scris bãnuitului,
învinuitului, inculpatului de cãtre procuror sau, dupã caz, de instanþa de judecatã de a se
afla la dispoziþia organului de urmãrire penalã sau a instanþei, de a nu pãrãsi
localitatea, în care domiciliazã permanent sau temporar, fãrã încuviinþarea procurorului
sau a instanþei, de a nu se ascunde de procuror sau instanþã, de a nu împiedica
urmãrirea penalã ºi judecarea cauzei, de a se prezenta la citarea organului de urmãrire
penalã ºi a instanþei de judecatã ºi de a le comunica acestora despre schimbarea
domiciliului.
(2) Obligarea de a nu pãrãsi þara constã în îndatorirea impusã învinuitului, inculpatului
de cãtre procuror sau de instanþa de judecatã de a nu pãrãsi þara fãrã încuviinþarea organului
care a dispus aceastã mãsurã, precum ºi în îndeplinirea altor obligaþii prevãzute la alin.(1).
(3) Durata mãsurilor preventive prevãzute la alin.(1) ºi (2) nu poate depãºi 30 de zile
ºi, dupã caz, poate fi prelungitã doar motivat. Prelungirea se dispune de cãtre procuror ºi
fiecare prelungire nu poate depãºi 30 de zile.

Articolul 179. Garanþia personalã

(1) Garanþia personalã constã în angajamentul în scris pe care persoane demne de
încredere ºi-l iau în sensul cã, prin autoritatea lor ºi suma bãneascã depusã, garanteazã
comportamentul respectiv al bãnuitului, învinuitului, inculpatului, inclusiv respectarea
ordinii publice ºi prezentarea lui cînd va fi citat de organul de urmãrire penalã sau de
instanþa de judecatã, precum ºi îndeplinirea altor obligaþii procesuale. Numãrul garanþilor
nu poate fi mai mic de 2 ºi mai mare de 5.
(2) Garanþia personalã, ca mãsurã preventivã, se admite doar la cererea în scris a
garanþilor ºi cu acordul persoanei în privinþa cãreia se dã garanþia.
(3) La prezentarea în scris a garanþiei, fiecare garant concomitent depune la contul de
depozit al procuraturii sau al instanþei de judecatã o sumã bãneascã de la 50 la 300 unitãþi
convenþionale.

Articolul 182. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de

transport
(1) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport este o
mãsurã preventivã care se aplicã persoanelor pentru sãvîrºirea infracþiunilor în domeniul
transporturilor, precum ºi în cazul utilizãrii mijlocului de transport la sãvîrºirea infracþiunii.
(2) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport poate fi
aplicatã ca mãsura principalã sau cã mãsurã complementarã la o altã mãsurã
preventivã ºi se dispune de cãtre judecãtorul de instrucþie la demersul motivat al
procurorului care conduce sau efectueazã urmãrirea penalã sau de cãtre instanþã - prin
încheiere.

Articolul 185. Arestarea preventivã

(1) Arestarea preventivã constã în deþinerea bãnuitului, învinuitului, inculpatului
în stare de arest în locurile ºi în condiþiile prevãzute de lege.

Articolul 188. Arestarea la domiciliu

(1) Arestarea la domiciliu constã în izolarea bãnuitului, învinuitului, inculpatului
de societate în locuinþa acestuia, cu stabilirea anumitor restricþii.
(2) Arestarea la domiciliu se aplicã persoanelor care se învinuiesc de comiterea unei
infracþiuni uºoare, mai puþin grave sau grave, precum ºi de comiterea unei infracþiuni din
imprudenþã. Faþã de persoanele care au depãºit vîrsta de 60 ani, de persoanele invalide
de gradul I, de femeile gravide, femeile care au la întreþinere copii în vîrstã de pînã la 8
ani, arestarea la domiciliu poate fi aplicatã ºi în cazul învinuirii de comitere a unei
96 Ghidul ziaristului
infracþiuni deosebit de grave.
(4) Arestarea la domiciliu este însoþitã de una sau mai multe din urmãtoarele restricþii:
1) interzicerea de a ieºi din locuinþã;

5.14. Codul civil

Articolul 1405. Rãspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin acþiunile

organelor de urmãrire penalã, ale procuraturii sau ale instanþelor de judecatã
(1) Prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegalã, atragere ilegalã la
rãspundere penalã, aplicare ilegalã a mãsurii preventive sub forma arestului preventiv
sau sub forma declaraþiei scrise de a nu pãrãsi localitatea, prin aplicarea ilegalã în calitate
de sancþiune administrativã a arestului, muncii neremunerate în folosul comunitãþii se
reparã de cãtre stat integral, indiferent de vinovãþia persoanelor de rãspundere ale
organelor de urmãrire penalã, ale procuraturii sau ale instanþelor de judecatã.
(2) Statul se exonereazã de rãspundere în cazul cînd persoana vãtãmatã a contribuit
intenþionat ºi benevol la producerea prejudiciului prin autodenunþ.

5.15. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 43. Încãlcarea regulilor ºi sanitaro-igienice ºi sanitaro-antiepidemice în

transporturi
Încãlcarea regulilor sanitaro-igienice ºi sanitaro-antiepidemice, stabilite în transportul
feroviar, aerian, fluvial ºi auto -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la douãzeci ºi
cinci salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la ºaptezeci ºi cinci de
salarii minime.

Articolul 111. Încãlcarea regulilor de menþinere a ordinii ºi de securitate a circulaþiei

în transportul feroviar
Cãlãtoria samavolnicã în trenuri marfare, urcarea ºi coborîrea în timpul mersului trenu-
lui, cãlãtoria pe scãrile ºi pe acoperiºul vagoanelor, oprirea samovolnicã, fãrã necesitate a
trenului, precum ºi depunerea pe liniile ferate a unor obiecte, ce pot sã ducã la deranjarea
circulaþiei trenurilor, -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la 0,5 la patru salarii minime.
Încãlcarea regulilor de trecere a transportului cu tracþiune animalã ºi de mînare a
vitelor peste liniile ferate, precum ºi de pãºunare a vitelor în apropierea liniilor ferate -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime
de la 0,5 la trei salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la cinci salarii
minime.
Traversarea liniilor ferate în locuri neindicate -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi în mãrime de la 0,2 la un
salariu minim.

Articolul 113. Încãlcarea regulilor de securitate a zborurilor

Trecerea sau cãlãtoria fãrã permisiunea cuvenitã prin teritoriul aeroporturilor (în
afarã de aerogãri), aerodromurilor, obiectivelor de radiosemnalizare ºi de semnalizare opticã
a zborurilor -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la 0,1 la cinci salarii minime.

Articolul 114. Încãlcarea regulilor de transportare în transportul aerian a

substanþelor ºi obiectelor periculoase
Încãlcarea regulilor de transportare în transportul aerian a substanþelor sau obiectelor
periculoase -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cinci salarii
Drepturile omului 97
minime cu sau fãrã ridicarea contra echivalent ori confiscarea substanþelor ºi obiectelor
menþionate ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la zece salarii minime.

Articolul 115. Încãlcarea regulilor de conduitã pe nava aerianã

Neîndeplinirea de cãtre persoanele, ce se aflã pe nava aerianã, a dispoziþiilor coman-
dantului navei -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la trei
salarii minime.
Încãlcarea regulilor de fotografiere, filmare ºi de folosire a mijloacelor de
radiotelecomunicaþie la bordul navei aeriene -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la cinci
salarii minime cu confiscarea peliculei.

Articolul 191. Încãlcarea regulilor de trecere a frontierei de stat

Trecerea frontierei de stat prin punctele de trecere fãrã paºaportul stabilit sau fãrã
autorizaþie din partea autoritãþilor respective -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la douãzeci la cincizeci
de salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere de la o sutã la o sutã cincizeci de
salarii minime.

Articolul 191/1. Încãlcarea de cãtre cetãþeni strãini sau apatrizi a regulilor de

ºedere în Republica Moldova
Nerespectarea modului stabilit de înregistrare sau reînregistrare -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douãzeci la treizeci de salarii
minime.
Domicilierea fãrã acte de identitate sau cu acte al cãror termen de valabilitate a expirat,
aflarea pe teritoriul Republicii Moldova cu o vizã de intrare cu termen expirat sau cu depãºirea
termenului de ºedere de trei luni în cazul în care viza nu este necesarã -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la treizeci la cincizeci de salarii
minime.
Eschivarea de la ieºirea din Republica Moldova dupã expirarea termenului de
ºedere stabilit ori de la examenul medical pentru depistarea virusului imunodeficitar
(HIV) sau declararea unor date false în scopul obþinerii vizei de intrare, a permisului de
ºedere sau a buletinului de identitate pentru apatrizi -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la ºaptezeci ºi cinci la o sutã de
salarii minime.

5.16. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 13
1. Orice persoanã are dreptul sa circule liber ºi sã-ºi aleagã reºedinþa în interiorul
unui stat.
2. Orice persoanã are dreptul sa pãrãseascã orice þarã, inclusiv þara sa, ºi de a reveni
in þara sa.

5.17. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 12
1. Orice persoanã care se aflã în mod legal pe teritoriul unui stat are acolo dreptul de a
circula liber ºi de a-ºi alege liber reºedinþa.
2. Orice persoanã este liberã sã pãrãseascã orice þarã, inclusiv propria sa þarã.
3. Drepturile sus-menþionate nu pot face obiectul unor restricþii decît dacã acestea
sunt prevãzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea naþionalã, ordinea publicã,
sãnãtatea ºi moralitatea publicã sau drepturile ºi libertãþile altora ºi sunt compatibile cu
98 Ghidul ziaristului
celelalte drepturi recunoscute în prezentul Pact.
4. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul de a intra în þarã.

5.18. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 11
1. Statele pãrþi vor lua mãsuri pentru a combate acþiunile ilegale de deplasare ºi de
împiedicare a reîntoarcerii copiilor în strãinãtate.

5.19. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale

Protocolul nr. 4 recunoscînd anumite drepturi ºi libertãþi, altele decît cele deja
înscrise în convenþie ºi în primul Protocol adiþional la convenþie

Articolul 2. Libertatea de circulaþie

1. Oricine se gãseºte în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul sã circule în mod
liber ºi sã-ºi aleagã în mod liber reºedinþa sa.
2. Orice persoanã este liberã sã pãrãseascã orice þarã, inclusiv pe a sa.
3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrîngeri decît acelea
care, prevãzute de lege, constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru
securitatea naþionalã, siguranþa publicã, menþinerea ordinii publice, prevenirea faptelor
penale, protecþia sãnãtãþii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor ºi libertãþilor
altora.
4. Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone
determinate, sã facã obiectul unor restrîngeri care, prevãzute de lege, sunt justificate de
interesul public într-o societate democraticã.

5.20. Carta Socialã Europeanã Revizuitã

Partea a II-a

Pãrþile se angajeazã sã se considere legate, conform dispoziþiilor pãrþii a III-a, prin

obligaþiile ce rezultã din articolele ºi paragrafele urmãtoare.

Articolul 18
Dreptul la exercitarea unei activitãþi lucrative pe teritoriul celorlalte pãrþi
În vederea asigurãrii efective a dreptului la exercitarea unei activitãþi lucrative pe
teritoriul oricãrei alte pãrþi, pãrþile se angajeazã:
1. sã aplice regulamentele existente într-un spirit liberal;
2. sã simplifice formalitãþile în vigoare ºi sã reducã sau sã desfiinþeze taxele consulare
ºi alte taxe plãtibile de cãtre lucrãtorii strãini sau de cãtre patronii lor;
3. sã flexibilizeze, în mod individual sau colectiv, reglementãrile care guverneazã an-
gajarea lucrãtorilor strãini;
ºi recunosc:
4. dreptul de ieºire al cetãþenilor care doresc sã exercite o activitate lucrativã pe
teritoriul celorlalte pãrþi.

5.21. Actul final al Conferinþei pentru securitate ºi cooperare în Europa

Cooperarea în domeniul umanitar ºi în alte domenii

Contacte umane

d) Deplasãri pentru motive personale sau profesionale

Drepturile omului 99
 Statele participante intenþioneazã sã înlesneascã deplasãri mai largi ale cetãþenilor
lor pentru motive personale sau profesionale ºi, în acest scop, ele au intenþia îndeosebi:
- sã simplifice treptat ºi sã aplice cu supleþe procedurile de ieºire ºi intrare;
- sã înlesneascã reglementãrile referitoare la deplasãrile cetãþenilor din alte state
participante pe teritoriul lor, þinînd seama în mod corespunzãtor de cerinþele de securitate.
Ele vor face eforturi pentru a reduce treptat, acolo unde este necesar, taxele pentru
vizele ºi documentele oficiale de cãlãtorie.
Ele înþeleg sã examineze, atunci cînd este cazul, mijloacele - inclusiv, în mãsura în
care se dovedeºte adecvatã, încheierea de convenþii consulare multilaterale sau bilaterale
sau adoptarea altor acorduri sau instrumente corespunzãtoare - care vizeazã îmbunãtãþirea
aranjamentelor referitoare la serviciile consulare, inclusiv asistenþa juridicã ºi consularã.

5.22. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor

participante la C.S.C.E.

Probleme referitoare la securitatea in Europa

Principii

20. Statele participante vor respecta pe deplin dreptul fiecãruia:

- la libertatea de miºcare ºi de alegere a domiciliului în cadrul frontierelor fiecãrui stat,
ºi
- de a pãrãsi orice þarã, inclusiv propria þarã, ºi de a se întoarce în þara sa.

Chestiuni referitoare la securitatea ºi cooperarea în Mediteranã

Contacte umane

(Statele participante):

5. Ele vor lua decizii cu privire la cererile referitoare la întîlniri de familie, în

conformitate cu Actul final ºi cu celelalte documente C.S.C.E., mai sus-menþionate, într-un
termen cît mai scurt cu putinþã, de regulã în termen de o lunã.
6. Ele vor hotãrî, în acelaºi mod, cu privire la cererile referitoare la reunificãri de
familie ºi cãsãtorii între cetãþeni ai unor state diferite, de regulã, în termen de trei luni.
7. Atunci cînd vor examina favorabil cereri privind întîlniri de familie, ele vor þine
seama, în mod corespunzãtor, de dorinþele petiþionarului, îndeosebi cu privire la data ºi
durata suficient de lungã a unor asemenea întîlniri ºi cu privire la cãlãtoria împreunã cu
alþi membri ai familiei sale pentru întîlniri de familie comune.
8. Atunci cînd vor examina favorabil cereri privind întîlniri de familie, ele vor permite ºi
vizite la, ºi de la rude mai îndepãrtate.
9. Atunci cînd vor examina favorabil cereri privind reunificãri de familie sau cãsãtorii
între cetãþeni ai unor state diferite, ele vor respecta dorinþa solicitanþilor referitoare la þara
de destinaþie care este dispusã sã-i accepte.
10. Ele vor acorda o atenþie deosebitã soluþionãrii problemelor privind reunificarea
copiilor minori cu pãrinþii lor. În acest context ºi pe baza prevederilor pertinente din Actul
final ºi din celelalte documente C.S.C.E. sus-menþionate, ele vor asigura:
- cã o cerere în aceastã privinþã, supusã în timp ce copilul este minor, va fi examinatã
în mod favorabil ºi rapid în vederea reunificãrii familiei fãrã întîrziere; ºi
- cã vor fi fãcute aranjamente corespunzãtoare pentru a proteja interesele ºi bunãstarea
copiilor în cauzã.
11. Ele vor examina obiectivul reducerii treptate ºi eventual a eliminãrii oricãrei
cerinþe care ar putea exista pentru cei care cãlãtoresc sã obþinã monedã localã peste
cheltuielile efective, acordînd prioritate persoanelor care cãlãtoresc în scopul unor întîlniri
de familie. Ele vor acorda acestor persoane posibilitatea practicã de a aduce cu ele sau
de a scoate din þarã bunuri personale sau cadouri.
12. Ele vor acorda atenþie imediatã cererilor de cãlãtorii care au un caracter umanitar
100 Ghidul ziaristului
urgent ºi le vor examina favorabil, dupã cum urmeazã:
- În cazul cererilor referitoare la vizite la un membru de familie grav bolnav sau pe
moarte, la cãlãtorii pentru a participa la funerariile unui membru de familie sau cãlãtorii
ale acelora care au o nevoie doveditã de un tratament medical urgent sau care pot dovedi
cã sunt bolnavi grav sau pe moarte, ele vor lua decizia asupra acestora în trei zile lucrãtoare;
- În cazul cererilor referitoare la cãlãtorii ale celor care sunt grav bolnavi sau a celor
în vîrstã sau alte cãlãtorii care au un caracter umanitar urgent, ele vor lua o decizie, cît mai
repede posibil.
Ele vor intensifica eforturile autoritãþilor lor competente, locale, regionale ºi centrale,
care au atribuþii în aplicarea celor de mai sus ºi vor asigura ca taxele pentru acordarea de
tratament prioritar acestor cereri sã nu depãºeascã costurile reale.
13. În examinarea cererilor de cãlãtorie pentru întîlniri de familie, reunificãri de
familie sau cãsãtorii între cetãþenii unor state diferite, ele vor asigura ca actele sau omisiunile
din partea unor membri ai familiei petiþionarului sã nu afecteze negativ drepturile
acestuia aºa cum sunt prevãzute în instrumentele internaþionale pertinente.
20. Ele vor examina favorabil cererile de cãlãtorie în strãinãtate fãrã nici un fel de
deosebire de rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau de alt fel, origine
naþionalã sau socialã, proprietate, naºtere, vîrstã sau alt statut. Ele vor asigura ca orice
respingere sã nu afecteze cererile prezentate de cãtre alte persoane.
21. Ele vor facilita, de asemenea, cãlãtoriile pe bazã individualã sau colectivã, în
interes personal sau profesional ºi pentru turism, cum ar fi cãlãtoriile delegaþiilor, grupurilor
ºi persoanelor. În acest scop, ele vor reduce la minimum perioada de examinare a cererilor
pentru astfel de cãlãtorii.
27. Ele vor încuraja dezvoltarea, în continuare, a contactelor directe între tineri,
organizaþii ºi instituþii guvernamentale ºi neguvernamentale de tineret ºi studenþi;
încheierea între astfel de organizaþii ºi instituþii a unor aranjamente ºi programe bilaterale
ºi multilaterale ºi organizarea, pe bazã bi ºi multilateralã, a unor activitãþi ºi manifestãri
educative, culturale ºi de alt gen, de cãtre ºi pentru tineret.
30. Ele vor încuraja contactele personale directe între cetãþenii statelor lor, între altele,
prin facilitatea cãlãtoriilor individuale în interiorul þãrilor lor ºi prin acordarea permisiunii
cetãþenilor strãini sã întîlneascã pe cetãþenii lor, precum ºi, cînd sunt invitaþi, sã locuiascã
în locuinþe particulare.
32. Ele vor permite credincioºilor, cultelor religioase ºi reprezentanþilor lor, în grup
sau pe baze individuale, sã stabileascã ºi sã menþinã contacte personale directe ºi comunicãri
între ele, în þara lor ºi în alte þãri, între altele prin cãlãtorii, pelerinaje ºi participarea la
adunãri ºi alte evenimente religioase. În acest context ºi în mod corespunzãtor cu astfel
de contacte ºi evenimente, celor interesaþi li se va permite sã dobîndeascã, sã
primeascã ºi sã transporte cu ei publicaþii religioase ºi obiecte legate de practicarea
religiei sau a credinþei lor.

5.23. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru

dimensiunea umanã a C.S.C.E.

(9) Statele participante reafirma ca:

(9.5.) - Respectã dreptul oricãrei persoane de a pãrãsi orice þarã, inclusiv þara sa,
precum ºi de a reveni în propria þarã, în conformitate cu obligaþiile internaþionale ale statului
ºi cu angajamentele asumate în cadrul CSCE. Restricþiile aduse acestui drept vor avea un
caracter excepþional ºi vor fi considerate ca necesare numai în mãsura în care rãspund
unei nevoi publice specifice, ori dacã vizeazã un obiectiv legitim, urmînd sã fie
proporþionale cu acest obiectiv ºi sã nu fie folosite abuziv sau arbitrar;
(19) Statele participante afirmã cã o mai mare libertate de miºcare ºi de contacte
între cetãþeni prezintã importanþã în contextul protejãrii ºi promovãrii drepturilor
omului ºi libertãþilor fundamentale. Ele vor veghea ca politicile privind intrarea pe
teritoriul lor sã fie pe deplin compatibile cu obiectivele stabilite prin prevederile pertinente
ale Actului final ºi Documentelor finale ale Reuniunilor de la Madrid ºi Viena. Reafirmînd
Drepturile omului 101
hotãrîrea lor de a nu reveni asupra angajamentelor care figureazã în documentele CSCE,
ele se angajeazã sã aplice integral ºi sã amelioreze procedurile actuale în domeniul
contactelor între persoane, inclusiv pe o bazã bilateralã ºi multilateralã. În acest context,
(19.1.) - Ele se vor strãdui sã aplice procedurile de intrare pe teritoriul lor, inclusiv în
ce priveºte eliberarea vizelor, precum ºi controlul paºapoartelor ºi controlul vamal, de
bunã credinþã ºi fãrã întîrziere nejustificatã. În funcþie de necesitãþi, ele vor reduce
termenul de aºteptare pentru hotãrîrile privind vizele, vor simplifica practica ºi vor reduce
formalitãþile administrative legate de cererile de vizã;
(19.2.) - Ele vor veghea, în examinarea cererilor de vizã, ca acestea sã fie analizate
cu promptitudine, astfel încît considerente familiale, personale sau profesionale importante
sã fie avute în mod corespunzãtor în atenþie, îndeosebi în cazurile urgente cu caracter
umanitar;
(19.3.) - Ele se vor strãdui, dacã va fi necesar, sã reducã taxele aferente acordãrii
vizelor, pentru a le coborî la nivelul cel mai scãzut cu putinþã.
(20) Statele participante se vor consulta ºi eventual vor conlucra în soluþionarea
problemelor pe care le ridicã sporirea circulaþiei de persoane.

102 Ghidul ziaristului

6. VIAÞA INTIMÃ, FAMILIALÃ ªI PRIVATÃ

6.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 28 Viaþa intimã, familialã ºi privatã

Statul respectã ºi ocroteºte viaþa intimã, familialã ºi privatã.

6.2. Codul familiei

Articolul 18. Relaþiile nepatrimoniale ale soþilor

(1) Relaþiile nepatrimoniale ale soþilor sînt reglementate de prezentul cod.
(2) Soþii îºi datoreazã reciproc sprijin moral ºi fidelitate conjugalã.

Articolul 29. Conþinutul contractului matrimonial

(6) Pãrþile nu sînt în drept sã stipuleze în contractul matrimonial clauze care ar afecta
capacitatea juridicã sau de exerciþiu a soþilor, dreptul lor de adresare în instanþa
judecãtoreascã pentru reglementarea relaþiilor personale dintre ei, inclusiv a drepturilor ºi
obligaþiilor dintre ei ºi copiii lor, care ar limita dreptul soþului inapt de muncã la întreþinere,
care ar leza drepturile ºi interesele legitime ale soþilor sau ale unuia dintre ei, precum
ºi clauze care contravin principiilor ºi naturii relaþiilor familiale.

Articolul 43. Îmrejurãrile care înlãturã nulitatea cãsãtoriei

(1) Instanþa judecãtoreascã poate recunoaºte valabilã cãsãtoria dacã, în momentul
examinãrii cauzei de nulitate, împrejurãrile care împiedicau încheierea acesteia au dispãrut.
(2) Instanþa judecãtoreascã este în drept sã respingã cererea de declarare a nulitãþii
cãsãtoriei în cazurile cînd aceasta a fost încheiatã de cãtre un minor care nu a atins
vîrsta matrimonialã, dacã aceasta o cer interesele minorului sau dacã nu existã acordul lui
pentru încetarea cãsãtoriei.
(3) Cãsãtoria fictivã nu poate fi declaratã nulã dacã, la momentul examinãrii cauzei,
persoanele care au încheiat aceastã cãsãtorie au creat deja o familie.

Articolul 52. Dreptul copilului de a comunica cu pãrinþii ºi alte rude

(1) Copilul are dreptul sã comunice cu ambii pãrinþi, cu buneii, fraþii, surorile ºi cu
celelalte rude. Desfacerea cãsãtoriei pãrinþilor, nulitatea ei sau traiul separat al acestora
nu afecteazã drepturile copilului. În cazul cînd pãrinþii au domiciliul separat, copilul are
dreptul sã comunice cu fiecare dintre ei.
(2) Copilul aflat în situaþii extreme (reþinere, arest etc.) are dreptul sã ia legãtura cu
pãrinþii sau cu alte rude în modul stabilit. Dacã nu este posibil de a contacta pãrinþii sau
rudele copilului, va fi anunþatã imediat autoritatea tutelarã.

Articolul 65. Dreptul bunicilor, fraþilor ºi surorilor copilului de a comunica cu acesta

(1) Bunicii, fraþii ºi surorile copilului au dreptul sã comunice cu acesta. Dacã pãrinþii
copilului (unul dintre ei) le refuzã acest drept, autoritatea tutelarã îi poate obliga sã-l respecte.
(2) Dacã pãrinþii (unul dintre ei) vor neglija hotãrîrea autoritãþii tutelare, persoanele
interesate pot porni în instanþa judecãtoreascã o acþiune privind înlãturarea impedimentelor
de comunicare cu copilul.
(3) Acþiunea privind înlãturarea impedimentelor de comunicare cu copilul a bunicilor,
fraþilor ºi surorilor lui poate fi respinsã numai în cazul existenþei unui pericol pentru viaþa ºi
sãnãtatea copilului, pentru dezvoltarea lui spiritualã.

Articolul 66. Apãrarea drepturilor pãrinteºti

(1) Pãrinþii au dreptul sã cearã înapoierea copilului de la orice persoanã care îl reþine
Drepturile omului 103
fãrã un temei legal. În caz de litigiu, pãrinþii se pot adresa instanþei judecãtoreºti.

Articolul 152. Copiii care pot fi plasaþi în casele de copii de tip familial
(3) La plasarea în casele de copii de tip familial este interzisã despãrþirea fraþilor ºi
surorilor, cu excepþia cazurilor cînd aceasta o cer interesele copiilor.

6.3. Codul muncii

Articolul 57. Documentele care se prezintã la încheierea contractului individual

de muncã
(1) La încheierea contractului individual de muncã, persoana care se angajeazã prezintã
angajatorului urmãtoarele documente:
a) buletinul de identitate sau un alt act de identitate;
b) carnetul de muncã, cu excepþia cazurilor cînd persoana se încadreazã în cîmpul
muncii pentru prima datã sau se angajeazã la o muncã prin cumul;
c) documentele de evidenþã militarã - pentru recruþi ºi rezerviºti;
d) diploma de studii, certificatul de calificare ce confirmã pregãtirea specialã -
pentru profesiile care cer cunoºtinþe sau calitãþi speciale;
e) certificatul medical, în cazurile prevãzute de legislaþia în vigoare.
(2) Se interzice angajatorilor sã cearã de la persoanele care se angajeazã alte
documente decît cele prevãzute la alin.(1).

Articolul 59. Verificarea prealabilã

(4) Angajatorul poate solicita de la terþi informaþii privind datele personale ale candidatului
numai cu înºtiinþarea prealabilã a acestuia.

Articolul 91. Cerinþele generale privind prelucrarea datelor personale ale salariatului
ºi garanþiile referitoare la protecþia lor
În scopul asigurãrii drepturilor ºi libertãþilor omului ºi cetãþeanului, în procesul
prelucrãrii datelor personale ale salariatului, angajatorul ºi reprezentanþii lui sînt
obligaþi sã respecte urmãtoarele cerinþe:
d) angajatorul nu este în drept sã obþinã ºi sã prelucreze date referitoare la convingerile
politice ºi religioase ale salariatului, precum ºi la viaþa privatã a acestuia. În cazurile
prevãzute de lege, angajatorul poate cere ºi prelucra date despre viaþa privatã a
salariatului numai cu acordul scris al acestuia;

6.4. Legea cu privire la informaticã

Art.4. - (1) Protecþia datelor în cadrul sistemelor ºi reþelelor informatice este asiguratã
în conformitate cu prevederile respective ale Constituþiei, prezentei legi, altor acte normative.
(2) Persoanele care activeazã în cadrul sistemelor ºi reþelelor informatice sînt obligate
sã asigure protecþia datelor.
Art.13. - (1) Circulaþia datelor pe teritoriul Republicii Moldova este liberã pentru toþi
participanþii la traficul informatic.
(2) Fluxurile transfrontaliere ale datelor supuse unei prelucrãri automatizate sau ale
celor colectate în vederea unei asemenea prelucrãri sînt permise în mãsura în care nu
lezeazã drepturile personale, libertãþile ºi îndatoririle cetãþeneºti, nu afecteazã secretul
ºi confidenþialitatea informaþiei, cerute de apãrarea ordinii de drept în stat ºi societate.
Art.14. - (1) Persoanele care creeazã ºi furnizeazã produse informatice sau care
presteazã servicii informatice sînt obligate:
a) sã asigure ºi sã garanteze utilizatorilor de produse ºi servicii cã acestea nu sînt de
naturã sã afecteze drepturile omului;
b) sã prevadã, în produsul sau în serviciul prestat, modalitãþile de apãrare a drepturilor
utilizatorului, a libertãþilor individuale;
c) sã repare, total sau parþial, dupã caz, prejudiciul adus persoanelor prin nerespec-
104 Ghidul ziaristului
tarea cerinþelor prevãzute la lit.a) ºi b).
Art.15. - (1) Sînt considerate informaþii de categorie specialã ºi nu pot face obiectul
deþinerii ºi prelucrãrii în baze de date datele cu caracter personal privind originea rasialã
sau etnicã, opiniile politice, convingerile religioase sau alte convingeri, datele
referitoare la sãnãtate sau viaþa sexualã a persoanei, precum ºi cele referitoare la
antecedentele penale. Astfel de date pot fi prelucrate ºi deþinute de organe special constituite
ºi autorizate pentru aceasta ºi care sînt obligate sã ia mãsuri ºi garanþii corespunzãtoare
de protecþie ºi nedivulgare.
Art.17. - Transferul de date cu caracter personal cãtre utilizatori din alte þãri nu poate
avea loc decît dacã aceºtia asigurã un nivel de protecþie a datelor conform legislaþiei ºi
reglementãrilor în vigoare.
Art.19. - (1) Pentru prelucrarea datelor se definesc, în prealabil sau cel mai tîrziu în
momentul colectãrii acestora, scopurile în care se întreprinde aceastã activitate.
(2) Orice prelucrare a datelor ºi utilizare ulterioarã a acestora trebuie sã se efectueze
exclusiv în scopurile stabilite ºi compatibile cu ele.
(3) Prevederile alin.(1) ºi (2) nu sînt aplicabile datelor ºi prelucrãrilor de naturã
statisticã sau previzionalã cu caracter general ºi local, precum ºi celor recunoscute legal ca
publice.
Art.20. - (1) Persoanele juridice ºi fizice au dreptul sã obþinã de la titularii bazelor de
date, direct sau pe alte cãi de acces, confirmarea cã aceºtia deþin sau nu date care se
referã la persoana respectivã.
(2) Dreptul prevãzut la alin.(1) nu se extinde asupra activitãþilor de informaticã legale
cu caracter confidenþial sau secret, precum ºi asupra datelor rezultate din asemenea
activitãþi.
Art.21. - (1) Persoanele fizice au dreptul sã obþinã informaþiile cu caracter personal,
care se referã la ele, conþinute în bazele de date. Titularul de date trebuie sã dea rãspunsul
la aceste solicitãri în termen legal, sub o formã inteligibilã ºi fãrã pretenþii materiale.
(2) Persoanele lezate prin înscrierea într-o bazã de date a datelor cu caracter personal
care se referã la ele le pot contesta ºi, în mãsura în care aceastã contestare este întemeiatã,
titularul de date este obligat sã le ºteargã, modifice, completeze sau corecteze.
Art.24. - Autoritãþile administraþiei publice care au colectat informaþia sînt obligate
sã o furnizeze, la solicitare, celorlalte autoritãþi ale administraþiei publice, în conformitate
cu legislaþia.
Art.26. - (2) Titularii de date care nu aparþin domeniului public, dar care stocheazã,
prelucreazã, difuzeazã sau utilizeazã date ce pot intra în categoria celor cu caracter personal
sau a datelor nominative trebuie sã desemneze responsabili pentru prelucrarea datelor.
Art.27. - Titularul bazelor de date protejeazã, prin mãsuri adecvate, datele colectate,
echipamentele ºi produsele program utilizate pentru administrarea acestora, asigurînd
securitatea datelor împotriva riscurilor de pierdere, distrugere, precum ºi împotriva
folosirii neautorizate sau divulgãrii.
Art.28. - (1) Persoanele care activeazã în cadrul sistemelor ºi reþelelor informatice
sînt obligate sã asigure protecþia ºi confidenþialitatea datelor, cu excepþia celor care
sînt determinate ca date publice.
(2) În scopul asigurãrii protecþiei datelor ºi evitãrii infracþiunilor ce þin de domeniul
informaticii, se interzice:
a) elaborarea ºi instalarea în reþelele informatice a produselor program ce pot
modifica, deteriora, distruge datele, produsele program ºi echipamentele;
b) pãtrunderea neautorizatã în sistemele ºi reþelele informatice publice sau private
pentru a capta, memora, prelucra sau difuza date ºi programe ori pentru a modifica, deteriora,
distruge date, programe ºi echipamente;
c) deturnarea datelor, perturbarea programelor ori falsificarea mesajelor sau trans-
miterea datelor eronate în scopul deranjamentului fluxului de date sau creãrii unei stãri
de neîncredere între participanþii la circuitul informatic;
d) pãtrunderea neautorizatã ºi cu intenþie în sistemele ºi reþelele informatice publice
sau private, chiar neurmatã de ascultarea, înregistrarea sau utilizarea în interese

Drepturile omului 105

personale ori în interesele altor persoane a datelor culese, precum ºi pentru obþinerea
unui alt folos.
(3) În scopul asigurãrii securitãþii naþionale, organele abilitate au drept de acces la
resursele informaþionale din sistemele informatice publice sau private. În procesele penale,
organele menþionate pot, în baza mandatului emis de procuror, intercepta reþelele
informatice, utilizînd aparatajul tehnic al proprietarului sistemului informatic.

6.5. Legea cu privire la informatizare ºi la resursele informaþionale de stat

Articolul 9. Datele personale

(1) Lista datelor personale incluse în resursele informaþionale de stat, modul de
colectare, pãstrare ºi utilizare a datelor se stabilesc de cãtre Guvern.
(2) Surse ale datelor personale sînt documentele oficiale cu informaþie ce vizeazã
subiectul datelor personale.
(3) Colectarea, prelucrarea, pãstrarea ºi utilizarea datelor personale sînt organizate
ºi asigurate de autoritãþile publice în limitele competenþei lor.
(4) Datele personale nu pot fi utilizate pentru cauzarea de pagubã materialã sau
moralã persoanei fizice sau pentru lezarea acesteia în drepturile ºi libertãþile ei.
(5) Persoana fizicã sau persoana juridicã ce posedã informaþie care constituie date
personale o primeºte ºi o utilizeazã potrivit atribuþiilor ei, purtînd rãspundere, în
condiþiile legii, pentru încãlcarea regimului de protecþie ºi prelucrare, precum ºi a modului
de utilizare a acesteia.
(6) Regimul juridic al accesului la datele personale, al obþinerii ºi protecþiei lor se
stabileºte de lege.

Articolul 10. Securitatea sistemelor informaþionale ºi protecþia informaþiei

documentate
(1) Securitatea sistemelor informaþionale ºi protecþia informaþiilor documentate sînt
asigurate de autoritãþile administraþiei publice, de persoanele fizice ºi persoanele juridice,
în limitele competenþei lor.
(2) Orice informaþie documentatã a cãrei utilizare ilegalã poate prejudicia proprietarul,
posesorul, utilizatorul ei sau o altã persoanã este protejatã.
(3) Regimul protecþiei informaþiei se stabileºte prin lege.

Articolul 13. Registrul de stat al populaþiei

(1) Registrul de stat al populaþiei este un sistem unic integrat de evidenþã automatizatã
a cetãþenilor Republicii Moldova, a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor domiciliaþi permanent
sau aflaþi temporar pe teritoriul þãrii, precum ºi a cetãþenilor Republicii Moldova plecaþi
peste hotare pentru a se stabili permanent sau temporar pe un termen mai mare de 3 luni.
(2) Registrul de stat al populaþiei este destinat colectãrii, stocãrii, actualizãrii ºi
analizei cunoºtinþelor despre persoanele fizice, inclusiv a datelor lor personale, aceastã
informaþie urmînd sã fie prezentatã autoritãþilor administraþiei publice, persoanelor fizice ºi
persoanelor juridice.

Articolul 29. Dreptul la obþinerea informaþiei documentate din resursele

informaþionale de stat
(4) Organele de urmãrire penalã au dreptul, în limitele competenþei ºi în conformitate
cu legislaþia în vigoare, la informaþie documentatã cu acces limitat.
(5) Subiectele care prezintã în mod obligatoriu autoritãþilor administraþiei publice
informaþie documentatã nu pierd dreptul asupra documentelor respective ºi nici dreptul de
utilizare a informaþiei pe care o conþin.

Articolul 30. Accesul persoanei fizice ºi al persoanei juridice la informaþia

documentatã despre sine
(1) Persoana fizicã sau persoana juridicã ale cãrei resurse informaþionale conþin
106 Ghidul ziaristului
informaþii documentate despre alte persoane este obligatã sã le acorde posibilitatea de a
lua cunoºtinþã de materialele ce ating drepturile ºi interesele lor legitime.
(2) Persoanele fizice ºi persoanele juridice au dreptul:
a) de acces la informaþia documentatã despre sine;
b) de a preciza informaþia documentatã despre sine pentru asigurarea plenitudinii ºi
exactitãþii ei;
c) de a contesta informaþia documentatã despre sine în modul stabilit de legislaþie;
d) de a cunoaºte cine ºi în ce scop acumuleazã sau utilizeazã informaþia documentatã
despre sine.
(3) Refuzul de a permite accesul persoanei la informaþia documentatã despre sine ºi
tãinuirea acestei informaþii pot fi atacate în justiþie.

Articolul 31. Modul de furnizare a informaþiilor

(1) Modul de furnizare a informaþiilor îl stabileºte proprietarul sau posesorul de resurse
informaþionale, în condiþiile prezentei legi.
(2) Autoritãþile administraþiei publice ºi organizaþiile responsabile de formarea ºi
utilizarea resurselor informaþionale de stat asigurã condiþii pentru furnizarea unei informaþii
documentate complete în conformitate cu obligaþiile ce le revin, conform regulamentelor
lor ºi altor acte normative.
(3) Modul de colectare ºi de prelucrare a informaþiilor documentate cu acces limitat,
regulile de protecþie a acestora ºi de acces la ele se stabilesc de Guvern.
(4) Raporturile dintre proprietarii, posesorii de resurse informaþionale ºi utilizatorii
de informaþie din aceste resurse se reglementeazã prin contract, în condiþiile prezentei legi.

6.6. Legea privind actele de stare civilã

Articolul 18. Limitarea rãspîndirii informaþiilor care devin cunoscute funcþionarilor

organelor de stare civilã în legãturã cu înregistrarea actelor de stare civilã
(1) Informaþiile care devin cunoscute funcþionarilor organelor de stare civilã în legãturã
cu înregistrarea actelor de stare civilã fac parte din categoria informaþiei confidenþiale ºi
accesul la ele este limitat.
(2) Direcþia principalã stare civilã, oficiile stare civilã prezintã informaþii referitoare la
înregistrarea actelor de stare civilã, copii sau extrase de pe acestea la cererea instanþelor
judecãtoreºti, a procuraturii, a organelor de urmãrire penalã, a autoritãþilor tutelare, precum
ºi la cererea altor organe de stare civilã.

6.7. Legea cu privire la înregistrarea dactiloscopicã de stat

Articolul 10. Înregistrarea dactiloscopicã obligatorie

(1) Înregistrãrii dactiloscopice obligatorii sînt supuse urmãtoarele categorii de persoane:
1) cetãþenii Republicii Moldova care fac serviciul în:
a) organele afacerilor interne;
b) forþele armate;
c) organele Serviciului de Informaþii ºi Securitate;
d) organele Serviciului de Protecþie ºi Pazã de Stat;
e) organele Departamentului Situaþii Excepþionale;
f) organele sistemului penitenciar;
g) organele Procuraturii Generale;
h) organele Inspectoratului Fiscal de Stat;
i) organele Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice ºi Corupþiei;
j) organele vamale;
2) membrii echipajelor aeronavelor de stat ºi private din Republica Moldova;
3) conducãtorii de mijloace de transport auto;
4) cetãþenii Republicii Moldova care pleacã la munci peste hotare;
5) cetãþenii Republicii Moldova, cetãþenii strãini ºi apatrizii care, din motive de
Drepturile omului 107
sãnãtate ori de vîrstã, sînt incapabili sã comunice date privind identitatea lor, dacã aceste
date nu pot fi obþinute în o altã modalitate;
6) cetãþenii Republicii Moldova, cetãþenii strãini ºi apatrizii care se aflã sub urmãrire
penalã, care sînt învinuiþi sau condamnaþi pentru infracþiuni ori supuºi arestului administrativ;
7) cetãþenii strãini ºi apatrizii sosiþi în Republica Moldova în cãutare de azil care au
depus cerere pentru a li se acorda azil politic ori un alt fel de azil sau pentru a li se atribui
statut de refugiat.
(2) Înregistrãrii dactiloscopice obligatorii sînt supuse toate cadavrele neidentificate.

6.8. Legea cu privire la poliþie

Articolul 4. Activitatea poliþiei ºi drepturile cetãþenilor

(…) Poliþia asigurã dreptul la apãrare juridicã ºi alte drepturi ale persoanelor reþinute
ºi puse sub stare de arest, comunicã locul lor de aflare rudelor, administraþiei de la locul de
lucru sau de învãþãturã ºi în caz de necesitate ia mãsuri pentru a le acorda asistenþã
medicalã urgentã ºi pentru a înlãtura pericolul ce ameninþã viaþa, sãnãtatea ºi bunurile
cuiva în urma reþinerii sau punerii sub stare de arest a persoanelor menþionate.
Este interzis ca poliþia sã destãinue informaþiile ce þin de viaþa personalã a unui
cetãþean ºi denigreazã onoarea ºi demnitatea acestuia sau pot prejudicia interesele lui
legitime, dacã executarea atribuþiilor ei nu cer contrariul.

Articolul 13. Drepturile poliþiei

Poliþia are dreptul:
19) sã intre în orice timp al zilei în locuinþe ºi în alte încãperi ale cetãþenilor, pe loturile
de pãmînt ce le aparþin, pe teritoriul ºi în localul întreprinderilor, instituþiilor, organizaþiilor
ºi sã le cerceteze în scopul curmãrii infracþiunilor sau contavenþiilor, urmãririi persoanelor
suspectate de comiterea infracþiunilor sau contavenþiilor, persoanelor care se ascund
de organele de urmãrire penalã ºi de judecatã, se sustrag de la executarea pedepsei
penale, de la arestul administrativ, de la tratamentul obligatoriu de alcoolism cronic,
narcomanie sau toxicomanie, sau dacã în baza unor date suficiente se poate presupune
cã în aceste localuri a fost comisã sau se comite vreo infracþiune, precum ºi în caz de
calamitãþi naturale ºi în alte împrejurãri externe care pun în pericol securitatea publicã ºi
securitatea personalã a cetãþenilor. Despre toate cazurile în care colaboratorii poliþiei
sînt impuºi de circumstanþe sã pãtrundã în locuinþe ºi în alte încãperi ce aparþin
cetãþenilor judecãtorul de instrucþie este înºtiinþat despre aceasta în timp de 24 de ore;
20) sã efectueze în modul stabilit de lege examinarea persoanelor pentru a stabili,
dacã ele au consumat sau nu alcool, substanþe narcotice sau toxice, sau sã aducã
aceste persoane la instituþia medicalã pentru a fi examinate, dacã rezultatele examinãrii
sînt necesare pentru confirmarea sau respingerea faptului delictului sau pentru examinarea
obiectivã a cazului de infracþiune;
21) sã efectueze controlul mijloacelor de transport la înfãptuirea, în conformitate cu
hotãrîrea ºefului organului de poliþie a operaþiilor pentru reþinerea persoanelor care au
sãvîrºit infracþiuni sau au evadat de sub strajã, pe sectoarele de teren unde se presupune
cã ele îºi vor face apariþia, sã supunã, în caz de necesitate, controlului corporal conducãtorii
mijloacelor de transport ºi cãlãtorii;
27) sã foloseascã liber ºi gratuit mijloacele de transport ce aparþin întreprinderilor,
instituþiilor, organizaþiilor sau cetãþenilor, cu excepþia celor din posesiunea misiunilor
diplomatice ºi consulare ale statelor strãine, pentru trecerea la locul calamitãþii naturale,
transportarea la instituþia de tratament a cetãþenilor care au nevoie de asistenþã medicalã
urgentã, pentru urmãrirea ºi aducerea la poliþie a persoanelor care au sãvîrºit infracþiuni,
precum ºi pentru trecerea la locul incidentului în cazul în care acest lucru nu permite amînare.

6.9. Legea privind activitatea operativã de investigaþii

Articolul 6. Mãsurile operative de investigaþii

108 Ghidul ziaristului
 (2) În scopul soluþionãrii sarcinilor prevãzute la art.2, organele care exercitã activitatea
operativã de investigaþii, respectînd regulile de conspiraþie, sînt în drept:
1) sã înfãptuiascã, cu autorizarea judecãtorului de instrucþie, urmãtoarele mãsuri
operative de investigaþii:
a) cercetarea domiciliului ºi instalarea în el a aparatelor audio, video, de fotografiat, de
filmat etc.;
2) sã înfãptuiascã alte mãsuri operative de investigaþii:
a) chestionarea;
b) culegerea informaþiei;
c) urmãrirea vizualã;
k) þinerea convorbirilor cu aplicarea detectorului comportamentului simulat;
Mãsurile operative de investigaþii prevãzute la pct.1) ºi pct.2) lit.n) ºi o) se efectueazã
exclusiv de Ministerul Afacerilor Interne, de Serviciul de Informaþii ºi Securitate al Republicii
Moldova ºi de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice ºi Corupþiei în condiþiile
legii ºi numai în cazurile în care aceste mãsuri sînt necesare pentru asigurarea securitãþii
naþionale, ordinii publice, bunãstãrii economice a þãrii, menþinerea ordinii de drept ºi
prevenirea sau descoperirea infracþiunilor grave, deosebit de grave ºi excepþional de
grave, pentru ocrotirea sãnãtãþii, protejarea moralitãþii ori pentru apãrarea drepturilor
ºi libertãþilor altor persoane.
(3) Lista acþiunilor enumerate la alin.(2) este exhaustivã ºi poate fi modificatã sau
completatã numai prin Lege.

6.10. Legea cu privire la arestarea preventivã

Articolul 13. Cerinþele principale ale izolãrii

(3) Preveniþilor li se interzice sã stabileascã legãturi ºi sã întreþinã relaþii cu persoanele
deþinute în alte camere.

Articolul 14. Repartizarea în camere

(1) La repartizarea preveniþilor în camere este obligatoriu sã se respecte urmãtoarele
cerinþe:
1) Se deþin:
a) femeile separat de bãrbaþi;

Articolul 15. Paza ºi supravegherea preveniþilor

(2) În scopul exercitãrii supravegherii poate fi folositã tehnica audio ºi video, precum
ºi televiziunea aplicatã.

Articolul 16. Drepturile preveniþilor

(2) Persoanele deþinute în izolatoarele de urmãrire penalã, pe lîngã acestea, au dreptul:
d) sã se deplaseze în afara locurilor de arest preventiv în cazul unor circumstanþe
personale extraordinare, în baza autorizaþiei scrise a persoanei sau a organului în a cãrui
procedurã se aflã cauza;

Articolul 19. Acordarea întrevederilor

(1) Administraþia locului de arest preventiv acordã preveniþilor întrevederi cu rude sau
alte persoane cu autorizaþia scrisã a persoanei sau a organului în a cãrui procedurã se aflã
cauza. De regulã, se acordã o întrevedere pe lunã. Durata întrevederii poate fi de la o orã
pînã la douã ore.
(2) Cetãþenilor strãini arestaþi preventiv li se acordã întrevederi cu reprezentanþii misi-
unilor diplomatice ale statelor respective, cu acordul Ministerului Afacerilor Externe ºi cu
autorizaþia scrisã a persoanei sau a organului în a cãrui procedurã se aflã cauza.
(3) Întrevederea acordatã prevenitului are loc sub controlul administraþiei locului
de arest preventiv. În caz de încãlcare a regulilor stabilite, întrevederea înceteazã
anticipat.
Drepturile omului 109
6.11. Legea cu privire la expertiza judiciarã

Articolul 31. Metodele de cercetare aplicate la examinarea persoanelor supuse

expertizei
(3) La efectuarea expertizei judiciare este permisã obþinerea de la persoanele examinate
a probelor necesare pentru cercetãri. Probele sînt prelevate de cãtre medic sau alt specialist
în prezenþa a doi lucrãtori medicali din instituþia medicalã respectivã. Despre obþinerea
probelor se menþioneazã în raportul de expertizã.

6.12. Legea privind asistenþa psihiatricã

Articolul 5. Drepturile persoanelor suferinde de tulburãri psihice

(2) În cazul acordãrii de asistenþã psihiatricã, persoana suferindã de tulburãri psihice
are dreptul:
f) sã accepte în prealabil folosirea sa ca obiect al experimentelor medicale, al cercetãrilor
ºtiinþifice sau al procesului didactic, fotografierea, filmarea, videoimprimarea sa ºi sã
renunþe oricînd la aceste acþiuni;

Articolul 38. Obligaþiile administraþiei staþionarului de psihiatrie ºi ale personalului

medical
Administraþia staþionarului de psihiatrie ºi personalul medical sînt obligaþi sã creeze
condiþii de exercitare a drepturilor pacienþilor ºi reprezentanþilor lor legali prevãzute în
prezenta lege, inclusiv:
d) sã înºtiinþeze, în 24 de ore de la spitalizarea pacientului fãrã liberul lui consimþãmînt,
rudele, reprezentantul legal al acestuia sau o altã persoanã indicatã de el;
e) sã informeze rudele pacientului, reprezentantul lui legal sau o altã persoanã indicatã
de acesta despre schimbarea sãnãtãþii lui ºi despre evenimentele extraordinare legate de
el;

6.13. Codul penal

Articolul 171. Violul

(1) Violul, adicã raportul sexual sãvîrºit prin constrîngere fizicã sau psihicã a persoanei
sau profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apãra ori de a-ºi exprima voinþa,
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 5 ani.
(2) Violul:
a) sãvîrºit repetat;
b) sãvîrºit cu bunã-ºtiinþã asupra unui minor;
c) sãvîrºit de douã sau mai multe persoane;
d) sãvîrºit prin drogarea sau otrãvirea prealabilã intenþionatã a victimei;
e) însoþit de contaminarea intenþionatã cu o boalã venericã;
f) însoþit de torturarea victimei;
g) însoþit cu ameninþarea victimei sau a rudelor ei apropiate, cu moartea ori cu
vãtãmarea gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii
se pedepseºte cu închisoare de la 5 la 15 ani.
(3) Violul:
a) persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, protecþia, la educarea sau tratamentul
fãptuitorului;
b) unei persoane minore în vîrstã de pînã la 14 ani;
c) însoþit de contaminarea intenþionatã cu maladia SIDA;
d) care a cauzat din imprudenþã o vãtãmare gravã a integritãþii corporale sau a
sãnãtãþii;
e) care a provocat din imprudenþã decesul victimei;
f) soldat cu alte urmãri grave
110 Ghidul ziaristului
 se pedepseºte cu închisoare de la 10 la 25 de ani sau cu detenþiune pe viaþã.

Articolul 172. Acþiuni violente cu caracter sexual

(1) Homosexualismul, lesbianismul sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,
sãvîrºite prin constrîngere fizicã sau psihicã a persoanei ori profitînd de imposibilitatea
acesteia de a se apãra sau de a-ºi exprima voinþa,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.
(2) Aceleaºi acþiuni:
a) sãvîrºite repetat;
b) sãvîrºite cu bunã-ºtiinþã asupra unui minor;
c) sãvîrºite de douã sau mai multe persoane;
d) însoþite de contaminarea intenþionatã cu o boalã venericã;
e) însoþite de ameninþarea cu moartea sau cu vãtãmarea gravã a integritãþii corporale
sau a sãnãtãþii
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2), care:
a) au fost sãvîrºite asupra unei persoane despre care se ºtia cu certitudine cã nu a
atins vîrsta de 14 ani;
b) au cauzat contaminarea intenþionatã cu maladia SIDA;
c) au cauzat din imprudenþã o vãtãmare gravã a integritãþii corporale sau a
sãnãtãþii;
d) au provocat din imprudenþã decesul victimei;
e) au provocat alte urmãri grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 25 de ani sau cu detenþiune pe viaþã.

Articolul 173. Constrîngerea la acþiuni cu caracter sexual

Constrîngerea unei persoane la raporturi sexuale, homosexualism, lesbianism ori la
sãvîrºirea altor acþiuni cu caracter sexual prin ºantaj sau profitînd de dependenþa materialã,
de serviciu sau de altã naturã a victimei
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Articolul 177. Încãlcarea inviolabilitãþii vieþii personale

(1) Culegerea ilegalã sau rãspîndirea cu bunã-ºtiinþã a informaþiilor, ocrotite de
lege, despre viaþa personalã ce constituie secret personal sau familial al altei persoane
fãrã consimþãmîntul ei
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 300 unitãþi convenþionale sau cu
muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 180 la 240 de ore.
(2) Rãspîndirea informaþiilor menþionate la alin.(1):
a) într-un discurs public, prin mass-media;
b) prin folosirea intenþionatã a situaþiei de serviciu
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu arest de pînã la 6 luni.

6.14. Codul de procedurã penalã

Articolul 15. Inviolabilitatea vieþii private

(1) Orice persoanã are dreptul la inviolabilitatea vieþii private, la confidenþialitatea vieþii
intime, familiale, la protejarea onoarei ºi demnitãþii personale. În cursul procesului penal,
nimeni nu este în drept sã se implice în mod arbitrar ºi nelegitim în viaþa intimã a
persoanei.
(2) La efectuarea acþiunilor procesuale nu poate fi acumulatã fãrã necesitate informaþie
despre viaþa privatã ºi intimã a persoanei, pe care ea o considerã confidenþialã. La
cererea organului de urmãrire penalã ºi a instanþei de judecatã, participanþii la acþiunile
procesuale sînt obligaþi sã nu divulge asemenea informaþii ºi despre aceasta se ia un
Drepturile omului 111
angajament în scris.
(3) Persoanele de la care organul de urmãrire penalã cere informaþie despre viaþa
privatã ºi intimã sînt în drept sã se convingã cã aceastã informaþie se administreazã într-
o cauzã penalã concretã. Persoana nu este în drept sã refuze de a prezenta informaþii
despre viaþa privatã ºi intimã a sa sau a altor persoane sub pretextul inviolabilitãþii vieþii
private, însã ea este în drept sã cearã de la organul de urmãrire penalã explicaþii asupra
necesitãþii obþinerii unei asemenea informaþii, cu includerea explicaþiilor în procesul-
verbal al acþiunii procesuale respective.
(4) Probele care confirmã informaþia despre viaþa privatã ºi intimã a persoanei, la
cererea acesteia, se examineazã în ºedinþã de judecatã închisã.

Articolul 18. Publicitatea ºedinþei de judecatã

(2) Accesul în sala de ºedinþã poate fi interzis presei sau publicului, prin încheiere
motivatã, pe parcursul întregului proces sau al unei pãrþi din proces, în interesul respectãrii
moralitãþii, ordinii publice sau securitãþii naþionale, cînd interesele minorilor sau protecþia
vieþii private a pãrþilor în proces o cer, sau în mãsura consideratã strict necesarã de
cãtre instanþã cînd, datoritã unor împrejurãri speciale, publicitatea ar putea sã prejudicieze
interesele justiþiei.
(4) În toate cazurile, hotãrîrile instanþei de judecatã se pronunþã în ºedinþã publicã.

Articolul 21. Libertatea de mãrturisire împotriva sa

(1) Nimeni nu poate fi silit sã mãrturiseascã împotriva sa ori împotriva rudelor sale
apropiate, a soþului, soþiei, logodnicului, logodnicei sau sã-ºi recunoascã vinovãþia.
(2) Persoana cãreia organul de urmãrire penalã îi propune sã facã declaraþii demas-
catoare împotriva sa ori a rudelor apropiate, a soþului, soþiei, logodnicului, logodnicei este
în drept sã refuze de a face asemenea declaraþii ºi nu poate fi trasã la rãspundere pentru
aceasta.

Articolul 52. Atribuþiile procurorului la efectuarea urmãririi penale

(1) La efectuarea urmãririi penale, procurorul:
16) adreseazã în instanþa de judecatã demersuri pentru obþinerea autorizãrii arestãrii
ºi prelungirii acesteia, liberãrii provizorii a persoanei reþinute sau arestate, sechestrului
corespondenþei ºi ridicãrii ei, interceptãrii comunicãrilor, suspendãrii provizorii a învinuitului
din funcþie, urmãririi fizice ºi prin mijloace electronice a persoanei, exhumãrii cadavrului,
controlului video ºi audio al încãperii, instalãrii în încãpere a mijloacelor tehnice de
înregistrare audio ºi video, controlãrii comunicãrilor cu caracter informativ adresate
bãnuitului, internãrii persoanei în instituþie medicalã pentru efectuarea expertizei ºi a altor
acþiuni pentru care se cere autorizarea judecãtorului de instrucþie;

Articolul 58. Victima

(7) Victima este obligatã:
3) sã accepte a fi supusã examenului medical, la cererea organului de urmãrire
penalã, în cazul în care ea se plînge cã i-a fost cauzat prejudiciu fizic;

Articolul 60. Drepturile ºi obligaþiile pãrþii vãtãmate

(2) Partea vãtãmatã este obligatã:
4) sã accepte a fi supusã examinãrii corporale la cererea organului de urmãrire penalã
în cauza privind comiterea în privinþa sa a unei infracþiuni grave, deosebit de grave sau
excepþional de grave;

Articolul 64. Drepturile ºi obligaþiile bãnuitului

(2) Bãnuitul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:
12) sã anunþe imediat, dar nu mai tîrziu de 6 ore, prin organul de urmãrire penalã,
rudele sau o altã persoanã, la propunerea sa, despre locul unde este reþinut;
(4) Bãnuitul este obligat:

112 Ghidul ziaristului

 2) sã accepte, în caz de reþinere, la cererea organului de urmãrire penalã, a fi supus
examinãrii corporale ºi percheziþiei corporale;
3) sã accepte, la cererea organului de urmãrire penalã, controlul medical, dactiloscopia,
fotografierea, sã dea posibilitate de a i se lua mostre de sînge, de eliminãri ale corpului;
4) sã fie supus, la cererea organului de urmãrire penalã, expertizei judiciare;

Articolul 66. Drepturile ºi obligaþiile învinuitului, inculpatului

(2) Învinuitul, inculpatul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:
3) în caz de reþinere, sã primeascã consultaþie juridicã din partea apãrãtorului pînã la
începutul primei audieri în calitate de învinuit;
(5) Învinuitul sau, dupã caz, inculpatul este obligat:
2) fiind reþinut, sã accepte de a fi supus, la cererea organului de urmãrire penalã,
examinãrii corporale ºi percheziþiei corporale;
3) sã accepte necondiþionat, la cererea organului de urmãrire penalã, controlul
medical, dactiloscopia, fotografierea, sã dea posibilitate sã i se ia mostre de sînge, de
eliminãri ale corpului;
4) sã fie supus, la cererea organului de urmãrire penalã sau a instanþei, expertizei
judiciare;

Articolul 69. Participarea obligatorie a apãrãtorului

(1) Participarea apãrãtorului la procesul penal este obligatorie în cazul în care:
7) bãnuitul, învinuitul, inculpatul este þinut în stare de arest ca mãsurã preventivã sau
este trimis la expertiza judiciarã psihiatricã în condiþii de staþionar;

Articolul 82. Asistentul procedural

(3) Asistentul procedural este obligat:
6) sã nu dea publicitãþii circumstanþele ºi datele ce i-au devenit cunoscute în urma
efectuãrii acþiunii procesuale, inclusiv circumstanþele ce se referã la inviolabilitatea
vieþii private, de familie, precum ºi cele care constituie secret de stat, de serviciu,
comercial sau un alt secret ocrotit de lege.

Articolul 83. Grefierul

(2) Grefierul este obligat:
6) sã nu divulge datele ºedinþei de judecatã închise.

Articolul 85. Interpretul, traducãtorul

(4) Interpretul, traducãtorul este obligat:
9) sã nu divulge circumstanþele ºi datele care i-au devenit cunoscute în urma efectuãrii
acþiunii procesuale, inclusiv circumstanþele ce se referã la inviolabilitatea vieþii private, de
familie, precum ºi cele care constituie secret de stat, de serviciu, comercial sau alt secret
ocrotit de lege.
Articolul 87. Specialistul
(5) Specialistul este obligat:
10) sã nu divulge circumstanþele ºi datele care i-au devenit cunoscute în urma
efectuãrii acþiunii procesuale, inclusiv circumstanþele ce se referã la inviolabilitatea
vieþii private, de familie, precum ºi cele care constituie secret de stat, de serviciu,
comercial sau alt secret ocrotit de lege.

Articolul 88. Expertul

(3) Expertul este obligat:
9) sã nu divulge circumstanþele ºi datele ce i-au devenit cunoscute în urma efectuãrii
expertizei sau în urma participãrii la ºedinþa de judecatã închisã, inclusiv circumstanþele
ce se referã la inviolabilitatea vieþii private, de familie, precum cele care constituie secret
de stat, de serviciu, comercial sau alt secret ocrotit de lege.

Drepturile omului 113

 Articolul 90. Martorul
(11) Rudele apropiate, precum ºi soþul, soþia, logodnicul, logodnica bãnuitului,
învinuitului, inculpatului, nu sînt obligate sã facã declaraþii împotriva acestuia. Organul
de urmãrire penalã sau instanþa este obligatã sã aducã aceasta la cunoºtinþã persoanelor
respective sub semnãturã.
(12) Martorul are dreptul:
4) sã refuze de a face declaraþii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru
cercetare comparativã sau date dacã acestea pot fi folosite ca probe care mãrturisesc
împotriva sa sau a rudelor sale apropiate;

Articolul 105. Declaraþiile martorului ºi condiþiile audierii lui

(7) În mod obligatoriu, fiecare martor este întrebat dacã este soþ sau rudã apropiatã
cu vreuna din pãrþi ºi în ce relaþii se aflã cu pãrþile. În cazul în care se dovedeºte a fi soþ
sau rudã apropiatã a bãnuitului, învinuitului, inculpatului, martorului i se explicã dreptul de
a tãcea ºi este întrebat dacã acceptã sã facã declaraþii.
(8) La audierea martorului se interzice punerea întrebãrilor care în mod evident urmãresc
insultarea ºi umilirea persoanei.

Articolul 111. Declaraþiile ºi audierea pãrþii vãtãmate

(3) În anumite cazuri, cînd poate fi prejudiciatã viaþa intimã a pãrþii vãtãmate, se
interzice inculpatului învinuit de comiterea unei infracþiuni sexuale ºi apãrãtorului sãu sã
prezinte probe despre pretinsul caracter sau istoria personalã a victimei, cu excepþia cazului
cînd instanþa acordã aceastã permi-siune. Inculpatul poate înainta cerere preºedintelui
ºedinþei de judecatã privind prezentarea probelor despre pretinsul caracter sau istoria
personalã a pãrþii vãtãmate. Aceastã cerere se soluþioneazã în ºedinþã închisã, la care
inculpatul ºi acuzarea vor avea posibilitatea sã se expunã. În urma ºedinþei închise, instanþa
va acorda permisiunea de a prezenta probe despre pretinsul caracter sau istoria personalã
a pãrþii vãtãmate numai dacã se va convinge de relevanþa unor asemenea probe ºi cã
omiterea lor ar putea sã prejudicieze inculpatul astfel încît sã afecteze achitarea lui în cazul
în care administrarea acestor probe va fi interzisã. În asemenea cazuri, preºedintele ºedinþei
va stabili limitele în care pot fi administrate aceste probe ºi adresate întrebãri.

Articolul 115. Aplicarea înregistrãrilor audio sau video la audierea persoanelor

(1) La audierea bãnuitului, învinuitului, inculpatului, pãrþii vãtãmate, a martorilor pot
fi aplicate, la cererea acestora sau din oficiu, de cãtre organul de urmãrire penalã ori
instanþã, înregistrãri audio sau video. Despre aplicarea înregistrãrilor audio sau video se
comunicã persoanei care urmeazã sã fie audiatã înainte de începerea audierii.

Articolul 116. Prezentarea persoanei spre recunoaºtere

(2) Dacã cel chemat spre a face recunoaºterea este martor sau parte vãtãmatã, el
este prevenit despre rãspunderea penalã, prevãzutã în art.313 din Codul penal, pentru
refuzul de a face declaraþii, în art.312 din Codul penal, pentru declaraþiile mincinoase,
precum ºi despre dreptul de a nu face declaraþii împotriva sa ºi împotriva rudelor sale
apropiate.

Articolul 136. Efectuarea interceptãrii, înregistrãrii comunicãrilor ºi certificarea lor

(1) Interceptarea ºi înregistrarea comunicãrilor se efectueazã de cãtre organul de
urmãrire penalã. Persoanele care sînt chemate sã asigure tehnic interceptarea ºi
înregistrarea comunicãrilor sînt obligate sã pãstreze secretul acþiunii procesuale,
secretul corespondenþei ºi poartã rãspundere pentru încãlcarea acestei obligaþii în
conformitate cu prevederile art.178 ºi 315 din Codul penal. Despre explicarea acestor
obligaþii se consemneazã în procesul-verbal al interceptãrii.

Articolul 137. Înregistrãrile de imagini

Înregistrãrile de imagini se efectueazã în condiþiile ºi modalitãþile de efectuare

114 Ghidul ziaristului

a interceptãrii comunicãrilor, prevãzute la art.135 ºi 136, care se aplicã în mod corespunzãtor.

Articolul 140. Modul efectuãrii constatãrii tehnico-ºtiinþifice sau medico-legale

(4) În cazul în care este necesarã o examinare corporalã asupra învinuitului ori pãrþii
vãtãmate pentru a constata pe corpul acestora existenþa urmelor infracþiunii, organul de
urmãrire penalã dispune efectuarea unei constatãri medico-legale ºi cere organului medico-
legal, cãruia îi revine competenþa potrivit legii, sã efectueze aceastã constatare.

Articolul 143. Cazurile cînd efectuarea expertizei este obligatorie

Expertiza se dispune ºi se efectueazã, în mod obligatoriu, pentru constatarea:
2) gradului de gravitate ºi a caracterului vãtãmãrilor integritãþii corporale;
3) stãrii psihice ºi fizice a bãnuitului, învinuitului, inculpatului
- în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la
capacitatea lor de a-ºi apãra de sine stãtãtor drepturile ºi interesele legitime în procesul
penal;
4) vîrstei bãnuitului, învinuitului, inculpatului sau pãrþii vãtãmate - în cazurile în
care aceastã circumstanþã are importanþã pentru cauza penalã, iar documentele ce
confirmã vîrsta lipsesc sau prezintã dubiu;
5) stãrii psihice sau fizice a pãrþii vãtãmate, martorului dacã apar îndoieli în privinþa
capacitãþii lor de a percepe just împrejurãrile ce au importanþã pentru cauza penalã ºi de a
face declaraþii despre ele, dacã aceste declaraþii ulterior vor fi puse, în mod exclusiv sau
în principal, în baza hotãrîrii în cauza datã;

Articolul 165. Noþiunea de reþinere

(1) Constituie reþinere privarea persoanei de libertate, pe o perioadã scurtã de timp,
dar nu mai mult de 72 de ore, în locurile ºi în condiþiile stabilite prin lege.
(2) Pot fi supuse reþinerii:
1) persoanele bãnuite de sãvîrºirea unei infracþiuni pentru care legea prevede pedeapsa
cu închisoare pe un termen mai mare de un an;
2) învinuitul, inculpatul care încalcã condiþiile mãsurilor preventive neprivative de
libertate, luate în privinþa lui, dacã infracþiunea se pedepseºte cu închisoare;
3) condamnaþii în privinþa cãrora au fost adoptate hotãrîri de anulare a condamnãrii
cu suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei sau de anulare a liberãrii condiþionate
de pedeapsã înainte de termen.
(3) Reþinerea persoanei poate avea loc în baza:
1) procesului-verbal, în cazul apariþiei nemijlocite a motivelor verosimile de a bãnui cã
persoana a sãvîrºit infracþiunea;
2) ordonanþei organului de urmãrire penalã;
3) hotãrîrii instanþei de judecatã cu privire la reþinerea persoanei condamnate pînã la
soluþionarea chestiunii privind anularea condamnãrii cu suspendarea condiþionatã a executãrii
pedepsei sau anularea liberãrii condiþionate de pedeapsã înainte de termen ori, dupã caz,
cu privire la reþinerea persoanei pentru sãvîrºirea infracþiunii de audienþã.

Articolul 212. Confidenþialitatea urmãririi penale

(1) Materialele urmãririi penale nu pot fi date publicitãþii decît cu autorizaþia persoanei
care efectueazã urmãrirea penalã ºi numai în mãsura în care ea considerã cã aceasta
este posibil, cu respectarea prezumþiei de nevinovãþie, ºi ca sã nu fie afectate interesele
altor persoane ºi ale desfãºurãrii urmãririi penale.
(2) Dacã este necesar a se pãstra confidenþialitatea, persoana care efectueazã
urmãrirea penalã previne martorii, partea vãtãmatã, partea civilã, partea civilmente
responsabilã sau reprezentanþii lor, apãrãtorul, expertul, specialistul, interpretul,
traducãtorul ºi alte persoane care asistã la efectuarea acþiunilor de urmãrire penalã despre
faptul cã nu au voie sã divulge informaþia privind urmãrirea penalã. Aceste persoane vor
da o declaraþie în scris cã au fost prevenite despre rãspunderea pe care o vor purta conform
art.315 din Codul penal.

Drepturile omului 115

 (3) Divulgarea datelor urmãririi penale de cãtre persoana care efectueazã urmãrirea
penalã sau de cãtre persoana abilitatã cu controlul asupra activitãþii de urmãrire penalã,
dacã aceastã acþiune a cauzat daune morale sau materiale martorului, pãrþii
vãtãmate ºi reprezentanþilor acestora sau a prejudiciat procesul de urmãrire penalã, are ca
urmare rãspunderea penalã prevãzutã în art.315 din Codul penal.

6.15. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 71. Întrevederile condamnatului cu rudele, avocatul ºi cu alte persoane

(1) Condamnatul are dreptul la întrevederi cu rudele ºi cu alte persoane: de scurtã
duratã - de la 2 la 4 ore, de lungã duratã - de la o zi la 5 zile.
(2) Condamnatului i se acordã anual 8 întrevederi de scurtã duratã ºi 4 întrevederi de
lungã duratã.
(3) Întrevederile de scurtã duratã cu rudele ºi cu alte persoane sînt permise în
prezenþa reprezentantului administraþiei penitenciarului. Întrevederile de lungã duratã
sînt permise cu drept de conlocuire cu rudele apropiate, iar dacã existã acordul administraþiei
penitenciarului, ºi cu alte persoane.
(4) Condamnatului transferat la condiþii obiºnuite de deþinere în colonie de corecþie
cu regim comun i se poate acorda întrevedere (cu drept de locuire) în afara coloniei, însã
fãrã dreptul de a pãrãsi localitatea sau raionul administrativ.
(5) La cererea condamnatului sau a rudelor lui, întrevederea de lungã duratã poate
fi înlocuitã cu întrevedere de scurtã duratã, iar cea de scurtã duratã sau de lungã duratã
poate fi înlocuitã cu o conversaþie telefonicã, în modul stabilit de statut.

Articolul 128. Dreptul la întrevedere

(2) Întrevederile de scurtã duratã cu rudele ºi cu alte persoane se acordã o datã în
lunã pe o duratã de la 4 ore. Ele au loc într-o încãpere special amenajatã, sub
supravegherea reprezentantului unitãþii disciplinare, în afara timpului de lucru ºi de instruire,
în zilele ºi orele stabilite de comandantul unitãþii.
(3) Întrevederile de lungã duratã cu rudele apropiate (soþie, pãrinþi, pãrinþi adoptivi,
tutori, fraþi, surori, bunel, bunicã) se acordã o datã la 6 luni pe o duratã de pînã la 3 zile cu
dreptul de a locui împreunã în încãpere special amenajatã din unitatea disciplinarã sau,
cu autorizaþia comandantului unitãþii, în afara ei.

Articolul 131. Plecãrile de scurtã duratã din unitatea disciplinarã

(2) În cazuri excepþionale - decesul sau o boalã gravã ce pericliteazã viaþa unei
rude apropiate, calamitate naturalã care a cauzat mari pagube materiale familiei -
condamnatului i se poate permite sã plece din unitatea disciplinarã pe o duratã de pînã la 7
zile.
(3) Comandantul unitãþii disciplinare trebuie sã ia decizia în decursul unei zile în
problema plecãrii.

6.16. Codul civil

Articolul 25. Limitarea persoanei fizice în capacitatea de exerciþiu

(1) Persoana care, în urma consumului abuziv de alcool sau consumului de
droguri ºi de alte substanþe psihotrope, înrãutãþeºte starea materialã a familiei sale poate
fi limitatã de cãtre instanþa de judecatã în capacitatea de exerciþiu. Asupra acestei
persoane se instituie curatela.
(2) Persoana indicatã la alin.(1) are dreptul sã încheie acte juridice cu privire la
dispunerea de patrimoniu, sã primeascã ºi sã dispunã de salariu, de pensie sau de alte
tipuri de venituri doar cu acordul curatorului.
(3) Dacã au dispãrut temeiurile în care persoana fizicã a fost limitatã în capacitatea
de exerciþiu, instanþa de judecatã anuleazã limitarea. În baza hotãrîrii judecãtoreºti,
curatela asupra ei se anuleazã.
116 Ghidul ziaristului
 Articolul 1406. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit
14 ani
(1) Prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit 14 ani se reparã de pãrinþi
(adoptatori) sau de tutorii lui dacã nu demonstreazã lipsa vinovãþiei lor în supravegherea
sau educarea minorului.
(2) Dacã minorul care nu a împlinit 14 ani a cauzat prejudiciul cînd se afla sub su-
pravegherea unei instituþii de învãþãmînt, de educaþie sau instituþii curative ori a unei persoane
obligate sã-l supravegheze în bazã de contract, acestea rãspund pentru prejudiciul cauzat
dacã nu demonstreazã cã el s-a produs nu din vina lor.
(3) Obligaþia pãrinþilor (adoptatorilor), tutorilor, a instituþiilor de învãþãmînt, de educaþie,
a instituþiilor curative de a repara prejudiciul cauzat de un minor nu înceteazã o datã
cu atingerea majoratului acestuia sau o datã cu dobîndirea unor bunuri suficiente pentru
repararea prejudiciului.

6.17. Codul de procedurã civilã

Articolul 23. Caracterul public al dezbaterilor judiciare

(3) Instanþa de judecatã poate dispune judecarea pricinii în ºedinþã secretã pentru a
preveni divulgarea unor informaþii care se referã la aspectele intime ale vieþii, care
lezeazã onoarea, demnitatea sau reputaþia profesionalã ori la alte circumstanþe care ar
putea prejudicia interesele participanþilor la proces, ordinea publicã sau moralitatea.
(7) Instanþa judecãtoreascã ia mãsurile de rigoare în vederea pãstrãrii secretului
de stat, tainei comerciale, informaþiei despre viaþa intimã a persoanei. Participanþii la
proces ºi alte persoane care asistã la actele procesuale în cadrul cãrora pot fi divulgate
date ce constituie astfel de secrete sînt somaþi de rãspunderea în cazul divulgãrii lor.

6.18. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 246. Mãsurile de asigurare a procedurii în cazurile cu privire la

contravenþiile administrative
În cazurile prevãzute de prezentul Cod ºi în scopul curmãrii contravenþiilor admin-
istrative, cînd s-au epuizat celelalte mãsuri de influenþã, în scopul stabilirii identitãþii
persoanei, întocmirii procesului-verbal cu privire la contravenþia administrativã, care nu
poate fi întocmit la faþa locului, ºi dacã întocmirea procesului-verbal este obligatoare, în
scopul asigurãrii la timp ºi juste a examinãrii cazurilor ºi executarea deciziilor asupra
cazurilor cu privire la contravenþiile administrative se admite reþinerea administrativã a
persoanei, controlul corporal, controlul obiectelor, mijloacelor de transport ºi ridicarea
obiectelor, mijloacelor de transport ºi a documentelor.
Modul reþinerii administrative, controlului corporal, controlului obiectelor, mijloacelor
de transport ºi ridicãrii obiectelor, mijloacelor de transport ºi a documentelor în
scopurile, prevãzute de prezentul articol se stabileºte de prezentul Cod ºi de alte acte
legislative.

Articolul 250. Controlul corporal ºi controlul obiectelor

Controlul corporal ºi controlul obiectelor poate fi efectuat de persoanele cu funcþii de
rãspundere ale organelor indicate în articolul 248 din prezentul Cod.
Controlul corporal poate fi efectuat de cãtre persoana, împuternicitã pentru
aceasta, de acelºi sex cu cel supus controlului ºi în prezenþa a doi martori asistenþi de
acelaºi sex.
Controlul obiectelor, uneltelor de vînãtoare ºi de pescuit, producþiei cãpãtate ºi al
altor obiecte ce efectueazã, de regulã, în prezenþa persoanei, în proprietatea sau în
posesia cãreia se aflã. În cazurile ce nu suferã amînare, obiectele, lucrurile menþionate
pot fi supuse controlului cu participarea a doi martori asistenþi în lipsa proprietarului
(posesorului).
Despre controlul corporal ºi controlul obiectelor se întocmeºte un proces-verbal sau
Drepturile omului 117
se face menþiunea corespunzãtoare în procesul-verbal cu privire la contravenþia
administrativã ori în procesul-verbal cu privire la reþinerea administrativã.
La instituþiile vamale controlul corporal ºi controlul obiectelor se efectueazã de cãtre
colaboratorii Departamentului de Stat pentru Controlul Vamal în modul stabilit de legislaþia
în vigoare.

6.19. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 12
Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viaþa sa particularã, în familia sa,
în domiciliul sãu ori în corespondenþã, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaþiei sale.
Orice persoanã are dreptul la protecþia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau
atingeri.

6.20. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 17
1. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaþa
particularã, în familia, domiciliul sau corespondenþa sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei
ºi reputaþiei sale.
2. Orice persoanã are drept la protecþia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau
atingeri.

6.21. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 16
1. Nici un copil nu va face obiectul ingerinþelor arbitrare sau ilegale în viaþa sa
personalã, familia sa, domiciliul sau corespondenþa sa ºi nici al unor atacuri ilegale la onoarea
ºi reputaþia sa.
2. Copilul are dreptul la protecþia legii contra unor astfel de imixtiuni sau atacuri.

6.22. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale

Articolul 8. Dreptul la respectare a vieþii private ºi de familie

1. Orice persoanã are dreptul la respectarea vieþii sale private ºi de familie, a domiciliului
sãu ºi a corespondenþei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritãþi publice în exercitarea acestui drept decît
în mãsura în care acest amestec este prevãzut de lege ºi dacã constituie o mãsurã care,
într-o societate democraticã, este necesarã pentru securitatea naþionalã, siguranþa
publicã, bunãstarea economicã a þãrii, apãrarea ordinii ºi prevenirea faptelor penale,
protejarea sãnãtãþii sau a moralei, ori protejarea drepturilor ºi libertãþilor altora.

Vezi, de asemenea:

Legea cu privire la ocrotirea sãnãtãþii reproductive ºi planificarea familialã nr.

185-XV din 24.05.2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 90-91 din 02.08.2001)
Legea privind accesul la informaþie nr. 982-XIV din 11.05.2000 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 88-90 din 28.07.2000)

Compartimentele:
2. Dreptul la viaþã ºi la integritate fizicã ºi psihicã;
3. Libertatea individualã ºi siguranþa persoanei.

118 Ghidul ziaristului

7. INVIOLABILITATEA DOMICILIULUI

7.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 29 Inviolabilitatea domiciliului

(1) Domiciliul ºi reºedinþa sînt inviolabile. Nimeni nu poate pãtrunde
sau rãmîne în domiciliul sau în reºedinþa unei persoane fãrã consimþãmîntul
acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în
urmãtoarele situaþii:
a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotãrîri
judecãtoreºti;
b) pentru înlãturarea unei primejdii care ameninþã viaþa integritatea
fizicã sau bunurile unei persoane;
c) pentru prevenirea rãspîndirii unei epidemii.
(3) Percheziþiile ºi cercetãrile la faþa locului pot fi ordonate ºi efectuate
numai în condiþiile legii.
(4) Percheziþiile în timpul nopþii sînt interzise, în afarã de cazul unui
delict flagrant.

7.2. Legea cu privire la poliþie

Articolul 12. Atribuþiile poliþiei

Poliþia este obligatã:
17) sã controleze respectarea de cãtre cetãþeni ºi persoanele oficiale a regimului
de paºapoarte, avînd pentru acest scop dreptul de intrare în locuinþele cetãþenilor de la ora
6.00 pînã la ora 22.00;

Articolul 13. Drepturile poliþiei

Poliþia are dreptul:
29) sã foloseascã gratuit mijloacele de informare în masã în scopul stabilirii
circumstanþelor infracþiunilor ºi identificãrii infractorilor urmãririi persoanelor care se ascund
de urmãrire penalã ºi de judecatã, în scopul cãutãrii persoanelor date dispãrute, precum
ºi în scopul preîntîmpinãrii infracþiunilor ºi întãririi ordinii de drept;

7.3. Legea privind activitatea operativã de investigaþii

Articolul 6. Mãsurile operative de investigaþii

(2) În scopul soluþionãrii sarcinilor prevãzute la art.2, organele care exercitã activitatea
operativã de investigaþii, respectînd regulile de conspiraþie, sînt în drept:
1) sã înfãptuiascã, cu autorizarea judecãtorului de instrucþie, urmãtoarele mãsuri
operative de investigaþii:
a) cercetarea domiciliului ºi instalarea în el a aparatelor audio, video, de fotografiat, de
filmat etc.;
b) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice;
2) sã înfãptuiascã alte mãsuri operative de investigaþii:
i) cercetarea încãperilor, clãdirilor, porþiunilor de teren ºi a mijloacelor de transport;
Mãsurile operative de investigaþii prevãzute la pct.1) ºi pct.2) lit.n) ºi o) se efectueazã
exclusiv de Ministerul Afacerilor Interne, de Serviciul de Informaþii ºi Securitate al Republicii
Moldova ºi de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice ºi Corupþiei în condiþiile
legii ºi numai în cazurile în care aceste mãsuri sînt necesare pentru asigurarea securitãþii
naþionale, ordinii publice, bunãstãrii economice a þãrii, menþinerea ordinii de drept ºi
Drepturile omului 119
prevenirea sau descoperirea infracþiunilor grave, deosebit de grave ºi excepþional de
grave, pentru ocrotirea sãnãtãþii, protejarea moralitãþii ori pentru apãrarea drepturilor
ºi libertãþilor altor persoane.
(3) Lista acþiunilor enumerate la alin.(2) este exhaustivã ºi poate fi modificatã sau
completatã nimai prin Lege.

Articolul 8. Condiþiile ºi modul de înfãptuire a mãsurilor operative de investigaþii

(1) Înfãptuirea mãsurilor operative de investigaþii ce violeazã drepturi ocrotite de
lege:
a) cercetarea domiciliului ºi instalarea în el a aparatelor audio, video, de fotografiat, de
filmat etc.;
b) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice; dintre conducãtorii
organului care exercitã activitatea operativã de investigaþii, aprobatã de procurorul care
conduce sau efectueazã urmãrirea penalã în cauza datã.

7.4. Legea cu privire la combaterea terorismului

Articolul 12. Regimul juridic în zona de desfãºurare a operaþiei antiteroriste

(1) În zona de desfãºurare a operaþiei antiteroriste, persoanele care participã la
operaþia antiteroristã au dreptul:
d) sã intre (pãtrundã) nestingherit în locuinþe, în alte încãperi ºi pe terenurile ce aparþin
persoanelor fizice, precum ºi pe teritoriile ºi în încãperile persoanelor juridice, indiferent de
tipul de proprietate ºi forma juridicã de organizare, sã utilizeze mijloacele de transport ale
persoanelor fizice ºi juridice în scopul curmãrii actului terorist, urmãririi persoanelor
suspectate de sãvîrºirea unui act terorist, dacã tãrãgãnarea poate crea un pericol real
pentru viaþa ºi sãnãtatea oamenilor;

7.5. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în

Republica Moldova

Art.10. - Cetãþenii strãini ºi apatrizii domiciliaþi în Republica Moldova beneficiazã de

dreptul la locuinþã ca ºi cetãþenii Republicii Moldova.
Art.17. - (1) Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor li se garanteazã inviolabilitatea persoanei
ºi locuinþei, în conformitate cu legislaþia în vigoare. Ei au dreptul la satisfacþie efectivã din
partea instanþelor judecãtoreºti competente, altor autoritãþi publice împotriva actelor care
violeazã drepturile, libertãþile ºi interesele lor legitime.

7.6. Codul penal

Articolul 179. Violarea de domiciliu

(1) Pãtrunderea sau rãmînerea ilegalã în domiciliul sau în reºedinþa unei persoane fãrã
consimþãmîntul acesteia ori refuzul de a le pãrãsi la cererea ei, precum ºi percheziþiile ºi
cercetãrile ilegale,
se pedepsesc cu amendã în mãrime de pînã la 300 unitãþi convenþionale sau cu
închisoare de pînã la 2 ani.
(2) Aceleaºi acþiuni sãvîrºite cu aplicarea violenþei sau cu ameninþarea aplicãrii ei
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 200 la 600 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2), sãvîrºite:
a) cu folosirea situaþiei de serviciu;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Articolul 258. Încãlcarea regulilor de exploatare, reparaþii ºi modificare a locuinþelor

120 Ghidul ziaristului
dintr-un bloc de locuit
Încãlcarea de cãtre proprietari, chiriaºi sau arendaºi a regulilor de exploatare, reparaþie
ºi modificare a locuinþelor dintr-un bloc de locuit, precum ºi a comunicaþiilor lor interne,
faptã care pericliteazã integritatea structuralã a blocului de locuit sau a locuinþelor altor
proprietari, chiriaºi sau arendaºi ori înrãutãþeºte condiþiile locative ale acestora,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 150 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 2 ani.

7.7. Codul de procedurã penalã

Articolul 6. Termeni ºi expresii utilizate în prezentul cod

Termenii ºi expresiile utilizate în prezentul cod au urmãtorul înþeles, dacã nu este o
menþiune deosebitã:
11) domiciliu - locuinþã sau construcþie destinatã pentru locuirea permanentã sau
temporarã a unei sau a mai multor persoane (casã, apartament, vilã, camerã la hotel,
cabinã pe o navã maritimã sau fluvialã), precum ºi încãperile anexate nemijlocit la
acestea, constituind o parte indivizibilã (verandã, terasã, mansardã, balcon, beci, un alt
loc de uz comun). Prin noþiunea de domiciliu, în sensul prezentului cod, se înþelege ºi
orice teren privat, automobil, navã maritimã ºi fluvialã privatã, birou;

Articolul 12. Inviolabilitatea domiciliului

(1) Inviolabilitatea domiciliului este garantatã de lege. În cursul procesului penal, nimeni
nu este în drept sã pãtrundã în domiciliu contrar voinþei persoanelor care locuiesc sau
deþin sediu în ele, cu excepþia cazurilor ºi modului prevãzute de prezentul cod.
(2) Percheziþiile, cercetãrile domiciliului, precum ºi alte acþiuni de urmãrire penalã la
domiciliu, pot fi ordonate ºi efectuate în baza unui mandat judiciar, cu excepþia cazurilor
ºi modului prevãzute de prezentul cod. În cazul efectuãrii acþiunilor procesuale fãrã
mandat judiciar, organul abilitat sã efectueze aceste acþiuni, imediat, dar nu mai tîrziu de 24
de ore de la terminarea acþiunii, prezintã instanþei de judecatã materialele respective pentru
controlul legalitãþii acestor acþiuni.

Articolul 118. Cercetarea la faþa locului

(1) În scopul descoperirii urmelor infracþiunii, a mijloacelor materiale de probã pentru
a stabili circumstanþele infracþiunii ori alte circumstanþe care au importanþã pentru cauzã,
organul de urmãrire penalã efectueazã cercetarea la faþa locului a terenurilor, încãperilor,
obiectelor, documentelor, animalelor, cadavrelor umane sau de animale.
(2) Cercetarea la faþa locului la domiciliu fãrã permisul persoanei cãreia i se limiteazã
dreptul prevãzut în art.12 se efectueazã în baza ordonanþei motivate a organului de
urmãrire penalã, cu autorizarea judecãtorului de instrucþie.

Articolul 125. Temeiurile pentru efectuarea percheziþiei

(1) Organul de urmãrire penalã este în drept sã efectueze percheziþie dacã probele
acumulate sau materialele de investigaþie operativã permit de a presupune întemeiat cã
într-o anumita încãpere ori într-un alt loc sau la o anumitã persoanã se pot afla instrumente
ce au servit la sãvîrºirea infracþiunii, obiecte ºi valori dobîndite de pe urma infracþiunii,
precum ºi alte obiecte sau documente care ar putea avea importanþã pentru cauza penalã.
(2) Percheziþia se poate efectua ºi în scopul descoperirii unor persoane cãutate,
precum ºi a unor cadavre umane sau de animale.
(3) Percheziþia se efectueazã în baza ordonanþei motivate a organului de urmãrire
penalã ºi numai cu autorizaþia judecãtorului de instrucþie.
(4) În caz de delict flagrant, percheziþia se poate efectua în baza unei ordonanþe
motivate fãrã autorizaþia judecãtorului de instrucþie, urmînd ca acestuia sã i se prezinte
imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore de la terminarea percheziþiei, materialele obþinute
în urma percheziþiei efectuate, indicîndu-se motivele efectuãrii ei. Judecãtorul de instrucþie
verificã legalitatea acestei acþiuni procesuale.
Drepturile omului 121
 (5) În cazul constatãrii faptului cã percheziþia a fost efectuatã legal, judecãtorul de
instrucþie confirmã rezultatul acesteia prin rezoluþie. În caz contrar, prin încheiere
motivatã, recunoaºte percheziþia ca fiind ilegalã.

Articolul 127. Persoanele prezente la efectuarea percheziþiei sau ridicãrii de obiecte

ºi documente
(2) La efectuarea percheziþiei sau ridicãrii de obiecte ºi documente trebuie sã fie asiguratã
prezenþa persoanei la care se face percheziþia sau ridicarea ori a unor membri adulþi ai
familiei acesteia, ori a celor care reprezintã interesele persoanei în cauzã. Dacã prezenþa
acestor persoane este imposibilã, se invitã reprezentantul autoritãþii executive a administraþiei
publice locale.

Articolul 128. Procedura efectuãrii percheziþiei sau ridicãrii de obiecte ºi documente

(1) Este interzis de a efectua ridicãri de obiecte ºi documente sau de a face percheziþii
în timpul nopþii, cu excepþia cazurilor de delict flagrant.
(2) În baza ordonanþei de efectuare a percheziþiei sau a ridicãrii de obiecte ºi documente
cu autorizaþia judecãtorului de instrucþie, persoana care efectueazã urmãrirea penalã
este în drept sã intre în domiciliu sau în alte încãperi.
(3) Pînã la începerea percheziþiei sau ridicãrii de obiecte ºi documente, reprezentantul
organului de urmãrire penalã este obligat sã înmîneze, sub semnãturã, persoanei la care
se face percheziþia sau ridicarea copia de pe ordonanþa respectivã.
(4) La ridicarea de obiecte ºi documente, dupã prezentarea ordonanþei, reprezen-
tantul organului de urmãrire penalã cere sã i se predea obiectele sau documentele care
urmeazã a fi ridicate, iar în caz de refuz, procedeazã la ridicarea lor forþatã. Dacã
obiectele sau documentele ce urmeazã a fi ridicate lipsesc la locul indicat în ordonanþã,
persoana care efectueazã urmãrirea penalã este în drept sã facã percheziþie, motivînd
necesitatea efectuãrii acesteia.
(5) În cadrul efectuãrii percheziþiei, dupã prezentarea ordonanþei, reprezentantul or-
ganului de urmãrire penalã cere sã i se predea obiectele ºi documentele menþionate
în ordonanþã. Dacã obiectele ºi documentele cãutate se predau benevol, persoana
care efectueazã urmãrirea penalã se limiteazã la ridicarea acestora, fãrã a mai efectua
alte mãsuri de investigaþii.
(6) Toate obiectele ºi documentele ridicate se prezintã tuturor persoanelor prezente
la efectuarea percheziþiei sau ridicãrii. Obiectele ºi documentele descoperite în timpul
percheziþiei sau ridicãrii, a cãror circulaþie este interzisã de lege, trebuie ridicate indiferent
de faptul dacã au sau nu legãturã cu cauza penalã.
(7) La efectuarea percheziþiei sau ridicãrii de obiecte ºi documente, persoana
care efectueazã urmãrirea penalã are dreptul sã deschidã încãperile ºi depozitele încuiate
dacã proprietarul refuzã sã le deschidã benevol, evitîndu-se deteriorarea nejustificatã a
bunurilor.
(8) La efectuarea percheziþiei pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt ce va fi menþionat în
procesul-verbal.
(9) Organul de urmãrire penalã este obligat sã ia mãsuri pentru a nu se da publicitãþii
circumstanþele privitor la viaþa intimã a persoanei, constatate în legãturã cu efectuarea
percheziþiei sau ridicãrii.
(10) Persoana care efectueazã urmãrirea penalã are dreptul sã interzicã persoanelor
aflate în încãpere sau la locul unde se efectueazã percheziþia, precum ºi persoanelor care
au intrat în aceastã încãpere sau au venit în acest loc, sã plece ori sã comunice între ele
sau cu alte persoane pînã la terminarea percheziþiei. În caz de necesitate, încãperea sau
locul unde se efectueazã percheziþia pot fi luate sub pazã.

Articolul 137. Înregistrãrile de imagini

Înregistrãrile de imagini se efectueazã în condiþiile ºi modalitãþile de efectuare
a interceptãrii comunicãrilor, prevãzute la art.135 ºi 136, care se aplicã în mod corespunzãtor.

122 Ghidul ziaristului

 Articolul 188. Arestarea la domiciliu
(4) Arestarea la domiciliu este însoþitã de una sau mai multe din urmãtoarele restricþii:
3) interzicerea comunicãrii cu anumite persoane ºi primirea pe cineva în locuinþa sa.

Articolul 276. Pornirea urmãririi penale în baza plîngerii victimei

(1) Urmãrirea penalã se porneºte numai în baza plîngerii prealabile a victimei în
cazul infracþiunilor prevãzute în articolele: 152 alin.(1), 153, 155, 157 alin.(1), 161, 170,
177, 179 alin.(1) ºi (2), 193, 194, 197 alin.(1), 198 alin.(1), 200, 202, 203, 204 alin.(1), 274
din Codul penal, precum ºi al furtului avutului proprietarului sãvîrºit de soþ, rude, în
paguba tutorelui, ori de persoana care locuieºte împreunã cu victima sau este gãzduitã
de aceasta. La împãcarea pãrþii vãtãmate cu bãnuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile
menþionate în prezentul alineat, urmãrirea penalã înceteazã. Procedura în astfel de
procese este generalã.

7.8. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 174/3. Încãlcarea cerinþelor regimului stãrii excepþionale

Încãlcarea, în condiþiile stãrii excepþionale a regimului special de intrare ºi ieºire a
cetãþenilor; încãlcarea interdicþiei de a pãrãsi pe termenul stabilit o anumitã localitate,
apartamentul sãu (casa sa); neîndeplinirea de cãtre contravenienþii la ordinea publicã,
care nu sînt trãitori ai localitãþii respective, a cerinþelor de evacuare la locul aflãrii
permanente a acestora sau dincolo de hotarele localitãþii în care este declaratã starea
excepþionalã, încãlcarea interdicþiei de a desfãºura adunãri, mitinguri, procesiuni de stradã
ºi demonstraþii spectacole, manifestaþii sportive ºi alte manifestaþii de masã, precum ºi
greve; încãlcarea limitãrii sau interdicþiei vînzãrii de arme, de substanþe chimice ºi toxice
cu efect drastic, precum ºi de bãuturi alcoolice ºi de substanþe care conþin spirt; încãlcarea
cerinþelor de carantinã ºi a altor mãsuri sanitare antiepidemice obligatorii; încãlcarea
limitãrii sau interdicþiei folosirii tehnicii de multiplicat, precum ºi a aparaturii de emitere
a undelor radio ºi TV, a tehnicii de înregistrare audio ºi video; împiedicarea confiscãrii
mijloacelor tehnicii de amplificare a sunetului ºi realizãrii controlului asupra mijloacelor
de informare în masã; încãlcarea regulilor speciale de folosire a telecomunicaþiilor;
încãlcarea limitãrii circulaþiei mijloacelor de transport ºi împiedicarea efectuãrii
controlului lor; aflarea în timpul restricþiilor de circulaþie în stradã sau în alte locuri publice
fãrã a avea permise ºi acte de identitate, eliberate în mod special, sau aflarea în afara
locuinþei proprii fãrã documente de identitate, dacã aceste încãlcãri nu atrag dupã sine
pedeapsã penalã în conformitate cu legislaþia în vigoare, -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douãzeci de salarii
minime sau arest administrativ pe termen de pînã la cincisprezece zile.
Aceleaºi acþiuni, sãvîrºite în perioada formelor speciale de administrare, -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douãzeci ºi cinci de
salarii minime, sau arest administrativ pe un termen de pînã la cincisprezece zile.

Drepturile omului 123

8. SECRETUL CORESPONDENÞEI

8.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 30 Secretul corespondenþei

(1) Statul asigurã secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri
poºtale, al convorbirilor telefonice ºi al celorlalte mijloace legale de
comunicare.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în
cazurile cînd aceastã derogare este necesarã în interesele securitãþii
naþionale, bunãstãrii economice a þãrii, ordinii publice ºi în scopul prevenirii
infracþiunilor.

8.2. Legea poºtei

Art. 6. - (1) Secretul scrisorilor, telegramelor ºi altor trimiteri poºtale este garantat prin
Constituþie, prezenta lege ºi prin alte acte normative. Persoanele antrenate în activitãþi
poºtale sînt obligate sã asigure aceastã confidenþialitate. Este interzisã violarea secretului
corespondenþei sau divulgarea conþinutului acesteia sau al altor trimiteri poºtale.
(2) În scopul descoperirii infracþiunilor ºi pentru stabilirea adevãrului în cauze penale,
operatorii de poºtã sînt obligaþi sã punã la dispoziþia organelor de urmãrire penalã ºi
instanþelor de judecatã trimiterile poºtale corpuri delicte ºi actele de care au nevoie.
Sechestrarea ºi ridicarea trimiterilor poºtale de la unitãþile poºtale se face numai cu
consimþãmîntul procurorului, în condiþiile legii.
Art. 8. - Modul de distribuire a corespondenþei speciale a autoritãþilor publice,
unitãþilor militare ºi a organelor securitãþii naþionale se stabileºte de Guvern.
Art. 22. -(1) Principalele norme tehnice ºi de calitate pentru serviciile poºtale de
bazã se stabilesc de minister. Scrisorile se distribuie într-un termen de cel mult 3 zile
lucrãtoare de la data recepþionãrii lor sau de la data intrãrii lor în þarã.
Art. 23. -(4) Se interzice reþinerea premeditatã sau împiedicarea transportãrii ºi
distribuirii trimiterilor poºtale.
Art. 26. -(2)”Poºta Moldovei” rãspunde pentru pierderea, deteriorarea, sustragerea,
conþinutul lipsã ºi distribuirea greºitã a trimiterilor poºtale înregistrate.
Art. 27. -”Poºta Moldovei” nu rãspunde pentru trimiterile poºtale, dacã paguba s-a
produs din vina expeditorului ori este urmare a unui caz de forþã majorã sau a unei stãri
excepþionale.
Art. 30. -”Poºta Moldovei” poate refuza recepþionarea oricãrei trimiteri poºtale dacã
prin acceptarea ei în circuitul poºtal se pune în pericol viaþa sau sãnãtatea unor persoane,
ori se pot produce pagube materiale sau deteriorarea altor trimiteri poºtale.
Art. 31. -În virtutea obligaþiilor asumate de a pãstra secretul trimiterilor poºtale,
operatorul de poºtã nu are dreptul:
a) sã comunice unei terþe persoane, cu excepþia expeditorului, destinatarului ºi celui
cu drept de recepþie, informaþii privind trimiterea poºtalã;
b) sã transmitã trimiterea poºtalã unui terþ în scopul cunoaºterii conþinutului.
Art.32 - (1) Întreprinderea poºtalã nu este în drept sã deschidã trimiterile poºtale
dacã acestea nu pot fi distribuite sau readresate din cauza lipsei adreselor expeditorului ºi
destinatarului, cu excepþia coletelor poºtale.
(2) Deschiderea coletelor poºtale se efectueazã în conformitate cu Regulile poºtale.
Art. 33. - Reþinerea, izolarea ºi retragerea trimiterilor poºtale se efectueazã în
conformitate cu prevederile Codului de procedurã penalã.

124 Ghidul ziaristului

8.3. Legea telecomunicaþiilor

Art. 4. - (1) Confidenþialitatea convorbirilor telefonice sau a altor servicii de

telecomunicaþii, efectuate prin reþelele de telecomunicaþii, este asiguratã de Constituþie,
de prezenta lege ºi de alte acte legislative în limitele tehnice ºi tehnologice în domeniul
reþelelor de telecomunicaþii publice ale republicii.
(2) Persoanele care activeazã în domeniul telecomunicaþiilor au obligaþia de a
asigura aceastã confidenþialitate. Se interzice divulgarea de cãtre ele a conþinutului
convorbirilor telefonice, a altor comunicãri, efectuate prin mijloace de telecomunicaþii,
precum ºi divulgarea informaþiilor privind serviciile prestate altor persoane decît expeditorul,
destinatarul ori persoana corespunzãtor autorizatã.
(3) Se interzice conectarea neautorizatã la mijloacele de telecomunicaþii care
constituie parte a reþelelor de telecomunicaþii publice.
(4) În scopul asigurãrii securitãþii naþionale, siguranþei publice, bunãstãrii economice
a þãrii, menþinerii ordinii ºi prevenirii infracþiunilor, ocrotirii sãnãtãþii ºi a moralei ori
protejãrii drepturilor ºi libertãþilor altor persoane, comunicaþiile pot fi interceptate, în
condiþiile legii, de organele autorizate prin lege.

8.4. Legea cu privire la informaticã

Art.16. - (1) Orice persoanã este în drept sã deþinã date, programe ºi echipamente,
precum ºi sã prelucreze date ºi programe, cu obþinerea unor produse informatice pentru uz
propriu, dacã aceasta nu contravine prevederilor prezentei legi.
(2) În mãsura în care activitãþile prevãzute la alin.(1) depãºesc sfera activitãþilor
admise prin accesul la bazele de date ale altor titulari, acestea, în mod obligatoriu,
urmeazã a fi aduse în conformitate cu dispoziþiile ce reglementeazã fluxul de date.
Art.18. - Datele aflate în trafic prin orice mijloace tehnice ºi/sau suporturi materiale se
bucurã, din punct de vedere juridic, de protecþie similarã celei asigurate conform legislaþiei
cu privire la secretul corespondenþei ºi convorbirilor telefonice.
Art.27. - Titularul bazelor de date protejeazã, prin mãsuri adecvate, datele colectate,
echipamentele ºi produsele program utilizate pentru administrarea acestora, asigurînd
securitatea datelor împotriva riscurilor de pierdere, distrugere, precum ºi împotriva
folosirii neautorizate sau divulgãrii.
Art.28. - (1) Persoanele care activeazã în cadrul sistemelor ºi reþelelor informatice
sînt obligate sã asigure protecþia ºi confidenþialitatea datelor, cu excepþia celor care
sînt determinate ca date publice.
(2) În scopul asigurãrii protecþiei datelor ºi evitãrii infracþiunilor ce þin de domeniul
informaticii, se interzice:
a) elaborarea ºi instalarea în reþelele informatice a produselor program ce pot
modifica, deteriora, distruge datele, produsele program ºi echipamentele;
b) pãtrunderea neautorizatã în sistemele ºi reþelele informatice publice sau private
pentru a capta, memora, prelucra sau difuza date ºi programe ori pentru a modifica, deteriora,
distruge date, programe ºi echipamente;
c) deturnarea datelor, perturbarea programelor ori falsificarea mesajelor sau trans-
miterea datelor eronate în scopul deranjamentului fluxului de date sau creãrii unei stãri
de neîncredere între participanþii la circuitul informatic;
d) pãtrunderea neautorizatã ºi cu intenþie în sistemele ºi reþelele informatice publice
sau private, chiar neurmatã de ascultarea, înregistrarea sau utilizarea în interese
personale ori în interesele altor persoane a datelor culese, precum ºi pentru obþinerea
unui alt folos.
(3) În scopul asigurãrii securitãþii naþionale, organele abilitate au drept de acces la
resursele informaþionale din sistemele informatice publice sau private. În procesele penale,
organele menþionate pot, în baza mandatului emis de procuror, intercepta reþelele
informatice, utilizînd aparatajul tehnic al proprietarului sistemului informatic.

Drepturile omului 125

8.5. Legea cu privire la poliþie

Articolul 13. Drepturile poliþiei

Poliþia are dreptul:
34) în scopul sesizãrii, curmãrii ºi descoperirii la timp a infracþiunilor sã aplice
toate mãsurile de procedurã cu caracter de cercetare operativã, inclusiv sã atragã cetãþenii
la colaborare în mod confidenþial. Pentru descoperirea infracþiunilor deosebit de grave ºi
excepþional de grave sã asculte convorbirile telefonice sã aplice alte mijloace tehnice din
dotarea poliþiei în conformitate cu legislaþia în vigoare;

8.6. Legea privind activitatea operativã de investigaþii

Articolul 6. Mãsurile operative de investigaþii

(2) În scopul soluþionãrii sarcinilor prevãzute la art.2, organele care exercitã activitatea
operativã de investigaþii, respectînd regulile de conspiraþie, sînt în drept:
1) sã înfãptuiascã, cu autorizarea judecãtorului de instrucþie, urmãtoarele mãsuri
operative de investigaþii:
c) interceptarea convorbirilor telefonice ºi a altor convorbiri;
d) controlul comunicãrilor telegrafice ºi a altor comunicãri;
e) culegerea informaþiei de la instituþiile de telecomunicaþii;
2) sã înfãptuiascã alte mãsuri operative de investigaþii:
j) cercetarea corespondenþei condamnaþilor;
k) þinerea convorbirilor cu aplicarea detectorului comportamentului simulat;
Mãsurile operative de investigaþii prevãzute la pct.1) ºi pct.2) lit.n) ºi o) se efectueazã
exclusiv de Ministerul Afacerilor Interne, de Serviciul de Informaþii ºi Securitate al Republicii
Moldova ºi de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice ºi Corupþiei în condiþiile
legii ºi numai în cazurile în care aceste mãsuri sînt necesare pentru asigurarea securitãþii
naþionale, ordinii publice, bunãstãrii economice a þãrii, menþinerea ordinii de drept ºi
prevenirea sau descoperirea infracþiunilor grave, deosebit de grave ºi excepþional de
grave, pentru ocrotirea sãnãtãþii, protejarea moralitãþii ori pentru apãrarea drepturilor
ºi libertãþilor altor persoane.
(3) Lista acþiunilor enumerate la alin.(2) este exhaustivã ºi poate fi modificatã sau
completatã numai prin Lege.

Articolul 8. Condiþiile ºi modul de înfãptuire a mãsurilor operative de investigaþii

(1) Înfãptuirea mãsurilor operative de investigaþii ce violeazã drepturi ocrotite de lege:
c) interceptarea convorbirilor telefonice ºi a altor convorbiri;
d) controlul comunicãrilor telegrafice ºi a altor comunicãri;
e) culegerea informaþiei de la instituþiile de telecomunicaþii -
se admite doar în scopul culegerii informaþiilor despre persoanele care pregãtesc,
întreprind tentative de comitere, comit sau au comis infracþiuni grave, deosebit de grave
sau excepþional de grave ºi numai în baza încheierii judecãtorului de instrucþie ºi a deciziei
motivate a unuia din conducãtorii organului respectiv care exercitã activitate operativã de
investigaþii. Lista categoriilor unor astfel de conducãtori se stabileºte prin actele normative
departamentale.
(2) În cazul apariþiei pericolului pentru viaþa, sãnãtatea, proprietatea unor persoane
aparte, la cererea lor sau cu acordul lor în scris, se permite interceptarea convorbirilor prin
telefonul acestora sau prin alte aparate de intercomunicaþii în baza hotãrîrii aprobate de
conducãtorul organului care exercitã activitatea operativã de investigaþii cu autorizarea
judecãtorului de instrucþie.

8.7. Legea cu privire la arestarea preventivã

Articolul 16. Drepturile preveniþilor

(1) Preveniþii au dreptul:
126 Ghidul ziaristului
 f) sã poarte corespondenþã cu rudele ºi cu alte persoane, sã expedieze plîngeri,
cereri ºi scrisori autoritãþilor publice ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere, în modul
prevãzut la art.18;
Articolul 18. Corespondenþa. Adresarea plîngerilor, cererilor ºi scrisorilor
(1) Preveniþii pot coresponda cu rude ºi cu alte persoane în baza autorizaþiei scrise a
persoanei sau a organului în a cãrui procedurã se aflã cauza, care pot limita motivat aceastã
corespondenþã în interesul desfãºurãrii urmãririi penale sau a judecãrii cauzei, precum ºi
al securitãþii ºi al menþinerii bunei ordini în locul de detenþie. Scrisorile scrise sau primite
de preveniþi sînt expediate destinatarilor sau sînt înmînate preveniþilor de cãtre administraþia
locului de arest preventiv în cel mult 24 de ore dupã depunerea sau primirea lor.
(2) Scrisorile preveniþilor, inclusiv ale inculpaþilor, se controleazã de cãtre
administraþia locului de arest preventiv. Corespondenþa prevenitului cu procurorul, cu
avocatul sãu, cu organele naþionale ºi internaþionale legal constituite care asigurã protecþia
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului nu poate fi supusã controlului sau cenzurii
ºi urmeazã sã fie expediatã sau transmisã destinatarului în decurs de 24 de ore de la
depunere sau primire.
(5) Plîngerile, cererile ºi scrisorile ce conþin date a cãror divulgare poate sã
împiedice stabilirea adevãrului în procesul penal nu se expediazã destinatarului, ci se
remit spre examinare persoanei sau organului în a cãrui procedurã se aflã cauza; faptul
acesta se comunicã prevenitului ºi, de asemenea, este adus la cunoºtinþa procurorului
care supravegheazã procedura de cercetare penalã sau de anchetã penalã.
(6) Plîngerile, cererile ºi scrisorile cu referire la chestiuni ce nu au legãturã cu procesul
se examineazã de administraþia locului de arest preventiv sau se expediazã la destinaþie,
în modul stabilit de Legea cu privire la petiþionare.

8.8. Legea privind asistenþa psihiatricã

Articolul 36. Drepturile ºi obligaþiile pacienþilor din staþionarele de psihiatrie

(3) Pacientul beneficiazã ºi de urmãtoarele drepturi, care pot fi limitate, la
recomandarea medicului curant, a ºefului de secþie sau a medicului-ºef, în interesul sãnãtãþii
sau securitãþii sale ºi a altor persoane:
a) sã întreþinã corespondenþã fãrã cenzurã;
b) sã primeascã ºi sã expedieze colete, banderole ºi mandate poºtale;
c) sã se foloseascã de telefon;

Articolul 38. Obligaþiile administraþiei staþionarului de psihiatrie ºi ale personalului

medical
Administraþia staþionarului de psihiatrie ºi personalul medical sînt obligaþi sã creeze
condiþii de exercitare a drepturilor pacienþilor ºi reprezentanþilor lor legali prevãzute în
prezenta lege, inclusiv:
c) sã asigure pacienþilor condiþii pentru corespondenþã, pentru înaintarea de
reclamaþii ºi cereri cãtre avocat, autoritãþile publice, procuraturã, instanþe judecãtoreºti;

8.9. Codul penal

Articolul 178. Violarea dreptului la secretul corespondenþei

(1) Violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor ºi altor trimiteri
poºtale, al convorbirilor telefonice ºi înºtiinþãrilor telegrafice, cu încãlcarea legislaþiei,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 200 unitãþi convenþionale sau cu
muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 120 la 180 de ore.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã:
a) cu folosirea situaþiei de serviciu;
b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobîndirea ilicitã a
informaþiei;
Drepturile omului 127
 c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaþii criminale
se pedepseºte cu amendã de la 200 la 400 unitãþi convenþionale sau cu muncã
neremuneratã în folosul comunitãþii de la 100 la 240 de ore, sau cu arest de pînã la 6 luni,
sau cu închisoare de pînã la 3 ani, sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcþii
sau de a desfãºura o anumitã activitate pe un termen de pînã la 3 ani.

8.10. Codul de procedurã penalã

Articolul 52. Atribuþiile procurorului la efectuarea urmãririi penale

(1) La efectuarea urmãririi penale, procurorul:
16) adreseazã în instanþa de judecatã demersuri pentru obþinerea autorizãrii arestãrii
ºi prelungirii acesteia, liberãrii provizorii a persoanei reþinute sau arestate, sechestrului
corespondenþei ºi ridicãrii ei, interceptãrii comunicãrilor, suspendãrii provizorii a învinuitului
din funcþie, urmãririi fizice ºi prin mijloace electronice a persoanei, exhumãrii cadavrului,
controlului video ºi audio al încãperii, instalãrii în încãpere a mijloacelor tehnice de
înregistrare audio ºi video, controlãrii comunicãrilor cu caracter informativ adresate
bãnuitului, internãrii persoanei în instituþie medicalã pentru efectuarea expertizei ºi a altor
acþiuni pentru care se cere autorizarea judecãtorului de instrucþie;

Articolul 130. Percheziþia corporalã ºi ridicarea

(2) Percheziþia corporalã fãrã întocmirea ordonanþei despre aceasta ºi fãrã autorizaþia
judecãtorului de instrucþie se poate efectua:
1) la reþinerea bãnuitului, învinuitului, inculpatului;
2) la aplicarea faþã de bãnuit, învinuit, inculpat a mãsurii preventive de arestare;
3) în cazul în care existã suficiente temeiuri de a presupune cã persoana prezentã în
încãperea unde se efectueazã percheziþia sau ridicarea poate purta asupra sa documente
sau alte obiecte care pot avea importanþã probatorie în cauza penalã.

Articolul 133. Sechestrarea corespondenþei

(1) În cazul în care existã suficiente temeiuri de a presupune cã corespondenþa
poºtalã, primitã sau expediatã de cãtre bãnuit, învinuit, poate conþine informaþii ce ar avea
importanþã probatorie în cauza penalã pe una sau mai multe infracþiuni deosebit de
grave sau excepþional de grave ºi dacã prin alte procedee probatorii nu pot fi obþinute
probe, organul de urmãrire penalã este în drept sã sechestreze corespondenþa poºtalã a
persoanelor indicate.
(2) La corespondenþa poºtalã care poate fi sechestratã se referã urmãtoarele obiecte:
scrisori de orice gen, telegrame, radiograme, banderole, colete, containere poºtale,
mandate poºtale, comunicãri prin fax ºi prin poºta electronicã.
(3) Despre sechestrarea corespondenþei poºtale, procurorul care conduce sau efec-
tueazã urmãrirea penalã întocmeºte o ordonanþã, care se prezintã judecãtorului de instrucþie
sau, dupã caz, instanþei de judecatã pentru autorizare. În ordonanþã trebuie sã fie, în
special, indicate: motivele dispunerii sechestrului corespondenþei, denumirea instituþiei
poºtale asupra cãreia se pune obligaþia de a reþine corespondenþa, numele ºi prenumele
persoanei sau persoanelor a cãror corespondenþã trebuie sã fie reþinutã, adresa exactã a
acestor persoane, genul corespondenþei care se sechestreazã ºi durata sechestrului. Durata
sechestrãrii corespondenþei se prelungeºte în condiþiile prezentului articol.
(4) Ordonanþa cu privire la sechestrarea corespondenþei poºtale cu autorizaþia
respectivã se transmite ºefului instituþiei poºtale respective, pentru care executarea
acestei ordonanþe este obligatorie.
(5) ªeful instituþiei poºtale imediat comunicã organului care a emis ordonanþa despre
reþinerea corespondenþei indicate în aceasta.
(6) Sechestrul corespondenþei poºtale se anuleazã de cãtre organul de urmãrire penalã
care a emis ordonanþa respectivã, de cãtre procurorul ierarhic superior, de cãtre judecãtorul
de instrucþie, dupã expirarea termenului de sechestru stabilit, dar în orice caz nu mai
tîrziu de terminarea urmãririi penale.
128 Ghidul ziaristului
 Articolul 134. Examinarea ºi ridicarea corespondenþei sechestrate
(1) Prezentîndu-se în instituþia poºtalã, reprezentantul organului de urmãrire penalã
aduce la cunoºtinþã ºefului acestei instituþii contra semnãturã, ordonanþa de examinare ºi
ridicare a corespondenþei, deschide ºi examineazã corespondenþa.
(2) La descoperirea de documente ºi obiecte care au importanþã probatorie în cauza
penalã, reprezentantul organului de urmãrire penalã le ridicã sau face copiile respective. În
lipsã unor asemenea documente ºi obiecte, reprezentantul organului de urmãrire penalã
dispune înmînarea corespondenþei examinate adresatului.
(3) Despre fiecare examinare ºi ridicare a corespondenþei sechestrate se
întocmeºte proces-verbal, conform prevederilor art.260 ºi 261, în care, în particular, se
indicã de cãtre cine, unde, cînd a fost examinatã, ridicatã corespondenþa sechestratã sau
dispusã înmînarea acesteia adresatului, genul corespondenþei, precum ºi de pe care
corespondenþã au fost fãcute copii, ce mijloace tehnice au fost utilizate ºi ce s-a
depistat. Toþi participanþii ºi cei prezenþi la aceastã acþiune procesualã sînt preveniþi
despre obligativitatea pãstrãrii secretului corespondenþei, nedivulgãrii informaþiei cu privire
la urmãrirea penalã, precum ºi despre rãspunderea penalã prevãzutã în art.178 ºi 315
din Codul penal. Aceasta se consemneazã în procesul-verbal.

Articolul 135. Interceptarea comunicãrilor

(1) Interceptarea comunicãrilor (convorbirilor telefonice, prin radio sau altor convorbiri
cu utilizarea mijloacelor tehnice) se efectueazã de cãtre organul de urmãrire penalã
cu autorizaþia judecãtorului de instrucþie, în baza ordonanþei motivate a procurorului în
cauzele cu privire la infracþiunile deosebit de grave ºi excepþional de grave.
(2) În caz de urgenþã, dacã întîrzierea obþinerii autorizaþiei prevãzute la alin.(1) ar
provoca prejudicii grave activitãþii de administrare a probelor, procurorul poate dispune,
prin ordonanþã motivatã, interceptarea ºi înregistrarea comunicãrilor, informînd despre
aceasta imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore, judecãtorul de instrucþie care, în cel
mult 24 de ore, se va pronunþa asupra ordonanþei procurorului ºi, dacã o confirmã, va
autoriza, în caz de necesitate, interceptarea în continuare, iar dacã nu o confirmã, dispune
încetarea imediatã a interceptãrilor ºi nimicirea înregistrãrilor efectuate.
(3) Interceptarea comunicãrilor în condiþiile prezentului articol poate fi efectuatã în
cazul unor ameninþãri de aplicare a violenþei, de estorcare sau de comitere a altor infracþiuni
împotriva pãrþii vãtãmate, martorului sau membrilor familiilor lor, la cererea acestora, în
baza ordonanþei motivate a procurorului.
(4) Interceptarea comunicãrilor în cadrul urmãririi penale se autorizeazã pentru o
duratã de cel mult 30 de zile. Interceptarea poate fi prelungitã în aceleaºi condiþii pentru
motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputînd depãºi 30 de zile. Durata totalã
a interceptãrii comunicãrilor nu poate depãºi 6 luni. În orice caz, interceptarea
comunicãrilor nu poate dura mai mult decît pînã la terminarea urmãririi penale.
(5) Interceptarea comunicãrilor va fi anulatã înaintea expirãrii duratei pentru care a
fost autorizatã, îndatã ce au dispãrut motivele care au justificat-o.
(6) Judecãtorul de instrucþie, în cursul urmãririi penale, dupã terminarea interceptãrii
autorizate, solicitînd opinia procurorului care conduce sau efectueazã urmãrirea penalã, în
termen rezonabil, dar nu mai tîrziu de terminarea urmãririi penale, anunþã, în scris, persoanele
ale cãror convorbiri au fost interceptate ºi înregistrate.

Articolul 136. Efectuarea interceptãrii, înregistrãrii comunicãrilor ºi certificarea

lor
(1) Interceptarea ºi înregistrarea comunicãrilor se efectueazã de cãtre organul de
urmãrire penalã. Persoanele care sînt chemate sã asigure tehnic interceptarea ºi
înregistrarea comunicãrilor sînt obligate sã pãstreze secretul acþiunii procesuale,
secretul corespondenþei ºi poartã rãspundere pentru încãlcarea acestei obligaþii în
conformitate cu prevederile art.178 ºi 315 din Codul penal. Despre explicarea acestor
obligaþii se consemneazã în procesul-verbal al interceptãrii.
(2) Despre efectuarea interceptãrii ºi înregistrãrii comunicãrilor, organul de urmãrire

Drepturile omului 129

penalã întocmeºte un proces-verbal conform dispoziþiilor art.260 ºi 261, în care,
suplimentar, se menþioneazã autorizaþia datã de judecãtorul de instrucþie, numãrul sau
numerele de telefon, adresa posturilor telefonice, de radio sau ale altor mijloace tehnice
prin care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat dacã sînt
cunoscute, data ºi ora fiecãrei convorbiri separate ºi numãrul de ordine al casetei pe care
se face înregistrarea.
(3) Comunicãrile înregistrate se redau integral în scris, se certificã de cãtre
organul de urmãrire penalã, se verificã ºi se contrasemneazã de cãtre procurorul care
exercitã nemijlocit sau conduce urmãrirea penalã ºi se anexeazã la procesul-verbal.
Comunicãrile în altã limbã decît cea în care se desfãºoarã urmãrirea penalã se traduc de
traducãtor. La procesul-verbal se anexeazã, de asemenea, caseta care conþine
înregistrarea comunicãrii în original, sigilatã cu sigiliul organului de urmãrire penalã.
(4) Caseta cu înregistrarea comunicãrilor, reproducerea în scris a acestora ºi procesul-
verbal al interceptãrii ºi înregistrãrii comunicãrilor se transmit, în termen de 24 de ore,
procurorului, care apreciazã care din informaþiile culese au importanþã pentru cauza
respectivã ºi, în acest sens, întocmeºte un proces-verbal.
(5) Casetele cu originalul înregistrãrii comunicãrilor, însoþite de reproducerea integralã
în scris a înregistrãrii ºi de copiile de pe procesele-verbale, se transmit judecãtorului de
instrucþie care a autorizat interceptarea pentru pãstrare în locuri speciale, într-un plic sigilat.
(6) Instanþa judecãtoreascã va dispune, prin încheiere sau prin sentinþã, nimicirea
înregistrãrilor care nu au importanþã pentru cauzã. Celelalte înregistrãri vor fi pãstrate pînã
la depozitarea dosarului la arhivã.

Articolul 187. Obligaþiile administraþiei instituþiilor de deþinere a persoanelor

reþinute sau arestate
Administraþia instituþiei de deþinere a persoanelor reþinute sau arestate este obligatã:
5) sã trimitã, în aceeaºi zi, plîngerile ºi alte cereri ale persoanelor deþinute
adresate instanþei de judecatã, procurorului sau altor colaboratori ai organului de urmãrire
penalã, fãrã a le supune controlului ºi cenzurii;

8.11. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 73. Corespondenþa condamnatului. Expedierea ºi primirea mandatelor

poºtale
(1) Condamnatul are dreptul sã primeascã ºi sã expedieze scrisori ºi telegrame într-un
numãr nelimitat.
(2) Corespondenþa condamnaþilor, expediatã sau primitã (în afara persoanelor care
îºi ispãºesc pedeapsa în colonii-aºezãri), este supusã controlului sau cenzurii, cu excepþia
corespondenþei cu organele de drept, cu avocaþii lor, cu organele naþionale ºi internaþionale
legal constituite care asigurã protecþia drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale
omului, ºi urmeazã sã fie expediatã sau transmisã destinatarului în decurs de 24 de ore
de la depunere sau primire.
(3) Corespondenþa în locurile de detenþiune între condamnaþii care nu au legãturi de
rudenie este permisã numai cu autorizaþia administraþiei penitenciarului.
(4) Condamnatul are dreptul sã primeascã mandate poºtale ºi sã expedieze astfel
de mandate rudelor, iar cu autorizaþia administraþiei penitenciarului - ºi altor persoane.

Articolul 130. Dreptul la corespondenþã

(1) Condamnatului se permite sã primeascã ºi sã expedieze nelimitat scrisori ºi
telegrame.
(2) Scrisorile ºi telegramele sînt înmînate condamnatului de cãtre reprezentantul unitãþii
disciplinare. Cuprinsul scrisorilor ºi al telegramelor nu este controlat. Depunerile interzise
din scrisori sînt confiscate.
(3) Corespondenþa expediatã de condamnat nu este cenzuratã.

130 Ghidul ziaristului

8.12. Codul de procedurã civilã

Articolul 223. Citirea ºi cercetarea corespondenþei ºi comunicãrilor telegrafice personale

Pentru pãstrarea secretului corespondenþei personale ºi al comunicãrilor telegrafice
personale, corespondenþa ºi comunicãrile telegrafice pot fi citite ºi cercetate de instanþã
în ºedinþã publicã numai cu consimþãmîntul corespondenþilor. Fãrã consimþãmîntul lor,
corespondenþa ºi comunicãrile telegrafice sînt citite ºi cercetate în ºedinþã închisã.

8.13. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 144/4. Împiedicarea neîntemeiatã a instalãrii dispozitivelor ºi construcþiilor

pentru servicii de poºtã
Împiedicarea neîntemeiatã a instalãrii cutiilor poºtale, automatelor poºtale, cãsuþelor
poºtale, altor dispozitive ºi construcþii pentru servicii de poºtã în locurile coordonate cu
organele administraþiei publice locale -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
minime.

Articolul 145. Refuzul neîntemeiat de a presta servicii publice de telecomunicaþii

sau poºtale
Refuzul neîntemeiat de a presta servicii publice de telecomunicaþii sau poºtale utili-
zatorului care se aflã în zona de acþiune a operatorului -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la cinci la douãzeci ºi cinci de salarii minime.

Articolul 145/1. Discriminarea la prestarea serviciilor publice de telecomunicaþii

sau poºtale
Discriminarea de orice naturã a utilizatorului la prestarea serviciilor publice de
telecomunicaþii sau poºtale -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la cinci la treizeci de salarii minime.
Articolul 145/2. Neachitarea plãþilor pentru frecvenþele radio acordate sau aplicarea
de tarife discriminatorii la prestarea serviciilor publice de telecomunicaþii sau poºtale
Neachitarea plãþilor pentru frecvenþele radio acordate -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la cinci la douãzeci
de salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de la douãzeci la o sutã de
salarii minime.
Aplicarea de tarife discriminatorii la prestarea serviciilor publice de telecomunicaþii sau
poºtale-
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la zece la douãzeci de salarii minime.

Articolul 145/3. Împiedicarea accesului la serviciile publice de telecomunicaþii sau

poºtale
Împiedicarea accesului utilizatorului la serviciile publice de telecomunicaþii sau
poºtale -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la treizeci de salarii
minime.

Articolul 146/2. Deteriorarea sau deschiderea neautorizatã a dispozitivelor ºi a

construcþiilor pentru servicii de poºtã
Deteriorarea sau deschiderea neautorizatã a cutiilor poºtale, automatelor poºtale,
cãsuþelor poºtale, altor dispozitive ºi construcþii pentru servicii de poºtã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la cinci la zece salarii minime.

Drepturile omului 131

 Articolul 146/3. Predarea spre expediere a obiectelor care prezintã pericol sau a
obiectelor cu caracter obscen
Predarea spre expediere prin orice trimitere poºtalã a obiectelor fãrã a declara natura
realã a lor, care pun în pericol la manipulare sau transport sãnãtatea oamenilor, ºi a obiectelor
cu caracter obscen -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime
de la zece la douãzeci ºi cinci de salarii minime ºi a unei amenzi persoanelor cu funcþii de
rãspundere de la douãzeci ºi cinci la ºaptezeci ºi cinci de salarii minime.

132 Ghidul ziaristului

9. LIBERTATEA CONªTIINÞEI

9.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 31 Libertatea conºtiinþei

(1) Libertatea conºtiinþei este garantatã. Ea trebuie sã se manifeste
în spirit de toleranþã ºi de respect reciproc.
(2) Cultele religioase sînt libere ºi se organizeazã potrivit statutelor
proprii, în condiþiile legii.
(3) În relaþiile dintre cultele religioase sînt interzise orice manifestãri
de învrãjbire.
(4) Cultele religioase sînt autonome, separate de stat ºi se bucurã de
sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenþei religioase în armatã, în
spitale, în penitenciare, în aziluri ºi în orfelinate.

9.2. Legea despre culte

Articolul 1. Libertatea conºtiinþei

Orice persoanã are dreptul la libertatea de gîndire, de conºtiinþã ºi de religie. Acest
drept trebuie sã se manifeste în spirit de toleranþã ºi de respect reciproc ºi cuprinde
libertatea de a schimba religia sau convingerea, de a profesa religia sau convingerea în
mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învãþãmînt, practici ºi
prin îndeplinirea ritualului.
Exercitarea dreptului la libertatea de manifestare a religiei sau a convingerii poate fi
restrînsã în condiþiile legii ºi numai în cazurile în care acestea constituie mãsuri care, într-
o societate democraticã, sînt necesare pentru siguranþa publicã, menþinerea ordinii,
ocrotirea sãnãtãþii ºi a moralei ori pentru protejarea drepturilor ºi libertãþilor altor persoane.

Articolul 1/1. Prozelitismul abuziv

Prozelitismul abuziv este interzis.
Prozelitismul abuziv constituie o încercare de a influenþa conºtiinþa religioasã a
unei persoane prin violenþã sau abuz de autoritate.

Articolul 2. Drepturi ºi obligaþii generale

Nimeni nu poate fi urmãrit pentru credinþa sa religioasã sau pentru necredinþa sa.
Credinþa religioasã sau necredinþa, activitatea în cadrul unui cult recunoscut de stat
nu poate împie-dica pe nimeni sã dobîndeascã ºi sã exercite drepturile civile ºi politice, ºi
nici nu poate scuti pe nimeni de obligaþiile prevãzute de legislaþie.

Articolul 3. Libertatea confesionalã

Nimeni nu poate fi constrîns sã practice sau sã nu practice exerciþiul religios al
unui sau altui cult, sã contribuie sau sã nu contribuie la cheltuielile vreunui cult.

Articolul 4. Intoleranþa confesionalã

Intoleranþa confesionalã, manifestatã prin acte care stînjenesc liberul exerciþiu al
unui cult recunoscut de stat, constituie o infracþiune ºi se pedepseºte conform legislaþiei.

Articolul 5. Serviciul militar

Pentru cetãþenii care nu pot satisface serviciul militar din motive confesionale, statul
stabileºte prin lege servicii de alternativã.

Articolul 7. Sãrbãtorile religioase

Drepturile omului 133
 Statul garanteazã destinarea sãrbãtorilor religioase recunoscute de el odihnei ºi elevãrii
spirituale.
Articolul 8. Taina mãrturisirii
Taina mãrturisirii este ocrotitã de lege.

Articolul 9. Libertatea organizãrii ºi funcþionãrii cultelor

Cultele sînt libere sã se organizeze ºi pot funcþiona liber, în condiþiile prezentei Legi.
Cultele se vor organiza dupã norme proprii, conform învãþãturilor, canoanelor ºi tradiþiilor lor.
Cultelor li se interzice sã stabileascã în documentele lor statutare prevederi sau sã
desfãºoare acþiuni ce atenteazã la independenþa, suveranitatea, integritatea ºi securitatea
Republicii Moldova, la ordinea publicã sau sînt legate de activitãþi politice, fie sã
stabileascã alte prevederi sau sã desfãºoare alte acþiuni ce aduc atingere Constituþiei
Republicii Moldova, prezentei Legi ºi legislaþiei în vigoare.

Articolul 19. Actele stãrii civile

Eliberarea actelor stãrii civile este de atribuþia statului. Întocmirea acestor acte
trebuie sã preceadã binecuvîntarea religioasã.

Articolul 20. Partide politice

Organizarea de partide dupã criteriul confesional este interzisã.

Articolul 32. Neamestecul statului

Cultele religioase sînt autonome, separate de stat ºi se bucurã de sprijinul acestuia.
Statul nu se amestecã în activitatea religioasã a cultelor. Activitatea economico-
financiarã a cultelor se aflã sub controlul statului. Asupra pãrþilor componente ale cultelor,
precum ºi a instituþiilor ºi întreprinderilor înfiinþate de ele se extinde legislaþia fiscalã.

Articolul 33. Libertatea manifestãrilor

Acþiunile ºi ceremoniile religioase se desfãºoarã liber.
Autoritãþile publice creeazã condiþii necesare pentru asistenþa religioasã în armatã,
spitale, penitenciare, aziluri ºi orfelinate.

Articolul 43. Învãþãmîntul opþional ºi facultativ

Învãþãmîntul moral-religios în ºcolile de stat de toate gradele este opþional ºi facultativ,
exceptînd cazurile prevãzute în acordurile sau convenþiile de cooperare dintre stat ºi culte.

9.3. Legea audiovizualului

Art. 15. - (5) Accesul organizaþiilor social-politice, culturale, religioase ºi al altor

organizaþii la programele audiovizuale se face respectînd prevederile prezentului articol,
în condiþiile stabilite prin licenþa de emisie.

9.4. Legea cu privire la instituþia publicã naþionalã a audiovizualului Compania

“Teleradio-Moldova”

Articolul 6. Acordarea timpilor de antenã

(2) Reprezentanþilor organizaþiilor religioase înregistrate li se acordã, la solicitare,
timpi de antenã pentru difuzarea de emisiuni despre oficierea serviciilor divine.
(3) Rãspunderea pentru conþinutul emisiunilor difuzate în conformitate cu alin.(2)
ºi (3) revine persoanelor indicate la aceste alineate. Compania este în drept sã refuze
difuzarea emisiunilor al cãror conþinut contravine în mod evident prevederilor legislaþiei.
(4) Compania are dreptul la recuperarea cheltuielilor sale legate de acordarea, în con-
formitate cu alineatele (2) ºi (3), a timpilor de antenã.

134 Ghidul ziaristului

9.5. Legea cu privire la publicitate

Articolul 11. Publicitatea amoralã

(1) Se considerã amoralã publicitatea care:
a) încalcã normele unanim acceptate ale umanismului ºi moralei prin ofense,
comparaþii ºi imagini defãimãtoare privind rasa, naþionalitatea, profesia, categoria socialã,
vîrsta, sexul, limba, convingerile religioase, filozofice, politice ºi de alt gen ale persoanelor
fizice;
(2) Publicitatea amoralã este interzisã.

Articolul 13. Publicitatea la radio ºi televiziune

(6) Publicitatea nu poate fi inseratã în timpul difuzãrii oficierii serviciilor religioase.
Jurnalele televizate, programele de ºtiri, documentarele, emisiunile pe teme religioase ºi
emisiunile pentru copii cu o duratã mai micã de 30 de minute nu pot fi întrerupte de
publicitate. Dacã durata acestora este de 30 de minute sau mai mare, se vor aplica
prevederile alin.(5).

9.6. Codul familiei

Articolul 51. Dreptul copilului la abitaþie ºi educaþie în familie

(1) Se considerã copil persoana care nu a atins vîrsta de 18 ani (majoratul).
(2) Fiecare copil are dreptul sã locuiascã în familie, sã-ºi cunoascã pãrinþii, sã
beneficieze de grija lor, sã coabiteze cu ei, cu excepþia cazurilor cînd aceasta contravine
intereselor copilului.
(3) Copilul are dreptul la educaþie din partea pãrinþilor, la dezvoltarea capacitãþilor
intelectuale, la libertatea gîndirii ºi conºtiinþei, la apãrarea demnitãþii ºi onoarei.

9.7. Legea privind contracararea activitãþii extremiste

Articolul 6. Rãspunderea asociaþiei obºteºti sau religioase ori a unei alte organizaþii
pentru desfãºurarea activitãþii extremiste
(1) În Republica Moldova se interzic înfiinþarea ºi activitatea asociaþiilor obºteºti ºi
religioase, precum ºi a altor organizaþii, ale cãror scopuri sau acþiuni au ca orientare
desfãºurarea activitãþii extremiste.
(2) În cazul în care în activitatea asociaþiei obºteºti sau religioase ori a unei alte
organizaþii, inclusiv în activitatea a cel puþin unei subdiviziuni teritoriale sau a unei alte
subdiviziuni a acesteia, se depisteazã fapte ce denotã extremism, aceasta este
sesizatã/avertizatã în scris asupra inadmisibilitãþii desfãºurãrii unei asemenea activitãþi,
indicîndu-se temeiurile concrete ale sesizãrii/avertizãrii, inclusiv încãlcãrile comise. În
cazul în care este posibilã adoptarea unor mãsuri pentru înlãturarea încãlcãrilor comise,
în sesizare/avertisment se vor indica, de asemenea, termenul de înlãturare a acestora,
care va fi de o lunã de la data sesizãrii/avertizãrii.
(3) Sesizarea/avertizarea asociaþiei obºteºti sau religioase ori a unei alte organizaþii
se face de cãtre Procurorul General sau procurorii subordonaþi acestuia, ori de cãtre Ministerul
Justiþiei sau Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor.
(4) Sesizarea/avertismentul pot fi contestate, în modul stabilit, în instanþa de judecatã.
(5) Dacã sesizarea/avertismentul nu au fost contestate în instanþã, în modul stabilit,
sau nu au fost declarate ilegale de instanþã, precum ºi dacã, în termenul stabilit,
respectiva asociaþie obºteascã sau religioasã ori organizaþie, subdiviziune teritorialã
ori o altã subdiviziune a acesteia nu a înlãturat încãlcãrile comise care au servit drept
temei pentru sesizare/avertizare sau dacã, în curs de 12 luni de la data sesizãrii/
avertizãrii, au fost depistate noi fapte ce denotã existenþa unor indicii de extremism în
activitatea lor, în temeiul cererii Procurorului General sau procurorilor subordonaþi
acestuia, a Ministerului Justiþiei sau a Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor,
instanþa de judecatã pronunþã o hotãrîre privind încetarea sau suspendarea pe un
Drepturile omului 135
termen de pînã la un an a activitãþii respectivelor asociaþii obºteºti sau religioase ori a
unei alte organizaþii.
(6) În cazul în care instanþa de judecatã a pronunþat, în temeiurile prevãzute de prezenta
lege, hotãrîrea privind încetarea sau suspendarea activitãþii asociaþiei obºteºti sau religioase
ori a unei alte organizaþii, activitatea subdiviziunilor teritoriale sau a altor subdiviziuni
ale acesteia, de asemenea, va fi încetatã sau suspendatã.

Articolul 12. Rãspunderea cetãþenilor Republicii Moldova, a cetãþenilor strãini ºi a

apatrizilor pentru desfãºurarea activitãþii extremiste
(3) În cazul în care conducãtorul sau un membru al organului de conducere al
asociaþiei obºteºti sau religioase ori al unei alte organizaþii face în public o declaraþie în
care cheamã la desfãºurarea activitãþii extremiste, fãrã a menþiona cã aceasta este
opinia sa personalã, precum ºi în cazul rãmînerii definitive a sentinþei instanþei de judecatã
în privinþa acestei persoane pentru o infracþiune cu caracter extremist, respectiva
asociaþie obºteascã sau religioasã ori o altã organizaþie este obligatã, în termene cît mai
restrînse, sã-ºi exprime în public dezacordul sãu în legãturã cu afirmaþiile sau cu
acþiunile acestei persoane. Dacã respectiva asociaþie obºteascã sau religioasã ori o
altã organizaþie nu va face o asemenea declaraþie, acest fapt poate fi interpretat ca unul
ce denotã existenþa în activitatea acesteia a indiciilor de extremism.

Articolul 14. Cooperarea internaþionalã în domeniul combaterii extremismului

(1) În Republica Moldova se interzice activitatea asociaþiilor obºteºti, religioase,
altor organizaþii strãine ºi a subdiviziunilor acestora, a cãror activitate este recunoscutã ca
fiind extremistã în conformitate cu actele de drept internaþional ºi cu legislaþia
Republicii Moldova.

9.8. Legea cu privire la arestarea preventivã

Articolul 16. Drepturile preveniþilor

(1) Preveniþii au dreptul:
l) sã îndeplineascã, în mod individual, rituri religioase, sã foloseascã literaturã
religioasã ºi obiecte de cult religios specifice credinþei lor, dacã, în legãturã cu aceasta, nu
se încalcã ordinea stabilitã în locurile de arest preventiv ºi nu sînt lezate drepturile altor
persoane;

9.9. Legea privind asistenþa psihiatricã

Articolul 36. Drepturile ºi obligaþiile pacienþilor din staþionarele de psihiatrie

(2) Pacientul spitalizat în staþionarul de psihiatrie are dreptul:
d) sã sãvîrºeascã rituri religioase, sã respecte canoanele religioase, inclusiv
postul, cu acordul administraþiei sã aibã obiecte de cult ºi literaturã religioasã;

Articolul 38. Obligaþiile administraþiei staþionarului de psihiatrie ºi ale personalului

medical
Administraþia staþionarului de psihiatrie ºi personalul medical sînt obligaþi sã creeze
condiþii de exercitare a drepturilor pacienþilor ºi reprezentanþilor lor legali prevãzute în
prezenta lege, inclusiv:
h) sã stabileascã ºi sã lãmureascã pacienþilor credincioºi regulile pe care trebuie sã
le respecte în timpul oficierii ritualurilor religioase ºi modul de invitare a preotului, sã
asigure posibilitatea de exercitare a dreptului credincioºilor ºi ateilor la libertatea
conºtiinþei;

9.10. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în

Republica Moldova
136 Ghidul ziaristului
 Art.14. - Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor domiciliaþi în Republica Moldova li se
garanteazã libertatea conºtiinþei, opiniei ºi exprimãrii, în conformitate cu legislaþia în vigoare.

9.11. Codul penal

Articolul 185. Atentarea la persoanã ºi la drepturile cetãþenilor sub formã de

propovãduire a credinþelor religioase ºi de îndeplinire a riturilor religioase
Organizarea, conducerea sau participarea activã la un grup a cãrui activitate,
desfãºuratã sub formã de propovãduire a credinþelor religioase ºi de îndeplinire a
riturilor religioase, este însoþitã fie de cauzarea de daune sãnãtãþii cetãþenilor, fie de alte
atentate la persoanã sau la drepturile acesteia, fie de instigarea cetãþenilor la refuzul de
a îndeplini obligaþiile cetãþeneºti
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 700 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 5 ani.

9.12. Codul de procedurã penalã

Articolul 82. Asistentul procedural

(3) Asistentul procedural este obligat:
6) sã nu dea publicitãþii circumstanþele ºi datele ce i-au devenit cunoscute în urma
efectuãrii acþiunii procesuale, inclusiv circumstanþele ce se referã la inviolabilitatea
vieþii private, de familie, precum ºi cele care constituie secret de stat, de serviciu,
comercial sau un alt secret ocrotit de lege.

Articolul 83. Grefierul

(2) Grefierul este obligat:
6) sã nu divulge datele ºedinþei de judecatã închise.

Articolul 85. Interpretul, traducãtorul

(4) Interpretul, traducãtorul este obligat:
9) sã nu divulge circumstanþele ºi datele care i-au devenit cunoscute în urma
efectuãrii acþiunii procesuale, inclusiv circumstanþele ce se referã la inviolabilitatea
vieþii private, de familie, precum ºi cele care constituie secret de stat, de serviciu,
comercial sau alt secret ocrotit de lege.

Articolul 87. Specialistul

(5) Specialistul este obligat:
10) sã nu divulge circumstanþele ºi datele care i-au devenit cunoscute în urma
efectuãrii acþiunii procesuale, inclusiv circumstanþele ce se referã la inviolabilitatea
vieþii private, de familie, precum ºi cele care constituie secret de stat, de serviciu,
comercial sau alt secret ocrotit de lege.

Articolul 88. Expertul

(3) Expertul este obligat:
9) sã nu divulge circumstanþele ºi datele ce i-au devenit cunoscute în urma efectuãrii
expertizei sau în urma participãrii la ºedinþa de judecatã închisã, inclusiv circumstanþele
ce se referã la inviolabilitatea vieþii private, de familie, precum cele care constituie secret
de stat, de serviciu, comercial sau alt secret ocrotit de lege.

9.13. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 17. Libertatea conºtiinþei

(1) Condamnatului îi este garantatã libertatea conºtiinþei. El are dreptul de a profesa
orice religie ori de a nu profesa nici una.
(2) La rugãmintea celui care executã pedeapsã privativã de libertate poate fi invitat
Drepturile omului 137
preotul. În locurile de executare a pedepsei arestului ºi a pedepsei privative de libertate
este autorizatã oficierea riturilor religioase, uzul obiectelor de cult ºi literaturii religioase.
(3) Oficierea riturilor religioase este benevolã. Ea nu trebuie sã contravinã ordinii
interioare ºi nici sã lezeze drepturile altora care executã pedeapsã.

9.14. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 200. Încãlcarea legislaþiei cu privire la culte

Constrîngerea de a practica sau de a nu practica exerciþiul religios al unui sau altui
cult, de a contribui sau nu la cheltuielile vreunui cult -
atrage aplicarea unei amenzi de pînã la zece salarii minime. Intoleranþa confesionalã,
manifestatã prin acte care stînjenesc liberul exerciþiu al unui cult recunoscut de stat, -
atrage aplicarea unei amenzi de la cinci la cincisprezece salarii minime.
Exercitarea, în numele unui cult înregistrat sau neînregistrat, fie în nume propriu, a
unor practici ºi ritualuri, care contravin legislaþiei în vigoare -
atrage aplicarea unei amenzi de la zece la douãzeci de salarii minime.
Divulgarea tainei mãrturisirii de cãtre un slujitor al cultelor -
atrage aplicarea unei amenzi de la zece la douãzeci ºi cinci de salarii minime.
Organizarea de partide politice dupã criteriul confesional -
atrage aplicarea unei amenzi de la cincisprezece la douãzeci ºi cinci salarii minime.
Angajarea cetãþenilor strãini pentru activitãþi religioase, precum ºi exercitarea unor
activitãþi ºi ritualuri religioase de cãtre cetãþeni strãini fãrã acordul autoritãþilor publice, -
atrage aplicarea unei amenzi de pînã la zece salarii minime cu expulzarea din þarã
a acestor cetãþeni strãini.
Încãlcarea dreptului exclusiv al cultelor la tipãrituri ºi obiecte de cult -
atrage aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la douãzeci ºi cinci la treizeci
de salarii minime, iar persoanelor cu funcþii de rãspundere de la o sutã la o sutã cincizeci
de salarii minime.
Aceleaºi acþiuni sãvîrºite de o persoanã supusã unei sancþiuni administrative pentru
una din contravenþiile prevãzute de alineatele întîi, doi, trei, patru, cinci, ºase sau ºapte ale
prezentului articol -
atrag aplicarea unei amenzi cetãþenilor de la patruzeci la cincizeci de salarii
minime, iar persoanelor cu funcþii de rãspundere de la douã sute la trei sute de salarii
minime sau arest administrativ pe un termen de pînã la treizeci de zile.

9.15. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 18
Orice persoanã are dreptul la libertatea gîndirii, a conºtiinþei ºi a religiei; acest drept
implicã libertatea de a-ºi schimba religia sau convingerile precum ºi libertatea de a-ºi
manifesta religia sau convingerile sale, individual sau în colectiv, atît în public cît ºi privat,
prin învãþãmînt, practici, cult ºi îndeplinirea de rituri.

9.16. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 18
1. Orice persoanã are drept la libertatea gîndirii, conºtiinþei ºi religiei; acest drept
implicã libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa,
precum ºi libertatea de a-ºi manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun,
atît în public cît ºi în particular prin cult ºi îndeplinirea riturilor, prin practici ºi prin învãþãmînt.
2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrîngeri putînd aduce atingere libertãþii sale de a
avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.
3. Libertatea manifestãrii religiei sau convingerilor nu poate fi supusã decît restricþiilor
prevãzute de lege ºi necesare pentru ocrotirea securitãþii, ordinii ºi sãnãtãþii publice sau
138 Ghidul ziaristului
a moralei sau a libertãþilor ºi drepturilor fundamentale ale altora.
4. Statele pãrþi la prezentul Pact se angajeazã sã respecte libertatea pãrinþilor ºi,
atunci cînd este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educaþia religioasã ºi moralã a copiilor
lor, in conformitate cu propriile lor convingeri.

Articolul 27
În statele în care existã minoritãþi etnice, religioase sau lingvistice, persoanele
aparþinînd acestor minoritãþi nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, în comun cu ceilalþi membri
ai grupului lor, viaþa lor culturalã, de a profesa ºi practica propria lor religie sau de a folosi
propria lor limbã.

9.17. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 14
1. Statele pãrþi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gîndire, de conºtiinþã ºi
religie.
2. Statele pãrþi vor respecta dreptul ºi obligaþia pãrinþilor sau, dupã caz, ale
reprezentanþilor legali ai copilului de a-l orienta pe acesta în exercitarea dreptului sus-
menþionat de o manierã care sã corespundã dezvoltãrii capacitãþilor sale.
3. Libertatea de a-ºi manifesta religia sa sau convingerile sale nu poate fi supusã decît
restricþiilor care sunt prevãzute de lege ºi care sunt necesare pentru protecþia securitãþii
publice, a ordinii publice, a sãnãtãþii ºi moralei publice sau libertãþilor ºi drepturilor
fundamentale ale altora.

9.18. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale

Articolul 9. Libertatea de gãndire, de conºtiinþã ºi de religie

1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de gîndire, de conºtiinþã ºi de religie;
acest drept include libertatea de a-ºi schimba religia sau convingerea, precum ºi libertatea
de a-ºi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau
în particular, prin cult, învãþãmînt, practici ºi îndeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-ºi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor
restrîngeri decît acelea care, prevãzute de lege, constituie mãsuri necesare, într-o societate
democraticã, pentru siguranþa publicã, protecþia ordinii, a sãnãtãþii sau a moralei publice
ori pentru protejarea drepturilor ºi libertãþilor altora.

9.19. Actul final al Conferinþei pentru securitate ºi cooperare în Europa

Statele participante vor respecta drepturile omului ºi libertãþile fundamentale, inclusiv

libertatea de gîndire, conºtiinþã, religie sau de convingere pentru toþi, fãrã deosebire de
rasã, sex, limbã sau religie.
Ele vor promova ºi încuraja exercitarea efectivã a drepturilor ºi libertãþilor civile,
politice, economice, sociale, culturale ºi altele care decurg toate din demnitatea inerentã
persoanei umane ºi sunt esenþiale pentru libera ºi deplina sa dezvoltare.
În acest cadru, statele participante vor recunoaºte ºi respecta libertatea individului
de a profesa ºi practica, singur sau în comun, religia sau convingerea acþionînd dupã
imperativele propriei sale conºtiinþe.

9.20. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor

participante la C.S.C.E.

Probleme referitoare la securitatea in Europa

Principii

Drepturile omului 139

 16. Pentru a asigura libertatea persoanei de a profesa ºi practica religia sau convingerea
sa, statele participante, între altele:
16.1 - vor lua mãsuri efective pentru a preveni ºi elimina discriminarea împotriva
persoanelor sau comunitãþilor pe motiv de religie sau convingere, în recunoaºterea,
exercitarea ºi beneficiul drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale în toate domeniile
vieþii civile, politice, economice, sociale ºi culturale ºi pentru a asigura egalitatea efectivã
între credincioºi ºi necredincioºi;
16.2 - vor cultiva un climat de toleranþã ºi respect între credincioºii aparþinînd
diferitelor comunitãþi ca ºi între credincioºi ºi necredincioºi;
16.3 - vor acorda, la cererea acestora, comunitãþilor de credincioºi care practicã sau
care se pregãtesc sã practice credinþa lor în cadrul constituþional al statelor lor, recunoaºterea
statutului prevãzut pentru ele în þãrile respective;
16.4 - vor respecta dreptul acestor comunitãþi religioase:
- de a stabili ºi menþine lãcaºuri de rugãciune sau de adunare liber accesibile;
- de a se organiza ele însele în conformitate cu structura lor ierarhicã ºi instituþionalã;
- de a selecta, numi ºi înlocui personalul lor, în conformitate cu cerinþele ºi normele lor
respective, ca ºi cu orice aranjament acceptat liber între ele ºi statul lor;
- de a solicita ºi primi contribuþii voluntare financiare ºi de altã naturã;
16.5 - se vor angaja în consultãri cu cultele, instituþiile ºi organizaþiile religioase
pentru a obþine o mai bunã înþelegere a cerinþelor libertãþii religioase;
16.6 - vor respecta dreptul fiecãruia de a da ºi de a primi educaþie religioasã în limba
aleasã de el, individual sau în asociere cu alþii;
16.7 - vor respecta, în acest context, între altele, libertatea pãrinþilor de a asigura
educaþia religioasã ºi moralã a copiilor lor, în conformitate cu convingerile lor proprii;
16.8 - vor permite pregãtirea personalului religios în instituþii corespunzãtoare;
16.9 - vor respecta dreptul credincioºilor individuali ºi al comunitãþilor de credincioºi
de a dobîndi, de a poseda ºi de a folosi cãrþi sfinte, publicaþii religioase în limba aleasã de
ele ºi alte articole ºi materiale legate de practicarea religiei sau credinþei;
16.10 - vor permite cultelor, instituþiilor ºi organizaþiilor religioase sã producã, sã
importe ºi sã difuzeze publicaþii ºi materiale religioase;
16.11 - vor examina favorabil interesul comunitãþilor religioase de a participa la dialogul
public, între altele, prin mijloacele de informare în masã.
17. Statele participante recunosc cã exercitarea drepturilor menþionate mai sus
referitoare la libertatea de religie sau credinþã poate fi supusã numai acelor limitãri prevãzute
de lege ºi care sunt conforme cu obligaþiile care le revin potrivit dreptului internaþional ºi
cu angajamentele lor internaþionale. Ele vor asigura, în legislaþia ºi reglementãrile lor ºi în
aplicarea acestora, exercitarea deplinã ºi efectivã a libertãþii de gîndire, conºtiinþã, religie
sau de convingere.

9.21. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru

dimensiunea umanã a C.S.C.E.

(9) Statele participante reafirma ca:

(9.4.) - Orice persoanã are dreptul la libertatea de gîndire, conºtiinþã ºi religie. Acest
drept cuprinde libertatea de separare de o anumitã religie sau convingere, precum ºi de a
practica religia sau convingerile în mod individual sau colectiv, în public sau în
particular, prin intermediul unui cult religios, al învãþãmîntului, prin practicarea ºi respectarea
obiceiurilor. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi îngrãditã decît în limite prevãzute de
lege ºi conforme cu normele internaþionale general admise;

140 Ghidul ziaristului

10. LIBERTATEA OPINIEI ªI A EXPRIMÃRII

10.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 32 Libertatea opiniei ºi a exprimãrii

(1) Oricãrui cetãþean îi este garantatã libertatea gîndirii, a opiniei,
precum ºi libertatea exprimãrii în public prin cuvînt, imagine sau prin alt
mijloc posibil.
(2) Libertatea exprimãrii nu poate prejudicia onoarea, demnitatea
sau dreptul altei persoane la viziune proprie.
(3) Sînt interzise ºi pedepsite prin lege contestarea ºi defãimarea
statului ºi a poporului, îndemnul la rãzboi de agresiune, la urã naþionalã,
rasialã sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial,
la violenþã publicã, precum ºi alte manifestãri ce atenteazã la regimul
constituþional.

10.2. Legea presei

Articolul 1. Libertatea presei

(1) În Republica Moldova libertatea presei constituie un drept fundamental, consfinþit
de Constituþie. Statul garanteazã tuturor persoanelor dreptul la exprimarea liberã a
opiniilor ºi ideilor, la informare veridicã asupra evenimentelor din viaþa internã ºi cea
internaþionalã prin intermediul publicaþiilor periodice ºi al agenþiilor de presã, care îºi
desfãºoarã activitatea în condiþiile pluralismului politic, precum ºi respectarea legislaþiei cu
privire la drepturile de autor.
(2) Cenzura de orice fel asupra publicaþiilor periodice ºi agenþiilor de presã, imixtiunea
în activitatea lor de pregãtire ºi de difuzare a informaþiei sînt interzise.

Articolul 4. Libertatea de exprimare ºi limitãri de publicitate

Publicaþiile periodice ºi agenþiile de presã publicã, potrivit aprecierilor proprii, orice
fel de materiale ºi informaþii, þinînd cont de faptul cã exerciþiul acestor libertãþi ce comportã
datorii ºi responsabilitãþi este supus unor formalitãþi, condiþii, restrîngeri ºi unor sancþiuni
prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru
securitatea naþionalã, integritatea teritorialã sau siguranþa publicã, apãrarea ordinii ºi
prevenirea crimei, ocrotirea sãnãtãþii, protecþia moralei, protecþia reputaþiei sau apãrarea
drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea unor informaþii confidenþiale sau
pentru a garanta autoritatea ºi imparþialitatea puterii judiciare.

Articolul 5. Dreptul de a fonda publicaþii periodice ºi agenþii de presã

(1) Dreptul de a fonda publicaþii periodice ºi agenþii de presã, indiferent de forma lor
organizatorico-juridicã, îl are orice persoanã juridicã a Republicii Moldova ºi persoanã
fizicã cetãþean al Republicii Moldova care a împlinit vîrsta de 18 ani ºi locuieºte pe teritoriul
ei.
(3) Persoanele fizice ºi juridice strãine au dreptul sã participe la fondarea publicaþiilor
periodice ºi agenþiilor de presã numai în calitate de cofondatori ºi sã deþinã cel mult
49% din capitalul statutar.

Articolul 6. Înregistrarea publicaþiilor periodice ºi a agenþiilor de presã

(3) Publicaþiile periodice ºi agenþiile de presã îºi desfãºoarã activitatea din data
înregistrãrii. Activitatea publicaþiilor periodice ºi a agenþiilor de presã neînregistrate se
considerã ilegalã ºi atrage rãspunderea prevãzutã de legislaþie.

Drepturile omului 141

 Articolul 7. Încetarea activitãþii
(1) Publicaþiile periodice ºi agenþiile de presã îºi înceteazã activitatea numai în baza
hotãrîrii fondatorului (cofondatorilor) sau a instanþei de judecatã.
(4) Hotãrîrea instanþei de judecatã privind încetarea activitãþii publicaþiei periodice
sau a agenþiei de presã se ia în cazul încãlcãrii sistematice a prezentei legi.
(5) Hotãrîrea cu privire la sistarea activitãþii publicaþiei periodice sau a agenþiei de
presã se ia într-un termen de cel mult 3 luni de la data apariþiei temeiurilor prevãzute de
prezentul articol. Ea poate fi atacatã în termen de 10 zile, în ordine de apel în instanþa de
judecatã ierarhic superioarã.
Articolul 18. Nedivulgarea sursei de informaþie
Publicaþiile periodice ºi agenþiile de presã nu sînt în drept sã divulge sursa de
informaþie sau pseudonimul autorului, fãrã consimþãmîntul lor. Sursa de informaþie sau
pseudonimul autorului pot fi divulgate doar în cazul în care materialul difuzat întruneºte
elementele constitutive ale infracþiunii ºi doar la decizia instanþei de judecatã.

Articolul 20. Drepturile ºi obligaþiile jurnalistului

(1) În scopul exercitãrii atribuþiilor profesionale, jurnalistul are dreptul:
a) sã obþinã ºi sã difuzeze informaþii;
b) sã fie primit în audienþã de persoane oficiale;
c) sã facã imprimãri audiovizuale, sã filmeze ºi sã fotografieze;
d) sã asiste la ºedinþele publice ale instanþelor de judecatã de orice nivel;
e) sã aibã acces în zonele calamitãþilor naturale, sã asiste la mitinguri, demonstraþii
ºi la alte manifestaþii publice;
f) sã se adreseze oricãrei instituþii pentru a verifica faptele ºi circumstanþele vizate în
anumite materiale;
g) sã renunþe la pregãtirea ºi semnarea unui material, dacã acesta vine în contradicþie
cu convingerile sale;
h) sã-ºi retragã semnãtura de sub un material al cãrui conþinut, dupã pãrerea sa, a fost
denaturat în procesul redactãrii;
i) sã cearã pãstrarea secretului paternitãþii (de autor);
j) sã beneficieze de facilitãþi ºi proprietãþi la transport ºi telecomunicaþii, la cazare în
hoteluri pe teritoriul republicii.
(2) Confiscarea notiþelor jurnalistului este interzisã. Mijloacele lui tehnice pot fi ridicate
numai în cazul în care servesc drept probã într-o cauzã penalã.
(3) Statul garanteazã apãrarea onoarei ºi demnitãþii jurnalistului, îi ocroteºte sãnãtatea,
viaþa ºi bunurile.
(4) Obligaþiile jurnalistului decurg din legislaþia în vigoare, din prezenta lege ºi din eticã
profesionalã.

Articolul 21. Acreditarea jurnaliºtilor

(1) Jurnaliºtii strãini sînt acreditaþi în Republica Moldova de Ministerul Afacerilor
Externe în baza cererilor prezentate de cãtre publicaþiile periodice, agenþiile de presã ºi
de alte organizaþii interesate, conform regulamentului aprobat de Guvern. Refuzul de
acreditare a jurnaliºtilor strãini poate fi atacat în instanþa de judecatã.
(2) Publicaþiile periodice ºi agenþiile de presã pot acredita în modul stabilit jurnaliºti
pe lîngã autoritãþile publice, precum ºi la manifestaþii artistice ºi sportive.
(3) Organele ºi organizaþiile pe lîngã care sînt acreditaþi jurnaliºti îi informeazã în
prealabil pe aceºtia despre mãsurile ce urmeazã a fi întreprinse, la oferã posibilitatea de
a lua cunoºtinþã de documentele necesare.

Articolul 26. Rãspunderea persoanelor oficiale

Persoanele oficiale ale autoritãþilor politice sînt pasibile de pedeapsã în cazul în
care:
a) au zãdãrnicit activitatea profesionalã legitimã a jurnalistului prin refuzul neîntemeiat
de acreditare sau prin retragerea nejustificatã a acreditãrii, ori în alt mod;

142 Ghidul ziaristului

 b) au exercitat asupra jurnalistului mãsuri de constrîngere în scopul difuzãrii sau
nedifuzãrii informaþiei;
c) au divulgat sursa de informaþie sau pseudonimul autorului fãrã consimþãmîntul
acestora.

Articolul 27. Exonerarea

Fondatorii, redactorii, jurnaliºtii nu sînt responsabili pentru difuzarea informaþiei,
dacã aceasta:
a) este cuprinsã în documentele ºi comunicatele oficiale ale autoritãþilor publice;
b) reproduce textual discursurile publice sau rezumatul lor adecvat.

10.3. Legea audiovizualului

Art. 2. - (1) În Republica Moldova dreptul la libera exprimare a ideilor ºi a opiniilor,

la libera comunicare a informaþiilor prin intermediul mijloacelor de televiziune ºi
radiodifuziune, precum ºi dreptul la informaþie completã, veridicã ºi operativã sînt garantate
prin lege, în spiritul drepturilor ºi libertãþilor constituþionale.
(2) Pluralismul de opinii ºi dreptul de autor sînt garantate de stat
(3) Instituþiile audiovizualului nu sînt supuse cenzurii.
Art. 3. - Libertatea de exprimare audiovizualã presupune respectarea strictã a Constituþiei
ºi nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaþa particularã a persoanei ºi nici dreptul la
propria imagine.
Art. 13. - (1) Instituþiile publice ale audiovizualului difuzeazã operativ ºi în mod gratuit
comunicãrile de interes public primite de la Parlament, de la Preºedinþia Republicii Moldova
ºi de la Guvern. Modul de difuzare a altor informaþii oficiale se stabileºte de comun acord
cu Consiliul Coordonator al Audiovizualului.
(2) Instituþiile audiovizualului, publice sau private, sînt obligate sã difuzeze în termenele
stabilite informaþia ce vizeazã starea de urgenþã ºi calamitãþile naturale.
(3) Instituþiile audiovizualului, publice sau private, transleazã cel puþin 65% din
volumul emisiunilor ºi programelor audiovizuale în limba de stat. Aceastã prevedere nu se
extinde asupra emisiunilor ºi programelor de televiziune transmise prin satelit ºi distribuite
prin cablu, precum ºi ale posturilor strãine ºi posturilor care difuzeazã în raza teritoriilor
populate compact de minoritãþi etnice.
(4) Cel puþin 50% din volumul programelor instituþiilor publice ale audiovizualului va
constitui producþia creatã în Republica Moldova.
Art. 28. - (1) Instituþia audiovizualului este obligatã:
d) sã nu divulge numele autorului care a recurs la pseudonim sau sursa de informaþie
care a solicitat anonimatul;
e) sã nu difuzeze materiale cu caracter pornografic ºi de propagare a cultului violenþei.
Art. 29. - Lucrãtorul de creaþie al instituþiei audiovizualului, care îndeplineºte
însãrcinarea ei, are dreptul:
a) sã selecteze ºi sã obþinã fãrã obstacole informaþia necesarã pentru pregãtirea
emisiunilor;
b) sã efectueze înregistrãri audio, video etc. ºi imagini fotografice;
c) sã aibã acces în localurile autoritãþilor publice, întreprinderilor, instituþiilor,
organizaþiilor ºi sã fie primit în audienþã de persoane oficiale;
d) la prezentarea legitimaþiei, sã se afle în zonele calamitãþilor ºi catastrofelor, în
locurile avariilor, la mitinguri, adunãri, demonstraþii ºi alte manifestaþii publice, pe teritorii
în care s-a declarat starea de urgenþã;
e) sã aibã acces la documente ºi materiale;
f) sã nu îndeplineascã însãrcinarea instituþiei audiovizualului, dacã ea contravine
legislaþiei;
g) sã cearã pãstrarea secretului paternitãþii (de autor);
h) sã aibã recurs la instanþele de judecatã de orice nivel.
Art. 30. - (1) Lucrãtorul de creaþie:
Drepturile omului 143
 a) nu va permite încãlcarea prevederilor art. 3;
b) va respecta cerinþele ce decurg din prezenta lege, din statutul instituþiei audiovizualului
ºi din contractul de muncã încheiat de el cu aceasta.
(2) Obligaþiile prevãzute la alin. (1) se extind ºi asupra lucrãtorilor netitulari ai
instituþiilor audiovizualului.
Art. 37. - (1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului stabileºte norme obligatorii referi-
toare la aplicarea prezentei legi în activitatea instituþiilor audiovizualului.
(2) Consiliul Coordonator al Audiovizualului, de comun acord cu Comisia Electoralã
Centralã, stabileºte la instituþiile publice ale audiovizualului timpul de antenã ºi condiþiile
de prezentare a emisiunilor destinate campaniilor electorale.
(3) Dezbaterile privind atribuirea licenþelor de emisie sînt publice iar deciziile adoptate
ºi motivarea acestora se dau publicitãþii.
(4) Consiliul Coordonator al Audiovizualului asigurã publicitatea frecvenþelor disponibile
pentru transmisiunile de radio ºi de televiziune, destinate publicului.
(5) Consiliul Coordonator al Audiovizualului garanteazã, prin condiþiile ºi criteriile
de acordare a frecvenþelor ºi canalelor de emisie, anumite prioritãþi pentru producãtorii ºi
difuzorii creaþiilor audiovizuale autohtone cu preponderenþã în limba de stat.
(6) În cazul în care mai mulþi agenþi din domeniul audiovizualului solicitã licenþã de
emisie, de dreptul preferenþial de primire a ei se bucurã fostul titular de licenþã în funcþie de
volumul investiþiilor alocate de acesta în dezvoltarea audiovizualului naþional în perioada
precedentã de activitate.
(7) În cazul în care mai mulþi solicitanþi au ºanse egale de a obþine licenþã de emisie,
Consiliul Coordonator al Audiovizualului este în drept sã decidã partajarea frecvenþelor
(canalelor), eliberînd licenþã de emisie pentru fiecare solicitant.
(8) Consiliul Coordonator al Audiovizualului presteazã instituþiilor audiovizualului din
Republica Moldova ºi de peste hotare, precum ºi agenþilor dintr-un alt domeniu de
activitate, servicii ºi acordã consultanþã contra platã. Cuantumul plãþii se stabileºte pe
bazã de înþelegere între pãrþi. Plata pentru prestarea de servicii ºi acordarea de consultanþã,
precum ºi pentru înregistrarea instituþiilor audiovizualului, se transferã pe contul de
decontare al Consiliului Coordonator al Audiovizualului.
Art. 40. - (1) Rãspunderea pentru conþinutul informaþiei transmise prin mijloacele de
comunicare audiovizualã care a cauzat daune materiale sau morale, revine, dupã caz,
în conformitate cu legislaþia, realizatorului, autorului sau titularului licenþei de emisie.
(2) Persoana care se considerã lezatã într-un drept sau într-un interes legitim, moral sau
material, printr-o comunicaþie audiovizualã are dreptul sã cearã, conform legislaþiei, despãgubirile
respective, rectificarea corespunzãtoare sau sã se foloseascã de dreptul la replicã.
(3) Rectificarea ºi replica vor fi difuzate în aceleaºi condiþii în care dreptul sau interesul
i-au fost lezate ºi nu vor fi comentate.
(4) Rãspunderea pentru difuzarea rectificãrii sau pentru asigurarea dreptului la replicã
revine instituþiei audiovizualului prin care s-a produs prejudiciul.

10.4. Legea cu privire la instituþia publicã naþionalã a audiovizualului Compania

“Teleradio-Moldova”

Articolul 4. Drepturile ºi obligaþiile companiei

(1) Compania are dreptul:
b) sã efectueze filmãri, înregistrãri, transmisiuni în direct despre activitatea autoritãþilor
publice, despre manifestãrile publice ºi despre acþiuni cultural-artistice ºi sportive;
e) sã înfiinþeze studiouri teritoriale de televiziune ºi radio, precum ºi reþele proprii
de corespondenþi în Republica Moldova în conformitate cu legislaþia, iar în strãinãtate ºi
în conformitate cu legislaþia statului respectiv, dacã acordurile internaþionale la care
Republica Moldova este parte nu prevãd altfel;
f) sã înfiinþeze o agenþie de publicitate, grupuri ºi colective de creaþie specializate, un
centru de pregãtire a specialiºtilor în domeniul teleradiojurnalisticii, managementului ºi
marketingului din sfera mijloacelor electronice de informare în masã ºi a cinematografiei;
144 Ghidul ziaristului
 (2) Compania este obligatã:
a) sã asigure cetãþenilor dreptul la informaþie prin prezentarea obiectivã ºi imparþialã
a vieþii social-politice, interne ºi internaþionale, prin exprimarea liberã a ideilor ºi opiniilor
ºi prin circulaþia liberã a informaþiei;
b) sã promoveze valorile autentice ale culturii naþionale, inclusiv ale culturii minoritãþilor
naþionale ce locuiesc pe teritoriul republicii, precum ºi ale culturii universale;
c) sã difuzeze operativ comunicãrile privind calamitãþile de orice naturã sau periclitarea
securitãþii naþionale;
d) sã asigure pãstrarea înregistrãrilor audio ºi video ºi a documentelor care
prezintã valoare istoricã;
e) sã foloseascã judicios bunurile din patrimoniul public, transmise cu drept de folosinþã.

Articolul 5. Emisiunile companiei

(2) Compania va asigura o largã diversitate de emisiuni care sã rãspundã intereselor
diferitelor grupuri sociale, naþionale, religioase, politice etc.
(3) În cadrul difuzãrii unor emisiuni informaþionale, documentare ºi a unor reviste ale
evenimentelor curente, compania va asigura respectarea principiilor imparþialitãþii ºi
obiectivitãþii.
(4) Emisiunile companiei trebuie:
a) sã corespundã standardelor profesionale de calitate;
b) sã serveascã interesele societãþii;
c) sã contribuie activ la formarea unei opinii publice libere;
d) sã reflecte cultura naþionalã în întreaga ei diversitate ºi bogãþie ºi sã contribuie la
dezvoltarea ei;
e) sã cultive respectul faþã de alte opinii ºi convingeri.
(5) Informaþiile cuprinse în emisiunile companiei nu trebuie:
a) sã propage violenþa ºi intoleranþa rasialã, naþionalã, de clasã sau religioasã, nesu-
punerea civicã;
b) sã prejudicieze securitatea statului, onoarea, demnitatea ºi viaþa particularã a
cetãþenilor;
c) sã conþinã idei, opinii ºi manifestãri ce contravin normelor moralei;
d) sã aibã un caracter indecent, inclusiv pornografic.
(6) Emisiunile al cãror conþinut ar putea prejudicia dezvoltarea moralã a copiilor pot fi
difuzate între orele 23.00 ºi 6.00.
(7) Emisiunile de actualitãþi vor avea un caracter imparþial, independent ºi veridic.
Comentariile trebuie sã fie separate de ºtiri.

Articolul 7. Dreptul la replicã

(1) Conducerea companiei acordã dreptul la replicã, conform legislaþiei, oricãrei
persoane fizice sau juridice dacã într-o emisiune difuzatã de companie despre aceastã
persoanã s-au fãcut afirmaþii care nu corespund realitãþii ºi care induc în eroare opinia
publicã, lezîndu-i-se onoarea, demnitatea ºi reputaþia personalã sau profesionalã.
Timpul pentru replicã se acordã în acelaºi program sau ciclu de emisiuni, în termen de 2
sãptãmîni de la data solicitãrii, dar cel mult dupã 2 luni de la data difuzãrii emisiunii.
(2) Dreptul la replicã nu se acordã dacã:
a) persoana interesatã solicitã neîntemeiat acordarea acestui drept;
b) replica prezentatã are un caracter indecent sau poate implica rãspundere penalã;
c) în calitate de temei pentru acordarea dreptului la replicã se invocã un material
documentar care este un fragment al unei înregistrãri video sau audio de la o ºedinþã a
organului legislativ sau a instanþei de judecatã;
d) solicitarea a fost înaintatã dupã expirarea a 2 luni de la data difuzãrii emisiunii.
(3) Acordarea timpului de antenã pentru realizarea dreptului la replicã poate fi
înlocuitã, cu acordul solicitantului, prin rectificarea, de cãtre companie sau de cãtre
prezentatorul emisiunii, a erorii comise.

Drepturile omului 145

 Articolul 20. Supravegherea ºi controlul asupra activitãþii companiei
(1) Supravegherea activitãþii companiei este exercitatã de Consiliul de observatori.
(2) În cazul în care organul competent al companiei nu-ºi exercitã în modul cuvenit
funcþiile de supraveghere, Parlamentul, prin intermediul unei comisii parlamentare
speciale, în care este asiguratã reprezentarea proporþionalã a fracþiunilor parlamentare,
este în drept sã solicite oricãrui organ al companiei informaþii scrise despre acþiunile
sau inacþiunile prin care, în opinia Parlamentului, se încalcã prezenta lege.
(3) La toate întrebãrile adresate, organul sesizat al companiei este obligat sã rãspundã
în termen de 30 de zile de la data solicitãrii lor scrise de cãtre Parlament.
(4) Parlamentul, de comun acord cu Consiliul Coordonator al Audiovizualului,
poate da dispoziþii companiei privind luarea de mãsuri în vederea eliminãrii încãlcãrilor
constatate.
(5) Compania are dreptul sã conteste, conform legislaþiei, în instanþa de judecatã,
legalitatea dispoziþiilor prevãzute la alin.(4).
(7) Orice mãsurã luatã în vederea executãrii prevederilor prezentului articol nu
trebuie sã încalce dreptul companiei la libertatea informaþiei ºi libertatea exprimãrii.

10.5. Legea telecomunicaþiilor

Art.10. - (1) Agenþia, în limitele competenþei sale, este în drept:

a) sa elaboreze ºi sã aprobe reglementãri în conformitate cu legislaþia ºi strategia
de dezvoltare a telecomunicaþiilor ºi informaticii, aprobatã de minister;
b) sã exercite controlul asupra activitãþii participanþilor la piaþa de telecomunicaþii ºi
informaticã ºi a modului de satisfacere a cerinþelor utilizatorilor;
d) sã elibereze, sã suspende, sã retragã, parþial sau total, licenþa în conformitate cu
legislaþia, sã modifice condiþiile licenþei ºi sã efectueze controlul respectãrii lor;
e) sã aprobe, consultînd Guvernul, tarifele pentru serviciile de telecomunicaþii ºi
informaticã publice ºi sã controleze dacã titularul de licenþã le aplicã corect;
f) sã aibã acces la documentele legate de activitãþile din domeniul telecomunicaþiilor
ºi informaticii, practicate conform licenþei, inclusiv la cele cu informaþii de serviciu;
g) sã obþinã de la titularii de licenþe ºi de la întreprinderile care practicã notificãri în
domeniul telecomunicaþiilor ºi informaticii informaþiile necesare, inclusiv date statistice,
informaþii, copii, extrase din documentele menþionate la lit.f), asigurînd, dupã caz,
confidenþialitatea lor;
h) sã cearã titularilor de licenþe executarea hotãrîrilor ºi deciziilor sale;
i) sã aplice sancþiuni, inclusiv amenzi, în modul stabilit de legislaþie;
j) sã acþioneze în justiþie pentru soluþionarea litigiilor;
k) sã efectueze controlul calitãþii serviciilor de telecomunicaþii ºi informaticã, core-
spunderii lor condiþiilor licenþei, controlul respectãrii condiþiilor licenþei, prevederilor
actelor legislative, altor acte normative ºi reglementãrilor privind activitatea din domeniul
telecomunicaþiilor ºi informaticii, cu excepþia celor indicate la art.39;
Art.10/1 - (1) În scopul efectuãrii controlului, colaboratorii agenþiei, în baza mandatului
acordat de directorul agenþiei, au acces liber în încãperile ºi pe teritoriul titularilor de licenþe,
precum ºi la documentaþia ºi informaþia acestora, ºi sînt în drept sã întreprindã mãsuri de
conservare a documentaþiei ºi informaþiei, în modul ºi în condiþiile stabilite de lege.
Art.13. - (1) În scopul protecþiei utilizatorilor, agenþia: a) elaboreazã regulamente
privind apãrarea intereselor utilizatorilor;
b) examineazã sesizãrile utilizatorilor;
c) colaboreazã cu organizaþiile care reprezintã interesele utilizatorilor;
d) asigurã organizaþiile care apãrã interesele utilizatorilor, precum ºi utilizatorii, cu
informaþia necesarã referitoare la activitatea titularilor de licenþe, excepþie fãcînd
cazurile cînd aceastã informaþie este confidenþialã;
e) decide asupra litigiilor ce apar între utilizatori ºi titularii de licenþe.
(2) Utilizatorii sînt în drept sã solicite concursul agenþiei în vederea soluþionãrii
oricãror probleme ce þin de competenþa acesteia. Agenþia examineazã sesizãrile menþionate
146 Ghidul ziaristului
ºi le soluþioneazã în limitele competenþei sale.
Art.14. - (2) În cazul în care litigiile dintre titularul de licenþã ºi utilizator sau un alt
titular de licenþã, în problemele ce þin de competenþa agenþiei, nu pot fi soluþionate de
cãtre aceºtia de sine stãtãtor, ele sînt examinate de agenþie, care adoptã decizii în limitele
competenþei sale.
(3) Agenþia, în termen de 3 zile din data adoptãrii deciziei sale asupra litigiului, o
remite titularului de licenþã spre executare. Titularul de licenþã poate ataca decizia în
instanþa judecãtoreascã competentã. Intentarea acþiunii nu suspendã executarea deciziei
agenþiei pe perioada examinãrii ei în instanþa de judecatã, cu excepþia cazurilor cînd instanþa
decide altfel.
(4) Deciziile ºi reglementãrile agenþiei, ce contravin legislaþiei în vigoare la momentul
adoptãrii deciziei sau reglementãrii în cauzã, pot fi atacate în instanþa de contencios
administrativ.
Art. 20. - Operatorii de telecomunicaþii sînt obligaþi sã asigure:
a) accesul necondiþionat al tuturor utilizatorilor la serviciile de telecomunicaþii respective,
dacã aceºtia se aflã în zona de activitate corespunzãtoare ºi operatorul dispune de
echipamente autorizate de cãtre minister;
b) calitatea serviciilor prestate;
c) conexiunea cu alte reþele de telecomunicaþii conform condiþiilor specificate în licenþã;
d) securitatea utilizatorilor ºi a personalului care exploateazã reþelele de telecomunicaþii
respective.
Art.24. - (1) Agenþia elibereazã licenþe pentru genurile de activitate din domeniul
telecomunicaþiilor ºi informaticii, prevãzute în Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind
licenþierea unor genuri de activitate.
(2) Agenþia elibereazã douã tipuri de licenþe:
a) licenþã tehnicã - se elibereazã persoanelor juridice ºi legalizeazã utilizarea
staþiilor ºi reþelelor de radio ºi televiziune prin eter ºi prin cablu conform parametrilor prevãzuþi;
(3) Modul ºi condiþiile de eliberare, modificare, reînnoire, suspendare ºi retragere
a licenþelor, eliberarea copiilor ºi duplicatelor de pe acestea se stabilesc de
Regulamentul privind eliberarea licenþelor în domeniul telecomunicaþiilor ºi informaticii,
elaborat în conformitate cu prevederile prezentei legi ºi ale art.5, 8 ºi 9 alin.(1), art.18,
art.22 alin.(6), (7), (8) ºi art.23 din Legea privind licenþierea unor genuri de activitate,
aprobat de agenþie ºi publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Art.27. - Refuzul de a elibera licenþa va fi argumentat. Solicitantul cãruia i s-a
refuzat acordarea licenþei se poate adresa, în termen de 6 luni din data primirii refuzului,
instanþei judecãtoreºti competente.
Art.29. - (1) Licenþa tehnicã se acordã pentru perioada de valabilitate a licenþei de
emisie.
Art.30. - Licenþa poate fi suspendatã sau retrasã, parþial sau total, de cãtre agenþie
în cazul în care titularul ei încalcã condiþiile prevãzute în licenþã sau prevederile legale ºi
cele reglementare.
Art.31. - (2) Agenþia publicã informaþie privind licenþele eliberate, procesul de tender
pentru licenþele individuale ºi date statistice referitoare la licenþe.
Art. 32. - Spectrul de frecvenþe radio este patrimoniu naþional.
Art. 33. - Spectrul naþional de frecvenþe radio este gestionat de Comisia de stat
pentru frecvenþe radio, subordonatã Guvernului. Comisia acþioneazã conform
Regulamentului Comisiei de stat pentru frecvenþe radio, aprobat de cãtre Guvern.
Art. 34. - Comisia de stat pentru frecvenþe radio elaboreazã ºi promoveazã politica
de stat privind distribuirea ºi utilizarea spectrului de frecvenþe radio ºi poziþiilor orbitelor
geostaþionare.
Art. 35. - Comisia de stat pentru frecvenþe radio aprobã Tabelul Naþional al benzilor
de frecvenþe radio pentru necesitãþile civile, de apãrare ºi de securitate, precum ºi modul
de repartizare a frecvenþelor în benzile de utilizare comune.
Art. 37. - Refuzul de acordare a licenþelor pentru elaborarea, fabricarea, exploatarea,
întreþinerea ºi utilizarea staþiilor ºi echipamentelor de emisie ºi pentru prestarea de

Drepturile omului 147

servicii de radiocomunicaþii va fi justificat, dacã:
a) nu existã frecvenþe disponibile;
b) nu se respectã cerinþele de compatibilitate electromagneticã;
c) radiofrecvenþele cerute nu corespund benzilor de frecvenþe pentru aceste scopuri;
d) în caz de neconformitate a obiectului licenþei cu actele normative sau condiþiile
tehnice.

10.6. Legea cu privire la publicitate

Articolul 3. Sfera de aplicare a legii

(1) Prezenta lege se aplicã pe teritoriul Republicii Moldova în toate sferele de
activitate în domeniul publicitãþii, cu excepþia publicitãþii politice ºi informaþiilor ce nu þin
de activitatea de întreprinzãtor.

Articolul 4. Dreptul de autor asupra publicitãþii

(1) Publicitatea poate fi, total sau parþial, obiect al dreptului de autor al persoanelor
fizice ºi juridice, drept protejat în conformitate cu legislaþia.
(2) Utilizarea în calitate de material publicitar a textelor, fotografiilor, diapozitivelor,
imprimãrilor pe suporturi materiale, a operelor de artã plasticã ºi decorativ-aplicatã, precum
ºi a mijloacelor de publicitate exterioarã, care sînt obiecte ale dreptului de autor, se admite
numai în baza contractului încheiat între titularul dreptului de autor ºi producãtorul (difuzorul)
de publicitate.

Articolul 5. Agenþii de publicitate

(1) Agenþi (furnizori, producãtori, difuzori) de publicitate sînt persoanele fizice ºi
juridice, indiferent de tipul de proprietate ºi forma juridicã de organizare, care, prin metode
artistice, tehnice sau psihologice, prezintã public, în modul stabilit informaþia publicitarã
despre mãrfuri (servicii) în scopul formãrii cererii ºi comercializãrii lor eficiente.
(2) Drepturile ºi interesele agenþilor de publicitate sînt apãrate de prezenta lege ºi de
alte acte normative adoptate în conformitate cu aceasta.

Articolul 7. Principiile de bazã ale activitãþii de publicitate

Principiile de bazã ale activitãþii de publicitate sînt:
a) loialitatea, onestitatea, autenticitatea ºi decenþa publicitãþii;
b) utilizarea formelor, metodelor ºi mijloacelor care nu aduc prejudicii spirituale,
morale sau psihice consumatorilor de publicitate;
c) concurenþa onestã;
d) responsabilitatea faþã de consumatori, societate ºi stat.

Articolul 8. Cerinþe generale

(1) Publicitatea trebuie sã fie loialã ºi onestã.
(2) Publicitatea trebuie sã fie identificatã fãrã cunoºtinþe speciale ºi fãrã utilizarea
de mijloace tehnice.
(3) Publicitatea nu trebuie sã inducã în eroare, nici sã prejudicieze interesele
consumatorilor.
(4) În mass-media, publicitatea trebuie sã fie în mod clar identificabilã de
celelalte programe ºi materiale prin mijloace poligrafice, video, audio, combinate sau
prin comentarii. De regulã, publicitatea se difuzeazã grupat.
(5) Difuzorul de publicitate nu trebuie sã exercite influenþã editorialã asupra conþinutului
programelor.
(6) Publicitatea subliminalã este interzisã.
(7) Publicitatea se difuzeazã în limba moldoveneascã iar, la dorinþa furnizorului de
publicitate - ºi în alte limbi, în conformitate cu Constituþia Republicii Moldova, cu Legea
cu privire la funcþionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, precum ºi cu
tratatele internaþionale la care Republica Moldova este parte.
148 Ghidul ziaristului
 (8) Publicitatea mascatã este interzisã.
(9) Se interzice publicitatea mãrfurilor (serviciilor) pasibile de certificare (licenþiere) în
cazul în care certificatul (licenþa) lipseºte, precum ºi publicitatea mãrfurilor (serviciilor)
interzise pentru producere ºi comercializare în conformitate cu legislaþia în vigoare.
(10) Nu se permite publicitatea cu folosirea neautorizatã a simbolicii de stat, a
denumirilor sau a abrevierilor de firme, companii, întreprinderi, instituþii ºi organizaþii.
(11) Publicitatea nu trebuie:
a) sã contravinã intereselor statului;
b) sã incite la acþiuni ce încalcã legislaþia privind protecþia mediului înconjurãtor;
c) sã conþinã informaþii care nu sînt autentice;
d) sã conþinã elemente ce pot provoca panicã, instiga la violenþã, la agresiune sau la
acþiuni periculoase ce pot prejudicia sãnãtatea sau ameninþa securitatea oamenilor;
e) sã conþinã, fãrã temeiuri de ordin instructiv sau social, imagini vizuale sau descrieri
ale unor acþiuni periculoase cu neglijarea mãsurilor de securitate.
(12) Informaþia despre programele audiovizuale nu este consideratã publicitate ºi se
difuzeazã în mass-media gratuit.

Articolul 9. Publicitatea neonestã

(1) Se considerã neonestã publicitatea care:
a) discrediteazã persoanele fizice ºi juridice ce nu se folosesc de mãrfurile cãrora li se
face publicitate;
b) conþine comparaþii incorecte ale mãrfurilor cãrora li se face publicitate cu mãrfuri
similare ale altui agent economic, precum ºi afirmaþii sau imagini care lezeazã onoarea,
demnitatea sau reputaþia profesionalã a concurentului;
c) conþine imagini ale unor persoane, referiri la ele sau descrieri ale proprietãþii acestora,
fãrã consimþãmîntul lor prealabil, prin metode ce lasã impresia confirmãrii de cãtre
persoanele în cauzã a conþinutului informaþiei publicitare.
(2) Publicitatea neonestã este interzisã.

Articolul 10. Publicitatea neautenticã

(1) Se considerã neautenticã publicitatea care conþine date ce nu corespund realitãþii
în ce priveºte:
a) unele caracteristici ale mãrfii necesare consumatorului, indicate în mod obligatoriu
pe eticheta comercialã: calitatea, componenþa, data fabricãrii, destinaþia, proprietãþile de
consum, condiþiile de utilizare ºi recomandãrile de îngrijire, corespunderea cu standardul,
marca comercialã a producãtorului, originea ºi locul de producere a mãrfii;
b) prezenþa certificatului pentru marfã, posibilitatea achiziþionãrii acesteia, preþul,
timpul ºi locul procurãrii, condiþiile suplimentare de platã;
c) transportul, preschimbarea, restituirea, reparaþia ºi deservirea mãrfii;
d) obligaþiile de garanþie, termenul de utilizare sau de validitate a mãrfii;
e) drepturile excepþionale asupra rezultatelor activitãþii intelectuale ºi a mijloacelor
echivalente de individualizare a persoanelor fizice ºi juridice, precum ºi a mãrfii (lucrãrii,
serviciului);
f) dreptul de utilizare a simbolicii de stat (drapel, stemã, imn);
g) recunoaºterea oficialã a mãrfurilor (lucrãrilor, serviciilor) cãrora li se face publicitate,
aprecierea cu medalii, premii, diplome ºi alte distincþii;
h) extrasele din rezultatele cercetãrilor ºi experimentelor, citatele din publicaþiile
tehnice, ºtiinþifice ºi de alt gen, termenii ºtiinþifici, utilizarea unor recomandãri învechite;
i) datele statistice selective, inclusiv cele ce vizeazã gradul de solicitare a mãrfii re-
spective.
(2) Publicitatea neautenticã este interzisã.

Articolul 11. Publicitatea amoralã

(1) Se considerã amoralã publicitatea care:
a) încalcã normele unanim acceptate ale umanismului ºi moralei prin ofense, comparaþii

Drepturile omului 149

ºi imagini defãimãtoare privind rasa, naþionalitatea, profesia, categoria socialã, vîrsta,
sexul, limba, convingerile religioase, filozofice, politice ºi de alt gen ale persoanelor fizice;
b) defãimeazã operele de artã ce constituie patrimoniul culturii naþionale ºi universale;
c) discrediteazã simbolurile de stat (drapelul, stema, imnul) ºi cele religioase, valuta
naþionalã a Republicii Moldova ºi a altor state.
(2) Publicitatea amoralã este interzisã.

Articolul 12. Publicitatea subliminalã

(1) Se considerã publicitate subliminalã utilizarea procedeelor care exercitã o influenþã
mascatã asupra consumatorului: video- (cadrul 25) ºi audio- inserþiuni (infra- ºi ultrasonore)
speciale, alte procedee interzise.
(2) Publicitatea subliminalã este interzisã.

Articolul 13. Publicitatea la radio ºi televiziune

(1) Durata publicitãþii nu trebuie sã depãºeascã 15% din timpul de emisie al fiecãrui
canal de frecvenþã de radio ori televiziune în 24 de ore ºi 20% din timpul unei ore de
emisie. Aceastã prevedere nu se extinde asupra canalelor specializate în publicitate ºi
informaþie.
(2) Publicitatea trebuie sã fie inseratã între emisiuni. Cu excepþia condiþiilor prevãzute
în alin.(3)-(6), publicitatea poate, în egalã mãsurã, sã fie inseratã ºi pe parcursul emisiunilor
astfel încît sã nu afecteze integritatea ºi valoarea emisiunilor ºi sã nu prejudicieze
drepturile titularilor de drepturi.
(3) În cadrul emisiunilor, constituite din pãrþi autonome, sau al emisiunilor sportive, al
evenimentelor ºi spectacolelor cu o structurã similarã, care conþin pauze, publicitatea nu
poate fi inseratã decît între pãrþi sau în pauze.
(4) Difuzarea operelor audiovizuale, cum sînt filmele televizate, cu excepþia serialelor,
emisiunilor de divertisment ºi a documentarelor, ce au o duratã mai mare de 45 de minute,
poate fi întreruptã o singurã datã dupã fiecare perioadã de 45 de minute. O nouã întrerupere
este permisã dacã durata programului este cu cel puþin 20 de minute mai mare decît douã
sau mai multe perioade complete de 45 de minute.
(5) Pentru întreruperea în scopuri publicitare a altor programe decît cele prevãzute în
alin.(4), este necesar sã treacã cel puþin 20 de minute dupã fiecare întrerupere succesivã.
(6) Publicitatea nu poate fi inseratã în timpul difuzãrii oficierii serviciilor religioase.
Jurnalele televizate, programele de ºtiri, documentarele, emisiunile pe teme religioase ºi
emisiunile pentru copii cu o duratã mai micã de 30 de minute nu pot fi întrerupte de
publicitate. Dacã durata acestora este de 30 de minute sau mai mare, se vor aplica
prevederile alin.(5).
(7) La utilizarea materialului publicitar prin metoda suprapunerii, inclusiv prin cea a
titrelor mobile, dimensiunile acestuia nu trebuie sã depãºeascã 7% din suprafaþa cadrului.
(8) Publicitatea privind una ºi aceeaºi marfã (lucrare, serviciu), precum ºi unul ºi
acelaºi furnizor de publicitate se permite nu mai mult de douã ori, cu o duratã totalã de pînã
la douã minute, pe parcursul unei ore de emisie pe un canal de frecvenþã.

Articolul 14. Publicitatea în presa periodicã

Publicitatea în publicaþiile periodice finanþate de la bugetul de stat, altele decît cele
specializate în informaþii ºi materiale cu caracter publicitar, nu trebuie sã depãºeascã 30%
din volumul unui numãr al ediþiei.

Articolul 15. Publicitatea în serviciile cinematografice, video, informaþionale,

precum ºi cu folosirea reþelelor telefonice, telegrafice, telex
(1) Difuzarea operelor audiovizuale, cum sînt filmele cinematografice, cu
excepþia serialelor, emisiunilor de divertisment ºi documentarelor, ce au o duratã mai
mare de 45 de minute, oate fi întreruptã o singurã datã dupã fiecare perioadã de 45 de
minute. O nouã întrerupere este permisã dacã durata programului este cu cel puþin 20 de
minute mai mare decît douã sau mai multe perioade complete de 45 de minute.

150 Ghidul ziaristului

 (2) Informaþia publicitarã prin telefon poate fi oferitã numai dupã comunicarea datelor
solicitate de abonat.
(3) Informaþia publicitarã în cadrul serviciilor informaþionale contra platã prin telefon,
reþele computerizate ºi de altã naturã se oferã abonatului numai cu acordul acestuia.
Costul unei atare informaþii nu se include în costul informaþiilor solicitate de abonat.
(4) Utilizarea pentru difuzarea publicitãþii a liniilor telefonice gratuite ale poliþiei, ale
serviciilor de urgenþã medicalã ºi de pompieri, ale altor linii de ajutor urgent este interzisã.
(5) Publicitatea prin telex, teletaip, prin mijloace de telecomunicaþie prin facsimil
ºi prin alte telecomunicaþii electronice este interzisã, cu excepþia cazului în care se face
o solicitare specialã.

Articolul 16. Publicitatea exterioarã

(1) Publicitatea exterioarã se realizeazã prin sisteme de comunicare vizualã ce includ
afiºe, panouri, standuri, instalaþii ºi construcþii (situate separat sau pe pereþii ºi acoperiºurile
clãdirilor), firme tridimensionale, firme luminoase, tablouri suspendate electromecanice ºi
electronice, alte mijloace tehnice.
(2) Amplasarea publicitãþii exterioare se admite cu permisiunea organului respectiv
al administraþiei publice locale, coordonatã în prealabil cu:
a) subdiviziunea teritorialã a Poliþiei Rutiere a Ministerului Afacerilor Interne;
b) organul teritorial al Direcþiei Drumurilor, în cazul amplasãrii publicitãþii pe arterele
rutiere din afara localitãþilor;
c) organul respectiv de conducere al Cãii Ferate din Moldova, în cazul amplasãrii
publicitãþii în zona de expropriere a cãii ferate.
(3) Refuzul privind amplasarea publicitãþii exterioare se argumenteazã în scris.
(4) Amplasarea publicitãþii exterioare pe clãdiri ºi alte construcþii aflate în
proprietate privatã se coordoneazã cu organele teritoriale de arhitecturã ºi nu necesitã
autorizarea specialã a autoritãþilor administraþiei publice locale.
(5) Pentru amplasarea publicitãþii exterioare se încaseazã o taxã în modul ºi mãrimea
stabilite de Codul fiscal. Alte taxe ºi tarife sînt interzise.
(6) Mijloacele de publicitate exterioarã sînt proprietatea unuia din agenþii activitãþii de
publicitate conform contractului încheiat între agenþii activitãþii respective.
(7) Se interzice amplasarea publicitãþii exterioare:
a) prin vãtãmarea sau nimicirea de arbori;
b) în zonele de protecþie a monumentelor de arhitecturã, istorie ºi culturã.
(8) Sistemele de comunicare vizualã nu trebuie sã ia forma ºi dimensiunile indica-
toarelor rutiere.

Articolul 18. Publicitatea pe mijloacele de transport ºi pe trimiterile poºtale

(3) Plasarea publicitãþii pe trimiterile poºtale se efectueazã numai cu permisiunea or-
ganului central de specialitate al administraþiei publice în domeniul poºtei. Modul de
eliberare a autorizaþiilor ºi mãrimea plãþii încasate se stabilesc de cãtre organul nominalizat.
Plata se varsã integral la bugetul de stat.

Articolul 19. Particularitãþile publicitãþii unor tipuri de mãrfuri ºi servicii

(1) Publicitatea directã (cu prezentarea procesului de consumare a bãuturilor alcoolice)
nu trebuie:
a) sã fie difuzatã pe canalele de televiziune între orele 7.00 ºi 22.00;
b) sã creeze impresia cã consumul de alcool contribuie la obþinerea de succese în
plan personal, social, sportiv sau la ameliorarea stãrii fizice ori psihice;
c) sã discrediteze abþinerea de la consumul de alcool, sã conþinã informaþii despre
calitãþile terapeutice pozitive ale alcoolului ºi sã prezinte conþinutul înalt al acestuia în
diverse produse drept o valoare deosebitã;
d) sã se adreseze direct sau indirect minorilor ori sã foloseascã imaginea sau relatãrile
persoanelor ce se bucurã de autoritate în rîndurile lor. Implicarea minorilor în publicitatea
consumului de bãuturi alcoolice nu se admite;

Drepturile omului 151

 e) sã fie difuzatã sub orice formã în producþia audiovizualã, cinematograficã sau
tipãritã destinatã minorilor;
f) sã fie difuzatã pe prima paginã a ziarelor, pe prima copertã ºi pe prima paginã a
revistelor;
g) sã fie difuzatã în instituþiile pentru copii ºi de învãþãmînt ºi în cele medicale, precum
ºi la o distanþã de mai puþin de 100 metri de la acestea în raza vizibilitãþii directe;
h) sã încurajeze consumul excesiv de bãuturi alcoolice ori sã prezinte într-o luminã
negativã abstinenþa sau moderaþia;
i) sã punã accentul pe conþinutul de alcool al bãuturilor.
(2) Este interzisã publicitatea articolelor din tutun la televiziune ºi la radio, precum ºi
publicitatea exterioarã a articolelor în cauzã, cu excepþia publicitãþii exterioare în locurile
de producere ºi de comercializare a acestora. Publicitatea directã (cu prezentarea
procesului de consumare a tutunului ºi a articolelor din tutun) nu trebuie:
a) sã creeze impresia cã fumatul contribuie la obþinerea de succese în plan personal,
social, sportiv sau la ameliorarea stãrii fizice ori psihice;
b) sã discrediteze abþinerea de la fumat, sã conþinã informaþii despre calitãþile
terapeutice pozitive ale tutunului ºi ale articolelor din tutun ºi sã prezinte calitatea înaltã a
acestora drept o valoare deosebitã;
c) sã se adreseze direct sau indirect minorilor ori sã foloseascã imaginea sau relatãrile
persoanelor ce se bucurã de autoritate în rîndurile lor;
d) sã fie difuzatã sub nici o formã în producþia audiovizualã, cinematograficã sau
tipãritã destinatã minorilor;
e) sã fie plasatã pe prima ºi pe ultima paginã a ziarelor ºi revistelor, precum ºi pe
coperta revistelor;
f) sã fie difuzatã în instituþiile pentru copii ºi de învãþãmînt ºi în cele medicale.
(3) Publicitatea directã a tutunului ºi a articolelor din tutun trebuie sã fie însoþitã, în
toate cazurile, de un avertisment privind dauna fumatului. În programele audiovizuale
ºi în producþia cinematograficã, acestui avertisment trebuie sã i se rezerve cel puþin 3
secunde din timpul de emisie al spotului publicitar, iar în cazul difuzãrii publicitãþii prin
alte mijloace - cel puþin 3 la sutã din spaþiul de publicitate.
(4) Publicitatea medicamentelor, a articolelor cu destinaþie medicalã, a tehnicii
medicale fãrã permisiunea de a le produce ºi (sau) a le comercializa, precum ºi publicitatea
metodelor de tratament, profilaxie, diagnosticare, reabilitare fãrã permisiunea de prestare
a acestor servicii, eliberatã de organul central de specialitate al administraþiei publice
în domeniul ocrotirii sãnãtãþii, nu se permite, inclusiv în cazurile obþinerii brevetelor de
invenþie în domeniul nominalizat.
(5) Publicitatea substanþelor medicamentoase eliberate cu reþeta medicului, precum
ºi publicitatea articolelor cu destinaþie medicalã ºi a tehnicii medicale, a cãror utilizare necesitã
o pregãtire specialã, se permite numai în publicaþiile destinate lucrãtorilor medicali ºi
farmaciºtilor.
(6) Fãrã autorizarea organului central de specialitate al administraþiei publice în
domeniul ocrotirii sãnãtãþii este interzisã:
a) publicitatea destinatã publicului larg care conþine descrieri ale unor tratamente cu
efecte terapeutice pentru maladiile incurabile sau care se trateazã cu greu;
b) publicitatea ºedinþelor medicale în masã cu folosirea sugestiei, hipnozei ºi altor
metode de influenþã psihicã sau bioenergeticã.
(7) Se interzice publicitatea tuturor tipurilor de arme, a armamentului ºi a tehnicii
militare, cu excepþia armelor de vînãtoare ºi sportive permise de legislaþie (inclusiv cele
istorice). Publicitatea armelor permise de legislaþie este interzisã în mijloacele de informare
în masã electronice între orele 7.00 ºi 22.00.
(8) Este interzisã publicitatea activitãþii de întreprinzãtor legate de întreþinerea cazin-
ourilor, exploatarea jocurilor electronice ºi cîºtigurile bãneºti.

Articolul 20. Particularitãþile publicitãþii serviciilor financiare, de asigurare, de

investiþii ºi a hîrtiilor de valoare

152 Ghidul ziaristului

 (1) La producerea, plasarea ºi difuzarea publicitãþii serviciilor financiare (inclusiv
bancare), de asigurare ºi de investiþii legate de utilizarea mijloacelor bãneºti ale persoanelor
fizice ºi juridice, precum ºi a hîrtiilor de valoare, nu se admite:
a) comunicarea mãrimilor scontate de dividende, precum ºi informaþia cantitativã ce
nu se referã nemijlocit la serviciile prestate sau la hîrtiile de valoare, inclusiv referitor la
evaluarea profitului scontat;
b) garantarea mãrimii dividendelor pentru acþiunile nominative simple;
c) publicitatea hîrtiilor de valoare pînã la înregistrarea de stat a emisiunii lor, în perioada
de interzicere a emisiunii sau în cazul în care emisiunea a fost consideratã nulã;
d) prezentarea oricãrei garanþii, promisiuni sau presupuneri cu privire la viitoarea
eficienþã (rentabilitate) a activitãþii, inclusiv comunicarea creºterii cursului hîrtiilor de valoare;
e) tãinuirea cel puþin a uneia din condiþiile contractului, dacã publicitatea comunicã
condiþiile acestuia.
(2) Publicitatea serviciilor financiare, de asigurare, de investiþii ºi a hîrtiilor de valoare
se permite numai în cazul în care furnizorul de publicitate dispune de licenþã de stat
pentru genul respectiv de activitate cu indicarea organului care a eliberat licenþa, numãrului
ºi datei eliberãrii ei.

Articolul 21. Publicitatea socialã

(1) Publicitatea socialã reprezintã interesele societãþii ºi ale statului în ce priveºte
propagarea unui mod de viaþã sãnãtos, ocrotirea sãnãtãþii, protecþia mediului înconjurãtor,
integritatea resurselor energetice, protecþia socialã a populaþiei. Ea nu are scop lucrativ ºi
urmãreºte obiective filantropice ºi de importanþã socialã.
(2) Producerea ºi difuzarea gratuitã a publicitãþii sociale de cãtre agenþii de publicitate,
transmiterea patrimoniului lor, inclusiv a mijloacelor financiare, cãtre alte persoane fizice
ºi juridice pentru producerea ºi difuzarea publicitãþii sociale se considerã activitate de
binefacere ºi se bucurã de înlesnirile prevãzute de legislaþie.

Articolul 23. Protecþia minorilor la producerea, plasarea ºi difuzarea publicitãþii

(1) Publicitatea destinatã minorilor sau capabilã sã-i influenþeze nu trebuie sã conþinã
declaraþii sau imagini vizuale care le pot cauza traume morale sau psihice.
(2) În scopul protejãrii minorilor contra abuzurilor de credulitate ºi a lipsei de experienþã,
la producerea, plasarea ºi difuzarea publicitãþii, nu se permite:
a) discreditarea autoritãþii pãrinþilor ºi educatorilor, subminarea încrederii minorilor faþã
de ei;
b) stimularea minorilor în vederea convingerii pãrinþilor sau a altor persoane de a le
cumpãra mãrfurile cãrora li se face publicitate;
c) insuflarea ideii cã posedarea unor mãrfuri ar acorda minorilor anumite avantaje faþã
de semenii lor;
d) diminuarea nivelului de deprinderi necesare minorilor la folosirea mãrfurilor;
e) propagarea cultului forþei fizice brute, a libertinismului, violenþei ºi sadismului.
(3) Participarea nemijlocitã a minorilor la publicitatea textualã ºi audiovizualã se permite
numai cu consimþãmîntul pãrinþilor sau al tutorilor.

Articolul 30. Drepturile organizaþiilor profesionale obºteºti ce activeazã în domeniul

publicitãþii
(3) În cazul satisfacerii acþiunii în folosul unui cerc nedeterminat de consumatori de
publicitate, instanþa judecãtoreascã îl obligã pe contravenient sã le aducã la cunoºtinþã
hotãrîrea instanþei judecãtoreºti prin intermediul mijloacelor de informare în masã sau în
alt mod, în termenul indicat în hotãrîre.

Articolul 31. Dezminþirea

(1) În cazul în care instanþa judecãtoreascã a constatat încãlcarea legislaþiei privind
publicitatea, contravenientul este obligat sã sisteze publicitatea respectivã integral sau
parþial, sã dezmintã materialul publicitar neadecvat în termenul stabilit de instanþa

Drepturile omului 153

judecãtoreascã. Contravenientul suportã cheltuielile pentru dezminþire în volum deplin.
(2) Dezminþirea se difuzeazã prin aceleaºi mijloace de informare, folosindu-se aceleaºi
caracteristici de duratã, spaþiu ºi ordine ca ºi în publicitatea neadecvatã. Conþinutul
dezminþirii se coordoneazã cu organul de stat care a constatat încãlcarea.

Articolul 33. Responsabilitatea pentru încãlcarea legislaþiei cu privire la publicitate

(2) Persoanele ale cãror drepturi au fost încãlcate ca urmare a publicitãþii neadecvate
au dreptul sã intenteze, în modul stabilit, în instanþa judecãtoreascã, acþiuni privind
recuperarea pierderilor, inclusiv a venitului ratat, a daunei cauzate sãnãtãþii, patrimoniului,
onoarei ºi demnitãþii, precum ºi privind compensarea prejudiciilor morale ºi dezminþirea
publicã a publicitãþii neadecvate.

10.7. Legea cu privire la activitatea editorialã

Articolul 5. Drepturile editoriale

(3) Organizaþiile ºi cetãþenii altor state beneficiazã pe teritoriul Republicii Moldova de
drepturi editoriale numai în calitate de cofondatori ºi pot deþine cel mult 49 la sutã din
capitalul statutar.

Articolul 12. Beneficiarul producþiei editoriale

(5) Lucrãrile din domeniul antroponimiei ºi toponimiei naþionale (dicþionare, îndreptare,
nomenclatoare etc.), lucrãrile cartografice (atlase, hãrþi geografice, planuri ale oraºelor,
ghiduri turistice etc.) se editeazã numai cu avizul pozitiv al Comisiei republicane pentru
reglementarea ºi ocrotirea onomasticii naþionale.

Articolul 13. Editurile ºi unitãþile editoriale

(3) Nu se admite imixtiunea autoritãþilor publice, a persoanelor cu funcþii de rãspundere,
a organizaþiilor obºteºti (partidelor, formaþiunilor, asociaþiilor ºi societãþilor politice etc.),
precum ºi a unor cetãþeni, în activitatea organizatoricã ºi de creaþie a editurilor. Se interzice
cenzurarea lucrãrilor.

10.8. Legea despre culte

Articolul 35. Tipãrituri ºi obiecte de cult

Cultele recunoscute de stat au dreptul exclusiv:
b) sã fondeze organe de presã pentru credincioºi, sã editeze ºi sã comercializeze
cãrþi de cult, teologice sau cu conþinut bisericesc, necesare practicãrii cultului;

Articolul 36. Venituri impozabile

Veniturile provenite din activitatea de producþie ºi editorialã a cultelor sînt impozabile
în modul stabilit de legislaþia fiscalã.

10.9. Codul electoral

Articolul 47. Agitaþia electoralã

(1) Cetãþenilor Republicii Moldova, partidelor ºi altor organizaþii social-politice, blocurilor
electorale, candidaþilor ºi persoanelor de încredere ale candidaþilor li se oferã dreptul de a
supune discuþiilor libere ºi sub toate aspectele programele electorale ale concurenþilor
electorali, calitãþile politice, profesionale ºi personale ale acestora, precum ºi de a face
agitaþie în favoarea sau în defavoarea candidaþilor în cadrul adunãrilor, mitingurilor, întîlnirilor
cu alegãtorii, prin intermediul mijloacelor de informare în masã sau altor forme de
comunicare ce exclud încãlcarea ordinii publice ºi normelor etice. Agitaþia electoralã în
favoarea concurentului electoral se admite numai dupã înregistrarea acestuia de cãtre or-
ganul electoral.
(2) Instituþiile publice ale audiovizualului acordã gratuit concurenþilor electorali
154 Ghidul ziaristului
timp de antenã pentru dezbateri publice în perioada campaniei electorale în limitele
stabilite de Comisia Electoralã Centralã. Pentru publicitate electoralã contra platã,
fiecãrui concurent electoral i se acordã timp de antenã ce nu va depãºi 2 ore pe întreaga
perioadã a campaniei electorale, inclusiv nu mai mult de 2 minute pe zi la fiecare instituþie.
(3) Instituþiile private ale audiovizualului pot organiza, în condiþii echitabile pentru
toþi concurenþii electorali, dezbateri în cadrul meselor rotunde, cu invitarea
reprezentanþilor tuturor concurenþilor electorali, toþi împreunã sau în grupuri formate conform
anumitor criterii anunþate în prealabil de Comisia Electoralã Centralã. Luãrile de cuvînt ale
participanþilor la emisiune se cronometreazã, totodatã, tuturor concurenþilor electorali li se
oferã timp egal. Orarul punerii pe post a emisiunilor respective, aprobat de Comisia Electoralã
Centralã, va fi adus la cunoºtinþa concurenþilor electorali cu 7 zile calendaristice înainte de
punerea pe post a fiecãrei emisiuni. Timpul de antenã pentru publicitate electoralã contra
platã nu va depãºi 2 minute pe zi pentru un concurent electoral la fiecare instituþie.
(4) În perioada desfãºurãrii dezbaterilor electorale, în afara timpului de antenã gratuit,
nu se admite difuzarea materialelor publicitare despre activitatea concurenþilor electorali
sau cu participarea acestora ºi a persoanelor lor de încredere, a reportajelor televizate sau
radiofonice de la întîlnirile concurenþilor electorali cu alegãtorii, despre vizitele de lucru ale
concurenþilor din rîndul conducãtorilor de rang republican sau raional în colectivele de muncã.
Nici un concurent electoral nu va avea prioritãþi în virtutea funcþiei pe care o ocupã.
(5) Rãspunderea pentru conþinutul materialelor electorale publicitare, difuzate
sau publicate, o poartã concurentul electoral. Fiecare material publicitar trebuie sã includã
denumirea concurentului electoral, data tipãririi, tirajul materialului ºi denumirea tipografiei
care l-a tipãrit.
(6) Instituþiile audiovizualului, publice ºi private, vor crea tuturor concurenþilor
electorali condiþii egale la procurarea timpului de antenã, stabilind taxe egale. Condiþiile de
rezervare a timpului de antenã ºi taxele respective se comunicã cu 7 zile calendaristice
înainte de punerea pe post a emisiunilor respective. Plata pentru timpul de antenã
acordat concurenþilor electorali nu poate depãºi plata încasatã în mod obiºnuit pentru
publicitatea comercialã. Timpul de antenã pentru publicitate electoralã se acordã la unele ºi
aceleaºi ore de emisie.
(7) Publicarea rezultatelor chestionãrilor sociologice va înceta cu 10 zile calendaristice
înainte de data alegerilor.
(8) În ziua alegerilor, mijloacele de informare în masã, pînã la închiderea secþiilor de
votare, nu vor difuza rezultatele chestionãrii alegãtorilor privind votarea “pentru” sau
“contra” sau nevotarea concurenþilor electorali.
(9) Refuzul de a difuza sau publica, în condiþiile prezentei legi, publicitatea electoralã,
contra platã sau gratuit, poate fi contestat în instanþa de judecatã.
(10) Concurenþii electorali pot organiza întîlniri cu alegãtorii. Consiliile ºi birourile
electorale ºi autoritãþile administraþiei publice locale sînt obligate sã asigure desfãºurarea
unor astfel de întîlniri în termene ºi în condiþii egale.
(11) Pe parcursul campaniei electorale, precum ºi pe parcursul desfãºurãrii referen-
dumului timpii de antenã acordaþi serviciilor de presã ale Parlamentului, Preºedinþiei ºi
Guvernului nu pot fi folosiþi în scopul agitaþiei electorale ori în scopul agitaþiei pentru sau
contra propunerii supuse referendumului.
(12) Din momentul înregistrãrii de cãtre organul electoral respectiv concurenþii electorali
au dreptul sã expunã afiºe electorale, al cãror conþinut nu poate sã contravinã legii ºi
normelor etice.
(13) Autoritãþile adminstraþiei publice locale sînt obligate ca, în termen de 5 zile de la
data înregistrãrii concurentului electoral, sã stabileascã ºi sã garanteze un minim de
locuri speciale de afiºaj electoral. Spaþiul de afiºaj oferit concurenþilor electorali trebuie sã
fie egal pentru toþi.
(14) În ziua alegerilor ºi cea precedentã ei nu se admite nici un fel de agitaþie.

Drepturile omului 155

10.10. Codul familiei

Articolul 54. Dreptul copilului la exprimarea opiniei

Copilul are dreptul sã-ºi exprime opinia la soluþionarea în familie a problemelor care îi
ating interesele ºi sã fie audiat în cursul dezbaterilor judiciare sau administrative. De
opinia copilului care a atins vîrsta de 10 ani se va þine cont în mod obligatoriu dacã aceasta
nu contravine intereselor lui.

Articolul 60. Drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor privind educaþia ºi instruirea copiilor

(3) Pãrinþii sînt obligaþi sã asigure frecventarea de cãtre copil a ºcolii pînã la sfîrºitul
anului de învãþãmînt în care acesta atinge vîrsta de 16 ani. Instituþia de învãþãmînt ºi
forma de instruire sînt alese de cãtre pãrinþi, cu luarea în considerare a opiniei copilului.

Articolul 145. Drepturile copiilor aflaþi sub tutelã (curatelã)

Copiii aflaþi sub tutelã (curatelã) au dreptul:
h) la exprimarea propriei opinii în procesul soluþionãrii problemelor care le ating
drepturile ºi interesele legitime.

10.11. Legea muzeelor

Art.25. - Persoanele fizice ºi juridice au dreptul sã publice materiale, care includ

informaþii privind piesele ºi colecþiile muzeale, doar cu acordul muzeelor care le deþin ºi în
conformitate cu legislaþia în vigoare.

10.12. Legea culturii

Articolul 3. Domeniul de aplicare a prezentei legi

Prezenta lege reglementeazã activitatea culturalã în urmãtoarele domenii:
a) literaturã, teatru, muzicã, arte plastice, arhitecturã, cinematografie, radiodifuziune
ºi televiziune, artã fotograficã, design, circ ºi alte domenii de creaþie;
e) editare de carte, alte domenii ce þin de publicarea, difuzarea ºi utilizarea cãrþii;

Articolul 18. Raporturile dintre stat ºi oamenii de creaþie

Statul:
b) garanteazã libertatea de expresie a oamenilor de creaþie, stimulînd multilateral
activitatea acestora;

10.13. Legea cu privire la combaterea terorismului

Articolul 14. Informarea opiniei publice asupra actelor teroriste

(1) În timpul desfãºurãrii operaþiei antiteroriste, informarea opiniei publice asupra
unui act terorist se face în modul ºi în mãsura stabilite de conducãtorul grupei operative
sau de reprezentantul acesteia responsabil pentru relaþiile cu publicul.
(2) Nu se admite difuzarea informaþiei care:
a) destãinuie procedeele tehnice speciale ºi tactica desfãºurãrii operaþiei antiteroriste;
b) poate sã stinghereascã desfãºurarea operaþiei antiteroriste ºi sã pericliteze viaþa ºi
sãnãtatea persoanelor surprinse în zona de desfãºurare a operaþiei antiteroriste sau
aflate în afara acestei zone;
c) propagã sau justificã terorismul ºi extremismul;
d) se referã la colaboratorii structurilor specializate pentru combaterea terorismului,
la membrii grupei operative, precum ºi la persoanele care îºi dau concursul la desfãºurarea
operaþiei.
(3) În activitatea de informare a opiniei publice se va asigura respectarea prevederilor
legislaþiei cu privire la secretul de stat, precum ºi la protecþia adecvatã a surselor secrete
de informaþii.
156 Ghidul ziaristului
10.14. Legea privind contracararea activitãþii extremiste

Articolul 7. Rãspunderea mijlocului de informare în masã pentru difuzarea

materialelor cu caracter extremist ºi desfãºurarea activitãþii extremiste
(1) În Republica Moldova se interzice difuzarea prin mijloace de informare în masã a
materialelor cu caracter extremist ºi desfãºurarea de cãtre acestea a activitãþii extremiste.
(2) În cazul în care un mijloc de informare în masã difuzeazã materiale cu caracter
extremist ori în activitatea acestuia se depisteazã fapte ce denotã extremism, organul
de stat abilitat care a înregistrat acest mijloc de informare în masã ori Procurorul General
sau procurorii subordonaþi acestuia sesizeazã/avertizeazã în scris fondatorul ºi/sau
redacþia/redactorul-ºef al acestui mijloc de informare în masã asupra inadmisibilitãþii unor
asemenea acþiuni ori a unei asemenea activitãþi, indicînd temeiurile concrete în baza
cãrora s-a fãcut sesizarea/avertizarea, inclusiv încãlcãrile comise. Dacã este posibilã
luarea de mãsuri pentru înlãturarea încãlcãrilor comise, în sesizare/avertisment se stabileºte
ºi termenul de înlãturare a acestora, care va fi de pînã la o lunã de la data sesizãrii/avertizãrii.
(3) Sesizarea/avertismentul pot fi contestate, în modul stabilit, în instanþa de judecatã.
(4) Dacã sesizarea/avertismentul nu au fost contestate în instanþã, în modul stabilit,
sau nu au fost declarate ilegale de instanþã, precum ºi dacã, în termenul stabilit, nu au
fost luate mãsuri pentru înlãturarea încãlcãrilor comise care au servit drept temei
pentru sesizare/avertizare ori dacã, în decurs de 12 luni de la data sesizãrii/avertizãrii,
au fost depistate noi fapte ce denotã existenþa unor indicii de extremism în activitatea
mijlocului de informare în masã, în temeiul cererii organului de stat abilitat care a înregistrat
acest mijloc de informare în masã ori a Procurorului General sau a procurorilor subordonaþi
acestuia, instanþa de judecatã pronunþã hotãrîrea privind încetarea sau suspendarea, pe
un termen de pînã la un an, a activitãþii acestui mijloc de informare în masã.
(5) În scopul neadmiterii continuãrii difuzãrii de materiale cu caracter extremist,
instanþa de judecatã poate suspenda comercializarea numãrului respectiv al publicaþiei
periodice ori a tirajului înregistrãrilor audio sau video ale programului respectiv ori lansarea
programului audiovizual respectiv, în modul prevãzut pentru adoptarea de mãsuri în vederea
asigurãrii acþiunii.
(6) Hotãrîrea instanþei de judecatã constituie temei pentru confiscarea pãrþii necom-
ercializate a tirajului producþiei mijlocului de informare în masã ce conþine materiale cu
caracter extremist din locurile de pãstrare, din unitãþile de comerþ cu ridicata ºi cu amãnuntul.

Articolul 9. Contracararea difuzãrii materialelor cu caracter extremist

(1) Pe teritoriul Republicii Moldova se interzice editarea sau difuzarea materialelor
tipãrite, audiovizuale ºi a altor materiale cu caracter extremist.
(2) Constatarea caracterului extremist al materialului informaþional se face de cãtre
instanþa de judecatã, în temeiul sesizãrii procurorului.
(3) Hotãrîrea instanþei de judecatã privind constatarea caracterului extremist al mate-
rialului informaþional constituie temei pentru confiscarea pãrþii necomercializate a tirajului.
(4) În cazul în care organizaþia, pe parcursul a 12 luni, a editat de douã ori materiale
cu caracter extremist, instanþa de judecatã pronunþã hotãrîrea privind încetarea activitãþii
ei editoriale.

Articolul 10. Registrul materialelor cu caracter extremist

(1) Ministerul Justiþiei þine registrul materialelor cu caracter extremist.
(2) Copia de pe hotãrîrea instanþei de judecatã rãmasã definitivã privind declararea
materialului informaþional ca avînd caracter extremist se expediazã Ministerului Justiþiei
care, prin ordin, include materialul indicat în hotãrîrea instanþei de judecatã în registrul
materialelor cu caracter extremist.
(3) Ordinul privind includerea materialului în registrul materialelor cu caracter extremist
se publicã în Monitorul Oficial al Republicii Moldova ºi în mijloacele de informare în masã
republicane.
(4) Ordinul privind includerea materialului în registrul materialelor cu caracter extremist
Drepturile omului 157
poate fi atacat, în modul stabilit, în instanþa de judecatã.
(5) Difuzarea pe teritoriul Republicii Moldova a materialelor incluse în registrul
materialelor cu caracter extremist se interzice.

Articolul 12. Rãspunderea cetãþenilor Republicii Moldova, a cetãþenilor strãini ºi a

apatrizilor pentru desfãºurarea activitãþii extremiste
(3) În cazul în care conducãtorul sau un membru al organului de conducere al
asociaþiei obºteºti sau religioase ori al unei alte organizaþii face în public o declaraþie în
care cheamã la desfãºurarea activitãþii extremiste, fãrã a menþiona cã aceasta este
opinia sa personalã, precum ºi în cazul rãmînerii definitive a sentinþei instanþei de judecatã
în privinþa acestei persoane pentru o infracþiune cu caracter extremist, respectiva asociaþie
obºteascã sau religioasã ori o altã organizaþie este obligatã, în termene cît mai restrînse,
sã-ºi exprime în public dezacordul sãu în legãturã cu afirmaþiile sau cu acþiunile acestei
persoane. Dacã respectiva asociaþie obºteascã sau religioasã ori o altã organizaþie nu va
face o asemenea declaraþie, acest fapt poate fi interpretat ca unul ce denotã existenþa
în activitatea acesteia a indiciilor de extremism.

10.15. Legea cu privire la avocaturã

Articolul 44. Garantarea independenþei

(5) Insultarea, calomnierea avocatului, ameninþãrile la adresa acestuia, actele de
violenþã comise împotriva lui în timpul exercitãrii atribuþiilor profesionale ºi în legãturã cu
aceasta se pedepsesc conform legii.

Articolul 56. Interzicerea publicitãþii

(1) Avocatului i se interzice sã facã publicitate, direct sau indirect, activitãþii sale
profesionale.
(2) Interdicþia specificatã la alin.(1) nu se aplicã în cazul cînd în publicaþiile informaþionale,
în formularele oficiale, pe plicuri, în cãrþile de vizitã ºi pe Internet se conþin date despre
avocat.

10.16. Legea cu privire la poliþie

Articolul 4. Activitatea poliþiei ºi drepturile cetãþenilor

În cazul reabilitãrii ulterioare a persoanei de cãtre instanþa judecãtoreascã, de
procuror sau de însuºi organul de poliþie, informaþiile compromiþãtoare despre încãlcarea
legalitãþii ce au fost date publicitãþii nemijlocit de organele de poliþie, trebuie infirmate de
organul de poliþie în modul în care au fost date publicitãþii, în termen de o lunã din ziua
intrãrii în vigoare a hotãrîrii instanþei judecãtoreºti, a procuraturii sau a organului de
poliþie privind reabilitarea.

Articolul 13. Drepturile poliþiei

Poliþia are dreptul:
29) sã foloseascã gratuit mijloacele de informare în masã în scopul stabilirii
circumstanþelor infracþiunilor ºi identificãrii infractorilor urmãririi persoanelor care se ascund
de urmãrire penalã ºi de judecatã, în scopul cãutãrii persoanelor date dispãrute, precum
ºi în scopul preîntîmpinãrii infracþiunilor ºi întãririi ordinii de drept;

10.17. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi

Articolul 20. Mãsurile aplicabile pe durata stãrii de urgenþã

Pe durata stãrii de urgenþã, în funcþie de situaþia concretã, pot fi aplicate urmãtoarele
mãsuri:
j) introducerea unor reguli speciale de utilizare a mijloacelor de telecomunicaþii.

158 Ghidul ziaristului

 Articolul 22. Atribuþiile Comisiei pentru Situaþii Excepþionale a Republicii Moldova
(1) Comisia pentru Situaþii Excepþionale a Republicii Moldova se formeazã prin hotãrîre
a Parlamentului ºi are urmãtoarele atribuþii:
d) coordoneazã activitatea mijloacelor de informare în masã privind informarea populaþiei
despre cauzele ºi proporþiile situaþiei excepþionale, despre mãsurile întreprinse de Guvern
pentru prevenirea pericolului, lichidarea urmãrilor acestei situaþii ºi protecþia populaþiei,
precum ºi privind familiarizarea populaþiei cu regulile de comportare în timpul situaþiei
excepþionale;

Articolul 25. Atribuþiile Ministerului Afacerilor Interne

Ministerul Afacerilor Interne are urmãtoarele atribuþii:
g) asigurã paza sediilor autoritãþilor publice, a misiunilor diplomatice, a staþiilor de
alimentare cu apã, energie electricã ºi gaze, a staþiilor de radio ºi televiziune, precum ºi a
altor obiective de importanþã naþionalã;

Articolul 26. Obligaþiile autoritãþilor administraþiei publice centrale ºi locale, ale

agenþilor economici, ale instituþiilor publice ºi ale cetãþenilor
(1) Autoritãþile administraþiei publice centrale ºi locale, agenþii economici ºi instituþiile
publice sînt obligate sã aducã la îndeplinire, în domeniul lor de activitate, mãsurile prevãzute
de prezenta lege, de alte acte normative ºi de planurile corespunzãtoare aprobate în
modul stabilit.

10.18. Legea cu privire la migraþiune

Articolul 6. Sfera de aplicare a legii

(2) Sub incidenþa prezentei legi nu cad urmãtoarele categorii de persoane:
c) corespondenþii ºi jurnaliºtii strãini acreditaþi în Republica Moldova;

Articolul 8. Competenþa Departamentului Migraþiune

(2) Departamentul Migraþiune:
t) asigurã acumularea, pãstrarea, prelucrarea, difuzarea ºi schimbul de informaþii referi-
toare la procesele migraþionale pe plan intern ºi extern;
u) pãstreazã ºi completeazã, în colaborare cu alte organe ale administraþiei publice
centrale, baza de date privind evidenþa cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, aflaþi pe teritoriul
Republicii Moldova;

Articolul 9. Competenþa altor organe ale administraþiei publice

(2) În scopul promovãrii ºi realizãrii eficiente a politicii migraþionale, Ministerul Afacerilor
Externe, Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul Trupelor de Grãniceri, Departamentul
Tehnologii Informaþionale, autoritãþile administraþiei publice locale, organele de drept, organele
fiscale, întreprinderile, instituþiile, organizaþiile cu orice formã juridicã de organizare sînt
obligate sã informeze, în termen de 10 zile, Departamentul Migraþiune, dupã cum urmeazã:
a) Ministerul Afacerilor Externe - despre vizele de intrare eliberate;
b) Departamentul Trupelor de Grãniceri - despre cetãþenii strãini, apatrizii ºi cetãþenii
Republicii Moldova care au intrat ºi au ieºit sau cãrora le-a fost interzisã intrarea sau ieºirea
din þarã;
c) Departamentul Tehnologii Informaþionale - despre schimbãrile survenite în starea
familialã a imigrantului sau a refugiatului, despre înregistrarea agenþilor economici cu
participarea cetãþenilor strãini, precum ºi despre actele de identitate eliberate imigranþilor
ºi refugiaþilor sau anulate;
d) autoritatea administraþiei publice locale - despre plecarea înainte de termen a
imigrantului de pe teritoriul administrat de ea;
e) Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiþiei, Procuratura Generalã, Serviciul de
Informaþie ºi Securitate - despre încãlcãrile comise de imigranþi, de solicitanþii de azil ºi de
refugiaþi, precum ºi despre deciziile instanþelor judecãtoreºti referitoare la decãderea acestora
Drepturile omului 159
din drepturile lor pãrinteºti;
f) organele fiscale - despre cazurile de eludare a legislaþiei fiscale de cãtre persoanele
fizice ºi juridice ai cãror conducãtori sînt cetãþeni strãini;
g) întreprinderea, instituþia, organizaþia cu orice formã juridicã de organizare - despre
desfacerea contractului individual de muncã încheiat cu imigrantul sau despre încetarea
relaþiilor de muncã cu imigrantul care a decedat, a fost declarat dispãrut fãrã veste ori a
fost declarat decedat;
h) instituþiile de învãþãmînt ºi de cercetãri ºtiinþifice, publice sau private - despre
terminarea sau suspendarea studiilor ori a cercetãrilor ºtiinþifice, despre transferarea
elevilor, studenþilor, rezidenþilor, doctoranzilor ºi postdoctoranzilor strãini la alte Instituþii
de învãþãmînt, instituþii, întreprinderi, organizaþii sau despre exmatricularea acestora.
(3) Departamentul Migraþiune va informa, în termen de 10 zile, Ministerul Afacerilor
Interne ºi Departamentul Tehnologii Informaþionale despre anularea, înainte de expirarea
termenului de valabilitate, a adeverinþelor de imigrant, a permiselor de muncã ºi a
documentelor de identitate ale refugiaþilor.

10.19. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor

în Republica Moldova

Art.14. - Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor domiciliaþi în Republica Moldova li se garanteazã

libertatea conºtiinþei, opiniei ºi exprimãrii, în conformitate cu legislaþia în vigoare.

10.20. Codul penal

Articolul 140. Propaganda rãzboiului

(1) Propaganda rãzboiului, rãspîndirea de informaþii tendenþioase ori inventate, insti-
gatoare la rãzboi sau orice alte acþiuni orientate spre declanºarea unui rãzboi, sãvîrºite
verbal, în scris, prin intermediul radioului, televiziunii, cinematografului sau prin alte
mijloace,
se pedepsesc cu amendã în mãrime de pînã la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 3 la 8 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.
(2) Sãvîrºirea acþiunilor prevãzute la alin.(1) de o persoanã cu înaltã funcþie de
rãspundere
se pedepseºte cu amendã de la 500 la 1.000 unitãþi convenþionale sau cu închisoare
de la 8 la 12 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcþii sau de
a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.

Articolul 177. Încãlcarea inviolabilitãþii vieþii personale

(1) Culegerea ilegalã sau rãspîndirea cu bunã-ºtiinþã a informaþiilor, ocrotite de
lege, despre viaþa personalã ce constituie secret personal sau familial al altei persoane
fãrã consimþãmîntul ei
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 300 unitãþi convenþionale sau cu
muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 180 la 240 de ore.
(2) Rãspîndirea informaþiilor menþionate la alin.(1):
a) într-un discurs public, prin mass-media;
b) prin folosirea intenþionatã a situaþiei de serviciu
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu arest de pînã la 6 luni.

Articolul 281. Comunicarea mincinoasã cu bunã-ºtiinþã despre actul de terorism

Comunicarea mincinoasã cu bunã-ºtiinþã despre pregãtirea unor explozii, incendieri
sau a altor acþiuni care pericliteazã viaþa oamenilor, cauzeazã daune materiale în
proporþii mari sau provoacã alte urmãri grave
160 Ghidul ziaristului
 se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu arest de pînã la 6 luni, sau cu închisoare de pînã la 3 ani.

Articolul 285. Dezordini de masã

(4) Chemãrile la nesupunere activã cerinþelor legitime ale reprezentanþilor
autoritãþilor ºi la dezordini de masã, precum ºi la sãvîrºirea actelor de violenþã asupra
persoanelor,
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 3 ani.

Articolul 304. Calomnierea judecãtorului, a persoanei care efectueazã urmãrirea

penalã ori contribuie la înfãptuirea justiþiei
Calomnierea judecãtorului sau a persoanei care efectueazã urmãrirea penalã ori con-
tribuie la înfãptuirea justiþiei, însoþitã de învinuirea acestora de sãvîrºirea unei infracþiuni
grave, deosebit de grave sau excepþional de grave, în legãturã cu examinarea
cauzelor sau materialelor în instanþa de judecatã,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu arest de pînã la 6 luni, sau cu închisoare de pînã la 2 ani.

Articolul 315. Divulgarea datelor urmãririi penale

(1) Divulgarea datelor urmãririi penale contrar interdicþiei persoanelor care efectueazã
urmãrirea penalã
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 300 unitãþi convenþionale.
(2) Divulgarea intenþionatã a datelor urmãririi penale de cãtre persoana care
efectueazã urmãrirea penalã sau de cãtre persoana abilitatã cu controlul asupra
desfãºurãrii urmãririi penale, dacã aceastã acþiune a cauzat daune morale sau materiale
martorului, pãrþii vãtãmate sau reprezentanþilor acestora ori dacã l-a fãcut pe vinovat sã se
eschiveze de la rãspundere,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 500 la 1.000 unitãþi convenþionale cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un
termen de pînã la 3 ani.

Articolul 316. Divulgarea datelor privind mãsurile de securitate aplicate faþã de

judecãtor ºi participanþii la procesul penal
(1) Divulgarea datelor privind mãsurile de securitate aplicate faþã de judecãtor, executorul
judecãtoresc, partea vãtãmatã, martor sau alþi participanþi la procesul penal, precum ºi faþã
de rudele apropiate ale acestora, dacã fapta a fost sãvîrºitã de cãtre o persoanã cãreia
aceste date i-au fost încredinþate în virtutea atribuþiilor de serviciu,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 400 unitãþi convenþionale sau
cu arest de pînã la 4 luni, sau cu închisoare de pînã la 2 ani.
(2) Aceeaºi acþiune care a provocat urmãri grave
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 600 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Articolul 337. Trãdarea de Patrie

(1) Trãdarea de Patrie, adicã fapta sãvîrºitã intenþionat de un cetãþean al Republicii
Moldova în dauna suveranitãþii, inviolabilitãþii teritoriale sau a securitãþii de stat ºi a capacitãþii
de apãrare a Republicii Moldova, prin trecerea de partea duºmanului, spionaj,
divulgare a secretului de stat unui stat strãin, unei organizaþii strãine sau reprezentanþilor
lor, precum ºi acordarea de ajutor unui stat strãin la înfãptuirea activitãþii duºmãnoase
împotriva Republicii Moldova,
se pedepseºte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenþiune pe viaþã.
(2) Este liberat de rãspundere penalã cetãþeanul Republicii Moldova, racolat de serviciul
de spionaj strãin pentru înfãptuirea unei activitãþi duºmãnoase împotriva Republicii
Moldova, dacã el nu a sãvîrºit nici un fel de acþiuni pentru realizarea însãrcinãrii criminale

Drepturile omului 161

primite ºi a declarat de bunã voie autoritãþilor despre legãtura sa cu serviciul de spionaj
strãin.

Articolul 338. Spionajul

Transmiterea, precum ºi sustragerea sau culegerea de informaþii ce constituie secret
de stat în scopul transmiterii lor unui stat strãin, unei organizaþii strãine sau agenturii lor,
precum ºi transmiterea sau culegerea, din însãrcinarea serviciului de spionaj strãin, a
altor informaþii pentru a fi folosite în dauna intereselor Republicii Moldova, dacã spionajul
este sãvîrºit de un cetãþean strãin sau de un apatrid,
se pedepseºte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.

Articolul 341. Chemãrile la rãsturnarea sau schimbarea prin violenþã a orînduirii

constituþionale a Republicii Moldova
(1) Chemãrile publice la rãsturnarea sau schimbarea prin violenþã a orînduirii
constituþionale ori la violarea integritãþii teritoriale a Republicii Moldova, precum ºi difuzarea
prin diferite forme, în acest scop, de materiale cu asemenea chemãri,
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 200 la 600 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Aceleaºi acþiuni sãvîrºite:
a) repetat;
b) de douã sau mai multe persoane
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 300 la 1.000 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 5 la 7 ani.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2), sãvîrºite din însãrcinarea unei organizaþii
strãine sau a reprezentanþilor ei,
se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.

Articolul 344. Divulgarea secretului de stat

(1) Divulgarea informaþiilor ce constituie secret de stat de cãtre o persoanã cãreia
aceste informaþii i-au fost încredinþate sau i-au devenit cunoscute în legãturã cu
serviciul sau munca sa, dacã nu constituie trãdare de Patrie sau spionaj,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 600 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.
(2) Aceeaºi acþiune soldatã cu urmãri grave
se pedepseºte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Articolul 346. Acþiunile intenþionate îndreptate spre aþîþarea vrajbei sau dezbinãrii
naþionale, rasiale sau religioase
Acþiunile intenþionate, îndemnurile publice, inclusiv prin intermediul mass-media,
scrise ºi electronice, îndreptate spre aþîþarea vrajbei sau dezbinãrii naþionale, rasiale sau
religioase, spre înjosirea onoarei ºi demnitãþii naþionale, precum ºi limitarea, directã sau
indirectã, a drepturilor ori stabilirea de avantaje, directe sau indirecte, cetãþenilor în
funcþie de apartenenþa lor naþionalã, rasialã sau religioasã,
se pedepsesc cu amendã în mãrime de pînã la 250 unitãþi convenþionale sau cu
închisoare de pînã la 3 ani.

Articolul 349. Ameninþarea sau violenþa sãvîrºitã asupra unei persoane cu funcþie
de rãspundere sau a unei persoane care îºi îndeplineºte datoria obºteascã
(1) Ameninþarea cu moartea fie cu vãtãmarea integritãþii corporale sau a sãnãtãþii, fie
cu nimicirea bunurilor ce aparþin colaboratorului poliþiei, altei persoane cu funcþie de
rãspundere, rudelor lor apropiate, în scopul sistãrii activitãþii lor de serviciu sau obºteºti
ori schimbãrii caracterului ei în interesul celui care ameninþã sau al altei persoane, precum
ºi aceeaºi ameninþare a unei persoane sau a rudelor ei apropiate în legãturã cu participarea

162 Ghidul ziaristului

ei la prevenirea ori curmarea unei infracþiuni sau a unei fapte antisociale,
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 300 la 1.000 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de pînã la 180 de ore, sau cu închisoare de
pînã la 5 ani.
(2) Aceleaºi acþiuni însoþite de:
a) aplicarea violenþei periculoase pentru viaþa sau sãnãtatea persoanelor menþionate
la alin.(1);
b) distrugerea bunurilor prin mijloace periculoase pentru viaþa sau sãnãtatea mai multor
persoane;
c) daune materiale în proporþii mari;
d) alte urmãri grave
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Articolul 366. Insultarea militarului

(1) Insulta adusã ºefului de cãtre subaltern, precum ºi subalternului de cãtre ºef,
în timpul îndeplinirii obligaþiilor legate de serviciul militar,
se pedepseºte cu trimiterea într-o unitate militarã disciplinarã pe un termen de pînã la
2 ani sau cu închisoare de pînã la 3 ani.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã:
a) pe timp de rãzboi;
b) în condiþii de luptã
se pedepseºte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Articolul 367. Ameninþarea ºefului

(1) Ameninþarea ºefului cu moartea, cu vãtãmarea integritãþii corporale sau a
sãnãtãþii ori cu bãtaia în timpul îndeplinirii obligaþiilor legate de serviciul militar
se pedepseºte cu trimiterea într-o unitate militarã disciplinarã pe un termen de pînã la
2 ani sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã:
a) pe timp de rãzboi;
b) în condiþii de luptã
se pedepseºte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

10.21. Codul de procedurã penalã

Articolul 11. Inviolabilitatea persoanei

(9) În timpul desfãºurãrii procesului penal, nimeni nu poate fi maltratat fizic sau
psihic ºi sînt interzise orice acþiuni ºi metode care creeazã pericol pentru viaþa ºi sãnãtatea
omului, chiar ºi cu acordul acestuia, precum ºi pentru mediul înconjurãtor. Persoana
reþinutã, arestatã preventiv nu poate fi supusã violenþei, ameninþãrilor sau unor metode
care ar afecta capacitatea ei de a lua decizii ºi de a-ºi exprima opiniile.

Articolul 316. Publicitatea ºedinþei de judecatã

(1) ªedinþa de judecatã este publicã, cu excepþia cazurilor prevãzute în art.18. La
ºedinþa publicã poate fi prezentã orice persoanã, cu excepþia minorilor sub vîrsta de 16
ani ºi a persoanelor înarmate.
(2) Preºedintele ºedinþei de judecatã poate permite prezenþa la ºedinþã a minorilor,
precum ºi a persoanelor înarmate care sînt obligate sã poarte armã din oficiu.
(3) Preºedintele ºedinþei poate permite reprezentanþilor mass-media, în cazurile în
care cauza prezintã interes public, sã efectueze înregistrãri audio, video ºi sã
fotografieze unele secvenþe de la deschiderea ºedinþei în mãsura în care acestea nu
perturbeazã desfãºurarea normalã a ºedinþei ºi nu aduc atingere intereselor participanþilor
la proces.
(4) Preºedintele ºedinþei de judecatã poate limita accesul publicului la ºedinþã,
þinînd seama de condiþiile în care se judecã cauza.
Drepturile omului 163
10.22. Codul civil

Articolul 16. Apãrarea onoarei, demnitãþii ºi reputaþiei profesionale

(1) Orice persoanã are dreptul la respectul onoarei, demnitãþii ºi reputaþiei sale profe-
sionale.
(2) Orice persoanã este în drept sã cearã dezminþirea informaþiei ce îi lezeazã onoarea,
demnitatea sau reputaþia profesionalã dacã cel care a rãspîndit-o nu dovedeºte cã ea
corespunde realitãþii.
(3) La cererea persoanelor interesate, se admite apãrarea onoarei ºi demnitãþii unei
persoane fizice ºi dupã moartea acesteia.
(4) Dacã informaþia care lezeazã onoarea, demnitatea sau reputaþia profesionalã este
rãspînditã printr-un mijloc de informare în masã, instanþa de judecatã îl obligã sã publice
o dezminþire la aceeaºi rubricã, paginã, în acelaºi program sau ciclu de emisiuni în cel
mult 15 zile de la data intrãrii în vigoare a hotãrîrii judecãtoreºti.
(5) În cazul în care un document emis de o organizaþie conþine informaþii care
lezeazã onoarea, demnitatea ºi reputaþia profesionalã, instanþa de judecatã o obligã sã
înlocuiascã documentul.
(6) În alte cazuri decît cele prevãzute la alin.(4) ºi (5), modalitatea de dezminþire
a informaþiilor care lezeazã onoarea, demnitatea ºi reputaþia profesionalã se stabileºte
de cãtre instanþa de judecatã.
(7) Persoana lezatã în drepturile ºi interesele sale, ocrotite de lege, prin publicaþiile
unui mijloc de informare în masã, este în drept sã publice replica sa în respectivul mijloc
de informare în masã pe contul acestuia.
(8) Orice persoanã în a cãrei privinþã a fost rãspînditã o informaþie ce îi lezeazã
onoarea, demnitatea ºi reputaþia profesionalã este în drept, pe lîngã dezminþire, sã cearã
repararea prejudiciului material ºi moral cauzat astfel.
(9) Dacã identificarea persoanei care a difuzat informaþia ce lezeazã onoarea,
demnitatea ºi reputaþia profesionalã a unei alte persoane este imposibilã, aceasta din
urmã este în drept sã adreseze în instanþã de judecatã o cerere în vederea declarãrii
informaþiei rãspîndite ca fiind neveridicã.

Articolul 1422. Reparaþia prejudiciului moral

(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinþe psihice sau
fizice) prin fapte ce atenteazã la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum ºi în alte
cazuri prevãzute de legislaþie, instanþa de judecatã are dreptul sã oblige persoana
responsabilã la reparaþia prejudiciului prin echivalent bãnesc.
(2) Prejudiciul moral se reparã indiferent de existenþa ºi întinderea prejudiciului
patrimonial.
(3) Reparaþia prejudiciului moral se face ºi în lipsa vinovãþiei autorului, faptei ilicite în
cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegalã, atragere ilegalã la rãspundere
penalã, aplicare ilegalã a arestului preventiv sau a declaraþiei scrise de a nu pãrãsi
localitatea, aplicarea ilegalã în calitate de sancþiune administrativã a arestului, muncii
neremunerate în folosul comunitãþii ºi în alte cazuri prevãzute de lege.

Articolul 1423. Mãrimea compensaþiei pentru prejudiciu moral

(1) Mãrimea compensaþiei pentru prejudiciu moral se determinã de cãtre instanþa de
judecatã în funcþie de caracterul ºi gravitatea suferinþelor psihice sau fizice cauzate
persoanei vãtãmate, de gradul de vinovãþie al autorului prejudiciului, dacã vinovãþia este o
condiþie a rãspunderii, ºi de mãsura în care aceastã compensare poate aduce
satisfacþie persoanei vãtãmate.
(2) Caracterul ºi gravitatea suferinþelor psihice sau fizice le apreciazã instanþa de
judecatã, luînd în considerare circumstanþele în care a fost cauzat prejudiciul, precum ºi
statutul social al persoanei vãtãmate.

Articolul 1424. Termenul de prescripþie

164 Ghidul ziaristului
 (1) Acþiunea în reparare a prejudiciului se prescrie în termen de 3 ani începînd cu
momentul în care persoana vãtãmatã a cunoscut sau trebuia sã cunoascã existenþa
prejudiciului ºi persoana obligatã sã-l repare.
(2) În cazul în care persoana obligatã sã repare prejudiciul ºi persoana prejudiciatã
negociazã asupra prejudiciului care urmeazã sã fie reparat, cursul prescripþiei se suspendã
pînã cînd una din pãrþi nu va renunþa la negociere.

10.23. Codul de procedurã civilã

Articolul 23. Caracterul public al dezbaterilor judiciare

(3) Instanþa de judecatã poate dispune judecarea pricinii în ºedinþã secretã pentru a
preveni divulgarea unor informaþii care se referã la aspectele intime ale vieþii, care
lezeazã onoarea, demnitatea sau reputaþia profesionalã ori la alte circumstanþe care ar
putea prejudicia interesele participanþilor la proces, ordinea publicã sau moralitatea.
(7) Instanþa judecãtoreascã ia mãsurile de rigoare în vederea pãstrãrii secretului
de stat, tainei comerciale, informaþiei despre viaþa intimã a persoanei. Participanþii la
proces ºi alte persoane care asistã la actele procesuale în cadrul cãrora pot fi divulgate
date ce constituie astfel de secrete sînt somaþi de rãspunderea în cazul divulgãrii lor.

Articolul 133. Persoanele care nu pot fi audiate ca martori în judecatã

Nu pot fi citaþi în judecatã ºi audiaþi în calitate de martori:
d) persoanele care, în virtutea funcþiei profesionale, au participat la pregãtirea,
executarea sau rãspîndirea publicaþiilor periodice, emisiunilor televizate sau radiodifuzate
referitor la personalitatea autorului, executorului sau alcãtuitorului de materiale ori
documente, la informaþia parvenitã de la aceºtia în legãturã cu activitatea lor, dacã
materialele ºi documentele sînt destinate redacþiei;

Articolul 146. Înregistrãrile audio-video

(1) Persoana care prezintã o înregistrare audio-video pe un suport electronic sau de
altã naturã ori solicitã reclamarea unor astfel de înregistrãri este obligatã sã indice
persoana care a efectuat înregistrarea, timpul ºi condiþiile înregistrãrii.
(2) Nu poate servi ca probã înregistrarea audio-video ascunsã dacã nu este permisã
prin lege.

10.24. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 47/2. Calomnia

Calomnia, adicã rãspîndirea cu bunã ºtiinþã a unor scorniri mincinoase ce defãimeazã
o altã persoanã, -
atrage aplicarea unei amenzi de la zece la douãzeci ºi cinci de salarii minime sau
arest administrativ pe un termen de pînã la treizeci de zile.

Articolul 47/3. Injuria

Injuria, adicã înjosirea premeditatã a onoarei ºi demnitãþii unei persoane prin acþiune,
verbal sau în scris, -
atrage aplicarea unei amenzi de la ºapte la cincisprezece salarii minime sau arest
administrativ pe un termen de pînã la cincisprezece zile.
Injuria adusã într-o publicaþie sau într-o lucrare multiplicatã în alt mod, precum ºi
injuria adusã de o persoanã supusã unei sancþiuni administrative pentru aceeaºi încãlcare,-
atrage aplicarea unei amenzi de la zece la douãzeci ºi cinci de salarii minime sau
arest administrativ pe un termen de pînã la treizeci de zile.

Articolul 92/1. Încãlcarea legislaþiei cu privire la biblioteci

Încãlcarea modului de predare Bibliotecii Naþionale ºi altor centre biblioteconomice a
exemplarelor depozitului legal pentru controlul bibliografic naþional ºi evidenþa statisticã -
Drepturile omului 165
 atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la douãzeci ºi cinci la cincizeci de salarii minime.
Distrugerea sau deteriorarea fondului bibliotecii -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la cincisprezece la
douãzeci ºi cinci de salarii minime.

Articolul 142. Activitatea în domeniul telecomunicaþiilor fãrã licenþã sau autorizaþie

ori în cazul suspendãrii sau încetãrii acþiunii lor
Desfãºurarea activitãþii în domeniul telecomunicaþiilor sau utilizarea frecvenþelor
radio fãrã licenþã ori fãrã autorizaþia eliberatã de organul abilitat-
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douãzeci la ºaptezeci ºi
cinci de salarii minime cu sau fãrã confiscarea echipamentului.
Importul, furnizarea sau comercializarea echipamentelor ºi cablurilor pentru
necesitãþile telecomunicaþiilor, informaticii ºi activitãþii poºtale necertificate ºi/sau nemarcate
în conformitate cu procedura de certificare de cãtre organismul de certificare a produselor
din domeniul telecomunicaþiilor, informaticii ºi activitãþii poºtale -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la zece la douãzeci ºi
cinci de salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere de la treizeci la ºaptezeci ºi
cinci de salarii minime.

Articolul 142/1. Nerespectarea condiþiilor stabilite în licenþã sau autorizaþie

Nerespectarea condiþiilor stabilite în licenþa sau autorizaþia, eliberate de Agenþia
Naþionalã pentru Reglementare în Telecomunicaþii ºi Informaticã, ori în licenþa sau
autorizaþia, eliberate de Consiliul Coordonator al Audiovizualului, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la cincizeci la trei sute de salarii minime.
Nerespectarea condiþiilor ºi normelor de difuzare a programelor audiovizuale, stabilite
de Consiliul Coordonator al Audiovizualului ºi Comisia Electoralã Centralã pentru perioada
campaniei electorale, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la cincizeci la douã sute cincizeci de salarii minime.
Emiterea pe altã frecvenþã sau canal, nerespectarea datelor tehnice, a zonei sau a
parametrilor tehnici, prevãzuþi în licenþa de emisie, -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la douã sute la trei sute de salarii minime. Difuzarea publicitãþii cu încãlcarea
prevederilor legale -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la douã sute cincizeci la cinci sute de salarii minime.
Continuarea activitãþii dupã suspendarea sau retragerea licenþei de emisie sau a deciziei
de autorizare -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de trei mii de salarii minime.

Articolul 145. Refuzul neîntemeiat de a presta servicii publice de telecomunicaþii

sau poºtale
Refuzul neîntemeiat de a presta servicii publice de telecomunicaþii sau poºtale utili-
zatorului care se aflã în zona de acþiune a operatorului -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la cinci la douãzeci ºi cinci de salarii minime.

Articolul 145/1. Discriminarea la prestarea serviciilor publice de telecomunicaþii

sau poºtale
Discriminarea de orice naturã a utilizatorului la prestarea serviciilor publice de
telecomunicaþii sau poºtale -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în

166 Ghidul ziaristului

mãrime de la cinci la treizeci de salarii minime.

Articolul 171/2. Propagarea prostituþiei

Propagarea prostituþiei prin intermediul publicaþiilor periodice, mijloacelor audiovizuale
sau prin orice alt mod -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi de la una sutã la una sutã cincizeci salarii
minime cu confiscarea mijloacelor de propagare.

Articolul 171/4. Confecþionarea sau desfacerea obiectelor pornografice

Confecþionarea, importarea, difuzarea ºi publicitatea operelor pornografice,
publicaþiilor tipãrite, tablourilor sau altor obiecte cu caracter pornografic, precum ºi
comercializarea sau pãstrarea lor în scop de vînzare sau difuzare, -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor de la zece la douãzeci salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la cincizeci salarii minime, cu
confiscarea obiectelor pornografice.

Articolul 171/5. Confecþionarea sau difuzarea lucrãrilor ce propagã cultul violenþei

ºi al cruzimii
Confecþionarea, importarea, difuzarea, demonstrarea sau pãstrarea în scop de difuzare
sau de demonstrare a cine- ºi videofilmelor sau a altor lucrãri ce propagã cultul violenþei ºi
al cruzimii -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor de la zece la douãzeci salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la cincizeci salarii minime, cu
confiscarea lucrãrilor ºi a mijloacelor pentru confecþionarea ºi demonstrarea lor.

Articolul 171/6. Difuzarea producþiei editoriale ºi cinematografice, spectacolelor

teatrale, casetelor video ºi audio, compact-discurilor, emisiunilor radiofonice ºi
televizate cu caracter erotic ºi realizarea programelor distractive cu elemente de strip-
tease în localurile publice
Difuzarea producþiei editoriale ºi cinematografice, spectacolelor teatrale, casetelor
video ºi audio, compact-discurilor, emisiunilor radiofonice ºi televizate, inclusiv a celor
transmise prin intermediul televiziunii prin cablu ºi eter sau prin Internet, cu caracter erotic
ºi realizarea programelor distractive cu elemente de strip-tease în localurile publice
fãrã autorizaþia eliberatã de Agenþia de Stat pentru Protecþia Moralitãþii -
atrag aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de cinci sute de salarii minime ºi
persoanelor cu funcþii de rãspundere - în mãrime de o mie de salarii minime.

Articolul 174/6. Ultragierea colaboratorului poliþiei

Ultragierea colaboratorului poliþiei, adicã jignirea premeditatã a onoarei ºi demnitãþii
lui, ultragierea altui lucrãtor din organele afacerilor interne sau unei persoane, aflate în
exerciþiul datoriei de serviciu sau obºteºti de menþinere a ordinii publice ºi de combatere a
criminalitãþii, exprimatã prin acþiune, verbal sau în scris -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la zece salarii minime,
sau arest administrativ pe un termen de pînã la cincisprezece zile.

Articolul 174/8. Apelul fals adresat poliþiei

Apelul vãdit fals adresat poliþiei, altor servicii ale organelor afacerilor interne sau
adresarea cãtre poliþie ºi cãtre alte servicii ale organelor afacerilor interne cu declaraþie
vãdit falsã, în cazul în care lipsesc indicii unei denunþãri intenþionat false despre o
infracþiune -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la cinci salarii minime.
Aceleaºi acþiuni, sãvîrºite de o persoanã faþã de care în decursul unui an s-au
aplicat sancþiuni administrative pentru acþiuni similare -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la zece salarii minime.

Drepturile omului 167

 Articolul 174/22. Încãlcarea legislaþiei cu privire la publicitate
Încãlcarea legislaþiei cu privire la publicitate, manifestatã prin:
1) publicitatea mãrfurilor ºi serviciilor supuse certificãrii sau licenþierii în cazul cînd
producãtorii lor nu dispun de certificatul sau licenþa cuvenitã, precum ºi publicitatea
mãrfurilor ºi serviciilor interzise producerii ºi comercializãrii,
2) prezentarea, producerea sau difuzarea publicitãþii neoneste, neautentice, amorale
de cãtre furnizorul de publicitate, producãtorul de publicitate sau de cãtre difuzorul de
publicitate,
3) publicitatea mãrfurilor ºi serviciilor cu folosirea neautorizatã a simbolurilor statului,
a denumirilor sau abrevierilor de firme, companii, întreprinderi, instituþii ºi organizaþii,
4) amplasarea publicitãþii exterioare prin vãtãmarea sau nimicirea de arbori, în zonele
de protecþie a monumentelor de arhitecturã, istorie ºi culturã, precum ºi fãrã autorizaþia
stabilitã legal,
5) prezentarea, producerea sau difuzarea publicitãþii destinate publicului larg a
ºedinþelor medicale în masã cu folosirea metodelor de influenþã psihicã sau bioenergeticã
fãrã autorizaþia respectivã,
atrage aplicarea faþã de cetãþeni a unei amenzi de la zece la treizeci de salarii minime,
iar faþã de persoane cu funcþie de rãspundere - de la o sutã la trei sute de salarii minime.

Articolul 200/7. Manifestarea lipsei de respect faþã de judecatã

Manifestarea lipsei de respect faþa de judecatã, exprimatã prin sãvîrºirea de cãtre
oricine a unor fapte care denotã desconsiderare vãditã faþã de judecatã sau faþã de
regulile stabilite în instanþa judecãtoreascã -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douãzeci ºi cinci de salarii
minime sau arest administrativ pe un termen de pînã la cincisprezece zile.

10.25. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 19
Orice individ are dreptul la libertatea de opinie ºi de exprimare, ceea ce implicã
dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale ºi acela de a cãuta, de a primi ºi de a
rãspîndi, fãrã consideraþii de frontierã, informaþii ºi idei prin orice mijloc de exprimare.

10.26. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 19
Nimeni nu trebuie sã aibã ceva de suferit din pricina opiniilor sale.
2. Orice persoanã are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde
libertatea de a cãuta, de a primi ºi de a rãspîndi informaþii ºi idei de orice fel, fãrã a se þine
seama de frontiere, sub formã oralã, scrisã, tipãritã ori artisticã, sau prin orice alt mijloc, la
alegerea sa.
3. Exercitarea libertãþilor prevãzute la paragraful 2 al prezentului articol comportã îndatoriri
ºi rãspunderi speciale.
În consecinþã, ea poate fi supusã anumitor limitãri care trebuie însã stabilite în mod
expres prin lege ºi care sunt necesare:
a) respectãrii drepturilor sau reputaþiei altora;
b) apãrãrii securitãþii naþionale, ordinii publice, sãnãtãþii sau moralitãþii publice.

Articolul 20
1. Orice propagandã în favoarea rãzboiului este interzisã prin lege.
2. Orice îndemn la urã naþionalã, rasialã sau religioasã care constituie o incitare la
discriminare, la ostilitate sau la violenþã este interzisã prin lege.

168 Ghidul ziaristului

10.27. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 12
1. Statele pãrþi vor garanta copilului capabil de discernãmînt dreptul de a exprima
liber opinia sa asupra oricãrei probleme care îl priveºte, opiniile copilului fiind luate în
considerare avîndu-se în vedere vîrsta sa ºi gradul sãu de maturitate.
2. În acest scop, se va da copilului, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice
procedurã judiciarã sau administrativã care-l priveºte, fie direct, fie printr-un reprezentant
sau o instituþie corespunzãtoare, în conformitate cu regulile de procedurã din legislaþia
naþionalã.

Articolul 13
1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de
a cãuta, a primi ºi a difuza informaþii ºi idei de orice naturã, fãrã sã þinã seama de frontiere,
sub formã oralã, scrisã, tipãritã sau artisticã, sau prin oricare alte mijloace, la alegerea
copilului.
2. Exercitarea acestui drept poate fi supusã restricþiilor, dar numai acelora care sunt
prevãzute de lege ºi care sunt necesare:
a) pentru respectul drepturilor sau reputaþiei altora, sau
b) pentru protecþia securitãþii naþionale, ordinii publice, sãnãtãþii ºi moralei publice.

Articolul 17
Statele pãrþi vor recunoaºte importanþa funcþiei îndeplinite de mijloacele de informare
în masã ºi vor veghea ca copilul sã aibã acces la o informare ºi materiale provenind din
surse naþionale ºi internaþionale diverse, cu deosebire cele care vizeazã sã promoveze
bunãstarea sa socialã, spiritualã ºi moralã, precum ºi sãnãtatea sa fizicã ºi mintalã. În
acest scop, statele pãrþi:
a) vor încuraja mijloacele de informare în masã de a difuza informaþii ºi materiale
care prezintã o utilitate socialã ºi culturalã pentru copil ºi rãspund spiritului art. 29;
b) vor încuraja cooperarea internaþionalã în producþia, schimbul ºi difuzarea de astfel
de informaþii ºi materiale provenind din diferite surse culturale, naþionale ºi internaþionale;
c) vor încuraja producerea ºi difuzarea de cãrþi pentru copii;
d) vor încuraja mijloacele de informare în masã de a þine seama în mod deosebit de
nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni sau care aparþin unui grup minoritar;
e) vor favoriza elaborarea de principii directoare corespunzãtoare, destinate protejãrii
copilului împotriva informaþiilor ºi materialelor care dãuneazã bunãstãrii sale, avînd în vedere
prevederile art. 13 ºi 18.

10.28. Convenþia internaþionalã privind eliminarea tuturor formelor de

discriminare rasialã

Articolul 4
Statele pãrþi condamnã orice propagandã ºi orice organizaþii care se inspirã din idei
sau teorii bazate pe superioritatea unei rase sau unui grup de persoane de o anumitã
culoare sau de o anumitã origine etnicã, sau care pretind sã justifice sau sã încurajeze
orice formã de urã ºi de discriminare rasialã ºi se angajeazã sã adopte de îndatã mãsuri
pozitive menite sã elimine orice incitare la o astfel de discriminare sau orice acte de
discriminare ºi, în acest scop, þinînd seama de principiile formulate în Declaraþia universalã
a drepturilor omului ºi de drepturile enunþate în mod expres în articolul 5 al prezentei
Convenþii, ele se angajeazã îndeosebi:
a) sã declare delicte pedepsite prin lege orice difuzare de idei bazate pe superioritate
sau urã rasialã, orice incitare la discriminare rasialã ca ºi orice acte de violenþã sau provocare
la astfel de acte, îndreptate împotriva oricãrei rase sau oricãrui grup de persoane de o altã
culoare sau de o altã origine etnicã, precum ºi orice sprijin acordat unor activitãþi rasiste,
inclusiv finanþarea lor;
Drepturile omului 169
 b) sã declare ilegale ºi sã interzicã organizaþiile, precum ºi activitãþile de propagandã
organizatã ºi orice alt fel de activitate de propagandã care incitã la discriminare rasialã ºi
care o încurajeazã ºi sã declare delict pedepsit prin lege participarea la aceste organizaþii
sau la aceste activitãþi;
c) sã nu permitã autoritãþilor publice sau instituþiilor publice, naþionale sau locale, sã
incite la discriminare rasialã sau s-o încurajeze.

10.29. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale

Articolul 10. Libertatea de exprimare

1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde
libertatea de opinie ºi libertatea de a primi sau de a comunica informaþii ori idei fãrã
amestecul autoritãþilor publice ºi fãrã a þine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedicã
statele sã supunã societãþile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune
unui regim de autorizare.
2. Executarea acestor libertãþi ce comportã îndatoriri ºi responsabilitãþi poate fi
supusã unor formalitãþi, condiþii, restrîngeri sau sancþiuni prevãzute de lege, care constituie
mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru securitatea naþionalã, integritatea
teritorialã sau siguranþa publicã, apãrarea ordinii ºi prevenirea infracþiunilor, protecþia
sãnãtãþii sau a moralei, protecþia reputaþiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica
divulgarea de informaþii confidenþiale sau pentru a garanta autoritatea ºi imparþialitatea
puterii judecãtoreºti.

10.30. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor

participante la C.S.C.E.

[...] Chestiuni referitoare la securitatea ºi cooperarea în Mediteranã

Informaþia

39. Reamintind cã exercitarea legitimã a activitãþii lor profesionale nu-i va

expune pe ziariºti nici la expulzare ºi nici la alte sancþiuni, ele se vor abþine de la luarea
unor mãsuri restrictive ca retragerea acreditãrii ziaristului sau expulzarea lui din cauza
conþinutului ºtirilor transmise de ziarist sau de mijlocul de informare la care lucreazã.
40. Ele vor asigura ca ziariºtii, inclusiv cei care reprezintã mijloace de comunicare
din alte state participante, în exercitarea acestei activitãþi sã fie liberi sã obþinã acces ºi sã
menþinã contacte cu surse de informaþie publice ºi particulare ºi ca necesitatea
confidenþialitãþii profesionale sã fie respectatã.
41. Ele vor respecta drepturile de autor ale ziariºtilor.
42. Ele vor acorda, acolo unde este necesar, pe bazã de aranjamente între ele ºi în
scopul de a transmite ºtiri în mod regulat, acreditarea, unde aceasta este necesarã, ºi vize
de intrare multiple pentru ziariºtii din alte state participante, indiferent de domiciliul lor. Pe
aceastã bazã, ele vor reduce la maximum douã luni, atît perioada de acordare a acreditãrii,
cît ºi a vizelor multiple de intrare pentru ziariºti.
43. Ele vor facilita activitatea ziariºtilor strãini prin furnizarea, la cerere, de informaþii
corespunzãtoare privind probleme de interes practic, cum ar fi reglementãrile de import,
taxele ºi cazarea.
44. Ele vor asigura ca, pe bazã de acreditare, acolo unde aceasta se cere, conferinþele
de presã oficiale ºi, în mod corespunzãtor, alte acþiuni de presã similare sã fie deschise ºi
pentru ziariºtii strãini.
45. Ele vor asigura, în practicã, ca persoanele aparþinînd minoritãþilor naþionale
sau culturilor regionale de pe teritoriul lor, sã poatã difuza, sã aibã acces ºi sã facã schimb
de informaþii în limba lor maternã.

170 Ghidul ziaristului

10.31. Documentul final al Reuniunii de la Madrid a reprezentanþilor Statelor
participante la C.S.C.E.
[...] Cooperarea în domeniul umanitar ºi în alte domenii

Informaþie
Statele participante vor continua sã încurajeze difuzarea mai liberã ºi mai largã a
materialelor tipãrite, periodice ºi neperiodice, importate din alte state participante, precum
ºi o creºtere a numãrului de locuri unde aceste publicaþii sunt în vînzare publicã. Aceste
publicaþii vor fi, de asemenea, accesibile în sãlile de lecturã ale marilor biblioteci publice
ºi ale instituþiilor similare.
În special pentru a înlesni îmbunãtãþirea difuzãrii informaþiei tipãrite, statele
participante vor încuraja contactele ºi negocierile între firmele ºi organizaþiile lor competente
în vederea încheierii de acorduri ºi contracte pe termen lung, destinate sã sporeascã
cantitãþile ºi numãrul de titluri ale ziarelor ºi altor publicaþii importate din alte state
participante. Ele considerã cã este de dorit ca preþul de desfacere al publicaþiilor strãine sã
nu fie excesiv în raport cu preþul din þãrile de origine.
Ele confirmã intenþia lor, în conformitate cu prevederile corespunzãtoare ale
Actului final, de a extinde în continuare posibilitãþile pentru public de a face abonamente.
Ele vor favoriza extinderea cooperãrii între organele de informare în masã ºi
reprezentanþii lor, în special între membrii redacþiilor agenþiilor de presã, ziarelor,
organismelor de radio ºi televiziune ºi companiilor cinematografice. Ele vor încuraja un
schimb mai regulat de ºtiri, articole, suplimente ºi emisiuni, precum ºi schimbul de redactori
pentru o mai bunã cunoaºtere a practicilor respective. Ele vor îmbunãtãþi, pe bazã de
reciprocitate, serviciile materiale ºi tehnice, oferite reporterilor de radio ºi televiziune
acreditaþi cu titlul permanent sau temporar. În plus, ele vor facilita contactele directe între
ziariºti, precum ºi contactele în cadrul organizaþiilor profesionale.
Ele vor da curs, fãrã întîrziere nejustificatã, cererilor de vizã ale ziariºtilor ºi vor
reexamina, într-un interval de timp rezonabil, cererile respinse. În plus, ziariºtii care doresc
sã cãlãtoreascã pentru motive personale ºi nu pentru a realiza un reportaj se vor bucura
de acelaºi tratament ca ºi alþi vizitatori din þara lor de origine.
Ele vor acorda corespondenþilor permanenþi ºi membrilor familiilor lor, care locuiesc
împreunã, vize multiple de intrare- ieºire cu valabilitate de un an.
Statele participante vor examina posibilitatea de a acorda, acolo unde este necesar,
pe bazã de aranjamente bilaterale, acreditarea ºi facilitãþile respective ziariºtilor din alte
state participante care sunt acreditaþi permanent într-o þarã terþã.
Ele vor facilita deplasãrile ziariºtilor din alte þãri participante pe teritoriul lor, între altele
prin luarea de mãsuri concrete, acolo unde este necesar, pentru a li se oferi posibilitatea
de a circula pe o arie mai extinsã, cu excepþia zonelor interzise pentru motive de
securitate. Ele vor informa ziariºtii în prealabil, în mãsura posibilului, dacã noi zone
sunt interzise pentru motive de securitate.
Ele vor spori în continuare posibilitãþile ºi, dacã este cazul, vor îmbunãtãþi condiþiile
pentru ziariºtii din alte state participante de a stabili ºi întreþine contacte personale ºi
comunicaþii cu sursele lor.
Ele vor permite, de regulã, redactorilor de radio ºi televiziune, la cererea lor, sã fie
însoþiþi de tehnicieni proprii de sunet ºi imagine ºi sã foloseascã echipamentul lor. De
asemenea, ziariºtii pot aduce cu ei materiale de referinþã, inclusiv note personale ºi dosare,
pentru a fi folosite în scopuri strict profesionale.
Statele participante vor facilita, acolo unde este necesar, stabilirea ºi funcþionarea,
în capitalele lor, de centre de presã sau instituþii care îndeplinesc aceleaºi funcþii, deschise
presei naþionale ºi strãine, dotate cu instalaþii corespunzãtoare de lucru pentru presa strãinã.
Ele vor examina, de asemenea, noi cãi ºi mijloace pentru sprijinirea ziariºtilor din alte
state participante ºi pentru a le permite astfel sã rezolve problemele practice pe care le-ar
putea întîmpina.

10.32. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru

dimensiunea umanã a C.S.C.E.

(9) Statele participante reafirmã cã:

Drepturile omului 171
 (9.1.) - Orice persoanã are dreptul la libertatea exprimãrii, inclusiv dreptul de a
comunica. Acest drept cuprinde libertatea exprimãrii opiniilor, precum ºi de a primi ºi
transmite informaþii ºi idei, fãrã vreun amestec din partea autoritãþilor publice ºi fãrã a se
þine seama de frontiere. Exercitarea acestui drept nu poate face obiectul unor restricþii,
decît în condiþiile prevãzute de lege ºi dacã acestea sunt compatibile cu normele
internaþionale general admise. În special, nici o limitare nu trebuie adusã accesului ºi
utilizãrii mijloacelor de reproducere a documentelor de orice naturã sub rezerva, totuºi, a
respectãrii drepturilor privitoare la proprietatea intelectualã, inclusiv drepturile de autor;

I. Libertatea de exprimare ºi informare prin media

Democraþia pluralistã ºi libertatea discursului politic cer ca publicul sã fie informat asupra
chestiunilor de interes public, ceea ce include dreptul media de a difuza informaþii negative
ºi opinii critice privind personalitãþile politice ºi funcþionarii, precum ºi dreptul publicului de a
primi aceste informaþii ºi opinii.

II. Libertatea de a critica statul sau instituþiile publice

Statul, guvernul sau oricare alt organ al puterii executive, legislative sau judiciare poate face
obiectul criticilor în media. Datoritã poziþiei lor dominante, aceste instituþii nu ar trebui protejate
ca atare prin legea penalã împotriva declaraþiilor defãimãtoare sau insultãtoare. Atunci cînd ele
beneficiazã totuºi de o asemenea protecþie, aceasta ar trebui sã fie aplicatã într-un mod foarte
restrictiv, evitînd în toate cazurile folosirea sa pentru a restrînge libertatea de a critica. Persoanele
care reprezintã aceste instituþii rãmîn, pe de altã parte, protejate ca indivizi.

III. Dezbaterea publicã ºi controlul publicului asupra personalitãþilor politice

Personalitãþile politice au decis sã apeleze la încrederea publicului ºi au acceptat sã
facã obiectul unei dezbateri politice publice, fiind în consecinþã supuºi, prin media, unui
control public atent ºi unei critici publice potenþial virulente ºi dure asupra modului în care
ºi-au exercitat sau îºi exercitã atribuþiile.

IV. Controlul publicului asupra funcþionarilor

Funcþionarii trebuie sã accepte sã fie supuºi controlului ºi criticii publice, în special prin
media, în ceea ce priveºte modul în care ºi-au exercitat sau îºi exercitã atribuþiile, în mãsura
în care acest lucru este necesar pentru a asigura transparenþa ºi exercitarea responsabilã
a atribuþiilor lor.

V. Libertatea de a satiriza
Genul umoristic ºi satiric, aºa cum este el protejat prin articolul 10 al Convenþiei, permite
un grad mai ridicat de exagerare ºi chiar de provocare, atît timp cît nu induce publicul în
eroare în privinþa faptelor.

VI. Reputaþia personalitãþilor politice ºi a funcþionarilor

Personalitãþile politice nu ar trebui sã beneficieze de o protecþie mai mare a reputaþiei
lor ºi a altor drepturi decît celelalte persoane ºi nu ar trebui pronunþate sancþiuni mai severe
în dreptul intern împotriva media, atunci cînd acestea din urmã criticã personalitãþile politice.
Acest principiu se aplicã, de asemenea, ºi funcþionarilor; nu ar trebui admise derogãri decît
atunci cînd ele sînt strict necesare pentru a le permite funcþionarilor buna exercitare a
atribuþiilor lor.

VII. Viaþa privatã a personalitãþilor politice ºi a funcþionarilor

Viaþa privatã ºi de familie a personalitãþilor politice ºi funcþionarilor ar trebui sã fie protejatã
împotriva reportajelor din media, conform articolului 8 al Convenþiei. Totuºi, informaþii despre
viaþa lor privatã pot fi dezvãluite dacã acestea constituie un subiect de interes public legat
direct de modul în care ei ºi-au exercitat sau îºi exercitã atribuþiile, þinîndu-se cont de
necesitatea de a nu aduce prejudicii inutile unei terþe persoane. Atunci cînd personalitãþile
politice ºi funcþionarii atrag ei înºiºi atenþia asupra elementelor din viaþa lor privatã, media
sînt abilitate sã-ºi exercite dreptul de a cerceta aceste elemente.

172 Ghidul ziaristului

 VIII. Cãi de recurs împotriva violãrilor prin media
Personalitãþile politice ºi funcþionarii nu ar trebui sã aibã acces decît la mijloacele juridice
de recurs de care dispun persoanele particulare în caz de violare a drepturilor lor prin media.
Daunele-interese ºi amenzile impuse în caz de insultã sau defãimare trebuie sã prezinte un
raport rezonabil de proporþionalitate cu încãlcarea drepturilor sau a reputaþiei altuia, luînd în
considerare eventualele reparaþii voluntare efective ºi adecvate care au fost acordate de
media ºi acceptate de persoanele în cauzã. Defãimarea sau insulta în media nu ar trebui sã
atragã dupã sine pedeapsa cu închisoarea, decît dacã aceastã pedeapsã este strict necesarã
ºi proporþionalã în raport cu gravitatea violãrii drepturilor sau a reputaþiei altuia ºi mai ales
dacã alte drepturi fundamentale au fost grav încãlcate prin declaraþiile defãimãtoare sau
insultãtoare din media, precum ar fi discursul care incita la urã.

Vezi, de asemenea:

Legea cu privire la funcþionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneºti nr.

3465-XI din 01.09.89 (Veºtile Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneºti nr. 9/217, 1989)
Legea cu privire la drepturile persoanelor aparþinînd minoritãþilor naþionale ºi la
statutul juridic al organizaþiilor lor nr. 382-XV din 19.07.2001 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 107 din 04.09.2001)
Legea privind statutul juridic special al Gãgãuziei (Gagauz-Yeri) nr. 344-XIII din
23.12.1994 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 3-4 din 14.01.95)

Recomandãri ale Consiliului Europei:

Recomandarea nr. R (94) 13 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu
privire la mãsurile de promovare a transparenþei mijloacelor de comunicare în masã.
Recomandarea nr. R (96) 4 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu privire
la protecþia jurnaliºtilor în situaþie de conflict ºi de tensiune.
Recomandarea nr. R (96) 10 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu
privire la garantarea independenþei serviciului public de radiodifuziune.
Recomandarea nr. R (97) a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu privire
la reprezentarea violenþei în mijloacele de comunicare în masã.
Recomandarea nr. R (97) 20 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu
privire la discursul de urã.
Recomandarea nr. R (97) 21 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu
privire la mijloacele de comunicare în masã ºi formarea unei culturi a toleranþei.
Recomandarea nr. R(99) 1 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu privire
la mãsurile de promovare a pluralismului mijloacelor de comunicare în masã.
Recomandarea nr. R (99) 15 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu
privire la unele mãsuri vizând reflectarea campaniilor electorale de cãtre mijloacele
de comunicare în masã.
Recomandarea nr. R (2000) 7 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu
privire dreptul jurnaliºtilor de a nu-ºi divulga sursele de informaþie.
Recomandarea nr. R (2000) 23 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu
privire la independenþa ºi funcþiile instituþiilor de reglementare a sectorului
radiodifuziunii.

Notã: Actele Consiliului Europei pot fi examinate integral pe site-ul Biroului de informare
a Consiliului Europei în Republica Moldova – www.bice.md ºi în culegerile de documente
“Presa electronicã: reglementãri internaþionale”, Asociaþia “APEL”.

Compartimentele:
11. Libertatea creaþiei;
12. Dreptul la informaþie.

“Mass-media ºi legislaþia. Analizã. Opinii. Propuneri” (rom., eng., rus.), Centrul

“Acces-info”, ed. “Universul”, Chiºinãu, 2003. Versiune electronicã: www.acces-info.org.md
Drepturile omului 173
11. LIBERTATEA CREAÞIEI

11.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 33 Libertatea creaþiei

(1) Libertatea creaþiei artistice ºi ºtiinþifice este garantatã. Creaþia nu
este supusã cenzurii.
(2) Dreptul cetãþenilor la proprietatea intelectualã, interesele lor
materiale ºi morale ce apar în legãturã cu diverse genuri de creaþie
intelectualã sînt apãrate de lege.
(3) Statul contribuie la pãstrarea, la dezvoltarea ºi la propagarea
realizãrilor culturii ºi ºtiinþei, naþionale ºi mondiale

11.2. Legea culturii

Articolul 11. Dreptul la activitate culturalã

(1) Activitatea culturalã constituie un drept inalienabil al fiecãruia, indiferent de
apartenenþã naþionalã ºi origine socialã, de limbã, sex, convingeri politice, religioase ºi
de altã naturã, de domiciliu, situaþie materialã, studii, profesie ºi de alte circumstanþe.
(2) Drepturile omului în domeniul activitãþii culturale sînt prioritare ºi nu pot fi limitate
de cãtre stat sau organismele nestatale.

Articolul 12. Dreptul la activitate de creaþie

(1) Orice persoanã particularã are dreptul la activitate de creaþie în funcþie de propriile
interese ºi capacitãþi.
(2) Dreptul la activitate de creaþie poate fi realizat atît pe baze profesionale, cît ºi
neprofesionale.
(3) Omul de creaþie profesionist ºi cel neprofesionist sînt egali în ceea ce priveºte
dreptul de autor ºi drepturile conexe, dreptul la proprietate intelectualã, dreptul de a
dispune liber de rezultatele muncii sale, dreptul la asistenþã din partea statului.

Articolul 18. Raporturile dintre stat ºi oamenii de creaþie

Statul:
a) recunoaºte rolul deosebit al oamenilor de creaþie în activitatea culturalã, garanteazã
drepturile lor economice ºi sociale;
c) apãrã interesele patrimoniale ºi nepatrimoniale ale oamenilor de creaþie în þarã ºi
peste hotare;
d) asigurã oamenilor de creaþie condiþiile necesare pentru activitate, contribuind
la crearea unor noi locuri de muncã;
e) susþine crearea ºi activitatea organizaþiilor oamenilor de creaþie, precum ºi ale
federaþiilor acestora, ale filialelor ºi secþiilor comunitãþilor internaþionale ale oamenilor de
creaþie;
h) sprijinã oamenii de creaþie, indiferent de apartenenþa lor la vreo organizaþie de
creaþie.

Articolul 21. Finanþarea culturii

(1) Finanþarea de cãtre stat a culturii garanteazã protecþia ºi dezvoltarea acesteia.
(2) Alocaþiile de la buget, destinate finanþãrii culturii, pot fi suplimentate cu mijloace
din fonduri extrabugetare, constituite în conformitate cu legislaþia. Acumulãrile în aceste
fonduri se fac din defalcãrile, stabilite prin lege, de la persoane juridice ºi fizice, indiferent
de cetãþenie, din donaþii, precum ºi din veniturile obþinute de la loterii, licitaþii, expoziþii ºi alte
acþiuni similare.
174 Ghidul ziaristului
 (3) Obþinerea mijloacelor din fonduri extrabugetare nu atrage dupã sine reducerea
alocaþiilor de la buget prevãzute pentru dezvoltarea culturii.
(4) Persoanele juridice ºi fizice, indiferent de cetãþenie, au dreptul sã creeze, în
conformitate cu legislaþia, fonduri pentru finanþarea culturii.

Articolul 24. Asigurarea tehnico-materialã a culturii

(1) Statul asigurã baza tehnico-materialã necesarã pentru realizarea programelor de
dezvoltare a culturii, de construcþie ºi reconstrucþie a obiectivelor culturale.
(2) Statul elaboreazã ºi promoveazã politica tehnico-ºtiinþificã ce asigurã implementarea
de noi tehnici ºi tehnologii în activitatea organizaþiilor de culturã, stimuleazã, prin
facilitãþi fiscale, prin credite ºi prin alte mijloace, participarea organizaþiilor nestatale la
crearea de noi tehnici ºi tehnologii pentru culturã.
(3) Autoritãþile administraþiei publice centrale de specialitate ºi locale acordã
organizaþiilor de culturã din subordine ajutorul necesar pentru întreþinerea ºi dezvoltarea
bazei lor tehnico-materiale.
(4) Autoritãþile administraþiei publice locale pun la dispoziþia oamenilor de creaþie ºi
colectivelor de creaþie încãperi pentru studiouri, ateliere, precum ºi alte spaþii necesare
pentru activitãþi culturale, stabilind facilitãþi ºi reduceri de platã, în conformitate cu actele
normative.

Articolul 27. Relaþiile dintre organizaþiile de culturã ºi alte persoane juridice ºi

fizice
(4) Transmiterea edificiilor în care se aflã organizaþiile de culturã altor întreprinderi,
instituþii, organizaþii (inclusiv celor religioase) se efectueazã conform legislaþiei,
asigurîndu-se organizaþiilor de culturã condiþii echivalente de funcþionare.

11.3. Legea privind dreptul de autor ºi drepturile conexe

Articolul 5. Domeniul de acþiune a legii

(1) Dreptul de autor se extinde asupra:
a) operelor, indiferent de locul primei lor publicãri, titularii dreptului de autor ai cãrora
sînt persoane fizice sau juridice din Republica Moldova;
b) operelor publicate pentru prima datã în Republica Moldova, indiferent de cetãþenia
titularului dreptului de autor;
c) altor opere în corespundere cu tratatele internaþionale, la care Republica Moldova
este parte.
(2) Opera se considerã de asemenea publicatã pentru prima datã în Republica Moldova,
dacã ea a fost publicatã în Republica Moldova în decurs de 30 de zile de la data primei ei
publicãri peste hotare.

Articolul 6. Obiectele dreptului de autor

(1) Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, de artã sau ºtiinþifice exprimate
în formã:
a) scrisã (manuscris, dactilografie, note muzicale etc.);
b) oralã (rostire publicã, interpretare publicã etc.);
c) audio- sau videoimprimare (mecanicã, magneticã, numericã, opticã etc.);
d) de imagine (desen, schiþã, tablou, plan, desen tehnic, cine-, tele-, video- sau
fotocadru etc.);
e) volumetrico-spaþialã (sculpturã, model, machetã, construcþie etc.);
f) în alte forme cunoscute în prezent sau care urmeazã sã fie descoperite.
(2) Obiecte ale dreptului de autor sînt:
a) operele literare (cãrþi, broºuri, articole, programe pentru computer etc.);
b) operele dramatice ºi muzical-dramatice, scenariile, proiectele de scenarii, libretele,
sinopsisul filmului;
c) operele muzicale cu sau fãrã text;
Drepturile omului 175
 d) operele coregrafice ºi pantomimele;
e) operele audiovizuale (cine-, tele-, videofilme, filme cu diapozitive etc.);
f) operele de picturã, sculpturã, graficã ºi alte opere de artã plasticã;
g) operele de arhitecturã, urbanisticã ºi de artã horticolã;
h) operele de artã aplicatã;
i) operele fotografice ºi operele obþinute printr-un procedeu analogic fotografiei;
j) hãrþile, planurile, schiþele ºi operele plastice referitoare la geografie, topografie,
arhitecturã ºi alte ºtiinþe;
k) operele derivate ºi integrante (traducerile, adoptãrile, prelucrãrile ºi orice alte
prelucrãri ale operelor literare, de artã, ºtiinþifice, aranjamentele operelor muzicale, precum
ºi enciclopediile, antologiile, culegerile, bazele de date etc.). Operele derivate ºi alcãtuite
sînt ocrotite de dreptul de autor, indiferent de faptul dacã operele pe baza cãrora acestea
au fost create sau pe care le includ sînt sau nu obiecte ale dreptului de autor;
l) alte opere.
(3) Ocrotirea programelor pentru computer se extinde asupra tuturor felurilor de pro-
grame pentru computer (inclusiv asupra sistemelor operaþionale), care pot fi exprimate în
orice limbaj ºi sub orice formã, inclusiv textul iniþial ºi codul obiectului.
(4) Dreptul de autor se extinde asupra soluþiilor (operelor) artistico-arhitecturale atît
în ansamblu, cît ºi asupra pãrþilor lor componente, inclusiv asupra operelor create ca
urmare a îndeplinirii unei misiuni de serviciu.

Articolul 7. Creaþiile care nu constituie obiecte ale dreptului de autor

(1) Nu constituie obiecte ale dreptului de autor:
a) documentele oficiale (legile, hotãrîrile judecãtoreºti, alte documente), precum ºi
traducerea lor oficialã;
b) simbolurile ºi semnele statului (drapelele, stemele, ordinele, semnele monetare
etc.);
c) expresiile folclorice;
d) noutãþile zilei ºi faptele cu caracter de simplã informaþie.
(2) Protecþia dreptului de autor se extinde asupra formei de exprimare ºi nu asupra
ideilor, proceselor, metodelor de funcþionare sau asupra concepþiilor matematice ca atare.

Articolul 8. Recunoaºterea paternitãþii. Prezumþia paternitãþii. Înregistrarea operei

(1) Paternitatea aparþine persoanei (persoanelor), sub al cãrei nume a fost publicatã
opera, dacã nu existã alte dovezi.
(2) Pentru a informa publicul despre drepturile sale, titularul are dreptul sã foloseascã
simbolul ocrotirii dreptului de autor, care se imprimã pe fiecare exemplar al operei ºi constã
din trei elemente:
a) litera latinã C inclusã într-un cerc - C;
b) numele (denumirea) titularului drepturilor exclusive de autor;
c) anul primei publicãri a operei.
(3) Titularul drepturilor exclusive de autor asupra unei opere publicate sau nepublicate
poate sã o înregistreze în registrele oficiale de stat în decursul duratei termenului de ocrotire
a dreptului de autor.
(5) Înregistrarea de stat a operelor literare, de artã ºi ºtiinþifice o efectueazã
Agenþia de Stat pentru Proprietatea Intelectualã.

Articolul 9. Drepturile personale (morale)

(1) Autorul operei beneficiazã de urmãtoarele drepturi personale (morale):
a) la paternitate - dreptul de a se considera autor ºi de a cere o atare recunoaºtere,
inclusiv prin indicarea numelui sãu pe fiecare exemplar de operã publicatã sau la
interpretarea în public a operei, dacã aºa ceva este posibil;
b) la nume - dreptul autorului de a decide cum va figura numele sãu în timpul valorificãrii
operei (numele adevãrat, pseudonimul sau anonim);
c) la integritatea operei;

176 Ghidul ziaristului

 d) la stima reputaþiei - la apãrarea operei împotriva oricãrei denaturãri, schimonosiri
sau altei modificãri a operei, care poate prejudicia onoarea ºi demnitatea autorului;
e) de a da publicitãþii opera sa sau de a permite (interzice) publicarea ei în orice
formã, inclusiv dreptul la retragerea ei. Retragerea operei din reþeaua de comercializare
în legãturã cu schimbarea convingerilor autorului se permite cu condiþia cã acesta va
acoperi în prealabil pagubele deþinãtorului dreptului de folosinþã a operei.
(2) Drepturile personale (morale) ale autorului nu pot fi înstrãinate ºi sînt
imprescriptibile în caz de cedare a drepturilor patrimoniale.

Articolul 10. Drepturile patrimoniale (economice) de autor

(1) Autorului sau altui titular al dreptului de autor îi aparþine dreptul exclusiv la
valorificarea operei în orice formã ºi prin orice procedeu.
(2) Dreptul exclusiv de valorificare a operei înseamnã dreptul autorului sau altui
titular al dreptului de autor de a efectua, de a permite sau de a interzice efectuarea
urmãtoarelor acþiuni:
a) reproducerea operei;
b) difuzarea exemplarelor operei, inclusiv prin comercializare, închiriere ºi prin alte
modalitãþi;
c) importarea exemplarelor operei pentru difuzare, inclusiv a exemplarelor
confecþionate cu permisiunea autorului sau a altui titular al dreptului de autor;
d) demonstrarea publicã a operei;
e) interpretarea publicã a operei;
f) comunicarea publicã a operei, inclusiv prin retransmisie;
g) traducerea operei;
h) prelucrarea, adaptarea, aranjamentul ºi alte asemenea modificãri ale operei;
i) comunicarea pentru informare generalã a operei în asemenea mod ca reprezentanþii
publicului, la alegerea lor personalã, sã poatã avea acces la operã din orice loc ºi în orice
timp (dreptul la comunicare publicã în regim interactiv, inclusiv prin Internet);
j) comunicarea operei prin eter (inclusiv prin satelit) sau prin cablu.
(3) Dreptul de a difuza originalul sau exemplare prin închirierea operelor audiovizuale,
programelor pentru computer, bazelor de date, a operelor fixate în fonogramã, a operelor
muzicale sub formã de note cu text aparþine autorului sau altui titular al dreptului de
autor, indiferent de dreptul de proprietate asupra acestor exemplare.
(4) Drepturile exclusive ale autorului la valorificarea proiectelor de opere de arhitecturã,
urbanistice ºi de artã horticolã includ de asemenea realizarea practicã a unor astfel de
proiecte.
(5) Cuantumul ºi modul de achitare a remuneraþiei de autor pentru fiecare caz de
valorificare a operei se stabileºte în contractul de autor, precum ºi în contractele cu
beneficiarii, încheiate de organizaþiile de administrare pe principii colective ale drepturilor
patrimoniale ale autorilor.

Articolul 12. Dreptul de autor asupra operei audiovizuale

(1) Autor (coautori) ai operei audiovizuale sînt:
a) autorul scenariului (scenaristul);
b) regizorul-scenograf;
c) compozitorul - autorul operei muzicale cu sau fãrã text, create special pentru aceastã
operã audioviziualã;
d) operatorul;
e) pictorul-scenograf.
(2) Autor al operei create anterior, prelucrate sau incluse în stare neschimbatã în opera
audiovizualã ca parte componentã a ei, se considerã de asemenea coautor al operei
audiovizuale în cauzã.
(3) Încheierea contractului de autor pentru crearea operei audiovizuale atrage
dupã sine transmiterea, în schimbul unei remuneraþii echitabile, de cãtre coautorii acestei
opere cãtre producãtorul acesteia a urmãtoarelor drepturi exclusive de valorificare a operei

Drepturile omului 177

audiovizuale, dacã contractul nu stipuleazã altfel; reproducere, difuzare, demonstrare publicã,
interpretare publicã, comunicare pentru informare generalã în regim interactiv, comunicare
publicã, precum ºi titrare ºi dublare a textului.
Articolul 14. Dreptul de autor asupra operei derivate
(1) Traducãtorilor ºi altor autori ai operelor derivate le aparþine dreptul de autor asupra
traducerii, prelucrãrii, aranjamentului sau altei prelucrãri efectuate de ei.

Articolul 15. Dreptul de autor asupra operei colective

(1) Persoanele fizice ºi juridice care editeazã enciclopedii, dicþionare, culegeri de
lucrãri ºtiinþifice periodice ºi continue, ziare reviste ºi alte ediþii periodice dispun de
dreptul exclusiv de valorificare a acestor opere colective în întregime. Aceste persoane
sînt în drept sã-ºi indice numele (denumirea) sau sã cearã o atare indicare în cazul
oricãrei valorificãri a acestor opere colective.
(2) Autorii operelor incluse în publicaþii colective îºi menþin fiecare drepturile exclusive
de valorificare a operelor lor ºi pot dispune de ele independent de opera colectivã în
întregime, dacã contractul de autor nu stipuleazã altfel.

Articolul 16. Dreptul de acces la opera de artã plasticã.

Dreptul de succedare
(1) Reproducerea unei opere de artã plasticã în scopuri comerciale se permite în baza
contractului cu autorul.

Articolul 18. Dreptul de autor asupra operei create ca urmare a îndeplinirii unei
misiuni de serviciu
(1) Drepturile personale (morale) asupra operei create ca urmare a îndeplinirii unei
misiuni de serviciu date de patron sau a îndatoririlor de serviciu (opera de serviciu) aparþin
autorului operei de serviciu.
(2) Drepturile exclusive de valorificare a operei de serviciu printr-un procedeu
condiþionat de scopul misiunii aparþin pe un termen de trei ani patronului, din însãrcinarea
cãruia a fost creatã opera, dacã contractul nu stipuleazã altfel. Dupã expirarea acestui
termen, drepturile patrimoniale revin autorului.
(3) Cuantumul remuneraþiei autorului pentru fiecare tip de valorificare a operei de
serviciu se stabileºte în contractul dintre pãrþi.
(4) La valorificarea operei de serviciu numele autorului se indicã, dacã acest lucru
practic este posibil. Patronul este de asemenea în drept sã cearã indicarea numelui
(denumirii) sãu în fiecare caz de valorificare a operei de serviciu.

Articolul 19. Valorificarea operei autorului de cãtre alte persoane

(1) Valorificarea operei autorului de cãtre alte persoane fãrã a o schimba sau într-o
formã modificatã, precum ºi în traducere, se admite în baza unui contract încheiat cu
autorul sau cu succesorii lui în drepturi, cu excepþia cazurilor prevãzute la art. 20-23.
Limitarea drepturilor autorilor se aplicã cu condiþia cã ele nu aduc prejudicii valorificãrii
normale a operei ºi nu lezeazã drepturile ºi interesele legitime ale autorilor.
(2) Autorul operei literare, dramatice, muzical-dramatice ºi/sau muzicale, imprimate
sub formã de fonogramã sau incluse într-o operã audiovizualã, are dreptul la remuneraþie
pentru orice revînzare a exemplarelor acestei opere. Cuantumul remuneraþiei se stabileºte
în contractul încheiat de beneficiar cu autorul ori în licenþa eliberatã de organizaþia de
administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale.

Articolul 20. Reproducerea operelor în scopuri personale

(1) Fãrã consimþãmîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor ºi fãrã plata
remuneraþiei de autor se permite reproducerea într-un singur exemplar a operei publicate
legal de cãtre o persoanã fizicã exclusiv în scopuri personale, respectînd condiþiile prevãzute
la alin. (3).
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã în cazurile:

178 Ghidul ziaristului

 a) reproducerii operelor de arhitecturã în formã de clãdiri ºi construcþii analoage;
b) reproducerii bazelor de date;
c) reproducerii programelor de computer, cu excepþia cazurilor prevãzute la art. 23;
d) reproducerii cãrþilor (integral), a textelor de note muzicale ºi a originalelor operelor
de artã plasticã;
e) reproducerii neautorizate a operelor aduse la cunoºtinþa publicului prin comunicare
publicã, în regim interactiv.
(3) Titularul dreptului de autor asupra operelor reproduse în conformitate cu alin.
(1) este în drept sã primeascã o remuneraþie compensatorie. Remuneraþia compensatorie
în cuantum de 3% din preþul de vînzare cu amãnuntul o plãtesc întreprinderile (inclusiv
producãtorii ºi importatorii), care comercializeazã echipament (audio ºi videomagnetofoane
ºi alt echipament) ºi suporturi materiale (peliculã, audio- ºi (sau) video-casete, discuri
laser, compact-discuri etc.), utilizate pentru o atare reproducere.

Articolul 21. Reproducerea reprograficã a operelor de cãtre biblioteci, arhive ºi

instituþii de învãþãmînt
(1) Se permite reproducerea reprograficã nonprofitabilã, fãrã consimþãmîntul autorului
sau al altui titular al dreptului de autor ºi fãrã plata remuneraþiei de autor, dar cu indicarea
obligatorie a numelui autorului, a cãrui operã este valorificatã, ºi a sursei de împrumut, în
anumite cazuri ºi în volumul determinat de scopul urmãrit:
a) de cãtre biblioteci sau arhive într-un singur exemplar al operei publicate legal -
pentru a înlocui un exemplar pierdut, distrus sau devenit inutilizabil, pentru a oferi altor
biblioteci sau arhive analoage exemplare ale operelor pentru înlocuirea operelor pierdute,
distruse sau devenite inutilizabile din fondurile acestora, dacã obþinerea pe cale
obiºnuitã a unor astfel de exemplare nu este posibilã;
b) de cãtre biblioteci sau arhive într-un singur exemplar articole aparte ºi alte opere
cu volum mic sau extrase scurte din opere scrise publicate legal (cu excepþia programelor
pentru computer) - în scopuri didactice, ºtiinþifice sau personale, la cererea persoanelor
fizice;
c) de cãtre instituþii de învãþãmînt articole aparte ºi alte opere cu volum mic sau
extrase scurte din opere scrise publicate legal (cu excepþia programelor pentru computer)
- în scopuri de studiu.
(2) Reproducerea reprograficã indicatã la literele b) ºi c) ale alin. (1) se admite în
cazul cînd biblioteca, arhiva sau instituþia de învãþãmînt nu dispun de licenþa pentru
reproducerea reprograficã pe care o elibereazã organizaþia de administrare pe principii
colective a drepturilor patrimoniale ale autorilor, despre care biblioteca, arhiva sau instituþia
de învãþãmînt ºtiu sau trebuiau sã ºtie.

Articolul 22. Valorificarea liberã a operelor

(1) Se permite fãrã consimþãmîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor ºi
fãrã plata remuneraþiei de autor, dar cu indicarea obligatorie a numelui autorului, a cãrui
operã este valorificatã, ºi a sursei de împrumut:
a) citarea din originalul ºi din traducerea operelor publicate legal în articole ºi lucrãri
critice, polemice, didactice, ºtiinþifice, informative, în trecerile în revistã ale presei,
programelor de radio ºi televiziune. Citarea fãrã plata remuneraþiei de autor se permite în
volumele:
- un fragment (prozã) pînã la 400 de cuvinte;
- cîteva fragmente din aceeaºi operã: prozã - pînã la 300 de cuvinte în fiecare fragment,
însã nu mai mult de o coalã de autor; poezie - pînã la 40 versuri, cu condiþia cã acest
fragment nu constituie mai mult de o pãtrime din opera în versuri citatã;
b) reproducerea în original ºi în traducere în presã, în programele de radio ºi televiziune
cu scop informativ a unor fragmente din operele publicate (dacã o astfel de reproducere
constituie o parte a reportajului), din discursurile ºi rapoartele þinute în public, precum ºi
din articolele publice vizînd problemele economice, politice, sociale religioase actuale.
Totodatã, organizaþiile de difuziune pot imprima aceste opere numai pentru valorificarea

Drepturile omului 179

lor pe termen scurt (pînã la ºase luni);
c) reproducerea cu caractere punctate în relief pentru nevãzãtori a operelor publicate,
cu excepþia celor special create pentru astfel de procedee de reproducere;
d) interpretarea în public la ceremonii oficiale ºi religioase, precum ºi la funeralii a
operelor muzicale publicate legal;
e) reproducerea operelor pentru procedura judiciarã ºi administrativã în volumul
determinat de aceste scopuri;
f) reproducerea sau comunicarea în public a operelor de arhitecturã, fotografice, de
artã plasticã, situate permanent în locurile de liber acces al publicului, cu excepþia cazurilor
cînd imaginea operei este obiectul principal al acestei reproduceri sau cînd este folositã
în scopuri comerciale.
(2) Scoaterea de pe teritoriul Republicii Moldova de cãtre o persoanã fizicã exclusiv
în scopuri personale a unui exemplar al operei se permite fãrã consimþãmîntul autorului
sau al altui titular al dreptului de autor ºi fãrã plata remuneraþiei de autor.

Articolul 27. Drepturile interpretului

(1) Interpretul are urmãtoarele drepturi personale (morale) ºi patrimoniale asupra
interpretãrii sale:
a) la nume;
b) la stima reputaþiei - dreptul la apãrarea interpretãrii de oricare denaturãri,
schimonosiri sau alte atentate ce pot prejudicia onoarea ºi demnitatea interpretului;
c) de a valorifica interpretarea în orice formã, inclusiv dreptul la remuneraþie pentru
fiecare tip de valorificare a interpretãrii.
(2) Interpretul are dreptul exclusiv de a permite sau interzice efectuarea urmãtoarelor
acþiuni:
a) imprimarea interpretãrii încã neimprimate;
b) reproducerea directã sau indirectã, sub orice formã ºi în orice mod a interpretãrilor
sale înregistrate pe fonograme;
c) comunicarea interpretãrii pe cale radioelectricã ºi prin cablu sau altã comunicare
publicã a interpretãrii, inclusiv prin retransmisie, cu excepþia cazurilor cînd pentru comunicare
se foloseºte imprimarea interpretãrii efectuatã anterior cu consimþãmîntul interpretului,
sau interpretarea anterior difuzatã pe cale radioelectricã ºi distribuitã prin cablu;
d) darea în chirie a originalului ºi a exemplarelor interpretãrilor înregistrate pe
fonograme, chiar ºi dupã difuzarea lor, cu acordul interpretului ºi indiferent de dreptul
de proprietate asupra exemplarelor;
e) difuzarea originalului ºi a exemplarelor interpretãrilor înregistrate pe fonograme
prin vînzare sau prin alt mod de transmitere a dreptului de proprietate;
f) comunicarea pentru informare generalã, prin cablu sau prin mijloacele comunicãrii
radioelectrice, a interpretãrii, înregistrate pe fonogramã, în asemenea mod ca reprezentanþii
publicului, la alegerea lor personalã, sã poatã avea acces la interpretare din orice loc ºi în
orice timp (dreptul la comunicare publicã în regim interactiv, inclusiv prin Internet).
(5) Încheierea contractului de creare a unei opere audiovizuale între interpret ºi
producãtorul operei audiovizuale atrage dupã sine transmiterea de cãtre interpret a
drepturilor stabilite la alin. (2).
(6) Producãtorul operei audiovizuale nu are dreptul sã foloseascã separat sunetul
sau imaginea, fixate în opera audiovizualã, dacã acest lucru nu este prevãzut în contract.
(7) Drepturile exclusive de valorificare a interpretãrilor, create ca urmare a îndeplinirii
unei misiuni de serviciu date de patron sau a îndatoririlor de serviciu, aparþin persoanei cu
care interpretul se aflã în relaþii de muncã, în decurs de trei ani, dacã contractul nu
stipuleazã altfel.

Articolul 29. Drepturile organizaþiei de difuziune

(1) Organizaþiei de difuziune pe cale radioelectricã sau distribuite prin cablu îi aparþine
dreptul exclusiv de a-ºi valorifica emisiunile sub orice formã, inclusiv dreptul la remuneraþie
pentru orice tip de valorificare a emisiunilor.

180 Ghidul ziaristului

 (2) Dreptul excluziv de valorificare a emisiunilor înseamnã dreptul organizaþiei de
difuziune de a permite sau interzice efectuarea urmãtoarelor acþiuni:
a) imprimarea emisiunii;
b) reproducerea imprimãrii emisiunii;
c) translarea simultanã pe cale radioelectricã sau prin cablu a emisiunii sale de
cãtre o altã organizaþie de difuziune (retranslarea emisiunii);
d) translarea emisiunii pe cale radioelectricã sau prin cablu;
e) translarea emisiunii în locurile în care intrarea este cu platã;
f) comunicarea pentru informare generalã, prin cablu sau prin mijloacele comunicãrii
radioelectrice, a emisiunii în asemenea mod ca reprezentanþii publicului, la alegerea lor
personalã, sã poatã avea acces la emisiune din orice loc ºi în orice timp (dreptul la
comunicare publicã în regim interactiv, inclusiv prin Internet).

Articolul 30. Limitarea drepturilor interpretului, producãtorului de fonograme ºi

organizaþiei de difuziune
(1) Ca excepþie de la cele indicate în art. 27-29, se permite fãrã consimþãmîntul inter-
pretului, producãtorului de fonograme, organizaþiei de difuziune ºi fãrã plata remuneraþiei
pentru valorificarea interpretãrii, fonogramei ºi emisiunii organizaþiei de difuziune ºi a
imprimãrilor acestora, în cazurile:
a) citãrii în formã de fragmente scurte din interpretare, fonogramã, emisiune a
organizaþiei de difuziune cu condiþia cã aceastã citare se face în scopuri ºtiinþifice, de
cercetare, polemice, de criticã ºi informative, într-un volum determinat de scopul urmãrit;
b) ilustrãrii cu fragmente mici a procesului didactic sau de cercetare ºtiinþificã;
c) includerii unor fragmente mici din interpretãri, fonograme, emisiuni ale organizaþiilor
de difuziune în revista informativã cotidianã;
d) în alte cazuri stabilite la art. 22.
(2) Se permite, fãrã consimþãmîntul interpretului, producãtorului de fonograme ºi al
organizaþiei de difuziune, valorificarea de cãtre persoane fizice în scopuri personale a
interpretãrilor, emisiunilor ºi înregistrãrilor acestora, precum ºi reproducerea fonogramelor.
Aceste acþiuni se efectueazã cu condiþia achitãrii remuneraþiei în modul stabilit la art. 20.

Articolul 32. Imprimarea interpretãrilor sau emisiunilor de cãtre organizaþiile de

difuziune pentru folosire pe termen scurt
Organizaþiile de difuziune au dreptul, fãrã consimþãmîntul interpretului, producãtorului
de fonograme ºi al altei organizaþii de difuziune, sã imprime interpretãri ºi emisiuni pentru
folosire pe termen scurt, precum ºi sã reproducã atare imprimãri în cazurile:
a) dacã organizaþia de difuziune a obþinut anticipat permisiunea de a comunica pe cale
radioelectricã interpretarea sau emisiunea, care se imprimã pentru a fi folositã pe termen
scurt sau pentru a fi reprodusã ulterior;
b) dacã organizaþia de difuziune efectueazã imprimarea pentru a o folosi pe termen
scurt ºi a o reproduce cu mijloace tehnice proprii pentru emisiunile proprii;
c) nimicirii imprimãrii dupã expirarea termenului prevãzut la art. 22 litera b) în ceea ce
priveºte imprimarea operelor literare, de artã ºi ºtiinþifice pentru folosire pe termen scurt.

Articolul 37. Violarea drepturilor de autor ºi a drepturilor conexe. Exemplarele

contrafãcute ale operelor sau fonogramei
(1) Valorificarea operelor literare, de artã ºi ºtiinþifice cu violarea drepturilor de autor
ºi a drepturilor conexe stabilite prin prezenta lege se considerã nelegitimã.
(2) Exemplarele operei sau fonogramei, a cãror confecþionare sau difuzare atrage
dupã sine violarea drepturilor de autor ºi a drepturilor conexe, sînt contrafãcute.
(3) Contrafãcute sînt considerate de asemenea exemplarele operelor ºi fonogramelor
ocrotite în Republica Moldova în conformitate cu prezenta lege, care au fost importate
în Republica Moldova fãrã consimþãmîntul titularilor drepturilor de autor ºi ai drepturilor
conexe din statele în care aceste opere sau fonograme nu au fost ocrotite sau termenul de
ocrotire a lor a expirat.
(4) Exemplarele contrafãcute ale operelor sau fonogramelor urmeazã sã fie confiscate
Drepturile omului 181
prin hotãrîrea instanþei judecãtoreºti competente. Materialele ºi echipamentele folosite
pentru reproducerea lor pot fi confiscate prin hotãrîrea instanþei judecãtoreºti competente,
luîndu-se în considerare caracterul violãrii drepturilor de autor ºi a drepturilor conexe.
(5) Exemplarele contrafãcute ale operelor sau fonogramelor, fiind confiscate, la
cererea titularului drepturilor de autor ºi al drepturilor conexe pot fi transmise acestuia.
Exemplarele contrafãcute de opere ºi fonograme neridicate de cãtre titularul drepturilor de
autor ºi al drepturilor conexe urmeazã a fi comercializate sau nimicite prin hotãrîrea instanþei
judecãtoreºti competente. Materialele ºi echipamentele confiscate, care au fost
folosite pentru reproducerea exemplarelor contrafãcute, urmeazã a fi transmise statului
prin hotãrîrea instanþei judecãtoreºti competente.
(6) Nu se confiscã exemplarele contrafãcute de operã sau fonogramã care au fost
procurate în condiþiile legii de cãtre terþe persoane.

11.4. Legea cu privire la activitatea editorialã

Articolul 5. Drepturile editoriale

(3) Organizaþiile ºi cetãþenii altor state beneficiazã pe teritoriul Republicii Moldova de
drepturi editoriale numai în calitate de cofondatori ºi pot deþine cel mult 49 la sutã din
capitalul statutar.

Articolul 6. Dreptul de proprietate intelectualã al editorului ºi respectarea de

cãtre editor a drepturilor de autor
(1) Dreptul de proprietate intelectualã al editorului asupra producþiei editoriale este
stabilit de lege.
(2) Editorul este obligat sã respecte drepturile de autor conform legislaþiei în vigoare.

Articolul 13. Editurile ºi unitãþile editoriale

(3) Nu se admite imixtiunea autoritãþilor publice, a persoanelor cu funcþii de rãspundere,
a organizaþiilor obºteºti (partidelor, formaþiunilor, asociaþiilor ºi societãþilor politice etc.),
precum ºi a unor cetãþeni, în activitatea organizatoricã ºi de creaþie a editurilor. Se interzice
cenzurarea lucrãrilor.

11.5. Legea audiovizualului

Art. 27. - (1) Instituþiei audiovizualului îi aparþin drepturile de autor la emisiunile (filmele)
ºi programele realizate de ea, precum ºi drepturile de autor obþinute în conformitate cu
contractele încheiate cu ea conform legislaþiei.
(2) Instituþia audiovizualului are dreptul sã permitã sau sã interzicã altor instituþii ale
audiovizualului sau aºezãminte:
a) transmisiunea (retransmisiunea) emisiunilor (filmelor) ºi programelor sale;
b) copierea, tirajarea sau vînzarea înregistrãrilor emisiunilor (filmelor), programelor
care sînt proprietatea sa, precum ºi a înregistrãrilor lucrãrilor muzicale ºi literar-
dramatice realizate de instituþia audiovizualului în studio sau în sãlile de spectacole.
(3) Fãrã consimþãmîntul instituþiei audiovizualului se permite folosirea emisiunilor
(filmelor) ºi programelor acesteia în urmãtoarele cazuri:
a) pentru satisfacerea necesitãþilor personale ale cetãþenilor;
b) pentru folosirea de cãtre alte instituþii ale audiovizualului a unor secvenþe de cel mult
5 minute din fiecare emisiune (film);
c) în scopuri didactice pentru instituþiile de învãþãmînt.

11.6. Legea cu privire la instituþia publicã naþionalã a audiovizualului Compania

“Teleradio-Moldova”

Articolul 5. Emisiunile companiei

(1) Emisiunile concepute de companie constituie proprietatea acesteia ºi sînt
182 Ghidul ziaristului
protejate în conformitate cu legislaþia privind drepturile de autor.

Articolul 14. Atribuþiile Consiliului de observatori

Consiliul de observatori are urmãtoarele atribuþii:
f) examineazã chestiuni ce þin de activitatea de creaþie ºi de grila de emisie;

11.7. Legea cu privire la publicitate

Articolul 4. Dreptul de autor asupra publicitãþii

(1) Publicitatea poate fi, total sau parþial, obiect al dreptului de autor al persoanelor
fizice ºi juridice, drept protejat în conformitate cu legislaþia.
(2) Utilizarea în calitate de material publicitar a textelor, fotografiilor, diapozitivelor,
imprimãrilor pe suporturi materiale, a operelor de artã plasticã ºi decorativ-aplicatã, precum
ºi a mijloacelor de publicitate exterioarã, care sînt obiecte ale dreptului de autor, se admite
numai în baza contractului încheiat între titularul dreptului de autor ºi producãtorul (difuzorul)
de publicitate.

11.8. Legea cu privire la biblioteci

Articolul 10. Biblioteca Naþionalã a Republicii Moldova

(2) Biblioteca Naþionalã îndeplineºte urmãtoarele atribuþii:
a) colecþioneazã, deþine ºi pune la dispoziþie utilizatorilor o colecþie cît mai completã
de ediþii naþionale, publicaþii strãine valoroase, manuscrise, materiale audiovizuale ºi
multimedia etc.;

Articolul 19. Patrimoniul naþional de publicaþii

(1) Din patrimoniul naþional de publicaþii fac parte lucrãrile rare, deosebit de valoroase,
care prezintã un interes aparte pentru cultura republicii ºi care se aflã în posesiunea
bibliotecilor, altor persoane juridice ºi fizice. Patrimoniul naþional de publicaþii este protejat
de stat. Schimbul internaþional ºi exportul publicaþiilor de patrimoniu este efectuat în
strictã conformitate cu regulile stabilite.
(2) În patrimoniul naþional de publicaþii intrã:
a) ediþiile bibliofile de unicat (anticariat) - cãrþi editate pînã la 1850 ºi manuscrise;
b) ediþiile dintre 1851 ºi 1960 care au intrat în istoria literaturii ºi culturii naþionale
ºi universale, precum ºi cele de dupã 1960 avînd o prezentare graficã deosebitã sau apãrute
cu prilejul unor jubilee, tipãrituri cu dedicaþiile ºi autografele autentice ale autorilor;
c) publicaþiile ce constituie depozitul legal, indiferent de tipul bibliotecii care-l deþine.
(3) Bibliotecilor li se oferã dreptul prioritar de achiziþionare a ediþiilor de patrimoniu,
scoase la vînzare în unitãþile de anticariat. Aceste ediþii de patrimoniu urmeazã sã fie propuse
mai întîi Bibliotecii Naþionale ºi dupã aceea altor persoane juridice ºi fizice.

Articolul 27. Gestiunea colecþiilor de bibliotecã

Colecþiile de bibliotecã fac parte din patrimoniul naþional, indiferent de apartenenþa
lor. Fondatorii ºi administraþia tuturor tipurilor de bibliotecã sînt obligaþi sã asigure gestiunea
colecþiilor ºi sã prezinte organelor competente situaþii statistice, în modul stabilit.

Articolul 28. Accesibilitatea publicaþiilor

Statul garanteazã oricãrui beneficiar accesul la toate genurile de publicaþii intrate în
biblioteci, inclusiv la nonpublicaþii ºi la acte oficiale, conform convenþiilor internaþionale la
care Republica Moldova este parte. Utilizatorii pot beneficia în bibliotecã ºi de servicii
contra platã în conformitate cu legislaþia în vigoare.

11.9. Legea cu privire la teatre, circuri ºi organizaþii concertistice

Articolul 6. Libertatea de creaþie artisticã

Drepturile omului 183
 (1) Statul nu supune cenzurii creaþia din teatre, circuri ºi organizaþii concertistice
ºi nici materialele critice ºi analitice referitoare la spectacole teatrale, reprezentaþii de circ
ºi concerte, publicate sau prezentate la conferinþe ºtiinþifice.
(2) Libertatea de creaþie artisticã se raportã la libertãþile fundamentale ale omului.
(3) Orice cetãþean al Republicii Moldova beneficiazã de valorile intelectuale, morale
ºi spirituale create în instituþiile de culturã ºi artã din þarã ºi strãinãtate.

Articolul 8. Drepturile ºi obligaþiile teatrelor, circurilor ºi ale organizaþiilor

concertistice
(1) Teatrele, circurile ºi organizaþiile concertistice care au statut de persoanã juridicã
sînt în drept:
a) sã-ºi elaboreze independent statutul, programul de creaþie ºi repertoriul;
b) sã administreze, sã foloseascã ºi sã dispunã de proprietatea sa în conformitate cu
Regulamentul teatrelor, circurilor ºi organizaþiilor concertistice, aprobat de Guvern;
c) sã încheie contracte de creaþie ºi contracte economice, sã elaboreze programul
lor economic;
d) sã determine schema lor;
e) sã stabileascã, în condiþiile legii, preþul la bilete, cuantumul onorariilor pentru artiºti
ºi alþi lucrãtori de creaþie;
g) sã prezinte spectacole ºi concerte de binefacere cu acoperire din venituri proprii a
cheltuielilor;
(2) Omul de teatru, alãturi de alþi creatori de artã, este responsabil de starea moralã ºi
spiritualã a societãþii.

Articolul 10. Înfiinþarea teatrelor, circurilor ºi organizaþiilor concertistice naþionale

(4) Teatrele, circurile ºi organizaþiile concertistice naþionale prezintã arta naþionalã în
þarã ºi peste hotare, creeazã condiþii pentru accesul maselor largi la operele lor de artã,
precum ºi la spectacolele lor radiodifuzate ºi televizate.

Articolul 15. Proprietatea teatrului, circului ºi a organizaþiei concertistice

(1) Spectacolele teatrale, reprezentaþiile de circ, programele de concert, bunurile de
folosinþã îndelungatã, încãperile, bunurile imobiliare, mijloacele financiare în numerar
ºi de pe conturi, mijloacele financiare investite de fondator în utilaje, maºini ºi
mecanisme, precum ºi bunurile acumulate din activitatea economicã, reprezintã
proprietatea teatrului, circului sau a organizaþiei concertistice.
(6) Conducerea teatrului, circului ºi a organizaþiei concertistice nu poate interveni în
creaþia lor artisticã: spectacolul, reprezentaþia ºi programul.

11.10. Legea muzeelor

Art.8. - Din patrimoniul muzeal pot face parte:

a) bunuri mobile de o deosebitã valoare istoricã ºi documentarã, artisticã, arheologicã,
etnograficã, reprezentînd istoria naturalã, tehnica, arta ºi literatura, viaþa ºi activitatea
unor personalitãþi de vazã din cele mai diverse domenii;
b) opere de artã plasticã;
c) manuscrise, tipãrituri vechi, ediþii rare, obiecte de anticariat;
d) colecþii de arme, harnaºament;
e) obiecte de numismaticã, bonisticã, medalisticã, filatelie, faleristicã etc.;
f) colecþii de piese din metale ºi pietre preþioase de o deosebitã valoare istoricã,
artisticã ºi muzealã;
g) bunuri imobile clasificate ca monumente istorice, arhitecturale, etnografice;
h) rezervaþii naturale care reprezintã flora ºi fauna, landºafturi naturale sau amenajate,
edificii constituind mãrturii ale valorificãrii mediului natural;
i) alte bunuri culturale care pot avea valoare documentarã, educativã, ilustrativã
ºi care sînt folosite în cadrul activitãþilor muzeale.
184 Ghidul ziaristului
 Art.11. - Se transmit muzeelor aflate în proprietate publicã a statului, în modul stabilit
de lege:
a) colecþii ºi piese muzeale confiscate în baza hotãrîrilor instanþei de judecatã sau
trecute, în baza dreptului de moºtenire, în proprietatea publicã a statului;
b) bunuri culturale, parte componentã a comorilor arheologice, istorice, culturale
descoperite pe teritoriul Republicii Moldova.
Art.20. - (1) Autoritatea centralã a administraþiei publice, cu atribuþii ºi competenþe
în domeniul muzeelor, care elaboreazã reglementãrile de specialitate în domeniu ºi
urmãreºte aplicarea prevederilor prezentei legi, este Ministerul Culturii.
(5) În domeniul muzeelor, Ministerul Culturii îndeplineºte urmãtoarele funcþii:
d) constatã contravenþiile ºi aplicã sancþiuni, sesizeazã organele de cercetare penalã
despre sãvîrºirea infracþiunilor;

11.11. Legea privind meºteºugurile artistice populare

Articolul 13. Garantarea drepturilor de autor asupra obiectelor de artizanat

Obiectele de artizanat sînt ocrotite prin dreptul de autor, conform legislaþiei naþionale
ºi convenþiilor internaþionale cu privire la proprietatea intelectualã la care Republica
Moldova este parte.

Articolul 15. Realizarea dreptului de proprietate asupra obiectelor de artizanat

incluse în Registrul naþional al obiectelor de artã meºteºugãreascã
(1) Obiectele de artizanat proprietate privatã incluse în Registrul naþional al obiectelor
de artã meºteºugãreascã pot fi înstrãinate doar cu acordul Ministerului Culturii.
(2) Expunerea obiectelor de artã meºteºugãreascã în cadrul expoziþiilor, tîrgurilor
ºi altor manifestãri publice peste hotarele Republicii Moldova se face doar cu acordul
Ministerului Culturii, pe un termen stabilit.

11.12. Legea privind ocrotirea monumentelor

Art. 1. - (1) Monumente sînt obiecte sau ansambluri de obiecte cu valoare istoricã,
artisticã sau ºtiinþificã, care reprezintã mãrturii ale evoluþiei civilizaþiilor de pe teritoriul
republicii, precum ºi ale dezvoltãrii spirituale, politice, economice ºi sociale ºi care sînt
înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat (denumit în cele ce
urmeazã Registrul monumentelor).
(2) Toate monumentele, situate pe teritoriul Republicii Moldova, fac parte din patrimoniul
ei cultural ºi natural se aflã sub protecþia statului.
(3) Monumente care fac parte din patrimoniul cultural sînt considerate:
a) operele de arhitecturã, sculpturã sau picturã monumentalã, elementele sau
structurile cu caracter arheologic, inscripþii, grote ºi grupuri de elemente care au valoare
naþionalã sau internaþionalã din punct de vedere istoric, artistic sau ºtiinþific;
b) ansamblurile: grupuri de construcþii izolate sau grupate care, datoritã arhitecturii,
unitãþii ºi integritãþii lor în peisaj, au valoare naþionalã sau internaþionalã din punct de
vedere istoric, artistic sau ºtiinþific;
c) siturile: lucrãri ale omului sau opere rezultate din conjugarea acþiunilor omului,
precum ºi zonele incluzînd terenurile arhiologice care au valoare naþionalã sau
internaþionalã din punct de vedere istoric, estetic, etnografic sau antropologic.
Art. 4. - (1) Registrul monumentelor se constituie pe baza investigaþiilor pluridis-
ciplinare, efectuate de Ministerul Culturii ºi de instituþiile subordonate acestui minister,
Ministerul Arhitecturii ºi Construcþiilor, de Departamentul de Stat pentru Protecþia Mediului
Înconjurãtor ºi Resursele Naturale, Serviciul de Stat de Arhivã*, Academia de ªtiinþe,
instituþiile de învãþãmînt superior, de fundaþiile obºteºti, savanþi, lucrãtori de muzeu ºi
bibliotecã, persoane particulare.
Art.6. - Hotãrîrile organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor privind evidenþa,
studierea, punerea în valoare, protejarea, conservarea ºi restaurarea monumentelor sînt
Drepturile omului 185
obligatorii pentru toate persoanele fizice ºi juridice.
Art.24. - Lucrãrile de conservare ºi restaurare se executã conform normelor ºi
prescripþiilor adoptate de Ministerul Culturii.
Art.25. - (1) Lucrãrile de conservare ºi restaurare se executã conform documentaþiei
tehnice, întocmite pe baza studiilor pluridisciplinare ºi a avizului organelor de stat
pentru ocrotirea monumentelor.
(2) Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sînt obligate sã preîntîmpine de-
teriorarea monumentelor, asigurînd efectuarea imediatã a lucrãrilor de conservare ºi
restaurare.
Art.32. - Proprietarii sau deþinãtorii de terenuri, pe care se aflã monumente istorice,
sînt obligaþi sã le punã la dispoziþia savanþilor pentru a fi studiate.
Art. 46. - Scoaterea monumentelor peste hotarele Republicii Moldova se interzice.
Excepþii se admit în cazul bunurilor imobile, cu avizul Parlamentului, în baza propunerilor
Ministerului Culturii; în cazul bunurilor mobile - cu avizul Guvernului.
Art.47. - Scoaterea temporarã a monumentelor peste hotarele republicii în scopul
de a întreþine relaþii internaþionale în domeniul Culturii se admite în condiþiile stabilite de
organele de stat pentru ocrotirea monumentelor în conformitate cu legislaþia în vigoare.
Art.51. - (1) Fundaþiile obºteºti, care în baza statutului lor ocrotesc monumentele,
se bucurã de dreptul de a exercita controlul obºtesc asupra protecþiei ºi punerii în valoare
a monumentelor, precum ºi asupra elaborãrii ºi realizãrii programelor de construcþie ºi
reconstrucþie în zonele de protecþie ale monumentelor înscrise în Registrul monumentelor.
(2) Fundaþiile obºteºti cu dreptul: sã cearã întreruperea lucrãrilor de conservare, res-
taurare sau reparaþie dacã acestea pericliteazã integritatea monumentului ori ºtirbesc
valoarea lui esteticã, artisticã ºi istoricã, intervenind la organele de stat, pentru ocrotirea
monumentelor cu propuneri, probe ºi avize documentare; sã abordeze problema intentãrii
unui proces penal, precum ºi sã fie reclamant în caz de încãlcare flagrantã a prezentei legi;
sã atace deciziile organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor ºi organelor locale
executive ºi de control ºi sã facã interpelãri în Parlament ºi Guvern.
(3) Fundaþiile obºteºti, în scopul propagãrii monumentelor ºi facilitãrii finanþãrii
lucrãrilor de protejare a monumentelor, pot crea întreprinderi ºi ateliere de conservare,
restaurare ºi reparaþie a monumentelor, organiza rute turistice, expoziþii, deschide
magazine, edita tipãrituri.

11.13. Codul cu privire la ºtiinþã ºi inovare

Articolul 38. Obiect al proprietãþii intelectuale

Obiect al proprietãþii intelectuale - rezultate ale activitãþii intelectuale, confirmate
prin drepturile respective ale titularilor asupra utilizãrii lor, ce includ: obiectele de proprietate
industrialã (invenþii, modele de utilitate, soiuri de plante, topografii ale circuitelor
integrate, denumiri de origine ale produselor, mãrci de produse ºi mãrci de servicii,
desene ºi modele industriale), obiectele dreptului de autor ºi ale drepturilor conexe (opere
literare, de artã, de ºtiinþã etc., inclusiv programe pentru calculator ºi baze de date),
secretul comercial (know-how) etc.

Articolul 55. Politica de stat în sfera ºtiinþei ºi inovãrii - prioritate strategicã

(1) Susþinerea cercetãrii-dezvoltãrii, stimularea unui climat inovaþional stabil
reprezintã o prioritate strategicã în dezvoltarea social-economicã a Republicii Moldova.
(2) Politica de stat în sfera ºtiinþei ºi inovãrii, parte componentã a politicii social-
economice a Republicii Moldova, stabileºte obiectivele, principiile ºi mecanismul
activitãþii statului în aceastã sferã.
(3) Statul elaboreazã, împreunã cu comunitatea ºtiinþificã, politica în sfera ºtiinþei ºi
inovãrii ºi o promoveazã asigurînd baza ei normativã, instituþional-organizatoricã ºi
social-economicã, contribuind prin mãsuri ºi mijloace la desfãºurarea activitãþii în sfera ºtiinþei
ºi inovãrii.
(4) Statul determinã scopul, principiile ºi mecanismele activitãþii în sfera ºtiinþei ºi
186 Ghidul ziaristului
inovãrii, modul de atragere a investitorilor, asigurînd baza ei instituþional-organizatoricã ºi
social-economicã.
(5) Statul stimuleazã activitatea în sfera ºtiinþei ºi inovãrii, asigurã susþinerea ei
tehnico-materialã ºi financiarã, creeazã condiþii favorabile pentru absorbþia inovaþiilor.
(6) Politica de stat în sfera ºtiinþei ºi inovãrii se realizeazã de comunitatea ºtiinþificã în
persoana Academiei de ªtiinþe, în conformitate cu politica economicã, financiarã ºi
tehnico-ºtiinþificã.

Articolul 73. Principalele direcþii ale activitãþii Academiei de ªtiinþe

În temeiul Acordului de parteneriat, Academia de ªtiinþe:
a) elaboreazã ºi promoveazã strategia dezvoltãrii sferei ºtiinþei ºi inovãrii, realizeazã
politica de stat ºi desfãºoarã activitãþi conceptuale în sfera ºtiinþei ºi inovãrii;

Articolul 106. Noþiuni generale

(1) Agenþia de Stat pentru Proprietatea Intelectualã (în continuare - Agenþia de Stat)
organizeazã ºi efectueazã protecþia juridicã a proprietãþii intelectuale sub formã de
proprietate industrialã, drepturi de autor ºi de drepturi conexe pe teritoriul Republicii Moldova,
are statut de întreprindere de stat ºi îºi desfãºoarã activitatea pe principiile autogestiunii
ºi autofinanþãrii.

Articolul 108. Funcþiile Agenþiei de Stat

Agenþia de Stat:
d) administreazã, pãstreazã, dezvoltã ºi comercializeazã bazele de date în domeniul
proprietãþii intelectuale prin schimburi internaþionale ºi achiziþii, asigurã accesul, inclusiv
automatizat, la bazele de date naþionale ºi strãine;

Articolul 109. Atribuþiile Agenþiei de Stat în domeniul proprietãþii industriale

Agenþia de Stat:
f) elaboreazã, publicã ºi difuzeazã descrierile brevetelor de invenþie;

Articolul 110. Atribuþiile Agenþiei de Stat în domeniul dreptului de autor ºi drepturilor

conexe
Agenþia de Stat:
a) asigurã protecþia drepturilor ºi intereselor legitime ale autorilor, titularilor dreptului
de autor ºi ai drepturilor conexe, precum ºi ale succesorilor lor de drept în teritoriul Republicii
Moldova ºi peste hotare;
b) acordã asistenþã juridicã autorilor ºi titularilor dreptului de autor ºi ai drepturilor
conexe, adoptã mãsurile de rigoare pentru prevenirea încãlcãrilor ºi restabilirea drepturilor
violate;
c) înscrie în Registrul de stat operele protejate de dreptul de autor;
d) acumuleazã informaþii ºi creeazã baze de date privind repertoriul de opere ºi listele
autorilor din Republica Moldova ale cãror drepturi patrimoniale sînt gestionate în mod colectiv;
e) elaboreazã, în modul stabilit, tarifele minime ale remuneraþiei de autor;
f) monitorizeazã activitatea organizaþiilor de gestiune colectivã a drepturilor patrimoniale;
g) familiarizeazã cetãþenii altor þãri cu lucrãrile de valoare din sfera ºtiinþei ºi inovãrii,
inclusiv din domeniul literaturii ºi artei, ale unor autori din Republica Moldova;
h) acordã asistenþã specializatã persoanelor fizice ºi persoanelor juridice în vederea
stabilirii de relaþii contractuale pentru valorificarea în þarã ºi strãinãtate a operelor
protejate de dreptul de autor ºi de drepturile conexe;
i) administreazã drepturile patrimoniale ale autorilor, ale titularilor dreptului de
autor ºi drepturilor conexe, precum ºi ale succesorilor lor de drept care nu au transmis
drepturile lor patrimoniale cãtre alte organizaþii de gestiune colectivã a drepturilor
patrimoniale;
j) mediazã încheierea de contracte ºi încheie contracte cu persoane fizice ºi juridice
strãine (dacã este autorizatã expres în acest sens de autorul sau de titularul drepturilor)

Drepturile omului 187

privind valorificarea peste hotare a creaþiilor autorilor din Republica Moldova, mediazã
încheierea de contracte ºi încheie contracte cu titulari de drepturi strãini (dacã este
autorizatã expres în acest sens de cãtre beneficiari) privind valorificarea pe teritoriul
Republicii Moldova a creaþiilor de autori strãini;
k) apãrã drepturile autorilor ºi titularilor de drepturi conexe strãini în cazul valorificãrii
creaþiei lor în þara noastrã dacã statul în care domiciliazã este parte la tratatele internaþionale
la care ºi Republica Moldova este parte sau dacã þara noastrã a încheiat cu statul respectiv
tratate bilaterale în domeniu;
l) elaboreazã, în comun cu organizaþiile interesate, contracte-model de autor ºi le aprobã;
m) elaboreazã, editeazã ºi difuzeazã din contul unor mijloace speciale buletine
informative, instrucþiuni ºi materiale explicative vizînd domeniul protecþiei dreptului de autor
ºi drepturilor conexe;
n) acordã sprijin la constituirea în domeniul ocrotirii dreptului de autor ºi drepturilor
conexe a unor organizaþii de gestiune colectivã a drepturilor patrimoniale ºi/sau la
reorganizarea lor;
o) solicitã ºi primeºte de la ministere, departamente, servicii de stat, întreprinderi,
instituþii ºi organizaþii informaþiile necesare exercitãrii atribuþiilor sale, precum ºi date
despre modul în care acestea folosesc creaþiile literare, muzicale, de artã plasticã, date
din domeniul informaticii etc., protejate de dreptul de autor ºi de drepturile conexe;
p) solicitã ºi primeºte spre examinare din partea organizaþiilor de gestiune colectivã a
drepturilor patrimoniale dãrile de seamã anuale, aprobate de adunarea generalã a
asociaþilor, ºi raportul comisiei de revizie privind gestiunea economicã ºi financiarã ºi
folosirea remuneraþiei de autor, în conformitate cu legislaþia în vigoare;
q) înainteazã, în modul stabilit, organelor abilitate propuneri privind aplicarea
sancþiunilor în cazul încãlcãrii drepturilor de autor ºi drepturilor conexe;
r) înainteazã acþiuni în instanþele judecãtoreºti atît în numele unor autori sau titulari
ai drepturilor de autor ºi ai drepturilor conexe (la solicitarea lor), cît ºi în numele Agenþiei de
Stat;
s) încheie procese-verbale ºi cere restabilirea drepturilor de autor ºi drepturilor conexe
violate, în conformitate cu legislaþia în vigoare.

Articolul 115. Obiectele informaþiilor ºtiinþifico-tehnologice

(1) Sînt obiecte ale informaþiilor ºtiinþifico-tehnologice rezultatele activitãþii din
sfera ºtiinþei ºi inovãrii puse în circuitul social prin publicaþii, invenþii ºi tehnologii, resursele
ºi sistemele din domeniul informaþiilor ºtiinþifico-tehnologice.
(2) Rezultat al muncii intelectuale, informaþiile ºtiinþifico-tehnologice sînt un bun
patrimonial al societãþii ºi condiþia primordialã a eficientizãrii activitãþii intelectuale,
inclusiv a creaþiei ºtiinþifice ºi tehnice.
(3) Dreptul de obþinere, colectare, stocare, prelucrare, utilizare ºi diseminare a
informaþiilor ºtiinþifico-tehnologice este reglementat de legislaþia în vigoare.

11.14. Legea despre culte

Articolul 28. Inventariere

Bunurile mobile ºi imobile ale cultelor, care fac parte din patrimoniul naþional, vor
fi inventariate de cãtre organele lor statutare. Organele centrale ale cultelor vor
comunica datele inventarierii serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor pentru
exercitarea dreptului de verificare ºi control.

Articolul 29. Monumentele de istorie ºi culturã

Lãcaºele de cult, obiectele de artã ºi alte valori aflate în folosinþa cultelor ºi
recunoscute ca monumente de istorie sau de culturã vor fi întreþinute ºi folosite de culte în
conformitate cu statutul acestor valori.
Obligaþiile comune ale statului ºi cultelor pentru pãstrarea, întreþinerea ºi folosirea
acestor valori pot fi stabilite în acordurile sau convenþiile de cooperare dintre stat ºi culte.
188 Ghidul ziaristului
 Articolul 30. Sancþiuni
Deteriorarea, nimicirea sau înstrãinarea valorilor istorice sau a valorilor de culturã
din posesia sau administrarea cultelor se pedepseºte conform legislaþiei.

11.15. Codul muncii

Articolul 55. Contractul individual de muncã pe duratã determinatã

Contractul individual de muncã poate fi încheiat pe duratã determinatã, conform
art.54 alin.(2), numai în vederea executãrii unor lucrãri cu caracter temporar, în urmãtoarele
cazuri:
l) cu lucrãtorii de creaþie din artã ºi culturã;

Articolul 158. Compensaþia pentru munca prestatã în zilele de repaus ºi în cele de

sãrbãtoare nelucrãtoare
(3) Modul de retribuire a muncii prestate în zilele de repaus ºi în cele de sãrbãtoare
nelucrãtoare de sportivii profesioniºti, lucrãtorii de creaþie din teatre, circuri, organizaþii
cinematografice, teatrale ºi concertistice, precum ºi de alte persoane care participã la
crearea ºi/sau la interpretarea unor opere de artã, poate fi stabilit în convenþiile
colective, în contractul colectiv ori în cel individual de muncã.

Articolul 325. Munca sportivilor profesioniºti, a salariaþilor mijloacelor de informare

în masã, ai teatrelor, circurilor, organizaþiilor cinematografice, teatrale ºi concertistice,
munca altor persoane care participã la crearea ºi/sau interpretarea operelor de artã
Sportivilor profesioniºti, salariaþilor mijloacelor de informare în masã, ai teatrelor,
circurilor, organizaþiilor cinematografice, teatrale ºi concertistice, precum ºi altor persoane
care participã la crearea ºi/sau interpretarea operelor de artã, li se aplicã prevederile
prezentului cod, cu particularitãþile prevãzute de legislaþia în vigoare.

11.16. Codul de procedurã civilã

Articolul 33. Competenþa curþilor de apel

(1) Ca instanþe de drept comun, curþile de apel judecã în primã instanþã pricinile civile
privind:
a) apãrarea drepturilor de autor ºi drepturilor conexe, dreptului asupra invenþiilor,
mãrcilor de produs ºi mãrcilor de serviciu, indicaþiilor geografice (inclusiv a denumirilor
de origine), desenelor ºi modelelor industriale, soiurilor de plante, topografiilor circuitelor
integrate, numelor comerciale, reprimãrii concurenþei neloiale, indiferent de calitatea
persoanei;
b) contestarea hotãrîrilor Comisiei de Apel a Agenþiei de Stat pentru Protecþia
Proprietãþii Industriale emise în litigiile din domeniul protecþiei proprietãþii industriale;

11.17. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 51/2. Încãlcarea dreptului de autor ºi a drepturilor conexe asupra operelor

ºi fonogramelor
Confecþionarea, difuzarea sau altã valorificare ilegalã a operelor sau a fonogramelor,
inclusiv:
încãlcarea condiþiilor de valorificare a operelor ºi/sau a fonogramelor, protejate de
dreptul de autor ºi de drepturile conexe, sau
indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a informaþiei false despre
apartenenþa ºi limitele exercitãrii dreptului de autor ºi a drepturilor conexe, precum ºi a altei
informaþii care poate induce în eroare beneficiarul, sau
modificarea, înlãturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor
ºi semnelor de protecþie a dreptului de autor ºi a drepturilor conexe, indicate de titularul
drepturilor respective, sau
Drepturile omului 189
 înlãturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a informaþiei despre
administrarea dreptului de autor ºi a drepturilor conexe, sau
înlãturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a mijloacelor tehnice
de protecþie a dreptului de autor ºi a drepturilor conexe, sau
valorificarea exemplarelor de opere sau de fonograme, în orice mod ºi sub orice
formã, fãrã marcaj de control, sau
însuºirea paternitãþii sau constrîngerea la copaternitate, - atrage dupã sine aplicarea
unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la 150 la 200 de salarii minime, iar persoanelor cu
funcþii de rãspundere - de la 200 la 300 de salarii minime, cu confiscarea obiectului care
a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenþiei administrative.
Falsificarea ori producerea, distrugerea, utilizarea sau comercializarea ilicitã a
marcajelor de control -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la 150 la 200 de
salarii minime, iar persoanelor cu funcþii de rãspundere - de la 200 la 300 de salarii minime,
cu confiscarea obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit
al contravenþiei administrative.
Distrugerea originalului operei ºtiinþifice, literare, de artã plasticã, de sculpturã, de
arhitecturã, a manuscrisului sau a variantei definitive a originalului fonogramei sau al operei
audiovizuale -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la 100 la 200 de
salarii minime, iar persoanelor cu funcþii de rãspundere - de la 200 la 500 de salarii minime.

Articolul 51/3. Violarea dreptului exclusiv asupra obiectelor proprietãþii industriale

Fabricarea, folosirea, importul, exportul, oferirea spre vînzare, vînzarea, orice alt mod
de punere în circulaþie economicã sau stocarea în acest scop a obiectelor proprietãþii
industriale protejate sau a produsului, obþinut prin aplicarea acestor obiecte, precum
ºi îndemnarea terþilor la efectuarea acestor acþiuni fãrã autorizaþia deþinãtorului titlului de
protecþie -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi de la zece la ºaptezeci ºi cinci de salarii
minime, cu confiscarea produsului obþinut în mod ilicit.

11.18. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi

culturale

Articolul 15
1. Statele pãrþi la prezentul Pact recunosc fiecãruia dreptul:
a) de a participa la viaþa culturalã;
b) de a beneficia de progresul ºtiinþific ºi de aplicaþiile sale;
c) de a beneficia de protecþia intereselor morale ºi materiale decurgînd din orice
producþie ºtiinþificã, literarã sau artisticã al cãrui autor este.
2. Mãsurile pe care statele pãrþi la prezentul Pact le vor lua pentru a asigura deplina
exercitare a acestui drept trebuie sã cuprindã mãsurile necesare pentru a asigura menþinerea,
dezvoltarea ºi difuzarea ºtiinþei ºi culturii.
3. Statele pãrþi la prezentul Pact se angajeazã sã respecte libertatea indispensabilã
cercetãrii ºtiinþifice ºi activitãþilor creatoare.
4. Statele pãrþi la prezentul Pact recunosc urmãrile binefãcãtoare care trebuie sã
rezulte din încurajarea ºi dezvoltarea cooperãrii ºi contactelor internaþionale în domeniul
ºtiinþei ºi culturii.

11.19. Actul final al Conferinþei pentru securitate ºi cooperare în Europa

Cooperarea în domeniul umanitar ºi în alte domenii

4. Cooperarea ºi schimburile în domeniul educaþiei
c) ªtiinþa
190 Ghidul ziaristului
 În cadrul competenþei lor, sã amplifice ºi sã îmbunãtãþeascã cooperarea ºi schimburile
în domeniul ºtiinþei, mai ales:
Sã dezvolte, pe bazã bilateralã sau multilateralã, schimburile ºi difuzarea informaþiilor
ºi a documentaþiei ºtiinþifice, îndeosebi:
- punînd cît mai larg aceastã informaþie la dispoziþia savanþilor ºi cercetãtorilor din
celelalte state participante, de exemplu, prin participarea la programe internaþionale de
punere în comun a informaþiei sau la alte aranjamente corespunzãtoare;
- lãrgind ºi înlesnind schimbul de eºantioane ºi alte materiale ºtiinþifice folosite în
special în cercetarea fundamentalã din domeniile ºtiinþelor exacte ºi naturale ºi medicinii;
- invitînd instituþiile ºtiinþifice ºi universitãþile sã se informeze reciproc mai deplin ºi
în mod regulat asupra lucrãrilor lor de cercetare prezente ºi viitoare în domenii de interes
comun;
Sã faciliteze lãrgirea comunicãrilor ºi contactelor directe între universitãþi, instituþii ºi
asociaþii ºtiinþifice, cît ºi între oamenii de ºtiinþã ºi cercetãtori, inclusiv cele care se bazeazã,
dacã este nevoie, pe acorduri sau aranjamente speciale, mai ales:
- dezvoltînd ºi mai mult schimburile de oameni de ºtiinþã ºi cercetãtori ºi încurajînd
organizarea de întruniri pregãtitoare sau de grupuri de lucru pe teme de cercetare de
interes comun;
- încurajînd crearea de echipe mixte de oameni de ºtiinþã însãrcinate sã
urmãreascã proiecte de cercetare pe bazã de aranjamente încheiate între instituþii ºtiinþifice
din mai multe þãri;
- sprijinind organizarea ºi buna funcþionare a conferinþelor ºi seminarelor internaþionale,
cît ºi participarea oamenilor de ºtiinþã ºi a cercetãtorilor lor la aceste conferinþe ºi seminare;
Sã dezvolte în domeniul cercetãrii ºtiinþifice, pe plan bilateral sau multilateral, coor-
donarea programelor ce se desfãºoarã în statele participante ºi organizarea de programe
comune, mai ales în sectoarele menþionate mai jos, care pot necesita eforturi unite ale
savanþilor ºi, în anumite cazuri, folosirea de echipamente costisitoare sau rare. Lista
subiectelor enumerate în aceste sectoare este datã cu titlu exemplificativ; iar
proiectele specifice vor trebui stabilite ulterior de cãtre partenerii potenþiali din statele
participante, þinînd seama de contribuþia pe care ar putea s-o aducã organizaþiile
internaþionale ºi instituþiile ºtiinþifice corespunzãtoare;
- ªtiinþele exacte ºi naturale, mai ales cercetarea fundamentalã în domenii ca matem-
aticile, fizica, fizica teoreticã, geofizica, chimia, biologia, ecologia ºi astronomia;
- Medicina, mai ales cercetarea fundamentalã privind cancerul ºi bolile cardiovasculare,
studiile asupra bolilor endemice în þãrile în curs de dezvoltare, precum ºi cercetarea medico-
socialã, vizînd mai ales bolile profesionale, reeducarea handicapaþilor ºi asistenþa acordatã
mamei, copilului ºi persoanelor în vîrstã;
- ªtiinþele umaniste ºi sociale cum sunt: istoria, geografia, filozofia, psihologia,
cercetarea pedagogicã, lingvisticã, sociologia, ºtiinþele juridice, politice ºi economice;
studii comparate asupra fenomenelor sociale, social-economice ºi culturale de interes
comun pentru statele participante, mai ales probleme ale mediului înconjurãtor uman ºi ale
dezvoltãrii urbane, cît ºi studii ºtiinþifice asupra metodelor de conservare ºi de restaurare
a monumentelor ºi operelor de artã;
d) Limbile ºi civilizaþiile strãine
Sã încurajeze studiul limbilor ºi civilizaþiilor strãine ca mijloc important de sporire a
comunicãrii între popoare, în scopul de a le face mai bine cunoscutã cultura fiecãrei þãri,
cît ºi de întãrire a cooperãrii internaþionale; în acest scop, sã stimuleze, în cadrul
competenþei lor, dezvoltarea ºi îmbunãtãþirea în continuare a învãþãrii limbilor strãine ºi
diversificarea alegerii limbilor predate la diferite niveluri, þinînd seama în mod corespunzãtor
de limbile mai puþin rãspîndite sau mai puþin studiate ºi mai ales:
- sã intensifice cooperarea care vizeazã îmbunãtãþirea învãþãrii limbilor strãine prin
schimburi de informaþii ºi experienþã asupra dezvoltãrii ºi punerii în aplicare a metodelor
ºi materialelor pedagogice moderne ºi eficace, adaptate nevoilor diferitelor categorii de
persoane care studiazã, inclusiv a metodelor de învãþare acceleratã; ºi sã aibã în vedere
posibilitãþile de a face studii, pe bazã bilateralã sau multilateralã, asupra noilor metode de

Drepturile omului 191

predare a limbilor strãine;
- sã încurajeze cooperarea între instituþiile interesate, pe bazã bilateralã sau multilat-
eralã, în vederea folosirii mai complete, în domeniul predãrii limbilor, a resurselor tehnologiei
moderne în materie de educaþie, de exemplu, prin studii comparative efectuate de
specialiºtii lor ºi, acolo unde acest lucru se va conveni, prin schimburi sau transferuri
de materiale audio-vizuale, materiale folosite la pregãtirea manualelor ºcolare, cît ºi informaþii
asupra noilor tipuri de echipamente tehnice folosite în predarea limbilor;
- sã favorizeze schimbul de informaþii asupra experienþei dobîndite în materie de
formare a profesorilor de limbi ºi sã intensifice schimburile, pe bazã bilateralã, de
profesori ºi studenþi lingviºti, precum ºi sã faciliteze participarea acestora la cursuri de
varã de limbi ºi civilizaþii, oriunde acestea sunt organizate;
- sã încurajeze cooperarea între experþi în domeniul lexicografiei, în scopul de a defini
echivalenþele terminologice necesare, în special pentru disciplinele ºtiinþifice ºi tehnice,
în vederea facilitãrii legãturilor între instituþii ºtiinþifice ºi specialiºti;
- sã favorizeze extinderea studiului limbilor strãine în diferite categorii de instituþii de
învãþãmînt secundar, cît ºi posibilitãþi mai largi de alegere între un numãr sporit de limbi
europene; ºi, în acest context, sã ia în consideraþie, oriunde aceasta este oportun,
posibilitãþile de dezvoltare a recrutãrii ºi formãrii de profesori, cît ºi organizarea de secþii de
clasã necesare;
- sã favorizeze, în învãþãmîntul superior, o gamã mai largã de alegere a limbilor
pentru studenþii în filologie, iar celorlalþi studenþi posibilitãþi mai largi de a studia diferite
limbi strãine; sã faciliteze, de asemenea, acolo unde este de dorit, organizarea de
cursuri de limbi ºi civilizaþii, dacã este nevoie pe bazã de aranjamente speciale, predate de
lectori strãini, provenind mai ales din þãrile europene ale cãror limbi sunt mai puþin
rãspîndite sau mai puþin studiate;
- sã favorizeze, în cadrul formãrii adulþilor, punerea la punct a unor programe spe-
cializate, adoptate diferitelor nevoi ºi interese, destinate învãþãrii limbilor strãine de cãtre
proprii cetãþeni ºi a limbii þãrii gazdã de cãtre adulþii interesaþi din celelalte þãri; în acest
context, sã încurajeze instituþiile interesate sã coopereze, de exemplu, la elaborarea de
programe de învãþãmînt prin radio ºi televiziune ºi prin metode accelerate, cît ºi, acolo
unde este de dorit, la definirea unor obiective de studii destinate unor astfel de programe, în
vederea atingerii unor niveluri de cunoºtinþe comparabile;
- sã încurajeze, acolo unde este adecvat, asocierea predãrii limbilor strãine cu
studierea civilizaþiilor respective ºi sã continue eforturile pentru a stimula interesul faþã de
studiul limbilor strãine, inclusiv prin activitãþi extraºcolare corespunzãtoare;

11.20. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor

participante la C.S.C.E.

Chestiuni referitoare la securitatea ºi cooperarea în Mediteranã

Cooperarea si schimburile in domeniul culturii

49. Ele vor favoriza, prin acord reciproc, înfiinþarea de institute sau centre culturale ale
altor state participante pe teritoriul lor. Vor fi asigurate accesul nestingherit al publicului la
aceste institute sau centre, ca ºi funcþionarea normalã a acestora.
50. Ele vor asigura accesul nestingherit al publicului la manifestãrile culturale
organizate pe teritoriul lor de cãtre persoane sau instituþii din alte state participante ºi
vor asigura ca organizatorii sã se poatã folosi de toate mijloacele disponibile în þara gazdã
pentru a le face cunoscute.
51. Ele vor facilita ºi încuraja contactele personale directe în domeniul culturii, atît pe
bazã individualã, cît ºi colectivã, precum ºi contactele între instituþii culturale, asociaþii de
artiºti creatori ºi interpreþi ºi alte organizaþii pentru a spori posibilitatea ca cetãþenii lor sã
cunoascã direct activitatea creatoare în ºi din alte state participante.
52. Ele vor asigura circulaþia nestingheritã a operelor de artã ºi a altor obiecte de culturã
care va fi supusã numai acelor restricþii menite sã asigure pãstrarea patrimoniului lor
192 Ghidul ziaristului
cultural, bazate pe respectarea drepturilor de proprietate intelectualã ºi artisticã sau celor
care decurg din angajamentele lor internaþionale privind circulaþia proprietãþii culturale.
53. Ele vor încuraja cooperarea ºi acþiunile artistice comune ale persoanelor din
diferite state participante angajate în activitãþi culturale ºi vor facilita, în mod corespunzãtor,
iniþiativele concrete în acest scop ale unor asemenea persoane, instituþii ºi organizaþii ºi
vor încuraja participarea tinerilor la aceste iniþiative.
În acest context, ele vor încuraja realizarea de întîlniri ºi simpozioane, de expoziþii,
festivaluri ºi turnee de cãtre ansambluri sau companii ºi de programe de cercetare sau
stagii la care sã poatã participa liber ºi sã-ºi aducã contribuþia ºi persoane din alte state
participante.
56. Ele vor explora posibilitãþile de a computeriza, într-o formã standardizatã, ºi de a
difuza bibliografii ºi cataloage de opere ºi producþii culturale.
57. Ele vor încuraja muzeele ºi galeriile de artã sã dezvolte legãturi directe, între
altele, în scopul organizãrii de expoziþii, inclusiv împrumuturi de opere de artã ºi schimburi
de cataloage.

11.21. Convenþia Mondialã cu privire la drepturile de autor

Articolul 5
1. Dreptul de autor include dreptul exclusiv al autorului de a traduce, a publica
traducerile ºi a permite traducerea ºi publicarea traducerilor operelor, protejate în baza
prezentei Convenþii.
2. Totuºi, fiecare Stat Contractant poate, prin legislaþia sa internã, sã limiteze
dreptul de traducere a operelor scrise, dar cu respectarea urmãtoarelor prevederi:
Dacã dupã expirarea unei perioade de 7 ani din data primei publicãri a unei opere
scrise, traducerea acesteia într-o limbã sau, în cazurile corespunzãtoare, în una din limbile
naþionale ale Statului Contractant nu a fost publicatã de cãtre titularul dreptului de traducere
sau cu permisiunea acestuia, atunci orice cetãþean al acestui Stat Contractant poate obþine
de la organul competent al Statului respectiv licenþa neexclusivã pentru traducerea ºi
publicarea operei traduse astfel în limba naþionalã în care ea nu a fost publicatã. O astfel
de licenþã poate fi eliberatã doar cu condiþia cã solicitantul acesteia va dovedi, în conformitate
cu ordinea existentã în Statul în care a fost înaintatã cererea, cã el s-a adresat la titularul
dreptului de traducere cu cererea de a-i permite traducerea ºi publicarea traducerii ºi
cã, necãtînd la mãsurile corespunzãtoare luate de el, cererea lui n-a fost înmînatã titularului
dreptului de autor sau el nu a putut primi de la titularul dreptului de autor permisiunea de
a traduce. În aceleaºi condiþii licenþa poate fi eliberatã la fel ºi în cazurile, cînd ediþiile
traducerii deja publicate în limba naþionalã, au fost pe deplin vîndute.
Dacã solicitantul licenþei nu a putut înmîna cererea sa titularului dreptului de traducere,
el trebuie sã transmitã copiile cererii editorului, numele cãruia este indicat în operã ºi
reprezentantului diplomatic sau consular al Statului, al cãrui cetãþean este titularul dreptului
de traducere, dacã este cunoscutã cetãþenia lui, sau organizaþiei, desemnate de
Guvernul acestui Stat. Licenþa nu va fi eliberatã decît dupã expirarea a douã luni din data
remiterii copiilor cererii menþionate mai sus.
În legislaþia internã a Statelor vor fi luate mãsurile corespunzãtoare pentru a
asigura titularului dreptului de traducere o recompensã echitabilã, în conformitate cu
practica internaþionalã, precum ºi plata ºi transferul sumelor acestei recompense în
strãinãtate, la fel ca ºi mãsurile ce garanteazã corectitudinea traducerii operei.
Titlul operei ºi numele autorului operei originale trebuie sã fie tipãrit pe toate exemplarele
traducerii publicate. Licenþa este valabilã numai în privinþa publicãrii traducerii pe teritoriul
Statului Contract în care ea este solicitatã. Importul ºi vînzarea exemplarelor în alt Stat
Contractant se permit dacã una din limbile naþionale ale Statului respectiv este aceeaºi ca
ºi limba în care s-a fãcut traducerea, cu condiþia cã legislaþia acestui Stat permite o astfel
de licenþã ºi nu interzice un astfel de import ºi vînzare. Importul ºi vînzarea pe teritoriul
Statului Contractant în care nu existã condiþiile menþionate mai sus, sunt supuse legislaþiei
sale naþionale ºi acordurilor sale. Licenþa nu poate fi transmisã de cãtre licenþiat.
Licenþa nu poate fi eliberatã dacã autorul a scos din circulaþie toate exemplarele
operei sale.

Drepturile omului 193

 Articolul 6
Prin “publicare” în sensul prezentei Convenþii se înþelege reproducerea în careva
formã materialã ºi punerea la dispoziþia unui cerc nelimitat de persoane a exemplarelor
operei pentru lecturã sau altã percepþie vizualã.

Vezi de asemenea:

Legea cu privire la standardizare nr.590-XIII din 22.09.95 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr. 11-12 din 22.02.1996);
Legea metrologiei nr.647-XIII din 17.11.95 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.13 din
29.02.1996);
Legea cu privire la evaluarea conformitãþii produselor nr.186-XV din 24.04.2003
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.141-145 din 11.07.2003);
Legea cu privire la difuzarea exemplarelor de opere ºi fonograme (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.11-13/42 din 31.01.2003);
Legea cu privire la activitatea arhitecturalã nr.1350-XIV din 02.11.2000(Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.21-24/77 din 27.02.2001);
Legea cu privire la activitatea de raþionalizare nr.138-XV din 10.05.2001 (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.81-83/608 din 20.07.2001);
Legea privind protecþia topografiilor circuitelor integrate nr.659-XIV din 29.10.1999
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4/4 din 06.01.2000);
Legea privind protecþia desenelor ºi modelelor industriale nr.991-XIII din 15.10.96
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.10-11/119 din 13.02.1997);
Legea privind brevetele de invenþie nr.461-XIII din 18.05.95 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.53-54/601 din 28.09.1995);
Legea cu privire la secretul comercial nr.171-XIII din 06.07.94 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.13/126 din 10.11.1994);
Legea privind mãrcile ºi denumirile de origine a produselor nr.588-XIII din 22.09.95
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.8-9/76 din 08.02.1996);
Legea privind protecþia soiurilor de plante nr.915-XIII din 11.07.96 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.77 din 28.11.1996);

Convenþia europeanã cu privire la televiziunea transfrontierã (STE nr. 171,

Strasbourg, 1.10.1998).
Convenþia europeanã cu privire la chestiunile de drept de autor ºi de drepturi
conexe în cadrul radiodifuziunii transfrontiere prin satelit (STE nr. 53 Strasbourg,
22.01.1965).
Recomandarea R nr. (88) 2 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu privire
la mãsurile de combatere a pirateriei în domeniu dreptului de autor ºi al drepturilor
conexe.
Recomandarea nr. R (90) 11 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu
privire la principiile referitoare la problemele dreptului de autor în domeniul reprografiei.
Recomandarea nr. R (95) 1 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu privire
la mãsurile de combatere a pirateriei sonore audiovizuale.
Recomandarea nr. R (95) 13 a Comitetului de Minsiºtri cãtre Statele membre cu
privire la problemele de procedurã penalã legate de tehnologiile informaþionale.

Notã: Actele Consiliului Europei pot fi examinate integral pe site-ul Biroului de informare
a Consiliului Europei în Republica Moldova – www.bice.md ºi în culegerile de documente
“Presa electronicã: reglementãri internaþionale”, Asociaþia “APEL”.

Compartimentele:
10. Libertatea opiniei ºi a exprimãrii;
12. Dreptul la informaþie

194 Ghidul ziaristului

12. DREPTUL LA INFORMAÞIE

12.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 34 Dreptul la informaþie

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaþie de interes
public nu poate fi îngrãdit.
(2) Autoritãþile publice, potrivit competenþelor ce le revin, sînt obligate
sã asigure informarea corectã a cetãþenilor asupra treburilor publice ºi
asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaþie nu trebuie sã prejudicieze mãsurile de
protecþie a cetãþenilor sau siguranþa naþionalã.
(4) Mijloacele de informare publicã, de stat sau private, sînt obligate
sã asigure informarea corectã a opiniei publice.
(5) Mijloacele de informare publicã nu sînt supuse cenzurii.

12.2. Legea privind accesul la informaþie

Articolul 1. Obiectul de reglementare al prezentei legi

(1) Prezenta lege reglementeazã:
a) raporturile dintre furnizorul de informaþii ºi persoana fizicã ºi/sau juridicã în procesul
de asigurare ºi realizare a dreptului constituþional de acces la informaþie;
b) principiile, condiþiile, cãile ºi modul de realizare a accesului la informaþiile oficiale,
aflate în posesia furnizorilor de informaþii;
c) aspectele accesibilitãþii informaþiei cu caracter personal ºi protecþiei acesteia în
cadrul soluþionãrii problemei accesului;
d) drepturile solicitanþilor informaþiei, inclusiv a informaþiei cu caracter personal;
e) obligaþiile furnizorilor de informaþii în procesul asigurãrii accesului la informaþiile
oficiale;
f) modalitatea apãrãrii dreptului de acces la informaþie.
(2) Nu constituie obiect al prezentei legi raporturile care au legãturã tangenþialã cu
raporturile enumerate în alineatul (1) al prezentului articol ºi se referã la:
a) colectarea, prelucrarea, depozitarea ºi garantarea integritãþii informaþiilor;
b) prezentarea obligatorie a informaþiilor prevãzute de lege de cãtre persoane private
autoritãþilor publice, instituþiilor publice;
c) accesul autoritãþilor publice, instituþiilor publice, persoanelor fizice ºi/sau juridice,
abilitate cu gestionarea unor servicii publice, la informaþiile aflate în posesia altor asemenea
autoritãþi publice, instituþii publice, persoane fizice ºi/sau juridice;
d) furnizarea informaþiilor referitoare la propria activitate de cãtre persoane fizice ºi
juridice private, partide ºi formaþiuni social-politice, fundaþii, asociaþii obºteºti.

Articolul 2. Obiectivele prezentei legi

Prezenta lege are drept scop:
a) crearea cadrului normativ general al accesului la informaþiile oficiale;
b) eficientizarea procesului de informare a populaþiei ºi a controlului efectuat de
cãtre cetãþeni asupra activitãþii autoritãþilor publice ºi a instituþiilor publice;
c) stimularea formãrii opiniilor ºi participãrii active a populaþiei la procesul de luare a
deciziilor în spirit democratic.

Articolul 3. Legislaþia privind accesul la informaþie

(1) Legislaþia privind accesul la informaþie are la bazã Constituþia Republicii Moldova,
tratatele ºi acordurile internaþionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege
Drepturile omului 195
ºi include prevederile altor acte normative care reglementeazã raporturile ce þin de accesul
la informaþie.
(2) Dacã tratatul sau acordul internaþional la care Republica Moldova este parte
stabileºte alte norme decît cele cuprinse în legislaþia naþionalã, se aplicã normele
tratatului sau acordului internaþional.

Articolul 4. Principiile politicii statului în domeniul accesului la informaþiile oficiale

(1) Oricine, în condiþiile prezentei legi, are dreptul de a cãuta, de a primi ºi de a face
cunoscute informaþiile oficiale.
(2) Exercitarea drepturilor prevãzute în alineatul (1) al prezentului articol poate
fi supusã unor restricþii pentru motive specifice, ce corespund principiilor dreptului
internaþional, inclusiv pentru apãrarea securitãþii naþionale sau vieþii private a persoanei.
(3) Exercitarea drepturilor prevãzute la alineatul (1) al prezentului articol nu va
implica în nici un caz discriminarea bazatã pe rasã, naþionalitate, origine etnicã, limbã,
religie, sex, opinie, apartenenþã politicã, avere sau pe origine socialã.

Articolul 5. Subiecþii prezentei legi

(1) Subiecþi ai prezentei legi sînt furnizorul de informaþii ºi solicitantul informaþiei.
(2) Furnizori de informaþii, adicã posesori ai informaþiilor oficiale, obligaþi sã le furnizeze
solicitanþilor în condiþiile prezentei legi, sînt:
a) autoritãþile publice centrale ºi locale - autoritãþile administraþiei de stat, prevãzute
în Constituþia Republicii Moldova ºi anume: Parlamentul, Preºedintele Republicii Moldova,
Guvernul, administraþia publicã, autoritatea judecãtoreascã;
b) instituþiile publice centrale ºi locale - organizaþiile fondate de cãtre stat în persoana
autoritãþilor publice ºi finanþate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuþiilor
de administrare, social-culturale ºi altor atribuþii cu caracter necomercial;
c) persoanele fizice ºi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea
publicã ori instituþia publicã, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice ºi culeg,
selecteazã, posedã, pãstreazã, dispun de informaþii oficiale, inclusiv de informaþii cu caracter
personal.
(3) Pot solicita informaþii oficiale, în condiþiile prezentei legi:
a) orice cetãþean al Republicii Moldova;
b) cetãþenii altor state, care au domiciliul sau reºedinþa pe teritoriul Republicii Moldova;
c) apatrizii stabiliþi cu domiciliul sau cu reºedinþa pe teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 6. Informaþiile oficiale

(1) În sensul prezentei legi, informaþii oficiale sînt considerate toate informaþiile aflate
în posesia ºi la dispoziþia furnizorilor de informaþii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate,
sistematizate ºi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziþia lor în
condiþiile legii de cãtre alþi subiecþi de drept.
(2) În sensul prezentei legi, drept documente purtãtoare de informaþii sînt considerate:
1) oricare din urmãtoarele (sau o parte din acestea):
a) orice hîrtie sau alt material pe care existã un înscris;
b) o hartã, un plan, un desen, o fotografie;
c) orice hîrtie sau alt material pe care sînt marcaje, figuri, simboluri sau perforãri
care au un sens pentru persoanele calificate sã le interpreteze;
d) orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete, imagini sau înscrisuri
cu sau fãrã ajutorul unui alt articol sau mecanism;
e) orice alt înregistrator de informaþie apãrut ca rezultat al progresului tehnic;
2) orice copie sau reproducere a purtãtorilor de informaþii menþionaþi la punctul 1)
al prezentului alineat;
3) orice parte a unei copii sau reproduceri menþionate la punctul 2) al prezentului alineat.
(3) Informaþiile oficiale nedocumentate, care se aflã în posesia furnizorilor (persoanelor
responsabile ale acestora), vor fi puse la dispoziþia solicitanþilor în ordine generalã.

196 Ghidul ziaristului

 Articolul 7. Informaþiile oficiale cu accesibilitate limitatã
(1) Exercitarea dreptului de acces la informaþie poate fi supusã doar restricþiilor
reglementate prin lege organicã ºi care corespund necesitãþilor:
a) respectãrii drepturilor ºi reputaþiei altei persoane;
b) protecþiei securitãþii naþionale, ordinii publice, ocrotirii sãnãtãþii sau protecþiei
moralei societãþii.
(2) în conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol, accesul la informaþiile oficiale
nu poate fi îngrãdit, cu excepþia:
a) informaþiilor ce constituie secret de stat, reglementate prin lege organicã ºi calificate
ca informaþii protejate de stat, în domeniul activitãþii militare, economice, tehnico-ºtiinþifice,
de politicã externã, de recunoaºtere, de contrainformaþii ºi activitãþii operative de investigaþii,
a cãror rãspîndire, divulgare, pierdere, sustragere poate periclita securitatea statului;
b) informaþiilor confidenþiale din domeniul afacerilor, prezentate instituþiilor publice cu
titlu de confidenþialitate, reglementate de legislaþia privind secretul comercial, ºi care þin
de producþie, tehnologie, administrare, finanþe, de altã activitate a vieþii economice, a
cãror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprinzãtorilor;
c) informaþiilor cu caracter personal, a cãror divulgare este consideratã drept o
imixtiune în viaþa privatã a persoanei, protejatã de legislaþie, accesul la care poate fi
admis numai cu respectarea prevederilor articolului 8 din prezenta lege;
d) informaþiilor ce þin de activitatea operativã ºi de urmãrire penalã a organelor de
resort, dar numai în cazurile în care divulgarea acestor informaþii ar putea prejudicia
urmãrirea penalã, interveni în desfãºurarea unui proces de judecatã, lipsi persoana de
dreptul la o judecare corectã ºi imparþialã a cazului sãu, ori ar pune în pericol viaþa sau
securitatea fizicã a oricãrei persoane - aspecte reglementate de legislaþie;
e) informaþiilor ce reflectã rezultatele finale sau intermediare ale unor investigaþii ºtiinþifice
ºi tehnice ºi a cãror divulgare priveazã autorii investigaþiilor de prioritatea de publicare sau
influenþeazã negativ exercitarea altor drepturi protejate prin lege.
(3) Dacã accesul la informaþiile, documentele solicitate este parþial limitat, furnizorii
de informaþii sînt obligaþi sã prezinte solicitanþilor pãrþile documentului, accesul la care
nu conþine restricþii conform legislaþiei, indicîndu-se în locurile porþiunilor omise una din
urmãtoarele sintagme: “secret de stat”, “secret comercial”, “informaþie confidenþialã
despre persoanã”. Refuzul accesului la informaþie, la pãrþile respective ale documentului
se întocmeºte cu respectarea prevederilor articolului 19 din prezenta lege.
(4) Nu se vor impune restricþii ale libertãþii de informare decît dacã furnizorul de
informaþii poate demonstra cã restricþia este reglementatã prin lege organicã ºi necesarã
într-o societate democraticã pentru apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale persoanei
sau protecþiei securitãþii naþionale ºi cã prejudiciul adus acestor drepturi ºi interese ar fi
mai mare decît interesul public în cunoaºterea informaþiei.
(5) Nimeni nu poate fi pedepsit pentru cã a fãcut publice anumite informaþii cu accesi-
bilitate limitatã, dacã dezvãluirea informaþiilor nu atinge ºi nu poate sã atingã un interes
legitim legat de securitatea naþionalã sau dacã interesul public de a cunoaºte informaþia
depãºeºte atingerea pe care ar putea sã o aducã dezvãluirea informaþiei.

Articolul 8. Accesul la informaþia cu caracter personal

(1) Informaþia cu caracter personal o constituie datele ce se referã la o persoanã
privatã identificatã sau identificabilã, a cãrei dezvãluire ar constitui o violare a intimitãþii
persoanei, face parte din categoria informaþiei confidenþiale despre persoane. în sensul
prezentei legi, nu constituie informaþie confidenþialã datele ce þin exclusiv de identificarea
persoanelor (date ce se conþin în buletinele de identitate).
(2) Furnizorii de informaþii, posesori de informaþie cu caracter personal, sînt obligaþi
sã protejeze confidenþialitatea vieþii private a persoanei.
(3) Protejarea vieþii private a persoanei include:
a) dreptul la consimþãmîntul persoanei a cãror interese sînt atinse în procesul de
divulgare a informaþiei cu caracter personal;
b) dreptul de a participa la procedura de luare a deciziilor în calitate de parte egalã;

Drepturile omului 197

 c) dreptul de a i se pãstra anonimatul în cazul furnizãrii de informaþii cu caracter
personal, cu respectarea confidenþialitãþii;
d) dreptul de a controla ºi a rectifica informaþiile neadecvate, incorecte, incomplete,
neactualizate, irelevante;
e) dreptul de a nu fi identificatã, în mod automat, în cadrul procedurii de luare a
deciziilor asupra divulgãrii informaþiei;
f) dreptul de a se adresa în instanþele de judecatã.
(4) Informaþiile cu caracter personal vor fi:
a) obþinute, colectate, prelucrate, pãstrate ºi utilizate corect, în scopuri legitime strict
determinate;
b) veridice, adecvate, pertinente ºi neexcesive în raport cu scopurile în care au fost
obþinute;
c) conservate, într-o formã care sã permitã identificarea persoanei la care se referã,
pe un termen nu mai mic de cel necesar realizãrii scopurilor pentru care au fost obþinute.
(5) Oricãrei persoane i se va asigura accesul la informaþiile cu caracter personal
despre sine. Ea are dreptul:
a) sã ia cunoºtinþã de aceste informaþii personal sau în prezenþa altei persoane;
b) sã precizeze aceste informaþii în scopul asigurãrii plenitudinii ºi veridicitãþii lor;
c) sã obþinã, dacã este cazul, rectificarea informaþiilor sau lichidarea lor atunci cînd
ele vor fi tratate neadecvat;
d) sã afle cine ºi în ce scop a utilizat, utilizeazã sau intenþioneazã sã utilizeze
aceste informaþii;
e) sã ia copii de pe documentele, informaþiile despre sine sau de pe unele pãrþi ale
acestora.
(6) Furnizorii de informaþii vor aplica mãsurile necesare pentru protecþia informaþiilor
contra distrugerii sau pierderii lor, contra accesului, modificãrii sau difuzãrii neautorizate,
dar aceste mãsuri nu pot limita dreptul de acces la informaþiile oficiale în condiþiile
prezentei legi.
(7) Furnizorii de informaþii pot sã divulge orice informaþii cu caracter personal ºi care
vor fi solicitate în conformitate cu prezenta lege doar în cazurile cînd:
a) persoana la care se referã consimte divulgarea lor;
b) informaþia solicitatã, în integritatea sa, a fost pusã la dispoziþia publicului
(publicatã în conformitate cu legislaþia în vigoare), anterior datei solicitãrii.
(8) în cazul în care persoana la care se referã informaþiile cu caracter personal nu
consimte divulgarea lor, accesul la aceste informaþii poate fi permis doar prin hotãrîrea
instanþei de judecatã, care a stabilit cã divulgarea va fi în interesul public, adicã se va
referi la ocrotirea sãnãtãþii populaþiei, la securitatea publicã, la protecþia mediului
înconjurãtor.

Articolul 9. Accesul la informaþia pãstratã în Fondul Arhivistic al Republicii Moldova

(1) Modalitatea accesului la informaþia pãstratã în Fondul Arhivistic al Republicii
Moldova este reglementatã de Legea privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova ºi de
prezenta lege.
(2) În caz de neconcordanþe între prevederile prezentei legi ºi cele ale Legii privind
Fondul Arhivistic al Republicii Moldova, se vor aplica dispoziþiile prezentei legi.

Articolul 10. Drepturile solicitanþilor

(1) Persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informaþii, personal sau prin
reprezentanþii sãi, orice informaþii aflate în posesia acestora, cu excepþiile stabilite de legislaþie.
(2) Dreptul persoanei de a avea acces la informaþii, inclusiv la informaþiile cu caracter
personal, nu poate fi îngrãdit decît în condiþiile legii.
(3) Orice persoanã care solicitã acces la informaþii în conformitate cu prezenta lege
este absolvitã de obligaþia dea-ºi justifica interesul pentru informaþiile solicitate.

Articolul 11. Obligaþiile furnizorului de informaþii

198 Ghidul ziaristului

 (1) Furnizorul de informaþii, în conformitate cu competenþele care îi revin, este obligat:
1) sã asigure informarea activã, corectã ºi la timp a cetãþenilor asupra chestiunilor de
interes public ºi asupra problemelor de interes personal;
2) sã garanteze liberul acces la informaþie;
3) sã respecte limitãrile accesului la informaþie, prevãzute de legislaþie, în scopul
protejãrii informaþiei confidenþiale, vieþii private a persoanei ºi securitãþii naþionale;
4) sã respecte termenele de furnizare a informaþiei, prevãzute de lege;
5) sã dea publicitãþii propriile acte adoptate în conformitate cu legea;
6) sã pãstreze, în termenele stabilite de lege, propriile acte, actele instituþiilor, ale
cãror succesoare sînt, actele ce stabilesc statutul lor juridic;
7) sã asigure protejarea informaþiilor ce se aflã la dispoziþia sa de accesul, distrugerea
sau modificarea nesancþionate;
8) sã menþinã informaþiile, documentele aflate la dispoziþia sa, în formã actualizatã;
9) sã difuzeze de urgenþã pentru publicul larg informaþia care i-a devenit cunoscutã în
cadrul propriei activitãþi, dacã aceastã informaþie:
a) poate preîntîmpina sau diminua pericolul pentru viaþa ºi sãnãtatea oamenilor;
b) poate preîntîmpina sau diminua pericolul producerii unor prejudicii de orice
naturã;
c) poate opri rãspîndirea informaþiei neveridice sau diminua consecinþele negative
ale rãspîndirii acesteia;
d) comportã o deosebitã importanþã socialã.
(2) în scopul garantãrii liberului acces la informaþiile oficiale, furnizorul de informaþii:
a) va asigura un spaþiu amenajat pentru documentare, accesibil solicitanþilor;
b) va numi ºi va instrui funcþionarii responsabili pentru efectuarea procedurilor de furnizare
a informaþiilor oficiale;
c) va elabora, în conformitate cu prezenta lege, regulamente cu privire la drepturile
ºi obligaþiile funcþionarilor în procesul de furnizare a documentelor, informaþiilor oficiale;
d) va acorda asistenþa ºi sprijinul necesar solicitanþilor pentru cãutarea ºi identificarea
informaþiilor;
e) va asigura accesul efectiv la registrele furnizorilor de informaþii, care vor fi
completate în conformitate cu legislaþia cu privire la registre;
f) va desfãºura întrunirile ºi ºedinþele sale în mod public, în conformitate cu legislaþia.
(3) în scopul facilitãrii liberului acces la informaþie, furnizorul de informaþii va publica
sau va face în alt mod general ºi direct accesibile populaþiei informaþiile ce conþin:
a) descrierea structurii instituþiei ºi adresa acesteia;
b) descrierea funcþiilor, direcþiilor ºi formelor de activitate ale instituþiei;
c) descrierea subdiviziunilor cu competenþele lor, programului de lucru al acestora,
cu indicarea zilelor ºi orelor de audienþã a funcþionarilor responsabili de furnizarea
informaþiilor, documentelor oficiale;
d) deciziile finale asupra principalelor probleme examinate.
(4) În conformitate cu prezenta lege, informaþiile arãtate la alineatul (3) al prezentului
articol vor fi fãcute publice în afara procedurii de examinare a cererilor privind accesul la
informaþie.
(5) În scopul asigurãrii transparenþei activitãþii instituþiilor, eficientizãrii accesului la
informaþie, creãrii condiþiilor pentru cãutarea, identificarea operativã a documentelor ºi
informaþiilor, autoritãþile publice, instituþiile publice vor edita, cel puþin o datã pe an, îndrumare
ce vor conþine liste ale dispoziþiilor, hotãrîrilor, altor documente oficiale, emise de instituþia
respectivã, ºi domeniile în care poate furniza informaþii, vor pune la dispoziþia
reprezentanþilor mijloacelor de informare în masã date oficiale despre propria activitate,
inclusiv despre domeniile în care poate furniza informaþii.
(6) Furnizorul de informaþii va proceda ºi la alte forme de informare activã a
cetãþenilor ºi a mijloacelor de informare în masã.

Articolul 12. Solicitarea accesului la informaþiile oficiale

(1) Informaþiile oficiale vor fi puse la dispoziþia solicitanþilor în baza unei cereri scrise

Drepturile omului 199

sau verbale.
(2) Cererea scrisã va conþine:
a) detalii suficiente ºi concludente pentru identificarea informaþiei solicitate (a unei
pãrþi sau unor pãrþi ale acesteia);
b) modalitatea acceptabilã de primire a informaþiei solicitate;
c) date de identificare ale solicitantului.
(3) Cu excepþia cazurilor solicitãrii informaþiilor cu caracter personal, solicitantul
poate sã nu indice în cerere datele sale de identificare.
(4) Cererea poate fi înaintatã verbal în cazurile în care este posibil rãspunsul
pozitiv, cu satisfacerea imediatã a cererii de furnizare a informaþiei. În cazul în care
furnizorul intenþioneazã sã refuze accesul la informaþia solicitatã, el va informa solicitantul
despre aceasta ºi despre posibilitatea depunerii unei cereri scrise.
(5) Elaborarea ºi furnizarea unor informaþii analitice, de sintezã sau inedite pot fi
efectuate în baza unui contract între solicitant ºi furnizorul de informaþii, contra unei plãþi
negociabile, dacã furnizorul va fi disponibil ºi în drept sã realizeze o asemenea ofertã.

Articolul 13. Modalitãþile accesului la informaþiile oficiale

(1) Modalitãþile accesului la informaþiile oficiale sînt:
a) audierea informaþiei pasibile de o expunere verbalã;
b) examinarea documentului (unor pãrþi ale acestuia) la sediul instituþiei;
c) eliberarea copiei de pe documentul, informaþia solicitate (de pe unele pãrþi ale aces-
tora);
d) eliberarea copiei traducerii documentului, informaþiei (unor pãrþi ale acestora) într-
o altã limbã decît cea a originalului, pentru o platã suplimentarã;
e) expedierea prin poºtã (inclusiv poºta electronicã) a copiei de pe document, informaþie
(de pe unele pãrþi ale acestora), copiei de pe traducerea documentului, informaþiei într-
o altã limbã, la cererea solicitantului, pentru o platã respectivã.
(2) Extrasele din registre, documente, informaþii (unele pãrþi ale acestora), în con-
formitate cu cererea solicitantului, pot fi puse la dispoziþia persoanei date, într-o formã
rezonabilã ºi acceptabilã pentru aceasta, spre a fi:
a) examinate la sediul instituþiei;
b) dactilografiate, fotocopiate sau copiate într-o altã modalitate ce ar asigura integritatea
originalului;
c) înscrise pe un purtãtor electronic, imprimate pe casete video, audio, alt purtãtor
rezultat din progresul tehnic.

Articolul 14. Limba în care se vor prezenta informaþiile solicitate

(1) Informaþiile, documentele, solicitate în conformitate cu prezenta lege, vor fi puse
la dispoziþia solicitanþilor în limba de stat sau în limba în care au fost elaborate.
(2) În cazul în care informaþiile, documentele au fost elaborate într-o altã limbã decît
cea de stat, furnizorul de informaþii va fi obligat sã prezinte, la cererea solicitantului, o
copie a traducerii autentice a informaþiei, documentului în limba de stat.

Articolul 15. Examinarea cererilor privind accesul la informaþie

(1) Cererile scrise cu privire la accesul la informaþie vor fi înregistrate în conformitate
cu legislaþia cu privire la registre ºi petiþionare.
(2) Cererile respective vor fi examinate ºi satisfãcute de funcþionarii publici
responsabili de furnizarea informaþiilor.
(3) Deciziile, luate în conformitate cu prezenta lege, vor fi comunicate solicitantului
într-un mod ce ar garanta recepþionarea ºi conºtientizarea acestora.
(4) În cadrul satisfacerii cererii privind accesul la informaþie, furnizorii vor lua toate
mãsurile necesare pentru nedivulgarea informaþiilor cu acces limitat, pentru protecþia
integritãþii informaþiilor ºi excluderea accesului nesancþionat la ele.

Articolul 16. Termenele de satisfacere a cererilor de acces la informaþie

200 Ghidul ziaristului

 (1) Informaþiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziþia solicitantului din
momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile
lucrãtoare de la data înregistrãrii cererii de acces la informaþie.
(2) Termenul de furnizare a informaþiei, documentului poate fi prelungit cu 5 zile
lucrãtoare de cãtre conducãtorul instituþiei publice dacã:
a) cererea se referã la un volum foarte mare de informaþii care necesitã selectarea lor;
b) sînt necesare consultaþii suplimentare pentru a satisface cererea.
(3) Autorul cererii va fi informat despre orice prelungire a termenului de furnizare
a informaþiei ºi despre motivele acesteia cu 5 zile înainte de expirarea termenului iniþial.

Articolul 17. Readresarea cererilor

Cererea de furnizare a informaþiei poate fi readresatã altui furnizor, cu informarea
obligatorie a solicitantului în decurs de 3 zile lucrãtoare de la momentul primirii cererii ºi cu
acordul solicitantului, în urmãtoarele cazuri:
a) informaþia solicitatã nu se aflã în posesia furnizorului sesizat;
b) informaþia solicitatã deþinutã de alt furnizor ar satisface mai deplin interesul faþã de
informaþie al solicitantului.

Articolul 18. Eliberarea informaþiilor oficiale

Informaþiile oficiale, documentele, pãrþile acestora, extrasele din registre, copiile tra-
ducerilor, eliberate conform prezentei legi, vor fi semnate de persoana responsabilã.

Articolul 19. Refuzul accesului la informaþie

(1) Refuzul de a furniza o informaþie, un document oficial va fi fãcut în scris, indicîndu-
se data întocmirii refuzului, numele persoanei responsabile, motivul refuzului, fãcîndu-se în
mod obligatoriu trimitere la actul normativ (titlul, numãrul, data adoptãrii, sursa publicaþiei
oficiale), pe care se bazeazã refuzul, precum ºi procedura de recurs a refuzului, inclusiv
termenul de prescripþie.
(2) Furnizorii de informaþii nu pot fi obligaþi sã prezinte probe ale inexistenþei informaþiilor
nedocumentate.

Articolul 20. Plãþi pentru furnizarea informaþiilor oficiale

(1) Pentru furnizarea informaþiilor oficiale pot fi percepute, în afara excepþiilor prevãzute
de lege, plãþi în mãrimile ºi conform procedurii stabilite de organele reprezentative,
acestea fiind vãrsate în bugetul de stat.
(2) Mãrimile plãþilor nu vor depãºi mãrimile cheltuielilor suportate de cãtre furnizor pentru
facerea copiilor, expedierea lor solicitantului ºi/sau pentru traducerea, la cererea
solicitantului, a informaþiei, documentului.
(3) Plãþile pentru furnizarea informaþiilor analitice, de sintezã sau inedite, executate la
comanda solicitantului, se vor stabili conform contractului dintre solicitant ºi furnizorul de
informaþii.
(4) Vor fi puse, fãrã platã, la dispoziþia solicitanþilor, informaþiile oficiale care:
a) ating nemijlocit drepturile ºi libertãþile solicitantului;
b) sînt expuse oral;
c) sînt solicitate pentru a fi studiate la sediul instituþiei;
d) prin faptul cã au fost furnizate, contribuie la sporirea gradului de transparenþã a
activitãþii instituþiei publice ºi corespunde intereselor societãþii.
(5) În cazurile în care informaþia pusã la dispoziþia solicitantului conþine inexactitãþi sau
date incomplete, instituþia publicã este obligatã sã efectueze rectificãrile ºi completãrile
respective gratuit, cu excepþia cazurilor în care completarea informaþiei implicã eforturi ºi
cheltuieli considerabile care n-au fost prevãzute ºi taxate la eliberarea primarã a
informaþiilor.
(6) Instituþia publicã va aduce la cunoºtinþa solicitanþilor într-un mod cît mai adecvat ºi
mai amãnunþit posibil modalitatea de calculare a plãþilor pentru furnizarea informaþiei.

Drepturile omului 201

 Articolul 21. Dispoziþii generale privind apãrarea dreptului de acces la informaþie
(1) Persoana care se considerã lezatã într-un drept sau interes legitim de cãtre
furnizorul de informaþii poate ataca acþiunile acestuia atît pe cale extrajudiciarã, cît ºi direct
în instanþa de contencios administrativ competentã.
(2) Persoana, de asemenea, se poate adresa pentru apãrarea drepturilor ºi
intereselor sale legitime avocatului parlamentar.
(3) Persoana care se considerã lezatã într-un drept sau interes legitim poate ataca
orice acþiune sau inacþiune a persoanei responsabile pentru primirea ºi examinarea cererilor
de acces la informaþii, dar în special cu privire la:
a) refuzul neîntemeiat de a primi ºi înregistra cererea;
b) refuzul de a asigura accesul liber ºi necondiþionat la registrele publice aflate la dispoziþia
furnizorului de informaþii;
c) încãlcarea termenelor ºi procedurii de soluþionare a cererii de acces la informaþie;
d) neprezentarea sau prezentarea necorespunzãtoare a informaþiilor solicitate;
e) refuzul neîntemeiat de a prezenta informaþiile solicitate;
f) atribuirea neîntemeiatã a informaþiei la categoria informaþiilor care conþin secrete
de stat, secrete comerciale sau la categoria informaþiilor confidenþiale;
g) secretizarea neîntemeiatã a unor informaþii;
h) stabilirea plãþii ºi mãrimii acesteia pentru informaþiile furnizate;
i) cauzarea unor prejudicii materiale ºi/sau morale prin acþiunile ilegale ale furnizorului
de informaþii.
(4) În cadrul soluþionãrii litigiilor privind accesul la informaþie, organele competente vor
întreprinde mãsuri pentru protejarea drepturilor tuturor persoanelor ale cãror interese pot fi
atinse prin divulgarea informaþiei, inclusiv se va asigura participarea acestora în cadrul
procesului în calitate de terþã parte.
(5) Instanþa de judecatã, în cadrul examinãrii litigiilor privind accesul la informaþie, va
întreprinde toate mãsurile rezonabile ºi suficiente de precauþie, inclusiv convocarea
ºedinþelor închise, pentru a evita divulgarea informaþiilor, accesul limitat la care poate fi
îndreptãþit.

Articolul 22. Atacarea pe cale extrajudiciarã a acþiunilor furnizorilor de informaþii

(1) În cazul în care persoana considerã cã drepturile sau interesele legitime în ceea ce
priveºte accesul la informaþii -au fost lezate, ea poate contesta acþiunile sau inacþiunea
furnizorului de informaþii la conducerea acestuia ºi/sau la organul ierarhic superior al
furnizorului în termen de 30 de zile de la data cînd a aflat sau trebuia sã afle despre
încãlcare.
(2) Conducerea furnizorului de informaþii ºi/sau organul ierarhic superior al acestuia
va examina contestãrile solicitanþilor de informaþii în decurs de 5 zile lucrãtoare ºi va
informa în mod obligatoriu petiþionarul despre rezultatele examinãrii în decurs de 3 zile
lucrãtoare.
(3) Sesizãrile, prin care sînt atacate acþiunile sau inacþiunea organizaþiilor care nu au
organele lor superioare, sînt adresate direct instanþei de contencios administrativ competente.

Articolul 23. Atacarea pe cale judiciarã a acþiunilor furnizorilor de informaþii

(1) În cazul în care persoana care considerã cã drepturile sau interesele legitime în
ceea ce priveºte accesul la informaþie i-au fost lezate, precum ºi în cazul în care nu este
satisfãcutã de soluþia datã de cãtre conducerea furnizorului de informaþii sau de cãtre
organul ierarhic superior al acestuia, ea poate ataca acþiunile sau inacþiunea furnizorului
de informaþii direct în instanþa de contencios administrativ competentã.
(2) Sesizarea instanþei de judecatã se va efectua în termen de o lunã de la data
primirii rãspunsului de la furnizorul de informaþii sau, în caz dacã nu a primit rãspuns, de la
data cînd trebuia sã-l primeascã. Dacã solicitantul de informaþii a atacat anterior acþiunile
furnizorului de informaþii pe cale extrajudiciarã, termenul de o lunã curge de la data
comunicãrii rãspunsului conducerii furnizorului de informaþii ºi/sau organului ierarhic
superior al acestuia sau, în caz dacã nu a primit rãspuns, de la data cînd trebuia sã-l

202 Ghidul ziaristului

primeascã.

Articolul 24. Consecinþele prejudicierii dreptului de acces la informaþii

În funcþie de gravitatea efectelor pe care le-a avut refuzul nelegitim al funcþionarului
public, responsabil pentru furnizarea informaþiilor oficiale, de a asigura accesul la informaþia
solicitatã, instanþa de judecatã decide aplicarea unor sancþiuni în conformitate cu legislaþia,
repararea prejudiciului cauzat prin refuzul nelegitim de a furniza informaþii sau prin alte
acþiuni ce prejudiciazã dreptul de acces la informaþii, precum ºi satisfacerea neîntîrziatã
a cererii solicitantului.

Articolul 25. Dispoziþii finale

Guvernul, în termen de 3 luni:
va înainta Parlamentului propuneri cu privire la aducerea legislaþiei în concordanþã
cu prezenta lege, inclusiv la stabilirea responsabilitãþii pentru acþiunile ce constituie
încãlcãri grave ale dreptului de acces la informaþie;
va aduce în corespundere cu prezenta lege actele sale normative ºi va elabora, dupã
caz, noi acte orientate spre executarea acesteia.

12.3. Legea cu privire la informatizare ºi la resursele informaþionale de stat

Articolul 8. Documentarea informaþiei

(1) Documentarea informaþiei este o condiþie obligatorie pentru includerea informaþiei
în resursele informaþionale de stat. Documentarea informaþiei se efectueazã de autoritãþile
administraþiei publice abilitate.
(3) Lista informaþiei documentate, care se prezintã în mod obligatoriu, ºi lista
organelor ºi organizaþiilor responsabile de colectarea ºi prelucrarea resurselor
informaþionale de stat se aprobã de Guvern.

Articolul 9. Datele personale

(1) Lista datelor personale incluse în resursele informaþionale de stat, modul de
colectare, pãstrare ºi utilizare a datelor se stabilesc de cãtre Guvern.
(2) Surse ale datelor personale sînt documentele oficiale cu informaþie ce vizeazã
subiectul datelor personale.
(3) Colectarea, prelucrarea, pãstrarea ºi utilizarea datelor personale sînt organizate
ºi asigurate de autoritãþile publice în limitele competenþei lor.
(4) Datele personale nu pot fi utilizate pentru cauzarea de pagubã materialã sau
moralã persoanei fizice sau pentru lezarea acesteia în drepturile ºi libertãþile ei.
(5) Persoana fizicã sau persoana juridicã ce posedã informaþie care constituie date
personale o primeºte ºi o utilizeazã potrivit atribuþiilor ei, purtînd rãspundere, în
condiþiile legii, pentru încãlcarea regimului de protecþie ºi prelucrare, precum ºi a modului
de utilizare a acesteia.
(6) Regimul juridic al accesului la datele personale, al obþinerii ºi protecþiei lor se
stabileºte de lege.

Articolul 10. Securitatea sistemelor informaþionale ºi protecþia informaþiei

documentate
(1) Securitatea sistemelor informaþionale ºi protecþia informaþiilor documentate sînt
asigurate de autoritãþile administraþiei publice, de persoanele fizice ºi persoanele juridice,
în limitele competenþei lor.
(2) Orice informaþie documentatã a cãrei utilizare ilegalã poate prejudicia proprietarul,
posesorul, utilizatorul ei sau o altã persoanã este protejatã.
(3) Regimul protecþiei informaþiei se stabileºte prin lege.

Articolul 13. Registrul de stat al populaþiei

(1) Registrul de stat al populaþiei este un sistem unic integrat de evidenþã automatizatã
Drepturile omului 203
a cetãþenilor Republicii Moldova, a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor domiciliaþi permanent
sau aflaþi temporar pe teritoriul þãrii, precum ºi a cetãþenilor Republicii Moldova plecaþi
peste hotare pentru a se stabili permanent sau temporar pe un termen mai mare de 3 luni.
(2) Registrul de stat al populaþiei este destinat colectãrii, stocãrii, actualizãrii ºi
analizei cunoºtinþelor despre persoanele fizice, inclusiv a datelor lor personale, aceastã
informaþie urmînd sã fie prezentatã autoritãþilor administraþiei publice, persoanelor fizice ºi
persoanelor juridice.

Articolul 14. Registrul de stat al unitãþilor de drept

(1) Registrul de stat al unitãþilor de drept este un sistem unic, integrat de evidenþã
automatizatã a unitãþilor de drept înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.
(2) Registrul de stat al unitãþilor de drept este destinat colectãrii, stocãrii,
prelucrãrii, actualizãrii ºi analizei datelor despre unitãþile de drept, aceastã informaþie
urmînd sã fie prezentatã autoritãþilor administraþiei publice, persoanelor fizice ºi persoanelor
juridice.

Articolul 27. Accesul la resursele informaþionale de stat

Resursele informaþionale de stat sînt publice ºi accesibile tuturor. Excepþie face
informaþia documentatã atribuitã, conform legii, categoriei de informaþie cu acces limitat.

Articolul 28. Realizarea dreptului de acces la informaþia din resursele informaþionale

de stat
(1) Utilizatorii beneficiazã de drepturi egale de acces la resursele informaþionale de
stat ºi nu sînt obligaþi sã justifice, în faþa posesorilor acestor resurse, necesitatea
obþinerii informaþiei solicitate, excepþie fiind informaþia cu acces limitat.
(2) Posesorii de resurse informaþionale asigurã utilizatorii cu informaþie din resursele
informaþionale de stat conform legislaþiei în vigoare ºi contractelor de prestare a serviciilor
de asigurare informaþionalã.

Articolul 29. Dreptul la obþinerea informaþiei documentate din resursele

informaþionale de stat
(1) Autoritãþile administraþiei publice, persoanele fizice ºi persoanele juridice au
dreptul sã obþinã informaþie documentatã.
(2) Dreptul la obþinerea informaþiei documentate poate fi limitat în condiþiile legii.
(3) Realizarea dreptului de a obþine informaþie documentatã nu trebuie sã lezeze
drepturile ºi interesele legitime ale altor persoane.
(4) Organele de urmãrire penalã au dreptul, în limitele competenþei ºi în conformitate
cu legislaþia în vigoare, la informaþie documentatã cu acces limitat.
(5) Subiectele care prezintã în mod obligatoriu autoritãþilor administraþiei publice
informaþie documentatã nu pierd dreptul asupra documentelor respective ºi nici dreptul de
utilizare a informaþiei pe care o conþin.

Articolul 30. Accesul persoanei fizice ºi al persoanei juridice la informaþia

documentatã despre sine
(1) Persoana fizicã sau persoana juridicã ale cãrei resurse informaþionale conþin
informaþii documentate despre alte persoane este obligatã sã le acorde posibilitatea de a
lua cunoºtinþã de materialele ce ating drepturile ºi interesele lor legitime.
(2) Persoanele fizice ºi persoanele juridice au dreptul:
a) de acces la informaþia documentatã despre sine;
b) de a preciza informaþia documentatã despre sine pentru asigurarea plenitudinii ºi
exactitãþii ei;
c) de a contesta informaþia documentatã despre sine în modul stabilit de legislaþie;
d) de a cunoaºte cine ºi în ce scop acumuleazã sau utilizeazã informaþia documentatã
despre sine.
(3) Refuzul de a permite accesul persoanei la informaþia documentatã despre sine ºi

204 Ghidul ziaristului

tãinuirea acestei informaþii pot fi atacate în justiþie.

Articolul 31. Modul de furnizare a informaþiilor

(1) Modul de furnizare a informaþiilor îl stabileºte proprietarul sau posesorul de resurse
informaþionale, în condiþiile prezentei legi.
(2) Autoritãþile administraþiei publice ºi organizaþiile responsabile de formarea ºi
utilizarea resurselor informaþionale de stat asigurã condiþii pentru furnizarea unei informaþii
documentate complete în conformitate cu obligaþiile ce le revin, conform regulamentelor
lor ºi altor acte normative.
(3) Modul de colectare ºi de prelucrare a informaþiilor documentate cu acces limitat,
regulile de protecþie a acestora ºi de acces la ele se stabilesc de Guvern.
(4) Raporturile dintre proprietarii, posesorii de resurse informaþionale ºi utilizatorii
de informaþie din aceste resurse se reglementeazã prin contract, în condiþiile prezentei
legi.

12.4. Legea cu privire la informaticã

Art.15. - (1) Sînt considerate informaþii de categorie specialã ºi nu pot face obiectul
deþinerii ºi prelucrãrii în baze de date datele cu caracter personal privind originea rasialã
sau etnicã, opiniile politice, convingerile religioase sau alte convingeri, datele
referitoare la sãnãtate sau viaþa sexualã a persoanei, precum ºi cele referitoare la
antecedentele penale. Astfel de date pot fi prelucrate ºi deþinute de organe special constituite
ºi autorizate pentru aceasta ºi care sînt obligate sã ia mãsuri ºi garanþii corespunzãtoare
de protecþie ºi nedivulgare.
(2) Sînt excluse de la deþinerea ºi prelucrarea în baze de date datele cu caracter
secret sau confidenþial ale altor titulari care au stabilit caracterul lor, cu excepþia celor
autorizate sau obligatorii pentru pãstrare potrivit legislaþiei.
(3) Datele de interes public, cu excepþia celor prevãzute la alin.(1) ºi (2), pot fi
prelucrate ºi deþinute liber, fãrã restricþii ºi obligaþii de naturã moralã sau materialã din partea
titularilor de date, în cadrul obiectului lor de activitate.
Art.21. - (1) Persoanele fizice au dreptul sã obþinã informaþiile cu caracter personal,
care se referã la ele, conþinute în bazele de date. Titularul de date trebuie sã dea rãspunsul
la aceste solicitãri în termen legal, sub o formã inteligibilã ºi fãrã pretenþii materiale.
(2) Persoanele lezate prin înscrierea într-o bazã de date a datelor cu caracter personal
care se referã la ele le pot contesta ºi, în mãsura în care aceastã contestare este întemeiatã,
titularul de date este obligat sã le ºteargã, modifice, completeze sau corecteze.
(3) Persoanele fizice au dreptul sã fie informate asupra motivelor pentru care demersurile
lor depuse în conformitate cu alin.(1) ºi (2) au fost respinse, precum ºi dreptul de a contesta
motivele respingerii.
Art.23. - (1) Datele protejate de stat, la care accesul este limitat, precum ºi modul
de acces, de utilizare, de acumulare, de protejare a acestora ºi lista persoanelor care au
acces la aceste date sînt reglementate de legislaþia cu privire la secretul de stat.
(2) Nu poate fi limitat accesul la datele:
a) care stabilesc statutul juridic al persoanelor juridice, drepturile, libertãþile ºi
obligaþiile persoanelor fizice ºi procedurile realizãrii acestor drepturi ºi libertãþi;
b) cu privire la situaþiile excepþionale ecologice, meteorologice, sanitaro-epidemiologice
ºi altã informaþie necesarã pentru asigurarea funcþionãrii obiectelor de producþie, securitãþii
populaþiei;
c) care reprezintã surse de cunoºtinþe acumulate în sistemele informatice din
sferele învãþãmîntului, ocrotirii sãnãtãþii, ºtiinþei, culturii ºi jurisprudenþei.
Art.26. - (1) În aplicarea art.25, la bazele de date din domeniul public se desemneazã
responsabili pentru prelucrarea datelor.
(2) Titularii de date care nu aparþin domeniului public, dar care stocheazã, prelucreazã,
difuzeazã sau utilizeazã date ce pot intra în categoria celor cu caracter personal sau a
datelor nominative trebuie sã desemneze responsabili pentru prelucrarea datelor.
Drepturile omului 205
12.5. Legea cu privire la secretul de stat

Articolul 2. Noþiunea de secret de stat

Secretul de stat îl constituie informaþiile protejate de stat în domeniul activitãþii lui
militare, economice, tehnico-ºtiinþifice, de politicã externã, de recunoaºtere, de contrainformaþii
ºi operative de investigaþii, a cãror rãspundere, divulgare, pierdere, sustragere sau distrugere
(în continuare - rãspîndire) poate periclita securitatea Republicii Moldova.

Articolul 5. Informaþiile care pot fi atribuite la secret de stat

La secret de stat pot fi atribuite urmãtoarele informaþii:
1) din domeniul militar privind:
a) conþinutul planurilor strategice ºi operative de asigurare a securitãþii Republicii
Moldova;
b) direcþiile de dezvoltare ºi elaborare de noi armamente ºi tehnicã militarã, tipurile,
rezervele ºi locul de pãstrate al acestora;
c) caracteristica tactico-tehnicã ºi posibilitãþile de aplicare în luptã a modelelor de
armament ºi de tehnicã militarã, proprietãþile, recepturile sau tehnologiile producerii unor
substanþe explozive cu destinaþie de luptã;
d) dislocarea, destinaþia, gradul de apãrare al obiectelor cu regim special ºi de importanþã
deosebitã, proiectarea ºi construirea lor;
e) dislocarea, structura organizatoricã, dotarea cu armament ºi efectivul Forþelor
armate;
2) din domeniul economiei, ºtiinþei ºi tehnicii privind:
a) conþinutul planurilor de pregãtire a Republicii Moldova pentru eventualele acþiuni
militare, potenþialul de mobilizare al industriei pentru producerea armamentului ºi tehnicii
militare, volumul livrãrilor ºi rezervele de materie primã ºi materiale strategice, amplasarea
ºi volumul rezervelor materiale de stat;
b) volumul ºi planurile de producere (în expresia valoricã sau naturalã) a
armamentului, tehnicii militare ºi a altei producþii de apãrare, capacitãþile existente de
producere a acestora ºi sporirea lor, legãturile de cooperare ale întreprinderilor, autorii sau
producãtorii armamentului, tehnicii militare ºi a altei producþii de apãrare;
c) cercetãrile ºtiinþifice, lucrãrile experimentale de construcþie ºi de proiectare,
tehnologiile de mare importanþã pentru apãrarea sau economia þãrii care determinã
asigurarea securitãþii ei;
d) forþele ºi mijloacele apãrãrii civile, dislocarea, destinþia ºi gradul de apãrare al
obiectelor gestiunii administrative, asigurarea securitãþii populaþiei;
3) din domeniul politicii externe ºi economiei privind:
activitatea de politicã externã, relaþiile economice externe (comerciale, creditare
ºi valutare) ale Republicii Moldova, a cãror rãspîndire înainte de vreme poate pune în
pericol interesele þãrii;
4) din domeniul activitãþii de recunoaºtere, de contrainformaþii ºi operative de investigaþii
privind:
a) forþele, mijloacele, sursele, metodele, planurile ºi rezultatele activitãþii de
recunoaºtere, de contrainformaþii ºi operative de investigaþii, precum ºi datele despre
finanþarea acestei activitãþi, care dezvãluie informaþiile enumerate;
b) persoanele care colaboreazã sau au colaborat confidenþial cu organele care
desfãºoarã activitate de recunoaºtere, de contrainformaþii ºi operativã de investigaþii;
c) sistemul de comunicaþie guvernamentalã ºi alte tipuri de legãturã specialã, cifrurile
de stat, metodele ºi mijloacele de analizã a lor;
d) metodele ºi mijloacele de protecþie a informaþiei secrete;
e) programele de stat ºi acþiunile în domeniul apãrãrii secretului de stat.

Articolul 7. Gradele de secretizare a informaþiilor ºi menþiunile privind secretizarea

pentru purtãtorii informaþiilor în cauzã
(1) Gradul se secretizare a informaþiilor ce constituie secret de stat trebuie sã
206 Ghidul ziaristului
corespundã gravitãþii pericolului ce poate fi adus securitãþii Republicii Moldova în caz de
rãspîndire a acestor informaþii.
(2) Sînt stabilite trei grade de secretizare a informaþiilor ce constituie secret de stat
ºi menþiunile respective privind secretizarea pentru purtãtorii informaþiilor în cauzã: “de
importanþã deosebitã”, “strict secret”, “secret”. Aplicarea acestor menþiuni pentru
secretizarea informaþiilor ce nu constituie secret de stat nu se admite.

Articolul 9. Modul de secretizare a informaþiilor

(1) Drept temei pentru secretizarea informaþiilor ºi aplicarea menþiunii de secretizare
pe documente, produse ºi lucrãri este corespunderea lor:
a) Nomenclatorului informaþiilor ce sînt atribuite la secret de stat;
b) Nomenclatoarelor departamentale prevãzute de articolul 8 alineatul (4).
(2) În cazul în care informaþiile primite (elaborate) nu pot fi indentificate dupã
informaþiile din nomenclatorul în vigoare persoanele cu funcþii de rãspundere din organele
administraþiei de stat, de la întreprinderi, instituþii ºi organizaþii sînt obligate sã asigure
secretizarea preliminarã a informaþiilor primite (elaborate) conform gradului de secretizare
prescris ºi în termen de o lunã sã trimitã persoanei cu funcþii de rãspundere care a
aprobat nomenclatorul menþionat propuneri privind completarea (modificarea) lui.
(3) Persoanele cu funcþii de rãspundere care au aprobat nomenclatorul în vigoare
sînt obligate în termen de 3 luni sã organizeze aprecierea de cãtre experþi a propunerilor
primite ºi sã ia decizia de a completa (modifica) nomenclatorul în vigoare sau de a
scoate menþinerea de secretizare aplicatã preliminar informaþiilor.

Articolul 11. Termenele de secretizare a informaþiilor ce constituie secret de stat

(1) Pentru informaþiile cu menþiunea “de importanþã deosebit㔠ºi “strict secret” se
stabileºte un termen de secretizare de pînã la 25 de ani, pentru informaþiile cu menþiunea
“secret” - de pînã la 10 ani.
(2) Pentru informaþia al cãrei conþinut cuprinde secret de stat de o importanþã deosebitã,
în temeiul avizului comisiei interdepartamentale pentru apãrarea secretului de stat, Guvernul
poate stabili un termen mai mare de secretizare.
(3) Organele administraþiei, ai cãror conducãtori sînt învestiþi cu împuterniciri de a
atribui informaþiile la secret de stat, sînt obligate sã revizuiascã periodic, însã nu mai rar
decît peste fiecare 5 ani, conþinutul nomenclatoarelor departamentale ale informaþiilor
care urmeazã a fi secretizate.

Articolul 12. Informaþiile care nu urmeazã a fi secretizate

(1) Este interzisã secretizarea informaþiilor privind:
a) faptele de încãlcare a drepturilor ºi libertãþilor omului ºi ale cetãþeanului;
b) evenimentele extraordinare ºi catastrofele ce precizeazã securitatea ºi
sãnãtatea cetãþenilor ºi urmãrile lor, precum ºi calamitãþile, prognozele ºi urmãrile lor;
c) starea realã de lucruri în domeniul învãþãmîntului, ocrotirii sãnãtãþii, ecologiei,
agriculturii, comerþului, precum ºi a ordinii de drept;
d) faptele de încãlcare a legalitãþii, inactivitatea ºi acþiunile ilicite ale organelor puterii
de stat ºi ale persoanelor cu funcþii de rãspundere dacã divulgarea acestor fapte nu va
periclita securitatea Republicii Moldova.
(2) Secretizarea nu se admite în cazul în care ea se rãsfrînge negativ asupra
realizãrii programelor de stat ºi de ramurã ale dezvoltãrii social-economice ºi culturale
sau reþine concurenþa agenþilor economici.

Articolul 13. Temeiul ºi modul de scoatere de la secret a informaþiilor

(1) Scoaterea de la secret a informaþiilor (anularea restricþiilor, introduse în modul
prevãzut de prezenta lege, asupra rãspîndirii informaþiilor ce constituie secret de stat
ºi asupra accesului la purtãtorii acestora), precum ºi diminuarea gradului de secretizare
pot fi înfãptuite ºi mai devreme decît în termenele indicate la articolul 11 în modul stabilit de
prezenta lege.

Drepturile omului 207

 (2) Drept temei pentru scoaterea de la secret a informaþiilor servesc:
a) schimbarea circumstanþelor obiective, drept urmare a cãreia protecþia în continuare
a informaþiilor ce constituie secret de stat devine inoportunã;
b) modificarea corespunzãtoare de cãtre organele administraþiei de stat a nomencla-
toarelor departamentale. Cu dreptul de a modifica nomenclatoarele menþionate sînt
învestiþi conducãtorii organelor administraþiei de stat care le-au aprobat ºi care poartã
rãspundere personalã pentru justeþea deciziilor luate de a scoate de la secret informaþiile.
Aceste decizii în legãturã cu modificarea Nomenclatorului informaþiilor atribuite la secret
de stat urmeazã a fi coordonate cu comisia interdepartamentalã pentru apãrarea secretului
de stat.
(3) Conducãtorii Arhivei Naþionale a Republicii Moldova sînt învestiþi cu împuterniciri
de a scoate de la secret informaþiile ce constituie secret de stat ºi se pãstreazã în
fondurile închise ale arhivei cu condiþia cã organizaþia întemeietoare a fondului sau
succesorul de drepturi le deleagã astfel de împuterniciri. În caz de lichidare a organizaþiei
întemeietoare a fondului ºi de lipsã a succesorului ei de drepturi chestiunea privind
modul scoaterii de la secret a informaþiilor ce constituie secret de stat se examineazã în
comisia interdepartamentalã pentru apãrarea secretului de stat.

Articolul 18. Accesul persoanelor cu funcþii de rãspundere ºi al cetãþenilor la

secretul de stat
(1) Accesul persoanelor cu funcþii de rãspundere ºi al cetãþenilor la secretul de stat se
realizeazã benevol ºi prevede:
a) asumarea obligaþiunilor faþã de stat de nerãspîndire a informaþiilor ce constituie
secret de stat care le-au fost încredinþate;
b) acordul la limitarea parþialã ºi provizorie a drepturilor lor conform articolului 22;
c) consimþãmîntul în scris pentru efectuarea mãsurilor de control referitor la ele de
cãtre organele competente;
d) determinarea felurilor, mãrimii ºi modului de acordare a înlesnirilor prevãzute
de prezenta lege;
e) familiarizarea cu normele legislaþiei privind secretul de stat ce prevãd rãspunderea
pentru încãlcarea lor;
f) luarea deciziei de cãtre conducãtorul organului administraþiei de stat, întreprinderii,
instituþiei ºi organizaþiei privind accesul persoanei angajate la informaþiile ce constituie
secret de stat.
(2) Mãsurile de control se realizeazã conform legislaþiei în volumul ce depinde de
gradul de secretizare a informaþiilor la care va avea acces persoana angajatã.
(3) Scopul mãsurilor de control menþionate este relevarea temeiurilor prevãzute de
articolul 19.
(4) Pentru persoanele cu funcþii de rãspundere ºi cetãþenii care au acces permanent la
secretul de stat sînt stabilite sporuri de retribuire în funcþie de gradul de secretizare a
informaþiilor la care au acces.
(5) Colaboratorilor subdiviziunilor interioare pentru apãrarea secretului de stat,
suplimentar la înlesnirile prevãzute pentru persoanele cu funcþii de rãspundere ºi cetãþenii
care au acces permanent la secretul de stat, li se stabilesc spor de salariu pentru vechimea
în muncã în subdiviziunile menþionate.
(6) Obligaþiunile reciproce ale administraþiei ºi ale persoanei angajate sînt indicate
în contractul (acordul) de muncã. Încheierea contractului (acordului) de muncã înainte de
terminarea controlului de cãtre organele competente nu se admite.
(7) Sînt stabilite trei forme de acces la secretul de stat al persoanelor cu funcþii de
rãspundere ºi al cetãþenilor, care corespund celor trei grade de secretizare a informaþiilor
ce constituie secret de stat: la informaþii de importanþã deosebitã, strict secrete sau secrete.
Accesul persoanelor cu funcþii de rãspundere ºi a cetãþenilor la informaþiile de un grad
de secretizare mai superior constituie temei pentru accesul lor la informaþiile cu un grad
de secretizare mai inferior.
(8) Termenele, circumstanþele ºi modul respectãrii accesului cetãþenilor la secretul

208 Ghidul ziaristului

de stat sînt stabilite în acte normative aprobate de Guvern.
(9) Apatrizii, precum ºi persoanele din rîndul cetãþenilor strãini, emigranþilor ºi
reemigranþilor primesc acces la secretul de stat în modul stabilit de Guvern.

Articolul 19. Temeiurile pentru refuz al accesului persoanei cu funcþii de rãspundere

sau cetãþeanului la secretul de stat
(1) Temeiuri pentru refuz al accesului persoanei cu funcþii de rãspundere sau
cetãþeanului la secretul de stat pot fi:
a) antecedente penale neanuale pentru infracþiuni deosebit de periculoase contra
statului ºi alte infracþiuni grave enumerate în Codul penal al Republicii Moldova ºi în articolele
respective ale Codurilor penale ale altor state, aflarea lui ca inculpat sau sub urmãrire
penalã pentru comiterea infracþiunilor indicate, recunoaºterea lui de cãtre instanþa de
judecatã drept recidivist deosebit de periculos, cu capacitate de exerciþiu limitatã sau
incapabil;
b) prezenþa contraindicaþiilor medicale pentru lucru cu utilizarea informaþiilor ce
constituie secret de stat conform nomenclatorului aprobat de Ministerul Sãnãtãþii;
c) domicilierea permanentã peste hotare sau perfectarea documentelor pentru plecarea
cu trai permanent în alte þãri;
d) eschivarea lui de la mãsurile de control sau comunicarea premeditatã de cãtre
acesta a unor date de anchetã false;
e) sãvîrºirea unor acþiuni ce pun în pericol securitatea Republicii Moldova.
(2) Decizia de interzicere a accesului la secretul de stat al persoanei cu funcþii de
rãspundere sau al cetãþeanului o ia conducãtorul organului administraþiei de stat,
întreprinderii, instituþiei sau organizaþiei referitor la fiecare persoanã în parte, þinînd cont
de rezultatele mãsurilor de control. Persoana cu funcþii de rãspundere sau cetãþeanul are
dreptul sã atace aceastã decizie în organizaþia ierarhic superioarã sau în justiþie.

Articolul 20. Condiþiile de suspendare a accesului persoanei cu funcþii de

rãspundere sau al cetãþeanului la secretul de stat
(1) Accesul persoanei cu funcþii de rãspundere sau al cetãþeanului la secretul de stat
poate fi suspendat printr-o decizie a conducãtorului organului puterii de stat ºi al administraþiei
de stat, întreprinderii, instituþiei sau organizaþiei în cazurile:
a) desfacerii contractului (acordului) de muncã cu acesta în legãturã cu efectuarea
mãsurilor organizatorice ºi de modificare a componenþei personalului;
b) încãlcãrii de o singurã datã a obligaþiunilor asumate ºi a celor prevãzute în contractul
(acordul) de muncã în ceea ce priveºte apãrarea secretului de stat;
c) apariþia unor circumstanþe care conform articolului 19 servesc drept temei pentru
a refuza persoanei cu funcþii de rãspundere sau cetãþeanului accesul la secretul de stat.
(2) Suspendarea accesului persoanei cu funcþii de rãspundere sau al cetãþeanului la
secretul de stat este un temei în plus pentru desfacerea contractului (acordului) de muncã
cu el dacã acesta prevede astfel de condiþii. Totodatã persoana cu funcþii de rãspundere
sau cetãþeanul nu sînt scutiþi de obligaþiunile asumate de a nu divulga informaþiile ce
constituie secret de stat.
(3) Decizia administraþiei de a suspenda accesul persoanei cu funcþii de rãspundere
sau al cetãþeanului la secretul de stat ºi de a desface contractul (acordul) de muncã pe
aceastã bazã poate fi atacatã în organizaþia ierarhic superioarã sau în justiþie.

Articolul 21. Modul de autorizare a accesului persoanei cu funcþii de rãspundere

sau al cetãþeanului la informaþiile ce constituie secret de stat
(1) Modul de autorizare a accesului persoanei cu funcþii de rãspundere sau al
cetãþeanului la ce constituie secret de stat se stabileºte în actele normative aprobate de
Guvern.
(2) Organizarea accesului persoanei cu funcþii de rãspundere sau al cetãþeanului la
informaþiile ce constituie secret de stat îi revine conducãtorului organului puterii de stat ºi
al administraþiei de stat, întreprinderii, instituþiei, organizaþiei respective ºi al subdiviziunilor

Drepturile omului 209

lor interioare pentru apãrarea secretului de stat, care poartã rãspundere personalã pentru
crearea unor astfel de condiþii în care persoana cu funcþii de rãspundere sau cetãþeanul
iau cunoºtinþã numai de acele informaþii ce constituie secret de stat ºi în acel volum care îi
este necesar pentru îndeplinirea obligaþiunilor de serviciu (de funcþie).

12.6. Legea securitãþii statului

Articolul 7. Respectarea drepturilor ºi libertãþilor omului în cadrul asigurãrii

securitãþii statului
(1) Respectarea ºi ocrotirea drepturilor ºi libertãþilor omului constituie una dintre
îndatoririle principale ale statului.
(2) Activitatea de asigurare a securitãþii statului nu poate leza drepturile ºi libertãþile
legitime ale omului.
(3) Nu se admite amestecul în viaþa familialã ºi particularã, lezarea dreptului de
proprietate privatã. Statul asigurã secretul scrisorilor, telegramelor, al altor trimiteri poºtale,
al convorbirilor telefonice ºi al celorlalte mijloace legale de comunicare. Nu se admite nici o
acþiune ce atenteazã la onoarea ºi demnitatea omului, dacã acesta nu a sãvîrºit vreo faptã
ce prezintã, conform legii, o ameninþare la adresa securitãþii statului.
(4) Nici o persoanã nu poate fi urmãritã pentru exprimarea liberã a opiniilor sale politice
ºi religioase.
(5) Limitarea drepturilor ºi libertãþilor omului se efectueazã în strictã corespundere cu
legislaþia.
(6) Persoana care considerã cã drepturile ºi libertãþile ei legitime au fost lezate sau
exercitarea lor a fost limitatã în mod neîntemeiat sau a fost încãlcatã procedura exercitãrii
lor de cãtre organul (persoana oficialã) care a exercitat mãsuri de asigurare a securitãþii
statului, are dreptul sã se adreseze în organul securitãþii statului ierarhic superior, la
procuraturã sau în instanþa judecãtoreascã în modul stabilit de legislaþie.
(7) În cazul în care organul (persoana oficialã) care exercitã mãsuri de asigurare a
securitãþii statului a lezat drepturile ºi libertãþile legitime ale persoanei sau a limitat în
mod neîntemeiat exercitarea lor, sau a încãlcat procedura exercitãrii lor, organul securitãþii
statului ierarhic superior, procurorul sau judecãtorul sînt obligaþi sã întreprindã mãsuri în
scopul restabilirii depline a drepturilor ºi libertãþilor lezate ale persoanei, cu repararea
prejudiciului material ºi moral în conformitate cu legislaþia.

Articolul 8. Dreptul cetãþenilor la informare asupra activitãþii organelor securitãþii

statului ºi asupra problemelor ce þin de interesele lor personale
(1) Cetãþenii sînt informaþi asupra activitãþii organelor securitãþii statului prin
mijloacele de informare în masã ºi prin alte forme în modul stabilit de legislaþie.
(2) Organele securitãþii statului, potrivit competenþelor lor, sînt obligate sã asigure
informarea cetãþenilor la cererea acestora asupra problemelor ce þin de interesele lor
personale. Totodatã, nu se admite divulgarea informaþiilor ce constituie secret de stat,
militar, de serviciu ori comercial, precum ºi a informaþiilor cu caracter confidenþial a
cãror divulgare ar putea prejudicia securitatea statului, onoarea ºi demnitatea persoanei
sau ar putea leza drepturile ºi libertãþile ei.

Articolul 9. Parlamentul
Parlamentul:
a) exercitã reglementarea legislativã în domeniul asigurãrii securitãþii statului;
b) aprobã concepþia securitãþii naþionale;
c) creeazã baza juridicã a constituirii ºi activitãþii organelor ce asigurã securitatea statului;
d) stabileºte frontiera de stat a þãrii;
e) aprobã volumul alocaþiilor bugetare pentru asigurarea securitãþii statului;
f) ratificã ºi denunþã tratatele internaþionale privind asigurarea securitãþii statului.

210 Ghidul ziaristului

12.7. Legea privind organele securitãþii statului

Articolul 5. Activitatea organelor securitãþii statului ºi respectarea drepturilor ºi

libertãþilor omului
(1) Organele securitãþii statului îºi desfãºoarã activitatea, respectînd cu stricteþe
drepturile ºi libertãþile constituþionale ale omului.
(2) Organele securitãþii statului pot limita exercitarea drepturilor ºi libertãþilor omului
numai în cazuri ºi în modul expres prevãzute de legislaþie ºi numai în interesul asigurãrii
securitãþii statului.
(3) La cererea cetãþenilor persoanele cu funcþii de rãspundere din organele securitãþii
statului sînt obligate sã dea, în termen de o lunã, explicaþii în scris asupra motivului
limitãrii drepturilor ºi libertãþilor lor.
(4) Organele securitãþii statului au obligaþia sã ia mãsuri exhaustive în fiecare caz
în care lucrãtorii lor au încãlcat drepturile ºi libertãþile legitime ale omului, pentru a restabili
aceste drepturi ºi libertãþi, a repara prejudiciul cauzat ºi a trage vinovaþii la rãspundere.
(5) Acþiunile ilegale ale lucrãtorilor organelor securitãþii statului sau ale organului
respectiv al securitãþii statului pot fi atacate în justiþie conform legislaþiei.

Articolul 6. Dreptul cetãþenilor la informaþie privind activitatea organelor securitãþii

statului
(1) Cetãþenii sînt informaþi asupra activitãþii organelor securitãþii statului prin
mijloacele de informare în masã ºi prin alte forme, în modul stabilit de legislaþie.
(2) Informaþia privitoare la drepturile ºi obligaþiile, la direcþiile principale de
activitate ale organelor securitãþii statului este prezentatã integral.
(3) Se interzice a face publice informaþii ce constituie secret de stat, militar, de
serviciu ori comercial, precum ºi informaþii cu caracter confidenþial, a cãror divulgare ar
putea prejudicia securitatea statului, onoarea ºi demnitatea persoanei sau ar putea leza
drepturile ºi libertãþile acesteia, cu excepþia cazurilor prevãzute de legislaþie în interesul
justiþiei.

Articolul 29. Rãspunderea pentru încãlcarea legii

(1) Lucrãtorii din organele securitãþii statului, precum ºi foºtii militari ºi colaboratori,
salariaþii civili din organele securitãþii statului poartã rãspundere penalã, stabilitã de
legislaþie, pentru divulgarea informaþiilor ce constituie secret de stat, militar, de serviciu
ºi comercial, inclusiv a informaþiilor despre cetãþenii care au acordat sau acordã sprijin în
mod acoperit organelor securitãþii statului.
(2) În cazul comiterii unor acþiuni ilegale militarii, colaboratorii ºi salariaþii civili din organele
securitãþii statului poartã rãspundere disciplinarã, administrativã, civilã ºi penalã stabilitã de
legislaþie.

12.8. Legea privind Serviciul de Informaþii ºi Securitate al Republicii Moldova

Articolul 4. Respectarea drepturilor ºi libertãþilor omului în activitatea Serviciului

(1) În activitatea sa, Serviciul asigurã respectarea drepturilor ºi libertãþilor omului. Nu
se admite limitarea drepturilor ºi libertãþilor omului, cu excepþia cazurilor prevãzute de
Constituþie ºi de alte acte legislative.
(2) Cetãþenii ale cãror drepturi ºi libertãþi au fost încãlcate de cãtre persoane cu funcþii
de rãspundere ale Serviciului sînt în drept sã reclame acþiunile persoanelor în cauzã în
organul ierarhic superior al Serviciului, la procuraturã sau în instanþa judecãtoreascã.
Conducãtorul organului respectiv al Serviciului, procurorul sau judecãtorul este obligat
sã întreprindã mãsuri pentru repunerea în aceste drepturi ºi libertãþi, pentru repararea
prejudiciului cauzat ºi tragerea la rãspundere a celor vinovaþi, conform legislaþiei.
(3) Autoritãþile administraþiei publice, precum ºi întreprinderile, instituþiile ºi organizaþiile,
indiferent de tipul de proprietate, formaþiunile politice, obºteºti ºi cetãþenii au dreptul, în
conformitate cu legislaþia, sã obþinã explicaþii ºi informaþii de la Serviciu, în cazul lezãrii
Drepturile omului 211
drepturilor ºi libertãþilor lor, ºi sã cearã de la acesta repararea prejudiciului cauzat de acþiunile
ilegale ale persoanelor cu funcþii de rãspundere ale Serviciului aflate în exerciþiul funcþiunii.
(4) Datele privind viaþa particularã care aduc atingere onoarei ºi demnitãþii cetãþeanului
sau de naturã sã-i lezeze interesele legitime, obþinute în procesul activitãþii Serviciului, nu
pot fi fãcute publice decît cu consimþãmîntul cetãþeanului, cu excepþia cazurilor prevãzute
de legislaþie.
(5) Persoanele cu funcþii de rãspundere ale Serviciului vinovate de abuz de putere sau
de abuz de serviciu, fie de excesul de putere sau de depãºirea atribuþiilor de serviciu
poartã rãspunderea prevãzutã de legislaþie.

Articolul 5. Dreptul cetãþenilor la informaþie privind activitatea Serviciului

(1) Cetãþenii sînt informaþi despre activitatea Serviciului prin intermediul mass-media
ºi prin alte forme, în modul stabilit de legislaþie.
(2) Informaþiile privind drepturile ºi obligaþiile, direcþiile principale de activitate ale
Serviciului sînt prezentate integral.
(3) Se interzice de a face publice informaþiile ce constituie secret de stat, militar, de
serviciu ºi comercial, precum ºi informaþiile cu caracter confidenþial, a cãror divulgare ar
putea prejudicia securitatea de stat, onoarea ºi demnitatea persoanei sau ar putea leza
drepturile ºi libertãþile acesteia, cu excepþia cazurilor prevãzute de legislaþie în interesul
justiþiei.

Articolul 9. Obligaþiile Serviciului

Serviciul este obligat:
a) sã informeze Parlamentul, Preºedintele Republicii Moldova, Guvernul ºi alte
autoritãþi publice asupra problemelor ce þin de interesele securitãþii de stat;
b) sã obþinã date informative în interesul asigurãrii securitãþii Republicii Moldova,
sporirii potenþialului ei economic, tehnico-ºtiinþific ºi defensiv, creãrii condiþiilor pentru
promovarea politicii ei externe ºi interne;
c) sã descopere, sã previnã ºi sã contracareze activitatea informativã ºi subversivã
a serviciilor ºi organizaþiilor speciale strãine, precum ºi a unor persoane aparte, orientatã
spre prejudicierea securitãþii Republicii Moldova;
d) sã descopere, sã previnã ºi sã contracareze infracþiunile ale cãror urmãrire
penalã þin, conform legislaþiei, de competenþa Serviciului, sã caute persoanele care au
comis ori sînt suspectate de comitere a unor atare infracþiuni;
e) sã întreprindã mãsuri de asigurare contrainformativã a Ministerului Apãrãrii,
Ministerului Afacerilor Interne, trupelor de grãniceri, altor formaþiuni militare, create în
condiþiile legii, precum ºi a organelor de control ºi vamale;
f) sã asigure conducerea þãrii, a ministerelor, departamentelor ºi a altor autoritãþi publice,
inclusiv ºi în strãinãtate, conform Nomenclatorului întocmit de Guvern, cu legãturã
guvernamentalã, cifratã, secretã ºi cu alte tipuri de telecomunicaþii; sã organizeze ºi sã
asigure siguranþa exploatãrii lor;
g) sã asigure, în limita competenþei sale, siguranþa obiectivelor complexului defensiv,
sistemului financiar-bancar, energetic, de transport ºi telecomunicaþii ºi a obiectivelor de
importanþã vitalã, a sistemelor informaþionale ºi de telecomunicaþii, a cercetãrilor
ºtiinþifice;
h) sã exercite controlul privind asigurarea pãstrãrii informaþiilor ce constituie secret de
stat; sã participe la elaborarea ºi realizarea mãsurilor de protejare a informaþiilor ce constituie
secret de stat în autoritãþile publice, formaþiunile militare, la întreprinderi, instituþii ºi
organizaþii, indiferent de tipul de proprietate; sã întreprindã, în modul stabilit, mãsuri
legate de accesul cetãþenilor la informaþiile ce constituie secret de stat;
i) la cererea conducãtorilor autoritãþilor publice, în condiþiile legii, sã verifice ºi sã
ofere date cu privire la persoanele ce urmeazã a fi încadrate în autoritãþile publice;
j) sã întreprindã, în comun cu alte autoritãþi publice, mãsuri de asigurare a securitãþii
instituþiilor Republicii Moldova situate pe teritoriul altor state ºi a cetãþenilor ei aflaþi în
strãinãtate;

212 Ghidul ziaristului

 k) sã participe, în limita competenþei sale ºi în colaborare cu trupele de grãniceri,
la asigurarea pazei frontierei de stat a Republicii Moldova;
l) sã acorde, prin forþe ºi mijloace disponibile, inclusiv tehnice, sprijin organelor afacerilor
interne ºi altor organe de drept la combaterea criminalitãþii;
m) sã depisteze emiterile radio ale mijloacelor radioelectronice emiþãtoare a cãror
activitate pericliteazã securitatea de stat;
n) sã participe, în conformitate cu legislaþia, la soluþionarea problemelor ce þin de
acordarea ºi retragerea cetãþeniei Republicii Moldova, intrarea/ieºirea în/din þarã a
cetãþenilor republicii, persoanelor strãine ºi apatrizilor, precum ºi de respectarea regimului
de aflare a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor în þarã;
o) sã menþinã în stare bunã pregãtirea de mobilizare a Serviciului, sã formeze necesitãþile
ºi sã þinã evidenþa rezervelor efectivului;
p) în limita competenþei sale, sã planifice, sã desfãºoare activitãþi ºi sã prezinte
organelor abilitate informaþiile necesare pentru asigurarea securitãþii militare a statului;
q) la declararea stãrii de asediu sau de rãzboi, în limita competenþei sale, sã
coordoneze cu Statul Major General al Forþelor Armate mãsurile de menþinere a regimului
stãrii de asediu sau de rãzboi ºi sã participe la asigurarea operaþiilor de apãrare a þãrii.

Articolul 20. Controlul asupra activitãþii Serviciului

(1) Controlul asupra activitãþii Serviciului este exercitat de Parlament, Procuraturã
ºi instanþele judecãtoreºti, în limita competenþei lor.
(2) Serviciul prezintã, în modul stabilit, Parlamentului, Preºedintelui Republicii
Moldova ºi Guvernului rapoarte privind desfãºurarea activitãþii sale.
(3) Controlul parlamentar asupra activitãþii Serviciului se efectueazã de cãtre
Comisia pentru securitatea naþionalã, conform regulamentului acesteia.
(4) Controlul activitãþii financiare a Serviciului este exercitat de Curtea de Conturi.

12.9. Legea cu privire la secretul comercial

Articolul 1. Noþiunea de secret comercial

(1) Prin secret comercial se înþeleg informaþiile ce nu constituie secret de stat, care þin
de producþie, tehnologie, administrare, de activitatea financiarã ºi de altã activitate a
agentului economic, a cãror divulgare (transmitere, scurgere) poate sã aducã atingere
intereselor lui.
(2) Informaþiile ce constituie secret comercial sînt proprietate a agentului antrepreno-
riatului sau se aflã în posesia, folosinþa sau la dispoziþia acestuia în limitele stabilite de el
în conformitate cu legislaþia.

Articolul 3. Divulgarea secretului comercial

Prin divulgare a secretului comercial se înþeleg acþiunile premeditate sau nepremeditate
ale lucrãtorilor agentului economic care dispun de informaþii ce constituie secret comercial,
ce au condus la dezvãluirea prematurã, folosirea ºi rãspîndirea necontrolatã a acestora.

Articolul 11. Accesul la secretul comercial

(1) La secretul comercial au acces lucrãtorii, cercul cãrora este stabilit de agentul
antreprenoriatului.
(2) Organele de stat de control ºi de ocrotire a ordinii de drept, în conformitate cu
împuternicirile date lor de legislaþia privind controlul ºi supravegherea, au dreptul, în
limitele competenþei lor, sã ia cunoºtinþã, în baza unei cereri scrise, de informaþiile ce
constituie secret comercial, inclusiv de informaþiile instituþiilor financiare, ºi sã
întocmeascã actele respective de ridicare a documentelor care atestã încãlcarea legislaþiei.
(3) Persoanele cu funcþii de rãspundere ale acestor organe poartã rãspunderea prevã-
zutã de legislaþie pentru divulgarea informaþiilor ce constituie secretul comercial al agentului
economic.
(4) Alte organe ºi organizaþii, inclusiv mijloacele de informare în masã, nu au dreptul
Drepturile omului 213
sã cearã de la agenþii economici informaþii ce constituie secret comercial.

Articolul 14. Temeiurile pentru stabilirea faptului divulgãrii secretului comercial

Transmiterea informaþiilor ce constituie secret comercial unor terþe persoane atrage
dupã sine rãspunderea disciplinarã, materialã, administrativã ºi penalã, prevãzutã de
legislaþie, cu condiþia cã informaþiile erau þinute de cãtre agentul economic în secret, cã ele
au fost încredinþate în modul stabilit persoanei ce le-a divulgat fãrã consimþãmînt de a le
divulga ºi cã prin divulgare s-a adus un prejudiciu.

12.10. Legea privind activitatea operativã de investigaþii

Articolul 1. Activitatea operativã de investigaþii

(2) Activitatea operativã de investigaþii se exercitã în mod public ºi secret de cãtre
subdiviziunile operative ale organelor de stat, împuternicite pentru aceasta de prezenta
lege, în limita competenþei lor.

Articolul 2. Sarcinile activitãþii operative de investigaþii

Sarcinile activitãþii operative de investigaþii sînt:
c) colectarea de informaþii despre evenimentele sau acþiunile care pun în pericol
securitatea de stat, militarã, economicã sau ecologicã a Republicii Moldova.

Articolul 5. Respectarea drepturilor ºi libertãþilor persoanei în activitatea operativã

de investigaþii
(3) Pentru a asigura examinarea deplinã ºi multilateralã a reclamaþiei persoanei
faþã de care au fost aplicate în mod neîntemiat mãsuri operative de investigaþii, organele
care le-au exercitat sînt obligate, la cererea judecãtorului de instrucþie sau a procurorului,
sã prezinte acestuia toate actele operative de serviciu, întocmite pe tot parcursul înfãptuirii
mãsurilor respective contestate (atacate) în conformitate cu legislaþia. Datele despre
persoanele care au contribuit în mod confidenþial la înfãptuirea mãsurilor operative de
investigaþii se prezintã numai la cererea Procurorului General.

Articolul 6. Mãsurile operative de investigaþii

(5) Persoanele oficiale ale organelor care exercitã activitate operativã de investigaþii
participã personal la organizarea ºi înfãptuirea mãsurilor operative de investigaþii, recurgînd
dupã caz la ajutorul persoanelor oficiale ºi al specialiºtilor din diferite domenii de cunoºtinþe,
precum, ºi al unor cetãþeni care colaboreazã benevol, în mod public sau secret, cu organele
care exercitã activitate operativã de investigaþii.

Articolul 7. Temeiurile înfãptuirii mãsurilor operative de investigaþii

(3) Organele care exercitã activitate operativã de investigaþii sînt în drept, în limitele
competenþei lor, sã colecteze informaþii necesare ce caracterizeazã persoanele bãnuite:
a) privind accesul lor la informaþii ce constituie secret de stat;
b) privind admiterea lor la muncã la obiectivele care prezintã un pericol sporit pentru
viaþa ºi sãnãtatea oamenilor, precum ºi pentru mediu;
c) privind admiterea lor la activitatea operativã de investigaþii sau accesul la materialele
primite pe parcursul executãrii ei;
d) privind stabilirea sau întreþinerea cu ele a relaþiilor de colaborare la pregãtirea
ºi desfãºurarea mãsurilor operative de investigaþii;
e) în legãturã cu examinarea de cãtre Camera de Licenþiere a cererii de eliberare a
licenþei pentru activitate particularã de detectiv ºi/sau de pazã.
Organele care exercitã activitate operativã de investigaþii, în limitele competenþei lor,
sînt, de asemenea, în drept sã colecteze informaþii în scopul asigurãrii securitãþii proprii.

Articolul 13. Drepturile organelor care exercitã activitatea operativã de investigaþii

(1) La realizarea sarcinilor activitãþii operative de investigaþii organele împuternicite cu
214 Ghidul ziaristului
executarea ei au dreptul:
e) sã confecþioneze, sã perfecteze ºi sã foloseascã, în conformitate cu instrucþiunea coor-
donatã cu Procurorul General ºi aprobatã de cãtre conducãtorul ministerului sau departamentului
respectiv, acte care codificã identitatea persoanelor cu funcþii de rãspundere, apartenenþa
departamentalã a subdiviziunilor, organizaþiilor, încãperilor ºi mijloacelor de transport ale
organelor care exercitã activitate operativã de investigaþii, precum ºi a persoanelor care
colaboreazã cu aceste organe în mod confidenþial. Mãsurile operative cu privire la
confecþionarea ºi perfectarea actelor menþionate se efectueazã numai de cãtre subdiviziunile
operative ale Ministerului Afacerilor Interne, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice
ºi Corupþiei ºi Serviciului de Informaþii ºi Securitate al Republicii Moldova;

Articolul 15. Atragerea cetãþenilor la colaborare cu organele care exercitã activitate

operativã de investigaþii
(1) Unii cetãþeni, cu acordul lor, pot fi atraºi la pregãtirea mãsurilor operative de
investigaþii în mod confidenþial, inclusiv prin contract. Aceste persoane sînt obligate sã
pãstreze secretul informaþiilor care le-au devenit cunoscute în mersul activitãþii
operative de investigaþii ºi nu au dreptul sã prezinte organelor care exercitã o astfel de
activitate informaþii vãdit false.
(3) Organelor care înfãptuiesc mãsuri operative de investigaþii li se interzice a se folosi
în activitatea lor de concursul confidenþial, pe bazã de contract, din partea deputaþilor,
judecãtorilor ºi procurorilor.

Articolul 16. Apãrarea socialã ºi juridicã a persoanelor care dau concurs organelor
care exercitã activitate operativã de investigaþii
(3) Informaþia despre persoanele infiltrate în organizaþiile criminale, despre co-
laboratorii titulari care activeazã acoperit ai organelor care exercitã activitate operativã de
investigaþii, precum ºi despre persoanele ce acordã sau au acordat acestor organe sprijin
în mod confidenþial, poate fi datã publicitãþii numai cu acordul în scris al acestor persoane
ºi numai în cazurile prevãzute de legislaþie.

Articolul 18. Controlul parlamentar

Controlul din partea Parlamentului asupra activitãþii operative de investigaþii se exercitã
de comisiile permanente respective ale Parlamentului. Organele care exercitã
activitate operativã de investigaþii sînt obligate sã prezinte acestora informaþii în
conformitate cu legislaþia.

Articolul 19. Controlul exercitat de procuror

ºi de judecãtorul de instrucþie
(1) Controlul asupra executãrii legilor de cãtre organele care exercitã activitatea
operativã de investigaþii se efectueazã de Procurorul General, adjuncþii lui, procurorul
unitãþii teritoriale autonome Gãgãuzia, procurorii municipiilor, raioanelor ºi sectoarelor
municipiului Chiºinãu, procurorii procuraturilor specializate, de alþi procurori abilitaþi cu
aceastã funcþie, iar în cazurile prevãzute de legislaþia procesualã penalã, aceastã activitate
se verificã ºi de judecãtorul de instrucþie.
(3) Procurorii ºi judecãtorii de instrucþie care efectueazã controlul asupra executãrii
legilor de cãtre organele care exercitã activitatea operativã de investigaþii trebuie sã dispunã
de dreptul de acces la informaþiile ce constituie secret de stat, acordat în modul stabilit de
legislaþie.

12.11. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi

Articolul 14. Mediatizarea hotãrîrii privind declararea stãrii de urgenþã, de asediu

sau de rãzboi
(1) Hotãrîrea privind declararea stãrii de urgenþã, de asediu sau de rãzboi intrã în
vigoare din momentul adoptãrii ºi se aduce de îndatã la cunoºtinþa populaþiei prin mijloacele
Drepturile omului 215
de informare în masã.
(2) Hotãrîrea privind declararea stãrii de urgenþã, de asediu sau de rãzboi se publicã în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Articolul 22. Atribuþiile Comisiei pentru Situaþii Excepþionale a Republicii Moldova

(1) Comisia pentru Situaþii Excepþionale a Republicii Moldova se formeazã prin hotãrîre
a Parlamentului ºi are urmãtoarele atribuþii:
d) coordoneazã activitatea mijloacelor de informare în masã privind informarea
populaþiei despre cauzele ºi proporþiile situaþiei excepþionale, despre mãsurile
întreprinse de Guvern pentru prevenirea pericolului, lichidarea urmãrilor acestei situaþii
ºi protecþia populaþiei, precum ºi privind familiarizarea populaþiei cu regulile de comportare
în timpul situaþiei excepþionale;

Articolul 24. Atribuþiile Departamentului Situaþii Excepþionale

Departamentul Situaþii Excepþionale are urmãtoarele atribuþii:
e) colecteazã, generalizeazã ºi prezintã Comisiei pentru Situaþii Excepþionale a
Republicii Moldova informaþia privind situaþiile excepþionale cu caracter natural, tehnogen
ºi ecologic;

Articolul 25. Atribuþiile Ministerului Afacerilor Interne

Ministerul Afacerilor Interne are urmãtoarele atribuþii:
i) organizeazã culegerea, sistematizarea, generalizarea informaþiei despre situaþia
operativã creatã ºi o prezintã Comisiei pentru Situaþii Excepþionale a Republicii Moldova.

12.12. Legea privind asistenþa psihiatricã

Articolul 5. Drepturile persoanelor suferinde de tulburãri psihice

(2) În cazul acordãrii de asistenþã psihiatricã, persoana suferindã de tulburãri psihice
are dreptul:
b) la informaþii privind drepturile sale, caracterul tulburãrilor psihice ºi metodele de
tratament, expuse într-o formã accesibilã lui, þinîndu-se cont de starea lui psihicã;

Articolul 8. Interzicerea solicitãrii de informaþii privind starea sãnãtãþii psihice

Solicitarea de informaþii privind starea sãnãtãþii psihice a persoanei care exercitã
drepturile ºi libertãþile sale sau solicitarea examinãrii ei de cãtre medicul psihiatru se
admite numai în cazurile stabilite de lege.

Articolul 9. Pãstrarea secretului medical

Informaþiile despre tulburãrile psihice, despre solicitarea de asistenþã psihiatricã ºi
tratament într-o instituþie de psihiatrie, precum ºi alte informaþii despre starea sãnãtãþii
psihice a persoanei constituie secret medical apãrat de lege. Pentru exercitarea drepturilor
ºi intereselor sale legitime, persoana suferindã de tulburãri psihice sau reprezentantul ei
legal poate primi la cerere informaþii despre starea sãnãtãþii psihice ºi despre asistenþa
psihiatricã acordatã.

Articolul 45. Controlul asociaþiilor obºteºti asupra respectãrii drepturilor ºi

intereselor legitime ale persoanelor la acordarea de asistenþã psihiatricã
(2) Reprezentanþii asociaþiilor obºteºti sînt obligaþi sã coordoneze cu administraþia
instituþiei de psihiatrie sau psihoneurologie condiþiile vizitãrii, sã ia cunoºtinþã de regulile
acestor instituþii, sã le îndeplineascã ºi sã depunã declaraþia cã nu vor divulga secretul
medical.

216 Ghidul ziaristului

12.13. Codul penal

Articolul 121. Secretul de stat

Prin secret de stat se înþeleg informaþiile protejate de stat în domeniul activitãþii lui
militare, economice, tehnico-ºtiinþifice, de politicã externã, de recunoaºtere, de
contrainformaþii ºi operative de investigaþii, a cãror rãspîndire, divulgare, pierdere, sustragere
sau nimicire poate periclita securitatea statului.

Articolul 180. Încãlcarea intenþionatã a legislaþiei privind accesul la informaþie

Încãlcarea intenþionatã de cãtre o persoanã cu funcþie de rãspundere a procedurii legale
de asigurare ºi de realizare a dreptului de acces la informaþie, încãlcare ce a cauzat daune
în proporþii considerabile drepturilor ºi intereselor ocrotite de lege ale persoanei care
a solicitat informaþii referitoare la ocrotirea sãnãtãþii populaþiei, la securitatea publicã, la
protecþia mediului, se pedepseºte cu închisoare pe un termen de pînã la 3 ani sau cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe
un termen de pînã la 5 ani.

Articolul 204. Divulgarea secretului adopþiei

(1) Divulgarea secretului adopþiei contrar voinþei adoptatorului
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 150 la 300 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 100 la 240 de ore.
(2) Aceeaºi acþiune:
a) sãvîrºitã de o persoanã obligatã sã pãstreze faptul adopþiei ca un secret profesional
sau de serviciu;
b) soldatã cu urmãri grave
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 3 ani.

Articolul 225. Tãinuirea de date sau prezentarea intenþionatã de date neautentice

despre poluarea mediului
(1) Tãinuirea datelor sau prezentarea intenþionatã de cãtre o persoanã cu funcþie
de rãspundere ori de cãtre o persoanã care gestioneazã o organizaþie comercialã,
obºteascã sau altã organizaþie nestatalã, precum ºi de cãtre o persoanã juridicã, a datelor
neautentice despre avariile cu poluare excesivã a mediului, cu poluare radioactivã, chimicã,
bacteriologicã sau cu alte urmãri periculoase pentru viaþa sau sãnãtatea populaþiei, precum
ºi despre starea sãnãtãþii populaþiei afectate de poluarea mediului, dacã aceasta a provocat
din imprudenþã:
a) îmbolnãvirea în masã a oamenilor;
b) pieirea în masã a animalelor;
c) decesul persoanei;
d) alte urmãri grave,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana
juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale
cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate.
(2) Aceleaºi acþiuni soldate cu decesul a douã sau mai multor persoane
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu
amendã în mãrime de la 3000 la 6000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de
a exercita o anumitã activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Articolul 259. Accesul ilegal la informaþia computerizatã

(1) Accesul ilegal la informaþia computerizatã, adicã la informaþia din calculatoare, de
pe suporþii materiali de informaþie, din sistemul sau reþeaua informaticã, dacã acest acces
este însoþit de distrugerea, deteriorarea, modificarea, blocarea sau copierea informaþiei,
Drepturile omului 217
de dereglarea funcþionãrii calculatoarelor, a sistemului sau a reþelei informatice,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 2 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime
de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã
activitate.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã:
a) repetat;
b) de douã sau mai multe persoane;
c) cu violarea sistemelor de protecþie;
d) cu conectarea la canalele de telecomunicaþii;
e) cu folosirea unor mijloace tehnice speciale
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 500 la 1.000 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime
de la 3000 la 6000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã
activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Articolul 260. Introducerea sau rãspîndirea programelor virulente pentru

calculatoare
(1) Introducerea cu bunã-ºtiinþã în programele pentru calculatoare a modificãrilor cu
caracter virusulent sau rãspîndirea programelor pentru calculatoare ori a informaþiei care
scoate din funcþiune suporþii materiali de informaþie, echipamentul de prelucrare a
datelor sau violeazã sistemul de protecþie
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime
de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã
activitate.
(2) Rãspîndirea programelor virusulente pentru calculatoare, dacã aceasta a provocat
urmãri grave,
se pedepseºte cu închisoare de la 4 la 8 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu
amendã în mãrime de la 3000 la 6000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de
a exercita o anumitã activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Articolul 261. Încãlcarea regulilor de securitate a sistemului informatic

Încãlcarea regulilor de colectare, prelucrare, pãstrare, difuzare, repartizare a informaþiei
ori a regulilor de protecþie a sistemului informatic, prevãzute în conformitate cu statutul
informaþiei sau gradul ei de protecþie, dacã aceastã acþiune a contribuit la însuºirea,
denaturarea sau la distrugerea informaþiei ori a provocat alte urmãri grave,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 400 unitãþi convenþionale sau cu
muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de
pînã la 2 ani, în toate cazurile cu (sau fãrã) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcþii
sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana
juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate.

Articolul 337. Trãdarea de Patrie

(1) Trãdarea de Patrie, adicã fapta sãvîrºitã intenþionat de un cetãþean al Republicii
Moldova în dauna suveranitãþii, inviolabilitãþii teritoriale sau a securitãþii de stat ºi a capacitãþii
de apãrare a Republicii Moldova, prin trecerea de partea duºmanului, spionaj,
divulgare a secretului de stat unui stat strãin, unei organizaþii strãine sau reprezentanþilor
lor, precum ºi acordarea de ajutor unui stat strãin la înfãptuirea activitãþii duºmãnoase
împotriva Republicii Moldova,
se pedepseºte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenþiune pe viaþã.
(2) Este liberat de rãspundere penalã cetãþeanul Republicii Moldova, racolat de serviciul
de spionaj strãin pentru înfãptuirea unei activitãþi duºmãnoase împotriva Republicii Moldova,
dacã el nu a sãvîrºit nici un fel de acþiuni pentru realizarea însãrcinãrii criminale primite ºi a

218 Ghidul ziaristului

declarat de bunã voie autoritãþilor despre legãtura sa cu serviciul de spionaj strãin.

Articolul 338. Spionajul

Transmiterea, precum ºi sustragerea sau culegerea de informaþii ce constituie secret
de stat în scopul transmiterii lor unui stat strãin, unei organizaþii strãine sau agenturii lor,
precum ºi transmiterea sau culegerea, din însãrcinarea serviciului de spionaj strãin, a
altor informaþii pentru a fi folosite în dauna intereselor Republicii Moldova, dacã spionajul
este sãvîrºit de un cetãþean strãin sau de un apatrid,
se pedepseºte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.

Articolul 344. Divulgarea secretului de stat

(1) Divulgarea informaþiilor ce constituie secret de stat de cãtre o persoanã cãreia
aceste informaþii i-au fost încredinþate sau i-au devenit cunoscute în legãturã cu
serviciul sau munca sa, dacã nu constituie trãdare de Patrie sau spionaj,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 600 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.
(2) Aceeaºi acþiune soldatã cu urmãri grave
se pedepseºte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Articolul 345. Pierderea documentelor ce conþin secrete de stat

(1) Pierderea documentelor ce conþin secrete de stat, precum ºi a obiectelor datele
despre care constituie secret de stat, de cãtre o persoanã cãreia aceste documente sau
obiecte i-au fost încredinþate, dacã pierderea a fost un rezultat al încãlcãrii regulilor stabilite
de pãstrare a documentelor sau obiectelor menþionate,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 150 la 400 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.
(2) Aceeaºi acþiune soldatã cu urmãri grave
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

12.14. Codul de procedurã penalã

Articolul 212. Confidenþialitatea urmãririi penale

(1) Materialele urmãririi penale nu pot fi date publicitãþii decît cu autorizaþia persoanei
care efectueazã urmãrirea penalã ºi numai în mãsura în care ea considerã cã aceasta
este posibil, cu respectarea prezumþiei de nevinovãþie, ºi ca sã nu fie afectate interesele
altor persoane ºi ale desfãºurãrii urmãririi penale.
(2) Dacã este necesar a se pãstra confidenþialitatea, persoana care efectueazã
urmãrirea penalã previne martorii, partea vãtãmatã, partea civilã, partea civilmente
responsabilã sau reprezentanþii lor, apãrãtorul, expertul, specialistul, interpretul,
traducãtorul ºi alte persoane care asistã la efectuarea acþiunilor de urmãrire penalã despre
faptul cã nu au voie sã divulge informaþia privind urmãrirea penalã.
Aceste persoane vor da o declaraþie în scris cã au fost prevenite despre rãspunderea
pe care o vor purta conform art.315 din Codul penal.
(3) Divulgarea datelor urmãririi penale de cãtre persoana care efectueazã urmãrirea
penalã sau de cãtre persoana abilitatã cu controlul asupra activitãþii de urmãrire penalã,
dacã aceastã acþiune a cauzat daune morale sau materiale martorului, pãrþii
vãtãmate ºi reprezentanþilor acestora sau a prejudiciat procesul de urmãrire penalã, are ca
urmare rãspunderea penalã prevãzutã în art.315 din Codul penal.

Articolul 213. Apãrarea secretului de stat în procesul penal

(1) În cursul procesului penal, pentru apãrarea informaþiei ce constituie secret de
Drepturile omului 219
stat se întreprind mãsurile prevãzute de prezentul cod, de Legea cu privire la secretul de
stat ºi de alte acte normative.
(2) Persoanele cãrora organul de urmãrire penalã sau instanþa le solicitã sã comunice
sau sã prezinte date care constituie secret de stat au dreptul sã se convingã de faptul cã
aceste date se colecteazã pentru procesul penal respectiv, iar în caz contrar sã refuze de a
comunica sau de a prezenta date. Persoanele cãrora organul de urmãrire penalã sau
instanþa le solicitã sã comunice sau sã prezinte date ce constituie secret de stat nu pot
refuza îndeplinirea acestei cerinþe, motivînd prin necesitatea pãstrãrii secretului de stat,
însã au dreptul sã primeascã în prealabil de la persoana care efectueazã urmãrirea penalã
sau de la instanþã o explicaþie care ar confirma necesitatea furnizãrii datelor menþionate,
cu includerea acestei explicaþii în procesul-verbal al acþiunii procesuale respective.
(3) Funcþionarul public care a fãcut declaraþii privitor la datele ce îi sînt încredinþate
ºi ce constituie secret de stat comunicã în scris despre acest fapt conducãtorului organului
de stat care dispune de aceastã informaþie dacã comunicarea nu îi va fi interzisã în scris
de cãtre organul de urmãrire penalã sau instanþã.
(4) Efectuarea urmãririi penale sau judecarea cazului în cauzele legate de informaþia
ce constituie secret de stat se încredinþeazã numai persoanelor care au dat în scris
declaraþie de nedivulgare a unor asemenea informaþii. Declaraþia de nedivulgare se ia
de cãtre conducãtorul organului de urmãrire penalã sau preºedintele instanþei ºi se anexeazã
la dosarul penal respectiv.
(5) Apãrãtorii ºi alþi reprezentanþi, precum ºi alte persoane cãrora, în conformitate
cu normele de procedurã penalã, le vor fi prezentate spre a lua act sau comunicate în alt
mod date ce constituie secret de stat vor da în prealabil în scris o declaraþie de nedivulgare
a acestor date. În cazul în care apãrãtorul sau un alt reprezentant, cu excepþia
reprezentantului legal, refuzã sã dea o astfel de declaraþie, acesta este lipsit de dreptul de
a participa la procesul penal în cauzã, iar celelalte persoane nu vor avea acces la datele ce
constituie secret de stat. Declaraþia de nedivulgare de la persoanele menþionate în
prezentul alineat se ia de cãtre persoana care efectueazã urmãrirea penalã sau instanþã
ºi se anexeazã la dosarul penal respectiv. Obligaþia de nedivulgare asumatã de cãtre
participanþii la proces nu îi împiedicã sã cearã examinarea datelor ce constituie secret de
stat în ºedinþã de judecatã închisã.

Articolul 214. Pãstrarea secretului comercial ºi a altui secret ocrotit prin lege
(1) În cursul procesului penal, pentru apãrarea informaþiei ce constituie secret
comercial sau un alt secret ocrotit prin lege se întreprind mãsurile prevãzute de prezentul
cod, de Legea cu privire la secretul comercial ºi de alte acte normative.
(2) În cursul procesului penal nu pot fi administrate, utilizate ºi rãspîndite fãrã necesitate
informaþii ce constituie secret comercial sau un alt secret ocrotit prin lege.
(3) Persoanele cãrora organul de urmãrire penalã sau instanþa le solicitã sã comunice
sau sã prezinte date care constituie secret comercial sau un alt secret ocrotit prin lege au
dreptul sã se convingã de faptul cã aceste date se colecteazã pentru procesul penal respectiv,
iar în caz contrar sã refuze de a comunica sau de a prezenta date. Persoanele cãrora
organul de urmãrire penalã sau instanþa le solicitã sã comunice sau sã prezinte date ce
constituie secret comercial sau un alt secret ocrotit prin lege nu pot refuza îndeplinirea
acestei cerinþe, motivînd prin necesitatea pãstrãrii secretului, însã au dreptul sã primeascã
în prealabil de la persoana care solicitã informaþii o explicaþie în scris care ar confirma
necesitatea furnizãrii datelor menþionate.
(4) Funcþionarul public, angajatul întreprinderii sau al organizaþiei, indiferent de
forma de proprietate, care a fãcut declaraþii privitor la datele ce îi sînt încredinþate ºi ce
constituie secret comercial sau un alt secret ocrotit prin lege comunicã acest fapt
conducãtorului unitãþii respective, dacã comunicarea nu îi va fi interzisã în scris de
organul de urmãrire penalã sau instanþã.
(5) Probele care dezvãluie informaþia ce constituie secret comercial sau un alt secret
ocrotit prin lege, la solicitarea pãrþilor, se examineazã în ºedinþã de judecatã închisã.

220 Ghidul ziaristului

 Articolul 339. Procedura deliberãrii
(1) La deliberare iau parte numai judecãtorii în faþa cãrora a avut loc judecarea cauzei.
Completul de judecatã delibereazã în secret. Divulgarea celor discutate în timpul deliberãrii
este interzisã.

Articolul 340. Pronunþarea hotãrîrii

(1) Hotãrîrea adoptatã se pronunþã în ºedinþã publicã de cãtre preºedintele ºedinþei
sau de cãtre unul din judecãtorii completului de judecatã, asistat de grefier.

Articolul 474. Dispoziþii generale

(3) ªedinþa de judecare a cauzei în privinþa minorului, de regulã, nu este publicã.

12.15. Codul civil

Articolul 503. Accesul public la informaþie

(1) Orice persoanã, fãrã a fi þinutã sã justifice vreun interes, poate cerceta, lua
cunoºtinþã de registrul bunurilor imobile, precum ºi de documentele adiþionale, în condiþiile
legii.
(2) De pe registrul bunurilor imobile se vor elibera, în condiþiile legii, extrase certificate
ºi copii legalizate.

Articolul 701. Obligaþia de confidenþialitate

(1) Dacã în timpul negocierilor o parte comunicã informaþii celeilalte pãrþi, aceasta
are obligaþia sã nu o divulge sau sã nu o foloseascã inadecvat în scopuri proprii, indiferent
de faptul dacã a fost sau nu încheiat contractul.
(2) Cel care încalcã obligaþia de confidenþialitate trebuie sã repare prejudiciul
cauzat. Despãgubirea pentru neexecutarea obligaþiei de confidenþialitate poate consta în
compensaþii din beneficiul obþinut de cealaltã parte.

Articolul 1042. Confidenþialitatea informaþiei cunoscute de mandatar

(1) Mandatarul este obligat sã nu divulge informaþia care i-a devenit cunoscutã în
cadrul activitãþii sale dacã mandantul are un interes justificat în pãstrarea secretului asupra
lor ºi dacã nu existã, în baza dispoziþiilor legale, o obligaþie de dezvãluire sau dezvãluirea
nu este permisã de mandant.
(2) Obligaþia de pãstrare a confidenþialitãþii subzistã ºi dupã încetarea mandatului.

Articolul 1226. Secretul bancar

(1) Banca garanteazã secretul informaþiei privind relaþiile de afaceri cu clientul.
(2) Informaþia care constituie secret bancar poate fi furnizatã numai la cererea
clientului sau a reprezentantului acestuia. Banca poate furniza o astfel de informaþie
reprezentanþilor autoritãþilor publice numai în cazul ºi în modul prevãzute de lege.
(3) În cazul în care banca divulgã informaþia ce constituie secret bancar, deponentul
lezat astfel în drepturi poate cere despãgubiri.

Articolul 1234. Obligaþia de confidenþialitate

(1) Banca este obligatã sã pãstreze confidenþialitate asupra tuturor faptelor de care a
aflat ca urmare a legãturilor de afaceri cu clientul. Aceastã obligaþie nu existã dacã astfel
rezultã dintr-o dispoziþie legalã ori dacã priveºte informaþii generale a cãror dezvãluire
nu prejudiciazã interesele justificate ale clientului.
(2) Obligaþia de confidenþialitate subzistã ºi dupã încetarea relaþiilor contractuale.

Articolul 1315. Obligaþiile asigurãtorului

(1) Asigurãtorul este obligat:
d) sã pãstreze confidenþa informaþiei despre asigurat ºi a persoanelor asigurate,
de care a luat cunoºtinþã în procesul asigurãrii.
Drepturile omului 221
 Articolul 1463. Secretul testamentului
Notarul, o altã persoanã care autentificã testamentul, martorii, precum ºi persoana
care a semnat testamentul în locul testatorului, nu au dreptul, pînã la deschiderea
succesiunii, sã dea publicitãþii date despre conþinutul testamentului, despre întocmirea,
modificarea sau revocarea lui.

12.16. Codul de procedurã civilã

Articolul 23. Caracterul public al dezbaterilor judiciare

(1) În toate instanþele, ºedinþele de judecatã sînt publice. În ºedinþa de judecatã nu
se admit minorii de pînã la vîrsta de 16 ani dacã nu sînt citaþi în calitate de participant la
proces sau de martor.
(2) Pot avea loc ºedinþe închise numai în scopul protejãrii informaþiei ce constituie
secret de stat, tainã comercialã ori a unei alte informaþii a cãrei divulgare este interzisã prin
lege.
(3) Instanþa de judecatã poate dispune judecarea pricinii în ºedinþã secretã pentru a
preveni divulgarea unor informaþii care se referã la aspectele intime ale vieþii, care
lezeazã onoarea, demnitatea sau reputaþia profesionalã ori la alte circumstanþe care ar
putea prejudicia interesele participanþilor la proces, ordinea publicã sau moralitatea.
(4) ªedinþa poate fi declaratã secretã pentru întregul proces sau numai pentru
efectuarea unor anumite acte procedurale.
(5) Privitor la examinarea pricinii în ºedinþã secretã, instanþa judecãtoreascã emite o
încheiere motivatã.
(6) ªedinþa secretã se desfãºoarã în prezenþa participanþilor la proces, iar în caz de
necesitate la ea asistã de asemenea expertul ºi interpretul.
(7) Instanþa judecãtoreascã ia mãsurile de rigoare în vederea pãstrãrii secretului
de stat, tainei comerciale, informaþiei despre viaþa intimã a persoanei. Participanþii la
proces ºi alte persoane care asistã la actele procesuale în cadrul cãrora pot fi divulgate
date ce constituie astfel de secrete sînt somaþi de rãspunderea în cazul divulgãrii lor.
(8) Judecarea pricinii în ºedinþã secretã se efectueazã cu respectarea tuturor
regulilor de procedurã civilã.
(9) Hotãrîrile ºedinþei secrete se pronunþã public.
(10) În cazul dezbaterii pricinii în ºedinþã secretã, pot fi eliberate unor alte
persoane decît pãrþile copii de pe încheieri, rapoarte de expertizã sau declaraþii ale
martorilor doar cu permisiunea datã de preºedintele ºedinþei.

Articolul 133. Persoanele care nu pot fi audiate ca martori în judecatã

Nu pot fi citaþi în judecatã ºi audiaþi în calitate de martori:
b) slujitorii cultelor, medicii, avocaþii, notarii ºi orice alte persoane pe care legea le
obligã sã pãstreze secretul informaþiei confidenþiale primite în exerciþiul funcþiunii;
c) funcþionarii publici ºi foºtii funcþionari publici, asupra datelor ce constituie secret
ocrotit de lege care le-au parvenit în aceastã calitate, dacã nu au fost degrevaþi, în modul
stabilit, de obligaþia pãstrãrii lui;

Articolul 196. Mãsurile aplicate faþã de cei care încalcã ordinea în ºedinþã de
judecatã
(6) În cazul încãlcãrii în masã a ordinii în ºedinþã de judecatã, instanþa judecãtoreascã
poate îndepãrta din salã toate persoanele care nu iau parte la proces ºi examina pricina în
ºedinþã închisã ori poate amîna procesul.

Articolul 223. Citirea ºi cercetarea corespondenþei ºi comunicãrilor telegrafice

personale
Pentru pãstrarea secretului corespondenþei personale ºi al comunicãrilor telegrafice
personale, corespondenþa ºi comunicãrile telegrafice pot fi citite ºi cercetate de instanþã
în ºedinþã publicã numai cu consimþãmîntul corespondenþilor. Fãrã consimþãmîntul lor,
222 Ghidul ziaristului
corespondenþa ºi comunicãrile telegrafice sînt citite ºi cercetate în ºedinþã închisã.

Articolul 226. Reproducerea înregistrãrilor audio-video, cercetarea lor

(1) La reproducerea înregistrãrilor audio-video ce conþin date personale, precum ºi
la cercetarea lor, se aplicã prevederile art.223.
(2) Reproducerea înregistrãrilor audio-video are loc în sala de ºedinþe sau în o altã
încãpere special amenajatã, consemnîndu-se în procesul-verbal al ºedinþei de judecatã
semnele distinctive ale surselor de probã reproductivã ºi data reproducerii. Dupã aceasta,
instanþa judecãtoreascã audiazã explicaþiile participanþilor la proces. Reproducerea
înregistrãrii audio-video poate fi repetatã în întregime sau parþial.

12.17. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 52. Încãlcarea legislaþiei funciare

Falsificarea informaþiei despre starea ºi folosirea terenurilor -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cinci salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la zece salarii minime.

Articolul 57. Încãlcarea legislaþiei privind subsolul

Prezentarea informaþiei neveridice privind cantitatea ºi calitatea materiei prime extrase
-
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de trei sute de salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de douã mii de salarii minime.

Articolul 85/2. Neadmiterea inspectãrii obiectivelor sau neacordarea informaþiei

despre starea mediului înconjurãtor
Neadmiterea inspectorilor de stat pentru ecologie la inspectarea obiectivelor, precum
ºi refuzul de a acorda in informaþii sau acordarea unei informaþii denaturate despre starea
mediului înconjurãtor -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cinci salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere -în mãrime de pînã la zece salarii minime.

Articolul 92/1. Încãlcarea legislaþiei cu privire la biblioteci

Încãlcarea modului de predare Bibliotecii Naþionale ºi altor centre biblioteconomice a
exemplarelor depozitului legal pentru controlul bibliografic naþional ºi evidenþa statisticã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la douãzeci ºi cinci la cincizeci de salarii minime.
Distrugerea sau deteriorarea fondului bibliotecii -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la cincisprezece la
douãzeci ºi cinci de salarii minime.

Articolul 149/2. Încãlcarea legislaþiei ºi documentelor normative în construcþii

Sustragerea de la obligaþia furnizãrii de date ºi informaþii, necesare activitãþii de
amenajare a teritoriului ºi de urbanism, ce se conþin în bãncile de date ºi sistemele
informaþionale, precum ºi furnizarea de date ºi informaþii neautentice; lipsa nemotivatã de
la verificarea lucrãrilor ajunse în faze determinante, urmare convocãrii fãcute de executant,
precum ºi convocarea nejustificatã, de cãtre acesta, a factorilor interesaþi; nesolicitarea de
cãtre investitor sau executant a soluþiilor de remediere a defectelor apãrute în timpul
execuþiei referitoare la exigenþele esenþiale; neîndeplinirea obligaþiei proiectantului de
a stabili soluþii pentru remedierea defectelor sesizate în proiect, referitoare la exigenþele
esenþiale; neaplicarea de cãtre executant a soluþiilor stabilite de proiectant sau expert
pentru rezolvarea neconformitãþilor, defectelor sau neconcordanþelor apãrute în timpul
execuþiei; neprecizarea în proiect a categoriei de importanþã a construcþiei ºi nestabilirea
fazelor determinante ale execuþiei supuse controlului calitãþii; prevederea în proiect sau
utilizarea unor produse necertificate sau pentru care nu existã agremente tehnice la
Drepturile omului 223
lucrãri la care trebuie sã se asigure nivelul de calitate corespunzãtor exigenþelor esenþiale;
neconvocarea factorilor care trebuie sã participe la verificarea lucrãrilor ajunse în faze
determinante ale execuþiei ºi neasigurarea condiþiilor de verificare; nesesizarea în termen
de 24 de ore a Inspecþiei de Stat în Construcþii în cazul producerii unor accidente tehnice la
construcþiile în execuþie, precum ºi la cele în exploatare; avizarea ºi aprobarea documentaþiei
de proiect, de amenajare a teritoriului ºi de urbanism ºi autorizarea lucrãrilor de
modernizare, modificare, transformare, consolidare ºi reparaþii ale construcþiilor cu
încãlcarea legislaþiei în vigoare sau a documentelor normative; încãlcarea prevederilor
din documentele normative referitoare la exigenþele esenþiale; recepþionarea
construcþiei cu încãlcarea prevederilor legale sau exploatarea cesteia fãrã recepþie;
necompletarea ºi nepãstrarea cãrþii tehnice a construcþiei conform prevederilor
legale; neîndeplinirea termenelor-limitã prevãzute de legislaþia în vigoare în domeniul
urbanismului sau neîndeplinirea la termenul stabilit a mãsurilor cuprinse în actele de
control, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la cinci la
cincisprezece salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de la zece la
patruzeci de salarii minime.

Articolul 152/1. Prezentarea unei informaþii neautentice sau incomplete privind

caracteristicile produselor (mãrfurilor) ºi serviciilor
Prezentarea consumatorului a unei informaþii neautentice sau incomplete privind
caracteristicile produselor (mãrfurilor) ºi serviciilor, trecerea sub tãcere a indicilor
calitativi, a proprietãþilor produselor (mãrfurilor), a regulilor de folosire a lor -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la cinci la zece salarii minime.

Articolul 163/1. Încãlcarea drepturilor ºi obligaþiilor contribuabililor

Refuzul mandatarilor organului cu atribuþii de administrare fiscalã de a prezenta gratuit
contribuabililor sau altor participanþi ai relaþiilor fiscale explicaþie în scris cu privire la
modul ºi condiþiile de impunere fiscalã, la drepturile, obligaþiile lor ºi înlesniri fie
neprezentarea unei asemenea informaþii în termenul stabilit de legislaþie cu privire la
petiþii -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere din
organele cu atribuþii de administrare fiscalã, cãrora li s-a dat însãrcinarea de a examina
demersul contribuabilului, în mãrime de la zece la cincisprezece salarii minime.

Articolul 170/4. Necomunicarea despre existenþa unui pericol pentru viaþa sau
sãnãtatea copilului
Necomunicarea autoritãþii tutelare de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere ºi de
cãtre alte persoane despre existenþa unui pericol pentru viaþa sau sãnãtatea copilului ori
despre încãlcarea drepturilor ºi intereselor lui legitime -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la cinci la zece salarii minime.

Articolul 174/16. Încãlcarea drepturilor asociaþilor societãþilor comerciale

(membrilor cooperativei)
Tãinuirea premeditatã de cãtre persoanele cu funcþie de rãspundere ale societãþii
comerciale (cooperativei) a informaþiei privind activitatea economicã ºi financiarã, a
altei informaþii pe care asociaþii (membrii) ei trebuie sã o primeascã, conform legislaþiei
sau statutului societãþii (cooperativei), dacã aceastã tãinuire nu a cauzat prejudicii materiale
considerabile, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la ºaptezeci ºi cinci de
salarii minime.

Articolul 174/21. Divulgarea secretului comercial sau a secretului fiscal

Divulgarea informaþiilor ce constituie secret comercial sau secret fiscal de cãtre o
persoanã cãreia aceste informaþii i-au fost încredinþate sau i-au devenit cunoscute în

224 Ghidul ziaristului

legãturã cu serviciul sau munca sa -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la cincizeci la ºaptezeci ºi cinci
salarii minime.

Articolul 174/23. Încãlcarea legislaþiei cu privire la reprezentarea statului în

societãþile comerciale
Încãlcarea de cãtre reprezentantul statului a legislaþiei cu privire la reprezentarea statului
în societãþile comerciale, manifestatã prin:
2) tãinuirea informaþiei privind activitatea economicã ºi financiarã a societãþii, a altei
informaþii pe care autoritatea publicã competentã este în drept sã o cearã;
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douã sute la trei sute de salarii
minime.
Tãinuirea de cãtre reprezentantul statului faþã de autoritatea publicã competentã a
faptului cã are sau a dobîndit un interes patrimonial în societatea comercialã,
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douã mii la trei mii de salarii
minime.

174/24. Încãlcarea regulilor privind declararea veniturilor ºi a proprietãþii de cãtre

demnitarii de stat, judecãtori, procurori, funcþionari publici ºi unele persoane cu funcþie
de conducere
Neprezentarea declaraþiei cu privire la venituri ºi proprietate, în termenele stabilite, de
cãtre persoanele obligate sã o prezinte -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douã sute la trei sute de salarii
minime.

Articolul 174/25. Încãlcarea modului de pãstrare ºi utilizare a informaþiilor din

declaraþiile cu privire la venituri ºi proprietate ale demnitarilor de stat, judecãtorilor,
procurorilor, funcþionarilor publici ºi ale unor persoane cu funcþie de conducere
Încãlcarea modului de pãstrare ºi utilizare a informaþiilor din declaraþiile cu privire la
venituri ºi proprietate de cãtre persoanele cãrora aceste informaþii le-au devenit
cunoscute în procesul îndeplinirii atribuþiilor de serviciu sau al exercitãrii controlului -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la cincizeci la o sutã de salarii
minime.

Articolul 175/3. Înfiinþarea unei arhive clandestine

Înfiinþarea de cãtre o persoanã cu funcþii de rãspundere a unei arhive clandestine a
cãrei funcþionare nu este anunþatã în mod public ºi la care nu au acces cercetãtorii pentru
lucrul cu documentele -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi de la zece la treizeci salarii minime.

Articolul 175/4. Împiedicarea accesului cetãþenilor la documentele din Fondul

Arhivistic
Împiedicarea de cãtre o persoanã cu funcþii de rãspundere a accesului cetãþenilor
la documentele din Fondul Arhivistic -atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime
de pînã la cincisprezece salarii minime.

Articolul 175/5. Neprezentarea la Fondul Arhivistic a informaþiei

Neprezentarea de cãtre o persoanã cu funcþii de rãspundere la Fondul Arhivistic a
informaþiei cu privire la componenþa ºi conþinutul documentelor ce se pãstreazã în
arhivele de stat, în alte depozite de stat ºi în arhivele persoanelor juridice ale cãror documente
fac parte din Fondul Arhivistic obºtesc, precum ºi prezentarea informaþiei cu încãlcarea
termenului ºi modului stabilit de legislaþie, -
atrage dupã ºine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la cincisprezece salarii
minime.

Drepturile omului 225

 Articolul 175/6. Distrugerea documentelor din Fondul Arhivistic
Distrugerea fãrã autorizaþia respectivã de cãtre o persoanã cu funcþii de rãspundere
a documentelor din Fondul Arhivistic, ce se pãstreazã în arhivele de stat, în alte depozite
de stat ºi în arhivele persoanelor juridice, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la cincizeci salarii
minime.

Articolul 175/7. Deteriorarea documentelor din Fondul Arhivistic

Deteriorarea documentelor din Fondul Arhivistic, sãvîrºitã prin extirparea textului
sau a imaginei din document sau prin inserarea în text sau în imagine a unor modificãri ori
completãri, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la zece salarii minime.

Articolul 198/1. Neprezentarea la organele locale ale administrãrii militare a listelor

tinerilor, care urmeazã sã fie înregistraþi la sectoarele de recrutare
Neprezentarea, în termenul stabilit, la organele locale ale administrãrii militare de
cãtre conducãtorii sau de cãtre alte persoane, care poartã rãspundere pentru evidenþa
militarã, de la organizaþiile de exploatare a locuinþelor, de la întreprinderi, instituþii, organizaþii,
de la aºezãmintele de învãþãmînt ºi de cãtre proprietarii de case a listelor de tineri, care
urmeazã sã fie înregistraþi la sectoarele de recrutare, -atrage dupã sine un avertisment sau
aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la trei salarii minime.
Sãvîrºirea a doua oarã în decurs de un an a încãlcãrii menþionate, pentru care persoana
a fost de acum supusã unei sancþiuni administrative -atrage dupã sine aplicarea unei
amenzi în mãrime de pînã la cinci salarii minime.

Articolul 198/3. Neasigurarea înºtiinþãrii supuºilor serviciului militar ºi a recruþilor

despre chemarea lor la organele locale ale administrãrii militare ori împiedicarea
prezentãrii la timp a cetãþenilor la centrele de concentrare sau la sectoarele de recrutare
Neasigurarea de cãtre conducãtorii sau de cãtre alte persoane, care poartã rãspundere
pentru evidenþã militarã, de la întreprinderi, instituþii, organizaþii, din colhozuri ºi de la
aºezãmintele de învãþãmînt a înºtiinþãrii supuºilor serviciului militar ºi a recruþilor, la
cererea organelor locale ale administrãrii militare, despre chemarea lor la organele locale
ale administrãrii militare ori împiedicarea prezentãrii la timp a cetãþenilor la centrele de
concentrare sau la sectoarele de recrutare -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douã
salarii minime.
Sãvîrºirea a douã oarã în decurs de un an a unei încãlcãri din numãrul celor
prevãzute în partea întîi a prezentului articol ºi pentru care persoana a fost de acum supusã
unei sancþiuni administrative,-
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la trei salarii minime.

Articolul 198/4. Neprezentarea la timp la organele locale ale administrãrii militare

ºi la comitetele executive ale organelor autoadministrãrii locale a cãrþilor de imobil, a
fiºelor de înregistrare ºi a documentelor de evidenþã militarã
Neprezentarea la timp de cãtre conducãtorii sau de cãtre alte persoane care
poartã rãspundere pentru evidenþa militarã, de la organizaþiile de exploatare a
locuinþelor, de la întreprinderi, instituþii ºi organizaþii, ce efectueazã exploatarea caselor,
precum ºi de cãtre proprietarii de case la organele locale ale administrãrii militare ºi la
organele executive ale autoadministrãrii locale, cãrora le revine sã-i þinã la evidenþã pe
supuºii serviciului militar ºi pe recruþi, a cãrþilor de imobil, a fiºelor de înregistrare ºi
a documentelor de evidenþã militarã (a livretelor militare, a certificatelor de
înregistrare la sectoarele de recrutare) privind locatarii, care sînt supuºi ai serviciului
militar sau recruþi, pentru a fi luaþi sau scoºi de la evidenþa militarã, precum ºi neînºtiinþarea
lor despre chemarea la organele locale ale administrãrii militare -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douã

226 Ghidul ziaristului

salarii minime.
Sãvîrºirea a doua oarã în decurs de un an a unei încãlcãri din numãrul celor
prevãzute în partea întîi a prezentului articol ºi pentru care persoana a fost de acum supusã
unei sancþiuni administrative,-
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la trei salarii minime.

Articolul 199. Necomunicarea de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere din

cadrul consiliilor medicale de expertizã a capacitãþii vitale a datelor despre supuºii
serviciului militar ºi despre recruþii, consideraþi invalizi
Necomunicarea datelor de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere din cadrul
consiliilor medicale de expertizã a capacitãþii vitale, cãrora le revine obligaþia de a
comunica la organele locale ale administrãrii militare despre toþi supuºii serviciului
militar ºi recruþii, consideraþi invalizi, indiferent de grupa lor de invaliditate,-atrage dupã
sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douã salarii minime.
Sãvîrºirea a douã oarã în decurs de un an a unei încãlcãri din numãrul celor
prevãzute în partea întîi a prezentului articol ºi pentru care persoana a fost de acum supusã
unei sancþiuni administrative, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la trei salarii minime.

Articolul 199/1. Necomunicarea de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere de

la organele de stare civilã a datelor privitoare la supuºii serviciului militar ºi la recruþi
Necomunicarea de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere de la organele de stare
civilã organelor locale ale administrãrii militare a datelor despre schimbarea de cãtre
supuºii serviciului militar ºi de cãtre recruþi a numelui de familie, a prenumelui, a numelui
dupã tatã, despre introducerea în actele de stare civilã a unor modificãri referitoare la
data ºi locul lor de naºtere, precum ºi despre cazurile de înregistrare a morþii unor supuºi
militari ºi a unor recruþi -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douã
salarii minime.
Sãvîrºirea a douã oarã în decurs de un an a unei încãlcãri din numãrul celor
prevãzute în partea întîi a prezentului articol ºi pentru care persoana a fost de acum supusã
unei sancþiuni administrative, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la trei salarii minime.

Articolul 199/2. Încãlcarea legislaþiei cu privire la statisticã

Neprezentarea la timp a datelor statistice, comunicarea unor date eronate sau în
volum incomplet de cãtre persoane oficiale responsabile cu probleme de statisticã, - atrage
dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi în mãrime de la cinci la treizeci de
salarii minime.
Sãvîrºirea a doua oarã în decurs de un an a unei încãlcãri din numãrul celor
prevãzute în alineatul întîi al prezentului articol, pentru care persoana a fost de acum
supusã unei sancþiuni administrative-
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douãzeci la cincizeci de salarii
minime.

Articolul 199/3. Încãlcarea legislaþiei cu privire la petiþii

Încãlcarea de cãtre persoana cu funcþie de rãspundere a modului stabilit de examinare
a petiþiilor cetãþenilor sau ale organizaþiilor legal constituite adresate în numele colectivelor
pe care le reprezintã, refuzul neîntemeiat de a examina petiþia sau tãrãgãnarea examinãrii
ei, luarea unor decizii pe marginea lor care contravin legislaþiei în vigoare, divulgarea
datelor despre persoana sau viaþa particularã a petiþionarului fãrã acordul lui -
atrage aplicarea unei amenzi de la zece pînã la cincizeci de salarii minime.

Articolul 199/4. Încãlcarea cerinþelor legislaþiei cu privire la hîrtiile de valoare

referitoare la dãrile de seamã

Drepturile omului 227

 Neprezentarea sau prezentarea cu întîrziere Comisiei de stat pentru piaþa hîrtiilor de
valoare de cãtre emitenþi ºi de cãtre participanþii profesioniºti la piaþa hîrtiilor de valoare
a dãrilor de seamã, stabilite de legislaþie, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de pînã la cincizeci de salarii minime.
Sãvîrºirea repetatã în decurs de un an a unei contravenþii din numãrul celor
prevãzute la alineatul întîi al prezentului articol, pentru care persoana a fost deja sancþionatã
administrativ, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la cincizeci la o sutã de salarii minime.

Articolul 199/5. Nerespectarea termenelor de prezentare a dãrilor de seamã Agenþiei

de Stat pentru Rezervele Materiale ºi Ajutoarele Umanitare
Nerespectarea termenelor stabilite de prezentare a dãrilor de seamã Agenþiei de Stat
pentru Rezervele Materiale ºi Ajutoarele Umanitare, precum ºi denaturarea datelor dãrii
de seamã de cãtre conducãtorii de întreprinderi ºi organizaþii sau depozitarii responsabili,
-
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la zece salarii minime.

Articolul 199/6. Încãlcarea ordinii ºi termenelor de prezentare a informaþiei despre

utilizarea ºi rambursarea mijloacelor din împrumuturile de stat sau garantate de stat
Neprezentarea sau prezentarea cu întîrziere Ministerului Finanþelor, de cãtre beneficiarii
de mijloace din împrumuturile de stat sau garantate de stat, a informaþiei despre
utilizarea ºi rambursarea acestor mijloace, precum ºi prezentarea informaþiei incomplete
sau neveridice -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la zece la cincizeci de salarii minime.

Articolul 199/7. Încãlcarea legislaþiei privind accesul la informaþie

Încãlcarea de cãtre o persoanã cu funcþii de rãspundere a dispoziþiilor legale
privind apãrarea ºi asigurarea dreptului de acces la informaþie -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la o sutã cincizeci de
salarii minime.

Articolul 200/1. Încãlcarea legislaþiei electorale

Nefurnizarea de cãtre persoanele oficiale a datelor ºi a materialelor necesare
comisiilor electorale, precum ºi neîndeplinirea hotãrîrilor acestora -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de trei salarii minime.
Neaducerea la cunoºtinþã publicã de cãtre membrii comisiilor electorale a propunerilor
de candidaþi -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
minime.
Continuarea agitaþiei electorale în ziua imediat anterioarã zilei votãrii ºi în ziua votãrii -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
minime.

Articolul 200/4. Nerespectarea cerinþelor Legii Republicii Moldova cu privire la

funcþionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova
Nerespectarea de cãtre conducãtorii organelor puterii de stat, administraþiei de stat
ºi ai organizaþiilor obºteºti, precum ºi de cãtre conducãtorii întreprinderilor, instituþiilor ºi
organizaþiilor, aflate pe teritoriul Republicii Moldova a Legii Republicii Moldova cu privire la
funcþionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la zece salarii minime.

228 Ghidul ziaristului

 Articolul 231/2. Organele statistice de stat
Organele statistice de stat examineazã cazurile cu privire la contravenþiile adminis-
trative, prevãzute de articolul 199/2 alineatul 1 din prezentul Cod.
Sînt în drept sã examineze cazurile cu privire la contravenþiile administrative ºi sã
aplice sancþiuni administrative în numele Departamentului de Stat pentru Statisticã:
1) directorul general al Departamentului de Stat pentru Statisticã sau primul adjunct al
lui - amendã pînã la cincizeci de salarii minime;
2) ºefii formaþiunilor teritoriale de statisticã - amendã pînã la treizeci de salarii minime.

Articolul 236. Examinarea publicã a cazului cu privire la contravenþia administrativã

Cazul cu privire la contravenþia administrativã se examineazã în mod public.
În scopul sporirii rolului educativ ºi preventiv al procedurii în cazurile cu privire la
contravenþiile administrative asemenea cazuri se pot examina nemijlocit în cadrul colectivelor
de muncã, la locul de învãþãturã sau de trai al contravenientului.

12.18 Actul final al Conferinþei pentru securitate ºi cooperare în Europa

Informaþia economicã ºi comercialã

Statele participante,
Conºtiente de rolul crescînd al informaþiei economice ºi comerciale în dezvoltarea
comerþului internaþional,
Considerînd cã informaþia economicã ar trebui sã fie de naturã sã asigure o
prospectare comercialã corespunzãtoare ºi sã permitã elaborarea de prognoze pe
termen mediu ºi lung, contribuind astfel la stabilirea de curente continue de schimburi ºi la
o mai bunã folosire a posibilitãþilor de comerþ,
Declarîndu-se gata sã îmbunãtãþeascã calitatea, sã creascã cantitatea ºi
difuzarea informaþiei economice ºi administrative pertinente,
Apreciind cã valoarea, pe plan internaþional, a informaþiilor statistice depinde într-
o mãsurã considerabilã de posibilitatea de a le compara,
Vor favoriza publicarea ºi difuzarea de informaþii economice ºi comerciale la intervale
regulate ºi în cel mai scurt timp, special:
- datele statistice privind producþia, venitul naþional, bugetul, consumul ºi productivitatea;
- datele statistice asupra comerþului exterior, elaborate plecînd de la clasificãri compa-
rabile între ele ºi cuprinzînd repartizarea pe produse cu menþionarea volumelor ºi
valorilor, precum ºi a þãrilor de origine sau de destinaþie;
- legi ºi reglementãri privind comerþul exterior;
- informaþii care permit sã se prevadã evoluþia economiei, utile pentru prospectarea
comercialã, de exemplu, cele privind orientãrile generale ale planurilor ºi programelor
economice naþionale;
- alte informaþii de naturã sã ajute oamenii de afaceri în contactele lor comerciale,
de exemplu, repertoare periodice, liste ºi, atunci cînd aceasta se dovedeºte posibil,
organigramele firmelor ºi organismelor interesate în comerþul exterior;
Vor favoriza, în afara celor ce precedã, dezvoltarea schimburilor de informaþii economice
ºi comerciale prin intermediul, în cazurile corespunzãtoare, comisiilor mixte pentru
cooperare economicã, ºtiinþificã ºi tehnicã, al camerelor de comerþ naþionale ºi mixte ºi al
altor organisme corespunzãtoare;
Vor încuraja un studiu, în cadrul Comisiei economice pentru Europa a Naþiunilor Unite,
asupra posibilitãþilor de a crea un sistem multilateral de notificare a legilor ºi
reglementãrilor relative la comerþul exterior, precum ºi a modificãrilor care le sunt aduse;
Vor încuraja lucrãrile de armonizare a nomenclatoarelor statistice întreprinse pe plan
internaþional, în special în cadrul Comisiei economice pentru Europa a Naþiunilor Unite.

Cooperarea în domeniul umanitar ºi în alte domenii

2. Informaþia
Drepturile omului 229
 Statele participante,
Conºtiente de necesitatea unei cunoaºteri ºi a unei înþelegeri tot mai largi a diverselor
aspecte ale vieþii din celelalte state participante, Recunoscînd contribuþia acestui
proces la dezvoltarea încrederii între popoare, Dorind, odatã cu dezvoltarea înþelegerii
mutuale între statele participante ºi cu îmbunãtãþirea progresivã a relaþiilor lor, sã depunã
în continuare eforturi în vederea unui progres în acest domeniu, Recunoscînd importanþa
difuzãrii informaþiei provenind din celelalte state participante ºi a unei mai bune cunoaºteri
a acestei informaþii, Subliniind în consecinþã rolul esenþial ºi influenþa presei, radioului,
televiziunii, cinematografiei ºi agenþiilor de presã, precum ºi a ziariºtilor care lucreazã în
aceste domenii. κi fixeazã ca obiectiv sã faciliteze o difuzare mai liberã ºi mai largã a
informaþiei de orice naturã, sã încurajeze cooperarea în domeniul informaþiei ºi schimbul
de informaþii cu alte þãri, precum ºi sã îmbunãtãþeascã condiþiile în care ziariºtii dintr-un stat
participant îºi exercitã profesia într-un alt stat participant, ºi Exprimã intenþia lor îndeosebi:
a) Îmbunãtãþirea difuzãrii informaþiei, a accesului la informaþie ºi a schimbului de informaþii
i) Informaþia oralã
- Sã faciliteze difuzarea informaþiei orale, încurajînd conferinþele ºi turneele de conferinþe
ale unor personalitãþi ºi specialiºti de seamã ai celorlalte state participante, precum ºi schimbul
de opinii cu ocazia unor mese rotunde, seminare, colocvii, cursuri de varã, congrese ºi alte
reuniuni bilaterale ºi multilaterale.
ii) Informaþia scrisã
Sã faciliteze îmbunãtãþirea difuzãrii, pe teritoriul lor, a ziarelor ºi publicaþiilor tipãrite,
periodice sau neperiodice, provenind din celelalte state participante. În acest scop:
- ele vor încuraja firmele ºi organizaþiile lor competente sã încheie acorduri ºi
contracte menite sã mãreascã treptat cantitãþile ºi numãrul titlurilor de ziare ºi publicaþii
importate din celelalte state participante. Este de dorit ca în aceste acorduri ºi contracte sã
se menþioneze mai ales condiþiile de livrare cele mai rapide ºi folosirea canalelor care
existã în mod obiºnuit în fiecare þarã pentru distribuirea propriilor sale publicaþii ºi ziare,
precum ºi formele ºi mijloacele de platã convenite între pãrþi, care permit sã se atingã
obiectivele vizate prin aceste acorduri ºi contracte;
- ele vor lua, acolo unde se dovedeºte necesar, mãsurile corespunzãtoare pentru
a realiza obiectivele de mai sus ºi a aplica dispoziþiile prevãzute în acorduri ºi contracte.
Sã contribuie la îmbunãtãþirea accesului publicului la publicaþiile tipãrite, periodice ºi
neperiodice, importate pe bazele indicate mai sus. Îndeosebi:
- ele vor încuraja sporirea numãrului punctelor unde aceste publicaþii sunt puse în
vînzare;
- ele vor facilita punerea la dispoziþie a acestor publicaþii periodice în timpul
congreselor, conferinþelor, vizitelor oficiale ºi altor manifestãri internaþionale, precum ºi
turiºtilor în timpul sezonului;
- ele vor extinde posibilitãþile de abonamente conform modalitãþilor proprii fiecãrei þãri;
- ele vor îmbunãtãþi posibilitãþile de lecturã ºi împrumut ale acestor publicaþii în
marile biblioteci publice ºi sãlile lor de lecturã, precum ºi în bibliotecile universitare.
Ele intenþioneazã sã îmbunãtãþeascã posibilitãþile de a lua cunoºtinþã de buletinele
de informaþii oficiale publicate de misiunile diplomatice ºi distribuite de aceste misiuni, în
conformitate cu aranjamente acceptabile pentru pãrþile interesate.
iii) Informaþia filmatã, radiodifuzatã ºi televizatã
Sã promoveze îmbunãtãþirea difuzãrii informaþiei filmate, radiodifuzate ºi televizate.
În acest scop:
- ele vor încuraja o mai largã prezentare ºi difuzare a unor informaþii mai diversificate,
sub formã înregistratã ºi filmatã, provenind din celelalte state participante care ilustreazã
diversele aspecte ale vieþii din þãrile lor, informaþii primite pe baza acordurilor sau
aranjamentelor care ar putea sã se dovedeascã necesare între organizaþiile ºi firmele direct
interesate;
- ele vor facilita importul de cãtre organizaþii ºi firme competente de materiale audio-
vizuale înregistrate, provenind din celelalte state participante.
Statele participante iau notã de lãrgirea difuzãrii informaþiei radiodifuzate ºi îºi

230 Ghidul ziaristului

exprimã speranþa ca acest proces sã se continue, astfel încît sã rãspundã interesului
înþelegerii reciproce între popoare, precum ºi scopurilor definite de aceastã conferinþã.
b) Cooperarea în domeniul informaþiei
Sã încurajeze cooperarea în domeniul informaþiei pe bazã de acorduri sau aranjamente
pe termen scurt sau lung. Îndeosebi:
- ele vor favoriza o cooperare sporitã între organe de informare de masã, inclusiv
agenþiile de presã, precum ºi între organizaþii de editori ºi edituri;
- ele vor favoriza cooperarea între organizaþii de radio ºi televiziune publice sau
private, naþionale sau internaþionale, îndeosebi prin schimburi de programe de radio ºi
televiziune, atît în direct, cît ºi înregistrate, precum ºi prin realizarea în comun ºi difuzarea
unor astfel de programe;
- ele vor încuraja întîlnirile ºi contactele atît între organizaþii de ziariºti, cît ºi între ziariºti
ai statelor participante;
- ele vor examina în mod favorabil posibilitãþile de încheiere a unor aranjamente între
publicaþii periodice, inclusiv ziare din statele participante, în scopul schimbului ºi publicãrii
de articole;
- ele vor încuraja schimbul de informaþii tehnice, precum ºi organizarea de
cercetãri comune ºi întîlniri dedicate schimbului de experienþã ºi de vederi între experþi
din domeniul presei, radioului ºi televiziunii.
c) Îmbunãtãþirea condiþiilor de lucru ale ziariºtilor
Statele participante dorind sã îmbunãtãþeascã condiþiile în care ziariºtii unui stat
participant îºi exercitã profesia într-un alt stat participant, au intenþia îndeosebi:
- sã examineze într-un spirit favorabil ºi în termene adecvate ºi rezonabile cererile de
vize prezentate de ziariºti;
- sã acorde ziariºtilor din statele participante acreditaþi permanent, pe bazã de
aranjamente, vize multiple de intrare ºi ieºire pe perioade determinate;
- sã faciliteze, pentru ziariºtii acreditaþi din statele participante, eliberarea de
permise de ºedere în þara de reºedinþã temporarã ºi, dacã ºi atunci cînd acestea sunt
necesare, a altor documente oficiale pe care se cuvine sã le aibã;
- sã simplifice, pe bazã de reciprocitate, procedurile de organizare a deplasãrilor ziariºtilor
din statele participante în þara în care îºi exercitã profesia ºi sã ofere treptat posibilitãþi mai
mari pentru acest gen de deplasãri, sub rezerva respectãrii reglementãrilor referitoare la
existenþa regiunilor interzise pentru motive de securitate;
- sã procedeze astfel încît sã se dea curs, pe cît de repede posibil, cererilor
prezentate de aceºti ziariºti în vederea unor astfel de deplasãri, þinînd seama de factorul
timp specific cererii;
- sã sporeascã posibilitãþile pentru ziariºtii din statele participante de a comunica
personal cu sursele lor de informare, inclusiv organizaþiile ºi instituþiile oficiale;
- sã acorde ziariºtilor din statele participante dreptul de a importa echipamentul
tehnic (foto, cinematografic, magnetofon, radio ºi televiziune) care le este necesar pentru
exercitarea profesiei lor, sub rezerva expresã ca acest echipament sã fie reexportat;
- sã acorde ziariºtilor celorlalte state participante, acreditaþi cu titlu permanent sau
temporar, posibilitatea de a transmite în mod integral, normal ºi rapid organelor de informaþie
pe care le reprezintã, folosind mijloace recunoscute de statele participante, rezultatele
activitãþii lor profesionale, inclusiv benzile de magnetofon ºi filmele nedevelopate, în scopuri
de publicare, de radiodifuzare sau de televizare.
Statele participante reafirmã cã ziariºtii nu vor fi expulzaþi ºi nici penalizaþi în nici un
alt fel pentru exercitarea legitimã a activitãþii lor profesionale. În caz de expulzare a
unui ziarist acreditat, acesta va fi informat despre motivele acestei mãsuri ºi va putea sã
supunã o cerere de reexaminare a cazului sãu.

12.19. Carta Socialã Europeanã Revizuitã

Pãrþile se angajeazã sã se considere legate, conform dispoziþiilor pãrþii a III-a, prin

obligaþiile ce rezultã din articolele ºi paragrafele urmãtoare.
Drepturile omului 231
 Articolul 21
Dreptul la informare ºi consultare
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtorilor la informare ºi consultare
în cadrul întreprinderii, pãrþile se angajeazã sã ia sau sã promoveze mãsuri care sã
permitã lucrãtorilor sau reprezentanþilor acestora, în conformitate cu legislaþia ºi practica
naþionalã:
- sã fie informaþi periodic sau la momentul oportun ºi de o manierã clarã asupra
situaþiei economice ºi financiare a întreprinderii în care sînt încadraþi, fiind înþeles cã divulgarea
anumitor informaþii care pot prejudicia întreprinderea va putea fi refuzatã sau cã se va
putea solicita ca acestea sã fie confidenþiale; ºi
- sã fie consultaþi în timp util asupra deciziilor propuse care sînt susceptibile de a
afecta substanþial interesele lucrãtorilor ºi în special asupra celor care ar putea avea
consecinþe importante în privinþa angajãrii în întreprindere.

Articolul 29
Dreptul la informare ºi consultare în procedurile de concediere colectivã
În scopul asigurãrii exercitãrii efective a dreptului reprezentanþilor lucrãtorilor
de a fi informaþi ºi consultaþi în caz de concedieri colective, pãrþile se angajeazã sã asigure
ca patronii sã informeze ºi sã consulte reprezentanþii lucrãtorilor în timp util, înaintea
acestor concedieri colective, asupra posibilitãþilor de a evita concedierile colective sau de
a limita numãrul ºi de a atenua consecinþele acestora, recurgînd, de exemplu, la
mãsuri sociale însoþitoare care vizeazã, în special, ajutorul pentru redistribuirea sau
recalificarea lucrãtorilor respectivi.

12.20. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor

participante la C.S.C.E.

Probleme referitoare la securitatea in Europa

Principii

(Statele participante):

13.4 - vor asigura, în mod efectiv, dreptul persoanei de a cunoaºte ºi de a acþiona în

conformitate cu drepturile ºi obligaþiile sale în acest domeniu, ºi, în acest scop, vor publica
ºi vor face accesibile toate legile, reglementãrile ºi procedurile referitoare la drepturile
omului ºi libertãþile fundamentale;

12.21. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru

dimensiunea umanã a C.S.C.E.

(10) Reafirmînd angajamentul lor de a garanta pe deplin drepturile fiecãrei persoane

de a cunoaºte ºi respecta drepturile omului ºi libertãþile fundamentale, precum ºi de
a contribui în mod activ, individual sau în asociere cu alþii, la promovarea ºi ocrotirea
acestor drepturi, statele participante se angajeazã;
(10.1) - Sã respecte dreptul fiecãruia, individual sau în asociere cu alþii, de a cere,
primi ºi transmite, în mod liber, opiniile ºi informaþiile privitoare la drepturile omului ºi
libertãþile fundamentale, inclusiv dreptul de a difuza ºi de a publica aceste opinii ºi informaþii;

12.22. Recomandarea nr. R. (2002)2 a Comitetului Miniºtrilor al Consiliului

Europei cãtre Statele membre privind accesul la documentele publice

I. Definiþii

În sensul prezentei recomandãri: În sensul prezentei recomandãri:

“Autoritãþile publice” semnificã:
232 Ghidul ziaristului
 i. guvernul ºi administraþia naþionalã, regionalã sau localã;
ii. persoanele fizice sau morale, în mãsura în care ele îndeplinesc funcþii publice sau
exercitã o autoritate administrativã conform dreptului naþional.
“Documentele publice” semnificã toate informaþiile înregistrate în orice formã, elaborate,
primite sau deþinute de autoritãþile publice ºi care au legãturã cu funcþia administrativã,
excepþie fãcând documentele care sunt în curs de pregãtire.

II. Cîmpul de aplicare

1. Prezenta recomandare nu se referã decât la documentele publice deþinute de

autoritãþile publice. Oricum, statele membre ar trebui sã examineze în lumina dreptului ºi
practicilor lui interne în ce mãsurã principiile conþinute de aceastã recomandare pot fi aplicate
informaþiilor deþinute de organele legislative ºi de autoritãþile judiciare.
2. Aceastã recomandare nu afecteazã dreptul de acces sau limitãrile accesului prevãzute
în Convenþia pentru protecþia persoanelor în ce priveºte procesarea automatã a datelor cu
caracter personal.

III. Principiul general privind accesul la documentele publice

Statele membre vor trebui sã garanteze oricãrei persoane dreptul de acces, la solicitarea
sa, la documentele publice deþinute de autoritãþile publice. Acest principiu va trebui sã se
aplice fãrã nici o discriminare, inclusiv cea fondatã pe originea naþionalã.

IV. Limitãrile posibile ale accesului la documentele publice

1. Statele membre pot limita dreptul de acces la documentele publice. Limitãrile vor
trebui stabilite precis prin lege, fiind necesare într-o societate democraticã ºi proporþionale
cu scopul de a proteja:
i. securitatea naþionalã, apãrarea ºi relaþiile externe;
ii. siguranþa publicã;
iii. prevenirea, investigarea ºi urmãrirea în instanþã a activitãþilor criminale;
iv. viaþa privatã ºi alte interese private legitime;
v. interesele comerciale ºi alte interese economice, private sau publice;
vi. echitatea pãrþilor într-o instanþã jurisdicþionalã;
vii. natura;
viii. misiunile de inspecþie, control ºi supervizare ale administraþiei;
ix. politica economicã, monetarã ºi rata de schimb a statului;
x. confidenþialitatea deliberãrilor în interiorul sau între autoritãþile publice din timpul
pregãtirii unui dosar;
2. Accesul la un document poate fi refuzat dacã divulgarea informaþiilor conþinute în
document aduce sau este susceptibilã sã aducã un prejudiciu unuia sau altui interes
menþionat la paragraful 1, cu excepþia cazului în care un interes public superior nu justificã
divulgarea.
3. Statele membre vor trebui sã examineze posibilitatea de a fixa termene peste care
limitãrile menþionate la paragraful 1 nu se vor mai aplica.

V. Solicitãrile de acces la documentele publice

1. Solicitantul unui document public nu va trebui obligat sã motiveze de ce doreºte sã

aibã acces la respectivul document.
2. Formalitãþile de solicitare vor trebui sã fie minimale.

VI. Tratarea solicitãrilor de acces la documentele publice

1. O solicitare de acces la un document public va trebui tratatã de orice autoritate
publicã care conþine acel document.
Drepturile omului 233
 2. Solicitãrile de acces la documentele publice vor trebui tratate pe bazã de egalitate.
3. Orice solicitare de comunicare a unui document public va trebui tratatã cu rapiditate.
Decizia va trebui luatã, comunicatã ºi executatã într-un timp fixat care poate fi precizat în
prealabil.
4. Dacã autoritatea publicã nu deþine documentul public solicitat aceasta va trebui, în
mãsura posibilului, sã orienteze solicitantul cãtre autoritatea publicã competentã.
5. Autoritatea publicã va trebui, în mãsura posibilului, sã ajute solicitantul sã identifice
documentul public cerut, dar ea nu este obligatã sã onoreze solicitarea dacã este vorba
despre un document care nu poate fi identificat
6. O solicitare de acces la un document public poate fi refuzatã dacã solicitarea este
nerezonabilã.
7. Autoritatea publicã care refuzã accesul la un sau la o parte a unui document public va
trebui sã prezinte motivele refuzului.

VII. Formele de acces la documentele publice

1. Când accesul la un document public a fost acordat, autoritatea publicã va trebui sã

autorizeze consultarea originalului ºi sã furnizeze o copie, þinând cont în mãsura posibilului,
de preferinþele exprimate de solicitant.
2. Dacã o limitare se aplicã unei pãrþi din informaþiile conþinute într-un document public,
autoritatea publicã va trebui cu toate acestea sã comunice celelalte informaþii conþinute în
document. Orice omisiune va trebui clar precizatã. Dacã versiunea parþialã a documentului
solicitat induce în eroare sau este golitã de conþinut, accesul poate fi refuzat.
3. Autoritatea publicã poate da acces la un document public orientând solicitantul cãtre
sursele alternative mai facil accesibile.

VIII. Cheltuielile pentru accesul documentelor publice

1. Consultarea unui document public la faþa locului ar trebui sã fie în principiu gratuitã.
2. Eliberarea unei copii a documentului public poate fi facturatã la nivelul unui preþ
rezonabil care nu ar trebui sã exceadã preþul real al cheltuielilor de funcþionare suportat de
autoritatea publicã.

IX. Procedura de verificare

1. Solicitantul a cãrui cerere de acces la un document public a fost refuzatã în totalitate

sau în parte, amânatã sau a rãmas fãrã rãspuns dupã termenul precizat în cadrul principiului
VI.3 ar trebui sã aibã acces la o procedurã de verificare în faþa unei curþi sau a unei instanþe
independente ºi imparþiale prevãzute de lege.
2. Un solicitant ar trebui sã aibã acces întotdeauna la o procedurã rapidã ºi mai puþin
costisitoare de reexaminare de cãtre o autoritate publicã sau de verificare conform
paragrafului 1 de mai sus.

X. Mãsuri complementare

1. Statele membre ar trebui sã ia mãsurile necesare pentru:

i. informarea publicului asupra dreptului acestuia de acces la documentele publice ºi
asupra modalitãþilor de exercitare a acestuia;
ii. a se asigura cã agenþii lor publici au pregãtirea necesarã în ce priveºte îndatoririle ºi
obligaþiile ce decurg din punerea în aplicare a acestui drept;
iii. a se asigura cã acest drept poate fi exercitat.
2. În acest sens, autoritãþile publice ar trebui în special sã:
i. gestioneze eficient documentele lor pentru a le face uºor accesibile;
ii. aplice proceduri clare ºi bine stabilite pentru conservarea ºi distrugerea documentelor
lor;

234 Ghidul ziaristului

 iii. sã informeze într-o manierã cât mai largã asupra problemelor sau activitãþilor pentru
care sunt responsabile, de exemplu prin elaborarea unor liste sau registre de documente
aflate în posesia lor.

XI. Informaþii oferite publicului la iniþiativa autoritãþilor publice

Autoritãþile publice ar trebui din propria lor iniþiativã ºi în cazul în care este potrivit, sã ia
mãsurile necesare pentru a face publice informaþiile pe care ele le deþin atunci când punerea
la dispoziþie a acestor informaþii este în interesul promovãrii transparenþei administraþiei ºi a
eficienþei în interiorul administraþiilor sau încurajeazã participarea informatã a publicului în
chestiuni de interes public.

Vezi, de asemenea:

Compartimentele:
10. Libertatea opiniei ºi a exprimãrii;
11. Libertatea creaþiei.

“Dreptul tãu: accesul la informaþie. Legislaþia Republicii Moldova. Acte

internaþionale”, Centrul “Acces-info”, ed. “Universul”, Chiºinãu, 2002. Versiune electronicã
actualizatã: www.acces-info.org.md
“Mass-media ºi legislaþia. Analizã. Opinii. Propuneri” (rom., eng., rus.) Centrul “Acces-
info”, ed. “Universul”, Chiºinãu, 2003. Versiune electronicã: www.acces-info.org.md
“Ai dreptul sã ºtii. Ghid practice pentru accesul la informaþie”, Centrul “Acces-
info”, Combinatul Poligrafic, Chiºinãu, 2003. Versiune electronicã: www.acces-info.org.md
“Aplicarea Legii privind accesul la informaþie. Recomandãri practice”, Centrul
“Acces-info”, Combinatul Poligrafic, Chiºinãu, 2003. Versiune electronicã: www.acces-
info.org.md

Drepturile omului 235

13. DREPTUL LA ÎNVÃÞÃTURÃ

13.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 35 Dreptul la învãþãturã

(1) Dreptul la învãþãturã este asigurat prin învãþãmîntul general
obligatoriu, prin învãþãmîntul liceal ºi prin cel profesional, prin învãþãmîntul
superior, precum ºi prin alte forme de instruire ºi de perfecþionare.
(2) Statul asigurã, în condiþiile legii, dreptul de a alege limba de educare
ºi instruire a persoanelor.
(3) Studierea limbii de stat se asigurã în instituþiile de învãþãmînt
de toate gradele.
(4) Învãþãmîntul de stat este gratuit.
(5) Instituþiile de învãþãmînt, inclusiv cele nestatale, se înfiinþeazã
ºi îºi desfãºoarã activitatea în condiþiile legii.
(6) Instituþiile de învãþãmînt superior beneficiazã de dreptul la
autonomie.
(7) Învãþãmîntul liceal, profesional ºi cel superior de stat este egal
accesibil tuturor, pe bazã de merit.
(8) Statul asigurã, în condiþiile legii, libertatea învãþãmîntului religios.
Învãþãmîntul de stat este laic.
(9) Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine
pãrinþilor.

13.2. Legea învãþãmîntului

Articolul 4. Principiile învãþãmîntului

(3) Învãþãmîntul de stat este laic, refractar la discriminare ideologico-partinicã,
politicã, rasialã, naþionalã.
(4) Educaþia moral-spiritualã în învãþãmîntul de stat primar este un obiect de studiu
obligatoriu, iar în învãþãmîntul secundar, mediu de specialitate ºi superior este un obiect
de studiu facultativ. Acest obiect este predat de persoane cu o pregãtire profesionalã
corespunzãtoare. Elaborarea concepþiei, programelor de învãþãmînt ºi pregãtirea cadrelor
didactice pentru predarea obiectului “Educaþia moral-spiritual㔠constituie prerogativa
Ministerului Educaþiei.

Articolul 6. Dreptul la învãþãturã

(1) Dreptul la învãþãturã este garantat, indiferent de naþionalitate sex, vîrstã, de originea
ºi starea socialã, de apartenenþa politicã sau religioasã, de antecedentele penale.
(2) Statul asigurã ºanse egale de acces în instituþiile de stat de învãþãmînt liceal,
profesional, mediu de specialitate ºi superior, în funcþie de aptitudini ºi capacitãþi.

Articolul 8. Limba de predare

(1) Statul asigurã, conform Constituþiei ºi articolelor 18, 19 ºi 20 din Legea cu privire la
funcþionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova, dreptul de a alege limba de educare
ºi instruire la toate nivelurile ºi treptele de învãþãmînt.
(2) Dreptul cetãþenilor la educaþie ºi instruire în limba maternã se asigurã prin crearea
numãrului necesar de instituþii de învãþãmînt, clase, grupe, precum ºi a condiþiilor de
funcþionare a acestora.
(3) Studiul limbii de stat a Republicii Moldova este obligatoriu în toate instituþiile de
învãþãmînt. Cerinþele faþã de predarea ºi însuºirea ei sînt reglementate de standardul
educaþional de stat. Responsabilitatea pentru asigurarea procesului de însuºire a limbii
236 Ghidul ziaristului
de stat în toate instituþiile de învãþãmînt o poartã Ministerul Educaþiei ºi autoritãþile
administraþiei publice locale.
Articolul 9. Învãþãmîntul general obligatoriu
Durata învãþãmîntului general obligatoriu este de 9 ani. Frecventarea obligatorie
a ºcolii înceteazã la sfîrºitul anului de învãþãmînt în care elevul atinge vîrsta de 16 ani.

Articolul 12. Stuctura sistemului de învãþãmînt

Sistemul de învãþãmînt, þinîndu-se cont de necesitatea continuitãþii educaþiei ºi de
particularitãþile psihofiziologice de vîrstã, este organizat pe niveluri ºi trepte ºi are urmãtoarea
structurã:
I. Învãþãmîntul preºcolar
II.Învãþãmîntul primar
III. Învãþãmîntul secundar:
1. Învãþãmîntul secundar general:
a) învãþãmîntul gimnazial;
b) învãþãmîntul liceal; învãþãmîntul mediu de culturã generalã.
2. Învãþãmîntul secundar profesional
IV. Învãþãmîntul mediu de specialitate (colegiu)
V. Învãþãmîntul superior universitar
VI. Învãþãmîntul postuniversitar
Sistemul de învãþãmînt include ºi alte forme de învãþãmînt:
- învãþãmîntul special;
- învãþãmîntul complementar;
- învãþãmîntul pentru adulþi.

Articolul 15. Diagnosticarea copiilor

(1) Diagnosticarea particularitãþilor psihofiziologice a aptitudinilor ºi capacitãþilor
elevilor, ca bazã pentru realizarea diferenþierii procesului instructiv-educativ, este obligatorie.
(2) Testarea copiilor în vederea admiterii în clasa I a ºcolilor de stat este interzisã, cu
excepþia admiterii în ºcolile cu profil artistic sau sportiv.

Articolul 38. Conþinutul învãþãmîntului

(1) Conþinutul învãþãmîntului se proiecteazã în baza standardelor educaþionale de
stat, are caracter formativ-funcþional ºi este eºalonat pe niveluri ºi trepte.
(2) Conþinutul învãþãmîntului preuniversitar la diverse niveluri ºi trepte este asigurat
prin planuri de învãþãmînt ºi programe de studii, aprobate de Ministerul Educaþiei.
(3) Planurile ºi programele de învãþãmînt, manualele ºcolare ºi alte materiale didactice
destinate instituþiilor de învãþãmînt de stat sînt elaborate pe bazã de concurs ºi puse în
aplicare dupã coordonare cu ministerele ºi departamentele interesate ºi aprobate de cãtre
Ministerul Educaþiei. În unitãþile de învãþãmînt pot fi utilizate programe ºi manuale
alternative, al cãror conþinut sã asigure realizarea standardelor educaþionale de stat.
(4) Planurile de învãþãmînt ºi programele de studii pentru învãþãmîntul secundar
profesional se elaboreazã de Ministerul Educaþiei împreunã cu alte ministere ºi
departamente, þinîndu-se seama de propunerile instituþiilor de învãþãmînt secundar
profesional ºi ale factorilor interesaþi, ºi se aprobã de Ministerul Educaþiei, indiferent de
subordonarea instituþiilor de învãþãmînt.
(5) Planurile de învãþãmînt pentru toate nivelurile de instruire cuprind discipline
obligatorii, opþionale ºi facultative. Ponderea disciplinilor opþionale ºi facultative creºte
în clasele finale ale învãþãmîntului gimnazial ºi liceal.
(6) Planurile de învãþãmînt pentru instituþiile de învãþãmînt mediu de specialitate se
aprobã de Ministerul Educaþiei ºi ministerele interesate prin coordonare cu catedrele de
profil ale instituþiilor de învãþãmînt superior. Programele analitice se elaboreazã de
cãtre instituþiile de învãþãmînt mediu de specialitate ºi se aprobã de catedrele respective
ale instituþiilor de învãþãmînt superior ºi de Ministerul Educaþiei.
(7) Planurile de învãþãmînt pentru instituþiile de învãþãmînt superior se aprobã de

Drepturile omului 237

senatele universitare, de comun acord cu Ministerul Educaþiei, în concordanþã cu
standardele educaþionale de stat. Programele analitice se elaboreazã de catedre ºi se
aprobã de senatul universitar, în baza avizului favorabil al consiliului facultãþii.

Articolul 58. Obligaþiile elevilor, studenþilor ºi absolvenþilor

(2) Pentru absolvenþii instituþiilor de învãþãmînt superior ºi mediu de specialitate este
obligatorie cunoaºterea limbii de stat în limitele programei instituþiilor respective.

Articolul 60. Drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor

(1) Pãrinþii sau tutorii au dreptul:
a) sã aleagã pentru copii instituþiile de învãþãmînt ºi limba de instruire;
b) sã cearã respectarea în ºcoalã a drepturilor ºi libertãþilor copilului;
c) sã ia cunoºtinþã de mersul ºi conþinutul procesului de învãþãmînt precum ºi de
rezultatele evaluãrii elevilor;
(2) Pãrinþii sau tutorii sînt obligaþi:
a) sã asigure încadrarea copilului într-o formã de învãþãmînt obligatoriu (de stat
sau privat) ori sã realizeze instruirea lui în familie;
b) sã asigure educaþia copilului în familie ºi sã-i creeze condiþii adecvate pentru
studii, dezvoltare a aptitudinilor, activitate extraºcolarã ºi de autoinstruire.
(3) Pãrinþii sau tutorii care nu contribuie la educaþia ºi instruirea copilului sînt
pasibili de rãspundere, în conformitate cu legislaþia în vigoare.

Articolul 67
(2) Nerespectarea de cãtre pãrinþi sau de tutori a prevederii prezentei legi privind
asigurarea frecvenþei ºcolare a elevilor în învãþãmîntul obligatoriu constituie contravenþie
ºi se sancþioneazã conform legislaþiei în vigoare.

13.3. Codul familiei

Articolul 51. Dreptul copilului la abitaþie ºi educaþie în familie

(3) Copilul are dreptul la educaþie din partea pãrinþilor, la dezvoltarea capacitãþilor
intelectuale, la libertatea gîndirii ºi conºtiinþei, la apãrarea demnitãþii ºi onoarei.

Articolul 60. Drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor privind educaþia ºi instruirea copiilor

(3) Pãrinþii sînt obligaþi sã asigure frecventarea de cãtre copil a ºcolii pînã la sfîrºitul
anului de învãþãmînt în care acesta atinge vîrsta de 16 ani. Instituþia de învãþãmînt ºi
forma de instruire sînt alese de cãtre pãrinþi, cu luarea în considerare a opiniei copilului.

13.4. Codul muncii

Articolul 178. Garanþii ºi compensaþii acordate salariaþilor care îmbinã munca cu

studiile în instituþiile de învãþãmînt superior ºi mediu de specialitate
(1) Salariaþilor trimiºi la studii de cãtre angajator sau care s-au înmatriculat din proprie
iniþiativã în instituþiile de învãþãmînt superior sau mediu de specialitate acreditate în
condiþiile legii, la secþiile serale ºi fãrã frecvenþã ºi care învaþã cu succes li se stabileºte
durata redusã a timpului de muncã, li se acordã concedii suplimentare cu menþinerea,
integralã sau parþialã, a salariului mediu ºi alte înlesniri, în modul stabilit de Guvern.

Articolul 183. Dreptul preferenþial la menþinerea la lucru în cazul reducerii numãrului

sau a statelor de personal
(2) În cazul unei egale calificãri ºi productivitãþi a muncii, de dreptul preferenþial de a
fi lãsaþi la lucru au:
e) salariaþii care îºi ridicã calificarea în instituþiile de învãþãmînt superior ºi mediu
de specialitate, fãrã scoatere din activitate;

238 Ghidul ziaristului

 Articolul 212. Noþiuni principale
(1) Prin formare profesionalã se înþelege orice proces de instruire în urma cãruia un
salariat dobîndeºte o calificare, atestatã printr-un certificat sau o diplomã eliberate în condiþiile
legii.
(2) Prin formare profesionalã continuã se înþelege orice proces de instruire în cadrul
cãruia un salariat, avînd deja o calificare ori o profesie, îºi completeazã cunoºtinþele
profesionale prin aprofundarea cunoºtinþelor într-un anumit domeniu al specialitãþii de
bazã sau prin deprinderea unor metode sau procedee noi aplicate în cadrul
specialitãþii respective.
(3) Prin formare tehnicã se înþelege orice sistem de instruire prin care un salariat
însuºeºte procedeele de aplicare în procesul muncii a mijloacelor tehnice ºi tehnologice.

Articolul 214. Drepturile ºi obligaþiile salariaþilor în domeniul formãrii profesionale

(1) Salariatul are dreptul la formare profesionalã, inclusiv la obþinerea unei profesii
sau specialitãþi noi. Acest drept poate fi realizat prin încheierea, în formã scrisã, a unor
contracte de formare profesionalã (art.215, 216 alin.(3) ºi (4)), adiþionale la contractul
individual de muncã.
(2) Salariatul care a beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesionalã în
condiþiile prezentului cod nu poate demisiona în perioada stabilitã de contractul de
formare profesionalã decît în cazurile prevãzute de acestea.

13.5. Legea despre culte

Articolul 40. Organizarea ºi personalitatea juridicã

Cultele sînt libere sã-ºi organizeze învãþãmîntul pentru pregãtirea propriului personal.
ªcolile teologice de orice grad devin persoane juridice dupã aproprierea statutelor
(regulamentelor) lor în conformitate cu regulamentul privind înregistrarea pãrþilor
componente ale cultelor, a instituþiilor ºi a întreprinderilor înfiinþate de ele.

Articolul 41. Drepturi ºi înlesniri

Seminariºtii ºi studenþii teologi beneficiazã de toate drepturile ºi înlesnirile prevãzute
pentru elevii ºi studenþii din învãþãmîntul de stat.

Articolul 42. Acte despre studii

Diplomele ºi certificatele eliberate de cãtre ºcolile teologice de orice grad au valabilitate
numai în cuprinsul cultului respectiv, exceptînd cazurile prevãzute în acordurile sau
convenþiile de cooperare dintre stat ºi culte.

Articolul 43. Învãþãmîntul opþional ºi facultativ

Învãþãmîntul moral-religios în ºcolile de stat de toate gradele este opþional ºi facultativ,
exceptînd cazurile prevãzute în acordurile sau convenþiile de cooperare dintre stat ºi culte.

13.6. Legea cu privire la migraþiune

Articolul 19. Migraþiunea pentru obþinerea studiilor

(2) Cetãþenii strãini sau apatrizii înmatriculaþi în instituþiile de învãþãmînt din Republica
Moldova în condiþiile legii beneficiazã de aceleaºi drepturi ºi au aceleaºi obligaþii ca ºi
elevii ºi studenþii din Republica Moldova.

13.7. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în

Republica Moldova

Art.12. - (1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii au aceleaºi drepturi la învãþãturã ca ºi cetãþenii

Republicii Moldova.

Drepturile omului 239

13.8. Legea privind asistenþa psihiatricã

Articolul 16. Tipurile de asistenþã psihiatricã ºi de protecþie socialã garantate de

stat
(2) Pentru asigurarea persoanelor suferinde de tulburãri psihice cu asistenþã psihiatricã
ºi pentru protecþia lor socialã, statul:
b) organizeazã instruirea generalã ºi profesionalã a minorilor suferinzi de tulburãri
psihice;

Articolul 36. Drepturile ºi obligaþiile pacienþilor din staþionarele de psihiatrie

(2) Pacientul spitalizat în staþionarul de psihiatrie are dreptul:
f) sã facã studii dupã programa ºcolii de culturã generalã sau a ºcolii speciale pentru
copiii cu deficienþe mentale, dacã pacientul este un minor;

Articolul 41. Temeiurile ºi procedura internãrii minorilor în instituþiile

psihoneurologice de instruire specialã
Drept temei pentru internare într-o instituþie psihoneurologicã de instruire specialã a
minorului suferind de tulburãri psihice serveºte cererea pãrinþilor acestuia sau a altui
reprezentant legal al lui, precum ºi avizul obligatoriu al unei comisii compuse din
psiholog, pedagog ºi medic psihiatru. Avizul trebuie sã conþinã date privind necesitatea
instruirii minorului în condiþiile unei ºcoli speciale pentru copiii cu deficienþe mentale.

13.9. Codul civil

Articolul 1406. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit

14 ani
(1) Prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit 14 ani se reparã de pãrinþi
(adoptatori) sau de tutorii lui dacã nu demonstreazã lipsa vinovãþiei lor în supravegherea
sau educarea minorului.
(2) Dacã minorul care nu a împlinit 14 ani a cauzat prejudiciul cînd se afla sub su-
pravegherea unei instituþii de învãþãmînt, de educaþie sau instituþii curative ori a unei persoane
obligate sã-l supravegheze în bazã de contract, acestea rãspund pentru prejudiciul cauzat
dacã nu demonstreazã cã el s-a produs nu din vina lor.
(3) Obligaþia pãrinþilor (adoptatorilor), tutorilor, a instituþiilor de învãþãmînt, de educaþie,
a instituþiilor curative de a repara prejudiciul cauzat de un minor nu înceteazã o datã
cu atingerea majoratului acestuia sau o datã cu dobîndirea unor bunuri suficiente pentru
repararea prejudiciului.

13.10. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 41/3. Antrenarea minorilor la munci ce prezintã pericol pentru sãnãtatea

lor
Antrenarea minorilor la executarea oricãror munci ce prezintã pericol pentru
sãnãtatea lor ori servesc drept piedicã în procesul de instruire, ori prejudiciazã dezvoltarea
lor fizicã, intelectualã, spiritualã ºi socialã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi de pînã la douãzeci de salarii minime.

13.11. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 116. Organizarea procesului de instruire ºi educaþie

(1) În scopul corijãrii condamnatului ºi pregãtirii lui pentru muncã de sine stãtãtoare în
viaþã, în coloniile de reeducare este organizat un proces unic de instruire ºi educaþie,
orientat spre educarea condamnatului minor în spiritul respectãrii legilor, conºtiinciozitãþii
faþã de muncã ºi studii, al conºtiinþei ºi moralitãþii, spre ridicarea nivelului de culturã generalã,
240 Ghidul ziaristului
de pregãtire profesionalã.
(2) Munca educativã se efectueazã în funcþie de particularitãþile individuale, de
persoana condamnatului, de gradul de delãsare social-pedagogicã, de experienþa lui de
viaþã.
(3) În coloniile de reeducare se efectueazã, în mãsura posibilitãþilor, instruirea
condamnaþilor care au studii medii incomplete.
(4) În coloniile de reeducare învãþãmîntul general ºi cel profesional se efectueazã
pe baza ºcolii de culturã generalã ºi a atelierelor de instruire în producþie.
(5) Sarcina de instruire în producþie pentru un condamnat nu trebuie sã depãºeascã 10
ore pe zi.

13.12. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 26
1. Orice persoanã are dreptul la educaþie. Educaþia trebuie sã fie gratuitã, cel puþin în
ce priveºte învãþãmîntul elementar ºi de bazã. Învãþãmîntul elementar este obligatoriu.
Învãþãmîntul tehnic ºi profesional trebuie sã fie accesibil tuturor; accesul la studii
superioare trebuie sã fie deschis tuturor pe baza deplinei egalitãþi în funcþie de merit.
2. Educaþia trebuie sã urmãreascã dezvoltarea deplinã a personalitãþii umane
ºi întãrirea respectului pentru drepturile omului ºi pentru libertãþile fundamentale. Ea trebuie
sã stimuleze înþelegerea, toleranþa ºi prietenia între toate popoarele ºi între toate grupurile
rasiale sau religioase, precum ºi dezvoltarea activitãþii Organizaþiei Naþiunilor Unite pentru
menþinerea pãcii.
3. Pãrinþii au, cu prioritate, dreptul sã aleagã felul educaþiei care urmeazã sã fie
datã copiilor lor.

13.13. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi

culturale

Articolul 13
1. Statele pãrþi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoanã la
educaþie. Ele sunt de acord cã educaþia trebuie sã urmãreascã deplina dezvoltare a
personalitãþii umane ºi a simþului demnitãþii sale ºi sã întãreascã respectarea drepturilor
omului ºi libertãþilor fundamentale. Pe lîngã aceasta, ele sunt de acord cã prin educaþie
orice persoanã trebuie sã devinã capabilã de a juca un rol util într-o societate liberã, cã
educaþia trebuie sã favorizeze înþelegerea, toleranþa ºi prietenia între toate naþiunile ºi toate
grupurile rasiale, etnice sau religioase ºi sã încurajeze dezvoltarea activitãþilor Naþiunilor
Unite pentru menþinerea pãcii.
2. Statele pãrþi la prezentul Pact recunosc cã în vederea asigurãrii deplinei exercitãri a
acestui drept:
a) învãþãmîntul primar trebuie sã fie obligatoriu ºi accesibil tuturor în mod gratuit;
b) învãþãmîntul secundar, sub diferitele sale forme, inclusiv învãþãmîntul secundar
tehnic ºi profesional, trebuie sã fie generalizat ºi sã devinã accesibil tuturor prin toate
mijloacele potrivite ºi în special prin instaurarea în mod progresiv a gratuitãþii lui;
c) învãþãmîntul superior trebuie sã devinã accesibil tuturor în deplinã egalitate, în
funcþie de capacitatea fiecãruia, prin toate mijloacele potrivite ºi în special prin
introducerea treptatã a gratuitãþii;
d) educaþia de bazã trebuie încurajatã sau intensificatã cît mai mult posibil, pentru
persoanele care nu au primit-o pînã la capãt;
e) trebuie sã se urmãreascã activ dezvoltarea unei reþele ºcolare la toate nivelurile, sã
se stabileascã un sistem adecvat de burse ºi sã se amelioreze în mod activ condiþiile materiale
ale personalului didactic.
3. Statele pãrþi la prezentul Pact se angajeazã sã respecte libertatea pãrinþilor ºi,
atunci cînd este cazul, a tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor instituþii de învãþãmînt
Drepturile omului 241
altele decît cele ale autoritãþilor publice, dar conforme cu normele minimale pe care le poate
prescrie sau aproba statul în materie de educaþie ºi de a asigura educaþia religioasã ºi
moralã a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri.
Nici o dispoziþie din prezentul articol nu trebuie interpretatã ca aducînd atingere libertãþii
indivizilor ºi persoanelor juridice de a înfiinþa ºi de a conduce instituþii de învãþãmînt cu
condiþia ca principiile enunþate în paragraful 1 al prezentului articol sã fie respectate, iar
educaþia datã în aceste instituþii sã fie conformã cu normele minimale pe care le poate
prescrie statul.

Articolul 14
Orice stat parte la prezentul Pact care în momentul în care devine parte nu a putut
încã asigura în teritoriul sãu metropolitan sau în teritoriile aflate sub jurisdicþia sa
obligativitatea ºi gratuitatea învãþãmîntului primar, se angajeazã sã stabileascã ºi sã adopte,
într-un termen de doi ani, un plan detaliat de mãsuri necesare pentru a realiza treptat, într-
un numãr rezonabil de ani, fixat prin acest plan, deplina aplicare a principiului învãþãmîntului
primar obligatoriu ºi gratuit pentru toþi.

13.14. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 28
1. Statele pãrþi recunosc dreptul copilului la educaþie ºi, în vederea asigurãrii exercitãrii
acestui drept în mod progresiv ºi pe baza egalitãþii de ºanse, vor urmãri în special:
a) sã facã învãþãmîntul primar obligatoriu ºi gratuit pentru toþi;
b) sã încurajeze diferite forme de învãþãmînt secundar, atît general cît ºi profesional, sã
le facã deschise ºi accesibile oricãrui copil ºi sã ia mãsuri corespunzãtoare, cum sunt
instituirea gratuitãþii învãþãmîntului ºi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie;
c) sã asigure tuturor accesul la învãþãmîntul superior, în funcþie de capacitãþile fiecãruia,
prin toate mijloacele adecvate;
d) sã facã deschise ºi accesibile tuturor copiilor informarea ºi orientarea ºcolarã ºi
profesionalã;
e) sã ia mãsuri pentru a încuraja frecventarea ºcolii cu regularitate ºi reducerea
ratei de abandonare a ºcolii.
2. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura aplicarea
disciplinei ºcolare într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinþã umanã ºi în
conformitate cu prezenta Convenþie.
3. Statele pãrþi vor promova ºi încuraja cooperarea internaþionalã în domeniul educaþiei,
mai ales cu scopul de a contribui la eliminarea ignoranþei ºi a analfabetismului în lume ºi
de a facilita accesul la cunoºtinþe ºtiinþifice ºi tehnice ºi la metode de învãþãmînt moderne.
În aceastã privinþã se va þine în special seama de necesitãþile þãrilor în curs de dezvoltare.

Articolul 29
1. Statele pãrþi sunt de acord cã educaþia copilului trebuie sã urmãreascã:
a) dezvoltarea personalitãþii copilului, a aptitudinilor ºi capacitãþilor sale mentale ºi
fizice la nivelul potenþialului lor maxim;
b) dezvoltarea respectului pentru drepturile ºi libertãþile fundamentale ale omului,
precum ºi pentru principiile consacrate în Carta Naþiunilor Unite;
c) dezvoltarea respectului faþã de pãrinþii copilului, faþã de identitatea sa culturalã,
de limba proprie ºi valorile sale, precum ºi faþã de valorile naþionale ale þãrii în care
trãieºte, ale þãrii din care eventual este originar ºi ale civilizaþiilor diferite de a sa;
d) pregãtirea copilului pentru a-ºi asuma responsabilitãþile vieþii într-o societate liberã,
în spiritul înþelegerii, pãcii, toleranþei, egalitãþii între sexe ºi prieteniei între toate popoarele
ºi grupurile etnice, naþionale ºi religioase ºi cu persoanele de origine autohtonã;
e) dezvoltarea respectului faþã de mediul natural.
2. Nici o dispoziþie din prezentul articol sau din articolul 28 nu va fi interpretatã de o
manierã care sã aducã atingere libertãþii persoanelor fizice sau juridice de a crea ºi
242 Ghidul ziaristului
dirija instituþii de învãþãmînt, cu condiþia ca principiile enunþate în paragraful 1 din
prezentul articol sã fie respectate ºi ca educaþia în aceste instituþii sã fie conformã normelor
minimale pe care statul le prescrie.

Articolul 31
1. Statele pãrþi recunosc dreptul copilului la odihnã ºi timp liber, dreptul de a se juca ºi
de a practica activitãþi recreative proprii vîrstei sale ºi de a participa în mod liber la viaþa
culturalã ºi artisticã.
2. Statele pãrþi vor respecta ºi promova dreptul copilului de a participa în mod deplin
la viaþa culturalã ºi artisticã ºi vor încuraja asigurarea unor posibilitãþi corespunzãtoare ºi
egale pentru activitatea culturalã, artisticã, recreativã ºi de odihnã.

13.15. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale

Articolul 2. Dreptul la instruire

Nimãnui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcþiilor pe
care ºi le va asuma în domeniul educaþiei ºi al învãþãmîntului, va respecta dreptul pãrinþilor
de a asigura aceastã educaþie ºi acest învãþãmînt conform convingerilor lor religioase ºi
filozofice.

13.16. Convenþia privind lupta împotriva discriminãrii în domeniul

învãþãmîntului

Articolul 1
1. În sensul prezentei Convenþii, termenul de “discriminare” cuprinde orice distincþie,
excludere, limitare sau preferinþã care, întemeiatã pe rasã, culoare, sex, limbã, religie,
opinie politicã sau orice altã opinie, origine naþionalã sau socialã, situaþie economicã sau
naºtere, are drept obiect sau ca rezultat suprimarea sau alterarea egalitãþii de tratament
în ceea ce priveºte învãþãmîntul ºi mai ales:
a) înlãturarea unor persoane sau a unui grup de la accesul la diverse tipuri sau
grade de învãþãmînt;
b) limitarea la un nivel inferior a educaþiei unei persoane sau a unui grup;
c) sub rezerva celor stabilite în articolul 2 al prezentei Convenþii instituirea sau
menþinerea unor sisteme sau instituþii de învãþãmînt separate pentru persoane sau grupuri;
sau
d) plasarea unei persoane sau a unui grup într-o situaþie incompatibilã cu
demnitatea umanã.
2. În sensul prezentei Convenþii, cuvîntul “învãþãmînt” se referã la diverse tipuri ºi
diferite grade de învãþãmînt ºi cuprinde accesul la învãþãmînt, nivelul ºi calitatea sa, precum
ºi condiþiile în care este predat.
Articolul 2
În cazul cînd sunt admise de cãtre stat, situaþiile urmãtoare nu sunt considerate cã ar
constitui discriminãri în sensul articolului 1 al prezentei Convenþii:
a) crearea sau menþinerea de sisteme sau de instituþii de învãþãmînt separate pentru
elevii de cele douã sexe cînd aceste sisteme sau instituþii prezintã înlesniri echivalente
de acces la învãþãmînt, dispun de cadre didactice cu aceeaºi calificare ºi permit sã se
urmeze aceleaºi programe de studii sau programe de studii echivalente;
b) crearea sau menþinerea, din motive de ordin religios sau lingvistic, de sisteme
sau instituþii separate în care se predã un învãþãmînt care corespunde alegerii pãrinþilor
sau tutorilor legali ai elevilor, dacã adeziunea la aceste sisteme sau frecventarea acestor
instituþii rãmîne facultativã ºi dacã învãþãmîntul predat este în conformitate cu manuale
care ar fi putut fi prescrise sau aprobate de cãtre autoritãþile competente, în special pentru

Drepturile omului 243

învãþãmîntul de acelaºi grad;
c) Crearea sau menþinerea de instituþii de învãþãmînt particulare dacã aceste instituþii
au drept obiect nu asigurarea excluderii unui grup oarecare, ci sporirea posibilitãþilor de
învãþãmînt pe care le oferã puterea publicã, dacã funcþionarea lor corespunde acestui þel
ºi dacã învãþãmîntul predat este conform cu normele care ar fi putut fi prescrise sau
aprobate de cãtre autoritãþile competente în special pentru învãþãmîntul de acelaºi grad.

Articolul 3
În scopul de a elimina sau preveni orice discriminare în sensul prezentei Convenþii,
statele participante îºi iau angajamentul:
a) sã abroge orice dispoziþii legislative ºi administrative ºi sã punã capãt oricãror
practici administrative care ar comporta o discriminare în domeniul învãþãmîntului;
b) sã ia mãsurile necesare, la nevoie pe cale legislativã, pentru a nu se face nici o
discriminare la admiterea elevilor în instituþiile de învãþãmînt;
c) sã nu admitã, în ceea ce priveºte cheltuielile de ºcolarizare, atribuirea de burse
sau orice alte forme de ajutorare a elevilor, acordarea de autorizaþii sau înlesniri care pot
fi necesare pentru urmarea studiilor în strãinãtate, nici o diferenþã de tratament între
naþionali din partea autoritãþilor, afarã de cele care se bazeazã pe merite sau pe nevoi;
d) sã nu admitã, în cazul unui ajutor eventual, dat sub orice formã de cãtre autoritãþile
publice instituþiilor de învãþãmînt, nici o preferinþã sau restricþie bazate exclusiv pe faptul
cã elevii aparþin unui grup determinat;
e) sã acorde resortisanþilor strãini care locuiesc pe teritoriul lor acelaºi acces la învãþãturã
ca ºi propriilor lor naþionali.

Articolul 4
Statele participante la prezenta Convenþie îºi iau în plus angajamentul sã furnizeze,
sã dezvolte ºi sã aplice o politicã naþionalã menitã sã promoveze, prin metode adaptate
circumstanþelor ºi obiceiurilor naþionale, egalitatea de posibilitãþi ºi de tratament în domeniul
învãþãmîntului, ºi mai ales:
a) sã instituie învãþãmîntul primar obligatoriu ºi gratuit; sã generalizeze ºi sã facã
accesibil pentru toþi învãþãmîntul mediu sub diversele sale forme; sã facã accesibil pentru
toþi, în funcþie de capacitãþile fiecãruia, în condiþii de egalitate deplinã, învãþãmîntul
superior; sã asigure executarea de cãtre toþi a obligaþiei ºcolare prevãzute de lege;
b) sã asigure în toate instituþiile de învãþãmînt public de acelaºi grad un învãþãmînt de
acelaºi nivel ºi condiþii echivalente în ceea ce priveºte calitatea învãþãmîntului predat;
c) sã încurajeze ºi sã intensifice, prin mijloace adecvate, educaþia persoanelor care n-
au urmat învãþãmîntul primar sau care nu l-au dus pînã la capãt, ºi sã le permitã sã-ºi
urmeze studiile în funcþie de aptitudinile lor;
d) sã asigure fãrã discriminare pregãtirea pentru profesiunea didacticã.

Articolul 5
1. Statele participante la prezenta Convenþie convin:
a) cã educaþia trebuie sã urmãreascã deplina dezvoltare a personalitãþii umane
ºi întãrirea respectului drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale ºi cã ea trebuie sã
favorizeze înþelegerea, toleranþa ºi prietenia între toate naþiunile ºi toate grupurile rasiale
sau religioase, precum ºi dezvoltarea activitãþilor Naþiunilor Unite pentru menþinerea
pãcii;
b) cã este necesar sã se respecte libertatea pãrinþilor ºi, dacã este cazul, a tutorilor
legali: 1. de a alege pentru copiii lor instituþii de învãþãmînt altele decît cele ale
statului, dar corespunzãtoare normelor minime care pot fi prescrise sau aprobate de
cãtre autoritãþile competente; 2. de a asigura, conform modalitãþilor de aplicare proprii
legislaþiei fiecãrui stat, educaþia religioasã ºi moralã a copiilor în conformitate cu
propriile lor convingeri; de asemenea, nici o persoanã sau nici un grup nu trebuie sã fie
constrînse sã primeascã o instrucþie religioasã incompatibilã cu convingerile lor;
c) cã este necesar sã se recunoascã membrilor minoritãþilor naþionale dreptul de

244 Ghidul ziaristului

a exercita activitãþi educative proprii, inclusiv de a deschide ºcoli ºi, conform cu politica
fiecãrui stat în materie de educaþie, de a utiliza sau preda în propria lor limbã, însã cu
condiþia ca:
(i) acest drept sã nu fie exercitat într-un mod care sã împiedice pe membrii minoritãþilor
de a înþelege limba ºi cultura întregii colectivitãþi ºi de a lua parte la activitãþile ei, sau
care ar compromite suveranitatea naþionalã;
(ii) nivelul învãþãturii predate în aceste ºcoli sã nu fie inferior nivelului general prescris
sau aprobat de cãtre autoritãþile competente; ºi
(iii) frecventarea acestor ºcoli sã fie facultativã.
2. Statele participante la prezenta Convenþie se obligã sã ia toate mãsurile necesare
pentru asigurarea aplicãrii principiilor enunþate în paragraful 1 al prezentului articol.

13.17. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de

femei

Articolul 10
Statele pãrþi vor lua mãsurile corespunzãtoare pentru eliminarea discriminãrii faþã de
femei, în scopul de a le asigura drepturi egale cu cele ale bãrbatului în ceea ce priveºte
educaþia ºi, în special, pentru a asigura pe baza egalitãþii bãrbatului cu femeia:
a) aceleaºi condiþii de orientare profesionalã, de acces la studii ºi la obþinerea de
diplome în instituþiile de învãþãmînt la toate categoriile, în zone rurale ca ºi în zone
urbane, aceastã egalitate trebuind sã fie asiguratã în învãþãmîntul preºcolar, general,
tehnic, profesional ºi în învãþãmîntul tehnic superior ca ºi în cadrul oricãrui alt mijloc de
formare profesionalã;
b) accesul la aceleaºi programe, la aceleaºi examene, la un corp didactic posedînd
o calificare de acelaºi nivel ºi la localuri ºi echipamente ºcolare de aceeaºi calitate;
c) eliminarea oricãrei concepþii ºablon privind rolul bãrbatului ºi al femeii la toate
nivelurile ºi în toate formele de învãþãmînt, prin încurajarea educaþiei mixte ºi a altor tipuri
de educaþie, care sunt destinate sã contribuie la realizarea acestui obiectiv ºi, în special,
prin revizuirea cãrþilor ºi programelor ºcolare ºi adaptarea corespunzãtoare a metodelor
pedagogice;
d) aceleaºi posibilitãþi în ceea ce priveºte acordarea de burse ºi alte subvenþii pentru
studii;
e) aceleaºi posibilitãþi de acces la programele de educaþie permanentã, inclusiv
la programele de alfabetizare pentru adulþi ºi la programele de alfabetizare speciale,
îndeosebi în vederea reducerii cît mai rapide a oricãrei discrepanþe în domeniul instrucþiei
publice între bãrbat ºi femeie;
f) reducerea procentului femeilor care îºi abandoneazã studiile ºi organizarea de
programe pentru tinerele fete ºi pentru femeile care pãrãsesc ºcoala înainte de terminarea
ei;
g) aceleaºi posibilitãþi de a participa activ la sport ºi educaþie fizicã;
h) accesul la informaþiile specifice de ordin educativ, care au drept scop asigurarea
sãnãtãþii ºi bunãstãrii familiilor, inclusiv la informaþiile ºi sfaturile referitoare la planificarea
familialã.

13.18. Carta Socialã Europeanã Revizuitã

Articolul 9 Dreptul la orientare profesionalã

În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la orientare profesionalã, pãrþile se
angajeazã sã asigure sau sã promoveze, în funcþie de necesitãþi, un serviciu care va
sprijini toate persoanele, inclusiv pe cele handicapate, sã rezolve problemele referitoare
la alegerea unei profesii sau avansarea profesionalã, þinînd cont de caracteristicile
individului ºi de legãtura dintre acestea ºi posibilitãþile pieþei muncii; acest sprijin
trebuie sã fie asigurat gratuit atît tinerilor, inclusiv copiilor de vîrstã ºcolarã, cît ºi
adulþilor.
Drepturile omului 245
 Articolul 10 Dreptul la formare profesionalã
În vederea exercitãrii efective a dreptului la formare profesionalã, pãrþile se angajeazã:
1. sã asigure sau sã favorizeze, în funcþie de necesitãþi, formarea tehnicã ºi profesionalã
a tuturor persoanelor, inclusiv a celor handicapate, în consultare cu organizaþiile
profesionale ale lucrãtorilor ºi patronilor, ºi sã acorde mijloace care sã permitã accesul
la învãþãmîntul tehnic superior ºi la învãþãmîntul universitar numai în conformitate cu criteriul
aptitudinii individuale;
2. sã asigure sau sã favorizeze un sistem de ucenicie ºi alte sisteme de formare
a tinerilor bãieþi ºi fete, în diverse locuri de muncã;
3. sã asigure sau sã favorizeze, în funcþie de necesitãþi:
a) mãsuri corespunzãtoare ºi uºor accesibile în vederea formãrii lucrãtorilor adulþi;
b) mãsuri speciale în vederea recalificãrii profesionale a lucrãtorilor adulþi
necesare ca urmare a evoluþiei tehnice sau a unei noi orientãri a pieþei muncii;
4. sã asigure sau sã favorizeze, în funcþie de necesitãþi, mãsuri speciale de recalificare
ºi de reintegrare a ºomerilor de lungã duratã;
5. sã încurajeze deplina utilizare a mijloacelor prevãzute prin mãsuri corespunzãtoare,
cum ar fi:
a) reducerea sau desfiinþarea tuturor taxelor ºi cheltuielilor;
b) acordarea unei asistenþe financiare în cazurile adecvate;
c) includerea în programul normal de lucru a timpului consacrat cursurilor suplimentare
de formare, urmate de un lucrãtor pe durata angajãrii la cererea patronului sãu;
d) garantarea, printr-un control corespunzãtor, în consultare cu organizaþiile
profesionale ale lucrãtorilor ºi patronilor, a eficienþei sistemului de ucenicie ºi a oricãrui alt
sistem de formare pentru tinerii lucrãtori ºi, la modul general, a unei protecþii adecvate
a tinerilor lucrãtori.

13.19. Convenþia culturalã europeanã

Articolul 2
Fiecare Parte Contractantã, pe cît posibil,
a) va încuraja în rîndul cetãþenilor sãi studierea limbilor, a istoriei ºi a civilizaþiei
celorlalte Pãrþi Contractante ºi va oferi acestora unele înlesniri în vederea realizãrii unor
studii asemãnãtoare, ºi
b) se va strãdui sã dezvolte studierea limbii sau limbilor sale, a istoriei ºi a civilizaþiei
pe teritoriul celorlalte Pãrþi Contractante ºi sã ofere conaþionalilor acestora din urmã
posibilitatea continuãrii unor studii asemãnãtoare pe teritoriul sãu.

13.20. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor

participante la C.S.C.E.

Probleme referitoare la securitatea in Europa

Principii

(Statele participante):
13.6 - vor încuraja, în ºcoli ºi în alte instituþii de învãþãmînt, luarea în considerare a
promovãrii ºi protejãrii drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale;

246 Ghidul ziaristului

14. DREPTUL LA OCROTIREA SÃNÃTÃÞII

14.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 36 Dreptul la ocrotirea sãnãtãþii

(1) Dreptul la ocrotirea sãnãtãþii este garantat.
(2) Minimul asigurãrii medicale oferit de stat este gratuit.
(3) Structura sistemului naþional de ocrotire a sãnãtãþii ºi mijloacele
de protecþie a sãnãtãþii fizice ºi mentale a persoanei se stabilesc potrivit
legii organice.

14.2. Legea ocrotirii sãnãtãþii

Articolul 3. Orientarea profilacticã a asigurãrii sãnãtãþii populaþiei

(2) Autoritãþile administraþiei publice, unitãþile economice sînt obligate sã ia mãsuri
sociale ºi medicale orientate spre profilaxia primarã a maladiilor, în special spre salubritatea
mediului înconjurãtor spre crearea ºi menþinerea unor condiþii igienice favorabile de viaþã
ºi de muncã, spre menþinerea ºi ocrotirea sãnãtãþii populaþiei, a unor categorii ale ei (femei,
copii, bãtrîni), spre propagarea odihnei active ºi a culturii fizice de masã, spre alimentarea
raþionalã ºi educaþia sanitarã a populaþiei.

Articolul 17. Dreptul la asigurarea sãnãtãþii

(1) Locuitorii republicii au dreptul la asigurarea sãnãtãþii, fãrã deosebire de naþionalitate,
rasã, sex, apartenenþã socialã ºi religie.
(2) Acest drept este asigurat prin pãstrarea fondului genetic al þãrii, prin crearea de
condiþii de viaþã ºi muncã, prin garantarea unei asistenþe medicale calificate, acordate în
conformitate cu exigenþele medicinei moderne, precum ºi prin apãrarea juridicã a dreptului
la ocrotirea sãnãtãþii ºi la repararea prejudiciului cauzat sãnãtãþii.
(3) Pãstrarea fondului genetic al þãrii este garantatã printr-un complex de mãsuri de
asigurare a sãnãtãþii populaþiei, prin prevenirea îmbolnãvirilor, dezvoltarea potenþialului
economic, social ºi cultural al republicii, prin salubritatea mediului înconjurãtor. În acest
scop se efectueazã, la nivel interdepartamental, investigaþii fundamentale ºi aplicate
privitoare la starea fondului genetic în dependenþã de situaþia ecologicã, se iau mãsuri de
profilaxie ºi de tratament pentru persoanele cu anomalii congenitale de dezvoltare ºi
patologii, se prognozeazã tendinþele de schimbare a tipului genetic al omului.

Articolul 19. Dreptul la repararea prejudiciului adus sãnãtãþii

(1) Orice persoanã are dreptul la repararea prejudiciului adus sãnãtãþii de factori
nocivi generaþi prin încãlcarea regimului autiepidemic, regulilor ºi normelor sanitar-
igienice, de protecþie a muncii, de circulaþie rutierã, precum ºi de acþiunile, rãu intenþionate
ale unor alte persoane.
(2) Persoana poate ataca acþiunile ºi hotãrîrile nelegitime ale organelor de stat ºi
ale factorilor de decizie care i-au prejudiciat sãnãtatea.
(3) Pacienþii, organele de asigurare medicalã au dreptul la repararea prejudiciilor aduse
pacienþilor de instituþiile medico-sanitare prin necesitatea normelor de tratament medical,
prin prescrierea de medicamente contraindicate sau prin aplicarea de tratamente
necorespunzãtoare care agraveazã starea de sãnãtate, provoacã infirmitate
permanentã, pericliteazã viaþa pacientului sau se soldeazã cu moartea lui.

Articolul 20. Dreptul la asistenþã medicalã

(1) Cetãþenilor Republicii Moldova, indiferent de veniturile proprii, li se oferã
posibilitãþi egale în obþinerea de asistenþã medicalã oportunã ºi calitativã în sistemul
Drepturile omului 247
asigurãrilor obligatorii de asistenþã medicalã. Asigurarea obligatorie de asistenþã medicalã
reprezintã un sistem, garantat de stat, de apãrare a intereselor populaþiei în domeniul
ocrotirii sãnãtãþii prin constituirea, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri bãneºti
destinate acoperirii cheltuielilor de tratare a stãrilor condiþionate de survenirea
evenimentelor asigurate (maladie sau afecþiune).
(2) Statul, în conformitate cu prevederile Constituþiei, garanteazã minimul asigurãrii
medicale gratuite cetãþenilor Republicii Moldova, care cuprinde:
a) mãsurile profilactice antiepidemice ºi serviciile medicale în limita programelor
naþionale prevãzute în bugetul de stat;
b) asistenþa medicalã la etapa prespitaliceascã, în caz de urgenþe medico-chirurgicale
majore ce pun în pericol viaþa persoanei;
c) asistenþa medicalã primarã acordatã de cãtre medicul de familie, care cuprinde:
examenul clinic (subiectiv ºi obiectiv), cu recomandarea investigaþiilor ºi tratamentului;
d) asistenþa medicalã, prevãzutã în Programul unic al asigurãrii obligatorii de asistenþã
medicalã, persoanelor asigurate, inclusiv celor neangajate în cîmpul muncii, pentru care
plãtitor al primelor de asigurare obligatorie de asistenþã medicalã este statul.

Articolul 25. Dreptul la libera alegere a medicului ºi a formei de asistenþã medicalã

(1) Cetãþenii Republicii Moldova au dreptul la libera alegere a medicului ºi a formei
de asistenþã medicalã.
(2) Alegerea medicului în instituþiile medico-sanitare publice se efectueazã în modul
stabilit.
(3) Cetãþenii Republicii Moldova au dreptul sã solicite asistenþã medicalã instituþiilor
medico-sanitare cu orice tip de proprietate ºi formã de organizare juridicã, atît din þarã, cît
ºi din strãinãtate, în conformitate cu tratatele ºi acordurile internaþionale la care Republica
Moldova este parte.

Articolul 26. Asigurarea obligatorie de asistenþã medicalã cetãþenilor strãini ºi

apatrizilor
(1) Asigurarea obligatorie de asistenþã medicalã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor
care intrã în Republica Moldova se realizeazã la trecerea lor a frontierei de stat sau la
eliberarea vizei.

Articolul 27. Dreptul la informaþii despre starea sãnãtãþii

(1) Pacientul ºi rudele sale au dreptul sã fie informaþi despre starea sãnãtãþii
acestuia.
(2) În timpul examenului medical ºi al tratamentului pacientul are dreptul la informaþii
despre procedurile medicale ce i se aplicã, despre riscul lor potenþial ºi eficacitatea
terapeuticã, despre metodele de alternativã, precum ºi despre diagnosticul, prognosticul
ºi mersul tratamentului, despre recomandãrile profilactice. Pacientul are dreptul sã consulte
datele obiective, înscrise în fiºa de observaþie medicalã sau în alte documente, care îl
privesc. În cazul în care s-ar putea produce deteriorarea gravã a stãrii fizice sau psihice a
pacientului sau compromiterea rezultatelor tratamentului, informaþiile de mai sus vor fi date
unei persoane apropiate bolnavului.
(3) Pacientul are dreptul sã primeascã aceste informaþii în scris. Modul lor de furnizare
este stabilit de Ministerul Sãnãtãþii.

Articolul 36. Dreptul pacientului de a ataca acþiunile personalului medico-sanitar

pentru prejudicierea sãnãtãþii
În cazul stãrii nesatisfãcãtoare a sãnãtãþii în urma unei asistenþe medicale necore-
spunzãtoare, pacientul are dreptul de a cere efectuarea, în modul stabilit, a unei expertize
profesionale, precum ºi repararea prejudiciului moral ºi material ce i s-a adus.

Articolul 46. Dreptul familiei la ocrotire a sãnãtãþii ºi la protecþie socialã

(1) Familia are dreptul la ocrotirea sãnãtãþii membrilor ei ºi la protecþie socialã.

248 Ghidul ziaristului

 (2) Persoanele care se cãsãtoresc sînt obligate sã se informeze reciproc despre
starea sãnãtãþii lor. Pentru ocrotirea sãnãtãþii persoanelor care se cãsãtoresc ºi a
urmaºilor lor, instituþiile medico-sanitare acordã consultaþii prenupþiale referitoare la cãsãtorie
ºi la planning familial, efectueazã examenul medical obligatoriu gratuit. Modul, termenul
ºi volumul examenului medical al persoanelor care se cãsãtoresc sînt stabilite de Guvern.
(3) Persoanele care se cãsãtoresc, precum ºi soþii, pot trece examene medicale ºi
primi consultaþii medico-genetice în instituþiile medico-sanitare respective pentru
depistarea alterãrilor genetice din cariotipul lor, care duc la malformarea viitorului copil.

Articolul 58. Expertiza psihiatrico-legalã

(4) Persoanele au dreptul la asistenþã psihiatrico-legalã, prin care se subînþelege
prestarea de servicii de cãtre specialiºtii psihiatri în problemele de protejare a drepturilor
ºi intereselor legitime ale persoanei în legãturã cu condamnarea sau cu pierderea capacitãþii
ei de exerciþiu.

14.3. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenþã medicalã

Articolul 1. Noþiunea de asigurare obligatorie de asistenþã medicalã

(1) Asigurarea obligatorie de asistenþã medicalã reprezintã un sistem garantat de
stat de apãrare a intereselor populaþiei în domeniul ocrotirii sãnãtãþii prin constituirea, din
contul primelor de asigurare, a unor fonduri bãneºti destinate pentru acoperirea cheltuielilor
de tratare a stãrilor condiþionate de survenirea evenimentelor asigurate (maladie sau
afecþiune). Sistemul asigurãrii obligatorii de asistenþã medicalã oferã cetãþenilor Republicii
Moldova posibilitãþi egale în obþinerea asistenþei medicale oportune ºi calitative.
(2) Asigurarea obligatorie de asistenþã medicalã se realizeazã prin contracte încheiate
între subiecþii asigurãrii de asistenþã medicalã, raporturile dintre care se reglementeazã de
prezenta lege.

Articolul 2. Programul unic al asigurãrii obligatorii de asistenþã medicalã

(1) Volumul asistenþei medicale, acordate în cadrul asigurãrii obligatorii de asistenþã
medicalã, se prevede în Programul unic al asigurãrii obligatorii de asistenþã medicalã,
denumit în continuare Program unic, care este elaborat de Ministerul Sãnãtãþii ºi aprobat
de Guvern.
(2) Programul unic cuprinde lista maladiilor ºi stãrilor ce necesitã asistenþã medicalã
finanþatã din mijloacele asigurãrii obligatorii de asistenþã medicalã.

Articolul 3. Obiectul asigurãrii

Obiect al asigurãrii obligatorii de asistenþã medicalã este riscul asigurat, legat de
cheltuielile pentru acordarea volumului necesar de asistenþã medicalã ºi farmaceuticã,
prevãzutã în Programul unic.

Articolul 4. Subiecþii asigurãrii

(2) Asiguratul este persoana fizicã sau juridicã care a încheiat cu asigurãtorul un
contract de asigurare obligatorie de asistenþã medicalã sau care devine asigurat prin efectul
prezentei legi.
(3) Calitatea de asigurat pentru persoana angajatã (salariatã) o are întreprinderea,
instituþia, organizaþia, denumite în continuare angajator, indiferent de tipul de proprietate
ºi forma juridicã de organizare.
(4) Guvernul are calitatea de asigurat pentru urmãtoarele categorii de persoane nean-
gajate:
a) copiii de vîrstã preºcolarã;
b) elevii din învãþãmîntul primar, gimnazial, liceal ºi mediu de culturã generalã;
c) elevii din învãþãmîntul secundar profesional;
d) elevii din învãþãmîntul mediu de specialitate (colegii) cu frecvenþa la zi;
e) studenþii din învãþãmîntul superior universitar cu frecvenþa la zi;
Drepturile omului 249
 f) rezidenþii învãþãmîntului postuniversitar obligatoriu;
g) copiii neîncadraþi la învãþãturã pînã la împlinirea vîrstei de 18 ani;
h) gravidele, parturientele ºi lãuzele;
i) invalizi;
j) pensionari;
k) ºomerii înregistraþi oficial.
(5) Calitatea de asigurat ºi de plãtitor al primelor de asigurare obligatorie de asistenþã
medicalã pentru persoanele neangajate, care nu sînt indicate la alin.(4), o au ele înseºi.
(6) Persoane asigurate pot fi atît cetãþenii Republicii Moldova, cît ºi cetãþenii strãini
sau apatrizii aflaþi în Republica Moldova, în interesul cãrora au fost plãtite prime de
asigurare obligatorie de asistenþã medicalã în mãrimea ºi în termenul stabilit de legislaþie.
(7) În sistemul asigurãrii obligatorii de asistenþã medicalã, asigurãtor este Compania
Naþionalã de Asigurãri în Medicinã ºi agenþiile ei teritoriale (ramurale).
(8) Prestatorii de servicii medicale din sistemul asigurãrilor obligatorii de asistenþã
medicalã, denumiþi în continuare prestatori de servicii medicale, sînt instituþiile medico-
sanitare care au încheiat contract de acordare a asistenþei medicale (de prestare a serviciilor
medicale) cu Compania Naþionalã de Asigurãri în Medicinã sau cu agenþiile ei teritoriale
(ramurale).

Articolul 8. Prestarea serviciilor peste Programul unic

(1) Volumul serviciilor prestate în cadrul asigurãrii obligatorii de asistentã medicalã
poate fi extins în temeiul condiþiilor asigurãrii facultative de sãnãtate sau prin plãþi directe
prestatorului de servicii medicale pentru serviciile prestate.
(2) Licenþa pentru efectuarea asigurãrii facultative de sãnãtate se elibereazã de în
modul stabilit de legislaþie.
(3) Prestatorii de servicii medicale acordã asistenþã în cadrul asigurãrilor facultative
de sãnãtate fãrã a aduce prejudicii volumului ºi calitãþii asistenþei medicale acordate în
conformitate cu Programul unic.
(4) Tarifele la serviciile medicale ºi alte servicii prestate în cadrul asigurãrii facultative
de sãnãtate se stabilesc prin acordul dintre asigurãtor, asigurat ºi prestatorul de servicii
medicale.
(5) Asigurarea facultativã de sãnãtate se efectueazã din contul angajaþilor ºi din
mijloacele cetãþenilor.
(6) Mãrimea primelor în asigurarea facultativã de sãnãtate se stabileºte prin acordul
pãrþilor.

Articolul 9. Asigurarea de asistenþã medicalã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor

(1) Asigurarea de asistenþã medicalã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor se realizeazã
la trecerea de cãtre aceºtia a frontierei de stat a Republicii Moldova sau la eliberarea vizei.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii aflaþi în Republica Moldova au în domeniul asigurãrii
obligatorii de asistenþã medicalã aceleaºi drepturi ºi obligaþii ca ºi cetãþenii Republicii
Moldova, cu excepþia cazurilor cînd tratatele internaþionale prevãd altfel.

Articolul 11. Persoana asiguratã

(1) Persoana asiguratã are dreptul:
a) sã aleagã prestator de servicii medicale primar ºi medicul de profil general;
b) sã i se acorde asistenþã medicalã pe întreg teritoriul Republicii Moldova;
c) sã beneficieze de servicii medicale în volumul ºi de calitatea prevãzute în Programul
unic, indiferent de mãrimea primelor de asigurare achitate;
d) sã intenteze acþiuni asiguratului, asigurãtorului, prestatorului de servicii medicale,
inclusiv pentru a obþine compensarea materialã a prejudiciului cauzat din culpa acestora.
(2) Persoana asiguratã este obligatã:
a) sã pãstreze poliþa de asigurare obligatorie de asistenþã medicalã ºi sã o prezinte în
cazul cînd se adreseazã prestatorului de servicii medicale;
b) sã achite direct prestatorului de servicii medicale, la momentul acordãrii asistenþei

250 Ghidul ziaristului

medicale, acea parte din costul serviciilor medicale ce i-au fost acordate peste volumul
prevãzut în Programul unic.
Articolul 13. Prestatorii de servicii medicale
În cadrul asigurãrii obligatorii de asistenþã medicalã, asistenþa medicalã se acordã
de prestatorii de servicii medicale, indiferent de tipul de proprietate ºi formã juridicã de
organizare, care activeazã în conformitate cu legislaþia.

Articolul 14. Rãspunderea subiecþilor sistemului asigurãrii de asistenþã medicalã

(1) Pentru neplata, în termenul stabilit de legislaþie, a primei de asigurare obligatorie
de asistenþã medicalã, asiguratul plãteºte o penalitate, calculatã în conformitate cu
legislaþia, pentru perioada care începe dupã scadenþa primei de asigurare ºi se încheie
în ziua plãþii efective a acesteia.
(2) Asigurãtorul rãspunde material faþã de persoana asiguratã pentru prejudiciile cauzate
vieþii ºi sãnãtãþii acesteia ca rezultat al asistenþei medicale, prevãzute de Programul
unic, acordate necalitativ sau insuficient.

14.4. Legea privind asigurarea sanitaro-epidemiologicã a populaþiei

Articolul 6. Drepturile persoanelor fizice

Persoanele fizice au dreptul:
a) la un mediu de viaþã favorabil care se asigurã prin realizarea unui complex de
mãsuri privind prevenirea acþiunii factorilor nefavorabili ai mediului înconjurãtor asupra
omului, prin îndeplinirea de cãtre toate persoanele fizice ºi juridice a cerinþelor legislaþiei
sanitare, prin respectarea actelor normative cu privire la securitatea producþiei (lucrãrilor,
serviciilor);
b) sã primeascã de la persoane juridice date complete, în limita competenþei lor, ºi
veridice:
- cu privire la starea, în raza activitãþii lor sau în teritoriul din subordine, a mediului de
viaþã ºi a sãnãtãþii populaþiei, la situaþia sanitaro-epidemiologicã ºi de radiaþie, la regulile
sanitare în vigoare;
- cu privire la mãsurile luate pentru asigurarea sanitaro-epidemiologicã a populaþiei ºi
la rezultatele acestora;
- cu privire la calitatea producþiei (lucrãrilor, serviciilor), inclusiv a produselor alimentare,
precum ºi apei potabile;
c) sã participe nemijlocit, fie prin reprezentantul lor sau prin organizaþii obºteºti, la
elaborarea, examinarea ºi adoptarea de cãtre autoritãþile publice a hotãrîrilor menite sã
asigure bunãstarea sanitaro-epidemiologicã;
d) la repararea la timp ºi în întregime a prejudiciului adus sãnãtãþii lor prin
încãlcarea regulilor sanitare, ceea ce a condus la apariþia unor boli contagioase, boli
neinfecþioase ºi la intoxicãri în masã ale oamenilor, precum ºi a unor boli profesionale.

Articolul 7. Drepturile persoanelor juridice

Persoanele juridice au dreptul:
a) sã primeascã, adresîndu-se autoritãþilor publice, informaþii privind situaþia sanitaro-
epidemiologicã, starea mediului înconjurãtor, morbiditatea populaþiei, regulile sanitare în
vigoare;
b) sã participe la elaborarea de cãtre autoritãþile publice a proiectelor de hotãrîri,
a concepþiilor ºi programelor privind asigurarea sanitaro-epidemiologicã a populaþiei;
c) sã stabileascã preþuri sporite la producþia economiei naþionale, indicii calitãþii cãreia,
potrivit avizului organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat sau al Departamentului
Standardizare ºi Metrologie, atestã lipsa totalã a poluãrii ei sub aspect chimic, radioactiv
ºi microbiologic, precum ºi la prestarea de lucrãri ºi servicii, ce nu au influenþã nocivã
asupra organismului uman.

Articolul 9. Obligaþiile persoanelor fizice

Drepturile omului 251
 Persoanele fizice sînt obligate:
a) sã protejeze sãnãtatea proprie ºi a copiilor lor, sã asigure educaþia pentru sãnãtate
a copiilor, folosind posibilitãþile oferite de societate ºi ducînd un mod sãnãtos de viaþã;
b) sã respecte regulile sanitare;
c) sã promoveze sau sã ia parte la promovarea mãsurilor sanitaro-igienice ºi sanitaro-
antiepidemice;
d) sã îndeplineascã hotãrîrile organelor Serviciului Sanitaro- Epidemiologic de Stat.

Articolul 10. Obligaþiile persoanelor juridice

În teritoriul din subordine persoanele juridice sînt obligate:
a) sã respecte legislaþia sanitarã în vigoare ºi regulile sanitare stabilite, sã exercite
controlul asupra îndeplinirii lor;
b) sã elaboreze ºi sã desfãºoare mãsuri sanitaro-igienice ºi sanitaro-antiepidemice
orientate spre prevenirea ºi lichidarea poluãrii mediului înconjurãtor, asanarea condiþiilor
de muncã, de trai ºi de odihnã a populaþiei, prevenirea apariþiei ºi rãspîndirii bolilor;
c) sã informeze la timp organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat despre
situaþiile de avarie, oprirea procesului de producþie, perturbãrile proceselor tehnologice
ce pericliteazã starea sanitaro-epidemiologicã normalã a populaþiei;
d) sã îndeplineascã hotãrîrile factorilor de decizie din organele Serviciului Sanitaro-
Epidemiologic de Stat, inclusiv privind suspendarea activitãþii sau încetarea finanþãrii
întreprinderilor, instituþiilor, organizaþiilor ºi altor agenþi economici, care comit încãlcãri
ale legislaþiei sanitare;
e) sã aplice mãsuri de stimulare materialã în scopul sporirii cointeresãrii persoanelor
fizice ºi juridice în respectarea prevederilor legislaþiei sanitare;
f) sã creeze condiþii pentru menþinerea ºi ameliorarea sãnãtãþii populaþiei pentru
prevenirea îmbolnãvirilor ºi asigurarea unui mod sãnãtos de viaþã;
g) sã organizeze educarea ºi instruirea igienicã a populaþiei în scopul creºterii nivelului
de culturã sanitarã a societãþii;
h) sã asigure realizarea drepturilor persoanelor fizice, prevãzute de articolul 6.

Articolul 23. Examenele medicale profilactice

(1) În scopul ocrotirii sãnãtãþii, prevenirii apariþiei ºi rãspîndirii bolilor lucrãtorii
de la întreprinderi, instituþii, organizaþii ºi persoanele care practicã muncã individualã sînt
obligaþi sã treacã examenele medicale preventive (la primirea la lucru) ºi periodice în
cazurile prevãzute de legislaþie.
(2) Lista factorilor de producþie nocivi ºi a lucrãrilor, în cadrul executãrii cãrora se efec-
tueazã examene medicale preventive ºi periodice precum ºi modul desfãºurãrii acestor
examene se stabilesc de cãtre Medicul-ºef sanitar de stat al Republicii Moldova de
comun acord cu organul director sindical din republicã.
(5) Salariaþii care refuzã efectuarea examenelor medicale la angajare ºi ale celor
periodice nu se admit la lucru decît dupã efectuarea acestora.
(6) Rezultatele examenelor medicale se introduc în fiºele medicale individuale, con-
firmîndu-se admiterea la lucru în modul stabilit de Ministerul Sãnãtãþii.
(7) Cheltuielile financiare ce þin de efectuarea examenelor medicale la angajare ºi ale
celor periodice de cãtre lucrãtori sînt suportate de agenþii economici; pentru salariaþii din
sistemul bugetar, examenele medicale se efectueazã gratuit.

Articolul 34. Rãspunderea civilã (materialã)

(1) Persoanele fizice ºi juridice, vinovate de apariþia unor boli contagioase, boli
necontagioase ºi intoxicãrilor în masã ale oamenilor, precum ºi de poluarea mediului de
viaþã ºi depãºirea normativelor sanitaro-epidemiologice de stat privind poluanþii, sînt
obligate sã compenseze cheltuielile instituþiilor curativ-profilactice ºi sanitaro-
epidemiologice pentru acordarea asistenþei medicale bolnavilor ºi efectuarea acþiunilor
sanitaro-igienice ºi antiepidemice, precum ºi cheltuielile persoanelor afectate.

252 Ghidul ziaristului

 Articolul 36. Suspendarea activitãþii unitãþii economice
(1) În cazul în care unitatea economicã, indiferent de tipul de proprietate ºi forma
juridicã de organizare, comite încãlcãri ale regimului, stabilit de legislaþia sanitarã,
medicii-ºefi sanitari de stat de orice nivel ºi adjuncþii lor sînt în drept sã suspende
activitatea acesteia pînã la lichidarea încãlcãrilor comise ºi a consecinþelor survenite.
(2) Hotãrîrea factorului de decizie al Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat de
suspendare a activitãþii se executã în termenul stabilit în aceasta.
(3) Hotãrîrea de suspendare a activitãþii unitãþii poate fi atacatã în instanþa de judecatã.
Atacarea în instanþã a hotãrîrii nu sisteazã executarea ei în termenul stabilit.
(4) Refuzul de a executa în termen hotãrîrea de suspendare a activitãþii unitãþii
atrage rãspunderea administrativã sau penalã, stabilitã de legislaþie.
(5) Hotãrîrea de suspendare a activitãþii unitãþii suspendã concomitent valabilitatea
autorizaþiei sanitare de funcþionare a acesteia.

Articolul 40. Controlul public

Organizaþiile obºteºti în conformitate cu statutele lor au dreptul sã exercite controlul
public asupra respectãrii regulilor sanitare în vigoare ºi sã informeze asupra rezultatelor
acestuia organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

Articolul 42. Drepturile factorilor de decizie ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic

de Stat
(1) Medicul-ºef sanitar de stat al Republicii Moldova ºi adjuncþii lui, medicii-ºefi sanitar
de stat ai raioanelor ºi municipiilor au dreptul:
1) sã înainteze autoritãþilor publice propuneri în problemele executãrii legislaþiei
sanitare, precum ºi referitor la proiectele planurilor de dezvoltare socialã ºi economicã
a teritoriilor, programelor complexe de ocrotire a sãnãtãþii populaþiei, a mediului
înconjurãtor, de îmbunãtãþire a condiþiilor de muncã ºi de trai, orientate spre asigurarea
bunãstãrii sanitaro-epidemiologice a populaþiei;
2) sã viziteze nestingherit (la prezentarea legitimaþiei de serviciu) ºi sã controleze
întreprinderile, instituþiile, organizaþiile, alþi agenþi economici indiferent de forma de
proprietate, precum ºi condiþiile de muncã ale persoanelor care practicã muncã individualã,
în scopul verificãrii respectãrii de cãtre ele a legislaþiei sanitare, a regulilor sanitare în
vigoare ºi efectuãrii de mãsuri igienice ºi antiepidemice;
3) sã înainteze persoanelor fizice ºi juridice cerinþe cu privire la necesitatea efectuãrii
de mãsuri igienice ºi antiepidemice ºi la lichidarea încãlcãrilor legislaþiei sanitare,
protecþiei sanitare a teritoriilor de infiltrarea ºi rãspîndirea bolilor deosebit de
periculoase (care necesitã instituirea carantinei) ºi altor boli, precum ºi sã exercite controlul
asupra îndeplinirii acestor cerinþe;
5) sã scoatã la ivealã ºi sã stabileascã cauzele ºi condiþiile apariþiei ºi rãspîndirii
bolilor contagioase, bolilor neinfecþioase ºi intoxicãrilor în masã ale oamenilor, precum ºi a
bolilor profesionale;
6) sã sisteze pînã la efectuarea mãsurilor necesare ºi lichidarea încãlcãrilor existente
a regulilor sanitare, iar în cazul imposibilitãþii respectãrii lor, sã înceteze:
a) lucrãrile de proiectare ºi construcþie, precum ºi de dare în exploatare a obiectelor
finalizate ºi reconstruite;
b) exploatarea întreprinderilor, instituþiilor, organizaþiilor existente, unor secþii ºi
sectoare de producþie, încãperilor clãdirilor, instalaþiilor, utilajului, mijloacelor tehnice, precum
ºi executarea unor feluri de lucrãri, activitãþi de producþie ºi prestarea serviciilor;
c) elaborarea, lansarea în producþie, fabricarea ºi utilizarea (întrebuinþarea) producþiei
economiei naþionale;
d) producerea, depozitarea, transportarea ºi comercializarea materiei prime ºi
produselor alimentare, folosirea apei (surselor de apã) în scopuri gospodãreºti, de menaj,
culturale ºi de asanare;
8) sã adopte decizii privind:
d) efectuarea dezinfecþiei, dezinsecþiei ºi deratizãrii în focarele de boli contagioase,

Drepturile omului 253

precum ºi în încãperile ºi pe teritoriile unde se menþin condiþii pentru apariþia ºi rãspîndirea
infecþiilor;
13) sã ia probe de materiale, substanþe, articole, produse alimentare, aer, apã ºi
sol pentru cercetãri de laborator ºi pentru efectuarea expertizei igienice;

Articolul 43. Obligaþiile ºi rãspunderea factorilor de decizie ºi specialiºtilor

Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat
(1) Medicul-ºef sanitar de stat al Republicii Moldova, medicii-ºefi sanitari de stat ai
raioanelor ºi municipiilor, alþi factori de decizie ºi specialiºti ai Serviciului Sanitaro-
Epidemiologic de Stat, care exercitã supravegherea sanitaro-epidemiologicã de stat în
limitele competenþei lor, sînt obligaþi:
1) sã foloseascã la timp ºi în mãsurã deplinã împuternicirile acordate lor pentru
prevenirea, scoaterea la ivealã ºi reprimarea încãlcãrii legislaþiei sanitare;
2) sã-ºi coordoneze activitatea cu autoritãþile publice, cu organizaþiile obºteºti interesate
în apãrarea drepturilor ºi intereselor persoanelor fizice ºi juridice, în ocrotirea ºi fortificarea
sãnãtãþii, asigurarea bunãstãrii sanitaro-epidemiologice a populaþiei;
3) sã pãstreze secretul de stat ºi cel comercial în privinþa informaþiei obþinute în
timpul exercitãrii îndatoririlor funcþionale.

Articolul 44. Reclamarea acþiunilor (inactivitãþii) factorilor de decizie ºi a

specialiºtilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat
(1) Acþiunile (inactivitatea) medicilor-ºefi sanitari de stat, ale altor factori de decizie
ºi specialiºti ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat privind prevenirea, depistarea
ºi reprimarea încãlcãrilor legislaþiei sanitare pot fi reclamate Medicului-ºef sanitar de
stat ierarhic superior. În caz de dezacord cu decizia luatã, acþiunile factorilor de decizie ºi
specialiºtilor pot fi reclamate în instanþa de judecatã.

14.5. Legea privind controlul ºi prevenirea consumului abuziv de alcool, con-

sumului ilicit de droguri ºi de alte substanþe psihotrope

Articolul 6. Interdicþia parþialã sau totalã a comercializãrii bãuturilor alcoolice

Pentru asigurarea securitãþii ºi ordinii publice, Guvernul poate institui o perioadã
de interdicþie, parþialã sau totalã, a comercializãrii bãuturilor alcoolice.

Articolul 11. Condiþiile de tratament

(1) Persoanele care consumã abuziv bãuturi alcoolice sau consumã ilicit droguri ºi
alte substanþe psihotrope, inclusiv persoanele bolnave de alcoolism cronic, de narcomanie
ºi toxicomanie, pot beneficia, la alegere, de tratament în instituþii narcologice ambulatorii
sau staþionare de stat ori în clinici private speciale, precum ºi de tratament de scurtã
duratã în instituþii curativ-profilactice teritoriale.
(2) Tratamentul narcologic este benevol, la dorinþã anonim, cu excepþia cazurilor
prevãzute de prezenta lege ºi de alte acte normative.
(3) Tratamentul narcologic se organizeazã în conformitate cu prezenta lege ºi cu
alte acte normative ºi se aplicã în instituþiile narcologice ale Ministerului Sãnãtãþii, în
limitele minimului de asistenþã medicalã gratuitã garantat de stat ºi ale poliþei de asigurare
obligatorie de asistenþã medicalã.
(4) De servicii medicale ce depãºesc volumul tratamentului narcologic prevãzut
de prezenta lege bolnavii pot beneficia în conformitate cu Regulamentul privind
serviciile medicale cu platã ºi Catalogul tarifelor la serviciile medicale, aprobate de Guvern.

Articolul 15. Obligarea la tratament a persoanelor dependente de alcool, de droguri

ºi de alte substanþe psihotrope
(1) Persoanele menþionate la art.13, dacã se confirmã dependenþa lor de alcool, de
droguri sau de alte substanþe psihotrope, pot fi obligate sã se trateze staþionar sau ambulator
în instituþii narcologice sau instituþii medicale de profil general ale Ministerului Sãnãtãþii.
254 Ghidul ziaristului
 (2) Hotãrîrea privind supunerea la tratament obligatoriu în instituþiile narcologice
ale Ministerului Sãnãtãþii se emite de instanþa judecãtoreascã din raza domiciliului sau
reºedinþei persoanei.
(3) Acþiunea juridicã este intentatã la cererea comisiei pentru problemele sociale
sau la cererea procurorului. La cerere se anexeazã documentele justificative, inclusiv
avizul comisiei de expertize narcologice, în cazul cînd s-a efectuat o atare expertizã.

14.6. Legea privind asistenþa psihiatricã

Articolul 25. Tipurile de asistenþã psihiatricã ambulatorie

(1) Asistenþa psihiatricã ambulatorie se acordã, în funcþie de indicaþiile terapeutice,
sub formã de asistenþã curativã consultativã sau de supraveghere prin dispensarizare.
(2) Asistenþa curativã consultativã o acordã medicul psihiatru la solicitarea persoanei
sau cu liberul ei consimþãmînt, la cererea sau cu consimþãmîntul pãrinþilor sau al altui
reprezentant legal al minorului.
(3) Supravegherea prin dispensarizare poate fi stabilitã fãrã liberul consimþãmînt al
persoanei sau al reprezentantului ei legal în cazurile prevãzute la art.26 alin.(1) ºi
presupune supravegherea sãnãtãþii psihice prin examene periodice efectuate de medicul
psihiatru ºi acordarea de asistenþã medicalã ºi socialã necesarã.

Articolul 26. Supravegherea prin dispensarizare

(1) Supraveghere prin dispensarizare se poate stabili persoanelor suferinde de tulburãri
psihice cronice ºi îndelungate cu manifestãri morbide grave, constante sau acutizate
frecvent.

Articolul 38. Obligaþiile administraþiei staþionarului de psihiatrie ºi ale personalului

medical
Administraþia staþionarului de psihiatrie ºi personalul medical sînt obligaþi sã creeze
condiþii de exercitare a drepturilor pacienþilor ºi reprezentanþilor lor legali prevãzute în
prezenta lege, inclusiv:
a) sã asigure pacienþilor asistenþa medicalã necesarã;

14.7. Codul muncii

Articolul 78. Suspendarea contractului individual de muncã la iniþiativa uneia dintre

pãrþi
(1) Contractul individual de muncã se suspendã din iniþiativa salariatului în caz de:
b) concediu pentru îngrijirea unui membru bolnav al familiei cu durata de pînã la un
an, conform certificatului medical;

14.8. Legea învãþãmîntului

Articolul 57. Drepturile elevilor ºi studenþilor

(2) Elevii ºi studenþii au, în principal, urmãtoarele drepturi:
c) sã fie asiguraþi, în modul stabilit, cu bursã, cãmin, internat, manuale, asistenþã
medicalã, alimentaþie, cu serviciul de transport;

Articolul 59. Ocrotirea sãnãtãþii în instituþiile de învãþãmînt

Instituþiile medicale ale Ministerului Sãnãtãþii ºi instituþiile medicale departamentale
asigurã efectuarea întregului complex de mãsuri în vederea ocrotirii sãnãtãþii preºcolarilor,
elevilor ºi studenþilor, precum ºi a personalului didactic din sistemul de învãþãmînt.

14.9. Legea cu privire la migraþiune

Articolul 23. Obligaþiile imigranþilor

Drepturile omului 255
 Imigranþii sînt obligaþi:
f) sã treacã examenul medical în scopul depistãrii virusului imunodeficitar uman
(HIV), maladiei SIDA ºi altor maladii ce prezintã pericol pentru sãnãtatea publicã.

14.10. Legea cu privire la poliþie

Articolul 4. Activitatea poliþiei ºi drepturile cetãþenilor

(…) Poliþia asigurã dreptul la apãrare juridicã ºi alte drepturi ale persoanelor reþinute
ºi puse sub stare de arest, comunicã locul lor de aflare rudelor, administraþiei de la locul de
lucru sau de învãþãturã ºi în caz de necesitate ia mãsuri pentru a le acorda asistenþã
medicalã urgentã ºi pentru a înlãtura pericolul ce ameninþã viaþa, sãnãtatea ºi bunurile
cuiva în urma reþinerii sau punerii sub stare de arest a persoanelor menþionate.

Articolul 12. Atribuþiile poliþiei

Poliþia este obligatã:
35) sã comunice, în modul stabilit, instituþiilor de ocrotire a sãnãtãþii despre persoanele
ce fac abuz de bãuturi alcoolice, consumã substanþe narcotice sau toxice fãrã prescripþiile
medicului, precum ºi despre persoanele în privinþa cãrora existã temeiuri suficiente pentru
a presupune cã sînt bolnave de boli psihice, venerice sau sînt contaminate de virusul
imunodeficitar al omului;

Articolul 13. Drepturile poliþiei

Poliþia are dreptul:
27) sã foloseascã liber ºi gratuit mijloacele de transport ce aparþin întreprinderilor,
instituþiilor, organizaþiilor sau cetãþenilor, cu excepþia celor din posesiunea misiunilor
diplomatice ºi consulare ale statelor strãine, pentru trecerea la locul calamitãþii naturale,
transportarea la instituþia de tratament a cetãþenilor care au nevoie de asistenþã medicalã
urgentã, pentru urmãrirea ºi aducerea la poliþie a persoanelor care au sãvîrºit infracþiuni,
precum ºi pentru trecerea la locul incidentului în cazul în care acest lucru nu permite amînare;
42) sã organizeze ºi sã efectueze, cu ajutorul inspectoratelor de stat ºi al obºtimii,
cumpãrãturi de control în scopul verificãrii modului în care se respectã preþurile stabilite,
regulile de comerþ ºi de prestare de servicii la toate întreprinderile;

14.11. Legea cu privire la arestarea preventivã

Articolul 25. Asistenþa medico-sanitarã

(1) Asistenþa medicalã, precum ºi munca curativoprofilacticã ºi antiepidemicã în
locurile de arest preventiv se organizeazã ºi se desfãºoarã în conformitate cu legislaþia
ocrotirii sãnãtãþii.
(2) Administraþia locului de arest preventiv este obligatã sã îndeplineascã cerinþele
sanitare ºi de igienã ce asigurã ocrotirea sãnãtãþii preveniþilor, iar aceºtia, la rîndul lor,
sînt obligaþi sã respecte regulile de igienã personalã.
(4) În cazul în care prevenitului îi este necesarã o asistenþã medicalã specializatã
urgentã ce nu poate fi acordatã în instituþiile curative ale sistemului penitenciar, aceastã
asistenþã i se acordã în instituþiile curative specializate ale Ministerului Sãnãtãþii, asigurîndu-
i-se paza respectivã.
(5) În cazul în care prevenitului i-au fost cauzate leziuni corporale, lucrãtorii
medicali de la locul de arest preventiv îl supun examenului medical în decurs de 24 de ore
dupã depunerea plîngerii sau dupã depistarea nemijlocitã a leziunilor corporale.
Rezultatele examenului medical se noteazã în modul stabilit ºi se comunicã victimei. La
cererea victimei, examenul medical poate fi efectuat de lucrãtorii altor instituþii curative.
(6) În caz de deces sau de îmbolnãvire gravã a prevenitului, administraþia locului
de arest preventiv încunoºtinþeazã neîntîrziat rudele apropiate ale acestuia, precum ºi
persoana sau organul în a cãrui procedurã se aflã cauza.
(7) Dupã efectuarea acþiunilor prevãzute de legislaþie, corpul decedatului se restituie
256 Ghidul ziaristului
persoanelor care l-au cerut. În cazul în care corpul decedatului nu este cerut, administraþia
locului de arest preventiv îl înhumeazã din contul bugetului de stat.

14.12. Codul penal

Articolul 90. Condamnarea cu suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei

(6) Aplicînd condamnarea cu suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei, instanþa
de judecatã îl poate obliga pe condamnat:
c) sã urmeze un tratament în caz de alcoolism, narcomanie, toxicomanie sau de
boalã venericã;

Articolul 95. Liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave

(2) Persoana care, dupã sãvîrºirea infracþiunii sau în timpul executãrii pedepsei, s-
a îmbolnãvit de o boalã gravã, alta decît cea specificatã la alin.(1), ce împiedicã executarea
pedepsei, poate fi liberatã de executarea pedepsei de cãtre instanþa de judecatã.
(3) Militarul aflat sub arest sau într-o unitate militarã disciplinarã se libereazã de
executarea ulterioarã a pedepsei dacã s-a îmbolnãvit de o boalã care îl face inapt pentru
serviciul militar. Partea neexecutatã a pedepsei poate fi înlocuitã cu o pedeapsã mai blîndã.

Articolul 162. Neacordarea de ajutor unui bolnav

(1) Neacordarea de ajutor, fãrã motive întemeiate, unui bolnav de cãtre o persoanã
care, în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligatã sã îl acorde
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu arest de pînã la 6 luni.
(2) Aceeaºi faptã care a provocat din imprudenþã:
a) o vãtãmare gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii;
b) decesul bolnavului
se pedepseºte cu închisoare de pînã la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 3 ani.

Articolul 163. Lãsarea în primejdie

(1) Lãsarea, cu bunã-ºtiinþã, fãrã ajutor a unei persoane care se aflã într-o stare
periculoasã pentru viaþã ºi este lipsitã de posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei
fragede sau înaintate, a bolii sau a neputinþei, în cazurile cînd cel vinovat fie cã a avut
posibilitatea de a acorda ajutor pãrþii vãtãmate, fiind obligat sã îi poarte de grijã, fie cã el
însuºi a pus-o într-o situaþie periculoasã pentru viaþã,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 200 unitãþi convenþionale sau cu
închisoare de pînã la 2 ani.
(2) Aceeaºi faptã care a provocat din imprudenþã:
a) o vãtãmare gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii;
b) decesul victimei
se pedepseºte cu închisoare de pînã la 4 ani.

Articolul 211. Transmiterea unei boli venerice

(1) Persoana care, ºtiind cã suferã de o boalã venericã, o transmite altei persoane
se pedepseºte cu închisoare de pînã la 3 ani.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã:
a) repetat;
b) asupra a douã sau mai multor persoane;
c) cu bunã-ºtiinþã asupra unui minor
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 5 ani.

Articolul 213. Încãlcarea din neglijenþã a regulilor ºi metodelor de acordare a

asistenþei medicale
Drepturile omului 257
 Încãlcarea din neglijenþã a regulilor sau metodelor de acordare a asistenþei medicale,
dacã aceasta a cauzat:
a) vãtãmarea gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii;
b) decesul pacientului,
se pedepseºte cu închisoare de pînã la 5 ani cu (sau fãrã) privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Articolul 215. Rãspîndirea bolilor epidemice

Nerespectarea mãsurilor de prevenire sau combatere a bolilor epidemice, dacã
aceasta a provocat:
a) rãspîndirea unei asemenea boli;
b) alte urmãri grave,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 400 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 2 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime
de la 1000 la 2000 unitãþi convenþionale cu (sau fãrã) lichidarea întreprinderii.

Articolul 216. Producerea (falsificarea), transportarea, pãstrarea, comercializarea

produselor (mãrfurilor), prestarea serviciilor, periculoase pentru viaþa sau sãnãtatea
consumatorilor
(1) Producerea (falsificarea), transportarea, pãstrarea, comercializarea produselor (mãr-
furilor), prestarea serviciilor, periculoase pentru viaþa sau sãnãtatea consumatorilor,
sãvîrºite în proporþii mari,
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 600 la 800 unitãþi convenþionale, iar
persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1.000 la 5.000 unitãþi
convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate pe un termen de
pînã la 2 ani sau cu lichidarea întreprinderii.
(2) Aceleaºi acþiuni:
a) sãvîrºite repetat;
b) dacã au provocat din imprudenþã vãtãmarea gravã sau medie a sãnãtãþii ori
decesul persoanei,
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 800 la 1.000 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 1 la 3 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime
de la 5.000 la 8.000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã
activitate pe un termen de pînã la 3 ani sau cu lichidarea întreprinderii.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2):
a) sãvîrºite în proporþii deosebit de mari;
b) sãvîrºite de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã;
c) dacã au provocat decesul a douã sau mai multe persoane, se pedepsesc cu
amendã în mãrime de la 1.000 la 1.500 unitãþi convenþionale sau cu închisoare de la 3
la 7 ani, iar persoana juridicã
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 8.000 la 10.000 unitãþi convenþionale
cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani sau cu
lichidarea întreprinderii.

Articolul 217. Circulaþia ilegalã a substanþelor narcotice, psihotrope sau a

precursorilor
(1) Activitatea ilegalã privind circulaþia substanþelor narcotice, psihotrope sau a pre-
cursorilor, adicã cultivarea de plante care conþin substanþe narcotice sau psihotrope,
prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante, elaborarea, producerea, fabricarea, extragerea,
prelucrarea, deþinerea, pãstrarea, eliberarea, comercializarea, distribuirea, procurarea,
livrarea, expedierea, importul, exportul, nimicirea substanþelor narcotice, psihotrope
sau a precursorilor, supuse controlului în conformitate cu legislaþia, precum ºi
organizarea consumului de asemenea substanþe fãrã autorizaþie,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 400 la 700 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime

258 Ghidul ziaristului

de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã
activitate.
(2) Aceleaºi acþiuni sãvîrºite:
a) repetat;
b) de douã sau mai multe persoane;
c) cu utilizarea substanþelor narcotice sau psihotrope care prezintã un pericol deosebit
pentru sãnãtatea omului
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 8 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu
amendã în mãrime de la 3000 la 5000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de
a exercita o anumitã activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2), sãvîrºite:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã;
b) în proporþii mari,
se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 12 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu
amendã în mãrime de la 5000 la 10000 unitãþi convenþionale cu lichidarea întreprinderii.
(4) Persoana fizicã care a predat benevol substanþele narcotice, psihotrope sau
precursorii este liberatã de rãspundere penalã pentru activitate ilegalã privind circulaþia
acestora.

14.13. Codul de procedurã penalã

Articolul 105. Declaraþiile martorului ºi condiþiile audierii lui

(5) În cazul în care martorul suferã de o boalã psihicã sau de o altã boalã gravã,
audierea lui se face cu consimþãmîntul medicului ºi în prezenþa acestuia.
(8) La audierea martorului se interzice punerea întrebãrilor care în mod evident urmãresc
insultarea ºi umilirea persoanei.

14.14. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 87. Asistenþa medico-sanitarã a condamnatului

(1) În locurile de executare a pedepsei privative de libertate pentru condamnaþi sînt
organizate instituþiile curativ-profilactice necesare, iar pentru tratarea ºi întreþinerea celor
care suferã de boli contagioase - penitenciare cu drepturi de instituþie curativã.
(2) În locurile de executare a pedepsei privative de libertate asistenþa curativ-
profilacticã ºi asistenþa sanitar-epidemiologicã se organizeazã ºi se acordã în conformitate
cu legislaþia ocrotirii sãnãtãþii. Administraþia penitenciarului este obligatã sã îndeplineascã
cerinþele sanitar-igienice ºi antiepidemice, sã asigure ocrotirea sãnãtãþii condamnatului,
care, la rîndul sãu, este obligat sã respecte regulile de igienã personalã ºi generalã, de
sanitãrie.
(3) Modul de acordare a asistenþei medicale condamnaþilor, de organizare ºi
exercitare a supravegherii sanitar-epidemiologice, de folosire a instituþiilor curativ-profilactice
ºi sanitar-epidemiologice ale organelor de ocrotire a sãnãtãþii ºi de antrenare a personalului
lor la acordarea asistenþei medicale este stabilit de Ministerul Afacerilor Interne în
comun cu Ministerul Sãnãtãþii.

14.15. Codul civil

Articolul 280. Pretenþiile imprescriptibile extinctiv

Sînt imprescriptibile extinctiv pretenþiile:
a) privind apãrarea drepturilor personale nepatrimoniale dacã legea nu prevede altfel;
b) deponenþilor faþã de instituþiile financiare privind restituirea depunerilor;
c) cu privire la repararea prejudiciului cauzat vieþii sau sãnãtãþii persoanei. În acest caz, se
reparã prejudiciul pentru o perioadã anterioarã intentãrii acþiunii, dar nu mai mare de 3 ani.

Drepturile omului 259

14.16. Codul de procedurã civilã

Articolul 309. Depunerea cererii

(1) În cazul în care, conform legii, se admite spitalizarea forþatã ºi tratamentul forþat
al persoanei în temeiul unei hotãrîri judecãtoreºti, cererea se depune de o instituþie
medico-sanitarã la instanþa de la domiciliul persoanei sau de la locul ei de aflare.
(2) În cererea de spitalizare forþatã ºi tratament forþat se consemneazã legitimitatea
acestor mãsuri. La cerere se anexeazã avizul comisiei medicale a instituþiei medico-
sanitare asupra necesitãþii spitalizãrii forþate ºi tratamentului forþat.

Articolul 310. Examinarea cererii

(1) Instanþa judecãtoreascã examineazã, în 5 zile de la data depunerii, cererea de
spitalizare forþatã ºi tratament forþat.
(2) Participarea în ºedinþã de judecatã a persoanei a cãrei spitalizare se solicitã
ºi a reprezentantului instituþiei medico-sanitare din a cãrei iniþiativã a fost pornit
procesul este obligatorie.
(3) În cazul în care se eschiveazã de a se prezenta în judecatã, persoana este adusã
forþat în temeiul unei încheieri judecãtoreºti, care nu poate fi atacatã cu recurs.
(4) Examinarea pricinii privind spitalizarea forþatã ºi tratamentul forþat al persoanei are
loc în absenþa ei dacã sãnãtatea nu-i permite sã se prezinte în ºedinþã de judecatã.

14.17. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 41/3. Antrenarea minorilor la munci ce prezintã pericol pentru sãnãtatea

lor
Antrenarea minorilor la executarea oricãror munci ce prezintã pericol pentru
sãnãtatea lor ori servesc drept piedicã în procesul de instruire, ori prejudiciazã dezvoltarea
lor fizicã, intelectualã, spiritualã ºi socialã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi de pînã la douãzeci de salarii minime.

Articolul 42/1. Fabricarea, colectarea sau comercializarea produselor (mãrfurilor)

ºi prestarea serviciilor periculoase pentru viaþa ºi sãnãtatea consumatorilor
Fabricarea, colectarea sau comercializarea produselor (mãrfurilor) ce conþin substanþe
periculoase pentru viaþa ºi sãnãtatea consumatorilor ºi prestarea serviciilor periculoase
pentru viaþa ºi sãnãtatea consumatorilor, inclusiv alimentarea cu apã potabilã ce nu
corespunde normelor sanitaro-igienice ºi, ca urmare, prejudiciazã sãnãtatea cetãþenilor,
-
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la douã sute cincizeci
la trei sute ºaptezeci ºi cinci de salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de
la cinci sute la ºapte sute patruzeci de salarii minime, cu confiscarea produselor (mãrfurilor)
ce constituie obiectul contravenþiei.

Articolul 44/1. Prestarea serviciilor medicale fãrã consimþãmîntul pacientului

Prestarea serviciilor medicale profilactice, de diagnosticare, terapeutice, recuperatorii
fãrã consimþãmîntul pacientului -
atrage aplicarea unei amenzi în mãrime de la trei pînã la cincisprezece salarii
minime.

Articolul 46. Tãinuirea intenþionatã a sursei de contaminare cu o boalã venericã

Tãinuirea intenþionatã de cãtre cei ce suferã de boalã venericã a sursei de contaminare,
precum ºi a persoanelor, care au avut cu ei contacte, ce creeazã pericolul unei contaminãri
cu o boalã venericã, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la patru salarii minime.

Articolul 47/1. Cauzarea leziunilor corporale

260 Ghidul ziaristului
 Cauzarea premeditatã a leziunilor corporale uºoare, maltratarea, aplicarea loviturilor
ºi a altor acþiuni violente care au provocat dureri fizice, -
atrag aplicarea unei amenzi de la zece la cincisprezece salarii minime sau arest
administrativ pe un termen de pînã la cincisprezece zile.
Cauzarea premeditatã a leziunilor corporale uºoare, care au provocat o dereglare de
scurtã duratã a sãnãtãþii sau o pierdere neînsemnatã dar stabilã a capacitãþii de muncã, -
atrage aplicarea unei amenzi de la cincisprezece la douãzeci ºi cinci de salarii
minime sau arest administrativ pe un termen de pînã la treizeci de zile.

Articolul 107. Încãlcarea regulilor ºi normelor sanitaro-veterinare

Încãlcarea regulilor ºi normelor sanitaro-veterinare, nerespectarea cerinþelor de
carantinã, antiepizootice, altor mãsuri sanitaro-veterinare ºi indicaþii ale specialiºtilor veterinari
privind asigurarea ocrotirii sãnãtãþii animalelor, folosirea, întreþinerea ºi hrãnirea lor corectã
ocrotirea sãnãtãþii omului contra antroprozoonozelor, precum ºi a altor cerinþe ale Statutului
veterinar ºi ale organelor de autoadministrare localã în chestiunile medicinei veterinare, -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la patruzeci ºi cinci
la cincizeci de salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de la o sutã la o
sutã douãzeci de salarii minime.

Articolul 152/5. Producerea, comercializarea, transportarea sau pãstrarea

bãuturilor alcoolice falsificate
Producerea, comercializarea, transportarea sau pãstrarea în scop de comercializare
pentru obþinerea de profit a bãuturilor alcoolice falsificate -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la cincizeci pînã la trei sute
de salarii minime, cu confiscarea produselor (mãrfurilor) ce constituie obiectul contravenþiei.

Articolul 153. Încãlcarea regulilor de comercializare cu amãnuntul a bãuturilor

alcoolice
Comercializarea unor tipuri de produse ce conþin alcool, interzise în reþeaua de comerþ
cu amãnuntul: alcool alimentar, inclusiv de import, alcool etilic, produse alcoolizate
farmacopeice, alcool etilic rectificat, brut sau fabricat din materie primã nealimentarã
(sintetizat prin hidrolizã), vinuri brute alcoolizate din fructe ºi pomuºoare -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douãzeci ºi cinci la ºaptezeci
ºi cinci de salarii minime, cu confiscarea produselor ce constituie obiectul contravenþiei.
Comercializarea bãuturilor alcoolice fãrã o marcare clarã, care sã permitã identificarea
întreprinderii producãtoare, sau a celor recepþionate de la producãtorul sau furnizorul
care nu dispune de licenþã pentru producerea, pãstrarea ºi comercializarea bãuturilor
alcoolice -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douãzeci ºi cinci la ºaptezeci
ºi cinci de salarii minime.
Comercializarea bãuturilor alcoolice în cadrul comerþului ambulant din mînã, la tarabã
ºi din mijloace de transport -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la cincisprezece la cincizeci de
salarii minime.

14.18. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi

culturale

Articolul 12
1. Statele pãrþi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoanã de a se
bucura de cea mai bunã sãnãtate fizicã ºi mintalã pe care o poate atinge.
2. Mãsurile pe care statele pãrþi la prezentul Pact le vor adopta în vederea asigurãrii
exercitãrii depline a acestui drept vor cuprinde mãsurile necesare pentru a asigura:
a) scãderea mortalitãþii noilor nãscuþi ºi a mortalitãþii infantile, precum ºi dezvoltarea
Drepturile omului 261
sãnãtoasã a copilului;
b) îmbunãtãþirea tuturor aspectelor igienei mediului ºi ale igienei industriale;
c) profilaxia ºi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale ºi a altora,
precum ºi lupta împotriva acestor maladii;
d) crearea de condiþii care sã asigure tuturor servicii medicale ºi un ajutor medical în
caz de boalã.

14.19. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 33
Statele pãrþi vor lua mãsuri corespunzãtoare, inclusiv mãsuri legislative,
administrative, sociale ºi educative pentru a proteja copiii contra folosirii ilicite a
stupefiantelor ºi a substanþelor psihotrope, aºa cum sunt acestea definite de tratatele
internaþionale pertinente ºi pentru a împiedica utilizarea copiilor la producþia ºi traficul ilicit
al acestor substanþe.

14.20. Carta Socialã Europeanã Revizuitã

Articolul 11
Dreptul la protecþia sãnãtãþii
În vederea exercitãrii efective a dreptului la protecþia sãnãtãþii, pãrþile se angajeazã
sã ia, fie direct, fie în cooperare cu organizaþiile publice ºi private, mãsuri corespunzãtoare,
care vizeazã în special:
1. sã elimine, în mãsura în care este posibil, cauzele unei sãnãtãþi deficiente;
2. sã prevadã servicii de consultare ºi de educare în ceea ce priveºte ameliorarea
sãnãtãþii ºi dezvoltarea simþului responsabilitãþii individuale în materie de sãnãtate;
3. sã previnã, în mãsura în care este posibil, bolile epidemice, endemiile ºi alte boli,
precum ºi accidentele.

Vezi, de asemenea:

Legea privind securitatea biologicã nr.755-XV din 21.12.2001 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.75/631 din 13.06.2002);
Legea privind evaluarea ºi acreditarea în sãnãtate nr.552-XV din 18.10.2001
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.155-157/1234 din 20.12.2001);
Legea cu privire la ocrotirea sãnãtãþii reproductive ºi planificarea familialã nr.185-
XV din 24.05.2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.90-91/697 din 02.08.2001);
Legea privind transplantul de organe ºi þesuturi umane nr.473-XIV din 25.06.99
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.94-95/474 din 26.08.1999);
Legea cu privire la circulaþia substanþelor narcotice ºi psihotrope ºi a precursorilor
nr.382-XIV din 06.05.99 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.73-77/339 din 15.07.1999);
Legea cu privire la regimul produselor ºi substanþelor nocive nr.1236-XIII din
03.07.97 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.67-68/557 din 16.10.1997);
Legea cu privire la profilaxia maladiei SIDA nr.1460-XII din 25.05.93 (Monitor nr.7/
214 din 30.07.1993);
Legea privind donarea de sînge nr.1458-XII din 25.05.93 (Monitor nr.7/212 din
30.07.1993);
Legea cu privire la medicamente nr.1409-XIII din 17.12.97 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.52-53/368 din 11.06.1998);
Legea cu privire la activitatea farmaceuticã nr.1456-XII din 25.05.93 (Monitor nr.7/
210 din 30.07.1993);
Legea privind protecþia socialã a cetãþenilor care au avut de suferit de pe urma
catastrofei de la Cernobîl nr.909-XII din 30.01.92 (Monitor nr.1/25 din 30.01.92);
Legea cu privire la mãrimea, modul ºi termenele de achitare a primelor de asigurare
obligatorie de asistenþã medicalã nr.1593-XV din 26.12.2002 (Monitorul Oficial al Republicii
262 Ghidul ziaristului
Moldova nr.18-19/57 din 08.02.2003);
Legea cu privire la radioprotecþie ºi securitatea nuclearã nr.1440-XIII din 24.12.97
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.24-25 din 19.03.1998);
Legea privind securitatea industrialã a obiectelor industriale periculoase nr.803-
XIV din 11.02.2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.59-62 din 25.05.2000);
Legea cu privire la apa potabilã nr.272-XIV din 10.02.99 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.39-41 din 22.04.1999);
Legea privind accesul la informaþie nr.982-XIV din 11.05.2000 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.88-90 din 27.07.2000);

Compartimentul 15. Dreptul la un mediu înconjurãtor sãnãtos.

Drepturile omului 263

15. DREPTUL LA UN MEDIU ÎNCONJURÃTOR SÃNÃTOS

15.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 37 Dreptul la un mediu înconjurãtor sãnãtos

(1) Fiecare om are dreptul la un mediu înconjurãtor neprimejdios din
punct de vedere ecologic pentru viaþã ºi sãnãtate, precum ºi la produse
alimentare ºi obiecte de uz casnic inofensive.
(2) Statul garanteazã fiecãrui om dreptul la accesul liber ºi la
rãspîndirea informaþiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la
condiþiile de viaþã ºi de muncã, la calitatea produselor alimentare ºi a
obiectelor de uz casnic.
(3) Tãinuirea sau falsificarea informaþiilor despre factorii ce sînt în
detrimentul sãnãtãþii oamenilor se interzice prin lege.
(4) Persoanele fizice ºi juridice rãspund pentru daunele pricinuite
sãnãtãþii ºi avutului unei persoane, ca urmare a unor contravenþii
ecologice.

15.2. Legea privind protecþia mediului înconjurãtor

Art.30. - Statul recunoaºte tuturor persoanelor fizice dreptul la un mediu sãnãtos, în

care scop asigurã, în conformitate cu legislaþia în vigoare:
a) accesul deplin, operativ ºi liber la informaþiile privind starea mediului ºi starea sãnãtãþii
populaþiei;
b) dreptul de a se asocia în organizaþii, partide, miºcãri, asociaþii de protecþie a
mediului, de a adera la cele existente;
c) dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi, diverselor programe
economice sau de altã naturã ce vizeazã direct sau indirect protecþia mediului ºi folosirea
resurselor naturale; dreptul la informare ºi consultare asupra proiectelor de amplasare ºi
construire a obiectelor cu efecte negative asupra mediului, de refacere ºi amenajare a
teritoriului, a localtãþilor urbane ºi rurale;
d) dreptul de a interveni cu demersuri la instanþele de stat, pentru suspendarea temporarã
sau definitivã a activitãþii agenþilor economici care aduc daune ireparabile mediului; dreptul
de a solicita efectuarea expertizei obiectivelor ºi de a participa la efectuarea expertizei
obºteºti;
e) dreptul de a organiza referendumuri naþionale ºi locale în probleme majore de
protecþie a mediului;
f) dreptul la educaþie ºi instruire ecologicã;
g) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaþii, partide,
miºcãri, asociaþii, autoritãþilor pentru mediu, administrative sau judecãtoreºti pentru a
sista acþiunile care aduc daune mediului, indiferent dacã agenþii economici vor fi sau
nu prejudicaþi în mod direct; dreptul de a trage la rãspundere persoanele, care au comis
contravenþii sau infracþiuni ecologice;
h) dreptul la despãgubire pentru prejudiciul suferit cu urnare a poluãrii sau a altor
acþiuni de afectare a mediului, precum ºi pentru prejudiciul adus sãnãtãþii oamenilor;
i) dreptul de a beneficia de facilitãþile prevãzute de legislaþie pentru invenstiþiile
capitale, care au drept scop ameliorarea calitãþii mediului.
Art.31. - Protecþia mediului constituie o obligaþiune generalã a locuitorilor republicii,
ei fiind datori:
a) sã respecte legislaþia cu privire la protecþia mediului ºi sã protejeze mediul, sã
foloseascã raþional resursele naturale, sã nu lezeze drepturile ºi interesele altor beneficiari
ai resurselor naturale sã semnaleze operativ autoritãþile pentru mediu sau organizaþiile
264 Ghidul ziaristului
ecologice despre daunele, provocate naturii de persoanele fizice ºi juridice;
b) sã contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor de arbori ºi
arbuºti ºi a spaþiilor verzi, sã nu admitã distrugerea acestora, sã nu polueze teritoriul,
unde activeazã sau locuiesc;
c) sã recupereze pierderile ºi sã repare prejudiciul cauzat mediului ºi populaþiei.
Art.32. - Agenþii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaþi:
a) sã foloseascã cît mai economicos energia, apa, sã întreprindã mãsuri pentru
prevenirea alunicãrilor de teren, sã nu admitã eroziunea solului, salinizarea sau
înmlãºtinirea secundarã, compactarea ºi poluarea solului cu îngrãºãminte minerale ºi
pesticide, sã respecte normativele solului cu îngrãºãminte minerale ºi pesticide, sã respecte
normativele aplicãrii în agriculturã a substanþelor chimice;
b) sã retehnologizeze procesele de producþie în vederea minimalizãrii deºeurilor
prin folosirea cît mai efecientã a materiei prime, sã reducã folosirea substanþelor toxice,
inflamabile ºi sã le înlocuiascã cu materiale alternative inerte, care asigurã obþinerea unei
producþii finale cît mai durabile, sã producã, sã utilzeze ºi sã punã în circulaþie ambalaje
recuperabile, refolosibile, reciclabile sau uºor degradabile;
c) sã doteze sursele generatoare de noxe cu dispozitive, echipamente ºi instalaþii de
epurare, capabile de a reduce noxele evacuate sub limitele admisibile, stabilite de
autorizaþiile pentru mediu;
d) sã planteze ºi sã întreþinã în jurul unitãþilor industriale, a complexelor zootehnice
perdele forestiere de protecþie ºi spaþii verzi, sã þinã sub o supraveghere permanentã
starea mediului din jurul unitãþilor industriale ºi complexelor zootehnice ºi sã întreprindã
mãsuri de protecþie a mediului;
e) sã asigure supravegherea permanentã a construcþiilor ºi instalaþiilor în cursul
funcþionãrii lor, sã ia mãsuri pentru prevenirea avariilor ºi poluãrii accidentale a mediului, iar
în caz de producere a acestora sã ia mãsuri operative pentru înlãturarea cauzelor lor, sã
anunþe imediat autoritãþile pentru mediu, sã lichideze pe cont propriu toate consecinþele
avariilor ºi poluãrii accidentale, sã repare prejudiciile aduse mediului, componenþilor lui,
averii altor proprietãþi ºi sãnãtãþii persoanelor afectate;
f) sã execute hotãrîrile ºi dispoziþiile ministerelor, departamentelor ºi autoritãþilor
administraþiei publice locale referitoare la problemele protecþiei mediului, sã
prezinte autoritãþilor pentru mediu întreaga informaþie referitore la influenþa activitãþii
economice promovate asupra mediului ºi componenþilor lui, sã admitã accesul necondiþionat
ºi la orice orã al inspectorilor mediului la unitãþile de producþie pentru a efectua controlul
acþiunilor activitãþilor, susceptibile sã afecteze mediul;
g) sã solicite autoritãþilor pentru mediu expertizarea activitãþilor susceptibile sã afecteze
mediul;
h) sã asigure condiþiile corespunzãtoare pentru prevenirea poluãrii mediului cu
substanþe toxice, volatile, corozive, inflamabile sau cu pulberi de orice fel în timpul transpotãrii
ºi pãstrãrii lor.
Art.71. - Agenþii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaþi:
a) sã retehnologizeze procesele de producþie în vederea folosirii cît mai eficiente a
energiei, apei ºi materialelor, minimalizãrii formãrii de deºeuri de orice fel;
b) sã þinã în permanenþã evidenþa deºeurilor de producþie, sã efectueze identificarea,
sortarea, ambalarea (brichetarea) lor, sã asigure prelucrarea acestora pe loc sau
predarea la unitãþile specializate de recuperare a energiei ºi a deºeurilor industriale
reciclabile, precum ºi transportarea ºi depozitarea deºeurilor irecuperabile la poligoanele
special amenajate;
c) sã creeze condiþii necesare pentru prevenirea poluãrii accidentale a mediului
cu substanþe chimice de orice fel, iar în caz de poluare a acestuia sã lichideze urgent
consecinþele ºi sã repare prejudiciul cauzat.
Art.72. - Agenþii economici, indiferent de forma de proprietate, ºi instituþiile de ramurã
de cercetare, care folosesc, fabricã, transportã sau comercializeazã substanþe toxice sau
radioactive, deºeuri nocive sînt obligaþi:
a) sã reactualizeze în termen de ºase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi

Drepturile omului 265

autorizaþiile emise de autoritãþile pentru mediu, în modul stabilit. Eschivarea de la
prezenta prevedere sau de la recomandãrile expertizei va atrage dupã sine sistarea
activitãþii în cauzã;
b) sã þinã un registru special, întocmit conform formelor stabilite, în care se vor înscrie
date privind natura, originea, cantitatea, modul de depozitare, utilizare a pesticidelor ºi
altor substanþe toxice, caracteristicele lor fizice ºi chimice, sã furnizeze aceste date
autoritãþilor pentru mediu ºi pentru sãnãtate;
c) sã efectueze transportarea de pesticide ºi alte substanþe toxice, inclusiv radioactive,
numai în perimetrele special amenajate, cu mijloace utilate special pentru acest scop
ºi însoþite de persoane împuternicite în baza autorizaþiei, eliberate pentru fiecare caz
aparte de cãtre autorizaþiile pentru mediu.

15.3. Legea privind expertiza ecologicã ºi evaluarea impactului asupra

mediului înconjurãtor

Articolul 10. Drepturile cetãþenilor ºi asociaþiilor obºteºti în domeniul organizãrii

expertizei ecologice obºteºti
Cetãþenii ºi asociaþiile obºteºti au dreptul:
a) sã înainteze organelor sistemului expertizei ecologice de stat propuneri ºi obiecþii
privind proiectele obiectelor economice concrete, noile activitãþi ºi tehnologii;
b) sã solicite organelor sistemului expertizei ecologice de stat informaþii privind rezul-
tatele expertizãrii noilor obiecte ºi activitãþi economice preconizate;
c) sã organizeze expertiza ecologicã obºteascã a documentaþiei de proiect ºi planificare
pentru obiectele economice noi ºi potenþial periculoase pentru mediul înconjurãtor.

Articolul 11. Drepturile asociaþiilor obºteºti în domeniul efectuãrii expertizei

ecologice obºteºti
Asociaþiile obºteºti care efectueazã expertiza ecologicã obºteascã au dreptul:
a) sã primeascã de la beneficiar, în volum deplin, documentaþia de proiect ºi
documentaþia privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurãtor (în continuare -
E.I.M.Î), iar în cazul în care aceasta conþine secrete comerciale ºi/sau alte secrete
apãrate de lege (cu excepþia secretelor de stat), în volumul care nu permite divulgarea
acestor secrete;
b) sã ia cunoºtinþã de documentaþia tehnico-normativã cu privire la efectuarea
expertizei ecologice de stat;
c) sã participe, prin reprezentanþii sãi, la ºedinþele comisiilor de experþi la care se
iau în dezbatere avizele expertizei ecologice obºteºti.

15.4. Codul subsolului

Articolul 14. Drepturile ºi obligaþiile fundamentale ale beneficiarilor folosinþei

subsolului
(1) Beneficiarii folosinþei subsolului au dreptul:
a) sã foloseascã sectoarele de subsol în corespundere cu condiþiile ºi scopurile pentru
care li s-au repartizat;
b) sã foloseascã rezultatele activitãþii lor, inclusiv producþia fabricatã ºi deºeurile
industriei miniere.
(2) Beneficiarii folosinþei subsolului au dreptul prioritar la:
a) prelungirea termenului de acþiune a autorizaþiei, precum ºi la primirea autorizaþiei
pentru desfãºurarea etapelor ulterioare de studiere ºi valorificare a subsolului;
b) înstrãinarea terenurilor necesare pentru exploatarea zãcãmintelor de
substanþe utile în limitele perimetrelor miniere.
3. Benefeciarii folosinþei subsolului sînt obligaþi sã asigure:
a) studierea deplinã ºi complexã a subsolului, folosirea raþionalã ºi complexã a
resurselor lui în corespundere cu proiectele ºi schemele tehnologice, inclusiv la prelucrarea
266 Ghidul ziaristului
materiei prime minerale;
b) desfãºurarea în condiþii de securitate pentru viaþa ºi sãnãtatea lucrãtorilor ºi populaþiei
a lucrãrilor, legate de folosirea subsolului, precum ºi protecþia subsolului, mediului
înconjurãtor, obiectivelor ºi construcþiilor de acþiunea dãunãtoare a lucrãrilor menþionate;
c) zãdãrnicirea în limitele perimetrului minier a ridicãrii de construcþii pe suprafeþele
cu zãcãminte de substanþe utile ºi pe teritoriile situate de asupra obiectivelor ºi
construcþiilor din subteran;
d) aplicarea metodelor ºi tehnologiilor la studierea ºi valorificarea subsolului în
scopul folosirii lui cît mai eficiente ºi evitãrii acþiunilor dãunãtoare asupra mediului
înconjurãtor;
e) deservirea geologicã ºi topograficã minierã ºi asigurarea controlului asupra
lucrãrilor, legate de exploatarea subsolului;
f) evidenþa miºcãrii rezervelor de substanþe utile ºi deºeurilor industriei miniere în
timpul extracþiei ºi prelucrãrilor, þinerea cadastrelor de stat ºi balanþelor de substanþe utile;
g) prezentarea cãtre organul de stat pentru supravegherea minierã a unei informaþii
autentice cu privire la studierea ºi folosirea subsolului, precum ºi a datelor statistice cu
privire la cantitatea ºi calitatea substanþelor utile extrase ºi la folosirea lor complexã, la
starea securitãþii în timpul folosirii subsolului, la mãsurile de protecþie a subsolului ºi a
mediului înconjurãtor;
h) achitarea plãþilor obligatorii pentru folosirea subsolului;
i) þinerea ºi pãstrarea documentaþiei geologice, de topografie minierã ºi de altã
naturã;
j) lichidarea sau conservarea întreprinderilor, obiectivelor ºi construcþiilor dupã
finisarea lucrãrilor, legate de toate felurile de folosire a subsolului;
k) aducerea terenurilor ºi obiectivelor naturale situate pe ele, care au fost degradate
în timpul folosirii subsolului, într-o stare bunã pentru folosirea ulterioarã.

15.5. Codul apelor

Articolul 6. Sprijinul acordat autoritãþilor administraþiei publice centrale în realizarea

mãsurilor privind folosirea raþionalã ºi protecþia apelor
Organizaþiile publice, mijloacele mass-media ºi cetãþenii acordã sprijin autoritãþilor
administraþiei publice centrale în realizarea mãsurilor privind folosirea raþionalã ºi protecþia
apelor.

Articolul 7. Formele de participarea în realizarea mãsurilor privind folosirea

raþionalã ºi protecþia apelor
Organizaþiile publice, mijloacelor mass-media ºi cetãþenii:
a) acordã sprijin autoritãþilor a administraþiei publice centrale în realizarea mãsurilor
privind folosirea raþionalã ºi protecþia apelor;
b) desfãºoarã o muncã de educare pentru formarea unei atitudini grijulii faþã de apã;
c) organizeazã controlul public asupra realizãrii mãsurilor de protecþie a apelor;
d) comunicã despre încãlcãrile regulilor de folosire a apelor;
e) prezintã autoritãþii centrale pentru resursele naturale ºi mediu propuneri privind op-
timizarea folosirii ºi protecþiei apelor;
f) participã la efectuarea de lucrãri pentru optimizarea folosirii ºi protecþiei apelor,
precum ºi la prevenirea ºi lichidarea efectelor distructive a apelor;
g) desfãºoarã ºi alte activitãþi, menite sã asigure folosirea raþionalã ºi protecþia
apelor.

15.6. Codul silvic

Articolul 12. Sarcinile autoritãþii silvice centrale

(1) Autoritatea silvicã centralã este împuternicitã legal sã reglementeze, sã
coordoneze ºi sã exercite controlul asupra administrãrii ºi gospodãririi fondului forestier.
Drepturile omului 267
 (2) Autoritatea silvicã centralã elaboreazã regimul silvic, care reprezintã un sistem
de norme tehnice, economice, juridice ºi silvice privind amenajarea, folosirea, regenerarea,
paza ºi protecþia pãdurilor, ºi exercitã controlul asupra respectãrii acestui regim.
(3) Autoritatea silvicã centralã aplicã regimul silvic în fondul forestier subordonat,
respectînd principiile dezvoltãrii durabile a pãdurilor, conservãrii ºi ameliorãrii diversitãþii
biologice forestiere, folosirii raþionale a resurselor forestiere.
(4) Pe terenurile din fondul forestier, nesubordonate autoritãþii silvice centrale, re-
spectarea regimului silvic este asiguratã de deþinãtorii acestora. Controlul asupra respectãrii
regimului silvic este exercitat de organele silvice de stat ºi de autoritãþile administraþiei
publice locale.
(5) Organizarea ºi gospodãrirea fondului cinegetic, exercitarea controlului în acest
domeniu þin de competenþa autoritãþii silvice centrale.
(6) Autoritatea silvicã centralã:
a) organizeazã investigaþii ºtiinþifice ale componentelor diversitãþii biologice
forestiere, elaboreazã mãsuri pentru conservarea ºi folosirea lor raþionalã, determinîndu-
le cantitativ ºi valoric resursele, evidenþiind procesele ºi activitãþile care influenþeazã
starea acestora;
b) contribuie la restabilirea ecosistemelor degradate, precum ºi a speciilor periclitate
ºi pe cale de dispariþie;
c) efectueazã sistematic (la fiecare 5 ani) analiza ºi confruntarea informaþiei privind
conservarea diversitãþii biologice ºi folosirea raþionalã a resurselor genetice ºi biologice;
d) contribuie la informarea publicului despre dezvoltarea durabilã a fondurilor forestier
ºi cinegetic, starea diversitãþii biologice forestiere, asigurîndu-i acces liber la informaþie
ºi participare la procesul de luare a deciziilor.
(7) În domeniul rezervaþiilor ºi altor arii protejate de pe terenurile din fondul
forestier, autoritatea silvicã centralã, de comun acord cu autoritatea centralã pentru protecþia
mediului înconjurãtor:
a) elaboreazã ºi organizeazã aplicarea mãsurilor privind regenerarea, conservarea
ºi redresarea ecologicã a pãdurilor;
b) organizeazã respectarea strictã a regulamentelor cu privire la rezervaþii ºi alte arii
protejate;
c) prezintã Guvernului, în comun cu instituþiile ºtiinþifice de profil ºi cu autoritatea
centralã pentru protecþia mediului înconjurãtor, propuneri privind conservarea celor mai
valoroase sectoare de pãduri naturale ºi crearea de parcuri naþionale, asigurã condiþiile
necesare de protecþie a diversitãþii biologice în ariile menþionate;
d) organizeazã activitatea ºtiinþificã conform programelor coordonate cu autoritatea
centralã pentru protecþia mediului înconjurãtor ºi instituþiile interesate, precum ºi întocmirea
analelor naturii.
(8) Activitatea autoritãþii silvice centrale se reglementeazã printr-un regulament
aprobat de Guvern.

Articolul 23. Controlul obºtesc asupra stãrii, folosirii, regenerãrii, pazei ºi protecþiei
fondurilor forestier ºi cinegetic
Cetãþenii ºi asociaþiile obºteºti au dreptul sã primeascã de la organele silvice de
stat ºi de la organele de stat pentru protecþia mediului înconjurãtor informaþie despre
starea fondurilor forestier ºi cinegetic, mãsurile planificate ºi realizate de conservare ºi
folosire a acestora, sã propunã ºi sã realizeze, în conformitate cu legislaþia, mãsuri
privind paza ºi folosirea raþionalã a fondurilor forestier ºi cinegetic, conservarea biodiversitãþii
în ele.

15.7. Legea privind protecþia aerului atmosferic

Articolul 8. Modul de participare a asociaþiilor obºteºti ºi a persoanelor fizice la

realizarea mãsurilor de protecþie a aerului atmosferic
(1) Asociaþiile obºteºti ºi persoanele fizice pot sã participe la realizarea mãsurilor de
268 Ghidul ziaristului
protecþie a atmosferei, la elaborarea ºi examinarea proiectelor de programe ecologice,
de scheme regionale complexe, de alte documente, pot sã solicite ºi sã primeascã informaþia
necesarã privind starea aerului atmosferic.
(2) Asociaþiile obºteºti ºi persoanele fizice poartã rãspundere în conformitate cu
legislaþia privind protecþia mediului, precum ºi cu statutele ºi regulamentele organizaþiilor
menþionate, pentru neonorarea obligaþiunilor asumate privind protecþia aerului atmosferic.
(3) Autoritãþile publice sînt obligate sã þinã cont de propunerile asociaþiilor obºteºti ºi
ale persoanelor fizice la elaborarea ºi realizarea mãsurilor de protecþie a aerului atmosferic.

15.8. Legea cu privire la resursele naturale

Articolul 29. Controlul obºtesc

(1) Statul garanteazã participarea publicului la luarea de decizii privind folosirea
resurselor naturale, precum ºi la exercitarea controlului obºtesc asupra modului în care
persoanele fizice ºi juridice respectã legislaþia privind ocrotirea naturii, în baza unei informãri
ample a populaþiei ºi asigurãrii accesului acesteia la orice informaþie de interes public.
(2) Controlul obºtesc asupra luãrii de decizii în domeniul folosirii resurselor naturale se
exercitã în conformitate cu Legea privind expertiza ecologicã ºi evaluarea impactului
asupra mediului înconjurãtor.
(3) Guvernul, autoritãþile administraþiei publice locale, organul de stat abilitat cu gestiunea
resurselor naturale ºi cu protecþia mediului înconjurãtor, precum ºi agenþii economici, prezintã
regulat publicului informaþii veridice ºi accesibile despre activitatea din domeniul folosirii
resurselor naturale ºi protecþiei mediului înconjurãtor.
(4) În cazul în care pot fi lezate drepturile cetãþenilor sau poate fi divulgat secretul
protejat de lege, ori poate fi pusã în pericol securitatea naþionalã, accesul la o astfel de
informaþie se limiteazã, organul respectiv aducînd în fiecare caz publicului argumente
exhaustive în mod accesibil.

15.9. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat

Art.16. - Organizaþiile neguvernamentale sînt în drept:

a) sã elaboreze programe ecologice vizînd ariile naturale protejate, sã le propage ºi sã
participe la realizarea lor;
b) sã formeze fonduri ecologice;
c) sã participe la supravegherea respectãrii regimului de protecþie în obiectele ºi com-
plexele fondului ariilor protejate;
d) sã contribuie maximal la educarea ecologicã a maselor;
e) sã editeze ºi sã propage materiale despre ariile naturale protejate;
f) sã primeascã informaþii despre mediu ºi sã efectueze investigaþii, coordonate
cu autoritatea centralã pentru mediu;
g) sã facã propuneri ºi sã prezinte materialele de rigoare privind luarea sub protecþia
statului a unor arii naturale reprezentative.
Art.17. Cetãþenii sînt în drept:
a) sã iniþieze dezbaterea publicã a proiectelor de acte legislative ºi de alte acte normative
privind fondul ariilor protejate;
b) sã facã propuneri privind luarea sub protecþia statului a obiectelor ºi complexelor
naturale ºi includerea lor în fondul ariilor protejate;
c) sã exercite controlul public asupra respectãrii legislaþiei cu privire la fondul ariilor
protejate;
d) sã desfãºoare, în cadrul organizaþiilor neguvernamentale, activitãþi de protecþie
a mediului;
e) sã depunã în orice instanþã de resort demersuri privind reprofilarea ºi
modernizarea obiectivelor economice care polueazã ariile naturale protejate.

15.10. Legea cu privire la protecþia plantelor

Drepturile omului 269
 Articolul 14. Obligaþiile deþinãtorilor de terenuri ºi altor agenþi economici în
domeniul protecþiei plantelor
(1) În procesul de cultivare a plantelor ºi de comercializare a produselor de uz
fitosanitar, deþinãtorii de terenuri ºi agenþii economici, indiferent de tipul de proprietate
ºi forma juridicã de organizare, sînt obligaþi:
a) sã cerceteze sistematic terenurile agricole ºi silvice în vederea depistãrii organismelor
dãunãtoare;
b) sã realizeze mãsuri pentru protecþia plantelor în scopul preîntîmpinãrii apariþiei
ºi rãspîndirii dãunãtorilor, bolilor ºi buruienilor, sã respecte recomandãrile Serviciului de
Stat pentru Protecþia Plantelor;
c) sã respecte strict regulile ºi regulamentele stabilite privind importul, stocarea,
transportarea, comercializarea ºi utilizarea mijloacelor de protecþie a plantelor, sã nu
admitã poluarea cu aceste mijloace a mediului ºi a producþiei agricole sau acþiunea lor
negativã asupra omului ºi animalelor;
d) sã prezinte, la cererea specialiºtilor Serviciului de Stat pentru Protecþia Plantelor,
informaþia necesarã privind starea fitosanitarã a terenurilor agricole, derularea mãsurilor
de protecþie ºi aplicarea mijloacelor de protecþie a plantelor, stocarea ºi comercializarea
pesticidelor. Informaþia se prezintã în forma stabilitã de Serviciul de Stat pentru Protecþia
Plantelor, acceptabilã pentru efectuarea monitorizãrii ºi prognozei fitosanitare;
e) sã creeze condiþii pentru executarea prevederilor prezentei legi de cãtre colaboratorii
Serviciului de Stat pentru Protecþia Plantelor.
(2) La prestarea serviciilor de utilizare a mijloacelor de protecþie a plantelor, persoanele
fizice ºi juridice, indiferent de tipul de proprietate ºi forma juridicã de organizare, sînt
obligate sã dispunã de autorizaþii eliberate în modul stabilit.

15.11. Legea regnului animal

Articolul 8. Participarea organizaþiilor social-politice ºi obºteºti la realizarea

mãsurilor de protecþie ºi folosire a resurselor regnului animal
Organizaþiile social-politice, sindicatele, societãþile vînãtorilor ºi pescarilor, societãþile
ºtiinþifice ºi alte organizaþii obºteºti pot acorda sprijin autoritãþilor publice ºi pot participa
nemijlocit la munca de educaþie ecologicã a populaþiei, la realizarea mãsurilor de protecþie
ºi folosire raþionalã a resurselor regnului animal, pot crea, conform regulamentelor (statutelor)
lor, de comun acord cu autoritatea centralã abilitatã cu gestiunea resurselor naturale ºi cu
protecþia mediului înconjurãtor ºi cu autoritãþile administraþiei publice locale inspectorate
ecologice obºteºti.

Articolul 9. Participarea cetãþenilor la realizarea mãsurilor de protecþie ºi folosire

a resurselor regnului animal
Cetãþenii sînt datori sã pãstreze ºi sã ocroteascã regnul animal. Ei pot participa personal
sau prin intermediul organizaþiilor obºteºti la realizarea mãsurilor de protecþie, folosire
raþionalã a resurselor regnului animal, pot prezenta propuneri corespunzãtoare autoritãþilor
publice ºi organizaþiilor obºteºti, pot comunica despre încãlcãrile legislaþiei cu privire la
protecþia ºi folosirea resurselor regnului animal.

15.12. Legea privind deºeurile de producþie ºi menajere

Articolul 8. Obligaþiile persoanelor fizice ºi juridice

Persoanele fizice ºi juridice sînt obligate:
a) sã utilizeze tehnologii nonpoluante, fãrã sau cu puþine deºeuri;
b) sã asigure colectarea ºi sortarea deºeurilor în dependenþã de natura acestora
(sticlã, carton, masã plasticã, metal, reziduuri alimentare etc.);
c) sã þinã evidenþa strictã a tuturor deºeurilor rezultate din activitãþile lor de producþie;
d) sã utilizeze deºeurile cu riscuri ecologice minime;
e) sã efectueze controlul de laborator al calitãþii mediului în spaþiile de depozitare ºi
270 Ghidul ziaristului
pãstrare provizorie a deºeurilor;
f) sã repare integral prejudiciul cauzat mediului, sãnãtãþii ºi bunurilor populaþiei,
precum ºi persoanelor juridice, în cazul încãlcãrii legislaþiei în domeniul gestionãrii
deºeurilor;
g) sã punã la dispoziþia populaþiei orice informaþie privind situaþia în domeniul
nominalizat. Persoanele fizice ºi juridice poartã rãspunderea prevãzutã de legislaþie pentru
furnizarea cu premeditare a informaþiilor incomplete ºi inexacte;
h) sã informeze de îndatã autoritãþile teritoriale pentru protecþia civilã ºi situaþii
excepþionale, pentru protecþia mediului ºi pentru sãnãtate, precum ºi autoritãþile
administraþiei publice locale despre apariþia cazurilor de avarie legate de poluarea mediului
cu deºeuri toxice ºi periculoase ºi despre acþiunile întreprinse în legãturã cu aceasta;
i) sã asigure transportarea, depozitarea, prelucrarea, neutralizarea ºi utilizarea deºeurilor
toxice ºi periculoase în baza contractelor încheiate cu agenþii economici, deþinãtori
de autorizaþii corespunzãtoare, supraveghind riguros procesele nominalizate;
j) sã asigure deºeurile toxice depozitate ºi cele transportate cu etichete indicînd
gradul de toxicitate, denumirea completã a deºeurilor, starea lor de agregare, culoarea,
mirosul, proprietãþile inflamabile ºi explozibile, tipul ambalajului, denumirea procesului
tehnologic din care au rezultat, cerinþele speciale de comportament în condiþii normale ºi în
situaþii excepþionale, adresa întreprinderii, organizaþiei unde s-au format;
k) sã asigure importul ºi fabricarea produselor alimentare ºi a mãrfurilor de larg
consum în ambalaje reutilizabile ºi reciclabile, inofensive pentru mediu, colectarea ºi
recuperarea ambalajelor proprii sau importate, sã nu admitã ambalarea excesivã.

Articolul 24. Contravenþiile în domeniul gestionãrii deºeurilor

Constituie contravenþii în domeniul gestionãrii deºeurilor:
a) nerespectarea modului stabilit de colectare, pãstrare, transportare, depozitare,
neutralizare ºi evacuare a deºeurilor, care a condus sau poate sã conducã la poluarea
mediului;
b) depozitarea arbitrarã în locurile interzise sau utilizarea altor procedee de evacuare
a deºeurilor fãrã autorizarea autoritãþilor abilitate;
c) neexecutarea dispoziþiilor ºi prescripþiilor autoritãþilor împuternicite cu exercitarea
controlului de stat asupra depozitãrii, prelucrãrii, evacuãrii ºi înhumãrii deºeurilor;
d) tãinuirea sau prezentarea informaþiilor false sau incomplete privind gestionarea
deºeurilor, precum ºi evacuarea lor în caz de avarie;
e) încãlcarea regulilor de evidenþã ºi control primar în domeniul nominalizat;
f) nerespectarea termenelor de prezentare a dãrilor de seamã asupra gestionãrii
deºeurilor;
g) transmiterea deºeurilor periculoase unor persoane fizice sau juridice ce nu deþin
autorizaþii pentru transportarea, pãstrarea ºi prelucrarea lor;
h) nerespectarea regimului ºi regulilor stabilite de exploatare a instalaþiilor pentru
prelucrarea ºi neutralizarea deºeurilor, precum ºi a locurilor pentru depozitarea ori înhumarea
deºeurilor de producþie, menajere ºi de altã naturã;
i) proiectarea ºi construcþia întreprinderilor ºi altor obiective, precum ºi implementarea
de materiale ºi tehnologii, care nu satisfac cerinþele de securitate privind utilizarea,
prelucrarea ºi evacuarea deºeurilor;
j) nerespectarea altor reguli ºi cerinþe prevãzute de prezenta lege ºi de alte acte
normative.

15.13. Legea cu privire la activitatea hidrometeorologicã

Art.6. - Sarcinile Serviciului sînt:

1) pe plan naþional:
a) monitorizarea mediului în vederea protecþiei populaþiei contra fenomenelor hid-
rometeorologice periculoase, a prevenirii sau diminuãrii pagubelor ce pot fi cauzate de
acestea;
Drepturile omului 271
 b) satisfacerea necesitãþilor populaþiei, economiei ºi apãrãrii naþionale, precum ºi
autoritãþilor publice privind informaþia hidrometeorologicã;
c) constituirea ºi gestionarea Fondului Naþional de Date Hidrometeorologice,
necesar pentru fundamentarea hidrometeorologicã a proiectãrii, executãrii ºi exploatãrii
diverselor obiective social-economice ºi pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare pe
termen lung a economiei naþionale;
d) efectuarea observaþiilor asupra poluãrii mediului ºi a consecinþelor ei, conform
parametrilor chimici, fizici, hidrobiologici ºi radioactivi ºi analiza datelor obþinute;
e) analiza ºi sintetizarea sistematicã a condiþiilor meteorologice, agrometeorologice ºi
hidrologice formate, precum ºi a informaþiei privind gradul de poluare a mediului pe
teritoriul þãrii, asigurarea elaborãrii ºi editãrii materialelor de regim ºi informative;
f) efectuarea de cercetãri ºtiinþifice în domeniul hidrometeorologic;
g) þinerea, în comun cu organele interesate ale ministerelor ºi departamentelor, a
evidenþei de stat a resurselor acvatice potrivit indicilor cantitativi ºi calitativi ºi utilizarea
acestora conform unui sistem unic, þinerea cadastrului apelor;
h) participarea, în modul stabilit, la lucrãrile comisiilor de stat ºi departamentale pentru
examinarea consecinþelor calamitãþilor naturale, ale catastrofelor ºi accidentelor generate
de fenomenele hidrometeorologice periculoase ºi de poluarea aerului, apei ºi solului;
i) înzestrarea reþelei de observaþii cu utilaj ºi aparataj care asigurã obþinerea,
colectarea, prelucrarea ºi difuzarea informaþiei hidrometeorologice;
j) elaborarea actelor normative, a metodicilor ce reglementeazã activitatea hidrom-
eteorologicã în conformitate cu normele internaþionale;
k) asigurarea respectãrii regulamentelor de metrologie ºi standardizare, exercitarea
supravegherii metrologice interne asupra mijloacelor de mãsurare;
l) eliberarea pentru agenþii economici a autorizaþiilor privind deschiderea staþiilor ºi
posturilor hidrometeorologice departamentale ºi exercitarea controlului asupra activitãþii lor;
m) acordarea informaþiei specializate, la cererea beneficiarilor, pe bazã de contract;
2) pe plan internaþional:
a) participarea la schimbul de informaþii în cadrul sistemului mondial de observaþii
hidrometeorologice;
b) îndeplinirea obligaþiilor ce decurg din convenþiile ºi acordurile internaþionale la care
Republica Moldova este parte.
Art.11. - Serviciul este obligat sã elaboreze prognoze hidrometeorologice de
interes public, cu difuzarea lor în mass-media, precum ºi prognoze specializate
(agrometeorologice, aeronautice, climatice, de dispersie ºi deplasare a poluanþilor
chimici ºi radioactivi).
Art.12. - La cererea persoanelor juridice ºi fizice, Serviciul furnizeazã informaþia
hidrometeorologicã privind fenomenele din trecut la un preþ ce nu depãºeºte cheltuielile
pentru serviciile prestate. Serviciul poate refuza furnizarea de date ºi informaþii în cazul în
care acestea ar cauza prejudicii securitãþii naþionale.
Art.13. - Avertizãrile privind fenomenele hidrometeorologice periculoase ºi poluarea
extrem de înaltã a mediului sînt comunicate neîntîrziat populaþiei, autoritãþilor administraþiei
publice centrale, precum ºi persoanelor juridice interesate, conform planului-schemã
aprobat de organele abilitate, folosind în acest scop toate mijloacele de comunicaþii.

15.14. Legea cu privire la publicitate

Articolul 8. Cerinþe generale

(11) Publicitatea nu trebuie:
b) sã incite la acþiuni ce încalcã legislaþia privind protecþia mediului înconjurãtor;

Articolul 16. Publicitatea exterioarã

(7) Se interzice amplasarea publicitãþii exterioare:
b) în zonele de protecþie a monumentelor de arhitecturã, istorie ºi culturã.

272 Ghidul ziaristului

15.15. Codul penal

Articolul 136. Ecocidul

Distrugerea intenþionatã în masã a florei sau a faunei, intoxicarea atmosferei ori a
resurselor acvatice, precum ºi sãvîrºirea altor acþiuni ce pot provoca sau au provocat o
catastrofã ecologicã,
se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.

Articolul 223. Încãlcarea cerinþelor securitãþii ecologice

Încãlcarea cerinþelor securitãþii ecologice la proiectarea, amplasarea, construcþia
sau punerea în exploatare, precum ºi la exploatarea construcþiilor industriale, agricole,
ºtiinþifice sau a altor obiective de cãtre persoanele responsabile de respectarea lor, dacã
aceasta a provocat:
a) mãrirea esenþialã a nivelului radiaþiei;
b) daune sãnãtãþii populaþiei;
c) pieirea în masã a animalelor;
d) alte urmãri grave,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 600 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fãrã) privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5
ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1000 la 3000 unitãþi
convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate sau cu lichidarea
întreprinderii.

Articolul 224. Încãlcarea regulilor de circulaþie a substanþelor, materialelor ºi

deºeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice
(1) Activitãþile ilegale sau încãlcarea regulilor stabilite ce þin de fabricarea, importul,
exportul, îngroparea, pãstrarea, transportarea sau utilizarea substanþelor, materialelor ºi
deºeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice, precum ºi a pesticidelor, erbicidelor sau
a altor substanþe chimice, dacã aceasta creeazã pericolul cauzãrii de daune esenþiale
sãnãtãþii populaþiei sau mediului,
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 200 la 600 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 3 ani, iar persoana juridicã
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate.
(2) Aceleaºi acþiuni:
a) sãvîrºite repetat;
b) sãvîrºite în zona situaþiei ecologice excepþionale sau în zona unei calamitãþi naturale;
c) soldate cu impurificarea, otrãvirea sau infectarea mediului;
d) soldate cu pieirea în masã a animalelor
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 300 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridicã
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 3000 la 5000 unitãþi convenþionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2), care au provocat din imprudenþã:
a) îmbolnãvirea în masã a oamenilor;
b) decesul persoanei,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu
amendã în mãrime de la 5000 la 10000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de
a exercita o anumitã activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
(4) Acþiunile prevãzute la alin.(1), (2) sau (3), soldate cu decesul a douã sau mai multor
persoane,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu
amendã în mãrime de la 5000 la 10000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de
a exercita o anumitã activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
Drepturile omului 273
 Articolul 225. Tãinuirea de date sau prezentarea intenþionatã de date neautentice
despre poluarea mediului
(1) Tãinuirea datelor sau prezentarea intenþionatã de cãtre o persoanã cu funcþie
de rãspundere ori de cãtre o persoanã care gestioneazã o organizaþie comercialã,
obºteascã sau altã organizaþie nestatalã, precum ºi de cãtre o persoanã juridicã, a datelor
neautentice despre avariile cu poluare excesivã a mediului, cu poluare radioactivã, chimicã,
bacteriologicã sau cu alte urmãri periculoase pentru viaþa sau sãnãtatea populaþiei, precum
ºi despre starea sãnãtãþii populaþiei afectate de poluarea mediului, dacã aceasta a provocat
din imprudenþã:
a) îmbolnãvirea în masã a oamenilor;
b) pieirea în masã a animalelor;
c) decesul persoanei;
d) alte urmãri grave,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana
juridicã
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate.
(2) Aceleaºi acþiuni soldate cu decesul a douã sau mai multor persoane
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu
amendã în mãrime de la 3000 la 6000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de
a exercita o anumitã activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Articolul 226. Neîndeplinirea obligaþiilor de lichidare a consecinþelor încãlcãrilor

ecologice
(1) Eschivarea sau îndeplinirea necorespunzãtoare de cãtre o persoanã cu funcþie
de rãspundere ori de cãtre o persoanã care gestioneazã o organizaþie comercialã,
obºteascã sau altã organizaþie nestatalã, precum ºi de cãtre o persoanã juridicã a
obligaþiilor de lichidare a consecinþelor încãlcãrilor ecologice, dacã aceasta a provocat
din imprudenþã:
a) îmbolnãvirea în masã a oamenilor;
b) pieirea în masã a animalelor;
c) decesul persoanei;
d) alte urmãri grave,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana
juridicã
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate.
(2) Aceleaºi acþiuni soldate cu decesul a douã sau mai multor persoane
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridicã
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 3000 la 6000 unitãþi convenþionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Articolul 227. Poluarea solului

(1) Impurificarea, otrãvirea, infectarea sau altã poluare a solului cu produse nocive ale
activitãþii economice ori de altã naturã ca urmare a încãlcãrii regulilor de manipulare cu
substanþe nocive, îngrãºãminte minerale, stimulenþi de creºtere a plantelor ºi cu alte
substanþe chimice sau biologice în timpul transportãrii, utilizãrii sau pãstrãrii lor, dacã aceasta
a cauzat daune:
a) sãnãtãþii populaþiei;
b) mediului;
c) producþiei agricole,

274 Ghidul ziaristului

 se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 2 ani, iar persoana juridicã
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate.
(2) Aceleaºi acþiuni:
a) sãvîrºite în zona situaþiei ecologice excepþionale sau în zona unei calamitãþi naturale;
b) urmate de decesul persoanei din imprudenþã
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 300 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime
de la 3000 la 6000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã
activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Articolul 228. Încãlcarea cerinþelor de protecþie a subsolului

Încãlcarea cerinþelor de protecþie a zãcãmintelor minerale sau a altor resurse ale
subsolului, construcþia neautorizatã sau amplasarea deºeurilor toxice pe terenurile cu
zãcãminte minerale, precum ºi deversarea nesancþionatã a substanþelor nocive în subsol,
dacã aceasta a provocat:
a) prãbuºiri sau alunecãri de proporþii ale terenului;
b) poluarea apelor subterane, creînd pericol pentru sãnãtatea populaþiei;
c) decesul persoanei din imprudenþã;
d) alte urmãri grave,
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 300 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridicã
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate.

Articolul 229. Poluarea apei

Infectarea sau altã impurificare a apelor de suprafaþã ori subterane cu ape uzate sau
cu alte deºeuri ale întreprinderilor, instituþiilor ºi organizaþiilor industriale, agricole, comunale
ºi de altã naturã, dacã aceasta a cauzat daune în proporþii considerabile regnului animal
sau vegetal, resurselor piscicole, silviculturii, agriculturii sau sãnãtãþii populaþiei ori a provocat
decesul persoanei, -
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime
de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã
activitate.

Articolul 230. Poluarea aerului

Poluarea aerului cu depãºirea normelor stabilite, ca urmare a emisiei în atmosferã
a poluanþilor sau a încãlcãrii regulilor de exploatare, sau a neutilizãrii utilajului, aparatajului,
instalaþiilor de purificare ºi control al emisiilor în atmosferã, dacã aceasta a cauzat
daune în proporþii considerabile mediului, regnului animal sau vegetal, sãnãtãþii populaþiei
ori a provocat decesul persoanei,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime
de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã
activitate.

Articolul 232. Distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere

(1) Distrugerea sau deteriorarea în proporþii mari a masivelor forestiere în urma
folosirii imprudente a focului sau a unor surse de pericol sporit
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 600 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de
pînã la 3 ani, iar persoana juridicã
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1000 la 3000 unitãþi convenþionale cu

Drepturile omului 275

privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate.
(2) Distrugerea sau deteriorarea intenþionatã în proporþii mari a masivelor forestiere
prin incendiere
se pedepseºte cu amendã de la 300 la 1.000 unitãþi convenþionale sau cu muncã
neremuneratã în folosul comunitãþii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 3 la 7
ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 3000 la 6000 unitãþi
convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate sau cu lichidarea
întreprinderii.

Articolul 233. Vînatul ilegal

Vînatul fãrã autorizaþia corespunzãtoare fie în perioada interzisã, fie în locurile
interzise, fie cu unelte ºi metode nepermise (braconajul), fie cu folosirea situaþiei de
serviciu, dacã acesta a cauzat daune în proporþii mari,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de
pînã la 3 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1000 la
3000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate.

Articolul 234. Îndeletnicirea ilegalã cu pescuitul, vînatul sau cu alte exploatãri ale
apelor
Îndeletnicirea ilegalã cu pescuitul, vînatul sau cu alte exploatãri ale apelor, cu utilizarea
substanþelor explozive ºi otrãvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masã a faunei, dacã
aceasta a cauzat daune în proporþii mari,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 700 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de
la 2 la 5 ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1000 la
3000 unitãþi convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate.

Articolul 235. Încãlcarea regimului de administrare ºi protecþie a fondului ariilor

naturale protejate de stat
Încãlcarea regimului de administrare ºi protecþie a fondului ariilor naturale protejate de
stat, dacã aceasta creeazã pericolul cauzãrii de daune în proporþii mari sau a cauzat daune
în proporþii mari,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 500 la 1.000 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu (sau fãrã) privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 3 la 5
ani, iar persoana juridicã se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 1000 la 3000 unitãþi
convenþionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitã activitate.

15.16. Codul de procedurã civilã

Articolul 71. Participarea procurorului la judecarea pricinilor civile

(3) Procurorul este în drept sã adreseze în judecatã o acþiune sau o cerere în apãrarea
drepturilor ºi intereselor statului ºi ale societãþii ce þin de:
h) protecþia mediului înconjurãtor;

Articolul 85. Scutirile de taxã de stat

(1) De taxã de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc:
a) reclamanþii în acþiunile:
- de revendicare a reparaþiei prejudiciului cauzat prin poluarea mediului înconjurãtor
ºi folosirea iraþionalã a resurselor naturale;

276 Ghidul ziaristului

15.17. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 52. Încãlcarea legislaþiei funciare

Ocuparea neligitimã a terenurilor -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cinci salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la zece salarii minime.
Construcþia nelegitimã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cinci salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la zece salarii minime.
Poluarea terenurilor destinate agriculturii ºi a altor terenuri -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cinci salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la douãzeci de salarii minime.
Poluarea terenurilor cu substanþe chimice ºi radioactive, cu deºeuri industriale, cu ape
de scurgere impurificate cu organisme bacteriologice ºi parazitare ºi cu alte organisme
dãunãtoare -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cinci salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la douãzeci de salarii minime.
Nimicirea stratului fertil al solului, decopertarea neselectivã precum ºi folosirea lui nu
dupã destinaþie,-
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cinci salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la douãsprezece salarii minime.
Neluarea mãsurilor de preîntîmpinare a eroziunii solului, a altor procese ce înrãutãþesc
starea solului, precum ºi neîndiplinirea mãsurilor obligatorii pentru îmbunãtãþirea calitãþii lui,
-
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cinci salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la zece salarii minime.
Încãlcarea termenului de reîntoarcere a terenurilor temporar ocupate, neîntoarcerea
lor în starea de destinaþie specialã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la zece salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la douãzeci de salarii minime.
Amplasarea, construcþia ºi darea în exploatare a obiectivelor ce provoacã efecte de
poluare a solului -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cincisprezece
salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la douãzeci ºi cinci de salarii
minime.
Abaterea samovolnicã de la proiectele de organizare a teritoriului, de ameliorare ºi de
altã naturã, precum ºi folosirea terenurilor, neþinîndu-se seama de scopurile pentru care
au fost repartizate, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la zece salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la douãzeci de salarii minime.
Falsificarea informaþiei despre starea ºi folosirea terenurilor - atrage dupã sine
aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cinci salarii minime ºi persoanelor
cu funcþii de rãspundere - pînã la zece salarii minime.
Încãlcarea termenelor de examinare a cererilor cetãþenilor privind atribuirea terenurilor
ºi tãinuirea informaþiei despre fondul funciar disponibil -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de pînã la zece salarii minime.
Distrugerea bornelor de hotar -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douã la cinci salarii minime.

Articolul 53. Încãlcarea regulilor de evidenþã, pãstrare ºi aplicare a substanþelor

radioactive, biologice, chimice ºi a altor substanþe
Încãlcarea regulilor de evidenþã, pãstrare ºi aplicare a substanþelor radioactive,
preparatelor biologice ºi chimice, îngrãºãmintelor minerale ºi organice, substanþelor
meliorative, pesticidelor, stimulenþilor de creºtere a plantelor, amestecurilor de preparate
Drepturile omului 277
ºi a altor substanþe toxice -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cincisprezece
salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la douãzeci ºi cinci de
salarii minime cu confiscarea substanþelor radioactive ºi a substanþelor toxice.
Încãlcarea normativelor, regulilor ºi standardelor, ce stabilesc ordinea ºi limitele
aplicãrii substanþelor indicate in alineatul întîi al prezentului articol -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la douãzeci de
salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la treizeci de salarii minime.
Aplicarea mijloacelor chimice ºi a altor mijloace de protecþie a plantelor prin intermediul
aviaþiei, precum ºi introducerea lor în sol adãpostit, în zonele sanitare ºi de protecþie a
apelor în perioada de toamnã-iarnã (cu excepþia luptei cu rozãtoarele), -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la douãzeci de
salarii minime, iar persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la treizeci de salarii minime.
Încãlcarea regulilor de aplicare a substanþelor indicate în alineatul întîi al
prezentului articol, ce a dus la îmbolnãvirea ºi intoxicarea oamenilor, animalelor, insectelor
folositoare, distrugerea completã sau parþialã a semãnãturilor, plantaþiilor ºi a altei vegetaþii
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la douãzeci ºi
cinci de salarii minime, iar persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la ºaptezeci ºi cinci
de salarii minime.

Articolul 57. Încãlcarea legislaþiei privind subsolul

Folosirea neautorizatã a subsolului -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de patruzeci de salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de trei sute de salarii minime.
Studierea ºi cercetarea subsolului fãrã proiecte speciale, precum ºi studierea incompletã
ºi neraþionalã a subsolului -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de pînã la cincisprezece salarii minime.
Prezentarea informaþiei neveridice privind cantitatea ºi calitatea materiei prime extrase
-
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de trei sute de salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de douã mii de salarii minime.
Nerespectarea principalelor cerinþe privind proiectarea, construirea ºi darea în ex-
ploatare a întreprinderilor, obiectivelor ºi construcþiilor în procesul folosirii subsolului -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de pînã la treizeci ºi cinci de salarii minime.
Încãlcarea regulilor ºi normelor de desfãºurare în condiþii de securitate a lucrãrilor
legate de folosirea subsolului, precum ºi a cerinþelor privind protecþia subsolului ºi a mediului
înconjurãtor -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cincisprezece
salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de pînã la douãzeci de salarii minime.
Neasigurarea integritãþii obiectivelor ºi construcþiilor, precum ºi a teritoriilor ºi obiectivelor
mediului înconjurãtor ocrotite în mod deosebit în timpul studierii ºi folosirii subsolului -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de pînã la cincisprezece salarii minime.
Încãlcarea modului de evidenþã ºi þinere a balanþei miºcãrii rezervelor de substanþe
utile ºi deºeurilor producþiei extractive, a cerinþelor privind þinerea cadastrelor de stat ºi
balanþelor rezervelor de substanþe utile -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de pînã la cincisprezece salarii minime.
Neachitarea plãþilor pentru folosirea subsolului -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de cincizeci de salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - trei sute de salarii minime.
Neîndeplinirea mãsurilor privind aducerea terenurilor afectate în timpul folosirii sub-
solului într-o stare ce nu prezintã pericol care ar asigura folosirea lor ulterioarã -

278 Ghidul ziaristului

 atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de cincizeci de salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de trei sute de salarii minime.
Neîndeplinirea cerinþelor privind aducerea întreprinderilor extractive de substanþe
utile în curs de lichidare sau conservare, a galeriilor subterane ºi sondelor de foraj într-o
stare care ar asigura securitatea populaþiei, precum ºi a cerinþelor vizînd integritatea
zãcãmintelor, galeriilor subterane ºi sondelor de foraj pentru întreaga perioadã de conservare
-
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la ºapte salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de pînã la douãzeci ºi cinci de salarii
minime.
Încãlcarea regulilor de îngropare (depozitare) în subsol a substanþelor ºi deºeurilor
nocive, de evacuare a apelor reziduale -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cincisprezece
salari minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de pînã la treizeci ºi cinci de salarii
minime.
Încãlcarea regulilor de ridicare a construcþiilor pe suprafeþele cu zãcãminte de substanþe
utile ºi pe teritoriile deasupra obiectivelor ºi construcþiilor miniere, precum ºi de asupra
locurilor de îngropare (depozitare) în subsol a substanþelor ºi deºeurilor nocive -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cincisprezece
salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de pînã la douãzeci de salarii minime.
Comercializarea ºi circulaþia substanþelor minerale utile solide fãrã acte legale de
provenienþã (acte de livrare conform documentaþiei de evidenþã contabilã) -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de cincizeci de salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de trei sute de salarii minime.

Articolul 65. Tãierea ilegalã ºi vãtãmarea arborilor ºi arbuºtilor, distrugerea ºi

vãtãmarea culturilor de pãdure ºi a arborilor tineri
Tãierea ilegalã ºi vãtãmarea arborilor ºi arbuºtilor, distrugerea sau vãtãmarea culturilor
de pãdure, a puieþilor sau arborilor tineri din pepinierele silvice ºi plantaþii, precum ºi a
arborilor tineri de origine naturalã ºi a seminþiºului natural pe suprafeþele, destinate
regenerãrii pãdurii, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cinci salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - pînã la douãzeci ºi cinci de salarii minime.

Articolul 76. Nimicirea faunei folositoare pentru pãdure

Nimicirea faunei folositoare pentru pãdure -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime
de pînã la douã salarii minime ºi un avertisment sau aplicarea unei amenzi persoanelor cu
funcþii de rãspundere - pînã la cinci salarii minime.

Articolul 79. Darea în exploatare ºi utilizarea obiectivelor cu încãlcarea normelor

ºi cerinþelor de protecþie a mediului înconjurãtor
Darea în exploatare a întreprinderilor, caselor de locuit, altor obiective ºi instalaþii, precum
ºi utilizarea lor cu încãlcarea normelor ºi cerinþelor de protecþie a mediului înconjurãtor, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cincisprezece
salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere în mãrime de pînã la cincizeci de
salarii minime.

Articolul 83. Nerespectarea cerinþelor de protecþie a aerului atmosferic la stocarea

ºi arderea deºeurilor industriale ºi a resturilor menajere
Încãlcarea reguli de stocare a deºeurilor industriale ºi a resturilor menajere, nerespec-
tarea regulilor de protecþie a aerului în timpul arderii deºeurilor menþionate -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime
de pînã la cinci salarii minime ºi un avertisment sau aplicarea unei amenzi persoanelor cu
funcþii de rãspundere - pînã la douãzeci de salarii minime.

Drepturile omului 279

 Articolul 85/3. Încãlcarea legislaþiei ºi a documentelor normative privind expertiza
ecologicã
Avizarea ºi coordonarea documentaþiei de proiect ºi planificare, a documentaþiei privind
evaluarea impactului asupra mediului înconjurãtor cu încãlcarea legislaþiei în vigoare sau
a documentelor normative; nerespectarea premeditatã a termenelor-limitã de efectuare a
expertizei ecologice de stat, stabilite de legislaþia ºi de documentele normative în domeniu;
obstrucþionarea premeditatã sau interzicerea expertizei ecologice de stat; neprezentarea
premeditatã pentru expertiza ecologicã de stat a documentelor ºi a materialelor prevãzute
de legislaþie sau de documentele normative -
atrag aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la 5 la 10 salarii minime ºi
persoanelor cu funcþii de rãspundere - de la 15 la 20 de salarii minime.

Articolul 86. Încãlcarea regulilor de protecþie ºi de folosire a regnului animal

Încãlcarea regulilor de protecþie a mediului de trai ºi a cãilor de migrare a animalelor,
strãmutarea, aclimatizarea ºi încruciºarea samavolnicã a animalelor, încãlcarea regulilor
de creare, completare, pãstrare, folosire ºi evidenþã a colecþiilor zoologice, regulilor de
comerþ cu colecþiile zoologice, precum ºi a regulilor de expediere ºi de transportare peste
hotare a obiectelor regnului animal ºi a colecþiilor zoologice -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de pînã la cinci salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - în mãrime de pînã la douãzeci de salarii
minime.

Articolul 88. Nimicirea animalelor, înregistrate în Cartea Roºie

Nimicirea animalelor rare ºi a celor aflate în pericol de dispariþie care fac parte din
speciile de animale, înregistrate în Cartea Roºie, sau nimicirea pontelor lor, ouãlor, locurilor
lor de trai ºi a altor construcþii, sau sãvîrºirea altor acþiuni, care pot duce la pieirea, la
reducerea efectivului sau degradarea mediului de trai al unor asemenea animale, ori vînarea
acestor animale cu încãlcarea condiþiilor, menþionate în autorizaþia de vînãtoare, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douãzeci ºi cinci de
salarii minime cu confiscarea obiectelor aflate în proprietatea privatã a contravenientului,
care au servit drept unelte pentru comiterea contravenþiilor menþionate.

Articolul 90. Strînsul plantelor, înregistrate în Cartea Roºie

Strînsul samavolnic al plantelor, înregistrate în Cartea Roºie ori a rãdãcinilor, florilor,
fructelor, unor astfel de plante, -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime
de pînã la trei salarii minime ºi un avertisment sau aplicarea unei amenzi persoanelor cu
funcþii de rãspundere - de la cinci la douãzeci de salarii minime.

Articolul 92. Încãlcarea regulilor de ocrotire ºi folosire a monumentelor de istorie

ºi culturã
Încãlcarea regulilor de ocrotire ºi folosire a monumentelor de istorie ºi culturã -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime
de pînã la zece salarii minime ºi un avertisment sau aplicarea unei amenzi persoanelor cu
funcþii de rãspundere - pînã la douãzeci de salarii minime.

15.18.Convenþia privind accesul la informaþie, justiþie ºi participarea publicului

la adoptarea deciziilor în domeniul mediului

Articolul 2. Definiþii
În scopul prezentei Convenþii:
3. “Informaþie ecologic㔠înseamnã orice informaþie scrisã, audiovizualã, electronicã
sau în oricare altã formã materialã privind:
a. starea elementelor mediului cum sunt: aerul ºi atmosfera, apa, solul, pãmântul,
280 Ghidul ziaristului
landºaftul ºi obiectele naturii, diversitatea biologicã ºi componentele ei, inclusiv organis-
mele genetic modificate, precum ºi interacþiunea dintre aceste elemente;
b. factorii cum sunt: substanþele, energia, zgomotul ºi radiaþia, precum ºi acþiunile sau
mãsurile, inclusiv cele administrative, acordurile privind mediul ambiant , politica, legislaþia,
planurile ºi programele, care influenþeazã sau sunt capabile de a influenþa elementele mediului
indicate în subalineatul a), precum ºi analiza cheltuielilor, a rezultatelor, altã analizã
economicã ºi ipoteze aplicate la adoptarea deciziilor în probleme de mediu;
c. starea sãnãtãþii ºi a securitãþii oamenilor, condiþiile lor de viaþã, starea obiectelor de
menire culturalã, a clãdirilor ºi construcþiilor în mãsura, în care asupra lor influenþeazã ori
poate influenþa starea elementelor de mediu sau, prin intermediul acestor elemente, factorii,
acþiunile ori mãsurile enunþate în subalineatul b) de mai sus.
4. “Public” înseamnã una sau mai multe persoane fizice sau juridice, care corespund
legislaþiei naþionale sau practicii asocierii, organizãrii ori grupãrii lor.
5. “Public cointeresat” înseamnã publicul, care este implicat ori poate fi implicat în
procesul luãrii de decizii în problemele referitoare la mediu sau care este cointeresat în
acest proces; în sensul acestei definiþii organizaþiile neguvernamentale, care contribuie la
protecþia mediului ºi corespund oricãror cerinþe, prevãzute de legislaþia naþionalã, se considerã
organizaþii cointeresate.

Articolul 3. Dispoziþii generale

1. Pãrþile vor lua mãsurile necesare legislative ºi de reglementare, alte mãsuri inclusiv
în vederea obþinerii compatibilitãþii principiilor, ce reglementeazã modul de executare a
prevederilor prezentei Convenþii ce fac obiectul informãrii, participãrii publicului ºi a dreptului
de a acþiona în justiþie, precum ºi a mãsurilor cuvenite pentru asigurarea aplicãrii acestora,
în vederea creãrii ºi menþinerii unei structuri bine organizate, deschise ºi coordonate pentru
implementarea prevederilor prezentei Convenþii.
2. Pãrþile tind sã asigure ca persoanele în funcþie de rãspundere ºi autoritãþile de stat sã
acorde publicului ajutor, asigurându-i orientarea cuvenitã în vederea obþinerii accesului la
informaþie, facilitându-i participarea la procesul de luare a deciziilor ºi realizarea dreptului
de a apela la justiþie în problemele referitoare la mediu.
3. Pãrþile contribuie la instruirea ecologicã ºi ridicarea nivelului de informare a publicului
în problemele mediului, în special în vederea obþinerii accesului la informaþie, participarea
la adoptarea deciziilor ºi realizarea dreptului de a acþiona în judecatã în problemele privind
mediul ambiant.
4. Pãrþile vor asigura recunoaºterea asociaþiilor, organizaþiilor sau grupurilor ce contribuie
la protecþia mediului, le vor susþine ºi vor asigura corespunderea sistemului juridic naþional
acestei obligaþiuni.
5. Prevederile prezentei Convenþii nu aduc atingere dreptului nici uneia dintre Pãrþi de
a continua realizarea sau luarea unor mãsuri, care prevãd un acces mai larg la informaþie,
participarea mai activã a publicului la procesul de adoptare a deciziilor ºi de acþionare în
judecatã în problemele referitoare la mediu, comparativ cu cele prevãzute în prezenta
Convenþie.
6. Prezenta Convenþie nu implicã limitarea drepturilor de acces la informaþie, de
participare a societãþii la adoptarea deciziilor ºi de apelare în justiþie în probleme de mediu.
7. Fiecare parte contribuie la aplicarea principiilor prezentei Convenþii în procesele
internaþionale de adoptare a deciziilor ºi, în cadrul organizaþiilor internaþionale în problemele
referitoare la mediu.
8. Pãrþile vor asigura exercitarea de cãtre persoane a drepturilor ce decurg din prevederile
prezentei Convenþii, sã nu fie supuse unor sancþiuni, urmãriri sau constrângeri de orice
formã pentru activitatea desfãºuratã. Prezentul regulament nu aduce atingere atribuþiilor
judecãtoriilor naþionale de a lua decizii privind acoperirea unor cheltuieli rezonabile de
judecatã.
9. În cadrul unor prevederi ale prezentei Convenþii, publicul beneficiazã de accesul la
informaþie, de posibilitatea de a participa la aprobarea de decizii ºi de dreptul de a apela în
justiþie în problemele de mediu, fãrã discriminare bazatã pe criteriu de cetãþenie, naþionalitate

Drepturile omului 281

sau loc de trai ºi, în cazul persoanei juridice, fãrã discriminare bazatã pe criteriul locului de
înregistrare sau centrului de desfãºurare a activitãþii.

Articolul 4. Accesul la informaþia ecologicã

1. Pãrþile vor asigura ca, în condiþiile respectãrii urmãtoarelor alineate ale prezentului
articol, autoritãþile de stat, ca rãspuns la cererea de a prezenta informaþia ecologicã, sã
prezinte publicului, în cadrul legislaþiei naþionale, aceastã informaþie, în cazul existenþei
cererii ºi în conformitate cu subalineatul b) de mai jos, copiile actelor efective, ce conþin sau
includ aceastã informaþie:
a. fãrã necesitatea de a formula cointeresarea sa;
b. în forma solicitatã, numai dacã;
i. autoritatea de stat nu are motiv de a o prezenta în altã formã, în acest caz trebuie sã
fie indicat motivul, ce ar justifica prezentarea informaþiei astfel; sau
ii. informaþia nu a fost deja prezentatã publicului în altã formã.
2. Informaþia ecologicã, despre care se menþioneazã în alineatul 1 de mai sus, se prezintã
în termeni maxim restrânºi, cel târziu peste o lunã de la depunerea cererii, numai dacã
volumul ºi complexitatea informaþiei corespunzãtoare nu justificã prelungirea acestei perioade
pânã la douã luni de la depunerea cererii. Autorul cererii este informat despre orice prelungire
ºi motive ce ar justifica adoptarea acestei decizii.
3. Cererea de prezentare a informaþiei ecologice poate fi respinsã dacã:
a. autoritatea de stat, cãreia i se înainteazã rugãmintea, nu dispune de informaþia
ecologicã solicitatã;
b. cererea este neîntemeiatã sau formulatã într-un mod prea general; sau
c. cererea face obiectul materialelor, aflate la etapa de definitivare sau în cadrul
corespondenþei interne a autoritãþilor de stat, în cazurile când o astfel de excepþie este
prevãzutã de legislaþia naþionalã ori de practica acumulatã, dar în cazul acesta se va þine
cont ºi de interesul publicului de a beneficia de aceastã informaþie.
4. Cererea privind prezentarea informaþiei ecologice poate fi refuzatã dacã denunþarea
acestei informaþii va influenþa în mod negativ:
a. confidenþialitatea activitãþii autoritãþilor de stat în acele cazuri, când aceastã
confidenþialitate e prevãzutã de legislaþia naþionalã;
b. relaþiile internaþionale, apãrarea naþionalã sau securitatea statului;
c. exercitare a justiþiei, posibilitatea persoanelor de a fi supuse unui proces judiciar
echitabil sau capacitatea autoritãþilor de stat de a efectua cercetãri cu caracter penal sau
disciplinar;
d. confidenþialitatea informaþiei comerciale ºi industriale în acele cazuri, când o asemenea
confidenþialitate este protejatã de lege în scopul ocrotirii intereselor economice legitime. În
acest cadru informaþia privind evacuarea reziduurilor ºi care implicã protecþia mediului,
urmeazã a fi dezvãluitã;
e. dreptul proprietãþii individuale;
f. confidenþialitatea datelor despre persoane ºi/sau a arhivelor referitoare la persoana
fizicã, atunci când persoana respectivã nu a dat acordul de a prezenta publicului aceastã
informaþie, bazându-se pe reglementãrile legislaþiei naþionale;
g. interesele terþei pãrþi, ce prezintã informaþia solicitatã, dacã aceastã parte nu este
legatã de obligaþiuni legitime de a proceda în aºa mod sau dacã aceastã parte nu poate fi
obligatã sã procedeze astfel în cazul, când aceastã parte nu dã acordul la divulgarea
materialului corespunzãtor; sau
h. mediul ambiant, la care se referã aceastã informaþie, de exemplu, locurile de înmulþire
a speciilor rare. Motivele menþionate pentru refuz vor fi interpretate limitat þinând seama de
interesul publicului în descoperirea acestei informaþii ºi de faptul dacã informaþia solicitatã
se referã la evacuarea reziduurilor în mediul înconjurãtor.
5. În cazurile când autoritatea de stat nu dispune de informaþia ecologicã solicitatã,
aceastã autoritate de stat în termene maxim restrânse informeazã autorul cererii despre
autoritatea de stat, cãreia, dupã opinia sa, poate fi adresatã rugãmintea de a prezenta
informaþia, sau transmite aceastã rugãminte acestei autoritãþi, informând în mod

282 Ghidul ziaristului

corespunzãtor despre aceasta ºi autorul cererii.
6. Pãrþile vor asigura, ca în acele cazuri, când informaþia nu poate fi divulgatã în
conformitate cu alineatele 3 (c) ºi 4 de mai sus, dar poate fi separatã de cealaltã informaþie
fãrã a prejudicia confidenþialitatea informaþiei ce nu poate fi divulgatã, autoritãþile de stat sã
prezinte cealaltã parte a informaþiei ecologice solicitate.
7. Dacã cererea privind prezentarea informaþiei a fost expediatã în scris sau dacã autorul
cererii solicitã aceasta, atunci refuzul va fi redactat în scris. Refuzul va indica motivele ºi va
prezenta informaþia respectivã privind accesul la procedura de examinare a deciziei luate în
conformitate cu Articolul 9. Refuzul de a prezenta informaþia solicitatã se prezintã în termene
restrânse, dar cel târziu peste o lunã dacã complexitatea informaþiei nu justificã prelungirea
acestui termen pânã la douã luni din momentul înaintãrii cererii. Autorul cererii este informat
despre orice prelungire a acestui termen ºi motivul.
8. Pãrþile pot permite autoritãþilor sale de stat sã încaseze plata pentru prezentarea
informaþiei în condiþia, cã aceastã platã nu va depãºi un nivel rezonabil. Autoritãþile de stat,
ce intenþioneazã sã încaseze plata pentru prezentarea informaþiei, comunicã autorilor de
cereri tarifele care pot fi încasate pentru informaþii ºi indicã circumstanþele, ce prevãd
încasarea ori scutirea de plata, precum ºi cazurile când informaþia se prezintã cu condiþia
achitãrii în avans a taxei stabilite.

Articolul 5. Culegerea ºi difuzarea informaþiei ecologice

1. Pãrþile vor asigura:
a. autoritãþile de stat sã dispunã de informaþia ecologicã ce face obiectul atribuþiilor
sale;
b. crearea de sisteme care vor asigura informarea obligatorie a autoritãþilor de stat
privind activitãþile planificate sau desfãºurate care pot avea un impact considerabil asupra
mediului înconjurãtor;
c. în caz de apariþie a oricãrui pericol pentru sãnãtatea omului sau pentru mediu, ca
rezultat al activitãþii omului sau cauzat de fenomene naturale, toatã informaþia de care dispune
autoritatea de stat ºi care ar putea permite publicului sã ia mãsuri în vederea prevenirii sau
diminuãrii consecinþelor prejudiciului ce apare în legãturã cu acest pericol, sã fie difuzatã
fãrã întârziere printre membrii societãþii potenþiali atinºi de pericol.
2. Pãrþile vor asigura în cadrul legislaþiei naþionale, ca procedurile prin care autoritãþile
de stat furnizeazã publicului informaþii ecologice sã fie clare ºi informaþia ecologicã sã fie
uºor accesibilã, prin:
a. punerea la dispoziþia publicului a unei informaþii suficiente privind tipul ºi volumul
informaþiei ecologice, deþinute de autoritãþile de stat respective ºi condiþiile de bazã ce
determinã posibilitatea furnizãrii acestei informaþii ºi a accesului la ea, precum ºi privind
procedura de primire a acesteia;
b. organizarea ºi realizarea unor astfel de acþiuni practice, cum sunt:
i. asigurarea accesului publicului la liste, registre sau arhive;
ii. stabilirea atribuþiilor persoanelor cu funcþii de rãspundere de a acorda publicului sprijin
în obþinerea accesului la informaþie în conformitate cu prezenta Convenþie;
iii. puncte de legãturã;
c. acordarea gratuitã a accesului la informaþia ecologicã din liste, registre sau arhive,
conform cu subalineatele b), l) de mai sus.
3. Pãrþile asigurã creºterea treptatã a volumului de informaþie ecologicã în baza
electronicã de date care este uºor accesibilã pentru public prin reþelele publice de legãturã.
Informaþia, accesibilã în aºa formã, trebuie sã includã:
a. rapoartele despre starea mediului, enunþate în alineatul 4 de mai jos;
b. textele actelor legislative în problema mediului sau în legãturã cu acestea;
c. în cazuri indicate, actele privind problemele politice, planurile ºi programele în domeniul
mediului ambiant sau legate de acesta precum ºi contractele privind protecþia naturii; ºi
d. altã informaþie în mãsura, în care prezenþa ei în aceastã formã faciliteazã aplicarea
legislaþiei naþionale pentru realizarea prezentei Convenþii cu condiþia cã aceastã informaþie
este deja în formã electronicã.

Drepturile omului 283

 4. Pãrþile, la intervale egale de timp, ce nu vor depãºi 3-4 ani, publicã ºi rãspândesc
raportul naþional privind starea mediului, inclusiv informaþia despre calitatea mediului ambiant
ºi informaþia privind gradul de solicitare a mediului.
5. Pãrþile adoptã în cadrul legislaþiei sale mãsuri ce au ca scop difuzarea în particular:
a. a actelor legislative ºi documentelor de directivã, cum sunt acþiunile strategice, actele
politice, programele ºi planurile de activitate în domeniul mediului ambiant ºi rapoartele
despre realizarea lor, întocmite la diferite niveluri de gestionare statalã;
b. a contractelor internaþionale, convenþiilor ºi contractelor privind problemele mediului
ambiant; ºi
c. în cazurile corespunzãtoare, a altor acte internaþionale importante în problemele
privind mediul ambiant.
6. Pãrþile îi stimuleazã pe operatorii, activitatea cãrora are o influenþã considerabilã
asupra mediului, sã informeze regulat publicul despre efectul activitãþii lor ºi a produselor
asupra mediului, fãcând aceasta, în cazurile corespunzãtoare, în cadrul aplicãrii sistemelor
de ecomarcare ºi a expertizei ecologice, sau cu ajutorul altor mijloace.
7. Pãrþile:
a. publicã informaþia efectivã ºi analiza ei, pe care le considerã oportune ºi importante
pentru elaborarea unor propuneri esenþiale în problemele politicii ecologice;
b. publicã ori asigurã prin alte metode accesul la materialele informative de care dispune,
referitoare la contactele sale cu publicul în problemele, ce intrã sub incidenþa prezentei
Convenþii; ºi
c. prezintã, în forma cuvenitã, informaþia privind activitatea autoritãþilor de stat de toate
nivelurile în vederea exercitãrii funcþiilor statale sau a prestãrii de servicii populaþiei ce þin de
domeniul mediului.
8. Pãrþile elaboreazã mecanismele asigurãrii publicului cu informaþie suficientã despre
produse astfel încât consumatorii sã poatã alege argumentat, þinând cont de interesele
protecþiei mediului ambiant.
9. Pãrþile, þinând cont de cazurile cuvenite de procesele realizate la nivel internaþional
iau mãsuri în vederea desfãºurãrii unui sistem unificat naþional cadastral sau a unor registre
ale poluãrii cu aplicarea unei baze de date structurale, computerizate ºi accesibile pentru
public, întocmite în baza sistemului standardizat de prezentare a dãrilor de seamã. Acest
sistem poate include intrarea, evacuarea ºi strãmutarea, în diferite sfere ale mediului, precum
ºi în sectoarele de tratare ºi evacuare aflate în zonele obiectelor industriale sau în afara
acestor zone, a unor substanþe ºi produse, ca rezultat al unor domenii concrete de activitate
în procesul utilizãrii apei, energiei ºi resurselor.
10. Nimic din prezentul articol nu poate prejudicia dreptul Pãrþilor de a refuza publicitatea
unor anumite informaþii ecologice în conformitate cu alineatele 3 ºi 4 ale Articolului 4.

Articolul 6. Participarea publicului la luarea deciziilor privind domeniile concrete

de activitate
1. Pãrþile :
a. aplicã prevederile prezentului articol cu privire la deciziile în problema autorizãrii
activitãþilor preconizate, menþionate în anexa 1;
b. în corespundere cu legislaþia naþionalã, aplicã, de asemenea, prevederile prezentului
articol faþã de deciziile privind activitãþile propuse, care nu figureazã în anexa 1, dar care pot
influenþa considerabil asupra mediului ambiant. În acest scop Pãrþile determinã, dacã
prezentele prevederi cuprind tipurile de activitate preconizate de prezentul Regulament; ºi
c. poate, dacã aceasta este prevãzut de legislaþia naþionalã, sã ia în fiecare caz aparte
decizia de a nu aplica prevederile prezentului articol faþã de activitatea preconizatã, care
serveºte scopurile apãrãrii naþionale, dacã Partea respectivã considerã cã o atare aplicare
va influenþa negativ realizarea scopurilor propuse.
2. Publicul interesat este informat în mod adecvat, la timp ºi eficient, în funcþie de
circumstanþe, în comun sau individual, la etapa iniþialã a procedurii de luare a deciziilor în
problemele referitoare la mediu inclusiv:
a. despre genul de activitate preconizat ºi cererea în baza cãreia s-a luat decizia ;

284 Ghidul ziaristului

 b. despre caracterul deciziilor posibile sau proiectul hotãrârii;
c. despre autoritatea de stat, responsabilã pentru luarea deciziei;
d. despre procedura prevãzutã, inclusiv faptul în ce mod ºi când poate fi prezentatã
informaþia:
i. despre începutul procedurii;
ii. despre posibilitatea participãrii publicului;
iii. despre timpul ºi locul audierii publice prevãzute;
iv. despre existenþa unei autoritãþi de stat, care poate furniza informaþia corespunzãtoare,
precum ºi transmiterea acestei informaþii pentru a fi examinate de public;
v. despre existenþa autoritãþii de stat respectiv sau oricãrei altei autoritãþi oficiale, cãreia
i se pot prezenta observaþiile sau întrebãrile, precum ºi despre termenele prevãzute pentru
prezentarea acestor observaþii ºi întrebãri;
vi. despre informaþia acumulatã privind mediul, ce se referã la genul de activitate
preconizat; ºi
e. despre faptul dacã acest gen de activitate este prevãzut de procedura naþionalã sau
de cea transfrontalierã cu evaluarea influenþei asupra mediului.
3. Procedurile de participare a publicului prevãd termene raþionale de desfãºurare a
diferitelor etape, care acordã timp suficient pentru informarea publicului în corespundere cu
alineatul 2, sã pregãteascã ºi sã asigure participarea efectivã a publicului la procesul de
adoptare a deciziilor în problemele referitoare la mediu.
4. Pãrþile asigurã participarea publicului deja la etapa incipientã, când existã toate
posibilitãþile pentru examinarea diverselor variante ºi când poate fi asiguratã o participare
eficientã.
5. Pãrþile, în caz de necesitate, urmeazã sã stimuleze din timp solicitanþii potenþiali, sã
obþinã permisiunea pentru cercurile de public interesate, de a întreþine discuþii ºi a prezenta
informaþii privind scopurile cererii lor.
6. Pãrþile cer de la autoritãþile de stat abilitate sã asigure cercurilor publice interesate,
atunci când acestea solicitã informaþii ºi când aceasta este prevãzutã de legislaþia naþionalã,
acces gratuit la orice informaþie referitoare la procesul de luare a deciziilor, menþionate în
acest articol ºi disponibile în momentul realizãrii procedurii de informare a publicului în
scopul studierii ei ºi pe mãsura accesului la aceastã informaþie sã nu afecteze dreptul Pãrþilor
de a interzice accesul la informaþii în corespundere cu alineatele 3 ºi 4 ale Articolului.
Informaþia respectivã, în cel mai rãu caz ºi fãrã pagubã pentru prevederile Articolului 4,
trebuie sã includã:
a. descrierea proiectului industrial, caracteristicile fizice ºi tehnice ale activitãþilor propuse,
inclusiv evaluarea presupuselor deºeuri ºi a evacuãrii reziduurilor în mediu;
b. descrierea influenþei considerabile a acþiunilor preconizate asupra mediului;
c. descrierea mãsurilor prevãzute pentru a preveni ºi /ori diminua influenþele, inclusiv
ale cazurilor de evacuare a reziduurilor în mediu;
d. rezumatul fãrã o descriere tehnicã a celor indicate mai sus;
e. planul alternativelor de bazã examinat de ofertant; ºi
f. în corespundere cu legislaþia naþionalã rapoartele de bazã ºi recomandãrile, trimise
autoritãþii de stat, în cazurile când publicul interesat i se va prezenta informaþia în
corespundere cu alineatul 2 de mai sus.
7. Procedurile de participare a publicului îi permit sã prezinte în scris sau, în caz de
necesitate, în procesul audierii publice sau al examinãrii problemei cu participarea ofertantului
a diverselor observaþii, informaþii, analizate sau opinii, care se referã la activitatea preconizatã.
8. Pãrþile asigurã ca in decizia respectivã sã fie reflectate competent rezultatele participãrii
publicului.
9. Pãrþile asigurã ca dupã luarea deciziei de cãtre autoritatea de stat publicul trebuie sã
fie informat fãrã întârziere în corespundere cu procedurile stabilite. Pãrþile prezintã publicului
textul pentru luarea deciziei urmat de indicarea motivelor ºi a considerentelor, care au servit
ca bazã acestor decizii.
10. Pãrþile asigurã ca la revizuirea sau la reînnoirea de cãtre autoritatea de stat a
condiþiilor de exercitare a activitãþilor despre care se menþioneazã în alineatul 1, prevederile

Drepturile omului 285

alineatelor 2-9 ale prezentului articol sã se aplice mutatis mutandis, precum ºi în cazurile
când este raþional.
11. Pãrþile, în cadrul legislaþiei naþionale, aplicã în mãsura posibilitãþilor ºi în mod cuvenit
prevederile prezentului articol la luarea deciziilor pentru eliberarea permisiunilor privind
eliminarea premeditatã în mediul ambiant a organismelor modificate genetic.

Articolul 7. Participarea publicului la adoptarea deciziilor privind planurile,

programele ºi politica legate de mediul ambiant
Pãrþile includ prevederi respective practice ºi/sau alte principii privind participarea
publicului în cadrul unei structuri accesibile ºi corecte, la procesul pregãtirii planurilor ºi
programelor, legate de mediul ambiant , prezentând publicului informaþia necesarã. În cadrul
acestei structuri se aplicã alineatele 3, 4 ºi 8 ale Articolului 6. Autoritatea respectivã de stat,
luând în considerare scopurile prezentei Convenþii, determinã cercurile publice, care pot lua
parte la acest proces.
În funcþie de posibilitãþi, fiecare Parte depune eforturi pentru a asigura publicului
posibilitatea de a participa la elaborarea politicii mediului.

Articolul 8. Participarea publicului la pregãtirea actelor normative, care au putere

executivã nemijlocitã ºi/sau a actelor normative juridice obligatorii de uz general
Pãrþile depun eforturi pentru a contribui la participarea efectivã a publicului, la o anumitã
etapã, cât sunt accesibile posibilitãþile de participare, la pregãtirea de cãtre autoritãþile de
stat a actelor normative cu putere executivã independentã ºi a altor norme juridice obligatorii
de uz general, care pot exercita influenþa considerabilã asupra mediului ambiant. În acest
scop se aplicã urmãtoarele mãsuri:
a. se stabilesc termenele, privind asigurarea participãrii efective;
b. proiectul se publicã sau se prezintã publicului în alt mod; ºi
c. publicului i se oferã posibilitatea de a prezenta observaþiile independent sau prin
autoritãþile consultative reprezentative.
Rezultatele participãrii publicului se iau în considerare în maximã mãsurã posibilã.

Articolul 9. Accesul la justiþie

1. Pãrþile în cadrul legislaþiei naþionale asigurã fiecãrei persoane, ce considerã cã cererea
ei privind accesul la informaþie, înaintatã în conformitate cu Articolul 4, nu este examinatã,
este respinsã nelegitim, fie parþial sau complet, nu este satisfãcutã în mod adecvat sau
dacã faþã de aceastã cerere a fost manifestatã o atitudine care nu corespunde prevederilor
Articolului indicat, sã aibã acces la procedura dezbaterii deciziei acþionate în judecatã sau
de o altã autoritate, independentã ºi nepãrtinitoare, constituitã în conformitate cu legea.
În acele cazuri, când se prevede o atare examinare a deciziei în judecatã, Partea asigurã,
ca persoana respectivã sã aibã, de asemenea, acces la procedura urgentã, stabilitã legitim
ºi care prevede sau nu prevede o platã minimalã, pentru a fi reexaminatã de cãtre o autoritate
de stat sau pentru a fi examinatã de cãtre o autoritate independentã ºi nepãrtinitoare ºi care
nu este o instanþã judecãtoreascã.
Prevederile definitive, adoptate în conformitate cu prezentul alineat 1, au un caracter
obligatoriu pentru autoritatea de stat, care dispune de informaþia corespunzãtoare. Motivele
se indicã în scris în situaþia când cererea privind prezentarea informaþiei este respinsã în
conformitate cu prezentul alineat.
2. Pãrþile în cadrul legislaþiei naþionale asigurã cã reprezentanþii respectivi ai publicului,
a. care manifestã o interesare suficientã sau în calitate de variantã de alternativã;
b. care considerã cã a avut loc încãlcarea unui sau altui drept, când acesta este
condiþionat de normele procesuale administrative ale Pãrþii corespunzãtoare, sã aibã acces
la procedura de examinare a deciziilor acþionate în judecatã ºi/sau de o altã autoritate
independentã ºi nepãrtinitoare, constituitã în conformitate cu legea, pentru a contesta din
punct de vedere juridic ºi procesual legalitatea oricãrei decizii, acþiuni sau inacþiuni cu condiþia
respectãrii prevederilor Articolului 6 ºi, acolo unde se prevede de legile naþionale, dar fãrã
prejudicii pentru alineatul 3 de mai jos, a altor prevederi corespunzãtoare ale prezentei

286 Ghidul ziaristului

Convenþii.
Existenþa unei interesãri suficiente ºi încãlcarea unu sau altui drept sunt determinate în
baza prevederilor legislaþiei naþionale ºi în conformitate cu scopul de a asigura publicului
interesat un acces larg la justiþie în cadrul prezentei Convenþii. În legãturã cu aceasta în
scopul respectãrii subalineatului a) de mai sus este suficientã interesarea oricãrei organizaþii
neguvernamentale care corespunde cerinþelor indicate în alineatul 5 al Articolului 2.
În scopul respectãrii subalineatului b) de mai sus o asemenea organizaþie are, de
asemenea, dreptul de a anunþa despre încãlcarea drepturilor sale.
Prevederile alineantului 2 nu exclud posibilitatea de a aplica procedura de examinare
preliminarã de cãtre autoritatea administrativã ºi nu presupune condiþii privind epuizarea
procedurilor administrative de examinare pânã la apelarea la procedurile judiciare de
examinare, în cazurile când o atare cerinþã este prevãzutã de legislaþia naþionalã.
3. Pe lângã aceasta ºi fãrã a aduce prejudicii procedurilor de examinare, indicate în
alineatele 1 ºi 2 de mai sus, fiecare Parte asigurã reprezentanþilor publicului care corespunde
criteriilor prevãzute de legislaþia naþionalã, în cazul când existã asemenea criterii, acces la
procedurile administrative ºi judiciare pentru a contesta acþiunile sau inacþiunea persoanelor
particulare ºi a autoritãþilor statale, care încalcã prevederile legislaþiei naþionale privind mediul.
4. Pe lângã aceasta ºi fãrã a prejudicia alineatul 1 de mai sus, procedurile menþionate
mai sus în alineatele 1, 2 ºi 3, trebuie sã asigure mijloace adecvate ºi eficiente de apãrare
judiciarã, inclusiv, în caz de necesitate, a unor mijloace de apãrare judiciarã sub formã de
interdicþii juridice, precum ºi sã fie echitabile, nepãrtinitoare, oportune ºi sã nu fie însoþite de
cheltuieli considerabile. Deciziile luate în conformitate cu prezentul articol sunt pronunþate
sau fixate în scris. Publicul are acces la deciziile judecãtorilor ºi, în caz de necesitate, ºi a
altor autoritãþi.
5. Pentru a spori eficienþa prevederilor prezentului articol, fiecare Parte asigurã publicului
oferirea informaþiei privind accesul la procedurile administrative ºi judiciare de examinare a
deciziilor ºi examineazã problema privind formarea unor mecanisme respective de oferire a
ajutorului pentru înlãturarea sau diminuarea piedicilor financiare sau de alt ordin în calea
accesului la justiþie.

Vezi, de asemenea, compartimentul 14. Dreptul la ocrotirea sãnãtãþii.

Drepturile omului 287

16. DREPTUL DE VOT ªI DREPTUL DE A FI ALES

16.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 38 Dreptul de vot ºi dreptul de a fi ales

(1) Voinþa poporului constituie baza puterii de stat. Aceastã voinþã se
exprimã prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu
universal, egal, direct, secret ºi liber exprimat.
(2) Cetãþenii Republicii Moldova au drept de vot de la vîrsta de 18 ani,
împliniþi pînã în ziua alegerilor inclusiv, excepþie fãcînd cei puºi sub
interdicþie în modul stabilit de lege.
(3) Dreptul de a fi aleºi le este garantat cetãþenilor Republicii Moldova
cu drept de vot, în condiþiile legii.

16.2. Codul electoral

Articolul 2. Principiile participãrii la alegeri

(1) Cetãþeanul Republicii Moldova participã la alegeri prin vot universal, egal, direct,
secret ºi liber exprimat.
(2) Participarea la alegeri este liberã (benevolã). Nimeni nu este în drept sã exercite
presiuni asupra alegãtorului cu scopul de a-l sili sã participe sau sã nu participe la alegeri,
precum ºi asupra exprimãrii de cãtre acesta a liberei sale voinþe.
(3) Cetãþenii Republicii Moldova care domiciliazã în afara þãrii beneficiazã de drepturi
electorale depline în condiþiile prezentului cod. Misiunile diplomatice ºi oficiile consulare
sînt obligate sã acorde ajutor cetãþenilor în exercitarea drepturilor lor electorale.

Articolul 3. Vot universal

Cetãþenii Republicii Moldova pot alege ºi pot fi aleºi fãrã deosebire de rasã, naþionalitate,
origine etnicã, limbã, religie, sex, opinie, apartenenþã politicã, avere sau origine socialã.

Articolul 4. Vot egal

În cadrul oricãrui scrutin, fiecare alegãtor are dreptul la un singur vot. Fiecare vot are
putere juridicã egalã.

Articolul 5. Vot direct

Alegãtorul voteazã personal. Votarea în locul unei alte persoane este interzisã.

Articolul 6. Vot secret

Votarea la alegeri ºi/sau referendum este secretã, excluzîndu-se astfel posibilitatea
influenþãrii voinþei alegãtorului.

Articolul 7. Vot liber exprimat

Nimeni nu este în drept sã exercite presiuni asupra alegãtorului pentru a-l face sã
voteze sau sã nu voteze, precum ºi pentru a-l împiedica sã-ºi exprime voinþa în mod
independent.

Articolul 10. Votarea pentru un singur concurent electoral

În cadrul unui scrutin, alegãtorul voteazã pentru un singur concurent electoral, iar
în cadrul unui referendum, el se pronunþã asupra unei singure opþiuni.

Articolul 11. Dreptul de a alege

Dreptul de a alege îl au cetãþenii Republicii Moldova care au împlinit, inclusiv în ziua
288 Ghidul ziaristului
alegerilor, vîrsta de 18 ani, cu excepþia celor privaþi de acest drept în modul stabilit de lege.

Articolul 12. Dreptul de a fi ales

Dreptul de a fi aleºi îl au cetãþenii Republicii Moldova cu drept de vot care întrunesc
condiþiile prevãzute de prezentul cod.

Articolul 13. Restricþii

(1) Nu au dreptul de a alege persoanele:
a) care nu întrunesc condiþiile prevãzute la art.11;
b) care sînt recunoscute incapabile prin hotãrîre definitivã a instanþei de judecatã;
c) persoanele condamnate la privaþiune de libertate prin hotãrîre definitivã a instanþei
de judecatã.
(2) Nu pot fi aleºi:
a) militarii cu serviciul în termen;
b) persoanele menþionate la alin.(1);
c) persoanele care au antecedente penale nestinse.
(3) Cetãþenii Republicii Moldova care, în virtutea funcþiei pe care o deþin, nu au
dreptul sã fie membri ai partidelor sau ai altor organizaþii social-politice, din momentul
înregistrãrii lor în calitate de concurenþi electorali, îºi suspendã activitatea în funcþia pe
care o deþin.

Articolul 41. Desemnarea candidaþilor

(2) Dreptul de a desemna candidaþi pentru alegeri, în cazul în care se întrunesc toate
condiþiile stabilite de prezentul cod, îl au:
a) partidele ºi alte organizaþii social-politice înregistrate, în modul stabilit, pînã la
stabilirea datei alegerilor, în conformitate cu statutele (regulamentele) lor ºi cu legislaþia în
vigoare;
b) blocurile electorale, formate pe baza deciziilor adoptate conform statutelor (regula-
mentelor) partidelor ºi altor organizaþii social-politice ce le-au constituit, care sînt
înregistrate corespunzãtor de Comisia Electoralã Centralã - la alegerile parlamentare ºi
alegerile locale generale sau de consiliile electorale de circumscripþie - în cazul
alegerilor noi, în decursul a 15 zile de la data constituirii blocurilor electorale, iar dacã s-au
constituit pînã la începerea perioadei electorale - în decursul a 15 zile de la începerea
acestei perioade;
c) cetãþenii Republicii Moldova care îºi înainteazã propria candidaturã (candidaþii
independenþi).

Articolul 51. Condiþiile votãrii

(1) În timpul rezervat votãrii se interzice de a închide localul de votare ºi de a suspenda
votarea, cu excepþia cazurilor de dezordine în masã, de calamitãþi naturale, de alte
circumstanþe neprevãzute, care îi pun pe alegãtori în pericol sau fac imposibilã efectuarea
alegerilor. În aceste cazuri, preºedintele biroului electoral al secþiei de votare poate
suspenda votarea pentru cel mult 2 ore, timp în care va aduce localul secþiei de votare în
starea corespunzãtoare sau va gãsi un alt local, înºtiinþînd despre acest fapt alegãtorii.
(2) Persoanele care au dreptul sã asiste la votare nu pot fi obligate sã pãrãseascã
localul secþiei de votare în timpul suspendãrii votãrii.

Articolul 53. Efectuarea votãrii

(1) Fiecare alegãtor voteazã personal. Votarea în locul altor persoane nu se admite.
Biroul electoral al secþiei de votare înmîneazã alegãtorului buletinul de vot, conform listei
electorale, numai la prezentarea actului de identitate. La primirea buletinului, alegãtorul
semneazã în lista electoralã în dreptul numelui.
(2) Alegãtorii din raza secþiei de votare care nu sînt înscriºi în listele electorale se
înscriu într-o listã suplimentarã la prezentarea documentului ce atestã domicilierea lor în
perimetrul secþiei de votare în cauzã. În aceeaºi listã suplimentarã, se înscriu ºi alegãtorii

Drepturile omului 289

care au venit la secþia de votare cu certificatul pentru drept de vot. Certificatul pentru
dreptul de vot rãmîne la biroul secþiei de votare ºi se anexeazã la lista suplimentarã. Alegãtorii
care nu au fost înscriºi în listele electorale întocmite la secþiile de votare constituite în
afara Republicii Moldova pot fi înscriºi în listele suplimentare, care vor conþine:
a) numele ºi prenumele alegãtorului;
b) data ºi locul naºterii;
c) ultimul loc de domiciliu în Republica Moldova.

Articolul 55. Asigurarea securitãþii procesului de votare

(1) În ziua alegerilor, la ora 07.00, preºedintele biroului electoral al secþiei de
votare, în prezenþa a cel puþin jumãtate din membrii biroului, verificã urnele de vot, le
sigileazã, verificã existenþa listelor electorale, buletinelor de vot, ºtampilelor ºi declarã
votarea deschisã. Preºedintele invitã alþi membri ai biroului, persoanele autorizate sã
asiste la operaþiile electorale, precum ºi alegãtorii prezenþi la acel moment la deschiderea
secþiei, sã urmãreascã acþiunile sale.
(4) În cazul în care alegãtorul, din motive de sãnãtate sau din alte motive temeinice, nu
poate veni în localul de votare, biroul electoral al secþiei de votare desemneazã, la
rugãmintea oralã sau scrisã a acestuia, cel puþin doi membri ai biroului care se deplaseazã
cu o urnã de vot mobilã ºi cu materialul necesar votãrii la locul unde se aflã alegãtorul
pentru ca acesta sã voteze. În lista electoralã, în dreptul numelui persoanei respective se
face menþiunea “Votat la locul aflãrii”.
(5) Persoanele deþinute pe baza unui mandat de arestare pînã la pronunþarea
sentinþei judecãtoreºti, persoanele condamnate la privaþiune de libertate a cãror sentinþã
nu este definitivã ºi cele care executã o sancþiune contravenþionalã sub formã de arest
voteazã în conformitate cu alineatul (5).
(6) În cazul în care preºedintele biroului electoral al secþiei de votare autorizeazã
scoaterea din localul secþiei de votare a unei urne de vot mobile, faptul acesta este adus
la cunoºtinþa membrilor reprezentanþi ai concurenþilor electorali ºi a persoanelor autorizate
sã asiste la operaþiile electorale, oferindu-li-se acestora posibilitatea de a însoþi urna de
vot mobilã cu folosirea, în caz de necesitate, a mijloacelor de transport de folosinþã proprie.
(8) La toate ºedinþele organelor electorale, precum ºi la numãrarea ºi totalizarea
voturilor, la operaþiile în legãturã cu listele electorale, buletinele de vot, certificatele
pentru drept de vot, la întocmirea proceselor-verbale de totalizare a rezultatelor alegerilor
ºi referendumurilor, au dreptul sã asiste:
a) membrii ºi reprezentanþii organelor electorale ierarhic superioare;
b) membrii reprezentanþi ai concurenþilor electorali în organele electorale;
c) observatorii locali, naþionali, strãini ºi internaþionali acreditaþi de cãtre organele
respective;
d) reprezentanþii mijloacelor de informare în masã.
Nici o altã persoanã nu poate rãmîne în incinta secþiei de votare mai mult timp decît
este necesar pentru votare.

Articolul 69. Rãspunderea juridicã

Persoanele care, prin violenþã, înºelãciune, ameninþare, substituire sau prin oricare
alte mijloace, împiedicã exercitarea liberã a drepturilor electorale ale cetãþenilor,
persoanele care rãspîndesc intenþionat date false despre concurenþii electorali, sãvîrºesc
oricare alte acþiuni ce lezeazã onoarea ºi demnitatea candidaþilor, fac agitaþie electoralã în
ziua alegerilor ºi cea precedentã ei, împiedicã activitatea consiliilor ºi birourilor electorale
sau votarea în secþiile de votare poartã rãspundere în conformitate cu legislaþia în vigoare.

Articolul 70. Rãspunderea penalã

(1) Se considerã infracþiuni, pentru care se aplicã pedeapsã penalã, în conformitate cu
prevederile Codului penal, urmãtoarele acþiuni:
a) împiedicarea prin orice mijloace a exercitãrii libere a dreptului de vot ºi de a fi ales,
aceeaºi faptã însoþitã de cauzarea leziunilor corporale grave sau de periclitarea vieþii

290 Ghidul ziaristului

oamenilor;
b) falsificarea prin orice mijloace a rezultatelor votãrii;
c) deschiderea urnelor de vot înainte de termenul stabilit prin lege pentru încheierea
votãrii;
d) atacarea localurilor secþiilor de votare, sustragerea urnelor de vot sau a documentelor
electorale.
(2) Cauzele penale privind infracþiunile prevãzute la alin.(1) se examineazã de organele
procuraturii.
(3) Preºedinþii organelor electorale ºi alte persoane cu funcþii de rãspundere sînt obligate
sã informeze imediat organele procuraturii despre acþiunile care, dupã opinia lor, conþin
elemente constitutive ale infracþiunilor, legate de efectuarea alegerilor, care i-au devenit
cunoscute.

Articolul 71. Rãspunderea administrativã

(1) Se considerã contravenþii administrative ºi se pedepsesc în conformitate cu
prevederile Codului cu privire la contravenþiile administrative dacã, potrivit legislaþiei ºi
art.70 din prezentul cod, nu sînt declarate infracþiuni urmãtoarele fapte:
e) acceptarea deliberatã a persoanei de a fi înscrisã în mai multe liste de candidaþi;
h) împiedicarea accesului în localul de votare sau împiedicarea exercitãrii dreptului
de vot în cazul persoanelor învestite cu acest drept;
i) refuzul de a îndeplini dispoziþiile preºedintelui biroului electoral al secþiei de
votare privind asigurarea ordinii în localul de votare ºi pe teritoriul din preajma lui;
j) neînmînarea nejustificatã a buletinului de vot alegãtorului înscris în lista electoralã
sau înmînarea unei singure persoane a mai multor buletine decît este prevãzut de lege;
l) continuarea agitaþiei electorale în ziua votãrii ºi cea precedentã ei;
m) scoaterea din localul secþiei de votare a buletinului de vot înmînat pentru votare;

Articolul 123. Restricþiile speciale ale dreptului de vot

(1) La alegerile locale nu participã militarii care îºi satisfac serviciul militar în termen.
(2) La alegerea consiliului local ºi a primarului nu participã alegãtorii care nu
domiciliazã în unitatea administrativ-teritorialã respectivã.

Articolul 124. Condiþiile speciale pentru a fi ales

(1) Au dreptul de a fi aleºi consilieri în consiliile locale cetãþenii Republicii Moldova
cu drept de vot, care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 18 ani.
(2) Au dreptul de a fi aleºi primari cetãþenii Republicii Moldova cu drept de vot care au
împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 25 de ani.

Articolul 145. Restricþiile privind desfãºurarea referendumului republican

(1) Referendumul republican nu se desfãºoarã în cazul decretãrii stãrii de urgenþã,
de asediu ori de rãzboi ºi nici în decursul a 120 de zile de la ridicarea acestor stãri. Dacã
data referendumului republican a fost stabilitã pentru ziua în care, ulterior, se decreteazã
sau se instituie starea de urgenþã, de asediu ori de rãzboi, el se anuleazã de drept sau se
amînã pentru o altã zi, respectîndu-se termenele de desfãºurare în condiþiile prezentului
cod. Hotãrîrea privind amînarea referendumului republican se adoptã de cãtre organul
care a emis actul de declarare a referendumului.
(2) Referendumul republican nu poate avea loc, de asemenea, cu 120 de zile înainte
ºi cu 120 de zile dupã ziua efectuãrii alegerilor parlamentare ºi locale generale precum ºi
în ziua desfãºurãrii lor sau a altui referendum republican.

Articolul 176. Restricþiile privind desfãºurarea referendumului local

(1) Referendumul local nu se efectueazã în cazul decretãrii sau instituirii stãrii de
urgenþã, de asediu sau de rãzboi. Dacã data referendumului local a fost stabilitã pentru
ziua în care, ulterior, se decreteazã sau se instituie starea de urgenþã, de asediu sau de
rãzboi, el se anuleazã de drept sau se amînã pentru o altã zi, respectîndu-se termenele de

Drepturile omului 291

desfãºurare prevãzute de prezentul cod.
(2) Referendumul local nu poate avea, de asemenea, loc cu 120 de zile înainte ºi cu
120 de zile dupã ziua desfãºurãrii în acelaºi teritoriu a oricãrui tip de alegeri sau
referendum, decît dacã se desfãºoarã în aceeaºi zi.
(4) Referendumul local pentru revocarea primarului poate fi iniþiat dupã expirarea unui
an de la intrarea acestuia în funcþie sau de la data referendumului local precedent pentru
revocarea aceluiaºi primar. Revocarea primarului nu poate fi iniþiatã pe parcursul ultimelor
6 luni înainte de expirarea mandatului.

Articolul 177. Problemele supuse referendumului local

(1) Referendumului local pot fi supuse probleme care au o importanþã deosebitã pentru
localitatea respectivã ºi care þin de competenþa autoritãþilor administraþiei publice locale.
(2) Revocarea primarului prin referendum poate fi iniþiatã în cazul în care acesta nu
respectã interesele comunitãþii locale, nu exercitã în mod adecvat atribuþiile de ales local
prevãzute de lege, încalcã normele morale ºi etice, fapte confirmate în modul stabilit.

Articolul 178. Problemele ce nu pot fi supuse referendumului local

Referendumului local nu pot fi supuse problemele:
a) privind impozitele ºi bugetul;
b) privind mãsurile extraordinare sau de urgenþã pentru asigurarea ordinii publice,
sãnãtãþii ºi securitãþii populaþiei;
c) privind alegerea, numirea, demiterea ºi revocarea în/din anumite funcþii a
persoanelor care þin de competenþa Parlamentului, a Preºedintelui Republicii Moldova
ºi Guvernului;
d) ce þin de revocarea din funcþie a primarului, destituit în baza hotãrîrii definitive de
revocare, pronunþate de instanþa de judecatã;
e) ce þin de competenþa instanþelor de judecatã sau a procuraturii;
f) privind modificarea subordonãrii administrativ-teritoriale a localitãþilor cu excepþia
cazurilor prevãzute de Legea privind statutul juridic special al Gãgãuziei (Gagauz-Yeri).

16.3. Legea cu privire la instituþia publicã naþionalã a audiovizualului Compania

“Teleradio-Moldova”

Articolul 6. Acordarea timpilor de antenã

(1) Concurenþilor electorali li se acordã, în timpul campaniilor electorale, timpi de
antenã în conformitate cu legislaþia.
(3) Rãspunderea pentru conþinutul emisiunilor difuzate în conformitate cu alin.(2)
ºi (3) revine persoanelor indicate la aceste alineate. Compania este în drept sã refuze
difuzarea emisiunilor al cãror conþinut contravine în mod evident prevederilor legislaþiei.
(4) Compania are dreptul la recuperarea cheltuielilor sale legate de acordarea, în con-
formitate cu alineatele (2) ºi (3), a timpilor de antenã.

16.4. Legea cu privire la publicitate

Articolul 22. Sponsorizarea

(6) Sponsorizarea emisiunilor pe teme politice ºi a programelor de ºtiri este interzisã.

16.5. Legea cu privire la Procuraturã

Articolul 29. Suspendarea din funcþie

(1) Procurorul este suspendat din funcþie prin ordin al Procurorului General în cazul în
care:
e) participã la campania electoralã în calitate de candidat pentru o funcþie în autoritãþile
publice.

292 Ghidul ziaristului

16.6. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în
Republica Moldova

Art.19. - (1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu beneficiazã de dreptul de a alege ºi de a

fi ales în organele legislative, executive ºi în alte organe eligibile, ºi nici de a participa la
sufragiu universal.

16.7. Legea cu privire la arestarea preventivã

Articolul 16. Drepturile preveniþilor

(1) Preveniþii au dreptul:
g) sã participe (...) la alegerea Parlamentului;

16.8. Codul penal

Articolul 181. Împiedicarea exercitãrii libere a dreptului electoral sau a activitãþii

organelor electorale
Împiedicarea prin orice mijloace a exercitãrii libere a dreptului electoral sau împiedicarea
activitãþii organelor electorale:
a) sãvîrºitã prin blocarea sau atacarea localurilor secþiilor de votare prin orice mijloc
ºi în orice formã;
b) sãvîrºitã prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale;
c) sãvîrºitã cu periclitarea vieþii persoanei;
d) însoþitã de vãtãmarea gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii;
e) soldatã cu alte urmãri grave, se pedepseºte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Articolul 182. Falsificarea rezultatelor votãrii

Falsificarea, prin orice mijloace, a rezultatelor votãrii
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 400 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 5 ani.

16.9. Codul de procedurã civilã

Articolul 33. Competenþa curþilor de apel

(3) În afarã de litigiile enumerate la alin.(2), Curtea de Apel Chiºinãu judecã în primã
instanþã litigiile de contencios administrativ privind nesoluþionarea în termen legal a unei
cereri, privind legalitatea actelor administrative emise de autoritãþile administraþiei publice
centrale de specialitate, în afara celor exceptate prin lege, privind legalitatea hotãrîrilor
Comisiei Electorale Centrale cu privire la încãlcarea legislaþiei electorale. Verificarea legalitãþii
actelor administrative emise de autoritãþile publice ale unitãþii teritoriale autonome Gãgãuzia
þine de competenþa Curþii de Apel Comrat.

16.10. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 200/1. Încãlcarea legislaþiei electorale

Nefurnizarea de cãtre persoanele oficiale a datelor ºi a materialelor necesare
comisiilor electorale, precum ºi neîndeplinirea hotãrîrilor acestora -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de trei salarii minime.
Distrugerea, murdãrirea, deteriorarea prin orice alt mod a listelor electorale, a programelor
ºi platformelor afiºate sau a oricãror alte afiºe sau anunþuri de agitaþie electoralã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
minime.
Afiºarea materialelor de agitaþie electoralã în alte locuri decît cele stabilite -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
Drepturile omului 293
minime.
Organizarea de cãtre factori de decizie a adunãrilor electorale cu vînzarea ºi
consumarea bãuturilor alcoolice ºi neluarea de mãsuri pentru desfãºurarea normalã a
adunãrilor respective -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi factorilor de decizie în mãrime de la cincis-
prezece la douãzeci ºi cinci de salarii minime. Înscrierea cu bunã ºtiinþã în listele electoral
a persoanelor care nu au drept de vot în conformitate cu legislaþia în vigoare, a unor
persoane fictive sau înscrierea intenþionatã a unei persoane în mai multe liste, precum ºi
refuzul nejustificat de a înregistra ºi soluþiona contestaþiile privind operaþiunile electorale -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
minime.
Acceptarea persoanei de a fi înscrisã în mai multe liste de candidaþi -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
minime.
Neaducerea la cunoºtinþã publicã de cãtre membrii comisiilor electorale a propunerilor
de candidaþi -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
minime.
Folosirea fondurilor venite din strãinãtate sau nedeclarate public -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor, care au folosit aceste fonduri, în
mãrime de pînã la treizeci de salarii minime cu confiscarea sumelor la bugetul de stat.
Împiedicarea accesului în localul de votare a persoanelor investite cu acest drept -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi factorilor de decizie în mãrime de la cincis-
prezece la douãzeci ºi cinci de salarii minime.
Refuzul de a îndeplini dispoziþiile preºedintelui comisiei electorale a secþiei de
votare privind asigurarea ordinii în localul de votare ºi pe teritoriul din jurul lui -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
minime.
Neînmînarea nejustificatã a buletinului de vot alegãtorului înscris în listã sau înmînarea
unei persoane a mai multor buletine decît cele prevãzute de lege -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi factorilor de decizie în mãrime de la cincis-
prezece la douãzeci ºi cinci de salarii minime.
Pãrãsirea nemotivatã a localului de votare înainte de constatarea rezultatelor alegerilor
ºi desemnarea procesului-verbal de cãtre membrii comisiei electorale a secþiei de votare -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
minime.
Continuarea agitaþiei electorale în ziua imediat anterioarã zilei votãrii ºi în ziua votãrii -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
minime.
Scoaterea buletinului de vot îmînat pentru votare din localul secþiei de votare -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi factorilor de decizie în mãrime de la cincis-
prezece la douãzeci ºi cinci de salarii minime.
Falsificarea semnãturilor în listele susþinãtorilor candidatului independent -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi factorilor de decizie în mãrime de la cincis-
prezece la douãzeci ºi cinci de salarii minime.

16.11. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale

Primul Protocol adiþional la Convenþie

Articolul 3. Dreptul la alegeri libere

Înaltele pãrþi contractante se angajeazã sã organizeze, la intervale rezonabile, alegeri
libere cu vot secret, în condiþiile care asigurã libera exprimare a opiniei poporului cu
privire la alegerea corpului legislativ.
294 Ghidul ziaristului
16.12. Convenþia asupra drepturilor politice ale femeii

Articolul 1
Femeile vor avea, în condiþii de egalitate cu bãrbaþii, dreptul la vot în toate alegerile,
fãrã nici o discriminare.

Articolul 2
Femeile vor fi, în condiþiile de egalitate cu bãrbaþii, eligibile în oricare din organismele
publice, constituite în baza legislaþiei naþionale, fãrã nici o discriminare.

16.13. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de

femei

Articolul 7
Statele pãrþi vor lua toate mãsurile necesare pentru eliminarea discriminãrii faþã de
femei în viaþa politicã ºi publicã a þãrii ºi, în special, pentru a le asigura, în condiþii de egalitate
cu bãrbaþii:
a) dreptul de a vota la toate alegerile ºi referendumurile publice ºi de a fi alese în toate
organismele eligibile în mod public;
b) dreptul de a lua parte la elaborarea politicii statului ºi la punerea acesteia în
aplicare, de a ocupa funcþii publice ºi a exercita toate funcþiunile publice la toate eºaloanele
de guvernãmînt;
c) dreptul de a participa în organizaþiile ºi asociaþiile neguvernamentale care
activeazã în viaþa publicã ºi politicã a þãrii.

16.14. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru

dimensiunea umanã a C.S.C.E.

În vederea întãririi respectãrii ºi aplicãrii drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale,

dezvoltãrii contactelor între persoane ºi soluþionãrii problemelor umanitare conexe, statele
participante convin asupra celor ce urmeazã:
(5) Ele declarã solemn cã între principiile justiþiei, esenþiale pentru expresia completã
a demnitãþii inerente a persoanei umane ºi a drepturilor egale ºi inalienabile ale tuturor
fiinþelor umane, trebuie menþionate urmãtoarele:
(5.1.) - Alegeri libere care vor fi organizate la intervale rezonabile, prin vot secret
sau urmînd o procedurã echivalentã, care asigurã libertatea votului, în condiþiile garantãrii
efective a liberei expresii a voinþei alegãtorilor în alegerea reprezentanþilor lor;
(6) Statele participante declarã cã voinþa poporului, exprimatã liber ºi echitabil în
cadrul unor alegeri periodice ºi cinstite, este fundamentul autoritãþii ºi legitimitãþii oricãrui
guvern. Statele participante vor respecta, în consecinþã, dreptul cetãþenilor lor de a participa
la guvernarea þãrilor lor fie direct, fie prin intermediul reprezentanþilor liber aleºi de ei, în
cadrul unor alegeri echitabile.
Ele recunosc responsabilitatea ce le revine de a apãra ºi proteja, conform legilor
lor, obligaþiile lor internaþionale în materia drepturilor omului ºi a angajamentelor lor
internaþionale, ordinea democraticã stabilitã în mod liber, prin voinþa poporului, împotriva
activitãþii persoanelor, grupurilor sau organizaþiilor care iau parte sau refuzã sã renunþe
la acte de terorism sau violenþã în scopul rãsturnãrii acestei ordini sau a celei a unui alt
stat participant.
(7) Pentru ca voinþa poporului sã fie fundamentul autoritãþilor publice, statele
participante:
(7.1.) - Vor organiza alegeri libere la intervale rezonabile, dupã cum prevede legea;
(7.2.) - Vor permite ca toate locurile, cel puþin într-una din camerele puterii legislative
naþionale, sã fie liber disputate în cadrul unui vot popular;
(7.3.) - Vor garanta un sufragiu universal ºi egal tuturor cetãþenilor majori;
(7.4.) - Vor veghea ca voturile sã fie exprimate printr-un scrutin secret sau urmînd o
Drepturile omului 295
procedurã echivalentã, care asigurã libertatea votului, ºi sã fie numãrate ºi prezentate cu
obiectivitate, rezultatele oficiale fiind fãcute publice;
(7.5.) - Vor respecta dreptul cetãþenilor de a solicita funcþii politice sau publice, cu
titlu individual sau ca reprezentanþi ai unor partide politice sau organizaþii, fãrã discriminare;
(7.6.) - Vor respecta dreptul persoanelor ca ºi al grupurilor sau grupãrilor de a crea,
în deplinã libertate, propriile lor partide sau alte organizaþii politice, dînd acestor partide ºi
organizaþii garanþii legale necesare care sã le permitã sã se confrunte, pe baza unei
egalitãþi de tratament, în faþa legii ºi a autoritãþilor;
(7.7.) - Vor veghea ca legea ºi ordinea publicã a statului sã contribuie la desfãºurarea
campaniilor politice într-un climat de echitate ºi libertate, care sã excludã orice presiune
administrativã, violenþã sau intimidare, de naturã sã interzicã partidelor ºi candidaþilor
sã-ºi exprime liber opþiunile ºi calitãþile lor, sau ar împiedica alegãtorii sã ia cunoºtinþã de
acestea ºi sã le discute sau sã voteze fãrã teamã de repercusiuni;
(7.8.) - Vor veghea ca nici un obstacol de ordin juridic sau administrativ sã nu se
opunã liberului acces la mijloacele de informare în masã, pe bazã de nediscriminare, pentru
toate grupurile sau grupãrile politice ºi toate persoanele care doresc sã participe la alegeri;
(7.9.) - Vor veghea ca acei candidaþi care obþin numãrul necesar de voturi cerut de
lege sã fie în mod corespunzãtor investiþi în funcþia lor ºi sã li se permitã sã o menþinã pînã
la expirarea mandatului sau pînã în momentul în care s-a pus capãt acestuia pentru orice
alt motiv conform modului prevãzut de lege ºi procedurilor parlamentare ºi constituþionale
democrate.

16.15. Recomandarea nr. R (99) 15 a Comitetului de Miniºtri al Consiliului

Europei cãtre Statele membre cu privire la unele mãsuri vizînd reflectarea
campaniilor electorale de cãtre mijloacele de comunicare în masã

Comitetul de Miniºtri, în temeiul articolului 15.b din Statutul Consiliului Europei;

Constatînd rolul important al mijloacelor de comunicare în masã în societatea modernã,

îndeosebi în perioada electoralã;

Subliniind faptul cã principiul fundamental al independenþei editoriale a mijloacelor de

comunicare în masã capãtã o importanþã deosebitã în perioada electoralã;

Conºtient de necesitatea de a þine cont de diferenþele semnificative care existã între

presa scrisã ºi mijloacele de comunicare în masã din sectorul radiodifuziunii;

Subliniind cã reflectarea alegerilor de cãtre mijloacele de comunicare în masã din sectorul

radiodifuziunii ar trebui sã fie echitabilã, echilibratã ºi imparþialã;

Considerînd cã radiodifuzorii de serviciu public au o responsabilitate deosebitã pentru

a asigura în programele lor o reflectare echitabilã ºi completã a alegerilor, ceea ce poate
include acordarea unui timp de antenã gratuit partidelor politice ºi candidaþilor;

Constatînd faptul cã o atenþie deosebitã ar trebui sã fie acordatã unor elemente deosebite
ale reflectãrii campaniilor electorale, cum ar fi difuzarea sondajelor de opinie, publicitatea
politicã cu platã, dreptul la replicã, zilele de reflecþie ºi dispoziþiile referitoare la perioadele
preelectorale;

Subliniind rolul important al mãsurilor de autoreglementare a profesioniºtilor din

mijloacele de comunicare în masã - de exemplu, sub forma unor coduri de conduitã - care
sã stabileascã liniile directoare ce definesc bunele practici pentru o reflectare responsabilã,
exactã ºi echitabilã a campaniilor electorale;
Recunoscînd caracterul complementar ce existã între mãsurile de reglementare ºi cele
de autoreglementare în acest domeniu;
296 Ghidul ziaristului
 Convins de utilitatea unui cadru cores­punzãtor cu privire la reflectarea alegerilor de
cãtre mijloacele de comunicare în masã în scopul de a contribui la alegeri libere ºi
democratice, luînd în considerare diferitele abordãri juridice ºi practice ale Statelor membre
în acest domeniu ºi faptul cã acesta se poate afla sub incidenþa diferitor ramuri ale dreptului;

Recunoscînd faptul cã orice cadru de reglementare referitor la reflectarea de cãtre

mijloacele de comunicare în masã a alegerilor ar trebui sã respecte principiul fundamental
al libertãþii de exprimare protejatã prin articolul 10 al Convenþiei europene a drepturilor omului,
aºa cum este acesta interpretat de Curtea europeanã pentru drepturile omului;

Amintind principiile de bazã conþinute în Rezoluþia nr. 2 adoptatã în cadrul celei de-a 4-a
Conferinþe ministeriale cu privire la politica comunicaþiilor de masã (Praga, decembrie 1994),
precum ºi în Recomandarea nr. R (96) 10 a Comitetului Miniºtrilor cu privire la garantarea
independenþei serviciului public de radiodifuziune,

Recomandã guvernelor Statelor membre sã examineze posibilitãþile de asigurare a

respectãrii principiilor de echitate, de echilibru ºi de imparþialitate în reflectarea campaniilor
electorale de cãtre mijloacele de comunicare în masã ºi sã ia în considerare adoptarea
mãsurilor vizînd aplicarea acestor principii în legislaþiile sau în practicile lor naþionale, dacã
aceasta este necesar ºi în conformitate cu dreptul lor constituþional.

Anexã la Recomandarea nr. R (99) 15

Domeniul de aplicare a Recomandãrii

Principiile de echitate, de echilibru ºi de imparþialitate în reflectarea campaniilor electorale

de cãtre mijloacele de comunicare în masã ar trebui sã se aplice în ceea ce priveºte
reflectarea tuturor tipurilor de alegeri politice care au loc în Statele membre, respectiv alegeri
prezidenþiale, legislative, regionale ºi, atunci cînd aceasta este realizabil, alegeri locale ºi
referendumuri politice.
Aceste principii ar trebui de asemenea sã se aplice, atunci cînd sunt pertinente, ºi în
ceea ce priveºte reflectarea de cãtre mijloacele de comunicare în masã a alegerilor ce se
desfãºoarã în strãinãtate, în special atunci cînd aceste mijloace de comunicare în masã
vizeazã cetãþenii þãrii unde au loc alegerile.

I. Mãsuri referitoare la presa scrisã

1. Libertatea presei
Cadrul de reglementare privind reflectarea alegerilor de cãtre mijloacele de comunicare
în masã nu ar trebui sã afecteze independenþa editorialã a ziarelor sau a revistelor ºi nici
dreptul lor de a exprima o anumitã preferinþã politicã.

2. Organe ale presei scrise care sunt proprietate a autoritãþilor publice

Statele membre ar trebui sã adopte mãsuri în conformitate cu care organele de presã
scrisã care sunt proprietate a autoritãþilor publice ar trebui, atunci cînd reflectã campaniile
electorale, sã o facã în mod echitabil, echilibrat ºi imparþial, fãrã a discrimina sau a susþine
un partid politic sau un anumit candidat.
Dacã aceste organe de presã acceptã publicitatea politicã cu platã în publicaþiile lor, ele
ar trebui sã vegheze ca toþi candidaþii ºi toate partidele politice care solicitã cumpãrarea de
spaþiu publicitar sã fie trataþi pe baze egale, fãrã discriminare.

II. Mãsuri vizînd mijloacele de comunicare în masã din sectorul radiodifuziunii

1. Cadru general
În timpul campaniilor electorale, cadrul de reglementare ar trebui sã favorizeze ºi sã
Drepturile omului 297
faciliteze exprimarea pluralistã a curentelor de opinie prin intermediul mijloacelor de
comunicare în masã din sectorul radiodifuziunii.
Veghind la respectarea independenþei editoriale a radiodifuzorilor, acest cadru de
reglementare ar trebui de asemenea sã prevadã obligaþia de a reflecta campaniile electorale
în mod echitabil, echilibrat ºi imparþial în cadrul tuturor serviciilor de programe ale
radiodifuzorilor. Aceastã obligaþie ar trebui sã se aplice ºi în cazul radiodifuzorilor privaþi în
zonele lor de transmisiune.
În Statele membre în care noþiunea de “perioadã preelectoral㔠este definitã în dreptul
intern, regulile referitoare la echitatea, echilibrul ºi imparþialitatea reflectãrii campaniilor
electorale de cãtre mijloacele de comunicare în masã din sectorul radiodifuziunii ar trebui
de asemenea sã se aplice la aceastã perioadã.

2. Programe de ºtiri ºi de actualitãþi

Atunci cînd în cadrul de autoreglementare nu existã o prevedere în acest sens, Statele
membre ar trebui sã adopte mãsuri conform cãrora, în timpul perioadelor electorale,
radiodifuzorii publici ºi privaþi ar trebui, în special, sã fie echitabili, echilibraþi ºi imparþiali în
programele lor de ºtiri ºi de actualitãþi, inclusiv în programele de discuþii, cum ar fi interviurile
sau dezbaterile.
Pe durata acestor programe radiodifuzorii nu ar trebui sã acorde nici un fel de tratament
privilegiat autoritãþilor publice. Aceastã chestiune ar trebui mai întîi sã fie tratatã prin
intermediul unor mãsuri de autoreglementare corespunzãtoare. Dacã acestea nu existã,
Statele membre ar putea examina, atunci cînd aceasta este realizabil, dacã autoritãþile
competente care supravegheazã reflectarea alegerilor ar trebui sã aibã împuternicirea de a
interveni pentru a remedia eventualele nerespectãri.

3. Alte programe
O atenþie deosebitã trebuie sã fie acordatã programelor, altele decît ºtirile ºi actualitãþile,
care nu sunt direct legate de campania electoralã, dar care pot de asemenea sã aibã o
influenþã asupra atitudinii alegãtorilor.

4. Timp de antenã gratuit acordat partidelor politice/candidaþilor în cadrul

mijloacelor de comunicare în masã din sectorul radiodifuziunii publice
Statele membre ar putea examina oportunitatea includerii în cadrul lor de reglementare
a unor dispoziþii în temeiul cãrora un timp de antenã gratuit în cadrul serviciilor publice de
radiodifuziune sã fie acordat, în perioada electoralã, partidelor politice/candidaþilor.
Atunci cînd un astfel de timp de antenã este acordat, aceasta ar trebui sã se efectueze
în mod echitabil ºi fãrã discriminare, pe baza unor criterii transparente ºi obiective.

5. Publicitate politicã cu platã

În Statele membre unde partidele politice ºi candidaþii au dreptul de a cumpãra spaþiu
publicitar în scopuri electorale, cadrul de reglementare ar trebui sã asigure ca:
- posibilitatea de a cumpãra spaþiu publicitar sã fie acordatã tuturor partidelor concurente,
în aceleaºi condiþii ºi pe bazã de tarife egale;
- publicul sã ºtie cã mesajul constituie o publicitate politicã cu platã.
Statele membre ar putea studia introducerea în cadrul lor de reglementare a unei dispoziþii
care sã limiteze volumul spaþiului publicitar politic pe care partidele politice sau candidaþii
pot sã-l cumpere.

III. Mãsuri vizînd atît presa scrisã cît ºi mijloacele de comunicare în masã din
sectorul radiodifuziunii

1. “ Ziua de reflecþie”
Statele membre ar putea considera includerea în cadrul lor de reglementare a unei
dispoziþii care sã interzicã difuzarea mesajelor electorale partizane în cursul zilei care precede
votului.

298 Ghidul ziaristului

 2. Sondaje de opinie
Cadrul de reglementare sau de autoreglementare ar trebui sã prevadã ca la difuzarea
rezultatelor sondajelor de opinii, mijloacele de comunicare în masã sã dea publicului informaþii
suficiente pentru ca acesta sã poatã judeca valoarea acestor sondaje. Aceste informaþii ar
putea, în special, sã includã :
- numele partidului politic sau al altei organizaþii sau persoane care a comandat ºi a
plãtit sondajul;
- identificarea organismului care a efectuat sondajul ºi metodologia utilizatã;
- identificarea eºantionului ºi a marjei de eroare a sondajului;
- indicarea datei ºi/sau a perioadei efectuãrii sondajului.
Orice alte chestiuni referitoare la modul în care mijloacele de comunicare în masã prezintã
rezultatele sondajelor de opinii ar trebui sã fie decise de înseºi mijloacele de comunicare în
masã.
Orice restricþie efectuatã de Statele membre cu scopul de a interzice publicarea/difuzarea
sondajelor de opinii (privind intenþiile de vot) în ziua alegerilor sau cu cîteva zile înainte de
alegeri ar trebui sã respecte articolul 10 al Convenþiei europene a drepturilor omului, aºa
cum este acesta interpretat de Curtea europeanã pentru drepturile omului.
În acelaºi mod, în cazul sondajelor realizate la ieºirea de la urne pentru a indica modul
în care au votat alegãtorii, Statele membre ar putea examina posibilitatea de a interzice
mijloacelor de comunicare în masã sã prezinte rezultatele acestor sondaje înainte de
închiderea tuturor secþiilor de votare din þarã.

3. Dreptul la replicã
Datã fiind durata scurtã a campaniilor electorale, orice candidat sau partid politic care
poate pretinde sã beneficieze de un drept la replicã conform legilor ºi sistemelor naþionale
ar trebui sã-ºi poatã exercita acest drept în timpul perioadei electorale.

IV. Mãsuri vizînd protejarea mijloacelor de comunicare în masã în timpul perioadelor

electorale

1. Neamestecul din partea autoritãþilor publice

Autoritãþile publice ar trebui sã se abþinã de a se amesteca în activitãþile mijloacelor de
comunicare în masã sau ale jurnaliºtilor ºi ale altui personal din cadrul mijloacelor de
comunicare în masã cu scopul de a influenþa alegerile.

2. Protecþie contra atacurilor, intimidãrilor sau altor presiuni ilegale asupra

mijloacelor de comunicare în masã
Autoritãþile publice ar trebui sã ia mãsuri corespunzãtoare pentru a asigura o protecþie
eficientã a jurnaliºtilor ºi a altui personal din cadrul mijloacelor de comunicare în masã ºi a
sediilor acestora, dat fiind cã aceasta capãtã o mai mare importanþã în timpul alegerilor. În
acelaºi timp, aceastã protecþie nu ar trebui sã obstrucþioneze desfãºurarea muncii lor.

Drepturile omului 299

17. DREPTUL LA ADMINISTRARE

17.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 39 Dreptul la administrare

(1) Cetãþenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la
administrarea treburilor publice nemijlocit, precum ºi prin reprezentanþii
lor.
(2) Oricãrui cetãþean i se asigurã, potrivit legii, accesul la o funcþie
publicã.

17.2. Legea serviciului public

Articolul 10. Drepturile ºi obligaþiile funcþionarului public

(2) Funcþionarul public este obligat:
a) sã execute la timp ºi calitativ deciziile autoritãþilor publice în problemele ce þin de
competenþa lui;
c) sã respecte cu stricteþe drepturile ºi libertãþile cetãþenilor; d) sã se cãlãuzeascã,
în exercitarea atribuþiilor, de legislaþia în vigoare, sã fie obiectiv ºi imparþial, sã nu dea
dovadã de tergiversãri ºi birocratism;
e) sã examineze la timp propunerile, cererile ºi plîngerile cetãþenilor în domeniul
activitãþii sale de serviciu, în conformitate cu legislaþia;
f) sã studieze opinia publicã ºi sã þinã cont de aceasta în activitatea sa;
(3) Funcþionarul public îºi desfãºoarã activitatea în condiþiile legislaþiei în vigoare ºi
în limitele atribuþiilor sale de serviciu. În cazul în care funcþionarului public i se încredinþeazã
o însãrcinare a cãrei legalitate este îndoielnicã, el are obligaþia sã informeze imediat ºeful
nemijlocit, chiar dacã însãrcinarea rãmîne în vigoare, sã se adreseze conducerii
ierarhic superioare ºi sã execute însãcinarea, dacã se confirmã legitimitatea ei. La
solicitarea funcþionarului, însãrcinarea a cãrei legalitate trezeºte îndoieli se emite în
scris. Rãspunderea pentru efectele îndeplinirii unor însãrcinãri nelegale o poartã persoana
cu funcþie de rãspundere care a aprobat executarea lor.

Articolul 11. Restricþii

(1) Nu poate ocupa o funcþie publicã persoana care:
a) este consideratã, prin hotãrîre judecãtoreascã, incapabilã sau cu o capacitate de
exerciþiu restrinsã;
b) are antecedente penale rezultate din infracþiuni intenþionate ce nu au fost ridicate
sau stinse în modul stabilit de lege;
c) nu este aptã, din punct de vedere medical, pentru exercitarea funcþiei, conform
certificatului medical de sãnãtate, dacã pentru funcþia respectivã sînt stabilite cerinþe speciale
faþã de sãnãtatea persoanelor în cauzã.
(2) Funcþionarul public nu poate ocupa o funcþie în subordinea sau sub controlul
funcþiilor deþinute în aceiaºi autoritate publicã sau în altele de rudele lui directe (pãrinþii,
fraþii, surorile, copiii) sau de rudele lui prin alianþã (soþul, soþia, pãrinþii, fraþii, surorile soþiei
soþului). În cazul în care sînt încãlcate aceste restricþii, funcþionarul public este
transferat într-o funcþie care ar exclude o astfel de subordonare, iar dacã transferul este
imposibil, unul este concediat, la decizia organului ierarhic superior.
(3) Funcþionarul public nu are dreptul:
a) sã deþinã douã funcþii în acelaºi timp sau sã cumuleze o altã muncã, prin
contract sau acord, în întreprinderi strãine sau întreprinderi ºi organizaþii mixte, în
întreprinderi, instituþii ºi organizaþii cu orice formã de organizare juridicã ºi în asociaþii
obºteºti, a cãror activitate este controlatã, subordonatã sau în anumite privinþe este de
300 Ghidul ziaristului
competenþa autoritãþii în care el este angajat, cu excepþia activitãþilor ºtiinþifice, didactice,
de creaþie ºi de reprezentare a statului în societãþile economice. Modul de cumulare a
acestor activitãþi cu funcþia publicã este stabilit de Guvern;
b) sã fie împuternicit al unor terþe persoane în autoritatea publicã în care este angajat;
c) sã desfãºoare nemijlocit activitate de întreprinzãtor ori sã înlesneascã, în virtutea
funcþiei sale, activitatea de întreprinzãtor a persoanelor fizice ºi juridice în schimbul unor
recompense, servicii, înlesniri;
d) sã aibã conturi nedeclarate în bãncile din strãinãtate;
e) sã plece în delegaþie peste hotare din contul persoanelor fizice ºi juridice, cu
excepþia deplasãrilor de serviciu, prevãzute în acordurile internaþionale la care Republica
Moldova este parte sau conform înþelegerilor dintre autoritãþile publice ale Republicii
Moldova ºi organele respective din alte state;
f) sã primeascã daruri ºi servicii pentru îndeplinirea atribuþiilor de serviciu, cu excepþia
semnelor de atenþie simbolice, conform normelor de politeþe ºi ospitalitate recunoscute;
g) sã participe la grevele care deregleazã funcþionarea autoritãþii publice respective,
de a cãrei activitate depinde asigurarea societãþii cu bunuri ºi servicii de importanþã vitalã.
h) sã sãvîrºeascã acþiuni interzise prin articolul 8 din Legea privind combaterea
corupþiei ºi protecþionismului.

Articolul 13. Dreptul la încadrare în serviciul public

(1) Dreptul de a se angaja în serviciul public îl au cetãþenii Republicii Moldova,
indiferent de rasã, naþionalitate, sex, confesiune, care domiciliazã permanent în
republicã, posedã studiile corespunzãtoare ºi sînt apte din punct de vedere medical
pentru exercitarea funcþiei, conform certificatului medical de sãnãtate, ºi nu li se aplicã
restricþiile prevãzute la art. 11.
(2) Persoana care se angajeazã în serviciul public trebuie sã cunoascã limba
moldoveneascã în limitele prevãzute de legislaþia privind funcþionarea limbilor pe teritoriul
Republicii Moldova.

17.3. Legea privind administraþia publicã localã

Articolul 8. Consultarea populaþiei

(1) În problemele de importanþã deosebitã pentru unitatea administrativ-teritorialã
poate fi consultatã populaþia prin referendum local, în condiþiile Codului electoral.
(2) În problemele de interes local care preocupã o parte din populaþia unitãþii
administrativ-teritoriale pot fi organizate, cu aceastã parte, consultãri, audieri publice ºi
convorbiri, în condiþiile legii.

Articolul 10. Competenþa proprie unitãþii administrativ-teritoriale de nivelul întîi

(1) În competenþa proprie unitãþii administrativ-teritoriale de nivelul întîi intrã:
a) dezvoltarea sa social-economicã, amenajarea teritoriului ºi urbanistica;
b) construirea ºi întreþinerea, în limitele localitãþii, a drumurilor, strãzilor, podurilor
locale ºi gestionarea circulaþiei rutiere;
c) gospodãria comunalã, în limitele ce nu þin de competenþa unitãþilor administrativ-
teritoriale de alt nivel, transportul auto de cãlãtori, transportul electric urban, autogãrile ºi
staþiile auto, în perimetrul sãu;
d) construcþia, întreþinerea ºi exploatarea sistemelor de alimentare cu energie termic[,
cu apã, de canalizare, de epurare a apei, salubrizarea localitãþii, gestionarea deºeurilor
de producþie ºi menajere, în condiþiile legii;
e) acordarea de asistenþã socialã populaþiei, inclusiv protecþia tinerei familii ºi
familiilor cu mulþi copii, mamei ºi a drepturilor copilului, persoanelor în etate ºi solitarilor, în
partea ce nu intrã în competenþa altor autoritãþi;
f) construcþia de locuinþe pentru pãturile socialmente vulnerabile ale populaþiei ºi
pentru alte categorii de locuitori prevãzute de legislaþia în vigoare, exploatarea fondului
locativ municipal;
Drepturile omului 301
 g) instituþiile de învãþãmînt preºcolar ºi extraºcolar, primar, gimnazial, mediu de culturã
generalã ºi liceal, alte instituþii de învãþãmînt care deservesc populaþia localitãþii respective;
h) instituþiile ºi activitãþile publice culturale (cãminele ºi casele de culturã, alte
aºezãminte de culturalizare);
i) bibliotecile ºi muzeele;
j) cultura fizicã ºi sportul, amenajãrile ºi localurile sportive;
k) activitãþile pentru tineret la nivel local;
l) desfãºurarea întrunirilor;
m) pieþele ºi alte locuri publice;
n) protecþia consumatorului;
o) organizarea comerþului cu amãnuntul;
p) înregistrarea ºi evidenþa gospodãriilor þãrãneºti (de fermier), asociaþiilor acestora;
r) gestionarea patrimoniului public local, altul decît cel raional;
s) apãrarea împotriva incendiilor;
t) parcurile ºi spaþiile verzi;
u) protecþia solului, plantelor, animalelor ºi alte mãsuri de protecþie a mediului;
v) relaþiile funciare, atribuirea de terenuri pentru construcþia de locuinþe ºi pentru alte
scopuri;
x) întreþinerea cimitirelor.

Articolul 11. Competenþa proprie unitãþii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea

(1) În competenþa proprie unitãþii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea intrã:
a) dezvoltarea sa social-economicã, amenajarea teritoriului ºi urbanistica;
b) construcþia, administrarea ºi repararea drumurilor de interes raional;
c) construcþia obiectivelor publice de interes raional (instituþii medico-sanitare, ºcoli
etc.);
d) instituþiile de învãþãmînt liceal, cu excepþia celor din competenþa unitãþilor
administrativ-teritoriale de nivelul întîi;
e) acordarea de asistenþã socialã;
f) întreþinerea aºezãmintelor sanitare ºi sociale;
g) coordonarea ºi desfãºurarea activitãþilor sportive ºi altor activitãþi pentru tineret;
h) transportul auto de cãlãtori, autogãrile ºi staþiile auto de interes raional;
i) protecþia mediului înconjurãtor;
j) gestionarea patrimoniului sãu;
k) construcþia gazoductelor interurbane (inclusiv a gazoductelor de presiune medie) ºi
a obiectivelor termoenergetice cu destinaþie localã;
l) relaþiile funciare în condiþiile legii;
m) întreprinderile municipale de interes raional;
n) întreþinerea expoziþiilor, teatrelor, televiziunii publice ºi altor instituþii care deservesc
populaþia sa, precum ºi finanþarea acþiunilor de culturalizare organizate ºi desfãºurate de
autoritãþile administraþiei publice locale de nivelul al doilea;
o) apãrarea împotriva incendiilor.

Articolul 12. Atribuþiile delegate de cãtre stat în competenþa unitãþilor administrativ-

teritoriale de nivelul întîi
(1) În competenþa unitãþilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi statul deleagã:
a) protecþia socialã a populaþiei, inclusiv a populaþiei afectate de ºomaj;
b) igiena publicã;
c) exploatarea ºi protecþia subsolului, în condiþiile legii, respectarea regimului de
gestionare a zonelor de protecþie ºi a zonelor sanitare;
d) rezervaþiile naturale;
e) menþinerea ordinii publice ºi ocrotirea ordinii de drept;
f) unele mãsuri privind activitatea administrativ-militarã, de pregãtire pentru mobilizare
ºi de mobilizare, alte activitãþi prevãzute de legislaþie în domeniul apãrãrii naþionale;
g) protecþia civilã.

302 Ghidul ziaristului

 Articolul 13. Atribuþiile delegate de cãtre stat în competenþa unitãþilor administrativ-
teritoriale de nivelul al doilea
(1) În competenþa unitãþilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea statul deleagã:
a) protecþia socialã a populaþiei, inclusiv a populaþiei afectate de ºomaj;
b) sãnãtatea publicã, inclusiv sãnãtatea mamei ºi a copilului;
c) asigurarea ordinii publice;
d) coordonarea, organizarea ºi supravegherea, în limitele competenþei, a
activitãþilor administrativ-militare, de pregãtire pentru mobilizare ºi de mobilizare, alte activitãþi
prevãzute de legislaþie în domeniul apãrãrii naþionale;
e) instituþiile ºi activitãþile învãþãmîntului secundar profesional, ºcolile-internat, gimnaziile-
internat cu regim special, alte instituþii, care deservesc populaþia unitãþii administrativ-
teritoriale respective, activitatea metodicã în domeniul învãþãmîntului;
f) protecþia resurselor naturale;
g) protecþia consumatorului, conform legislaþiei în vigoare;
h) coordonarea ºi organizarea activitãþilor în domeniul protecþiei civile;
i) privatizarea, în condiþiile legii, a patrimoniului întreprinderilor agricole
proprietate a statului, a terenurilor aferente întreprinderilor (altor obiective) private, a
terenurilor aferente întreprinderilor privatizate sau supuse privatizãrii, a cãror valoare nu
este inclusã în capitalul social al acestora, a fondului de locuinþe proprietate a statului
sau a unitãþilor administrativ-teritoriale, a obiectivelor din fondul de imobile cu altã destinaþie
decît cea locativã cu excepþia obiectivelor date în competenþa altor autoritãþi ale
administraþiei publice. Prevederea în cauzã nu se extinde asupra autoritãþilor administraþiei
publice ale municipiului Chiºinãu ºi Bãlþi.

Articolul 18. Atribuþiile de bazã ale consiliilor locale

(2) Pornind de la competenþa unitãþii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, consiliul
local îndeplineºte în teritoriul administrat urmãtoarele atribuþii de bazã:
g) aprobã bugetul local ºi fondul de rezervã, precum ºi fondurile extrabugetare; aprobã
împrumuturile ºi contul de încheiere a exerciþiului bugetar;
h) decide punerea în aplicare ºi modificarea, în limitele competenþei, a cuantumului
impozitelor ºi taxelor locale, a modului ºi a termenelor de platã a acestora, acordarea de
facilitãþi pe parcursul anului bugetar, opereazã modificãri în bugetul local;
i) aprobã, în condiþiile legii, norme specifice ºi tarife pentru instituþiile ºi serviciile
publice de interes local din subordine, cu excepþia normelor ºi tarifelor pentru alimentarea
centralizatã cu apã tehnologicã;
j) aprobã, în condiþiile legii, planurile urbanistice ale localitãþilor din componenþa
unitãþii administrativ-teritoriale, precum ºi planurile de amenajare a teritoriului;
k) înfiinþeazã instituþii publice de interes local ºi organizeazã servicii publice locale
pentru desfãºurarea activitãþilor în gospodãria comunalã, transporturile locale, reþelele
edilitare etc., asigurã buna lor funcþionare, determinã suportul financiar în cazul cheltuielilor
bugetare;
l) aprobã programele locale de refacere ºi de protecþie a mediului; contribuie la protecþia
ºi conservarea monumentelor de istorie ºi de arhitecturã, a parcurilor ºi rezervaþiilor naturale;
m) ia mãsuri pentru protecþia parcurilor, rezervaþiilor naturale, spaþiilor verzi ºi monu-
mentelor naturii;
t) examineazã informaþiile consilierilor, ia decizii pe marginea lor; audiazã dãrile de
seamã ºi informaþiile primarului, conducãtorilor de subdiviziuni, întreprinderi municipale ºi
de instituþii publice din subordine;
u) ridicã mandatul consilierilor în condiþiile legii; iniþiazã, dupã caz, ºi decide desfãºurarea
referendumului local;
x) administreazã bunurile publice ale satului (comunei), oraºului (municipiului);

Articolul 91. Incompatibilitãþi

(1) Preºedinþii ºi vicepreºedinþii raionului, guvernatorul unitãþii teritoriale autonome cu
statut juridic special, preºedintele ºi vicepreºedinþii adunãrii populare a unitãþii teritoriale

Drepturile omului 303

autonome cu statut juridic special, primarii, viceprimarii (cu excepþia viceprimarilor
care îºi exercitã funcþiile pe baze obºteºti) nu au dreptul sã practice activitate de
întreprinzãtor, sã deþinã concomitent o altã funcþie sau sã cumuleze o altã muncã salarizatã
în întreprinderi, instituþii ºi organizaþii cu orice formã de organizare juridicã, cu excepþia
activitãþilor ºtiinþifice ºi didactice.
(2) Funcþia de preºedinte ºi vicepreºedinte al raionului, de primar ºi viceprimar este
incompatibilã cu calitatea de consilier.

17.4. Legea privind statutul juridic special al Gãgãuziei (Gagauz-Yeri)

Art. 1. - (2) Gãgãuzia soluþioneazã de sine stãtãtor, în limitele competenþei sale, în

interesul întregii populaþii, problemele dezvoltãrii politice, economice ºi culturale.
(3) Pe teritoriul Gãgãuziei sînt garantate toate drepturile ºi libertãþile prevãzute de
Constituþia ºi legislaþia Republicii Moldova.
Art. 12. - (2) Adunarea Popularã adoptã legi locale în urmãtoarele domenii:
a) ºtiinþã, culturã, învãþãmînt;
b) gospodãrie comunalã ºi de locuinþe, urbanisticã;
c) ocrotire a sãnãtãþii, culturã fizicã ºi sport;
d) activitate bugetar-financiarã ºi fiscalã localã;
e) economie ºi ecologie;
f) relaþii de muncã ºi asistenþã socialã.
(3) În afarã de aceasta, de competenþa Adunãrii Populare þin:
a) soluþionarea în condiþiile legii a problemelor organizãrii teritoriale a Gãgãuziei,
stabilirii ºi modificãrii categoriei localitãþilor, a hotarelor raioanelor, oraºelor ºi satelor,
denumirilor lor;
b) participarea la promovarea politicii interne ºi externe a Republicii Moldova în
problemele care privesc interesele Gãgãuziei;
c) stabilirea modului de organizare ºi de activitate a autoritãþilor administraþiei publice
locale ale Gãgãuziei ºi a asociaþiilor de cetãþeni, cu excepþia partidelor ºi altor organizaþii
social-politice;
d) fixarea, organizarea ºi efectuarea alegerilor de deputaþi în Adunarea Popularã ºi
aprobarea componenþei Comisiei Electorale Centrale pentru efectuarea alegerilor; fixarea
alegerilor în autoritãþile administraþiei publice locale din Gãgãuzia;
e) efectuarea referendumului local în problemele ce þin de competenþa Gãgãuziei;
f) aprobarea regulamentului privind simbolica Gãgãuziei;
g) stabilirea titlurilor de onoare ºi aprobarea distincþiilor;
h) examinarea chestiunii ºi înaintarea în Parlamentul Republicii Moldova a iniþiativei
privind decretarea stãrii excepþionale pe teritoriul Gãgãuziei ºi instituirea formei speciale
de administrare, în acest caz, în interesul securitãþii ºi protecþiei locuitorilor Gãgãuziei;
i) dreptul de a se adresa, în condiþiile legii, Curþii Constituþionale a Republicii
Moldova pentru a anula actele normative ale autoritãþilor legislative ºi executive ale
Republicii Moldova care lezeazã împuternicirile Gãgãuziei.

17.5. Legea cu privire la drepturile persoanelor aparþinînd minoritãþilor

naþionale ºi la statutul juridic al organizaþiilor lor

Art.1. - În sensul prezentei legi, prin persoane aparþinînd minoritãþilor naþionale se

înþeleg persoanele care domiciliazã pe teritoriul Republicii Moldova, sînt cetãþeni ai ei, au
particularitãþi etnice, culturale, lingvistice ºi religioase prin care se deosebesc de majoritatea
populaþiei - moldoveni - ºi se considerã de altã origine etnicã.
Art.2. - Orice persoanã aparþinînd unei minoritãþi naþionale are dreptul sã aleagã
liber dacã aparþine minoritãþii respective sau nu. Aceastã alegere sau exercitare a drepturilor
legate de ea nu trebuie sã punã persoana într-o situaþie nefavorabilã.
Art.9. - Statul garanteazã cã modificarea organizãrii administrativ-teritoriale nu
va urmãri modificarea componenþei etno-demografice a regiunilor. La efectuarea unor
304 Ghidul ziaristului
astfel de modificãri, se va þine cont de opinia populaþiei locale, inclusiv de opinia
persoanelor aparþinînd minoritãþilor naþionale.
Art.19. - (1) Organizaþiile persoanelor aparþinînd minoritãþilor naþionale au drepturile
care sînt acordate, conform legislaþiei în vigoare, asociaþiilor obºteºti.
(2) Nici una din organizaþiile persoanelor aparþinînd minoritãþilor naþionale nu poate
pretinde la reprezentarea monopolizatã a intereselor minoritãþii respective.
Art.22. - La elaborarea ºi promovarea politicii în domeniul culturii ºi învãþãmîntului
minoritãþilor naþionale, Guvernul, ministerele, departamentele, autoritãþile administraþiei
publice locale vor consulta organizaþiile persoanelor aparþinînd minoritãþilor naþionale ale
cãror interese sînt atinse în deciziile respective.
Art.24. - Persoanele aparþinînd minoritãþilor naþionale au dreptul de reprezentanþã
aproximativ proporþionalã în structurile puterii executive ºi ale celei judecãtoreºti de toate
nivelurile, în armatã, în organele de drept.

17.6. Codul muncii

Articolul 78. Suspendarea contractului individual de muncã la iniþiativa uneia dintre

pãrþi
(1) Contractul individual de muncã se suspendã din iniþiativa salariatului în caz de:
d) ocupare a unei funcþii elective în autoritãþile publice, în organele sindicale sau în
cele patronale;

Articolul 178. Garanþii ºi compensaþii acordate salariaþilor care îmbinã munca cu

studiile în instituþiile de învãþãmînt superior ºi mediu de specialitate
(1) Salariaþilor trimiºi la studii de cãtre angajator sau care s-au înmatriculat din proprie
iniþiativã în instituþiile de învãþãmînt superior sau mediu de specialitate acreditate în
condiþiile legii, la secþiile serale ºi fãrã frecvenþã ºi care învaþã cu succes li se stabileºte
durata redusã a timpului de muncã, li se acordã concedii suplimentare cu menþinerea,
integralã sau parþialã, a salariului mediu ºi alte înlesniri, în modul stabilit de Guvern.
(2) În contractul colectiv de muncã ºi în convenþiile colective pentru salariaþii menþionaþi
la alin.(1) pot fi prevãzute înlesniri suplimentare din contul mijloacelor unitãþii.

17.7. Legea învãþãmîntului

Articolul 55. Drepturile cadrelor didactice

Cadrele didactice au dreptul:
b) sã participe la alegerea de democraticã a reprezentanþilor lor în organele administrative
ºi consultative ale instituþiei de învãþãmînt;

Articolul 57. Drepturile elevilor ºi studenþilor

(2) Elevii ºi studenþii au, în principal, urmãtoarele drepturi:
d) sã fie aleºi în componenþa unor organe administrative ºi consultative ale
instituþiei de învãþãmînt;

Articolul 60. Drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor

(1) Pãrinþii sau tutorii au dreptul:
e) sã fie aleºi în componenþa unor organe administrative ºi consultative ale
instituþiei de învãþãmînt.

17.8. Legea cu privire la migraþiune

Articolul 22. Drepturile ºi libertãþile imigranþilor. Restricþii

(2) În conformitate cu legislaþia în vigoare, imigranþii nu au dreptul:
b) sã aleagã ºi sã fie aleºi în organele executive, legislative ºi în alte organe eligibile;

Drepturile omului 305

17.9. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi

Articolul 20. Mãsurile aplicabile pe durata stãrii de urgenþã

Pe durata stãrii de urgenþã, în funcþie de situaþia concretã, pot fi aplicate urmãtoarele
mãsuri:
g) modificarea procedurii de numire în funcþie ºi de destituire a conducãtorilor agenþilor
economici ºi ai instituþiilor publice;

Articolul 22. Atribuþiile Comisiei pentru Situaþii Excepþionale a Republicii Moldova

(1) Comisia pentru Situaþii Excepþionale a Republicii Moldova se formeazã prin hotãrîre
a Parlamentului ºi are urmãtoarele atribuþii:
g) stabileºte procedura de numire în funcþie ºi de destituire a conducãtorilor agenþilor
economici ºi ai instituþiilor publice, cazurile cînd este permisã demisia lucrãtorilor;

17.10. Legea cu privire la asociaþiile obºteºti

Articolul 1. Noþiunea de asociaþie obºteascã

(1) Asociaþia obºteascã este o formaþiune benevolã, de sine stãtãtoare, autoges-
tionarã, constituitã prin libera manifestare a voinþei cetãþenilor asociaþi pe baza
comunitãþii de interese profesionale ºi/sau de altã naturã, în vederea realizãrii în comun
a drepturilor civile, economice, sociale ºi culturale, care nu are drept scop obþinerea
profitului. Scopurile ºi sarcinile asociaþiei obºteºti sînt stabilite de statutul, regulamentul
acesteia, de alte acte denumite în continuare statut, înregistrate în modul stabilit.
(2) Asociaþii obºteºti se considerã miºcãrile obºteºti, organizaþiile pacifiste ºi
de apãrare a drepturilor omului, organizaþiile de femei, de veterani, de invalizi, de tineret
ºi de copii societãþile ºtiinþifice, tehnice, ecologiste, cultural-educative, sportive, alte
societãþi benevole, uniunile de creaþie, comunitãþile naþional-culturale, instituþiile obºteºti,
alte asociaþii ale cetãþenilor.
(3) Sub incidenþa prezentei legi nu cad partidele ºi alte organizaþii social-politice,
sindicatele, asociaþiile de patroni, fundaþiile, organizaþiile religioase ºi persoanele lor
juridice, organizaþiile create de autoritãþile publice, organizaþiile cooperatiste ºi alte organizaþii
ce au scopuri comerciale sau contribuie la obþinerea profitului de cãtre alte întreprinderi ºi
organizaþii, formaþiunile de iniþiativã obºteascã (consiliile ºi comitetele de microraion,
comitetele de imobil, de stradã, sãteºti etc.), al cãror mod de constituire ºi de activitate este
stabilit de alte acte legislative.

17.11. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 174. Nesubordonarea cu rea-voinþã dispoziþiei sau cererii legitime a

colaboratorului poliþiei
Nesubordonarea cu rea-voinþã dispoziþiei sau cererii legitime a unui colaborator al poliþiei,
a altui lucrãtor din organele afacerilor interne sau a unei persoane, aflate în exerciþiul
datoriei de serviciu sau obºteºti de menþinere a ordinii publice ºi de combatere a criminalitãþii
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la zece salarii minime
sau arest administrativ pe un termen pînã la cincisprezece zile.
Aceleaºi acþiuni, sãvîrºite în mod repetat în decursul unui an dupã aplicarea sancþiunilor
administrative -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douãzeci salarii
minime sau arest administrativ pe un termen de pînã la treizeci de zile.

Articolul 174/5. Opunerea de rezistenþã colaboratorului poliþiei

Opunerea de rezistenþã unui colaborator al poliþiei, altui lucrãtor din organele afacerilor
interne sau unei persoane, aflate în exerciþiul datoriei de serviciu sau obºteºti de
menþinere a ordinii publice ºi de combatere a criminalitãþii -
306 Ghidul ziaristului
 atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la cincisprezece salarii
minime, sau arest administrativ pe un termen de pînã la treizeci de zile.

Articolul 2. Scopurile constituirii ºi activitãþii asociaþiilor obºteºti

(1) Asociaþiile obºteºti se constituie ºi îºi desfãºoarã activitatea în scopul realizãrii ºi
apãrãrii drepturilor civile, economice, sociale, culturale, a altor drepturi ºi libertãþi
legitime; dezvoltãrii activismului social ºi spiritului de iniþiativã al cetãþenilor, satisfacerii
intereselor lor profesionale ºi de amatori în domeniul creaþiei ºtiinþifice, tehnice, artistice;
ocrotirii sãnãtãþii populaþiei antrenãrii acesteia în activitatea filantropicã, în practicarea
sportului de masã ºi a culturii fizice; desfãºurãrii activitãþii de culturalizare a populaþiei;
ocrotirii naturii, monumentelor de istorie ºi culturã; educaþiei patriotice ºi umanistice; extinderii
contactelor internaþionale; consolidãrii pãcii ºi prieteniei între popoare; desfãºurãrii
altor activitãþi neinterzise de legislaþie.
(5) Asociaþiile obºteºti pot contribui, prin activitatea lor, la realizarea de cãtre autoritãþile
publice a scopurilor ºi sarcinilor de importanþã ºi utilitate publice.

Articolul 3. Principiile de constituire ºi de activitate ale asociaþiilor obºteºti

(3) Participarea cetãþeanului la activitatea asociaþiei obºteºti nu poate servi drept temei
pentru limitarea drepturilor acestuia sau pentru acordarea de cãtre stat a cãrorva înlesniri
ºi privilegii, precum ºi drept condiþie pentru încadrarea sau drept cauzã pentru neîncadrarea
într-o funcþie publicã, cu excepþia temeiurilor prevãzute la art.4 alin. (4). Este inadmisibilã
orice cerinþã de a indica în documentele oficiale calitatea de membru al unei sau altei asociaþii
obºteºti.

Articolul 4. Restricþii la constituirea ºi activitatea asociaþiilor obºteºti

(4) Funcþionarii publici în obligaþiile de serviciu ale cãrora intrã înregistrarea asociaþiilor
obºteºti ºi controlul asupra activitãþii lor nu pot fi fondatori ai asociaþiilor obºteºti. Fondatori
ai asociaþiilor obºteºti ºi membri ai organelor lor de conducere, executive, de control ºi
revizie nu pot fi membrii Guvernului ºi funcþionarii publici în obligaþiile de serviciu ale
cãrora intrã promovarea politicii de stat în domeniile prioritare, conform statutelor, pentru
aceste asociaþii obºteºti. Prin lege pot fi stabilite ºi alte restricþii la constituirea anumitelor
tipuri de asociaþii obºteºti ºi la intrarea în aceste asociaþii a unor categorii concrete de
funcþionari publici.
Articolul 10. Apãrarea dreptului de asociere al cetãþenilor.
Protecþia juridicã a asociaþiilor obºteºti
(6) Amestecul neîntemeiat al organelor ºi organizaþiilor de stat, al persoanelor cu
funcþii de rãspundere în activitatea asociaþiilor obºteºti, precum ºi amestecul asociaþiilor
obºteºti în activitatea organelor ºi organizaþiilor de stat, a persoanelor cu funcþii de
rãspundere nu se admite, cu excepþia cazurilor expres prevãzute de legislaþie.

Articolul 18. Statutul asociaþiei obºteºti

(1) Statutul asociaþiei obºteºti trebuie sã prevadã:
k) formele de participare a asociaþiei obºteºti la viaþa societãþii ºi statului;

Articolul 26. Drepturi

Asociaþia obºteascã are dreptul:
d) sã reprezinte ºi sã apere interesele legitime ale membrilor (participanþilor) sãi în
organele ºi organizaþiile de stat;
j) sã execute lucrãri de cercetare ºtiinþificã, de proiectare, sã efectueze expertiza
obºteascã a proiectelor ºi programelor de importanþã socialã, sã participe la lucrãrile
comisiilor mixte atunci cînd se examineazã aceste proiecte, cu condiþia stipulãrii acestor
activitãþi în statut;

Drepturile omului 307

17.12. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 21
1. Orice persoanã are dreptul sã participe la conducerea treburilor publice ale þãrii
sale, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanþi liber aleºi.
2. Orice persoanã are dreptul de acces, în condiþii de egalitate, la funcþiile publice ale
þãrii sale.
3. Voinþa poporului este baza puterii de stat, aceastã voinþã trebuie sã fie exprimatã
prin alegeri oneste care trebuie sã aibã loc periodic, prin sufragiu universal egal ºi prin vot
secret sau dupã o procedurã echivalentã care sã asigure libertatea votului.

17.13. Convenþia asupra drepturilor politice ale femeii

Articolul 3
Femeile vor avea, în condiþii de egalitate, acelaºi drept ca ºi bãrbaþii de a ocupa
orice post public ºi de a exercita oricare dintre funcþiile stabilite în baza legislaþiei
naþionale fãrã nici o discriminare.

17.14. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de

femei

Articolul 8
Statele pãrþi vor lua toate mãsurile necesare pentru ca femeile sã aibã posibilitatea,
în condiþii de egalitate cu bãrbaþii ºi fãrã discriminare, de a reprezenta guvernul lor pe
plan internaþional ºi de a participa la activitãþile organizaþiilor internaþionale.

17.15. Carta Socialã Europeanã Revizuitã

Articolul 22
Dreptul de a lua parte la stabilirea ºi ameliorarea condiþiilor de muncã ºi a mediului
de muncã
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtorilor de a lua parte la stabilirea
ºi ameliorarea condiþiilor de muncã ºi a mediului de muncã în întreprindere, pãrþile se
angajeazã sã ia sau sã promoveze mãsuri care sã permitã lucrãtorilor sau reprezentanþilor
acestora, în conformitate cu legislaþia ºi practica naþionalã, sã contribuie:
a) la stabilirea ºi ameliorarea condiþiilor de muncã, de organizare a muncii ºi a mediului
de muncã;
b) la protecþia sãnãtãþii ºi a securitãþii în cadrul întreprinderii;
c) la organizarea serviciilor ºi facilitãþilor sociale ºi socio-culturale ale întreprinderii;
d) la controlul respectãrii reglementãrilor în acest domeniu.

17.16. Carta europeanã a autonomiei locale

Articolul 3. Conceptul de autonomie localã

1. Prin autonomie localã se înþelege dreptul ºi capacitatea efective ale colectivitãþilor
locale de a rezolva ºi de a gira în cadrul legii, sub propria lor rãspundere ºi în favoarea
populaþiilor, o parte importantã din treburile publice.
2. Acest drept este exercitat de consilii, sau adunãrii compuse din membri aleºi prin vot
liber, secret, egal, direct ºi universal ºi putînd dispune de organe executive responsabile în
faþa lor.
Aceastã dispoziþie nu poartã prejudiciul recursului la adunãri de cetãþeni, la referendum
sau la oricare altã formã de participare directã a cetãþenilor acolo unde e permisã de lege.

Articolul 8. Controlul administrativ al acþiunii colectivitãþilor locale

1. Orice control administrativ asupra colectivitãþilor locale nu poate fi exercitat decît
308 Ghidul ziaristului
potrivit cu formele ºi în cazurile prevãzute de constituþie sau de lege.
2. Orice control administrativ al acþiunii colectivitãþilor locale nu trebuie în mod normal
sã aibã în vedere decît a asigura respectul legalitãþii ºi a principiilor constituþionale. Controlul
administrativ poate, totuºi, sã cuprindã un control de oportunitate exercitat de autoritãþile
de nivel superior în ceea ce priveºte sarcinile a cãror execuþie este delegatã colectivitãþilor
locale.
3. Controlul administrativ al colectivitãþilor locale trebuie sã fie exercitat respectînd
raportul între amploarea intervenþiei autoritãþii care exercitã controlul ºi importanþa intereselor
pe care ea înþelege a le proteja.

17.17. Convenþia privind protecþia dreptului de organizare ºi procedurile de

determinare a condiþiilor de ocupare în funcþia publicã

Articolul 1
1. Prezenta Convenþie se aplicã tuturor persoanelor angajate de autoritãþile publice,
în mãsura în care dispoziþii mai favorabile ale altor convenþii internaþionale ale muncii nu le
sunt aplicabile.

Articolul 2
În înþelesul prezentei Convenþii, expresia “agent public” desemneazã orice persoanã
cãreia i se aplicã aceastã Convenþie conform articolului sãu 1.

Articolul 3
În înþelesul prezentei Convenþii, expresia “organizaþie a agenþilor publici” desemneazã
orice organizaþie, oricare ar fi componenþa sa, avînd drept scop promovarea ºi apãrarea
intereselor agenþilor publici.
Articolul 5
1. Organizaþiile agenþilor publici trebuie sã se bucure de o completã independenþã
faþã de autoritãþile publice.
2. Organizaþiile agenþilor publici trebuie sã beneficieze de o protecþie adecvatã
împotriva oricãror acte de ingerinþã a autoritãþilor publice în formarea, funcþionarea ºi
administrarea acestora.
3. Sunt asimilate îndeosebi actelor de ingerinþã, în sensul prezentului articol,
mãsuri care tind sã promoveze crearea de organizaþii ale agenþilor publici dominate de
o autoritate publicã, sau sã susþinã organizaþii ale agenþilor publici prin mijloace financiare
sau altfel, cu intenþia de a plasa aceste organizaþii sub controlul unei autoritãþi publice.

Articolul 9
Agenþii publici trebuie sã beneficieze, ca ºi ceilalþi lucrãtori, de drepturile civile ºi politice
care sunt esenþiale exercitãrii normale a libertãþii sindicale, sub singura rezervã a obligaþiilor
care þin de statutul acestora ºi de natura funcþiilor pe care le exercitã.

Vezi, de asemenea:

Legea privind statutul municipiului Chiºinãu nr.431-XIII din 19.04.95 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.31-32/340 din 09.06.1995);
Legea privind Statutul-cadru al satului (comunei), oraºului (municipiului) nr.436-
XV din 06.11.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.244-247/972 din 12.12.2003);
Legea privind finanþele publice locale nr.397-XV din 16.10.2003 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.248-253 din 19.12.2003).

Drepturile omului 309

18. LIBERTATEA ÎNTRUNIRILOR

18.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 40 Libertatea întrunirilor

Mitingurile, demonstraþiile, manifestãrile, procesiunile sau orice alte
întruniri sînt libere ºi se pot organiza ºi desfãºura numai în mod paºnic,
fãrã nici un fel de arme.

18.2. Legea cu privire la organizarea ºi desfãºurarea întrunirilor

Articolul 3. Întrunirile care nu se reglementeazã

(1) Prezenta lege nu reglementeazã modul de organizare ºi desfãºurare a
întrunirilor efectuate de:
a) organe ale autoritãþilor publice;
b) biserici ºi alte organizaþii religioase, înregistrate în modul stabilit, sub formã de
oficiere a serviciilor divine în biserici, case de rugãciuni, la cimitire ºi în alte locuri speciale;
c) partide, alte organizaþii social - politice, sindicate, în conformitate cu statutele
sau regulamentele lor, sub formã de adunãri ale membrilor lor în localurile ce le aparþin sau
le arendeazã;
d) administraþia unitãþilor economice sau lucrãtorii lor pe teritoriul sau în localurile
ce le aparþin, precum ºi în localuri închiriate sau puse la dispoziþie;
e) unitãþi comerciale, sub formã de acþiuni comercial-distractive în localuri speciale,
dacã nu se încalcã ordinea publicã, drepturile ºi libertãþile altor persoane;
f) instituþii ºi organizaþii, sub formã de competiþii sportive, concerte ºi alte acþiuni
culturale în locuri ºi localuri special destinate.

Articolul 4. Organizatorii întrunirilor

Au dreptul sã organizeze întruniri:
a) cetãþenii Republicii Moldova cu capacitate de exerciþiu, de la vîrsta de 18 ani;
b) partidele, alte organizaþii social-politice, unitãþile economice, sindicatele, bisericile
ºi alte organizaþii religioase, asociaþiile obºteºti, înregistrate în modul stabilit.

Articolul 6. Condiþiile întrunirilor

(1) Întrunirile trebuie sã se desfãºoare în mod paºnic, fãrã nici un fel de arme, fiind
asiguratã protecþia participanþilor ºi a mediului înconjurãtor, fãrã sã împiedice folosirea
normalã a drumurilor publice, circulaþia rutierã, funcþionarea unitãþilor economice, fãrã a
degenera în acþiuni violente care ar pune în primejdie ordinea publicã, integritatea
corporalã ºi viaþa persoanelor, bunurile lor.
(2) Se interzice implicarea elevilor de cãtre cadrele didactice sau alte persoane
încadrate în instituþiile ºcolare în desfãºurarea întrunirilor neautorizate.

Articolul 7. Sistarea întrunirilor

Se sisteazã întrunirile la care se constatã fapte sau acþiuni de:
a) contestare sau defãimare a statului ºi poporului;
b) îndemn la rãzboi de agresiune, la urã naþionalã, rasialã sau religioasã;
c) incitare la discriminare, la separatism teritorial, la violenþã publicã;
d) atentare la regimul constituþional.

Articolul 8. Locul întrunirilor

(1) Întrunirile se pot desfãºura în pieþe, strãzi, parcuri, scuaruri ºi în alte locuri publice
din municipii, oraºe, comune, sate, precum ºi în localuri publice.
310 Ghidul ziaristului
 (2) Nu se admite desfãºurarea întrunirilor în localurile autoritãþilor publice,
autoritãþilor administraþiei publice locale, procuraturii, instanþelor judecãtoreºti, în unitãþi
economice cu regim special de securitate a muncii sau cu pazã armatã.
(3) Sînt interzise întrunirile:
a) la o distanþã mai micã de 50 de metri de sediul Parlamentului, reºedinþa Preºedintelui
Republicii Moldova, de sediul Guvernului, Curþii Constituþionale, Curþii Supreme de Justiþie;
b) la o distanþã mai micã de 25 de metri de sediul organelor administraþiei publice
centrale de specialitate, autoritãþilor administraþiei publice locale, instanþelor judecãtoreºti,
procuraturii, poliþiei, instituþiilor penitenciare ºi de reabilitare socialã, unitãþilor ºi
obiectivelor militare, de gãri, aeroporturi, spitale, unitãþi economice cu instalaþii, utilaje
sau maºini avînd un grad ridicat de pericol în exploatare, instituþii diplomatice.
(4) Accesul liber în sediul organelor ºi instituþiilor enumerate la alin. (3) este garantat.
(5) Autoritãþile administraþiei publice locale, cu acordul organizatorilor întrunirilor,
pot stabili pentru întruniri locuri sau localuri permanente, dupã caz.

Articolul 9. Timpul întrunirii

Timpul întrunirii este coordonat de organizatorul ei ºi de primãria oraºului (municipiului),
satului (comunei).

Articolul 10. Interzicerea participãrii la întrunire

Este interzisã participarea la întrunire a persoanelor care:
a) sînt înarmate (au asupra lor, la vedere sau ascunse, armã de foc sau armã albã,
obiecte destinate cauzãrii de leziuni corporale sau pricinuirii de pagube materiale, ori
dacã nu au o astfel de menire însã pot fi realmente utilizate în aceste scopuri);
au asupra lor substanþe explozive, inflamabile sau radioactive, substanþe toxice
iritante, lacrimogene sau neuroparalitice ori alte obiecte ºi substanþe ce pot fi folosite în
acþiuni violente, de tulburare a întrunirii; bãuturi alcoolice; sînt mascate ori îºi ascund faþa
în alt mod;
b) încalcã ordinea publicã, împiedicã intenþionat funcþionarea transportului în comun,
pericliteazã securitatea circulaþiei;
c) prin aspect sau prin altã modalitate încalcã în mod cinic normele morale.

Articolul 11. Declaraþia prealabilã

(1) Organizatorul întrunirii va depune la primãrie, cel mai tîrziu cu 15 zile înainte de
data întrunirii, o declaraþie prealabilã, al cãrui model este expus în anexã, ce face parte
integrantã din prezenta lege.
(2) Declaraþia prealabilã trebuie sã indice:
a) denumirea organizatorului întrunirii, scopul întrunirii;
b) data, ora la care începe întrunirea ºi ora la care se încheie;
c) locul întrunirii, traseele spre el ºi de la el;
d) forma desfãºurãrii întrunirii;
e) numãrul aproximativ de participanþi;
f) persoanele împuternicite sã asigure buna desfãºurare a întrunirii ºi sã rãspundã de
ea;
g) serviciile pe care organizatorul întrunirii le solicitã primãriei.
(3) Primãria, în cazuri justificate, poate sã modifice, cu acordul organizatorului întrunirii,
unele elemente din declaraþia prealabilã.

Articolul 12. Termenele ºi modul de examinare a declaraþiei prealabile

(1) Declaraþia prealabilã se examineazã de primãria oraºului (municipiului), satului
(comunei) cel mai tîrziu cu 5 zile înainte de data întrunirii.
(2) Primãria, în cadrul examinãrii declaraþiei prealabile în ºedinþã ordinarã sau
extraordinarã, discutã forma, timpul, locul ºi alte condiþii de desfãºurare a întrunirii ºi ia
decizia respectivã.
(3) Organizatorul întrunirii este în drept sã participe la examinarea declaraþiei

Drepturile omului 311

prealabile, iar primãria trebuie sã-l încunoºtinþeze asupra datei ºi orei examinãrii.
(4) Dacã la examinarea declaraþiei prealabile se constatã cã existã circumstanþe care
nu permit desfãºurarea întrunirii în forma, timpul ºi locul indicat în declaraþia prealabilã,
propuneri referitoare la o altã formã, un alt timp ºi un alt loc al întrunirii se fac ºi se examineazã
doar cu participarea organizatorului întrunirii ºi factorilor de decizie din organul de poliþie.
(5) Dacã primãria nu a examinat declaraþia prealabilã sau a examinat-o cu
încãlcarea termenului din alin. (1), întrunirea va avea loc în condiþiile declaraþiei prealabile.
(6) Primãria poate interzice întrunirea numai în cazul în care consultã organul de
poliþie ºi deþine probe convingãtoare cã la întrunire vor fi încãlcate condiþiile art. 6 ºi art.
7 cu consecinþe grave pentru societate.

Articolul 15. Reclamarea refuzului eliberãrii autorizaþiei

(1) Organizatorul întrunirii poate reclama în instanþa de contencios administrativ com-
petentã refuzul eliberãrii autorizaþiei.
(2) Instanþa de contencios administrativ competentã va examina reclamaþia în
decursul a 5 zile de la data depunerii ei ºi va decide:
a) respingerea reclamaþiei;
b) declararea nulã a deciziei ºi eliberarea autorizaþiei de cãtre primãrie.

Articolul 18. Obligaþiile organizatorului întrunirii

Organizatorul întrunirii este obligat:
a) sã respecte prezenta lege ºi alte acte normative care au tangenþã la aceasta;
b) sã desemneze persoanele care vor conduce întrunirea ºi sînt responsabili de
buna ei desfãºurare;
c) sã creeze, în coordonare cu organul de poliþie, un aparat propriu de menþinere
a ordinii, ai cãror membri vor purta un însemn distinctiv;
d) sã delimiteze locul întrunirii prin semne vizibile, iar dacã întrunirea se desfãºoarã
în deplasare, sã delimiteze traseul ei;
e) sã plãteascã anticipat, pe bazã de deviz, serviciile ºi amenajãrile solicitate
primãriei pentru întrunire;
f) sã stabileascã ºi sã asigure respectarea traseelor spre ºi de la locul întrunirii ºi sã ia
mãsuri ca participanþii sã-l ocupe înainte de ora deschiderii întrunirii ºi sã-l pãrãseascã
neîntîrziat dupã ora limitã stabilitã;
g) sã asigure colaboratorilor din organele de drept în exerciþiul funcþiunii accesul liber
la întrunire;
h) sã interzicã participarea la întrunire a persoanelor enumerate la art.10 lit.a).

Articolul 19. Obligaþiile participanþilor la întrunire

Participanþii la întrunire sînt obligaþi:
a) sã respecte prezenta lege ºi alte acte normative care au tangenþã la aceasta;
b) sã respecte recomandãrile organizatorului întrunirii, factorilor de decizie din primãrie
sau poliþie;
c) sã se abþinã de la acþiuni ce ar împiedica desfãºurarea întrunirii ºi sã nu incite
la astfel de acþiuni prin apeluri, manifeste sau în alt mod;
d) sã nu aibã asupra lor, la vedere sau ascunse, obiectele ºi substanþele specificate
în art.10 lit.a);
e) sã pãrãseascã întrunirea la somaþia organizatorului, factorilor de decizie din primãrie
sau poliþie.

Articolul 21. Obligaþiile ºi rãspunderile factorilor de decizie din primãrie

(1) Factorii de decizie din primãrie sînt obligaþi sã creeze condiþii pentru organizarea
ºi desfãºurarea întrunirilor legitime, sã asigure paza organizatorului întrunirii ºi a
participanþilor, precum ºi ocrotirea drepturilor ºi libertãþilor altor persoane, securitatea
statului ºi societãþii, ordinea publicã, integritatea corporalã ºi moralã a oamenilor.

312 Ghidul ziaristului

 Articolul 22. Obligaþiile primãriilor
Primãriile orãºeneºti (municipale) ºi sãteºti (comunale) sînt obligate:
c) sã interzicã desfacerea bãuturilor alcoolice în locul întrunirii sau în imediata lui
apropiere ori, dupã caz, în chiar întreaga localitate, pe durata întrunirii;
d) sã întreprindã orice alte acþiuni în vederea asigurãrii caracterului paºnic ºi
civilizat al întrunirii;

Articolul 23. Obligaþiile factorilor de decizie din poliþie

(2) În cazul în care întrunirile îºi pierd caracterul paºnic ºi civilizat, poliþia va interveni
pentru împiedicarea sau neutralizarea acþiunilor ce tulburã ordinea publicã, pun în
pericol viaþa ºi integritatea corporalã a cetãþenilor, a colaboratorilor organelor de drept
sau ameninþã cu devastãri ori distrugeri de bunuri publice sau private.
(3) Factorii de decizie din poliþie întocmesc un proces-verbal asupra încãlcãrilor
comise la întrunire.

Articolul 24. Mãsurile preventive

Dacã factorii de decizie din poliþie dispun de informaþii cã unii participanþi la întrunire
au asupra lor arme, obiecte sau substanþe ce pun în pericol sãnãtatea sau viaþa altor
oameni, le aduc la cunoºtinþa organizatorului întrunirii ºi decid efectuarea controlului (în
locul întrunirii) cetãþenilor ºi bagajelor acestora, în modul stabilit.

18.3. Legea cu privire la asociaþiile obºteºti

Articolul 1. Noþiunea de asociaþie obºteascã

(3) Sub incidenþa prezentei legi nu cad partidele ºi alte organizaþii social-politice,
sindicatele, asociaþiile de patroni, fundaþiile, organizaþiile religioase ºi persoanele lor
juridice, organizaþiile create de autoritãþile publice, organizaþiile cooperatiste ºi alte organizaþii
ce au scopuri comerciale sau contribuie la obþinerea profitului de cãtre alte întreprinderi ºi
organizaþii, formaþiunile de iniþiativã obºteascã (consiliile ºi comitetele de microraion,
comitetele de imobil, de stradã, sãteºti etc.), al cãror mod de constituire ºi de activitate este
stabilit de alte acte legislative.

Articolul 26. Drepturi

Asociaþia obºteascã are dreptul:
m) sã organizeze, în condiþiile legii, întruniri ºi alte acþiuni publice.

18.4. Legea privind partidele ºi alte organizaþii social-politice

Articolul 26. Dreptul la desfãºurarea manifestaþiilor

Partidele ºi alte organizaþii social-politice vor beneficia de dreptul la desfãºurarea
mitingurilor, demonstraþiilor, adunãrilor ºi altor manifestaþii în modul stabilit de legislaþie.

18.5. Legea privind administraþia publicã localã

Articolul 34. Atribuþiile de bazã ale primarului

(1) Pornind de la competenþa unitãþii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, primarul
îndeplineºte în teritoriul administrat urmãtoarele atribuþii de bazã:
f) ia mãsuri, prevãzute de lege, privind desfãºurarea întrunirilor publice; supravegheazã
tîrgurile, pieþele, oboarele, parcurile, locurile de agrement ºi ia mãsuri operative pentru buna
lor funcþionare;
g) ia mãsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, a reprezentaþiilor ºi a
altor manifestãri publice care contravin ordinii de drept sau bunelor moravuri;

18.6. Legea învãþãmîntului

Drepturile omului 313

 Articolul 56. Obligaþiile cadrelor didactice
Cadrele didactice sînt obligate:
g) sã nu implice elevii în acþiuni de stradã (mitinguri, demonstraþii pichetãri etc.).

18.7. Legea presei

Articolul 20. Drepturile ºi obligaþiile jurnalistului

(1) În scopul exercitãrii atribuþiilor profesionale, jurnalistul are dreptul:
e) sã aibã acces în zonele calamitãþilor naturale, sã asiste la mitinguri, demonstraþii
ºi la alte manifestaþii publice;

18.8. Codul electoral

Articolul 47. Agitaþia electoralã

(1) Cetãþenilor Republicii Moldova, partidelor ºi altor organizaþii social-politice, blocurilor
electorale, candidaþilor ºi persoanelor de încredere ale candidaþilor li se oferã dreptul de a
supune discuþiilor libere ºi sub toate aspectele programele electorale ale concurenþilor
electorali, calitãþile politice, profesionale ºi personale ale acestora, precum ºi de a face
agitaþie în favoarea sau în defavoarea candidaþilor în cadrul adunãrilor, mitingurilor, întîlnirilor
cu alegãtorii, prin intermediul mijloacelor de informare în masã sau altor forme de
comunicare ce exclud încãlcarea ordinii publice ºi normelor etice. Agitaþia electoralã în
favoarea concurentului electoral se admite numai dupã înregistrarea acestuia de cãtre or-
ganul electoral.

Articolul 71. Rãspunderea administrativã

(1) Se considerã contravenþii administrative ºi se pedepsesc în conformitate cu
prevederile Codului cu privire la contravenþiile administrative dacã, potrivit legislaþiei ºi
art.70 din prezentul cod, nu sînt declarate infracþiuni urmãtoarele fapte:
c) organizarea de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere a adunãrilor electorale
cu vînzarea ºi consumarea bãuturilor alcoolice ºi neluarea unor mãsuri pentru buna
desfãºurare a adunãrilor respective;

18.9. Legea cu privire la migraþiune

Articolul 22. Drepturile ºi libertãþile imigranþilor. Restricþii

(2) În conformitate cu legislaþia în vigoare, imigranþii nu au dreptul:
c) sã organizeze sau sã participe la manifestaþii ori întruniri care aduc atingere ordinii
publice sau pericliteazã securitatea naþionalã;

18.10. Legea privind contracararea activitãþii extremiste

Articolul 13. Inadmisibilitatea desfãºurãrii activitãþii extremiste în cadrul întrunirilor

(1) În cadrul întrunirilor nu se admite desfãºurarea activitãþii extremiste. Organizatorii
întrunirii sînt rãspunzãtori pentru respectarea prevederilor Legii nr.560-XIII din 21 iulie
1995 cu privire la organizarea ºi desfãºurarea întrunirilor ºi prevederilor altor acte normative
referitoare la neadmiterea desfãºurãrii activitãþii extremiste, precum ºi pentru curmarea
ei la timp.
(2) În cadrul întrunirilor nu se admite antrenarea în aceste acþiuni a organizaþiilor ex-
tremiste, utilizarea atributelor sau a simbolicii lor, precum ºi difuzarea materialelor cu
caracter extremist.
(3) În cazul constatãrii unor circumstanþe prevãzute la alin.(2), organizatorii întrunirii
sau alte persoane responsabile pentru desfãºurarea ei sînt obligaþi sã ia imediat mãsuri
pentru înlãturarea încãlcãrilor menþionate. Nerespectarea acestei obligaþii atrage sistarea
întrunirii, la cererea reprezentanþilor organelor afacerilor interne, ºi rãspunderea

314 Ghidul ziaristului

organizatorilor întrunirii sau a altor persoane responsabile pentru desfãºurarea ei în temeiurile
ºi în modul prevãzute de legislaþie.

18.11. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi

Articolul 22. Atribuþiile Comisiei pentru Situaþii Excepþionale a Republicii Moldova

(1) Comisia pentru Situaþii Excepþionale a Republicii Moldova se formeazã prin hotãrîre
a Parlamentului ºi are urmãtoarele atribuþii:
c) exercitã dreptul exclusiv de a interzice desfãºurarea adunãrilor, manifestaþiilor publice
ºi a altor acþiuni de masã;

18.12. Codul penal

Articolul 184. Violarea dreptului la libertatea întrunirilor

(1) Violarea dreptului la libertatea întrunirilor prin împiedicarea ilegalã a desfãºurãrii
mitingului, demonstraþiei, manifestaþiei, procesiunii sau oricãrei alte întruniri ori a participãrii
cetãþenilor la acestea fie prin constrîngerea lor la participare:
a) sãvîrºitã de o persoanã cu funcþie de rãspundere;
b) sãvîrºitã de douã sau mai multe persoane;
c) însoþitã de violenþã nepericuloasã pentru viaþã sau sãnãtate,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 400 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 2 ani.
(2) Aceeaºi acþiune:
a) sãvîrºitã cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept armã ori au fost
special adaptate pentru vãtãmarea integritãþii corporale sau a sãnãtãþii;
b) însoþitã de violenþã periculoasã pentru viaþã sau sãnãtate;
c) soldatã cu cauzarea de daune în proporþii mari;
d) soldatã cu alte urmãri grave
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 8 ani.

18.13. Codul de procedurã civilã

Articolul 85. Scutirile de taxã de stat

(1) De taxã de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc:
a) reclamanþii în acþiunile:
- pentru sesizãrile privind declararea ca fiind ilegale a manifestãrilor ºi adunãrilor
nesancþionate;

18.14. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 170/5. Antrenarea copiilor în acþiuni politice

Antrenarea copiilor în acþiuni politice - atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în
mãrime de la douãzeci ºi cinci la cincizeci de salarii minime.

Articolul 174/1. Încãlcarea legislaþiei cu privire la organizarea ºi desfãºurarea

întrunirilor
Încãlcarea termenului ºi modului de examinare a declaraþiilor privind desfãºurarea
întrunirilor -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douãzeci la treizeci de salarii
minime.
Organizarea ºi desfãºurarea întrunirii fãrã avizarea primãriei sau fãrã autorizaþia ei,
precum ºi încãlcarea condiþiilor (forma, locul, timpul) desfãºurãrii întrunirii, indicate în
autorizaþie,-
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi organizatorilor (conducãtorilor) întrunirii în
Drepturile omului 315
mãrime de la douãzeci ºi cinci la cincizeci de salarii minime.
Neîndeplinirea de cãtre organizatorul (conducãtorul) întrunirii a obligaþiunilor prevãzute
de lege -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douãzeci la treizeci de salarii
minime.
Participarea activã la întrunirea desfãºuratã în condiþiile alineatului doi din prezentul
articol -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la cincisprezece salarii
minime.
Participarea la întruniri a persoanelor care au asupra lor obiecte special adaptate sau
ce pot fi utilizate pentru cauzarea leziunilor corporale sau daunelor materiale -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douãzeci ºi cinci la cincizeci
de salarii minime sau arest administrativ pe un termen de pînã la cincisprezece zile.
Împiedicarea sub orice formã de cãtre participanþii la întrunire a circulaþiei transportului
în comun sau a funcþionãrii întreprinderilor, instituþiilor, organizaþiilor -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douãzeci la cincizeci de salarii
minime sau arest administrativ pe un termen de pînã la cincisprezece zile.
Antrenarea copiilor în întruniri, desfãºurate în condiþiile alineatului 2 din prezentul
articol, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
minime.

Articolul 200/1. Încãlcarea legislaþiei electorale

Organizarea de cãtre factori de decizie a adunãrilor electorale cu vînzarea ºi
consumarea bãuturilor alcoolice ºi neluarea de mãsuri pentru desfãºurarea normalã a
adunãrilor respective -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi factorilor de decizie în mãrime de la cincis-
prezece la douãzeci ºi cinci de salarii minime.

18.15. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 20
1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de întrunire ºi de asociere paºnicã.
2. Nimeni nu poate fi obligat sã facã parte dintr-o asociaþie.

18.16. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 21
Dreptul de întrunire paºnicã este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi
supusã decît restricþiilor, conforme cu legea ºi necesare într-o societate democraticã,
în interesul securitãþii naþionale, al securitãþii publice, al ordinii publice ori pentru a
ocroti sãnãtatea sau moralitatea publicã sau drepturile ºi libertãþile altora.

18.17. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru

dimensiunea umanã a C.S.C.E.

(9) Statele participante reafirma ca:

(9.2.) - Orice persoanã are dreptul de a organiza întruniri ºi manifestaþii paºnice.
Orice restricþie ce poate fi adusã exercitãrii acestor drepturi trebuie sã fie prevãzutã de
lege ºi sã fie compatibilã cu normele internaþionale general admise;

316 Ghidul ziaristului

19. LIBERTATEA PARTIDELOR ªI A ALTOR ORGANIZAÞII
SOCIAL-POLITICE

19.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 41 Libertatea partidelor ºi a altor organizaþii social-politice

(1) Cetãþenii se pot asocia liber în partide ºi în alte organizaþii social-
politice. Ele contribuie la definirea ºi la exprimarea voinþei politice a
cetãþenilor ºi, în condiþiile legii, participã la alegeri.
(2) Partidele ºi alte organizaþii social-politice sînt egale în faþa legii.
(3) Statul asigurã respectarea drepturilor ºi intereselor legitime ale
partidelor ºi ale altor organizaþii social-politice.
(4) Partidele ºi alte organizaþii social-politice care, prin scopurile
ori prin activitatea lor, militeazã împotriva pluralismului politic, a principiilor
statului de drept, a suveranitãþii ºi independenþei, a integritãþii teritoriale
a Republicii Moldova sînt neconstituþionale.
(5) Asociaþiile secrete sînt interzise.
(6) Activitatea partidelor constituite din cetãþeni strãini este interzisã.
(7) Funcþiile publice ai cãror titulari nu pot face parte din partide se
stabilesc prin lege organicã.

19.2. Legea privind partidele ºi alte organizaþii social-politice

Articolul 2. Dreptul la asociere în partide ºi în alte organizaþii social-politice

Cetãþenii Republicii Moldova au dreptul sã se asocieze liber în alte partide ºi în alte
organizaþii social-politice.
Membru al partidului sau al altei organizaþii social-politice poate fi numai un cetãþean
capabil al Republicii Moldova care a împlinit vîrsta de 18 ani.
Un cetãþean nu poate face parte în acelaºi timp din douã sau mai multe partide ori
alte organizaþii social-politice.
Înscrierea unui cetãþean într-un alt partid sau o altã organizaþie social-politicã se
poate face numai dupã retragerea acestuia din partidul sau din altã organizaþie social-
politicã al cãrei membru a fost.

Articolul 9. Garanþiile activitãþii

Statul asigurã respectarea drepturilor ºi intereselor legitime ale partidelor ºi ale altor
organizaþii social-politice ºi, în conformitate cu Constituþia Republicii Moldova, garanteazã
condiþii juridice egale necesare pentru realizarea sarcinilor statutare.
Imixtiunea organelor de stat ºi a persoanelor oficiale în activitatea partidelor ºi a
altor organizaþii social-politice, la fel ca ºi amestecul partidelor ºi a altor organizaþii
social-politice în activitatea organelor de stat ºi a persoanelor oficiale nu se admite,
exceptînd cazurile prevãzute de lege.
Orice îngrãdiri ºi deosebiri în drepturi ale cetãþeanului pe motive de apartenenþã la un
partid sau la o altã organizaþie social-politicã sînt interzise.
Orice cerinþã de indicare a partinitãþii în actele oficiale va fi nelegitimã.
Partidele ºi alte organizaþii social-politice îºi vor desfãºura activitatea din mijloacele
lor.
Partidele ºi alte organizaþii social-politice vor promova principiul egalitãþii femeilor ºi
bãrbaþilor în organele decizionale de toate nivelurile ale acestora.

Articolul 10. Limitarea activitãþii politice

Militarii, lucrãtorii organelor afacerilor interne, securitãþii statului, serviciilor vamale,
Drepturile omului 317
judecãtorii, procurorii, ofiþerii de urmãrire penalã, avocaþii parlamentari, controlorii de stat,
precum ºi lucrãtorii presei ºi radioteleviziunii oficiale nu pot face parte din partide ºi din
alte organizaþii social-politice.
Membrii partidelor ºi a altor organizaþii social-politice, recrutaþi în modul stabilit de lege
în serviciul militar, numiþi în funcþii în organele securitãþii statului, afacerilor interne,
procuraturii, precum ºi în sistemul controlului de stat, îºi suspendã partinitatea pentru
toatã perioada de serviciu sau de muncã. În decurs de 10 zile de la data depunerii
jurãmîntului, avocaþii parlamentari sînt obligaþi sã suspende apartenenþa lor la oricare partid
sau altã organizaþie social-politicã.
Persoana care ºi-a suspendat partinitatea nu poate alege ºi nu poate sã fie aleasã în
organele partidului ºi altor organizaþii social-politice ºi nu are dreptul sã execute
însãrcinãrile acestor organe.

Articolul 11. Deideologizarea sistemului de învãþãmînt

În Republica Moldova sistemul de învãþãmînt este deideologizat. Se interzice cultivarea
ºi propagarea în ºcolile de toate gradele a oricãror idei de program ºi sarcini ale
partidelor sau ale altor organizaþii social-politice.

Articolul 18. Drepturile ºi obligaþiile partidelor ºi altor organizaþii social-politice

Drepturile partidelor ºi altor organizaþii social-politice sînt stabilite de prezenta lege,
precum ºi de statutele acestora.
În vederea realizãrii scopurilor ºi sarcinilor statutare ºi programatice, partidele ºi
alte organizaþii social-politice sînt în drept:
- sã difuzeze liber informaþia despre activitatea lor;
- sã participe (în mod independent, în bloc sau în uniune cu alte partide ºi organizaþii)
la alegerile pentru organele reprezentative ale puterii de stat de toate rangurile ºi la
formarea organelor administraþiei de stat;
- sã instituie ºi sã dispunã de mijloace de informare în masã proprii ºi sã desfãºoare
activitate editorialã în conformitate cu legislaþia;
- în perioada campaniei de alegere a deputaþilor sã se foloseascã cu titlu gratuit de
mijloacele de informare în masã ale statului în conformitate cu legile republicane privind
alegerile;
- sã exercite alte împuterniciri prevãzute de prezenta lege ºi de alte acte legislative.
Partidele ºi alte organizaþii social-politice sînt obligate:
sã respecte legislaþia Republicii Moldova ºi normele prevãzute de statutele lor;
sã introducã modificãrile necesare în documentele de constituire, în cazul modificãrii
legislaþiei sau constatãrii necorespunderii acestor documente cu legislaþia;
în cazul modificãrii sau completãrii datelor înscrise în Registrul partidelor ºi altor
organizaþii social-politice, sã informeze despre aceasta, în termen de 15 zile, Ministerul
Justiþiei;

Articolul 21. Calitatea de membru al partidului sau altei organizaþii social-politice

Calitatea de membru al partidului sau altei organizaþii social-politice este personalã
ºi inalienabilã. Calitatea de membru se consemneazã în listele membrilor partidului sau
ai altei organizaþii social-politice în modul prevãzut de Regulamentul cu privire la
înregistrarea partidelor ºi altor organizaþii social-politice. Membrii partidului sau altei
organizaþii social-politice au drept de vot egal.
Organul împuternicit al partidului sau altei organizaþii social-politice decide
acordarea sau revocarea calitãþii de membru în condiþiile prevãzute de statut.
Membrul partidului sau altei organizaþii social-politice are dreptul de a se retrage din
partid, organizaþie în orice moment, cu efect imediat.

Articolul 22. Proprietatea partidelor ºi a altor organizaþii social-politice

Partidele ºi alte organizaþii social-politice pot avea în proprietatea lor clãdiri,
utilaje, edituri, tipografii, mijloace de transport, precum ºi alte bunuri materiale necesare,

318 Ghidul ziaristului

în exclusivitate, pentru realizarea sarcinilor statutare.

Articolul 29. Suspendarea activitãþii partidelor ºi altor organizaþii social-politice

Ministerul Justiþiei va suspenda activitatea partidului sau a altei organizaþii social-
politice în cazul în care acestea au încãlcat Constituþia.
În acest caz Ministerul Justiþiei va informa în scris organele de conducere ale partidului
respectiv indicînd încãlcãrile prevederilor legii ºi stabilind termenul pentru înlãturarea lor.
În perioada campaniilor electorale activitatea partidelor ºi altor organizaþii social-
politice poate fi suspendatã numai de cãtre Curtea Supremã de Justiþie.
În timpul suspendãrii activitãþii partidului sau a altei organizaþii social-politice, acestora
li se interzice sã se foloseascã de mijloacele de informare în masã, sã facã propagandã ºi
agitaþie, sã efectueze operaþiuni bancare sau alte operaþiuni legate de bunuri, precum ºi
sã participe la alegeri.
Dupã înlãturarea contravenþiilor, partidul, altã organizaþie social-politicã informeazã
despre aceasta Ministerul Justiþiei, care în termen de 5 zile, autorizeazã reluarea activitãþii
partidului, altei organizaþii social-politice.
Activitatea partidului sau a altei organizaþii social-politice poate fi suspendatã pe un
termen de pînã la ºase luni. În cazul în care nu se vor înlãtura încãlcãrile prevederii legii
sau pe parcursul unui an din ziua suspendãrii, se comit din nou încãlcãri ale legii, activitatea
se suspendã pentru un an de zile.

19.3. Legea cu privire la asociaþiile obºteºti

Articolul 1. Noþiunea de asociaþie obºteascã

(3) Sub incidenþa prezentei legi nu cad partidele ºi alte organizaþii social-politice,
sindicatele, asociaþiile de patroni, fundaþiile, organizaþiile religioase ºi persoanele lor
juridice, organizaþiile create de autoritãþile publice, organizaþiile cooperatiste ºi alte organizaþii
ce au scopuri comerciale sau contribuie la obþinerea profitului de cãtre alte întreprinderi ºi
organizaþii, formaþiunile de iniþiativã obºteascã (consiliile ºi comitetele de microraion,
comitetele de imobil, de stradã, sãteºti etc.), al cãror mod de constituire ºi de activitate este
stabilit de alte acte legislative.

Articolul 11. Relaþiile dintre stat ºi asociaþiile obºteºti.

Sprijinul acordat de stat asociaþiilor obºteºti
(4) Asociaþiile obºteºti ºi persoanele lor juridice care, în perioada alegerilor
autoritãþilor publice, desfãºoarã agitaþie pro sau contra partidelor politice, organizaþiilor
social-politice, blocurilor ºi candidaþilor aparte sînt private de dreptul la sprijin financiar de
stat cu destinaþie specialã, la impunere, finanþare ºi creditare preferenþialã. Mijloacele
financiare primite de ele în conformitate cu programele speciale de stat, în calitate de
granturi ºi subvenþii urmeazã sã fie restituite la bugetul de stat, în temeiul hotãrîrii
judecãtoreºti, în conformitate cu legislaþia. Organele de conducere ale asociaþiei obºteºti,
în numele cãreia membrii (participanþii) asociaþiei sau alte persoane au desfãºurat agitaþie
preelectoralã fãrã ºtirea ºi asentimentul acestor organe, urmeazã sã declare, fãrã
întîrziere, neparticiparea asociaþiei pe care o conduc la aceste acþiuni, iar organul de
informare în masã, prin al cãrui intermediu s-a fãcut agitaþie, este obligat sã difuzeze în
c el mai scurt timp dezminþirea. Persoanele care acþioneazã în numele asociaþiei obºteºti
fãrã sancþiunea organelor de conducere poartã rãspundere în conformitate cu legislaþia.
(5) Asociaþiile obºteºti ºi persoanele lor juridice nu au dreptul sã utilizeze mijloacele
bãneºti ºi valorile materiale, primite de la persoane fizice ºi juridice strãine, pentru
susþinerea partidelor politice, organizaþiilor social-politice, blocurilor ºi candidaþilor aparte
în cadrul alegerilor autoritãþilor publice. Mijloacele bãneºti ºi valorile materiale utilizate în
scopurile menþionate urmeazã sã fie expropriate, cu titlu gratuit, în venitul bugetului de
stat, în temeiul hotãrîrii judecãtoreºti.

Drepturile omului 319

19.4. Legea cu privire la organizarea ºi desfãºurarea întrunirilor

Articolul 3. Întrunirile care nu se reglementeazã

(1) Prezenta lege nu reglementeazã modul de organizare ºi desfãºurare a întrunirilor
efectuate de:
c) partide, alte organizaþii social - politice, sindicate, în conformitate cu statutele
sau regulamentele lor, sub formã de adunãri ale membrilor lor în localurile ce le aparþin sau
le arendeazã;

19.5. Legea cu privire la Guvern

Articolul 31. Cancelaria de stat a Republicii Moldova

În cadrul Guvernului ºi al ministerelor nu pot fi create ºi nu pot activa organizaþii ale
partidelor ºi miºcãrilor obºteºti.

19.6. Legea serviciului public

Articolul 23. Registrul ºi dosarul personal

(3) Dosarul personal al funcþionarului public este completat de serviciul de cadre
al autoritãþii publice. În cazul trecerii funcþionarului într-o altã autoritate publicã, dosarul
se transmite la noul loc de serviciu. Nu se admite ca aceluiaºi funcþionar public sã i se
îndeplineascã mai multe dosare personale.
(5) Este interzis sã se facã referiri, în dosarul personal ºi în registru, la apartenenþa
politicã ºi religioasã sau la viaþa particularã a funcþionarului public.

19.7. Legea învãþãmîntului

Articolul 56. Obligaþiile cadrelor didactice

Cadrele didactice sînt obligate:
f) sã nu facã propagandã ºovinã, naþionalistã, politicã, religioasã, militaristã, aceasta
fiind incompatibilã cu activitatea pedagogicã;

19.8. Legea privind accesul la informaþie

Articolul 1. Obiectul de reglementare al prezentei legi

(2) Nu constituie obiect al prezentei legi raporturile care au legãturã tangenþialã cu
raporturile enumerate în alineatul (1) al prezentului articol ºi se referã la:
d) furnizarea informaþiilor referitoare la propria activitate de cãtre persoane fizice ºi
juridice private, partide ºi formaþiuni social-politice, fundaþii, asociaþii obºteºti.

19.9. Legea cu privire la publicitate

Articolul 22. Sponsorizarea

(6) Sponsorizarea emisiunilor pe teme politice ºi a programelor de ºtiri este interzisã.

19.10. Legea audiovizualului

Art. 15. - (5) Accesul organizaþiilor social-politice, culturale, religioase ºi al altor

organizaþii la programele audiovizuale se face respectînd prevederile prezentului articol,
în condiþiile stabilite prin licenþa de emisie.

19.11. Legea despre culte

Articolul 2. Drepturi ºi obligaþii generale

320 Ghidul ziaristului

 Credinþa religioasã sau necredinþa, activitatea în cadrul unui cult recunoscut de stat
nu poate împiedica pe nimeni sã dobîndeascã ºi sã exercite drepturile civile ºi politice, ºi
nici nu poate scuti pe nimeni de obligaþiile prevãzute de legislaþie.

Articolul 20. Partide politice

Organizarea de partide dupã criteriul confesional este interzisã.

19.12. Legea cu privire la migraþiune

Articolul 22. Drepturile ºi libertãþile imigranþilor. Restricþii

(2) În conformitate cu legislaþia în vigoare, imigranþii nu au dreptul:
d) sã organizeze pe teritoriul þãrii partide politice sau alte grupãri similare ºi sã fie
membri ai acestora;
e) sã finanþeze partide, alte organizaþii social-politice, grupãri sau manifestaþii;

19.13. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor

în Republica Moldova

Art.19. - (2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot fi membri de partide ºi de alte organizaþii
social-politice.

19.14. Codul penal

Articolul 176. Încãlcarea egalitãþii în drepturi a cetãþenilor

Încãlcarea drepturilor ºi libertãþilor cetãþenilor, garantate prin Constituþie ºi prin alte
legi, în dependenþã de sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii,
origine naþionalã sau socialã, apartenenþã la o minoritate naþionalã, avere, naºtere sau
orice altã situaþie:
a) sãvîrºitã de o persoanã cu funcþie de rãspundere;
b) soldatã cu daune în proporþii considerabile,
se pedepseºte cu amendã de la 300 la 600 unitãþi convenþionale sau cu închisoare de
pînã la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fãrã) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcþii
sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

19.15. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 170/5. Antrenarea copiilor în acþiuni politice

Antrenarea copiilor în acþiuni politice - atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în
mãrime de la douãzeci ºi cinci la cincizeci de salarii minime.

Articolul 174/3. Încãlcarea cerinþelor regimului stãrii excepþionale

Încãlcarea, în condiþiile stãrii excepþionale a regimului special de intrare ºi ieºire a cetãþenilor;
încãlcarea interdicþiei de a pãrãsi pe termenul stabilit o anumitã localitate, apartamentul sãu
(casa sa);
neîndeplinirea de cãtre contravenienþii la ordinea publicã, care nu sînt trãitori ai
localitãþii respective, a cerinþelor de evacuare la locul aflãrii permanente a acestora sau
dincolo de hotarele localitãþii în care este declaratã starea excepþionalã, încãlcarea
interdicþiei de a desfãºura adunãri, mitinguri, procesiuni de stradã ºi demonstraþii spectacole,
manifestaþii sportive ºi alte manifestaþii de masã, precum ºi greve; încãlcarea limitãrii sau
interdicþiei vînzãrii de arme, de substanþe chimice ºi toxice cu efect drastic, precum ºi de
bãuturi alcoolice ºi de substanþe care conþin spirt; încãlcarea cerinþelor de carantinã ºi a
altor mãsuri sanitare antiepidemice obligatorii; încãlcarea limitãrii sau interdicþiei
folosirii tehnicii de multiplicat, precum ºi a aparaturii de emitere a undelor radio ºi TV, a
tehnicii de înregistrare audio ºi video; împiedicarea confiscãrii mijloacelor tehnicii de
Drepturile omului 321
amplificare a sunetului ºi realizãrii controlului asupra mijloacelor de informare în masã;
încãlcarea regulilor speciale de folosire a telecomunicaþiilor; încãlcarea limitãrii circulaþiei
mijloacelor de transport ºi împiedicarea efectuãrii controlului lor; aflarea în timpul
restricþiilor de circulaþie în stradã sau în alte locuri publice fãrã a avea permise ºi acte de
identitate, eliberate în mod special, sau aflarea în afara locuinþei proprii fãrã documente
de identitate, dacã aceste încãlcãri nu atrag dupã sine pedeapsã penalã în conformitate
cu legislaþia în vigoare, -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douãzeci de salarii
minime sau arest administrativ pe termen de pînã la cincisprezece zile.
Aceleaºi acþiuni, sãvîrºite în perioada formelor speciale de administrare, -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douãzeci ºi cinci de
salarii minime, sau arest administrativ pe un termen de pînã la cincisprezece zile.

Articolul 200. Încãlcarea legislaþiei cu privire la culte

Organizarea de partide politice dupã criteriul confesional -
atrage aplicarea unei amenzi de la cincisprezece la douãzeci ºi cinci salarii minime.

Vezi, de asemenea:

Codul electoral nr. 1381-XIII din 21.11.1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 81 din 08.12.1997)

Recomandarea nr. R (99) 15 a Comitetului de Miniºtri al Consiliului Europei cãtre

Statele membre cu privire la unele mãsuri vizînd reflectarea campaniilor electorale de
cãtre mijloacele de comunicare în masã

322 Ghidul ziaristului

20. DREPTUL DE A ÎNTEMEIA ªI DE A SE AFILIA LA SINDICATE

20.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 42 Dreptul de a întemeia ºi de a se afilia la sindicate

(1) Orice salariat are dreptul de a întemeia ºi de a se afilia la sindicate
pentru apãrarea intereselor sale.
(2) Sindicatele se constituie ºi îºi desfãºoarã activitatea potrivit cu
statutele lor, în condiþiile legii. Ele contribuie la apãrarea intereselor
profesionale, economice ºi sociale ale salariaþilor.

20.2. Codul muncii

Articolul 5. Principiile de bazã ale reglementãrii raporturilor de muncã ºi a altor

raporturi legate nemijlocit de acestea
Principiile de bazã ale reglementãrii raporturilor de muncã ºi a altor raporturi legate
nemijlocit de acestea, principii ce reies din normele dreptului internaþional ºi din cele ale
Constituþiei Republicii Moldova, sînt urmãtoarele:
h) asigurarea dreptului salariaþilor ºi angajatorilor la asociere pentru apãrarea
drepturilor ºi intereselor lor, inclusiv a dreptului salariaþilor de a se asocia în sindicate ºi de
a fi membri de sindicat;
p) asigurarea dreptului sindicatelor de a exercita controlul obºtesc asupra respectãrii
legislaþiei muncii;

Articolul 9. Drepturile ºi obligaþiile de bazã ale salariatului

(1) Salariatul are dreptul:
g) la adresare cãtre angajator, patronate, sindicate, organele administraþiei publice
centrale ºi locale, organele de jurisdicþie a muncii;
i) la libera asociere în sindicate, inclusiv la constituirea de organizaþii sindicale ºi
aderarea la acestea pentru apãrarea drepturilor sale de muncã, a libertãþilor ºi intereselor
sale legitime;

Articolul 87. Interzicerea concedierii fãrã acordul organului sindical

(1) Concedierea salariaþilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art.86
alin.(1) lit.c), d), e), g) ºi h) poate avea loc doar cu acordul preliminar al organului
(organizatorului) sindical din unitate. În celelalte cazuri, concedierea se admite cu
consultarea prealabilã a organului (organizatorului) sindical din unitate.
(2) Concedierea persoanei alese în organul sindical ºi neeliberate de la locul de muncã
de bazã se admite cu respectarea modului general de concediere ºi doar cu acordul
preliminar al organului sindical al cãrui membru este persoana în cauzã.
(3) Conducãtorii organizaþiei sindicale primare (organizatorii sindicali) neeliberaþi de
la locul de muncã de bazã nu pot fi concediaþi fãrã acordul preliminar al organului sindical
ierarhic superior.

Articolul 386. Drepturile organelor sindicale la efectuarea controlului asupra

respectãrii legislaþiei muncii
(1) Organele sindicale au dreptul sã efectueze controlul asupra respectãrii de cãtre
angajatori ºi reprezentanþii lor a legislaþiei muncii ºi a altor acte normative ce conþin norme
ale dreptului muncii la toate unitãþile, indiferent de subordonarea departamentalã sau
apartenenþa ramuralã.
(2) În scopul efectuãrii controlului asupra respectãrii legislaþiei muncii ºi a altor acte
normative ce conþin norme ale dreptului muncii, sindicatele sau, dupã caz, reprezentanþii
Drepturile omului 323
acestora sînt în drept:
a) sã constituie inspectorate proprii ale muncii, sã numeascã împuterniciþi pentru
protecþia muncii, care activeazã în baza regulamentelor respective, aprobate de
organele sindicale naþional-ramurale sau naþional-interramurale;
b) sã controleze respectarea actelor legislative ºi a altor acte normative privind timpul
de muncã ºi cel de odihnã, privind salarizarea, protecþia muncii ºi alte condiþii de muncã,
precum ºi executarea contractelor colective de muncã ºi a convenþiilor colective;
c) sã viziteze ºi sã inspecteze nestingherit unitãþile ºi subdiviziunile acestora
unde activeazã membrii de sindicat, pentru a determina corespunderea condiþiilor de
muncã normelor de protecþie a muncii, ºi sã prezinte angajatorului propuneri executorii, cu
indicarea cãilor posibile de eliminare a neajunsurilor depistate;
d) sã efectueze, în mod independent, expertiza condiþiilor de muncã ºi a asigurãrii
securitãþii la locurile de muncã;
e) sã solicite ºi sã primeascã de la angajatori informaþiile ºi actele juridice la nivel de
unitate necesare controlului;
f) sã participe, în componenþa comisiilor, la cercetarea accidentelor de muncã
ºi a cazurilor de contractare a bolilor profesionale ºi sã primeascã de la angajatori
informaþiile privind starea protecþiei muncii, inclusiv accidentele de muncã produse ºi
bolile profesionale atestate;
g) sã apere drepturile ºi interesele membrilor de sindicat în problemele ce þin de
protecþia muncii, de acordarea înlesnirilor, compensaþiilor ºi altor garanþii sociale în
legãturã cu influenþa factorilor de producþie ºi ecologici nocivi asupra salariaþilor;
h) sã participe în calitate de experþi independenþi în componenþa comisiilor pentru
primirea în exploatare a obiectivelor de producþie ºi a utilajului;
i) sã conteste, în modul stabilit, actele normative care lezeazã drepturile de muncã,
profesionale, economice ºi sociale ale salariaþilor, prevãzute de legislaþia în vigoare.
(3) La efectuarea controlului asupra respectãrii legislaþiei muncii ºi altor acte normative
ce conþin norme ale dreptului muncii, sindicatele îºi pot realiza ºi alte drepturi prevãzute
de legislaþia în vigoare.
(4) La depistarea în unitãþi a nerespectãrii cerinþelor de protecþie a muncii, a tãinuirii
accidentelor de muncã ºi a cazurilor de contractare a bolilor profesionale ori a
cercetãrii neobiective a acestor fapte, sindicatele sînt în drept sã cearã conducãtorilor
acestor unitãþi, autoritãþilor publice competente luarea unor mãsuri urgente, inclusiv
întreruperea lucrãrilor ºi suspendarea deciziilor angajatorului care contravin legislaþiei cu
privire la protecþia muncii, tragerea persoanelor vinovate la rãspundere în conformitate
cu legislaþia în vigoare, cu convenþiile colective ºi cu contractele colective de muncã.
(5) Angajatorii sînt obligaþi sã examineze, în termen de 7 zile lucrãtoare de la data
înaintãrii (înregistrãrii), cerinþele sindicatelor ºi sã informeze în scris organul sindical despre
rezultatele examinãrii ºi mãsurile întreprinse pentru înlãturarea încãlcãrilor depistate.

Articolul 389. Apãrarea drepturilor ºi intereselor de muncã, profesionale,

economice ºi sociale ale salariaþilor de cãtre sindicate
Activitatea sindicatelor orientatã spre apãrarea drepturilor ºi intereselor de muncã,
profesionale, economice ºi sociale ale salariaþilor membri de sindicat este reglementatã
de prezentul cod, de legislaþia cu privire la sindicate ºi de statutele acestora.

20.3. Legea serviciului public

Articolul 10. Drepturile ºi obligaþiile funcþionarului public

(1) Funcþionarul public are dreptul:
g) sã se asocieze în sindicate ºi sã participe la activitatea lor în afara orelor de program;

20.4. Legea sindicatelor

Articolul 5. Independenþa sindicatelor

324 Ghidul ziaristului
 (1) Sindicatele, în activitatea lor, sînt independente faþã de autoritãþile publice de
toate nivelurile, faþã de partidele politice, de asociaþiile obºteºti, faþã de patroni ºi asociaþiile
acestora, nu sînt supuse controlului lor ºi nu li se subordoneazã. Este interzis orice
amestec de naturã sã limiteze drepturile sindicatelor sau sã împiedice realizarea acestora.

Articolul 6. Interzicerea discriminãrii dupã principiul apartenenþei la sindicat

(2) Se interzice a condiþiona angajarea la lucru, avansarea în serviciu, precum ºi
concedierea persoanei de apartenenþa la un anumit sindicat, de înscrierea în sau ieºirea
din sindicat.
(3) Se interzice influenþarea asupra persoanelor prin ameninþare sau mituire, prin promi-
siuni (de a îmbunãtãþi condiþiile de muncã, de serviciu, de studii etc.), în scopul de a le
obliga sã renunþe la înscrierea în sindicat, sã iasã dintr-un sindicat ºi sã se înscrie în alt
sindicat, sã dizolve de sine stãtãtor sindicatul, sau prin alte acþiuni ilegale.

Articolul 7. Dreptul la asociere în sindicat

(1) Cetãþenii Republicii Moldova, precum ºi cetãþenii strãini ºi apatrizii care se aflã legal
pe teritoriul ei sînt în drept, la propria alegere, de a întemeia ºi de a se înscrie în sindicate, în
conformitate cu statutele acestora, fãrã autorizaþia prealabilã a autoritãþilor publice.
(2) Persoanele care nu sînt angajate sau care ºi-au pierdut locul de muncã, precum ºi
cele care exercitã legal o activitate de muncã în mod individual, se pot organiza în sindicat
sau înscrie, la propria alegere, într-un sindicat în conformitate cu statutul acestuia, sau îºi
pot pãstra apartenenþa la sindicatul întreprinderii, instituþiei, organizaþiei în care au lucrat.

Articolul 12. Apãrarea drepturilor ºi intereselor membrilor de sindicat

Sindicatul reprezintã ºi apãrã drepturile ºi interesele profesionale, economice,
de muncã ºi sociale colective ºi individuale ale membrilor sãi în autoritãþile publice de
toate nivelurile, în instanþele judecãtoreºti, în asociaþiile obºteºti, în faþa patronilor ºi
asociaþiilor acestora.

Articolul 13. Dreptul de a participa la administrarea treburilor publice

(1) Sindicatele, în condiþiile legii, au dreptul de a participa la administrarea treburilor
publice, la formarea politicii sociale ºi economice a statului, politicii în domeniul muncii.
(2) Sindicatele pot promova reprezentanþii lor în autoritãþile publice de toate nivelurile.

Articolul 14. Dreptul de a participa la elaborarea proiectelor de programe social-

economice ºi de acte juridice
(1) Sindicatele sînt în drept sã participe la elaborarea proiectelor de programe privind
dezvoltarea social-economicã, proiectelor de legi ºi de alte acte normative în domeniul
remunerãrii muncii, asigurãrii sociale, formãrii preþurilor, ocrotirii sãnãtãþii ºi în alte domenii
ce þin de muncã ºi dezvoltarea social-economicã. În autoritãþile publice, sindicatul îºi
realizeazã acest drept prin organele sale de nivelul respectiv.
(2) Autoritãþile publice trimit proiectele de programe ºi de acte juridice, indicate la
alineatul (1) al prezentului articol, organelor sindicale respective, solicitînd, în termen de
cel mult 30 de zile, avizele sau propunerile acestora. Neprezentarea avizelor sau
propunerilor în termenul indicat se considerã refuz al sindicatului de a-ºi exercita dreptul la
exprimarea opiniei.
(3) Sindicatele sînt în drept sã participe la examinarea de cãtre autoritãþile publice a
avizelor ºi propunerilor lor indicate la alineatul (2) al prezentului articol. În cazul
respingerii sau acceptãrii parþiale a propunerilor sindicatului, autoritatea respectivã îl
informeazã în scris despre aceasta, argumentîndu-ºi poziþia.
(4) Sindicatele sînt în drept sã-ºi exprime public, în mijloacele de informare în masã,
poziþia asupra proiectelor de programe ºi de acte legislative ºi alte acte normative
indicate în alineatul (1) al prezentului articol.

Articolul 15. Dreptul la negocieri colective, la încheierea contractelor colective de

Drepturile omului 325

muncã ºi exercitarea controlului asupra executãrii lor
(1) Sindicatele au dreptul la negocieri colective cu patronii ºi asociaþiile lor, cu autoritãþile
administraþiei publice ºi la încheierea contractelor colective de muncã. Conducãtorii unitãþilor
unde nu sînt constituite sindicate ºi patronii care împiedicã constituirea ºi activitatea lor
nu pot fi membri ai comisiilor pentru negocieri colective.
(2) Patronii ºi asociaþiile lor, autoritãþile administraþiei publice sînt obligate sã poarte
negocieri colective cu sindicatele în probleme de ordin social ºi de muncã, precum ºi în
problemele încheierii contractelor colective de muncã în cazul în care sindicatele înainteazã
o asemenea propunere.
(4) Sindicatele exercitã controlul asupra realizãrii contractelor colective de muncã ºi
au dreptul a cere destituirea funcþionarilor vinovaþi de încãlcarea legislaþiei în acest domeniu.

Articolul 16. Apãrarea dreptului membrilor de sindicat la muncã

(1) Sindicatele apãrã dreptul membrilor sãi la muncã, dreptul de a dispune liber de
aptitudinile lor, de a alege domeniul de activitate ºi profesia, dreptul la remunerarea muncii,
care ar asigura un nivel de trai decent.
(2) Sindicatele participã la elaborarea politicii de stat privind utilizarea forþei de
muncã, propun mãsuri de protecþie socialã a persoanelor disponibilizate de la unitãþi,
exercitã controlul obºtesc asupra respectãrii legislaþiei cu privire la utilizarea forþei de muncã.
(3) Lichidarea, reorganizarea unitãþii sau schimbarea formei de proprietate,
întreruperea totalã sau parþialã a procesului de producþie din iniþiativa patronului, fapte ce
conduc la reducerea în masã a locurilor de muncã sau la înrãutãþirea condiþiilor de
muncã, pot fi efectuate doar cu condiþia informãrii, cu cel puþin 3 luni înainte, a sindicatului
din ramura respectivã ºi iniþierii negocierilor colective în vederea respectãrii drepturilor ºi
intereselor lucrãtorilor.
(4) Desfacerea, din iniþiativa patronului, a contractului individual de muncã cu lucrãtorul
membru de sindicat poate avea loc doar cu acordul organului sindical (organizatorului
sindical).

Articolul 17. Drepturile în domeniul protecþiei muncii ºi protecþiei mediului

înconjurãtor
(1) Sindicatele participã la elaborarea politicii de stat în domeniul protecþiei muncii
ºi protecþiei mediului înconjurãtor, la elaborarea programelor de îmbunãtãþire a condiþiilor
de muncã a lucrãtorilor, efectueazã controlul obºtesc asupra îndeplinirii la timp a acþiunilor
programate în acest domeniu.
(2) Sindicatele participã la elaborarea proiectelor de acte normative privind
protecþia muncii, au dreptul sã conteste, în modul stabilit, actele normative care lezeazã
interesele salariaþilor.
(3) Sindicatele efectueazã controlul obºtesc asupra stãrii protecþiei muncii ºi a
mediului înconjurãtor prin intermediul organelor lor elective, inspectoratului tehnic al
protecþiei muncii ºi împuterniciþilor pentru protecþia muncii, care acþioneazã în baza
regulamentelor aprobate de centrele sindicale corespunzãtoare. În acest scop, ele sînt în
drept:
a) sã viziteze ºi sã revizuiascã nestingherit unitãþile ºi subunitãþile lor, indiferent de
forma juridicã de organizare ºi de tipul de proprietate, pentru a determina corespunderea
condiþiilor de muncã cerinþelor de protecþie a muncii;
b) sã prezinte patronului (administraþiei) propuneri, obligatorii pentru examinare, cu
formularea de sugestii privind eliminarea neajunsurilor depistate;
c) sã participe la activitatea comisiilor pentru primirea în exploatare a obiectelor de
producþie, la cercetarea accidentelor de muncã;
d) sã apere interesele membrilor de sindicat în problemele ce þin de protecþia muncii,
de acordarea înlesnirilor, compensaþiilor ºi altor garanþii sociale în legãturã cu influenþa
asupra celor ce muncesc a factorilor de producþie ºi ecologici nocivi.
(4) În cazul depistãrii la unitãþi a încãlcãrii cerinþelor de protecþie a muncii, tãinuirii
accidentelor de muncã ºi a cazurilor de îmbolnãviri profesionale ori al cercetãrii neobiective

326 Ghidul ziaristului

a acestor fapte, sindicatul poate cere conducãtorilor acestor unitãþi, autoritãþilor publice
competente luarea mãsurilor de neamînat, tragerea persoanelor vinovate la rãspundere.
(5) În cazul periclitãrii vieþii sau sãnãtãþii lucrãtorilor, sindicatul este în drept sã
cearã întreruperea lucrãrilor ºi suspendarea deciziilor patronului (administraþiei) contrare
legislaþiei cu privire la protecþia muncii. Patronul (administraþia) este obligat sã examineze
cerinþele sindicatului ºi sã-l informeze în scris despre decizia luatã.

Articolul 18. Dreptul la protecþia socialã a lucrãtorilor

(1) În scopul protecþiei sociale a lucrãtorilor, sindicatele contribuie la dezvoltarea
economiei cu orientare socialã, participã la elaborarea programelor sociale în vederea
îmbunãtãþirii ocrotirii sãnãtãþii, asistenþei sociale, creãrii condiþiilor care sã asigure o viaþã
decentã ºi dezvoltarea liberã a personalitãþii, la realizarea mãsurilor de protecþie socialã
a lucrãtorilor, participã la determinarea criteriilor de bazã ale nivelului de trai, efectueazã
controlul obºtesc al respectãrii legislaþiei în domeniile menþionate.
(2) Reprezentanþii sindicatelor, în condiþii de paritate cu partenerii sociali, intrã în
componenþa organului de administrare a bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(3) Sindicatele participã la organizarea tratamentului balneo-sanatorial al salariaþilor,
odihnei copiilor ºi adulþilor, activitãþii ºcolilor de educaþie fizicã ºi sport pentru copii,
valorificînd mijloacele proprii, mijloacele bugetului asigurãrilor sociale de stat, patronilor,
autoritãþilor publice ºi alte mijloace, în limita alocaþiilor prevãzute în aceste scopuri de legislaþia
în vigoare.

Articolul 19. Dreptul la efectuarea controlului obºtesc asupra respectãrii legislaþiei

muncii ºi locative
Sindicatele efectueazã controlul obºtesc asupra respectãrii legislaþiei muncii ºi
locative în unitãþi, indiferent de forma juridicã de organizare ºi de tipul de proprietate, de
subordonarea departamentalã sau ramuralã, ºi sînt în drept sã cearã eliminarea
neajunsurilor depistate.

Articolul 20. Dreptul la efectuarea controlului obºtesc al procesului de privatizare

Sindicatele, în conformitate cu legislaþia, cu contractele colective de muncã ºi cu
statutele lor, efectueazã controlul obºtesc asupra respectãrii actelor normative cu privire
la privatizare.

Articolul 21. Participarea la soluþionarea litigiilor individuale de muncã ºi a

conflictelor colective de muncã
(1) Sindicatele acordã asistenþã juridicã membrilor de sindicat, participã, în
conformitate cu legislaþia, la soluþionarea litigiilor individuale de muncã.
(2) Sindicatele participã la soluþionarea conflictelor colective de muncã în problemele
legate de interesele profesionale, economice, de muncã ºi sociale, de încheierea ºi
îndeplinirea contractelor colective de muncã, de stabilirea unor noi condiþii de muncã ºi
de trai sau schimbarea celor existente. Drepturile sindicatelor în procesul de soluþionare
a unor asemenea conflicte sînt stabilite de legislaþie, de actele normative ºi de contractele
colective de muncã.
(3) Sindicatele creeazã, în conformitate cu legislaþia, servicii juridice pentru rep-
rezentarea drepturilor ºi intereselor membrilor lor în autoritãþile publice, inclusiv în autoritãþile
judecãtoreºti ºi în alte autoritãþi. Modul de activitate a unor astfel de servicii este determinat
în statutele (regulamentele) lor, aprobate de organul sindical respectiv.

Articolul 22. Dreptul la organizarea ºi desfãºurarea întrunirilor

(1) În scopul apãrãrii drepturilor membrilor de sindicat ºi drepturilor sindicatelor,
protejãrii de samavolnicia patronilor, influenþãrii asupra autoritãþilor publice în vederea
promovãrii unei politici social-economice ce ar corespunde intereselor lucrãtorilor, organul
sindical, de sine stãtãtor sau la decizia membrilor sindicatului respectiv, organizeazã ºi
desfãºoarã, în modul stabilit de lege, întruniri: mitinguri, demonstraþii, manifestaþii,

Drepturile omului 327

procesiuni, marºuri, pichetãri, greve ºi alte acþiuni, folosindu-le drept formã de luptã
pentru ameliorarea condiþiilor de muncã, majorarea salariului, reducerea ºomajului, întãri-
rea solidaritãþii lucrãtorilor în lupta pentru drepturile ºi interesele lor profesionale,
economice, de muncã ºi sociale.

Articolul 23. Dreptul la informaþie

(1) Sindicatele sînt în drept sã primeascã gratuit informaþie de la autoritãþile administraþiei
publice, patroni ºi asociaþiile lor în probleme ce þin de muncã, salariu, ºomaj, dezvoltarea
social-economicã, starea mediului înconjurãtor, privatizare, asistenþã socialã, ocrotirea
sãnãtãþii, spaþiul locativ.
(2) Neprezentarea de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere a informaþiei solicitate
sau prezentarea unei informaþii neveridice se calificã drept împiedicare a activitãþii
sindicatelor. Persoanele vinovate sînt trase la rãspundere în conformitate cu legislaþia.
(3) Sindicatele au dreptul sã primeascã, sã transmitã ºi sã difuzeze informaþii prin
orice mijloc legitim. În calitate de partener social, ele beneficiazã gratuit de serviciile organelor
de informare în masã de stat, pot organiza sondaje sociologice ºi dispune de centre
informative.

Articolul 31. Respectarea drepturilor sindicatelor

(1) Autoritãþile publice, patronatul, unitãþile sînt obligate sã respecte drepturile
sindicatelor, prevãzute de statutele lor, de legislaþie ºi de actele internaþionale.
(2) Statul garanteazã sindicatelor condiþii favorabile pentru îndeplinirea sarcinilor
lor statutare ºi împuternicirilor privind realizarea hotãrîrilor organelor sindicale de toate
nivelurile.
(3) Autoritãþile publice, patronii nu sînt în drept sã împiedice ori sã interzicã
reprezentanþilor sindicatelor sã viziteze unitãþile ºi subdiviziunile lor în scopul realizãrii
sarcinilor statutare ºi împuternicirilor sindicatelor.

20.5. Legea patronatelor

Articolul 2. Statutul juridic al patronului

În sensul prezentei legi, patronul este persoana juridicã sau persoana fizicã,
înregistratã în modul stabilit, care administreazã ºi utilizeazã capital, indiferent de forma
acestuia, ºi foloseºte munca salariatã în scopul obþinerii de profit în condiþii de concurenþã.

Articolul 3. Scopul constituirii patronatelor

Patronatele se constituie în scopul asistãrii membrilor acestora în capacitatea lor de
patroni prin acordarea de servicii ºi consultaþii, protecþia drepturilor ºi reprezentarea
intereselor membrilor lor în relaþiile cu autoritãþile publice, cu sindicatele, precum ºi cu
oricare alte organizaþii neguvernamentale pe plan naþional ºi internaþional, în conformitate
cu prevederile statutelor proprii ºi ale prezentei legi.

Articolul 13. Atribuþiile patronatelor

Patronatele:
f) participã, în colaborare cu partenerii de dialog social, la elaborarea proiectelor de
acte legislative ºi alte acte normative, contribuie la elaborarea ºi implementarea strategiilor
de dezvoltare a economiei naþionale ºi a activitãþilor economice, precum ºi a
strategiilor în domeniile salarizãrii ºi protecþiei muncii, învãþãmîntului profesional ºi
sãnãtãþii;

Articolul 14. Participarea patronatelor la dialogul social

(1) Patronatele sînt parte a dialogului social ºi reprezintã interesele patronilor,
indiferent de tipul de proprietate ºi de forma juridicã de organizare.
(2) Patronatele participã la negocierea contractelor colective de muncã ºi la
concilierea, medierea ºi soluþionarea litigiilor ºi conflictelor de muncã, la alte negocieri,
328 Ghidul ziaristului
în conformitate cu statutele proprii ºi cu legislaþia în vigoare.

20.6. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi culturale

Articolul 8
1. Statele pãrþi la prezentul Pact se angajeazã sã asigure:
a) dreptul pe care îl are orice persoanã, în vederea favorizãrii ºi ocrotirii intereselor
sale economice, de a forma, împreunã cu alte persoane, sindicate ºi de a se afilia la un
sindicat la alegerea sa, sub singura rezervã a regulilor stabilite de organizaþia interesatã.
Exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restricþii decît cele prevãzute de lege
ºi care constituie mãsuri necesare într-o societate democraticã, în interesul securitãþii
naþionale sau al ordinii publice, ori pentru a ocroti drepturile ºi libertãþile altora;
b) dreptul pe care îl au sindicatele de a forma federaþii sau confederaþii naþionale ºi
dreptul pe care îl au acestea din urmã de a forma organizaþii sindicale internaþionale ºi
dreptul de a se afilia la acestea;
c) dreptul pe care îl au sindicatele de a-ºi exercita liber activitatea, fãrã alte limitãri
decît cele prevãzute de lege ºi care constituie mãsuri necesare într-o societate democraticã,
în interesul securitãþii naþionale sau al ordinii publice ori pentru a ocroti drepturile ºi
libertãþile altora;
d) dreptul la grevã, exercitat în conformitate cu legile fiecãrei þãri.
2. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestor drepturi de cãtre membrii
forþelor armate, ai poliþiei sau de cãtre funcþionarii publici sã fie supusã unor restricþii
legale.
3. Nici o dispoziþie din prezentul articol nu permite statelor pãrþi la Convenþia din 1948
a Organizaþiei Internaþionale a Muncii privind libertatea sindicalã ºi ocrotirea dreptului
sindical sã ia mãsuri legislative care sã aducã atingere - sau sã aplice legi într-un fel care
ar aduce atingere - garanþiilor prevãzute în menþionata Convenþie.

20.7. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 22
1. Orice persoanã are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele, inclusiv dreptul de
a constitui sindicate ºi de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale.
2. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusã decît restricþiilor prevãzute de lege ºi
care sunt necesare într-o societate democraticã, în interesul securitãþii naþionale, al securitãþii
publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sãnãtatea sau moralitatea publicã sau
drepturile ºi libertãþile altora. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestui drept
de cãtre membrii forþelor armate ºi ai poliþiei sã fie supusã unor restricþii legale.
3. Nici o dispoziþie din prezentul articol nu permite statelor pãrþi la Convenþia din 1948
a Organizaþiei Internaþionale a Muncii privind libertatea sindicalã ºi ocrotirea dreptului
sindical sã ia mãsuri legislative aducînd atingere - sau sã aplice legea într-un mod care
sã aducã atingere - garanþiilor prevãzute în acea Convenþie.

20.8. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale

Articolul 11. Libertatea de întrunire ºi de asociere

1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de întrunire paºnicã ºi la libertatea de
asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alþii sindicate ºi de a se afilia la sindicate pentru
apãrarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrîngeri decît acelea
care, prevãzute de lege, constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru
securitatea naþionalã, siguranþa publicã, apãrarea ordinii ºi prevenirea infracþiunilor,
protejarea sãnãtãþii sau a moralei ori pentru protecþia drepturilor ºi libertãþilor altora.
Drepturile omului 329
Prezentul articol nu interzice ca restrîngeri legale sã fie impuse exercitãrii acestor
drepturi de cãtre membrii forþelor armate, ai poliþiei sau ai administraþiei de stat.

20.9. Carta Socialã Europeanã Revizuitã

Articolul 5. Dreptul sindical

În vederea garantãrii sau promovãrii libertãþii lucrãtorilor ºi patronilor de a constitui
organizaþii locale, naþionale sau internaþionale pentru apãrarea intereselor lor economice
ºi sociale ºi de a adera la aceste organizaþii, pãrþile se angajeazã ca legislaþia naþionalã
sã nu aducã atingere sau sã fie aplicatã de o manierã care sã aducã atingere acestei
libertãþi. Mãsura în care garanþiile prevãzute în prezentul articol se vor aplica poliþiei va
fi determinatã prin legislaþia sau reglementarea naþionalã. Principiul aplicãrii acestor
garanþii membrilor forþelor armate ºi mãsura în care ele se vor aplica acestei categorii de
persoane sînt de asemenea determinate prin legislaþia sau reglementarea naþionalã.

Articolul 6. Dreptul de negociere colectivã

În vederea asigurãrii efective a dreptului de negociere colectivã pãrþile se angajeazã:
1. sã favorizeze consultarea paritarã între lucrãtori ºi patroni;
2. sã promoveze, atunci cînd aceasta este necesarã ºi utilã, instituirea procedurilor
de negociere voluntarã între patroni sau organizaþiile patronale, pe de o parte, ºi
organizaþiile lucrãtorilor, pe de altã parte, în vederea reglementãrii condiþiilor de angajare
prin convenþii colective;
3. sã favorizeze instituirea ºi utilizarea procedurilor adecvate de conciliere ºi arbitraj
voluntar pentru reglementarea conflictelor de muncã;
ºi recunosc:
4. dreptul lucrãtorilor ºi patronilor la acþiuni colective în caz de conflict de interese,
inclusiv dreptul la grevã, sub rezerva obligaþiilor care ar putea rezulta din convenþiile
colective în vigoare.

20.10. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru

dimensiunea umanã a C.S.C.E.

(9) Statele participante reafirma ca:

(9.3.) - Dreptul de asociere este garantat. De asemenea, este garantat dreptul de a
înfiinþa un sindicat ºi de a adera în mod liber la acesta, sub rezerva respectãrii dreptului
general de care se bucurã orice sindicat de a-ºi stabili propriile condiþii de aderare.
Aceste drepturi nu pot fi supuse nici unui control prealabil. Libertatea de asociere a
muncitorilor, inclusiv dreptul la grevã, este garantatã, sub rezerva unor limitãri prevãzute
de lege ºi compatibile cu normele internaþionale general admise;
(10) Reafirmînd angajamentul lor de a garanta pe deplin drepturile fiecãrei persoane
de a cunoaºte ºi respecta drepturile omului ºi libertãþile fundamentale, precum ºi de
a contribui în mod activ, individual sau în asociere cu alþii, la promovarea ºi ocrotirea
acestor drepturi, statele participante se angajeazã;
(10.3.) - Sã vegheze ca orice persoanã sã poatã exercita dreptul de asociere, inclusiv
dreptul de a înfiinþa organizaþii neguvernamentale, pentru promovarea ºi protecþia drepturilor
omului ºi a libertãþilor fundamentale, în special sindicate ºi grupuri de supraveghere în
materia drepturilor omului, precum ºi de a adera la aceste organizaþii ºi de a participa la
activitãþile pe care le desfãºoarã;
(10.4.) - Sã permitã membrilor acestor grupuri sau organizaþii sã aibã acces liber la
organizaþii similare, în interiorul ºi în afara graniþelor þãrii, ca ºi la organizaþii internaþionale,
ºi sã comunice cu acestea, sã efectueze schimburi, sã stabileascã contacte ºi sã coopereze
cu aceste grupuri sau organizaþii, precum ºi sã solicite, sã primeascã ºi sã utilizeze, în
vederea promovãrii ºi protecþiei drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale, contribuþii
financiare benevole, din þarã sau din strãinãtate, în condiþiile legii.

330 Ghidul ziaristului

20.11. Convenþia privind libertatea asocierii ºi protecþia dreptului la organizaþie

Articolul 2
Muncitorii ºi patronii, fãrã nici o deosebire, au dreptul, fãrã autorizaþie prealabilã, sã
constituie organizaþii la alegerea lor, precum ºi sã se afilieze la aceste organizaþii, cu
singura condiþie de a se conforma statutelor acestora din urmã.

Articolul 4
Organizaþiile de muncitori ºi patroni nu sunt supuse dizolvãrii sau suspendãrii pe cale
administrativã.

Drepturile omului 331

21. DREPTUL LA MUNCÃ ªI LA PROTECÞIA MUNCII

21.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 43 Dreptul la muncã ºi la protecþia muncii

(1) Orice persoanã are dreptul la muncã, la libera alegere a muncii, la
condiþii echitabile ºi satisfãcãtoare de muncã, precum ºi la protecþia
împotriva ºomajului.
(2) Salariaþii au dreptul la protecþia muncii. Mãsurile de protecþie privesc
securitatea ºi igiena muncii, regimul de muncã al femeilor ºi al tinerilor,
instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul sãptãmînal, concediul
de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiþii grele, precum ºi alte situaþii
specifice.
(3) Durata sãptãmînii de muncã este de cel mult 40 de ore.
(4) Dreptul la negocieri în materie de muncã ºi caracterul obligatoriu
al convenþiilor colective sînt garantate.

21.2. Codul muncii

Articolul 8. Interzicerea discriminãrii în sfera muncii

(1) În cadrul raporturilor de muncã acþioneazã principiul egalitãþii în drepturi a tuturor
salariaþilor. Orice discriminare, directã sau indirectã, a salariatului pe criterii de sex, vîrstã,
rasã, etnie, religie, opþiune politicã, origine socialã, domiciliu, handicap, apartenenþã sau
activitate sindicalã, precum ºi pe alte criterii nelegate de calitãþile sale profesionale, este
interzisã.
(2) Nu constituie discriminare stabilirea unor diferenþieri, excepþii, preferinþe sau
drepturi ale salariaþilor, care sînt determinate de cerinþele specifice unei munci, stabilite
de legislaþia în vigoare, sau de grija deosebitã a statului faþã de persoanele care necesitã
o protecþie socialã ºi juridicã sporitã.

Articolul 9. Drepturile ºi obligaþiile de bazã ale salariatului

(1) Salariatul are dreptul:
c) la un loc de muncã, în condiþiile prevãzute de standardele de stat privind organizarea,
protecþia ºi igiena muncii, de contractul colectiv de muncã ºi de convenþiile colective;
d) la achitarea la timp ºi integralã a salariului, în corespundere cu calificarea sa, cu
complexitatea, cantitatea ºi calitatea lucrului efectuat;
e) la odihnã, asiguratã prin stabilirea duratei normale a timpului de muncã, prin
reducerea timpului de muncã pentru unele profesii ºi categorii de salariaþi, prin acordarea
zilelor de repaus ºi de sãrbãtoare nelucrãtoare, a concediilor anuale plãtite;
f) la informare deplinã ºi veridicã despre condiþiile de muncã ºi cerinþele faþã de
protecþia ºi igiena muncii la locul de muncã;
k) la purtare de negocieri colective ºi încheiere a contractului colectiv de muncã ºi a
convenþiilor colective, prin reprezentanþii sãi, la informare privind executarea contractelor ºi
convenþiilor respective;
(2) Salariatul este obligat:
d) sã respecte disciplina muncii;
e) sã respecte cerinþele de protecþie ºi igienã a muncii;
g) sã informeze de îndatã angajatorul sau conducãtorul nemijlocit despre orice situaþie
care prezintã pericol pentru viaþa ºi sãnãtatea oamenilor sau pentru integritatea patrimoniului
angajatorului.

Articolul 30. Contractul colectiv de muncã

332 Ghidul ziaristului
 (1) Contractul colectiv de muncã este actul juridic care reglementeazã raporturile
de muncã ºi alte raporturi sociale în unitate, încheiat în formã scrisã între salariaþi ºi
angajator de cãtre reprezentanþii acestora.

Articolul 35. Convenþia colectivã

(1) Convenþia colectivã este un act juridic care stabileºte principiile generale de
reglementare a raporturilor de muncã ºi a raporturilor social-economice legate nemijlocit
de acestea, care se încheie de cãtre reprezentanþii împuterniciþi ai salariaþilor ºi ai
angajatorilor la nivel naþional, teritorial ºi ramural, în limitele competenþei lor.
(2) În convenþia colectivã pot fi incluse clauze privind:
a) retribuirea muncii;
b) condiþiile de muncã ºi protecþia muncii;
c) regimul de muncã ºi de odihnã;
d) dezvoltarea parteneriatului social;
e) alte chestiuni determinate de pãrþi.

Articolul 43. Rãspunderea pentru eschivarea de a participa la negocierile colective

ºi pentru refuzul de a prezenta informaþia necesarã desfãºurãrii negocierilor colective
ºi exercitãrii controlului asupra executãrii contractului colectiv de muncã ºi a convenþiei
colective
(1) Reprezentanþii pãrþilor care se eschiveazã de la participarea la negocierile colective
privind încheierea, modificarea ºi completarea contractului colectiv de muncã sau a
convenþiei colective ori care refuzã sã semneze contractul colectiv de muncã sau convenþia
colectivã negociate poartã rãspundere în conformitate cu legislaþia în vigoare.
(2) Persoanele vinovate de neprezentarea informaþiei necesare desfãºurãrii nego-
cierilor colective ºi exercitãrii controlului asupra executãrii contractului colectiv de muncã
sau a convenþiei colective, precum ºi cele vinovate de prezentarea unor informaþii incomplete
sau neveridice, poartã rãspundere în conformitate cu legislaþia în vigoare.

Articolul 44. Rãspunderea pentru încãlcarea sau neexecutarea contractului colectiv

de muncã ori a convenþiei colective
Persoanele vinovate de încãlcarea sau neexecutarea clauzelor contractului colectiv
de muncã ori ale convenþiei colective poartã rãspundere în conformitate cu legislaþia în
vigoare.

Articolul 47. Garanþii la angajare

(1) Refuzul neîntemeiat de angajare este interzis.
(2) Se interzice orice limitare, directã sau indirectã, în drepturi ori stabilirea unor
avantaje, directe sau indirecte, la încheierea contractului individual de muncã în
dependenþã de sex, rasã, etnie, religie, domiciliu, opþiune politicã sau origine socialã.

Articolul 56. Încheierea contractului individual de muncã

(2) Salariatul are dreptul sã încheie contracte individuale de muncã, concomitent, ºi
cu alþi angajatori (munca prin cumul), dacã acest lucru nu este interzis de legislaþia în vigoare.

Articolul 62. Interzicerea aplicãrii perioadei de probã

Se interzice aplicarea perioadei de probã în cazul încheierii contractului individual
de muncã cu:
a) tinerii specialiºti, absolvenþii ºcolilor profesionale polivalente ºi ai ºcolilor de
meserii;
b) persoanele în vîrstã de pînã 18 ani;
c) persoanele angajate prin concurs;
d) persoanele care au fost transferate de la o unitate la alta;
e) femeile gravide;
f) invalizii;

Drepturile omului 333

 g) persoanele alese în funcþii elective;
h) persoanele angajate în baza unui contract individual de muncã cu o duratã de pînã
la 3 luni;
i) persoanele angajate în baza rezultatelor verificãrii prealabile potrivit art.59.

Articolul 66. Carnetul de muncã

(5) La încetarea contractului individual de muncã, carnetul de muncã se restituie sal-
ariatului în ziua eliberãrii din serviciu.

Articolul 85. Demisia

(1) Salariatul are dreptul la demisie - desfacere a contractului individual de muncã
pe duratã nedeterminatã din proprie iniþiativã, anunþînd despre aceasta angajatorul, prin
cerere scrisã, cu 14 zile calendaristice înainte.
(2) În caz de demisie a salariatului în legãturã cu pensionarea, stabilirea gradului de
invaliditate, concediul pentru îngrijirea copilului, înmatricularea într-o instituþie de învãþãmînt,
trecerea cu traiul în altã localitate, încãlcarea de cãtre angajator a contractului individual
ºi/sau colectiv de muncã, a legislaþiei muncii în vigoare, angajatorul este obligat sã
accepte demisia în termenul indicat în cerere.
(3) Dupã expirarea termenului indicat la alin.(1), salariatul are dreptul sã înceteze
lucrul, iar angajatorul este obligat sã efectueze achitarea deplinã a drepturilor salariale ce
i se cuvin salariatului ºi sã-i elibereze carnetul de muncã ºi alte documente legate de
activitatea acestuia în unitate.
(4) Pînã la expirarea termenului indicat la alin.(1), salariatul are dreptul oricînd sã-ºi
retragã cererea sau sã depunã o nouã cerere, prin care s-o anuleze pe prima. În acest caz,
angajatorul este în drept sã-l demitã pe salariat numai cînd, pînã la retragerea (anularea)
cererii depuse, a fost încheiat un contract individual de muncã cu un alt salariat, în
condiþiile prezentului cod.

Articolul 86. Concedierea

(1) Concedierea - desfacerea din iniþiativa angajatorului a contractului individual
de muncã pe duratã nedeterminatã, precum ºi a celui pe duratã determinatã - se admite
pentru urmãtoarele motive:
a) rezultatul nesatisfãcãtor al perioadei de probã (art.63 alin.(2));
b) lichidarea unitãþii sau încetarea activitãþii angajatorului persoanã fizicã;
c) reducerea numãrului sau a statelor de personal din unitate;
d) constatarea faptului cã salariatul nu corespunde funcþiei deþinute sau muncii
prestate din cauza stãrii de sãnãtate, în conformitate cu certificatul medical;
e) constatarea faptului cã salariatul nu corespunde funcþiei deþinute sau muncii
prestate ca urmare a calificãrii insuficiente, confirmate prin hotãrîre a comisiei de atestare;
f) schimbarea proprietarului unitãþii (în privinþa conducãtorului unitãþii, a adjuncþilor
sãi, a contabilului-ºef);
g) încãlcarea repetatã, pe parcursul unui an, a obligaþiilor de muncã, dacã anterior au
fost aplicate sancþiuni disciplinare;
h) absenþa fãrã motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul
zilei de muncã;
i) prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolicã, narcoticã sau toxicã, stabilitã în
modul prevãzut la art.76 lit.k);
j) sãvîrºirea la locul de muncã a unei sustrageri (inclusiv în proporþii mici) din
patrimoniul unitãþii, stabilite prin hotãrîre a instanþei de judecatã sau a organului de
competenþa cãruia þine aplicarea sancþiunilor administrative;
k) comiterea de cãtre salariatul care mînuieºte nemijlocit valori bãneºti sau materiale
a unor acþiuni culpabile dacã aceste acþiuni pot servi temei pentru pierderea încrederii
angajatorului faþã de salariatul respectiv;
l) încãlcarea gravã repetatã, pe parcursul unui an, a statutului instituþiei de învãþãmînt
de cãtre un cadru didactic (art.301);

334 Ghidul ziaristului

 m) comiterea de cãtre salariatul care îndeplineºte funcþii educative a unei fapte imorale
incompatibile cu funcþia deþinutã;
n) aplicarea, chiar ºi o singurã datã, de cãtre un cadru didactic a violenþei fizice sau
psihice faþã de discipoli (art.301);
o) semnarea de cãtre conducãtorul unitãþii (filialei, subdiviziunii), de cãtre
adjuncþii sãi sau de cãtre contabilul-ºef a unui act juridic nefondat care a cauzat prejudicii
materiale unitãþii;
p) încãlcarea gravã, chiar ºi o singurã datã, a obligaþiilor de muncã de cãtre
conducãtorul unitãþii, de cãtre adjuncþii sãi sau de cãtre contabilul-ºef;
r) prezentarea de cãtre salariat angajatorului, la încheierea contractului individual
de muncã, a unor documente false (art.57 alin.(1)), fapt confirmat în modul stabilit;
s) încheierea, vizînd salariaþii ce presteazã munca prin cumul, a unui contract individual
de muncã cu o altã persoanã care va exercita profesia, specialitatea sau funcþia respectivã
ca profesie, specialitate sau funcþie de bazã (art.273);
t) restabilirea la locul de muncã, conform hotãrîrii instanþei de judecatã, a persoanei
care a îndeplinit anterior munca respectivã, dacã permutarea sau transferul salariatului la
o altã muncã conform prezentului cod nu sînt posibile;
u) transferul salariatului la o altã unitate cu acordul celui transferat ºi al ambilor
angajatori;
v) refuzul salariatului de a continua munca în legãturã cu schimbarea proprietarului
unitãþii sau reorganizarea acesteia, precum ºi a transferãrii unitãþii în subordinea unui alt
organ;
x) refuzul salariatului de a fi transferat la o altã muncã pentru motive de sãnãtate,
conform certificatului medical (art.74 alin.(2));
y) refuzului salariatului de a fi transferat în altã localitate în legãturã cu mutarea
unitãþii în aceastã localitate (art.74 alin.(1)); precum ºi
z) pentru alte motive prevãzute de prezentul cod ºi de alte acte legislative.
(2) Nu se admite concedierea salariatului în perioada aflãrii lui în concediu medical, în
concediu de odihnã anual, în concediu de studii, în concediu pentru îngrijirea copilului în vîrstã
de pînã la 6 ani, precum ºi în perioada detaºãrii, cu excepþia cazurilor de lichidare a unitãþii.

Articolul 128. Salariul

(1) Salariul reprezintã orice recompensã sau cîºtig evaluat în bani, plãtit salariatului
de cãtre angajator în temeiul contractului individual de muncã, pentru munca prestatã
sau care urmeazã a fi prestatã.

Articolul 129. Garanþiile de stat în domeniul salarizãrii

Garanþiile de stat în domeniul salarizãrii cuprind salariul minim stabilit de stat, tarifele
de stat de salarizare, precum ºi adaosurile ºi sporurile cu caracter de compensare,
garantate de stat ºi reglementate de legislaþia în vigoare.

Articolul 145. Compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului

(1) Compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului se efectueazã
prin indexarea obligatorie ºi în mãrime deplinã a sumei salariului calculat dacã reþinerea
acestuia a constituit cel puþin o lunã calendaristicã de la data stabilitã pentru achitarea
salariului lunar.

Articolul 146. Rãspunderea pentru neachitarea la timp a salariului

(1) În cazurile în care la conturile curente ºi de decontare ale unitãþilor existã mijloacele
respective ºi documentele necesare în vederea primirii banilor pentru plata salariilor au
fost prezentate în termen, iar bãncile nu asigurã clientela cu numerar, acestea plãtesc, din
contul mijloacelor proprii, o penalitate în mãrime de 0,2 la sutã din suma datoratã, pentru
fiecare zi de întîrziere.

Articolul 151. Rãspunderea pentru reþinerea eliberãrii carnetului de muncã

Drepturile omului 335

 Dacã eliberarea carnetului de muncã este reþinutã din vina angajatorului, salariatului
i se plãteºte salariul mediu pentru tot timpul absenþei forþate de la lucru, cauzate de
imposibilitatea angajãrii la altã unitate dupã eliberarea din serviciu din motivul lipsei
carnetului de muncã.

Articolul 225. Obligaþiile angajatorului privind asigurarea protecþiei muncii

Angajatorul rãspunde de asigurarea protecþiei muncii în unitate ºi are urmãtoarele
obligaþii în acest domeniu:
a) sã aprobe, în etapa de cercetare, proiectare ºi executare a construcþiilor ºi
echipamentelor tehnice, de elaborare a proceselor tehnologice, soluþii conforme normelor
de protecþie a muncii, aplicarea cãrora ar elimina riscurile de accidentare a salariaþilor
ºi de contractare a bolilor profesionale;
b) sã activeze numai în temeiul autorizaþiei de funcþionare din punctul de vedere al
protecþiei muncii, iar în cazul lansãrii în producþie a echipamentelor tehnice, a
echipamentului individual de protecþie ºi de lucru - ºi în temeiul avizului corespunzãtor,
documente eliberate de organele abilitate, precum ºi sã menþinã condiþiile pentru care s-
au obþinut acestea ºi sã solicite revizuirea documentelor menþionate în cazul schimbãrii
condiþiilor iniþiale;
c) sã stabileascã împuternicirile ºi obligaþiile managerilor privind realizarea mãsurilor
de protecþie a muncii;
d) sã organizeze serviciul pentru protecþia muncii ºi serviciul medical;
e) sã achite instituþiilor medicale cheltuielile pentru acordarea ajutorului medical de
urgenþã în caz de accidente de muncã ºi acutizare a bolilor profesionale;
f) sã contribuie la constituirea în unitate a comitetului pentru protecþia muncii;
g) sã asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncã;
h) sã asigure elaborarea ºi realizarea planului anual privind mãsurile de protecþie a
muncii în unitate;
i) sã nu atragã mijloacele salariaþilor în acoperirea cheltuielilor legate de realizarea
mãsurilor de protecþie a muncii în unitate;
j) sã admitã la lucru numai persoane care, în urma controlului (examenului) medical,
corespund sarcinilor de muncã ce urmeazã sã le execute; sã asigure periodicitatea acestor
controale (examene);
k) sã asigure informarea fiecãrui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în
desfãºurarea activitãþii sale la locul de muncã, precum ºi asupra mãsurilor preventive
necesare;
l) sã asigure instruirea salariaþilor în materie de protecþie a muncii, inclusiv instruirea
împuterniciþilor pentru protecþia muncii;
m) sã elaboreze ºi sã aprobe, de comun acord cu reprezentanþii salariaþilor,
instrucþiuni cu privire la protecþia muncii, corespunzãtoare condiþiilor în care se
desfãºoarã activitatea la locurile de muncã;
n) sã asigure dotarea salariaþilor cu echipament individual de protecþie ºi de lucru,
precum ºi pãstrarea, întreþinerea, repararea, curãþarea ºi dezintoxicarea acestuia;
o) sã acorde materiale igienico-sanitare salariaþilor care lucreazã la locuri de muncã
cu condiþii de murdãrire excesivã a pielii sau unde este posibilã acþiunea substanþelor
nocive asupra mîinilor;
p) sã acorde alimentaþie de protecþie salariaþilor care lucreazã în condiþii de muncã
vãtãmãtoare;
r) sã asigure buna funcþionare a sistemelor ºi dispozitivelor de protecþie, a aparaturii
de mãsurã ºi control, precum ºi a instalaþiilor de captare, reþinere ºi neutralizare a substanþelor
nocive degajate în desfãºurarea proceselor tehnologice;
s) sã nu cearã salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncã cu pericol iminent de
accidentare;
t) sã asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncã ºi bolilor profesionale;
u) sã asigure publicitatea, cercetarea, evidenþa ºi raportarea corectã ºi în termenele
stabilite a accidentelor de muncã ºi a bolilor profesionale produse în unitate, elaborarea ºi

336 Ghidul ziaristului

realizarea mãsurilor de prevenire a acestora;
v) sã asigure, în caz de accidentare sau de îmbolnãvire la locul de muncã, acordarea
primului ajutor ºi transportarea salariaþilor în instituþii medicale;
x) sã efectueze, în modul stabilit de prezentul cod, transferul la o muncã mai uºoarã a
salariaþilor care au nevoie de aceasta din motive de sãnãtate.

Articolul 227. Dreptul salariatului la o muncã care sã corespundã normelor de

protecþie a muncii
Fiecare salariat are dreptul:
a) sã aibã un loc de muncã corespunzãtor normelor de protecþie a muncii;
b) sã fie asigurat în mod obligatoriu contra accidentelor de muncã ºi contra bolilor
profesionale;
c) sã obþinã de la angajator informaþii veridice despre condiþiile de muncã, despre
existenþa riscului de vãtãmare a sãnãtãþii ºi despre mãsurile de protecþie împotriva influenþei
factorilor de risc;
d) sã refuze efectuarea lucrãrilor în cazul apariþiei unui pericol pentru viaþã sau sãnãtate,
pînã la înlãturarea acestuia;
e) sã fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament de protecþie individualã ºi
colectivã în modul stabilit;
f) sã fie instruit în domeniul protecþiei muncii ºi sã beneficieze de reciclare profesionalã
pentru motive legate de protecþia muncii, din contul angajatorului;
g) sã se adreseze cãtre angajator, patronate, sindicate, autoritãþile administraþiei
publice centrale ºi locale, instanþele de judecatã pentru soluþionarea problemelor ce þin de
protecþia muncii;
h) sã participe personal sau prin intermediul reprezentanþilor sãi la examinarea ches-
tiunilor legate de asigurarea unor condiþii de muncã nepericuloase la locul sãu de muncã,
la cercetarea accidentului de muncã sau a bolii profesionale contractate de el;
i) sã fie supus unui control medical extraordinar potrivit recomandãrilor medicale,
cu menþinerea locului de muncã ºi a salariului mediu pe durata efectuãrii controlului respectiv;
j) sã primeascã compensaþiile prevãzute de lege, de convenþiile colective, de contractul
colectiv ºi de cel individual de muncã în cazul cînd este angajat la munci în condiþii grele,
vãtãmãtoare ºi/sau periculoase.

Articolul 329. Repararea prejudiciului material ºi a celui moral cauzat salariatului

(1) Angajatorul este obligat sã repare integral prejudiciul material ºi cel moral cauzat
salariatului în legãturã cu îndeplinirea de cãtre acesta a obligaþiilor de muncã sau ca
rezultat al privãrii ilegale de posibilitatea de a munci, dacã prezentul cod sau alte acte
normative nu prevãd altfel.
(2) Prejudiciul moral se reparã în formã bãneascã sau într-o altã formã materialã
determinatã de pãrþi. Litigiile ºi conflictele apãrute în legãturã cu repararea prejudiciului
moral se soluþioneazã de instanþa de judecatã, indiferent de mãrimea prejudiciului material
ce urmeazã a fi reparat.

Articolul 330. Obligaþia angajatorului de a repara prejudiciul cauzat persoanei ca

rezultat al privãrii ilegale de posibilitatea de a munci
(1) Angajatorul este obligat sã compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-
a primit, în toate cazurile privãrii ilegale de posibilitatea de a munci. Aceastã obligaþie
survine, în particular, în caz de:
a) refuz neîntemeiat de angajare;
b) eliberare ilegalã din serviciu sau transfer ilegal la o altã muncã;
c) staþionare a unitãþii din vina angajatorului;
d) reþinere a eliberãrii carnetului de muncã;
e) reþinere a plãþii salariului;
f) reþinere a tuturor plãþilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu;
g) rãspîndire, prin orice mijloace, a informaþiilor calomnioase despre salariat;

Drepturile omului 337

 h) neîndeplinire în termen a hotãrîrii organului competent de jurisdicþie a muncii
care a soluþionat un litigiu (conflict) avînd ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.
(2) Obligaþia angajatorului de a compensa persoanei salariul neprimit survine în
cazul prevãzut la alin.(1) lit.f) dacã cel eliberat din serviciu a întîlnit dificultãþi la reangajare
ºi numai dupã rãmînerea definitivã a hotãrîrii judecãtoreºti prin care au fost stabilite
existenþa dificultãþilor respective ºi vinovãþia angajatorului.
(3) În caz de reþinere, din vina angajatorului, a salariului, a indemnizaþiei de concediu,
a plãþilor în caz de eliberare din serviciu sau a altor plãþi cuvenite salariatului, acestuia
i se plãtesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 5 la sutã din suma neplãtitã în
termen.

Articolul 353. Scutirea salariaþilor ºi a reprezentanþilor acestora de plata cheltuielilor

judiciare
Salariaþii sau reprezentanþii acestora care se adreseazã în instanþele de judecatã
cu cereri de soluþionare a litigiilor ºi conflictelor ce decurg din raporturile prevãzute la
art.348 (inclusiv pentru a ataca hotãrîrile ºi deciziile judecãtoreºti privind litigiile ºi conflictele
vizate) sînt scutiþi de plata cheltuielilor judiciare (a taxei de stat ºi a cheltuielilor legate de
judecarea pricinii).

21.3. Legea privind ocuparea forþei de muncã ºi protecþia socialã a persoanelor

aflate în cãutarea unui loc de muncã

Articolul 5. Categoriile de beneficiari

În sensul prezentei legi, beneficiar este persoana aflatã în cãutarea unui loc de
muncã:
a) al cãrei contract individual de muncã a fost desfãcut din cauza schimbãrilor din
organizarea producþiei ºi a muncii, inclusiv lichidarea, reorganizarea sau reprofilarea
unitãþii, precum ºi reducerea statelor de personal;
b) al cãrei contract individual de muncã, încheiat pe un anumit termen în conformitate
cu prevederile Codului muncii, a expirat;
c) al cãrei contract individual de muncã a fost desfãcut din proprie iniþiativã în situaþia în
care:
- unul din soþi a fost transferat la lucru în o altã localitate;
- starea sãnãtãþii nu-i permite sã continue lucrul;
- întreprinderea ºi-a transferat sediul în o altã localitate;
d) al cãrei contract individual de muncã a fost desfãcut în cazul constatãrii faptului cã
ea nu corespunde funcþiei ocupate sau muncii prestate din cauza calificãrii insuficiente sau
din motiv de sãnãtate;
e) cãreia i-a expirat perioada de invaliditate de gradul I sau II ºi i s-a stabilit invaliditate
de gradul III;
f) care ºi-a întrerupt activitatea în cîmpul muncii pentru îngrijirea copilului pînã la
vîrsta de 14 ani sau a cãrei perioadã de îngrijire a copilului de la 1,5 ani pînã la vîrsta de 3
ani a expirat, la momentul naºterii copilului nefiind încadratã în muncã;
g) care a îngrijit de un membru de familie invalid de gradul I sau de un copil invalid (în
vîrstã de pînã la 16 ani), sau de o persoanã înaintatã în vîrstã (75 de ani ºi mai mult);
h) care a fost lãsatã la vatrã dupã serviciul militar sau de alternativã, inclusiv pe
motiv de sãnãtate, ºi nu s-a putut încadra sau reîncadra în muncã;
i) care a încetat sã munceascã renunþînd la licenþa (autorizaþia) pentru desfãºurarea
unei activitãþi de întreprinzãtor sau pe bazã de patentã;
j) care a încetat sã munceascã peste hotare în condiþiile încheierii anticipate a unui
contract individual de asigurãri sociale de stat;
k) care a absolvit o instituþie de învãþãmînt secundar general, profesional, superior,
postuniversitar, special ori pentru adulþi, autorizatã sau acreditatã în condiþiile legii,
obþinînd diplomã sau certificat de studii sau de absolvire, ºi nu ºi-a gãsit loc de muncã;
l) care este liberatã din penitenciar sau dintr-o instituþie de reabilitare socialã;
338 Ghidul ziaristului
 m) al cãrei contract individual de muncã a fost desfãcut din alte motive, în condiþiile legii.
Articolul 11. Mãsurile de prevenire a ºomajului
(1) În cazul schimbãrilor din organizarea producþiei ºi a muncii, inclusiv lichidarea,
reorganizarea sau reprofilarea unitãþii, care poate conduce la reducerea numãrului de
personal, angajatorul are obligaþia de a informa în scris, cu 2 luni pînã la disponibilizare,
agenþia în a cãrei razã teritorialã se aflã unitatea despre posibila disponibilizare a fiecãrui
salariat în parte, conform unui formular aprobat de Agenþia Naþionalã.
(2) Angajatorul este obligat, în situaþiile prevãzute la alin.(1), sã dea preaviz de
concediere, conform Codului muncii ºi contractului colectiv de muncã, salariaþilor care
urmeazã a fi disponibilizaþi ºi sã informeze organul sindical al unitãþii.
(3) Reorganizarea sau lichidarea unitãþii ºi a subdiviziunilor ei, staþionarea totalã sau
parþialã a procesului de producþie din iniþiativa administraþiei, orice altã acþiune ce conduce
la reducerea în masã a locurilor de muncã sînt permise numai cu condiþia avizãrii, în cel
puþin 3 luni înainte de data declanºãrii lor, a sindicatelor respective ºi condiþia negocierii
cu ele în vederea respectãrii drepturilor ºi intereselor salariaþilor, încunoºtiinþînd în
acelaºi termen ºi autoritãþile administraþiei publice centrale ºi locale. Modalitatea de
concediere în masã se stabileºte anual în contractul colectiv de muncã (la nivel naþional).
(4) Dupã emiterea preavizului menþionat la alin.(2), salariaþii vor participa la serviciile
de preconcediere realizate de agenþie.
(5) Angajatorul care a disponibilizat salariaþi din cauza reorganizãrii, lichidãrii sau
reprofilãrii unitãþii este obligat sã-i anunþe despre reluarea activitãþii în noile condiþii,
pentru a fi reangajaþi.

Articolul 17. Serviciile de mediere

(1) Medierea muncii este activitatea prin care se realizeazã colaborarea dintre
angajatori ºi persoanele aflate în cãutarea unui loc de muncã, în vederea stabilirii unor
raporturi de muncã.
(2) Agenþia are obligaþia de a identifica locurile de muncã libere la angajatori ºi a le
face cunoscute persoanelor aflate în cãutarea unui loc de muncã.
(3) Serviciile de mediere pentru persoanele aflate în cãutarea unui loc de muncã se
acordã gratuit de cãtre agenþii ºi constau în:
a) informaþii privind locurile de muncã vacante ºi condiþiile de ocupare a lor prin
publicare sau afiºare, prin organizare de tîrguri ale locurilor de muncã;
b) mediere electronicã avînd ca scop punerea automatã în corespondenþã a
cererilor ºi ofertelor de locuri de muncã prin intermediul tehnicii de calcul;
c) preselecþie a candidaþilor corespunzãtor cerinþelor locurilor de muncã oferite ºi în
concordanþã cu pregãtirea, aptitudinile ºi interesele acestora.
(4) Pentru ºomerii care beneficiazã de ajutor de ºomaj ºi de alocaþii în condiþiile
prezentei legi ºi care au domiciliul în raza teritorialã a agenþiei de pînã la 10 km este
obligatorie participarea ºi prezentarea la serviciile de mediere de douã ori pe lunã,
pentru ceilalþi - o datã pe lunã, precum ºi la solicitarea agenþiei.
(5) De servicii de mediere gratuite beneficiazã, la cerere, ºi persoanele încadrate
care doresc sã-ºi schimbe locul de muncã.

Articolul 18. Serviciile de informare ºi de consiliere profesionalã

(1) Informarea ºi consilierea profesionalã constituie un ansamblu de servicii acordate
gratuit persoanelor aflate în cãutarea unui loc de muncã ºi au ca scop:
a) furnizarea de informaþii privind piaþa forþei de muncã ºi evoluþia ocupaþiilor;
b) evaluarea ºi autoevaluarea personalitãþii în vederea integrãrii sau reintegrãrii profe-
sionale;
c) dezvoltarea abilitãþii ºi încrederii în sine pentru a decide asupra propriei cariere;
d) instruirea în metode ºi tehnici de cãutare a unui loc de muncã.
(2) Informarea ºi consilierea profesionalã se realizeazã în cadrul agenþiilor, precum ºi
al agenþiilor din sectorul privat autorizate în condiþiile legii.
(3) Informarea privind piaþa forþei de muncã, stabilirea traseului educaþional, evaluarea

Drepturile omului 339

ºi autoevaluarea personalitãþii se realizeazã prin autoinformare, prin acordare de servicii
de consiliere individualã sau de grup oferite în cadrul cluburilor muncii organizate de agenþii.
(4) Consilierea privind cariera ºi instruirea în metode ºi tehnici de cãutare a unui loc de
muncã ºi de prezentare la interviuri în vederea ocupãrii unui loc de muncã se realizeazã în
cadrul agenþiilor, centrelor de informare ºi consiliere privind cariera sau, la cerere, în
cadrul altor forme organizate de instruire.

Articolul 19. Serviciile de consultanþã ºi asistenþã a activitãþii de întreprinzãtor

(1) Consultanþa ºi asistenþa pentru iniþierea unei activitãþi de întreprinzãtor se acordã,
la cerere, persoanelor neîncadrate în muncã, sub formã de servicii juridice, de marketing,
financiare, metode ºi tehnici eficiente de management ºi sub alte forme de servicii de
consultanþã.
(2) Serviciile prevãzute la alin.(1) se presteazã de agenþii în colaborare cu patronatele
ºi sindicatele sau, dupã caz, de agenþii private, organizaþii profesionale, fundaþii ºi asociaþii.

Articolul 26. Beneficiarii de formare profesionalã

(1) Accesul la formarea profesionalã se face în urma activitãþii de orientare profesionalã
sau de mediere.
(2) Au acces la formare profesionalã, de la vîrsta de 18 ani, persoanele înregistrate
la agenþii, care au sau nu o meserie (profesie) ºi nu pot fi încadrate în muncã din lipsa
locurilor corespunzãtoare. Dispun de dreptul la formare profesionalã ºi persoanele de 17
ani în cazul în care au fost disponibilizate sau în cazul în care le lipseºte unul sau ambii
pãrinþi.
(3) ªomerii beneficiari de ajutor de ºomaj care urmeazã cursuri de formare profesionalã
beneficiazã de bursã în proporþie de 70 la sutã din cuantumul ajutorului de ºomaj stabilit
anterior, a cãrei perioadã de platã nu poate depãºi perioada stabilitã la art.33.
(4) Bursa se acordã ºomerilor lunar, prin intermediul bãncilor, de la bugetul asigurãrilor
sociale de stat.
(5) Finanþarea activitãþii de orientare ºi formare profesionalã a ºomerilor asiguraþi în
condiþiile legii se face din Fondul de ºomaj.
(6) Finanþarea activitãþii de orientare ºi formare profesionalã a ºomerilor neasiguraþi
se face din mijloacele bugetului de stat alocate Fondului de ºomaj.
(7) Persoanele prevãzute în prezentul articol pot beneficia de servicii de formare
profesionalã gratuite o singurã datã.

Articolul 36. Obligaþiile beneficiarilor de ajutor de ºomaj ºi de alocaþii

Beneficiarii de ajutor de ºomaj ºi de alocaþii de integrare sau de reintegrare profesionalã
au urmãtoarele obligaþii:
a) sã întreprindã de sine stãtãtor mãsuri în vederea plasãrii lor rapide în cîmpul
muncii;
b) sã participe activ la serviciile de stimulare a ocupãrii forþei de muncã, oferite de
agenþie;
c) sã comunice, în termen de 3 zile, agenþiei la care sînt înregistraþi, orice
modificare a condiþiilor care au condus la stabilirea drepturilor de beneficiar.

Articolul 37. Categoriile de persoane care nu beneficiazã de ajutor de ºomaj ºi de

alocaþii
Nu beneficiazã de ajutor de ºomaj, de alocaþie de integrare sau de reintegrare profe-
sionalã persoanele care, la data solicitãrii drepturilor, refuzã neîntemeiat un loc de
muncã corespunzãtor sau participarea la servicii de stimulare a ocupãrii forþei de muncã
oferite de agenþii.

Articolul 38. Suspendarea plãþii ajutorului de ºomaj ºi a alocaþiei

(1) Suspendarea plãþii ajutorului de ºomaj, a alocaþiei de integrare sau de reintegrare
profesionalã are loc:

340 Ghidul ziaristului

 a) la data de întîi a lunii urmãtoare celei în care nu a fost îndeplinitã obligaþia
prevãzutã la art.17 alin.(4);
b) pe perioada îndeplinirii obligaþiei militare;
c) pe perioada arestului;
d) pe perioada concediului de boalã;
e) pe perioada formãrii profesionale în condiþiile art.25;
f) pe perioada antrenãrii la lucrãri publice.
(2) Restabilirea plãþii ajutorului de ºomaj, a alocaþiei de integrare sau de reintegrare
profesionalã, dupã suspendare în condiþiile alin.(1) lit.(a), se face la cerere, dar nu mai
tîrziu de 60 de zile calendaristice de la data suspendãrii.
(3) Restabilirea plãþii ajutorului de ºomaj, a alocaþiei de integrare sau de reintegrare
profesionalã, dupã suspendare în condiþiile alin.(1) lit.b)-e), se face la cerere, dar nu mai
tîrziu de 30 de zile calendaristice de la data încetãrii situaþiei care a condus la
suspendare.
(4) Perioadele de suspendare prevãzute la alin.(1) lit.a) ºi e) fac parte din perioada de
acordare a ajutorului de ºomaj, a alocaþiei de integrare sau de reintegrare profesionalã.

Articolul 39. Încetarea plãþii ajutorului de ºomaj ºi a alocaþiei

Încetarea plãþii ajutorului de ºomaj, a alocaþiei de integrare sau de reintegrare profe-
sionalã a beneficiarului are loc:
a) la expirarea perioadei stabilite de lege pentru acordarea lor;
b) la data încadrãrii în muncã;
c) la data autorizãrii activitãþii de întreprinzãtor;
d) la data refuzului neîntemeiat de încadrare într-un loc de muncã corespunzãtor,
oferit de agenþie;
e) la data refuzului neîntemeiat de participare la serviciile de stimulare a ocupãrii
forþei de muncã oferite de agenþie sau la data întreruperii acestora;
f) la data îndeplinirii condiþiilor de pensionare;
g) la data plecãrii în strãinãtate;
h) la data intrãrii în vigoare a hotãrîrii judecãtoreºti de condamnare;
i) la data începerii concediului de maternitate;
j) în cazul obþinerii sau încercãrii de a obþine ajutor de ºomaj sau alocaþie de integrare
sau de reintegrare profesionalã prin înºelãciune;
k) la expirarea termenelor prevãzute la art.38 alin.(2) ºi (3);
l) în caz de deces al beneficiarului.

21.4. Legea cu privire la migraþiune

Articolul 8. Competenþa Departamentului Migraþiune

(2) Departamentul Migraþiune:
o) înregistreazã, în modul stabilit, contractele individuale de muncã ale cetãþenilor
Republicii Moldova angajaþi peste hotare;
p) informeazã potenþialii migranþi referitor la regulile de intrare ºi de ºedere în statul
angajator, referitor la activitatea de muncã ºi la condiþiile de trai în acest stat;
r) participã la controlul activitãþilor legate de plasarea în cîmpul muncii peste hotare a
cetãþenilor Republicii Moldova;
s) efectueazã controlul legalitãþii angajãrii în cîmpul muncii pe teritoriul Republicii
Moldova a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor;

Articolul 17. Migraþiunea de muncã

(1) Migraþiunea de muncã se reglementeazã în conformitate cu politica de stat a
Republicii Moldova în domeniul utilizãrii forþei de muncã ºi are drept scop încadrarea în
cîmpul muncii a lucrãtorilor imigranþi care posedã specialitãþi deosebit de solicitate în þarã
ºi a specialiºtilor de calificare înaltã, atragerea investiþiilor, precum ºi plasarea în cîmpul
muncii peste hotare a cetãþenilor Republicii Moldova în scopul reducerii ºomajului intern.
Drepturile omului 341
 (3) Organizarea activitãþilor de plasare în cîmpul muncii peste hotare a cetãþenilor
Republicii Moldova se face în baza licenþei obþinute în conformitate cu legislaþia în
vigoare.
(5) Persoanele fizice ºi juridice care desfãºoarã activitãþi legate de plasarea în cîmpul
muncii peste hotare a cetãþenilor Republicii Moldova sînt obligate sã prezinte la
Departamentul Migraþiune contractele individuale de muncã, încheiate de cãtre lucrãtorii
emigranþi cu patronii strãini ºi contractele de colaborare cu partenerii de peste hotare.

Articolul 22. Drepturile ºi libertãþile imigranþilor. Restricþii

(2) În conformitate cu legislaþia în vigoare, imigranþii nu au dreptul:
g) sã desfãºoare activitate de muncã pe teritoriul Republicii Moldova fãrã a obþine
permis de muncã.

Articolul 25. Permisul de muncã

(1) Pentru desfãºurarea activitãþii de muncã, imigrantul este obligat sã obþinã la
Departamentul Migraþiune permis de muncã.

21.5. Legea învãþãmîntului

Articolul 57. Drepturile elevilor ºi studenþilor

(2) Elevii ºi studenþii au, în principal, urmãtoarele drepturi:
e) sã beneficieze de concediu suplimentar plãtit la locul de muncã, la sãptãmînã
redusã de muncã ºi de alte facilitãþi, prevãzute de legislaþie, în cazul cînd urmeazã
studiile fãrã frecvenþã.

21.6. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în

Republica Moldova

Art.7. - (1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii domiciliaþi În Republica Moldova au dreptul la

muncã ºi la protecþia ei, în conformitate cu legislaþia în vigoare.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot fi desemnaþi în funcþii sau antrenaþi în activitãþi
pentru care, în conformitate cu legislaþia în vigoare, se cere cetãþenia Republicii Moldova.
Art.8. - (1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii au dreptul la odihnã ºi la ocrotirea sãnãtãþi pe
baze generale ca ºi cetãþenii Republicii Moldova.

21.7. Codul penal

Articolul 183. Încãlcarea regulilor de protecþie a muncii

(1) Încãlcarea de cãtre o persoanã cu funcþie de rãspundere ori de cãtre o persoanã
care gestioneazã o organizaþie comercialã, obºteascã sau altã organizaþie nestatalã a
tehnicii securitãþii, a igienei industriale sau a altor reguli de protecþie a muncii, dacã
aceastã încãlcare a provocat accidente cu oameni sau alte urmãri grave,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de
pînã la 2 ani.
(2) Aceeaºi acþiune care a provocat din imprudenþã decesul unei persoane
se pedepseºte cu închisoare de la 2 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 3 ani.

21.8. Codul de procedurã penalã

Articolul 52. Atribuþiile procurorului la efectuarea urmãririi penale

(1) La efectuarea urmãririi penale, procurorul:
16) adreseazã în instanþa de judecatã demersuri pentru obþinerea autorizãrii arestãrii
342 Ghidul ziaristului
ºi prelungirii acesteia, liberãrii provizorii a persoanei reþinute sau arestate, sechestrului
corespondenþei ºi ridicãrii ei, interceptãrii comunicãrilor, suspendãrii provizorii a învinuitului
din funcþie, urmãririi fizice ºi prin mijloace electronice a persoanei, exhumãrii cadavrului,
controlului video ºi audio al încãperii, instalãrii în încãpere a mijloacelor tehnice de
înregistrare audio ºi video, controlãrii comunicãrilor cu caracter informativ adresate
bãnuitului, internãrii persoanei în instituþie medicalã pentru efectuarea expertizei ºi a altor
acþiuni pentru care se cere autorizarea judecãtorului de instrucþie;

Articolul 200. Suspendarea provizorie din funcþie

(1) Suspendarea provizorie din funcþie constã în interzicerea provizorie motivatã
învinuitului, inculpatului de a exercita atribuþiile de serviciu sau de a realiza activitãþi cu care
acesta se ocupã sau le efectueazã în interesul serviciului public.
(2) Persoanei suspendate provizoriu din funcþie i se întrerupe remunerarea muncii,
însã perioada de timp pentru care persoana a fost suspendatã provizoriu din funcþie în
calitate de mãsurã procesualã de constrîngere se ia în calcul în vechimea generalã de
muncã.

21.9. Codul civil

Articolul 970. Contractul de prestãri servicii

(1) Prin contractul de prestãri servicii, o parte (prestator) se obligã sã presteze
celeilalte pãrþi (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligã sã plãteascã retribuþia
convenitã.
(2) Obiectul contractului de prestãri servicii îl constituie serviciile de orice naturã.
(3) Contractele de muncã sînt reglementate prin legislaþia muncii.

Articolul 979. Adeverinþa despre munca depusã de prestator

La încheierea unui raport de lungã duratã, prestatorul poate solicita celeilalte pãrþi
o adeverinþã scrisã despre munca depusã ºi despre perioada de lucru.

Articolul 1405. Rãspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin acþiunile

organelor de urmãrire penalã, ale procuraturii sau ale instanþelor de judecatã
(1) Prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegalã, atragere ilegalã la
rãspundere penalã, aplicare ilegalã a mãsurii preventive sub forma arestului preventiv
sau sub forma declaraþiei scrise de a nu pãrãsi localitatea, prin aplicarea ilegalã în calitate
de sancþiune administrativã a arestului, muncii neremunerate în folosul comunitãþii se
reparã de cãtre stat integral, indiferent de vinovãþia persoanelor de rãspundere ale
organelor de urmãrire penalã, ale procuraturii sau ale instanþelor de judecatã.
(2) Statul se exonereazã de rãspundere în cazul cînd persoana vãtãmatã a contribuit
intenþionat ºi benevol la producerea prejudiciului prin autodenunþ.

21.10. Codul de procedurã civilã

Articolul 192. Termenele de judecare a pricinilor civile

(2) Pricinile privind încasarea pensiei de întreþinere, apãrarea drepturilor ºi intereselor
minorului, repararea prejudiciului cauzat prin vãtãmare a integritãþii corporale sau prin
altã vãtãmare a sãnãtãþii ori prin deces, litigiile de muncã, contestarea actelor normative,
a hotãrîrilor, acþiunilor sau inacþiunilor autoritãþilor publice, ale altor organe ºi organizaþii,
ale persoanelor oficiale ºi funcþionarilor publici se judecã de urgenþã ºi în mod prioritar.

Articolul 256. Executarea imediatã a hotãrîrii

(1) Urmeazã a fi executate imediat ordonanþa sau hotãrîrea judecãtoreascã prin
care pîrîtul este obligat la plata:
b) salariului ºi a altor drepturi ce decurg din raporturi de muncã, precum ºi a
indemnizaþiilor prevãzute de statutul ºomerilor;
Drepturile omului 343
 d) compensaþiilor pentru absenþã forþatã de la lucru, în cazul reintegrãrii în serviciu.
(2) Hotãrîrea judecãtoreascã privind reintegrarea în serviciu a salariatului concediat
sau transferat nelegitim urmeazã a fi executatã imediat.

21.11. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 41. Încãlcarea legislaþiei muncii

Încãlcarea de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere a legislaþiei muncii ºi a
actelor normative privind protecþia muncii, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la ºaptezeci ºi cinci de
salarii minime.
Aceleaºi acþiuni sãvîrºite asupra minorilor -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi de pînã la douãzeci de salarii minime.

Articolul 41/2. Încãlcarea termenului stabilit de platã a salariilor, pensiilor, burselor

ºi a altor plãþi cu caracter permanent, stabilite prin legislaþie
Încãlcarea, din intenþia persoanei cu funcþie de rãspundere, pe un termen de pînã la
douã luni a termenului stabilit de platã a salariilor, pensiilor, burselor, indemnizaþiilor, de
achitare a contribuþiilor de asigurãri sociale de stat obligatorii ºi de asigurare obligatorie
de asistenþã medicalã, precum ºi a altor plãþi cu caracter permanent, stabilite prin
legislaþie, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la o sutã cincizeci la douã sute
de salarii minime.

Articolul 41/3. Antrenarea minorilor la munci ce prezintã pericol pentru sãnãtatea

lor
Antrenarea minorilor la executarea oricãror munci ce prezintã pericol pentru
sãnãtatea lor ori servesc drept piedicã în procesul de instruire, ori prejudiciazã dezvoltarea
lor fizicã, intelectualã, spiritualã ºi socialã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi de pînã la douãzeci de salarii minime.

Articolul 42. Încãlcarea regulilor ºi a normelor sanitaro-igienice ºi sanitaro-

antiepidemice
Încãlcarea regulilor ºi a normelor sanitaro-igienice ºi sanitaro-antiepidemice -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la patruzeci ºi cinci
la cincizeci de salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de la o sutã la o
sutã douãzeci de salarii minime/1.

Articolul 93. Încãlcarea regulilor, normelor ºi a instrucþiunilor cu privire la

efectuarea în condiþii de securitate a lucrãrilor
Încãlcarea repetatã de cãtre persoane cu funcþii de rãspundere a regulilor, normelor
ºi a instrucþiunilor cu privire la efectuarea în condiþii de securitate a lucrãrilor în ramurile
industriei ºi la obiectivele aflate sub controlul organelor pentru supravegherea de stat a
efectuãrii în condiþii de securitate a lucrãrilor în industrie ºi pentru inspecþia minierã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la cincisprezece salarii
minime.

Articolul 94. Încãlcarea regulilor, normelor ºi a instrucþiunilor cu privire la

pãstrarea, folosirea ºi evidenþa materialelor explozive
Încãlcarea de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere a regulilor normelor ºi a
instrucþiunilor cu privire la pãstrarea, folosirea ºi evidenþa materialelor explozive în ramurile
industriei ºi la obiectivele aflate sub controlul organelor pentru supravegherea de stat a
efectuãrii în condiþii de securitate a lucrãrilor în industrie ºi pentru inspecþia minierã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douãzeci de salarii.

344 Ghidul ziaristului

 Articolul 168. Consumul de bãuturi spirtoase în unitãþile de producþie
Consumul de bãuturi spirtoase în unitãþile de producþie (la locurile de muncã, în
încãperile ºi pe teritoriile întreprinderilor, instituþiilor, organizaþiilor) sau aflarea la lucru
în stare de ebrietate -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la 0,5 din salariul minim.
Participarea maiºtrilor, a ºefilor de sectoare, de schimburi, de secþii ºi a celorlalþi
conducãtori la consumul de bãuturi spirtoase în unitãþile de producþie împreunã cu
subalternii lor sau neluarea de mãsuri de cãtre ei pentru înlãturarea de la lucru a persoanelor,
aflate în stare de ebrietate, ori tãinuirea de cãtre ei a cazurilor de consumare a
bãuturilor spirtoase sau de apariþie la lucru a subalternilor lor în stare de ebrietate -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la douã salarii minime.

Articolul 192/1. Încãlcarea regulilor de încadrare în cîmpul muncii a cetãþenilor

strãini ºi a apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova
Încadrarea în cîmpul muncii a cetãþenilor strãini sau apatrizilor, aflaþi provizoriu în
Republica Moldova, fãrã autorizaþie de încadrare în cîmpul muncii eliberatã în modul stabilit
de legislaþia în vigoare, -
atrage aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere de la douã sute la
douã sute cincizeci de salarii minime pentru fiecare angajat ilegal.
Desfãºurarea activitãþii de muncã de cãtre cetãþenii strãini sau apatrizi, aflaþi provizoriu
în Republica Moldova, fãrã autorizaþie de încadrare în cîmpul muncii eliberatã în modul
stabilit de legislaþia în vigoare,-
atrage aplicarea unei amenzi cetãþenilor strãini sau apatrizilor de la treizeci la cincizeci
de salarii minime.
Obþinerea autorizaþiei de încadrare în cîmpul muncii la cererea persoanei cu funcþie
de rãspundere, emisã pe numele cetãþeanului strãin sau apatridului, aflat provizoriu în
Republica Moldova, fãrã antrenarea acestuia în activitatea de muncã pe teritoriul Republicii
Moldova,-
atrage aplicarea unei amenzi cetãþenilor strãini sau apatrizilor neangajaþi de la patruzeci
la cincizeci de salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de la douã sute la
douã sute cincizeci de salarii minime pentru fiecare persoanã neantrenatã în activitatea
de muncã.
Sãvîrºirea repetatã în decurs de un an a unei încãlcãri din numãrul celor prevãzute la
alineatele întîi, doi ºi trei ale prezentului articol ºi pentru care persoana a fost deja
supusã unei sancþiuni administrative,-
atrage aplicarea unei amenzi cetãþenilor strãini sau apatrizilor de la patruzeci ºi cinci la
cincizeci de salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere - de la douã sute
cincizeci la trei sute de salarii minime.

Articolul 198/2. Primirea la lucru a supuºilor serviciului militar ºi a recruþilor, care

nu sînt luaþi la evidenþa militarã de la locul de trai
Primirea la lucru (la învãþãturã) de cãtre conducãtorii sau de cãtre alte persoane cu
funcþii de rãspundere de la întreprinderi, instituþii, organizaþii, din colhozuri ºi de la
aºezãmintele de învãþãmînt a supuºilor serviciului militar ºi a recruþilor, care nu sînt luaþi
la evidenþa militarã de la locul de trai, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de pînã la douã salarii minime.
Sãvîrºirea a douã oarã în decurs de un an a încãlcãri menþionate, pentru care persoana
a fost de acum supusã unei sancþiuni administrative-
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la trei salarii minime.

21.12. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 23
Drepturile omului 345
 1. Orice persoanã are dreptul la muncã, la libera alegere a muncii, la condiþii echitabile
ºi satisfãcãtoare de muncã, precum ºi la ocrotire împotriva ºomajului.
2. Toþi oamenii au dreptul, fãrã nici o discriminare, la salariu egal pentru muncã egalã.
3. Orice om care munceºte are dreptul la o remuneraþie echitabilã ºi satisfãcãtoare
care sã-i asigure lui precum ºi familiei sale o existenþã conformã cu demnitatea umanã ºi
completatã, dacã este cazul, cu alte mijloace de protecþie socialã.
4. Orice persoanã are dreptul sã întemeieze cu alte persoane sindicate ºi de a se
afilia la sindicate pentru apãrarea intereselor sale.

Articolul 24
Orice persoanã are dreptul la odihnã ºi la timp liber ºi îndeosebi la o limitare rezonabilã
a timpului de muncã, precum ºi la concedii periodice plãtite.

21.13. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi

culturale

Articolul 6
1. Statele pãrþi la prezentul Pact recunosc dreptul la muncã ce cuprinde dreptul pe
care îl are orice persoanã de a obþine posibilitatea sã-ºi cîºtige existenþa printr-o muncã
liber aleasã sau acceptatã ºi vor lua mãsuri potrivite pentru garantarea acestui drept.
2. Mãsurile pe care fiecare stat parte la prezentul Pact le va lua spre a asigura deplina
exercitare a acestui drept trebuie sã includã orientarea ºi pregãtirea tehnicã ºi
profesionalã, elaborarea de programe, de mãsuri ºi de tehnici potrivite pentru a
asigura o dezvoltare economicã, socialã ºi culturalã constantã ºi o deplinã întrebuinþare
productivã a braþelor de muncã în condiþii care garanteazã indivizilor folosinþa libertãþilor
politice ºi economice fundamentale.

Articolul 7
Statele pãrþi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoanã de a se
bucura de condiþii de muncã juste ºi prielnice, care sã asigure îndeosebi:
a) remuneraþia care sã producã tuturor muncitorilor cel puþin:
(i) un salariu echitabil ºi o remuneraþie egalã pentru o muncã de valoare egalã, fãrã
nici o distincþie; în special femeile trebuie sã aibã garanþia cã condiþiile de muncã ce li se
acordã nu sunt inferioare acelora de care beneficiazã bãrbaþii ºi sã primeascã aceeaºi
remuneraþie cu ei pentru aceeaºi muncã;
(ii) o existenþã decentã pentru ei ºi familia lor, în conformitate cu dispoziþiile prezentului
Pact;
b) securitatea ºi igiena muncii;
c) posibilitatea egalã pentru toþi de a fi promovaþi în munca lor la o categorie superioarã
adecvatã, luîndu-se în considerare numai durata serviciilor îndeplinite ºi aptitudinile;
d) odihna, timpul liber, limitarea raþionalã a muncii ºi concediile periodice plãtite, precum
ºi remunerarea zilelor de sãrbãtoare.

21.14. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de

femei

Articolul 11
1. Statele pãrþi se angajeazã sã ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru eliminarea
discriminãrii faþã de femeie în domeniul angajãrii în muncã, pentru a se asigura, pe baza
egalitãþii dintre bãrbat ºi femeie, aceleaºi drepturi ºi, în special:
a) dreptul la muncã, ca drept inalienabil pentru toate fiinþele umane;
b) dreptul la aceleaºi posibilitãþi de angajare în muncã, inclusiv în privinþa aplicãrii
aceloraºi criterii de selecþie în materie de angajare;
c) dreptul la libera alegere a profesiei ºi a locului de muncã, dreptul la promovare,
la stabilirea locului de muncã ºi la toate facilitãþile ºi condiþiile de muncã, dreptul la
346 Ghidul ziaristului
formare profesionalã ºi la reciclare, inclusiv ucenicie, perfecþionare profesionalã ºi pregãtire
permanentã;
d) dreptul la egalitate de remuneraþie, inclusiv în ceea ce priveºte ºi alte avantaje, la
egalitate de tratament pentru o muncã de o valoare egalã ºi, de asemenea, la egalitate de
tratament în privinþa calitãþii muncii;
e) dreptul la securitate socialã, în special la pensie, ajutoare de ºomaj, de boalã, de
invaliditate, de bãtrîneþe sau pentru orice altã situaþie de pierdere a capacitãþii de muncã,
ca ºi dreptul la concediu plãtit;
f) dreptul la ocrotirea sãnãtãþii ºi la securitatea condiþiilor de muncã, inclusiv la salv-
gardarea funcþiilor de reproducere.
2. Pentru a preveni discriminarea faþã de femei bazatã pe cãsãtorie sau maternitate ºi
pentru a le garanta în mod efectiv dreptul la muncã, statele pãrþi se angajeazã sã ia mãsuri
corespunzãtoare, avînd drept obiect:
a) interzicerea, sau pedeapsa sancþiunilor, a concedierii pentru cauzã de graviditate
sau concediu de maternitate ºi a discriminãrii în ceea ce priveºte concedierile bazate pe
statutul matrimonial;
b) instituirea acordãrii concediului de maternitate plãtit sau care ar crea drepturi la
prestãri sociale similare, cu garantarea menþinerii locului de muncã avut anterior, a
drepturilor de vechime ºi a avantajelor sociale;
c) încurajarea creãrii de servicii sociale de sprijin, necesare pentru a permite
pãrinþilor sã-ºi combine obligaþiile familiale cu responsabilitãþile profesionale ºi cu
participarea la viaþa publicã, favorizînd îndeosebi crearea ºi dezvoltarea unei reþele de
grãdiniþe de copii;
d) asigurarea unei protecþii speciale pentru femeile însãrcinate, pentru care s-a dovedit
cã munca le este nocivã.
3. Legile care au drept scop sã ocroteascã femeile în domeniile vizate prin prezentul
articol vor fi revãzute periodic, în funcþie de cunoºtinþele ºtiinþifice ºi tehnice, vor fi revizuite,
abrogate sau extinse, în funcþie de necesitãþi.

21.15. Convenþia privind descriminarea în domeniul ocupãrii forþei de muncã

ºi exercitãrii profesiei

Articolul 2
Orice stat membru care aplicã prezenta convenþie se angajeazã sã formuleze ºi sã
practice o politicã naþionalã care sã urmãreascã promovarea, prin metode adaptate
condiþiilor ºi uzanþelor naþionale, a egalitãþii de posibilitãþi ºi de tratament în materie de
ocupare a forþei de muncã ºi exercitare a profesiei, în scopul eliminãrii oricãror discriminãri.

Articolul 3
Orice stat membru care aplicã prezenta convenþie trebuie, prin metode adaptate
condiþiilor ºi uzanþelor naþionale:
a) sã se strãduiascã sã obþinã colaborarea organizaþiilor celor care angajeazã ºi a
organizaþiilor lucrãtorilor, precum ºi a altor organisme competente, pentru a favoriza
acceptarea ºi aplicarea acestei politici;
b) sã adopte legi ºi sã încurajeze programe de educare capabile sã asigure acceptarea
ºi aplicarea acestei politici;
c) sã abroge orice dispoziþie legislativã ºi sã modifice orice dispoziþie sau practicã
administrativã care este incompatibilã cu politica menþionatã;
d) sã urmeze aceastã politicã în ceea ce priveºte ocupaþiile supuse controlului direct al
unei autoritãþi naþionale;
e) sã asigure aplicarea acestei politici în activitatea serviciilor de orientare profesionalã,
de pregãtire profesionalã ºi de plasare, supuse controlului unei autoritãþi naþionale;
f) sã indice, în rapoartele sale anuale asupra aplicãrii convenþiei, mãsurile luate în
conformitate cu aceastã politicã ºi rezultatele obþinute.

Drepturile omului 347

21.16. Carta Socialã Europeanã Revizuitã

Articolul 1. Dreptul la muncã

În vederea exercitãrii efective a dreptului la muncã, pãrþile se angajeazã:
1. sã recunoascã drept unul din principalele obiective ºi responsabilitãþi, realizarea
ºi menþinerea nivelului cel mai ridicat ºi stabil posibil al locului de muncã în vederea realizãrii
unui loc de muncã cu normã întreagã;
2. sã protejeze de o manierã eficientã dreptul lucrãtorului de a-ºi cîºtiga existenþa
printr-o muncã liber întreprinsã;
3. sã stabileascã sau sã menþinã servicii gratuite de angajare pentru toþi lucrãtorii;
4. sã asigure sau sã favorizeze o orientare, formare ºi readaptare profesionalã core-
spunzãtoare.

Articolul 2. Dreptul la condiþii de muncã echitabile

În vederea asigurãrii efective a dreptului la condiþii de muncã echitabile, pãrþile se
angajeazã:
1. sã fixeze o duratã rezonabilã a timpului de muncã zilnic ºi sãptãmînal, sãptãmîna
de lucru trebuind sã fie redusã treptat în mãsura în care creºterea productivitãþii ºi ceilalþi
factori relevanþi o permit;
2. sã prevadã zile de sãrbãtoare plãtite;
3. sã asigure acordarea unui concediu anual plãtit de minimum 4 sãptãmîni;
4. sã elimine riscurile inerente ocupaþiilor periculoase sau insalubre ºi atunci cînd
aceste riscuri nu au putut fi încã eliminate sau suficient reduse, sã asigure lucrãtorilor
angajaþi în astfel de ocupaþii, fie o reducere a duratei muncii, fie concedii plãtite
suplimentare;
5. sã asigure un repaus sãptãmînal care sã coincidã, în mãsura în care este posibil,
cu ziua sãptãmînii recunoscutã ca zi de repaus prin tradiþia sau uzanþele þãrii sau regiunii;
6. sã asigure ca lucrãtorii sã fie informaþi în scris, cît mai curînd posibil ºi nici un caz
mai tîrziu de douã luni dupã angajare, asupra aspectelor esenþiale ale contractului sau
relaþiilor de muncã;
7. sã asigure ca lucrãtorii ce desfãºoarã o muncã de noapte sã beneficieze de
mãsuri care þin cont de natura specialã a acestei munci.

Articolul 3. Dreptul la securitate ºi la igiena muncii

În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la securitate ºi igienã a muncii,
pãrþile se angajeazã, în consultare cu organizaþiile patronilor ºi lucrãtorilor:
1. sã defineascã, sã punã în practicã ºi sã reexamineze periodic o politicã naþionalã
coerentã în materie de securitate, de sãnãtate a lucrãtorilor ºi de mediu de muncã. Aceastã
politicã va avea drept obiect primordial ameliorarea securitãþii ºi igienei profesionale ºi
prevenirea accidentelor ºi lezãrii sãnãtãþii care rezultã din muncã, sînt legate de muncã sau
survin în cursul muncii, în special prin reducerea la minimum a cauzelor riscurilor inerente
mediului de muncã;
2. sã emitã regulamente de securitate ºi igienã;
3. sã asigure mãsuri de control al aplicãrii acestor regulamente;
4. sã promoveze instituirea progresivã a serviciilor de sãnãtate în muncã pentru toþi
lucrãtorii, cu funcþiuni eminamente preventive ºi de îndrumare.

Articolul 4. Dreptul la o salarizare echitabilã

În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la o salarizare echitabilã, pãrþile
se angajeazã:
1. sã recunoascã dreptul lucrãtorilor la o salarizare suficientã care sã le asigure
acestora, precum ºi familiilor acestora un nivel de trai decent;
2. sã recunoascã dreptul lucrãtorilor la un coeficient majorat de salarizare pentru
orele suplimentare de muncã, cu excepþia unor cazuri particulare;
3. sã recunoascã dreptul lucrãtorilor ºi lucrãtoarelor la salarizare egalã pentru muncã
348 Ghidul ziaristului
de valoare egalã;
4. sã recunoascã dreptul tuturor lucrãtorilor la o perioadã de preaviz rezonabilã în
cazul încetãrii angajãrii;
5. sã nu autorizeze reþinerile din salarii decît în condiþiile ºi în limitele prescrise de
legislaþia sau reglementarea naþionalã ori fixate prin convenþii colective sau sentinþe de
arbitraj.
Exercitarea acestor drepturi trebuie sã fie asiguratã fie prin intermediul convenþiilor
colective încheiate în mod liber, fie prin metode legale de fixare a salariilor, fie prin orice
altã modalitate adecvatã condiþiilor naþionale.

Articolul 20. Dreptul la egalitate de ºanse ºi de tratament în materie de angajare ºi

profesie, fãrã discriminare în funcþie de sex
În vederea exercitãrii efective a dreptului la egalitate de ºanse ºi de tratament în
materie de angajare ºi profesie, fãrã discriminare în funcþie de sex, pãrþile se angajeazã sã
recunoascã acest drept ºi sã ia mãsurile adecvate pentru a asigura ºi a promova
aplicarea sa în urmãtoarele domenii:
a) accesul la angajare, protecþia împotriva concedierii ºi reintegrarea profesionalã;
b) orientarea ºi formarea profesionalã, recalificarea ºi readaptarea profesionalã;
c) condiþiile de angajare ºi de muncã, inclusiv salarizarea;
d) evoluþia carierei, inclusiv promovarea.

Articolul 25. Dreptul lucrãtorilor la protecþia propriilor creanþe în caz de

insolvabilitate a patronului acestora
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtorilor la protecþia propriilor
creanþe în caz de insolvabilitate a patronului lor, pãrþile se angajeazã sã prevadã garantarea
creanþelor lucrãtorilor, care rezultã din contracte de muncã sau din raporturi de muncã, de
cãtre o instituþie o garanþie sau prin orice altã formã efectivã de protecþie.

Articolul 26. Dreptul la demnitate în muncã

În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului tuturor lucrãtorilor la protecþia demnitãþii
lor în muncã, pãrþile se angajeazã, în consultare cu organizaþiile patronilor ºi lucrãtorilor:
1. sã promoveze sensibilizarea, informarea ºi prevenirea în materie de hãrþuire sexualã
la locul de muncã sau în legãturã cu munca ºi sã ia mãsurã adecvatã pentru protejarea
lucrãtorilor împotriva unor astfel de comportamente;
2. sã promoveze sensibilizarea, informarea ºi prevenirea în materie de acte condam-
nabile sau explicit ostile ºi ofensive dirijate în mod repetat împotriva fiecãrui salariat la locul
de muncã sau în legãturã cu munca ºi sã ia orice mãsurã adecvatã pentru protejarea
lucrãtorilor împotriva unor astfel de comportamente.

Articolul 28. Dreptul reprezentanþilor lucrãtorilor la protecþie în întreprindere ºi

facilitãþile acordate acestora
În scopul asigurãrii exercitãrii efective a dreptului reprezentanþilor lucrãtorilor de a-
ºi îndeplini atribuþiile de reprezentanþi, pãrþile se angajeazã sã asigure ca în întreprindere:
a) aceºtia sã beneficieze de o protecþie efectivã împotriva actelor care ar putea sã le
aducã un prejudiciu, inclusiv a concedierii, ºi care ar fi motivate de calitatea sau de
activitãþile acestora ca reprezentanþi ai lucrãtorilor din întreprindere;
b) aceºtia sã beneficieze de facilitãþi adecvate care sã le permitã sã îºi îndeplineascã
rapid ºi eficent propriile atribuþii, þinînd cont de sistemul de relaþii profesionale care prevaleazã
în þarã precum ºi de necesitãþile, de importanþã ºi de posibilitãþile întreprinderii respective.

Articolul 30. Dreptul la protecþie împotriva sãrãciei ºi a excluderii sociale

În scopul asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la protecþie împotriva sãrãciei ºi a
excluderii sociale, pãrþile se angajeazã:
a) sã ia mãsuri în cadrul unei abordãri globale ºi coordonate pentru promovarea accesului
efectiv în special la angajare, locuinþã, formare, învãþãmînt, culturã, asistenþã socialã ºi

Drepturile omului 349

medicalã al persoanelor care se gãsesc sau riscã sã se gãseascã într-o situaþie de excludere
socialã sau de sãrãcie ºi al familiei acestora:
b) dacã este necesar, sã reexamineze aceste mãsuri în vederea adaptãrii lor.

21.17. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru

dimensiunea umanã a C.S.C.E.

(22) Statele participante reafirmã cã protejarea ºi promovarea drepturilor muncitorilor

migranþi au o dimensiune umanã. În acest context,
(22.1.) - Ele convin cã protejarea ºi promovarea drepturilor muncitorilor migranþi
privesc toate statele participante ºi, în acest sens, ele ar trebui sã fie examinate în cadrul
procesului CSCE;
(22.2.) - Ele reafirmã angajamentul lor de a aplica integral în legislaþia lor naþionalã
drepturile muncitorilor migranþi prevãzute în acordurile internaþionale la care ele sunt parte;
(22.3.) - Ele considerã cã în viitoarele instrumente internaþionale privind drepturile
muncitorilor migranþi, ele vor trebui sã þinã seama de importanþa acestei probleme pentru
toate statele;
(22.4.) - Ele se declarã gata sã examineze, cu prilejul viitoarelor reuniuni ale CSCE,
condiþiile promovãrii în continuare a drepturilor muncitorilor migranþi ºi ale familiilor lor.

21.18. Convenþia privind politica de ocuparea forþei de muncã

Articolul 1
1. În vederea stimulãrii creºterii ºi dezvoltãrii economice, a ridicãrii nivelului de trai,
a satisfacerii necesitãþilor de forþa de muncã ºi a rezolvãrii problemei ºomajului ºi
subocupãrii forþei de muncã, orice stat membru va formula ºi aplica, drept obiectiv esenþial,
o politicã activã urmãrind promovarea ocupãrii depline a forþei de muncã în scop productiv
ºi în condiþii de liberã alegere a muncii.
2. Politica menþionatã va trebui sã tindã a garanta:
a) cã va fi de lucru pentru toate persoanele disponibile ºi în cãutare de muncã;
b) cã aceastã muncã va fi pe cît posibil productivã;
c) cã va exista libera alegere a muncii ºi cã fiecare lucrãtor a avea toate posibilitãþile
de a dobîndi calificãrile necesare pentru a ocupa un serviciu care sã-i convinã ºi de a
folosi în aceastã muncã calificãrile, precum ºi aptitudinile sale, fãrã deosebire de rasã,
culoare, sex, religie, opinii politice, ascendenþã naþionalã sau origine socialã.
3. Politica menþionatã va trebui sã þinã seama de stadiul de dezvoltare economicã,
precum ºi de raporturile care existã între obiectivele ocupãrii forþei de muncã ºi celelalte
obiective economice ºi sociale ºi va fi aplicatã prin metode adaptate condiþiilor ºi uzantelor
naþionale.

21.19. Convenþia asupra protecþiei salariului

Articolul 6
Se interzice celui care angajeazã sã restrîngã în orice fel libertatea lucrãtorului de
a dispune dupã voia sa de propriul salariu.

Articolul 8
1. Reþinerile din salariu nu vor fi autorizate decît în condiþiile ºi limitele prescrise de
legislaþia naþionalã sau stabilite printr-un contract colectiv ori o hotãrîre arbitralã.
2. Lucrãtorii vor trebui sã fie informaþi, în modul pe care autoritatea competentã îl
va considera cel mai corespunzãtor, asupra condiþiilor ºi limitelor în care asemenea
reþineri vor putea fi efectuate.

Articolul 9
Este interzisã orice reþinere din salariu al cãrei scop este sã asigure o platã directã
350 Ghidul ziaristului
sau indirectã de un lucrãtor cãtre cel care angajeazã, cãtre reprezentantul acestuia sau
cãtre un intermediar (cum ar fi un agent însãrcinat sã recruteze forþa de muncã), în
vederea obþinerii sau pãstrãrii unui serviciu.

Articolul 11
1. În caz de faliment sau de lichidare judiciarã a unei întreprinderi, lucrãtorii
folosiþi în cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiaþi, fie pentru salariile care le
sunt datorate cu titlu de servicii prestate în cursul unei perioade anterioare falimentului
sau lichidãrii ºi care va fi prevãzutã de cãtre legislaþia naþionalã, fie pentru salariile care nu
depãºesc un nivel stabilit de cãtre legislaþia naþionalã.
2. Salariul constituind o creanþã privilegiatã va fi plãtit integral mai înainte ca creditorii
ordinari sã poatã revendica cota-parte ce li se cuvine.
3. Ordinea de prioritate a creanþei privilegiate constituitã de salariu, faþã de celelalte
creanþe privilegiate, trebuie sã fie determinatã de cãtre legislaþia naþionalã.

Articolul 15
Legislaþia care aplicã dispoziþiile prezentei convenþii trebuie:
a) sã fie adusã la cunoºtinþa celor interesaþi;
b) sã precizeze persoanele însãrcinate cu asigurarea aplicãrii acestei legislaþii;
c) sã prevadã sancþiuni corespunzãtoare în caz de infracþiune;
d) sã prevadã, în toate cazurile în care este necesar, þinerea de state de salarii într-o
formã ºi potrivit unei metodici corespunzãtoare.

Vezi, de asemenea:

Legea cu privire la Fondul de ºomaj al Republicii Moldova nr.714-XV din 06.12.2001

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.161 din 31.12.2001);
Legea cu privire la protecþia muncii nr.278-XIV din 11.02.91
Legea privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate
angajaþilor în urma mutilãrii sau a altor vãtãmãri ale sãnãtãþii în timpul exercitãrii
obligaþiunilor de serviciu nr.625-XII din 02.07.91 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.24-25 din 11.03.1999);
Legea asigurãrii pentru accidente de muncã ºi boli profesionale nr.756-XIV din
24.12.99 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.31-33 din 23.03.2000);
Legea privind securitatea industrialã a obiectelor industriale periculoase nr.803-
XIV din 11.02.2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.59-62 din 25.05.2000);
Legea privind modul de stabilire ºi reexaminare a salariului minim nr.1432-XIV din
28.12.2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.21-24 din 27.02.2001);
Legea privind Inspecþia Muncii nr.140-XV din 10.05.2001 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.68-71 din 29.06.2001);
Legea salarizãrii nr.847-XV din 14.02.2002, (Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.50-52 din 11.04.2002);

Compartimentele:
22. Interzicerea muncii forþate;
23. Dreptul la grevã.

Drepturile omului 351

22. INTERZICEREA MUNCII FORÞATE

22.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 44 Interzicerea muncii forþate

(1) Munca forþatã este interzisã.
(2) Nu constituie muncã forþatã:
a) serviciul cu caracter militar sau activitãþile desfãºurate în locul
acestuia de cei care, potrivit legii, nu satisfac serviciul militar obligatoriu;
b) munca unei persoane condamnate, prestatã în condiþii normale, în
perioada de detenþie sau de libertate condiþionatã;
c) prestaþiile impuse în situaþia creatã de calamitãþi ori de alt pericol,
precum ºi cele care fac parte din obligaþiile civile normale, stabilite de
lege.

22.2. Codul muncii

Articolul 7. Interzicerea muncii forþate (obligatorii)

(1) Munca forþatã (obligatorie) este interzisã.
(2) Prin muncã forþatã (obligatorie) se înþelege orice muncã sau serviciu impus unei
persoane sub ameninþare sau fãrã consimþãmîntul acesteia.
(3) Se interzice folosirea sub orice formã a muncii forþate (obligatorii), ºi anume:
a) ca mijloc de influenþã politicã sau educaþionalã ori în calitate de pedeapsã pentru
susþinerea sau exprimarea unor opinii politice ori convingeri contrare sistemului politic,
social sau economic existent;
b) ca metodã de mobilizare ºi utilizare a forþei de muncã în scopuri economice;
c) ca mijloc de menþinere a disciplinei de muncã;
d) ca mijloc de pedeapsã pentru participare la grevã;
e) ca mijloc de discriminare pe criterii de apartenenþã socialã, naþionalã, religioasã
sau rasialã.
(4) La munca forþatã (obligatorie) se atribuie:
a) încãlcarea termenelor stabilite de platã a salariului sau achitarea parþialã a
acestuia;
b) cerinþa angajatorului faþã de salariat de a-ºi îndeplini obligaþiile de muncã în
lipsa unor sisteme de protecþie colectivã sau individualã ori în cazul în care îndeplinirea
lucrãrii cerute poate pune în pericol viaþa sau sãnãtatea salariatului.
(5) Nu se considerã muncã forþatã (obligatorie):
a) serviciul militar sau activitãþile desfãºurate în locul acestuia de cei care, potrivit
legii, nu îndeplinesc serviciul militar obligatoriu;
b) munca unei persoane condamnate prestatã în condiþii normale în perioada de
detenþie sau de liberare condiþionatã de pedeapsã înainte de termen;
c) prestaþiile impuse în situaþia creatã de calamitãþi ori de alt pericol, precum ºi cele
care fac parte din obligaþiile civile normale stabilite de lege.

Articolul 104. Munca suplimentarã

(2) Atragerea la muncã suplimentarã poate fi dispusã de angajator fãrã acordul
salariatului:
a) pentru efectuarea lucrãrilor necesare pentru apãrarea þãrii, pentru preîntîmpinarea
unei avarii de producþie ori pentru înlãturarea consecinþelor unei avarii de producþie sau a
unei calamitãþi naturale;
b) pentru efectuarea lucrãrilor necesare înlãturãrii unor situaþii care ar putea periclita
buna funcþionare a serviciilor de aprovizionare cu apã ºi energie electricã, de canalizare,
352 Ghidul ziaristului
poºtale, de telecomunicaþii ºi informaticã, a cãilor de comunicaþie ºi a mijloacelor de transport
în comun, a instalaþiilor de distribuire a combustibilului.
(3) Atragerea la muncã suplimentarã se efectueazã de angajator cu acordul scris al
salariatului:
a) pentru finalizarea lucrului început care, din cauza unei reþineri neprevãzute legate de
condiþiile tehnice ale procesului de producþie, nu a putut fi dus pînã la capãt în decursul
duratei normale a timpului de muncã, iar întreruperea lui poate provoca deteriorarea sau
distrugerea bunurilor angajatorului sau ale proprietarului, a patrimoniului municipal sau
de stat;
b) pentru efectuarea lucrãrilor temporare de reparare ºi restabilire a dispozitivelor ºi
instalaþiilor, dacã deficienþele acestora ar putea provoca încetarea lucrului pentru un timp
nedeterminat ºi pentru mai multe persoane;
c) pentru efectuarea lucrãrilor impuse de apariþia unor circumstanþe care ar putea
provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor unitãþii, inclusiv a materiei prime, materialelor
sau produselor;
d) pentru continuarea muncii în caz de neprezentare a lucrãtorului de schimb, dacã
munca nu admite întrerupere. În aceste cazuri, angajatorul este obligat sã ia mãsuri
urgente de înlocuire a salariatului respectiv.
(4) Atragerea la muncã suplimentarã în alte cazuri decît cele prevãzute la alin.(2)
ºi (3) se admite cu acordul scris al salariatului ºi al reprezentanþilor salariaþilor.

Articolul 105. Limitarea muncii suplimentare

(1) Nu se admite atragerea la muncã suplimentarã a salariaþilor în vîrstã de pînã la 18
ani, a femeilor gravide, a femeilor aflate în concediul postnatal, a femeilor care au copii
în vîrstã de pînã la 3 ani, precum ºi a persoanelor cãrora munca suplimentarã le este
contraindicatã conform certificatului medical.
(2) Invalizii de gradul I ºi II, femeile care au copii în vîrstã de la 3 la 6 ani (copii invalizi
în vîrstã de pînã la 16 ani), persoanele care îmbinã concediile pentru îngrijirea copilului
prevãzute de art.126 ºi 127 alin.(2) cu activitatea de muncã ºi salariaþii care îngrijesc de un
membru al familiei bolnav, în baza certificatului medical, pot presta muncã suplimentarã
numai cu acordul lor scris. Totodatã, angajatorul este obligat sã informeze în scris salariaþii
menþionaþi despre dreptul lor de a refuza munca suplimentarã.
(3) Efectuarea muncii suplimentare nu poate avea ca efect majorarea duratei zilnice a
timpului de muncã peste 12 ore.

Articolul 323. Munca salariaþilor din unitãþile militare, instituþiile ºi organizaþiile Forþelor
Armate ale Republicii Moldova ºi din autoritãþile publice în care legea prevede îndeplinirea
serviciului militar, precum ºi munca persoanelor care executã serviciul civil
(1) Salariaþilor care au încheiat un contract individual de muncã cu unitãþile militare,
instituþiile sau organizaþiile Forþelor Armate ori cu cele ale autoritãþilor publice în care legea
prevede îndeplinirea serviciului militar, precum ºi persoanelor care executã serviciul civil, li
se aplicã legislaþia muncii, cu particularitãþile prevãzute de actele normative în vigoare.
(2) În conformitate cu sarcinile unitãþilor militare, instituþiilor ºi organizaþiilor menþionate
la alin.(1), pentru salariaþii acestora se stabilesc condiþii distincte de salarizare, înlesniri
ºi avantaje suplimentare.

22.3. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi

Articolul 27. Participarea cetãþenilor la realizarea mãsurilor legate de declararea

stãrii de urgenþã
(3) Cetãþenii Republicii Moldova pot fi chemaþi pentru prestãri de servicii în interes
public, în condiþiile legii.

Articolul 51. Atribuþiile Guvernului

Guvernul exercitã urmãtoarele atribuþii:
Drepturile omului 353
 d) asigurã completarea Forþelor Armate ºi a formaþiunilor de apãrare teritorialã cu
rezerviºti, efectuarea rechiziþiilor de bunuri, precum ºi chemarea cetãþenilor pentru prestãri
de servicii în interes public;

22.4. Codul penal

Articolul 168. Munca forþatã

Forþarea unei persoane sã presteze o muncã împotriva dorinþei sale sau forþarea la
muncã obligatorie, þinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii, obþinerea
muncii sau a serviciilor prin înºelãciune, constrîngere, violenþã sau ameninþare cu violenþã
se pedepsesc cu închisoare de pînã la 3 ani cu amendã în mãrime de la 200 la 500
unitãþi convenþionale.

22.5. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 56. Antrenarea la muncã a condamnatului

(1) Pe durata executãrii pedepsei arestului condamnatul, de regulã, nu este antrenat la
muncã.
(2) Administraþia instituþiei sau a organului care pune în executare pedeapsa arestului
are dreptul sã antreneze condamnatul numai la lucrãrile de îngrijire a încãperilor unde
sînt deþinuþi cei care executã acest tip de pedeapsã.

Articolul 78. Munca celor condamnaþi

(1) Orice condamnat poate sã lucreze în conformitate cu capacitatea sa de muncã.
Formele de antrenare a condamnatului la muncã sînt stabilite de administraþia
penitenciarului. Condamnatul nu are dreptul sã întrerupã lucrul pentru a soluþiona litigii de
muncã. Refuzul de a lucra sau întreruperea lucrului sînt calificate drept încãlcare a
regimului de executare a pedepsei ºi atrag aplicarea de sancþiuni ºi rãspundere materialã.
(2) Administraþia penitenciarului asigurã, în mãsura posibilitãþii, antrenarea
condamnatului la muncã, luînd în considerare sexul, vîrsta, capacitatea de muncã,
specialitatea.

Articolul 117. Punerea în executare a pedepsei antrenãrii la muncã socialmente

utilã
(1) Pedeapsa antrenãrii la muncã socialmente utilã este pusã în executare de cãtre
organul afacerilor interne de la domiciliul condamnatului.
(2) Organul afacerilor interne þine evidenþa condamnaþilor; lãmureºte modul ºi condiþiile
de executare a pedepsei; stabileºte, de comun acord cu organul de autoadministrare localã
de la domiciliul condamnatului, obiectul la care acesta va munci; controleazã conduita
condamnatului ºi modul în care acesta respectã condiþiile de executare a pedepsei, stabilite
în sentinþa instanþei judecãtoreºti; transmite instanþei judecãtoreºti materialele condamnatului
în cazul în care acesta se sustrage în mod fraudulos de la executarea pedepsei.
(3) Condamnatul este obligat sã respecte modul ºi condiþiile de executare a pedepsei,
sã munceascã la obiectul stabilit de organul afacerilor interne fãrã platã în afara timpului
de lucru ºi de studii, dar cel mult 4 ore în zi, ºi sã lucreze termenul stabilit de instanþa
judecãtoreascã (cel puþin 20 ºi cel mult 100 de ore).

Articolul 120. Regimul ºi condiþiile de deþinere

(3) Militarul condamnat la arest nu este antrenat la muncã, excepþie fãcînd lucrãrile
de îngrijire ºi amenajare a încãperilor de deþinere ºi a teritoriului din preajmã.

Articolul 127. Principalele cerinþe ale regimului de executare a pedepsei în unitate

disciplinarã
(5) Regulamentul de ordine interioarã prevede în mod obligatoriu: munca în producþie
354 Ghidul ziaristului
- 8 ore, somnul - 8 ore, masa - de 3 ori pe zi, instruirea militarã - o zi în sãptãmînã (sîmbãta).

Articolul 132. Antrenarea la muncã

(1) Cel condamnat la trimitere în unitate disciplinarã este antrenat în mod obligatoriu la
muncã.
(2) Prin muncã în unitate disciplinarã se urmãreºte corijarea condamnatului ºi
ocuparea lui deplinã.
(3) Munca celui condamnat la trimitere în unitate disciplinarã este organizatã
respectîndu-se regulile de protecþie a muncii, tehnica securitãþii ºi igiena muncii,
stabilite de Legea privind protecþia muncii. Condamnatului nu i se plãteºte salariu.

22.6. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 8
1. Nimeni nu va fi þinut în sclavie; sclavia ºi comerþul cu sclavi, sub toate formele, sunt
interzise.
2. Nimeni nu va putea fi þinut în servitute.
3. a) Nimeni nu va putea fi constrîns sã execute o muncã forþatã sau obligatorie;
b) alineatul a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca interzicînd, în þãrile în
care anumite crime pot fi pedepsite cu detenþiunea însoþitã de munci forþate, executarea
unei pedepse de muncã forþatã, pronunþatã de un tribunal competent;
c) nu se consider㠓muncã forþatã sau obligatorie” în sensul prezentului paragraf:
(i) orice muncã sau serviciu, neindicate în alineatul b), cerute în mod normal unui
individ deþinut în virtutea unei decizii legale a justiþiei sau eliberat condiþionat în urma unei
asemenea decizii;
(ii) orice serviciu cu caracter militar ºi, în þãrile în care obiecþia de conºtiinþã este
admisã, orice serviciu naþional cerut în virtutea legii acelora care fac obiecþii pentru motive
de conºtiinþã;
(iii) orice serviciu cerut în cazurile de forþã majorã sau de sinistre care ameninþã
viaþa sau bunãstarea comunitãþii;
(iv) orice muncã sau orice serviciu care face parte din obligaþiile cetãþeneºti normale.

22.7. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 32
1. Statele pãrþi recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatãrii
economice ºi a implicãrii în orice muncã ce ar comporta riscuri sau ar împiedica educaþia
sau care ar dãuna sãnãtãþii sau dezvoltãrii sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.
2. Statele pãrþi vor lua mãsurile legislative, administrative, sociale ºi educative
pentru a asigura aplicarea prezentului articol. În acest scop ºi þinînd seama de dispoziþiile
pertinente ale celorlalte instrumente internaþionale, statele pãrþi, în mod special:
a) vor fixa o vîrstã minimã sau vîrste minime de angajare;
b) vor prevedea o reglementare corespunzãtoare a orarelor de lucru ºi a condiþiilor de
muncã;
c) vor prevedea pedepse sau alte sancþiuni corespunzãtoare pentru a asigura aplicarea
efectivã a prezentului articol.

22.8. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale

Articolul 4. Interzicerea sclaviei ºi a muncii forþate

1. Nimeni nu poate fi þinut în sclavie sau în condiþii de aservire.
2. Nimeni nu poate fi constrîns sã execute o muncã forþatã sau obligatorie.
3. Nu se considerã muncã forþatã sau obligatorie în sensul prezentului articol:
Drepturile omului 355
 a) orice muncã impusã în mod normal unei persoane supuse detenþiei în condiþiile
prevãzute de art. 5 din prezenta convenþie sau în timpul în care se aflã în libertate
condiþionatã;
b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuzã sã satisfacã
serviciul militar din motive de conºtiinþã, în þãrile în care acest lucru este recunoscut ca
legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;
c) orice serviciu impus în situaþii de crizã sau de calamitãþi care ameninþã viaþa sau
bunãstarea comunitãþii;
d) orice muncã sau serviciu care face parte din obligaþiile civile normale.

22.9. Convenþia privind abolirea muncii forþate

Articolul 1
Fiecare stat membru al Organizaþiei Internaþionale a Muncii care ratificã prezenþa
Convenþie, se obligã sã aboleascã ºi sã nu foloseascã munca forþatã sau obligatorie sub
orice formã:
(a) ca mijloc de influenþã politicã sau educaþionalã sau în calitate de mãsurã de
pedeapsã pentru susþinerea sau exprimarea opiniilor politice sau convingerilor opuse
celor stabilite de sistemul politic, social sau economic;
(b) ca metodã de mobilizare ºi folosire a forþei de muncã în scopurile dezvoltãrii
economice;
(c) ca mijloc de menþinere a disciplinei de muncã;
(d) ca pedeapsã pentru participarea la greve;
(e) ca mijloc de discriminare pe motive de apartenenþã rasialã, socialã, naþionalã sau
religioasã.

22.10. Convenþia O.I.M. privind munca forþatã sau obligatorie

Articolul 2
1) În sensul prezentei Convenþii, termenul muncã forþatã sau obligatorie va însemna
orice muncã sau serviciu pretins unui individ sub ameninþarea unei pedepse oarecare, ºi
pentru care numitul individ nu s-a oferit de bunã voie.
2) Totuºi, termenul munca forþatã sau obligatorie nu va cuprinde, în sensul prezentei
Convenþii:
a) orice muncã sau serviciu pretins în virtutea legilor privind serviciul militar obligatoriu
ºi destinat unor lucrãri cu caracter pur militar;
b) orice muncã sau serviciu fãcînd parte din obligaþiile civice normale ale cetãþenilor
unei þãri pe deplin independentã;
c) orice muncã sau serviciu pretins unui individ ca urmare a unei condamnãri pronunþate
printr-o hotãrîre judecãtoreascã, cu condiþia ca aceastã muncã sau serviciu sã fie
executat sub supravegherea ºi controlul autoritãþilor publice ºi ca numitul individ sã nu fie
cedat sau pus la dispoziþia unor particulari, societãþi sau unor persoane morale private;
d) orice muncã sau serviciu pretins în cazurile de forþã majorã, adicã în caz de
rãzboi, catastrofe sau pericol de catastrofe ca: incendiu, inundaþii, foamete, cutremure
de pãmînt, epidemii ºi epizootii violente, invazii de animale, de insecte sau de paraziþi
vegetali dãunãtori, ºi în general orice împrejurãri, care pun în pericol sau riscã sã punã
în pericol viaþa sau condiþiile normale de existenþã a întregii populaþii sau a unei pãrþi din
populaþie;
e) muncile mãrunte de la sat, adicã muncile executate în interesul direct al colectivitãþii
de cãtre membrii acesteia, munci care, deci, pot fi considerate ca obligaþii civice
normale, ce revin membrilor colectivitãþii, cu condiþia ca populaþia însãºi sau reprezentanþii
sãi direcþi sã aibã dreptul sã se pronunþe asupra justeþei acestor munci.

Articolul 4
1) Autoritãþile competente nu vor trebui sã impunã sau sa permitã impunerea muncii
356 Ghidul ziaristului
forþate sau obligatorii în folosul unor particulari, societãþi sau al unor persoane morale
private.
2) Dacã o astfel de formã de muncã forþatã sau obligatorie în folosul unor particulari,
societãþi sau unor persoane morale private existã la data, la care ratificarea prezentei
Convenþii de cãtre un Membru este înregistratã de cãtre Directorul general al Biroului
Internaþional al Muncii, acest Membru va trebui sã desfiinþeze complet munca forþatã sau
obligatorie amintitã, începînd de la data intrãrii în vigoare a prezentei Convenþii, în ceea ce-
l priveºte.

Articolul 6
Funcþionarii administraþiei, chiar atunci cînd vor trebui sã încurajeze populaþiile care
sunt în sarcina lor sã se dedice unei munci oarecare, nu vor trebui sã exercite asupra
acestor populaþii o constrîngere colectivã sau individualã cu scopul de a le face sã
munceascã pentru particulari, societãþi sau persoane morale private.

Articolul 7
1) ªefii care nu exercitã funcþiuni administrative nu vor trebui sã recurgã la munca
forþatã sau obligatorie.
2) ªefii care exercitã funcþiuni administrative vor putea, cu autorizaþia expresã a
autoritãþilor competente, sã recurgã la munca forþatã sau obligatorie în condiþiile prevãzute
de articolul 10 al prezentei Convenþii.
3) ªefii recunoscuþi ca atare de lege, ºi care nu primesc o remuneraþie adecvatã
sub alte forme, vor putea sã beneficieze de folosirea serviciilor personale anume
reglementate, trebuind sã se ia toate mãsurile necesare pentru a preveni abuzurile.

Articolul 9
Cu excepþia dispoziþiilor contrare stipulate la articolul 10 al prezentei Convenþii, nici
o autoritate, care are dreptul sã impunã munca forþatã sau obligatorie, nu va trebui sã
permitã sã se recurgã la aceastã formã de muncã decît dacã s-a asigurat în prealabil:
a) cã serviciul sau munca ce trebuie efectuatã reprezintã un interes direct ºi
important pentru colectivitatea chematã sã o execute;
b) cã acest serviciu sau muncã este de o necesitate actualã sau iminentã;
c) cã a fost imposibil sã se procure mîna de lucru voluntarã pentru executarea acestui
serviciu sau munci, cu toate cã s-au oferit salarii ºi condiþii de muncã cel puþin egale celor
practicate pe teritoriul interesat pentru munci sau servicii similare;
d) cã aceastã muncã sau serviciu nu va constitui o povarã prea grea pentru populaþia
actualã faþã de mîna de lucru disponibilã ºi de aptitudinea sa de a întreprinde munca
respectivã.

Articolul 11
1) Numai adulþii valizi de sex masculin, în vîrstã de cel puþin 18 ani ºi cel mult 45 ani
vor putea fi supuºi la muncã forþatã sau obligatorie. În afarã de categoriile de muncã
prevãzute la articolul 10 al prezentei Convenþii vor trebui sã fie respectate limitele ºi
condiþiile urmãtoare:
a) recunoaºterea prealabilã, în toate cazurile în care aceasta va fi posibil, de cãtre un
medic numit de administraþie, cã aceºtia nu suferã de nici o boalã contagioasã ºi cã sunt
apþi din punct de vedere fizic sã suporte munca impusã ºi condiþiile în care ea va fi efectuatã;
b) scutirea personalului din ºcoli, a elevilor ºi profesorilor, cît ºi a personalului
administrativ în general;
c) menþinerea în fiecare colectivitate a unui numãr de oameni adulþi ºi valizi indispensabili
vieþii familiale ºi sociale;
d) respectarea legãturilor conjugale ºi familiale.
2) În scopurile indicate în alineatul c) de mai sus, reglementarea prevãzutã la art. 23
al prezentei Convenþii va stabili proporþia de persoane din populaþia permanentã de sex
masculin ºi validã, care vor putea fi obiectul unei recrutãri determinate, aceastã

Drepturile omului 357

populaþie neputînd, totuºi, depãºi, în nici un caz, 25% din aceastã populaþie. Stabilind
aceastã proporþie, autoritãþile competente vor trebui sã þinã seama de densitatea populaþiei,
de dezvoltarea socialã ºi fizicã a acestei populaþii, de perioada din cursul anului ºi de
starea lucrãrilor, ce trebuie efectuate de cei interesaþi pe loc ºi pe cont propriu; în general
autoritãþile vor trebui sã respecte necesitãþile economice ºi sociale ale vieþii normale a
colectivitãþii respective.

Articolul 12
1) Perioada maximã, în timpul cãreia un individ oarecare va putea fi constrîns la
muncã forþatã sau obligatorie sub diversele forme, nu va trebui sã depãºeascã 60 de zile
dintr-o perioadã de 12 luni, zilele de cãlãtorie necesare pentru a merge la locul de muncã
ºi a se întoarce trebuind sã fie cuprinse în aceste 60 de zile.
2) Fiecare muncitor constrîns la muncã forþatã sau obligatorie va trebui sã posede
un certificat, care sã indice perioadele de muncã forþatã sau obligatorie, pe care le-a
efectuat.

Articolul 20
Legislaþiile care prevãd o represiune colectivã aplicabilã unei întregi colectivitãþi
pentru delictele comise de unii din membrii sãi nu vor trebui sã cuprindã ºi munca forþatã
sau obligatorie pentru o colectivitate, ca una dintre metodele de represiune.

Articolul 21
Nu se va recurge la munca forþatã sau obligatorie pentru lucrãrile subterane, ce urmeazã
sã fie executate în mine.

Vezi, de asemenea:

Legea cu privire la serviciul de alternativã nr.633-XII din 09.07.91.

Legea cu privire la pregãtirea cetãþenilor pentru apãrarea Patriei nr.1245-XV din
18.07.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.137-138 din 10.10.2002).

Compartimentele:
21. Dreptul la muncã ºi la protecþia muncii;
23. Dreptul la grevã.

358 Ghidul ziaristului

23. DREPTUL LA GREVÃ

23.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 45 Dreptul la grevã

(1) Dreptul la grevã este recunoscut. Grevele pot fi declanºate
numai în scopul apãrãrii intereselor profesionale cu caracter economic ºi
social ale salariaþilor.
(2) Legea stabileºte condiþiile de exercitare a dreptului la grevã, precum
ºi rãspunderea pentru declanºarea nelegitimã a grevelor.

23.2. Codul muncii

Articolul 5. Principiile de bazã ale reglementãrii raporturilor de muncã ºi a altor

raporturi legate nemijlocit de acestea
Principiile de bazã ale reglementãrii raporturilor de muncã ºi a altor raporturi legate
nemijlocit de acestea, principii ce reies din normele dreptului internaþional ºi din cele ale
Constituþiei Republicii Moldova, sînt urmãtoarele:
n) asigurarea dreptului la soluþionarea litigiilor individuale de muncã ºi a conflictelor
colective de muncã, precum ºi a dreptului la grevã, în modul stabilit de prezentul cod ºi de
alte acte normative;

Articolul 55. Contractul individual de muncã pe duratã determinatã

Contractul individual de muncã poate fi încheiat pe duratã determinatã, conform
art.54 alin.(2), numai în vederea executãrii unor lucrãri cu caracter temporar, în urmãtoarele
cazuri:
a) pentru perioada îndeplinirii obligaþiilor de muncã ale salariatului al cãrui
contract individual de muncã este suspendat, cu excepþia cazurilor de aflare a acestuia în
grevã;

Articolul 76. Suspendarea contractului individual de muncã în circumstanþe ce nu

depind de voinþa pãrþilor
Contractul individual de muncã se suspendã în circumstanþe ce nu depind de voinþa
pãrþilor în caz de:
l) aflare în grevã, declaratã conform prezentului cod;

Articolul 362. Declararea grevei

(1) Greva reprezintã refuzul benevol al salariaþilor de a-ºi îndeplini, total sau
parþial, obligaþiile de muncã, în scopul soluþionãrii conflictului colectiv de muncã declanºat
în conformitate cu legislaþia în vigoare.
(2) Greva poate fi declaratã în conformitate cu prezentul cod doar în scopul apãrãrii
intereselor profesionale cu caracter economic ºi social ale salariaþilor ºi nu poate urmãri
scopuri politice.
(3) Greva poate fi declaratã dacã în prealabil au fost epuizate toate cãile de
soluþionare a conflictului colectiv de muncã în cadrul procedurii de conciliere prevãzute de
prezentul cod.
(4) Hotãrîrea privind declararea grevei se ia de cãtre reprezentanþii salariaþilor
ºi se aduce la cunoºtinþa angajatorului cu 48 de ore înainte de declanºare.
(5) Copiile hotãrîrii privind declararea grevei pot fi remise, dupã caz, ºi organelor
ierarhic superioare ale unitãþii, patronatelor, sindicatelor, autoritãþilor publice centrale ºi
locale.

Drepturile omului 359

 Articolul 363. Organizarea grevei la nivel de unitate
(1) Înainte de declanºarea grevei în unitate, respectarea procedurii de conciliere (art.359)
este obligatorie.
(2) Reprezentanþii salariaþilor exprimã interesele salariaþilor aflaþi în grevã în relaþiile
cu angajatorul, patronatele, autoritãþile publice centrale ºi locale, precum ºi în instanþele
de judecatã, în cazul procedurilor civile ºi penale.
(3) Salariaþii aflaþi în grevã, în comun cu angajatorul, au obligaþia, pe durata
grevei, sã protejeze bunurile unitãþii ºi sã asigure funcþionarea continuã a utilajelor ºi
instalaþiilor a cãror oprire ar putea pune în pericol viaþa ºi sãnãtatea oamenilor sau ar
putea cauza prejudicii irecuperabile unitãþii.
(4) Participarea la grevã este liberã. Nimeni nu poate fi constrîns sã participe la grevã.
(5) Dacã condiþiile tehnologice, de securitate ºi igienã a muncii o permit, salariaþii
care nu participã la grevã îºi pot continua activitatea la locul lor de muncã.
(6) Pe durata grevei angajatorul nu poate fi împiedicat sã-ºi desfãºoare activitatea
de cãtre salariaþii aflaþi în grevã.
(7) Angajatorul nu poate angaja persoane care sã-i înlocuiascã pe salariaþii aflaþi în
grevã.
(8) Participarea la grevã sau organizarea ei cu respectarea prevederilor prezentului
cod nu constituie o încãlcare a obligaþiilor de muncã ºi nu poate avea consecinþe negative
pentru salariaþii aflaþi în grevã.
(9) Pe durata grevei salariaþii îºi menþin toate drepturile ce decurg din contractul
individual ºi cel colectiv de muncã, din convenþiile colective, precum ºi din prezentul
cod, cu excepþia drepturilor salariale.
(10) Retribuirea muncii salariaþilor care nu participã la grevã ºi staþioneazã pe motivul
desfãºurãrii acesteia se va efectua conform prevederilor art.80.

Articolul 364. Organizarea grevei la nivel teritorial

(1) Dreptul de declarare ºi organizare a grevei la nivel teritorial aparþine organului
sindical teritorial.
(2) Revendicãrile participanþilor la grevã se examineazã de comisiile teritoriale
pentru consultãri ºi negocieri colective, la cererea partenerului social interesat.
(3) Greva se va declara ºi se va desfãºura în conformitate cu prezentul cod ºi cu
convenþia colectivã încheiatã la nivel teritorial.

Articolul 365. Organizarea grevei la nivel de ramurã

(1) Dreptul de declarare ºi organizare a grevei la nivel de ramurã aparþine organului
sindical ramural.
(2) Revendicãrile participanþilor la grevã se examineazã de comisia ramuralã pentru
consultãri ºi negocieri colective, la cererea partenerului social interesat.
(3) Greva se va declara ºi se va desfãºura în conformitate cu prezentul cod ºi cu
convenþia colectivã încheiatã la nivel de ramurã.

Articolul 366. Organizarea grevei la nivel naþional

(1) Dreptul de declarare ºi organizare a grevei la nivel naþional aparþine organului
sindical naþional-interramural respectiv.
(2) Revendicãrile participanþilor la grevã se examineazã de cãtre Comisia naþionalã
pentru consultãri ºi negocieri colective, la cererea partenerului social interesat.
(3) Greva se va declara ºi se va desfãºura în conformitate cu prezentul cod ºi cu
convenþia colectivã încheiatã la nivel naþional.

Articolul 367. Locul desfãºurãrii grevei

(1) Greva se desfãºoarã, de regulã, la locul de muncã permanent al salariaþilor.
(2) În cazul nesatisfacerii revendicãrilor salariaþilor timp de 15 zile calendaristice, greva
poate fi desfãºuratã ºi în afara unitãþii.
(3) Autoritãþile administraþiei publice, cu acordul reprezentanþilor salariaþilor, vor stabili

360 Ghidul ziaristului

locurile publice sau, dupã caz, încãperile în care urmeazã a se desfãºura greva.
(4) Desfãºurarea grevei în afara unitãþii ºi în locurile publice se va efectua în
conformitate cu prevederile actelor legislative ce reglementeazã organizarea ºi
desfãºurarea întrunirilor.

Articolul 368. Suspendarea grevei

(1) Angajatorul poate solicita suspendarea grevei, pe un termen de cel mult 30 de zile
calendaristice, în cazul în care aceasta ar putea pune în pericol viaþa ºi sãnãtatea oamenilor
sau atunci cînd considerã cã greva a fost declaratã ori se desfãºoarã cu încãlcarea legislaþiei
în vigoare.
(2) Cererea de suspendare a grevei se înainteazã în instanþa de judecatã.
(3) Instanþa de judecatã stabileºte termenul pentru examinarea cererii, care nu
poate fi mai mare de 3 zile lucrãtoare, ºi dispune citarea pãrþilor.
(4) Instanþa de judecatã soluþioneazã cererea în termen de 2 zile lucrãtoare ºi pronunþã
o hotãrîre prin care, dupã caz:
a) respinge cererea angajatorului;
b) admite cererea angajatorului ºi dispune suspendarea grevei.
(5) Instanþa de judecatã va remite hotãrîrea sa pãrþilor în termen de 48 de ore din
momentul pronunþãrii.
(6) Hotãrîrea instanþei de judecatã poate fi atacatã conform Codului de procedurã civilã.

Articolul 369. Limitarea participãrii la grevã

(1) Greva este interzisã în perioada calamitãþilor naturale, a izbucnirii epidemiilor,
pandemiilor, pe durata instituirii stãrii excepþionale sau a stãrii de rãzboi.
(2) Nu pot participa la grevã:
a) personalul medico-sanitar din spitale ºi serviciile de asistenþã medicalã urgentã;
b) salariaþii din sistemele de alimentare cu energie ºi apã;
c) salariaþii din sistemul de telecomunicaþii;
d) salariaþii serviciilor de dirijare a traficului aerian;
e) persoanele cu funcþie de rãspundere din autoritãþile publice centrale;
f) colaboratorii organelor ce asigurã ordinea publicã, ordinea de drept ºi securitatea
statului, judecãtorii instanþelor judecãtoreºti, salariaþii din unitãþile militare, organizaþiile
sau instituþiile Forþelor Armate;
g) salariaþii din unitãþile cu flux continuu;
h) salariaþii din unitãþile care fabricã producþie pentru necesitãþile de apãrare a
þãrii.
(3) Nomenclatorul unitãþilor, sectoarelor ºi serviciilor, salariaþii cãrora nu pot participa la
grevã conform alin.(2), se aprobã de Guvern dupã consultarea patronatelor ºi sindicatelor.
(4) În cazul în care greva este interzisã conform alin.(1) ºi (2), conflictele colective de
muncã se soluþioneazã de organele de jurisdicþie a muncii, conform prezentului cod.

Articolul 370. Rãspunderea pentru organizarea grevei ilegale

(1) Pentru declararea ºi organizarea grevei ilegale, persoanele vinovate poartã
rãspundere disciplinarã, materialã, administrativã ºi penalã în conformitate cu legislaþia în
vigoare.
(2) Instanþa de judecatã care a constatat ilegalitatea grevei va obliga persoanele
vinovate sã repare prejudiciul material ºi cel moral cauzate, conform prezentului cod ºi altor
acte normative în vigoare.

23.3. Codul transportului feroviar

Articolul 21. Disciplina în transportul feroviar

(2) Se interzice sistarea activitãþii de muncã în transportul feroviar ca mijloc de
soluþionare a litigiilor colective de muncã.
(3) Sistarea activitãþii de muncã din motivele indicate la alin.(2) reprezintã o încãlcare
Drepturile omului 361
gravã a disciplinei de muncã ºi atrage rãspundere în conformitate cu legislaþia în vigoare.

23.4. Legea serviciului public

Articolul 11. Restricþii

(3) Funcþionarul public nu are dreptul:
g) sã participe la grevele care deregleazã funcþionarea autoritãþii publice respective,
de a cãrei activitate depinde asigurarea societãþii cu bunuri ºi servicii de importanþã vitalã.

23.5. Legea ocrotirii sãnãtãþii

Articolul 40. Asistenþa medicalã pentru persoanele aflate în greva foamei

(1) Cînd un deþinut refuzã hrana ºi este considerat de cãtre medic ca fiind capabil de
raþionament lucid ºi cu discernãmîntul pãstrat în legãturã cu consecinþele refuzului voluntar
de hranã, el nu va fi hrãnit artificial. Decizia privind capacitatea de discernãmînt a deþinutului
va fi consemnatã de cel puþin un medic.
(2) Atitudinea din alin. (1) se va adopta ºi faþã de orice altã persoanã aflatã în greva
foamei.
(3) Greva foamei, fiind o potenþialã urgenþã medicalã, statueazã obligativitatea
asistenþei medicale pe toatã durata ei.
(4) În momentul în care starea de sãnãtate ºi viaþa celui aflat în greva foamei sînt grav
ameninþate, medicul este obligat, în conformitate cu codul eticii medicale, sã facã toate
eforturile pentru susþinerea sãnãtãþii ºi salvarea vieþii celui în cauzã.

23.6. Legea cu privire la poliþie

Articolul 20. Satisfacerea serviciului în cadrul poliþiei.

Colaboratorii poliþiei nu au drept sã-ºi întrerupã activitatea ca mãsurã de soluþionare
a litigiilor de muncã în colectiv.

23.7. Codul de procedurã civilã

Articolul 33. Competenþa curþilor de apel

(1) Ca instanþe de drept comun, curþile de apel judecã în primã instanþã pricinile civile
privind:
c) declararea legalitãþii unei greve;

23.8. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 41/1. Declararea grevei nelegitime

Declararea grevei fãrã a se respecta condiþiile prevãzute de legislaþie, -
atrage dupã sine aplicarea faþã de organizatorii grevei a unei amenzi în mãrime de
pînã la ºaptezeci ºi cinci de salarii minime.

Vezi, de asemenea, compartimentele

21. Dreptul la muncã ºi la protecþia muncii;

22. Interzicerea muncii forþate.

362 Ghidul ziaristului

24. DREPTUL LA PROPRIETATE PRIVATÃ ªI PROTECÞIA ACESTEIA

24.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 46 Dreptul la proprietate privatã ºi protecþia acesteia

(1) Dreptul la proprietate privatã, precum ºi creanþele asupra statului,
sînt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauzã de utilitate
publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã ºi prealabilã despãgubire.
(3) Averea dobînditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al
dobîndirii se prezumã.
(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracþiuni ori
contravenþii pot fi confiscate numai în condiþiile legii.
(5) Dreptul de proprietate privatã obligã la respectarea sarcinilor privind
protecþia mediului înconjurãtor ºi asigurarea bunei vecinãtãþi, precum ºi la
respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.
(6) Dreptul la moºtenire a proprietãþii private este garantat.

24.2. Codul familiei

Articolul 19. Noþiunea regimului legal al bunurilor soþilor

(1) Bunurile dobîndite de cãtre soþi în timpul cãsãtoriei sînt supuse regimului proprietãþii
în devãlmãºie.
(2) Regimul legal al bunurilor soþilor acþioneazã în mãsura în care nu este modificat de
contractul matrimonial.

Articolul 20. Proprietatea în devãlmãºie a soþilor

(3) Sînt proprietate în devãlmãºie a soþilor bunurile mobile ºi imobile, valorile mobiliare,
depunerile ºi cotele de participaþie în capitalul social din instituþiile financiare sau societãþile
comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau fãcute din contul mijloacelor
comune, precum ºi alte bunuri dobîndite în timpul cãsãtoriei, chiar dacã sînt procurate
sau depuse pe numele unuia dintre soþi.
(4) Dreptul la proprietate în devãlmãºie se extinde ºi asupra soþului care nu a avut
un venit propriu, fiind ocupat cu gospodãria casnicã, cu educaþia copiilor sau din alte
motive temeinice.

Articolul 21. Dreptul soþilor de a poseda, folosi ºi dispune de bunurile comune

(1) Soþii, de comun acord, posedã, folosesc ºi dispun de bunurile comune.
(2) Fiecare dintre soþi este în drept sã încheie convenþii prin care sã dispunã de bunurile
comune, cu excepþia bunurilor imobile, acordul celuilalt soþ fiind prezumat.
(3) Convenþia contrarã dispoziþiilor prezentului cod, prin care se micºoreazã ori se
suprimã comunitatea de bunuri, este declaratã nulã de cãtre instanþa judecãtoreascã.
(4) Convenþia încheiatã de unul dintre soþi poate fi declaratã nulã de cãtre instanþa
judecãtoreascã, la cererea celuilalt soþ, dacã se va stabili cã cealaltã parte a convenþiei a
ºtiut sau trebuia sã fi ºtiut cã al doilea soþ este împotriva încheierii convenþiei respective.
Cererea privind declararea nulitãþii convenþiei poate fi depusã în termen de 3 ani din
momentul cînd celãlalt soþ a aflat sau trebuia sã fi aflat despre încheierea acesteia.
(5) Unul dintre soþi nu poate, fãrã consimþãmîntul expres al celuilalt, sã rezilieze
contractul de închiriere a spaþiului de locuit, sã înstrãineze casa sau apartamentul ori sã
limiteze prin acte juridice dreptul la locuinþã al celuilalt soþ.

Articolul 22. Proprietatea personalã a soþilor

Drepturile omului 363
 (1) Bunurile care au aparþinut fiecãruia dintre soþi pînã la încheierea cãsãtoriei ºi
bunurile primite în dar, obþinute prin moºtenire sau în baza altor convenþii gratuite de
cãtre unul dintre soþi în timpul cãsãtoriei, sînt proprietate personalã a fiecãruia dintre soþi.
(2) Lucrurile de uz personal (îmbrãcãmintea, încãlþãmintea ºi alte obiecte), cu excepþia
bijuteriilor de preþ ºi altor obiecte de lux, sînt proprietate personalã a soþului care le foloseºte,
indiferent de timpul ºi modul de dobîndire.

Articolul 23. Recunoaºterea bunurilor personale ale soþilor proprietate în

devãlmãºie a acestora
Bunurile ce aparþin fiecãruia dintre soþi pot fi recunoscute de instanþa judecãtoreascã
proprietate în devãlmãºie a acestora dacã se va stabili cã, în timpul cãsãtoriei, din contul
mijloacelor comune ale soþilor sau al mijloacelor unuia dintre soþi ori în urma muncii numai
a unuia dintre soþi, valoarea acestor bunuri a sporit simþitor (reparaþie capitalã, reconstrucþie,
reutilare, reamenajare etc.).

Articolul 25. Împãrþirea proprietãþii în devãlmãºie a soþilor

(1) împãrþirea proprietãþii în devãlmãºie a soþilor poate fi fãcutã atît în timpul cãsãtoriei,
cît ºi dupã desfacerea ei, la cererea oricãruia dintre soþi.
(2) Proprietatea în devãlmãºie poate fi împãrþitã în baza acordului dintre soþi.
(3) În caz de neînþelegere, determinarea cotei-pãrþi a fiecãrui soþ în proprietatea în
devãlmãºie, precum ºi împãrþirea acesteia în naturã, se face pe cale judecãtoreascã.

Articolul 27. Contractul matrimonial

Contractul matrimonial este convenþia încheiatã benevol între persoanele care
doresc sã se cãsãtoreascã sau între soþi, în care se determinã drepturile ºi obligaþiile
patrimoniale ale acestora în timpul cãsãtoriei ºi/sau în cazul desfacerii acesteia.

Articolul 57. Drepturile patrimoniale ale copilului

(1) Copilul este proprietar al veniturilor obþinute, al bunurilor primite în dar, moºtenite
sau dobîndite într-un alt mod, ºi al tuturor bunurilor procurate din mijloacele lui.
(2) Dreptul de proprietate al copilului este realizat în modul stabilit de Codul civil.

24.3. Legea cu privire la transporturi

Articolul 10. Rãspunderea întreprinderilor de transport

(2) Întreprinderile de transport, în conformitate cu legislaþia, poartã rãspundere materialã
pentru:
b) pierderea, lipsa ºi alterarea mãrfurilor ºi bagajelor primite spre a fi transportate,
deteriorarea autostrãzilor, cãilor ferate, obiectivelor de navigaþie, altor mijloace tehnice
de dirijare a circulaþiei transportului;

Articolul 11. Paza mãrfurilor ºi obiectivelor transportului

(1) Întreprinderile de transport asigurã integritatea mãrfurilor ºi bagajelor din momentul
recepþionãrii pînã la predarea lor cãtre destinatari, dacã contractul nu prevede altfel.
(3) Paza ºi însoþirea mãrfurilor periculoase ºi de preþ, precum ºi a încãrcãturilor gabaritice,
se asigurã de cãtre expeditori sau destinatari pe tot parcursul. Rutele de transport se
coordoneazã cu Ministerul Afacerilor Interne. Lista mãrfurilor periculoase se stabileºte
ºi se aprobã de Guvern.

Articolul 13. Securitatea în transport

(2) Lucrãtorii care asigurã nemijlocit siguranþa circulaþiei mijloacelor de transport
trebuie sã aibã pregãtirea profesionalã ºi starea sãnãtãþii respective, necesare executãrii
calitative a obligaþiilor lor de serviciu. Aceºti lucrãtori, precum ºi persoanele care lucreazã
în transport în condiþii nocive ºi periculoase vor trece în modul stabilit examenul medical.
(5) Reutilarea cãilor de comunicaþie ce þine de reconstrucþia ºi reparaþia instalaþiilor
364 Ghidul ziaristului
din transport situate în zona de expropriere a cãilor de comunicaþie se efectueazã de
cãtre proprietarii cãilor de comunicaþie din contul lor, cu acordul organelor afacerilor interne.

24.4. Codului transporturilor auto

Articolul 42. Rãspunderea pentru integritatea mãrfurilor

(1) Agenþii transportatori rãspund de integritatea mãrfurilor din momentul primirii
acestora la transport ºi pînã la predarea lor destinatarului mãrfurilor, în conformitate
cu Regulamentul transporturilor auto de mãrfuri.

Articolul 43. Rãspunderea pentru integritatea bagajelor

(1) Pentru pierderea bagajelor primite la transport sau lipsã în ele, agenþii transportatori
poartã rãspundere materialã în urmãtoarele mãrimi:
a) pentru bagajele primite la transport cu valoarea declaratã - în mãrimea valorii
declarate, dacã nu se va dovedi cã aceasta nu corespunde valorii lor reale;
b) pentru bagajele primite la transport fãrã declararea valorii lor - în mãrimea valorii
bagajelor pierdute sau lipsã.
(2) În cazul alterãrii sau vãtãmãrii bagajelor, agentul transportator va compensa
suma cu care s-a micºorat valoarea bagajelor.

24.5. Codul transportului feroviar

Articolul 3. Noþiuni principale

În sensul prezentului cod, se definesc urmãtoarele noþiuni principale:
zonã de expropriere - terenuri aparþinînd transportului feroviar, ocupate de terasament,
lucrãri de artã, cantoane ºi alte clãdiri, instalaþii de comunicaþii feroviare, staþii de cale
feratã, plantaþii forestiere de protecþie ºi instalaþii de linie;

Articolul 61. Condiþiile ºi modul de eliberare a mãrfurilor

(3) În cazul eschivãrii destinatarului mãrfurilor de la achitarea taxei de transport ºi a
altor plãþi cuvenite cãii ferate, aceasta este în drept sã reþinã mãrfurile ºi sã înºtiinþeze în
scris expeditorul de mãrfuri despre acest fapt. În termen de cel mult 4 zile de la primirea
înºtiinþãrii, expeditorul de mãrfuri este obligat sã dispunã de mãrfuri. Dacã în termenul
indicat destinatarul mãrfurilor nu va lua mãsurile ce se impun pentru achitarea taxei de
transport ºi a altor plãþi cuvenite cãii ferate, iar expeditorul de mãrfuri nu va dispune de
ele, calea feratã este în drept sã comercializeze mãrfurile reþinute, în cazul în care con-
tractul de transport nu prevede altfel, cu excepþia:
a) mãrfurilor scoase din circulaþie ºi a celor restricþionate pentru circulaþie în conformitate
cu legislaþia în vigoare;
b) mãrfurilor speciale (inclusiv militare) transportate pentru satisfacerea necesitãþilor
de stat ºi de apãrare;
c) mãrfurilor pentru care taxa de transport ºi alte plãþi, cuvenite cãii ferate, se achitã
la staþia de destinaþie în modul prevãzut la art.56.
(4) În cazul comercializãrii de cãtre organele de stat abilitate a mãrfurilor confiscate de
cãtre calea feratã, precum ºi a mãrfurilor la care destinatarul mãrfurilor sau expeditorul de
mãrfuri a renunþat în beneficiul statului, taxa de transport ºi alte plãþi, cuvenite cãii ferate,
se trec, de cãtre aceste organe, la contul cãii ferate unde s-a produs confiscarea sau
renunþarea la mãrfuri, din mijloace obþinute în urma comercializãrii acestora.

24.6. Legea telecomunicaþiilor

Art.15. - (3) La construcþia (reconstrucþia) clãdirilor, drumurilor, podurilor ºi altor obiecte

lucrãrile de amenajare ºi transferare a reþelelor de telecomunicaþii se executã de cãtre
beneficiarul obiectelor menþionate, respectîndu-se condiþiile tehnice stabilite de proprietarii
reþelelor de telecomunicaþii.
Drepturile omului 365
 Art. 18. - (1) Întreprinderilor de telecomunicaþii li se acordã dreptul de a instala reþele
de telecomunicaþii în, pe, sub sau deasupra teritoriului tuturor proprietarilor funciari,
podurilor, strãzilor tunelurilor, clãdirilor, colectoarelor, zonelor închise, pãdurilor, apelor.
(4) Instalarea reþelelor de telecomunicaþii pe orice proprietate nu modificã dreptul de
proprietate asupra reþelelor de telecomunicaþii ºi asupra proprietãþii pe care sînt instalate.
(5) Modul de utilizare a terenurilor, obiectelor ºi de executare a lucrãrilor se stabileºte
de întreprinderea de telecomunicaþii de comun acord ºi în bazã de contract cu proprietarul
funciar sau de obiecte. Totodatã, întreprinderea de telecomunicaþii îºi asumã
responsabilitatea pentru amenajarea aspectului exterior al terenurilor, obiectelor ºi traseelor,
precum ºi pentru compensarea echivalentã a pagubelor cauzate în procesul instalãrii reþelelor
de telecomunicaþii.
(6) Executarea lucrãrilor de telecomunicaþii fãrã acordul proprietarului funciar ºi
de obiecte se permite numai în baza hotãrîrii instanþei judecãtoreºti.
(7) Pretenþiile privind încãlcarea contractului sau recuperarea pagubelor sînt înaintate
spre soluþionare instanþei judecãtoreºti în termen de cel mult un an de la data finisãrii lucrãrii.

24.7. Legea cu privire la informaticã

Art.29. - (1) Obiecte ale dreptului de proprietate în domeniul informaticii pot fi:
a) resursele informaþionale ºi datele, cum ar fi: bãncile de date, bazele de date,
fiºierele textuale, grafice ºi audiovizuale, precum ºi pãrþi de sine stãtãtoare ale acestora;
b) sistemele informatice.
(2) Subiecte ale dreptului de proprietate în domeniul informaticii pot fi statul - prin
autoritãþile administraþiei publice, precum ºi persoanele juridice ºi fizice.
(3) Obiectele dreptului de proprietate în domeniul informaticii, create în urma finanþãrii
de la bugetul de stat, se considerã bunuri publice. Bunul public poate fi transmis ºi
utilizat în temeiul contractului încheiat cu autoritatea abilitatã de Guvern.
(4) Proprietarul produselor informatice are dreptul de a autoriza persoane care sã
posede, utilizeze ºi/sau sã administreze aceste produse, fiind în drept sã efectueze orice
operaþiune legalã cu acestea ºi în privinþa acestora.
Art.30. - (1) Dreptul de proprietate asupra produsului informatic îl obþin:
a) creatorul - în urma creãrii produsului informatic cu forþe proprii ºi pe cont propriu;
b) persoana care a fãcut comandã de creare a produsului informatic ºi a finanþat
toate lucrãrile aferente creãrii acestuia - în baza contractului încheiat cu creatorul produsului
informatic;
c) persoana juridicã sau fizicã ce intenþioneazã sã foloseascã programul sau baza
de date - în baza contractului încheiat cu proprietarul produsului informatic;
d) moºtenitorii ºi alþi succesori de drepturi ai proprietarului - conform legislaþiei.
(2) Dreptul de proprietate asupra datelor noi, obþinute în procesul prelucrãrilor din
cadrul sistemului informatic, se stipuleazã în contractul dintre proprietarul resurselor
informaþionale ºi al datelor ºi proprietarul sistemului informatic. Dacã aceastã stipulare
lipseºte în contractul dintre pãrþi, atunci dreptul de proprietate asupra acestor date aparþine
proprietarului sistemului informatic.
(3) Dreptul de proprietate asupra produselor informatice se protejeazã de cãtre
legislaþia cu privire la proprietate.

24.8. Legea audiovizualului

Art.46. - Consiliul Coordonator al Audiovizualului are dreptul de a iniþia un proces

judiciar privind sistarea sau încetarea activitãþii instituþiilor audiovizualului. La sesizarea
Consiliului Coordonator al Audiovizualului, Procurorul General sau procurorii subordonaþi
acestuia au dreptul de a intenta un proces judiciar privind confiscarea producþiei ºi
echipamentelor.

24.9. Legea cu privire la Guvern

366 Ghidul ziaristului
 Articolul 12. Principalele împuterniciri ale Guvernului în domeniul economiei
Guvernul:
1) exercitã, din însãrcinarea Parlamentului , funcþiile de proprietar al patrimoniului
statului, creeazã condiþiile necesare pentru dezvoltarea tuturor tipurilor de proprietate;

24.10. Legea privind administraþia publicã localã

Articolul 81. Patrimoniul unitãþilor administrativ-teritoriale

(1) Constituie patrimoniu al unitãþilor administrativ-teritoriale bunurile care aparþin
domeniului public ºi domeniului privat al acestora.
(2) Bunurile care fac parte din domeniul public sînt inalienabile, imprescriptibile ºi
insesizabile.
(3) Bunurile care aparþin unitãþilor administrativ-teritoriale fac parte din domeniul lor
privat dacã, prin lege sau în modul stabilit de lege, nu sînt transferate în domeniul public de
interes local.

Articolul 82. Bunurile domeniului public al unitãþilor administrativ-teritoriale

(1) Din domeniul public al unitãþilor administrativ-teritoriale fac parte bunurile determinate
de lege, precum ºi bunurile care, prin natura lor, sînt de uz sau de interes public local.
Interesul public implicã afectarea bunului la un serviciu public sau la orice activitate care
satisface necesitãþile colectivitãþii, fãrã a presupune accesul nemijlocit al acesteia la
utilizarea bunului, conform destinaþiei menþionate.
(2) La categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local pot fi
raportate terenurile pe care sînt amplasate construcþii de interes public local, porþiunile
de subsol, drumurile, strãzile, pieþele, obiectele acvatice separate, parcurile publice,
clãdirile, monumentele, muzeele, pãdurile, zonele de protecþie ºi zonele sanitare ºi alte
obiective care, conform legii, nu aparþin domeniului public al statului.
(3) Transmiterea în proprietatea unitãþilor administrativ-teritoriale a bunurilor din
domeniul public al statului se face prin hotãrîre de Guvern, în condiþiile legii.
(4) Consiliul local poate decide, potrivit legii, transferarea bunurilor din domeniul
privat al unitãþii administrativ-teritoriale în domeniul public de interes local al acesteia.

Articolul 83. Bunurile domeniului privat al unitãþilor administrativ-teritoriale

(1) La categoria bunurilor care fac parte din domeniul privat al unitãþilor administrativ-
teritoriale pot fi raportate toate bunurile care nu aparþin domeniului public al acestora.

Articolul 84. Administrarea bunurilor

(3) Înstrãinarea, concesionarea, arenda ºi locaþiunea, cu excepþia locaþiunii imobilelor
de locuit, se fac prin licitaþie publicã, organizatã în condiþiile legii.
(4) Înstrãinarea bunurilor care aparþin domeniului privat al satelor (comunelor), oraºelor
(municipiilor), raioanelor, schimburile de terenuri, delimitarea, partajul sau trecerea bunurilor
dintr-un domeniu în altul, renunþarea la drepturi sau recunoaºterea de drepturi ºi
obligaþii se fac prin decizie a consiliului local, în temeiul rezultatelor expertizei.

24.11. Legea privind partidele ºi alte organizaþii social-politice

Articolul 22. Proprietatea partidelor ºi a altor organizaþii social-politice

Partidele ºi alte organizaþii social-politice nu pot avea în proprietatea lor pãmînt,
întreprinderi industriale, asociaþii ºi cooperative de producþie ºi nu pot desfãºura activitate
economicã ºi comercialã cu excepþia cazurilor indicate în articolul 23 (17).

24.12. Legea privind contracararea activitãþii extremiste

Articolul 7. Rãspunderea mijlocului de informare în masã pentru difuzarea

materialelor cu caracter extremist ºi desfãºurarea activitãþii extremiste
Drepturile omului 367
 (6) Hotãrîrea instanþei de judecatã constituie temei pentru confiscarea pãrþii
necomercializate a tirajului producþiei mijlocului de informare în masã ce conþine materiale
cu caracter extremist din locurile de pãstrare, din unitãþile de comerþ cu ridicata ºi cu
amãnuntul.

Articolul 9. Contracararea difuzãrii materialelor cu caracter extremist

(3) Hotãrîrea instanþei de judecatã privind constatarea caracterului extremist al mate-
rialului informaþional constituie temei pentru confiscarea pãrþii necomercializate a tirajului.

24.13. Legea cu privire la combaterea terorismului

Articolul 12. Regimul juridic în zona de desfãºurare a operaþiei antiteroriste

(1) În zona de desfãºurare a operaþiei antiteroriste, persoanele care participã la
operaþia antiteroristã au dreptul:
d) sã intre (pãtrundã) nestingherit în locuinþe, în alte încãperi ºi pe terenurile ce aparþin
persoanelor fizice, precum ºi pe teritoriile ºi în încãperile persoanelor juridice, indiferent de
tipul de proprietate ºi forma juridicã de organizare, sã utilizeze mijloacele de transport ale
persoanelor fizice ºi juridice în scopul curmãrii actului terorist, urmãririi persoanelor
suspectate de sãvîrºirea unui act terorist, dacã tãrãgãnarea poate crea un pericol real
pentru viaþa ºi sãnãtatea oamenilor;
f) sã utilizeze în interes de serviciu mijloacele de telecomunicaþie ºi mijloacele de
transport aparþinînd persoanelor fizice ºi juridice, indiferent de tipul de proprietate ºi forma
juridicã de organizare.

Articolul 20. Absolvirea de rãspundere pentru cauzarea prejudiciilor

(1) În timpul desfãºurãrii operaþiei antiteroriste se admite, în temeiul ºi în limitele
stabilite de lege, prejudicierea forþatã a sãnãtãþii (inclusiv uciderea) ºi a bunurilor teroriºtilor.
(2) Persoanele care participã la combaterea terorismului sînt absolvite de
rãspundere pentru prejudiciile cauzate în timpul desfãºurãrii operaþiei antiteroriste.

Articolul 24. Rãspunderea organizaþiei pentru desfãºurarea activitãþii teroriste

(1) Organizaþia se considerã drept teroristã ºi este supusã lichidãrii numai în
temeiul hotãrîrii instanþei de judecatã. În cazul recunoaºterii organizaþiei drept teroristã,
bunurile acesteia sînt confiscate în folosul statului.
(2) În cazul în care instanþa de judecatã a recunoscut drept teroristã o organizaþie
internaþionalã înregistratã în strãinãtate, activitatea acesteia pe teritoriul Republicii Moldova
se interzice, oficiul, filiala sau reprezentanþa acestei organizaþii se lichideazã, iar bunurile
îi sînt confiscate în folosul statului.

24.14. Legea cu privire la migraþiune

Articolul 30. Operaþiile cu bunuri imobiliare

(1) Este în drept sã încheie tranzacþii de vînzare-cumpãrare a bunurilor imobiliare,
în conformitate cu legislaþia în vigoare, numai persoana care dispune de adeverinþã de
imigrant permanentã sau de confirmare de repatriere în Republica Moldova.
(2) Achiziþionarea de bunuri imobiliare situate pe teritoriul Republicii Moldova sau
primirea de bunuri imobiliare în baza unui contract de donaþie nu oferã cetãþeanului
strãin sau apatridului prioritãþi în cazul în care acesta face demers pentru obþinerea
adeverinþei de imigrant permanentã.

24.15. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor

în Republica Moldova

Art.11. - Cetãþenii strãini ºi apatrizii au dreptul de a dispune de casã ºi de alte bunuri

în proprietate privatã, de a moºteni sau de a testa bunuri, de a beneficia de dreptul de
368 Ghidul ziaristului
autor al unei opere literare artistice ºi ºtiinþifice, al unei descoperiri, invenþii, precum ºi alte
drepturi personale nepatrimoniale.

24.16. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi

Articolul 20. Mãsurile aplicabile pe durata stãrii de urgenþã

Pe durata stãrii de urgenþã, în funcþie de situaþia concretã, pot fi aplicate urmãtoarele
mãsuri:
e) efectuarea, în modul stabilit de lege, a rechiziþiilor de bunuri în scopul prevenirii ºi
lichidãrii consecinþelor situaþiilor care au impus declararea stãrii de urgenþã;

Articolul 51. Atribuþiile Guvernului

Guvernul exercitã urmãtoarele atribuþii:
d) asigurã completarea Forþelor Armate ºi a formaþiunilor de apãrare teritorialã cu
rezerviºti, efectuarea rechiziþiilor de bunuri, precum ºi chemarea cetãþenilor pentru prestãri
de servicii în interes public;

24.17. Legea cu privire la poliþie

Articolul 12. Atribuþiile poliþiei

Poliþia este obligatã:
23) sã asigure integritatea documentelor, obiectelor, valorilor ºi a altor bunuri predate
poliþiei, sã ia mãsuri pentru restituirea lor posesorilor legitimi sau pentru realizarea lor în
modul stabilit;

Articolul 13. Drepturile poliþiei

Poliþia are dreptul:
26) sã sechestreze de la cetãþeni ºi de la persoanele oficiale averea fãrã stãpîn,
obiectele ºi substanþele interzise în circulaþia civilã sau care se aflã la ei fãrã autorizaþie
specialã, precum ºi documentele care au semne de falsificare ºi, în dependenþã de
soluþionarea chestiunii cu privire la responsabilitate, sã restituie posesorului, sã nimiceascã
sau sã realizeze în modul stabilit aceste obiecte sau documente;
27) sã foloseascã liber ºi gratuit mijloacele de transport ce aparþin întreprinderilor,
instituþiilor, organizaþiilor sau cetãþenilor, cu excepþia celor din posesiunea misiunilor
diplomatice ºi consulare ale statelor strãine, pentru trecerea la locul calamitãþii naturale,
transportarea la instituþia de tratament a cetãþenilor care au nevoie de asistenþã medicalã
urgentã, pentru urmãrirea ºi aducerea la poliþie a persoanelor care au sãvîrºit infracþiuni,
precum ºi pentru trecerea la locul incidentului în cazul în care acest lucru nu permite amînare;
28) sã foloseascã liber ºi gratuit, în scop de serviciu, mijloacele de telecomunicaþii ce
aparþin întreprinderilor, instituþiilor, organizaþiilor, iar mijloacele ce aparþin cetãþenilor,
cu acordul acestora;
29) sã foloseascã gratuit mijloacele de informare în masã în scopul stabilirii
circumstanþelor infracþiunilor ºi identificãrii infractorilor urmãririi persoanelor care se ascund
de urmãrire penalã ºi de judecatã, în scopul cãutãrii persoanelor date dispãrute, precum
ºi în scopul preîntîmpinãrii infracþiunilor ºi întãririi ordinii de drept;
731) sã îndepãrteze de la conducerea mijloacelor de transport persoanele în
privinþa cãrora au apãrut suspinciuni cã ele se aflã în stare de ebrietate, au consumat
substanþe narcotice sau toxice, sã le controleze la faþa locului sau sã le trimitã la expertizã,
ºoferii care nu au permis de conducere a mijloacelor de transport de categoria
corespunzãtoare ori de folosire a acestor mijloace de transport, precum ºi persoanele care
au încãlcat în mod grav regulile circulaþiei rutiere;

24.18. Legea privind activitatea operativã de investigaþii

Articolul 12. Obligaþiunile organelor care exercitã activitate operativã de investigaþii

Drepturile omului 369
 La realizarea sarcinilor stabilite de prezenta lege, organele împuternicite sã exercite
activitate operativã de investigaþii sînt obligate:
f) sã contribuie la asigurarea securitãþii ºi la pãstrarea bunurilor colaboratorilor, ale
membrilor familiilor acestora, ale rudelor, precum ºi ale participanþilor la procesul penal,
ale membrilor familiilor acestora, ale rudelor contra atentatelor criminale ºi altor acþiuni
ilicite.

24.19. Legea cu privire la arestarea preventivã

Articolul 37. Modul de punere în libertate a preveniþilor

(5) Persoanelor eliberate de sub arest li se înmîneazã actele, lucrurile, banii pãstraþi
pe conturile lor personale, precum ºi un certificat în care se indicã termenul aflãrii sub
arest ºi temeiurile eliberãrii. Persoanele eliberate de sub arest sînt asigurate de cãtre
administraþia locului de arest preventiv cu transport feroviar sau auto gratuit pînã la locul
de trai, cu hranã, precum ºi cu îmbrãcãminte ºi încãlþãminte de sezon din contul mijloacelor
bugetului de stat. În caz de necesitate, li se plãteºte o indemnizaþie bãneascã.

24.20. Codul penal

Articolul 186. Furtul

(1) Furtul, adicã sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 300 unitãþi convenþionale sau cu
muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de
pînã la 3 ani.
(2) Furtul sãvîrºit:
a) repetat;
b) de douã sau mai multe persoane;
c) prin pãtrundere în încãpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinþã;
d) cu cauzarea de daune în proporþii considerabile
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 2.000 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de
la 2 la 7 ani.
(3) Furtul sãvîrºit:
a) în timpul unei calamitãþi;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã
se pedepseºte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fãrã) amendã în mãrime de la
1.000 la 3.000 unitãþi convenþionale.
(4) La alin.(2) din art.186-192 se considerã repetate acele infracþiuni ce au fost
sãvîrºite de o persoanã care, anterior, a comis una din infracþiunile prevãzute la alin.(1) din
articolele menþionate, dar nu a fost condamnatã pentru aceasta.

Articolul 187. Jaful

(1) Jaful, adicã sustragerea deschisã a bunurilor altei persoane,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de
la 2 la 5 ani.
(2) Jaful sãvîrºit:
a) repetat;
b) de douã sau mai multe persoane;
c) de o persoanã mascatã, deghizatã sau travestitã;
d) prin pãtrunderea în încãpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinþã;
e) cu aplicarea violenþei nepericuloase pentru viaþa sau sãnãtatea persoanei ori cu
ameninþarea aplicãrii unei asemenea violenþe;
f) cu cauzarea de daune în proporþii considerabile
370 Ghidul ziaristului
 se pedepseºte cu închisoare de la 4 la 10 ani cu (sau fãrã) amendã în mãrime de la
500 la 1.000 unitãþi convenþionale.
(3) Jaful sãvîrºit:
a) în timpul unei calamitãþi;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã
se pedepseºte cu închisoare de la 7 la 15 ani cu (sau fãrã) amendã în mãrime de la
1.000 la 4.000 unitãþi convenþionale.

Articolul 188. Tîlhãria

(1) Tîlhãria, adicã atacul sãvîrºit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor,
însoþit de violenþã periculoasã pentru viaþa sau sãnãtatea persoanei agresate ori de
ameninþarea cu aplicarea unei asemenea violenþe,
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 6 ani cu (sau fãrã) amendã în mãrime de la 400
la 1.000 unitãþi convenþionale.
(2) Tîlhãria sãvîrºitã:
a) repetat;
b) de douã sau mai multe persoane;
c) de o persoanã mascatã, deghizatã sau travestitã;
d) prin pãtrundere în încãpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinþã;
e) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armã;
f) cu cauzarea de daune în proporþii considerabile
se pedepseºte cu închisoare de la 6 la 15 ani cu (sau fãrã) amendã în mãrime de la
500 la 1.500 unitãþi convenþionale.
(3) Tîlhãria sãvîrºitã:
a) în timpul unei calamitãþi;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã;
c) cu vãtãmarea gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii;
d) prin schingiuire, torturã, tratament inuman sau degradant
se pedepseºte cu închisoare de la 10 la 20 de ani cu amendã în mãrime de la 1.000
la 5.000 unitãþi convenþionale.

Articolul 189. ªantajul

(1) ªantajul, adicã cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului
sau deþinãtorului ori dreptul asupra acestora sau de a sãvîrºi alte acþiuni cu caracter
patrimonial, ameninþînd cu violenþã persoana, rudele sau apropiaþii acesteia, cu rãspîndirea
unor ºtiri defãimãtoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului,
posesorului, deþinãtorului ori cu rãpirea proprietarului, posesorului, deþinãtorului, a rudelor
sau a apropiaþilor acestora,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 4 ani.
(2) ªantajul sãvîrºit:
a) repetat;
b) de douã sau mai multe persoane;
c) cu aplicarea violenþei nepericuloase pentru viaþã sau sãnãtate;
d) prin ameninþare cu moartea;
e) cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendã în mãrime de la 500 la 1000
unitãþi convenþionale.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2):
a) sãvîrºite de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã;
b) sãvîrºite cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armã;
c) însoþite de violenþã periculoasã pentru viaþã sau sãnãtate;
d) însoþite de schingiuire, torturã, tratament inuman sau degradant;
e) urmate de dobîndirea bunurilor cerute;
f) soldate cu alte urmãri grave,

Drepturile omului 371

 se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu amendã în mãrime de la 1.000 la 2.000
unitãþi convenþionale.
(4) Acþiunile prevãzute la alin.(1), (2) sau (3), însoþite de rãpirea proprietarului,
posesorului sau deþinãtorului, a rudelor sau a apropiaþilor acestora,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 25 de ani cu amendã în mãrime de la 3.000 la
5.000 unitãþi convenþionale.

Articolul 190. Escrocheria

(1) Escrocheria, adicã dobîndirea ilicitã a bunurilor altei persoane prin înºelãciune sau
abuz de încredere,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de
pînã la 3 ani.
(2) Escrocheria sãvîrºitã:
a) repetat;
b) de douã sau mai multe persoane;
c) cu cauzarea de daune în proporþii considerabile;
d) cu folosirea situaþiei de serviciu
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 500 la 1.000 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 3 la 7 ani.
(3) Escrocheria sãvîrºitã de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã
se pedepseºte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fãrã) amendã în mãrime de la
1.000 la 3.000 unitãþi convenþionale.

Articolul 191. Delapidarea averii strãine

(1) Delapidarea averii strãine, adicã însuºirea ilegalã a bunurilor altei persoane,
încredinþate în administrarea vinovatului,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fãrã) privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 3 ani.
(2) Delapidarea averii strãine, sãvîrºitã:
a) repetat;
b) de douã sau mai multe persoane;
c) cu cauzarea de daune în proporþii considerabile;
d) cu folosirea situaþiei de serviciu,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 500 la 1.000 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 4 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2), sãvîrºite de un grup criminal organizat sau
de o organizaþie criminalã,
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Articolul 192. Pungãºia

(1) Pungãºia, adicã acþiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare,
genþi sau din alte obiecte prezente la persoanã,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de
la 1 la 3 ani.
(2) Pungãºia sãvîrºitã:
a) repetat;
b) de douã sau mai multe persoane,
se pedepseºte cu închisoare de la 2 la 5 ani cu amendã în mãrime de la 200 la 1.000
unitãþi convenþionale.

372 Ghidul ziaristului

 Articolul 193. Ocuparea bunurilor imobile strãine
(1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fãrã drept, a unui imobil aflat în proprietatea
altuia
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu arest de pînã la 6 luni.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã:
a) de douã sau mai multe persoane
b) prin distrugerea sau strãmutarea semnelor de hotar ale unui imobil aflat în
proprietatea altuia;
c) cu aplicarea violenþei sau cu ameninþarea aplicãrii ei
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 500 la 1.000 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Articolul 195. Însuºirea în proporþii mari ºi deosebit de mari

(1) Însuºirea în proporþii mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost sãvîrºitã
(art.186-192),
se pedepseºte cu închisoare de la 10 la 20 de ani cu (sau fãrã) privarea de dreptul de
a ocupa anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
(2) Însuºirea în proporþii deosebit de mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost
sãvîrºitã (art.186-192),
se pedepseºte cu închisoare de la 10 la 25 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Articolul 197. Distrugerea sau deteriorarea intenþionatã a bunurilor

(1) Distrugerea sau deteriorarea intenþionatã a bunurilor, dacã aceasta a cauzat
daune în proporþii mari,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 1000 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de 240 de ore, sau cu arest de pînã la 6 luni.
(2) Aceleaºi acþiuni soldate:
a) cu decesul persoanei;
b) cu alte urmãri grave
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Articolul 198. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenþã a bunurilor

(1) Distrugerea sau deteriorarea din imprudenþã a bunurilor, dacã aceasta a cauzat
daune în proporþii mari,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 300 unitãþi convenþionale sau cu
muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 180 la 240 de ore, sau cu arest de la 3 la 6
luni.
(2) Aceleaºi acþiuni soldate:
a) cu decesul persoanei;
b) cu alte urmãri grave
se pedepsesc cu amendã în mãrime de pînã la 500 unitãþi convenþionale sau cu
închisoare de pînã la 5 ani.

24.21. Codul de procedurã penalã

Articolul 13. Inviolabilitatea proprietãþii

(1) Persoana fizicã sau juridicã nu poate fi lipsitã în mod arbitrar de dreptul de proprietate.
Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decît din motive de utilitate publicã ºi în condiþiile
prezentului cod ºi conform principiilor generale ale dreptului internaþional.
(2) Bunurile pot fi puse sub sechestru numai în baza hotãrîrii judecãtoreºti.
(3) Bunurile ridicate în cursul acþiunii procesuale se descriu în procesul-verbal al
acþiunii respective, iar persoanei de la care acestea au fost ridicate i se înmîneazã copia de
pe procesul-verbal al acestei acþiuni.
Drepturile omului 373
 Articolul 74. Drepturile ºi obligaþiile pãrþii civilmente responsabile
(2) Partea civilmente responsabilã dispune, de asemenea, de dreptul:
3) sã i se restituie bunurile ridicate de organul de urmãrire penalã sau de instanþã în
calitate de mijloace de probã sau prezentate de ea însãºi, precum ºi documentele, care îi
aparþin, în original.

Articolul 90. Martorul

(12) Martorul are dreptul:
10) sã i se restituie bunurile ridicate de organul de urmãrire penalã sau prezentate
de el însuºi în calitate de probe, sã primeascã documentele, ce îi aparþin, în original.

Articolul 126. Temeiurile pentru ridicarea de obiecte sau documente

(1) Organul de urmãrire penalã este în drept sã ridice obiectele sau documentele care
au importanþã pentru cauza penalã dacã probele acumulate sau materialele de investigaþie
operativã indicã exact locul ºi persoana la care se aflã acestea.
(2) Ridicarea de documente ce conþin informaþii care constituie secret de stat,
comercial, bancar, precum ºi ridicarea informaþiei privind convorbirile telefonice se fac
numai cu autorizaþia judecãtorului de instrucþie.
(3) Ridicarea de obiecte sau documente în alte situaþii se efectueazã în baza
ordonanþei motivate a organului de urmãrire penalã.

Articolul 130. Percheziþia corporalã ºi ridicarea

(1) În cazul în care existã temeiuri de a efectua percheziþia sau ridicarea în încãperi,
reprezentantul organului de urmãrire penalã poate extrage obiecte ºi documente ce au
importanþã pentru cauzã care se aflã în hainele, în lucrurile sau pe corpul persoanei la care
se efectueazã aceastã acþiune de urmãrire penalã.
(2) Percheziþia corporalã fãrã întocmirea ordonanþei despre aceasta ºi fãrã autorizaþia
judecãtorului de instrucþie se poate efectua:
1) la reþinerea bãnuitului, învinuitului, inculpatului;
2) la aplicarea faþã de bãnuit, învinuit, inculpat a mãsurii preventive de arestare;
3) în cazul în care existã suficiente temeiuri de a presupune cã persoana prezentã în
încãperea unde se efectueazã percheziþia sau ridicarea poate purta asupra sa documente
sau alte obiecte care pot avea importanþã probatorie în cauza penalã.
(3) Percheziþia corporalã sau ridicarea de obiecte se efectueazã de reprezentantul
organului de urmãrire penalã, cu participarea, dupã caz, a unui specialist de acelaºi sex cu
persoana percheziþionatã.

Articolul 160. Asigurarea pãstrãrii corpurilor delicte ºi a altor obiecte în cadrul

desfãºurãrii procesului penal
(1) La pãstrarea corpurilor delicte ºi a altor obiecte, la transmiterea lor pentru
efectuarea expertizei sau a constatãrii tehnico-ºtiinþifice sau medico-legale, precum ºi la
transmiterea cauzei altui organ de urmãrire penalã sau altei instanþe judecãtoreºti trebuie
sã fie luate mãsuri pentru a preveni pierderea, deteriorarea, alterarea, atingerea între ele
sau amestecul corpurilor delicte ori al altor obiecte.
(2) În cazul transmiterii cauzei, în documentul de însoþire, în anexele la el ºi în
informaþia anexatã la rechizitoriu se indicã toate corpurile delicte ºi alte obiecte care au
fost anexate la dosar ºi pe care îl însoþesc, precum ºi locul lor de pãstrare dacã ele nu
sînt anexate la dosar.
(3) La transmiterea cauzei în care figureazã corpuri delicte, organul care primeºte
cauza verificã prezenþa obiectelor anexate la dosar în conformitate cu datele menþionate
în documentul de însoþire a cauzei. Despre rezultatele acestei verificãri se face menþiune în
documentul de însoþire.

Articolul 189. Dreptul persoanei reþinute sau arestate la mãsuri de ocrotire

(3) Persoana ale cãrei bunuri au rãmas fãrã supraveghere în urma reþinerii, arestãrii

374 Ghidul ziaristului

preventive sau arestãrii la domiciliu are dreptul la supravegherea acestor bunuri, inclusiv
îngrijirea ºi hrãnirea animalelor domestice, asiguratã de organul de urmãrire penalã la
cerinþa acestei persoane ºi din contul ei. Dispoziþiile organului de urmãrire penalã sau ale
instanþei privitor la asigurarea supravegherii bunurilor persoanei ºi îngrijirii lor sînt obligatorii
pentru conducãtorii respectivi ai instituþiilor de stat.

Articolul 204. Bunurile care pot fi puse sub sechestru

(1) Sub sechestru pot fi puse bunurile bãnuitului, învinuitului, inculpatului, precum ºi
ale pãrþii civilmente responsabile, în cazurile prevãzute de lege, indiferent de natura bunurilor
ºi de faptul la cine se aflã acestea.
(2) Se pun sub sechestru bunurile ce constituie cota-parte a bãnuitului, învinuitului,
inculpatului în proprietatea comunã a soþilor sau familiei. Dacã existã suficiente probe cã
proprietatea comunã este dobînditã sau majoratã pe cale criminalã, poate fi pusã sub
sechestru întreaga proprietate a soþilor sau familiei ori cea mai mare parte a acestei proprietãþi.
(3) Nu pot fi puse sub sechestru produsele alimentare necesare proprietarului,
posesorului de bunuri ºi membrilor familiilor lor, combustibilul, literatura de specialitate
ºi inventarul de ocupaþie profesionalã, vesela ºi atributele de bucãtãrie folosite permanent
ce nu sînt de mare preþ, precum ºi alte obiecte ºi lucruri de primã necesitate, chiar
dacã acestea pot fi ulterior supuse confiscãrii.
(4) Nu pot fi puse sub sechestru bunurile întreprinderilor, instituþiilor ºi organizaþiilor,
cu excepþia acelei cote-pãrþi dobîndite ilicit din proprietatea colectivã care poate fi separatã
fãrã a se aduce prejudiciu activitãþii economice.

24.22. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 142. Averea pasibilã de confiscare

(1) Averea condamnatului este pasibilã de confiscare, indiferent de forma de proprietate.
(2) Nu este pasibilã de confiscare averea care figureazã în lista bunurilor ce nu sînt
pasibile de confiscare în conformitate cu Codul penal.
(3) Litigiile privind apartenenþa averii pasibile de confiscare în temeiul sentinþei instanþei
judecãtoreºti se soluþioneazã în cadrul procedurii judiciare civile.

24.23. Codul civil

Articolul 14. Repararea prejudiciilor

(1) Persoana lezatã într-un drept al ei poate cere repararea integralã a prejudiciului
cauzat astfel.
(2) Se considerã prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezatã într-un drept al ei le-
a suportat sau urmeazã sã le suporte la restabilirea dreptului încãlcat, pierderea sau
deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum ºi beneficiul neobþinut prin încãlcarea
dreptului (venitul ratat).
(3) Dacã cel care a lezat o persoanã într-un drept al ei obþine ca urmare venituri,
persoana lezatã este în drept sã cearã, pe lîngã reparaþia prejudiciilor, partea din venit
rãmasã dupã reparaþie.

Articolul 229. Nulitatea actului juridic încheiat prin violenþã

(1) Actul juridic încheiat în urma constrîngerii prin violenþã fizicã sau psihicã poate
fi declarat nul de instanþa de judecatã chiar ºi în cazurile cînd violenþa a fost exercitatã de
un terþ.
(2) Violenþa este temei de anulare a actului juridic numai în cazul în care se
demonstreazã cã este de naturã sã determine o persoanã sã creadã cã ea, soþul, o rudã
sau o altã persoanã apropiatã ori patrimoniul lor sînt expuºi unui pericol iminent.
(3) În sensul prezentului articol, nu existã violenþã atunci cînd autorul ei nu a utilizat
vreun mijloc ilicit.

Drepturile omului 375

 Articolul 305. Prezumþia proprietãþii
(1) Posesorul este prezumat proprietar al bunului dacã nu este dovedit cã a început
a poseda pentru un altul. Aceastã prezumþie nu opereazã în cazul în care dreptul de
proprietate trebuie înscris în registrul public ºi nici faþã de un fost posesor al cãrui bun a
fost furat, pierdut sau ieºit din posesiune în alt mod fãrã voia lui, cu excepþia banilor ºi
titlurilor de valoare la purtãtor.
(2) Se va considera cã posesorul anterior a fost proprietar al bunului pe parcursul
perioadei în care l-a posedat.

Articolul 315. Conþinutul dreptului de proprietate

(1) Proprietarul are drept de posesiune, de folosinþã ºi de dispoziþie asupra bunului.
(2) Dreptul de proprietate este perpetuu.
(3) Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terþ.
(4) Dreptul de folosinþã include ºi libertatea persoanei de a nu folosi bunul. Poate fi
instituitã prin lege obligaþia de folosire dacã nefolosirea bunurilor ar contraveni intereselor
publice. În acest caz, proprietarul poate fi obligat fie sã foloseascã el însuºi bunul ori sã-l
dea în folosinþã unor terþi în schimbul unei contraprestaþii corespunzãtoare.
(5) Particularitãþile dreptului de folosinþã a terenurilor agricole se stabilesc prin lege.
(6) Proprietarul este obligat sã îngrijeascã ºi sã întreþinã bunul ce-i aparþine dacã
legea sau contractul nu prevede altfel.

Articolul 316. Garantarea dreptului de proprietate

(1) Proprietatea este, în condiþiile legii, inviolabilã.
(2) Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa,
afarã numai pentru cauzã de utilitate publicã pentru o dreaptã ºi prealabilã despãgubire.
Exproprierea se efectueazã în condiþiile legii.
(3) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi solul oricãrei
proprietãþi imobiliare cu obligaþia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse
solului, plantaþiilor sau construcþiilor, precum ºi pentru alte daune imputabile ei.
(4) Despãgubirile prevãzute la alin.(2) ºi (3) se determinã de comun acord cu proprietarul
sau, în caz de divergenþã, prin hotãrîre judecãtoreascã. În acest caz, decizia de
retragere a bunurilor din proprietatea persoanei nu poate fi executatã pînã la
rãmînerea definitivã a hotãrîrii judecãtoreºti.
(5) Nu pot fi confiscate bunurile dobîndite licit, cu excepþia celor destinate sau folosite
pentru savîrºirea de contravenþii sau infracþiuni. Caracterul licit al dobîndirii bunurilor se
prezumã.

Articolul 317. Întinderea dreptului de proprietate

Tot ceea ce produce bunul, precum ºi tot ceea ce uneºte bunul ori se încorporeazã în
el ca urmare a faptei proprietarului, a unei alte persoane ori a unui caz fortuit, revine
proprietarului dacã legea nu prevede altfel.

Articolul 320. Modurile de dobîndire a dreptului de proprietate

(1) Dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoanã pentru sine se
dobîndeºte de cãtre aceasta dacã legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) Dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiþiile legii, prin ocupaþiune, act
juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum ºi prin hotãrîre judecãtoreascã atunci
cînd aceasta este translativã de proprietate.
(3) În cazurile prevãzute de lege, proprietatea se poate dobîndi prin efectul unui act
administrativ.
(4) Prin lege se pot reglementa ºi alte moduri de dobîndire a dreptului de proprietate.

Articolul 321. Momentul dobîndirii dreptului de proprietate

(1) Dreptul de proprietate este transmis dobînditorului în momentul predãrii bunului
mobil dacã legea sau contractul nu prevede altfel.

376 Ghidul ziaristului

 (2) În cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeºte la data înscrierii în
registrul bunurilor imobile, cu excepþiile prevãzute de lege.
Articolul 337. Temeiurile încetãrii dreptului de proprietate
(1) Dreptul de proprietate înceteazã, în condiþiile legii, în urma consumãrii, pieirii
fortuite sau distrugerii bunului, înstrãinãrii lui în temeiul unui act juridic, renunþãrii la
dreptul de proprietate, precum ºi în alte cazuri prevãzute de lege.

Articolul 338. Renunþarea la dreptul de proprietate

(1) Proprietarul poate renunþa oricînd la dreptul de proprietate printr-o declaraþie în
acest sens sau în alt mod care atestã cu certitudine cã a renunþat la bun fãrã intenþia de
a pãstra dreptul de proprietate asupra lui.

Articolul 342. Rechiziþia

(1) În caz de calamitate naturalã, epidemie, epizootie sau în o altã situaþie excepþionalã,
proprietarul poate fi deposedat de bun în temeiul unei decizii a autoritãþii publice, în modul
ºi în condiþiile stabilite de lege.
(2) Persoana al cãrei bun a fost rechiziþionat poate cere restituirea lui dacã, dupã
încetarea situaþiei excepþionale, acesta s-a pãstrat în naturã.
(3) Preþul bunului sau preþul folosirii lui, în cazul în care s-a pãstrat în naturã ºi a fost
restituit proprietarului, se stabileºte prin acordul pãrþilor, iar în caz de divergenþã, prin hotãrîre
judecãtoreascã.

Articolul 343. Confiscarea

(1) Confiscarea bunurilor se permite printr-o hotãrîre judecãtoreascã în cazurile
ºi în condiþiile prevãzute de lege.
(2) În cazurile prevãzute de lege, bunurile proprietarului pot fi confiscate printr-un act
administrativ. Actul administrativ cu privire la confiscare poate fi atacat în instanþã de judecatã.

Articolul 344. Proprietatea comunã. Temeiurile apariþiei ei

(1) Proprietatea este comunã în cazul în care asupra unui bun au drept de proprietate
doi sau mai mulþi titulari.
(2) Proprietatea comunã poate apãrea în temeiul legii sau în baza unui act juridic.

Articolul 357. Încetarea proprietãþii comune pe cote-pãrþi prin împãrþire

(1) Încetarea proprietãþii comune pe cote-pãrþi prin împãrþire poate fi cerutã oricînd
dacã legea, contractul sau hotãrîrea judecãtoreascã nu prevede altfel.
(2) Împãrþirea poate fi cerutã chiar ºi atunci cînd unul dintre coproprietari a folosit
exclusiv bunul, afarã de cazul cînd l-a uzurpat, în condiþiile legii.
(3) Împãrþirea poate fi fãcutã prin înþelegere a pãrþilor sau prin hotãrîre judecãtoreascã.

Articolul 377. Obligaþia de respect reciproc

Proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lîngã
respectarea drepturilor ºi obligaþiilor prevãzute de lege, trebuie sã se respecte reciproc. Se
considerã vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influenþe reciproce.

Articolul 1400. Prevenirea prejudiciului

(1) Pericolul cauzãrii în viitor a unui prejudiciu dã temei interzicerii faptelor care pot
genera un astfel de pericol.
(2) Dacã prejudiciul este o consecinþã a exploatãrii întreprinderii, instalaþiei sau a unei
activitãþi de producþie ce continuã sã cauzeze daune sau sã ameninþe cu producerea unui
nou prejudiciu, instanþa de judecatã poate sã oblige pîrîtul, pe lîngã repararea prejudiciului,
sã-ºi înceteze activitatea dacã încetarea nu contravine interesului public.

Articolul 1401. Prejudiciul cauzat în stare de legitimã apãrare

(1) Nu este pasibil de reparaþie prejudiciul cauzat de o persoanã în stare de legitimã

Drepturile omului 377

apãrare dacã nu a depãºit limitele ei.
(2) Dacã în timpul apãrãrii împotriva unui atac injust s-a cauzat prejudiciu unui terþ,
prejudiciul urmeazã sã fie reparat de atacator.

Articolul 1402. Prejudiciul cauzat în caz de extremã necesitate

(1) Prejudiciul cauzat de o persoanã în caz de extremã necesitate urmeazã a fi
reparat de ea.
(2) Luînd în considerare împrejurãrile în care a fost cauzat prejudiciul, instanþa de
judecatã poate obliga la repararea lui terþul în al cãrui interes a acþionat autorul prejudiciului
sau poate exonera de obligaþia de reparare, integral sau parþial, atît autorul prejudiciului,
cît ºi terþa persoanã.
(3) Prejudiciul produs în urma stingerii sau localizãrii unui incendiu va fi reparat de
autorul incendiului.

Articolul 1403. Rãspunderea comitentului pentru fapta prepusului

(1) Comitentul rãspunde de prejudiciul cauzat cu vinovãþie de prepusul sãu în
funcþiile care i s-au încredinþat.
(2) Comitentul conservã dreptul de regres contra prepusului. Prepusul se poate
exonera dacã va dovedi cã s-a conformat întocmai instrucþiunilor comitentului.

Articolul 1406. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit

14 ani
(1) Prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit 14 ani se reparã de pãrinþi
(adoptatori) sau de lui dacã nu demonstreazã lipsa vinovãþiei lor în supravegherea sau
educarea minorului.
(2) Dacã minorul care nu a împlinit 14 ani a cauzat prejudiciul cînd se afla sub su-
pravegherea unei instituþii de învãþãmînt, de educaþie sau instituþii curative ori a unei persoane
obligate sã-l supravegheze în bazã de contract, acestea rãspund pentru prejudiciul cauzat
dacã nu demonstreazã cã el s-a produs nu din vina lor.
(3) Obligaþia pãrinþilor (adoptatorilor), tutorilor, a instituþiilor de învãþãmînt, de educaþie,
a instituþiilor curative de a repara prejudiciul cauzat de un minor nu înceteazã o datã
cu atingerea majoratului acestuia sau o datã cu dobîndirea unor bunuri suficiente pentru
repararea prejudiciului.

Articolul 1407. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor între 14 ºi 18

ani
(1) Minorul între 14 ºi 18 ani rãspunde personal pentru prejudiciul cauzat, potrivit regulilor
generale.
(2) În cazul în care minorul între 14 ºi 18 ani nu are bunuri sau venituri suficiente
pentru repararea prejudiciului cauzat, acesta trebuie reparat, integral sau în partea
nereparatã, de cãtre pãrinþi (adoptatori) sau curator dacã nu demonstreazã cã prejudiciul
s-a produs nu din vina lor.
(3) Obligaþia pãrinþilor (adoptatorilor) sau curatorului de a repara prejudiciul cauzat de
un minor între 14 ºi 18 ani înceteazã în cazul în care autorul prejudiciului a atins majoratul,
precum ºi în cazul cînd, înainte de a fi atins majoratul, acesta dobîndeºte bunuri sau
venituri suficiente pentru repararea prejudiciului.

Articolul 1408. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoanã lipsitã de

capacitate de exerciþiu
(1) Pentru prejudiciul cauzat de o persoanã lipsitã de capacitate de exerciþiu rãspunde
tutorele sau instituþia obligatã sã o supravegheze dacã nu demonstreazã cã prejudiciul s-a
produs nu din vina lor.
(2) Obligaþia tutorelui sau a instituþiei de a repara prejudiciul cauzat de o persoanã
declaratã incapabilã nu înceteazã în cazul cînd aceastã persoanã ºi-a redobîndit capacitatea
de exerciþiu.

378 Ghidul ziaristului

 (3) Dacã tutorele, chemat la rãspundere în conformitate cu alin.(1) pentru prejudiciul
cauzat vieþii ºi sãnãtãþii, a decedat sau nu dispune de mijloace suficiente pentru repararea
lui, iar autorul prejudiciului dispune de asemenea mijloace, instanþa de judecatã, þinînd
cont de starea materialã a persoanei vãtãmate ºi a autorului prejudiciului, precum ºi de
alte circumstanþe, are dreptul sã hotãrascã repararea integralã sau parþialã a prejudiciului
din contul autorului.

Articolul 1409. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoanã aflatã în

imposibilitatea de a conºtientiza acþiunile sale ori de a le dirija
(1) Persoana cu capacitate de exerciþiu care a cauzat un prejudiciu aflîndu-se în im-
posibilitatea de a conºtientiza sau dirija acþiunile sale nu rãspunde pentru prejudiciu.
(2) Dacã prejudiciul este cauzat vieþii sau sãnãtãþii, instanþa de judecatã are dreptul,
þinînd cont de starea materialã a persoanei vãtãmate ºi a autorului prejudiciului, precum
ºi de alte circumstanþe, sã-l oblige pe acesta la reparaþia integralã sau parþialã a
prejudiciului.
(3) Autorul prejudiciului nu este exonerat de rãspundere dacã el însuºi este vinovat
de faptul cã a ajuns într-o astfel de stare în urma consumului de alcool, de droguri, de alte
substanþe psihotrope sau din altã cauzã.

Articolul 1410. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit

(1) Persoanele a cãror activitate este legatã de un izvor de pericol sporit pentru lumea
înconjurãtoare (exploatarea vehiculelor, a instalaþiilor, mecanismelor, folosirea energiei
electrice, a substanþelor explozibile, efectuarea lucrãrilor de construcþii etc.) au obligaþia
sã repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacã nu demonstreazã cã prejudiciul
se datoreazã unei forþe majore (cu excepþia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare
a exploatãrii navelor aeriene) sau din intenþia persoanei vãtãmate.

Articolul 1411. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale

(1) Proprietarul unui animal sau persoana care se serveºte de animal în timpul serviciului
rãspunde de prejudiciul cauzat de acesta, fie cã se afla în paza sa, fie cã a scãpat de sub
pazã. Obligaþia reparaþiei nu apare dacã prejudiciul a fost cauzat de un animal domestic
predestinat activitãþii profesionale, de întreprinzãtor sau obþinerii de mijloace pentru
întreþinerea proprietarului, iar proprietarul animalului a asigurat grija cuvenitã pentru
supravegherea animalului, sau dacã dauna s-a produs chiar ºi în cazul manifestãrii unei
asemenea griji.
(2) Persoana care, în baza contractului încheiat cu posesorul animalului, ºi-a
asumat obligaþia de a supraveghea animalul rãspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta
dacã nu demonstreazã nevinovãþia sa.

Articolul 1412. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat prin surparea construcþiei

(1) Proprietarul este obligat sã repare prejudiciul cauzat prin surparea, în întregime
sau a unei pãrþi, a construcþiei cînd surparea este rezultatul lipsei de întreþinere
corespunzãtoare sau al unui viciu de construcþie.
(2) Persoana care s-a obligat prin contract faþã de proprietar sã întreþinã construcþia
sau care este obligatã sã o întreþinã în stare corespunzãtoare în temeiul dreptului de
folosinþã ce i s-a acordat rãspunde solidar cu proprietarul pentru prejudiciul cauzat în
urma surpãrii construcþiei sau a unei pãrþi a ei.

Articolul 1413. Rãspunderea în cazul cãderii sau scurgerii din construcþie

Dacã prejudiciul s-a produs prin faptul cã din construcþie a cãzut ori a curs ceva,
rãspunde persoana care are construcþia în posesiune. Aceastã regulã nu se aplicã în cazul
în care prejudiciul s-a produs prin forþã majorã ori din vina celui prejudiciat.

24.24. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 17. Extrema necesitate
Drepturile omului 379
 Nu urmeazã a fi trasã la rãspundere administrativã persoana, care deºi a sãvîrºit o
acþiune, prevãzutã de prezentul Cod sau de alte acte normative, ce stabilesc rãspundere
administrativã pentru contravenþii administrative, a acþionat însã în stare de extremã
necesitate, adicã pentru înlãturarea unui pericol, ce ameninþa ordinea de stat sau publicã
proprietatea, drepturile ºi libertãþile cetãþenilor, modul stabilit de administrare, dacã pericolul
acesta în împrejurãrile date nu putea fi înlãturat prin alte mijloace ºi dacã prejudiciul
cauzat este mai mic decît cel evitat.

Articolul 18. Legitima apãrare

Nu urmeazã a fi trasã la rãspundere administrativã persoana, care deºi a sãvîrºit o
acþiune, prevãzutã de prezentul Cod sau de alte acte normative, ce stabilesc rãspundere
administrativã pentru contravenþii administrative, a acþionat însã în stare de legitimã
apãrare, adicã pentru apãrarea ordinii de stat sau publice, a proprietãþii, a drepturilor
ºi libertãþilor cetãþenilor, a ordinii de administraþie stabilite, opunîndu-se atentatului ilicit
prin cauzarea unui prejudiciu atentatorului, dacã în aceste cazuri n-au fost depãºite
limitele legitimei apãrãri.

Articolul 39. Obligaþia de a repara paguba pricinuitã

Dacã în urma contravenþiei administrative s-a pricinuit a pagubã materialã unei
persoane fizice sau juridice, organul (persoana cu funcþii de rãspundere), rezolvînd
chestiunea cu privire la aplicarea sancþiunii pentru contravenþia administrativã, este în
drept sã soluþioneze concomitent chestiunea reparãrii de cãtre cel vinovat a pagubei
materiale dacã suma ei nu depãºeºte mãrimea unui salariu minim, iar instanþa judecãtoreascã
- indiferent de mãrimea pagubei.
În celelalte cazuri chestiunea cu privire la repararea pagubei materiale, pricinuite
prin contravenþia administrativã se rezolvã pe calea procedurii judiciare civile.

Articolul 51. Sustragerea în proporþii mici din avutul proprietarului

Sustragerea în proporþii mici din avutul proprietarului, prin furt, însuºire, delapidare,
abuz de serviciu sau prin escrocherie, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la cinci la douãzeci salarii
minime.
Sustragerea din avutul proprietarului se considerã de mici proporþii dacã costul bunurilor
sustrase, evaluat în bani, nu depãºeºte mãrimea a cinci salarii minime, stabilite de legislaþie
la momentul sãvîrºirii contravenþiei.

Articolul 251. Ridicarea mijloacelor de transport, a obiectelor ºi documentelor

Obiectele ºi documentele, care sînt un instrument sau obiectiv direct al contravenþiei,
care au fost descoperite în momentul reþinerii, controlului corporal sau controlului obiectelor,
sînt ridicate de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere ale organelor indicate în articolul
248 din prezentul Cod. Obiectele ºi documentele ridicate se pãstreazã pînã la examinarea
cazului cu privire la contravenþia administrativã în locurile, stabilite de organele (persoanele
cu funcþii de rãspundere) cãrora li s-a acordat dreptul de a efectua ridicarea obiectelor ºi
a documentelor, iar dupã examinarea cazului, în dependenþã de rezultatele examinãrii lui,
ele se confiscã în modul stabilit sau i se restituie posesorului ori se distrug, iar în cazul
ridicãrii lucrurilor contra echivalent - se realizeazã. Ordinul, medalia, insigna la titlul onorific
al Republicii Moldova, retrase de la contravenient, urmeazã sã fie restituite posesorului,
iar dacã acesta nu este cunoscut, se trimit Preºedintelui Republicii Moldova.
În cazul reþinerii obiectelor de contrabandã pentru asigurarea perceperii amenzii se
admite ridicarea obiectelor (valorilor) de la persoana, care a comis contrabanda, dacã ea
nu are domiciliu stabil în Republica Moldova.
În cazul comiterii contravenþiilor prevãzute la alineatul 4 al articolului 120, de
articolele 123, 125, 126, precum ºi în cazurile eschivãrii conducãtorilor mijloacelor de
transport de la examinarea stãrii de ebrietate, prevãzute de articolul 127, ºi în cazurile
creãrii de obstacole pentru circulaþia rutierã, prevãzute la articolul 137, lucrãtorii de poliþie

380 Ghidul ziaristului

sînt în drept de a ridica mijloacele de transport, cu pãstrarea lor ulterioarã în locurile stabilite
de organele afacerilor interne.
În cazul ridicãrii mijloacelor de transport unor obiecte ºi documente se întocmeºte
referitor la aceasta un proces-verbal ori se face menþiunea corespunzãtoare în procesele-
verbale cu privire la contravenþia administrativã, cu privire la controlul lucrurilor sau cu
privire la reþinerea administrativã.
În cazul comiterii contravenþiei, pentru care, în conformitate cu prezentul Cod, poate
fi aplicatã o sancþiune administrativã sub formã de privare de dreptul de a conduce mijloace
de transport, o navã fluvialã sau o ambarcaþie, conducãtorului auto sau conducãtorului de
navã i se retrage permisul de conducere auto (permisul de conducere a navei fluviale
sau a ambarcaþiei) pînã la adoptarea deciziei asupra cazului respectiv ºi i se elibereazã
un permis provizoriu de conducere a mijlocului de transport a navei fluviale sau a
ambarcaþiei, fãcîndu-se menþiunea respectivã în procesul-verbal cu privire la contravenþia
administrativã. În cazul adoptãrii deciziei cu privire la privarea de dreptul de conducere a
mijlocului de transport, a navei de transport sau a ambarcaþiei permisul de conducere auto
(permisul de conducere a navei fluviale sau a ambarcaþiei) nu se restituie, iar termenul de
acþiune al permisului provizoriu se prelungeºte pînã la expirarea termenului stabilit
pentru înaintarea reclamaþiilor, sau pînã la adoptarea deciziei pe marginea reclamaþiei.
În cazul comiterii contravenþiilor, prevãzute de articolele 165, 175/2, 181, de
pãrþile întîi ºi a doua ale articolului 182, de articolele 183 ºi 184 din prezentul Cod,
lucrãtorii poliþiei, sînt în drept sã retragã înainte de examinarea cazului ordenul, medalia,
insigna la titlul onorific al Republicii Moldova, arma de foc, precum ºi muniþiile, fãcîndu-
se în procesul-verbal o menþiune, în care se indicã denumirea ºi numãrul ordenului, medaliei,
denumirea deplinã a medaliei, la care nu existã numãr, a insignei la titlul onorific al Republicii
Moldova, marca sau modelul, calibrul, seria ºi numãrul armei luate, cantitatea ºi felul
muniþiilor. Totodatã faþã de persoana, care a comis o contravenþie în exerciþiul funcþiunii,
ridicarea obiectelor, controlul corporal ºi controlul obiectelor se aplicã numai în cazurile ce
nu suferã amînare.

24.25. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 17
1. Orice persoanã are dreptul la proprietate atît singurã cît ºi în asociere cu alþii.
2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

24.26. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale.
Primul protocol adiþional

Articolul 1. Protecþia proprietãþii

Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni
nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauzã de utilitate publicã ºi în condiþiile
prevãzute de lege ºi de principiile generale ale dreptului internaþional.
Dispoziþiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe
care le considerã necesare pentru a reglementa folosinþa bunurilor conform interesului
general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuþii, sau a amenzilor.

24.27. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de

femei

Articolul 12
1. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile necesare pentru eliminarea discriminãrii faþã de
femei în domeniul sãnãtãþii, pentru a le asigura, pe baza egalitãþii între bãrbat ºi femeie,
mijloacele de a avea acces la serviciile medicale, inclusiv la cele referitoare la planificarea
Drepturile omului 381
familialã.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, statele pãrþi vor asigura pentru femei
în timpul graviditãþii, la naºtere ºi dupã naºtere servicii corespunzãtoare ºi, la nevoie,
gratuite ºi, de asemenea, un regim alimentar corespunzãtor în timpul graviditãþii ºi pe
parcursul alãptãrii.

24.28. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru

dimensiunea umanã a C.S.C.E.

(9) Statele participante reafirma ca:

(9.6.) - Orice persoanã are dreptul sã se bucure în liniºte de bunurile sale, fie în mod
individual, fie în asociere cu alte persoane. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decît
pentru raþiuni de utilitate publicã ºi în condiþiile prevãzute de lege, conform obligaþiilor
ºi angajamentelor internaþionale.

Vezi, de asemenea:

Legea cu privire la proprietate nr.459-XII din 22.01.91 (Monitor nr.3-4-5-6/22 din

30.06.1991);
Legea cu privire la privatizare nr.627-XII din 04.07.91 (republicatã în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.61-63 din 16.04.2004);
Legea privatizãrii fondului de locuinþe nr.1324-XII din 10.03.93 (Monitor nr.5/126 din
30.05.1993);
Legea privind gospodãriile þãrãneºti (de fermier) nr.1353-XIV din 03.11.2000
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.14-15/52 din 08.02.2001);
Legea condominiului în fondul locativ nr.913-XIV din 30.03.2000 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.130-132/915 din 19.10.2000);
Legea exproprierii pentru cauzã de utilitate publicã nr.488-XIV din 08.07.1999
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.42-44/311 din 20.04.2000);
Legea cu privire la rechiziþiile de bunuri ºi prestãrile de servicii în interes public
nr.1384-XV din 11.10.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.178-181/1352 din
27.12.2002);
Legea cu privire la proprietatea publicã a unitãþilor administrativ-teritoriale nr.523-
XIV din 16.07.99 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.124-125/611 din 11.11.1999);
Legea cu privire la resursele naturale nr.1102-XIII din 06.02.97 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.40/337 din 19.06.1997);
Legea cu privire la investiþiile în activitatea de întreprinzãtor nr.81-XV din 18.03.2004
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.64-66 din 23.04.2004);
Legea privind asociaþiile de economii ºi împrumut ale cetãþenilor nr.1505-XIII din
18.02.98 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.38-39 din 30.04.1998);
Legea privind societãþile pe acþiuni nr.1134-XIII din 02.04.97 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.38-39/332 din 12.06.1997);
Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.97 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62 din
18.09.1997; Codul fiscal (titlul I, II, III, IV, VI) a fost republicat în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.102-103 din 23.08.2001);
Legea contabilitãþii nr.426-XIII din 04.04.95 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.28 din 25.05.1995);
Legea cu privire la statisticã nr.412-XII din 18.12.90 (Veºtile nr.12/317, 1990);
Legea privind combaterea corupþiei ºi protecþionismului nr.900 din 27.06.96
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.56 din 22.08.1996);
Legea cu privire la prevenirea ºi combaterea spãlãrii banilor nr.633-XV din
15.11.2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.139-140 din 15.11.2001);
Codul vamal nr.1149-XIV din 20.07.2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.160-
162 din 23.12.2000);

382 Ghidul ziaristului

25. DREPTUL LA ASISTENÞÃ ªI PROTECÞIE SOCIALÃ

25.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 47 Dreptul la asistenþã ºi protecþie socialã

(1) Statul este obligat sã ia mãsuri pentru ca orice om sã aibã un nivel
de trai decent, care sã-i asigure sãnãtatea ºi bunãstarea, lui ºi familiei lui,
cuprinzînd hrana, îmbrãcãmintea, locuinþa, îngrijirea medicalã, precum
ºi serviciile sociale necesare.
(2) Cetãþenii au dreptul la asigurare în caz de: ºomaj, boalã,
invaliditate, vãduvie, bãtrîneþe sau în celelalte cazuri de pierdere a
mijloacelor de subzistenþã, în urma unor împrejurãri independente de
voinþa lor.

25.2. Legea asistenþei sociale

Articolul 5. Dreptul la asistenþã socialã

(1) De asistenþã socialã beneficiazã cetãþenii Republicii Moldova în funcþie de nivelul
venitului global al unei persoane. Cuantumul venitului global al unei persoane, care
acordã dreptul de a beneficia de o formã sau alta a asistenþei sociale, se reglementeazã
prin actele legislative ºi alte acte normative corespunzãtoare.

Articolul 7. Categoriile de beneficiari

De asistenþã socialã beneficiazã persoanele ºi familiile care, din cauza unor factori de
naturã economicã, fizicã, psihologicã sau socialã, nu au posibilitate sã îºi asigure un nivel
decent de viaþã, ºi anume:
a) copiii ºi tinerii ale cãror sãnãtate, dezvoltare ºi integritate fizicã, psihicã sau moralã
sînt prejudiciate în mediul în care locuiesc;
b) familiile care nu îºi îndeplinesc în mod corespunzãtor obligaþiile privind
îngrijirea, întreþinerea ºi educarea copiilor;
c) familiile fãrã venituri sau cu venituri mici;
d) persoanele fãrã familie, care nu pot gospodãri singure, care necesitã îngrijire ºi
supraveghere sau sînt incapabile sã facã faþã nevoilor sociomedicale;
e) copiii cu disabilitãþi pînã la vîrsta de 18 ani;
f) familiile cu mulþi copii;
g) familiile monoparentale cu copii;
h) persoanele vîrstnice;
i) persoanele cu disabilitãþi;
j) alte categorii de persoane ºi familii aflate în dificultate.

25.3. Legea privind sistemul public de asigurãri sociale

Articolul 4. Persoanele asigurate obligatoriu

În sistemul public, sînt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
1) persoana care desfãºoarã activitate pe bazã de contract individual de muncã;
2) persoana care desfãºoarã activitate în funcþie electivã sau este numitã la nivelul
autoritãþii executive, legislative sau judecãtoreºti, pe durata mandatului, ale cãrei drepturi ºi
obligaþii sînt asimilate, în condiþiile prezentei legi, cu cele ale persoanei prevãzute la pct.1);
3) persoana care realizeazã un venit anual echivalent cu cel puþin 4 salarii medii lunare
pe economie ºi se regãseºte în una din situaþiile urmãtoare:
a) este asociat unic, comanditar, acþionar sau manager în societate comercialã cu care
nu a încheiat contract individual de muncã;
Drepturile omului 383
 b) este manager cu contract de management;
c) este membru al unei asociaþii familiale;
d) este autorizatã sã desfãºoare activitate independentã;
e) este angajatã în o instituþie internaþionalã dacã nu este asiguratul acesteia;
f) este membru de cooperativã meºteºugãreascã;
g) desfãºoarã activitate în o unitate de cult recunoscutã ºi nu are încheiat contract
individual de muncã;
h) a atins vîrsta de 16 ani ºi nu întîmpinã restricþii în asigurarea obligatorie conform
prezentei legi;
4) persoana care realizeazã un venit anual echivalent cu cel puþin 3 salarii medii lunare
pe economie ºi se regãseºte în una din situaþiile urmãtoare:
a) are proprietate ºi/sau este arendaº de terenuri agricole ºi forestiere;
b) desfãºoarã activitate agricolã în cadrul gospodãriei þãrãneºti sau activitate privatã
în domeniul forestier;
c) este membru al unei societãþi agricole sau al altor forme de asociere din agriculturã;
5) persoana care realizeazã prin cumul un venit anual echivalent cu cel puþin 4 salarii
medii lunare pe economie ºi se regãseºte în douã sau în mai multe situaþii din prezentul
articol.

Articolul 8. Codul personal de asigurãri sociale

(1) Evidenþa drepturilor ºi obligaþiilor de asigurãri sociale în sistemul public se
realizeazã pe baza codului personal de asigurãri sociale.
(2) Fiecãrui asigurat în sistemul public i se atribuie un singur cod personal de asigurãri
sociale.
(3) Codul personal de asigurãri sociale ºi modalitatea de atribuire a acestuia se stabilesc
de Casa Naþionalã.

Articolul 39. Categoriile de pensii

În sistemul public se acordã urmãtoarele categorii de pensii:
a) pensia pentru limitã de vîrstã;
b) pensia de invaliditate;
c) pensia de urmaº.

Articolul 41. Categoriile de alte drepturi de asigurãri sociale

Asiguraþii din sistemul public au dreptul, în afarã de pensie, la:
a) indemnizaþie pentru incapacitate temporarã de muncã cauzatã de boli obiºnuite
sau de accidente în afara muncii, de boli profesionale ºi de accidente de muncã;
b) prestaþii pentru prevenirea îmbolnãvirilor ºi recuperarea capacitãþii de muncã;
c) indemnizaþie de maternitate;
d) indemnizaþie pentru creºterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav;
e) ajutor de ºomaj;
f) ajutor de deces.

25.4. Legea privind pensiile de asigurãri sociale de stat

Articolul 2. Dreptul la pensie

(1) Dreptul la pensie îl au asiguraþii domiciliaþi în Republica Moldova, precum ºi
persoanele care, la data stabilirii pensiei, nu au calitatea de asigurat, dar îndeplinesc
condiþiile prevãzute de prezenta lege. El se exercitã, în condiþiile legii, prin sistemul public
de asigurãri contra riscurilor sociale reprezentate de pierderea capacitãþii de muncã
(datoritã vîrstei înaintate, invaliditãþii) sau de pierderea susþinãtorului.
(2) Categoriile de persoane care sînt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, sînt
specificate în Legea privind sistemul public al asigurãrilor sociale.
(3) Agricultorii au dreptul la pensie în condiþiile prezentei legi.

384 Ghidul ziaristului

 Articolul 9. Categoriile de pensii
În sistemul public, se acordã urmãtoarele categorii de pensii:
a) pensie pentru limitã de vîrstã;
b) pensie de invaliditate;
c) pensie de urmaº.

Articolul 10. Dreptul la pensie

(1) Dreptul la pensie îl au persoanele care îndeplinesc condiþiile prevãzute de prezenta
lege.
(2) Dreptul la pensie se cuvine ºi poate fi solicitat de la data îndeplinirii condiþiilor de
pensionare prevãzute de prezenta lege.
(3) Dreptul la pensie este imprescriptibil.

Articolul 11. Dreptul de opþiune

(1) În cazul în care asiguratul îndeplineºte condiþiile pentru obþinerea mai multor
categorii de pensii, el poate opta pentru o singurã categorie.
(2) Pensionarului în drept sã obþinã o altã categorie de pensie i se acordã aceastã
pensie de la data depunerii cererii ºi documentelor necesare.

Articolul 12. Minimul garantat ºi pensia minimã

(1) Minimul garantat pentru stabilirea pensiei reprezintã suma fixã garantatã de stat
persoanelor îndreptãþite, care confirmã un stagiu de cotizare complet. În cazul stagiului
de cotizare incomplet, minimul garantat se stabileºte proporþional stagiului de cotizare
confirmat. Minimul garantat se aplicã la calcularea drepturilor de pensie obþinute în perioada
anterioarã intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(2) Pensia minimã reprezintã suma acordatã lunar persoanelor îndreptãþite în
cazul în care cuantumul pensiei integrale, calculat în conformitate cu prezenta lege, nu
atinge aceastã sumã. În toate cazurile, pensia minimã depãºeºte cu 10 lei minimul
garantat prevãzut pentru categoria respectivã de pensionari.
(3) Cuantumul minim al pensiei de urmaº se determinã în raport procentual faþã de
cuantumul minim al pensiei pentru limitã de vîrstã.
(4) Cuantumul pensiei minime se aplicã numai la calcularea pensiei în condiþiile
prezentei legi.

Articolul 17. Plata pensiei pentru limitã de vîrstã

(1) Pensia pentru limitã de vîrstã se plãteºte integral, inclusiv pensionarilor care
realizeazã venituri pasibile de asigurãri sociale de stat.
(2) Plata pensiei pentru limitã de vîrstã persoanelor care se aflã la întreþinerea deplinã
a statului se efectueazã în mãrime de 25% din pensia stabilitã.
(3) Plata pensiei pentru limitã de vîrstã se suspendã pentru persoanele private de
libertate ºi se reia retroactiv dupã dispariþia acestui temei, dar nu mai mult decît pentru 3
ani din luna depunerii cererii respective.

Articolul 18. Constatarea invaliditãþii

Starea de invaliditate, cauzele, gradul ºi timpul apariþiei ei se constatã de cãtre
Consiliul de Expertizã Medicalã a Vitalitãþii (C.E.M.V.) în baza unor regulamente aprobate
de Guvern.

Articolul 24. Dreptul la pensia de urmaº

Pensia de urmaº se acordã dacã persoana decedatã era pensionar sau îndeplinea
condiþiile pentru obþinerea unei pensii în conformitate cu prezenta lege.

Articolul 25. Persoanele care au dreptul la pensie de urmaº

(1) Se stabileºte pensie de urmaº:
a) copiilor pînã la vîrsta de 18 ani sau, dacã îºi continuã studiile în instituþii de învãþãmînt

Drepturile omului 385

de zi (secundar, secundar profesional ºi superior), pînã la terminarea acestora, fãrã a
depãºi vîrsta de 23 de ani;
b) soþului supravieþuitor dacã, la momentul decesului susþinãtorului sau pe parcursul a
5 ani dupã deces, a împlinit vîrsta de pensionare prevãzutã la art.41 sau a fost încadrat
în gradul I sau II de invaliditate, a avut cel puþin 15 ani de cãsãtorie cu persoana
decedatã ºi nu s-a recãsãtorit;
c) soþului supravieþuitor sau tutorelui (curatorului) care are în îngrijire copii sub vîrsta
de 3 ani ai susþinãtorului decedat, pe perioadele de neîncadrare în muncã sau de aflare
în concediu pentru îngrijirea copilului pînã la vîrsta de 3 ani.
(2) Pensia de urmaº, stabilitã copiilor, se pãstreazã ºi dupã înfierea lor. În caz de
deces al înfietorului, copiii înfiaþi pot opta pentru o singurã pensie: sau pentru pãrintele
decedat, sau pentru înfietorul decedat.

Articolul 31. Solicitarea pensiei

(1) Pensia se acordã la cererea persoanei îndreptãþite, a tutorelui (curatorului) acesteia.
(2) Cererea de pensionare ºi actele necesare se depun la organul teritorial de
asigurãri sociale de la domiciliul asiguratului, unde se înregistreazã în mod obligatoriu.
(3) Acordarea drepturilor la pensie sau respingerea cererii de pensionare se face
prin decizie, emisã de organul teritorial de asigurãri sociale ºi semnatã de conducãtorul
acestuia, în termen de 15 zile de la data depunerii cererii cu toate actele necesare.
(4) Decizia cu privire la respingerea cererii de pensionare ºi motivul respingerii se
expediazã solicitantului în termen de 5 zile de la data emiterii.

Articolul 33. Reexaminarea drepturilor la pensie

(1) Reexaminarea drepturilor la pensie se efectueazã în cazul:
a) apariþiei unor circumstanþe noi referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat,
ce au avut loc pînã la acordarea drepturilor la pensie;
b) transferãrii la altã categorie de pensie.
(4) Pensionarul care solicitã transferul la una din categoriile de pensii prevãzute de
prezenta lege ºi care a beneficiat anterior de aceastã categorie de pensie poate opta
pentru pensia calculatã în condiþiile prezentei legi sau pentru pensia stabilitã anterior.
(5) Noile drepturi la pensie se acordã începînd cu luna urmãtoare celei în care a fost
depusã cererea ºi actele necesare la organul de asigurãri sociale.

Articolul 38. Reþinerile din pensie

(1) Reþinerile din pensie se efectueazã în temeiul:
a) deciziilor, hotãrîrilor ºi sentinþelor judecãtoreºti;
b) deciziilor organelor administrative, care urmeazã a fi executate în mod obligatoriu;
c) deciziilor organului de asigurãri sociale, la recuperarea sumelor cu titlu de pensie
plãtite necuvenit din vina beneficiarului.
(2) Reþineri din pensia de urmaº, stabilitã pãrintelui sau tutorelui (curatorului), pentru
copii nu se efectueazã, cu excepþia cazurilor de platã necuvenitã.

Articolul 39. Obligaþiuni ºi responsabilitãþi

(1) Organul de asigurãri sociale este obligat sã informeze anual asiguratul despre
situaþia curentã a contului personal al acestuia.
(2) Angajatorul este obligat sã prezinte organului de asigurãri sociale informaþii
privind asiguratul angajat, datele necesare þinerii contului personal al acestuia.
(3) Angajatorul este obligat sã comunice, în termen de 5 zile de la angajarea pension-
arului, acest fapt organului de asigurãri sociale care efectueazã plata pensiei.
(4) Angajatorul este obligat sã prezinte organului de asigurãri sociale sau persoanei
îndreptãþite, în termen de 10 zile de la solicitare, informaþii necesare pentru stabilirea
pensiei.
(5) Angajatorul ºi angajatul poartã rãspundere, în modul stabilit de legislaþia în vigoare,
pentru autenticitatea actelor ºi datelor prezentate organului de asigurãri sociale.

386 Ghidul ziaristului

 (6) Pensionarul este obligat sã comunice, în termen de 30 de zile, organului de
asigurãri sociale care efectueazã plata pensiei noile circumstanþe care pot avea ca
urmare schimbarea cuantumului pensiei sau suspendarea ei.
(7) În cazul în care prezentarea de date false are ca efect cheltuirea nejustificatã
de mijloace la plata pensiilor, persoana vinovatã restituie în fondul de pensii sumele
încasate necuvenit.

Articolul 40. Contestarea deciziei de pensionare

(1) Decizia privind stabilirea dreptului la pensie sau respingerea cererii de pensionare,
privind reþinerile din pensie sau încasarea sumelor plãtite în plus poate fi contestatã la
Casa Naþionalã de Asigurãri Sociale.
(2) În caz de dezacord cu decizia Casei Naþionale de Asigurãri Sociale, aceasta
poate fi atacatã în instanþa de contencios administrativ competentã.

25.5. Legea privind indemnizaþiile pentru incapacitate temporarã de muncã

ºi alte prestaþii de asigurãri sociale

Articolul 2. Dreptul la prestaþii de asigurãri sociale

(2) La prestaþii de asigurãri sociale au dreptul asiguraþii domiciliaþi în Republica
Moldova ºi ºomerii cu drept la ajutor de ºomaj (în continuare - ºomeri).
(3) Persoana are dreptul la prestaþiile de asigurãri sociale legate de riscurile sociale de
care este asiguratã.
(4) Persoanele asigurate au dreptul, în condiþiile prezentei legi, la prestaþii de asigurãri
sociale ºi în cazurile în care riscul asigurat s-a produs în perioada de probã sau în ziua
concedierii.

Articolul 5. Tipurile de prestaþii de asigurãri sociale

(1) Asiguraþii din sistemul public de asigurãri sociale au dreptul la urmãtoarele prestaþii:
a) indemnizaþie pentru incapacitate temporarã de muncã cauzatã de boli obiºnuite
sau de accidente nelegate de muncã;
b) prestaþie pentru prevenirea îmbolnãvirilor (carantinã);
c) prestaþie pentru recuperarea capacitãþii de muncã;
d) indemnizaþie de maternitate;
e) indemnizaþie unicã la naºterea copilului;
f) indemnizaþie pentru creºterea copilului pînã la împlinirea vîrstei de 3 ani;
g) indemnizaþie pentru îngrijirea copilului bolnav;
h) ajutor de deces.
(2) ªomerii au dreptul la prestaþiile prevãzute la alin.(1) lit.a), d) ºi h).

Articolul 10. Dreptul la prelungirea perioadei pentru care se acordã indemnizaþie

pentru incapacitate temporarã de muncã
(1) Medicul curant propune încadrarea în grad de invaliditate în cazul în care bolnavul
nu a fost recuperat la expirarea perioadei pentru care se acordã indemnizaþie pentru
incapacitate temporarã de muncã, stabilitã în conformitate cu prezenta lege.
(2) În situaþii temeinic motivate privind posibilitatea recuperãrii, medicul curant propune
prelungirea concediului medical peste 180 de zile, în scopul evitãrii încadrãrii în grad de
invaliditate ºi al menþinerii asiguratului în activitate.
(3) C.E.M.V. decide, dupã caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea
programului recuperator, transferul temporar la o altã muncã, reducerea programului de
lucru, reluarea activitãþii profesionale sau încadrarea în grad de invaliditate.
(4) Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 30 de
zile, în funcþie de evoluþia cazului ºi de rezultatele acþiunilor de recuperare, în baza avizului
C.E.M.V.
(5) În cazul prelungirii concediului medical peste 180 de zile, indemnizaþia pentru
incapacitate temporarã de muncã se acordã pentru întreaga perioadã de concediu medical
Drepturile omului 387
prelungit.

Articolul 12. Dreptul la indemnizaþie pentru incapacitate temporarã de muncã în

anumite situaþii
(1) Indemnizaþia pentru incapacitate temporarã de muncã se acordã ºi în cazul în care
incapacitatea de muncã a survenit în timpul concediului de odihnã anual. Acesta din urmã
se prelungeºte cu durata incapacitãþii temporare de muncã ce a decurs în interiorul sãu.
(2) Nu se acordã indemnizaþie pentru incapacitate temporarã de muncã pentru zilele în
care salariatul s-a aflat în concediu neplãtit.

Articolul 33. Soluþionarea litigiilor ce þin de aplicarea prezentei legi

Litigiile ce þin de aplicarea prezentei legi se soluþioneazã de Casa Naþionalã de Asigurãri
Sociale, a cãrei decizie poate fi atacatã în instanþã de judecatã, conform legislaþiei în
vigoare.

25.6. Legea asigurãrii pentru accidente de muncã ºi boli profesionale

Articolul 3. Persoanele asigurate

În conformitate cu prezenta lege, în mod obligatoriu, sînt asiguraþi pentru accidente de
muncã ºi boli profesionale ºi se denumesc asiguraþi:
a) cetãþenii Republicii Moldova, cetãþenii strãini ºi apatrizii care desfãºoarã activitate
pe teritoriul Republicii Moldova, în bazã de contract individual de muncã, încheiat cu un
angajator din Republica Moldova;
b) cetãþenii Republicii Moldova care desfãºoarã activitate în strãinãtate, în baza
dispoziþiei legale a unui angajator din Republica Moldova;
c) persoanele care desfãºoarã activitate în funcþii elective sau sînt numite în autoritãþile
publice, pe durata mandatului, ale cãror drepturi ºi obligaþii sînt asimilate cu cele ale
persoanelor prevãzute la lit.a).

Articolul 9. Prestaþii ºi indemnizaþii de asigurare

(1) Asiguraþii au dreptul la urmãtoarele prestaþii ºi indemnizaþii de asigurare:
a) prestaþii pentru reabilitare medicalã;
b) prestaþii pentru recuperarea capacitãþii de muncã;
c) prestaþii pentru reabilitarea profesionalã;
d) indemnizaþie pentru incapacitate temporarã de muncã;
e) indemnizaþie pentru transferarea temporarã la altã muncã;
f) indemnizaþie de invaliditate;
g) indemnizaþie de deces.
(2) Prestaþiile pentru reabilitare medicalã ºi recuperarea capacitãþii de muncã au
prioritate faþã de indemnizaþii.

Articolul 21. Responsabilitãþile ºi obligaþiile angajatorilor ºi angajaþilor

(1) Angajatorii rãspund pentru crearea condiþiilor de securitate ºi igienã la locurile de
muncã conform legislaþiei.
(2) Angajatorii au obligaþia:
a) sã aplice mãsuri de securitate ºi igienã a muncii pentru prevenirea accidentelor
de muncã ºi a bolilor profesionale, pentru eliminarea factorilor de risc;
b) sã asigure informarea angajaþilor, participarea acestora la elaborarea, adoptarea
ºi aplicarea mãsurilor de prevenire a accidentelor de muncã ºi bolilor profesionale;
c) sã furnizeze orice informaþie solicitatã de asigurãtor ce se referã la factorii de risc
de la locurile de muncã.
(3) Angajaþii au obligaþia sã cunoascã ºi sã respecte mãsurile luate de angajatori pentru
prevenirea accidentelor de muncã ºi bolilor profesionale.
(4) Pentru realizarea mãsurilor de prevenire, salariaþii nu suportã nici un fel de cheltuieli.
(5) Angajaþii au dreptul sã sesizeze asigurãtorul asupra neluãrii de cãtre angajator a
388 Ghidul ziaristului
unor mãsuri de prevenire, fãrã ca acest lucru sã atragã consecinþe asupra lor.

25.7. Legea privind alocaþiile sociale de stat pentru unele categorii de cetãþeni

Articolul 2. Dreptul la alocaþie

(1) De dreptul la alocaþie beneficiazã persoanele care au cetãþenia Republicii Moldova,
sînt domiciliate legal ºi obiºnuit pe teritoriul ei ºi, în cazul categoriilor specificate la art.3
lit.a)-e), nu îndeplinesc condiþiile pentru obþinerea dreptului la pensie de asigurãri sociale
de stat.
(2) În cazul stabilirii alocaþiei copiilor invalizi, invalizilor din copilãrie ºi copiilor care ºi-
au pierdut întreþinãtorul, cetãþenia Republicii Moldova nu este obligatorie dacã aceºtia
domiciliazã legal ºi obiºnuit pe teritoriul ei cel puþin 3 ani.

Articolul 3. Beneficiarii alocaþiilor

De alocaþie beneficiazã urmãtoarele categorii de persoane:
a) invalizii de gradele I, II, III;
b) invalizii din copilãrie de gradele I, II, III;
c) copiii invalizi, în vîrstã de pînã la 16 ani, cu severitatea I, II, III;
d) copiii care au pierdut întreþinãtorul;
e) persoanele care au atins vîrsta standard de pensionare;
f) persoanele apte de muncã care îngrijesc la domiciliu un copil invalid, în vîrstã de
pînã la 16 ani, cu severitatea I.

Articolul 4. Organele care efectueazã stabilirea ºi plata alocaþiilor

Alocaþiile se stabilesc ºi se plãtesc de cãtre organele teritoriale de asigurãri sociale.

25.8. Codul muncii

Articolul 9. Drepturile ºi obligaþiile de bazã ale salariatului

(1) Salariatul are dreptul:
o) la asigurarea socialã obligatorie, în modul prevãzut de legislaþia în vigoare.

Articolul 123. Concediul medical

(1) Concediul medical plãtit se acordã tuturor salariaþilor ºi ucenicilor în baza
certificatului medical eliberat potrivit legislaþiei în vigoare.

25.9. Legea învãþãmîntului

Articolul 57. Drepturile elevilor ºi studenþilor

(4) În vederea realizãrii dreptului la educaþie al elevilor ºi studenþilor care au nevoie
de asistenþã socialã, statul suportã, parþial sau integral, cheltuielile de întreþinere în perioada
de ºcolaritate. Categoriile de persoane care sînt în drept sã beneficieze de un atare
ajutor, precum ºi formele ºi mãrimea acestuia, sînt stabilite de Guvern.
(5) Statul suportã, parþial sau integral, cheltuielile de întreþinere a elevilor ºi
studenþilor care au nevoie de protecþie socialã ºi ajutor, inclusiv a celor din ºcolile de tip
sanatorial sau de tip familie, conform normativelor în vigoare.

25.10. Legea ocrotirii sãnãtãþii

Articolul 51. Ajutorul acordat de stat la îngrijirea copiilor

(4) În cazul imposibilitãþii spitalizãrii sau lipsei de indicaþii pentru tratament în staþionar,
mama sau un alt membru al familiei care îngrijeºte copilul bolnav poate fi scutitã de lucru,
în modul stabilit, acordîndu-i-se indemnizaþie pe linia asigurãrilor sociale.
(5) În cazul tratãrii în staþionar a copilului în vîrsta de pînã la 3 ani sau a copilului grav
bolnav de o vîrstã mai mare care are nevoie, conform avizului medical, de îngrijire
Drepturile omului 389
suplimentarã, mama (tatãl) ori o rudã are dreptul sã fie alãturi de copil în unitatea medicalã
ºi sã primeascã, în modul stabilit, indemnizaþie pe linia asigurãrilor sociale.

25.11. Legea cu privire la Guvern

Articolul 3. Direcþiile principale ale activitãþii Guvernului

În conformitate cu împuternicirile sale Guvernul:
8) formeazã un sistem eficient de ocrotire socialã a populaþiei, creeazã condiþii pentru
creºterea nivelului de trai, pentru satisfacerea necesitãþilor culturale ºi spirituale ale cetãþenilor
republicii;

25.12. Legea cu privire la combaterea terorismului

Articolul 17. Reabilitarea socialã a persoanelor care au avut de suferit de pe urma

unui act terorist
(1) Reabilitarea socialã a persoanelor care au avut de suferit de pe urma unui act
terorist are drept scop revenirea acestora la viaþa normalã ºi prevede acordarea asistenþei
juridice persoanelor menþionate, reabilitarea lor psihologicã, medicalã ºi profesionalã
(inclusiv restabilirea capacitãþii de muncã), plasarea în cîmpul muncii, asigurarea cu
spaþiu locativ.
(2) Reabilitarea socialã a persoanelor care au avut de suferit de pe urma unui act
terorist, precum ºi a persoanelor prevãzute la art.18, se face din contul mijloacelor bugetului
de stat ºi ale bugetului unitãþii administrativ-teritoriale pe al cãrei teritoriu a fost sãvîrºit
actul terorist.
(3) Modul de reabilitare a persoanelor care au avut de suferit de pe urma unui act
terorist este stabilit de Guvern.

Articolul 18. Protecþia juridicã ºi socialã a persoanelor care participã la combaterea

terorismului
(1) Persoanele care participã la combaterea terorismului sînt protejate de stat.
Beneficiazã de protecþie juridicã ºi socialã:
a) militarii, colaboratorii ºi specialiºtii autoritãþilor administraþiei publice care
participã (au participat) nemijlocit la combaterea terorismului;
b) persoanele care acordã ajutor permanent sau temporar autoritãþilor care
desfãºoarã activitatea de combatere a terorismului în prevenirea, depistarea ºi curmarea
activitãþii teroriste, precum ºi în atenuarea urmãrilor acesteia;
c) membrii familiilor persoanelor prevãzute la lit.a) ºi b) ale prezentului alineat, în
legãturã cu participarea acestora la combaterea terorismului.
(2) Protecþia juridicã ºi socialã a persoanelor care participã la combaterea terorismului
este asiguratã în conformitate cu legislaþia în vigoare.

Articolul 19. Repararea prejudiciilor cauzate persoanelor care participã la

combaterea terorismului
(1) Prejudiciile cauzate sãnãtãþii sau bunurilor persoanelor prevãzute la art.18, în
legãturã cu participarea acestora la combaterea terorismului, sînt reparate în modul stabilit
de legislaþie.
(2) În cazul în care, în timpul desfãºurãrii operaþiei antiteroriste, persoana care
participã la combaterea terorismului îºi pierde viaþa, familiei acesteia sau persoanelor
întreþinute de ea li se plãteºte un ajutor unic echivalent cu suma mijloacelor bãneºti de
întreþinere pe 10 ani ale persoanei decedate. În afarã de aceasta, timp de 5 ani din ziua
decesului persoanei menþionate persoanelor întreþinute de aceasta li se plãtesc lunar
mijloacele bãneºti de întreþinere ale persoanei decedate, cu indexarea salariului. La
expirarea a 5 ani, persoanelor întreþinute de cãtre persoana decedatã li se stabileºte
pensie de urmaº în modul stabilit de legislaþie, pãstrîndu-li-se, totodatã, înlesnirile de
care a beneficiat persoana decedatã.
390 Ghidul ziaristului
 (3) Persoanei care a participat la combaterea terorismului ºi care în timpul desfãºurãrii
operaþiei antiteroriste a fost mutilatã, în urma cãrui fapt a survenit invaliditatea ei, i se
acordã, în conformitate cu legislaþia în vigoare, un ajutor unic din contul mijloacelor bugetului
de stat, în funcþie de statutul ei juridic, ºi i se stabileºte pensia respectivã.
(4) Persoanei care a participat la combaterea terorismului ºi care în timpul desfãºurãrii
operaþiei antiteroriste a fost rãnitã, însã aceastã ranã nu i-a cauzat invaliditatea, i se
acordã, în modul stabilit de legislaþia în vigoare, un ajutor unic din contul mijloacelor
bugetului de stat.

25.13. Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi

Articolul 7. Protecþia socialã a sinistraþilor

(1) Cetãþenilor care au avut de suferit fie în perioada stãrii de urgenþã, de asediu sau
de rãzboi, fie în legãturã cu efectuarea lucrãrilor impuse de declararea acesteia li se
atribuie spaþiu locativ, li se reparã prejudiciul material cauzat, li se acordã asistenþã pentru
încadrarea în muncã ºi altã asistenþã necesarã.

Articolul 59. Mãsuri aplicabile pe durata stãrii de rãzboi

Pe durata stãrii de rãzboi, suplimentar la cele prevãzute la art.20 ºi 42, pot fi luate
urmãtoarele mãsuri:
c) introducerea unui statut juridic special pentru cetãþenii statului agresor, aflaþi pe
teritoriul Republicii Moldova, ºi pentru bunurile proprietate a statului agresor;

25.14. Codul de procedurã civilã

Articolul 85. Scutirile de taxã de stat

(1) De taxã de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc:
a) reclamanþii în acþiunile:
- de revendicare a indemnizaþiilor de protecþie socialã;

25.15. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 85. Asigurarea socialã de stat ºi asigurarea cu pensie a condamnatului

(1) Cel condamnat la privaþiune de liberate antrenat la muncã este pasibil, la dorinþã,
de asigurare socialã de stat. Lui i se acordã indemnizaþie în caz de pierdere temporarã a
capacitãþii de muncã în urma unui accident în producþie.
(2) Cel condamnat la privaþiune de libertate are dreptul la asigurare cu pensii de
stat pentru limitã de vîrstã, în caz de invaliditate, de pierdere a întreþinãtorului ºi în alte
cazuri prevãzute de legislaþia în vigoare.
(3) Condamnatul cãruia i s-a stabilit pensie pînã la privaþiunea de libertate, precum ºi
cel care ºi-a pierdut capacitatea de muncã în timpul executãrii pedepsei, este asigurat cu
pensii de stat pe baze generale.
(4) Din pensia condamnatului se fac reþineri pentru recuperarea cheltuielilor de
întreþinere, pentru hranã, îmbrãcãminte, încãlþãminte ºi lenjerie de pat, precum ºi pentru
titlurile executorii. Modul de reþinere din pensie, precum ºi procentul minim al pensiei
virat la contul de peculiu al condamnatului, indiferent de toate reþinerile, se stabilesc
similar cu modul reþinerilor din salariul condamnatului.

25.16. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 163/5. Încãlcarea regulilor de calculare ºi achitare a primelor de asigurare

obligatorie de asistenþã medicalã
Neîndeplinirea obligaþiilor stabilite de legislaþie privind achitarea primelor de

Drepturile omului 391

asigurare obligatorie de asistenþã medicalã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la cinci la zece salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere în mãrime de la zece la o sutã de salarii
minime.
Nerespectarea ordinii ºi modului de calculare a primelor de asigurare obligatorie
de asistenþã medicalã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la cincisprezece la cincizeci de salarii minime.
Neachitarea primelor de asigurare obligatorie de asistenþã medicalã în termenul stabilit
de legislaþie -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la cinci la zece salarii
minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere în mãrime de la douãzeci ºi cinci la cincizeci
ºi cinci de salarii minime.
Netransferarea, transferarea cu întîrziere sau incompletã a primelor de asigurare ob-
ligatorie de asistenþã medicalã, în cazul retribuirii muncii în expresie bãneascã sau în
naturã, pentru toate temeiurile ºi felurile de plãþi, la care, conform legislaþiei, se calculeazã
primele menþionate, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor care au semnat documentele de
retribuire a muncii în mãrime de la cinci la zece salarii minime.
Neprezentarea, în termenele stabilite de legislaþie, a dãrilor de seamã privind calcularea
ºi achitarea primelor de asigurare obligatorie de asistenþã medicalã, precum ºi a modificãrilor
la listele de evidenþã nominalã a persoanelor asigurate, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la zece la douãzeci de salarii minime.
Refuzul de a pune la dispoziþia organelor de control ale Companiei Naþionale de
Asigurãri în Medicinã, ale agenþiilor ei teritoriale ºi ale Serviciului Fiscal de Stat documentele
justificative ºi actele de evidenþã, necesare stabilirii obligaþiilor de asigurare obligatorie
de asistenþã medicalã, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la treizeci la ºaptezeci ºi cinci de salarii minime.

Articolul 163/6. Primirea ºi eliberarea mijloacelor pentru retribuirea muncii fãrã

transferarea primelor de asigurare obligatorie de asistenþã medicalã
Prezentarea în instituþia financiarã a documentelor în vederea primirii mijloacelor
pentru retribuirea muncii fãrã prezentarea concomitentã a documentului ce confirmã
transferarea primelor de asigurare obligatorie de asistenþã medicalã în mãrimea cuvenitã
-
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la cincisprezece la treizeci ºi cinci de salarii minime.
Eliberarea de cãtre instituþia financiarã cãtre agentul economic a mijloacelor pentru
retribuirea muncii fãrã ca acesta sã prezinte, în modul stabilit de legislaþie, documentul
ce confirmã transferarea primelor de asigurare obligatorie de asistenþã medicalã în
mãrimea cuvenitã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere în
mãrime de la cincisprezece la treizeci ºi cinci de salarii minime.

25.17. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 22
Orice persoanã, în calitate de membru al societãþii, are dreptul la securitate socialã;
ea este îndreptãþitã sã obþinã satisfacerea drepturilor economice, sociale ºi culturale
indispensabile pentru demnitatea ºi libera dezvoltare a personalitãþii sale, prin efort
naþional ºi cooperare internaþionalã, þinîndu-se seama de organizarea ºi de resursele fiecãrei
þãri.
392 Ghidul ziaristului
 Articolul 25
1. Orice persoanã are dreptul la un nivel de viaþã corespunzãtor asigurãrii sãnãtãþii
sale, bunãstãrii proprii ºi a familiei, cuprinzînd hrana, îmbrãcãmintea, locuinþa, îngrijirea
medicalã, precum ºi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de ºomaj,
de boalã, de invaliditate, vãduvie, bãtrîneþe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor
de subzistenþã ca urmare a unor împrejurãri independente de voinþa sa.

25.18. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi

culturale

Articolul 9
Statele pãrþi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoanã la
securitatea socialã, inclusiv asigurãri sociale.

Articolul 11
1. Statele pãrþi la prezentul Pact, recunoscînd dreptul oricãrei persoane la un nivel de
trai suficient pentru ea însãºi ºi familia sa, inclusiv hranã, îmbrãcãminte ºi locuinþã sufi-
ciente, precum ºi la o îmbunãtãþire continuã a condiþiilor sale de existenþã. Statele pãrþi vor
lua mãsuri potrivite pentru a asigura realizarea acestui drept ºi recunosc în acest scop
importanþa esenþialã a unei cooperãri internaþionale liber consimþite.
2. Statele pãrþi la prezentul Pact, recunoscînd dreptul fundamental pe care îl are orice
persoanã de a fi la adãpost de foame, vor adopta, fiecare în parte ºi prin cooperare
internaþionalã, mãsurile necesare, inclusiv programe concrete:
a) pentru a îmbunãtãþi metodele de producþie, de conservare ºi de distribuire a
produselor alimentare prin deplina utilizare a cunoºtinþelor tehnice ºi ºtiinþifice, prin
difuzarea principiilor de educaþie în ce priveºte alimentaþia ºi prin dezvoltarea sau
reforma regiunilor agrare în aºa fel încît sã asigure cît mai bine punerea în valoare ºi
utilizarea resurselor naturale;
b) pentru a asigura o repartiþie echitabilã a resurselor alimentare mondiale în raport cu
nevoile, þinînd seama de problemele care se pun atît þãrilor importatoare, cît ºi þãrilor
exportatoare de produse alimentare.

25.19. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 26
1. Statele pãrþi vor recunoaºte oricãrui copil dreptul de a beneficia de securitate
socialã, inclusiv de asigurãri sociale, ºi vor lua mãsurile necesare pentru asigurarea
deplinei realizãri a acestui drept în conformitate cu legislaþia lor naþionalã.
2. Serviciile trebuie sã fie acordate cînd este cazul, þinîndu-se seama de resursele
ºi de situaþia copilului ºi a persoanelor responsabile de întreþinerea sa, ca ºi de orice alt
element aplicabil la solicitarea serviciilor fãcute pentru copil sau în numele sãu.

Articolul 27
1. Statele pãrþi recunosc dreptul oricãrui copil la un nivel de viaþã suficient pentru
dezvoltarea sa fizicã, mentalã, spiritualã, moralã ºi socialã.
2. Pãrinþilor ºi oricãror altor persoane care au în grijã un copil le revine în primul rînd
responsabilitatea de a asigura, în limita posibilitãþilor ºi a mijloacelor lor financiare,
condiþiile de viaþã necesare dezvoltãrii copilului.
3. Statele pãrþi, þinînd seama de condiþiile naþionale ºi în limita mijloacelor lor, vor
adopta mãsuri corespunzãtoare pentru a ajuta pãrinþii ºi alte persoane care au în grijã un
copil sã valorifice acest drept ºi vor oferi, în caz de nevoie, o asistenþã materialã ºi programe
de sprijin, în special în ceea ce priveºte alimentaþia, îmbrãcãmintea ºi locuinþa.
4. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile adecvate pentru a asigura recuperarea pensiei
alimentare a copilului de la pãrinþii sãi sau de la alte persoane care au rãspundere financiarã
faþã de el, indiferent dacã se aflã pe teritoriul lor sau în strãinãtate. În special în cazul în
Drepturile omului 393
care persoana care are rãspundere financiarã faþã de un copil trãieºte într-un alt stat
decît cel al copilului, statele pãrþi vor favoriza aderarea la acorduri internaþionale sau
încheierea de asemenea acorduri, precum ºi adoptarea oricãror alte angajamente
corespunzãtoare.

25.20. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de

femei

Articolul 13
Statele pãrþi se angajeazã sã ia toate mãsurile necesare pentru eliminarea discriminãrii
faþã de femei în alte domenii ale vieþii economice, sociale, în scopul de a asigura, pe
baza egalitãþii bãrbatului cu femeia, aceleaºi drepturi ºi, în special:
a) dreptul de prestaþii familiale;
b) dreptul la împrumuturi bancare, împrumuturi ipotecare ºi alte forme de credit
financiar;
c) dreptul de a participa la activitãþile recreative, sport ºi la toate aspectele vieþii
culturale.

Articolul 14
1. Statele pãrþi vor þine seama de problemele specifice ale femeilor din mediul rural ºi
de rolul important pe care aceste femei îl au în susþinerea materialã a familiilor lor, în
special prin munca lor în sectoarele nefinanciare ale economiei, ºi vor lua toate
mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura aplicarea dispoziþiilor prezentei Convenþii
femeilor din zonele rurale.
2. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile adecvate pentru a elimina discriminarea faþã de
femei din zonele rurale, cu scopul de a asigura, pe baza egalitãþii între bãrbat ºi femeie,
participarea lor la dezvoltarea ruralã ºi la avantajele acestei dezvoltãri ºi, în special, le vor
asigura dreptul:
a) de a participa din plin la elaborarea ºi executarea planurilor de dezvoltare la toate
nivelurile;
b) de a avea acces la serviciile corespunzãtoare în domeniul sãnãtãþii, inclusiv la
informaþii, sfaturi ºi servicii în materie de planificare a familiei;
c) de a beneficia în mod direct de programele de securitate socialã;
d) de a beneficia de toate formele de pregãtire ºi educaþie, ºcolare ºi neºcolare, inclusiv
în materie de alfabetizare socialã, ºi de a putea sã beneficieze de toate serviciile publice de
informare ºi educare, în special pentru a creºte competenþa lor tehnicã;
e) de a organiza grupe de întrajutorare ºi cooperative pentru a le asigura aceleaºi
ºanse pe plan economic, indiferent cã este vorba de muncã salariatã sau de muncã
independentã;
f) de a participa la toate activitãþile publice;
g) de a avea acces la obþinerea de credite ºi împrumuturi agricole, precum ºi la
serviciile de comercializare ºi la tehnologii corespunzãtoare, ºi de a beneficia de un
tratament egal cu ocazia înfãptuirii reformelor agrare ºi a proiectelor de amenajãri rurale;
h) de a beneficia de condiþii de viaþã convenabile, în special în ceea ce priveºte
locuinþele, condiþiile sanitare, aprovizionare cu electricitate ºi apã, transporturi ºi comunicaþii.

25.21. Carta Socialã Europeanã Revizuitã

Articolul 12. Dreptul la securitate socialã

În vederea exercitãrii efective a dreptului la securitate socialã, pãrþile se angajeazã:
1. sã stabileascã sau sã menþinã un regim de securitate socialã;
2. sã menþinã regimul de securitate socialã la un nivel satisfãcãtor cel puþin egal cu cel
necesar pentru ratificarea Codului european de securitate socialã;
3. sã depunã eforturi pentru a aduce treptat regimul de securitate socialã la un nivel
mai ridicat;
394 Ghidul ziaristului
 4. sã ia mãsuri, prin încheierea de acorduri bilaterale sau multilaterale core-
spunzãtoare sau prin alte mijloace ºi sub rezerva condiþiilor stipulate în aceste acorduri,
pentru a asigura:
a) egalitatea de tratament între cetãþenii fiecãrei pãrþi ºi cetãþenii celorlalte pãrþi în
ceea ce priveºte drepturile la securitate socialã, inclusiv pãstrarea avantajelor acordate de
legislaþiile de securitate socialã, indiferent de deplasãrile pe care persoanele protejate
le-ar putea efectua între teritoriile pãrþilor;
b) acordarea, menþinerea ºi restabilirea drepturilor la securitate socialã prin astfel de
mijloace încît totalizarea perioadelor de asigurare sau de angajare sã fie îndeplinite
conform legislaþiei fiecãreia dintre pãrþi.

Articolul 13. Dreptul la asistenþã socialã ºi medicalã

În vederea exercitãrii efective a dreptului la asistenþã socialã ºi medicalã, pãrþile se
angajeazã:
1. sã vegheze ca orice persoanã care nu dispune de resurse suficiente ºi care
nu este în mãsurã sã ºi le procure prin propriile mijloace sau sã le primeascã dintr-o altã
sursã, în special prin prestaþii rezultate dintr-un regim de securitate socialã, sã poatã
beneficia de o asistentã corespunzãtoare ºi, în caz de boalã, de îngrijire impuse de
starea sa;
2. sã vegheze ca persoanele care beneficiazã de o astfel de asistenþã sã nu
sufere, din acest motiv, o diminuare a drepturilor lor politice sau sociale;
3. sã prevadã ca fiecare sã poatã obþine, prin servicii competente cu caracter public
sau privat, orice sfat ºi orice ajutor personal necesar pentru a preveni, îndepãrta sau
atenua starea de nevoie de ordin personal ºi de ordin familial;
4. sã aplice dispoziþiile paragrafelor 1, 2 ºi 3 ale prezentului articol, pe picior de
egalitate cu cetãþenii lor, în conformitate cu obligaþiile pe care pãrþile ºi le asumã în virtutea
Convenþiei europene de asistenþã socialã ºi medicalã, semnatã la Paris la 11 decembrie
1953.

Articolul 14. Dreptul de a beneficia de servicii sociale

În vederea exercitãrii efective a dreptului de a beneficia de servicii sociale, pãrþile se
angajeazã:
1. sã încurajeze sau sã organizeze serviciile folosind metode specifice serviciului
social ºi care contribuie la bunãstarea ºi la dezvoltarea indivizilor ºi grupãrilor în cadrul
comunitãþii, precum ºi la adaptarea lor la mediul social;
2. sã încurajeze participarea indivizilor ºi organizaþiilor benevole sau altor organizaþii la
crearea sau la menþinerea acestor servicii.

Articolul 23. Dreptul persoanelor vîrstnice la protecþie socialã

În vederea exercitãrii efective a dreptului persoanelor vîrstnice la protecþie socialã,
pãrþile se angajeazã sã ia sau sã promoveze fie direct, fie în cooperare cu organizaþiile
publice sau private mãsuri adecvate, destinate, în special:
- sã permitã persoanelor vîrstnice sã rãmînã membri deplini ai societãþii cît mai mult
timp posibil prin intermediul:
a) unor resurse suficiente care sã le permitã sã ducã o existenþã decentã ºi sã participe
activ la viaþa publicã, socialã ºi culturalã;
b) difuzãrii informaþiilor privind serviciile ºi facilitãþile disponibile pentru persoanele
vîrstnice ºi posibilitãþile lor de a recurge la acestea;
- sã permitã persoanelor vîrstnice sã aleagã liber propriul stil de viaþã ºi sã ducã o
existenþã independentã în mediul lor obiºnuit atîta timp cît doresc ºi cît acest lucru este
posibil, prin:
a) punerea la dispoziþie a unor locuinþe corespunzãtoare nevoilor acestora ºi stãrii
lor de sãnãtate sau spijin adecvat în vederea amenajãrii locuinþei;
b) îngrijirea sãnãtãþii ºi servicii pe care starea acestora le impune;
- sã garanteze persoanelor vîrstnice care trãiesc în instituþii o asistenþã corespunzãtoare

Drepturile omului 395

în privinþa vieþii private ºi participarea la stabilirea condiþiilor de viaþã în instituþie.

Articolul 24. Dreptul la protecþie în caz de concediere

În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la protecþie în caz de concediere,
pãrþile se angajeazã sã recunoascã:
a) dreptul lucrãtorilor de a nu fi concediaþi fãrã un motiv valabil legat de atitudinea sau
conduita acestora, sau de cerinþele de funcþionare a întreprinderii, a instituþiei sau a
serviciului;
b) dreptul lucrãtorilor concediu fãrã motiv valabil la o indemnizaþie adecvatã sau
o altã reparaþie corespunzãtoare.
În acest scop, pãrþile se angajeazã sã asigure ca un lucrãtor care considerã cã a fãcut
obiectul unei mãsuri de concediere fãrã un motiv valabil sã aibã drept de apel împotriva
acestei mãsuri în faþa unui organ imparþial.

Articolul 27. Dreptul lucrãtorilor avînd responsabilitãþi familiale la egalitate de

ºanse ºi de tratament
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la egalitate de ºanse ºi de tratament
între lucrãtorii de ambele sexe avînd responsabilitãþi familiale ºi între aceºti lucrãtori
ºi ceilalþi lucrãtori, pãrþile se angajeazã:
1. sã ia mãsuri adecvate:
a) pentru a permite lucrãtorilor care au responsabilitãþi familiale sã intre ºi sã rãmînã
în viaþa activã sau sã revinã la aceasta dupã o absenþã datoratã acestor responsabilitãþi,
inclusiv mãsuri în domeniul orientãrii ºi formãrii profesionale;
b) pentru a þine cont de nevoile acestora în ceea ce priveºte condiþiile de angajare
ºi securitate socialã;
c) pentru dezvoltarea sau promovarea serviciilor publice sau private în special a serv-
iciilor preºcolare de zi ºi a altor modalitãþi de îngrijire;
2. sã prevadã posibilitatea pentru fiecare pãrinte, în cursul unei perioade dupã concediul
de maternitate, de a obþine un concediu parental pentru îngrijirea copilului, ale cãrui duratã
ºi condiþii vor fi fixate prin legislaþia naþionalã, convenþiile colective sau practicã;
3. sã asigure ca responsabilitãþile familiale sã nu poatã, ca atare, sã constituie un motiv
valabil de concediere.

Articolul 31. Dreptul la locuinþã

În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la locuinþã, pãrþile se angajeazã sã
ia mãsuri destinate:
1. sã favorizeze accesul la locuinþã la un nivel adecvat;
2. sã previnã ºi sã atenueze lipsa locuinþelor în vederea eliminãrii progresive a acestei
situaþii;
3. sã facã accesibil costul locuinþei pentru persoanele care nu dispun de resurse
suficiente.

Vezi, de asemenea:

Legea privind ocuparea forþei de muncã ºi protecþia socialã a persoanelor aflate

în cãutarea unui loc de muncã nr.102-XV din 13.03.2003 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.70-72 din 15.04.2003);
Legea privind cantinele de ajutor social nr.81-XV din 28.02.2003 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.67-69 din 11.04.2003);
Legea privind protecþia socialã suplimentarã a unor beneficiari de pensii, stabilite
în sistemul public de asigurãri sociale nr.1591-XV din 26.12.2002 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.1-2 din 15.01.2003);
Legea privind recalcularea pensiilor Nr.613-XV din 08.11.2001 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.144-146 din 29.11.2001);
Legea cu privire la protecþia socialã suplimentarã a invalizilor de rãzboi, a

396 Ghidul ziaristului

participanþilor la cel de-al doilea rãzboi mondial ºi a familiilor lor nr.121-XV din
03.05.2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.51 din 08.05.2001);
Legea privind gospodãriile þãrãneºti (de fermier) nr.1353-XIV din 03.11.2000
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.14-15/52 din 08.02.2001);
Legea privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate
angajaþilor în urma mutilãrii sau a altor vãtãmãri ale sãnãtãþii în timpul exercitãrii
obligaþiunilor de serviciu nr.278-XIV din 11.02.99 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.24-25 din 11.03.1999);
Legea asigurãrii cu pensii a militarilor ºi a persoanelor din corpul de comandã ºi
din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23.06.93 (Monitor nr.7/220 din
30.07.1993);
Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice Nr.1225-XII din 08.12.92
(Monitor nr.12/363 din 30.12.1992);
Legea privind protecþia socialã a invalizilor nr.821-XII din 24.12.91 ;
Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat. (Notã: pentru fiecare an calendaristic
se adoptã o nouã lege).

Drepturile omului 397

26. FAMILIA

26.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 48 Familia
(1) Familia constituie elementul natural ºi fundamental al societãþii
ºi are dreptul la ocrotire din partea societãþii ºi a statului.
(2) Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimþitã între bãrbat ºi
femeie, pe egalitatea lor în drepturi ºi pe dreptul ºi îndatorirea pãrinþilor
de a asigura creºterea, educaþia ºi instruirea copiilor.
(3) Condiþiile de încheiere, de desfacere ºi de nulitate a cãsãtoriei
se stabilesc prin lege.
(4) Copiii sînt obligaþi sã aibã grijã de pãrinþi ºi sã le acorde ajutor.

26.2. Codul familiei

Articolul 9. Încheierea cãsãtoriei

(1) Încheierea cãsãtoriei are loc la organele de stare civilã.
(2) Drepturile ºi obligaþiile juridice ale soþilor iau naºtere din ziua înregistrãrii cãsãtoriei
la organele de stare civilã.

Articolul 10. Declaraþia de cãsãtorie

(1) Declaraþia de cãsãtorie se depune personal de cetãþenii care doresc sã se
cãsãtoreascã la organul de stare civilã în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul unuia
dintre ei sau al pãrinþilor unuia dintre ei.
(2) În declaraþia de cãsãtorie, viitorii soþi trebuie sã indice cã nu existã nici un impediment
legal la cãsãtorie.
(3) Depunerea declaraþiei de cãsãtorie ºi înregistrarea cãsãtoriei au loc în modul
stabilit pentru înregistrarea de stat a actelor de stare civilã.

Articolul 13. Examenul medical al persoanelor care doresc sã se cãsãtoreascã

(1) Persoanele care doresc sã se cãsãtoreascã sînt supuse unui examen medical
gratuit obligatoriu.
(2) Rezultatul examenului medical se comunicã numai persoanei examinate, elib-
erîndu-i-se un certificat ce atestã trecerea controlului respectiv, care se prezintã organului
de stare civilã.

Articolul 14. Vîrsta matrimonialã

(1) Vîrsta matrimonialã minimã este de 18 ani pentru bãrbaþi ºi de 16 ani pentru femei.
(2) Pentru motive temeinice, se poate încuviinþa încheierea cãsãtoriei cu reducerea
vîrstei matrimoniale pentru bãrbaþi, dar nu mai mult decît cu doi ani. Reducerea vîrstei
matrimoniale va fi încuviinþatã de autoritatea administraþiei publice locale în a cãrei razã
teritorialã îºi au domiciliul persoanele care doresc sã se cãsãtoreascã, în baza cererii
acestora ºi acordului pãrinþilor minorului.

Articolul 15. Impedimente la cãsãtorie

(1) Nu se admite încheierea cãsãtoriei între:
a) persoane dintre care cel puþin una este deja cãsãtoritã;
b) rude în linie dreaptã pînã la al IV-lea grad inclusiv, fraþi ºi surori, inclusiv cei care au
un pãrinte comun;
c) adoptator ºi adoptat;
d) adoptat ºi rudã a adoptatorului în linie dreaptã, pînã la al II-lea grad inclusiv;
398 Ghidul ziaristului
 e) curator ºi persoanã minorã aflatã sub curatela acestuia, în perioada curatelei;
f) persoane dintre care cel puþin una a fost lipsitã de capacitatea de exerciþiu;
g) persoane condamnate la privaþiune de libertate în perioada cînd ambele îºi ispãºesc
pedeapsa;
h) persoane de acelaºi sex.
(2) Orice persoanã poate face opunere la cãsãtorie, dacã existã un impediment legal
ori dacã nu sînt îndeplinite alte cerinþe ale legii, expunîndu-ºi în scris motivele ºi anexînd
dovezile invocate. Organul de stare civilã este obligat sã verifice opunerile ºi, dacã acestea
se confirmã, sã refuze încheierea cãsãtoriei.

Articolul 16. Egalitatea soþilor în relaþiile familiale

(1) Toate problemele vieþii familiale se soluþioneazã de cãtre soþi în comun, în con-
formitate cu principiul egalitãþii lor în relaþiile familiale.
(2) Fiecare dintre soþi este în drept sã-ºi continue ori sã-ºi aleagã de sine stãtãtor
îndeletnicirea ºi profesia.
(3) Soþii îºi determinã domiciliul în mod liber ºi independent.
(4) Relaþiile dintre soþi se bazeazã pe stimã ºi ajutor reciproc, pe obligaþii comune de
întreþinere a familiei, de îngrijire ºi educaþie a copiilor.

Articolul 34. Limitarea dreptului soþului de a cere desfacerea cãsãtoriei

În lipsa acordului soþiei, soþul nu poate cere desfacerea cãsãtoriei în timpul graviditãþii
acesteia ºi timp de un an dupã naºterea copilului dacã acesta s-a nãscut viu ºi trãieºte.

Articolul 42. Persoanele care au dreptul sã cearã declararea nulitãþii cãsãtoriei

(1) Dreptul de a cere declararea nulitãþii cãsãtoriei îl au urmãtoarele persoane:
a) soþul minor, pãrinþii lui (tutorii), autoritatea tutelarã sau procurorul, dacã cãsãtoria
a fost încheiatã de o persoanã care nu a atins vîrsta matrimonialã ºi aceastã vîrstã nu a
fost redusã în modul stabilit. Dupã atingerea de cãtre soþul minor a vîrstei de 18 ani,
dreptul de a cere declararea nulitãþii cãsãtoriei îi aparþine numai lui;
b) soþul ale cãrui drepturi au fost încãlcate prin încheierea cãsãtoriei, precum ºi
procurorul în cazurile viciului de consimþãmînt;
c) soþul care nu a ºtiut despre existenþa impedimentelor la cãsãtorie, tutorele
soþului declarat incapabil, soþul din cãsãtoria precedentã nedesfãcutã, alte persoane ale
cãror drepturi ºi interese au fost lezate în urma cãsãtoriei încheiate cu încãlcarea
prevederilor art.15, precum ºi autoritatea tutelarã sau procurorul, în cazurile menþionate
mai sus;
d) soþul de bunã-credinþã ºi procurorul, în cazul în care a fost încheiatã o cãsãtorie
fictivã.
(2) Examinarea cererii privind declararea nulitãþii cãsãtoriei încheiate cu un minor
care nu a atins vîrsta matrimonialã sau cu o persoanã declaratã incapabilã are loc cu
participarea obligatorie a reprezentantului autoritãþii tutelare.

Articolul 43. Îmrejurãrile care înlãturã nulitatea cãsãtoriei

(1) Instanþa judecãtoreascã poate recunoaºte valabilã cãsãtoria dacã, în momentul
examinãrii cauzei de nulitate, împrejurãrile care împiedicau încheierea acesteia au dispãrut.
(2) Instanþa judecãtoreascã este în drept sã respingã cererea de declarare a nulitãþii
cãsãtoriei în cazurile cînd aceasta a fost încheiatã de cãtre un minor care nu a atins
vîrsta matrimonialã, dacã aceasta o cer interesele minorului sau dacã nu existã acordul lui
pentru încetarea cãsãtoriei.
(3) Cãsãtoria fictivã nu poate fi declaratã nulã dacã, la momentul examinãrii cauzei,
persoanele care au încheiat aceastã cãsãtorie au creat deja o familie.
(4) Cãsãtoria nu poate fi declaratã nulã dupã desfacerea ei, cu excepþia cazurilor
cînd a fost încheiatã între rude a cãror cãsãtorie este interzisã sau de cãtre o persoanã
care, la momentul înregistrãrii cãsãtoriei, se aflã într-o altã cãsãtorie.

Drepturile omului 399

 Articolul 50. Drepturile ºi obligaþiile copiilor nãscuþi în afara cãsãtoriei
Copiii nãscuþi în afara cãsãtoriei au aceleaºi drepturi ºi obligaþii faþã de pãrinþii ºi
rudele lor ca ºi cei nãscuþi de la persoane cãsãtorite.

Articolul 58. Drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor

(1) Pãrinþii au drepturi ºi obligaþii egale faþã de copii, indiferent de faptul dacã copiii
sînt nãscuþi în cãsãtorie sau în afara ei, dacã locuiesc împreunã cu pãrinþii sau separat.
(2) Drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor, cu excepþiile prevãzute de prezentul cod, înceteazã
din momentul atingerii majoratului sau obþinerii capacitãþii depline de exerciþiu de cãtre copil.

Articolul 59. Drepturile pãrinþilor minori

(1) Pãrinþii minori au dreptul sã locuiascã împreunã cu copilul lor ºi sã participe la
educaþia lui.
(2) Pãrinþii minori necãsãtoriþi pot recunoaºte ºi contesta paternitatea ºi maternitatea
în baze generale. Pãrinþii minori care nu au atins vîrsta de 16 ani pot cere stabilirea
paternitãþii pe cale judecãtoreascã.

Articolul 60. Drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor privind educaþia ºi instruirea copiilor

(1) Pãrinþii au dreptul ºi sînt obligaþi sã-ºi educe copiii conform propriilor convingeri,
indiferent de faptul dacã locuiesc împreunã sau separat.
(2) Pãrinþii poartã rãspundere pentru dezvoltarea fizicã, intelectualã ºi spiritualã
a copiilor ºi au prioritate la educaþia lor faþã de oricare alte persoane.
(3) Pãrinþii sînt obligaþi sã asigure frecventarea de cãtre copil a ºcolii pînã la sfîrºitul
anului de învãþãmînt în care acesta atinge vîrsta de 16 ani. Instituþia de învãþãmînt ºi
forma de instruire sînt alese de cãtre pãrinþi, cu luarea în considerare a opiniei copilului.
(4) Litigiile dintre pãrinþi privind educaþia ºi instruirea copiilor se soluþioneazã de cãtre
autoritatea tutelarã, iar decizia acesteia poate fi atacatã pe cale judecãtoreascã.

Articolul 62. Exercitarea drepturilor pãrinþilor

(3) Toate problemele privind educaþia ºi instruirea copilului se soluþioneazã de cãtre
pãrinþi de comun acord, þinîndu-se cont de interesele ºi de pãrerea copilului.

Articolul 64. Exercitarea drepturilor pãrinteºti în cazul cînd pãrinþii locuiesc separat
(1) Pãrintele care locuieºte împreunã cu copilul nu are dreptul sã împiedice contactul
dintre copil ºi celãlalt pãrinte care locuieºte separat, cu excepþia cazurilor cînd
comportamentul acestuia din urmã este în detrimentul intereselor copilului sau prezintã
pericol pentru starea lui fizicã ºi psihicã.
(2) Pãrinþii au dreptul sã încheie un acord privind exercitarea drepturilor pãrinteºti de
cãtre pãrintele care locuieºte separat de copil. Litigiile apãrute se soluþioneazã de cãtre
autoritatea tutelarã, iar decizia acesteia poate fi atacatã în instanþa judecãtoreascã, care
va emite hotãrîrea respectivã.

Articolul 74. Obligaþia pãrinþilor de a-ºi întreþine copiii

(1) Pãrinþii sînt obligaþi sã-ºi întreþinã copiii minori ºi copiii majori inapþi de muncã care
necesitã sprijin material.

Articolul 80. Obligaþia copiilor majori de a-ºi întreþine pãrinþii

(1) Copiii majori apþi de muncã sînt obligaþi sã-ºi întreþinã ºi sã-ºi îngrijeascã pãrinþii
inapþi de muncã care necesitã sprijin material.
(2) Dacã nu existã un contract privind întreþinerea pãrinþilor inapþi de muncã care
necesitã sprijin material, problema achitãrii pensiei de întreþinere de cãtre copiii majori se
soluþioneazã pe cale judecãtoreascã.
(3) Cuantumul pensiei de întreþinere se stabileºte de instanþa judecãtoreascã într-
o sumã bãneascã fixã plãtitã lunar, þinîndu-se cont de starea materialã ºi familialã a pãrinþilor
ºi a copiilor, de alte circumstanþe importante.

400 Ghidul ziaristului

 (4) La stabilirea cuantumului pensiei, instanþa judecãtoreascã este în drept sã þinã
cont de toþi copiii majori ai pãrintelui respectiv, indiferent de faptul dacã acþiunea a fost
pornitã faþã de unul, cîþiva sau toþi copiii.
(5) Copilul poate fi eliberat de obligaþia de a-ºi întreþine pãrinþii inapþi de muncã
care necesitã sprijin material dacã instanþa judecãtoreascã va stabili cã aceºtia s-au
eschivat de la îndeplinirea obligaþiilor pãrinteºti faþã de acest copil.
(6) Copiii ai cãror pãrinþi sînt decãzuþi din drepturile pãrinteºti se scutesc de obligaþia
de întreþinere a acestora.

Articolul 81. Participarea copiilor majori la cheltuielile suplimentare în favoarea

pãrinþilor
(1) În circumstanþe excepþionale (boalã gravã, mutilare sau alt viciu al pãrintelui
etc.), copiii majori pot fi obligaþi de cãtre instanþa judecãtoreascã sã participe la
cheltuielile suplimentare generate de aceste circumstanþe dacã lipseºte un contract între
pãrþi sau dacã copiii refuzã sã participe benevol la aceste cheltuieli.
(2) Modul de participare a copiilor majori la cheltuielile suplimentare în favoarea
pãrinþilor ºi cuantumul acestora se determinã de instanþa judecãtoreascã, conform
dispoziþiilor art.80.
(3) Instanþa judecãtoreascã este în drept sã elibereze copiii majori de participarea la
cheltuielile suplimentare în favoarea pãrinþilor dacã se va stabili cã aceºtia s-au eschivat de
la îndeplinirea obligaþiilor pãrinteºti faþã de aceºti copii, chiar ºi în cazul cînd copiii plãtesc
pensia de întreþinere.

Articolul 82. Obligaþia soþilor de a se întreþine reciproc

(1) Soþii îºi datoreazã întreþinerea materialã reciprocã.
(2) În cazul refuzului de a acorda întreþinere ºi dacã între soþi nu existã un contract
privind plata pensiei de întreþinere, dreptul de a porni o acþiune în instanþa judecãtoreascã
privind încasarea acesteia de la celãlalt soþ îl au:
a) soþul inapt de muncã (care a atins vîrsta de pensionare sau este invalid de gradul I,
II sau III) ºi care necesitã sprijin material;
b) soþia în timpul graviditãþii;
c) soþul care îngrijeºte copilul comun timp de 3 ani dupã naºterea acestuia;
d) soþul care îngrijeºte pînã la vîrsta de 18 ani un copil comun invalid sau care
îngrijeºte un copil comun invalid de gradul I din copilãrie, dacã acest soþ nu lucreazã ºi
copilul necesitã îngrijire.
(3) Pensia de întreþinere se plãteºte persoanelor enumerate la alin.(2) numai în
cazul cînd acestea nu au un venit propriu suficient, iar soþul care datoreazã întreþinere are
posibilitatea de a o plãti.

Articolul 83. Dreptul fostului soþ la întreþinere dupã divorþ

Dreptul de a pretinde întreþinere de la fostul soþ pe cale judecãtoreascã îl are:
a) fosta soþie în timpul graviditãþii;
b) fostul soþ, care necesitã sprijin material, ocupat cu îngrijirea copilului comun timp de
3 ani dupã naºterea acestuia;
c) fostul soþ, care necesitã sprijin material, ocupat cu îngrijirea copilului comun invalid
pînã la vîrsta de 18 ani sau a copilului comun invalid de gradul I din copilãrie;
d) fostul soþ, care necesitã sprijin material, devenit inapt de muncã în timpul cãsãtoriei
sau timp de un an dupã desfacerea acesteia;
e) fostul soþ care necesitã sprijin material ºi a atins vîrsta de pensionare, în termen
de cel mult 5 ani din momentul desfacerii cãsãtoriei, dacã soþii au fost cãsãtoriþi cel puþin
15 ani.

Articolul 85. Scutirea soþului (fostului soþ) de obligaþia de întreþinere sau limitarea
în termen a acestei obligaþii
Instanþa judecãtoreascã este în drept sã-l elibereze pe unul dintre soþi (fostul soþ) de

Drepturile omului 401

obligaþia de întreþinere sau sã limiteze aceastã obligaþie la un anumit termen dacã:
a) incapacitatea de muncã a soþului (fostului soþ) inapt de muncã, care necesitã
sprijin material, este rezultatul abuzului de bãuturi alcoolice sau substanþe stupefiante ori
al unei infracþiuni premeditate;
b) soþul (fostul soþ) care necesitã sprijin material a avut o comportare amoralã în
familie;
c) soþii (foºtii soþi) s-au aflat în relaþii de cãsãtorie cel mult 5 ani;
d) s-a dovedit, pe cale judecãtoreascã, cã cãsãtoria a fost desfãcutã din culpa
fostului soþ care necesitã sprijin material.

Articolul 86. Obligaþia de întreþinere dintre fraþi ºi surori

(1) Fraþii ºi surorile minore, care necesitã sprijin material, în imposibilitatea întreþinerii
lor de cãtre pãrinþi, au dreptul la întreþinere de la surorile ºi fraþii majori apþi de muncã
care dispun de mijloace suficiente.
(2) Acelaºi drept îl au surorile ºi fraþii majori inapþi de muncã, care necesitã sprijin
material, dacã s-a stabilit imposibilitatea întreþinerii acestora de cãtre copiii lor majori apþi
de muncã, de cãtre soþi (foºtii soþi) sau de cãtre pãrinþi.

Articolul 87. Obligaþia bunicilor de a-ºi întreþine nepoþii

(1) Nepoþii minori, care necesitã sprijin material, în imposibilitatea întreþinerii lor
de cãtre pãrinþi, au dreptul la întreþinere de la bunicii care dispun de mijloace suficiente.
(2) Acelaºi drept îl au ºi nepoþii majori inapþi de muncã, care necesitã sprijin
material, dacã s-a stabilit imposibilitatea întreþinerii lor de cãtre soþi (foºtii soþi), copiii
majori apþi de muncã sau de cãtre pãrinþi.

Articolul 88. Obligaþia nepoþilor de a-ºi întreþine bunicii

Bunicii inapþi de muncã, care necesitã sprijin material, în imposibilitatea întreþinerii
lor de cãtre copiii majori apþi de muncã sau de cãtre soþi (foºtii soþi), au dreptul la întreþinere
de la nepoþii majori apþi de muncã care dispun de mijloace suficiente.

Articolul 89. Obligaþia copiilor vitregi de a-ºi întreþine pãrinþii vitregi

(1) Pãrinþii vitregi inapþi de muncã, care necesitã sprijin material, în imposibilitatea
întreþinerii lor de cãtre copiii lor fireºti majori apþi de muncã sau de cãtre soþ (fostul soþ),
au dreptul la întreþinere de la copiii vitregi majori apþi de muncã care dispun de mijloace
suficiente.
(2) Instanþa judecãtoreascã este în drept sã scuteascã copiii vitregi de obligaþia de
a-ºi întreþine pãrinþii vitregi dacã aceºtia i-au întreþinut ºi educat mai puþin de 5 ani sau
nu ºi-au onorat obligaþiile.

Articolul 100. Obligaþia patronului de a reþine pensia de întreþinere

Patronul este obligat sã reþinã lunar, în baza contractului privind plata pensiei de
întreþinere, autentificat notarial, sau a titlului executoriu, sau a cererii debitorului
întreþinerii, pensia de întreþinere din salariul ºi/sau din alte venituri ale debitorului
întreþinerii ºi sã o transmitã sau sã o transfere, din contul acestuia, creditorului întreþinerii
într-un termen de cel mult 3 zile de la data fixatã pentru plata salariului ºi/sau a altor venituri.

Articolul 160. Drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor ºi copiilor

(1) Drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor, inclusiv obligaþia pãrinþilor de a-ºi întreþine
copiii, sînt stabilite de legislaþia statului pe al cãrui teritoriu aceºtia îºi au domiciliul comun.
În lipsa domiciliului comun al pãrinþilor ºi copiilor, drepturile ºi obligaþiile acestora sînt
reglementate de legislaþia statului al cãrui cetãþean este copilul.
(2) În cazurile de asigurare a obligaþiilor de întreþinere dintre pãrinþi ºi copii poate fi
aplicatã legislaþia statului al cãrui cetãþean este persoana ce pretinde întreþinere.

Articolul 161. Obligaþiile de întreþinere ale copiilor ºi ale altor membri ai familiei

402 Ghidul ziaristului

 Obligaþiile de întreþinere ale copiilor ºi ale altor membri ai familiei se determinã în
conformitate cu legislaþia statului unde îºi are domiciliul persoana care are dreptul la
întreþinere, dacã contractul privind plata pensiei de întreþinere nu prevede altfel.

26.3. Legea ocrotirii sãnãtãþii

Articolul 48. Stimularea maternitãþii. Garanþiile ocrotirii sãnãtãþii mamei ºi copilului

(1) Statul stimuleazã maternitatea, ocroteºte sãnãtatea mamei ºi a copilului.
(2) Femeilor li se creeazã condiþii de îmbinare a muncii cu maternitatea, li se
garanteazã apãrarea drepturilor, susþinere moralã ºi materialã.

26.4. Legea cu privire la ocrotirea sãnãtãþii reproductive ºi planificarea

familialã

Articolul 5. Dreptul la luarea liberã a deciziei referitoare la reproducere

(1) Orice persoanã are dreptul de a lua liber decizia referitoare la numãrul copiilor ºi la
timpul naºterii lor în cãsãtorie sau în afara cãsãtoriei.
(2) Statul garanteazã neamestecul sãu în realizarea de cãtre cetãþeni a dreptului
la luarea liberã a deciziei referitoare la reproducere.

Articolul 9. Dreptul la donarea celulelor sexuale

(1) Bãrbaþii ºi femeile în vîrstã de pînã la 35 de ani, somatic ºi psihic sãnãtoºi, au
dreptul de a fi donatori de celule sexuale (spermatozoizi, ovule) dupã testãrile lor
medico-genetice respective.
(2) Donatorilor de celule sexuale li se pãstreazã anonimatul.
(3) Responsabilitatea pentru pãstrarea ºi utilizarea celulelor sexuale îi revine statului.
(4) Pãstrarea ºi utilizarea celulelor sexuale nu pot fi sursã de profit.
(5) Glandele sexuale, sau o parte din ele, prelevate în cursul intervenþiei chirurgicale
pot fi stocate ºi utilizate numai dacã pacientul a fost informat despre aceasta ºi ºi-a dat
acordul în modul stabilit de legislaþia în vigoare.
(6) Se interzice folosirea celulelor sexuale ºi a embrionilor în scopuri de clonare a
fiinþei umane.

Articolul 10. Dreptul la însãmînþare artificialã ºi fecundare in vitro

(1) Femeile au dreptul la însãmînþare artificialã ºi fecundare in vitro.
(2) Modul ºi condiþiile aplicãrii tehnologiilor auxiliare de reproducere (însãmînþarea
artificialã, fecundarea in vitro) sînt stabilite printr-un regulament special aprobat de
Guvern, la propunerea Ministerului Sãnãtãþii.

Articolul 11. Dreptul la utilizarea metodelor de contracepþie

(1) Orice persoanã are dreptul sã utilizeze metode de contracepþie ºi sã refuze de a le
utiliza.
(2) Persoanei i se acordã asistenþã consultativã în alegerea metodei de contracepþie,
luîndu-se în considerare starea sãnãtãþii, vîrsta ºi particularitãþile individuale.
(3) Metoda chirurgicalã de contracepþie se aplicã în baza acordului benevol informat.
(5) În funcþie de indicaþiile medicale ºi sociale, persoana are dreptul sã utilizeze
gratuit mijloace contracepþionale.
Prezenþa indicaþiilor medicale sau sociale este determinatã de medicul specialist.

Articolul 14. Asigurarea realizãrii drepturilor la reproducere

(2) Acordarea serviciilor ce þin de realizarea drepturilor la reproducere se asigurã
de cãtre instituþiile de stat de ocrotire a sãnãtãþii ºi de învãþãmînt, precum ºi de cãtre
organizaþiile ºi instituþiile nestatale.

Articolul 15. Condiþiile de activitate ale persoanelor juridice ºi fizice care asigurã
Drepturile omului 403
realizarea drepturilor la reproducere
(1) Persoanele juridice ºi fizice care asigurã realizarea drepturilor la reproducere
îºi desfãºoarã activitatea în baza licenþelor eliberate de Camera de Licenþiere.

26.5. Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în

Republica Moldova

Art.15. - Cetãþenii strãini ºi apatrizii au dreptul de a se cãsãtori ºi desface cãsãtoria cu

cetãþeni ai Republicii Moldova, cu alte persoane în conformitate cu legislaþia în vigoare. Ei
se bucurã de dreptul ºi au îndatoriri în relaþiile de familie ca ºi cetãþenii Republicii Moldova.

26.6. Codul penal

Articolul 90. Condamnarea cu suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei

(6) Aplicînd condamnarea cu suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei, instanþa
de judecatã îl poate obliga pe condamnat:
d) sã acorde o susþinere materialã familiei victimei;

Articolul 201. Incestul

Raportul sexual între rude pe linie dreaptã pînã la gradul trei inclusiv, precum ºi între
rude pe linie colateralã (fraþi, surori, veri primari),
se pedepseºte cu închisoare de pînã la 5 ani.

Articolul 202. Eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de la întreþinerea

copiilor
Eschivarea cu rea-voinþã a pãrinþilor de la plata mijloacelor, stabilite prin hotãrîre a
instanþei de judecatã, pentru întreþinerea copiilor minori (a pensiei alimentare), precum ºi
de la întreþinerea copiilor maturi, dar inapþi pentru muncã, aflaþi la întreþinerea lor,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 300 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de
pînã la 2 ani.

Articolul 203. Eschivarea de la acordarea ajutorului material pãrinþilor sau soþului

Eschivarea cu rea-voinþã de la acordarea ajutorului material, stabilit prin hotãrîre
a instanþei de judecatã, pãrinþilor sau unuia dintre soþi, inapþi pentru muncã,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 200 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de pînã la 180 de ore.

Articolul 205. Abuzul pãrinþilor ºi altor persoane la adopþia copiilor

Primirea de cãtre pãrinte, tutore (curator) sau alt ocrotitor legal al copilului, de cãtre
altã persoanã a unei recompense sub orice formã pentru consimþãmîntul la adopþie sau în
alte scopuri legate de adopþie
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 150 la 400 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Articolul 220. Proxenetismul

(1) Îndemnul sau determinarea la prostituþie ori înlesnirea practicãrii prostituþiei, ori
tragerea de foloase de pe urma practicãrii prostituþiei de cãtre o altã persoanã, precum ºi
recrutarea unei persoane pentru prostituþie,
se pedepsesc cu amendã în mãrime de la 200 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Aceleaºi acþiuni:
a) sãvîrºite faþã de un minor;
b) sãvîrºite de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã;
404 Ghidul ziaristului
 c) soldate cu urmãri grave
se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 7 ani.

26.7. Codul de procedurã penalã

Articolul 276. Pornirea urmãririi penale în baza plîngerii victimei

(1) Urmãrirea penalã se porneºte numai în baza plîngerii prealabile a victimei în
cazul infracþiunilor prevãzute în articolele: 152 alin.(1), 153, 155, 157 alin.(1), 161, 170,
177, 179 alin.(1) ºi (2), 193, 194, 197 alin.(1), 198 alin.(1), 200, 202, 203, 204 alin.(1), 274
din Codul penal, precum ºi al furtului avutului proprietarului sãvîrºit de soþ, rude, în
paguba tutorelui, ori de persoana care locuieºte împreunã cu victima sau este gãzduitã
de aceasta. La împãcarea pãrþii vãtãmate cu bãnuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile
menþionate în prezentul alineat, urmãrirea penalã înceteazã. Procedura în astfel de
procese este generalã.

26.8. Codul civil

Articolul 1406. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit

14 ani
(1) Prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit 14 ani se reparã de pãrinþi
(adoptatori) sau de tutorii lui dacã nu demonstreazã lipsa vinovãþiei lor în supravegherea
sau educarea minorului.
(2) Dacã minorul care nu a împlinit 14 ani a cauzat prejudiciul cînd se afla sub su-
pravegherea unei instituþii de învãþãmînt, de educaþie sau instituþii curative ori a unei persoane
obligate sã-l supravegheze în bazã de contract, acestea rãspund pentru prejudiciul cauzat
dacã nu demonstreazã cã el s-a produs nu din vina lor.
(3) Obligaþia pãrinþilor (adoptatorilor), tutorilor, a instituþiilor de învãþãmînt, de educaþie,
a instituþiilor curative de a repara prejudiciul cauzat de un minor nu înceteazã o datã
cu atingerea majoratului acestuia sau o datã cu dobîndirea unor bunuri suficiente pentru
repararea prejudiciului.

Articolul 1407. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor între 14 ºi 18

ani
(1) Minorul între 14 ºi 18 ani rãspunde personal pentru prejudiciul cauzat, potrivit regulilor
generale.
(2) În cazul în care minorul între 14 ºi 18 ani nu are bunuri sau venituri suficiente
pentru repararea prejudiciului cauzat, acesta trebuie reparat, integral sau în partea
nereparatã, de cãtre pãrinþi (adoptatori) sau curator dacã nu demonstreazã cã prejudiciul
s-a produs nu din vina lor.
(3) Obligaþia pãrinþilor (adoptatorilor) sau curatorului de a repara prejudiciul cauzat de
un minor între 14 ºi 18 ani înceteazã în cazul în care autorul prejudiciului a atins majoratul,
precum ºi în cazul cînd, înainte de a fi atins majoratul, acesta dobîndeºte bunuri sau
venituri suficiente pentru repararea prejudiciului.

Articolul 1415. Dreptul de regres faþã de persoana care a cauzat prejudiciul

(3) Pãrinþii (adoptatorii), tutorii sau curatorii, precum ºi organizaþiile prevãzute la
art.1406-1408 care au reparat prejudiciul cauzat de un minor sau de o persoanã lipsitã de
capacitate de exerciþiu, nu au drept de regres împotriva acestora.

26.9. Codul de procedurã civilã

Articolul 133. Persoanele care nu pot fi audiate ca martori în judecatã

Nu pot fi citaþi în judecatã ºi audiaþi în calitate de martori:
a) persoanele care, din cauza vîrstei fragede ori a handicapului lor fizic sau mental, nu
sînt în stare sã înþeleagã just faptele ºi sã depunã asupra lor mãrturii veridice;
Drepturile omului 405
 b) slujitorii cultelor, medicii, avocaþii, notarii ºi orice alte persoane pe care legea le
obligã sã pãstreze secretul informaþiei confidenþiale primite în exerciþiul funcþiunii;
c) funcþionarii publici ºi foºtii funcþionari publici, asupra datelor ce constituie secret
ocrotit de lege care le-au parvenit în aceastã calitate, dacã nu au fost degrevaþi, în modul
stabilit, de obligaþia pãstrãrii lui;

26.10. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 33. Circumstanþe, ce atenueazã rãspunderea pentru contravenþia

administrativã
Circumstanþe, ce atenueazã rãspunderea pentru contravenþia administrativã, se con-
siderã:
3) comiterea contravenþiei sub influenþa unei puternice emoþii sufleteºti ori în
virtutea unui concurs de grave împrejurãri personale sau familiale;

Articolul 184/1. Nerespectarea termenului de depunere a declaraþiei cu privire la

naºtere
Nerespectarea fãrã motiv întemeiat de cãtre pãrinþi sau persoanele care îi înlocuiesc
a termenului de depunere în secþiile oficiului stãrii civile a declaraþiei cu privire la naºtere -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la cincizeci de salarii
minime.

26.11. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 16
1. Cu începere de la vîrsta nubilã, bãrbatul ºi femeia fãrã nici o restricþie în privinþa
rasei, cetãþeniei sau religiei, au dreptul sã se cãsãtoreascã ºi sã întemeieze o familie. Ei
au drepturi egale la încheierea cãsãtoriei, în decursul cãsãtoriei ºi la desfacerea ei.
2. Cãsãtoria nu poate fi încheiatã decît cu consimþãmîntul liber ºi deplin al viitorilor soþi.
3. Familia este elementul natural ºi fundamental al societãþii ºi are dreptul la ocrotire
din partea societãþii ºi a statului.

26.12. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 10
Statele pãrþi la prezentul Pact recunosc cã:
1. O ocrotire ºi o asistenþã cît mai largã cu putinþã trebuie acordatã familiei,
elementul natural ºi fundamental al societãþii, în special pentru întemeierea sa ºi în rãstimpul
cît are responsabilitatea întreþinerii ºi educãrii copiilor care sunt în sarcina sa. Cãsãtoria
trebuie sã fie liber consimþitã de viitorii soþi.
2. O ocrotire specialã trebuie acordatã mamelor, într-o perioadã de timp rezonabilã,
înainte ºi dupã naºterea copiilor. Mamele salariate trebuie sã beneficieze în decursul
acestei perioade de un concediu plãtit sau de un concediu completat cu alocaþii de
securitate socialã adecvatã.
3. Mãsuri speciale de ocrotire ºi de asistenþã trebuie luate în favoarea tuturor
copiilor ºi adolescenþilor, fãrã nici o discriminare din motive de filiaþiune sau din alte
motive. Copiii ºi adolescenþii trebuie ocrotiþi împotriva exploatãrii economice ºi sociale.
Folosirea lor la lucrãri de naturã a dãuna moralitãþii sau sãnãtãþii, de a le pune viaþa în
primejdie sau de a dãuna dezvoltãrii lor normale trebuie sancþionatã prin lege.
Statele trebuie, de asemenea, sã stabileascã limite de vîrstã sub care folosirea
muncii salariate a copiilor va fi interzisã ºi sancþionatã prin lege.

Articolul 23
1. Familia este elementul natural ºi fundamental al societãþii ºi are drept la ocrotire din
406 Ghidul ziaristului
partea societãþii ºi a statului.
2. Dreptul de a se cãsãtori ºi de a întemeia o familie este recunoscut bãrbatului ºi
femeii, începînd de la vîrsta nubilã.
3. Nici o cãsãtorie nu va putea fi încheiatã fãrã consimþãmîntul liber ºi deplin al
viitorilor soþi.
4. Statele pãrþi la prezentul Pact vor lua mãsurile potrivite pentru a asigura egalitatea
în drepturi ºi rãspunderi a soþilor în privinþa cãsãtoriei, în timpul cãsãtoriei ºi atunci cînd ea
se desface. În cazul desfacerii, se vor lua mãsuri pentru a se asigura copiilor ocrotirea
necesarã.

26.13. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 18
1. Statele pãrþi vor depune eforturi pentru asigurarea recunoaºterii principiului potrivit
cãruia ambii pãrinþi au o rãspundere comunã pentru creºterea ºi dezvoltarea copilului.
Rãspunderea pentru creºterea copilului ºi asigurarea dezvoltãrii sale le revine în primul
rînd pãrinþilor sau, dupã caz, reprezentanþilor sãi legali. Aceºtia trebuie sã se conducã înainte
de orice dupã interesul superior al copilului.
2. Pentru garantarea ºi promovarea drepturilor enunþate în prezenta Convenþie, statele
pãrþi vor acorda ajutor corespunzãtor pãrinþilor ºi reprezentanþilor legali ai copilului în
exercitarea rãspunderii care le revine de a creºte copilul ºi vor asigura crearea instituþiilor,
lãcaºelor ºi serviciilor însãrcinate sã vegheze la bunãstarea copiilor.
3. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura copiilor, ai
cãror pãrinþi muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile ºi instituþiile de îngrijire a
copiilor pentru care ei îndeplinesc condiþiile cerute.

26.14. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de

femei

Articolul 1
În termenii prezentei Convenþii, expresia discriminare faþã de femei vizeazã orice
diferenþiere, excludere sau restricþie bazatã pe sex, care are drept efect sau scop sã
compromitã ori sã anihileze recunoaºterea, beneficiul ºi exercitarea de cãtre femei,
indiferent de starea lor matrimonialã, pe baza egalitãþii dintre bãrbat ºi femeie, a drepturilor
omului ºi libertãþilor fundamentale, în domeniile politic, economic, social, cultural ºi civil
sau în orice alt domeniu.

Articolul 2
Statele pãrþi condamnã discriminarea faþã de femei sub toate formele sale, convin sã
ducã prin toate mijloacele adecvate ºi fãrã întîrziere o politicã vizînd sã elimine discriminarea
faþã de femei ºi, în acest scop, se angajeazã:
a) sã înscrie în constituþia lor naþionalã sau în alte dispoziþii legislative corespunzãtoare
principiul egalitãþii bãrbaþilor ºi femeilor, în mãsura în care acest lucru nu a fost deja
efectuat, ºi sã asigure, pe cale legislativã sau pe alte cãi adecvate, aplicarea efectivã
a acestui principiu;
b) sã adopte mãsuri legislative ºi alte mãsuri corespunzãtoare, inclusiv sancþiuni în
caz de nevoie, care sã interzicã orice discriminare faþã de femei;
c) sã instituie o protecþie pe cale jurisdicþionalã a drepturilor femeilor pe bazã de
egalitate cu bãrbaþii ºi sã garanteze prin intermediul tribunalelor naþionale competente
ºi al altor instituþii publice protecþia efectivã a femeilor împotriva oricãrui act
discriminatoriu;
d) sã se abþinã de la orice act sau practicã discriminatorie faþã de femeie ºi sã asigure
ca autoritãþile ºi instituþiile publice sã se conformeze acestei obligaþii;
e) sã ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru eliminarea discriminãrii faþã de
femei de cãtre o persoanã, o organizaþie sau o întreprindere oricare ar fi aceasta;
Drepturile omului 407
 f) sã ia toate mãsurile corespunzãtoare, inclusiv prin dispoziþiile legislative, pentru modi-
ficarea sau abrogarea oricãrei legi, dispoziþii, cutume sau practici care constituie o
discriminare faþã de femei;
g) sã abroge toate dispoziþiile penale care constituie o discriminare faþã de femei.

Articolul 3
Statele pãrþi iau în toate domeniile - politic, social, economic ºi cultural - toate mãsurile
corespunzãtoare, inclusiv prin dispoziþii legislative, pentru a asigura deplina dezvoltare ºi
progresul femeilor, în scopul de a le garanta exercitarea ºi beneficiul drepturilor omului ºi
libertãþilor fundamentale, pe baza egalitãþii cu bãrbaþii.

Articolul 6
Statele pãrþi vor lua toate mãsurile adecvate, inclusiv pe plan legislativ, pentru
reprimarea sub toate formele existente a traficului de femei ºi a exploatãrii prostituãrii femeii.

Articolul 9
1. Statele pãrþi vor acorda femeilor drepturi egale cu cele ale bãrbaþilor în ceea ce
priveºte dobîndirea, schimbarea sau pãstrarea cetãþeniei. Ele vor garanta îndeosebi cã
nici cãsãtoria cu un strãin, nici schimbarea cetãþeniei soþului în timpul cãsãtoriei nu o vor
face apatridã ºi nici nu o vor obliga sã-ºi ia cetãþenia soþului.
2. Statele pãrþi vor acorda femeii drepturi egale cu cele ale bãrbatului în ceea ce
priveºte cetãþenia copiilor lor.

26.15. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale

Articolul 12. Dreptul de cãsãtorie

Începînd cu vîrsta stabilitã prin lege, bãrbatul ºi femeia au dreptul de a se cãsãtori
ºi de a întemeia o familie conform legislaþiei naþionale ce reglementeazã exercitatea acestui
drept.

Protocolul nr. 7

Articolul 5. Egalitatea între soþi

Soþii se bucurã de egalitate în drepturi ºi în responsabilitãþi cu caracter civil, între ei
ºi în relaþiile cu copiii lor în ceea ce priveºte cãsãtoria, pe durata cãsãtoriei ºi cu prilejul
desfacerii acesteia. Prezentul articol nu împiedicã statele sã ia mãsurile necesare în interesul
copiilor.

26.16. Actul final al Conferinþei pentru securitate ºi cooperare în Europa

Cooperarea în domeniul umanitar ºi în alte domenii

Contacte umane

a) Contacte ºi întîlniri regulate pe baza legãturilor de familie

În scopul de a înlesni dezvoltarea ulterioarã a contactelor pe baza legãturilor de
familie, statele participante vor examina în mod favorabil cererile de cãlãtorie în scopul
de a permite intrarea sau ieºirea temporarã de pe teritoriul lor, ºi în mod regulat dacã
este doritã, persoanelor care vor sã facã vizite unor membri ai familiilor lor.
Cererile de cãlãtorii temporare pentru a se întîlni cu membri ai familiilor lor vor fi
examinate fãrã deosebire de þara de origine sau de destinaþie; formalitãþile cerute pentru
eliberarea documentelor de cãlãtorie ºi a vizelor vor fi aplicate în acest spirit. Întocmirea
ºi eliberarea unor astfel de documente ºi a vizelor se vor face în cadrul unor limite rezonabile
de timp; cazurile de necesitate urgentã - cum ar fi boalã gravã sau deces - vor fi tratate cu
prioritate. Ele vor lua mãsurile care pot fi necesare pentru a face ca taxele pentru obþinerea
408 Ghidul ziaristului
documentelor oficiale de cãlãtorie ºi a vizelor sã fie acceptabile.
Ele confirmã cã prezentarea unei cereri privind contacte pe baza legãturilor de
familie nu va duce la modificãri ale drepturilor ºi obligaþiilor solicitantului sau ale unor
membri ai familiei sale.
b) Reunificarea familiilor
Statele participante vor examina într-un spirit pozitiv ºi umanitar cererile prezentate de
persoanele care doresc sã se reuneascã cu membri ai familiilor lor, acordînd o atenþie
deosebitã cererilor cu caracter urgent - cum ar fi cele prezentate de persoane bolnave sau
în vîrstã.
Ele vor examina asemenea cereri cît se poate mai repede.
Ele vor reduce, dacã este necesar, taxele percepute pentru aceste cereri, pentru ca
ele sã aibã un nivel moderat.
Cererile în scopul reunificãrii familiilor care nu vor fi aprobate vor putea fi reînnoite la
un nivel corespunzãtor ºi vor fi reexaminate dupã o perioadã nu prea lungã de timp de
cãtre autoritãþile þãrii de reºedinþã sau de destinaþie; în astfel de împrejurãri, taxele nu se
vor percepe decît atunci cînd cererile vor fi fost aprobate.
Persoanele ale cãror cereri prezentate în legãturã cu reunificarea familiilor au fost
aprobate vor putea lua cu ele sau expedia obiectele lor de uz casnic ºi de folosinþã
personalã; în acest scop, statele participante vor folosi toate posibilitãþile oferite de
reglementãrile în vigoare.
Pînã la reunirea membrilor aceleiaºi familii, între aceºtia pot avea loc întîlniri ºi contacte
în conformitate cu modalitãþile prevãzute pentru contactele pe baza legãturilor de familie.
Statele participante vor sprijini eforturile societãþilor de Cruce Roºie ºi Semilunã Roºie
privind probleme de reunificare a familiilor.
Ele confirmã cã prezentarea unei cereri referitoare la reunificarea unei familii nu va
duce la modificãri ale drepturilor ºi obligaþiilor solicitantului sau ale unor membri ai familiei
sale.
Statul participant primitor va lua mãsurile corespunzãtoare în ceea ce priveºte
încadrarea în muncã a persoanelor provenind din alte state participante care se stabilesc
permanent în acest stat pentru a se reuni cu membri ai familiei lor care sunt cetãþeni ai
acestui stat ºi va veghea sã li se ofere posibilitãþi egale cu cele de care se bucurã
propriii sãi cetãþeni, în domeniile educaþiei, asistenþei medicale ºi asigurãrilor sociale.
c) Cãsãtorii între cetãþeni ai diferitelor state
Statele participante vor examina cu bunãvoinþã ºi bazîndu-se pe considerente umani-
tare cererile de autorizare de ieºire sau intrare prezentate de persoane care au hotãrît sã
se cãsãtoreascã cu un cetãþean al unui alt stat participant.
Întocmirea ºi eliberarea documentelor necesare scopurilor de mai sus, precum ºi
celebrãrii cãsãtoriei, se vor efectua în conformitate cu prevederile acceptate pentru
reunificarea familiilor.
Statele participante vor aplica, de asemenea, dispoziþiile acceptate pentru reunificarea
familiilor, atunci cînd ele vor examina cererile prezentate de soþi provenind din state
participante diferite, în scopul de a le permite, lor ºi copiilor minori rezultaþi din cãsãtoria
lor, sã-ºi transfere domiciliul într-un stat în care locuieºte în mod obiºnuit unul dintre ei.

26.17. Carta Socialã Europeanã Revizuitã 

Articolul 16. Dreptul familiei la protecþie socialã, juridicã ºi economicã

În vederea realizãrii condiþiilor de viaþã indispensabile dezvoltãrii depline a
familiei, celula fundamentalã a societãþii, pãrþile se angajeazã sã promoveze protecþia
economicã, juridicã ºi socialã a vieþii de familie, în special prin intermediul prestaþiilor
sociale ºi familiale, al dispoziþiilor fiscale, al încurajãrii construcþiei de locuinþe
adaptate nevoilor familiale, al ajutoarelor pentru tinerele familii sau orice alte mãsuri
corespunzãtoare.

Articolul 17. Dreptul copiilor ºi tinerilor la protecþie socialã, juridicã ºi economicã

Drepturile omului 409
 În vederea asigurãrii exercitãrii a dreptului copiilor ºi tinerilor de a creºte într-un mediu
favorabil dezvoltãrii personalitãþii lor ºi a aptitudinilor lor fizice ºi mentale, pãrþile se angajeazã
sã ia fie direct, fie în cooperare cu organizaþiile publice sau private toate mãsurile
necesare ºi corespunzãtoare care:
1. a) sã asigure copiilor ºi tinerilor, þinînd cont de drepturile ºi de obligaþiile pãrinþilor,
îngrijirile, asistenþa, educaþia ºi pregãtirea de care au nevoie, în special prin crearea sau
menþinerea unor instituþii sau servicii adecvate ºi suficiente în acest scop;
b) sã protejeze copiii ºi tinerii împotriva neglijenþei, violenþei sau exploatãrii;
c) sã asigure o protecþie ºi un ajutor special din partea statului pentru copilul sau
tînãrul privat temporar sau definitiv de sprijinul familiei;
2. sã asigure copiilor ºi tinerilor învãþãmînt primar ºi secundar gratuit, precum ºi sã
favorizeze ritmicitatea frecvenþei ºcolare.

Vezi, de asemenea:

Legea privind actele de stare civilã. nr. 100-XV din 26.04.2001 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 97-99 din 17.08.2001)
Legea privind drepturile copilului. nr. 3385-XIII din 15.12.1994 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 13 din 02.03.1995)

Compartimentele:
27. Protecþia familiei ºi a copiilor orfani;
28. Ocrotirea mamei, copiilor ºi a tinerilor;
29. Protecþia persoanelor handicapate

410 Ghidul ziaristului

27. PROTECÞIA FAMILIEI ªI A COPIILOR ORFANI

27.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 49 Protecþia familiei ºi a copiilor orfani

(1) Statul faciliteazã, prin mãsuri economice ºi prin alte mãsuri,
formarea familiei ºi îndeplinirea obligaþiilor ce îi revin.
(2) Statul ocroteºte maternitatea, copiii ºi tinerii, stimulînd dezvoltarea
instituþiilor necesare.
(3) Toate preocupãrile privind întreþinerea, instruirea ºi educaþia copiilor
orfani ºi a celor lipsiþi de ocrotirea pãrinþilor revin statului ºi societãþii.
Statul stimuleazã ºi sprijinã activitãþile de binefacere faþã de aceºti copii.

27.2. Codul familiei

Articolul 20. Proprietatea în devãlmãºie a soþilor

(3) Sînt proprietate în devãlmãºie a soþilor bunurile mobile ºi imobile, valorile mobiliare,
depunerile ºi cotele de participaþie în capitalul social din instituþiile financiare sau societãþile
comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau fãcute din contul mijloacelor
comune, precum ºi alte bunuri dobîndite în timpul cãsãtoriei, chiar dacã sînt procurate
sau depuse pe numele unuia dintre soþi.
(4) Dreptul la proprietate în devãlmãºie se extinde ºi asupra soþului care nu a avut
un venit propriu, fiind ocupat cu gospodãria casnicã, cu educaþia copiilor sau din alte
motive temeinice.

Articolul 21. Dreptul soþilor de a poseda, folosi ºi dispune de bunurile comune

(1) Soþii, de comun acord, posedã, folosesc ºi dispun de bunurile comune.
(2) Fiecare dintre soþi este în drept sã încheie convenþii prin care sã dispunã de bunurile
comune, cu excepþia bunurilor imobile, acordul celuilalt soþ fiind prezumat.
(3) Convenþia contrarã dispoziþiilor prezentului cod, prin care se micºoreazã ori se
suprimã comunitatea de bunuri, este declaratã nulã de cãtre instanþa judecãtoreascã.
(4) Convenþia încheiatã de unul dintre soþi poate fi declaratã nulã de cãtre instanþa
judecãtoreascã, la cererea celuilalt soþ, dacã se va stabili cã cealaltã parte a convenþiei a
ºtiut sau trebuia sã fi ºtiut cã al doilea soþ este împotriva încheierii convenþiei respective.
Cererea privind declararea nulitãþii convenþiei poate fi depusã în termen de 3 ani din
momentul cînd celãlalt soþ a aflat sau trebuia sã fi aflat despre încheierea acesteia.
(5) Unul dintre soþi nu poate, fãrã consimþãmîntul expres al celuilalt, sã rezilieze
contractul de închiriere a spaþiului de locuit, sã înstrãineze casa sau apartamentul ori sã
limiteze prin acte juridice dreptul la locuinþã al celuilalt soþ.

Articolul 22. Proprietatea personalã a soþilor

(1) Bunurile care au aparþinut fiecãruia dintre soþi pînã la încheierea cãsãtoriei
ºi bunurile primite în dar, obþinute prin moºtenire sau în baza altor convenþii gratuite
de cãtre unul dintre soþi în timpul cãsãtoriei, sînt proprietate personalã a fiecãruia dintre
soþi.
(2) Lucrurile de uz personal (îmbrãcãmintea, încãlþãmintea ºi alte obiecte), cu excepþia
bijuteriilor de preþ ºi altor obiecte de lux, sînt proprietate personalã a soþului care le foloseºte,
indiferent de timpul ºi modul de dobîndire.

Articolul 27. Contractul matrimonial

Contractul matrimonial este convenþia încheiatã benevol între persoanele care
doresc sã se cãsãtoreascã sau între soþi, în care se determinã drepturile ºi obligaþiile
Drepturile omului 411
patrimoniale ale acestora în timpul cãsãtoriei ºi/sau în cazul desfacerii acesteia.

Articolul 52. Dreptul copilului de a comunica cu pãrinþii ºi alte rude

(1) Copilul are dreptul sã comunice cu ambii pãrinþi, cu buneii, fraþii, surorile ºi cu
celelalte rude. Desfacerea cãsãtoriei pãrinþilor, nulitatea ei sau traiul separat al acestora
nu afecteazã drepturile copilului. În cazul cînd pãrinþii au domiciliul separat, copilul are
dreptul sã comunice cu fiecare dintre ei.
(2) Copilul aflat în situaþii extreme (reþinere, arest etc.) are dreptul sã ia legãtura cu
pãrinþii sau cu alte rude în modul stabilit. Dacã nu este posibil de a contacta pãrinþii sau
rudele copilului, va fi anunþatã imediat autoritatea tutelarã.

Articolul 66. Apãrarea drepturilor pãrinteºti

(1) Pãrinþii au dreptul sã cearã înapoierea copilului de la orice persoanã care îl reþine
fãrã un temei legal. În caz de litigiu, pãrinþii se pot adresa instanþei judecãtoreºti.
(2) Instanþa judecãtoreascã este în drept sã respingã acþiunea prevãzutã la alin.(1)
dacã va stabili cã înapoierea copilului pãrinþilor sãi contravine intereselor acestuia.
(3) Dacã instanþa judecãtoreascã va stabili cã nici pãrinþii ºi nici persoanele la care se
aflã copilul nu sînt în stare sã asigure întreþinerea, educaþia ºi dezvoltarea adecvatã a
acestuia, ea va obliga autoritatea tutelarã sã transmitã copilul unei instituþii de stat ºi sã-
l ia la evidenþã, asigurîndu-i în continuare apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime.

Articolul 67. Decãderea din drepturile pãrinteºti

Pãrinþii pot fi decãzuþi din drepturile pãrinteºti dacã:
a) se eschiveazã de la exercitarea obligaþiilor pãrinteºti, inclusiv de la plata pensiei de
întreþinere;
b) refuzã sã ia copilul din maternitate sau dintr-o altã instituþie curativã, educativã,
dintr-o instituþie de asistenþã socialã sau alta similarã;
c) fac abuz de drepturile pãrinteºti;
d) se comportã cu cruzime faþã de copil, aplicînd violenþa fizicã sau psihicã, atenteazã
la inviolabilitatea sexualã a copilului;
e) prin comportare amoralã, influenþeazã negativ asupra copilului;
f) suferã de alcoolism cronic sau de narcomanie;
g) au sãvîrºit infracþiuni premeditate contra vieþii ºi sãnãtãþii copiilor sau a soþului;
precum ºi
h) în alte cazuri cînd aceasta o cer interesele copilului.

Articolul 70. Restabilirea drepturilor pãrinteºti

(1) Pãrinþii pot fi restabiliþi în drepturile pãrinteºti dacã au încetat împrejurãrile care
au condus la decãderea lor din aceste drepturi ºi dacã restabilirea în drepturile pãrinteºti
este în interesul copilului.

Articolul 71. Luarea copilului fãrã decãdere din drepturile pãrinteºti

(1) La cererea autoritãþii tutelare, instanþa judecãtoreascã poate hotãrî luarea copilului
de la pãrinþi fãrã decãderea acestora din drepturile pãrinteºti, dacã aflarea copilului
împreunã cu pãrinþii prezintã pericol pentru viaþa ºi sãnãtatea lui, ºi punerea acestuia la
dispoziþia autoritãþii tutelare.
(2) În cazuri excepþionale, dacã existã un pericol iminent pentru viaþa ºi sãnãtatea
copilului, autoritatea tutelarã poate decide luarea copilului de la pãrinþi, comunicînd acest
fapt procurorului în termen de cel mult 24 de ore.

Articolul 112. Apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale copiilor rãmaºi fãrã
ocrotire pãrinteascã
(1) Apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale copiilor se pune pe seama autoritãþii
tutelare în cazurile de deces al pãrinþilor, de decãdere a lor din drepturile pãrinteºti, de
declarare a pãrinþilor ca fiind incapabili, de boalã sau absenþã îndelungatã, de eschivare

412 Ghidul ziaristului

de la educaþia copiilor, de la apãrarea drepturilor ºi intereselor lor legitime, inclusiv în
cazul refuzului pãrinþilor de a-ºi lua copiii din instituþiile educative, curative sau din alte
instituþii în care se aflã aceºtia, precum ºi în alte cazuri de lipsã a grijii pãrinteºti.
(2) Autoritãþile tutelare depisteazã copiii rãmaºi fãrã ocrotire pãrinteascã, þin evidenþa
acestora ºi, în fiecare caz aparte, în dependenþã de circumstanþele concrete în urma
cãrora copiii au rãmas fãrã ocrotire pãrinteascã, aleg forma de plasament al copiilor în
scopul protecþiei lor, asigurînd controlul sistematic asupra condiþiilor de întreþinere, educaþie
ºi instruire a acestora.
(3) Organelor, altele decît autoritãþile tutelare, persoanelor fizice ºi juridice le sînt
interzise activitãþile de depistare ºi de plasament ale copiilor rãmaºi fãrã ocrotire pãrinteascã.

Articolul 116. Copiii care pot fi adoptaþi

(1) Pot fi adoptaþi numai copii minori, cu excepþia celor care au obþinut capacitatea
deplinã de exerciþiu sub vîrsta de 18 ani.
(2) Adopþia fraþilor ºi surorilor de cãtre persoane diferite este interzisã, cu excepþia
cazurilor cînd aceastã cerinþã contravine intereselor copiilor sau cînd unul dintre fraþi
(surori) nu poate fi adoptat din motive de sãnãtate.
(3) Adopþia unui copil care este cetãþean al Republicii Moldova de cãtre cetãþeni
strãini sau apatrizi se admite numai în cazuri excepþionale cînd nu existã posibilitatea
ca acest copil sã fie adoptat sau pus sub tutelã (curatelã):
a) de cãtre rudele copilului, indiferent de cetãþenia lor;
b) de cãtre alte persoane cetãþeni ai Republicii Moldova.
(4) Adopþia, în cazurile prevãzute la alin.(3), se face în conformitate cu prevederile
generale ºi dacã s-a dovedit cã, timp de cel puþin 6 luni din momentul luãrii copilului la
evidenþã, acesta nu a fost acceptat pentru adopþie sau luat sub tutelã (curatelã):
a) de cãtre rudele sale, indiferent de cetãþenia lor;
b) de cãtre cetãþenii Republicii Moldova, cetãþenii strãini sau apatrizii cu domiciliul în
Republica Moldova.
(5) Prevederile alin.(3) ºi (4) nu se aplicã dacã:
a) soþul adoptã copilul celuilalt soþ;
b) copilul suferã de o boalã gravã care necesitã un tratament special ce nu poate fi
acordat în Republica Moldova.

Articolul 121. Persoanele care au dreptul la adopþie

(1) Adoptatori pot fi persoane de ambele sexe care au atins vîrsta de 25 de ani, cu
excepþia persoanelor:
a) decãzute din drepturile pãrinteºti;
b) declarate incapabile sau cu capacitate limitatã de exerciþiu;
c) care au adoptat copii, dar adopþia a fost anulatã din culpa lor;
d) eliberate de obligaþiile de tutore (curator) din cauza neîndeplinirii culpabile a obligaþiilor lor;
e) care, în virtutea calitãþilor morale sau a stãrii sãnãtãþii, nu sînt în stare sã-ºi
îndeplineascã drepturile ºi obligaþiile pãrinteºti de întreþinere ºi de educaþie a copilului
adoptat;
f) care urmãresc scopul de a obþine o adopþie fictivã;
g) care au prezentat documente false;
h) care au atins vîrsta de 50 de ani (aceastã regulã nu se aplicã în cazul cînd adoptatorii
sînt cãsãtoriþi între ei ºi unul din ei nu a atins vîrsta de 50 de ani, precum ºi atunci cînd
pãrintele adoptiv este soþul pãrintelui copilului adoptat sau cînd copilul a trãit în familia
eventualilor pãrinþi adoptivi înainte ca aceºtia sã împlineascã vîrsta de 50 de ani).
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii care îºi au domiciliul în afara hotarelor Republicii Moldova
pot fi adoptatori ai copiilor cetãþeni ai Republicii Moldova numai dacã întrunesc atît
condiþiile impuse de legislaþia statului ai cãrui cetãþeni sînt sau în care îºi au
domiciliul, cît ºi condiþiile impuse de legislaþia Republicii Moldova, precum ºi dacã þara lor
este membrã a Convenþiei asupra protecþiei copiilor ºi cooperãrii în materia adopþiei
internaþionale sau dacã în acest domeniu existã un acord bilateral între state.

Drepturile omului 413

 (3) Nu se admite adopþia copilului de un cuplu necãsãtorit.
(4) Lista contraindicaþiilor medicale pentru persoanele care intenþioneazã sã adopte
copii se aprobã de Guvern.

Articolul 124. Acordul pãrinþilor la adopþie

(1) Pentru adopþia copilului se cere acordul pãrinþilor lui.
(2) Acordul pãrinþilor la adopþie va fi exprimat printr-o declaraþie scrisã autentificatã de notar
sau de autoritatea tutelarã în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului ori al pãrinþilor.
(4) Administraþia instituþiei în care este întreþinut ºi educat copilul este în drept sã
cearã acordul pãrinþilor pentru o eventualã adopþie a acestuia, fãrã indicarea identitãþii
adoptatorilor.
(5) Pãrinþii pot sã-ºi retragã acordul la adopþie în orice moment, dar numai pînã la
pronunþarea hotãrîrii judecãtoreºti privind încuviinþarea acesteia.

Articolul 137. Dreptul de a cere desfacerea adopþiei

(1) Au dreptul sã cearã desfacerea adopþiei copilului:
a) pãrinþii acestuia;
b) adoptatorii lui;
c) soþul adoptatorului, în cazul în care adopþia a fost fãcutã fãrã acordul lui, dacã acest
acord se cerea conform legii;
d) însuºi adoptatul care a atins vîrsta de 14 ani;
e) autoritatea tutelarã;
f) procurorul.
(2) Persoanele fizice ºi juridice altele decît cele menþionate la alin.(1) nu au dreptul sã
cearã desfacerea adopþiei.

Articolul 143. Persoanele care pot fi numite tutori (curatori)

(1) Drept tutori (curatori) pot fi numite numai persoane majore care dispun de capacitate
deplinã de exerciþiu.
(2) La numirea tutorelui (curatorului) se iau în considerare calitãþile morale ºi alte
calitãþi personale, posibilitãþile candidatului de a-ºi îndeplini obligaþiile de tutore
(curator), relaþiile lui ºi ale membrilor familiei lui cu copilul.
(3) Numirea tutorelui la copilul care a atins vîrsta de 10 ani se face numai cu acordul
copilului.
(4) Nu pot fi numiþi tutori (curatori) persoanele:
a) decãzute din drepturile pãrinteºti;
b) înlãturate anterior de la îndeplinirea obligaþiilor de tutore (curator) din culpa lor;
c) care au fost adoptatori, dar adopþia a fost desfãcutã din culpa lor;
d) care, din cauza stãrii de sãnãtate, nu pot îndeplini obligaþiile
de tutore (curator);
e) care suferã de alcoolism cronic sau de narcomanie;
f) care nu au domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 145. Drepturile copiilor aflaþi sub tutelã (curatelã)

Copiii aflaþi sub tutelã (curatelã) au dreptul:
a) de a locui împreunã cu tutorele (curatorul) lor;
b) la condiþii normale de întreþinere, educaþie ºi instruire;
c) la dezvoltare multilateralã ºi la respectarea demnitãþii umane;
d) la pensia de întreþinere ºi la alte plãþi sociale;
e) la spaþiul locativ ocupat anterior de cãtre pãrinþii lor sau la asigurarea cu spaþiu
locativ, în modul stabilit;
f) la apãrarea drepturilor lor în modul stabilit;
g) la comunicare cu pãrinþii ºi rudele;
h) la exprimarea propriei opinii în procesul soluþionãrii problemelor care le ating
drepturile ºi interesele legitime.

414 Ghidul ziaristului

 Articolul 146. Drepturile ºi obligaþiile tutorelui (curatorului)
(1) Tutorele (curatorul) are dreptul ºi este obligat sã se ocupe de educaþia copilului
aflat sub tutela (curatela) sa, sã aibã grijã de sãnãtatea ºi dezvoltarea fizicã, psihicã,
spiritualã ºi moralã a copilului.
(2) Tutorele (curatorul) determinã de sine stãtãtor procedeele ºi mijloacele de educaþie
a copilului aflat sub tutelã (curatelã), luînd în considerare eventualele recomandãri ale
autoritãþii tutelare ºi respectînd prevederile art.62.
(3) Tutorele (curatorul), þinînd cont de opinia copilului, poate alege instituþia de
învãþãmînt ºi forma de studii pe care le va urma copilul, fiind obligat sã asigure frecventarea
de cãtre copil a ºcolii pînã la sfîrºitul anului de învãþãmînt în care acesta atinge vîrsta de
16 ani.
(4) Tutorele (curatorul) este în drept sã cearã de la orice persoanã, inclusiv rudele
apropiate, înapoierea copilului pe care acestea îl reþin fãrã temei legal sau fãrã o hotãrîre
corespunzãtoare a instanþei judecãtoreºti.
(5) Tutorele (curatorul) nu este în drept sã împiedice contactele copilului cu rudele
lui, cu excepþia cazurilor în care contactele respective contravin intereselor acestuia.
(6) Drepturile ºi obligaþiile tutorelui (curatorului) privind reprezentarea intereselor
copilului aflat sub tutela (curatela) sa sînt stabilite de legislaþia civilã.
(7) Tutorele (curatorul) este obligat sã locuiascã împreunã cu copilul aflat sub tutela
(curatela) sa. Locuirea separatã a tutorelui (curatorului) poate fi permisã de autoritatea
tutelarã dacã aceasta nu va influenþa negativ asupra educaþiei copilului.
(8) Tutorele (curatorul) este obligat sã comunice autoritãþii tutelare informaþiile
privind starea sãnãtãþii, îngrijirea ºi educaþia copilului, precum ºi schimbarea domiciliului.

Articolul 151. Drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor educatori

(1) Pãrinþii educatori au faþã de copiii plasaþi în casele de copii de tip familial drepturi
ºi obligaþii similare celor ale tutorelui (curatorului).
(2) Pãrinþii educatori beneficiazã de remunerare ºi înlesniri în modul stabilit de Guvern.

Articolul 152. Copiii care pot fi plasaþi în casele de copii de tip familial
(1) În casele de copii de tip familial pot fi plasaþi pentru întreþinere ºi educaþie copiii
orfani ºi copiii rãmaºi fãrã ocrotire pãrinteascã în vîrstã de pînã la 14 ani.
(2) Alegerea prealabilã a copiilor pentru casa de copii de tip familial se face de cãtre
pãrinþii educatori, cu concursul autoritãþii tutelare, þinîndu-se cont de cerinþele art.115 alin.(2).
(4) Copilul care a împlinit vîrsta de 10 ani poate fi plasat în casa de copii de tip familial
numai cu acordul acestuia.

27.3. Codul muncii

Articolul 127. Concediile pentru salariaþii care au adoptat copii nou-nãscuþi sau i-
au luat sub tutelã
(1) Salariatului care a adoptat un copil nou-nãscut nemijlocit din maternitate sau l-a
luat sub tutelã i se acordã un concediu plãtit pe o perioadã ce începe din ziua adopþiei
(luãrii sub tutelã) ºi pînã la expirarea a 56 de zile calendaristice din ziua naºterii copilului
(în caz de adopþie a doi sau mai mulþi copii concomitent - 70 de zile calendaristice) ºi,
în baza unei cereri scrise, un concediu parþial plãtit pentru îngrijirea copilului pînã la
vîrsta de 3 ani. Indemnizaþiile pentru concediile menþionate se plãtesc din bugetul
asigurãrilor sociale de stat.
(2) Salariatului care a adoptat un copil nou-nãscut nemijlocit din maternitate sau l-a
luat sub tutelã i se acordã, în baza unei cereri scrise, un concediu suplimentar neplãtit
pentru îngrijirea copilului în vîrstã de la 3 la 6 ani, conform art.126.

27.4. Legea învãþãmîntului

Articolul 17. Învãþãmîntul preºcolar

Drepturile omului 415
 (8) Statul garanteazã îngrijirea ºi educarea copiilor de vîrstã antepreºcolarã cu
handicap fizic ºi mental, precum ºi a copiilor orfani.
Articolul 45. Competenþele autoritãþilor administraþiei publice locale
Autoritãþile administraþiei publice locale au în domeniul învãþãmîntului, în principal,
urmãtoarele competenþe:
e) þin evidenþa ºi organizeazã tutela minorilor orfani sau fãrã susþinãtori legali,
precum ºi adopþia acestora sau repartizarea lor în case de copii, ºcoli de tip internat sau în
plasament familial;
f) asigurã plasarea în cîmpul muncii a absolvenþilor orfani, precum ºi a persoanelor cu
handicap psihic, fizic sau de altã naturã;

Articolul 47. Administrarea instituþiilor de învãþãmînt preuniversitar ºi mediu de

specialitate
(10) Pentru copiii orfani sau pentru cei fãrã tutori legali funcþioneazã case de copii
ºi ºcoli de tip internat.

27.5. Legea cu privire la migraþiune

Articolul 11. Emigrarea minorilor

(1) Copiii, pînã la atingerea majoratului, pot emigra împreunã cu pãrinþii lor.
(2) În cazul în care minorul emigreazã cu unul din pãrinþi, este necesar consimþãmîntul
autentificat de notar al celuilalt pãrinte. Minorii în vîrstã de 12-18 ani care pleacã cu traiul
în strãinãtate cu unul din pãrinþi îºi prezintã consimþãmîntul autentificat de notar.
(3) În cazul în care minorul emigreazã fãrã pãrinþi, este necesar consimþãmîntul acestora
autentificat de notar.
(4) Minorii în vîrstã de pînã la 18 ani pot beneficia de dreptul de a ieºi din þarã în
conformitate cu legislaþia în vigoare.

27.6. Legea cu privire la arestarea preventivã

Articolul 22. Asigurarea materialã ºi a condiþiilor de trai

(4) Femeilor gravide ºi femeilor care au cu ele copii, minorilor, precum ºi bolnavilor li
se creeazã condiþii comunale de trai mai bune.

Articolul 23. Particularitãþile deþinerii sub arest a femeilor gravide ºi a femeilor

care au cu ele copii
(1) Femeile arestate preventiv sînt în drept sã aibã cu ele copii care nu au împlinit
vîrsta de 2 ani.
(2) În locurile de arest preventiv, femeilor gravide ºi femeilor care au cu ele copii li se
creeazã condiþii comunale de trai mai bune, li se organizeazã asistenþã medicalã specializatã,
li se stabilesc raþii ºi norme sporite, aprobate de Guvern, de alimentare ºi asigurare cu
obiecte.
(3) Norma spaþiului în camerele destinate pentru deþinerea femeilor gravide ºi femeilor
care au cu ele copii este de cel puþin 3,5 metri pãtraþi pentru o persoanã.
(4) Femeilor gravide ºi femeilor care au cu ele copii li se permite sã primeascã
suplimentar colete ºi pachete cu provizii în asortimentul ºi în cantitatea stabilite de medic,
sã procure produse alimentare fãrã restricþii. În acest scop pot fi folosiþi banii de pe conturile
lor personale.
(5) Femeile gravide ºi femeile care au cu ele copii beneficiazã de dreptul la plimbãri
zilnice cu durata de pînã la 2 ore.
(6) Femeile gravide ºi femeile care au cu ele copii nu pot fi încarcerate.

Articolul 24. Particularitãþile deþinerii sub arest a minorilor

(1) Norma spaþiului în camerele destinate deþinerii sub arest a minorilor nu poate fi
mai micã de 3,5 metri pãtraþi pentru un prevenit.
416 Ghidul ziaristului
 (2) Minorilor arestaþi preventiv li se stabilesc raþii sporite, aprobate de Guvern, li se
permite sã primeascã suplimentar colete ºi pachete cu provizii în asortimentul ºi cantitatea
stabilite de medic.
(3) Minorii arestaþi preventiv au dreptul la plimbãri zilnice cu durata de pînã la 2
ore. În timpul plimbãrilor li se acordã posibilitatea de a face exerciþii fizice ºi de a
practica jocuri sportive.
(4) În mãsura posibilitãþilor, pentru minorii deþinuþi în izolatoarele de urmãrire
penalã se organizeazã vizionarea filmelor, emisiunilor televizate, se amenajeazã încãperi
pentru practicarea sportului, precum ºi terenuri de sport la aer liber.
(5) Minorilor deþinuþi în izolatoarele de urmãrire penalã li se permite sã procure ºi sã
primeascã manuale ºi rechizite ºcolare peste suma stabilitã pentru procurarea produselor
alimentare ºi a obiectelor de primã necesitate.

27.7. Codul penal

Articolul 207. Scoaterea ilegalã a copiilor din þarã

Scoaterea copilului din þarã în baza unor acte false sau pe altã cale ilegalã, precum
ºi abandonarea lui în strãinãtate în scopuri altele decît cele indicate la art.206,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.

27.8. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 54. Regimul de executare a pedepsei

(1) Cei condamnaþi la arest sînt deþinuþi în condiþiile unei izolãri stricte de alte
categorii de persoane deþinute sub strajã. Bãrbaþii, femeile ºi minorii, precum ºi cei care
au executat anterior pedeapsã privativã de libertate ºi cei cu antecedente penale, sînt
deþinuþi separat. Cei din rîndurile foºtilor militari, lucrãtorii din organele de drept executã
pedeapsa arestului pe baze generale, dar aparte de alte categorii de condamnaþi.

Articolul 88. Condiþiile executãrii pedepsei de cãtre condamnate

(1) Pe lîngã penitenciare se înfiinþeazã pentru condamnate, în caz de necesitate, case
de copii. Condamnatele pot caza în ele copiii în vîrstã de pînã la 3 ani ºi comunica nelimitat
cu ei în orele libere. Condamnatelor li se poate permite sã conlocuiascã cu copiii lor.
(2) În cazul în care condamnatei i se respinge amînarea executãrii pedepsei, avîndu-
se în vedere persoana, conduita acesteia în perioada executãrii pedepsei, gravitatea ºi
caracterul crimei, administraþia penitenciarului fãrã casã de copii va transfera condamnata
cu o sarcinã mai mare de 4 luni sau condamnata care are cu ea copil în vîrstã de pînã la trei
ani într-un penitenciar pe lîngã care existã casã de copii.
(3) Copilul care a împlinit vîrsta de 3 ani al condamnatei este repartizat în instituþia
pentru copii respectivã sau poate fi aranjat, cu consimþãmîntul mamei, la rude ori la alte
persoane, cu acordul organului de tutelã ºi curatelã.
(4) Dacã copilul întreþinut în casa de copii a împlinit vîrsta de 3 ani, iar mamei lui i-au
rãmas pînã la încheierea duratei de executare a pedepsei privative de libertate cel mult
6 luni, administraþia penitenciarului poate prelungi termenul de aflare a copilului ei în casa
de copii pînã la încheierea duratei de executare a pedepsei, în cazul în care condamnata
îºi îndeplineºte cum se cuvine îndatoririle de mamã.
(6) Mamele care alãpteazã ºi femeile însãrcinate pot primi colete ºi pachete cu provizii
în numãrul ºi în sortimentul stabilit în raportul medical. Ele au permisiunea de a procura
nelimitat produse alimentare în care scop pot folosi bani primiþi prin mandat poºtal sau de
pe contul lor de peculiu.
(7) Dacã femeia condamnatã la închisoare este însãrcinatã, administraþia închisorii
va face în instanþa judecãtoreascã un demers privind posibilitatea transferãrii condamnatei
în colonie cu regim comun. În cazul rezolvãrii pozitive a acestei probleme, condamnata cu
o sarcinã mai mare de 4 luni va fi transferatã în colonie de corecþie pe lîngã care existã
Drepturile omului 417
casã de copii.
(8) În cazul în care instanþa judecãtoreascã respinge demersul privind transferarea
condamnatei în colonie cu regim comun sau în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii a
femeii care are copil în vîrstã de pînã la trei ani, copilul este repartizat, la împlinirea vîrstei
de 3 ani, în instituþia pentru copii respectivã sau poate fi aranjat, cu consimþãmîntul
mamei, la rude ori la alte persoane, cu acordul organului de tutelã ºi curatelã.

27.9. Codul de procedurã civilã

Articolul 302. Depunerea cererii

(2) Procesul privind declararea incapacitãþii persoanei din cauza unei tulburãri psihice
(boli mintale sau deficienþe mintale) poate fi pornit la cererea membrilor ei de familie, a
rudelor apropiate (pãrinþi, copii, fraþi, surori, bunei), indiferent de faptul cã domiciliazã ori nu
în comun cu aceasta, sau la solicitarea organului de tutelã ºi curatelã, a instituþiei de psihiatrie
(psihoneurologie), a procurorului.

27.10. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 31. Arestul administrativ

Arestul administrativ nu poate fi aplicat faþã de femeile gravide, faþã de femeile, care
au copii în vîrstã de pînã la doisprezece ani, faþã de persoanele care n-au atins vîrsta de
optsprezece ani, faþã de invalizii de grupele întîia ºi a doua, faþã de militari ºi supuºii
serviciului militar chemaþi la concentrare, precum ºi faþã de persoanele din efectivul de
soldaþi ºi din corpul de comandã al organelor afacerilor interne.

Articolul 171/3. Încãlcarea regulilor înfierii, tutelei ºi curatelei copiilor rãmaºi fãrã
îngrijire pãrinteascã
Încãlcarea de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere din instituþiile de instruire,
curative, de asistenþã socialã ºi din alte instituþii similare a termenului de 5 zile pentru
comunicare autoritãþii tutelare despre copiii rãmaºi fãrã îngrijire pãrinteascã care pot fi
ulterior transmiºi spre adopþie sau sub tutelã (curatelã) pentru îngrijire ºi educare -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la cinci la zece salarii minime.
Dosirea copilului de la adopþie sau de la instituirea tutelei (curatelei), precum ºi
prezentarea de date falsificate despre copiii rãmaºi fãrã îngrijire pãrinteascã de cãtre
persoanele oficiale de la casele (secþiile) de naºtere, instituþiile curative ºi profilactice sau
de alt gen, în care se educã ºi se întreþin copiii rãmaºi fãrã îngrijire pãrinteascã, -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la trei la cinci salarii minime.

27.11. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de

femei

Articolul 15
1. Statele pãrþi recunosc egalitatea femeii cu bãrbatul în faþa legii.
2. Statele pãrþi recunosc femeia, în materie civilã, ca avînd o capacitate juridicã
identicã cu aceea a bãrbatului ºi aceleaºi posibilitãþi pentru a o exercita. Ele îi recunosc,
în special, drepturi egale în ceea ce priveºte încheierea de contracte ºi administrarea
bunurilor ºi îi vor acorda acelaºi tratament în toate fazele procedurii judiciare.
3. Statele pãrþi convin cã orice contract ºi orice act privat, de orice naturã, avînd un
efect juridic care vizeazã limitarea capacitãþii juridice a femeii, trebuie sã fie considerat ca
nul ºi neavenit.
4. Statele pãrþi vor acorda bãrbatului ºi femeii aceleaºi drepturi în ceea ce priveºte
legislaþia referitoare la dreptul persoanelor de a circula liber ºi de a-ºi alege reºedinþa ºi
domiciliul lor.

418 Ghidul ziaristului

 Articolul 16
1. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile necesare pentru a elimina discriminarea faþã de
femei în toate problemele decurgînd din cãsãtorie ºi în raporturile de familie ºi, în special,
vor asigura, pe baza egalitãþii bãrbatului cu femeia:
a) acelaºi drept de a încheia o cãsãtorie;
b) acelaºi drept de a-ºi alege în mod liber soþul ºi de a nu încheia o cãsãtorie decît prin
consimþãmîntul sãu liber ºi deplin;
c) aceleaºi drepturi ºi aceleaºi responsabilitãþi atît în timpul cãsãtoriei, cît ºi la desfacerea
ei;
d) aceleaºi drepturi ºi aceleaºi responsabilitãþi în calitate de pãrinþi, indiferent de
situaþia lor matrimonialã, pentru problemele referitoare la copiii lor; în toate cazurile, interesul
copiilor va fi considerat primordial;
e) aceleaºi drepturi de a decide în mod liber ºi în deplinã cunoºtinþã de cauzã
asupra numãrului ºi planificãrii naºterilor ºi de a avea acces la informaþii, la educaþie ºi la
mijloacele necesare pentru exercitarea acestor drepturi;
f) aceleaºi drepturi ºi responsabilitãþi în materie de tutelã, curatelã, de încredinþare
ºi adopþie a copiilor sau reglementãri juridice similare, cînd aceste instituþii existã în
legislaþia naþionalã; în toate cazurile, interesul copiilor va fi considerat primordial;
g) aceleaºi drepturi personale soþului ºi soþiei, inclusiv în ceea ce priveºte alegerea
numelui de familie, a unei profesii ºi a unei ocupaþii;
h) aceleaºi drepturi pentru fiecare dintre soþi în materie de proprietate, de dobîndire,
de gestiune, de administrare, de beneficiu ºi de dispoziþie asupra bunurilor, atît cu titlu
gratuit, cît ºi oneros.
2. Logodnele ºi cãsãtoriile copiilor nu vor avea efecte juridice ºi vor fi luate toate
mãsurile necesare, inclusiv pe plan legislativ, de a se fixa o vîrstã minimã pentru cãsãtorie
ºi a face obligatorie înregistrarea cãsãtoriilor într-un registru oficial.

27.12. Recomandarea nr. R (85) 4 a Comitetului Miniºtrilor al Consiliului

Europei cãtre Statele membre privind violenþa în cadrul familiei

Þinînd cont de Recomandarea 561 (1969) a Adunãrii Consultative a Consiliului Europei

privind protecþia minorilor împotriva tratamentelor rele,

Recomandã guvernelor Statelor membre:

I. În domeniul prevenirii violenþei în cadrul familiei:

1. sã informeze ºi sã sensibilizeze opinia publicã asupra amploarei, gravitãþii ºi trãsã-

turilor specifice ale violenþei în cadrul familiei în vederea asigurãrii adeziunii sale la mãsurile
destinate luptei împotriva acestui fenomen;
2. sã promoveze divulgarea în familii a cunoºtinþelor ºi informaþiilor în materie de relaþii
sociale ºi familiale, de depistare precoce a situaþiilor susceptibile sã ducã la conflicte ºi de
reglementare a conflictelor interpersonale ºi intrafamiliale;
3. sã asigure o instruire profesionalã adecvatã tuturor celor care sunt chemaþi sã intervinã
în cazurile de violenþã în cadrul familiei, în special celor care, datoritã funcþiilor lor, pot
depista asemenea cazuri sau pot primi victimele;
4. sã previnã sau sã încurajeze în vederea respectãrii vieþii private a altei persoane
crearea agenþiilor, asociaþiilor sau fundaþiilor având drept obiectiv acordarea ajutorului ºi
asistenþei victimelor situaþiilor familiale violente ºi sã susþinã actitivitatea lor;
5. sã prevadã existenþa serviciilor administrative sau comisiilor pluridisciplinare având,
pe de o parte, sarcina de a primi victime ale violenþei din cadrul familiei ºi, pe de altã parte,
competenþa de a se ocupa de astfel de cazuri.
Competenþa lor ar putea include urmãtoarele împuterniciri:
- de a lua cunoºtinþã cu semnalãrile despre actele de violenþã în cadrul familiei;
- de a efectua examinãri medicale la solicitarea victimei;
Drepturile omului 419
 - de a ajuta, de a îngriji ºi a sfãtui diferite pãrþi implicate în cazurile de violenþã în cadrul
familiei ºi, în acest scop, de a proceda în special la anchete sociale;
- de a comunica, fie tribunalelor familiilor sau tribunalelor copiilor, fie autoritãþilor de
urmãrire, informaþii privind cazurile pe care serviciul sau comisia estimeazã cã trebuie sã fie
supuse unei sau altei autoritãþi;
6. sã impunã acestor servicii sau comisii reguli stricte privind divulgarea informaþiilor la
care ele au acces în virtutea exercitãrii competenþei lor,

II. În ceea ce priveºte semnalarea actelor de violenþã în cadrul familiei:

7. sã difuzeze o informaþie specificã privind oportunitatea ºi posibilitãþile concrete oferite

persoanelor care cunosc cazuri de violenþã în cadrul familiei, sã semnaleze aceste cazuri
entitãþilor competente, în special celor menþionate în paragrafele 4 ºi 5, ºi, în anumite cazuri,
sã intervinã direct pentru a oferi ajutor persoanei aflate în pericol;
8. sã examineze posibilitatea de a ridica obligativitatea secretului impus membrilor anu-
mitor profesii pentru a le permite sã reveleze entitãþilor menþionate în paragraful 5 orice
informaþie cu privire la cazurile de violenþã în cadrul familiei;

III. În ceea ce priveºte intervenirea Statului în rezultatul actelor de violenþã în cadrul

familiei:

9. sã se asigure cã în cazurile de violenþã în cadrul familiei vor putea fi aplicate rapid

mãsuri corespunzãtoare, chiar cu titlu provizoriu, pentru a proteja victima ºi pentru a evita
repetarea unor fapte similare;
10. sã previnã ca, în orice caz datorat unei situaþii de conflict în cadrul unui cuplu, vor
putea fi adoptate mãsuri în vederea protejãrii copiilor de violenþe la care sunt expuºi datoritã
conflictelor ºi care sunt de naturã sã compromitã grav dezvoltarea personalitãþii lor;
11. sã adopte mãsurile necesare pentru a evita interferenþele dãunãtoare pentru victimã
între intervenþiile civile, administrative ºi penale, subînþelegându-se prin aceasta cã ultimele
nu trebuie sã intervinã decât în ultima ratio;
12. sã-ºi revadã legislaþiile referitoare la puterea de corecþie faþã de copii în scopul de a
limita, sau chiar de a interzice pedepsele corporale, chiar dacã încãlcarea acestei interdicþii
nu atrage dupã sine necesitatea unei sancþiuni penale;
13. sã studieze posibilitatea de a nu conferi cazurile de violenþã în cadrul familiei decât
membrilor specializaþi ai autoritãþii de urmãrire sau de instrucþiune, sau ºi a jurisdicþiei de
fond;
14. sã adopte mãsuri pentru ca aceste cazuri sã constituie, în general, obiectul unei
anchete psiho-sociale ºi pentru ca, în special în baza concluziilor acestei anchete ºi dupã
criterii care vor fi stabilite þinând cont de interesele victimei ºi a copiilor din familie, procuratura
sau tribunalul sã propunã sau sã adopte alte mãsuri decât mãsurile penale, mai ales dacã
persoana suspectatã sau acuzatã acceptã sã fie supusã unui control din partea serviciilor
sociale, medico-sociale sau de probaþiune competentã,
15. sã nu înceapã urmãrirea cazurilor de violenþã în cadrul familiei decât în cazul când
aceasta o cere victima sau interesul public;
16. sã prevadã mãsurile necesare pentru ca depoziþiile membrilor familiei în cazurile de
violenþã în cadrul familiei sã fie protejate de orice presiune exterioarã. În ceea ce priveºte
minorii, ei trebuie sã fie asistaþi de un consiliu adecvat. De altfel, valoarea probatoare a
acestor depoziþii nu ar trebui diminiuatã de norme referitoare la jurãmânt,
sã examineze oportunitatea de a lua mãsurile necesare pentru ca infracþiunile în cadrul
familiei sã constituie obiectul incriminãrilor specifice.

Vezi, de asemenea, compartimentele:

26. Familia;
28. Ocrotirea mamei, copiilor ºi a tinerilor;
29. Protecþia persoanelor handicapate.

420 Ghidul ziaristului

28. OCROTIREA MAMEI, COPIILOR ªI A TINERILOR

28.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 50 Ocrotirea mamei, copiilor ºi a tinerilor

(1) Mama ºi copilul au dreptul la ajutor ºi ocrotire specialã. Toþi copiii,
inclusiv cei nãscuþi în afara cãsãtoriei, se bucurã de aceeaºi ocrotire socialã.
(2) Copiii ºi tinerii se bucurã de un regim special de asistenþã în
realizarea drepturilor lor.
(3) Statul acordã alocaþiile necesare pentru copii ºi ajutoare pentru
îngrijirea copiilor bolnavi ori handicapaþi. Alte forme de asistenþã socialã
pentru copii ºi tineri se stabilesc prin lege.
(4) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activitãþi care le-ar dãuna
sãnãtãþii, moralitãþii sau care le-ar pune în primejdie viaþa ori dezvoltarea
normalã sînt interzise.
(5) Autoritãþile publice asigurã condiþii pentru participarea liberã a
tinerilor la viaþa socialã, economicã, culturalã ºi sportivã a þãrii.

28.2. Codul familiei

Articolul 51. Dreptul copilului la abitaþie ºi educaþie în familie

(1) Se considerã copil persoana care nu a atins vîrsta de 18 ani (majoratul).
(2) Fiecare copil are dreptul sã locuiascã în familie, sã-ºi cunoascã pãrinþii, sã
beneficieze de grija lor, sã coabiteze cu ei, cu excepþia cazurilor cînd aceasta contravine
intereselor copilului.
(3) Copilul are dreptul la educaþie din partea pãrinþilor, la dezvoltarea capacitãþilor
intelectuale, la libertatea gîndirii ºi conºtiinþei, la apãrarea demnitãþii ºi onoarei.
(4) În cazurile cînd copilul este lipsit de grija pãrinþilor (aceºtia sînt decãzuþi din
drepturile pãrinteºti, declaraþi incapabili sau dispãruþi, precum ºi în alte cazuri), drepturile
copilului la educaþie sînt asigurate de autoritatea tutelarã.

Articolul 53. Dreptul copilului de a fi protejat

(1) Copilului i se garanteazã apãrarea drepturilor ºi intereselor sale legitime.
(2) Apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale copilului se asigurã de pãrinþi sau
persoanele care îi înlocuiesc, iar în cazurile prevãzute de lege - de procuror, autoritatea
tutelarã sau de alte organe abilitate.
(3) Minorul care a cãpãtat capacitatea deplinã de exerciþiu pînã la atingerea majoratului
îºi apãrã drepturile ºi interesele legitime de sine stãtãtor.
(4) Copilul are dreptul la protecþie contra abuzurilor din partea pãrinþilor sau a
persoanelor care îi înlocuiesc.
(5) În cazul încãlcãrii drepturilor ºi intereselor legitime ale copilului, inclusiv prin
neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzãtoare de cãtre pãrinþi (a unuia dintre ei) a
obligaþiilor de întreþinere, educaþie ºi instruire, sau în cazul abuzului de drepturile pãrinteºti,
copilul poate sã se adreseze de sine stãtãtor autoritãþii tutelare pentru apãrarea drepturilor
ºi intereselor sale legitime, iar de la vîrsta de 14 ani - instanþei judecãtoreºti.
(6) Persoanele cu funcþii de rãspundere ºi alþi cetãþeni care ºtiu despre existenþa unui
pericol pentru viaþa sau sãnãtatea copilului, despre încãlcarea drepturilor ºi intereselor lui
legitime sînt obligaþi sã comunice acest fapt autoritãþii tutelare, fãcînd tot posibilul pentru a
proteja drepturile ºi interesele legitime ale copilului.

Articolul 67. Decãderea din drepturile pãrinteºti

Pãrinþii pot fi decãzuþi din drepturile pãrinteºti dacã:
Drepturile omului 421
 c) fac abuz de drepturile pãrinteºti;
d) se comportã cu cruzime faþã de copil, aplicînd violenþa fizicã sau psihicã, atenteazã
la inviolabilitatea sexualã a copilului;
e) prin comportare amoralã, influenþeazã negativ asupra copilului;
f) suferã de alcoolism cronic sau de narcomanie;
g) au sãvîrºit infracþiuni premeditate contra vieþii ºi sãnãtãþii copiilor sau a soþului;

28.3. Legea privind drepturile copilului

Articolul 3. Egalitatea în drepturi a copiilor

Toþi copiii sînt egali în drepturi fãrã deosebire de rasã, naþionalitate, origine etnicã,
sex, limbã, religie, convingeri, avere sau origine socialã.
(2) Nici un copil nu poate fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor crude,
inumane sau degradante.
(3) Statul recunoaºte dreptul copilului la folosirea celor mai bune tehnologii de tratament
ºi recuperare, profilaxie a bolilor.
(4) În cazul în care pãrinþii refuzã asistenþa medicalã pentru copilul bolnav, aceasta
se acordã contrar voinþei lor, la decizia consiliului de medici, luatã în prezenþa
reprezentantului puterii.
(5) În conformitate cu legislaþia, statul asigurã mamei, în perioada pre- ºi postnatalã,
condiþii necesare pentru dezvoltarea sãnãtoasã a copilului, pentru alimentarea lui raþionalã
ºi inofensivã, asistenþã medicalã calificatã ºi gratuitã, organizarea mãsurilor de profilaxie
a bolilor, de propagare a unui mod de viaþã sãnãtos.

Articolul 5. Dreptul copilului la un nume ºi la o cetãþenie

(1) Din momentul naºterii copilul are dreptul la un nume ºi este înregistrat conform
prevederilor Codului cãsãtoriei ºi familiei.
(2) Fiecare copil are dreptul la o cetãþenie. Temeiul ºi condiþiile de dobîndire ºi
schimbare a cetãþeniei copilului sînt stabilite de legislaþie.

Articolul 6. Dreptul la inviolabilitatea persoanei, la protecþie împotriva violenþei

fizice ºi psihice
Statul ocroteºte inviolabilitatea persoanei copilului, protejîndu-l de orice formã de ex-
ploatare, discriminare, violenþã fizicã ºi psihicã, neadmiþînd comportarea plinã de cruzime,
grosolanã, dispreþuitoare, insultele ºi maltratãrile, antrenarea în acþiuni criminale, iniþierea
în consumul de bãuturi alcoolice, folosirea ilicitã de substanþe stupefiante ºi psihotrope,
practicarea jocurilor de noroc, cerºetoriei, incitarea sau constrîngerea de a practica orice
activitate sexualã ilegalã, exploatarea în scopul prostituþiei sau al altei practici sexuale
ilegale, în pornografie ºi în materiale cu caracter pornografic inclusiv din partea pãrinþilor
sau persoanelor subrogatorii legale, rudelor.

Articolul 7. Dreptul la apãrarea demnitãþii ºi onoarei

Fiecare copil are dreptul la apãrarea demnitãþii ºi onoarei. Atentatul la onoarea
ºi demnitatea copilului se pedepseºte în conformitate cu legislaþia.

Articolul 8. Dreptul la libertatea gîndirii ºi conºtiinþei

(1) Dreptul copilului la libertatea gîndirii, la opinie, precum ºi la confesiune nu pot fi
încãlcate sub nici o formã.
(2) Statul garanteazã copilului, capabil sã-ºi formuleze opiniile, dreptul de a-ºi exprima
liber aceste opinii asupra oricãrei probleme care îl priveºte. De opinia copilului care a atins
vîrsta de 10 ani se va þine cont, în mod obligatoriu, dacã aceasta nu contravine intereselor
lui.
(3) În acest scop copilului i se dã posibilitatea de a fi audiat în cursul dezbaterilor
judiciare sau administrative care-l privesc, fie direct, fie printr-un reprezentant sau
organ corespunzãtor, în conformitate cu legislaþia.
422 Ghidul ziaristului
 (4) Nici un copil nu poate fi constrîns sã împãrtãºeascã o opinie sau alta, sã adere la
o religie sau alta contrar convingerilor sale. Libertatea conºtiinþei copilului este garantatã
de cãtre stat, ea trebuie sã se manifeste în spiritul toleranþei religioase ºi respectul
reciproc.
(5) Pãrinþii sau persoanele subrogatorii legale au dreptul sã educe copilul conform
propriilor convingeri.

Articolul 9. Dreptul la dezvoltarea capacitãþilor intelectuale

Statul asigurã tuturor copiilor posibilitãþi ºi condiþii egale pentru însuºirea valorilor
culturale, susþine înfiinþarea diferitelor instituþii de stat ºi obºteºti care contribuie la
dezvoltarea capacitãþilor creative ale copiilor, asigurã accesul lor la aceste instituþii,
sprijinã în conformitate cu legislaþia editarea ziarelor, revistelor ºi cãrþilor pentru copii,
turnarea filmelor, prezentarea emisiunilor radiofonice ºi televizate pentru copii.

Articolul 10. Dreptul la învãþãturã

(1) Fiecare copil are dreptul la instruire gratuitã în limba de stat sau în altã limbã în ºcoli
de culturã generalã, la continuarea studiilor în ºcoli tehnico-profesionale, licee, colegii,
instituþii de învãþãmînt superior, în conformitate cu legislaþia.
(2) Copiii cu handicap fizic sau manual au dreptul la instruire în ºcoli speciale care
funcþioneazã în conformitate cu regulamentele respective.
(3) Copiii orfani ºi copiii rãmaºi fãrã îngrijire pãrinteascã au dreptul la instruire ºi la
întreþinere gratuite în toate instituþiile de învãþãmînt.

Articolul 11. Dreptul la muncã

(1) Copilul are dreptul la muncã independentã în corespundere cu posibilitãþile lui
de vîrstã, starea sãnãtãþii ºi pregãtirea profesionalã, fiind remunerat în conformitate cu
legislaþia muncii.
(2) Cu acordul pãrinþilor sau persoanelor subrogatorii legale copiii sînt admiºi la muncã
în mãsura puterilor, îmbinînd munca cu învãþãtura de la vîrsta de 14 ani. Organele de stat
creeazã rezerve de locuri de muncã pentru copii, servicii speciale pentru angajarea lor.
(3) Statul protejeazã copilul de exploatare economicã ºi de executarea oricãrei
munci, ce prezintã pericol pentru sãnãtatea lui ori serveºte drept piedicã în procesul de
instruire, sau prejudiciazã dezvoltarea lui fizicã, intelectualã, spiritualã ºi socialã.
(4) Participarea la muncã a copiilor invalizi ºi a copiilor cu handicap fizic sau mental
se realizeazã prin crearea de cãtre stat a unei reþele adecvate de întreprinderi ºi servicii.
(5) Antrenarea forþatã sub orice formã a copilului în cîmpul muncii atrage rãspundere
juridicã.

Articolul 12. Dreptul la odihnã

(1) Fiecare copil are dreptul la odihnã ºi timp liber, dreptul de a participa la jocuri ºi la
activitãþi recreative proprii vîrstei sale. Poate participa de asemenea la viaþa culturalã ºi
artisticã.
(2) Statul stimuleazã ºi susþine material crearea unei reþele largi de instituþii extraºcolare,
edificii sportive, stadioane, cluburi, tabere de odihnã ºi alte obiective ce contribuie la
întremarea sãnãtãþii copiilor, stabileºte înlesniri pentru frecventarea instituþiilor de culturã
ºi învãþãmînt, a celor sportive de întremare ºi a bazelor de odihnã în timpul vacanþei.

Articolul 13. Dreptul la asociere în organizaþii obºteºti

(1) Copiii au dreptul sã se asocieze în organizaþii obºteºti în conformitate cu legislaþia.
(2) Statul acordã ajutor material organizaþiilor obºteºti ale copiilor, pune la dispoziþia
lor localuri, le acordã înlesniri fiscale.
(3) Se interzice implicarea copiilor în activitatea politicã ºi asocierea lor în partide
politice.

Articolul 14. Obligaþiunile copilului

Drepturile omului 423

 Copilul este obligat sã conºtientizeze ºi sã respecte ordinea publicã ºi normele de
convieþuire, sã preþuiascã atît tradiþiile ºi valorile culturale naþionale, cît ºi cele general-
umane, sã acumuleze cunoºtinþe ºi sã se pregãteascã pentru o activitate utilã, sã manifeste
o atitudine grijulie faþã de pãrinþi, mediul ambiant, proprietatea publicã ºi privatã.

Articolul 15. Obligaþiunea pãrinþilor de a naºte un copil sãnãtos

(1) Persoanele care depun cerere de cãsãtorie sînt obligate sã treacã examinarea
medicalã în scopul depistãrii la ele a bolilor sau agenþilor patogeni ce pot fi transmiºi
copiilor. Rezultatele examinãrii sînt aduse la cunoºtinþa tinerilor care vor sã se
cãsãtoreascã. Depistarea oricãrei boli sau a agenþilor patogeni nu poate exclude cãsãtoria.
În caz de depistare a dereglãrilor genetice, care pot conduce la boli ereditare grave, naºterea
copilului este contraindicatã.
(2) Femeile care lucreazã în condiþii nocive, din momentul stabilirii gravitãþii, sînt
obligate sã-ºi schimbe locul de muncã. Patronul trebuie sã le acorde o muncã mai uºoarã
ce exclude acþiunea factorilor de producþie neprielnici, în conformitate cu legislaþia
muncii.
(3) Femeia gravidã îndeplineºte necondiþionat indicaþiile medicilor pentru asigurarea
dezvoltãrii normale a fãtului. Se interzice folosirea alcoolului ºi drogurilor în perioada
graviditãþii.
(4) Pãrinþii sînt obligaþi sã respecte recomandãrile medicilor privind asigurarea
dezvoltãrii normale a copilului în perioada pre- ºi postnatalã. Respectarea tuturor cerinþelor
medicilor este stimulatã de stat.
(5) Statul asigurã persoanelor care se cãsãtoresc, precum ºi familiilor tinere,
condiþii necesare de examinare medicalã.

Articolul 16. Dreptul la abitaþie în familie

Fiecare copil are dreptul sã locuiascã în familie, sã-ºi cunoascã pãrinþii, sã beneficieze
de grija lor, sã coabiteze cu aceºtia, cu excepþia cazurilor în care despãrþirea de un
pãrinte sau de ambii pãrinþi este necesarã în interesul copilului.

Articolul 17. Drepturile copilului care locuieºte separat de pãrinþi

Copilul separat de un pãrinte sau de ambii pãrinþi, care locuieºte în Republica Moldova
sau în oricare altã þarã, are dreptul sã întreþinã relaþii personale ºi contacte directe regulate
cu cei doi pãrinþi ai sãi dacã aceasta nu contravine intereselor lui.

Articolul 18. Rãspunderea familiei pentru copil

(1) Ambii pãrinþi, în egalã mãsurã, sau persoanele subrogatorii legale poartã
rãspunderea principalã pentru dezvoltarea fizicã, intelectualã, spiritualã ºi socialã a
copilului, þinînd cont în primul rînd de interesele acestuia.
(2) Pãrinþii sau persoanele subrogatorii legale poartã rãspundere juridicã pentru lipsa
de supraveghere permanentã a copiilor de vîrstã fragedã ºi preºcolarã.
(3) Dacã ambii pãrinþi sau unul din ei, precum ºi persoanele subrogatorii legale, nu-
ºi îndeplinesc obligaþiunile faþã de copil sau abuzeazã de drepturile lor paterne, copilul
are dreptul de a sesiza organele de tutelã ºi curatelã, precum ºi de drept, pentru a-ºi
apãra drepturile ºi interesele.
(4) În cazul în care copilul este întreþinut în instituþie de stat pentru copii, cauza fiind
abandonarea sau îmbolnãvirea acestuia ca urmare a nerespectãrii recomandãrilor
medicilor, ambii pãrinþi vor compensa cheltuielile pentru întreþinerea lui în conformitate
cu legislaþia.

Articolul 19. Dreptul la spaþiu locativ

(1) Copiii, membri ai familiei locatarului, au aceleaºi drepturi ca ºi ceilalþi membri ai
familiei la folosirea spaþiului locativ, iar copiii, membri ai familiei proprietarului locuinþei,
au aceleaºi drepturi la folosirea ºi moºtenirea acesteia.
(2) Autoritãþile administraþiei publice locale asigurã întreþinerea ºi reparaþia locuinþelor

424 Ghidul ziaristului

copiilor orfani ºi celor rãmaºi fãrã îngrijire pãrinteascã pînã la majorat.
(3) Copiilor care revin dintr-o instituþie de stat pentru copii, de la rude, persoane sub-
rogatorii legale li se atribuie peste rînd spaþiu locativ, dacã e imposibilã instalarea lor în
locuinþa ocupatã anterior.

Articolul 24. Drepturile copiilor invalizi ºi copiilor cu handicap fizic sau mental
(1) Statul garanteazã copiilor invalizi ºi copiilor cu handicap fizic sau mental asistenþã
medicalã gratuitã, ajutor psihologic special instruire generalã ºi profesionalã, plasare în
cîmpul muncii potrivit capacitãþilor, resocializare pentru a se putea bucura de o viaþã
decentã în condiþii care sã le faciliteze participarea activã la viaþa socialã.
(2) Statul asigurã copiii invalizi cu pensii de invaliditate.

Articolul 25. Drepturile copiilor aflaþi în situaþii excepþionale

(1) Copiilor aflaþi în situaþii excepþionale (accidente, calamitãþi naturale, epidemii, rãzboi
etc.) statul le acordã ajutor urgent ºi gratuit, întreprinde mãsuri de neamînat pentru
evacuarea lor din zona de pericol ºi reunirea cu familia.
(2) În caz de pierdere a pãrinþilor copilului beneficiazã de protecþie socialã din
partea statului, precum ºi de privilegii prevãzute de legislaþie.

Articolul 26. Interzicerea antrenãrii copiilor în acþiuni militare

Se interzice antrenarea copiilor în acþiuni militare, precum ºi propagarea rãzboiului ºi
violenþei în rîndurile copiilor.

Articolul 28. Ocrotirea drepturilor copilului în cazul tragerii la rãspundere a acestuia

(1) Statul apãrã dreptul copilului la libertatea personalã.
(2) Reþinerea sau arestarea copilului sînt aplicate doar ca mãsuri excepþionale ºi
numai în cazurile prevãzute de legislaþie. În cazul reþinerii sau arestãrii copilului, pãrinþii
sau persoanele subrogatorii legale ale acestuia sînt informaþi de îndatã.
(3) Copiii reþinuþi sau arestaþi sînt þinuþi sub arest separat de adulþi ºi de copiii
condamnaþi.
(4) Nici pedeapsa capitalã, nici închisoarea pe viaþã nu pot fi aplicate pentru infracþiunile
comise de persoana sub vîrsta de 18 ani.
(5) În procesul dezbaterilor judiciare în care figureazã copii este obligatorie participarea
apãrãtorului ºi pedagogului. La examinarea de cãtre instanþa de judecatã a litigiului privind
educaþia copilului este obligatorie participarea autoritãþii tutelare.

Articolul 29. Ocrotirea drepturilor copilului în instituþiile educative speciale

(1) Repartizarea copilului în instituþii educative speciale se face numai conform hotãrîrii
judecãtoreºti la propunerea organelor de resort respective de pe lîngã autoritãþile
administraþiei publice locale.
(2) Copilul care se aflã într-o instituþie educativã specialã are dreptul la tratament
uman, ocrotire a sãnãtãþii, instruire generalã sau profesionalã, întrevedere cu pãrinþii,
rudele ºi alte persoane interesate, la concediu, corespondenþã.
(3) O condiþie obligatorie a deþinerii copiilor în instituþii educative speciale este
reeducarea în vederea revenirii lor la un mod normal de viaþã.

Articolul 30. Ocrotirea copilului de rãpire, vînzare ºi trafic

Statul ia toate mãsurile necesare pentru a preveni rãpirea, vînzarea ºi traficul de copii
în orice scop ºi în orice formã.

28.4. Legea cu privire la tineret

Articolul 7. Plasarea în cîmpul muncii

(2) Oficiile forþei de muncã oferã gratuit tinerilor informaþii ºi consultaþii privind alegerea
domeniului de activitate, a locului de muncã, fac, dupã caz, înscrieri la cursuri de recalificare.
Drepturile omului 425
 (3) Numãrul locurilor de muncã pentru tineri este stabilit de autoritãþile publice, în
conformitate cu legislaþia în vigoare. Aceste locuri se suplinesc dupã programe speciale
de plasare a tinerilor în cîmpul muncii.
(4) Statul, prin promovarea unei politici social-economice ºi fiscale, va facilita, mai
ales în primii doi ani de dupã absolvire, plasarea în cîmpul muncii a absolvenþilor instituþiilor
de învãþãmînt superior ºi celui superior de scurtã duratã.

Articolul 9. Dreptul la studii

Statul:
a) asigurã dreptul la studii gratuite în sistemul învãþãmîntului de stat, indiferent de
stare socialã ºi materialã, în conformitate cu legislaþia în vigoare;
b) faciliteazã acordarea de credite bancare preferenþiale, cu garanþia autoritãþilor
publice centrale ºi locale, pãturilor socialmente vulnerabile pentru achitarea taxei de studii;
c) creeazã tinerilor din familii socialmente vulnerabile condiþii speciale de studii în
instituþiile de învãþãmînt superior;
d) instituie premii, burse, indemnizaþii pentru tinerii dotaþi;
e) stimuleazã studiile tinerilor în instituþii de învãþãmînt din strãinãtate în cadrul
schimburilor internaþionale, în temeiul acordurilor interguvernamentale ºi interstatale.

Articolul 10. Ocrotirea sãnãtãþii ºi dezvoltarea fizicã

(1) Statul asigurã condiþii pentru ocrotirea sãnãtãþii ºi dezvoltarea fizicã a tinerilor prin:
a) programe de promovare a unui mod sãnãtos de viaþã, de prevenire a alcoolismului,
toxicomaniei ºi narcomaniei, a bolilor sexual-transmisibile etc.;
b) susþinerea proiectelor ce þin de instruire ºi educaþie ecologicã;
c) dezvoltarea sportului ºi turismului pentru tineret prin organizarea de cluburi ºi
agenþii specializate;
d) stabilirea de facilitãþi privind accesul tinerilor la obiectivele sportive de întremare;
e) crearea de condiþii pentru ocrotirea sãnãtãþii tinerelor mame care îºi fac studiile ºi
a copiilor lor;
f) acordarea minimului de asistenþã medicalã gratuitã în conformitate cu legislaþia în
vigoare.
(2) Statul asigurã dezvoltarea unei reþele de centre de ocrotire a sãnãtãþii, acordã
gratuit tinerilor tratament medical antidroguri ºi anti HIV/SIDA, în conformitate cu un program
naþional.

Articolul 12. Susþinerea tinerei familii

Statul susþine familia tînãrã prin:
a) acþiuni de pregãtire a tinerilor pentru viaþa de familie;
b) educaþia sexualã a tinerilor ºi acþiuni de ocrotire a sãnãtãþii reproductive a tinerelor femei;
c) sistem de subvenþii pentru familiile tinere cu copii, þinînd cont de bugetul lor;
d) acoperirea dobînzii bancare la creditele acordate tinerelor familii de instituþiile
financiare pentru construcþia sau procurarea de locuinþã.

28.5. Codul muncii

Articolul 77. Suspendarea contractului individual de muncã prin acordul pãrþilor

Contractul individual de muncã se suspendã prin acordul pãrþilor, exprimat în formã
scrisã, în caz de:
d) îngrijire a copilului bolnav în vîrstã de pînã la 7 ani;

Articolul 78. Suspendarea contractului individual de muncã la iniþiativa uneia dintre

pãrþi
(1) Contractul individual de muncã se suspendã din iniþiativa salariatului în caz de:
a) concediu pentru îngrijirea copilului în vîrstã de pînã la 6 ani;

426 Ghidul ziaristului

 Articolul 103. Munca de noapte
(5) Nu se admite atragerea la munca de noapte a salariaþilor în vîrstã de pînã la 18
ani, a femeilor gravide, a femeilor aflate în concediul postnatal, a femeilor care au copii
în vîrstã de pînã la 3 ani, precum ºi a persoanelor cãrora munca de noapte le este
contraindicatã conform certificatului medical.
(6) Invalizii de gradul I ºi II, femeile care au copii în vîrstã de la 3 la 6 ani (copii invalizi
în vîrstã de pînã la 16 ani), persoanele care îmbinã concediile pentru îngrijirea copilului
prevãzute la art.126 ºi 127 alin.(2) cu activitatea de muncã ºi salariaþii care îngrijesc de un
membru al familiei bolnav în baza certificatului medical pot presta de noapte numai cu
acordul lor scris. Totodatã, angajatorul este obligat sã informeze în scris salariaþii menþionaþi
despre dreptul lor de a refuza munca de noapte.

Articolul 110. Munca în zilele de repaus

(3) Nu se admite atragerea la muncã în zilele de repaus a salariaþilor în vîrstã de
pînã la 18 ani, a femeilor gravide, a femeilor aflate în concediul postnatal ºi a femeilor care
au copii în vîrstã de pînã la 3 ani.
(4) Invalizii de gradul I ºi II, femeile care au copii în vîrstã de la 3 la 6 ani (copii invalizi
în vîrstã de pînã la 16 ani), persoanele care îmbinã concediile pentru îngrijirea copilului
prevãzute la art.126 ºi 127 alin.(2) cu activitatea de muncã ºi salariaþii care îngrijesc de un
membru al familiei bolnav, în baza certificatului medical, pot presta munca în zilele de
repaus numai cu acordul lor scris. Totodatã, angajatorul este obligat sã informeze în
scris salariaþii menþionaþi despre dreptul lor de a refuza munca în zilele de repaus.

Articolul 247. Garanþii la angajare pentru femeile gravide ºi persoanele cu copii în

vîrstã de pînã la 6 ani
(1) Refuzul de angajare sau reducerea cuantumului salariului pentru motive de graviditate
sau de existenþã a copiilor în vîrstã de pînã la 6 ani este interzis. Refuzul de angajare a unei
femei gravide sau a unei persoane cu copil în vîrstã de pînã la 6 ani din alte cauze trebuie
sã fie motivat, angajatorul informînd în scris persoana în cauzã în decurs de 5 zile
calendaristice de la data înregistrãrii în unitate a cererii de angajare. Refuzul de angajare
poate fi atacat în instanþa de judecatã.
(2) Unitatea este obligatã sã angajeze, conform cotei stabilite de Guvern, persoanele
indicate la alin.(1) plasate în cîmpul muncii de agenþiile pentru ocuparea forþei de muncã.

Articolul 248. Lucrãrile la care este interzisã utilizarea muncii femeilor

(1) Este interzisã utilizarea muncii femeilor la lucrãri cu condiþii de muncã grele ºi
vãtãmãtoare, precum ºi la lucrãri subterane, cu excepþia lucrãrilor subterane de deservire
sanitarã ºi socialã ºi a celor care nu implicã munca fizicã.
(2) Este interzisã ridicarea sau transportarea manualã de cãtre femei a greutãþilor
care depãºesc normele maxime stabilite pentru ele.

Articolul 255. Lucrãrile la care este interzisã utilizarea muncii persoanelor în vîrstã
de pînã la 18 ani
(1) Este interzisã utilizarea muncii persoanelor în vîrstã de pînã la 18 ani la lucrãrile
cu condiþii de muncã grele, vãtãmãtoare ºi/sau periculoase, la lucrãri subterane, precum
ºi la lucrãri care pot sã aducã prejudicii sãnãtãþii sau integritãþii morale a minorilor (jocurile
de noroc, lucrul în localurile de noapte, producerea, transportarea ºi comercializarea
bãuturilor alcoolice, a articolelor din tutun, a preparatelor narcotice ºi toxice). Nu se
admite ridicarea ºi transportarea manualã de cãtre minori a greutãþilor care depãºesc
normele maxime stabilite pentru ei.

Articolul 257. Garanþii suplimentare la concedierea salariaþilor în vîrstã de pînã la

18 ani
Concedierea salariaþilor în vîrstã de pînã la 18 ani, cu excepþia cazului de lichidare a
unitãþii, se permite numai cu acordul scris al agenþiei teritoriale pentru ocuparea forþei de

Drepturile omului 427

muncã ºi al comisiei teritoriale pentru minori, respectîndu-se condiþiile generale de
concediere prevãzute de prezentul cod.

28.6. Legea ocrotirii sãnãtãþii

Articolul 6. Competenþa autoritãþilor administraþiei publice locale în domeniul

asigurãrii sãnãtãþii populaþiei
Autoritãþile administraþiei publice locale, pe teritoriul din subordine:
e) organizeazã acordarea de asistenþã medicalã populaþiei, stabilesc, în limitele
competenþei, înlesniri ºi ajutoare pentru ocrotirea mamei ºi a copilului, pentru îmbunãtãþirea
condiþiilor de trai ale familiilor cu mulþi copii;

Articolul 49. Asistenþa medicalã pentru femeia gravidã ºi nou-nãscut

Instituþiile medico-sanitare asigurã asistenþã medicalã calificatã femeii în cursul
sarcinii, la naºtere, dupã naºtere ºi ajutor curativ-profilactic mamei ºi nou-nãscutului.

Articolul 50. Asistenþa medicalã pentru copii ºi adolescenþi

(1) Instituþiile curativ-profilactice ºi de asanare (policlinici, spitaluri, dispensare,
sanatorii etc.) acordã asistenþã medicalã copiilor ºi adolescenþilor. Lor li se acordã
periodic supraveghere medicalã activã.
(2) Copiii de vîrstã fragedã sînt asiguraþi cu produse alimentare speciale, inclusiv
gratuit, în modul stabilit. Copiilor li se acordã gratuit foi de tratament în sanatorii.
(3) Lucrãtorii medicali sînt obligaþi sã informeze pãrinþii, tutorele sau curatorul despre
boala copilului ºi despre tratament.
(4) Controlul asupra asigurãrii sãnãtãþii copiilor în creºe, grãdiniþe, ºcoli ºi în alte
instituþii pentru copii este exercitat de instituþii medico-sanitare ºi de învãþãmînt.

28.7. Legea culturii

Articolul 10. Obligaþiile statului faþã de tineretul de creaþie

Statul protejeazã tinerele talente, tineretul de creaþie.

Articolul 26. Politica preþurilor în domeniul culturii

(1) Preþurile (tarifele) la serviciile prestate ºi la producþia organizaþiilor de culturã,
inclusiv la bilete, sînt stabilite în conformitate cu legislaþia.
(2) La prestarea serviciilor cu platã organizaþiile de culturã acordã facilitãþi copiilor
de vîrstã preºcolarã, elevilor, studenþilor, invalizilor, militarilor în termen, precum ºi altor
categorii de persoane, în conformitate cu actele normative.

28.8. Legea cu privire la publicitate

Articolul 13. Publicitatea la radio ºi televiziune

(6) Publicitatea nu poate fi inseratã în timpul difuzãrii oficierii serviciilor religioase.
Jurnalele televizate, programele de ºtiri, documentarele, emisiunile pe teme religioase ºi
emisiunile pentru copii cu o duratã mai micã de 30 de minute nu pot fi întrerupte de
publicitate. Dacã durata acestora este de 30 de minute sau mai mare, se vor aplica
prevederile alin.(5).

Articolul 19. Particularitãþile publicitãþii unor tipuri de mãrfuri ºi servicii

(1) Publicitatea directã (cu prezentarea procesului de consumare a bãuturilor alcoolice)
nu trebuie:
d) sã se adreseze direct sau indirect minorilor ori sã foloseascã imaginea sau relatãrile
persoanelor ce se bucurã de autoritate în rîndurile lor. Implicarea minorilor în publicitatea
consumului de bãuturi alcoolice nu se admite;
e) sã fie difuzatã sub orice formã în producþia audiovizualã, cinematograficã sau
428 Ghidul ziaristului
tipãritã destinatã minorilor;
g) sã fie difuzatã în instituþiile pentru copii ºi de învãþãmînt ºi în cele medicale, precum
ºi la o distanþã de mai puþin de 100 metri de la acestea în raza vizibilitãþii directe;
(2) Este interzisã publicitatea articolelor din tutun la televiziune ºi la radio, precum ºi
publicitatea exterioarã a articolelor în cauzã, cu excepþia publicitãþii exterioare în locurile
de producere ºi de comercializare a acestora. Publicitatea directã (cu prezentarea
procesului de consumare a tutunului ºi a articolelor din tutun) nu trebuie:
c) sã se adreseze direct sau indirect minorilor ori sã foloseascã imaginea sau relatãrile
persoanelor ce se bucurã de autoritate în rîndurile lor;
d) sã fie difuzatã sub nici o formã în producþia audiovizualã, cinematograficã sau
tipãritã destinatã minorilor;
f) sã fie difuzatã în instituþiile pentru copii ºi de învãþãmînt ºi în cele medicale.

Articolul 23. Protecþia minorilor la producerea, plasarea ºi difuzarea publicitãþii

(1) Publicitatea destinatã minorilor sau capabilã sã-i influenþeze nu trebuie sã conþinã
declaraþii sau imagini vizuale care le pot cauza traume morale sau psihice.
(2) În scopul protejãrii minorilor contra abuzurilor de credulitate ºi a lipsei de experienþã,
la producerea, plasarea ºi difuzarea publicitãþii, nu se permite:
a) discreditarea autoritãþii pãrinþilor ºi educatorilor, subminarea încrederii minorilor faþã
de ei;
b) stimularea minorilor în vederea convingerii pãrinþilor sau a altor persoane de a le
cumpãra mãrfurile cãrora li se face publicitate;
c) insuflarea ideii cã posedarea unor mãrfuri ar acorda minorilor anumite avantaje faþã
de semenii lor;
d) diminuarea nivelului de deprinderi necesare minorilor la folosirea mãrfurilor;
e) propagarea cultului forþei fizice brute, a libertinismului, violenþei ºi sadismului.
(3) Participarea nemijlocitã a minorilor la publicitatea textualã ºi audiovizualã se permite
numai cu consimþãmîntul pãrinþilor sau al tutorilor.

28.9. Legea privind asistenþa psihiatricã

Articolul 16. Tipurile de asistenþã psihiatricã ºi de protecþie socialã garantate de

stat
(1) Statul garanteazã:
h) instruirea invalizilor ºi minorilor suferinzi de tulburãri psihice;
(2) Pentru asigurarea persoanelor suferinde de tulburãri psihice cu asistenþã psihiatricã
ºi pentru protecþia lor socialã, statul:
b) organizeazã instruirea generalã ºi profesionalã a minorilor suferinzi de tulburãri
psihice;

Articolul 22. Examenul psihiatric

(2) Examenul psihiatric, precum ºi cel profilactic, se efectueazã la cererea sau cu
consimþãmîntul persoanei. Examenul psihiatric ºi cel profilactic al minorului se face la
cererea sau cu consimþãmîntul pãrinþilor ori al altui reprezentant legal al lui. Examenul
psihiatric ºi cel profilactic al persoanei declarate, în modul stabilit de lege, incapabilã se
face la cererea sau cu consimþãmîntul reprezentantului ei legal. În cazul împotrivirii unuia
dintre pãrinþi ori al lipsei pãrinþilor sau a unui alt reprezentant legal, examenul minorului
se efectueazã conform deciziei organului de tutelã ºi curatelã, decizie care poate fi
contestatã în instanþã judecãtoreascã.

Articolul 30. Examinarea minorilor ºi a persoanelor declarate incapabile spitalizate

în staþionarul de psihiatrie la cererea sau cu consimþãmîntul reprezentanþilor lor legali
(1) Minorul ºi persoana declaratã, în modul stabilit de lege, incapabilã, spitalizaþi în
staþionarul de psihiatrie la cererea sau cu consimþãmîntul reprezentanþilor lor legali, sînt
examinaþi în mod obligatoriu de cãtre comisia de medici psihiatri a staþionarului în
Drepturile omului 429
condiþiile art.31 alin.(1). În primele ºase luni, aceºti pacienþi urmeazã sã fie examinaþi de
comisia de medici psihiatri cel puþin o datã în lunã pentru a se decide asupra prelungirii
spitalizãrii lor. Dacã spitalizarea se prelungeºte pentru un termen de peste ºase luni, un
astfel de examen se efectueazã cel puþin o datã în ºase luni.

Articolul 36. Drepturile ºi obligaþiile pacienþilor din staþionarele de psihiatrie

(2) Pacientul spitalizat în staþionarul de psihiatrie are dreptul: f) sã facã studii dupã
programa ºcolii de culturã generalã sau a ºcolii speciale pentru copiii cu deficienþe mentale,
dacã pacientul este un minor;

28.10. Legea cu privire la Procuraturã

Articolul 9. Acþiunea civilã

În limitele competenþei stabilite de lege, cînd se impune apãrarea drepturilor ºi
intereselor legitime ale minorilor, persoanelor în vîrstã, persoanelor cu handicap,
apãrarea intereselor generale ale societãþii, procurorul înainteazã acþiunea civilã în
instanþã judecãtoreascã.

28.11. Legea cu privire la poliþie

Articolul 12. Atribuþiile poliþiei

Poliþia este obligatã:
20) sã acorde, în limitele posibilitãþilor, prim ajutor persoanelor care au suferit de pe
urma infracþiunilor ºi accidentelor, dacã starea lor prezintã pericol pentru viaþa, sãnãtatea
sau averea lor sau dacã se aflã în stare de neputinþã sau într-un alt impas, precum ºi
minorilor rãmaºi fãrã supravegherea pãrinþilor sau a persoanelor care îi înlocuiesc;

Articolul 13. Drepturile poliþiei

Poliþia are dreptul:
8) sã reþinã ºi sã deþinã în instituþiile de primire provizorie, în cazurile stabilite de lege,
persoanele care nu au împlinit vîrsta de 18 ani, dacã este necesarã izolarea lor urgentã,
precum ºi persoanele care urmeazã sã fie trimise în instituþii speciale de educare prin muncã;

Articolul 14. Condiþiile ºi limitele aplicãrii forþei, mijloacelor speciale ºi a armei de

foc
Arma de foc nu se aplicã contra femeilor ºi minorilor, persoanelor de vîrstã înaintatã,
precum ºi contra oamenilor cu evidente deficienþe fizice, cu excepþia cazurilor în care ei au
sãvîrºit un atac armat, opun rezistenþã folosind arme sau au sãvîrºit un atac în grup, ce
ameninþã viaþa ºi sãnãtatea oamenilor, dacã acþiunile de acest fel nu pot fi respinse pe
alte cãi ºi cu alte mijloace.

28.12. Legea cu privire la arestarea preventivã

Articolul 14. Repartizarea în camere

(1) La repartizarea preveniþilor în camere este obligatoriu sã se respecte urmãtoarele
cerinþe:
1) Se deþin:
a) femeile separat de bãrbaþi;
b) minorii separat de majori. La repartizarea în camere a minorilor se va þine cont de
vîrsta acestora, de dezvoltarea fizicã ºi intelectualã, de calitãþile morale;

28.13. Codul penal

Articolul 54. Liberarea de rãspundere penalã a minorilor

430 Ghidul ziaristului
 (1) Persoana în vîrstã de pînã la 18 ani care a sãvîrºit pentru prima oarã o infracþiune
uºoarã sau mai puþin gravã poate fi liberatã de rãspundere penalã în conformitate cu
prevederile procedurii penale dacã s-a constatat cã corectarea ei este posibilã fãrã a
fi supusã rãspunderii penale.
(2) Persoanelor liberate de rãspundere penalã, în conformitate cu alin.(1), li se pot
aplica mãsurile de constrîngere cu caracter educativ, prevãzute la art.104.

Articolul 67. Munca neremuneratã în folosul comunitãþii

(4) Munca neremuneratã în folosul comunitãþii nu poate fi aplicatã persoanelor recu-
noscute ca invalizi de gradele I ºi II, militarilor, femeilor gravide, femeilor care au copii în
vîrstã de pînã la 8 ani, persoanelor care nu au atins vîrsta de 16 ani ºi persoanelor care
au atins vîrsta de pensionare.

Articolul 68. Arestul

(3) Arestul nu poate fi aplicat persoanelor care nu au atins vîrsta de 16 ani, femeilor
gravide ºi femeilor care au copii în vîrstã de pînã la 8 ani.

Articolul 70. Închisoarea

(3) La stabilirea pedepsei pentru o persoanã care la data sãvîrºirii infracþiunii nu a atins
vîrsta de 18 ani, termenul închisorii nu poate depãºi 15 ani.

Articolul 71. Detenþiunea pe viaþã

(3) Detenþiunea pe viaþã nu poate fi aplicatã femeilor ºi minorilor.

Articolul 72. Categoriile penitenciarelor în care se executã pedeapsa cu închisoare

(5) Persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani executã pedeapsa cu închisoare în
penitenciare pentru minori, þinîndu-se cont de personalitatea condamnatului,
antecedentele penale ºi gradul prejudiciabil al infracþiunii sãvîrºite.

Articolul 76. Circumstanþele atenuante

La stabilirea pedepsei se considerã circumstanþe atenuante:
b) sãvîrºirea infracþiunii de cãtre un minor;
c) sãvîrºirea infracþiunii de cãtre o femeie gravidã;
d) prezenþa copiilor minori în familia vinovatului;
e) sãvîrºirea infracþiunii ca urmare a unui concurs de împrejurãri grele de ordin personal
sau familial ori din motive de compãtimire;

Articolul 77. Circumstanþele agravante

(1) La stabilirea pedepsei se considerã circumstanþe agravante:
e) sãvîrºirea infracþiunii asupra unei persoane care nu a atins vîrsta de 14 ani, faþã
de o femeie gravidã sau o persoanã care se afla în stare de neputinþã;
g) instigarea minorilor la sãvîrºirea infracþiunii sau atragerea lor la participare în sãvîrºirea
infracþiunii;

Articolul 79. Aplicarea pedepsei mai blînde decît cea prevãzutã de lege
(4) Persoanelor care, la data sãvîrºirii infracþiunii, nu au atins vîrsta de 18 ani, pentru
comiterea infracþiunilor grave, deosebit de grave, excepþional de grave sau a recidivei de
infracþiuni, instanþa de judecatã le poate aplica o pedeapsã sub limita minimã prevãzutã de
legea penalã, dar constituind cel puþin jumãtate din minimul pedepsei prevãzute de
prezentul cod pentru infracþiunea sãvîrºitã.

Articolul 91. Liberarea condiþionatã de pedeapsã înainte de termen

(6) Liberarea condiþionatã de pedeapsã înainte de termen poate fi aplicatã minorilor
dacã aceºtia au executat efectiv:
a) cel puþin o treime din termenul de pedeapsã stabilit pentru sãvîrºirea unei infracþiuni

Drepturile omului 431

uºoare sau mai puþin grave;
b) cel puþin jumãtate din termenul de pedeapsã stabilit pentru sãvîrºirea unei
infracþiuni grave;
c) cel puþin douã treimi din termenul de pedeapsã stabilit pentru sãvîrºirea unei
infracþiuni deosebit de grave sau excepþional de grave.

Articolul 93. Liberarea de pedeapsã a minorilor

(1) Minorii condamnaþi pentru sãvîrºirea unei infracþiuni uºoare sau mai puþin grave
pot fi liberaþi de pedeapsã de cãtre instanþa de judecatã dacã se va constata cã
scopurile pedepsei pot fi atinse prin internarea lor într-o instituþie specialã de învãþãmînt ºi
de reeducare sau într-o instituþie curativã ºi de reeducare, precum ºi prin aplicarea altor
mãsuri de constrîngere cu caracter educativ, prevãzute la art.104.
(2) Internarea minorilor într-o instituþie specialã de învãþãmînt ºi de reeducare sau
într-o instituþie curativã ºi de reeducare se stabileºte de cãtre instanþa de judecatã pe
un termen de pînã la atingerea majoratului. Prelungirea termenului de aflare a persoanei
în aceste instituþii dupã atingerea vîrstei de 18 ani este permisã numai pînã la absolvirea
unei ºcoli de culturã generalã sau de meserii.

Articolul 96. Amînarea executãrii pedepsei pentru femei gravide ºi femei care au
copii în vîrstã de pînã la 8 ani
(1) Femeilor condamnate gravide ºi celor care au copii în vîrstã de pînã la 8 ani, cu
excepþia celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracþiuni
grave, deosebit de grave ºi excepþional de grave împotriva persoanei, instanþa de judecatã
le poate amîna executarea pedepsei pînã la atingerea de cãtre copil a vîrstei de 8 ani.
(2) În cazul în care vreuna din persoanele condamnate, menþionate la alin.(1), a renunþat
la copil sau continuã sã se eschiveze de la educarea lui dupã avertismentul fãcut de
organul care exercitã controlul asupra comportamentului condamnatei faþã de care
executarea pedepsei a fost amînatã, instanþa de judecatã, la propunerea organului
nominalizat, poate sã anuleze amînarea executãrii pedepsei ºi sã trimitã condamnata
pentru executarea pedepsei la locul stabilit în hotãrîrea judecãtoreascã.
(3) La atingerea de cãtre copil a vîrstei de 8 ani, instanþa de judecatã:
a) libereazã condamnata de executarea pãrþii neexecutate a pedepsei;
b) înlocuieºte partea neexecutatã a pedepsei cu o pedeapsã mai blîndã;
c) trimite condamnata în instituþia corespunzãtoare pentru executarea pãrþii neex-
ecutate a pedepsei.

Articolul 104. Aplicarea mãsurilor de constrîngere cu caracter educativ

(1) Persoanelor liberate de rãspundere penalã în conformitate cu art.54, instanþa de
judecatã le poate aplica urmãtoarele mãsuri de constrîngere cu caracter educativ:
a) avertismentul;
b) încredinþarea minorului pentru supraveghere pãrinþilor, persoanelor care îi
înlocuiesc sau organelor specializate de stat;
c) obligarea minorului sã repare daunele cauzate. La aplicarea acestei mãsuri se ia
în considerare starea materialã a minorului;
d) obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare psihologicã;
e) internarea minorului într-o instituþie specialã de învãþãmînt ºi de reeducare sau într-
o instituþie curativã ºi de reeducare.
(2) Enumerarea de la alin.(1) are un caracter exhaustiv.
(3) Minorului îi pot fi aplicate concomitent cîteva mãsuri de constrîngere cu caracter
educativ.
(4) În cazul eschivãrii sistematice de la mãsurile de constrîngere cu caracter educativ
de cãtre minor, instanþa de judecatã, la propunerea organelor de stat specializate, anuleazã
mãsurile aplicate ºi decide trimiterea cauzei penale procurorului sau stabileºte pedeapsa
conform legii în baza cãreia persoana a fost condamnatã, dupã caz.

432 Ghidul ziaristului

 Articolul 174. Raportul sexual cu o persoanã care nu a atins vîrsta de 16 ani
Raportul sexual, homosexualismul, lesbianismul, cu o persoanã despre care se ºtia cu
certitudine cã nu a atins vîrsta de 16 ani
se pedepsesc cu închisoare de pînã la 5 ani.

Articolul 175. Acþiuni perverse

Sãvîrºirea de acþiuni perverse faþã de o persoanã despre care se ºtia cu certitudine
cã nu a atins vîrsta de 16 ani
se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Articolul 204. Divulgarea secretului adopþiei

(1) Divulgarea secretului adopþiei contrar voinþei adoptatorului
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 150 la 300 unitãþi convenþionale sau
cu muncã neremuneratã în folosul comunitãþii de la 100 la 240 de ore.
(2) Aceeaºi acþiune:
a) sãvîrºitã de o persoanã obligatã sã pãstreze faptul adopþiei ca un secret profesional
sau de serviciu;
b) soldatã cu urmãri grave
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 500 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 3 ani.

Articolul 206. Traficul de copii

(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adãpostirea sau primirea unui copil, precum
ºi darea sau primirea unor plãþi ori beneficii pentru obþinerea consimþãmîntului unei persoane
care deþine controlul asupra copilului, în scopul:
a) exploatãrii sexuale, comerciale ºi necomerciale, în prostituþie sau în industria por-
nograficã;
b) exploatãrii prin muncã sau servicii forþate;
c) exploatãrii în sclavie sau în condiþii similare sclaviei, inclusiv în cazul adopþiei
ilegale;
d) folosirii în conflicte armate;
e) folosirii în activitate criminalã;
f) prelevãrii organelor sau þesuturilor pentru transplantare;
g) abandonãrii în strãinãtate,
se pedepseºte cu închisoare de la 10 la 15 ani.
(2) Aceleaºi acþiuni însoþite:
a) de aplicare a violenþei fizice sau psihice asupra copilului;
b) de abuz sexual asupra copilului, de exploatare sexualã comercialã ºi necomercialã a
acestuia;
c) de aplicare a torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura
subordonarea copilului ori însoþite de viol, de profitare de dependenþa fizicã a copilului,
de folosire a armei, de ameninþare cu divulgarea informaþiilor confidenþiale familiei copilului
sau altor persoane;
d) de exploatare în sclavie sau în condiþii similare sclaviei;
e) de folosire a copilului în conflicte armate;
f) de prelevare a organelor sau þesuturilor pentru transplantare
se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 20 de ani.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2):
a) sãvîrºite repetat;
b) sãvîrºite asupra a doi sau mai multor copii;
c) sãvîrºite de un grup criminal organizat sau de o organizaþie criminalã;
d) soldate cu vãtãmarea gravã a integritãþii corporale sau cu o boalã psihicã a
copilului ori cu decesul acestuia,
se pedepsesc cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenþiune pe viaþã.
(4) Victima traficului de copii este absolvitã de rãspundere penalã pentru infracþiunile

Drepturile omului 433

sãvîrºite de ea în legãturã cu aceastã calitate procesualã dacã a acceptat colaborarea cu
organul de urmãrire penalã în cauza datã.

Articolul 208. Atragerea minorilor la activitate criminalã sau determinarea lor la

sãvîrºirea unor fapte imorale
(1) Atragerea minorilor la activitatea criminalã sau instigarea lor la sãvîrºirea
infracþiunilor, precum ºi determinarea minorilor la sãvîrºirea unor fapte imorale (cerºetorie,
jocuri de noroc, desfrîu etc.), sãvîrºite de o persoanã care a atins vîrsta de 18 ani,
se pedepsesc cu închisoare de pînã la 5 ani.
(2) Aceleaºi acþiuni sãvîrºite de pãrinþi, pedagogi sau de alþi ocrotitori legali ai copilului
se pedepsesc cu închisoare de pînã la 6 ani cu (sau fãrã) privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcþii sau de a exercita o anumitã activitate pe un termen de pînã la 5 ani.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) sau (2), sãvîrºite:
a) cu aplicarea violenþei sau cu ameninþarea aplicãrii ei;
b) prin atragerea minorilor într-un grup criminal organizat sau într-o organizaþie
criminalã,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(4) Atragerea minorilor la sãvîrºirea infracþiunilor prevãzute la art.173, 219 ºi 220
se pedepseºte cu închisoare de la 7 la 10 ani.

Articolul 209. Atragerea minorilor la consumul ilegal de droguri, medicamente ºi

alte substanþe cu efect narcotizant
(1) Atragerea de cãtre o persoanã care a atins vîrsta de 18 ani a minorilor la consumul
ilegal de droguri, medicamente sau alte substanþe cu efect narcotizant
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 600 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de pînã la 5 ani.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã:
a) repetat;
b) cu aplicarea violenþei sau cu ameninþarea aplicãrii ei
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 400 la 800 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 3 la 6 ani.

Articolul 210. Antrenarea minorilor în acþiuni militare sau propaganda rãzboiului

în rîndurile lor
Antrenarea minorilor în acþiuni militare sau propaganda rãzboiului în rîndurile lor
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 200 la 600 unitãþi convenþionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Articolul 358. Organizarea sau participarea activã la acþiuni de grup care tulburã
grav ordinea publicã ori implicarea minorilor în aceste acþiuni
(2) Antrenarea minorilor la acþiuni de grup care tulburã grav ordinea publicã, fiind
însoþite de neîndeplinirea vãditã a dispoziþiilor legale ale reprezentanþilor autoritãþilor
sau de împiedicarea activitãþii normale a transportului, sau de cauzarea de daune în
proporþii considerabile drepturilor ºi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau
juridice,
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 500 unitãþi convenþionale sau cu
închisoare de pînã la 5 ani.

28.14. Codul de procedurã penalã

Articolul 60. Drepturile ºi obligaþiile pãrþii vãtãmate

(4) Partea vãtãmatã beneficiazã de drepturile sale ºi îºi exercitã obligaþiile personal
sau, dacã legea permite, prin reprezentanþi. În cazul în care parte vãtãmatã este un minor
sau o persoanã iresponsabilã, drepturile acesteia sînt exercitate de reprezentanþii ei legali
în modul prevãzut de prezentul cod.
434 Ghidul ziaristului
 Articolul 62. Drepturile ºi obligaþiile pãrþii civile
(5) Partea civilã îºi exercita drepturile ºi obligaþiile sale personal sau, dupã caz,
prin reprezentant. Drepturile minorului le exercitã reprezentantul lui legal în modul prevãzut
de prezentul cod.

Articolul 64. Drepturile ºi obligaþiile bãnuitului

(6) În conformitate cu prevederile prezentului cod, drepturile bãnuitului minor se
exercitã ºi de cãtre reprezentantul lui legal.

Articolul 66. Drepturile ºi obligaþiile învinuitului, inculpatului

(7) În conformitate cu prevederile prezentului cod, drepturile învinuitului, inculpatului
minor se exercitã ºi de reprezentantul lui legal.

Articolul 189. Dreptul persoanei reþinute sau arestate la mãsuri de ocrotire

(1) În cazul în care persoana reþinutã sau arestatã are sub ocrotirea sa minori,
persoane recunoscute iresponsabile, persoane cãrora i s-a instituit curatelã sau persoane
care, din cauza vîrstei, bolii sau din alte cauze, au nevoie de ajutor, despre aceasta vor fi
informate autoritãþile competente pentru a lua faþã de aceste persoane mãsuri de ocrotire.
Obligaþia de a informa despre necesitatea aplicãrii mãsurilor de ocrotire îi revine organului
care a efectuat reþinerea sau arestarea preventivã.
(2) Dispoziþiile organului de urmãrire penalã sau ale instanþei în vederea luãrii mãsurilor
de ocrotire faþã de persoanele menþionate la alin.(1), ramase fãrã ocrotire, sînt executorii
pentru autoritatea tutelarã, precum ºi pentru conducãtorii instituþiilor medicale sau
sociale de stat. Organul de urmãrire penalã sau instanþa poate transmite minorii, persoanele
iresponsabile sau cele de vîrstã înaintatã sub ocrotire rudelor, cu consimþãmîntul acestora.

28.15. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 106. Coloniile de reeducare

(1) Colonii de reeducare sînt penitenciarele de instruire ºi reeducare în care
executã pedeapsã minorii condamnaþi la privaþiune de libertate.
(2) Coloniile de reeducare se divizeazã în colonii cu regim comun ºi colonii cu regim
sever.
(3) Minorii condamnaþi la privaþiune de libertate cu executarea pedepsei în colonii de
reeducare cu regim comun ºi cu regim sever sînt deþinuþi în diferite colonii sau în diferite
sectoare izolate ale uneia ºi aceleiaºi colonii de reeducare.

Articolul 155. Acordarea de ajutor persoanei eliberate

(3) Dacã persoana eliberatã din locul de detenþiune necesitã din cauzã de sãnãtate
îngrijirea unei alte persoane, precum ºi minorul în vîrstã de pînã la 16 ani, sînt trimiºi la
domiciliu însoþiþi de rude sau de un lucrãtor al penitenciarului.

Articolul 156. Plasarea în cîmpul muncii ºi aranjarea traiului

(2) Minorul eliberat de executarea pedepsei, dacã are pãrinþi, este plasat în cîmpul
muncii de cãtre organele de autoadministare localã.
(3) Minorul eliberat de executarea pedepsei, dacã nu are pãrinþi, este repartizat, la
nevoie, de cãtre comisia pentru minori la ºcoalã internat sau este dat în primire organului
de tutelã ºi curatelã.

28.16. Codul civil

Articolul 1406. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit

14 ani
(1) Prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit 14 ani se reparã de pãrinþi
(adoptatori) sau de tutorii lui dacã nu demonstreazã lipsa vinovãþiei lor în supravegherea
Drepturile omului 435
sau educarea minorului.
(2) Dacã minorul care nu a împlinit 14 ani a cauzat prejudiciul cînd se afla sub
supravegherea unei instituþii de învãþãmînt, de educaþie sau instituþii curative ori a unei
persoane obligate sã-l supravegheze în bazã de contract, acestea rãspund pentru
prejudiciul cauzat dacã nu demonstreazã cã el s-a produs nu din vina lor.
(3) Obligaþia pãrinþilor (adoptatorilor), tutorilor, a instituþiilor de învãþãmînt, de educaþie,
a instituþiilor curative de a repara prejudiciul cauzat de un minor nu înceteazã o datã
cu atingerea majoratului acestuia sau o datã cu dobîndirea unor bunuri suficiente pentru
repararea prejudiciului.

Articolul 1407. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor între 14 ºi 18

ani
(1) Minorul între 14 ºi 18 ani rãspunde personal pentru prejudiciul cauzat, potrivit regulilor
generale.
(2) În cazul în care minorul între 14 ºi 18 ani nu are bunuri sau venituri suficiente
pentru repararea prejudiciului cauzat, acesta trebuie reparat, integral sau în partea
nereparatã, de cãtre pãrinþi (adoptatori) sau curator dacã nu demonstreazã cã prejudiciul
s-a produs nu din vina lor.
(3) Obligaþia pãrinþilor (adoptatorilor) sau curatorului de a repara prejudiciul cauzat de
un minor între 14 ºi 18 ani înceteazã în cazul în care autorul prejudiciului a atins majoratul,
precum ºi în cazul cînd, înainte de a fi atins majoratul, acesta dobîndeºte bunuri sau
venituri suficiente pentru repararea prejudiciului.

Articolul 1415. Dreptul de regres faþã de persoana care a cauzat prejudiciul

(1) Persoana care a reparat prejudiciul cauzat de o altã persoanã are dreptul la o
acþiune de regres împotriva acesteia în mãrimea despãgubirii plãtite persoanei vãtãmate
dacã legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) Statul, în cazul reparãrii prejudiciului în temeiul art.1405, are drept de regres faþã
de persoana cu funcþie de rãspundere din organele de urmãrire penalã, procuraturã sau
instanþã judecãtoreascã dacã vinovãþia lor este constatatã prin sentinþã judecãtoreascã.
(3) Pãrinþii (adoptatorii), tutorii sau curatorii, precum ºi organizaþiile prevãzute la
art.1406-1408 care au reparat prejudiciul cauzat de un minor sau de o persoanã lipsitã de
capacitate de exerciþiu, nu au drept de regres împotriva acestora.

28.17. Codul de procedurã civilã

Articolul 23. Caracterul public al dezbaterilor judiciare

(1) În toate instanþele, ºedinþele de judecatã sînt publice. În ºedinþa de judecatã nu
se admit minorii de pînã la vîrsta de 16 ani dacã nu sînt citaþi în calitate de participant la
proces sau de martor.

Articolul 58. Capacitatea de exerciþiu al drepturilor procedurale civile

(3) Minorul care a atins vîrsta de 16 ani poate sã-ºi exercite personal drepturile
procedurale ºi sã-ºi îndeplineascã obligaþiile procedurale de sine stãtãtor în cazul declarãrii
capacitãþii depline de exerciþiu (emancipãrii) sau al încheierii cãsãtoriei.
(4) Drepturile, libertãþile ºi interesele legitime ale minorilor cu vîrsta între 14 ºi 18 ani,
precum ºi ale adulþilor limitaþi în capacitatea de exerciþiu, sînt apãrate în instanþã
judecãtoreascã de pãrinþii, înfietorii sau curatorii lor, instanþa fiind obligatã sã introducã
în astfel de pricini minorii sau adulþii limitaþi în capacitatea de exerciþiu.
(5) În cazurile prevãzute de lege, în pricinile ce nasc din raporturi juridice civile,
matrimoniale, familiale, de muncã ºi din alte raporturi juridice, minorii îºi apãrã personal în
judecatã drepturile, libertãþile ºi interesele legitime. Instanþa constatã necesitatea
introducerii în proces a reprezentantului legal al minorului.
(6) Drepturile, libertãþile ºi interesele legitime ale minorilor de pînã la 14 ani, precum
ºi ale adulþilor declaraþi incapabili în modul stabilit de lege, sînt apãrate în instanþã de
436 Ghidul ziaristului
reprezentanþii lor legali - pãrinþi, înfietori, tutori, curatori, de administraþia instituþiilor de
educare, a instituþiilor curative sau de protecþie socialã.
Articolul 133. Persoanele care nu pot fi audiate ca martori în judecatã
Nu pot fi citaþi în judecatã ºi audiaþi în calitate de martori:
a) persoanele care, din cauza vîrstei fragede ori a handicapului lor fizic sau mental, nu
sînt în stare sã înþeleagã just faptele ºi sã depunã asupra lor mãrturii veridice;

Articolul 218. Audierea martorului minor

(1) La audierea martorului în vîrstã de pînã la 14 ani ori, cînd instanþa judecãtoreascã
gãseºte de cuviinþã, la audierea martorului în vîrstã de la 14 pînã la 16 ani, va fi citat sã
asiste un pedagog de la o instituþie de educare a copiilor de vîrsta martorului minor. Sînt
citaþi, dupã caz, ºi pãrinþii, înfietorii, tutorele sau curatorul minorului. Persoanele
menþionate, precum ºi participanþii la proces, pot, cu permisiunea preºedintelui ºedinþei,
sã punã întrebãri martorului, sã-ºi expunã considerentele referitor la persoana martorului
ºi la conþinutul depoziþiilor lui.
(2) În cazuri excepþionale, cînd trebuie constatate unele circumstanþe ale pricinii,
instanþa judecãtoreascã poate dispune, printr-o încheiere, ascultarea minorului în camera
de deliberare fãrã ca pãrþile sau alte persoane sã fie de faþã. Dupã revenirea completului de
judecatã în sala de ºedinþe, participanþilor la proces li se comunicã depoziþiile martorului
minor.

28.18. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 13. Rãspunderea minorilor

Faþã de persoanele în vîrstã de la ºaisprezece pînã la optsprezece ani, care au
comis contravenþii administrative, se aplicã mãsurile, prevãzute de Regulamentul comisiilor
pentru minori, aprobat de Prezidiul Parlamentului.
În cazul cînd persoanele în vîrstã de la ºaisprezece pînã la optsprezece ani, care
au comis contravenþii administrative, prevãzute de articolele 47/1 - 47/3, 51, 120 - 128, 154,
164, 165, 174, 174/5 -174/8, 181-184 din prezentul Cod, ele urmeazã a fi trase la
rãspundere administrativã conform dispoziþiilor generale. Þinînd seama de caracterul
contravenþiei comise ºi de persoana contravenientului, cazurile referitoare la persoanele
menþionate (cu excepþia persoanelor, care au comis contravenþia, prevãzutã de articolul
174 din prezentul Cod) pot fi transmise, iar cele referitoare la persoanele care au comis
contravenþiile prevãzute de articolul 51 din prezentul Cod, de regulã, urmeazã a fi transmise
spre examinare comisiilor pentru minori de sector (municipale).
Persoanele în vîrstã de la ºaisprezece pînã la optsprezece ani pot fi trase la rãspundere
administrativã conform dispoziþiilor generale ºi în alte cazuri, prevãzute în mod direct de
actele legislative.

Articolul 33. Circumstanþe, ce atenueazã rãspunderea pentru contravenþia

administrativã
Circumstanþe, ce atenueazã rãspunderea pentru contravenþia administrativã, se
considerã:
4) comiterea contravenþiei de cãtre un minor;
5) comiterea contravenþiei de cãtre o femeie gravidã sau de cãtre o femeie, care are
copil în vîrstã de pînã la un an.

Articolul 34. Circumstanþe, ce agraveazã rãspunderea pentru contravenþia

administrativã
Circumstanþe, ce agraveazã rãspunderea pentru contravenþia administrativã, se
considerã:
3) atragerea în contravenþie a unui minor;

Articolul 41. Încãlcarea legislaþiei muncii

Drepturile omului 437
 Încãlcarea de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere a legislaþiei muncii ºi a
actelor normative privind protecþia muncii, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la ºaptezeci ºi cinci de
salarii minime.
Aceleaºi acþiuni sãvîrºite asupra minorilor -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi de pînã la douãzeci de salarii minime.

Articolul 41/3. Antrenarea minorilor la munci ce prezintã pericol pentru sãnãtatea

lor
Antrenarea minorilor la executarea oricãror munci ce prezintã pericol pentru
sãnãtatea lor ori servesc drept piedicã în procesul de instruire, ori prejudiciazã dezvoltarea
lor fizicã, intelectualã, spiritualã ºi socialã -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi de pînã la douãzeci de salarii minime.

Articolul 169. Aducerea minorului în stare de ebrietate

Aducerea minorului în stare de ebrietate de cãtre pãrinþii minorului sau de cãtre alte
persoane -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de pînã la cinci salarii minime.

Articolul 170. Neîndeplinirea obligaþiilor de întreþinere, educaþie ºi instruire a

copiilor
Neîndeplinirea cu rea-voinþã sau îndeplinirea necorespunzãtoare de cãtre pãrinþi sau
de cãtre persoanele care îi înlocuiesc a obligaþiilor de întreþinere, educaþie ºi instruire a
copiilor -
atrage dupã sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi în mãrime de la trei la cinci
salarii minime.
Aceleaºi fapte urmate de lipsa de supraveghere a copiilor, de vagabondaj, cerºetorie,
precum ºi de consumul de cãtre aceºtia a drogurilor ºi altor substanþe psihotrope, a
bãuturilor alcoolice, sau sãvîrºirea de cãtre aceºtia a unei fapte socialmente periculoase -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douãzeci la patruzeci de salarii
minime.

Articolul 170/2. Încãlcarea drepturilor ºi intereselor legitime ale copilului

Încãlcarea drepturilor ºi intereselor legitime ale copilului, exprimatã prin comportament
abuziv, insulte ºi maltratãri de orice fel, violenþã psihicã ºi fizicã, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci ºi cinci de
salarii minime.

Articolul 170/3. Împiedicarea exercitãrii dreptului de a comunica cu copiii ºi de a-

i educa
Împiedicarea neîntemeiatã a unuia dintre pãrinþi (a ambilor pãrinþi) sã comunice cu
copiii sau sã ia parte la educarea lor, precum ºi a copiilor sã comunice cu buneii, fraþii
ºi surorile, dacã aceastã comunicare nu reprezintã un pericol pentru viaþa ºi sãnãtatea
copilului ºi pentru dezvoltarea lui spiritualã, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la cincisprezece salarii
minime.

Articolul 170/4. Necomunicarea despre existenþa unui pericol pentru viaþa sau
sãnãtatea copilului
Necomunicarea autoritãþii tutelare de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere ºi de
cãtre alte persoane despre existenþa unui pericol pentru viaþa sau sãnãtatea copilului ori
despre încãlcarea drepturilor ºi intereselor lui legitime -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la cinci la zece salarii minime.

Articolul 170/5. Antrenarea copiilor în acþiuni politice

438 Ghidul ziaristului

 Antrenarea copiilor în acþiuni politice - atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în
mãrime de la douãzeci ºi cinci la cincizeci de salarii minime.
Articolul 174/1. Încãlcarea legislaþiei cu privire la organizarea ºi desfãºurarea
întrunirilor
Antrenarea copiilor în întruniri, desfãºurate în condiþiile alineatului 2 din prezentul
articol, -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la zece la douãzeci de salarii
minime.

Articolul 234. Împrejurãrile, ce exclud procedura în cazul cu privire la contravenþia

administrativã
Procedura în cazul cu privire la contravenþia administrativã nu poate fi începutã, iar
cea începutã urmeazã a fi încetatã în cazul existenþei urmãtoarelor circumstanþe:
2) neatingerea de cãtre persoanã a vîrstei de ºaisprezece ani pînã la momentul comiterii
contravenþiei administrative;

28.19. Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Articolul 24
1. Orice copil, fãrã nici o discriminare întemeiatã pe rasã, culoare, sex, limbã,
religie, origine naþionalã sau socialã, avere sau naºtere, are dreptul din partea familiei
sale, a societãþii ºi a statului la mãsurile de ocrotire pe care le cere condiþia de minor.
2. Orice copil trebuie sã fie înregistrat dupã naºtere ºi sã aibã un nume.
3. Orice copil are dreptul de a dobîndi o cetãþenie.

Articolul 25
Orice cetãþean are dreptul ºi posibilitatea, fãrã nici una din discriminãrile la care se
referã articolul 2 ºi fãrã restricþii nerezonabile:
a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor
reprezentanþi liber aleºi;
b) de a alege ºi de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu
universal ºi egal ºi cu scrutin secret, asigurînd exprimarea liberã a voinþei alegãtorilor;
c) de a avea acces, în condiþii generale de egalitate, la funcþiunile publice din þara
sa.

28.20. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 3
1. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie cã sunt luate de instituþii publice sau
private de ocrotire socialã, de cãtre tribunale, autoritãþi administrative sau de organe
legislative, interesele superioare ale copilului trebuie sã fie luate în considerare cu
prioritate.
2. Statele pãrþi se angajeazã sã asigure copilului protecþia ºi îngrijirile necesare
pentru bunãstarea sa, þinînd cont de drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor sãi, ale tutorilor sãi,
ale altor persoane legal responsabile pentru el, ºi vor lua, în acest scop, toate mãsurile
legislative ºi administrative corespunzãtoare.
3. Statele pãrþi vor veghea ca funcþionarea instituþiilor, serviciilor ºi lãcaºelor care
au responsabilitãþi faþã de copii ºi asigurã protecþia lor sã fie conformã cu normele fixate
de cãtre autoritãþile competente, în special în domeniul securitãþii ºi sãnãtãþii, ºi în
ceea ce priveºte numãrul ºi competenþa personalului lor ca ºi în privinþa unui control
corespunzãtor.

Articolul 5
Statele pãrþi vor respecta responsabilitatea, dreptul ºi obligaþia pe care le au pãrinþii
Drepturile omului 439
sau, dupã caz, membrii familiei lãrgite sau a comunitãþii, conform cutumei locale, tutorii
sau alte persoane prin lege responsabile pentru copil, de a-i da acestuia, într-un mod
care sã corespundã dezvoltãrii capacitãþilor acestuia, orientarea ºi sfaturile corespunzãtoare
exercitãrii drepturilor pe care i le recunoaºte prezenta Convenþie.

Articolul 7
1. Copilul este înregistrat imediat dupã naºterea sa ºi are de la aceastã datã dreptul
la un nume, dreptul de a dobîndi o cetãþenie ºi, în mãsura posibilului, dreptul de a-ºi cunoaºte
pãrinþii ºi de a fi crescut de aceºtia.
2. Statele pãrþi vor veghea la aplicarea acestor drepturi conform legislaþiei lor
naþionale ºi obligaþiilor asumate potrivit instrumentelor internaþionale aplicabile în
materie, în mod deosebit în cazurile în care, în absenþa acestora, copilul s-ar gãsi în situaþia
de a fi apatrid.

Articolul 8
1. Statele pãrþi se angajeazã sã respecte dreptul copilului de a-ºi pãstra identitatea,
inclusiv cetãþenia, numele sãu ºi relaþiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege,
fãrã amestec ilegal.
2. Dacã un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identitãþii
sale sau de unele din acestea, statele pãrþi vor acorda asistenþa ºi protecþia
corespunzãtoare pentru ca identitatea sa sã fie restabilitã cît mai repede posibil.

Articolul 9
1. Statele pãrþi vor veghea ca nici un copil sã nu fie separat de pãrinþii sãi împotriva
voinþei lor, cu excepþia situaþiei în care autoritãþile competente decid, sub rezerva revizuirii
judiciare ºi în conformitate cu legile ºi procedurile aplicabile, cã aceastã separare este
necesarã, în interesul superior al copilului. O decizie în acest sens poate sã fie necesarã
în anumite cazuri particulare, de exemplu atunci cînd pãrinþii maltrateazã sau neglijeazã
copiii sau cînd pãrinþii trãiesc separat ºi cînd urmeazã sã se ia o hotãrîre cu privire la locul
de reºedinþã al copilului.
2. În toate cazurile prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol, toate pãrþile
interesate trebuie sã aibã posibilitatea de a participa la dezbateri ºi de a-ºi face cunoscute
pãrerile lor.
3. Statele pãrþi vor respecta dreptul copilului, separat de cei doi pãrinþi ai sãi sau de
unul din ei, de a întreþine relaþii personale ºi contacte directe cu cei doi pãrinþi ai sãi, afarã
de cazul cã acest lucru este contrar interesului superior al copilului.
4. Cînd separarea rezultã din mãsuri luate de cãtre un stat parte, precum detenþia,
închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (înþelegîndu-se moartea indiferent de
cauzã, survenitã în timpul detenþiei) celor doi pãrinþi sau a unuia din ei, sau a copilului,
statul parte dã, la cererea pãrinþilor, a copilului sãu, dacã este cazul, a unui alt membru
al familiei informaþiile esenþiale asupra locului unde se gãsesc membrul sau membrii
familiei, afarã de cazul cã divulgarea acestor informaþii ar aduce prejudicii bunãstãrii
copilului. Statele pãrþi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sã
nu antreneze prin ea însãºi consecinþe dãunãtoare persoana sau persoanele în
cauzã.

Articolul 10
1. În conformitate cu obligaþia ce revine statelor pãrþi potrivit paragrafului 1 al art. 9,
orice cerere fãcutã de un copil sau de cãtre pãrinþii sãi în vederea intrãrii într-un stat parte
sau pãrãsirii acestuia, în scopul reîntregirii familiei, va fi examinatã de statele pãrþi într-un
spirit pozitiv, cu umanism ºi operativitate. Statele pãrþi vor veghea, de asemenea, ca
prezentarea unei astfel de cereri sã nu antreneze consecinþe dãunãtoare pentru autorii
solicitãrii ºi membrii familiei lor.
2. Un copil ai cãrui pãrinþi au reºedinþa în state diferite are dreptul de a întreþine, în
afara unor situaþii excepþionale, relaþii personale ºi contacte directe, regulate cu ambii

440 Ghidul ziaristului

pãrinþi. În acest scop ºi în conformitate cu obligaþia care revine statelor pãrþi rezultînd din
art. 9 paragraful 1, statele pãrþi vor respecta dreptul pe care îl au copilul ºi pãrinþii sãi de a
pãrãsi orice þarã, inclusiv pe a lor, ºi de a reveni în propria lor þarã. Dreptul de a pãrãsi orice
þarã nu poate fi limitat decît de restricþiile prevãzute de lege ºi care sunt necesare pentru
protecþia securitãþii naþionale, ordinea publicã, sãnãtatea publicã sau moralitatea publicã
sau drepturile ºi libertãþile altora ºi care sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute
în prezenta Convenþie.

Articolul 19
1. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile legislative, administrative, sociale ºi educative
corespunzãtoare pentru protejarea copilului împotriva oricãror forme de violenþã, vãtãmare
sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenþã, de rele tratamente sau de
exploatare, inclusiv violenþa sexualã, în timpul cît se aflã în îngrijirea pãrinþilor sau a
unuia dintre ei, a reprezentantului sau reprezentanþilor sãi legali sau a oricãrei persoane
cãreia i-a fost încredinþat.
2. Aceste mãsuri de protecþie vor cuprinde, dupã cum se va conveni, proceduri eficiente
pentru stabilirea de programe sociale vizînd furnizarea de sprijin necesar copilului ºi
celor cãrora le-a fost încredinþat, precum ºi pentru alte forme de prevenire, ca ºi pentru
identificarea, raportarea, retrimiterea, anchetarea, tratarea ºi urmãrirea penalã pentru
cazurile de rele tratamente - descrise mai sus - aplicate copilului ºi vor cuprinde, de asemenea,
dupã cum se va stabili, proceduri de intervenþie judiciarã.

Articolul 20
1. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul sãu familial sau care,
în propriul sãu interes, nu poate fi lãsat în acest mediu, are dreptul la protecþie ºi la ajutor
special din partea statului.
2. Statele pãrþi vor prevedea pentru acest copil o ocrotire alternativã în conformitate
cu legislaþia lor naþionalã.
3. O astfel de ocrotire alternativã poate sã aibã, între altele, forma de plasament
familial, “Kafala” din legea islamicã, adopþiune sau, dacã este cazul, încredinþare într-o
instituþie corespunzãtoare pentru copii. În alegerea uneia din aceste soluþii este necesar
sã se þinã seama în mod corespunzãtor de necesitatea unei anumite continuitãþi în
educarea copilului, ca ºi de originea sa etnicã, religioasã, culturalã ºi lingvisticã.

Articolul 21
Statele pãrþi care acceptã ºi/sau autorizeazã adopþiunea, se vor asigura cã raþiunea
primordialã în materie este interesul superior al copilului ºi:
a) vor garanta cã adopþiunea unui copil va fi încuviinþatã doar de autoritãþile competente
care verificã, conform legii ºi procedurilor aplicabile ºi pe baza tuturor informaþiilor pertinente
ºi demne de încredere, cã adopþiunea poate sã aibã loc avînd în vedere situaþia copilului
în raport cu pãrinþii sãi, rudele ºi reprezentanþii legali ºi, dacã este cazul, cã persoanele
interesate ºi-au dat consimþãmîntul la adopþiune în cunoºtinþã de cauzã, pe baza tuturor
consultãrilor necesare;
b) vor recunoaºte cã adopþiunea în strãinãtate poate sã fie consideratã ca un alt
mijloc de a asigura îngrijirea necesarã copilului, dacã acesta nu poate fi încredinþat în þara
sa de origine unei familii de adopþie sau plasament, sau dacã nu poate fi îngrijit în mod
corespunzãtor;
c) se vor asigura cã, în cazul adopþiunii în strãinãtate, copilul va beneficia de garanþiile
ºi de normele echivalente acelora existente în cazul unei adopþiuni naþionale;
d) vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura cã, în cazul adopþiunii în
strãinãtate, încredinþarea copilului nu se va traduce printr-un profit material necuvenit
persoanelor implicate în aceasta;
e) vor promova dupã caz obiectivele prezentului articol, încheind aranjamente ºi
acorduri bilaterale sau multilaterale ºi se vor strãdui, în acest cadru, sã asigure ca
încredinþarea copilului în strãinãtate sã fie efectuatã de cãtre autoritãþile sau organele

Drepturile omului 441

competente.

Articolul 22
1. Statele pãrþi vor lua mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura ca un copil care
cautã sã obþinã statutul de refugiat sau care este considerat ca refugiat în virtutea regulilor
ºi procedurilor de drept internaþional sau naþional aplicabile, fie cã este singur fie însoþit de
mamã ºi tatã sau de orice altã persoanã, sã beneficieze de protecþie ºi asistenþã umanitarã
corespunzãtoare pentru a-i permite sã se bucure de drepturile pe care i le recunosc
prezenta Convenþie ºi celelalte instrumente internaþionale relative la drepturile omului sau
cu caracter umanitar, la care statele respective sunt pãrþi.
2. În acest scop, statele pãrþi vor coopera, dupã cum vor considera potrivit, la toate
eforturile fãcute de Organizaþia Naþiunilor Unite ºi alte organizaþii interguvernamentale sau
neguvernamentale competente care colaboreazã cu ONU, pentru a proteja ºi ajuta copilul
care se gãseºte în asemenea situaþii ºi pentru a descoperi pãrinþii sau alþi membri ai familiei
oricãrui copil refugiat, în vederea obþinerii informaþiilor necesare pentru reunificarea familiei
sale. În cazurile în care nici un pãrinte ºi nici alt membru al familiei nu poate fi gãsit, copilului
i se va acorda aceeaºi protecþie ca oricãrui alt copil care este permanent sau temporar lipsit
de mediul sãu familial, indiferent pentru care motiv, în conformitate cu prezenta Convenþie.

Articolul 24
1. Statele pãrþi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai bunã stare de
sãnãtate posibilã ºi de a beneficia de servicii medicale, de tratament ºi de recuperare.
Statele pãrþi se vor strãdui sã asigure ca nici un copil sã nu fie lipsit de dreptul de a avea
acces la aceste servicii de ocrotire a sãnãtãþii.
2. Statele pãrþi vor urmãri realizarea integralã a acestui drept ºi, în mod deosebit, vor
lua mãsurile corespunzãtoare pentru:
a) reducerea mortalitãþii în rîndul nou-nãscuþilor ºi al copiilor;
b) asigurarea pentru toþi copiii a necesarului de asistenþã medicalã ºi îngrijire a sãnãtãþii,
accentul fiind pus pe dezvoltarea mãsurilor primare de ocrotire a sãnãtãþii;
c) lupta contra maladiilor ºi malnutriþiei în cadrul mãsurilor primare de ocrotire a
sãnãtãþii, prin aplicarea tehnologiilor uºor de procurat ºi prin furnizarea de alimente bogat
nutritive ºi apã potabilã, þinînd seama de pericolele ºi riscurile de poluare a mediului natural;
d) asigurarea ocrotirii sãnãtãþii mamelor în perioada pre ºi postnatalã;
e) asigurarea ca toate grupurile societãþii, în mod deosebit pãrinþii ºi copii, sã fie
informate, sã aibã acces la educaþie ºi sã fie sprijinite în folosirea cunoºtinþelor de bazã cu
privire la sãnãtatea ºi alimentaþia copilului, avantajele alãptãrii, igienei ºi salubritãþii mediului
înconjurãtor ºi prevenirea accidentelor;
f) dezvoltarea mãsurilor de sãnãtate preventivã, de asistenþã a pãrinþilor, precum ºi
de educaþie ºi servicii de planificare familialã.
3. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile eficiente corespunzãtoare în vederea abolirii
practicilor tradiþionale dãunãtoare sãnãtãþii copiilor.
4. Statele pãrþi se angajeazã sã promoveze ºi sã încurajeze cooperarea
internaþionalã în vederea asigurãrii progresive a realizãrii depline a dreptului recunoscut în
prezentul articol. În aceastã privinþã se va þine seama în mod deosebit de necesitãþile
þãrilor în curs de dezvoltare.

Articolul 25
Statele pãrþi recunosc copilului care a fost plasat de cãtre autoritatea competentã
pentru a primi îngrijiri, protecþie sau tratament fizic sau mental, dreptul la verificarea
periodicã a tratamentului respectiv ºi a oricãror alte elemente legate de plasarea sa.

Articolul 34
Statele pãrþi se angajeazã sã protejeze copilul contra oricãrei forme de exploatare
sexualã ºi de abuz sexual. În acest scop, statele pãrþi vor lua, în special, toate mãsurile
corespunzãtoare pe plan naþional, bilateral ºi multilateral, pentru a împiedica:

442 Ghidul ziaristului

 a) incitarea sau constrîngerea unui copil de a fi implicat într-o activitate sexualã
ilegalã;
b) exploatarea copiilor în scopul prostituþiei sau al altor practici sexuale ilegale;
c) exploatarea copiilor în scopul producþiei de spectacole sau de materiale cu caracter
pornografic.

Articolul 35
Statele pãrþi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pe plan naþional, bilateral ºi
multilateral pentru a împiedica rãpirea, vînzarea ºi traficul cu copii în orice scop ºi în orice
formã.

28.21. Convenþia asupra protecþiei copiilor ºi cooperãrii în materia adopþiei

internaþionale

Articolul 4
Adopþiile vizate prin convenþie nu pot avea loc decît dacã autoritãþile competente
ale statului de origine:
a) au stabilit cã copilul este adoptabil;
b) au constatat, dupã luarea în considerare a posibilitãþilor plasamentului copilului
în statul sãu de origine, cã o adopþie internaþionalã corespunde interesului superior al
copilului;
c) s-au asigurat cã:
i) persoanele, instituþiile ºi autoritãþile al cãror consimþãmînt este cerut pentru adopþie
au primit sfaturile necesare ºi au fost corespunzãtor informate asupra consecinþelor
consimþãmîntului lor, în special asupra menþinerii sau ruperii, ca urmare a unei adopþii,
a legãturilor de drept între copil ºi familia sa de origine;
ii) ºi-au dat în mod liber consimþãmîntul în formele legale cerute ºi cã acest consimþãmînt
a fost dat sau constatat în scris;
iii) consimþãmintele nu au fost obþinute prin contraplatã sau contraprestaþie de orice
fel ºi cã nu au fost retrase; ºi
iv) consimþãmîntul mamei, dacã este cerut, nu a fost dat decît dupã naºterea copilului;
ºi
d) s-au asigurat, þinînd seamã de vîrsta ºi de maturitatea copilului, cã:
i) acesta s-a bucurat de sfaturi ºi a fost bine informat asupra consecinþelor adopþiei
ºi ale consimþãmîntului sãu la adopþie, dacã acesta este cerut;
ii) dorinþele ºi pãrerile copilului au fost luate în considerare;
iii) consimþãmîntul copilului la adopþie, cînd este cerut, s-a dat în mod liber, în formele
legal cerute ºi cã acest consimþãmînt a fost dat sau constatat în scris; ºi
iv) acest consimþãmînt nu a fost obþinut prin contraplatã sau contraprestaþie de orice
fel.

Articolul 5
Adopþiile vizate prin convenþie nu pot avea loc decît dacã autoritãþile competente
ale statului primitor:
a) au constatat cã viitorii pãrinþi adoptivi sunt corespunzãtori ºi apþi sã adopte;
b) s-au asigurat cã viitorii pãrinþi adoptivi s-au bucurat de sfaturile necesare; ºi
c) au constatat cã copilul este sau va fi autorizat sã intre ºi sã locuiascã permanent în
acest stat.

Articolul 17
Orice hotãrîre de încredinþare a unui copil unor viitori pãrinþi adoptivi nu se poate lua
în statul de origine decît:
a) dacã autoritatea centralã a acestui stat s-a asigurat de acordul viitorilor pãrinþi adoptivi;
b) dacã autoritatea centralã a statului primitor a încuviinþat aceastã hotãrîre, atunci
cînd legea acestui stat sau autoritatea centralã a statului de origine o cere;
Drepturile omului 443
 c) dacã autoritãþile centrale ale celor douã state au încuviinþat ca procedura în vederea
adopþiei sã urmeze mai departe; ºi
d) dacã s-a constatat, conform art. 5, cã viitorii pãrinþi adoptivi sunt calificaþi ºi apþi sã
adopte ºi cã copilul este sau va fi autorizat sã intre ºi sã locuiascã permanent în statul
primitor.

28.22. Carta Socialã Europeanã Revizuitã

Articolul 7
Dreptul copiilor ºi tinerilor la protecþie
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului copiilor ºi tinerilor la protecþie,
pãrþile se angajeazã:
1. sã fixeze la 15 ani vîrsta minimã de angajare, derogãri fiind totuºi admise pentru
copiii angajaþi în munci uºoare determinate care nu riscã sã aducã atingere sãnãtãþii,
moralitãþii sau educaþiei acestora;
2. sã fixeze la 18 ani vîrsta minimã de angajare pentru anumite ocupaþii determinate,
considerate periculoase sau insalubre;
3. sã interzicã angajarea copiilor, care sînt încã supuºi învãþãmîntului obligatoriu,
într-o muncã care îi priveazã de beneficiul deplin al acestei instrucþii.
4. sã limiteze durata timpului de muncã a lucrãtorilor sub 18 ani pentru ca aceasta sã
corespundã exigenþelor dezvoltãrii lor ºi mai ales nevoilor lor de formare profesionalã;
5. sã recunoascã dreptul tinerilor lucrãtori ºi ucenici la o salarizare echitabilã sau
la o alocaþie corespunzãtoare;
6. sã prevadã ca orele pe care tinerii le consacrã formãrii profesionale pe durata
timpului normal de muncã cu consimþãmîntul patronului sã fie considerate ca fiind incluse
în ziua de muncã;
7. sã fixeze la cel puþin 4 sãptãmîni durata concediilor anuale plãtite lucrãtorilor sub
18 ani;
8. sã interzicã angajarea lucrãtorilor sub 18 ani în munci de noapte cu excepþia anumitor
locuri de muncã determinate prin legislaþia sau reglementarea naþionalã;
9. sã prevadã ca lucrãtorii sub 18 ani angajaþi în locuri de muncã determinate prin
legislaþia sau reglementarea naþionalã sã fie supuºi unui control medical periodic;
10. sã asigure o protecþie socialã împotriva riscurilor fizice ºi morale la care copiii ºi
tinerii sînt expuºi ºi în special împotriva celor care rezultã de o manierã directã sau indirectã
din munca lor.

Articolul 8
Dreptul lucrãtoarelor la protecþia maternitãþii
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtoarelor la protecþia maternitãþii,
pãrþile se angajeazã:
1. sã asigure lucrãtoarelor, înainte ºi dupã naºtere, un repaus cu o duratã totalã de cel
puþin 14 sãptãmîni fie prin concediu plãtit, fie prin prestaþii adecvate de securitate socialã
sau prin fonduri publice;
2. sã considere ilegal ca un patron sã anunþe concedierea unei femei în perioada
cuprinsã între momentul în care a notificat starea de gravitate ºi încheierea concediului
sãu de maternitate, sau la o datã la care termenul de preaviz expirã în cursul acestei perioade;
3. sã asigure mamelor care îºi alãpteazã copiii pauze suficiente în acest scop;
4. sã reglementeze munca de noapte a femeilor însãrcinate, a femeilor care au
nãscut recent sau a celor care îºi alapteazã copiii;
5. sã interzicã angajarea femeilor însãrcinate, a femeilor care au nãscut recent sau a
celor care îºi alapteazã copiii în munci subterane în mine ºi în orice alte munci cu caracter
periculos, insalubru sau greu ºi sã ia mãsuri corespunzãtoare pentru protejarea drepturilor
acestor femei în materie de angajare.

444 Ghidul ziaristului

28.23. Recomandarea 1325 (1997) a Adunãrii Parlamentare a Consiliului
Europei cu privire la traficul de femei ºi prostituþia forþatã în Statele membre
ale Consiliului Europei

1. […] Adunarea recomandã Comitetului Miniºtrilor sã invite Statele membre:

i. sã adopte mãsuri specifice privind sensibilizarea publicului în general, ºi grupurile

þintã de victime potenþiale ale traficanþilor în particular, de exemplu datoritã unei informãri
asigurate de cãtre personalul consulatelor ºi ambasadelor împuternicite sã examineze
cererile de vize ºi de permise de muncã;
ii. sã introducã instruirea personalului responsabil de imigrare, în special în consulatele
ce elibereazã vize ºi la posturile de frontierã, pentru a se asigura cã acest personal este pe
deplin conºtient de problema datã, este înzestrat cu informaþii actuale privind metodele ºi
tendinþele traficului, ºi este instruit sã recunoascã potenþialele victime;
iii. sã creeze, la nivel naþional, servicii de poliþie specializate în lupta împotriva traficului
de femei ºi a prostituþiei forþate, ameliorând în acelaºi timp comunicarea, coordonarea ºi
cooperarea internaþionalã între serviciile de poliþie prin intermediul Interpolului ºi Europolului,
dar de asemenea ºi în cadrul contactelor bilaterale ºi multilaterale;
iv. sã adopte dispoziþii care ar permite sechestrarea ºi confiscarea profiturilor provenite
din delicte legate de traficul de femei ºi prostituþia forþatã, cât ºi închiderea aºezãmintelor în
care sunt sexual exploatate victimele traficului;
v. sã acorde permisuri de sejur victimelor traficului de femei ºi prostituþiei forþate dispuse
sã prezinte mãrturii în justiþie, ºi sã le facã sã beneficieze, dacã va fi necesar, de mãsurile
de protecþie a martorilor;
vi. sã organizeze o asistenþã juridicã , medicalã ºi psihologicã victimelor traficului de
femei ºi prostituþiei forþate, în special pentru cele care sunt dispune sã depunã mãrturii în
justiþie;
vii. sã planifice introducerea regulilor specifice în procedura penalã privind utilizarea
forþei faþã de victimele traficului de femei ºi prostituþiei forþate, agravarea pedepselor la
capitolul traficului de femei ºi al prostituþiei lor forþate, ºi, în sfârºit, acordarea posibilitãþilor
de urmãrire penalã a clienþilor care recurg conºtient la serviciile unei femei constrânse la
prostituþie sau la cãsãtorie;
viii. sã solicite Statelor sã nu-ºi extrãdeze cetãþenii decât pentru delicte comise în
strãinãtate ºi de a prevedea urmãrirea în þara lor de origine pentru acte legate de traficul de
femei ºi comise în strãinãtate, indiferent dacã þara în care a fost comis delictul cere sau nu
aceasta;
ix. sã faciliteze reintegrarea femeilor victime ale traficului în societatea din þara lor de
origine dupã reîntoarcerea lor;
x. sã acorde diverselor ONG ºi asociaþii pentru apãrarea victimelor prostituþiei posibili-
tatea de a acþiona în justiþie în scopul de a majora eficacitatea luptei împotriva traficului ºi
prostituþiei forþate;
xi. sã generalizeze practica unei linii gratuite telefonice de asistenþã pentru femeile
victime;
xii. Sã ajute la crearea centrelor de primire ºi la crearea condiþiilor de trai provizoriu
pentru victime, ºi sã asigure ultimelor acordarea ajutorului social minimal ºi accesul la îngrijirea
sãnãtãþii pe parcursul sejurului lor.

28.24. Recomandarea 1596 (2003) a Asambleei Parlamentare a Consiliului

Europei cu privire la situaþia tinerilor migranþi in Europa

1. Tinerii migranþi constituie o categorie foarte diferitã ºi eterogenã. Ea este alcãtuitã

din copii, tineri ºi tinere care au cãzut în vizorul traficanþilor de fiinþe umane sau care au
pãtruns clandestin într-o þarã europeanã în speranþa de a scãpa de sãrãcie, de persecuþii
sau de o situaþie de violenþã generalã; tinerii ajunºi într-o þarã europeanã pe o cale legalã,
pentru a-ºi face studiile, a lucra sau a se reuni cu familia în cadrul reîntregirii familiale;
Drepturile omului 445
imigranþi numiþi cea de-a doua generaþie, nãscuþi în þara gazdã. Majoritatea acestor tineri
provin din þãri neeuropene; dar mulþi sunt Europeni care se deplaseazã, fie legal sau nu,
dintr-un Stat membru în altul. Pentru unele State ei sunt imigranþi, iar pentru altele sunt
emigranþi sau migranþi care se întorc în þãrile lor de origine.

5. [...] Adunarea recomandã Comitetului Miniºtrilor:

i. de a implementa, consultându-se cu agenþiile internaþionale competente, cum ar fi

UNICEF, Organizaþia Internaþionalã pentru Migraþiuni (OIM) ºi Înaltul Comisariat al Naþiunilor
Unite pentru Refugiaþi (ÎCR) – ºi pentru respectarea mandatului acestor agenþii – un program
multidisciplinar pe termen lung în favoarea tinerilor migranþi în Europa pentru a promova
coeziunea socialã ºi participarea tinerilor la societate prin ameliorarea statutului lor juridic,
susþinerea proiectelor adecvate integrãrii ºi reintegrãrii, prin definitivarea materialelor ºi
programelor educative ºi organizarea diverselor proiecte cu scopul de a rãspunde necesitãþilor
tinerilor migranþi ºi care scot în evidenþã contribuþia lor pozitivã la consolidarea unei societãþi
democratice;
ii. de a elabora un studiu a fezabilitãþii cu privire la armonizarea legilor naþionale cu
privire la tutela legalã a copiilor separaþi, precum este definit la punctul 7 iv. din aceastã
recomandare, pentru elaborarea unui instrument internaþional obligatoriu care ar cuprinde
urmãtoarele linii directoare:
a. toate Statele membre ale Consiliului Europei ar trebui sã adopte un cadru juridic
pentru desemnarea unui tutore legal pentru copiii separaþi care se aflã în jurisdicþia lor, fie
cã sunt sau nu solicitanþi de azil;
b. acest tutore legal ar trebui sã se ocupe de copil într-un mod individual, ºi sã fie ales
dintre persoanele sau din cadrul instituþiilor cu o reputaþie demnã de încredere ºi care cunosc
necesitãþile specifice (mai ales pe plan cultural) ale acestor copii separaþi, precum ºi instituþiile
din þara de primire,
c. desemnarea unui astfel de tutore ar trebui sã intervinã de urgenþã în orice caz, într-un
termen de douã sãptãmâni dupã ce autoritãþile au luat cunoºtinþã de prezenþa copilului pe
teritoriul naþional;
d. tutorele ar trebui sã supravegheze ca toate deciziile cu privire la copil sã fie luate în
interesul sãu major; ca copilul sã beneficieze de o reprezentare juridicã corespunzãtoare
pentru examinarea statutului sãu juridic, de protecþie, de locuinþã, de studii, de un suport
lingvistic ºi de îngrijirea sãnãtãþii;
e. tutorele legal ar trebui de asemenea sã serveascã ca legãturã între copil ºi diverºi
prestatari de servicii ºi sã apere copilul în caz de necesitate.

28.25. Recomandarea nr. R (2000) 11 a Comitetului Miniºtrilor al Consiliului

Europei cãtre Statele membre privind lupta împotriva traficului de fiinþe umane
în scopul exploatãrii sexuale

5. Prevenirea

i. Sensibilizare ºi informare

11. Organizarea de campanii de informare care sã includã perspectiva egalitãþii sexelor

pentru sensibilizarea populaþiei asupra situaþiilor riscante care pot conduce la traficul de
persoane cât ºi asupra efectelor negative ale traficului ºi, în special, pentru a lupta împotriva
ideii obþinerii câºtigurilor uºoare prin prostituþie; aceste campanii ar trebui sã se adreseze
tuturor pãrþilor implicate, în special femeilor candidate la migraþie ºi femeilor refugiate.
12. Organizarea de campanii de informare destinate discreditãrii turismului sexual ºi
descurajãrii participanþilor potenþiali la astfel de activitãþi.
13. Punerea la dispoziþia reprezentanþilor(telor) corpului diplomatic, autoritãþilor publice,
media, ONG-urilor umanitare ºi a organizaþiilor publice ºi private care activeazã în þãrile de
origine ale potenþialelor victime ale traficului de persoane, a unor informaþii adecvate
446 Ghidul ziaristului
(documentaþii, video, broºuri) despre traficul de persoane ºi exploatarea sexualã ale cãror
victime sunt femeile, copiii ºi tinerii adulþi.
14. Asigurarea, în toate þãrile, a unei difuzãri foarte largi a informaþiilor sanitare privind
riscurile exploatãrii sexuale.
15. Încurajarea ºi organizarea de acþiuni de sensibilizare a profesioniºtilor din media
asupra problemelor privind traficul de fiinþe umane în scopul exploatãrii sexuale ºi asupra
influenþei pe care media o poate avea în domeniu.

ii. Educaþie

16. Introducerea sau îmbogãþirea, în ºcoli, a programelor de educaþie sexualã,

acordându-se importanþã deosebitã egalitãþii între femei ºi bãrbaþi, cât ºi respectãrii drepturilor
omului ºi demnitãþii fiinþei umane, luându-se în considerare drepturile copilului cât ºi ale
pãrinþilor sãi, ale tutorilor sãi sau ale altor persoane legale responsabile de copil.
17. Includerea în programele de educaþie ºcolarã a informaþiilor privind riscurile pe care
copiii sau tinerii adulþi le pot înfrunta în ceea ce priveºte exploatarea, abuzul sexual ºi traficul
de persoane ºi privind mijloacele de apãrare; organizarea difuzãrii acestor informaþii ºi tinerilor
care nu mai sunt integraþi în sistemul ºcolar ºi pãrþilor.
18. Oferirea unei educaþii bãieþilor ºi fetelor care sã evite stereotipurile sexuale ºi asig-
urarea ca toþi profesorii ºi alþi educatori sã fie astfel formaþi încât sã integreze în educaþia pe
care o conferã dimensiunea egalitãþii între sexe.

iii. Instruirea

19. Organizarea unor instruiri specifice destinate personalului social, medical, didactic,
diplomatic, consular, judiciar, vamal sau de poliþie pentru ca acesta sã poatã realiza
identificarea cazurilor de trafic de persoane în scopul exploatãrii sexuale ºi sã poatã
întreprinde mãsurile necesare.
20. Introducerea ºi/sau dezvoltarea unor programe de instruire a personalului din cadrul
poliþiei pentru a permite acestuia sã câºtige competenþe specializate în acest domeniu.
21. În special, stabilirea unor programe specifice de instruire ºi de schimburi de experienþã
pentru a se îmbunãtãþi cooperarea între poliþie ºi ONG-urile specializate în protejarea
victimelor.
22. În egalã mãsurã, stabilirea unor programe de instruire pentru funcþionarii birourilor
de migraþie ºi pentru poliþiºtii de frontierã astfel încât aceºtia sã poatã participa la activitatea
de prevenire, asigurându-se ca persoanele care cãlãtoresc în strãinãtate, mai ales când
este vorba despre minori(e) însoþiþi(te) de pãrinþi sau tutori sã nu fie implicate în traficul de
persoane.

6. Asistenþa ºi protecþia victimelor

i. Acþiunea în justiþie

28. Pentru victimele traficului de persoane, în special pentru copii ºi pentru martori,
instaurarea, unde este posibil, a unor condiþii speciale de recepþie ºi audiþie (audio sau
video pentru înaintarea ºi depunerea plângerilor, vizându-se protejarea vieþii lor private,
demnitãþii lor ºi diminuarea numãrului de proceduri oficiale ºi a efectelor lor traumatizante.
29. Prevenirea, dacã sunt necesare, în special în prezenþa reþelelor criminale, a mãsurilor
de protecþie a victimelor, a martorilor ºi a familiei lor pentru evitarea actelor de intimidare ºi
a represaliilor.
30. Realizarea unei protecþii a victimelor care sã ofere mijloace eficace de luptã împotriva
intimidãrii ºi împotriva ameninþãrilor reale la securitatea fizicã a victimelor ºi a familiei lor,
atât în þara de origine cât ºi în þara de destinaþie.
31. În caz de nevoie, prevederea în þara de origine a protecþiei familiei victimelor atunci
când acestea se angajeazã în proceduri judiciare în þara de destinaþie.

Drepturile omului 447

 32. Extinderea, dacã este necesar a acestei protecþii asupra membrilor asociaþiilor sau
organizaþiilor care asistã victimele în timpul procedurilor civile sau penale.
33. Prevederea ca tribunalele competente sã poatã obliga infractorii la despãgubirea
victimei.
34. Acordarea victimelor, dacã este necesar ºi în conformitate cu legislaþia naþionalã, a
unui permis de ºedere temporarã în þara de destinaþie pentru a permite acestora ca pe
durata procedurilor judiciare sã fie martori împotriva infractorilor; pe aceastã duratã, vegherea
ca victimele sã aibã acces la ajutor social ºi medical.

Vezi, de asemenea, compartimentele:

26. Familia;
27. Protecþia familiei ºi a copiilor orfani;
28. Ocrotirea mamei, copiilor ºi a tinirelor;
29. Protecþia persoanelor handicapate.

448 Ghidul ziaristului

29. PROTECÞIA PERSOANELOR HANDICAPATE

29.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 51 Protecþia persoanelor handicapate

(1) Persoanele handicapate beneficiazã de o protecþie specialã din
partea întregii societãþi. Statul asigurã pentru ele condiþii normale de
tratament, de readaptare, de învãþãmînt, de instruire ºi de integrare
socialã.
(2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forþat, decît
în cazurile prevãzute de lege.

29.2. Legea privind protecþia socialã a invalizilor

Articolul 2. Noþiunea de invalid

Invalid este persoana care, în legãturã cu limitarea activitãþii vitale ca urmare a
defectelor fizice sau mintale, are nevoie de asistenþã ºi protecþie socialã.
Limitarea activitãþii vitale a persoanei îºi gãseºte expresia în pierderea totalã sau
parþialã a capacitãþii sau a posibilitãþii de autoservire, de plasare, orientare, comunicare,
de a-ºi controla comportarea ºi de a practica activitãþi de muncã.
Recunoaºterea persoanei ca invalid se efectueazã în modul stabilit de cãtre organele
de stat împuternicite.

Articolul 3. Protecþia socialã a invalizilor

Protecþia socialã a invalizilor înseamnã crearea de cãtre stat a condiþiilor pentru
dezvoltarea lor individualã ºi realizarea de cãtre ei a capacitãþilor, drepturilor ºi libertãþilor
în egalã mãsurã cu toþi ceilalþi cetãþeni.

Articolul 4. Participarea invalizilor la elaborarea ºi adoptarea actelor normative

care le vizeazã interesele
Invalizii au dreptul de a participa la elaborarea ºi adoptarea actelor normative care
le vizeazã interesele ºi de a obþine informaþia necesarã ce þine de adoptarea acestor acte.
Organele centrale ale puterii de stat ºi ale administraþiei de stat ºi organele autoad-
ministrãrii locale, precum ºi întreprinderile, instituþiile ºi organizaþiile, indiferent de tipurile
de proprietate ºi de formele de gospodãrire, în cadrul soluþionãrii chestiunilor care
vizeazã interesele invalizilor, sînt obligate sã atragã reprezentanþii organizaþiilor obºteºti
ale invalizilor la elaborarea ºi adoptarea hotãrîrilor respective, precum ºi la realizarea lor.

Articolul 7. Politica de stat faþã de obiectivele infrastructurii sociale

Organele centrale ale puterii de stat ºi ale administraþiei de stat ºi organele
autoadministrãrii locale, întreprinderile, instituþiile ºi organizaþiile creeazã condiþii invalizilor
(inclusiv celor care se folosesc de cãrucior-fotoliu) pentru accesul liber la casele de locuit,
la clãdirile ºi construcþiile publice ºi de producþie, la folosirea liberã a transportului în
comun ºi a comunicaþiilor de transport, a mijloacelor de telecomunicaþii ºi de informare,
pentru orientarea ºi deplasarea liberã.

Articolul 12. Rãspunderea economicã pentru neîndeplinirea obligaþiilor privind

asigurarea accesului invalizilor la obiectivele infrastructurii sociale
Întreprinderile, instituþiile ºi organizaþiile care nu îndeplinesc mãsurile, prevãzute de
prezenta Lege, în vederea amenajãrii mijloacelor de transport, telecomunicaþii ºi de
informare existente ºi a altor obiective ale infrastructurii sociale pentru accesul la ele ºi
pentru folosirea lor de cãtre invalizi defalcheazã în bugetul organului autoadministrãrii
Drepturile omului 449
locale mijloace necesare pentru satisfacerea cerinþelor invalizilor în conformitate cu
legislaþia.
Mijloacele menþionate pot fi folosite numai pentru realizarea mãsurilor privind
amenajarea obiectivelor infrastructurii sociale în vederea satisfacerii necesitãþilor invalizilor.

Articolul 18. Deservirea medicalã a invalizilor

Invalizilor le este garantatã asistenþa medicalã calificatã gratuitã din contul mijloacelor
bugetului de stat în toate instituþiile medicale de stat.
Invalizii au prioritate la deservire în instituþiile policlinice de dispensar ºi în farmacii.

Articolul 19. Sistemul instituþiilor de reabilitare

Organele centrale ale puterii de stat ºi ale administraþiei de stat ºi organele autoad-
ministrãrii locale, þinînd cont de structura invaliditãþii, sînd obligate sã creeze centre de
reabilitare cu mai multe profiluri sau specializate de reabilitare complex, secþii policlinice ºi
staþionare de tratament de întremare în instituþiile curativ-profilactice.
Pentru invalizii care au nevoie de ingrijire ºi de ajutor permanent din partea altor
persoane vor fi create case-internat, case de locuit speciale avînd un complex de servicii
de reabilitare ºi servicii sociale pensionate, centre de deservire socialã, oficii de deservire
socialã la domiciliu.

Articolul 20. Asigurarea invalizilor cu articole de protezare ºi aparate ortopedice,

mijloace de locomoþie specialã, fonoamplificatoare ºi semnalizatoare, dispozitive ºi
aparate individuale
Invalizii cu domiciliu pe teritoriul Republicii Moldova, în baza prescripþiilor medicale,
au dreptul de a fi asiguraþi gratuit sau în condiþii avantajoase cu articole de protezare ºi cu
aparate ortopedice, mijloace de locomoþie speciale, fonoamplificatoare ºi semnalizatoare,
dispozitive ºi aparate individuale.
Invalizii care nu au domiciliu pe teritoriul Republicii Moldova au dreptul de a procura
articole de protezare ºi aparate ortopedice prin numerar.

Articolul 27. Pregãtirea profesionalã ºi ridicarea calificãrii invalizilor

Pregãtirea profesionalã ºi ridicarea calificãrii invalizilor se asigurã în instituþii de
învãþãmînt, la întreprinderi ºi în organizaþii (specializate sau de tip general) în comun cu
instituþiile de asistenþã socialã, în conformitate cu programul; individual de reabilitare.

Articolul 30. Realizarea de cãtre invalizi a dreptului la muncã

În scopul realizãrii capacitãþilor creatoare ºi de producþie ale invalizilor ºi þinînd cont
de programele individuale de reabilitare, acestora li se asigurã dreptul de a lucra la
întreprinderi, în instituþii ºi organizaþii cu condiþii obiºnuite de muncã, la întreprinderi,
în secþii ºi sectoare specializate care folosesc munca invalizilor, precum ºi sã practice
munca individualã sau altã muncã, neinterzisã de lege.
Refuzul de a încheia un contract de muncã ori de a avansa în serviciu concedierea
din iniþiativa administraþiei, trecerea invalidului la altã muncã fãrã consimþãmîntul lui din
motive de invaliditate nu se admit, cu excepþia cazurilor cînd, potrivit concluziei expertizei
medico-sociale, starea sãnãtãþii acestuia împiedicã îndeplinirea îndatoririlor profesionale
ori ameninþã sãnãtatea ºi securitatea muncii altor persoane.
Nu se admite concedierea din lucru din iniþiativa administraþiei a persoanei care trece
cursuri de reabilitare medicalã, profesionalã ºi socialã în instituþii respective indiferent de
termenul aflãrii în aceste instituþii.

Articolul 31. Plasarea invalizilor în cîmpul muncii

Plasarea în cîmpul muncii a lucrãtorilor care au devenit invalizi se înfãptuieºte, în
corespundere cu concluziile comisiilor de expertizã medicalã a capacitãþii de muncã, la
întreprinderea, instituþia, organizaþia în care muncitorul sau funcþionarul ºi-a pierdut parþial
capacitatea de muncã. în cazul în care lipsesc condiþiile pentru continuarea activitãþii de

450 Ghidul ziaristului

muncã a invalizilor la aceeaºi întreprindere, instituþie, organizaþie, plasarea în cîmpul muncii
se înfãptuieºte cu concursul serviciului de stat pentru utilizarea forþei de muncã.
Recomandãrile pentru plasarea în cîmpul muncii a invalizilor propuºi de oficiile forþei de
muncã (în conformitate cu locurile rezervate) sînt obligatorii pentru patroni.
Organele autoadministrãrii locale, cu participarea organizaþiilor obºteºti ale invalizilor
ºi þinînd cont de necesitãþile invalizilor, aprobã listele de funcþii ºi profesii care trebuie sã
fie ocupate preferenþial de invalizi, stabilesc normativele de rezervare pentru ei, la
întreprinderi, în instituþii ºi organizaþii, a locurilor de muncã (în mãrime de cel puþin 5 la
sutã din numãrul total al lucrãtorilor), înfiinþeazã întreprinderi, secþii, sectoare specializate
pentru utilizarea muncii invalizilor.
Þinînd cont de necesitãþile invalizilor, întreprinderile, instituþiile ºi organizaþiile înfiinþeazã
întreprinderi, secþii ºi sectoare specializate pentru utilizarea muncii invalizilor. În acest
caz, din Fondul de ºomaj lor le vor fi recuperate cheltuielile pentru procurarea utilajului
destinat amenajãrii locurilor de muncã pentru invalizi.
Organele de plasare în cîmpul muncii, în comun cu reprezentanþii organizaþiilor
obºteºti ale invalizilor, cu sindicatele, elaboreazã anual programe de plasare în cîmpul
muncii a invalizilor.
Organele autoadministrãrii locale sînt obligate sã elibereze întreprinderilor ce
organizeazã muncã la domiciliu a invalizilor, precum ºi invalizilor care practicã activitãþi de
muncã individualã încãperi corespunzãtoare ºi sã acorde ajutorul necesar pentru procurarea
materiei prime ºi vînzarea producþiei.
Patronii care nu au rezervat locuri de muncã pentru invalizi sau se eschiveazã de la
angajarea lor efectueazã defalcãri financiare în Fondul de ºomaj în mãrimea unui salariu
anual mediu al lucrãtorului de la întreprinderea, instituþia, organizaþia în cauzã pentru
fiecare loc de muncã necreat.

Articolul 32. Obligaþiile patronilor privind plasarea în cîmpul muncii a persoanelor

care ºi-au pierdut capacitatea de muncã la lucru
Patronii sînt obligaþi sã repartizeze locurile de muncã disponibile sau sã creeze locuri
noi de muncã pentru plasarea în cîmpul muncii a lucrãtorilor care ºi-au pierdut capacitatea
de muncã în urma unui accident la întreprinderea datã sau au cãpãtat o boalã profesionalã
în urma cãrui fapt au fost recunoscuþi ca invalizi.
În cazul neîndeplinirii condiþiilor indicate, patronii sînt obligaþi ca la desfacerea
contractului (acordului) de muncã cu acest lucrãtor sã defalceze în Fondul de ºomaj o cotã
egalã cu zece salarii anuale ale lucrãtorului respectiv.

Articolul 35. Concediile invalizilor

Pentru invalizi de grupa I (dacã aceºtia nu beneficiazã de înlesniri mai mari) se stabileºte
un concediu anual cu durata de 36 de zile calendaristice, pentru invalizii de grupa II -
de 28 de zile calendaristice.
La cererea invalidului administraþia acordã acestuia un concediu suplimentar fãrã
platã cu durata de pînã la douã luni.

Articolul 36. Tipurile de asistenþã socialã pentru invalizi.

Invalizilor li se acordã asistenþa socialã în formã de plãþi bãneºti (pensii, alocaþii, plãþi
de o singurã datã), de asigurare cu mijloace tehnice ºi cu alte mijloace, inclusiv cu cãrucioare-
fotolii proteze ºi aparate ortopedice, producþie de tipar cu caractere speciale
fonoamplificatoare ºi semnalizatoare, precum ºi de prestare a serviciilor medicale ºi
de menaj la domiciliu.
Asigurarea invalizilor cu mijloace tehnice ºi cu alte mijloace, precum ºi prestarea de
servicii acestora se face gratuit sau în condiþii avantajoase.
Tipurile concrete ºi volumul asistenþei sociale se determinã în programul individual
de reabilitare a invalidului.

Articolul 42. Asigurarea invalizilor cu mijloace de telecomunicaþii

Drepturile omului 451

 Ministerul Informaticii, Informaþiei ºi Telecomunicaþiilor asigurã condiþiile necesare
pentru implementarea unor mijloace speciale de deservire prin telecomunicaþii a invalizilor,
crearea unor puncte de convorbiri telefonice de folosinþã în comun pentru invalizi, asigurarea
cu aparate de telefon speciale a abonaþilor cu auzul defect.
Invalizii nevãzãtori de grupa I, precum ºi invalizii de grupa II au dreptul la instalarea
peste rînd a telefoanelor, inclusiv a celor speciale, în condiþiile ºi în modul stabilit de legislaþie.

Articolul 43. Deservirea la domiciliu. Instituþiile staþionare de asistenþa socialã a

invalizilor
Invalizilor care au nevoie de îngrijirea ºi ajutorul altor persoane organele de asistenþã
socialã le presteazã servicii medicale ºi de menaj la domiciliu ori în instituþii staþionare.

Articolul 44. Dreptul invalizilor de a crea organizaþii obºteºti

În scopul ocrotirii drepturilor ºi intereselor lor, acordãrii de sprijin reciproc ºi prestãrii
de servicii, invalizii ºi persoanele care îi reprezintã au dreptul de a crea organizaþii
obºteºti, inclusiv diferite fonduri, în modul stabilit de legislaþie.

Articolul 45. Repartizarea locuinþelor construite pe contul mijloacelor organizaþiilor

obºteºti ale invalizilor
Locuinþele construite de cãtre organizaþiile obºteºti ale invalizilor pe contul mijloace-
lor proprii nu se înstrãineazã ºi se repartizeazã la aprecierea organizaþiilor obºteºti ale
invalizilor în conformitate cu legislaþia cu privire la locuinþe.
În cazul participãrii de cota-parte la construcþia de locuinþe, organizaþiile obºteºti ale
invalizilor sînt scutite de a participa pe baza de cotã-parte la dezvoltarea capacitãþilor
industriei construcþiilor ºi la construcþia comunalã, precum ºi de a transmite o parte din
spaþiul locativ organelor autoadministrãrii locale ºi altor organizaþii.

29.3. Codul familiei

Articolul 78. Dreptul copiilor majori inapþi de muncã la pensie de întreþinere

(1) Pãrinþii sînt obligaþi sã-ºi întreþinã copiii majori inapþi de muncã care necesitã sprijin
material.
(2) În caz de litigii privind achitarea pensiei de întreþinere, instanþa judecãtoreascã
stabileºte cuantumul acesteia pentru copiii majori inapþi de muncã într-o sumã bãneascã
fixã plãtitã lunar, þinîndu-se cont de starea materialã ºi familialã, de alte circumstanþe
importante.

29.4. Legea învãþãmîntului

Articolul 17. Învãþãmîntul preºcolar

(8) Statul garanteazã îngrijirea ºi educarea copiilor de vîrstã antepreºcolarã cu
handicap fizic ºi mental, precum ºi a copiilor orfani.

Articolul 33. Învãþãmîntul special

(1) Învãþãmîntul special este parte integrantã a sistemului de învãþãmînt ºi are ca
scop educarea, instruirea, recuperarea ºi integrarea socialã a preºcolarilor ºi elevilor cu
deficienþe psihice, fizice, senzoriale, logopedice, socioafective ºi de comportament sau cu
deficienþe asociate.
(2) Diagnosticarea copiilor cu deficienþe psihice ºi fizice se efectueazã, în prezenþa
pãrinþilor sau a tuturilor, de cãtre servicii medico-psihopedagogice, organizate prin hotãrîre
a Guvernului ºi subordonate Ministerului Educaþiei.
(3) Învãþãmîntul special se organizeazã în instituþii instructiv- educative speciale de tip
internat sau cu program prelungit.
(4) Învãþãmîntul special se desfãºoarã dupã planuri de învãþãmînt, programe de studii
ºi tehnologii didactice elaborate în funcþie de tipul ºi gradul handicapului ºi orientate cãtre
452 Ghidul ziaristului
compensare ºi corecþie a deficienþei, recuperare ºi integrare socialã.
(5) Statul asigurã întreþinerea gratuitã a copiilor din instituþiile instuctiv-educative speciale.
(6) Durata învãþãmîntului special obligatoriu depinde de tipul ºi gradul handicapului ºi
este de 8 ani pentru copiii cu deficienþe psihice ºi de 10-12 ani pentru copiii cu deficienþe
fizice ºi senzoriale.
(7) În ciclul primar al învãþãmîntului special pentru copiii cu deficienþe fizice, senzoriale
ºi logopedice din ºcolile auxiliare sînt angajate cadre didactice cu pregãtire specialã (în
oligofrenopedagogie, tiflopedagogie, surdopedagogie, logopedie).
(8) Predarea disciplinelor ºcolare (în clasele V - XII) în ºcolile pentru copiii cu deficienþe
fizice ºi senzoriale se efectueazã de cãtre cadre didactice cu pregãtire generalã care au
urmat o specializare în domeniul psihopedagogiei recuperatorii.
(9) Pregãtirea profesionalã a absolvenþilor învãþãmîntului special se efectueazã conform
nomenclatorului de meserii adecvate acestor categorii de copii, în cadrul ºcolilor speciale
sau în ºcoli de meserii din învãþãmîntul secundar profesional.

Articolul 45. Competenþele autoritãþilor administraþiei publice locale

Autoritãþile administraþiei publice locale au în domeniul învãþãmîntului, în principal,
urmãtoarele competenþe:
f) asigurã plasarea în cîmpul muncii a absolvenþilor orfani, precum ºi a persoanelor cu
handicap psihic, fizic sau de altã naturã;

29.5. Legea ocrotirii sãnãtãþii

Articolul 6. Competenþa autoritãþilor administraþiei publice locale în domeniul

asigurãrii sãnãtãþii populaþiei
Autoritãþile administraþiei publice locale, pe teritoriul din subordine:
n) exercitã controlul asupra tutelei ºi curatelei persoanelor majore recunoscute, în
condiþiile legii, încapabile sau cu capacitate restrînsã;

Articolul 50. Asistenþa medicalã pentru copii ºi adolescenþi

(2) Copiii de vîrstã fragedã sînt asiguraþi cu produse alimentare speciale, inclusiv
gratuit, în modul stabilit. Copiilor li se acordã gratuit foi de tratament în sanatorii.
(3) Lucrãtorii medicali sînt obligaþi sã informeze pãrinþii, tutorele sau curatorul despre
boala copilului ºi despre tratament.

29.6. Legea cu privire la asociaþiile obºteºti

Articolul 28. Activitatea economicã productivã ºi altã activitate de întreprinzãtor

(2) Asociaþia obºteascã are dreptul sã creeze întreprinderi ºi alte organizaþii economice
cu personalitate juridicã, precum ºi sã procure complexuri patrimoniale necesare
desfãºurãrii activitãþii tehnico-ºtiinþifice, pedagogice, cultural-educative, sportive, de
întremare, activitãþii de întreprinzãtor ºi altei activitãþi permise de legislaþie. Asociaþiile
obºteºti de invalizi sînt în drept sã creeze întreprinderi specializate în scopul utilizãrii
forþei de muncã a invalizilor, în conformitate cu Legea privind protecþia socialã a
invalizilor.

29.7. Legea privind asistenþa psihiatricã

Articolul 4. Liberul consimþãmînt la solicitarea asistenþei psihiatrice

(1) Se acordã asistenþã psihiatricã la solicitarea benevolã a persoanei sau cu
consimþãmîntul ei, cu excepþia cazurilor prevãzute de prezenta lege.
(2) Persoanelor în vîrstã de pînã la 18 ani (în cele ce urmeazã minori), precum ºi
persoanelor declarate, în modul stabilit de lege, incapabile li se acordã asistenþã psihiatricã
la cererea sau cu consimþãmîntul reprezentanþilor lor legali, în condiþiile prezentei legi.

Drepturile omului 453

 Articolul 11. Acceptarea tratamentului
(1) Tratamentul persoanelor suferinde de tulburãri psihice se efectueazã cu liberul
lor consimþãmînt scris, excepþie fãcînd cazurile prevãzute la alin.(4).
(3) Consimþãmîntul pentru tratarea minorilor, precum ºi a persoanelor declarate,
în modul stabilit de lege, incapabile, îl dau reprezentanþii lor legali dupã ce li s-au
comunicat informaþiile prevãzute la alin.(2).
(4) Tratamentul poate fi efectuat fãrã liberul consimþãmînt al persoanei suferinde de
tulburãri psihice sau al reprezentantului ei legal numai în cazul aplicãrii unor mãsuri
medicale coercitive, în conformitate cu prevederile Codului penal, precum ºi în cazul
spitalizãrii fãrã liberul consimþãmînt în conformitate cu art.28. În astfel de cazuri, cu
excepþia celor de urgenþã, tratamentul se aplicã în temeiul hotãrîrii comisiei de medici psihiatri.

Articolul 12. Refuzul tratamentului

(1) Persoana suferindã de o tulburare psihicã sau reprezentantul ei legal are dreptul
sã refuze tratamentul propus sau sã-l întrerupã, cu excepþia cazurilor prevãzute la art.11
alin.(4).
(2) Persoana care refuzã sau întrerupe tratamentul ori reprezentantul ei legal
trebuie sã primeascã lãmuriri asupra posibilelor consecinþe. Refuzul tratamentului sau
întreruperea lui, informaþiile oferite asupra eventualelor consecinþe se consemneazã în
documentaþia medicalã ºi se semneazã de cãtre pacient sau de reprezentantul sãu ºi de
medicul psihiatru.

Articolul 16. Tipurile de asistenþã psihiatricã ºi de protecþie socialã garantate de

stat
(1) Statul garanteazã:
h) instruirea invalizilor ºi minorilor suferinzi de tulburãri psihice;
(2) Pentru asigurarea persoanelor suferinde de tulburãri psihice cu asistenþã psihiatricã
ºi pentru protecþia lor socialã, statul:
b) organizeazã instruirea generalã ºi profesionalã a minorilor suferinzi de tulburãri
psihice;

Articolul 22. Examenul psihiatric

(2) Examenul psihiatric, precum ºi cel profilactic, se efectueazã la cererea sau cu
consimþãmîntul persoanei. Examenul psihiatric ºi cel profilactic al minorului se face la
cererea sau cu consimþãmîntul pãrinþilor ori al altui reprezentant legal al lui. Examenul
psihiatric ºi cel profilactic al persoanei declarate, în modul stabilit de lege, incapabilã se
face la cererea sau cu consimþãmîntul reprezentantului ei legal. În cazul împotrivirii unuia
dintre pãrinþi ori al lipsei pãrinþilor sau a unui alt reprezentant legal, examenul minorului
se efectueazã conform deciziei organului de tutelã ºi curatelã, decizie care poate fi
contestatã în instanþã judecãtoreascã.
(3) Medicul care efectueazã examenul psihiatric este obligat sã se prezinte ca psihiatru
persoanei ºi reprezentantului ei legal, cu excepþia cazurilor prevãzute la alin.(4) lit. a).
(4) Examenul psihiatric poate fi efectuat fãrã consimþãmîntul persoanei sau al
reprezentantului ei legal în cazul în care aceasta sãvîrºeºte acþiuni ce servesc drept
temei pentru presupunerea unor tulburãri psihice grave, care condiþioneazã:
a) pericolul nemijlocit pentru sine sau pentru cei din jur;
b) incapacitatea de satisfacere independentã a necesitãþilor vitale;
c) prejudiciul grav sãnãtãþii sale dacã nu i se va acorda asistenþã psihiatricã.
(5) Examenul psihiatric poate fi efectuat fãrã consimþãmîntul persoanei sau al
reprezentantului ei legal dacã aceasta este supravegheatã prin dispensarizare conform
art.26 alin.(1).

Articolul 23. Examenul psihiatric exercitat fãrã liberul consimþãmînt al persoanei

sau al reprezentantului ei legal
(1) În cazurile prevãzute la art.22 alin.(4) lit.a) ºi alin.(5), medicul psihiatru decide

454 Ghidul ziaristului

personal asupra efectuãrii de examen psihiatric fãrã consimþãmîntul persoanei sau al
reprezentantului ei legal.
(2) În cazurile prevãzute la art.22 alin.(4) lit.b) ºi c), medicul psihiatru, în temeiul
hotãrîrii judecãtoreºti, decide efectuarea examenului psihiatric fãrã liberul consimþãmînt
al persoanei sau al reprezentantului ei legal.

Articolul 27. Temeiurile pentru spitalizare în staþionarul de psihiatrie

(1) Temei pentru spitalizare în staþionarul de psihiatrie pot servi tulburãrile psihice,
decizia medicului psihiatru de efectuare a examenului sau tratamentului în condiþii de
staþionar sau hotãrîrea judecãtoreascã.
(2) Drept temei pentru spitalizare în staþionarul de psihiatrie poate servi, de asemenea,
necesitatea efectuãrii unei expertize psihiatrice în cazurile ºi modul prevãzut de lege.
(3) Spitalizarea în staþionarul de psihiatrie, cu excepþia cazurilor prevãzute la art.28, se
face la cererea sau cu liberul consimþãmînt al persoanei.
(4) Minorul poate fi spitalizat în staþionarul de psihiatrie la cererea sau cu liberul
consimþãmînt al pãrinþilor sau al altui reprezentant legal. Persoana declaratã, în modul
stabilit de lege, incapabilã este spitalizatã la cererea sau cu liberul consimþãmînt al
reprezentantului ei legal. În cazul împotrivirii unuia dintre pãrinþi ori al lipsei pãrinþilor sau
a altui reprezentant legal, spitalizarea minorului se face conform deciziei organului de
tutelã ºi curatelã, decizie care poate fi contestatã în instanþã judecãtoreascã.
(5) Consimþãmîntul pentru spitalizare se consemneazã în documentaþia medicalã ºi se
semneazã de persoana respectivã sau de reprezentantul ei legal, precum ºi de medicul
psihiatru.

Articolul 28. Temeiurile pentru spitalizare fãrã liberul consimþãmînt

Persoana suferindã de tulburãri psihice poate fi spitalizatã în staþionarul de psihiatrie
fãrã liberul ei consimþãmînt sau al reprezentantului ei legal, pînã la emiterea hotãrîrii
judecãtoreºti, dacã examinarea sau tratarea ei este posibilã numai în condiþii de staþionar,
iar tulburarea psihicã este gravã ºi condiþioneazã:
a) pericolul nemijlocit pentru sine sau pentru cei din jur;
b) incapacitatea de satisfacere independentã a necesitãþilor vitale;
c) prejudiciul grav sãnãtãþii sale dacã nu i se va acorda asistenþã psihiatricã.

29.8. Legea cu privire la Procuraturã

Articolul 9. Acþiunea civilã

În limitele competenþei stabilite de lege, cînd se impune apãrarea drepturilor ºi
intereselor legitime ale minorilor, persoanelor în vîrstã, persoanelor cu handicap,
apãrarea intereselor generale ale societãþii, procurorul înainteazã acþiunea civilã în
instanþã judecãtoreascã.

Articolul 12. Exercitarea controlului asupra respectãrii legilor în locurile de

recluziune
(1) Procurorul, în modul stabilit de lege, exercitã controlul asupra legalitãþii aflãrii per-
soanelor în instituþiile de detenþiune preventivã, izolatoarele de anchetã penalã,
penitenciare ºi în alte instituþii de executare a pedepselor ºi mãsurilor de constrîngere,
inclusiv în spitale în caz de acordare a asistenþei psihiatrice fãrã liberul consimþãmînt al
persoanei.
(2) În cazul depistãrii de cãtre procuror a persoanei þinute ilegal în locurile menþionate
la alin.(1), aceasta este eliberatã imediat prin ordonanþã a procurorului.

29.9. Legea cu privire la poliþie

Articolul 13. Drepturile poliþiei

Poliþia are dreptul:
Drepturile omului 455
 12) sã expedieze la posturile medicale de dezalcoolizare, iar în cazul în care acestea
lipsesc - la subunitãþile de serviciu ale poliþiei persoanele care, aflîndu-se în stare de ebrietate
în locuri publice, au pierdut capacitatea de a se miºca sau a se orienta de sine stãtãtor,
precum ºi care prezintã pericol pentru sine ºi pentru alte persoane, ºi sã le deþinã pînã la
trezirea din beþie;
20) sã efectueze în modul stabilit de lege examinarea persoanelor pentru a stabili,
dacã ele au consumat sau nu alcool, substanþe narcotice sau toxice, sau sã aducã
aceste persoane la instituþia medicalã pentru a fi examinate, dacã rezultatele examinãrii
sînt necesare pentru confirmarea sau respingerea faptului delictului sau pentru examinarea
obiectivã a cazului de infracþiune;

29.10. Codul penal

Articolul 23. Iresponsabilitatea

(1) Nu este pasibilã de rãspundere penalã persoana care, în timpul sãvîrºirii unei
fapte prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, adicã nu putea sã-ºi dea
seama de acþiunile ori inacþiunile sale sau nu putea sã le dirijeze din cauza unei boli
psihice cronice, a unei tulburãri psihice temporare sau a altei stãri patologice. Faþã
de o asemenea persoanã, în baza hotãrîrii instanþei de judecatã, pot fi aplicate mãsuri de
constrîngere cu caracter medical, prevãzute de prezentul cod.
(2) Nu este pasibilã de pedeapsã persoana care, deºi a sãvîrºit infracþiunea în stare
de responsabilitate, înainte de pronunþarea sentinþei de cãtre instanþa de judecatã s-a
îmbolnãvit de o boalã psihicã care a lipsit-o de posibilitatea de a-ºi da seama de acþiunile
ori inacþiunile sale sau de a le dirija. Faþã de o asemenea persoanã, în baza hotãrîrii instanþei
de judecatã, pot fi aplicate mãsuri de constrîngere cu caracter medical, iar dupã
însãnãtoºire - ea poate fi supusã pedepsei.

Articolul 39. Constrîngerea fizicã sau psihicã

(1) Nu constituie infracþiune fapta, prevãzutã de legea penalã, care a cauzat daune
intereselor ocrotite de lege ca rezultat al constrîngerii fizice sau psihice, dacã în urma
acestei constrîngeri persoana nu putea sã-ºi dirijeze acþiunile.
(2) Rãspunderea penalã pentru cauzarea de daune intereselor ocrotite de legea penalã
prin constrîngere psihicã sau fizicã, în urma cãreia persoana menþine posibilitatea de a-ºi
dirija acþiunile, se stabileºte în condiþiile art.38.

Articolul 67. Munca neremuneratã în folosul comunitãþii

(4) Munca neremuneratã în folosul comunitãþii nu poate fi aplicatã persoanelor recu-
noscute ca invalizi de gradele I ºi II, militarilor, femeilor gravide, femeilor care au copii în
vîrstã de pînã la 8 ani, persoanelor care nu au atins vîrsta de 16 ani ºi persoanelor care
au atins vîrsta de pensionare.

Articolul 95. Liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave

(1) Persoana care, în timpul executãrii pedepsei, s-a îmbolnãvit de o boalã psihicã, ce
o lipseºte de posibilitatea de a-ºi da seama de acþiunile sale sau de a le dirija, este liberatã
de executarea pedepsei. Acestei persoane instanþa de judecatã îi poate aplica mãsuri
de constrîngere cu caracter medical.

Articolul 100. Internarea într-o instituþie psihiatricã

(1) Internarea într-o instituþie psihiatricã cu supraveghere obiºnuitã poate fi aplicatã
de cãtre instanþa de judecatã unui alienat care, din cauza stãrii psihice ºi a caracterului
faptei prejudiciabile sãvîrºite, are nevoie de îngrijire spitaliceascã ºi de tratament în
condiþii de supraveghere obiºnuitã.
(2) Internarea într-o instituþie psihiatricã cu supraveghere riguroasã poate fi
aplicatã de cãtre instanþa de judecatã unui alienat care, din cauza stãrii psihice ºi a
456 Ghidul ziaristului
caracterului faptei prejudiciabile sãvîrºite, prezintã un pericol deosebit pentru societate ºi
are nevoie de îngrijire spitaliceascã ºi de tratament în condiþii de supraveghere riguroasã.
(3) Persoanele internate în instituþii psihiatrice cu supraveghere riguroasã sînt deþinute
în condiþii ce exclud posibilitatea sãvîrºirii de cãtre ele a unei noi fapte prejudiciabile.

29.11. Codul de procedurã penalã

Articolul 189. Dreptul persoanei reþinute sau arestate la mãsuri de ocrotire

(1) În cazul în care persoana reþinutã sau arestatã are sub ocrotirea sa minori,
persoane recunoscute iresponsabile, persoane cãrora li s-a instituit curatelã sau persoane
care, din cauza vîrstei, bolii sau din alte cauze, au nevoie de ajutor, despre aceasta vor fi
informate autoritãþile competente pentru a lua faþã de aceste persoane mãsuri de ocrotire.
Obligaþia de a informa despre necesitatea aplicãrii mãsurilor de ocrotire îi revine organului
care a efectuat reþinerea sau arestarea preventivã.
(2) Dispoziþiile organului de urmãrire penalã sau ale instanþei în vederea luãrii mãsurilor
de ocrotire faþã de persoanele menþionate la alin.(1), ramase fãrã ocrotire, sînt executorii
pentru autoritatea tutelarã, precum ºi pentru conducãtorii instituþiilor medicale sau
sociale de stat. Organul de urmãrire penalã sau instanþa poate transmite minorii, persoanele
iresponsabile sau cele de vîrstã înaintatã sub ocrotire rudelor, cu consimþãmîntul acestora.

Articolul 490. Internarea în instituþia psihiatricã

(1) La constatarea faptului de îmbolnãvire a persoanei în privinþa cãreia se efectueazã
urmãrire penalã ºi care se aflã în stare de arest, judecãtorul de instrucþie dispune, în temeiul
demersului procurorului, internarea ei în instituþia psihiatricã, adaptatã pentru deþinerea
persoanelor arestate.
(2) Internarea în instituþia psihiatricã a persoanelor care nu se aflã în stare de arest se
efectueazã în condiþiile prevãzute în art.152.

29.12. Codul de executare a sancþiunilor de drept penal

Articolul 78. Munca celor condamnaþi

(4) Persoanele condamnate de sex masculin care au depãºit vîrsta de 60 de ani ºi
cele de sex femenin care au depãºit vîrsta de 55 ani, condamnaþii invalizi de gradul I ºi de
gradul II sînt antrenaþi în muncã la dorinþa lor. Condamnaþii minori sînt antrenaþi în
muncã în condiþiile legislaþiei muncii ºi ale legislaþiei învãþãmîntului public.

29.13. Codul civil

Articolul 1408. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoanã lipsitã de

capacitate de exerciþiu
(1) Pentru prejudiciul cauzat de o persoanã lipsitã de capacitate de exerciþiu rãspunde
tutorele sau instituþia obligatã sã o supravegheze dacã nu demonstreazã cã prejudiciul s-a
produs nu din vina lor.
(2) Obligaþia tutorelui sau a instituþiei de a repara prejudiciul cauzat de o persoanã
declaratã incapabilã nu înceteazã în cazul cînd aceastã persoanã ºi-a redobîndit capacitatea
de exerciþiu.
(3) Dacã tutorele, chemat la rãspundere în conformitate cu alin.(1) pentru prejudiciul
cauzat vieþii ºi sãnãtãþii, a decedat sau nu dispune de mijloace suficiente pentru repararea
lui, iar autorul prejudiciului dispune de asemenea mijloace, instanþa de judecatã, þinînd
cont de starea materialã a persoanei vãtãmate ºi a autorului prejudiciului, precum ºi de
alte circumstanþe, are dreptul sã hotãrascã repararea integralã sau parþialã a prejudiciului
din contul autorului.

Drepturile omului 457

29.14. Codul de procedurã civilã

Articolul 58. Capacitatea de exerciþiu al drepturilor procedurale civile

(6) Drepturile, libertãþile ºi interesele legitime ale minorilor de pînã la 14 ani, precum
ºi ale adulþilor declaraþi incapabili în modul stabilit de lege, sînt apãrate în instanþã de
reprezentanþii lor legali - pãrinþi, înfietori, tutori, curatori, de administraþia instituþiilor de
educare, a instituþiilor curative sau de protecþie socialã.

Articolul 85. Scutirile de taxã de stat

(1) De taxã de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc:
k) organizaþiile obºteºti ale invalizilor, instituþiile, întreprinderile ºi asociaþiile de instruire
ºi de producþie ale invalizilor - în toate acþiunile ºi pentru toate cererile lor;

Articolul 219. Audierea participantului cu handicap fizic

Dacã cel ce urmeazã a fi audiat de instanþã este mut sau surd ori dacã, din alte
motive, nu se poate exprima, întrebãrile ºi rãspunsurile se fac în scris ºi se anexeazã la
procesul-verbal, iar dacã nu poate citi ºi scrie, se foloseºte de un interpret.

29.15. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 29. Privarea de dreptul special, acordat cetãþeanului respectiv

Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport nu poate fi aplicatã faþã de
persoanele care se folosesc de aceste mijloace în legãturã cu invaliditatea, cu excepþia
cazurilor, cînd conduc mijloacele de transport în stare de ebrietate.

Articolul 256. Reprezentanþii legali

Interesele persoanei, trase la rãspundere administrativã, ºi ale pãrþii vãtãmate, care
sînt minori sau persoane ce nu pot, în virtutea defectelor lor fizice sau psihice, sã-ºi exercite
singure drepturile în cazurile cu privire la contravenþiile administrative, sînt în drept sã le
reprezinte reprezentanþii lor legali (pãrinþii, înfietorii, tutorii, curatorii).

29.16. Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Articolul 23
1. Statele pãrþi recunosc copilului handicapat mental sau fizic cã trebuie sã se bucure
de o viaþã plinã ºi decentã, în condiþii care sã îi garanteze demnitatea, sã îi promoveze
autonomia ºi sã îi faciliteze participarea activã la viaþa colectivitãþii.
2. Statele pãrþi recunosc dreptul copilului handicapat de a beneficia de îngrijiri
speciale ºi încurajeazã ºi asigurã, în mãsura resurselor disponibile, la cerere, copiilor
handicapaþi care îndeplinesc condiþiile prevãzute ºi celor care îi au în grijã, un ajutor
adaptat situaþiei copilului ºi situaþiei pãrinþilor sau a celor care îl îngrijesc.
3. Recunoscînd nevoile speciale ale copilului handicapat, ajutorul furnizat conform
paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit de fiecare datã cînd este posibil, þinînd cont
de resursele financiare ale pãrinþilor copilului sau ale acelora care îl îngrijesc ºi va fi astfel
conceput încît copilul handicapat sã aibã efectiv acces la educaþie, la formare, la servicii
de îngrijire a sãnãtãþii, la servicii de recuperare, la pregãtire pentru angajare în muncã
ºi la mijloace de recreere, de o manierã corespunzãtoare care sã conducã la o integrare
socialã ºi o dezvoltare individualã cît se poate de complete, incluzînd dezvoltarea sa culturalã
ºi spiritualã.
4. În spiritul cooperãrii internaþionale, statele pãrþi vor promova schimbul de informaþii
corespunzãtoare în domeniul profilactic al sãnãtãþii, tratamentului medical, psihologic ºi
funcþional al copiilor handicapaþi, inclusiv difuzarea de informaþii privind metode de
recuperare, servicii de educare ºi formare profesionalã, ca ºi accesul la aceste date, în
scopul de a permite statelor pãrþi sã-ºi amelioreze capacitãþile ºi competenþele ºi sã-ºi
lãrgeascã experienþa în aceste domenii. În aceastã privinþã se va þine seama în mod
458 Ghidul ziaristului
deosebit de necesitãþile þãrilor în curs de dezvoltare.

29.17. Carta Socialã Europeanã Revizuitã

Articolul 15
Dreptul persoanelor handicapate la autonomie, la integrare socialã ºi la participare în
viaþa comunitãþii
În vederea garantãrii exercitãrii efective de cãtre persoanele handicapate, indiferent
de vîrstã, de natura ºi de originea handicapului lor, a dreptului la autonomie, la integrare
socialã ºi la participare în viaþa comunitãþii, pãrþile se angajeazã, în special:
1. sã ia mãsurile necesare pentru a furniza persoanelor handicapate o orientare, o
educaþie ºi o formare profesionalã în cadrul schemelor generale ori de cîte ori este posibil
sau, dacã nu este posibil, prin intermediul instituþiei specializate publice sau private;
2. sã favorizeze accesul la angajare al acestor persoane, prin orice mãsurã susceptibilã
de a încuraja patronii sã angajeze ºi sã menþinã în activitate persoane handicapate în
mediul obiºnuit de muncã ºi sã adapteze condiþiile de muncã la nevoile acestor persoane
sau, atunci cînd datoritã handicapului acest lucru nu este posibil, prin organizarea sau
crearea de locuri de muncã protejate în funcþie de gradul de invaliditate. Aceste mãsuri
pot justifica, dacã este cazul, recurgerea la servicii specializate de plasare ºi de însoþire;
3. sã favorizeze deplina lot integrare ºi participare la viaþa socialã, în special prin
mãsuri, inclusiv ajutoare tehnice, care vizeazã depãºirea dificultãþilor lor de comunicare ºi
mobilitate ºi care sã le permitã accesul la mijloacele de transport, la locuinþã, la activitãþi
culturale ºi la petrecerea timpului liber.

29.18. Recomandarea nr. R (92) 6 Comitetului Miniºtrilor al Consiliului Europei

cãtre Statele membre cu privire la o politicã coerentã pentru persoanele
handicapate

I. Politicã generalã

1. Principii
O politicã coerentã ºi globalã în favoarea persoanelor handicapate sau susceptibile de
a deveni handicapate ar trebui sã vizeze:
- prevenirea sau eliminarea handicapul, împiedicarea agravãrii sale ºi atenuarea
consecinþelor lui;
- garantarea participãrii lor depline ºi active la viaþa în societate;
- ajutorul necesar pentru a duce o viaþã independentã, conform propriilor lor dorinþe.

Acesta este un proces continuu ºi dinamic de adaptare reciprocã care face sã intre în
joc pe de o parte, persoanele handicapate cu propriile lor dorinþe, alegeri ºi capacitãþi, fapt
care trebuie dezvoltat la maximum ºi, pe de altã parte, societatea, care trebuie sã fie solidarã
atunci când întreprinde mãsuri specifice ºi oportune pentru realizarea egalitãþii ºanselor.

2. Directive generale
Pentru a implementa aceastã politicã Statele ar trebui sã întreprindã urmãtoarele mãsuri:
- garantarea dreptului persoanelor handicapate la o viaþã autonomã ºi la reintegrare în
societate, ºi recunoaºterea datoriei societãþii de a asigura acest drept;
- recunoaºterea necesitãþii unei intervenþii precoce;
- prevenirea apariþiei ºi agravãrii unei deficienþe, unei incapacitãþi sau unui handicap,
suprimarea ori atenuarea efectelor lor, ºi evitarea apariþiei suprahandicapurilor, cum ar fi
tulburãrile afective ºi psihologice;
- stabilirea, în colaborare cu persoana handicapatã ºi familia sa a unui program de
readaptare ca proces global, continuu ºi personalizat al prestãrilor, proces care debuteazã
din momentul apariþiei deficienþei ºi care, în fazele succesive, ajunge pânã la integrarea
profesionalã ºi socialã, ºi care evitã necesitatea îngrijirilor permanente;
Drepturile omului 459
 - asigurarea aplicãrii acestor programe faþã de toate persoanele cu handicap care au
nevoie de ele;
- obþinerea unui profit optimal din readaptare, de fiecare datã când aceasta este posibil,
în instituþiile prevãzute pentru toatã populaþia, ºi, dacã este nevoie, în serviciile specializate;
- eliminarea, în mãsura posibilitãþii, a tuturor obstacolelor în mediul ambiant ºi în soci-
etate, ºi acordarea posibilitãþii pentru persoanele handicapate de a se bucura de un rol
integru;
- asigurarea accesului persoanelor handicapate la o educaþie generalã sau specializatã
dupã nevoile lor;
- asigurarea unei vieþi demne prin prestãri economice ºi servicii sociale convienabile
pentru persoanele handicapate;
- asigurarea accesului la activitãþi de odihnã ºi activitãþi culturale;
- asocierea publicului, profesioniºtilor, partenerilor sociali ºi familiei persoanei handica-
pate la eforturile ei;
- promovarea studierii prevenirii incapacitãþii, readaptarea la alte domenii referitoare la
persoanele cu handicap;
- asigurarea unei cooperãri strânse ºi timpurii între serviciile ºi autoritãþile responsabile
de sãnãtate, educaþie, instruire profesionalã, angajare, protecþie socialã ºi alte servicii ºi
autoritãþi pertinente, ºi stabilirea legãturilor ºi mecanismelor de coordonare între organisme,
administraþii, autoritãþi regionale ºi locale, familii ºi organizaþii benevole interesate în integrarea
persoanelor handicapate;
- ameliorarea informãrii persoanelor responsabile de politicile în materia datã, a cãror
decizii referitoare la mediul fizic ºi social se repercuteazã asupra calitãþii vieþii persoanelor
handicapate;
- încurajarea difuzãrii cât mai largi a informaþiilor despre drepturilor persoanelor handi-
capate ºi despre serviciile puse la dispoziþia lor;
- asigurarea participãrii depline ºi active a persoanelor handicapate ºi a asociaþiilor lor
la promovarea intereselor lor;
- punerea în aplicare a procesului de evaluare continuã a mãsurilor întreprinse în do-
meniul readaptãrii.

Integrarea persoanelor handicapate nu revine numai statului, dar ºi societãþii în

ansamblu, precum ºi tuturor membrilor ei, reprezentanþilor ºi instituþiilor sale. Stima pentru
persoanele handicapate trebuie sã fie nu numai din partea familiei, prietenilor ºi vecinilor,
dar ºi din partea societãþii în ansamblu, care trebuie sã fie vigilentã în privinþa oricãrei forme
de intoleranþã ºi sã-ºi dea seama cã ea are, de asemenea, datoria de a permite persoanelor
suferinde de handicap sã participe la viaþ㠓cât mai normal posibil”.

Cu cât mai mult se va recunoaºte cã persoanele handicapate trebuie sã fie integrate în

activitãþile generale ºi normale de existenþã, cu atât mai mult se va putea concentra asistenþa
exterioar㠖 în mod obiºnuit asiguratã de cãtre autoritãþile publice – asupra domeniilor în care
participarea “automat㔠a persoanei handicapate nu este încã posibilã. Prestãrile ºi alte
ajutoare sociale nu pot substitui, dar numai favoriza ºi ameliora integrarea în societate a
persoanelor handicapate sau susceptibile de a deveni. Când, datoritã eforturilor indivizilor ºi
societãþii, integrarea este realizatã în mod direct, de asemenea este redus volumul “asistenþei
necesare”. Cu toate acestea, trebuie supravegheat faptul ca resurse financiare suficiente sã
fie disponibile pentru a înlãtura dezavantajele inerente ale persoanelor handicapate.

Prestãrile sociale rãmân, totodatã, în numeroase sectoare un mijloc esenþial fie de

stimulare ºi facilizare a autonomiei, fie de pornire ºi încurajare a acestui început a proceselor
de adaptare ºi reintegrare. În afarã de aceasta, cu cât mai multe persoane handicapate vor
fi integrate, ºi cu cât mai mult ele vor deveni independente în viaþa în societate, cu atât mai
urgent este nevoie:
- de a coordona la nivel naþional, regional, local, ºi individual, prin structuri adecvate,
având competenþe specifice, toate activitãþile antrenate în aceasta: ºi

460 Ghidul ziaristului

 - de a informa persoanele cu handicap, familia lor ºi toate instituþiile participante la
integrarea lor în aºa mod ca ele sã înþeleagã care sunt cele mai bune mijloace de a cãpãta
profit ºi de a folosi resursele ºi asistenþa de care ele pot dispune în fiecare caz.

II. Informare

1. Informare
1.1. Ar fi bine de fondat, la nivel naþional ºi regional, mecanisme, structuri ºi instituþii
competente sã rãspundã necesitãþilor de informare asupra tuturor aspectelor handicapului,
readaptãrii ºi integrãrii în societate.
1.2. Sunt necesare programe de informare asupra complexitãþii problemelor persoanelor
handicapate ºi asupra numãrului mare de servicii ºi organizaþii care se ocupã de diferite
aspecte ale problemelor lor, þinând cont de necesitatea unui schimb de atitudini din partea
tuturor partenerilor sociali, prin intermediul unui proces de informare continuu, consecvent
ºi permanent.
1.3. Ar trebui furnizate informaþii urmãtoarelor grupuri-þintã:

- persoanelor handicapate, celor care se ocupã de ele ºi familiilor lor;

- instituþiilor ºi personalului ce lucreazã în toate sectoarele de readaptare ºi integrare;
- persoanelor ce adoptã decizii politice;
- unui public cât mai larg.

1.4. Informarea trebuie sã cuprindã un vast câmp, astfel ca:

- obiectivele ºi metodele integrãrii;

- acþiunilor vieþii cotidiene a persoanelor handicapate;
- aspectele socio-medicale ale deficienþelor, incapacitãþilor ºi handicapurilor;
- organizaþiile care activeazã în sectorul sãnãtãþii ºi care se ocupã de politica în favoarea
persoanelor handicapate, spre exemplu, readaptarea, metodele terapeutice, educarea,
instruirea profesionalã, posibilitãþile de angajare, transporturile, accesibilitatea, ajutoarele
tehnice.

1.5. Informaþia trebuie sã fie furnizatã prin intermediul:

- serviciilor generale cum ar fi serviciile sociale, serviciile de asistenþã telefonicã, con-
silierii sociali ºi centrele juridice;
- serviciilor specializate cum ar fi centrele de readaptare sau pentru persoanele sufer-
inde de o deficienþã vizualã sau auditivã;
- colectivitãþilor sau grupurilor de presiune ºi organizaþiilor pentru persoanele handica-
pate;
- centrelor de informare ºi editurilor specializate.

1.6. Ar trebui promovatã coordonarea între activitãþile de informare, de documentare ºi

de difuzare a diverselor organisme publice ºi private.
1.7. Ar trebui încurajat schimbul internaþional de informaþii în formã de publicaþii, broºuri,
filme sau alte suporturi.

Vezi de asemenea, compartimentele:

14. Dreptul la ocrotirea sãnãtãþii;

21. Dreptul la muncã ºi la protecþia muncii;
22. Interzicerea muncii forþate;
25. Dreptul la asistenþã ºi protecþie socialã;
26. Familia;
27. Protecþia familiei ºi a copiilor orfani;
28. Ocrotirea mamei, copiilor ºi a tinerilor.

Drepturile omului 461

30. DREPTUL DE PETIÞIONARE

30.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 52 Dreptul de petiþionare

(1) Cetãþenii au dreptul sã se adreseze autoritãþilor publice prin petiþii
formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaþiile legal constituite au dreptul sã adreseze petiþii exclusiv
în numele colectivelor pe care le reprezintã.

30.2. Legea cu privire la petiþionare

Art.1/1. - Prezenta lege se extinde asupra modului de examinare a petiþiilor adresate

de organizaþiile legal constituite în numele colectivelor pe care le reprezintã.
Art. 3. - (1) Prezenta lege nu se extinde asupra modului de examinare a petiþiilor,
prevãzut de legislaþia de procedurã penalã, de procedurã civilã, cu privire la contravenþiile
administrative, precum ºi de legislaþia muncii.
(2) Modul de examinare a cererilor privind încãlcãrile drepturilor ºi libertãþilor
constituþionale ale omului se reglementeazã de legislaþia cu privire la avocaþii parlamentari.
Art. 4. - (1) Prin petiþie, în sensul prezentei legi, se înþelege orice cerere, reclamaþie,
propunere, sesizare, adresatã organelor de resort, inclusiv cererea prealabilã prin care
se contestã un act administrativ sau nesoluþionarea în termenul stabilit de lege a unei
cereri.
(2) Cererea prealabilã se adreseazã organului emitent. În cazul în care organul emitent
are un organ ierarhic superior, cererea prealabilã poate fi adresatã, la alegerea petiþionarului,
organului emitent sau organului ierarhic superior.
(3) Petiþionarul, care nu este satisfãcut de rãspunsul primit la cererea prealabilã sau
nu a primit un rãspuns în termenul stabilit de lege, este în drept sã sesizeze instanþa de
contencios administrativ competentã.
Art. 6. - Petiþiile, ce þin de problemele securitãþii naþionale, de drepturile ºi interesele
legitime ale unor grupuri largi de cetãþeni, ori care conþin propuneri privind modificarea
legislaþiei, deciziilor organelor de stat, se adreseazã Preºedintelui Republicii Moldova,
Parlamentului ºi Guvernului.
Art. 7. - (1) Petiþiile, în care sînt abordate oricare alte probleme decît cele menþionate
la art. 6, se adreseazã organelor sau persoanelor oficiale, de a cãror competenþã nemijlocitã
þine soluþionarea lor.
(2) Petiþiile, în care este atacat un act, o decizie, o acþiune ori inacþiune a unui organ
administrativ sau persoanã oficialã, care au lezat drepturile ºi interesele legitime ale
petiþionarilor, se adreseazã organului ierarhic superior de primã instanþã.
(3) Petiþiile, în care sînt atacate deciziile organizaþiilor care nu au organele lor superioare,
precum ºi deciziile executivelor raionale, primãriilor oraºelor de subordonare republicanã,
se adreseazã instanþei de contencios administrativ.
Art. 8. - (1) Petiþiile se examineazã de cãtre organele corespunzãtoare în
termen de 30 de zile, iar cele care nu necesitã o studiere ºi examinare suplimentarã - fãrã
întîrziere sau în termen de 15 zile de la data înregistrãrii.
(2) În cazuri deosebite, termenul de examinare poate fi prelungit de cãtre conducãtorul
organului corespunzãtor cu cel mult o lunã, fapt despre care este informat petiþionarul.
(3) Cererea prealabilã se examineazã de cãtre organul emitent sau ierarhic superior
în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii ei, decizia urmînd a fi comunicatã de îndatã
petiþionarului.
(4) Petiþiile (cererile) prin care se solicitã o informaþie oficialã se examineazã în termenele
stabilite în legislaþia privind accesul la informaþie.
462 Ghidul ziaristului
 Art. 9. - (1) Dacã petiþia þine de competenþa altui organ, ea se expediazã acestui
organ în termen de 3 zile lucrãtoare de la data înregistrãrii petiþiei, fapt despre care este
informat petiþionarul.
(2) Se interzice remiterea petiþiilor organelor sau persoanelor oficiale, acþiunile ori
deciziile cãrora sînt atacate.
Art. 11. - Petiþionarul are dreptul:
a) sã expunã personal argumente organului sau persoanei oficiale care examineazã
petiþia;
b) sã beneficieze de serviciile avocatului;
c) sã prezinte organului sau persoanei oficiale care efectueazã examinarea materiale
suplimentare ori sã solicite organului sau persoanei oficiale de a cere aceste materiale;
d) sã ia cunoºtinþã de materialele examinãrii;
e) sã primeascã rãspuns în scris ori oral despre rezultatele examinãrii;
f) sã cearã repararea pagubei în modul stabilit de legislaþie.
Art. 12. - (1) Organul sau persoana oficialã cãrora le-au fost adresate petiþiile sînt
obligate:
a) sã examineze petiþiile, inclusiv cererile prealabile, în termenul stabilit de lege;
b) sã asigure restabilirea drepturilor lezate ºi recuperarea, în condiþiile legii, a preju-
diciului cauzat;
c) sã asigure executarea deciziilor adoptate în urma examinãrii petiþiilor.
(2) Organul emitent este în drept sã respingã cererea prealabilã sau sã o accepte ºi,
dupã caz, sã anuleze sau sã modifice actul administrativ.
(3) Organul ierarhic superior este în drept sã respingã cererea prealabilã sau sã o
accepte ºi sã anuleze actul administrativ, în întregime sau în parte, sã oblige organul
ierarhic inferior sã repunã în drepturi persoana respectivã ori, dupã caz, sã anuleze
actul administrativ emis cu acordul sãu.
Art. 13. - (1) În procesul examinãrii petiþiei nu se admite divulgarea informaþiilor
privind viaþa personalã a petiþionarului contra voinþei lui sau a altor informaþii, dacã acestea
lezeazã drepturile ºi interesele lui legitime, precum ºi a informaþiilor ce constituie secrete
de stat.
(2) Nu se admite elucidarea unor informaþii privind personalitatea petiþionarului, dacã
acestea nu se referã la conþinutul petiþiei.
Art. 16. - (1) Petiþionarii, care considerã cã drepturile lor sînt lezate ºi nu sînt de acord
cu deciziile organului sau persoanei oficiale care au examinat petiþia, au dreptul de a se
adresa în instanþa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicãrii
deciziei, dacã, conform legii, se adreseazã direct în instanþã, sau de la data primirii
rãspunsului la cererea prealabilã, sau, în caz dacã în intervalul menþionat nu au primit
rãspuns - din ziua cînd trebuiau sã-l primeascã.
(2) Petiþionarul depune în instanþa de contencios administrativ, concomitent cu
cererea, ºi rãspunsul organului sau persoanei oficiale, care i-au refuzat restabilirea dreptului.
(3) În cazul cînd petiþionarul nu a primit nici un rãspuns în termenele stabilite, el va
menþiona acest fapt în cererea depusã, iar instanþa de contencios administrativ va cere
rãspunsul respectiv.
(4) Instanþa de contencios administrativ examineazã cererea conform prevederilor Legii
contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.
Art. 18. - Refuzul neîntemeiat de a examina petiþia sau tãrãgãnarea examinãrii ei,
adoptarea unor decizii ce contravin legislaþiei, divulgarea informaþiilor privind viaþa
personalã a petiþionarului contra voinþei lui atrage dupã sine rãspundere administrativã.
Art. 19. - Persecutarea petiþionarului în legãturã cu înaintarea petiþiei ori cu exprimarea
unor aprecieri critice ce se conþin în ea, precum ºi acþiunile prevãzute la art. 18, dacã
acestea au fost însoþite de abuz de putere sau abuz de serviciu, exces de putere sau
depãºire a atribuþiilor de serviciu, de atitudine neglijentã faþã de îndatoririle sale din partea
persoanelor cu funcþii de rãspundere, în urma cãrora au fost prejudiciate considerabil
drepturile petiþionarului, interesele de stat ºi obºteºti atrage dupã sine rãspundere penalã.
Art. 21. - (1) Persoanele de stat de rang superior primesc petiþionarii în audienþã

Drepturile omului 463

în modul stabilit de ele, dar nu mai rar de o datã pe lunã.
(2) Conducãtorii de ministere ºi departamente organizeazã primirea petiþionarilor nu
mai rar de douã ori pe lunã, iar conducãtorii organelor de autoadministrare localã,
întreprinderilor, instituþiilor, organizaþiilor - nu mai rar de o datã pe sãptãmînã.

30.3. Codul muncii

Articolul 9. Drepturile ºi obligaþiile de bazã ale salariatului

(1) Salariatul are dreptul:
g) la adresare cãtre angajator, patronate, sindicate, organele administraþiei publice
centrale ºi locale, organele de jurisdicþie a muncii;

Articolul 10. Drepturile ºi obligaþiile angajatorului

(2) Angajatorul este obligat:
l) sã examineze sesizãrile salariaþilor ºi ale reprezentanþilor lor privind încãlcãrile actelor
legislative ºi ale altor acte normative ce conþin norme ale dreptului muncii, sã ia mãsuri
pentru înlãturarea lor, informînd despre aceasta persoanele menþionate în termenele stabilite
de lege;

30.4. Legea cu privire la asociaþiile obºteºti

Articolul 10. Apãrarea dreptului de asociere al cetãþenilor. Protecþia juridicã a

asociaþiilor obºteºti
(1) Dreptul de asociere al cetãþenilor este apãrat în cadrul supravegherii de stat
asupra respectãrii legalitãþii, pe cale judiciarã sau administrativã. Din iniþiativa cetãþenilor,
acþiunile organelor ºi organizaþiilor de stat, ale persoanelor cu funcþii de rãspundere care
creeazã dificultãþi la constituirea asociaþiilor obºteºti ºi desfãºurarea activitãþii lor
legitime pot fi reclamate în justiþie sau petiþionate.

30.5. Legea cu privire la instituþia publicã naþionalã a audiovizualului Compania

“Teleradio-Moldova”

Articolul 9. Relaþiile cu publicul

Compania este obligatã sã înregistreze ºi sã analizeze scrisorile ºi adresãrile cetãþenilor
referitoare la emisiunile ei, sã asigure, în limita competenþei, realizarea drepturilor ºi
libertãþilor constituþionale ale cetãþenilor, sã comunice cetãþenilor, în termen de o lunã de la
primire, rezultatele examinãrii scrisorilor ºi adresãrilor acestora.

30.6. Legea cu privire la avocaturã

Articolul 48. Rãspunderea disciplinarã

(2) Petiþiile referitoare la acþiunile avocaþilor, precum ºi informaþia cu privire la abaterile
disciplinare comise de avocat în timpul exercitãrii atribuþiilor profesionale, se examineazã
de cãtre Comisia pentru eticã ºi disciplinã. În cazul existenþei unor temeiuri suficiente,
comisia dispune efectuarea unui control. Controlul se efectueazã de cãtre membrii
comisiei sau se pune în sarcina unui birou de avocaþi.

30.7. Legea cu privire la expertiza judiciarã

Articolul 29. Apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale persoanei supuse

expertizei
(3) Persoanei internate în instituþia medicalã pentru a fi supusã expertizei i se
asigurã posibilitatea de a avea întrevederi cu apãrãtorul sau cu reprezentantul ei legal,
admis la proces, în condiþii ce exclud divulgarea informaþiei altor persoane.

464 Ghidul ziaristului

30.8. Legea cu privire la arestarea preventivã

Articolul 18. Corespondenþa. Adresarea plîngerilor, cererilor ºi scrisorilor

(6) Plîngerile, cererile ºi scrisorile cu referire la chestiuni ce nu au legãturã cu procesul
se examineazã de administraþia locului de arest preventiv sau se expediazã la destinaþie,
în modul stabilit de Legea cu privire la petiþionare.
(7) Rãspunsurile la plîngeri, cereri ºi scrisori se înmîneazã preveniþilor de cãtre
administraþie contra semnãturã în cel mult 24 de ore din momentul primirii lor.
(8) Preveniþilor li se interzice sã expedieze cereri ºi plîngeri anonime.

30.9. Codul de procedurã penalã

Articolul 263. Plîngerea ºi denunþul

(1) Plîngerea este înºtiinþarea fãcutã de o persoanã fizicã sau de o persoanã juridicã
cãreia i s-a cauzat un prejudiciu prin infracþiune.
(2) Denunþul este înºtiinþarea fãcutã de o persoanã fizicã sau de o persoanã juridicã
despre sãvîrºirea unei infracþiuni.
(3) Plîngerea sau, dupã caz, denunþul trebuie sã cuprindã: numele, prenumele, calitatea
ºi domiciliul petiþionarului, descrierea faptei care formeazã obiectul plîngerii sau
denunþului, indicarea fãptuitorului, dacã acesta este cunoscut, ºi a mijloacelor de probã.
(8) Plîngerile ºi denunþurile anonime nu pot servi temei pentru pornirea urmãririi
penale, însã, în urma controlului efectuat în temeiul acestor plîngeri sau denunþuri, organul
de urmãrire penalã se poate autosesiza în vederea urmãririi penale.

30.10. Codul de procedurã civilã

Articolul 32. Competenþa judecãtoriilor

(2) Ca instanþe de contencios administrativ, judecãtoriile judecã litigiile privind
nesoluþionarea în termen legal a unei cereri ºi privind legalitatea actelor administrative
emise de autoritãþile administraþiei publice din sate (comune), raioane ºi oraºe, de
funcþionarii publici din cadrul acestora ºi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv,
care presteazã servicii publice.

Articolul 33. Competenþa curþilor de apel

(2) Ca instanþe de contencios administrativ, curþile de apel judecã litigiile privind
nesoluþionarea în termen legal a unei cereri ºi legalitatea actelor administrative emise de
autoritãþile administraþiei publice din municipii, de consiliile raionale, de consiliul ºi primãria
municipiului Chiºinãu, de funcþionarii publici din cadrul acestora, precum ºi de persoanele
de drept privat de nivelul respectiv, asimilate autoritãþilor publice, prin care persoana fizicã
sau persoana juridicã este vãtãmatã într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes
legitim, în afara celor exceptate prin lege.
(3) În afarã de litigiile enumerate la alin.(2), Curtea de Apel Chiºinãu judecã în primã
instanþã litigiile de contencios administrativ privind nesoluþionarea în termen legal a unei
cereri, privind legalitatea actelor administrative emise de autoritãþile administraþiei publice
centrale de specialitate, în afara celor exceptate prin lege, privind legalitatea hotãrîrilor
Comisiei Electorale Centrale cu privire la încãlcarea legislaþiei electorale. Verificarea legalitãþii
actelor administrative emise de autoritãþile publice ale unitãþii teritoriale autonome Gãgãuzia
þine de competenþa Curþii de Apel Comrat.

Articolul 85. Scutirile de taxã de stat

(1) De taxã de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc:
e) avocaþii parlamentari - pentru cererile privind apãrarea intereselor petiþionarilor ale
cãror drepturi ºi libertãþi constituþionale au fost încãlcate;

Drepturile omului 465

 Articolul 280. Examinarea pricinilor în procedurã specialã
(2) În procedurã specialã, instanþa examineazã pricinile cu participarea petiþionarului,
altor persoane interesate, precum ºi a reprezentanþilor organizaþiilor.

30.11. Codul cu privire la contravenþiile administrative

Articolul 163/1. Încãlcarea drepturilor ºi obligaþiilor contribuabililor

Acþiunile ilegale ale organelor cu atribuþii de administrare fiscalã adicã refuzul nejustificat
de a înscrie la evidenþa fiscalã pentru a atribui cod fiscal ori de a elibera permis pentru
deschiderea contului în bancã sau în altã instituþie de credit, sistarea nejustificatã a
operaþiunilor la conturile contribuabilului sau trecerea la cheltuieli fãrã accept de pe
acestea a mijloacelor bãneºti cu încãlcarea legislaþiei, sechestrarea nejustificatã a
bunurilor sau ridicarea documentelor nelegate de calcularea impozitelor ºi a altor plãþi
obligatorii în buget, somaþia neîntemeiatã de a mãri numãrul ºi volumul acþiunilor de
evidenþã ºi al dãrilor de seamã fiscale, refuzul neîntemeiat de a acorda credit fiscal
în cazurile prevãzute de legislaþie, -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la cincisprezece la douãzeci ºi
cinci de salarii minime.
Refuzul mandatarilor organului cu atribuþii de administrare fiscalã de a prezenta gratuit
contribuabililor sau altor participanþi ai relaþiilor fiscale explicaþie în scris cu privire la
modul ºi condiþiile de impunere fiscalã, la drepturile, obligaþiile lor ºi înlesniri fie
neprezentarea unei asemenea informaþii în termenul stabilit de legislaþie cu privire la
petiþii -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere din
organele cu atribuþii de administrare fiscalã, cãrora li s-a dat însãrcinarea de a examina
demersul contribuabilului, în mãrime de la zece la cincisprezece salarii minime.
Încãlcarea termenului stabilit de legislaþie pentru calcularea ºi înmînarea cãtre cetãþeni
a avizelor organelor cu atribuþii de administrare fiscalã despre plãtirea impozitului -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi funcþionarilor din organele cu atribuþii de
administrare fiscalã, în obligaþiile cãrora intrã eliberarea documentelor indicate în mãrime
de la trei la cinci salarii minime.

Articolul 199/3. Încãlcarea legislaþiei cu privire la petiþii

Încãlcarea de cãtre persoana cu funcþie de rãspundere a modului stabilit de examinare
a petiþiilor cetãþenilor sau ale organizaþiilor legal constituite adresate în numele colectivelor
pe care le reprezintã, refuzul neîntemeiat de a examina petiþia sau tãrãgãnarea examinãrii
ei, luarea unor decizii pe marginea lor care contravin legislaþiei în vigoare, divulgarea
datelor despre persoana sau viaþa particularã a petiþionarului fãrã acordul lui -
atrage aplicarea unei amenzi de la zece pînã la cincizeci de salarii minime.

Vezi, de asemenea, compartimentele:

4. Dreptul la apãrare;
31. Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.

466 Ghidul ziaristului

31. DREPTUL PERSOANEI VÃTÃMATE DE O AUTORITATE PUBLICÃ

31.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 53 Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã

(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu de o autoritate publicã,
printr-un act administrativ sau prin nesoluþionarea în termenul legal a unei
cereri, este îndreptãþitã sã obþinã recunoaºterea dreptului pretins, anularea
actului ºi repararea pagubei.
(2) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate
prin erorile sãvîrºite în procesele penale de cãtre organele de anchetã ºi
instanþele judecãtoreºti.

31.2. Legea contenciosului administrativ

Articolul 3. Obiectul acþiunii în contenciosul administrativ

(1) Obiect al acþiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative,
cu caracter normativ ºi individual, prin care este vãtãmat un drept recunoscut de lege al
unei persoane, inclusiv al unui terþ, emise de:
a) autoritãþile publice ºi autoritãþile asimilate acestora în sensul prezentei legi;
b) subdiviziunile autoritãþilor publice;
c) funcþionarii din structurile specificate la lit.a) ºi b).
(2) Obiect al acþiunii în contenciosul administrativ poate fi ºi nesoluþionarea în termenul
legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Articolul 4. Actele exceptate de la controlul judecãtoresc

Nu pot fi atacate în instanþele de contencios administrativ:
a) actele exclusiv politice ale Parlamentului, Preºedintelui Republicii Moldova ºi
Guvernului, precum ºi actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament,
de Preºedintele Republicii Moldova ºi de Guvern în exerciþiul atribuþiilor prevãzute expres
de normele constituþionale sau legislative, ce þin de alegerea, numirea ºi destituirea din
funcþiile publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau
public deosebit;
b) actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externã a
Republicii Moldova;
c) legile, decretele Preºedintelui Republicii Moldova cu caracter normativ, ordonanþele
ºi hotãrîrile Guvernului cu caracter normativ, tratatele internaþionale la care Republica
Moldova este parte, care sînt supuse controlului de constituþionalitate;
d) actele de comandament cu caracter militar;
e) actele administrative referitoare la securitatea naþionalã a Republicii Moldova, la
exercitarea regimului stãrii excepþionale, la mãsurile de urgenþã luate de autoritãþile publice
în vederea combaterii calamitãþilor naturale, incendiilor, epidemiilor, epizootiilor ºi altor
fenomene de aceeaºi naturã;
f) actele administrativ-jurisdicþionale de sancþionare contravenþionalã ºi alte acte ad-
ministrative pentru a cãror desfiinþare sau modificare legea prevede o altã procedurã
judiciarã;
g) actele de gestiune emise de autoritatea publicã în calitate de persoanã juridicã, în
legãturã cu administrarea ºi folosirea bunurilor ce aparþin domeniului sãu privat;
h) actele administrative emise pentru executarea hotãrîrilor judecãtoreºti irevocabile.

Articolul 5. Subiecþii cu drept de sesizare în contenciosul administrativ

Subiecþi cu drept de sesizare în contenciosul administrativ sînt:
Drepturile omului 467
 a) persoana, inclusiv funcþionarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se
considerã vãtãmatã într-un drept al sãu, recunoscut de lege, de cãtre o autoritate
publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluþionarea în termenul legal a unei cereri -
în condiþiile art.14 al prezentei legi;
b) Guvernul, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, preºedintele raionului ºi primarul -
în condiþiile Legii privind administraþia publicã localã;
c) procurorul care, în condiþiile articolului 5 din Codul de procedurã civilã, atacã
actele emise de autoritãþile publice;
d) avocatul parlamentar, care, la sesizarea persoanei vãtãmate într-un drept al sãu,
atacã actele administrative - în condiþiile Legii cu privire la avocaþii parlamentari;
e) instanþele de drept comun ºi cele specializate, în cazul ridicãrii excepþiei de
ilegalitate - în condiþiile art.13 al prezentei legi;
f) alte persoane, în conformitate cu legislaþia în vigoare.

Articolul 17. Termenele de adresare în instanþa de contencios administrativ

(1) Cererea prin care se solicitã anularea unui act administrativ sau recunoaºterea
dreptului pretins poate fi înaintatã în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune
altfel. Acest termen curge de la:
a) data primirii rãspunsului la cererea prealabilã sau data expirãrii termenului
prevãzut de lege pentru soluþionarea acesteia;
b) data comunicãrii refuzului de soluþionare a unei cereri prin care se solicitã
recunoaºterea dreptului pretins sau data expirãrii termenului prevãzut de lege pentru
soluþionarea unei astfel de cereri;
c) data comunicãrii actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura
prealabilã.
(2) Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat ºi avocatul parlamentar sesizeazã
instanþa de contencios administrativ în termenele prevãzute de legile organice cu privire la
activitatea acestora.
(3) Actele administrative cu caracter normativ considerate ilegale pot fi atacate oricînd.
(4) Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) este termen de prescripþie.
(5) Persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripþie
poate fi repusã în termen în condiþiile Codului de procedurã civilã.

Articolul 18.Termenul de prescripþie pentru despãgubiri

(1) În cazul în care persoana vãtãmatã într-un drept al sãu a cerut anularea actului
administrativ fãrã a cere ºi despãgubiri, termenul de prescripþie pentru cererea de
despãgubiri curge de la data la care persoana în cauzã a cunoscut sau trebuia sã cunoascã
întinderea pagubei.
(2) În cazul în care adjudecarea pagubei nu a fost solicitatã concomitent cu
anularea actului administrativ, cererea de despãgubiri este adresatã instanþei de drept
comun competente în termenul general de prescripþie, prevãzut de Codul civil.

Articolul 21. Suspendarea executãrii actului administrativ contestat

(1) Suspendarea executãrii actului administrativ contestat poate fi solicitatã de cãtre
reclamant instanþei de contencios administrativ concomitent cu înaintarea acþiunii.
(2) În cazuri temeinic justificate ºi în scopul prevenirii unei pagube iminente,
instanþa poate dispune suspendarea actului administrativ ºi din oficiu.

Articolul 22. Actele judecãtorului dupã primirea cererii

(1) Judecãtorul decide primirea cererii de chemare în judecatã sau respingerea acesteia
în termen de 3 zile de la data depunerii, în condiþiile Codului de procedurã civilã.
(2) În cazul punerii cererii pe rol, judecãtorul dispune:
a) înmînarea copiei cererii de chemare în judecatã ºi a copiilor actelor anexate la
cerere pîrîtului;
b) prezentarea de cãtre pîrît a actului administrativ contestat ºi a documentaþiei care a

468 Ghidul ziaristului

stat la baza emiterii acestuia, a înscrisurilor sau a altor date pe care instanþa le considerã
necesare în judecarea pricinii;
c) citarea pãrþilor pentru ziua primei înfãþiºãri, care trebuie fixatã în cel mult 10 zile de
la data punerii cererii pe rol.
(3) Pîrîtul este obligat sã prezinte instanþei documentele solicitate la prima zi de
înfãþiºare, în caz contrar i se aplicã o amendã judiciarã în mãrime de pînã la 10 salarii
minime pentru fiecare zi de întîrziere nejustificatã. Aplicarea amenzii judiciare nu scuteºte
pîrîtul de obligaþia de a prezenta documentele solicitate.

Articolul 25. Împuternicirile instanþei de contencios administrativ

(1) Judecînd acþiunea, instanþa de contencios administrativ adoptã una din urmãtoarele
hotãrîri:
a) respinge acþiunea ca fiind nefondatã sau depusã cu încãlcarea termenului de
prescripþie;
b) admite acþiunea ºi anuleazã, în tot sau în parte, actul administrativ sau obligã
pîrîtul sã emitã actul administrativ cerut de reclamant ori sã elibereze un certificat, o
adeverinþã sau oricare alt înscris, ori sã înlãture încãlcãrile pe carele-a comis, precum
ºi dispune adjudecarea în contul reclamantului a despãgubirilor pentru întîrzierea executãrii
hotãrîrii;
c) admite acþiunea ºi constatã circumstanþele care justificã suspendarea activitãþii
consiliului local sau a consiliului raional, dupã caz.
(2) Instanþa de contencios administrativ este în drept sã se pronunþe, în limitele
competenþei sale, din oficiu sau la cerere, ºi asupra legalitãþii actelor sau operaþiunilor
administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat. În cazurile în
care controlul legalitãþii acestor acte sau operaþiuni þine de competenþa instanþei de
contencios administrativ ierarhic superioare, urmeazã a fi ridicatã excepþia de ilegalitate în
faþa acestei instanþe în condiþiile prezentei legi.
(3) În cazul admiterii acþiunii, instanþa de contencios administrativ se pronunþã,
la cerere, ºi asupra reparãrii prejudiciului material ºi moral cauzat prin actul administrativ
ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile.
(4) Mãrimea prejudiciului moral se stabileºte de instanþa de contencios administrativ,
independent de prejudiciul material, în funcþie de caracterul ºi gravitatea suferinþelor
psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovãþie a pîrîtului, dacã vinovãþia este o
condiþie a rãspunderii, luîndu-se în considerare circumstanþele în care a fost cauzat
prejudiciul, precum ºi statutul social al persoanei vãtãmate.

Articolul 26. Temeiurile anulãrii actului administrativ contestat

(1) Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care:
a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii;
b) este ilegal ca fiind emis cu încãlcarea competenþei;
c) este ilegal ca fiind emis cu încãlcarea procedurii stabilite.
(2) Instanþa de contencios administrativ nu este competentã sã se pronunþe asupra
oportunitãþii actului administrativ ºi a operaþiunilor administrative care au stat la baza emiterii
acestuia.

31.3. Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acþiunile

ilicite ale organelor de urmãrire penalã, ale procuraturii ºi ale instanþelor
judecãtoreºti

Art.1. - (1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul

moral ºi material, denumit în continuare prejudiciu, cauzat persoanei fizice sau juridice
în urma:
a) reþinerii ilegale, aplicãrii ilegale a mãsurii represive de þinere sub arest, tragerii
ilegale la rãspundere penalã, condamnãrii ilegale;
b) efectuãrii ilegale, în cazul urmãririi penale ori judecãrii cauzei penale, a percheziþiei,
Drepturile omului 469
ridicãrii, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberãrii ilegale din lucru (funcþie), precum
ºi a altor acþiuni de procedurã care limiteazã drepturile persoanelor fizice sau juridice;
c) supunerii ilegale la arest administra tiv ori la muncã neremuneratã în folosul
comunitãþii, confiscãrii ilegale a averii, aplicãrii ilegale a amenzii;
d) efectuãrii mãsurilor operative de investigaþii cu încãlcarea prevederilor legislaþiei;
e) ridicãrii ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, ºtampilelor,
precum ºi blocãrii conturilor bancare.
(2) Prejudiciul cauzat se reparã integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcþii
de rãspundere din organele de urmãrire penalã, ale procuraturii ºi din instanþele judecãtoreºti.
Art.2. - (1) Prejudiciul cauzat prin acþiunile ilicite prevãzute la art.1 alin.(1) nu se
reparã în cazul în care, în procesul urmãririi penale sau cercetãrii judiciare, persoana
fizicã, prin autocalomnie, a împiedicat stabilirea adevãrului.
Art.4. - Dreptul la repararea prejudiciului, în mãrimea ºi modul stabilite de prezenta
lege, apare în cazul:
a) pronunþãrii sentinþei de achitare;
b) scoaterii persoanei de sub urmãrire penalã sau încetãrii urmãririi penale pe
temeiuri de reabilitare;
c) adoptãrii de cãtre instanþa judecãtoreascã a hotãrîrii cu privire la anularea arestului
administrativ în legãturã cu reabilitarea persoanei fizice;
d) adoptãrii de cãtre Curtea Europeanã pentru Drepturile Omului sau de cãtre Comitetul
de Miniºtri al Consiliului Europei a hotãrîrii cu privire la repararea prejudiciului sau a
realizãrii acordului amiabil dintre persoana vãtãmatã ºi reprezentantul Guvernului Republicii
Moldova în Comisia Europeanã pentru Drepturile Omului ºi în Curtea Europeanã pentru
Drepturile Omului. Acordul menþionat se aprobã de cãtre Guvernul Republicii Moldova;
e) efectuãrii mãsurilor operative de investigaþii cu încãlcarea prevederilor legislaþiei
pînã la intentarea dosarului penal, cu condiþia cã, în termen de 6 luni de la efectuarea
unor astfel de mãsuri, hotãrîrea de a intenta un dosar penal n-a fost luatã sau a fost
anulatã.

31.4. Legea privind activitatea operativã de investigaþii

Articolul 5. Respectarea drepturilor ºi libertãþilor persoanei în activitatea operativã

de investigaþii
(1) Înfãptuirea mãsurilor operative de investigaþii pentru realizarea scopurilor ºi
sarcinilor neprevãzute de prezenta lege nu se admite.
(2) Persoana care considerã cã acþiunile organului ce înfãptuieºte mãsuri operative
de investigaþii au condus la lezarea drepturilor ºi libertãþilor sale înainteazã o plîngere
împotriva acestor acþiuni în organul ierarhic superior, procurorului sau judecãtorului de
instrucþie. Plîngerea înaintatã nu suspendã executarea acþiunilor atacate, dacã organul
care exercitã activitatea operativã de investigaþii nu considerã aceasta necesar.
(3) Pentru a asigura examinarea deplinã ºi multilateralã a reclamaþiei persoanei
faþã de care au fost aplicate în mod neîntemeiat mãsuri operative de investigaþii, organele
care le-au exercitat sînt obligate, la cererea judecãtorului de instrucþie sau a procurorului,
sã prezinte acestuia toate actele operative de serviciu, întocmite pe tot parcursul înfãptuirii
mãsurilor respective contestate (atacate) în conformitate cu legislaþia. Datele despre
persoanele care au contribuit în mod confidenþial la înfãptuirea mãsurilor operative de
investigaþii se prezintã numai la cererea Procurorului General.
(4) În cazul cînd organul (persoana oficialã) care exercitã activitate operativã de
investigaþii încalcã drepturile ºi interesele legitime ale persoanelor fizice ºi juridice, organul
ierarhic superior, procurorul sau judecãtorul de instrucþie sînt obligaþi sã întreprindã mãsuri
în vederea restabilirii acestor drepturi ºi interese legitime, compensãrii daunei cauzate, în
conformitate cu legislaþia.

470 Ghidul ziaristului

31.5. Legea cu privire la poliþie

Articolul 26. Responsabilitatea colaboratorului poliþiei.

Plîngerile cetãþenilor asupra acþiunilor colaboratorilor poliþiei prin care sînt lezate
drepturile, libertãþile ºi interesele lor legitime sînt examinate ºi soluþionate de conducãtorul
acelei instituþii de poliþie în cadrul cãreia activeazã colaboratorul poliþiei, dacã
legislaþia în vigoare nu prevede un alt mod de soluþionare a chestiunii. În cazul în
care cetãþeanul nu este de acord cu hotãrîrea adoptatã, el are dreptul sã se adreseze
instanþei judecãtoreºti.

Articolul 27. Repararea daunei cauzate de colaboratorii poliþiei

În cazul încãlcãrii de cãtre colaboratorii poliþiei a drepturilor, libertãþilor ºi a intereselor
legitime ale cetãþenilor, ale persoanelor oficiale, ale întreprinderilor, instituþiilor ºi organizaþiilor,
poliþia este datoare sã ia mãsuri pentru restabilirea lor ºi pentru repararea daunei materiale.
La dorinþa persoanei ale cãrei drepturi, libertãþi ºi interese legitime au fost încãlcate,
poliþia îºi cere scuze personal sau în mod public.
Colaboratorii poliþiei, vinovaþi de moartea, schilodirea, cauzarea leziunilor corporale
sau daunei materiale persoanelor care acordã ajutor în procesul penal faþã de care sînt
aplicate mãsurile de protecþie de stat, achitã sumele de asigurare care au fost plãtite acestor
persoane sau urmaºilor lor.

31.6. Codul de procedurã penalã

Articolul 10. Respectarea drepturilor, libertãþilor ºi demnitãþii umane

(5) Prejudiciul cauzat drepturilor, libertãþilor ºi demnitãþii umane în cursul procesului
penal se reparã în modul stabilit de lege.

Articolul 15. Inviolabilitatea vieþii private

(5) Prejudiciul cauzat persoanei în cursul procesului penal prin violarea vieþii private
ºi intime a acesteia se reparã în modul stabilit de legislaþia în vigoare.

Articolul 23. Asigurarea drepturilor victimei în urma infracþiunilor, abuzurilor de

serviciu ºi erorilor judiciare
(3) Persoana achitatã sau în privinþa cãreia s-a dispus scoaterea de sub urmãrire
penalã ori încetarea urmãririi penale pe temei de reabilitare are dreptul sã fie repusã în
drepturile personale pierdute, precum ºi sã fie despãgubitã pentru prejudiciul care i-a fost
cauzat.

Articolul 66. Drepturile ºi obligaþiile învinuitului, inculpatului

(3) În cazul în care învinuirea nu a fost confirmatã, învinuitul sau, dupã caz, inculpatul
are dreptul la reabilitare.

Articolul 74. Drepturile ºi obligaþiile pãrþii civilmente responsabile

(2) Partea civilmente responsabilã dispune, de asemenea, de dreptul:
2) sã cearã compensarea cheltuielilor suportate în cauza penalã ºi repararea
prejudiciului cauzat de acþiunile nelegitime ale organului de urmãrire penalã sau ale instanþei;

Articolul 90. Martorul

(12) Martorul are dreptul:
9) sã cearã compensarea cheltuielilor suportate în cauza penalã ºi repararea
prejudiciului cauzat de acþiunile nelegitime ale organului de urmãrire penalã sau ale instanþei;

Articolul 525. Acþiunea pentru repararea prejudiciului

(1) Acþiunea pentru repararea prejudiciului poate fi iniþiatã în termen de un an de la
Drepturile omului 471
data devenirii definitive sau, dupã caz, irevocabile a hotãrîrii judecãtoreºti sau a
ordonanþei organului de urmãrire penalã, prin care a fost constatat caracterul ilicit al
acþiunii procesuale respective, al urmãririi penale sau al condamnãrii, care au dus la
prejudiciu.
(2) Acþiunea pentru repararea prejudiciului poate fi iniþiatã în instanþa judecãtoreascã
în a cãrei razã teritorialã domiciliazã persoana cãreia i-a fost cauzat prejudiciul sau, dupã
caz, succesorii ei, în ordinea procedurii civile, chemînd în judecatã statul, care este
reprezentat de cãtre Ministerul Finanþelor.
(3) Acþiunea pentru repararea prejudiciului este scutitã de plata taxei de stat.

31.7. Codul civil

Articolul 12. Declararea nulitãþii actului ce contravine legii emis de o autoritate

publicã
(1) Actul, emis de o autoritate publicã, ce încalcã drepturile ºi interesele civile ocrotite
de lege ale unei persoane fizice sau juridice va fi declarat de cãtre instanþa de judecatã nul
din momentul adoptãrii lui.

Articolul 16. Apãrarea onoarei, demnitãþii ºi reputaþiei profesionale

(5) În cazul în care un document emis de o organizaþie conþine informaþii care
lezeazã onoarea, demnitatea ºi reputaþia profesionalã, instanþa de judecatã o obligã sã
înlocuiascã documentul.

Articolul 1404. Rãspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publicã sau

de o persoanã cu funcþie de rãspundere
(1) Prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluþionarea în termen
legal a unei cereri de cãtre o autoritate publicã sau de cãtre o persoanã cu funcþie de
rãspundere din cadrul ei se reparã integral de autoritatea publicã. Persoana cu funcþie
de rãspundere va rãspunde solidar în cazul intenþiei sau culpei grave.
(2) Persoanele fizice au dreptul sã cearã repararea prejudiciului moral cauzat prin
acþiunile indicate la alin.(1).
(3) Obligaþia de reparare a prejudiciului nu se naºte în mãsura în care cel prejudiciat
a omis, cu intenþie ori din culpã gravã, sã înlãture prejudiciul prin mijloace legale.
(4) În cazul în care o autoritate publicã are o obligaþie impusã de un act adoptat în
scopul protecþiei contra riscului de producere a unui anumit fel de prejudiciu, ea rãspunde
pentru prejudiciul de acest fel cauzat sau nepreîntîmpinat prin neexecutarea obligaþiei, cu
excepþia cazului cînd autoritatea publicã demonstreazã cã a dat dovadã de diligenþã
rezonabilã în executarea obligaþiei.
(5) Autoritatea publicã nu rãspunde pentru prejudiciul cauzat prin adoptarea unui act
normativ sau omisiunea de a-l adopta, sau prin omisiunea de a pune în aplicare o lege.

Articolul 1405. Rãspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin acþiunile

organelor de urmãrire penalã, ale procuraturii sau ale instanþelor de judecatã
(1) Prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegalã, atragere ilegalã la
rãspundere penalã, aplicare ilegalã a mãsurii preventive sub forma arestului preventiv
sau sub forma declaraþiei scrise de a nu pãrãsi localitatea, prin aplicarea ilegalã în calitate
de sancþiune administrativã a arestului, muncii neremunerate în folosul comunitãþii se
reparã de cãtre stat integral, indiferent de vinovãþia persoanelor de rãspundere ale
organelor de urmãrire penalã, ale procuraturii sau ale instanþelor de judecatã.
(2) Statul se exonereazã de rãspundere în cazul cînd persoana vãtãmatã a contribuit
intenþionat ºi benevol la producerea prejudiciului prin autodenunþ.

Articolul 1415. Dreptul de regres faþã de persoana care a cauzat prejudiciul

(2) Statul, în cazul reparãrii prejudiciului în temeiul art.1405, are drept de regres faþã
de persoana cu funcþie de rãspundere din organele de urmãrire penalã, procuraturã sau
472 Ghidul ziaristului
instanþã judecãtoreascã dacã vinovãþia lor este constatatã prin sentinþã judecãtoreascã.

Articolul 1422. Reparaþia prejudiciului moral

(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinþe psihice sau
fizice) prin fapte ce atenteazã la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum ºi în alte
cazuri prevãzute de legislaþie, instanþa de judecatã are dreptul sã oblige persoana
responsabilã la reparaþia prejudiciului prin echivalent bãnesc.
(2) Prejudiciul moral se reparã indiferent de existenþa ºi întinderea prejudiciului
patrimonial.
(3) Reparaþia prejudiciului moral se face ºi în lipsa vinovãþiei autorului, faptei ilicite
în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegalã, atragere ilegalã la
rãspundere penalã, aplicare ilegalã a arestului preventiv sau a declaraþiei scrise de a nu
pãrãsi localitatea, aplicarea ilegalã în calitate de sancþiune administrativã a arestului, muncii
neremunerate în folosul comunitãþii ºi în alte cazuri prevãzute de lege.

Articolul 1423. Mãrimea compensaþiei pentru prejudiciu moral

(1) Mãrimea compensaþiei pentru prejudiciu moral se determinã de cãtre instanþa de
judecatã în funcþie de caracterul ºi gravitatea suferinþelor psihice sau fizice cauzate
persoanei vãtãmate, de gradul de vinovãþie al autorului prejudiciului, dacã vinovãþia este o
condiþie a rãspunderii, ºi de mãsura în care aceastã compensare poate aduce
satisfacþie persoanei vãtãmate.
(2) Caracterul ºi gravitatea suferinþelor psihice sau fizice le apreciazã instanþa de
judecatã, luînd în considerare circumstanþele în care a fost cauzat prejudiciul, precum ºi
statutul social al persoanei vãtãmate.

Articolul 1424. Termenul de prescripþie

(1) Acþiunea în reparare a prejudiciului se prescrie în termen de 3 ani începînd cu
momentul în care persoana vãtãmatã a cunoscut sau trebuia sã cunoascã existenþa
prejudiciului ºi persoana obligatã sã-l repare.
(2) În cazul în care persoana obligatã sã repare prejudiciul ºi persoana prejudiciatã
negociazã asupra prejudiciului care urmeazã sã fie reparat, cursul prescripþiei se suspendã
pînã cînd una din pãrþi nu va renunþa la negociere.
(3) În cazul în care persoana obligatã sã repare prejudiciul a dobîndit ceva, în urma
faptei ilicite, din contul persoanei prejudiciate, prima este obligatã, chiar ºi dupã expirarea
termenului de prescripþie, sã restituie, în conformitate cu normele privind îmbogãþirea fãrã
justã cauzã, ceea ce a dobîndit.

31.8.Codul de procedurã civilã

Articolul 60. Drepturile procedurale ale pãrþilor

(5) Instanþa nu va admite renunþarea reclamantului la acþiune, nici recunoaºterea acþiunii
de cãtre pîrît, nu va admite tranzacþia între pãrþi dacã aceste acte contravin legii ori încalcã
drepturile, libertãþile ºi interesele legitime ale persoanei, interesele societãþii sau ale statului.

Articolul 85. Scutirile de taxã de stat

(1) De taxã de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc:
l) pãrþile - în litigiile privind reparaþia prejudiciului cauzat prin condamnare ilegalã,
tragere ilegalã la rãspundere penalã, prin aplicare ilegalã a mãsurii preventive sub forma
arestului preventiv sau sub forma impunerii angajamentului scris de a nu pãrãsi localitatea
ori prin aplicare ilegalã a sancþiunii administrative a arestului;

Articolul 119. Prezentarea ºi reclamarea probelor

(6) Persoanele cu funcþie de rãspundere ale unei autoritãþi publice, organizaþiile sau
alte persoane care ignorã demersul instanþei judecãtoreºti de a comunica, în termenul
fixat în acest scop, date din actele ºi evidenþele lor pot fi obligate de instanþã la reparaþia
Drepturile omului 473
prejudiciului cauzat pãrþii interesate prin tergiversarea examinãrii pricinii.

Articolul 192. Termenele de judecare a pricinilor civile

(2) Pricinile privind încasarea pensiei de întreþinere, apãrarea drepturilor ºi intereselor
minorului, repararea prejudiciului cauzat prin vãtãmare a integritãþii corporale sau prin
altã vãtãmare a sãnãtãþii ori prin deces, litigiile de muncã, contestarea actelor normative,
a hotãrîrilor, acþiunilor sau inacþiunilor autoritãþilor publice, ale altor organe ºi organizaþii,
ale persoanelor oficiale ºi funcþionarilor publici se judecã de urgenþã ºi în mod prioritar.

Articolul 277. Acþiunile în contenciosul administrativ

Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept, recunoscut de lege, de cãtre
o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluþionare în termen legal a
unei cereri se poate adresa instanþei judecãtoreºti competente pentru anularea actului,
repunerea în drept ºi repararea prejudiciului.

Articolul 278. Examinarea acþiunilor

Acþiunile în contenciosul administrativ se examineazã de instanþele judecãtoreºti re-
spective conform normelor generale ale prezentului cod, cu excepþiile ºi completãrile stabilite
de legislaþia contenciosului administrativ.

Vezi, de asemenea, compartimentele:

4. Dreptul la apãrare;
31. Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.

474 Ghidul ziaristului

32. RESTRÎNGEREA EXERCIÞIULUI UNOR DREPTURI
SAU AL UNOR LIBERTÃÞI

32.1. Constituþia Republicii Moldova

Articolul 54. Restrîngerea exerciþiului unor drepturi sau al unor

libertãþi
(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar
diminua drepturile ºi libertãþile fundamentale ale omului ºi cetãþeanului.
(2) Exerciþiul drepturilor ºi libertãþilor nu poate fi supus altor restrîngeri
decît celor prevãzute de lege, care corespund normelor unanim
recunoscute ale dreptului internaþional ºi sînt necesare în interesele
securitãþii naþionale, integritãþii teritoriale, bunãstãrii economice a þãrii,
ordinii publice, în scopul prevenirii tulburãrilor în masã ºi infracþiunilor,
protejãrii drepturilor, libertãþilor ºi demnitãþii altor persoane, împiedicãrii
divulgãrii informaþiilor confidenþiale sau garantãrii autoritãþii ºi imparþialitãþii
justiþiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor
proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrîngerea trebuie sã fie proporþionalã cu situaþia care a
determinat-o ºi nu poate atinge existenþa dreptului sau a libertãþii.

32.2. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Articolul 30
Nici o prevedere a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicind pentru un
stat, un grup sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun
act care sa conduca la desfiintarea drepturilor si libertatilor enuntate in prezenta Declaratie.

32.3. Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor

fundamentale

Articolul 14. Interzicerea discriminãrii

Exercitarea drepturilor ºi libertãþilor recunoscute de prezenta convenþie trebuie sã
fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie,
opinii politice sau orice alte opinii, origine naþionalã sau socialã, apartenenþã la o
minoritate naþionalã, avere, naºtere sau orice altã situaþie.

Articolul 15. Derogare în caz de stare de urgenþã

1. În caz de rãzboi sau de alt pericol public ce ameninþã viaþa naþiunii, orice înaltã
parte contractantã poate lua mãsuri care derogã de la obligaþiile prevãzute de prezenta
convenþie, în mãsura strictã în care situaþia o cere ºi cu condiþia ca aceste mãsuri sã nu
fie în contradicþie cu alte obligaþii care decurg din dreptul internaþional.
2. Dispoziþia precedentã nu îngãduie nici o derogare de la art. 2, cu excepþia cazului
de deces rezultînd din acte licite de rãzboi, ºi nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 ºi art. 7.
3. Orice înaltã parte contractantã ce exercitã acest drept de derogare îl informeazã
pe deplin pe Secretarul general al Consiliului Europei cu privire la mãsurile luate ºi la
motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, sã informeze pe Secretarul
general al Consiliului Europei ºi asupra datei la care aceste mãsuri au încetat a fi în
vigoare ºi de la care dispoziþiile convenþiei devin din nou deplin aplicabile.

Drepturile omului 475

 Articolul 16. Restricþii ale activitãþii politice a strãinilor
Nici o dispoziþie a art. 10, 11 ºi 14 nu poate fi consideratã ca interzicînd înaltelor
pãrþi contractante sã impunã restrîngeri activitãþii politice a strãinilor.

Articolul 17. Interzicerea abuzului de drept

Nici o dispoziþie din prezenta convenþie nu poate fi interpretatã ca implicînd, pentru un
stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfãºura o activitate sau de a
îndeplini un act ce urmãreºte distrugerea drepturilor sau a libertãþilor recunoscute de
prezenta convenþie sau de a aduce limitãri mai ample acestor drepturi ºi libertãþi decît
acelea prevãzute de aceastã convenþie.
Articolul 18. Limitarea folosirii restrîngerii drepturilor
Restrîngerile care, în termenii prezentei convenþii, sunt aduse respectivelor drepturi
ºi libertãþi nu pot fi aplicate decît în scopul pentru care ele au fost prevãzute.

Articolul 53. Apãrarea drepturilor omului recunoscute

Nici o dispoziþie din prezenta convenþie nu va fi interpretatã ca limitînd sau aducînd
atingere drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform
legilor oricãrei pãrþi contractante sau oricãrei alte convenþii la care aceastã parte
contractantã este parte.

32.4. Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru

dimensiunea umanã a C.S.C.E.

24) Statele participante vor asigura ca exercitarea tuturor drepturilor ºi libertãþilor

fundamentale mai sus enunþate sã nu fie supusã nici unei restricþii, în afara celor prevãzute
de lege ºi în conformitate cu angajamentele lor decurgînd din dreptul internaþional, îndeosebi
în baza Pactului internaþional asupra drepturilor civile ºi politice ºi cu angajamentele lor
internaþionale, în special din cadrul Declaraþiei universale a drepturilor omului. Aceste
restricþii vor avea un caracter de excepþie. Statele participante vor proceda astfel încît ele
sã nu se aplice în mod abuziv sau de o manierã arbitrarã, ci în aºa fel încît exercitarea
deplinã a acestor drepturi sã fie garantatã.
Orice restricþie a drepturilor ºi libertãþilor trebuie sã corespundã, într-o societate
democraticã, unuia din obiectivele legii ºi sã fie strict dimensionatã cu obiectul acesteia.
(25) Statele participante confirmã cã orice derogare de la obligaþiile privind
drepturile omului ºi libertãþile fundamentale în perioada instaurãrii stãrii de urgenþã
trebuie sã rãmînã strict în limitele prevãzute de dreptul internaþional, îndeosebi de
instrumentele internaþionale pertinente, la care ele au aderat, în special privind drepturile
de la care nu se pot face derogãri. Ele reafirmã cã:
(25.1.) - Mãsurile de derogare de la astfel de obligaþii trebuie sã fie adoptate în strictã
conformitate cu regulile procedurale stabilite prin aceste instrumente;
(25.2.) - Starea de urgenþã trebuie proclamatã oficial, public ºi conform modalitãþilor
stabilite prin lege;
(25.3.) - Mãsurile de derogare de la obligaþii vor fi limitate strict la cerinþele situaþiei;
(25.4.) - Asemenea mãsuri nu vor cuprinde discriminãri întemeiate pe rasã, culoare,
sex, limbã, religie, origine socialã sau apartenenþã la o minoritate.

Vezi, de asemenea, compartimentele:

4. Dreptul la apãrare;
30. Dreptul la petiþionare;
31. Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.

476 Ghidul ziaristului

33. ÎNDATORIRI

Constituþia Republicii Moldova

Articolul 55. Exercitarea drepturilor ºi a libertãþilor

Orice persoanã îºi exercitã drepturile ºi libertãþile constituþionale cu bunã credinþã, fãrã
sã încalce drepturile ºi libertãþile altora.

Articolul 56. Devotamentul faþã de þarã

(1) Devotamentul faþã de þarã este sacru.
(2) Cetãþenii cãrora le sînt încredinþate funcþii publice, precum ºi militarii, rãspund de
îndeplinirea cu credinþã a obligaþiilor ce le revin ºi, în cazurile prevãzute de lege, depun
jurãmîntul cerut de ea.

Articolul 57. Apãrarea Patriei

(1) Apãrarea Patriei este un drept ºi o datorie sfîntã a fiecãrui cetãþean.
(2) Serviciul militar este satisfãcut în cadrul forþelor militare, destinate apãrãrii naþionale,
pazei frontierei ºi menþinerii ordinii publice, în condiþiile legii.

Articolul 58. Contribuþii financiare

(1) Cetãþenii au obligaþia sã contribuie, prin impozite ºi prin taxe la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aºezarea justã a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaþii sînt interzise, în afara celor stabilite prin lege.

Articolul 59. Protecþia mediului înconjurãtor ºi ocrotirea monumentelor

Protecþia mediului înconjurãtor, conservarea ºi ocrotirea monumentelor istorice ºi cul-
turale constituie o obligaþie a fiecãrui cetãþean.

Drepturile omului 477

Anexa 1. Repere

Instrumente naþionale

Constituþia Republicii Moldova, adoptatã pe data de 29.07.94 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994) // pag. 23,24,26,47,60,90,103,119,124,133,
141,174,195,236,247,264,288,300,310,317,323,332,352,359,363,383,398,411,421,449,462,
467,475,477.

Codul apelor nr.1532-XII din 22.06.93 (Monitor nr.10/287 din 30.10.1993) // pag. 267.

Codul civil nr.1107-XV din 06.06.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82-
86 din 22.06.2002) // pag. 40,55,97,116,164,221,240,259,343,375,405,435,457,472.

Codul cu privire la contravenþiile administrative din 29.03.1985. Veºtile R.S.S.M.,

1985, nr.3, art.47. // pag. 55,82,97,117,123,131,138,189,223,240,260,277, 293, 306,
315,321,344,362,379,391,406,418,437,458.

Codul cu privire la ºtiinþã ºi inovare nr.259-XV din 15.07.2004 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.125-129 din 30.07.2004) // pag. 186.

Codul de executare a sancþiunilor de drept penal nr.1524-XII din 22.06.93 (Monitor

nr.1/1 din 30.01.1994) // pag. 39,81,116,130,137,240,259,354,375,391,417,435, 457.

Codul de procedurã civilã nr.225-XV din 30.05.2003 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr. 111-115 din 12.06.2003) // pag. 42,81,117,131,165,189,222,260,
276,293,315,343,362,391,405,418,436,458,465,473.

Codul de procedurã penalã nr.122-XV din 14.03.2003 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.104-110 din 07.06.2003) // pag. 39,52,68,96,111,121,127,137,163,219,259,
342,373,405,434,457,465,471.

Codul electoral nr.1381-XIII din 21.11.97 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.81
din 08.12.1997) // pag. 154,288,314.

Codul familiei nr.1316-XIV din 26.10.2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.47-48/210 din 26.04.2001) // pag. 34,64,92,103,135,156,238,363,398,411,421,452.

Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.97 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62 din
18.09.1997; Codul fiscal (titlul I, II, III, IV, VI) a fost republicat în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.102-103 din 23.08.2001)

Codul muncii nr.154-XV din 28.03.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.159-
162 din 29.07.2003) // pag. 34,64,104,189,238,255,305,323,332,352,359,389,415,
426,464.

Codul penal nr.985-XV din 18.04.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.128-
129 din 13.09.2002 din 12.08.1994) // pag. 36,50,67,95,110,120,127,137,160,
217,257,273,293,315,321,342,354,370,404,417,430,456.

478 Ghidul ziaristului

 Codul silvic nr.887-XIII din 21.06.96 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.4-5
din 16.01.1997) // pag. 267.

Codul subsolului nr.1511-XII din 15.06.93 (Monitor nr.11/325 din 30.11.1993)

// pag. 266.
Codul transportului feroviar nr.309-XV din 17.07.2003 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 226-228 din 14.11.2003) // pag. 34,94,361,365.

Codului transporturilor auto nr.116-XIV din 29.07.98 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.90-91 din 01.10.1998) // pag. 33,94,365.

Codul vamal nr.1149-XIV din 20.07.2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.160-162/1201 din 23.12.2000)

Legea asigurãrii cu pensii a militarilor ºi a persoanelor din corpul de comandã ºi

din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23.06.93 (Monitor nr.7/220 din
30.07.1993)

Legea asigurãrii pentru accidente de muncã ºi boli profesionale nr.756-XIV din

24.12.99 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.31-33 din 23.03.2000)
// pag. 388

Legea asistenþei sociale nr.547-XV din 25.12.2003 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.42-44/249 din 12.03.2004) // pag. 383.

Legea audiovizualului nr.603-XIII din 03.10.95 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.70 din 14.12.1995) // pag. 134,143,182,320,366.

Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat. (Notã: pentru fiecare an calendaristic

se adoptã o nouã lege)

Legea cetãþeniei nr.1024-XIV din 02.06.2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.98-101/709 din 10.08.2000)

Legea condominiului în fondul locativ nr.913-XIV din 30.03.2000 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.130-132/915 din 19.10.2000)

Legea contabilitãþii nr.426-XIII din 04.04.95 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.28 din 25.05.1995)

Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.57-58 din 18.05.2000) // pag. 66,467.

Legea culturii nr.413-XIV din 27.05.99 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.83-
86 din 05.08.1999) // pag. 156,174,428.

Legea cu privire la activitatea arhitecturalã nr.1350-XIV din 02.11.2000 (Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr.21-24/77 din 27.02.2001)

Legea cu privire la activitatea editorialã nr.939-XIV din 20.04.2000 (Monitorul Oficial

al Republicii Moldova nr.70-72 din 22.06.2000) // pag. 154,182.

Drepturile omului 479

 Legea cu privire la activitatea farmaceuticã nr.1456-XII din 25.05.93 (Monitor nr.7/
210 din 30.07.1993)

Legea cu privire la activitatea hidrometeorologicã nr.1536-XIII din 25.02.98

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova .60-61/409 din 02.07.1998) // pag. 271.

Legea cu privire la apa potabilã nr.272-XIV din 10.02.99 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.39-41 din 22.04.1999)
Legea cu privire la activitatea de raþionalizare nr.138-XV din 10.05.2001 (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.81-83/608 din 20.07.2001)

Legea cu privire la arestarea preventivã nr.1226-XIII din 27.06.97 (Monitorul Oficial

al Republicii Moldova nr.69-70 din 23.10.1997) // pag. 28,48,63,109,126,136,256,
293,370,416,430,465.

Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenþã medicalã nr.1585-XIII din

27.02.98 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.38-39 din 30.04.1998)
// pag. 229.

Legea cu privire la asociaþiile obºteºti nr.837 din 17.05.96 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.6 din 23.01.1997) // pag. 306,313,319,453,464.

Legea cu privire la avocaturã nr.1260-XV din 19.07.2002 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.126-127 din 12.09.2002) // pag. 49,158,464.

Legea cu privire la avocaþii parlamentari nr.1349-XIII din 17.10.97 (Monitorul Oficial

al Republicii Moldova nr.82-83 din 11.12.1997) // pag. 65.

Legea cu privire la biblioteci nr.286-XIII din 16.11.94 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.2 din 12.01.1995) // pag. 183.

Legea cu privire la circulaþia substanþelor narcotice ºi psihotrope ºi a precursorilor

nr.382-XIV din 06.05.99 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.73-77/339 din 15.07.1999)

Legea cu privire la combaterea terorismului nr.539-XV din 12.10.2001 (Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr.147-149 din 06.12.2001) // pag. 35,93,120,156,368,390.

Legea cu privire la difuzarea exemplarelor de opere ºi fonograme nr.1459-XV din

14.110.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.11-13/42 din 31.01.2003)

Legea cu privire la drepturile persoanelor aparþinînd minoritãþilor naþionale ºi la

statutul juridic al organizaþiilor lor nr.382-XV din 19.07.2001 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.107 din 04.09.2001) // pag. 304.

Legea cu privire la expertiza judiciarã nr.1086-XIV din 23.06.2000 (Monitorul Oficial

al Republicii Moldova nr.144-145 din 16.11.2000) // pag. 30,49,63,110,464.

Legea cu privire la evaluarea conformitãþii produselor nr.186-XV din 24.04.2003

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.141-145 din 11.07.2003)

Legea cu privire la Fondul de ºomaj al Republicii Moldova nr.714-XV din 06.12.2001

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.161 din 31.12.2001)

480 Ghidul ziaristului

 Legea cu privire la funcþionarea limbilor vorbite pe teritoriul R.S.S. Moldoveneºti
nr.3465-XI din 01.09.89. Veºtile Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneºti nr.9/217, 1989

Legea cu privire la Guvern nr.64-XII din 31.05.90 (Veºtile nr.8/191, 1990)

// pag. 320,366,390.

Legea cu privire la ieºirea ºi intrarea în Republica Moldova nr.269-XIII din 09.11.94

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.6 din 26.01.1995) // pag. 90.

Legea cu privire la informaticã nr.1069-XIV din 22.06.2000 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.73-74 din 05.07.2001) // pag. 104,125,205,366.

Legea cu privire la informatizare ºi la resursele informaþionale de stat nr.467-XV

din 21.11.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.6-12 din 01.01.2004)
// pag. 106,203.

Legea cu privire la instituþia publicã naþionalã a audiovizualului Compania

“Teleradio-Moldova” nr.1320-XV din 26.07.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.117-119 din 15.08.2002) // pag. 134,144,182,292,464.

Legea cu privire la investiþiile în activitatea de întreprinzãtor nr.81-XV din 18.03.2004

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.64-66 din 23.04.2004)

Legea cu privire la înregistrarea dactiloscopicã de stat nr.1549-XV din 19.12.2002

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.14-17 din 07.02.2003)
// pag. 107.

Legea cu privire la mãrimea, modul ºi termenele de achitare a primelor de

asigurare obligatorie de asistenþã medicalã nr.1593-XV din 26.12.2002 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.18-19 din 08.02.2003)

Legea cu privire la medicamente nr.1409-XIII din 17.12.97 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.52-53/368 din 11.06.1998)

Legea cu privire la migraþiune nr.1518-XV din 06.12.2002 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.1-2 din 15.01.2003) // pag. 35,64,91,159,239,255,305,
314,321,341,368,416.

Legea cu privire la ocrotirea sãnãtãþii reproductive ºi planificarea familialã nr.185-

XV din 24.05.2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.90-91 din 02.08.2001)
// pag. 403.

Legea cu privire la organizarea ºi desfãºurarea întrunirilor nr.560-XIII din 21.07.95

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.61 din 02.11.1995) // pag. 310,320.

Legea cu privire la petiþionare nr.190-XIII din 19.07.94 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.4 din 08.09.1994) // pag. 462.

Legea cu privire la poliþie nr.416-XII din 18.12.90 (Veºtile nr.12/321, 1990)

// pag. 26,47,62,93,108,119,126,158,256,362,369,430,455,471.

Legea cu privire la pregãtirea cetãþenilor pentru apãrarea Patriei nr.1245-XV din

18.07.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.137-138 din 10.10.2002)
Drepturile omului 481
 Legea cu privire la prevenirea ºi combaterea spãlãrii banilor nr.633-XV din
15.11.2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.139-140 din 15.11.2001)

Legea cu privire la privatizare nr.627-XII din 04.07.91 (republicatã în Monitorul Oficial

al Republicii Moldova nr.61-63 din 16.04.2004)

Legea cu privire la profilaxia maladiei SIDA nr.1460-XII din 25.05.93 (Monitor nr.7/
214 din 30.07.1993)

Legea cu privire la Procuraturã nr.118-XV din 14.03.2003 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.73-75 din 18.04.2003) // pag. 47,62,292,430,455.

Legea cu privire la proprietate nr.459-XII din 22.01.91 (Monitor nr.3-4-5-6/22 din

30.06.1991)

Legea cu privire la proprietatea publicã a unitãþilor administrativ-teritoriale nr.523-

XIV din 16.07.99 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.124-125/611 din 11.11.1999)

Legea cu privire la protecþia muncii nr.278-XIV din 11.02.91

Legea cu privire la protecþia socialã suplimentarã a invalizilor de rãzboi, a

participanþilor la cel de-al doilea rãzboi mondial ºi a familiilor lor nr.121-XV din
03.05.2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.51 din 08.05.2001)

Legea cu privire la protecþia plantelor nr.612-XIV din 01.10.99 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.133-134 din 02.12.1999) // pag. 269.

Legea cu privire la publicitate nr.1227-XIII din 27.06.97 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.67-68 din 16.10.1997) // pag. 35,135,148,183,272,292,320,428.

Legea cu privire la radioprotecþie ºi securitatea nuclearã nr.1440-XIII din 24.12.97

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.24-25 din 19.03.1998)

Legea cu privire la rechiziþiile de bunuri ºi prestãrile de servicii în interes public

nr.1384-XV din 11.10.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.178-181/1352 din
27.12.2002)

Legea cu privire la regimul produselor ºi substanþelor nocive nr.1236-XIII din

03.07.97 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.67-68/557 din 16.10.1997)

Legea cu privire la resursele naturale nr.1102-XIII din 06.02.97 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.40 din 19.06.1997) // pag. 269.

Legea cu privire la secretul comercial nr.171-XIII din 06.07.94 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.13 din 10.11.1994) // pag. 213.

Legea cu privire la secretul de stat nr.106-XIII din 17.05.94 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.2 din 25.08.1994) // pag. 206.

Legea cu privire la serviciul de alternativã nr.633-XII din 09.07.91.

Legea cu privire la Sistemul informaþional integral automatizat de evidenþã a

infracþiunilor, a cauzelor penale ºi a persoanelor care au sãvîrºit infracþiuni nr.216-
482 Ghidul ziaristului
XV din 29.05.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.170-172 din 08.08.2003).

Legea cu privire la standardizare nr.590-XIII din 22.09.95 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr. 11-12 din 22.02.1996)

Legea cu privire la statisticã nr.412-XII din 18.12.90 (Veºtile nr.12/317, 1990)

Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica

Moldova nr.275-XIII din 10.11.94 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.20 din
29.12.1994) // pag. 35,49,92,120,136,160,239,293,321,342,368,404.

Legea cu privire la teatre, circuri ºi organizaþii concertistice nr.1421-XV din

31.10.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.174-176 din 20.12.2002)
// pag. 183.

Legea cu privire la tineret nr.279-XIV din 11.02.99 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.39-41 din 22.04.1999) // pag. 425.

Legea cu privire la transporturi nr.1194-XIII din 21.05.97 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.67-68 din 16.10.1997) // pag. 33,364.

Legea despre culte nr.979-XII din 24.03.92 (Monitor nr.3/70 din 30.03.1992)
// pag. 133,154,188,239,320.

Legea exproprierii pentru cauzã de utilitate publicã nr.488-XIV din 08.07.1999

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.42-44/311 din 20.04.2000)

Legea învãþãmîntului nr.547 din 21.07.95 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.62-63 din 09.11.1995) // pag. 236,255,305,313,320,342,389,415,452.

Legea muzeelor nr.1596-XV din 27.12.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.23-24 din 18.02.2003) // pag. 156,184.

Legea metrologiei nr.647-XIII din 17.11.95 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.13 din 29.02.1996)

Legea ocrotirii sãnãtãþii nr.411-XIII din 28.03.95 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.34 din 22.06.1995) // pag. 247,362,389,403,428,453.

Legea patronatelor nr.976-XIV din 11.05.2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.141-143 din 09.11.2000) // pag. 328

Legea poºtei nr.463-XIII din 18.05.95 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.65-
66 din 24.11.1995) // pag. 35,124.

Legea presei nr.243-XIII din 26.10.94 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.2 din
12.01.1995) // pag. 141,314.

Legea privatizãrii fondului de locuinþe nr.1324-XII din 10.03.93 (Monitor nr.5/126 din
30.05.1993)

Legea privind accesul la informaþie nr.982-XIV din 11.05.2000 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.88-90 din 28.07.2000) // pag. 195,320.
Drepturile omului 483
 Legea privind actele de stare civilã nr.100-XV din 26.04.2001 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.97-99 din 17.08.2001) // pag. 93,107.

Legea privind activitatea operativã de investigaþii nr.45-XIII din 12.04.94 (Monitor

nr.5/133 din 30.05.1994) // pag. 62,108,119,126,214,369,470.

Legea privind administraþia publicã localã nr.123-XV din 18.03.2003 (Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr.49 din 19.03.2003) // pag. 301,313,367.

Legea privind alocaþiile sociale de stat pentru unele categorii de cetãþeni nr.499-
XIV din 14.07.99 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.106-108 din 30.09.1999)
// pag. 389.
Legea privind asigurarea sanitaro-epidemiologicã a populaþiei nr.1513-XII din
16.06.93 (Monitor nr.9/256 din 30.09.1993) // pag. 251.

Legea privind asistenþa psihiatricã nr.1402-XIII din 16.12.97 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova 44-46 din 21.05.1998) // pag. 30,63,110,216,240,255,429,453.

Legea privind asociaþiile de economii ºi împrumut ale cetãþenilor nr.1505-XIII din

18.02.98 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.38-39 din 30.04.1998)

Legea privind brevetele de invenþie nr.461-XIII din 18.05.95 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.53-54/601 din 28.09.1995)

Legea privind cantinele de ajutor social nr.81-XV din 28.02.2003 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.67-69 din 11.04.2003)

Legea privind combaterea corupþiei ºi protecþionismului nr.900 din 27.06.96

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.56 din 22.08.1996)

Legea privind contracararea activitãþii extremiste nr.54-XV din 21.02.2003 (56-58

din 28.03.2003) // pag. 135,157,314,367.

Legea privind controlul ºi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului

ilicit de droguri ºi de alte substanþe psihotrope nr.713-XV din 06.12.2001 (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.36-38 din 14.03.2002) // pag. 254.

Legea privind deºeurile de producþie ºi menajere nr.1347 din 09.10.97 (Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr.16-17 din 05.03.1998) // pag. 270.

Legea privind donarea de sînge nr.1458-XII din 25.05.93 (Monitor nr.7/212 din
30.07.1993)

Legea privind dreptul de autor ºi drepturile conexe nr.293-XIII din 23.11.94

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.13 din 02.03.1995) // pag. 175.

Legea privind drepturile copilului nr.338-XIII din 15.12.94 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.13 din 02.03.1995) // pag. 421.

Legea privind evaluarea ºi acreditarea în sãnãtate nr.552-XV din 18.10.2001

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.155-157/1234 din 20.12.2001)

484 Ghidul ziaristului

 Legea privind expertiza ecologicã ºi evaluarea impactului asupra mediului
înconjurãtor nr.851-XIII din 29.05.96 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.52-53 din
08.08.1996) // pag. 266.

Legea privind indemnizaþiile pentru incapacitate temporarã de muncã ºi alte

prestaþii de asigurãri sociale nr.289-XV din 22.07.2004 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.168-170 din 10.09.2004) // pag. 387.

Legea privind Inspecþia Muncii nr.140-XV din 10.05.2001 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.68-71 din 29.06.2001)

Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr.1538-XIII din 25.02.98
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.66-68/442 din 16.07.1998) // pag. 269.

Legea privind finanþele publice locale nr.397-XV din 16.10.2003 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.248-253 din 19.12.2003)

Legea privind gospodãriile þãrãneºti (de fermier) nr.1353-XIV din 03.11.2000

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.14-15/52 din 08.02.2001)

Legea privind mãrcile ºi denumirile de origine a produselor nr.588-XIII din 22.09.95

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.8-9/76 din 08.02.1996)

Legea privind meºteºugurile artistice populare nr.135-XV din 20.03.2003 (Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr.84-86 din 16.05.2003) // pag. 185.

Legea privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate

angajaþilor în urma mutilãrii sau a altor vãtãmãri ale sãnãtãþii în timpul exercitãrii
obligaþiunilor de serviciu nr.625-XII din 02.07.91 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.24-25 din 11.03.1999)

Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acþiunile ilicite ale
organelor de urmãrire penalã, ale procuraturii ºi ale instanþelor judecãtoreºti nr.1545-
XIII din 25.02.98 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.50-51 din 04.06.1998)
// pag. 469.

Legea privind modul de stabilire ºi reexaminare a salariului minim nr.1432-XIV din

28.12.2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.21-24 din 27.02.2001)

Legea privind ocrotirea monumentelor nr.1530-XII din 22.06.93 (Monitor nr.1/3 din
30.01.1994) // pag. 185.

Legea privind ocuparea forþei de muncã ºi protecþia socialã a persoanelor aflate

în cãutarea unui loc de muncã nr.102-XV din 13.03.2003 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.70-72 din 15.04.2003) // pag. 338.

Legea privind organele securitãþii statului nr.619-XIII din 31.10.95 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.10-11 din 13.02.1997) // pag. 211.

Legea privind partidele ºi alte organizaþii social-politice nr.718-XII din 17.09.91

(Monitor nr.11-12/106 din 30.12.1991) // pag. 313,317,367.

Drepturile omului 485

 Legea privind pensiile de asigurãri sociale de stat nr.156-XIV din 14.10.98 (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.111-113 din 17.12.1998) // pag. 384.

Legea privind protecþia aerului atmosferic nr.1422-XIII din 17.12.97 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.44-46 din 21.05.1998) // pag. 268.

Legea privind protecþia desenelor ºi modelelor industriale nr.991-XIII din 15.10.96

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.10-11/119 din 13.02.1997)

Legea privind protecþia mediului înconjurãtor nr.1515-XII din 16.06.93 (Monitor

nr.10/283 din 30.10.1993) // pag. 264.

Legea privind protecþia socialã a cetãþenilor care au avut de suferit de pe urma

catastrofei de la Cernobîl nr.909-XII din 30.01.92 (Monitor nr.1/25 din 30.01.92)

Legea privind protecþia socialã a invalizilor nr.821-XII din 24.12.91.

// pag. 449.

Legea privind protecþia socialã suplimentarã a unor beneficiari de pensii, stabilite

în sistemul public de asigurãri sociale nr.1591-XV din 26.12.2002 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.1-2 din 15.01.2003)

Legea privind protecþia soiurilor de plante nr.915-XIII din 11.07.96 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.77 din 28.11.1996)

Legea privind protecþia topografiilor circuitelor integrate nr.659-XIV din 29.10.1999

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4/4 din 06.01.2000)

Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice Nr.1225-XII din 08.12.92

(Monitor nr.12/363 din 30.12.1992)

Legea privind regimul stãrii de urgenþã, de asediu ºi de rãzboi nr.212-XV din

24.06.2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.132-137 din 06.08.2004)
// pag. 49,95,158,215,306,315,353,369,390.

Legea privind securitatea industrialã a obiectelor industriale periculoase nr.803-

XIV din 11.02.2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.59-62 din 25.05.2000);

Legea privind securitatea biologicã nr.755-XV din 21.12.2001 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.75/631 din 13.06.2002)

Legea privind securitatea industrialã a obiectelor industriale periculoase nr.803-

XIV din 11.02.2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.59-62 din 25.05.2000)

Legea privind Serviciul de Informaþii ºi Securitate al Republicii Moldova nr.753-

XIV din 23.12.99 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.156 din 31.12.1999)
// pag. 211.

Legea privind sistemul public de asigurãri sociale nr.489-XIV din 08.07.1999

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4 din 06.01.2000) // pag. 383.

Legea privind societãþile pe acþiuni nr.1134-XIII din 02.04.97 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.38-39/332 din 12.06.1997)
486 Ghidul ziaristului
 Legea privind Statutul-cadru al satului (comunei), oraºului (municipiului) nr.436-
XV din 06.11.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.244-247/972 din 12.12.2003)

Legea privind statutul juridic special al Gãgãuziei (Gagauz-Yeri) nr.344-XIII din

23.12.94 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.3-4 din 14.01.1995)
// pag. 304.

Legea privind statutul municipiului Chiºinãu nr.431-XIII din 19.04.95 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.31-32/340 din 09.06.1995)

Legea privind transplantul de organe ºi þesuturi umane nr.473-XIV din 25.06.99

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.94-95/474 din 26.08.1999)

Legea regnului animal nr.439-XIII din 27.04.95 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.62-63 din 09.11.1995) // pag. 270.

Legea salarizãrii nr.847-XV din 14.02.2002, (Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.50-52 din 11.04.2002)

Legea securitãþii statului nr.618-XIII din 31.10.95 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.10-11 din 13.02.1997) // pag. 210.

Legea serviciului public nr.443-XIII din 04.05.95 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.61 din 02.11.1995) // pag. 300,320,324,362.

Legea sindicatelor nr.1129-XIV din 07.07.2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.130-132 din 19.10.2000) // pag. 324.

Legea telecomunicaþiilor nr.520-XIII din 07.07.95 (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.65-66 din 24.11.1995) // pag. 125,146,365.

Instrumente internaþionale

Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

Adoptatã ºi proclamatã de Adunarea generalã a O.N.U. prin Rezoluþia 217 A (III) din
10 decembrie 1948. Aderat la Declaraþie prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova
nr.217-XII din 28.07.90. Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul
1, pag.11.
// pag. 19,23,24,42,57,83,98,118,138,168,241,308,316,345,381,392,406,475.

Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi culturale

Adoptat ºi deschis spre semnare de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite la 16
septembrie 1966 prin Rezoluþia 2200 A (XXI). Intrat în vigoare la 3 ianuarie 1967, cf.
dispoziþiilor art.27. Ratificat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.217-XII din
28.07.90. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993. Publicat în ediþia oficialã
“Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.18.
// pag. 19,190,241,261,329,346,393.

Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice

Adoptat ºi deschis spre semnare de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite la 16
decembrie 1966. Intrat în vigoare la 23 martie 1967, cf. art.49, pentru dispoziþiile cu
excepþia celor de la art.41; la 28 martie pentru dispoziþiile de la art.41. Ratificat prin Hotãrîrea
Drepturile omului 487
Parlamentului Republicii Moldova nr.217-XII din 28.07.90. În vigoare pentru Republica
Moldova din 26 aprilie 1993. Publicat în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul
1, pag.30.
// pag. 20,42,57,83,98,118,138,168,316,329,355,406,439.

Convenþia internaþionalã cu privire la drepturile copilului

Adoptatã de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. A intrat în
vigoare la 20 septembrie 1990. Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova
nr.408-XII din 12.12.90. În vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993.
Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.51.
// pag. 43,57,99,118,139,168,242,262,355,393,407,439,458.

Convenþia asupra drepturilor politice ale femeii

Deschisã spre semnare ºi ratificare prin Rezoluþia 640 (VII) din 20 decembrie 1952 a
Adunãrii Generale a ONU. Convenþia a intrat în vigoare la 7 iulie 1954, în conformitate cu
dispoziþiile articolului 6. Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova 707-XII
din 10.09.91. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993. Publicatã în ediþia
oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.73. // pag. 295,308.

Convenþia internaþionalã privind eliminarea tuturor formelor de discriminare

rasialã
Adoptatã ºi deschisã spre semnare de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite prin
Rezoluþia 2106 (XX) din 21 decembrie 1965. Intratã în vigoare la 4 ianuarie 1969, conform
dispoziþiilor art.19. Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.707-XII din
10.09.91. În vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993. Publicatã în ediþia
oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.77. // pag. 169.

Convenþia mondialã cu privire la drepturile de autor din 06.09.52

Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.1318-XII din 02.03.93.
Publicatã în ediþia oficialã "Tratate internaþionale", 1998, volumul 4, pag.98. // pag. 193.

Convenþia privind abolirea muncii forþate

Adoptatã la 25 iunie 1957 la New York. Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii
Moldova nr.707-XII din 10.09.91. În vigoare pentru Republica Moldova din 10 martie 1994.
Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.91. // pag. 356.

Convenþia pentru prevenirea ºi reprimarea crimei de genocid

Adoptatã ºi deschisã spre semnare de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite prin
Rezoluþia 260A (III) din 9 decembrie 1948. A intrat în vigoare la 12 ianuarie 1951, cf.
dispoziþiilor art.13. Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.707-XII din
10.09.91. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993. Publicatã în ediþia
oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.100. // pag. 44.

Convenþia privind lupta împotriva discriminãrii în domeniul învãþãmîntului

Adoptatã de Conferinþa generalã a Naþiunilor Unite pentru Educaþie, ªtiinþã ºi Culturã,
la 14 decembrie 1960. A intrat în vigoare la 22 mai 1962, conform dispoziþiilor art.14.
Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.707-XII din 10.09.91. În vigoare
pentru Republica Moldova din 17 iunie 1993. Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate
internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.105. // pag. 243.

Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de femei

Adoptatã ºi deschisã spre semnare de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite prin
Rezoluþia 34/180 din 18 decembrie 1979. A intrat în vigoare la 3 septembrie 1981, cf.
488 Ghidul ziaristului
dispoziþiilor art.27 (1). Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.87-XIII din
28.04.94. În vigoare pentru Republica Moldova din 31 iulie 1994. Publicatã în ediþia oficialã
“Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.114.
// pag. 245,295,308,346,381,394,408,418.

Convenþia împotriva torturii ºi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane

sau degradante
Adoptatã ºi deschisã spre semnare de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite prin
Rezoluþia 39/46 din 10 decembrie 1984. A intrat în vigoare la 26 iunie 1987, conform
dispoziþiilor art.27(1). Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.473-XIII
din 31.05.95. În vigoare pentru Republica Moldova din 28 decembrie 1995. Publicatã în
ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.129. // pag. 44,59.

Convenþia asupra protecþiei copiilor ºi cooperãrii în materia adopþiei

internaþionale din 29.05.93
Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.1468-XIII din 29.01.98.
Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1999, volumul 15, pag.81. // pag. 443.

Convenþia privind discriminarea în domeniul ocupãrii forþei de muncã ºi exercitãrii

profesiei nr.111 din 25.06.58
Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.593-XIII din 26.09.95.
Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1999, volumul 10, pag.53. // pag.347.

Convenþia privind politica de ocuparea forþei de muncã nr.122 din 09.07.64

Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.593-XIII din 26.09.95.
Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1999, volumul 10, pag.68. // pag.350.

Instrumente regionale

Actul final al Conferinþei pentru securitate ºi cooperare Europa din 01.08.1975

Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldovanr.707 din 10.09.91. Publicat
în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.145
// pag. 99,139,190,229,408.

Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor Statelor participante

la C.S.C.E. din 19.01.1989
Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.707-XII din 10.09.91. Publicat
în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.202
// pag. 46,88,100,139,170,192,232,246.

Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru dimensiunea umanã

a C.S.C.E. din 29.06.1990
Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.707-XII din 10.09.91. Publicat
în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.285.
// pag. 46,89,101,140,171,232,295,316,330,350,382,476.

Documentul final al Reuniunii de la Madrid a reprezentanþilor Statelor participante

la C.S.C.E. din 09.09.1983
Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.707-XII din 10.09.91. Publicat
în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.262. // pag. 170.

Drepturile omului 489

 Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale
Adoptatã la Roma la 4 noiembrie 1950. A intrat în vigoare la 3 septembrie 1953.
Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24.07.97. În
vigoare pentru Republica Moldova din 12 septembrie 1997. Publicatã în ediþia oficialã
“Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.341.
// pag. 22,24,45,58,84,99,118,139,170,243,294,329,355,381,407,475.

Carta de la Paris pentru o nouã Europã din 21.11.1990

Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.707-XII din 10.09.91.
Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.304. // pag. 18.

Convenþia asupra imprescriptibilitãþii crimelor de rãzboi ºi a crimelor contra

umanitãþii din 26.11.1968
Adoptatã ºi deschisã spre semnare de Adunarea generala a Naþiunilor Unite prin
Rezoluþia 2391 (XXIII) din 26 noiembrie 1968. A intrat în vigoare la 11 noiembrie 1970, cf.
dispoziþiilor art.8. Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.707-XII din
10.09.91. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993. Publicatã în ediþia
oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.95. // pag. 43.

Convenþia privind libertatea asocierii ºi protecþia dreptului la organizaþie nr.87

din 09.07.48
Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.593-XIII din 26.09.95.
Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1999, volumul 10, pag.22.
// pag. 331.

Convenþia europeanã de extrãdare

Adoptatã la Paris la 13 decembrie 1957. A intrat în vigoare la 28 aprilie 1960.
Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.1183-XIII din 14.05.97. În
vigoare pentru Republica Moldova din 31 decembrie 1997. Publicatã în ediþia oficialã
“Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.318. // pag. 24.

Carta Socialã Europeanã Revizuitã, Strasbourg, 3 mai 1996

Ratificatã (parþial) prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.484-XV din
28.09.2001.
// pag. 99,231,245,262,308,330,348,394,409,444,459.

Carta Europeanã a Autonomiei locale din 15.10.85. Strasbourg,15 octombrie 1985

Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.1253-XIII din 16.07.97.
Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1999, volumul 14, pag.14. // pag. 308.

Convenþia europeanã pentru prevenirea torturii ºi a pedepselor sau tratamentelor

inumane sau degradante.
Adoptatã la Strasbourg la 26 noiembrie 1987. Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului
Republicii Moldova nr.1238-XIII din 09.07.97. În vigoare pentru Republica Moldova din 1
februarie 1998. Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1998, volumul 1, pag.331.
// pag. 45.

Convenþia culturalã europeanã din 19.12.54

Întocmita la Paris la 19 decembrie 1954. Aderat prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii
Moldova nr.98-XIII din 12.05.94. In vigoare pentru Republica Moldova din 24 mai 1994.
Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1999, volumul 7, pag.193.
// pag. 246.

490 Ghidul ziaristului

 Convenþia asupra protecþiei salariului nr.95 din 01.07.49
Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 593-XIII din 26.09.95.
Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 1999, volumul 10, pag.38. // pag. 350.

Convenþia privind protecþia dreptului de organizare ºi procedurile de determinare

a condiþiilor de ocupare în funcþia publicã nr.151 din 27.06.78
Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.17-XV din 07.02.2003
// pag. 309.

Convenþia Europeanã cu privire la televiziunea transfrontalierã, (STE nr.132)

Strasbourg, 22.01.1965
Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.1555-XV din 19.12.2002

Convenþia Europeanã cu privire la chestiunile de drept de autor ºi drepturile

conexe în cadrul radioteleviziunii transfrontaliere prin satelit, Strasbourg, 11.05.1994

Convenþia Europeanã cu privire la cetãþenie din 06.11.1997

Adoptatã la Strasbourgla la 6 noiembrie 1997. Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului
Republicii Moldova nr.621-XIV din 14.10.99. În vigoare pentru Republica Moldova din 1
martie 2000. Publicatã în ediþia oficial㠓Tratate internaþionale”, 2001, volumul 26, pag.190.
// pag. 23.
Convenþia privind accesul la informaþie, justiþie ºi participarea publicului la
adoptarea deciziilor în domeniul mediului
Adoptatã la Conferinþa IV a miniºtrilor mediului „Un mediu pentru Europa”. 23-25 iunie
1998, Aarhus, Danemarca. Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.346
- XIV din 07.04.1999 // pag. 280.

Notã: Principalele instrumente internaþionale ºi regionale sînt publicate integral în:

- culegerea “Drepturile omului. Principalele instrumente cu caracter universal”,

ed. Garuda-art, Chiºinãu, 1998;
- culegerea “Asigurarea drepturilor omului în lume”, autori A. Potîngã, Gh.
Costachi, ed. “Epigraf”, Chiºinãu, 2003.

Recomandãri ale Consiliului Europei

Recomandarea 1325 (1997) a Adunãrii parlamentare a Consiliului Europei cu

privire la traficul de femei ºi prostituþia forþatã în Statele membre ale Consiliului
Europei. // pag. 445.

Recomandarea 1596 (2003) a Asambleei Parlamentare a Consiliului Europei cu

privire la situaþia tinerilor migranþi in Europa. // pag. 446.

Recomandarea nr. R (85) 4 a Comitetului Miniºtrilor cãtre Statele membre privind

violenþa în cadrul familiei // pag. 419.

Recomandarea nr. R (92) 6 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu

privire la o politicã coerentã pentru persoanele handicapate. // pag. 459.

Recomandarea nr. R (94) 13 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu

privire la mãsurile de promovare a transparenþei mijloacelor de comunicare în masã.
Drepturile omului 491
 Recomandarea nr. R (96) 4 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu
privire la protecþia jurnaliºtilor în situaþie de conflict ºi de tensiune.

Recomandarea nr. R (96) 10 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu

privire la garantarea independenþei serviciului public de radiodifuziune.

Recomandarea nr. R (97) 19 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu

privire la reprezentarea violenþei în mijloacele de comunicare în masã.

Recomandarea nr. R (97) 20 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu

privire la discursul de urã.

Recomandarea nr. R (97) 21 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu

privire la mijloacele de comunicare în masã ºi formarea unei culturi a toleranþei.

Recomandarea nr. R (99) 1 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu

privire la mãsurile de promovare a pluralismului mijloacelor de comunicare în masã.

Recomandarea nr. R (99) 15 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu

privire la unele mãsuri vizînd reflectarea campaniilor electorale de cãtre mijloacele
de comunicare în masã. // pag. 296.

Recomandarea nr. R (2002) 2 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre

privind accesul la documentele publice. // pag. 232.

Recomandarea nr. R (2000) 7 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu

privire la dreptul jurnaliºtilor de a nu-ºi divulga sursele de informaþie. // pag. 446.
Recomandarea nr. R (2000) 11 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre
privind lupta împotriva traficului de fiinþe umane în scopul exploatãrii sexuale.

Recomandarea nr. R (2000) 23 a Comitetului de Miniºtri cãtre Statele membre cu

privire la independenþa ºi funcþiile instituþiilor de reglementare a sectorului
radiodifuziunii.

Notã: Actele Consiliului Europei pot fi examinate integral pe site-ul Biroului de

informare a Consiliului Europei în Republica Moldova – www.bice.md ºi în
culegerile de documente “Presa electronicã: reglementãri internaþionale”,
Asociaþia “APEL”.

492 Ghidul ziaristului

Anexa 2. Glosar

Act – document eliberat, de regulã de o autoritate de stat, prin care se atestã un fapt, o
obligaþie, o identitate a cuiva (ex.: act de stare civilã, act de studii, act normativ, lege, dispoziþie
etc. cu caracter obligatoriu).
Act procedural – document prin care se consemneazã orice acþiune procesualã
(ordonanþã, proces-verbal, rechizitoriu, încheiere, sentinþã, decizie, hotãrîre etc.).
Acþiune în justiþie – mijloc legal în temeiul cãruia se poate aduce înaintea justiþiei
conflictul de drept nãscut din încãlcarea unei norme. Prin ea se solicitã instanþei judecãtoreºti
constatarea sau realizarea unui drept. În materie de drept civil ea este concretizatã în cererea
de chemare în judecatã, iar în materie de drept penal, de regulã, plîngerea.
Acuzare – învinuire, acuzaþie, acþiune prin care se învinuieºte o persoanã de a fi sãvîrºit
un delict, o faptã ce contravine legii; persoana care susþine învinuirea într-un proces.
Acuzat – inculpat, învinuit, persoanã învinuitã de comiterea unei încãlcãri de drept sau
a unei fapte, care contravine legii ºi contra cãreia s-a înaintat o acþiune în justiþie.
Acuzator – persoanã care acuzã în procesul penal; dovedirea vinovãþiei revine acuzãrii,
adicã procurorului.
Amend㠖 sancþiune în bani care se aplicã pentru neexecutarea unor obligaþii ori în
cazul sãvîrºirii unor infracþiuni; amendã administrativã, judiciarã, contravenþionalã, fiscalã,
civilã sau penalã.
Arest – deþinerea sub pazã legalã a unei persoane private de libertate în urma comiterii
unei infracþiuni sau realizarea unor cercetãri judiciare, în temeiul unui mandat de arestare
emis de cãtre judecatã.
Apãrare – activitate procesualã efectuatã de partea apãrãrii în scopul combaterii, în tot
sau în parte, a învinuirii ori al a atenuãrii pedepsei, apãrãrii drepturilor ºi intereselor
persoanelor bãnuite sau învinuite de sãvîrºirea unei fapte ilegale.
Apel – cale de atac împotriva unei hotãrîri judecãtoreºti, spre a obþine anularea ei de
cãtre o instanþã judiciarã superioarã.
Amiabil (ã) – soluþionarea unor litigii sau conflicte pe cale paºnicã, cu bunã voinþã ºi
fãrã instrucþiuni judiciare sau proceduri juridice.
Amnistie – act al puterii de stat prin care se înlãturã rãspunderea penalã a unui
condamnat pentru infracþiunea sãvîrºitã; înlãturarea efectelor sentinþei.
Apãrãtor – persoanã care apãrã sau sprijinã pe cineva; persoanã care are calificarea
profesionalã ºi cunoºtinþele de specialitate ºi care are dreptul sã acorde asistenþã juridicã
sau sã reprezinte pãrþile într-un proces. De regulã apãrãtorul este un avocat.
Arbitraj – soluþionarea unui litigiu de cãtre unul sau mai mulþi terþi aleºi sau acceptat în
calitate de arbitri.
Asistenþã juridic㠖 activitatea pe care o desfãºoarã apãrãtorul în exercitarea atribuþiilor
sale, pentru apãrarea drepturilor unei persoane fizice sau juridice în faþa justiþiei; o formã de
realizare a dreptului la apãrare.
Atentat – faptã îndreptatã contra vieþii ºi integritãþii corporale a unei persoane; infracþiune
sãvîrºitã împotriva ordinii.
Audiere public㠖 mijloc procedural prin care pãrþile la proces depun mãrturii în faþa
curþii, condiþie de desfãºurare a procesului judecãtoresc, care presupune participarea
publicului la audieri.
Avocat – persoanã calificatã pentru a acorda asistenþã juridicã în faþa instanþelor de
Drepturile omului 493
judecatã.
Avocat parlamentar – persoanã numitã în funcþie de Parlamentul Republicii Moldova
pe o duratã de cinci ani în scopul de a apãra drepturile si libertãþile fundamentale ale omului.

Barou – organizaþie profesionalã a avocaþilor.

Bãnuit – persoanã suspectã în comiterea unei infracþiuni.
Bunã credinþ㠖 convingerea unei persoane cã ceea ce face este bine; ea are importanþã
si pentru a se face deosebire între martorul de bunã credinþã ºi cel de rea credinþã.

Cale de atac – mijloc juridic procesual pus la dispoziþia pãrþilor interesate într-un proces
judiciar, prin care se creeazã posibilitatea verificãrii legalitãþii ºi temeiniciei hotãrîrilor
judecãtoreºti ºi înlãturarea eventualelor greºeli juridice.
Capacitate – aptitudinea unei persoane de a avea sau de a dobîndi anumite drepturi ºi
de a-ºi asuma anumite obligaþii.
Capacitate civil㠖 aptitudinea unei persoane de a avea drepturi ºi obligaþii în viaþa
socialã. În Republica Moldova capacitatea civilã survine odatã cu momentul naºterii.
Capacitate electoral㠖 exercitarea dreptului de vot; dreptul de a vota aparþine tuturor
cetãþenilor, cu excepþiile stabilite de lege. În Republica Moldova capacitatea electoralã survine
de la vîrsta de 18 ani.
Capacitate penal㠖 aptitudinea unei persoane de a rãspunde penal pentru infracþiunea
desãvîrºitã. În Republica Moldova nu au capacitate penalã minorii pînã la vîrsta de 14 ani ºi
persoane bolnave mintal (iresponsabili).
Cauzã penal㠖 proces penal desfãºurat de organul de urmãrire penalã ºi de instanþa
judecãtoreascã într-un caz concret referitor la una sau mai multe infracþiuni sãvîrºite sau
presupus sãvîrºite.
Cazier juridic – fiºã de evidenþã în care se consemneazã antecedentele penale ale
unei persoane.
Cerere individual㠖 plîngere depusã la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, de
cãtre o persoanã fizicã împotriva unui Stat membru al Consiliului Europei, prin care se
pretinde încãlcarea unui drept stipulat în Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului.
Citaþie – act procedural cu caracter obligatoriu, prin care o persoanã este chematã în
faþa unui organ judiciar sau de urmãrire penalã, în cursul unui proces.
Clauz㠖 prevedere sau stipulaþie cuprinsã într-un act juridic. Clauza contractualã se
stabileºte în contract prin acordul de voinþã a pãrþilor.
Compensare – despãgubire, înlocuirea unei pierderi morale sau materiale cu valoarea
echivalentã; acoperirea în naturã sau prin echivalent bãnesc a prejudiciului cauzat unei
persoane.
Condamnare – obligaþie, sentinþã rostitã de un judecãtor împotriva unei persoane;
aplicare a unei pedepse.
Condamnat – persoanã pedepsitã printr-o hotãrîre judecãtoreascã.
Contestaþie – plîngere îndreptatã de partea nemulþumitã într-un proces judiciar, împotriva
unei hotãrîri judecãtoreºti pronunþate de organul judiciar; contestarea unei hotãrîri emise de
un organ administrativ superior.
Cod – ansamblul unor norme de conduitã; act legislativ care cuprinde într-un sistem
unitar norme dintr-o ramurã a dreptului (ex. Codul penal, Codul de procedurã penalã, Codul
civil, Codul de procedurã civilã, Codul familiei, etc.).
Constituþie – lege fundamentalã a unui stat, care cuprinde principiile de bazã, regulile

494 Ghidul ziaristului

juridice care reglementeazã modul de funcþionare a sistemului organelor statale, stabileºte
ºi îndatoririle fundamentale ale cetãþenilor.
Convenþie – înþelegere; acord, pact, contract etc. stabilit între douã sau mai multe
state, instituþii sau persoane (ex.: Actul final de la Helsinki din 1975, Carta de la Paris,
Convenþia Europeanã pentru Protecþia Drepturilor Omului ºi Libertãþilor Fundamentale etc.).
Criminalitate – totalitatea infracþiunilor sãvîrºite pe un teritoriu determinat, într-o anumitã
perioadã.
Culp㠖 greºealã care constã în sãvîrºirea unei fapte ilicite cu consecinþe pãgubitoare;
vinã, vinovãþie.
Curatel㠖 instituþie care are ca scop ocrotirea juridicã a unor persoane fizice aflate în
situaþii speciale prevãzute de lege. Ea este organizatã de organizaþia tutelarã.
Curtea Constituþional㠖 unica autoritate de jurisdicþie constituþionalã, care garanteazã
supremaþia Constituþiei, asigurã realizarea separãrii de stat.

Dactiloscopie – procedeu de identificare a unei persoane cu ajutorul amprentelor digitale

(domeniu al criminalisticii).
Daunã - pagubã (sau prejudiciu) provocatã unei persoane ca urmare a neîndeplinirii
unei obligaþii contractuale sau legale, a sãvîrºirii unei infracþiuni.
De jure (de drept) – locuþiune prin care se desemneazã o situaþie prevãzutã de lege.
Delict flagrant – infracþiune descoperitã în momentul sãvîrºirii ei sau înainte ca efectele
ei sã se fi consumat.
Deliberare – operaþiune prin care completul de judecatã chibzuieºte ºi apreciazã asupra
soluþiei pe care urmeazã sã o pronunþe în cauza supusã judecãþii (deliberarea se face în
secret).
Derogare – abatere de la regulã, de la o lege; excepþie pe baza unei prevederi legale.
Despãgubire – acþiune, modalitate de reparare a unei pagube pricinuite.
Detenþie – pedeapsã privatã de libertate.
Deþinere – privare de libertate a persoanei arestate preventiv ºi condamnate pentru
sãvîrºirea de infracþiuni ºi þinerea ei în locuri special amenajate.
Deþinut – persoana aflatã în detenþie, arest.
Dezbatere judiciar㠖 discutarea unei cauze în faþa unei instanþe de judecatã de cãtre
pãrþile de proces.
Drept – totalitatea regulilor ºi normelor care reglementeazã relaþiile sociale dintr-o
societate; ºtiinþa care studiazã regulile ºi normele de drept; prerogativa sau puterea
recunoscutã unei persoane de a pretinde altei persoane o anumitã comportare.
Drepturi – totalitatea normelor juridice care reglementeazã relaþiile sociale dintr-un
stat, recunoaºterea posibilitãþilor unei persoane sau unui grup de persoane de a pretinde la
o anumitã comportare din partea societãþii în ansamblu.
Drepturi fundamentale – totalitatea drepturilor proclamate de cãtre ONU în Declaraþia
Universalã a Drepturilor Omului preluate de multitudinea actelor internaþionale, care se
referã la protecþia fiinþei umane, indiferent de vîrstã, sex, naþionalitate, situaþie socialã sau
economicã, rasã, etc. (ex.: dreptul la viaþã, la libertate ºi securitatea persoanei sale, la
instruire; drepturile copilului, femeii, minoritãþilor etc.).
Drepturile omului – drepturi care sunt interne fiinþei umane, care apar la naºterea lor.
Ele sunt inalienabile ºi inerente pentru fiecare om aparte în virtutea apartenenþei lui la specia
umanã, ele sunt universale aparþinînd fiecãrui om indiferent de spaþiul de unde se aflã.

Drepturile omului 495

 Expert – persoanã care posedã cunoºtinþele temeinice speciale într-un anumit domeniu
ºi este abilitatã, în modul stabilit de lege, sã facã o expertizã.
Expertiz㠖 cercetare fãcutã la cererea unui organ de jurisdicþie sau urmãrire penalã;
mijloc de probã.

Grefier – funcþionar judecãtoresc care consemneazã dezbaterile în instanþã, redacteazã

hotãrîrile, întocmeºte, comunicã sau pãstreazã actele de procedurã; asistã preºedintele
completului de judecatã la pronunþarea hotãrîrilor judecãtoreºti în ºedinþa publicã.

Handicapat – persoana cu handicap.

Hotãrîre - act adoptat de instituþia judecãtoreascã sau alt organ de stat, cu majoritatea
membrilor prezenþi.
Hotãrîre definitiv㠖 decizie a unei instanþe judecãtoreºti care nu poate fi atacatã prin
cãile ordinare de atac.
Hotãrîre judecãtoreasc㠖 hotãrîre a instanþei judecãtoreºti adoptatã într-o cauzã
penalã: sentinþã decizie, încheiere ºi hotãrîre.

Ilicit – contrar legii, care încalcã fie anumite dispoziþii legale, fie alte reguli de conduitã
pe care legea le declarã obligatorii.
Imixtiune – amestec nejustificat ºi nedorit al unei persoane sau al unui grup de persoane
în treburile, afacerile, activitãþile unei alte persoane, firme, organizaþii.
Infracþiune de audienþ㠖 faptã penalã sãvîrºitã în cursul ºedinþei de judecatã.
Infractor – persoanã care a sãvîrºit o infracþiune, ori care a participat la comiterea ei ca
autor, instigator sau complice,
Infracþiune – faptã care prezintã pericol social sãvîrºit cu vinovãþie ºi sancþionatã de
legea penalã.
Infracþiune flagrant㠖 infracþiune descoperitã în momentul sãvîrºirii sau imediat dupã
sãvîrºirea ei.
Instanþa de apel – instanþã care judecã apelul declarat împotriva hotãrîrilor judecãtoreºti
nedefinitive (curþile de apel).
Instanþa de recurs – instanþã care judecã recursul declarat împotriva hotãrîrilor
judecãtoreºti adoptate.
Instanþã judecãtoreasc㠖 orice instanþã, parte componentã a sistemului judecãtoresc,
care judecã cauza penalã în prima instanþã, în ordine de apel sau de recurs, ori pe cãile
extraordinare de atac, precum ºi care soluþioneazã plîngeri împotriva acþiunilor ºi actelor
organelor de urmãrire penalã ºi ale organelor de executare a hotãrîrilor judecãtoreºti ºi
sancþioneazã efectuarea unor acþiuni procedurale.
Integrare mutual㠖 acþiunea de a integra în mod reciproc ºi simultan.
Interzicerea unor drepturi – pedeapsã complimentarã care constã în interzicerea unui
sau unora din urmãtoarele drepturi: dreptul de a alege ºi de a fi ales în autoritãþile publice
sau în funcþii elective publice; dreptul de a ocupa o funcþie implicînd exerciþiul autoritãþii de
stat; dreptul de a ocupa o funcþie sau a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a
folosit condamnatul pentru sãvîrºirea infracþiunii; drepturile pãrinteºti; drepturile de a fi tutore
sau curator.
Încheiere – hotãrîre adoptatã de cãtre instanþa de judecatã pînã la darea sentinþei sau
deciziei.
Învinuire – acþiunea de a învinui, învinovãþire, acuzare.

496 Ghidul ziaristului

 Învinuit – care este sau a fost învinuit, persoanã care se aflã în urmãrire penalã.
Judecat㠖 facultatea de a gîndi logic; formã logicã fundamentalã, exprimatã printr-o
propoziþie în care se afirmã sau se neagã ceva; acþiune de judecatã, dezbatere, proces.
Judecatã în primã instanþ㠖 soluþionarea a fondului cauzei ca rezultat al examinãrii
nemijlocite a probelor de cãtre instanþa de judecatã competentã cu participarea pãrþilor.
Judecãtor – jurist licenþiat, numit în funcþie în modul stabilit de lege, autorizat sã judece
cauze aduse în faþa instanþei de judecatã.
Judecãtor de instrucþie – judecãtor abilitat cu unele atribuþii proprii urmãririi penale,
precum ºi de control judiciar asupra acþiunilor procesuale efectuate în cadrul urmãririi penale.
Judecãtorie – organ judecãtoresc care judecã, în prima instanþã, toate pricinile.
Jurisdicþie – competenþã ce revine unei instanþe judecãtoreºti de a stabili o situaþie de
drept în conformitate cu legea.
Jurisprudenþ㠖 totalitatea soluþiilor date de instanþele judecãtoreºti cu privire la
problemele de drept; practica judiciarã.
Justiþie – dreptate, echitate; realizarea puterii de stat care constã în judecarea conflictelor
între subiecþi de drept dintr-o societate; totalitatea legilor ºi a instanþelor judecãtoreºti.

Legalitate – faptul de a fi legal, principiu potrivit cãruia orice persoanã fizicã sau juridicã
este obligatã sã respecte legile.
Lege – act normativ adoptat de organul legislativ a statului (parlament), care cuprinde
norme generale de conduitã pentru întreaga societate, obligatorii ºi impersonale, susceptibile
de a fi aduse la îndeplinirea prin forþa de constrîngere a statului.
Legiferare – activitatea de elaborare ºi adoptare a legilor de cãtre organul suprem al
puterii de stat.
Legislaþie – totalitatea legilor unei þãri. Ansamblul actelor normative dintr-o þarã sau
dintr-un anumit domeniu.

Legitim - caracteristicã a unui fapt sau a unui act care îndeplineºte condiþiile prevãzute
de lege.
Litigiu – conflict, neînþelegere, diferend între douã persoane sau mai multe persoane –
fizice sau juridice – susceptibile de a fi supuse spre rezolvare unui organ judiciar.
Mãsuri de ocrotire – mãsuri luate de organul de urmãrire penalã sau de instanþã
judecãtoreascã faþã de persoane sau faþã de bunuri în legãturã cu aplicarea mãsurilor
preventive, masurilor de siguranþã.
Mijloace de prob㠖 mijloace prevãzute de legea procesualã, prin care se administreazã
probele într-o cauzã penalã.
Consiliul Superior al Magistraturii – organ colegial care asigurã numirile, deplasãrile,
promovãrile ºi mãsurile disciplinare faþã de judecãtori.

Neconstituþionalitatea legii – prezenþa într-o lege a unor prevederi contrare normelor

Constituþiei, fapt constatat ºi înlãturat prin proceduri prevãzute de legea fundamentalã a
þãrii.
Neretroactivitate – principiu conform cãruia actele juridice nu produc efect decît pentru
viitor, începînd din momentul în care au fost emise ºi nu pot acþiona asupra situaþiilor trecute.
Nevinovãþie – faptul de a fi nevinovat; lipsa de vinovãþie. Învinuitul sau inculpatul nu
este obligat sã probeze nevinovãþia sa, el are dreptul ºi nu obligaþia ca atunci cînd existã
probe de vinovãþie, sã probeze lipsa de temeinicie a învinuirii.

Drepturile omului 497

 Normã juridic㠖 regulã (obligatorie) stabilitã prin lege sau prin alte acte normative ca
principiu de conduitã; regulã de conduitã stabilitã de organele competente, prin intermediul
cãreia relaþiile sociale sunt convertite în raporturi juridice.

Ordonanþ㠖 hotãrîre a organului de urmãrire penalã, adoptatã în cursul procesului

penal.

Parte în proces – persoane care exercitã în proces funcþii de acuzare sau apãrare în
baza egalitãþii în drepturi ºi a principiului contradictorialitãþii.
Partea apãrãrii – persoane abilitate prin lege sã efectueze activitate de apãrare (bãnuitul,
învinuitul, inculpatul, partea civilmente responsabilã ºi reprezentanþii acestora).
Partea acuzãrii – persoane abilitate prin lege sã efectueze sau sã cearã efectuarea
urmãririi penale (procurorul, organul de urmãrire penalã, precum ºi partea vãtãmatã, partea
civilã ºi reprezentanþii acestora).
Pedeaps㠖 mãsurã cu caracter disciplinar luatã împotriva celui care a sãvîrºit o greºealã;
mãsurã de constrîngere prevãzutã de lege condamnatului (ex.: închisoare, plata unor sume
de bani, confiscarea averii); aplicatã de cãtre instanþã judecãtoreascã drept sancþiune pentru
o infracþiune, un delict sau pentru a preveni sãvîrºirea de noi infracþiuni.
Persoanã fizic㠖 om considerat individual, ca membru al societãþii, fiind subiect cu
drepturi ºi obligaþii, care participã în aceastã calitate în diverse raporturi juridice civile.
Persoanã juridic㠖 organizaþie sau instituþie formatã din persoane fizice, avînd o
organizare ºi un patrimoniu propriu pentru a îndeplini un scop adus de lege; corespunzãtor
intereselor societãþii este un subiect de drepturi ºi de obligaþii juridice pe care le are ºi care
se deosebesc de cele ale persoanelor fizice care intrã în componenþa lor.
Plîngere – exprimarea unei nemulþumiri adresatã unei autoritãþi; reclamaþie; act prin
care se face o reclamaþie.
Prejudiciu – pagubã moralã, fizicã sau materialã, care poate fi evaluatã în expresie
bãneascã.
Prezumþie de nevinovãþie – principiul fundamental al dreptului potrivit cãruia orice
persoanã este presupusã nevinovatã atît timp cît nu se dovedeºte în sarcina sa o faptã de
naturã sã-i angajeze rãspundere juridicã.
Privaþiune de libertate – mãsurã aplicatã preventiv în cursul procesului penal sau ca
sancþiune, pentru sãvîrºirea unei fapte penale, constînd în reþinerea ºi deþinerea unei
persoane pe o anumitã perioadã într-un loc destinat acestui scop.
Probe – elemente de fapt, dobîndite în conformitate cu legea, ce servesc constatarea
împrejurãrilor care au importanþã pentru justa soluþionare a litigiului.
Proces echitabil – proces judecãtoresc înfãptuit într-un termen rezonabil ºi în mod
public de cãtre o instanþã independentã, imparþialã, instituitã prin lege,
Procedur㠖 ansamblu al formelor ºi actelor îndeplinite succesiv, pentru a ajunge în
exercitarea funcþiei sale, de un organ de stat sau de un organ de jurisdicþie, respectarea
procedurii este expresia funcþionãrii unui stat de drept ºi urmãreºte sã asigure protecþia
cetãþenilor într-un regim democratic.
Proiect de lege – rezultatul unei iniþiative legislative sub forma unui text depus la biroul
parlamentului care, la rîndul lui, dispune prioritatea discutãrii diverselor proiecte de lege de
cãtre corpul legislativ.
Procedurã juridic㠖 totalitatea formelor ºi actelor îndeplinite de un organ de jurisdicþie
sau de alt organ de stat, în exercitarea funcþiei sale.
Procuror – persoanã oficialã numitã, în modul stabilit de lege, pentru a conduce sau a
498 Ghidul ziaristului
exercita urmãrirea penalã ºi a reprezenta în judecatã învinuirea în numele statului (Procurorul
General ºi procurorii ierarhic inferiori subordonaþii lui).

Reclamaþie – faptul de a reclama, de a cere, a pretinde ceva în baza unui drept; petiþie,
plîngere, prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva; plîngere adresatã unui
organ al administraþiei de stat în legãturã cu încãlcarea unui drept; sesizarea fãcutã unui
organ de urmãrire penalã despre existenþa unei infracþiuni.
Recurs – cale de atac împotriva unei hotãrîri judecãtoreºti, în vederea anulãrii sau
modificãrii ei ca neîntemeiatã sau nelegalã.
Reprezentant – persoanã împuternicitã, conform legii, de a prezenta interesele pãrþii
vãtãmate, pãrþii civile, pãrþii civilmente responsabile.
Reprezentanþi legali – pãrinþii, înfietorii, tutorii, curatorii, soþul bãnuitului, învinuitului,
inculpatului, condamnatului ºi pãrþii vãtãmate, precum ºi reprezentanþi ai instituþiilor sub
supravegherea cãrora se aflã aceºtia.
Restricþie – mãsurã de limitare a unui drept sau a unei libertãþi atribuite unei persoane.
Retroactiv – care se aplicã sau are aceleaºi efecte ºi pentru ceea ce s-a petrecut în
trecut.
Reþinere – mãsurã luatã de organul competent de a priva de liberate o persoanã pe un
termen de pînã la 72 de ore.
Revendicare – reclamare, cerere, pretindere la un lucru sau un drept care i se cuvine;
cerere, pretindere la îndeplinirea obligaþiilor.
Revizuire – cale de atac pentru desfiinþarea unei hotãrîri judecãtoreºti definitive ca fiind
neîntemeiate ºi nelegalã în raport cu probele ºi datele descoperite ulterior judecãrii pricinii.
Revocare – acþiunea de a revoca; anulare, contramandare; procedurã a democraþiei
ce permite cetãþenilor de a retrage mandatul colectiv acordat unui parlamentar sau unei
adunãri înaintea termenului de expirare.
Rude apropiate – copii, pãrinþi, înfietori, înfiaþi, fraþi ºi surori, bunici, nepoþi.

Sancþiune – mãsurã de constrîngere aplicatã în cazul încãlcãrii unei reguli de conduitã,

a neexecutãrii unei obligaþii etc., orice fel de pedeapsã.
Sentinþ㠖 hotãrîre prin care cauza se soluþioneazã în fond de instanþa de judecatã.

Victim㠖 persoanã care suferã un prejudiciu ca urmare a unei fapte ilicite sãvîrºite de
altcineva.

Drepturile omului 499

 Anexa 3.
Model de cerere privind accesul la informaþiile oficiale

Cãtre ___________________________________
(Denumirea autoritãþii sau instituþiei)

Dlui/Dnei ________________________________

De la ___________________________________
__________________________________

Cerere
În conformitate cu Legea privind accesul la informaþie, vã solicit urmãtoarele
informaþii/documente:
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________

Indicaþi varianta în care doriþi sã primiþi informaþiile:

a) mã satesface o expunere verbalã;
b) voi examina documentul la sediul instituþiei;
c) solicit unele copii;
d) solicit copia traducerii documentului în limba (indicaþi) _______;
e) solicit imprimarea documentului pe dischetã ______, pe casetã video ____, pe
casetã audio ________;
f) alte forme (indicaþi)_________.

Vã rog sã-mi expediaþi documentele solicitate:

pe adresa: ______________________________________________ sau
pe adresa electronicã (e-mail): ______________________________ sau
fax: _________________

Data _______ Semnãtura _____________

500 Ghidul ziaristului

 Anexa 4. Model de reclamaþie administrativã
(în cazul îngrãdirii accesului la informaþie)

Cãtre ____________________________________
(Denumirea autoritãþii sau instituþiei)

Data ______________

Reclamaþie administrativã
În conformitate cu Legea privind accesul la informaþie, prin prezenta formulez o
reclamaþie administrativã,
deoarece la cererea nr._______ din data de ____________ am primit rãspuns negativ
la data de __________, printr-o scrisoare semnatã de ________________
__________________________________ (n-am primit rãspuns în termenul stabilit,
am primit rãspuns incomplet etc.).

Am solicitat urmãtoarele informaþii oficiale:

__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________

Prin prezenta solicit reexaminarea cererii (revizuirea deciziei

menþionate). Cer sa mi se furnizeze informaþiile solicitate ºi sã mi se
comunice despre mãsurile luate faþã de funcþionarul vinovat de lezarea
dreptului meu la informaþie.

______________________________ _______________________
(Numele ºi prenumele solicitantului) (Semnãtura solicitantului)

Adresa _________________________________________________________

Telefon _____________ (opþional). Fax.: _________________ (opþional).

E-mail: __________________________ (opþional).

Drepturile omului 501

 Anexa 5. Componentele cererii de chemare în judecatã:

l denumirea instanþei cãreia îi este adresatã;

l numele sau denumirea reclamantului;
l domiciliul sau sediul reclamantului (dacã reclamantul este o persoanã
juridicã se vor indica, de asemenea, datele bancare, codul fiscal, numele
reprezentantului ºi adresa lui, în cazul în care cererea se depune de
reprezentant);
l numele sau denumirea pîrîtului;
l domiciliul sau sediul pîrîtului;
l esenþa încãlcãrii sau a pericolului de încãlcare a drepturilor, libertãþilor
sau intereselor legitime ale reclamantului, pretenþiile lui;
l circumstanþele de fapt ºi de drept pe care reclamantul îºi întemeiazã
pretenþiile;
l demonstrarea probelor care confirmã circumstanþele;
l pretenþiile reclamantului faþã de pîrît;
l valoarea acþiunii, dacã aceasta poate fi evaluatã;
l date despre respectarea procedurii de soluþionare prealabilã a litigiului
pe cale extrajudiciarã (dacã pentru un astfel de litigiu îndeplinirea
procedurii este prevãzutã de lege sau de contractul pãrþilor);
l documentele anexate la cerere;
l alte date, importante pentru soluþionarea pricinii, precum ºi
demersurile reclamantului;
l semnãtura reclamantului sau a reprezentantului acestuia, împuternicit
în modul stabilit.

Actele
care se anexeazã la cererea de chemare în judecatã:

l copiile cererii de chemare în judecatã ºi înscrisurilor, certificatelor în modul

stabilit, pentru asistenþã ºi pentru pîrîþi ºi intervenienþi, dacã ei nu dispun de
aceste acte;
l dovada de platã a taxei de stat;
l documentele care certificã circumstanþele pe care reclamantul îºi
întemeiazã pretenþiile ºi copiile acestor documente pentru pîrîþi ºi intervenienþi,
dacã ei nu dispun de aceste acte;
l documentele care confirmã respectarea procedurii de soluþionare prealabilã
a litigiului (dacã respectarea acestei proceduri este prevãzutã de lege sau
de contractul pãrþilor);
l procura sau un alt document ce legalizeazã împuternicirile reprezentantului;
l alte documente ºi demersuri, pe care reclamantul le considerã necesare.

502 Ghidul ziaristului

 Anexa 6. Componentele cererii de recurs

Cererea de recurs (dactilografiatã) va include:

l denumirea instanþei la care se depune recursul;

l numele, denumirea, calitatea procesualã a recurentului
sau a persoanei ale cãrei interese le reprezintã, adresa lor;
l numele sau denumirea intimatului ºi adresa lui;
l data pronunþãrii hotãrîrii atacate cu recurs;
l denumirea instanþei care a emis hotãrîrea în fond, data
pronunþãrii ºi dispozitivul hotãrîrii, argumentele admiterii sau
respingerii acþiunii;
l esenþa ºi temeiurile recursului, argumentul ilegalitãþii sau
netemeiniciei hotãrîrii atacate, solicitãrile recurentului,
propunerile respective;
l data declarãrii recursului ºi semnãtura recurentului;
l se anexeazã dovada de platã a taxei de stat ºi lista noilor
înscrisuri.

Dacã cererea de recurs se depune de un reprezentant, la

ea se anexeazã documentul, legalizat în modul stabilit, care
atestã împuternicirile acestuia.

Drepturile omului 503

 PUBLICAÞII ALE CENTRULUI “ACCES-INFO”:

“Dreptul tãu: accesul la informaþie”, ed. “Universul”,

Chiºinãu, 2002. Versiune electronicã actualizatã: www.acces-
info.org.md

“Mass-media ºi legislaþia. Analizã. Opinii. Propuneri”

(rom., eng., rus.), ed. “Universul”, Chiºinãu, 2003. Versiune
electronicã: www.acces-info.org.md

“Ai dreptul sã ºtii. Ghid practic pentru accesul la

informaþie”, Combinatul Poligrafic, Chiºinãu, 2003. Versiune
electronicã: www.acces-info.org.md

“Aplicarea Legii privind accesul la informaþie.

Recomandãri practice”, Combinatul Poligrafic, Chiºinãu,
2003. Versiune electronicã: www.acces-info.org.md

“Liberul acces la informaþie. Manual pentru funcþionarii

publici”, (în colaborare cu “Article XIX”, Marea Britanie), ed.
“Balacron”, Chiºinãu, 2004. Versiune electronicã: www.acces-
info.org.md

504 Ghidul ziaristului