Psihiologia varstelor/dezvoltarii

Psihologia varstelor/dezvoltarii

Conspect Transformari semnificative ale afectivitatii copilului intre 3 si 6 ani

Psihiologia varstelor/dezvoltarii

Transformari semnificative ale afectivitati copilului intre 3 si 6 ani

In prescolaritate autorii psihanalisti sustin ca se petrec o serie de prefaceri care au mare importanta pentru viitor si care nu sunt lipsite de dificultate. In acest stadiu viata afectiva a prescolarului este mult mai bogata si diversificata fata de stadiu anterior .Cresterea capacitatilor generale ale copilului, fac sa amplifice relatiile sale cu mediu si in primul rand cu parintii, apoi cu ceilanti membri ai familiei intrand in relatie directa cu acestia fara sa mai fie nevoie de medierea mamei, in relatiile cu acestia. O conditie a adaptari la un nou mediu este aceptarea reciproca si placerea intalnirii cu educatoarea. Interactiunea cu grupul este o conditie de baza in invingerea egocentrismulului care este alimentat de familie. Depasirea crizei afective din finalul stadiului anterior si cresterea generala a capacitatilor sale adaptative ii permit copilului sa se echilibreze mai bine cu ambianta si astfel, sa se petreaca o pozitivare progresiva si mai ampla a vietii sale afective. Nota de seninatate este caracteristica acestei varste si care este o conditie favorizanta a dezvoltarii psihice de ansamblu.Totodata, viata afectiva a prescolarului este in mare masura situativa si se mai numeste lipsa de griji a copilariei. Cresterea complexitatii afective este o alta caracteristica a afectivitati prescolarului,iar acesta rezulta din imbogatirea raporturilor cu ambianta cat si din interactiunile cu toate celelante procese si functii psihice. Trairile afective ale copilului incep sa fie influentate si de o memorie afectiva prin care se depaseste prezentul si se anticipa, mai mult sau mai putin explicit, faptele. A cincea caracteristica este vibratia afectiva, rezonanta emotionala imediata si intensa la toate felurile de solicitari si evenimente care se instaleaza treptat de-a lungul stadiului. In prescolaritate se realizeaza o evidenta invatare afectiva prin observarea conduitelor celorlanti, prin imitarea dar si prin asimilarea unor cerinte si norme. Prescolarul invata sa reactioneze corect in impejurari cu semificatie pozitiva cum ar fi sarbatorirea unor evenimente familiare, revederea unei personae etc.Prin invatarea afectiva se imbogateste si nuanteaza conduiata emotional-expresiva si se descopera si efectele ei asupra celor din jur, ceea ce face sa le intensifice atunci cand va urmari satisfacerea unei dorinte. Cristalizarea sentimentelor este cel mai important eveniment din viata prescolarului fiind generata de relatii de durata si de generalizarea emotiilor traite la intalnirea cu obiectul lor. Relatiile familiare, cu constanta atitudinilor,cu fecventa si calitatea lor, contribuie in primul rand la un astfel de proces. Atasamentele afective ale copilului mic se transforma in relatiile afective stabile, consistente si de durata.Interrelatiile din triunghiul copil, mama, tata, plamaduiesc matritele afectivitatii pentru o viata. Cercetatorii psihanalisti au acordat o deosebita importanta acestor relatii. Ei au urmarit cu precadere efectele sesizarii de catre copil a asemanarilor si deosebirilor de ordin sexual dintre el si parinti in constituirea atitudinilor afective fata de acestia. Se stie ca in jurul a 3 ani, copilul face descoperiri noi, in legatura cu propria fiinta si printre acestea este si sexul caruia ii apartine, el exprimandu-se astfel eu sunt baietel, eu sunt fetita,ca mama(Francaise Cholette Perusse,1981). Diferentele sexuale pe care copii le descopera acum pot fi surse de anxietate, prin interdictia de a pune intrebari care,de fapt nu inceteaza sa-I framante, sau prin amenintari, daca ei continua sa acorde atentie zonelor respective. In aceste conditii la baieti poate apare ceea ce s-a numit complexul castrarii iar la fetite un acut sentiment de inferoritate 2

Psihiologia varstelor/dezvoltarii amplificat si de atitudinea generala a societatii de a aprecia pozitiv nasterae baietiilor fata de cea a fetelor. Copii care isi iubesc mult parintii le incorporeaza atat calitatile cat si defaectele. Parinti invadeaza sinele copiluluispune Francaise Cholette Perusse. Fetita se indentifica cu mama iar daca va sesiza atitudine societati de a devaloriza fetele si daca mama insusi nu isi va accepta sexul, fetita va avea dificutati in insusirea conduitelor de rol asociate indentitaii sale sexuale, si vor putea aparea serioase inadaptari la propria familie, la propriile relatii maritale. Baiatul poate parcurge un drum asemanator. El traieste complexul de sentimente care a fost denumit de autorii psihanalisti Complexul Oedip: baiatul o iubeste foarte mult pe mama sa si vede in tata un rival pe care ar dori sa-l inlature. Exista apoi o intreaga etapa cand baiatul dobandeste experienta ca daca se comporta ca tatal, el isi asigura dragostea mamaei. Baiatul trece de la o dragoste exclusivista si posesiva, la o dragoste echilibrata de prezenta tatalui si de atitudinile fata de el. Prin urmare complexul Oedip se rezolva in cadru acestui stadium prin indetificarea cu tata si pastrarea dragostei mamaei. Prezenta tatalui, care este si modelul fortei si virilitatii, este un factor necesar al maturizarii afective (G.Mouco,1987). In lipsa tatalui sau sau in conditiile neindeplinirii corespunzatoare a rolutilor sale exista riscul unei fixatii afective fata de mama, care poate sa intarzie sau sa perturbe procesul normal, dar mai tarziu, al intemeierii propriei familili. Dezvoltarea afectiva normala presupune ca parintele care a aparut initial ca rival, sa devina model si ideal, iar cel de sex opus, sa fie iubit calm, fara posesivitatea si exclusivitatea infantile primara. Un drum asemanator au si relatiile fraternale pe terenul caraora se poate dezvolta acel complex Cain de care a vorbit psihanaliza, adica acele atitudini si reactii agresive fata de fratii sai pe care ii vede ca rivali in dobandirea dragostei parintilor. O asemenea relatie negativ este alimentata de scaderea interesului mamaei atunci cand asteapta un alt copil, inscrierea la gradinita ceea ce da impresia de dat la o parte.Modul cum reactioneaza prescolarul la toate aceste evenimente poate fi cu totul neasteptat, de aceea se recomanda ca prescolarii sa nu fie niciodata lasati fara supraveghere in preajma sugarilor. Prescolarul trebuie pregatit din timp pentru astfel de evenimente, trebuie cointeresat si antrenat la ingrijirea fratiorului. Fata de fratii si surorile mai mari, prescolarul este mezinul si este in mare masura favorizat. Sesizarea diferentelor fata de fratii sai poate intari impresia inferioritatii sale si crea astfel un discomfort psihic de care vrea sa scape, fiind totdeauna gata de intrecere cu ei. Relatiile fraternale sunt puternic influentate de atitudinea parintiilor, de capacitatea lor de a evita privilegii pentru unii si interdictii pentu altii, fie si pe criteriul varstei. P Osterrieth noteaza ca justitia familiara consta mai putin in a trata pe toti copii la fel, cat in asigura fiecaruia trandretea si atentia deosebita de care are nevoie.

Biblografie: Psihologia varstelorTinca Cretu,editura Credis,Bucuresti 2007.