Sunteți pe pagina 1din 3

Periartrita scapulohumerala (PSH)

Periartrita scapulohumarala (PSH) reprezinta un sindrom clinic caracterizat prin durere, redoare articulara si impotenta functionala determinat de procese patol ogice localizate la nivelul umarului si care afecteaza structurile periarticular e: ligamente, capsula articulara, tendoane, bursa si muschi. Afectarea articular a propriu-zisa se limiteaza mai ales la nivelul articulatiilor acromioclavicular a si sternoclaviculara, deoarece articulatia scapulohumerala are cea mai imperfe cta coaptare si, din acest motiv nu ajunge de obicei, prin ea insasi, sa determi ne disfunctionalitati. Este intalnita la ambele sexe, la subiectii activi, dar cu incidenta maxima la c ei peste 40 de ani. PSH are 5 forme clinico-anatomo-functionale dupa scoala medicala franceza si 6 c onform scolii engleze. Conform scolii engleze in cadrul PSH intra urmatoarele 6 entitati clinice: 1. sindromul de impingere (impingement syndrome) 2. sindromul supraspinosului (tendinita degenerativa) 3. tendinita bicipitala 4. tendinita calcifianta si bursita 5. capsulita adeziva 6. umarul pseudoparalitic Cele doua clasificari sunt in mare superpozabile, o particularitate in clasifica rea engleza fiind sindromul de impingement. Deoarece este mai didactica si mai u sor de inteles vom discuta in continuare principalele forme clinice conform clas ificarii engleze. Etiopatogenia PSH (principalele cauze de producere a PSH) Traumatismele si microtraumatismele repetate, expunerea la frig, factori favoriz anti ce tin de sistemul nervos (afectiuni ale sistemul nervos central: accident vascular cerebral, boala Parkinson, traumatism cerebral, sindrom talamic; si afe ctiuni ale sistemului nervos periferic: nevralgie cervico-brahiala, zona zoster) , afectiuni ale organelor intratoracice care pot favoriza pe cale reflexa dezvol tarea unei PSH (TBC pulmonara apicala, IMA, interventii chirurgicale intratoraci ce etc) reprezinta principalele cauze de producere a acestei afectiuni. Forme clinice de PSH 1. Impingement syndrome Este determinat de o suferinta a tendonului muschiului supraspinos. Asupra acest uia, datorita particularitatilor anatomice, se exercita o presiune ( impingere ) car e repetata poate determina dezvoltarea unei tendinite calcifiante ce poate favor iza ruptura partiala si chiar totala de manson ( coafa ) al rotatorilor. Tablou clinic Dureri recidivante la nivelul umarului, la subiecti tineri frecvent practicanti a unor sporturi ca: aruncare greutatii, sulitei etc. Debut este insidios, cu o crestere gradata a intensitatii durerii si care este a ccentuata de activitate. Durerea are un punct maxim pe fata antero-laterala a umarului, iradiaza pe brat, este exacerbata noaptea, in somn, la schimbarea pozitiei si perceputa la ridica rea bratului mai ales intre unghiurile 90 120 (ridicarea bratului deasupra capulu i), la abductia pasiva si rotatia interna. Mobilitatea umarului este afectata mai ales pentru miscarile de flexie si rotati e interna

Examenul clinic local Semnul impingerii este pozitiv; daca se injecteaza 10 ml xilina 1% imediat sub acr omion durerea diminua (semnul i,pimgerii se negativeaza) confirmand diagnosticul de sd. de impingement. Apasarea marginii anterioare a acromionului produce durere intensa Imagistica Rx umar: deceleza prezenta de: chisturi, necroza marii tuberozitati a capului hu meral, osteofite pe marginea anterioara si fata inferioara a acromionului (artro za secundara). O imagine radiologica normala a umarului nu exclude diagnosticul de PSH RMN detecteaza un spectru larg de afectiuni, de la degenerare pana la ruptura pa rtiala sau totala. Mai poate evidentia leziuni ale tesuturilor moi si este deose bit de util in urmarirea evolutiei postoperatorii. Ecografia mio-entezo-osteo-articulara poate fi si ea utila deceland rupturi medi i la nivelul coafei rotatorilor. Electromiografia si studiul velocitatii conducerii influxului nervos sunt obliga torii atunci cand o afectare neurologica este suspectata. Tratament Medicamentos se administreaza numai la indicatia medicului ci consta in: antiinf lamatorii nesteroidiene (AINS), corticoterapie locala (diprofos injectat sub acr omion), anestezice aplicate local (intra- sau periarticular sau in puncte durero ase). Fizioterapie: termoterapie, crioterapie, electroterapie analgetica si decontract uranta (curenti diadinamici, interferentiali, curent galvanic etc), ultrasonofor eza, laser. Kinetoterapia este cea mai importanta deoarece pe langa recuperarea functionalitatii umarului, este esential in combaterea recurentei. Chirurgical: se adreseaza pacientilor tineri care dezvolta acest sindrom. La var stnici tratamentul este conservator. 2. Tendinita degenerativa (sd supraspinosului) Dintre muschii care formeaza mansonul rotatorilor cel mai afectat de leziunile d egenerative este tendonul supraspinosului. Apare frecvent la barbati peste 50 an i cu activitate fizica intensa, cu o preponderenta pentru anumite profesii: tamp lari, pictori, sudori. La subiectii diabetici si alcoolici, un rol important il joaca ischemia si leziunile trofice. Tablou clinic Asimptomatic multa vreme, devine clinic manifest in urma unui traumatism local s au dupa o solicitare excesiva. Durerea este imprecis localizata, de obicei in profunzimea umarului, accentuata noctur. Mobilitatea umarului este afectata pe toate axele de miscare, mai accentuat pe a bductie (maxim la abductia intre 70 100) Evolutia cronica (peste 3 luni) poate determina hipotrofie musculara cu scaderea fortei musculare Examen clinic local La palpare apare durere extrema sub acromion, la 1-2 cm de marea tuberozitate Imagistica Rx umar: normala la cei cu tendinita recenta; chisturi, osteoscleroza, osteofite (afectiune cr) Ecografia mio-entezo-osteo-articulara: confirma diagnosticul. Tratament Similar cu cel al sd de impingere 3. Capsulita retractila Apare mai ales in decada a 5 a si a 6 a de viata, cu predominanta la sexul femin in. Se caracterizeaza prin aparitia inflamatiei cronice (vezi cauze PSH) a capsu lei glenohumerale cu evolutie spre fibroza, capsula articulara ingrosandu-se si aderand la capul humeral. Tablou clinic Debut insidios cu dureri moderate ale umarului, cu exacerbari nocturne, cu redoa

re si limitare progresiva a miscarilor. In timp durerea dispare aproape complet dar mobilitatea este total abolita. Exista posibilitatea afectarii bilaterale concomitenta sau succesiva. Are evolutie lunga (3 stadii) peste 9 luni, tratament trebuind adaptat astef inc at pacientul sa il poata urma la domiciliu (inclusiv programul de recuperare). Examen clinic local La palpare sensibilitate difuza Limitarea miscarilor (active, pasive) predominant abductia si rotatia externa Daca se face testul cu xilina (sd de impingement) redoarea persista nefiind vorb a de contractura musculara reflexa generata de durere. Imagistica Rx umar: initial normala; osteoporoza la nivelul capului humeral, diminuarea spa tiului articular. Scintigrafia cu disfosfonat de Tc99: hipercaptare. RMN: deceleaza leziuni ale tesuturilor moi. Tratament Umarul trebuie mobilizat precoce Medicamentos: antiinflamatorii nesteroidiene, corticoterapie general si local, a ntialgice, antidepresiva triciclice. Kinetoterapia: are ca obiectiv principal recuperarea mobillitatii care se face p rin abordarea structurilor necontractile ale umarului (capsula,ligamente, bursa, tendoane) si separat prin abordarea structurilor contractile (muschi). Fizioterapia: termoterapie, electroterapie analgetica si decontracturanta (curen ti diadinamici, interferentiali, curent galvanic etc), masaj trofic, ultrasonofo reza, laserterapie, hidrokinetoterapie. 4. Umarul pseudoparalitic Poate fi considerat drept stadiul tardiv al sindromului de impingement prezentat la primul punct. Mansonul rotatorilor e format din tendoanele muschilor suprasp inos, subspinos, subscapular si rotund mic. La tineri ruptura mansonului este po straumatica, la varstnici degenerativa, prin diminuarea vascularizatiei apare is chemia care conduce la tulburari trofice locale scazand rezistenta si favorizand ruptura la traumatisme sau solicitari articulare minore. Ruptura poate fi total a sau partiala, tabloul clinic, paraclinic si tratamentul fiind similare cu cele expuse pa punctul 1.

S-ar putea să vă placă și