PETRU URSACHE CAMERA SAMBO INTRODUCERE IN OPERA LUI MIRCEA ELIADE _ | \ NJ 200388 B.C.U. - IASI (i Editura & CORESI SRL Bucuresti, 1993Coperta: ILMA EDIMPEX SRL PS HEF | ace © 1993 EDITURA CORESI CORES! SRL, Bucuresti, CP 1-477 Telefon 615 4170 Director general: Vasile Poenaru Director editorial: Dana Poenaru Redactor: MARIETA CROICU Tehnoredactor: EUGEN MANTU Procesare computerizaté: ADISAN SRL Tiparul: IMPRIMERIA "ARDEALUL" CLUS Comanda:474 Tiraj 3000 exemplare Printed in Romania ISBN 973-608-143-5 SCHITA BIO-SPIRITUALA Celebra mansarda a hu Mircea Eliade are un corelat mitic, Camera Sambé, Este un simbol obsesiv crescut din aluviuni diverse, experiente concrete, lecturi, fictiunionirice sidevenit reper e~“tential al intregii activitati de savant, de memorialist side prozator. Mansarda era camera de lucru, cea de toate zilele, indiferent dacd autorul se afla la Bucuresti, la Calcutta, Paris, Chicago: oricum, ,,exista 0 mansarda”, Cealaltd, camera Sambé, reprezenta locul ' tainic_al_evaziunii_si al visarii. Amindoud sint atit de innidite, incit unit biograjile confunda. Mircea El nu le delimiteaza cu precizie. Ambivalenta, in act creeaza impresia substituirii ori a transsubstantie se afla in India, mansarda reala din strada lelodiei | devenea automat Camera Sambé, se transferain fictiune, |, era visatd yi dorita. Cum tensiunea se accentua si devenea™ neliniste, aceasta se transforma inangoasa, apoiin sindrom exisiential. In Franta postbelica fiind oriin America, Mircea Eliade valoriza dintr-o perspectiva noua si dramatica dipticul simbolic mansarda~Camera Sambé: era viziunea patrici, a paradisului pierdut. Imaginea locurilor natale o purta cu sine pretutindeni, fie ca visiting profesor, fie in calitate de conjerentiar ratacitor prin capitalele Occidentului. Calatorind. 5prinimprejurimile Parisului, era de-ajuns sa vada, din fuga autocarului, lanuri intinse cu maci ori sé treacd pe sub ile umbrite ale unei paduri de fag pentru a se trezi data, visind, in Cimpia Munteniei; sa zéreasca o creaste inzdnezita a Alpilor pentru a-si aminti de ascensiunile sale din tit: re(e, in timp de iarnd, avind ca tint Piatra Arsa din Bucegi; sa umble singuratic printr-un cartier oarecare al Pa ‘su li, pe timpul cind infloresc fantomatic zarzarii,ca 8G ‘raiasca intens venirea primaverii: dar nu cea de acolo, ci cea de acast, 0 primavara transcendenta. Asemenea [inpeleptului indian care nu se lasd ademenit de peisajul pitoresc si imediat al mayei, ci-si atinteste privirile dincolo de valul acesteia, cdtre esente si adevarata cunoastere, nudd. Eliade nu ,retine” peisajul francez in sine, il transfigureaza, il substituie altuia asemandtor. Insei mult mai semnificativ, aflatin idealitate si in vis. Se aplica aici propria teorie privind declansarea sacrului direct in inima profanului. Sint suficiente un gest, o culoare, un semn, pentru caacelacare stie sé,.citeasca” sa se trezeasca (dintr- © data si fara ald conditionare) in plina atmosfera suprafireasca. Eliade isiconstruieste astfel 0 realitate noud, consistenta si stimulativa, in toate planurile existentei, dupa chipul siasemanarea mitului. lata ince constd magia simbolului Camera Sambé. “Stim cum a luat nastere. Ne-o spune autorul, in citeva rinduri. E un caz tipie de fabulatie, asemandtor cu exemplele date de Blaga in. Hronicul si cintecul virstelor. Dar, in vreme ce autonil Eonului dogmatic facea recursla intuitia magica, pretext al gindirii prelogice simitice, Eliade invoca aventura initiaticd, singura care, cum avea sa demonstreze | in intinsa-i exegeza stiintificd, experimenteaza existenta si |" cunoasterea. El valorifica in acest sens virsta paradisiaca a copilariei. Pe scurt, ni se nareaza doud secvente din prima virsta, comentate cu C. H. Rocquet fin L’Epreuve du labyrinthe) in maniera psihanalitica. In prima este vorba de intia intlnire, in deplind singurdtate, cu o sopirla. 6 O vietate misterioasa, de culoare albastra-aurie si de’o frumusete fascinanta. Copitului de numai doi ani si jumatate, cuprins de entuziasm si de curiozitate, i se pdrea enormd. Celélalt moment biografic ti evocd 0 cameni, unde pdtrunsese fard sa-si explice cum, cu perdele uriase, scaldata intr-o baie de verde ireal, irizat prin ferestrele inundate de auriul verii. A avut senzatia ca a patruns intr-un spatite tainic ce is-a deschis deodata. _Aceste imagini si impresii cromatice, de fapt simboluri onirice ale unor visuride veghe, strictureaza personalitatea lui Mircea Eliade din perspectiva coincidentei contrariilor, problema dezvoltata in altd parte a acestei carti, Discutia amintitd, dintre Rocquet si istoricul religiilor, continud in sensul decriptarii simboturilor. Printr-o intrebare-capcand, publicistul francez intentiona orisa surprinddo contradictie la autonil roman, ori sa verifice tipul de psihanaliza la care » Nu aveati sentimentul comiterii unei greseli delicioase’ In cazul unui raspuns afirmativ, discutia trebuia sti se desfasoare in spirit freudian: patrunderea frauduloasé intr-o camera interzisci putea fi omologabila cu complexul oedipian. Eliade marturiseste cai, in ambele cazuri, a fost atras, chiar ,obsedat” (singurul element freudian in discutie), de culoarea, de calmul si de misteriosul cadrelor naturale si, pe deasupra, de acel monstru.,,care era de o framusete extraordinard, admirabila”. Caici ,monstrul” (sopirla, sarpele ori dragonul, de fapt Dragomul) era si el prezent in camera secreta, nu numai pe cimp, cain prima secventa, prin verdele atotstapinitor si obsedant. Culoarea unificd semantic cele doud secvente $i face ca sensul sa alunece de la simbolul camerei interzise (Freud) la Dragon (Jung). Cind lipseste un asemenea simbol unificator, psihanalistul cere, de reguld, sd i se mai nareze un vis. Imaginea angoasanté a monstrului saurian a fost de mai multe ori abordata si de Freud si de Jung. Primul analizeazd cazuri de zoofobie la copii de virsta imediat postnatald, find de parere ca, de fiecare data, angoasa era acesta adera: 7