Dupa mine, promovarea homosexualismului, lesbianismului, in Muzeul Taranului Roman, merita o abordare mai adanca, ontologica prin importanta

sa enorma si pericolului, ce reprezinta deasupra nemului. Daca vrem sa rezolvam problemele adevarat, trebuie sa simtim, cu simtirea sufletului, ca intamplarile ale suprafetei sant consecintele intampalarilor in adancimea omului. Deja ceva sa intamplat acolo in adancime sa. Sau deja s-a intamplat ceva pe plan universal in abisul inconstientului colectiv al omului, in relatia cu Dumnezu. Din cauza sant si mai puternice, decat gandim noi, atacurile inamicului occidental impotriva neamurilor, neamului nostru. Enegriile sale, negative, rupt de Dumnezu, se izbucnesc si din inconstientul colectiv din cauza asta trebuie sa le folosim si noi, energiile adancurilor impotriva lui. Dar pana cand, el are energiile negative naturale ale energiilor, rupt de Dumnezu, noi trebuie sa combatem cu energiile necreate ale Domnului si ale Duhului Sfant. Episcopului ortodox roman al Ardealului, Andrei Saguna in legatura cu studenti romani ardeleni care invatau la Pesta zicea urmatoarele: nu conteaza ouele de gaina ce fel de pasare cloceste, e important din oua gaina sa fie. Dupa Episcopul Saguna este important ca sa fie realizat, manifestat natura adevarata, dupa esenta interiorului. Dupa adevarata natura in Dumnezeu. Dupa terminologia lui Heidegger, care este mai sterila, fata de gand ortodox, ca orice gand occidental, Fiinta trebuie lasat ca sa fiinteze dupa esenta sa. Oua este un simbol al totalitati, al integrului, a Inceputului, din care se manifesta totul, dar si centralitati, la care se raporteaza totul, ca totul se raporteaza la Inceput ontologic, transcendent. Clocitorul, care cloceste reprezinta conditiile, conditia clociri. Dupa Episcopul Saguna, este mai important, sa potrivest cu Inceputul, cu natura in Dumnezeu, decat conditiile, ca conditia nare centru ontologic, numai daca se raporteaza , la centrul ultim al fiintei, la Dumnezu. Problema omului occidental, ca conditia a devenit valoare, realitate in sine, fara centru organizator transcendent, la care ar trebui sa raporteze in fiecare clipa al vieti sale. Totul s-a inceput, cu rationalismul crestinismului occidental, care a facut din ratiune ceva sine statator, mod ascuns, care prin secularizare a devenit neascuns, dominant. Ratiunea in modernitate si in postmodern mai ales, prin sinestatatoarea sa, niveleaza totul. Prin ratiune, conditia ca o realitate sinestatoare, aduce totul la inacelasi nivel, desfiintand piramida valorilor ontologice. In asa fel Taranul Roman reprezinta natura adevarata, ortodox fiind, prin radacinile sale ontologice in Dumnezu. Adica Taranul Roman reprezinta natura ca o integritate in Dumnezeu, o uniune, o unificare in interiorul omului, cu Dumnezeu. Cand starea interioara a homosexualului, lesbianului, reprezinta ceva contra naturi adevarata in Dumnezu. Reprezinta dezintegrarea - ruperea in doi, chiar pierderea un pol al sufletului, masculin sau feminin, care inseamna negarea o jumatate al realitati interiorului - daca Taranul Roman reprezinta arhetipul integrului. Starea omului modern este starea dezintegrari, prin care isi pierde centrul sau ontologic, si totul este adus la inacelasi nivel orizontal, fara patrunderea prin el al verticalitati ca stalp al existentei, asa aducand la inacelasi nivel pe Taranul Roman cu homosexualul si cu lesbianul. Taranul, prin lucrarea pamantului, pamantul fiind principiu feminin, el principiu masculin ca activ, ca lucrator, realizeaza o unificare a polurilor, asa realizand unificarea polurile principale masculin si feminin, in interiorul sau, in natura, care unificare este fondul natural al integritati interioare ale omului. Natura creste prin impreunari, prin doua poluri. Care daca se realizeaza prin lucrare energiilor necreate ale Domnului, ajunge la indumnezeire si la unirea cu Dumenzu. Impreunarea doi principi, masculin si feminin, reprezinta mai mult, ca niste psihologizare jungiana, daca traim in sinele noastre, caracterul sau transcendent, adica natura este trait in Dumnezu, ca o adevarata natura. Nunta este un simbol cu caracter divin, transcendnet, simbolizeaza unirea omului cu Dumnezu. Este simbolul arhetipului uniuni, comuniuni. Idea homosexualismului si ale lesbianismului, se contrariaza cu unirea principilor, masculin si feminin, creatoare, si indumnezeitoare, prin energiile necreate ale Domnului. Contrazice

plinatate omului in Dumnezu, care inseamna realizare chipul lui Dumnezu in om, ca asemanare cu Dumnezu. Promovarea homosexualismului si lesbianismului in Muzeul Taranului Romaneste cel mai dur atac, fata de integritati interioare ale omului. Si ale neamului, ca orice identitate, se realizeaza prin unificarea principiilor masculin si feminin, ca identitate neamului nu este ceva gata primit, prin cultura numai, pe care trebuie constientizam numai prin ratiune mehanica. Ca o adevarata identitate ale neamului, este o realizare in Duh, prin Duh, asa ramana viu. Garantia naturi adevarata ale neamului, este in Duh. Omul occidental sfasiat in doua, in interiorul sau, chiar pierzand contactul una cu dintre doua poluri, cum arata lesbianismul, homosexualismul, adica un pol al existentei sale naturale, din doua, reprezinta un pericol la nivel ontologic al adresa nemurilor, care inca stau la baza, in identitatea lor, integritati ontologice. Niveland totul la nivelul orizontalului, fara verticalitate, aducand totul la inacelasi nivel, fara o raportare la piramida valorilor, cu fond ontologic, ajunge, prin manipularea inamicului occidental, Taranul Roman frate cu homosexualul si cu lesbianul, intrun mod fortat si agresiv, ascuns in retorica drepturilor minoritatilor sexuale si ale tolarentei fals. Tema adus dupa sine ca am folosit principiile ale psihologiei jungiene, ca un mijloc de abordare numai si nu reprezinta o simpla psihologizare a problemei, o psihologizare a experientei religioase. Ca problema homosexualitati, la nivel natural, cel mai buna abordare, este posibil pe baza principiilor jungiene masculin si feminin si prin unificarea lor.