Sunteți pe pagina 1din 561

'


v;
•1
• • : ;
1
i

. f
I
I l u s t r a ţ i i de
CLAUDIA PERUSSI-CHIRTU
Paul Teodorescu

î n v ă ţ a ţ i » 9

limba
spaniola
fără profesor
Edi(ia a Il-a

Editura Ş t i i n ţ i f i c ă
B u c u r e ş t i — 196 8
PREFAŢĂ LA EDIŢIA A 11-A

Epuizarea într-un timp extrem de scurt a primei ediţii a cărţii


de faţă şi interesul mereu crescînd manifestat de oamenii muncii
pentru limba spaniolă şi pentru metoda de predare Jără profesor"
ne-au determinat să scoatem o a doua ediţie a acestui manual.
Ediţia pe care o prezentăm acum apare cu o serie de îmbunătăţiri
şi completări făcute la sugestiile multora dintre cei care au învăţat
după acest manual şi cărora ţinem să le aducem cele mai vii mul­
ţumiri.
In dorinţa de a oferi o ediţie r e v ă z u t ă şi a d ă u g i t ă , am med dez­
voltat unele probleme de gramatică, am încercat să completăm cunoş­
tinţele despre America Latină dînd noi date de istorie şi literatură,
am introdus texte suplimentare şi am adăugat la sfîrşitul celor patru
cicluri o culegere de lecturi în proză din cei mai reprezentativi scrii­
tori moderni spanioli şi latinoamericani. Cîteva ilustraţii noi aduc
imagini din Cuba revoluţionară şi din alte ţări ale Americii Latine,
menite să lărgească orizontul geografic al consultanţilor.
Curînd după apariţia acestei noi ediţii, Editura Ştii?iţificâ va
pune la îndemîna celor care vor să-şi perfecţioneze cunoştinţele ob­
ţinute cu ajutorul manualului, o culegere de texte instructive şi amu­
zante — de la simple anecdote la pagini de satiră clasică spaniolă —
intitulată "Humor en español".

5
INTRODUCERE

Limba spaniolă aparţine — împreună cu franceza, italiana,


portugheza, romîna, catalana, provensala, retoromana, sarda şi
dalmata 1 —• marii familii a limbilor romanice, limbi care s-au
format, după fărîmiţarea Imperiului roman, din trunchiul latinei.
Limba latină vorbită în antichitate pe teritoriul Peninsulei
Iberice era — ca şi aceea din Dacia romană — o vorbire populară:
sermo culgaris. Din această latină „vulgară" s-au dezvoltat, cu
timpul, mai multe dialecte.
La cîteva secole după invazia arabă în Spania (711 e.n.), unul
dintre aceste dialecte, şi anume acela vorbit în Castilia veche, a
căpătat o deosebită importanţă, datorită rolului preponderent al
Castiliei în lupta pentru recîştigarea teritoriilor ocupate de arabi.
După terminarea recuceririi peninsulei (1492) şi întemeierea —
în urma descoperirilor lui Columb — a imperiului colonial spa­
niol, castiliana devine limba oficială a Spaniei căpătînd denumirea
de limbă spaniolă.
Răspindindu-se pe o mare parte a globului, aceasta a ajuns să
fie vorbită astăzi de populaţiile băştinaşe din 21 de ţări.
In ciuda faptului că are o mare răspîndire, limba spaniolă s-a
păstrat foarte unitară: aceeaşi limbă se vorbeşte azi — cu neîn­
semnate deosebiri în pronunţare — atît în Spania, cît şi în Ame­
rica Latină (cu excepţia Braziliei, unde se vorbeşte portugheza)
şi în Filipine.
Datorită marii sale răspîndiri, precum şi faptului că în pre­
zent ea este una dintre limbile folosite în relaţiile internaţionale,
studierea limbii spaniole s-a impus în ultimul timp pe scară tot mai
1
Limbă dispărută astăzi.

7
largă. în şcolile medii şi facultăţile din U.R.S.S. şi din numeroase
alte ţări, ea a intrat de mult în rîndul obiectelor de studiu.
La noi, limba spaniolă este, încă, foarte puţin cunoscută, deşi'
ea nu prezintă multe dificultăţi pentru cei ce ştiu limba romînă.
Metoda de predare aplicată în manualul de faţă se bazează tocmai
pe înrudirile dintre spaniolă şi romînă, urmărind prin aceasta să
faciliteze unor cercuri cît mai largi de cititori învăţarea limbii
spaniole fără profesor.
Lecţiile din acest manual, în număr de 40, sînt alcătuite după
un plan care permite asimilarea progresivă a cunoştinţelor,
recurgînd, ori de cîte ori este posibil, la asemănările dintre limba
noastră şi cea castiliană.
Astfel, primele 10 lecţii cuprind un vocabular uşor de memorat^
format din cuvinte care se pronunţă aja cum se scriu — deci care
nu prezintă nici o dificultate fonetică din punctul de vedere al
limbii noastre — , permiţînd astfel celor care studiază materialul
să-şi concentreze atenţia asupra problemelor de gramatică şi să
se familiarizeze cu structura limbii spaniole.
După aceste lecţii — de aclimatizare — urmează alte două
cicluri, fiecare de cîte 10 lecţii, cuprinzînd probleme de fonetică
şi ortografie, gramatică şi vocabular. Majorii atea textelor tratează
aspecte ale vieţii cotidiene si, deoarece aceste teme pot constitui
oricînd obiectul unei conversaţii, multe sînt prezentate sub formă
de dialog.
Ultimele zece lecţii, precum şi capitolul de lecturi în proză,
îmbogăţesc cunoştinţele cititorului cu numeroase noţiuni privind
geografia, istoria, literatura şi arta ţărilor în care se vorbeşte limba
spaniolă.
Ca supliment, manualul cuprinde un tabel fonetic al limbii
spaniole, un vocabular spaniol-romîn, cheia exereiţiilor, un indice
gramatical şi un indice al numelor proprii întilnite în texte.
Manualul de faţă se adresează unor cercuri largi de cititori,
şi anume tuturor acelora care doresc să înveţe singuri limba spa­
niolă, în orele libere. In acest scop, s-a adoptat o formă de expu­
nere care, menţinîndu-se pe o linie ştiinţifică, încearcă să fie
totodată cît mai simplă şi accesibilă.
Dăm mai jos cîteva îndrumări practice pentru a uşura munca
celor care vor studia limba spaniolă după acest manual.

8
Primele lecţii pot fi asimilate fiecare în cile o zi; lecţiile ur­
mătoare, cuprinzînd un material mai bogat, vor trebui studiate
fiecare, în cursul mai multor zile succesive. Este bine ca lecţiile
recapitulative şi de sistematizare să fie lucrate ca oricare lecţie,
într-o zi aparte, şi să includă recitirea lecţiilor anterioare.
în linii mari, programul unei lecţii va trebui să cuprindă:
1. Citirea pe îndelete şi cu voce tare a textului spaniol.
2. Citirea explicaţiilor lexicale şi gramaticale, pentru înţele­
gerea deplină a textului.
3. Alcătuirea unui vocabular romîn-spaniol şi memorarea cuvin­
telor şi expresiilor noi.
4. Traducerea textelor în scris.
5. Efectuarea exerciţiilor, cu ajutorul vocabularului, al notelor'
explicative şi al regulilor de gramatică din lecţiile precedente.
Cheia exerciţiilor se va consulta numai după efectuarea acestora. Cu
ajutorul ei se va face un control care, înlocuind prezenţa profe­
sorului de limba spaniolă, va corecta orice greşeală.
Fiecare exerciţiu este necesar. Nu trebuie omis nici unul, oricît
de uşor sau de greu ar părea.
Simpla lectură a acestui manual nu va fi suficientă, dacă nu se
i r depune toate eforturile necesare pentru însuşirea temeinică a
cunoştinţelor predate.
Cei care îşi vor însuşi materialul cuprins în acest manual vor
putea înţelege cu uşurinţă orice text spaniol, folosindu-se, fireşte,
de un bun dicţionar, în cazul unui text mai greu de literatură
beletristică sau de literatură ştiinţifică de strictă specialitate.
La astfel de lecturi trebuie să se treacă însă numai după asimi­
larea întregului material predat în manual.
învăţarea oricărei limbi străine depinde, in ultimă instanţă,
de perseverenţa şi metoda de lucru a celui care o studiază. Apro­
fundarea cunoştinţelor, printr-un studiu bine organizat şi sus­
ţinut, vă va duce la cunoaşterea temeinică a limbii spaniole.
AUTORUL

9
LECŢIA 1

Aşa cum am arătat în introducere, primele lecţii cuprind


cuvinte spaniole care se pronunţă aşa cum se scriu.
Puteţi citi, aşadar, fără nici o dificultate, cuvintele de mai jos,
pronunţînd clar toate literele:
casa casă dormitorio dormitor
mesa masă piso etaj
familia familie amigo a m i c , prieten

Observăm că aceste cuvinte se împart în două grupe:


cu t e r m i n a ţ i a a cu t e r m i n a ţ i a o

Prima grupă cuprinde substantive de genul feminin, a doua


grupă substantive de genul masculin. In limba spaniolă nu există
substantive de genul neutru.
Să reţinem deci, pentru început, că în general terminaţia a
este specifică substantivelor feminine, iar o, celor masculine.
Substantivele, aşa cum se află în lista de mai sus (sau în orice
dicţionar), sînt nearticulate. Pentru a le articula ne servim — de
altfel ca şi în limba romînă — de un articol hotărît sau neho-
tărît care însoţeşte substantivul.

11
în limba romînă, articolul hotărît se alipeşte la sfîrşitul sub­
stantivului. De exemplu:
etaj (nearticulat) etajul (articulat)
„ casă (nearticulat) casa (articulat)
In limba spaniolă însă, articolul hotărît se pune înaintea sub­
stantivului şi este separat de acesta din urmă:
piso (nearticulat) el piso (articulat)
casa (nearticulat) la casa (articulat)
Articolul hotărît este:
el pentru masculin
la pentru feminin
Articolul nehotărît se aşază, ca şi în romîneşte, înaintea substan­
tivului. De exemplu:
un lacăt un candado
o scară una escalera
Articolul nehotărît e s t e :
un pentru masculin
una pentru feminin
Din cele de mai sus putem deduce următoarea regulă:
Articolul spaniol — hotărît sau nehotărît — se aşază totdeauna
înaintea substantivului pe care-l însoţeşte.
Să analizăm acum numele obiectelor din desenul de mai jos:

12
O b s e r v ă m că trei d i n t r e aceste s u b s t a n t i v e se t e r m i n ă în vocala
e sau în consoană. Aceste t e r m i n a ţ i i nu sînt specifice u n u i singur
gen, deoarece în l i m b a spaniolă s u b s t a n t i v e l e t e r m i n a t e în e
sau într-o consoană p o t fi sau feminine sau m a s c u l i n e . O regulă
p r e c i s ă , care să stabilească genul lor, n u e x i s t ă , de aceea v o m p u n e
t o t d e a u n a în d r e p t u l acestor s u b s t a n t i v e litera m - (masculin)
sau f. (feminin). Vom scrie d e c i :
picaporte m. articulat: el picaporte clanţa
padre m. articulat: el padre tatăl
madre f. articulat: la madre mama
cristal m. articulat: el cristal geamul
umbral m. articulat: el umbral pragul
fior f. articulat: la fior floarea

In ceea ce p r i v e ş t e genul s u b s t a n t i v e l o r t e r m i n a t e în e, limba


spaniolă este într-o s i t u a ţ i e identică cu aceea a r o m î n e i , î n t r u c î t
şi în limba n o a s t r ă t e r m i n a ţ i a e apare a t î t la s u b s t a n t i v e l e m a s ­
culine cît şi la cele feminine. De e x e m p l u : frate, părinte, munte
— vulpe, vale, pădure.

Observaţie:
Genul substantivelor spaniole nu corespunde totdeauna cu genul sub­
stantivelor respective din limba romînă. Adesea unele substantive mascu­
line în limba spaniolă sînt feminine în romînă şi, invers, unele substan­
tive masculine în romînă pot fi feminine în spaniolă. Trebuie să fim deci
foarte atenţi la aceste deosebiri de gen.
Iată cîteva exemple:
el picaporte clanţa
el pan pîinea
la serpiente şarpele

EXERCIŢII

1 . Să se traducă în limba spaniolă următoarele substantive:


scară, scara, etaj, etajul, geam, geamul, amic, amicul, familie, familia,
fereastra, mamă, pragul, floare, floarea, o clanţă, pîine, şarpe, lacătul,
o piatră, o mamă, tată, tatăl, un tată.
2 . Să se scrie cu articol holărît următoarele substantive:
carne / . ; diente m.; mente /.; animal m.\ sal /.; examen m.\ metal
m.; sangre /.

13
LECŢIA 2

Dacă citim următoarele combinaţii de cuvinte:


vino blanco vin a l b
camisa blanca cămaşă albă

observăm că ele sînt formate din cîte un substantiv şi un adjectiv.


Adjectivul se acordă în gen cu substantivul: adică un substantiv
masculin cere totdeauna un adjectiv masculin, iar un substantiv
feminin, un adjectiv feminin.
In limba spaniolă adjectivele se
termină de obicei în vocale, mai
rar în consoane. Ne vom ocupa
deocamdată de cele terminate în
vocale (e, o ) .
1. Adjectivele terminate în e au
aceeaşi formă atît pentru masculin,
cît şi pentru feminin (ca şi adjecti­
vele romîneşti terminate în e). De
exemplu:
Masculin: campo verde c î m p verde
F e m i n i n : puerta verde usă verde

2. Adjectivele terminate în o sînt


totdeauna masculine. La feminin
ele schimbă terminaţia în a. Iată
cîteva exemple:
negro negru
nuevo nou
numeroso numeros
bonito frumos, c

negra neagră
nueva noua
un amigo alegra u n prieten vesel numerosa numeroasă
una vida alegre o v i a ţ ă veselă bonita frumoasă, d r ă g u ţ ă

14
Note:
1, Aceste t e r m i n a ţ i i , o p e n t r u masculin şi a pentru feminin, sînt carac­
teristice genurilor respective a t î t în cazul substantivelor, cît si în acela
al p r o n u m e l o r şi al adjectivelor nehotărîte. De exemplu:

tll
«migo prieten prietenă
rumano romîn romîncă
obrero muncitor muncitoare
campesino ţăran campesina ţărancă
todo t o t , întreg toda t o a t ă , întreagă
poco puţin poca puţină
otro alt otra altă
2. Todo u r m a t de u n s u b s t a n t i v nearticulat se traduce cu orice:
todo amigo orice prieten
toda madre orice m a m ă
Todo u r m a t de u n s u b s t a n t i v a r t i c u l a t se traduce prin tot, întreg:
todo el pueblo tot poporul, întreg poporul
toda la familia toată familia, întreaga familie
3 . S u b s t a n t i v e l e î n s o ţ i t e de adjectivul nehotărît otro nu primesc articol
nehotărît:
otro amigo (un) alt prieten
otra flor (o) altă floare
i
• , '•< • . ,

N u se spune n i c i o d a t ă : un otro amigo, ci n u m a i : otro amigo.


A c u m , d u p ă ce c u n o a ş t e m î n l i n i i m a r i s i n g u l a r u l s u b s t a n t i ­
v u l u i şi a l a d j e c t i v u l u i în l i m b a s p a n i o l ă , p u t e m t r e c e la f o r m a r e a
p l u r a l u l u i lor. M a i î n a i n t e î n s ă e n e c e s a r să c u n o a ş t e m c î t e v a
numerale:
uno, una u n u , una
dos doi, două
tres trei
cuatro patru
Pluralul substantivelor şi al adjectivelor terminate în vocală se
formează prin simpla adăugare a unui s . D e 1 e x e m p l u :
casas grandes case m a r i
madres buenas m a m e bune
dientes blancos dinţi albi
dos amigas două prietene
dos dientes doi dinţi
tres rumanos trei romîni
cuatro mesas p a t r u mese
T o t a ş a se f o r m e a z ă ş i p l u r a l u l pronumelor nehotărîte amin­
tite mai sus:
todos, todas toţi, toate
otros, otras alţi, alte
pocos, pocas puţini, puţine

15
Pluralul substantivelor terminate în consoană se formează adău-
gîndu-se e s . De e x e m p l u :
panes pîini ¡lores flori cristales geamuri
Notă:
în limba spaniolă sunetul i se notează în două feluri: uneori cu litera i,
alteori cu litera y.
Cu litera i se notează:
1. Sunetul i silabic (care poate forma o silabă, fie singur, fie cu una sau
mai multe consoane, ca în cuvintele romîneşti inimă, privire etc.). De
exemplu: amigo, cristal, piso.
2. Sunetul i semivocalic, adică un i foarte scurt care face parte din-
tr-un diftong 1 . De exemplu: piedra, cuvînt în care litera i trebuie citită
la fel ca în cuvintele romîneşti pierde, piept, piele etc.
Cu litera y se notează:
1. Sunetul i semivocalic în diftongi:

a) la începutul cuvîntului, b) la sfîrşitul cuvîntului, după


înainte de o vocală: yo eu. o vocală: muy foarte; ley lege.

c) între două vocale: mayo — (luna) mai.


2. Sunetul i silabic, în cazul unui singur cuvînt spaniol: y — şi.
De exemplu: el umbral y la puerta pragul şi uşa.
Cu aceeaşi valoare apare şi în unele cuvinte străine: brandy, Boby etc.
1
Despre diftongi se va vorbi mai amănunţit în lecţia 5.

16
Sunetul y nefiind, după cum am a r ă t a t , o vocală propriu-zisă (afară
de cazul conjuncţiei şi), ci o semivocală sau o semiconsoană, urmează,
din p u n c t de vedere gramatical, soarta consoanelor. De aceea, cuvintele
t e r m i n a t e în y fac p l u r a l u l tot prin adăugarea lui - e s . De exemplu:
ley — leyes,

O iistă cu cîteva cuvinte uzuale vă va ajuta să formaţi pro­


poziţii simple, pe care le vom numi frases modelo (fraze model):
con cu pero însă, dar
cuarto cameră sin fără
en în tengo , (eu) am
frase f. frază tiempo timp
modelo model tiene (el, ea) are
no nu tienen (ei, ele) au

FBASES MODELO

El obrero Popescu tiene una casa en Muncitorul Popescu are o casă în


Bucarest. Bucureşti.
La casa tiene cuatro ventanas y una Casa are p a t r u ferestre şi o uşă
puerta muy grande. foarte m a r e .
La puerta tiene picaporte, pero no Uşa are o c l a n ţ ă , dar nu are l a c ă t .
tiene candado.
El campesino rumano tiene camisa Ţăranul romîn are cămaşă albă cu
flori.
blanca con flores.
Petru are o familie numeroasă.
Pedro tiene una familia numerosa.
Doi muncitori au case noi fără
Dos obreros tienen casas nuevas sin
etaje, dar m a r i şi foarte frumoase.
pisos, pero grandes y muy bonitas.
.Nu am o casă, dar am o cameră
No tengo una casa, pero tengo un
foarte frumoasă.
cuarto muy bonito.
A m o prietenă foarte b u n ă .
Tengo Una amiga muy buena.
Am foarte p u ţ i n t i m p .
Tengo muy poco tiempo.

EXERCIŢII

3. Să se traducă în spaniolă următoarele propoziţii:


1. O f a m i l i e numeroasă are o casă mare. 2. Familia are numeroşi prie­
teni b u n i . 3 . Toată familia are flori albe. 4. Eu am puţine flori. 5. Nu
am t i m p . 6 . I n Bucureşti am o cameră foarte frumoasă. 7. Prietenul Petru
are o casă cu uşi fără lacăte. 8. O ţărancă are o cămaşă nouă. 9. Petru
şi Rodrigo au familii m a r i .
4 . S a se completeze spaţiile punctate cu cuvintele corespunzătoare:
1. La p u e r t a t i e n e . . . picaporte. 2. La ventana cuatro cristales. 3 .
T e n g o . . . a m i g o b u e n o . . . alegre. 4. Tiene una casa... Bucarest. 5. La casa
t i e n e . . . d o r m i t o r i o g r a n d e . . . dos puertas negras. 6. Pedro n o . . . t i e m p o .

5. Să se formeze femininul următoarelor adjective şi substantive:


triste, b l a n c o , nuevo, b o n i t o , bueno, obrero, campesino, r u m a n o .

2 — învăţaţi limba spaniolă 17


L E C Ţ I A 3

î n lecţia t r e c u t ă a m s t u d i a t p l u r a l u l n e a r t i c u l a t a l s u b s t a n ­
t i v e l o r . E s t e necesar a c u m să c u n o a ş t e m şi p l u r a l u l a r t i c o l e l o r
h o t ă r î t e şi n e h o t ă r î t e .
Articolele h o t ă r î t e e l şi la a u la p l u r a l formele los şi, respec­
tiv, las:
el piso los pisos la casa las casas
el animal los animales • la flor las flores
el picaporte los picaportes la madre las madres
Articolele n e h o t ă r î t e u n şi u n a a u la p l u r a l formele u n o s (unii,,
nişte) şi u n a s (unele, n i ş t e ) :
unas amigos unii (nişte) prieteni unas casas unele (nişte) case
î n t r e b u i n ţ a r e a a r t i c o l u l u i h o t ă r î t în l i m b a s p a n i o l ă e u n e o r i
diferită de cea d i n l i m b a r o m î n ă : s î n t cazuri cînd în r o m î n e ş t e
acest a r t i c o l se î n t r e b u i n ţ e a z ă , pe cînd în s p a n i o l ă , n u . Aşa se
î n t î m p l ă , b u n ă o a r ă , cînd u n s u b s t a n t i v e î n s o ţ i t de u n adjectiv
posesiv. î n r o m î n e ş t e s p u n e m „ c a i e t u l meu'', „casa m e a " , dar-
în spaniolă se spune mi cuaderno şi mi casa, nu el mi cuaderno
sau la mi casa. P e lîngă a c e a s t a , o b s e r v ă m că în l i m b a s p a n i o l ă
a d j e c t i v u l posesiv se aşază î n a i n t e a s u b s t a n t i v u l u i .
Să v e d e m a c u m formele a d j e c t i v u l u i posesiv la s i n g u l a r şi l a
plural.

Singular
mi amigo prietenul meu mi ventana fereastra mea
tu amigo prietenul tău tu ventana fereastra ta
su amigo prietenul său, lui, ei su ventana fereastra sa, lui, ei'

Plural

mis amigos prietenii mei mis ventanas ferestrele mele


tus amigos prietenii tăi tus ventanas ferestrele tale
sus amigos prietenii săi, lui, ei sus ventanas ferestrele sale, lui, ci

18
'Observăm din tabelul de mai sus că în cazul unui singur posesor
adjectivul posesiv este acelaşi pentru masculin şi feminin.
Cînd sînt mai mulţi posesori:

Singular

nuestro amigo prietenul nostru nuestra ventana fereastra noastră


vuestro amigo prietenul vostru vuestra ventana fereastra voastră
su amigo prietenul lor su ventana fereastra lor

Plural

nuestros amigos prietenii noştri nuestras ventanas ferestrele noastre


vuestros amigos prietenii voştri vuestras ventanas ferestrele voastre
sus amigos prietenii lor sus ventanas ferestrele lor

Jfote;:

d. Adjectivul posesiv se acordă cu s u b s t a n t i v u l pe care îl determină:

su amigo su amigo sus amigos sus amigos


prietenul lui prietenul lor p r i e t e n i i lui p r i e t e n i i lor

2. La persoana a I l I - a , singular si plural ( s u ) , se pot crea confuzii, deoa-


Tece la prima vedere nu p u t e m şti dacă este vorba de obiectul lui, al ei
sau al lor. Dar, după cum vom vedea în t e x t e l e care urmează, sensul se
poate deduce din context.
3 . I n t r e adjectivul posesiv şi s u b s t a n t i v se poate introduce ün a l t
•adjectiv, care se acordă la rîndul său cu s u b s t a n t i v u l :

mi alegre amigo p r i e t e n u l meu vesel


mi numerosa familia familia mea numeroasă '

Iată acum -oîfeva cuvinte noi:

PALABRAS NUEVAS

"aparte separat, a p a r t e estufa sobă


armario dulap interesante interesant
biblioteca bibliotecă libro carte
butaca fotoliu moderno modern
•cama pat mueble ni. mobilă
caro scump padres p ă r i n ţ i (taţi)
cuadro t a b l o u piano pian
escritorio masă de scris redondo rotund
estudio birou (cameră) texto t e x t

19
N U E S T R A CASA
Casa noastră

Mis padres tienen una casa grande, nueva y bonita. La casa


P ă r i n ţ i i mei au o casă m a r e , n o u ă şi frumoasă. Casa
tiene un dormitorio, un estudio y otros dos cuartos. Todos los
are u n d o r m i t o r , un birou şi alte două camere. Toate
cuartos tienen muebles modernos y cuadros interesantes. Yo tengo
camerele au m o b i l e moderne şi t a b l o u r i i n t e r e s a n t e . E u a m
un cuarto aparte. En mi cuarto tengo una cama blanca, un ar-
o c a m e r ă s e p a r a t ă . în camera mea a m u n p a t alb, u n du-
mario, una mesa redonda, unas butacas, un piano nuevo y una
lap, o masă r o t u n d ă , nişte fotolii, un pian nou şi o
estufa. Mi padre tiene en su estudio un escritorio y una
sobă. Tatăl meu are în b i r o u l său o masă de scris şi o
biblioteca. Su biblioteca tiene libros muy interesantes.
b i b l i o t e c ă . Biblioteca sa are c ă r ţ i foarte interesante.

20
EXERCIŢII

6 . Să se traducă în limba spaniolă:


1. Prietenul meu are o casă bună. 2. Casaţlui nu are etaj. 3. Mun­
citorul Popescu are o familie numeroasă. 4. Prietenii voştri au cărţi
interesante. 5. Noul lui prieten
nu are cărţi. 6. Noua noastră
bibliotecă are alte cărţi. 7. Am
nişte prieteni veseli. 8. Anima­
lele şi florile au viaţa lor aparte. A
i ¿1'":
D. Textul are puţine cuvinte noi.
10. Cartea are texte interesante.
V -
ffl n
7 . Să se completeze
alăturat punînd
rombul
cîte o literă
-s.
;
:"
7 tă Í 3
•; /_-
în fiecare pătrăţel, astfel încît
A fi * o
•să rezulte:

1. Articol feminin la plural


V _
s
2. Cîmp
3. Foar te puţin (2 cuvinte) B
4. Republică din America Centrală în care se vorbeşte limba spaniolă
5. Geam
6. Prieten
7. Articolul nehotărît feminin singular o
De la A la B: ţăran

21
LECŢIA 4

Pentru a arăta că o persoană sau un lucru aparţine unei alte-


persoane sau unui alt lucru, ne servim de cazul genitiv, care-
răspunde la întrebările: al cui?, a cui?, ai cui?, ale cui?
Trebuie să menţionăm că substantivele în limba spaniolă nu-şî
schimbă forma în declinare, diferitele cazviri deosebindu-se doar-
prin prepoziţia utilizată. In cursul declinării, substantivele sînt
însoţite de articol, afară de cazurile cînd sînt însoţite de un
adjectiv demonstrativ sau posesiv.
Prepoziţia cu ajutorul căreia se formează cazul genitiv este
de. De exemplu:
la ventana de la casa fereastra casei
las ventanas de las casas ferestrele caselor
la ventana de Kna casa fereastra unei case
las ventanas de unas casas ferestrele unor case
De altfel şi în limba roniînă se întîlnesc construcţii cu valoare-
de genitiv, formate cu prepoziţia de, cum ar fi, de exemplu, în
grupul de cuvinte zori de zi (zorii zilei).
0 formă specială ia genitivul singular al substantivelor mascu­
line articulate cu articolul hotărît. în acest caz, prepoziţia de
şi articolul el se contractă, dînd: del. Astfel, pentru a spune
„fereastra dormitorului", nu spunem la ventana de el dormitorio
ci la ventana del dormitorio. La plural însă, ca şi înaintea articoluluíi
nehotărît, contractarea nu se produce. Exemple:
las ventanas de los dormitorios
las ventarías de un dormitorio
Note:
1. Deoarece n u m e l e proprii nu au articol, la genitiv ele sînt prece­
d a t e n u m a i de p r e p o z i ţ i e :
el amigo de Pedro amicul lui Petru
2. Cînd s u b s t a n t i v u l e însoţit de un adjectiv posesiv, prepoziţia de
se p u n e î n a i n t e a acestuia, articolul neîntrebuinţîndu-se, după cum amv
a r ă t a t , d a t o r i t ă prezenţei adjectivului posesiv:
la puerta de mi casa uşa casei mele
el amigo de mi padre prietenul t a t ă l u i meu

22
A c u m , d u p ă ce ne^am însuşit cîteva n o ţ i u n i de b a z ă în legătură
«cu s u b s t a n t i v u l şi a d j e c t i v u l s p a n i o l , este necesar să cunoaştem
•.şi cîteva verbe p e n t r u a p u t e a forma p r o p o z i ţ i i m a i dezvoltate.
î n c e p e m p r i n a da conjugarea la indicativ prezent a verbului

Ser a fi
soy sînt somos sintem
eres eşti sois sînteţi
es este (el, ea) son sînt (ei, ele)
Note:
1. Să se observe că — spre deosebire de limba romînă — infinitivul
verbului constă dintr-un singur cuvînt: ser.
2. în limba spaniolă — ca şi în romîneşte — pronumele personale se
întrebuinţează destul de rar împreună cu verbul, deoarece persoanele se
recunosc cu uşurinţă după terminaţia verbului. Nu vom spune, bunăoară:
Yo soy rumano; ci, simplu: Soy rumano. Pronumele se utilizează numai
-cînd vrem să subliniem cine anume face acţiunea.
In cursul lecţiilor următoare, atunci cînd se va conjuga un verb, nu
vom înşira şi pronumele personale, ele subînţelegîndu-se.
Să formulăm acum, utilizînd cuvintele cunoscute, cîteva

FRASES MODELO
í.os amigos de mi padre son mis Prietenii tatălui meu sînt priete­
amigos. nii mei.
Todos somos buenos amigos. Toţi sîntem prieteni buni.
El nombre de mi nuevo amigo es Numele noului meu prieten este
Pablo. Paul.
La casa de la familia de mi amigo Casa familiei prietenului meu are
tiene cuartos grandes. camere mari.
Todos los cuartos del piso tienen mue­ Toate camerele etajului au mobile
bles nuevos. noi.
El cuarto de mi amigo no tiene bi­ Camera prietenului meu nu are
blioteca. bibliotecă.
La biblioteca de otro amigo es grande, Biblioteca altui prieten este mare,
pero no tiene libros. dar nu are cărţi.
El libro es de Pedro. Cartea este a lui Petru.
El libro de Pedro no es grande. Cartea lui Petru nu este mare.
Los libros son de mi amigo. Cărţile sînt ale prietenului meu.
La Puerta del Sol. Poarta Soarelui.

Notăs
După cum se observă din ultimele exemple, articolele a, ale, al, ai,
care se folosesc în romîneşte înaintea genitivului, nu se traduc, de cele mai
multe ori, în spaniolă.

23
TOLEDO. - Puerta del Sol.
La formarea g e n i t i v u l u i , a m î n t î l n i t p r e p o z i ţ i a de. A c e a s t ă
prepoziţie este foarte des î n t r e b u i n ţ a t ă în s p a n i o l ă . î n romîneşte-
ea m a i poate fi t r a d u s ă p r i n :
casa de madera
de
din
{ migas de pan
soy de Toledo
casă de lemn
firimituri de pîine
sínt din Toledo ,
de la carta de mis padres scrisoare de la părinţii mei
eu amigo de pelo negro prieten cu păr negru
P r e p o z i ţ i a de se m a i î n t î l n e ş t e la formarea unor n u m e p r o p r i L
E x . : Lope de Vega, Tirso de Molina. La origine, m a i ales în v e c h i l e
n u m e n o b i l i a r e , această prepoziţie desemna locul de obîrşie a
familiei.

PEDRO Y SUS P A D R E S
Petru şi părinţii săi

Pedro es de la capital de su pa­ P e t r u este din c a p i t a l a p a t r i e i


tria. Es alumno en una es­ sale. E s t e elev într-o şcoală
cuela grande. mare.
Es un alumno aplicado y orde­ Este u n elev silitor şi ordo­
nado ; tiene notas muy buenas. n a t ; are note foarte b u n e .
El padre de Pedro es obrero y T a t ă l lui P e t r u este m u n c i t o r
la madre es maestra de escuela'. iar m a m a este î n v ă ţ ă t o a r e .
Los dos son muy laboriosos y ama­ A m î n d o i sînt foarte m u n c i t o r i
bles. şi a m a b i l i .
El abuelo de Pedro es una per­ B u n i c u l lui P e t r u este o per­
sona muy bondadosa. soană foarte b l a j i n ă .
La familia de Pedro vive en una F a m i l i a lui P e t r u locuieşte în­
casa alta, de dos pisos, muy tr-o casă î n a l t ă , cu d o u ă etaje,,
moderna y bonita. foarte m o d e r n ă si d r ă g u ţ ă .

PALABRAS NUEVAS

abuelo bunic laborioso harnic, muncitor


alto înalt maestra învăţătoare
alumno elev maestro învăţător, maestru
amable amabil nota notă
aplicado silitor ordenado ordonat
bondadoso plin de bunătate, blajin patria patrie
capital /. capitală persona persoană
escuela scoală vive locuieşte, trăieşte

25
T o a t e cele spuse p î n ă a c u m se v o r m e m o r a m a i uşor făcînd
următoarele

EXERCIŢII

8 . Să se traducă in limba spaniolă:


1. Ferestrele dormitorului sînt de lemn negru. 2. Eşti un prieten bun.
3. Soba din camera noastră e verde. 4. Viaţa animalelor este foarte intere­
santă. 5. Vinul vostru este bun. 6. Numele (pi.) lor sînt Rosa şi Petru.
7. Casa lui are scări. 8. Pietrele scării sînt mari. 9. Uşile dormitoarelor
au clanţe. 10. Muncitorii sînt prietenii ţăranilor. 11. învăţătorul ei este
din Bucureşti. 12. Ferestrele casei lui sînt înalte. 13. învăţătoarea are
elevi foarte silitori. 14. Elevii ei au note bune. 15. Am o scrisoare de la
părinţii mei.
9. Să se completeze spaţiile punctate cu cuvintele corespunzătoare:
1. Los libros... Pedro... blancos. 2. El vino... Alicante... bueno.
3. El padre... Pablo... obrero. 4. El campesino... una casa... madera. 5.
El abuelo... mi amigo es... persona muy bondadosa. 6. El campesino...
pelo blanco... mi abuelo.
: •

LECŢIA .5

în cele ce urmează vom face cîteva precizări în legătură cu


pronunţarea spaniolă, atît pentru a completa cunoştinţele de
pînă acum, cît şi pentru a preveni eventualele erori de pronunţare.
In primul rînd, cei care mai cunosc şi alte limbi să nu se lase
influenţaţi de pronunţări străine. S-ar putea să pronunţaţi, ca
în limba italiană, „caza", „numerozo" sau, ca în franceză, „pica-
port" în loc de „casa", „numeroso", „picaporte" cum este corect
în spaniolă. Chiar atunci cînd discutaţi cu o persoană a cărei
limbă maternă e spaniola, nu trebuie să vă însuşiţi mecanic felul
ei de a rosti sunetele acestei limbi. Există cazuri cînd vorbitorii
din diferitele ţări în care se vorbeşte limba spaniolă sau din dife­
ritele provincii ale Spaniei au o pronunţare regională şi, deci,
deosebită de limba spaniolă literară. Vom înregistra, treptat şi
acolo unde e cazul, principalele abateri de la rostirea corectă,
academică.
Menţionăm, deocamdată, că mulţi dintre vorbitorii de limbă
spaniolă confundă sunetele b şi v. Ei spun, de exemplu, un baso
de bino, în loc de un caso de vino (un pahar de vin). Este reco­
mandabil ca, pînă cînd vom discuta problema mai pe larg, să
nu ţineţi seama de fenomenul pomenit mai sus şi deci să distin­
geţi cele două sunete in discuţie, mai ales că prin confundarea
lor se poate ajunge şi la confuzii de sens:

vasto vast vacante vacant


basto grosolan bacante f. bacantă

Tot în legătură cu exactitatea pronunţării, trebuie să studiem


mai îndeaproape diftongii şi triftongii.
Unele substantive, cum ar fi puerta, diente, piano, conţin cîte
două vocale, care se pronunţă cu un singur efort expirator,
făcînd parte dintr-o singură silabă. Aceste grupuri de două vocale
se numesc diftongi. In diftong, una dintre vocale se pronunţă

27
m a i i n t e n s , iar c e a l a l t ă m a i s l a b . D u p ă acest c r i t e r i u g r a m a t i c i l e
spaniole a u î m p ă r ţ i t vocalele î n : tari şi slabe.
a, e, o sînt vocale tari
i şi u sînt vocale slabe
Diftongii p o t fi formaţi
n u m a i din u r m ă t o a r e l e com­
b i n a ţ i i ' d e vocale:
slabă + tare:
diente, piano, bueno
tare + slabă:
baile m. (bal, dans)
slabă + slabă:
ruido (zgomot), triunjo
(triumf)
Vocalele t a r i s î n t t o t d e a u n a cele pe care le a c c e n t u ă m , pe care
le r o s t i m cu m a i m u l t ă i n t e n s i t a t e (bueno, baile). In diftongii
f o r m a ţ i din două vocale slabe, u l t i m a vocală e cea a c c e n t u a t ă
(ruido, triunfo).
Două vocale tari nu formează un diftong şi de aceea ele se pro­
n u n ţ ă s e p a r a t , ca făcînd p a r t e din silabe diferite. C u v î n t u l paseo
(plimbare) se v a p r o n u n ţ a pa-se-o 1 .
Triftongii — foarte r a r î n t î l n i ţ i — s î n t f o r m a ţ i d i n t r e i v o c a l e :
u n a t a r e , î n c a d r a t ă de două s l a b e . E x e m p l u : 6uey m. ( b o u ) ;
Uruguay.

Obser val ie:


Pentru o memorare mai uşoară a cuvintelor spaniole care conţin
diftongul ue, reţineţi că — în unele cuvinte — acesta corespunde adesea
diftongului romînesc oa sau vocalei o.
Exemple:
puerta poartă puerco porc
• suerte f. soartă puesto post
muerte f. moarte puerto port
rueda roată cuerpo corp
puede poate acuerdo acord
î n l i m b a spaniolă există unele c u v i n t e care
c o n ţ i n g r u p u l r r (r d u b l u — doble erre) ca,
d° exemplu:
tierra pămînt
burro măgar
carro car
1
Acest cuvînt trebuie reţinut, deoarece conţine toate vocalele tari, în
ordinea lor.

28
Acest grup se p r o n u n ţ ă m a i p u t e r n i c şi m a i p r e l u n g i t decît
u n r s i m p l u , p r i n v i b r a r e a p u t e r n i c ă a l i m b i i . La î m p ă r ţ i r e a în
silabe, grupul r r nu se d e s p a r t e . De e x e m p l u : bu-rro, tie-rra e t c .
T o t u n d u b l u r este considerat şi r i n i ţ i a l . De e x e m p l u : rumân»
se p r o n u n ţ ă „ r r u m a n o " , rayo (rază, t r ă s n e t ) se p r o n u n ţ ă „ r r a y o " .
P r o n u n ţ i a lui r i n i ţ i a l se observă m a i b i n e a t u n c i cînd înain­
tea u n u i c u v î n t care începe cu r se alipeşte alt c u v î n t , formînd
astfel u n c u v î n t c o m p u s . In acest caz, fostul r i n i ţ i a l se dublează,,
p e n t r u a-şi p ă s t r a v a l o a r e a fonetică.
Exemple:
pararrayos paratrăsnet
grecorromano greco-roman
Ca u n r d u b l u se p r o n u n ţ ă şi r p r e c e d a t de consoanele 1, n , s t
alrededor (împrejur), sonrisa (suris).
U n e o r i cuvintele se deosebesc ca sens, d u p ă cum sînt scrise
cu r sau r r .
Exemple:
pero dar, însă coral m. coral, mărgean
perro ciine corral m. curte, ogradă
T o t în legătură cu p r o n u n ţ a r e a , ne v o m opri p u ţ i n a s u p r a s e m ­
nelor de p u n c t u a ţ i e , i m p o r t a n t e p e n t r u i n t o n a r e a frazei.
Semnele de punctuaţie în spaniolă sînt aceleaşi ca şi în romînă.
şi se utilizează în aceleaşi c o n d i ţ i i . E x i s t ă astfel:
la coma virgula
el punto punctul
punto y coma punct şi virgulă
dos puntos două puncte
puntos suspensivos puncte de suspensie
raya liniuţă
Semnele de î n t r e b a r e şi de e x c l a m a r e p r e z i n t ă o curiozitate-
în limba s p a n i o l ă . Cînd se scrie o propoziţie i n t e r o g a t i v ă sau
e x c l a m a t i v ă , fie chiar formată d i n t r - u n singur c u v î n t , se p u n
semnele respective a t î t la î n c e p u t u l p r o p o z i ţ i e i , cît şi la sfîrşitul
e i . Acest lucru ajută m a i ales a t u n c i cînd se face lectura orală-
a u n u i t e x t n e c u n o s c u t , căci ne avertizează de la î n c e p u t ce feî
de frază v o m c i t i , oricare ar fi lungimea ei. La sfîrşitul p r o p o ­
z i ţ i i l o r , semnele de î n t r e b a r e sau de e x c l a m a r e se scriu n o r m a l
(deci ca şi în r o m î n ă ) . Cele de la început sînt însă răsturnate..
Iată două e x e m p l e :
¿Eres rumano? Eşti romîn?
¡Muy bien! Foarte bine!

29:
Una dintre cele mai frecvente situaţii în care utilizăm semnul
•exclamării este cazul vocativ. Vocativul exprimă o chemare adre­
sată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări. In
limba spaniolă, substantivul la vocativ se pune între semnele de
exclamare. De menţionat că nu pot fi folosite la vocativ decît
substantivele nearticulate (nume comune sau proprii).
Nominativ: el amigo; la patria; Pedro; Isabel
Vocativ: ¡amigo! ¡patria! ¡Pedro! ¡Isabel!
Cînd substantivul la vocativ se găseşte într-o propoziţie (inte­
rogativă sau exclamativă), se pune între virgule.

30
FRASES MODELO
¡Viva el Primero de Mayo! Trăiască 1 M a i !
¡Antonio! ¿Tienes un cuaderno? A n t o n i o , ai un caiet?
¡ No eres mi amigo ! Nu-mi eşti p r i e t e n !
¿ Tienen tus padres una casa ? Au p ă r i n ţ i i t ă i o casă?
¡ Basta con el ruido ! De-ajuns (terminaţi) cu z g o m o t u l î
¡ Cuidado con el piano ! Ai grijă de p i a n !
¡Cuidado ! Păzea ! Ai grijă ! Fii a t e n t !

EN UN PUEBLO
Antonio vive en un pueblo de nuestra linda patria. Es un
pueblo grande, con casas bonitas y campos muy ricos. Los padres-
de Antonio son campesinos. Tienen una casa muy pintoresca y
en su corral varios animales: dos bueyes, una vaca, tres puercos,
un burro y cuatro cabras. Antonio tiene numerosas palomas y
un amigo fiel: Negro.
Negro es un perro fuerte y grande. Con Antonio y sus amigos
es bueno, pero con los enemigos de Antonio es muy malo. Negro
cuida la casa y es el amo indiscutible de todo el corral.

PALABRAS NUEVAS
amo stăpîn malo rău
cabra capră paloma porumbel
enemigo d u ş m a n , i n a m i c pintoresco pitoresc
fiel credincios pueblo s a t ; popor
fuerte puternic rico bogat
indiscutible indiscutabil Tarios m a i m u l ţ i , diferiţi (nu-
lindo frumos, drăguţ mai la plural)

Inainte de a încheia această lecţie, să cunoaştem un alt verb


uzual:
Dar a da
doy dau damos dăm
das dai da in daţi
da dă dan dau

EXERCIŢII
10. Să se memoreze următoarele proverbe şi să se găsească echi­
valentele lor în limba romînă:
Perro ladrador^ poco mordedor. Cîine lătrător, p u ţ i n muşcător.
Pierde el lobo los dientes y no las Pierde lupul dinţii şi nu i n t e n ţ i i l e .
mientes.

31
1 1 . Să se înlocuiască cifrele din pătrăţele prin litere, astfel
încît să căpătaţi pe rîndurile orizontale următoarele soluţii:
Pîine
Pat
Pămînt c 12 4
Fotoliu
3 12 11 12
Prag
Caiet
Porumbel 19 9 7 13 13 12
Are capitala la Montevideo
Plimbare 8 16 19 12 3 12
Două
16 11 8 1i 12 6
De la A la B: Paratrăsnet
12. Să se traducă în spa­ 3 16 12 1 7 13 4 10

niolă:
5 12 6 10 11 12
1. Casa părinţilor mei are pa­
16 13 16 2 16 12 20
ratrăsnet. 2. Manuel are un car cu
roate mari şi boi puternici. 3. E
5 12 21 7 10
nou pianul ei? 4. Nu e nou,
•dar e bun. 5. Satul meu este
1 10 21
foarte pitoresc. 6. Curtea casei
-este mare. 7. Dau (eu) o scrisoare.
8. Prietenul meu dă cărţi bune.
9. Petre, nu ai prieteni?

Tierra del Fuego (Ţara de Foc)


LECŢIA 6

O propoziţie ca a c e a s t a : Carmen da flores (Carmen dă flori)


pare oarecum i n c o m p l e t ă , aşa încît, i n e v i t a b i l , se iveşte î n t r e ­
b a r e a : cui dă flori?
P e n t r u completarea propoziţiei de m a i sus t r e b u i e să folosim
fie u n s u b s t a n t i v , fie u n p r o n u m e în cazul dativ, şi să s p u n e m ,
de e x e m p l u : lui Petru, mamei sale, bunicii,
vouă, lui e t c .
î n limba spaniolă, cazul d a t i v se formează
cu a j u t o r u l prepoziţiei a:-
Pedro da libros a un estudiante.
P e t r u dă c ă r ţ i u n u i s t u d e n t .
Vedem deci că şi cazul d a t i v se formează
t o t cu a j u t o r u l u n e i p r e p o z i ţ i i , ca şi cazul
genitiv pe care l-am s t u d i a t m a i î n a i n t e . P r e ­
poziţia a, cînd se află î n a i n t e a a r t i c o l u l u i
h o t ă r î t m a s c u l i n singular e l , se c o n t r a c t ă cu
acesta, d î n d a l .
Carmen da flores
Exemplu: a su madre.
Carlos da pan al perro. Carmen dă flori
Carol dă pîine cîinelui. mamei sale.

Cînd î n a i n t e a s u b s t a n t i v u l u i stă a r t i c o l u l n e h o t ă r î t , contrac­


t a r e a nu are loc. La p l u r a l ea nu se î n t î l n e ş t e n i c i o d a t ă , nici
a t u n c i cînd î n a i n t e a s u b s t a n t i v u l u i stă a r t i c o l u l h o t ă r î t .

Exemplu:
Doy un libro a «ÎI estudiante. Dau o carte unui student.
Damos pan a los perros. Dăm pîine eîinilor.

3 — învăţaţi limba spaniolă


33
Notă:
O propoziţie de t i p u l Carmen da »u vestido a la costurera se poate tra­
duce în două feluri:
1. Carmen dă rochia sa la croitoreasă; şi
2. Carmen îşi dă rochia la croitoreasă.
Rezultă deci că, în romîneşte, avem uneori două m o d a l i t ă ţ i de a
t r a d u c e adjectivul posesiv. I a t ă cîteva exemple care vor lămuri mai
b i n e această c h e s t i u n e :
damos nuestra vida se poate traduce p r i n : dăm v i a ţ a noastră
sau: ne dăm v i a ţ a ;
Tot astfel ¿das t u libro? dai cartea ta? s a u :
îţi dai c a r t e a ?
In lecţiile care urmează v e ţ i m a i întîlni m u l t e alte cazuri similare.
Mai departe ne vom ocupa de adjectivele demonstrative. Pentru
moment, vom învăţa două dintre ele, şi anume:
— este, esta, estos, estas
— ese, esa, esos, esas

Adjectivul demonstrativ este indica un obiect situat în apro­


pierea persoanei care vorbeşte. De exemplu:
este cuaderno acest caiet (din mîna mea sau de lîngă mine)
esta camisa această cămaşă (de pe mine)
estos libros aceste cărţi (pe care le citesc)
estas casas aceste case (lîngă care mă aflu)

Adjectivul demonstrativ ese arată un obiect situat în apro­


pierea persoanei căreia i se vorbeşte, sau la o egală distanţă de
interlocutori. In limba romînă ese se traduce prin „acel(a) (cel
de colo)" sau, mult mai rar, în funcţie de context, prin „acest(a)".
De exemplu:
esa mesa masa aceea (lîngă care stai tu)
ese campesino ţ ă r a n u l acela (care se află la o mică depărtare de noi)
Note:
1. î n limba r o m î n ă , adjectivul d e m o n s t r a t i v poate sta fie în urma,
fie înaintea s u b s t a n t i v u l u i ; în spaniolă stă de obicei înainte. De aceea,
traducerea în r o m î n ă a expresiei este obrero poate fi sau „acest muncitor",
sau „ m u n c i t o r u l acesta". I n v e r s : dacă dorim să traducem „ ţ ă r a n u l acesta"
sau „familia a c e a s t a " în limba spaniolă, vom spune: este campesino şi
esta familia şi foarte r a r el campesino este.
2. Adjectivul d e m o n s t r a t i v aşezat înaintea substantivului ţine loc
şi de a r t i c o l . La declinarea s u b s t a n t i v u l u i cu un adjectiv demonstrativ,
prepoziţiile specifice diferitelor cazuri se p u n înaintea adjectivului.
De exemplu:
la casa de este campesino casa acestui ţ ă r a n
el libro de este alumno cartea acestui elev
doy un libro a este amigo dau o carte acestui prieten

34
3. Adjectivele este şi ese aşezate după s u b s t a n t i v au deseori u n sens
depreciativ, m a i ales cînd este vorba de persoane.
De exemplu:
el amigo este acest (pretins) prieten

FRASES MODELO

Este animal es un oso blanco. Esta mesa tiene cuatro pies (palas).

Este libro es delgado. Este libro es grueso.

Esta serpiente es grande. Estas dos cartas son de Cuba.

3*
35
Pedro da ese cuaderno a su amigo. Petru dă acel caiet p r i e t e n u l u i s ă u .
Ese obrero es el padre de Pedro. Acel muncitor e t a t ă l lui ¡Petru.
Todos esos libros son de mi amigo Toate acele cărţi sînt ale priete­
Antonio. nului meu A n t o n .

Notă:

pie m. picior
pata l a b ă (de a n i m a l ) , picior (de masă, de scaun).

EN EL MISMO PUEBLO

Es primavera. Los rayos del sol son fuertes y el viento es suave.


Antonio tiene bastante tiempo libre, pero sus padres no: su madre
prepara las comidas y atiende la casa y los animales; su padre
ara la tierra. Antonio da granos de trigo a sus palomas y pan
a Negro.
Pero cuando el tiempo es bueno, un paseo resulta siempre algo
agradable. Por eso, Antonio y Negro dan un paseo por el campo.

PALABRAS NUEVAS

agradable plăcut libre liber


algo ceva mismo acelaşi
ara ară prepara prepară
atiende îngrijeşte primavera p r i m ă v a r ă
bastante destul resulta este, se dovedeşte a fi
comida mineare siempre mereu, t o t d e a u n a
cuando cínd suave suav, uşor
d a r u n paseo a tace o p l i m b a r e trigo grîu
grano bob viento v î n t

Notă:
Por eso. — de aceea. Eso şi esto sînt pronume d e m o n s t r a t i v e n e u t r e , care
se folosesc n u m a i la singular. Ele se t r a d u c în romîneşte p r i n „ a c e a s t a " ,
„asta", „acest lucru", „aceste lucruri", „faptul acesta". De e x e m p l u :

No doy mis libros. ¡ Esto es! Nu-mi dau cărţile. Asta e!


Tiene libros, pero no tiene una biblio- Are c ă r ţ i , dar n-are bibliotecă.
teca. Eso es. Asla-i (adică: a s t a - i s i t u a ţ i a ) .
Esto no es bueno. Asta nu-i b i n e .
Esto es un vaso. Acest obiect e u n p a b a r .
Todo esto. T o a t e acestea.

36
EXERCIŢII

13. Să se completeze spaţiile punctate cu cuvinte potrivite, alese


din lista următoare: oso, serpiente, grueso, madera, lobo, tierra,
trigo, carro şi delgado.
1. Este animal es un... blanco. 2. La... es muy mala. 3. El... tiene rue­
das grandes. 4. Esta mesa es de... 5. El cuaderno de Pedro es... pero mi
cuaderno es... 6. Mi padre ara la... 7. Ese es un grano de... 8. El... es un
animal... pero muy malo y fuerte.
14. Să se traducă în spaniolă:
1. Cămaşa aceasta este foarte bună. 2. Mama ei prepară mineare foarte
gustoasă (bueno). 3. Prietenul meu este gras (gordo). 4. Părinţii lui sînt
slabi. 5. Dau acest cîine unui prieten. 6. Nu-şi dă cărţile. 7. Asta este!
8. Anton dă firimituri de pîine tuturor porumbeilor săi. 9. Şarpele nu are
picioare. 10. Lupul acesta este foarte mare. 11. Orice lup e foarte
periculos (peligroso). 12. Aceasta (acest lucru) este o carte de lectură.
13. Am destul timp liber. 14. Sînteţi bunii mei prieteni. 15. Cărţile
acestea sînt destul [de]* interesante. 16. Petre are numeroase cărţi?
17. Nu, are foarte puţine. 18. Caietele acestea sînt groase şi mari.
19. Petre şi Carol nu au alte caiete. 20. Florile de cîmp sînt frumoase.

* Cuvintele scrise în paranteze . drepte nu se traduc în spaniolă. Este


o regulă valabilă pentru toate exerciţiile din manual.
LECŢIA 7

Deoarece s u b s t a n t i v e l e — la orice caz — pot fi înlocuite cu


p r o n u m e , v o m s t u d i a a c u m , d u p ă d a t i v u l s u b s t a n t i v e l o r , şi d a t i ­
vul pronumelor personale.
î n l i m b a r o m î n ă d a t i v u l p r o n u m e l o r personale are două forme:
mie-îmi; ţie-îţi e t c . Aceste două forme există şi în l i m b a spa­
n i o l ă . In lecţia aceasta ne v o m ocupa n u m a i de u n a d i n ele,
şi a n u m e de cea de-a d o u a : îmi, îţi e t c . , care apare în exemplele
de m a i j o s :
Rafael me da un libro Rafael îmi dă o carte
Rafael te da un libro Rafael îţi dă o carte
Rafael le da un libro Rafael îi dă o carte (lui, ei)
Rafael nos da un libro Rafael ne dă o carte
Rafael os da un libro Rafael vă dă o carte
Rafael les da un libro Rafael le dă o carte
F o r m e l e p r o n o m i n a l e r o m î n e ş t i mi, ţi, i, ni, fi, li se t r a d u c în
limba spaniolă t o t p r i n p r o n u m e l e de m a i sus. De e x e m p l u :
Mi se dă pîine. Se me da pan.
O b s e r v ă m că, în astfel de c o n s t r u c ţ i i i m p e r s o n a l e , singura deo­
sebire faţă de r o m î n ă constă în inversarea locului p r o n u m e l u i se.
Se te dan libros. Ţi se dau cărţi.
Se os prepara la comida. Vi se pregăteşte mîncarea.
Se les dan flores. Li se dau flori.
Notă:
Negaţia no nu se contractă cu pronumele (aşa cum se întîmplă uneori
-în romîneşte cu negaţia nu). De exemplu:
Pedro no le escribe. Petru nu-i scrie.
Pedro no me escribe. Petru nu-mi scrie.
Observaţie:
Să nu se confunde — cînd se traduc din romîneşte — aceste pronume
personale în cazul dativ cu formele care înlocuiesc adjectivele posesive
despre care am vorbit în lecţia trecută.
Eu îmi dau cărţile. Yo doy mis libros (adjectiv posesiv; vezi lecţia 6).
Petru îmi dă cărţi. Pedro me da libros (pronume în dativ).

38
Cînd traducem din limba spaniolă, trebuie să dăm atenţie locu­
lui pe care îl ocupă adjectivul faţă de substantiv. Sînt cazuri cînd
acelaşi adjectiv are două sau mai multe înţelesuri după cum se
află înaintea sau în urma substantivului. Iată cîteva exemple:
Un solo campesino un singur ţ ă r a n
lin campesino solo u n ţ ă r a n singur (izolat, singuratic)
un nuevo libro o nouă carte (altă carte)
un libro nuevo o carte nouă (recentă)
un pobre amigo u n biet prieten
un amigo pobre u n prieten sărac
el mismo obrero acelaşi muncitor
el obrero mismo muncitorul însuşi
medio libro j u m ă t a t e de carte
libro medio carte de nivel mediu, mediocră

Constatăm, din exemplele de mai sus, că şi în limba romînă


adjectivul capătă înţelesuri deosebite în raport cu locul pe care
îl ocupă faţă de substantiv. De aceea, în general, trebuie să ţinem
seama de acest fapt atunci cînd traducem din limba romînă în
limba spaniolă.
Notă:
Articolul adjectival din l i m b a romînă, care se află s i t u a t î n t r e s u b s t a n t i v
şi adjectivul care-1 însoţeşte, se redă în limba spaniolă prin articolul hotărît.
Adeseori însă adjectivul precede s u b s t a n t i v u l . De e x e m p l u :
casa cea î n a l t ă la casa alta
sau, m a i frecvent: la alta casa
Vedem deci că articolul precede adjectivul, indiferent de locul acestuia
faţă de s u b s t a n t i v :
el antiguo mundo lumea cea veche (antică)
Alfonso el Sabio Alfons cel î n ţ e l e p t
Anumite adjective (puţine la număr) pierd vocala finală sau
•chiar silaba finală cînd stau înaintea unui substantiv la singular.
Acest fenomen se numeşte apocopa.
1. Adjectivele bueno, malo, primero pierd pe o atunci cînd se
•află înaintea unui substantiv masculin la singular, şi devin astfel:
el buen libro cartea bună (cartea cea bună)
el buen soldado soldatul bun
el mal pensamiento gîndul rău
el mal estudiante s t u d e n t u l rău
el primer piso primul etaj

La plural apocopa nu are loc: los buenos soldados.

39
2. A d j e c t i v u l grande pierde silaba finală -de î n a i n t e a orică­
r u i s u b s t a n t i v la s i n g u l a r :
Un gran libro; un gran viento etc.
Una gran piedra; una gran mesa etc.
La p l u r a l : /
Unos grandes libros; unas grandes piedras.
Notă: /
Adjectivul grande îşi schimbă şi el
semnificaţia în funcţie de locul pe care-1
ocupă faţă de substantiv. Astfel, gran
(înaintea substantivului) înseamnă mare, ca
importanţă; pe cînd grande (în urma sub­
stantivului) înseamnă mare, ca dimensiuni.
De exemplu:
una gran familia o familie mare
(importantă)
una familia grande o familie mare
(numeroasă)
3 . Adjectivul Santo — sfînt (foarte
Un buen soldado des î n t î l n i t în n u m i r i geografice) pierde
silaba -Io î n a i n t e a u n u i n u m e p r o p r i u
masculin:
San Salvador Capitala republi El Salvador din America
Centrală
San Pedro Sîn Petru: localitate în México
San Luis Sfîntul Ludovic: numire geografică răspîndită.
Atunci însă cînd numele propr încep cu silaba To- sau Do-, adjec
tivul Sanio rămîne întreg:
Santo Domingo Capitala Republicii Dominicane
Santo Toribio Sfîntul Toribiu.
La plural, apocopa nu are loc. De asemenea, nu are loc nici la
singular, în cazul substantivelor feminine:
Los Santos Padres Sfinţii Părinţi (nume de localitate)
Santa Fe Sfînta Credinţă (localitate)
4. Alte cazuri de a p o c o p a : adverbele de c a n t i t a t e tanto (atît)
şi cuanto (cît) pierd silaba -to î n a i n t e a u n u i adjectiv, a d v e r b sau
participiu.
Exemple:
No doy un libro tan interesante Nu dau o carte atît de interesantă.
Veo cuan interesante es. Văd cît de interesantă e.
I n acest u l t i m e x e m p l u a m folosit v e r b u l ver (a v e d e a ) , care
la p r e z e n t u l i n d i c a t i v se conjugă astfel:
veo văd vemos vedem
ves vezi veis vedeţi
ve vede ven văd (ei, ele)

40
UNA GRAN BIBLIOTECA

Entre los libros nuevos de Luis veo una obra muy rara de lite-
ratura .
— Luis, ¿me das este libro?
— Con sumo gusto. Es un gran libro, de un autor famoso. Algo
muy interesante.
Como se ve, mi amigo Luis es muy amable.
Su biblioteca es muy rica y variada; tiene todas las obras ma-
estras, antiguas o modernas, de la literatura universal. Tiene
asimismo manuscritos y libros raros en varias lenguas. En fin,
tiene libros interesantes en todos los dominios de la cultura.

PALABRAS NUEVAS

asimismo de asemenea manuscrito manuscris


autor m. a u t o r o sau
cultura cultură obra operă, lucrare
dominio domeniu obra maestra capodoperă
en fin în fine raro rar
famoso faimos, vestit sumo cel m a i mare
gusto plăcere universal universal
lengua limbă variado v a r i a t , diferit
Notă:
î n general, adjectivele care se t e r m i n ă într-o consoană r ă m î n neschim­
b a t e la feminin:
un autor universal un a u t o r u n i v e r s a l
una obra universal o operă universală
nuestro teatro popular teatrul nostru popular
una obra popular o operă p o p u l a r ă

EXERCIŢII

15. Să se completeze spaţiile punctate, traducînd cuvintele spe­


cificate în paranteze:
1. M i . . . libro es u n l i b r o . . . (prima, medie)
2 nuevo amigo escribe (cel, vă)
3 amigo tiene u n . . . pensamiento (acelaşi, bun)
4. ...casa es m u y buena (cea mare)
5. E l a u t o r . . . me da este libro (însuşi)
6. No veo grande es esta piedra (cít de)
7. ¿No da esa comida? (mi se)

41
1 6 . Să se traducă în limba spaniolă:
1. Prietenul familiei noastre ne scrie o scrisoare. 2. I se dă un pat bun
si o masă mare. 3. Carmen scrie mamei sale. 4. Dau o floare mamei mele.
5. Părinţii noştri ne dau viaţa. 6. Soldatul acesta scrie o scrisoare, fami­
liei sale. 7. Prietenul meu îmi dă o carte. 8. Eu îi dau un porumbel alb.
9. Elevul rău nu are cărţi. 10. Nu văd toată cartea. 11. Este prima lui
carte. 12. îmi scrie up bun prieten. 13. Acest vestit autor scrie o capo­
doperă. 14. Mi se dă manuscrisul. 15. Atît de rar este acest lucru (esto).
16. Primul etaj al acestei case are patru ferestre. 17. Casa cea înaltă are
numeroase ferestre. 18. Are de asemenea două usi.

SANTIAGO DE CUBA. — Patio del Ayuntamiento

42
LECŢIA 8

în cele cîteva pagini ale acestei lecţii vom studia cazul acuzativ.
In general, dacă e vorba de un obiect sau de o persoană ne­
determinată ', acuzativul este identic cu nominativul.
Veo el cuadro de mi cuarto. Văd tabloul din camera m e a .
Escribe una carta a su amiga. Serie o scrisoare prietenei sale.
Busco un profesor de rumano. Caut un profesor (oarecare) de r o m î n ă ,
Cînd e vorba însă de:
o) un nume propriu de fiinţă,
b) un substantiv comun care desemnează o fiinţă (determinată),
c) un nume de lucru personificat,
trebuie să se utilizeze aşa-numitul acuzativ personal, care se for­
mează cu ajutorul prepoziţiei a:
Iată cîteva exemple:
Vemos a nuestro amigo Luis. 11 v e d e m pe p r i e t e n u l nostru L u i s .
Luis busca a Pedro. Luis îl c a u t ă pe P e t r u .
Veo al perro, pero no a su amo. Văd cîinele, dar nu pe s t ă p î n u l s ă u .
¡Ama a tu Patria! Iubeşte-ţi P a t r i a !
Putem observa uşor că, în majoritatea cazurilor, prepoziţia
a se traducé prin pe deci acuzativul personal are un echivalent
în limba romînă. întrebarea cu care determinăm acuzativul per­
sonal este pe cine?
Observaţii:
1. După verbele care a r a t ă posesia nu se foloseşte a c u z a t i v u l p e r s o n a l .
De e x e m p l u :
Tengo esos dos amigos.
A se compara cu:
Veo a esos dos amigos.
2 . î n l i m b a r o m î n ă , în cazul a c u z a t i v u l u i personal, se utilizează de
obicei a t î t s u b s t a n t i v u l precedat de prepoziţia pe, cît şi pronumele per­
sonal corespunzător în a c u z a t i v (îl, o, îi, le). De e x e m p l u : îl văd pe Anton ;
o văd pe m a m a m e a .
î n l i m b a spaniolă, pronumele personale nu se folosesc î m p r e u n ă cu
s u b s t a n t i v e l e în a c u z a t i v , ca în limba r o m î n ă şi, astfel, cele două exemple
d e m a i sus se vor t r a d u c e : veo a Antonio; veo a mi madre.

43
î n schimb, pronumele personale în a c u z a t i v sînt u t i l i z a t e , v a şi t a
limba r o m î n â , p e n t r u a înlocui s u b s t a n t i v e l e respective.
Pedro m e ve P e t r u mă vede
Pedro te ve P e t r u te vedé .*.
Pedro le ve P e t r u ii vede
Pedro la ve Petru o vede
Pedro nos ve P e t r u ne vede
Pedro os ve P e t r u vă vede
Pedro los ve P e t r u ii vede
Pedro las ve P e t r u le vede

FRASES MODELO
Veo a Rosa y la saludo. O văd pe Roza şi o s a l u t .
Las vemos todo el tiempo. Le vedem t o t t i m p u l .
¿Los veis bien? î i v e d e ţ i bine?
Te veo triste. Te v ă d t r i s t .
Os busca vuestro padre. Vă caută t a t ă l v o s t r u .
Observaţie:
Cînd este vorba de u n s u b s t a n t i v masculin comun (uneori, în vorbirea
curentă, şi de un s u b s t a n t i v p r o p r i u ) , p r o n u m e l e personal în acuzatir
este, la singular, Io.
Pedro busca a su amigo, pero no le (sau lo) ve.

44
De foarte multe ori putem întîlni într-o propoziţie două pro­
nume personale alăturate: unul în dativ şi altul în acuzativ:
„Are cărţi şi nu ni le dă". Traducerea acestei propoziţii în spa­
niolă va fi: Tiene libros y no nos los da. Am folosit deci elemen­
tele cunoscute de noi, fără nici o modificare.
Excepţie face numai persoana a treia, căci în acest caz pro­
numele personale în dativ (Ie, Ies) se înlocuiesc prin se.

De exemplu:
Tengo unos libros y se los doy. Am n i ş t e cărţi şi i le d a u .
Escribo una carta a mis amigos Scriu o scrisoare prietenilor mei şi
y se la escribo con gusto. Ie-o scriu cu plăcere.
El cartero me da unas cartas y yo P o ş t a ş u l î m i dă nişte scrisori şi ou
se las doy a mi padre. i le dau t a t ă l u i meu.

Prepoziţia a (întîlnită de noi în cursul ultimelor lecţii) se mai


foloseşte, după verbele de mişcare, pentru a arăta ţinta sau direcţia
mişcării (la, spre, către, în).
înainte însă de a da exemplele corespunzătoare, trebuie să
cunoaştem cel mai important verb de mişcare:

ir a merge

voy merg vamos mergem


vas mergi vais mergeţi
va merge van merg

F R A S E S MODELO

Unos campesinos van a Bucarest. Nişte ţ ă r a n i merg la B u c u r e ş t i .


Antonio regresa a Toledo. Antonio se întoarce la (în) T o l e d o .
Todos vamos a la biblioteca. Toţi mergem la bibliotecă.
Voy con mi amiga al teatro. Merg cu prietena mea la t e a t r u .

Se poate observa de asemenea că prepoziţia a cere de obicei


ca substantivul care-i urmează să fie articulat: voy a la escuela.
Prepoziţia a mai poate arăta, printre altele, locul sau situaţia
în care se face o acţiune şi în acest caz ea se traduce, de obicei,
prin la sau în. De exemplu:
al aire libre în aer liber
al sol la soare
a la ventana la fereastră

45
Sinalefa — spaniolii denumesc astfel legătura pe care o fac, în
pronunţare, între vocale din cuvinte diferite. Această unire se
face între ultima vocală a unui cuvînt şi prima vocală a celui
următor, formîndu-se astfel o singură silabă pronunţată ceva mai
lung. în spaniolă, vocalele nu se elidează (ca în franceză sau ita­
liană) şi, în consecinţă, nu există nici apostrof.
Va^a^Asia. Merge în Asia.
Me^julegro detesta victoria. Mă bucur de această victorie.
Tiene _una^amiga ^alegre. Are o prietenă veselă.

POR EL BARRIO

Es domingo. Emilio da un paseo por su barrio. Es un barrio


populoso con largas y vistosas avenidas y casas grandes y modernas.
Emilio va primero al
Museo de Artes en donde
admira numerosas pin­
turas, acuarelas, estam­
pas y esculturas en piedra
y yeso. Es un museo
muy rico en obras nota­
bles y cuadros valiosos
de los maestros de la
escultura y pintura mo­
dernas. En una sala ve
a su amigo Manuel y
le saluda.
Luego Emilio sale del
museo y se detiene ante
el escaparate muy atrac­
tivo de una tienda. Este
escaparate ostenta cosas
muy diversas, bonitas y
feas, nuevas y antiguas.
Por fin, Emilio va a
la biblioteca.

46
PALABRAS NUEVAS

admira admira largo lung


ante înaintea luego apoi
arte m. artă museo muzeu
atractivo a t r a c t i v notable însemnat
avenida bulevard ostenta prezintă
barrio cartier pintura pictură
cosa lucru populoso foarte p o p u l a t
detiene opreşte por prin
diverso diferit primero mai întîi
domingo duminică sala sală
en donde u n d e (în care) sale iese
escaparate in. vitrină tienda prăvălie
escultura sculptură valioso valoros
estampa s t a m p ă vistoso frumos, arătos
feo u r î t yeso ghips

EXERCIŢII

1 7 . Să se completeze spaţiile punctate cu cuvintele necesare,


acolo unde este cazul:
1. V e o . . . Pedro, pero Pedro n o . . . ve. 2. ¿Ves... este libro? 3 veo.
4. C a r m e n escribe... carta una a m i g a . 5. Estos campesinos v a n . . . campo.
6. Luis a m a . . . su a b u e l o . 7. Tiene cosas interesantes pero no nos... da.

1 8 . Să se traducă în limba spaniolă:


1. Anton merge la şcoală. 2. Anton şi bunicul său fac o plimbare.
3. Merg la Muzeul de a r t ă . 4. Bunicul vede nişte picturi foarte intere­
s a n t e . 5. A n t o n nu le vede. G. Vă salut. 7. O caut, dar n-o v ă d .
8. Merg cu prietenii mei la t e a t r u în aer liber. 9. într-o vitrină văd
lucruri foarte diferite. 10. Această operă este foarte valoroasă şi veche.
1 1 . A c e a s t ă s c u l p t u r ă de ghips e u r î t ă . 12. Bunicul iese din muzeu şi se
opreşte î n a i n t e a unei flori. 1 3 . O admiră. 14. î l vedeţi? 15. Poştaşul
îmi dă nişte scrisori. 16. Sînt ale t a t ă l u i meu. 17. I le dau.
/'
/
/
LECŢIA 9

Cuvintele spaniole pe care le-am cunoscut pînă acum nu pre­


zentau nici o particularitate de pronunţare şi de scriere faţă de
fonetica sau ortografia romînească. Nici accentuarea cuvintelor
învăţate n-a prezentat dificultăţi pentru romîni, cu excepţia
cîtorva cuvinte a căror vocală tonică am redat-o cu alte caractere.
Deoarece în toate limbile accentul joacă un rol deosebit de
important, trebuie să studiem mai amănunţit accentuarea cuvin­
telor în limba spaniolă.
Vom preciza mai întîi unele noţiuni generale în legătură cu
problema accentului.
Se numeşte accent tonic intensitatea mai mare pe care o dăm
unei anumite silabe (sau mai exact, vocalei dintr-o anumită
silabă) atunci cînd pronunţăm un cuvînt. Dacă luăm ca exemplu
cuvîntul „gîndire", vedem că silaba de la mijloe (di) este tonică:
gîn-di-re.
in cuvinte cum ar fi bunăoară „lacrimă", „animal", accentul
cade pe alte silabe. In felul acesta s-a făcut următoarea clasi­
ficare a cuvintelor după locul accentului:
1. cuvinte cu accentul pe ultima silaba: cafea, animal;
2. cuvinte cu accentul pe penultima silabă: gîndire, casă;
3. cuvinte cu accentul antepenúltima silabă: lacrimă, arbore.

După cum se ştie, în limba romînă nu avem nici o regulă care


să precizeze locul accentului. Există cuvinte cu aceeaşi grafie
care-şi pot schimba înţelesul după felul în care le accentuăm:
o haină bună — o femeie haină

In spaniolă, accentuarea cuvintelor se face după două reguli


precise. Cunoscînd aceste reguli, avem siguranţa accentuării
corecte la lectura oricărui text. Iată cele două reguli:

48
1. Cuvintele care se termină în consoanele n şi s sau în orice
vocală au accentul tonic pe penultima silabă.

E x e m p l e l e le p u t e m lua din cuvintele î n v ă ţ a t e în lecţiile de


pînă acum:
a) t e r m i n a t e în v o c a l e :
camisa, casa, candado, ventana, madre, picaporte;
h) t e r m i n a t e în n şi 8 :
examen, tienen, leyes, camisas, candados, picaportes.
Notă:
Aceleiaşi reguli i se supun si cuvintele care se termină într-un diftong for­
m a t din vocală slabă + vocală tare (ia, ie, io, ua, ne, uo). Astfel se vor
-accentua cuvintele: agua (apă), lengua, patio (curte), individuo. Aci tre­
buie să fim mai atenţi, deoarece multe cuvinte asemănătoare în romînă
şi spaniolă au accentuări diferite. Dacă anumite cuvinte, cum ar fi: fami­
lia, serie, le vom pronunţa la fel şi în spaniolă şi în romînă, în schimb
cuvinte ca: academie, epidemie, radioscopie, sinonimie, cu aspect grafic
asemănător în ambele limbi, se vor pronunţa în spaniolă: academia, epi­
demia, radioscopia, sinonimia.

2. Cuvintele terminate într-o consoanei oarecare (în afară de n


sau s) au accentul tonic pe ultima silabă.

E x e m p l e l e le l u ă m t o t din cuvintele c u n o s c u t e : cristal, a n i m a l ,


•aviador, salvador, primer, ladrador, mordedor.
E cazul să r e a m i n t i m că y este considerat consoană şi deci
u r m e a z ă regula a d o u a : Uruguay, estoy (eu s t a u , m ă aflu).

Observaţie:
Multe cuvinte romîneşti care se termină într-o consoană au accentul
ipe penultima silabă, de aceea trebuie să fim atenţi să nu accentuăm ca
în romîneşte cuvintele asemănătoare din spaniolă. Astfel, în limba
spaniolă se spune: director, doctor, pintor etc. şi nu director, doctor,
pintor.
In lecţiile care urmează, în cuvintele unde accentuarea ar putea fi
făcuta greşit datorită asemănării acestor cuvinte cu cele din limba
romînă, vom scoate în evidenţă vocala tonică, scriind-o cu alte caractere:
fortifica, purifica, poligamia.
Deoarece infinitivele tuturor verbelor se termină în r, accentuarea
lor urmează cea de-a doua regulă: cantar, tener, escribir.

Toate cuvintele care se abat de la cele două reguli enunţate


mai sus poartă un accent grafic pe silaba tonică.

* 49
Accentul grafic (ascuţit:') are numai rolul de a indica vocala¡
tonică, fără să indice şi vreo particularitate de rostire.
Iată cîteva cuvinte care fac excepţie de la regula întîi:
lágrima lacrimă así aşa interés m. interes
música muzică Perú Peru compás m. compas
época epocă café m. cafea limón m. lămîie
republica republică está el stă, se află álamo plop
América America sofá m. canapea león m. leu
María Maria río r î u país m. ţ a r ă
Observaţii:
1. Cînd silaba tonică conţine un diftong-, accentul grafic se pune d e a ­
supra vocalei t a r i : miércoles m. (miercuri); náutico (nautic).
2. Cînd vocala slabă este a c c e n t u a t ă tonic, ea primeşte accent grafic;
în acest caz diftongul se dezmembrează şi c ă p ă t ă m două silabe separate:
alegría (bucurie) — alegri-a
oído (auz) — o-ido
país — pa-is
3 . D a t fiind că locul silabei tonice r ă m î n e p e r m a n e n t acelaşi, cuvintele-
terminate în n sau s, care sînt a c c e n t u a t e grafic p e u l t i m a silabă, pierd
acest accent la p l u r a l :
limón — limones
interés — intereses

I a r cele care n u a u accent grafic l a singular, îl capătă la p l u r a l :


examen — exámenes.

Excepţii la cea de-a doua regulă sînt mai puţine:


árbol m. (arbore, copac), útil (util, folositor), inútil.

Se poate observa că, la o mare parte din excepţiile enumerate


mai sus, locul accentului este acelaşi ca în cuvintele corespunză­
toare din limba romînă.
Notă:
Accentul grafic este obligatoriu şi-1 v o m întîlni în toate scrierile şi
publicaţiile spaniole contemporane, considerîndu-se o greşeală omiterea
lui, uneori chiar î n cazul scrierii cu majuscule.
Cîteodată accentul grafic se mai utilizează pentru a deosebi
două omonime, cum ar fi:
Fără accent Cu accent Exemple
solo sólo Sólo este alumno va solo,
(adj. — singur) (adv. — numai) Numai acest elev merge singur.
mas más Mas no la veo más.
(conj. — dar, însă) (adv. — mai) Dar n u o m a i v ă d .

50
Fără accent Cu accent
si si
(conj. — dacă) (adv. — da)
el él
a I H - a sing.)
{articol hotărît) (pronume personal, pers.
tu tú
(adjectiv posesii1) (pronume personal, pers. a I i - a sing.)
este éste
(adj. demonstrativ) (pronume demonstraţii')
te té
{pronume ) (subst. — ceai)

Notă: Următoarele cuvinte se scriu, în propoziţii interogative, cu accent


.grafic:
como — ¿Cómo es tu casa? Cum este casa t a ?
-cual — ¿Cuál es el nombre de este Care este numele acestui ţ ă r a n ?
campesino ?
cuando — ¿Cuándo vamos al teatro? Cind mergem la t e a t r u ?
cuanto — ¿Cuánto vale el pan? Cît costă pîinea?

donde — ¿Dónde tiene Pedro su Unde-şi ţine (are) Petru caietul?


cuaderno ?
adonde — ¿Adonde van esos campe- încotro merg aceşti ţ ă r a n i ?
sinos ?

4* 51
FRASES MODELO
Să se copieze următoarele fraze model, alegîndu-se răspunsul
potrivit cu ilustraţiile.

¿Cómo es este libro? ¿Cómo es esta línea?


Este libro es (¿delgado o grueso?) Esta linea es (¿recta o curva?)

¿Adonde va ese alumno?


Ese alumno va a la... (¿escuela o-
fábrica ?)
¿Cómo es esta avenida?
Esta avenida es (¿larga o amplia?)

¿Cómo es este automóvil?


Este automóvil es (¿moderno o ¿Cuántas patas tiene esta mesa?
antiguo ?) Esta mesa tiene... patas

52
¿Cuál es el nombre de ese animal? Ese animal es un... (¿toro o burro?)
¿Dónde se ven las pinturas? Las pinturas se ven en...
(¿ un museo o un cuaderno ?)

EXERCIŢII

19. Să se copieze următoarele cuvinte şi să se sublinieze silaba


tonică:
cuaderno, examen, director, agua, poligamia, Italia, deseo, teatro,
•paseo, adonde, a b e d u l , l u n e s .

20. Să se explice de ce cuvintele de mai sus nu au accent grafic,


indicîndu-se cărei reguli de accentuare i se supun.
21. 5a se citească cu voce tare şi să se scrie accentul grafic pe
următoarele cuvinte:

volcan, crater, Atlántico, compas, republica, sovietico, fabrica,


léxico, gramatica, medico, carbon, Măria, filosofia, publico, ultimo,
iotografia.

53
2 2 . 5 a se pună accentul grafic acolo unde este cazul:
música, lagrima, Ecuador, Berlin, Paris, sol, Bolivia, comun, critica.
2 3 . Să se traducă în limba spaniolă:
1. Cum este casa lui? 2. Are două balcoane (balcón). 3. încotro mergi?
4. Cum este mîncarea? 5. Cînd se întoarce prietenul tău? 6. Cît costă această
carte? 7. Care este cartea ta? 8. în care din aceste camere ai biblioteca?'

SAN SEBASTIAN
L E C Ţ I A\l O

în încheierea acestui prim ciclu de zece lecţii, vom analiza


şi o parte dintre cuvintele care se folosesc foarte des într-o limbă:
conjuncţiile şi prepoziţiile.
Conjuncţia are funcţia de a face legătura între două cuvinte
cu acelaşi rol sintactic în propoziţie sau între două propoziţii
dintr-o frază. Cele mai utilizate conjuncţii în limba spaniolă,
ca şi în limba romînă, sînt următoarele:
y şi o sau (ori)
mas dar como ca
pero însă si dacă
sino ci pues deci
Notă:
Conjuncţia pues se m a i poate traduce în felul următor:
a) păi, apăi, ei b i n e :
Pues, ¿no soy yo tu amigo? P ă i , nu sînt eu prietenul t ă u ? ¡
b) căci:
Este cuadro es muy valioso, pues Acest t a b l o u este foarte valoros, căci
es de un gran pintor. este (opera) unui mare pictor.
c) ba da (sau ba nu) (în r ă s p u n s u r i ) :
¿No ves esto? Pues sí, lo veo. Nu vezi asta? Ba da, o v ă d .
Uneori, conjuncţia pues nu se t r a d u c e , fiind e x p l e t i v a : Pues la veo — o v ă d .

Prepoziţiile sînt cuvintele care servesc la exprimarea legături­


lor sintactice existente între părţile unei propoziţii. Vom analiza
cîteva dintre cele mai frecvente prepoziţii.
Mai înainte însă de a studia fiecare prepoziţie în parte, e necesar
să ţinem seamă de faptul că, de cele mai multe ori:
a) substantivele (sau pronumele) însoţite de prepoziţia de
stau în cazul genitiv;
b) substantivele (sau pronumele) însoţite de prepoziţia a stau
în cazul dativ sau în acuzativ (personal);
c) substantivele (sau pronumele) însoţite de celelalte prepo­
ziţii stau în aşa-zisul caz ablativ. Amintim din nou că ele cer

55
ca substantivul ce le urmează să fie articulat. Dintre aceste din.
urmă prepoziţii menţionăm:
con, de (din), en, por, sin, sobre (pe)
Exemple:
El libro está sobre la mesa. Cartea se ailă pe m a s ă .
Pedro va por el barrio. Petru merge prin cartier.

Observaţie:
După cum se ştie, în limba romînă s u b s t a n t i v u l care u r m e a z ă dupăl
o prepoziţie e n e a r t i c u l a t ; deci trebuie să dăm deosebită a t e n ţ i e t r a d u ­
cerii, întrucît în limba spaniolă, aproape t o t d e a u n a , după prepoziţii,,
substantivul este a r t i c u l a t .

Iată acum cîteva dintre cele mai folosite prepoziţii:


către (spre) a (vezi lecţia 8).
contra contra (nu cere dativul, ca în r o m î n ă ) :
Va contra el enemigo. Merge împotriva d u ş m a n u l u i ,
cu con (exprimă ideea de asociere, amestec, combinaţie) :
Vive con sus padres. Locuieşte cu p ă r i n ţ i i săi.
Agua con vino. Apă cu v i n .
de (arată o însuşire):
El amigo de barba negra. Prietenul cu barba n e a g r ă ,
de de: Molino de viento. Moară de v î n t .
para: Papel para cartas. Hîr.tie de scrisori.
Vaso para el vino. P a h a r de v i n .
deasupra sobre (spre deosebire de romînă, în spaniolă nu se c o n ­
struieşte cu genitivul): Sobre una mesa. Deasupra unei mese..
de către por: Una obra escrita por Lope de Vega. O operă scrisă de către
Lope de Vega,
de la de: Regresa de Toledo. Se întoarce de la Toledo.
desde: Lo veo desde la ventana. II văd de la fereastră.
din desde: Lo veo desde el balcón. î l văd din balcon.
de: Le doy un libro de mi biblioteca. I i dau o carte din biblio­
teca mea.
dintre de: Uno de estos amigos. Unul dintre aceşti p r i e t e n i .
entre: Entre todos los libros esta obra es más larga. Dintre t o a t e
cărţile, această operă este m a i l u n g ă ,
după después: Después de todo esto... După toate a c e s t e a . . .
según: Según mi opinión... După părerea mea...
detrás de, tras: El perro va detrás de su amo. Cîinele merge
după stăpînul său.
fără sin
faţă de con, para con: Mi abuelo es bueno (para) con todos. Bunicul
meu' este b u n fală de t o ţ i .
în en; dentro de: La estilográfica está e n (dentro de) la cartera.
Stiloul se află în servietă.

56
tu faţă (înaintea) delante de: Tengo un árbol delante de la casa. Am u n
copac in faţa casei.
ante: Tengo un árbol grande ante mi ventana. Am
un copac mare in faţa ferestrei.
în spatele (înapoia) detrás de, tras (vezi „după").
între entre: Veo a Pedro entre los amigos. î l văd pe P e t r u
între prieteni.
la a (cu verb de mişcare; vezi lecţia 8).
pe sobre: Veo un libro sobre la mesa. Văd o carte pe masă .
a (acuzativul personal; vezi lecţia 8): Veo a mi amigo .
î l văd pe prietenul meu.
pentru para (exprimînd ideea de destinaţie, scop):
Libros para Jos obreros. Cărţi pentru m u n c i t o r i .
peste sobre:P#sa sobre este obstáculo. Trece peste acest obstacol
dentro de (exprimă ideea de t i m p ) :
Dentro de una semana. Peste o s ă p t ă m î n ă .
prin por: Por el m u n d o . Prin l u m e .
printre entre (vezi „între").

Note:
1. O serie de verbe din l i m b a spaniolă cer prepoziţii deosebite de ace­
lea cu care se construiesc verbele corespunzătoare romîneşti. De exemplu:
ir por pan (a merge după pîine). De aceea, la sfîrşitul m a n u a l u l u i s-a întoc­
m i t o listă de verbe însoţite de prepoziţiile cu care se întrebuinţează.
2. Pronumele personale yo, tú au formele mi, ti (uneori şi él are forma si)
atunci cînd sînt precedate de o prepoziţie, adică în cazurile:
a) genitiv: de mi al meu, a mea,
sau de mine, despre
mine etc.;
de ti al t ă u , a t a , sau
d e ţ i n e , despre tine
etc.
b) d a t i v : a mi mie, la mine
a ti ţie, la. tine
c) acuzativ; a mi pe m i n e ;
a ti pe tine
d) a b l a t i v : para mi pentru mine ;
para ti pentru t i n e ;
para él sau para si
pentru sine.
Prepoziţia con se contopeşte
cu aceste pronume, dînd naştere
următoarelor forme speciale:
conmigo cu mine
contigo cu tine
consigo cu el, cu sine Mi sombra va conmigo.

57
ANTE LA PUERTA
Pedro entra en su casa. Entra por la puerta.
Pedro tiene en su mano una maleta. En su maleta tiene ropas.
Es una maleta para sus ropas. Las ropas están en (dentro de) la
maleta.
Detrás de Pedro va un perro. Pedro va delante del perro.
La escalera de la casa no es grande y, por esto, no tiene baranda.
Es pues una escalera sin baranda.
Sobre la escalera, ante la puerta, vemos un gato. El gato ve al
perro y no va adelante. Pero entre el gato y el perro está Pedro.
En la tierra, al lado de la escalera, vemos un plato. E\ plato
tiene comida dentro. ¿Es un plato con comida para el gato o para
el perro?

PALABRAS NUEVAS

baranda balustradă mano / . mînă


entra intră plato farfurie
gato pisică ropas haine, rufe
maleta valiză

58
EXERCIŢII

2 4 . Să se completeze spaţiile punctate cu prepoziţiile necesare:


1. Tengo tres libros... mi cartera. 2. La cartera está... mesa. 3. Voy...
tienda. 4. Veo un libro nuevo... los libros antiguos. 5. Doy un paseo... mi
amigo... campo. 6... mi ventana tengo un gran árbol. 7. Mi abuelo es bon­
dadoso... todos mis amigos. 8. Vivo... esa casa. 9... veo, este libro no es
interesante. 10. Os veo... la ventana de mi casa.
2 5 . Să se traducă în limba spaniolă:
1. îl vedem pe Petru în camera bunicului său. 2. Petru are o bibliotecă
mare cu numeroase cărţi. 3. Pe bibliotecă are o frumoasă sculptură în
ghips. 4. Intre bibliotecă si sobă are o masă, şi în faţa mesei un
fotoliu. 5. De la fereastra camerei noastre vedem un bulevard frumos.
6. Prietena mea merge cu mine la biblioteca publică. 7. Acest student
merge singur, fiindcă nu are prieteni. 8. Tu îl vezi? 9. Nu, nu-1 văd.
10. Nu-ţi vezi prietenul? 11. Ba da. 12. Casa mea se află în spatele
muzeului. 13. Vedem două mori de vînt şi nişte case. 14. Pe tine nu
te văd. 15. Paharul acesta este pentru mine. 16. Nu ţi-1 dau. 17. Nu
văd lucruri urîte, ci numai lucruri atractive. 18. îmi dai florile albe din
camera ta? 19. Cu cea mai mare plăcere. 20. Dar această carte?
21. Peste b săptămînă.

59
RECAPITULARE ŞI SISTEMATIZARE

Iată încheiat un ciclu de zece lecţii. Cunoştinţele căpătate le


vom recapitula sistematic pentru ca, cirnentîndu-le, să putem
trece mai departe.
In general trebuie să ne formăm obişnuinţa de a repeta lecţiile
învăţate, chiar dacă nu mai prezintă noutatea şi interesul primei
lecturi. O lecţie se însuşeşte temeinic după trei sau patru lecturi
cu voce tare ale textului.
In lecţiile care urmează se va pune accentul în special pe texte,
iar problemele gramaticale se vor desprinde din analiza textelor
respective.
începem recapitularea cu problema despărţirii cuvintelor spa­
niole în silabe. Trebuie să reţinem că:
1. o consoană intervocálica formează totdeauna silabă cu vocala
care urmează după ea:
meso mesa

2. grupurile de două consoane se despart în silabe deosebite:


al-ma dig-no; in-novar
3. rr nu se desparte: pe-rro
4. sînt inseparabile grupurile formate din consoanele b , c,
d, f, g, p, t urmate de 1 sau r. Iată cîteva exemple:
ma-ăre, de-trás, ama-ble

5. Diftongii şi triftongii nu se separă niciodată:


cua-dro, suer-te, rui-do, Uru-gaay

Să aplicăm acum regulile de mai sus la următoarea frază:


Por la ven-ta-na de mi dor-mi-to-rio se ven, en el co-rral, nu-me-
ro-sos a-ni-ma-les: un buey, un bu-rro, ca-bras y va-cas.
O altă problemă importantă tratată în lecţiile de pînă acum
a fost accentuarea cuvintelor. In această ordine de idei ar fi
util să recitiţi cu multă atenţie regulile accentuării.

60
în completarea celor spuse în lecţia 9, trebuie să menţionăm
că majoritatea cuvintelor terminate în -ion sînt de genul feminin
(avînd neapărat un accent grafic pe o). Exemple:
1
la cuestión, la discusión, la misión, la reunión

Excepţiile sînt foarte puţine. De exemplu: el avión, el camiónr


el aluvión.
La plural, acestor cuvinte li se adaugă o silabă (-ion, -iones)
terminată în s, ceea ce face ca ele să se încadreze în regula I, nea-
vînd, în consecinţă, nevoie de accent grafic. Exemple-
discusión — discusiones
misión — misiones
avión — aviones

Unele cuvinte asemănătoare, ca grafie, cu corespondentele lor


din limba romînă se accentuează diferit în spaniolă. Amintim'
cîteva dintre ele:
rápido, fértil, útil, atmósfera, bárbaro, árabe.

Sînt cîteva cuvinte spaniole care au intrat în limba romînă


prin intermediul limbii franceze, denaturîndu-li-se astfel accentul
originar. Se ştie că în franceză accentul cade pe ultima silabă:
de aceea francezii spun: tango, bolero etc., pe cînd în spaniolă
se spune tango, bolero. Tot din franceză am luat unele cuvinte
spaniole cu formă modificată. Cuvîntul „toreador", de exem­
plu, nu există în limba spaniolă, luptătorul cu taurii fiind numit
torero. De asemenea unii spun „Grenada" în loc de Granada, cum
este corect.

Despre substantiv
De obicei substantivele sînt însoţite de un articol hotărît
sau nehotărît: un perro, el puerco.
Substantivele comune folosite fără articol au sens partitiv,
adică exprimă o cantitate nedeterminată, o parte oarecare dintr-un
întreg:
como pan mănînc pîine

Dacă adjectivul sau adverbul de cantitate e precedat de articol,,


el se leagă de substantiv prin prepoziţia de:
como un poco de pan m ă n î n c puţină pîine

Dat fiind că prefixul re- i n t r ă în compunere cu u n c u v î n t de sine s t ă ­


tător, nu formează diftong (re-u-nión).

61
Multe din s u b s t a n t i v e l e masculine î n t î l n i t e p î n ă a c u m au şi o
f o r m ă de feminin. I a t ă felul în care se p o a t e forma f e m i n i n u l
acestor s u b s t a n t i v e :
a) s u b s t a n t i v e l e t e r m i n a t e în o
sau e s c h i m b ă această vocală în a:
amigo amiga prietenă
gato gata pisică
médico médica doctoriţă
perro perra căţea
sastre sastra croitoreasă
Antonio Antonia

b) s u b s t a n t i v e l e t e r m i n a t e în
consoană formează f e m i n i n u l prin
a d ă u g a r e a u n u i a:
bailarín bailarina dansatoare
doctor doctora doctoriţă
profesor profesora profesoară
alemán1 alemana germană
inglés inglesa englezoaică
león leona leoaică

c) U n e o r i , p e n t r u d e s e m n a r e a fiinţelor de sex m a s c u l i n sau


f e m i n i n care fac p a r t e din aceeaşi grupare s e m a n t i c ă , se folosesc
•substantive d e o s e b i t e :
padre tată madre mamá
yerno ginere nuera noră
toro taur vaca vacă
Observaţie:
Masculinul are de cele mai multe ori şi o valoare generică, în sensul că
poate desemna o categorie sau un grup de fiinţe, indiferent de sexul lor.
De exemplu:
esposos soţi (soţ şi soţie)
padres părinţi (tată şi mamă)
león m. leu (indiferent de sexul animalului)
Cîteodată însă şi femininul poate îndeplini această funcţie. De exemplu:
mula catîr
paloma porumbel
« liebre f. iepure
1
Numele de popoare se scriu cu literă mică.

62
Deoarece diferitele cazuri ale substantivelor au fost învăţate
treptat, în diferite lecţii, dăm în continuare declinarea completă
a cîtorva substantive.

Declinarea numelor proprii:


Masculin Feminin
N. Pedro María
G. de Pedro de María
D. a Pedro a María
A. a Pedro a María
V. ¡ Pedro ! ¡ María 1
Abl. con (sin, de, por con María
etc.) Pedro
(numele proprii nu au plural)

Declinarea substantivelor comune:


1. Substantiv comun nume de persoană
Masculin Feminin
Singular Plural Singular Plural
N . el padre los padres la madre las madres
G. del padre de los padres de la madre de las madres
D . al padre a los padres a la madre a las madres
A . al padre a los padres a la madre a las madres
V . ¡ padre 1 ¡ padres! ¡ madre ! ¡ madres !
Abl . con el p adre con los padres con la madre con las madres

2. Substantiv comun nume de lucru

Mascu Un Feminin
Singular Plural Singular Plural
N. el libro los libros la casa las casas
G. del libro de los libros de la casa de las casas
D. al libro a los libros a la casa a las casas
A. el libro los libros la casa las casas
V. ¡ libro! ¡ libros 1 ¡ casa! ¡ casas !
Abl con, en e t c . en los libros en la casa en las casas
el libro

După cum se vede din aceste exemple, substantivul rămîne


neschimbat în cursul declinării, de aceea se poate considera că
în limba spaniolă se declină numai articolul hotărît (îndeosebi
la masculin singular).

63
De exemplu:
N. el buen amigo
G. del buen amigo
D. al buen amigo
A. al buen amigo

La traducerea din romînă în spaniolă, singur acuzativul poate


prezenta unele dificultăţi. Pentru rezolvarea lor, trebuie să ţinem
seama întotdeauna de faptul că:
a) substantivele care desemnează fiinţe determinate primesc
prepoziţia a (acuzativul personal);
b) substantivele care desemnează fiinţe nedeterminate, precum
şi substantivele care desemnează lucruri au acuzativul identic cu
nominativul.
Să ne ferim, bineînţeles, de a traduce prepoziţia pe a acuzati­
vului personal prin sobre în loc de a. Se spune deci:
Veo a Pedro — şi n u : Veo sobre Pedro.

O confuzie similară se mai poate face în traducerea conjunc­


ţiei y (şi) şi a adverbului también (şi).
In primul caz vom avea:
Pedro y Antonio. P e t r u şi A n t o n i o .

In al doilea caz:
Veo también a Pedro. î l văd .si pe P e t r u .
También se poate t r a d u c e şi prin „de asemenea":
Veo un campesino, y veo también su casa. Văd u n ţ ă r a n şi văd (şi) de
asemenea casa lui.

Revedeţi cu atenţie primele zece lecţii şi apoi treceţi la lecţia


¡următoare.
LECŢIA 11

începem acest nou ciclu de lecţii cu studiul verbului.


Verbele din limba spaniolă se împart în trei grupe, după termi­
naţia lor de la infinitiv, adică în trei conjugări:
Conjugarea I o formează verbele t e r m i n a t e în - a r .
Conjugarea a Ii-a o formează verbele t e r m i n a t e în -er.
Conjugarea a IH-a o formează verbele t e r m i n a t e în -ir.

Iată cîteva exemple pentru fiecare conjugare:

§
1 cantar, dar

a Ii-a ser, tener, ver


a III-a ir, vivir
Ne vom ocupa în lecţia de faţă cu studiul verbelor regulate şi
în special cu timpul prezent al modului indicaţie (Presente de
indicativo). Modul indicativ exprimă o acţiune constatată obiec­
tiv, iar timpul prezent înseamnă că ea e săvîrşită în momentul
vorbirii.
Vom alege trei verbe — cîte unul din fiecare conjugare — pentru
a ilustra felul în care se conjugă ele la acest timp.
P e n t r u conjugarea I : cantar a cînta
P e n t r u conjugarea a I i - a : vender a vinde
P e n t r u conjugarea a I l l - a : vivir a trăi
canto cînt vendo vínd vivo trăiesc
cantas cînţi vendes vinzi vives trăieşti
canta cîntă vende vinde vive trăieşte
cantamos cîntăm vendemos vindem vivimos trăim
cantáis cîntaţi vendéis vindeţi vivís trăiţi
cantan cîntă venden vînd viven trăiesc

Se poate observa uşor că, în timpul conjugării, o parte a ver­


bului rămîne neschimbată — rădăcina. Rădăcinile verbelor se
pot obţine suprimîndu-se terminaţia infinitivului:
cant-ar, vend-er, viv-ir

5 — învăţaţi limba spaniolă 65

.
. '
Vom extrage din t a b e l u l de m a i sus t e r m i n a ţ i i l e verbale care
s î n t v a l a b i l e p e n t r u p r e z e n t u l i n d i c a t i v al t u t u r o r v e r b e l o r :
Conjugarea I: -o, -as, -a, -amos, -ais, -an
Conjugarea 11-a; -o, -es, -e, -eraos, -éis, -en
Conjugarea III-a: -o, -es, -e, -irnos, -ís, -en
E s t e i n t e r e s a n t să u r m ă r i m locul a c c e n t u l u i t o n i c în cursul
c o n j u g ă r i i . Vom lua ca exemple v e r b e l e : buscar (a căuta) şi corner
(a m î n c a ) .
busc -o eoni -o
busc -as corn -es
busc -a corn ~e
| !
1 locului accen
busc -amos eoni -emos
i tului e s t e :

busc-an corn -en


I I
La prezent indicativ, deci, a c c e n t u l tonic cade pe r ă d ă c i n a
v e r b u l u i la cele 3 persoane ale s i n g u l a r u l u i şi la persoana a I l I - a
p l u r a l ; la persoanele I şi a Ii-a p l u r a l , el se deplasează pe
t e r m i n a ţ i e . Linia care uneşte aceste vocale tonice ia forma u n u i
ax cotit şi r e p r e z i n t ă schema r i t m u l u i a c c e n t u ă r i i verbelor la
prezent ( i n d i c a t i v şi s u b j o n c t i v ) .
Această schemă ne va servi u l t e r i o r la înţelegerea a n u m i t o r
modificări care survin în conjugarea verbelor ( e x . : diftongare).
De altfel, în lecţiile care vor u r m a , v e ţ i cunoaşte m u l t e
verbe spaniole care t r e b u i e s t u d i a t e cu m u l t ă a t e n ţ i e , a t î t din
p u n c t de vedere g r a m a t i c a l , cît şi s e m a n t i c .
I a t ă două verbe pe care le t r a d u c e m cu „a cinta".

a) El tenor canta con pasión. b) El músico toca ci violin.

66
'

în lecţiile precedente
am folosit prezentul
verbului tener la cîteva
persoane; să-1 cunoaş­
tem acum în întregime:
tengo tenemos
tienes tenéis
tiene tienen

în bucata de lectură care urmează, veţi putea urmări o serie


de verbe la prezentul indicativului.

DEPORTES

Pedro y Antonio son dos buenos amigos. Pedro es obrero en una


gran fábrica textil y Antonio estudia en un Instituto Superior.
Los dos practican, en su tiempo libre, varios deportes. Pedro
va cada día al lago donde
rema en un bote o nada.
Sobre el agua respira
un aire puro y así forti­
fica no sólo sus mús­
culos sino también sus
pulmones.
Cuando Pedro sube al
trampolín para saltar al
agua, todos le miran con
singular interés. Es un
compeón famoso y toma
parte en los concursos
acuáticos.
Antonio practica el
atletismo. Cada día, des­
pués de acabar sus es­
tudios, va al estadio para
correr sobre las pistas de
arena y saltar en altura.
Considera el atletismo
como un deporte per-

5* 67
fecto y, por esto, toma parte en todos los encuentros y concursos
atléticos universitarios.
En cambio el boxeo o el fútbol son — según él — deportes
brutales. Pero, con todo esto, según vemos en la fotografía de
arriba, Antonio y Pedro asisten con entusiasmo a un interesante
partido de fútbol entre rumanos y uruguayos.
(Resultado: En el terreno — momentos antes del final los
rumanos contraatacan y marcan el gol de la victoria; entre los
espectadores — Antonio grita de alegría; en este momento,
considera "interesante" y "cautivador"... el fútbol).

PALABRAS NUEVAS
acabar a t e r m i n a arriba sus
acuático a c v a t i c , n a u t i c así aşa, astfel
agua apă asistir a asista
aire m. aer bote m. b a r c ă
alegría bucurie boxeo box
altura înălţime brutal b r u t a l
antes mai î n a i n t e cada fiecare
antes de î n a i n t e de cambio schimb
arena nisip campeón m. campion

68
cautivador c a p t i v a n t músculo muşchi
considerar a considera nadar a înota
correr a alerga, a fugi parte /. p a r t e
deporte m. sport partido p a r t i d ă , meci
día m. zi pista pistă
encuentro ¡ntílnire pulmón in. p l ă m î n
estadio stadion remar a vísli
estudiar a s t u d i a , a î n v ă ţ a respirar a respira
final m. sfîrşit, încheiere saltar a sări
fortificar a î n t ă r i singular deosebit
fútbol m. fotbal sino ci
gritar a striga subir a se urca
lago lac también de asemenea, şi
libre liber tomar a lua
mirar a p r i v i trampolín m. t r a m b u l i n ă
momento clipă uruguayo u r u g u a i a n

ANALIZA TEXTULUI

Pentru a se putea traduce cu uşurinţă textul, se vor analiza


acum diferite probleme de limbă care nu sînt încă lămurite.
Remarcăm, mai întîi, că în text verbele sînt la prezent indicativ.
(In lista de cuvinte noi, ele se dau la infinitiv, ca în dicţionare).
Cuvintele care sînt foarte asemănătoare cu cele din limba
romînă, cum ar fi: textil, instituto, superior, concurso, universi­
tario, gol, victoria etc. nu au mai fost date în lista de cuvinte noi,
lucru care se va aplica de acum înainte.
estudia — ultimele două vocale formează un diftong, de aceea
accentul tonic cade pe u (silaba penultimă): estudia. In aceeaşi
categorie cu verbul estudiar intră şi verbele abreviar (a scurta,
a prescurta), cambiar (a schimba) etc. Alte verbe terminate
tot în -iar, cum ar fi: ampliar (a mări), confiar (a încredinţa),
enviar (a trimite), liar (a lega), variar (a varia) au la diferitele
forme ale conjugării accentul tonic pe i şi deci se vor scrie
cu accent grafic, pronunţîndu-se astfel separat. De exemplu:
envío I en-vi-o (eu trimit), amplía (el, ea măreşte).
La fel se întîmplă şi cu verbele terminate în -uar.
Uneori ua nu formează diftong şi atunci verbele respective
primesc, la diferitele forme ale conjugării, un accent grafic
pe u . De exemplu, verbele actuar, continuar, efectuar, evaluar.
La discusión continúa. Discuţia c o n t i n u a .
Las leyes actúan. Legile a c ţ i o n e a z ă .

69
.

La alte verbe, în special la cele terminate în -cuar: evacuar


(a evacua) şi în -guar: averiguar (a cerceta), -ua este diftong,
scriindu-se deci fără accent grafic.
Evacúan una casa.
en una —într-o. La fel se spune en un — într-un.
los dos —-cei doi, amîndoi.
cada día-— în fiecare zi. Adesea prepoziţia în, din construcţiile romî-
neşti care exprimă ideea de timp, nu se traduce în limba spaniolă:
un día într-o zi
una tarde într-o seară
Observăm de asemenea că substantivul día, deşi se termină
în -a, este de genul masculin. Face parte din puţinele excepţii
la regula învăţată încă din lecţia întîi.
Tot masculine terminate în -a sînt cuvintele: el camarada
(tovarăşul) —feminin: la camarada; el papá (tăticul).
Cada (adjectiv nehotărît) este invariabil. Exemplu:
cada amigo fiecare amic
cada ventana fiecare fereastră
Ca pronume nehotărît, atunci cînd nu însoţeşte un sub­
stantiv, fiecare se traduce prin cada uno s,au cada cual:
Cada uno manda en su casa. Fiecare porunceşte în casa lui.
Cada cual con su igual. Fiecare cu egalul său.
después de acabar — după ce termină. După expresia después de
verbul se pune la infinitiv sau, uneori, la participiu; se traduce
însă, în romînă, ţinînd seama de context.
el agua — Substantivele feminine care încep cu a tonic primesc
la singular, pentru eufonie, articolul masculin (el sau u n ) .
Nu se va putea spune: la agua, una arma, ci numai: el agua,
un arma.
Aceasta nu înseamnă însă că ele şi-au schimbat şi genul.
După cum vedem în exemplele ce urmează, ele rămîn feminine:
el agua limpia; un arma buena
La plural: las aguas etc.
Substantivele feminine care încep cu a neaccentuat nu primesc
articolul el sau un, de exemplu: la atmósfera, una antena,
momentos antes del final — (cîteva) clipe înainte de sfîrşit.
Cuvîntul algunos a fost omis, ca în limbajul sportiv.
Pentru amatorii de sport dăm, în continuare, cîteva dintre
denumirile spaniole ale unor sporturi mai cunoscute:
vólibol m. volei, tenis m. tenis, esgrima scrimă, tiro tir. Alte spor­
turi păstrează denumirile internaţionale respective: ping-pong
tenis de masă, waterpolo polo pe apă, bob-sleigh m. bobslei.

70
Notă:
în text sînt cîteva verbe care, deşi foarte asemănătoare cu corespon­
dentele lor din limba romînă, trebuie accentuate diferit, conform regu­
lilor accentuării spaniole: practican, considera.
înainte de a încheia lecţia, să învăţăm cîteva formule de salut
întrebuinţate mai des:
„Bună dimineaţa" şi „bună ziua" se spune în spaniolă:
Buenos días sau mai cordial Muy buenos días. Acest salut se uti­
lizează de dimineaţă pînă pe la orele 14 (adică pînă la prînz),
După-amiază şi seara se spune: Buenas lardes (bună seara) sau
Muy buenas tardes.

EXERCIŢII

26. Să se conjuge la prezent indicativ verbele:


tomar, correr, asistir şi efectuar.
27. Să se completeze punctele cu terminaţiile necesare:
1. Yo beb... agua. 2. Pedro y Antonio estudi... en una escuela.
3. Pablo respir... un aire puro. 4. Măria mir... con interés el libro nuevo.
5. Tú no corr... bien. 6. Luis conţin... su lectura. 7. Yo env... una carta.
2 8 . Să se traducă în limba spaniolă:
1. Un bun student studiază în fiecare zi. 2. Măria se plimbă în fiecare
seară. 3. Tatăl meu ne explică cum trăiesc ţăranii din satul lui. 4. Fie­
care student practică un sport. 5. Mănînc pîine fără sare. 6. Roza cîntă
de bucurie. 7. Petru îşi caută caietul. 8. Cei doi prieteni asistă la
un meci de fotbal. 9. Anton îşi fortifică muşchii. 10. în fiecare zi
înotăm în apa limpede a lacului. 11. Tovarăşul meu e un mare campion.
12. Poştaşul îmi dă o scrisoare. 13. Este de la tovarăşul Luis. 14. Mă urc
la etajul unde-şi are prietenul meu camera. 15. După ce citeşte scrisoarea,
merge cu ni ine la stadion.
29. Răspundeţi cu cuvintele din text la următoarele întrebări:
— ¿Dónde estudia Antonio?
— ¿Dónde salta Pedro?
— ¿De dónde salta?
— ¿Dónde corre Antonio?
— ¿Dónde rema Pedro?
— ¿Cómo considera Antonio el boxeo?
— ¿Cuándo va Pedro al lago?
— ¿Cuál de esos dos deportes se practica en el estadio:
el atletismo o el tenis?

71
r

L E C Ţ I A 12

PRENDAS DE VESTIR

En este grabado vemos a nuestro amigo Pedro vestido con una


americana y un pantalón del mismo color. La americana (o el
saco — según la expresión de los latinoamericanos) es de muy buen
corte y tiene cuatro botones. Pedro no usa tirantes sino una co­
rrea de cuero. Tiene un sombrero de fieltro duro y una corbata
muy elegante. Su camisa es de seda natural.
Durante el invierno Pedro usa un sobretodo o un abrigo (gabán)
de tela más gruesa.
Este otro obrero tiene una boina
muy práctica, de color negro (1).
El soldado tiene uniforme mili­
tar, un casco y botas. Su arma es
un fusil.
Este es mi profesor. Es muy
sobrio: tiene gafas, un bastón, un
par de guantes y una cartera (2).
Éste es un musulmán — tiene
un gran turbante blanco (4).
Ésta es Rosa. Tiene un vestido
nuevo de medias mangas. El vestido
es negro y los bolones blancos (3).

BREVE DIÁLOGO
— Ése es un sastre.
— ¿Seguro? ¿Cómo sabes cuál es
su profesión?
•— ¿No ves? Su pantalón no
tiene raya.

72

I
PALABRAS NUEVAS
abrigo p a l t o n invierno iarnă
americana h a i n ă manga in înecă
bastón m. b a s t o n pantalón m. p a n t a l o n
boina bască par m. pereche
bota gheată prenda v e ş m î n t , h a i n ă (în
botón m. n a s t u r e genere)
breve scurt raya / . dungă
casco cască saco h a i n ă
color m. culoare sastre m. croitor
corbata c r a v a t ă seda mătase
correa curea seguro sigur
corte m. croială sobretodo pardesiu
cuero piele sobrio sobru
duro t a r e , ţ e a p ă n sombrero p ă l ă r i e
fieltro fetru tela stofă
fusil m. puşcă tirante m. bretea
gabán m. p a l t o n turbante m. t u r b a n
gafas / . pi. ochelari uniforme m. uniformă
grabado gravură, desen usar a folosi
grueso gros vestido î m b r ă c a t ; m. rochie
guante m. m ă n u ş ă vestir a îmbrăca

ANALIZA TEXTULUI
Deşi traducerea textului nu prezintă dificultăţi, recomandăm
totuşi ca ea să se facă în scris.
Observaţie:
î n t e x t u l de m a i sus î n t î l n i m de două ori c u v î n t u l vestido. P r i m a d a t ă
înseamnă „ î m b r ă c a t " , iar a doua oară „rochie".
î n p r i m u l caz avem de-a face cu participiul trecut al verbului vestir.
Deoarece p a r t i c i p i u l t r e c u t este foarte des folosit şi ca formă verbală şi ca
adjectiv, dăm aci regula formării lui, care este, de altfel, foarte u ş o a r ă :
La r ă d ă c i n a verbului respectiv se a d a u g ă t e r m i n a ţ i a :
— ado p e n t r u verbele de conjugarea I
— ido p e n t r u verbele de conjugarea a I i - a
— ido > p e n t r u ve rbele de ci
Cîteva exemple:
infinitiv rădăcină participiu trecut
Conj. I cantar cant cantaio cîntat
Conj. a I i - a corner corn comido mîncat
Conj. a I l I - a vivir viv espido trăit
Una dintre cele mai mari dificultăţi pe care le prezintă limba
spaniolă este faptul că, pentru „a fi", există două verbe: ser şi estar.
Fiecare dintre aceste verbe se foloseşte numai în anumite cazuri
şi de aceea nu se poate utiliza ser în loc de eştar sau invers.

74
Vom învăţa, în această lecţie, cazurile în care se utilizează
verbul ser. Dat fiind că pînă acum am mai folosit acest verb în
lecţiile anterioare, vom face de fapt o sistematizare a unor exemple
în majoritate deja cunoscute.
Ser se foloseşte atunci cînd este vorba de:
1. proprietăţi esenţiale, durabile ale subiectului, sexul sau na­
tura lui:
— El lobo es un animal. L u p u l este u n a n i m a l .
— Mi abuelo es sordo. Bunicul meu e surd.
— La seda es natural. Mătasea e n a t u r a l ă .
— La ley ^s dura, pero es ley. Legea e aspră, dar e lege.

2. o proprietate specifică, particulară a subiectului sau obiec­


tului:
— Antonio es venturoso. Anton e norocos.
— Manuel es alto. Manuel e î n a l t .
— Nuestra patria es rica. Patria noastră e bogată.
— Pedro y Rosa son esposos. P e t r u şi Roza sînt soţi.
— La boina es barata. Basca e ieftină.

3. formă, dimensiuni, culoa>c si materie:


— La mesa es redonda. Masa e r o t u n d ă .
— Esta casa es grande. Casa aceasta e m a r e .
— El camino es largo. D r u m u l e lung.
— Los botones son blancos. N a s t u r i i sînt a l b i .
— La camisa es de seda. Cămaşa e de m ă t a s e .
— La correa es de cuero. Cureaua e de piele.

4. defecte, vicii, calităţi, virtuţi sau orice trăsături de caracter:


— Pedro es laborioso y amable. P e t r u e harnic şi a m a b i l (simpatic).
— El profesor es sobrio. Profesorul e sobru.
— Este perro es muy malo. Cîinele acesta e foarte r ă u .

5. profesii, arte, meşteşuguri, grade, calificare, demnitate, si­


tuaţie socială:
— Pedro es obrero. Petru e muncitor.
— Antonio es estudiante. Anton e s t u d e n t .
— Manuel es capitán. Manuel e c ă p i t a n .
— Pablo es campeón. Paul e campion.
— Ramón es minero. Ramón e miner.
— Diego es pintor. Diego e pictor.
— Mi amigo es director. P r i e t e n u l meu e director.

75
0 . apartenenţă politică, naţionalitate:
— Dolores es comunista. Dolores e c o m u n i s t ă .
— Soy rumano. Sînt r o m î n .

i. o ordine, un număr:
Soy el primero. Sînt p r i m u l .
Somos cuatro amigos. Sîntem patru prieteni.
Son las dos. Sînt (orele) două.

8 . proprietate, posesie, provenienţă sau destinaţie:


— Este libro es de la Biblioteca Cartea aceasta e a Bibliotecii u n i ­
Universitaria. versitare.
— Este cuaderno es de mi amigo. Caietul acesta e al p r i e t e n u l u i m e u .
— Somos de Bucarest. S î n t e m din Bucureşti.
— Esta carta es de Puerto Rico. Scrisoarea aceasta e d i n P u e r t o R i c o .
— Esta carta es para Colombia. Scrisoarea aceasta e (destinată) pen­
t r u Columbia.

9. timpul:
— Es temprano. E devreme.
— Es de día. E ziuă.
— Es domingo. E duminică.

In afară de acestea, verbul ser se mai foloseşte în următoarele


două cazuri:
1. Cînd e auxiliar şi serveşte la formarea diatezei (formei) pasive:
— Un verb la pasiv are următoarea schemă:
Verbul ser (la un anumit timp, mod şi persoană) -j~ verbul de
conjugat (la- participiul trecut) -j- prepoziţia por -\- agentul de
acţiune (adică: substantivul sau pronumele care desemnează pe
autorul acţiunii respective).
Exemplu:
Pedro es educado por su madre.
Observaţie: P a r t i c i p i u l trecut, în diateza pasivă, se acordă în gen şi n u m ă r
cu subiectul.

Exemple:
Somos criticados por nuestros Sîntem criticaţi de t o v a r ă ş i i n o ş t r i .
camaradas.
María es buscada por su amiga. Măria e căutată de prietena e i .
Las ventanas son abiertas por mí. Ferestrele suit deschise de m i n e .
{Abierto e p a r t i c i p i u l trecut neregulat al verbului abrir a deschide).

7G
2 . în diferite expresii idiomatice:
Es posible (es probable). E posibil.
Es natural. E n a t u r a l . E n o r m a l . E firesc.
Es menester. E nevoie.
Es de esperar esto. E de a ş t e p t a t aceasta. (Ne putem
aştepta la asta).

Vom întîlni astfel de expresii, în număr mai mare, în decursul


lecţiilor viitoare.
sabes — ştii (prezentul verbului saber)
sé eu ş t i u sabemos noi ştim
sabes t u ştii sabéis voi ş t i ţ i
sabe el ştie saben ei ş t i u

EXERCIŢII

30. Sa se completeze spaţiile punctate cu cuvintele necesare:


1. Mi a m i g o . . . médico. 2. I v á n . . . u n ruso. 3 . E l director... c r i t i c a d o . . .
los obreros. 4. N o . . . esperar eso. 5. P a r a saber una lengua menester
aprender. 6. Los Andes... m u y altos.

Los Andes

77
3 1 . Să se traducă în limba spaniolă:
*
1. Toţi studenţii au uniformă universitară. 2. Pantalonii şi haina lui
Petru au o croială foarte bună. 3. Croitorul său e bun. 4. în timpul
iernii Petru foloseşte o bască. 5. Nu foloseşte mănuşi. 6. Anton e un mare
pictor. 7. Sînteţi educaţi de părinţii voştri. 8. Pardesiul tău e din stofă
bună. 9. Masa din camera mea este rotundă. 10. Ramon este foarte sărac;
are o singură pereche de ghete. 11. Puşca acestui soldat are o curea de
piele. 12. Cureaua ei este lungă. 13. Puştile sînt folosite de soldaţi.
Î4. Pălăria mea e de culoare verde. 15. Manuel este un muncitor harnic.
LECŢIA ÎS

în această lecţie vom studia cazurile în care se foloseşte ver­


bul estar.
înainte de a trece la text, să învăţăm indicativul prezent al
acestui verb:
estoy estamos
estás estáis
está están

Deoarece anumite părţi ale textului ce urmează vor părea la


prima lectură destul de dificile, citiţi mai întîi analiza textului
şi scoateţi pe caiet, sub formă de schemă, diferitele cazuri în
care se foloseşte estar. După aceasta reveniţi asupra textului şi
încercaţi să-1 traduceţi cu ajutorul schemei dumneavoastră.
Este texto
es un pretexto
para usar
el verbo estar.

DESPUÉS DE LAS NUBES, EL SOL

María está en su cuarto. Está sentada en una butaca y tiene


ante sí un libro. El libro está abierto y María está leyendo en
él. Otros libros están en desorden por todo el cuarto. Al lado de
María están sus dos amigas, Rosa y Carmen. Las dos están mi­
rando un álbum de pinturas.
María está aprendiendo la lengua rumana. Acaba de apiendcr
un verbo nuevo y está buscando su cuaderno.
— ¿Dónde está mi cuaderno? — pregunta María.
Sus amigas no están atentas y, por esto, no contestan.
— ¿Estáis sordas? — g r i t a María —. ¿Dónde está mi cuaderno?
— No estamos sordas, pero sí estamos asombradas. Tu cuaderno
está en el suelo, en lugar de estar sobre la mesa. Tú, claro está,

79
olvidas siempre dónde están tus cuadernos. ¿Cómo vas a estudiar
con los libros en desorden? Todo esto no está bien — contesta
un poco irritada Rosa.
— ¿Estás en pedagoga? — grita de nuevo María —. ¿Me vas a
explicar la manera de guardar los libros?
— No estoy para bromas, María — contesta de nuevo Rosa.
— Bien, pero, de todos modos no estoy obligada a aprender
de ti como colocar mis libros —• grita muy nerviosa María.
— Está bien, María — trata de intervenir Carmen.
— No. Vamos a ver. ¿Cómo consideras tú, Rosa...?
Carmen la interrumpe:
— ¿Cuándo vas a estar más calmada?
—- No importa mi estado. A ver ¿dónde debo poner mis libros?
¡ Es escandaloso !
— ¡ Estás loca, María! — contesta muy enfadada Carmen.
En este momento, el altercado está a punto de aumentar. María
está por contestar algo, pero Carmen la ve muy pálida y le pre-
gunta con miedo:
— ¿Estás enferma, María?... Estás muy pálida.
— Sí, no estoy bien...

CO
— E s t á m a l c o n t i n u a r esta r e y e r t a . V a m o s a salir u n poco
d e este c u a r t o . ¿ E s t á s de a c u e r d o , M a r í a ? . »
— Sí. ¡ Vamos !
Así t e r m i n a esta b r e v e r e y e r t a . Las t r e s a m i g a s e s t á n a l e g r e s .
La cólera es u n a locura c o r t a y . . . t o d o está b i e n c u a n d o a c a b a b i e n .

PALABRAS NUEVAS
al lado a l ă t u r i interrumpir a întrerupe
álbum m. a l b u m irritar a irita
altercado ceartă mare lado latură
aprender a învăţa leer a citi
asombrado m i r a t , u i m i t loco nebun
aumentar a se m ă r i locura nebunie
broma glumă lugar m. loe
calmado calm manera fel, mod
cólera minie miedo frică
colocar a aşeza, a pune nervioso nervos
considerar a considera nube /. nor
contestar a răspunde obligar a obliga
desorden m. dezordine olvidar a uita
enfadado s u p ă r a t pálido palid
enfadar a supăra poner a pune
enfermo bolnav preguntar a întreba
escandaloso scandalos reyerta ceartă
estado s t a t ; stare salir a ieşi, a pleca
explicar a explica sentar a aşeza
faltar a lipsi suelo podea
guardar a păstra tratar a încerca
importar a interesa

ANALIZA TEXTULUI

C u v i n t e l e : leyendo, mirando, buscando, s í n t forme de gerunziu


a l e v e r b e l o r leer (a c i t i ) , mirar şi buscar.
Gerunziul se formează d i n r ă d ă c i n a v e r b u l u i p l u s t e r m i n a ţ i a
g e r u n z i a l ă specifică c o n j u g ă r i i d i n care face p a r t e v e r b u l .
Terminaţiile gerunziale sînt:
— ando pentru conjugarea I
— iendo pentru conjugarea a I i - a
— iendo pentru conjugarea a I l I - a
Iată acum cîteva exemple:
Infinitiv Gerunziu
cantar cantando c întind
vender vendiendo vînzînd
unir uniendo unind

v' 81
Notă:
Verbul leer, precum şi alte verbe de conjugarea a I i - a sau a H l - a care au
rădăcina t e r m i n a t ă într-o vocală, modifică pe i din -iendo în y. Aşa
cum am mai spus într-una din lecţiile de la început, i intervocalic (neac­
centuat) devine y: leyendo, influyendo. Gerunziul v e r b u l u i ir este yendo.
Acaba de aprender — Verbul acabar (a termina) poate forma uneori
o construcţie proprie: acabar de -f- infinitiv, care se traduce
prin tocmai -\- un timp trecut al verbului care stă la infinitiv.
De exemplu:
Acabo de leer. Tocmai c i t e a m . (Tocmai a m t e r m i n a t de c i t i t ) .
pero sí — dar fireşte, desigur; cu totul.
dónde — unde (anume). Donde se accentuează în propoziţii cu
nuanţă de interogative indirecte. La fel se întîmplă cu cual,
cuales, como. Ca indicaţie practică, menţionăm că ele primesc
accent atunci cînd în traducerea romînească putem pune alături
de echivalentul lor cuvîntul „anume".
Olvidas siempre dónde están tus U i ţ i î n t o t d e a u n a unde (anume) sînt
libros. cărţile t a l e .
No sé cómo viven ésos. Nu ştiu cum (anume) trăiesc aceia.
No sé cuál es su profesión. Nu ştiu care (anume) este profesia l u i .
Vas a estudiar— o să înveţi; vei învăţa. 0 particularitate a lim­
bii spaniole o constituie multiplele folosiri ale verbului ir. Cu ir
se poate forma, bunăoară, o construcţie cu valoare de viitor
(bineînţeles nu este vorba despre viitorul propriu-zis al verbelor
spaniole, de care ne vom ocupa mai tîrziu).
Această construcţie se formează din prezentul verbului ir -(-
prepoziţia a -¡¡-infinitivul verbului de conjugat:
Voy a escribir. O să scriu.
Vas a vivir. O să trăieşti.
Va a corner. O să mănînce.
Vamos1 a ver2. O să vedem.
Vais a buscar. O să căutaţi.
Van a preguntar. O să întrebe.
După ir a vedem că verbele sînt puse la infinitiv deşi se traduc
în limba romînă prin subjonctiv. In mod analog se spune:
Estoy obligado a salir. Sînt obligat să plec.
Trata de intervenir. încearcă să intervină.
Deducem din exemplele de mai înainte că, în spaniolă, atunci
cînd două verbe care se succed au acelaşi subiect, al doilea
verb se pune la infinitiv şi nu la subjonctiv ca în romîneşte.
Debo comer. Trebuie să mănînc (textual: trebuie a mînca).
De todos modos. Oricum.
1
Forma verbală ¡Vamos! se mai traduce şi prin „Haidem! — Hai!"
2
A ver — să vedem

82
Estar.
D i n t e x t u l de m a i sus ne d ă m uşor seama că, în general, estar
i n d i c ă o s i t u a ţ i e , o p o z i ţ i e , o stare. Verbul estar e î n r u d i t e t i m o ­
logic cu „a s t a " . ( I n l i m b a l a t i n ă : stare = a s t a . S u n e t u l e la
i n i ţ i a l ă pe care îl găsim în plus la v e r b u l spaniol este o proteză.
L a î n c e p u t u l c u v i n t e l o r spaniolii nu p o t p r o n u n ţ a pe s u r m a t
•de o consoană, de aceea cuvintele s t u d e n t , s c a n d a l , s t u d i u devin
în spaniolă estudiante, escándalo, estudio. N u m e r o m î n e ş t i ca S t a n ,
Spiru e t c . nu p o t fi p r o n u n ţ a t e de spanioli decît Están, Espiru
etc.).
Să s t u d i e m a c u m a m ă n u n ţ i t u t i l i z a r e a v e r b u l u i estar.
A. Verbul estar e x p r i m ă :
1. O stare trecătoare (temporară) sau întîmplătoare, susceptibilă
•de schimbare:
Estoy triste. Sînt trist.
Está de pie. E (stă) în picioare.
Está sentado. Sade. (E aşezat).
Las tres amigas están alegres y Cele trei prietene sînt vesele şi
contentas. mulţumite.
Estas uvas están verdes, no están Aceşti struguri sînt verzi, nu sînt
maduras. copţi.

Está de pie Está sentado

6* 33
Notă:
A n u m i t e adjective care cu verbul ser a r a t ă o calitate esenţială sau dura­
bilă, în sens propriu, c a p ă t ă , u t i l i z a t e cu verbul estar, u n sens figurat sau
d e t e r m i n ă o însuşire trecătoare.
De exemplu:
El cuarto es oscuro. Camera e întunecoasă.
El cuarto está oscuro. Camera e întunecată (se află în
întuneric) (accidental).
¿Estáis sordas? Sînteţi surde? (Cu sensul d e : faceţi
pe surdele? s a u : nu auziţi?)
¡Muy sabio estás! Deştept m a i e ş t i !
(A se compara cu: es sordo — e, surd, nu aude (cu adevărat) ; es sabio — e
înţelept.)
La fel se comportă faţă de ser şi estar m u l t e alte adjective, p r i n t r e care
şi cele referitoare la starea s ă n ă t ă ţ i i , la caracter şi, în genere, la diferite
aspecte psiho-fizice sau la starea socială a unei persoane:
Ser enfermo. A îi invalid, infirm.
Estar enfermo. A fi b o l n a v .

Ser grave. A fi grav, serios, auster.


Estar grave. A fi grav b o l n a v .

Ser bueno. A fi b u n .
Estar bueno. A se s i m ţ i b i n e .

¿Cómo estás? Cum te simţi?


Estoy bien. (Mă simt bine).

Ser alto. A fi î n a l t .
Estar alto. A fi o persoană sus-pusă

Ser cansado. A fi plictisitor, obositor.


Estar cansado. A fi obosit.

Ser listo. A fi deştept, ager la m i n t e .


Estar listo. A fi g a t a .

Ser vivo. A fi vioi, viu, interesant, antrenant..


Estar vivo. A fi în v i a ţ ă .

Ser discreto. A fi î n ţ e l e p t .
Estar discreto. A fi discret.

Ser rico. A fi bogat.


Estar rico. A fi delicios, m i n u n a t .

84 ¡
2. Locul unde se află un obiect, situaţia sau poziţia geografică,
distanţa:
El piano está en un rincón del cuarto. Pianul este într-un colţ al camerei.
Estoy en el tren. Sínt în tren.
Los Cárpatos están en Rumania. Carpaţii se află (sînt) în Romînia.
Esta aldea está a algunos kilómetros Acest sat e la o depărtare de cîţiva
del mar. kilometri de mare,
Mi amigo está en Granada. Prietenul meu e în Granada.

3. Rezultatul unei acţiuni (în acest caz estar e însoţit de par­


ticipiul trecut al unui verb):
El libro está abierto. Cartea e (stă) deschisă.
Estoy obligado a salir. Sînt obligat să plec.
Notă:
Pentru a nu confunda construcţiile de mai sus cu construcţiile similare
pasive (formate cu verbul ser), e bine ca, atunci cînd avem îndoieli, să
facem următoarea probă: încercăm să transformăm construcţia dată într-o
construcţie activă.
De exemplu:
La puerta es abierta por Pedro. Uşa e deschisă de către Petru.

La puerta es abierta por Pedro La puerta está abierta

35
Transformînd în subiect s u b s t a n t i v u l care îl desemnează pe a u t o r u l a c ţ i u ­
nii, obţinem:
Pedro abre la puerta. P e t r u deschide u ş a .

P r i m u l exemplu e deci la pasiv şi se î n t r e b u i n ţ e a z ă verbul ser.


I n exemplul care urmează:
La puerta está abierta. Uşa e deschisă.
nu se ştie cine a deschis-o, se vede doar r e z u l t a t u l : e deschisă. Propo­
ziţia nu se poate inversa.

4. O acţiune în curs de desfăşurare într-un anumit interval de


timp (arătat de timpul verbului estar). In acest caz, — numit
aspectul continuu (forma continua) a verbului — estar îndeplineşte
funcţia unui verb auxiliar, pe lîngă un alt verb, care se pune la
gerunziu:
Estoy mirando. Privesc (în această c l i p ă ) .
Está escribiendo Scrie (acum)

Notă: Cînd verbele la gerunziu a r a t ă o mişcare, o deplasare, estar se înlo­


cuieşte cu ir (uneori şi cu venir, entrar, salir).
Va caminando. Umblă.
Voy corriendo. Alerg.

5. Data calendaristică (cînd se traduce prin „sîntem în"):


¿A cuántos estamos? î n cîte sîntem? (Ce d a t ă e?)
Estamos a dos de mayo. Sîntem în doi m a i .

B. Verbul estar se mai utilizează cu unele prepoziţii, căpătînd


diferite înţelesuri:

1. Estar de -f- substantiv arată o funcţie temporară (nu o profesie).


Está de inspector. î n d e p l i n e ş t e (temporar) funcţia de
inspector.
Está de secretario. E secretar (îndeplineşte această
funcţie, dar nu aceasta e p r o ­
fesia l u i ) .

2. Estar para -(-verb la inf. — a fi pe punctul de a...


El altercado está para aumentar. Cearta e pe p u n c t u l de a lua p r o ­
p o r ţ i i (de a se m ă r i ) .
Estoy para salir. Sînt pe p u n c t u l de a ieşi, sînt g a t a
de plecare.

86
3 . Estar para -)- s u b s t . — a fi dispus s ă , a-i arde d e . . .
JVo estoy para bromas. Nu-mi arde de glume.
4 . listar por -f- inf. u n u i verb :
— a) a avea i n t e n ţ i a să, a voi s ă . . . :
Está por contestar algo. Vrea (e gata) să răspundă ceva.
— b) a r a t ă că a c ţ i u n e a t r e b u i e să se desăvîrşească în
viitor:
La carta está todavía por Scrisoarea nu e scrisă încă; urmează
escribir. să fie scrisă de aici înainte.
Las peras están por ma- Perele trebuie (stau) să se coacă.
durar. Se vor coace curînd.

5 . Estar por -f- s u b s t . — a fi a d e p t u l , p a r t i z a n u l (unei idei sau


persoane), a fi p e n t r u (ceva, c i n e v a ) .
Estoy por el progreso. Sînt pentru progres (partizan al
progresului).
6. Estar en — a fi dispus să facă u n l u c r u .

Uneori însă, în expresiile ironice din vorbirea zilnică, se t r a ­


d u c e cu: a face p e . . . (a juca r o l u l ) :

¿Estás en pedagogo? Faci pe pedagogul?

Diferite expresii cu verbul estar:

Claro está. Desigur.


¡ Ya está! Gata ! S-a terminat! S-a făcut!
Está bien. Bine, e bine, în regulă.
Le está bien. îi vine (îi stă) bine.
Estar de más. A prisosi, a fi de prisos.
Estar de sobra. A prisosi, a fi de prisos.
Listar de acuerdo. A fi de acord..
Estar a matar. A fi la cuţite.
Estar de luto. A fi în doliu.
Estar de prisa. A se grăbi, a fi grăbit, (prisa-grabă)
Estar de paso. A fi în trecere.
Estar a punto. A fi gata, a fi pe punctul...

le pregunta —• o î n t r e a b ă . V e r b u l preguntar cere u n p r o n u m e în


d a t i v . (Cui i se p u n e î n t r e b a r e a ? ei-Ze.)

C7
EXERCIŢII

3 2 . Să se formeze participiul trecut şi gerunziul următoarelor


verbe:
destruir, contestar, salir, aprender, ser, estar.

3 3 . Să se formeze propoziţii simple cu cuvinte din cele trei co­


loane după următorul model:

El amigo está enfermo.

Iată cele trei şiruri de cuvinte:


los estudiantes son negras
los libros es locura
las nubes están buenos
la reyerta son sentados
los Cárpatos son abiertas
los campesinos están laboriosos
las ventanas es en Rumania
mi padre están obrero

3 4 . Să se copieze textul şi să se sublinieze diferitele situaţii ale


verbului estar, analizîndu-se şi grupîndu-se la punctele corespun­
zătoare din în schema utilizării lui e s t a r .

3 5 . Să se traducă în limba spaniolă:


1. Tatăl meu nu e de acord cu mine. 2. Carmen e grăbită. 3. Nu
locuiesc în Bucureşti; sînt întrecere. 4. Sîntem în 3 mai. 5. Nu-i arde de
citit. 6. E obligat însă să răspundă şi de aceea nu e vesel. 7. Tovarăşul
meu e foarte palid; e bolnav. 8. E ceva grav? 9. Nu, dar nu se simte bine
şi e foarte nervos. 10. Cînd o să fie mai calm? 11. Nu interesează asta.
12. Sînt obosit, dar nu sînt trist. 13. O să-ţi explic toate aceste lucruri.
14. Haide să ieşim puţin din casa asta. 15. Ferestrele nu sînt deschise şi
aerul nu e curat. 16. Respirăm [estar -f- gerunziu) un aer foarte curat.
17. Cartea este pe jos în loc să fie (de a fi) pe masă sau în bibliotecă.
18. Stiloul meu este în servietă. 19. între aceste două cărţi este hîrtia de
scrisori. 20. Bine, o să scriu o scrisoare lungă, eşti de acord? 21. Da.

88
LECŢIA 14

Deşi ortografia spaniolă este, în mare măsură, o ortografie


fonetică, scrierea spaniolă păstrează totuşi, în virtutea tradiţiei,
o literă care nu se pronunţă: litera h. Ea se scrie în unele cazuri,
dar nu se pronunţă niciodată. De exemplu:
hora oră se pronunţă: ora
ahora acum se pronunţă: aora
hombre om se pronunţă: ombre
hermoso frumos se pronunţă: ermoso
hoy azi se pronunţă: oi
hablar a vorbi se pronunţă: ablar

Tot cu h (mut) se scrie şi verbul auxiliar haber — a avea.


Verbul haber nu exprimă ideea de posesiune ca tener, ci se folo­
seşte ca auxiliar la formarea timpurilor compuse ale tuturor
verbelor.
„A avea un lucru" — de exemplu — se traduce prin tener una
cosa şi nu prin haber una cosa.
La indicativul prezent, haber are următoarele forme:
he eu am hemos noi am
has tu ai habéis voi a ţ i
ha el a han ei au

Aceste forme nu pot fi utilizate în vorbire decît urmate de par­


ticipiul trecut al unui verb cu care formează perfectul compus
(Pretérito perfecto) al acelui verb.
Să formăm, de exemplu, perfectul compus al verbului hablar —
a vorbi:
he hablado am v o r b i t
has hablado ai vorbit
ha hablado a vorbit
hemos hablado am v o r b i t
habéis hablado aţi vorbit
han hablado au v o r b i t

89
Observăm că la acest timp participiul trecut rămîne neschim­
bat în cursul conjugării, atît în roniînă cît şi în spaniolă (hablado
-vorbit).
După modelul de mai sus putem forma perfectul compus al
oricărui verb.
Ştiind acum că h nu se pronunţă niciodată, putem citi uşor
următorul text:

AL TEATRO

— Buenas tardes, Pedro.


— Buenas tardes, Carlos. Estás muy elegante. ¿Adonde vas?
— Voy al teatro de la Comedia. Hoy es la apertura de la nueva
temporada.
— ¡ Ah, sí! Mi hermana va también. Es el estreno de la "Dama
duende" de Calderón. ¿La has visto antes?
— ¡Cómo no! He visto casi todas las obras de Calderón, pero
deseo ver de nuevo la "Dama duende", esa divertida comedia de
capa y espada. Además
de esto, deseo ver ese
nuevo teatro.
— Es muy moderno y
tiene actores de renom-
bre. En este teatro he
visto un espectáculo con
la obra de Lope de Vega,
"El perro del hortelano".
—¿Tú no vas al teatro?
•— Es una lástima,
pero esta semana no ten-
go tiempo para ir al tea-
tro. Estoy muy ocupado
en la empresa.
— Pedro, yo estoy de
prisa, y...
— Bueno, hasta luego,
Carlos.
— Hasta la vista.
Después de separarse
de su amigo, Carlos entra
en la sala de espectácu-
los. Es una sala elegante
y moderna, en forma de

90
anfiteatro. Carlos toma asiento en un palco del primer piso y desde
su sitio mira con interés la sala atestada de público. En una
butaca ve a Carmen, hermana de Pedro. La saluda.
Ahora todos los espectadores están en sus sitios y los rumores
se apagan. El telón se levanta: los decorados son una verdadera
sorpresa. Todos los espectadores están encantados. Los actores
interpretan sus papeles con gran maestría y humor. El público está
divertido.
El telón cae al final de cada acto y los actores son saludados
por el público con vivos aplausos. Los artistas han estado a gran
altura.
Cuando todo termina, Carlos regresa a su casa muy contento.

PALABRAS NUEVAS

actor m. a c t o r hermana soră


apagar(se) a (se) stinge hortelano grădinar
apertura deschidere lástima păcat
asiento loc (de aşezat) levantar(se) a (se) ridica
atestar a u m p l e , a înţesa, a t i x i obra operă; piesă (de teatru)
caer a cădea palco lojă
capa m a n t i e papel m. r o l ; hírtie
casi aproape regresar a se înapoia
dama d o a m n ă renombre m. r e n u m e , faimă
decorado decor rumor m. zgomot
desear a dori separar(se) a (se) d e s p ă r ţ i
divertido a m u z a n t sitio loe
duende m. spiriduş sorpresa surpriză
empresa î n t r e p r i n d e r e telón m. c o r t i n ă
espada spadă temporada stagiune
estreno p r e m i e r ă verdadero adevărat

ANALIZA TEXTULUI

Dama duende — (Doamna spiriduş) este titlul unei piese de Cal­


derón care s-a jucat la noi cu titlul Doamna nevăzută.
antes — mai înainte. Nu confundaţi cuvintele antes (adv. de
timp) şi ante (prep.) — înaintea (exprimînd un raport spaţial).
per de nuevo — a vedea din nou, a revedea.
divertido (adj.) — amuzant, vesel, nostim. în ultima parte a lec­
ţiei întîlnim din nou cuvîntul divertido {el público está divertido),
dar cu funcţie de participiu trecut al verbului divertir — a
amuza, a recrea: „publicul e amuzat".

91
comedia de capa y espada — comedie de mantie şi spadă; gen tipic
de piesă spaniolă avînd ca temă dragostea şi ca personaje
tipice cavalerii.
Notă:
Cuvintele comedia şi deseo se accentuează pe e : come-dia, dese-o. î n pri­
m u l c u v î n t , ia e diftong; în al doilea, eo nu formează un diftong.

visto — participiul trecut (neregulat) al verbului ver.


además de esto — afară de aceasta; uneori se spune' doar además.
es una lástima (sau lástima)—păcat! Ce păcat...!
bueno — cu valoare de interjecţie — bine, ei bine.
hasta la vista — (pînă la vedere) — la revedere !
hasta luego — pe curínd.
hasta — pînă (pînă la). Hasta ahora — pînă acum.
adiós—-adio, cu bine, rămas b u n ! (Spre deosebire de cuvintul
romînesc adio, în limba spaniolă modernă adiós se foloseşte
uneori şi în cazul cînd interlocutorii se despart pentru un inter­
val de timp limitat. Corect însă ar trebui să se spună numai
atunci cînd crezi că nu te mai întîlneşti cu interlocutorul.)
toma asiento — ia loc, se aşază.
los rumores — rumoarea (se utilizează mai mult la plural) —
zgomotele.
los artistas — artiştii. Substantivele terminate în -ista au o sin­
gură formă pentru masculin şi feminin.
De exemplu:
el comunista comunistul — la comunista comunista.
termina (mai rar se termina) — se termină; se utilizează în limba
spaniolă la diateza activă, spre deosebire de romînă. Tot ast­
fel şi regresar — a se întoarce.
Notă: î n vocabularul acestei lecţii a m p u t u t observa cîteva verbe
reflexive la infinitiv (levantarse, separarse, apagarse). Să r e ţ i n e m deocam­
d a t ă că la acest mod pronumele reflexiv se se alipeşte la sfîrşitul v e r b u l u i .
Pronumele se m a i apare şi în diverse construcţii i m p e r s o n a l e : se
habla (se vorbeşte).

<
EXERCIŢII

36. Să se conjuge la prezent si la perfectul compus verbele:


ver, desear, ser (participiul t r e c u t : sido), tener, estar şi ir (participiu
t r e c u t : ido).

92
3 7 . Să se traducă în limba spaniolă:
1. Azi avem destul timp pentru a face o plimbare. 2. Am vorbit azi cu
nişte ţărani. 3. Fratele (hermano) ei e un om foarte frumos. 4. Am văzut
o frumoasă comedie de mantie şi spadă. 5. Ai citit cartea aceea? G. Da, am
citit-o într-o bibliotecă. 7. Ai vorbit cu fratele tău despre piesa aceasta?
8. Am vorbit cu el, dar nu m-a întrebat asta. 9. La teatru am văzut mai
mulţi prieteni, dar n-am vorbit cu toţi. 10. Tu i-ai văzut (mai) înainte?
11. Nu, sala a fost plină de public pînă acum. 12. Nu am bibliotecă, dar
am citit numeroase cărţi. 13. Azi ne-am întors de la teatru foarte încîntaţi.

BUENOS AIRES. - Teatro Colón

93
LECŢIA 15

UNA VISITA

Andrés y yo estamos invitados a casa de los padres de nuestro


amigo Ricardo.
Es el mediodía del domingo. La familia de Ricardo está en el
comedor. Catalina, la hermana de Ricardo, pone la mesa: la
cubre con un mantel blanco y, en el sitio destinado a cada co­
mensal, pone platos, cubiertos y vasos para agua y vino. De un
aparador Catalina saca t^es clases de platos: hondos, lisos y de
postre.
Tomamos todos asiento en torno a la mesa. La madre de Catalina
trae la sopa en una sopera grande y la coloca en medio de la
mesa. Es una sopa de pescado.
Como no tengo demasiada hambre, como muy poco. Andrés,
en cambio, come muy bien; es un verdadero gastrónomo. Come
demasiado deprisa y, por esto, siempre tiene dolores de estómago.
Catalina come poco. Su padre la invita a comer y le pregunta:
— ¿No tienes apetito hoy?
— No, papá. Estoy desganada.
— En este caso un poco de vino tinto con soda es un remedio
muy indicado.
— No. Un vaso de agua mineral abre el apetito — replica la
madre.
Después de la sopa comemos ternero asado con espinacas y
bistec con patatas fritas. La mesa está completa ahora con una
ensaladera, donde está preparada una ensalada de pepinos y to-
mate, una salsera y varias otras fuentes.
Pero Catalina tampoco ahora tiene ganas de comer.
— ¿No comes carne?
— No, mamá. He comido antes un emparedado.
— Pues, muy mal... ¿No comes tampoco carne de vaca con
verduras?
—• No, mamá. Pero, ¿no tienes acaso huevos fritos?

34
— N o , pero t e n g o h u e v o s a l p l a t o — c o n t e s t a la m a d r e .
— E s t á b i e n , v o y a t o m a r de éstos — a d m i t e C a t a l i n a .
E n fin C a t a l i n a come a l g o .
— ¿No bebes v i n o ? — m e p r e g u n t a R i c a r d o .
— N o . E v i t o s i e m p r e las b e b i d a s i r í a s .
— ¡ V a m o s a b r i n d a r e n h o n o r de n u e s t r o s i n v i t a d o s ! — p r o -
p o n e R i c a r d o a su f a m i l i a .
Después de b e b e r u n t r a g o , Andrés e x c l a m a :
— ¡ M u y rico está este M á l a g a !
A l f i n a l t o m a m o s el p o s t r e : p a s t e l e s , h e l a d o s de l i m ó n y de
fresa, frutas y café (Andrés es m u y g l o t ó n : t o m a el café con p a n
u n t a d o con m a n t e c a y m i e l ) .
Después de esta c o m i d a í n t i m a f u m a m o s y d i s c u t i m o s d u r a n t e
una hora.

PALABRAS NUEVAS

acaso oare, cumva espinaca spanac


admitir a a d m i t e estómago stomac
al plato (ouă) ochiuri prăjite fresa fragă
análisis m. analiză frío rece ; frig
aparador m. bufet frito fript, prăjit
apetito poftă de mineare . fruta fruct
asado fript fuente / . castron
beber a bea fumar a fuma
bistec m. biftec gana poftă
brindar a închina p a h a r u l , a ciocni gastrónomo gastronom, g u r m a n d
café m. catea glotón lacom, mîncău
cambio schimb hambre / . foame
caso caz helado îngheţată
clase / . clasă, fel hondo adînc
comedor m. sufragerie honor m. onoare, cinste
comensal m. comesean huevo ou
cubierto t a c í m invitar a invita
cubrir a acoperi limón m. lămîie
demasiado p r e a ; prea m u l t liso î n t i n s , neted
desganado fără poftă manteca u n t
discutir a discuta mantel m. faţă de masă
dolor m. durere medio mijloc
durante t i m p de; în t i m p u l mediodía m. amiază
emparedado sandviş miel / . miere
en torno în j u r u t pastel ni. prăjitură
ensalada s a l a t ă , patata cartof
ensaladera salatieră pepino castravete

95
pescado peşte (pescuit) sopera castron de supă
plato farfurie; fel de mineare tampoco nici
poner a pune ternero viţel *
postre m. desert tomate m. roşie
por p e n t r u , t i m p de tinto negru (vin)
proponer a propune traer a aduce
remedio leac, remediu trago î n g h i ţ i t u r ă
sacar a scoate untar a unge
salsera sosieră vaso p a h a r
sin embargo t o t u ş i verduras (f. pi.) v e r d e ţ u r i , legume
soda sifon visita v i z i t ă
sopa supă

ANÁLISIS DEL TEXTO

Andrés y yo — Andrei şi cu mine. (Textual: Andrei şi eu).


a casa de — la (cu verb de mişcare); en casa dé — la (cu un verb
care arată starea pe loc). De exemplu: Vivo en casa de mis pa­
dres. Locuiesc la părinţii mei.
eh tomo — cere dativul: en torno a la mesa.
trae — aduce. Verbele traer (a aduce), salir (a pleca, a ieşi), poner
(şi compusul său proponer), valer (a valora), caer (a cădea) pre­
zintă o neregularitate la persoana întîi singular a indicativului
prezent, identică cu cea a verbului tener: anume, ca şi tengo,
ele fac: traigo, salgo, pongo, valgo, caigo. La celelalte persoane
se conjugă normal, după cum se poate vedea din paradigmele
de mai jos:
Caer Poner Salir Traer Valer
caigo pongo salgo traigo valgo
caes pones sales traes vales
cae pone sale trae vale
caemos ponemos salimos traemos valemos
caéis ponéis salís traéis valéis
caen ponen salen traen valen
Notă:
Verbul poner are p a r t i c i p i u l trecut puesto (pus). Celelalte verbe fac parti­
cipiul t r e c u t : caído, salido, traído şi valido.

como — Intîlnim acest cuvînt de două ori în aceeaşi frază, dar cu


accepţii diferite:
Como no tengo demasiada hambre, como poco. Cum nu îmi este
prea foame, mănînc puţin. Avem de-a face deci cu două omo­
nime. Este interesant de reţinut că în limba spaniolă a-ţi fi
foame se spune tener hambre — a avea foame.

96
E x p r e s i i r o m î n e ş t i , c u m ar fi: „(mie) mi-e foame" sau „mi-a
fost foame", se t r a d u c în l i m b a spaniolă cu v e r b u l „a a v e a " :
„ a m foame" sau „ a m a v u t foame" — tengo hambre; he tenido
hambre. Tot aşa se s p u n e :
tener miedo a-i fi frică
tener frío a-i fi frig
tener calor a-i fi cald
tener ganas a-i fi (a avea) poftă
T r e b u i e să se a c o r d e , deci, a t e n ţ i a c u v e n i t ă acestor expresii
în cazul t r a d u c e r i i lor în l i m b a s p a n i o l ă . De e x e m p l u : „ L u i
A n t o n îi e frică" se r e d ă în spaniolă p r i n Antonio tiene miedo
( t e x t u a l : A n t o n are frică).
deprisa — adv. i u t e , g r ă b i t .
salsera — c u v î n t u l sal î. (sare) a d a t salsa (sos), de u n d e salsera.
tampoco — este o n e g a ţ i e care se foloseşte d u p ă ce în p r e a l a b i l
s-a m a i făcut o n e g a ţ i e . De e x e m p l u :
— No he comido. Nu am mîncat.
— Tampoco yo. Nici eu.
tomar café — a bea cafea. U n e o r i tomar înlocuieşte pe beber.
Muy rico está este (vino de) Málaga — E delicios acest v i n de M a l a g a .
Atenţie la p r o n u n ţ a r e a c u v i n t e l o r : visita, íntima, mantel.

EXERCIŢII
3 8 . Să se conjuge la prezent si la perfectul compus verbele: poner,
traer .fi valer.
3 9 . Să se traducă în limba spaniolă:
1. După o oră de plimbare, mie şi lui Anton ne este foame. 2. în tim­
pul iernii, cînd mergem să ne plimbăm, ne este frig. 3. Luis bea vin negru
cu sifon, iar fratele său mănîncă pîine cu unt şi, după asta, fragi. 4. Nu
mă mir că am dureri de stomac după ce beau apă şi mănînc pere crude
(verzi). 5. Nu mănînc peşte ; mi-e frică de oase (espinas) . 6. Ţi-e frică? 7. Nu, dar
ţie? 8. Nici mie. 9. După friptură şi salată mîncăm prăjituri. 10. Este bună
îngheţata ta? 11. Da, dar e prea rece pentru mine. 12. Pun paharul de
vin pe masă. 13. Mi 1-a adus prietenul meu. 14. Hai să ciocnim în cin­
stea prietenilor noştri. 15. Sîntem foarte veseli. 16. Am poftă să citesc
cartea aceea. 17. In acest caz ţi-o aduc. 18. Şi eu îţi aduc ceva: am cum­
părat (comprar) patru prăjituri şi două lămîi. 19. Cît costă? — îl întreabă
Diego. 20. N-am destui bani (dinero) ca să cumpăr (pentru a cumpăra) o
îngheţată de cafea. 21. O să-ţi dau eu — îi răspunde amicul său. 22. Mi-e
cald şi am poftă să mănînc îngheţată.

7 — Învăţaţi limba spaniolă Q>7


LECŢIA 16

Deşi atît de asemănătoare ca fonetică şi ortografie, limbile


spaniolă şi romînă au totuşi fiecare unele particularităţi de pro­
nunţare si ortografie. Astfel, sunetele romînesti h f» h z>
ge, gi nu există în limba spaniolă. La rîndul ei, limba spaniolă
are cîteva sunete (în afară de unele particularităţi de scriere)
care lipsesc din limba romînă. Le vom studia treptat, începînd
cu această lecţie.
Ne vom ocupa mai întîi de un sunet propriu limbii spaniole, pe
care îl vom transcrie cu litera grecească 0, neavînd în alfabetul
latin o literă cu care să-1 redăm.
Sunetul 6 se pronunţă aproape ca un s, sprijinind uşor vîrful
limbii de incisivii superiori, fără a închide complet ieşirea aerului
(corespunde aproximativ lui th englezesc din cuvintele bath, thank,
thin).
In ortografia spaniolă, sunetul 0 se redă în două feluri:
1. înaintea consoanelor, a vocalelor a, o, u şi la sfirşitul cuvin­
telor, prin z. Exemple:
mezelar a amesteca lápiz m. creion
zapato pantof feliz fericit
corazón m. inimă voz f. voce
azul albastru paz f. pace

2. înaintea vocalelor e şi i, prin litera c. Exemple:


haeer a face ciencia ştiinţă
cesar a înceta cielo cer
cena cină fácil uşor
aceite m. ulei cocina bucătărie
cerveza bere recibir a primi

Note:
1. Cuvintele (comune romînei şi spaniolei) care în limba r o m î n ă au u n
z u r m a t de e şi i , în limba spaniolă îl redau prin c, conform regulii de
m a i sus. Aşa se î n t î m p l ă cu cuvintele: cebra (zebră); cenit (zenit); cero
(zero).

98
2. Substantivele şi adjectivele t e r m i n a t e în z primesc la p l u r a l - e s .
î n acest caz, z trebuie s c h i m b a t cu c , deoarece s u n e t u l u i 0 îi urmează e .

coz vocea feliz felices


lápiz lápices audaz audaces (îndrăzneţi)

3 . î n cuvinte ca: lección (lecţie), acción (acţiune), convicción (convingere),


p r i m u l c se p r o n u n ţ ă k, iar al doilea 0.
Observaţie:
Trebuie să ne s t r ă d u i m să p r o n u n ţ ă m cît m a i corect s u n e t u l 0 p e n t r u
a-1 p u t e a deosebi de u n s obişnuit. E x i s t ă c u v i n t e care nu se deosebesc
decît prin corecta p r o n u n ţ a r e a lui 0; astfel s-ar p u t e a confunda:

caza vinătoare cu casa casă


cazar a vîna cu casar a căsători
zumo zeamă, suc cu sumo vîrf
cima culme cu sima prăpastie
ciega oarbă cu siega seceriş
cocer a coace cu coser a coase
Notă:
Mulţi vorbitori de limbă spaniolă, din America L a t i n ă şi chiar din Spa­
nia, p r o n u n ţ ă pe 0 ca pe s, defect n u m i t seseismo, nepermis în vorbirea
literară. Cu t o a t e acestea, majoritatea celor care vorbesc l i m b a spaniolă
sesean — adică p r o n u n ţ ă pe 0 — s.

PERIÓDICOS Y REVISTAS

El periódico ocupa un lugar destacado en la vida moderna.


Los hombres de todas partes del mundo leen con interés, diaria­
mente, los periódicos.
Un periódico puede salir de madrugada o por la tarde, y se
vende en kioscos destinados a este fin. Las revistas y los semana­
rios se publican periódicamente, pero no todos los días. Hay
revistas de gran circulación: literarias, artísticas, humorísticas,
científicas, técnicas, médicas, deportivas y otras. Una revista tiene
comúnmente portada multicolor y contiene gran número de foto­
grafías en colores. Hay ciertas revistas mensuales o bimensua­
les ilustradas, interesantes, con aspectos de la vida de los pueblos
del mundo y documentos fotográficos acerca de los acontecimientos
acaecidos en los últimos tiempos. En cada número se publican
resúmenes y artículos, cuentos y relatos firmados por notables
escritores, periodistas y hombres de ciencia y políticos. Es muy
importante leer el artículo editorial de un diario o de otro
periódico del día. La prensa es hoy uno de los importantes medios
de difusión de la cultura en las masas.

7* 99
PREGUNTAS IMPORTANTES PARA INFORMARSE
¿Dónde está el kiosco de periódicos?
¿ H a y periódicos nuevos?
¿Cuánto vale este periódico?
¿Cuáles son los periódicos ilustrados m á s interesantes?
¿Cuáles son las últimas noticias (informaciones) sobre la situación de (en)...?
¿Cuáles son las ú l t i m o s datos sobre el asunto d e . . . publicados en este
periódico?
¿Cuál es la opinión del periódico (comentarista, redactor, corresponsal)
sobre (el asunto t a l ) ?

PALABRAS NUEVAS

acaecer a surveni 'hombre político om politic


acerca de despre kiosco chioşc
acontecimiento eveniment madrugada d i m i n e a ţ ă , zori
asunto chestiune, p r o b l e m a , afacere médico adj. m e d i c a l ; sub. doctor
cierto anumit mensual lunar
color m. culoare notable cunoscut, î n s e m n a t
comentarista m. c o m e n t a t o r noticia ştire
comúnmente de obicei opinión / . părere, opinie
corresponsal m. corespondent periódico ziar, j u r n a l
cuento povestire periodista m. ziarist
dato fapt, element, d a t ă portada copertă
deportista sub. s p o r t i v prensa presă
deportivo adj. s p o r t i v puede poate (de la poder)
destacado de frünte relato istorisire
diario ziar, j u r n a l resumen m. r e z u m a t
difusión /. r ă s p î n d i r e , difuzare semanario revistă s ă p t ă m î n a l ă
fin m. scop, ţ e l ; fine, sfîrşit serio serios
firmar a semna tal cutare

ANÁLISIS DEL TEXTO

diariamente: zilnic. Asemănător cu acest adverb mai este în text


şi periódicamente (în mod periodic). Vedem deci că, în limba
spaniolă, în afară de adverbele propriu-zise (bien, mal, ahora)
există o serie de adverbe derivate din adjective,
în limba romînă, majoritatea adjectivelor, atunci cînd sînt
folosite ca adverbe, nu-şi modifică forma. De exemplu:
controlul zilnic (adj.)
controlul se efectuează zilnic idv.)

In spaniolă vom traduce astfel:


el control diario
el control se efectúa diariamente

100
O b s e r v ă m din aceste e x e m p l e că a d v e r b u l d e t e r m i n ă sau com­
p l e t e a z ă înţelesul u n u i v e r b . în afară de aceasta, el m a i p o a t e lă­
m u r i înţelesul u n u i adjectiv sau al u n u i a l t a d v e r b . De e x e m p l u :
El control es seguramente bueno.
Es evidentemente alto.
Es precisamente tarde.
Advei'bele de1 m a i sus se formează prin a d ă u g a r e a sufixului
-mente la forma feminină a a d j e c t i v u l u i .
De e x e m p l u , v r e m să s p u n e m : „ î n m o d a t e n t " . F o r m ă m femini­
n u l a d j e c t i v u l u i atento — atenta la care a d ă u g ă m sufixul -mente
şi o b ţ i n e m atentamente:
Ramón lee la carta atentamente.
I n cazul adjectivelor i n v a r i a b i l e , e x i s t î n d o singură formă
p e n t r u feminin şi m a s c u l i n , s i t u a ţ i a e s i m p l ă : fuerte — fuerte­
mente; normal — normalmente; feliz — felizmente.
Cunoscînd acest procedeu p u t e m forma adverbe a p r o a p e de la
orice a d j e c t i v :
— rápido — rápida — rápidamente
un tren rápido (adj.)
corre rápidamente (adv.)
— único — única — únicamente
su único amigo
es i'micamcnte mi amigo

Se poate observa din exemplele de m a i sus că adverbele au d o u ă


accente t o n i c e , deoarece, în afara a c c e n t u l u i n o r m a l din sufixul
-mente, ele păstrează accentul t o n i c (şi grafic) din a d j e c t i v u l de
origine, ca accent secundar. E x e m p l e :
alto — altamente
último — últimamente
periódico — periódicamente

I a t ă cîteva adverbe m a i u z u a l e :
recientemente de curînd 1
primeramente în primul rînd, mai întîi
últimamente în cele din urmă
solamente numai, doar
seguramente desigur
verdaderamente într-adevăr, cu adevărat
1
înaintea unui participiu trecut se apocopează: recién nacido, recién
casado, recién Venido.

101
hay — formă impersonală, echivalentă ca sens cu il y a francez,
c'é italian sau es gibt german.
O putem traduce în limba romînă prin „există", „se află",
„este". De exemplu:
H a y cuatro puntos cardinales: Există p a t r u p u n c t e c a r d i n a l e :
Norte, Sur, Este y Oeste. n o r d , sud, est şi v e s t .
No hay rosa sin espinas. Nu-t (nu există) trandafir fără s p i n i .
Sobre gustos tio hay nada escrito. Despre gusturi nu există (este)
n i m i c scris.

Observaţie:
escrito (scris) e participiul trecut (neregulat) al verbului escribir
(a scrie).

Nota del día


Am cunoscut, în lecţia trecută, infinitivul verbelor reflexive.
Ne vom ocupa acum de conjugarea verbelor la diateza reflexivă.
Ca exemplu vom lua verbul peinarse (a se pieptăna).

Indicativo
Presente Prezent
me peino eu m ă p i e p t ă n
te peinas t u te p i e p t e n i
se peina el (ea) se p i a p t ă n ă
nos peinamos noi ne p i e p t ă n ă m
os peináis voi vă p i e p t ă n a ţ i
se peinan ei (ele) se p i a p t ă n ă

Pretérito perfecto Perfectul compus


me he peinado m-am pieptănat
te has peinado te-ai p i e p t ă n a t
se ha peinado s-a p i e p t ă n a t
nos hemos peinado ne-am p i e p t ă n a t
os habéis peinado v-aţi pieptănat
se han peinado s-au p i e p t ă n a t

Observaţie:

T i m p u r i l e compuse ale diatezei reflexive se formează cu verbul a u x i -


iar haber (deci ca şi în l i m b a r o m î n ă , în care se foloseşte v e r b u l a u x i l i a r
„a a v e a " ) .
î n general, verbele reflexive din limba spaniolă sînt reflexive şi în
limba r o m î n ă . E x i s t ă însă a n u m i t e verbe care se utilizează la diateza

102
reflexivă într-o limbă şi la diateza activă în c e a l a l t ă . De exemplu, v e r b u l
atreverse nu se poate t r a d u c e în limba r o m î n ă decît p r i n t r - u n verb a c t i v :
„a îndrăzni", în t i m p ce verbul reflexiv d i n limba r o m î n ă „a se
ţfîndi" se t r a d u c e în limba spaniolă n u m a i p r i n t r - u n verb a c t i v : pensar.
Alte verbe pot deveni, din a c t i v e , reflexive, schimbîndu-şi uneori î n ţ e l e s u l .
B u n ă o a r ă , verbul ir (a merge) devine irse (a se d u c e ; a pleca).
me voy mă duc nos vamos ne d u c e m
te vas te duci os vais vă duceţi
se va se duce se van se duc

Deoarece cunoaştem acum cele trei diateze ale verbelor, dăm


o explicaţie suplimentară care să ajute pe cel ce studiază să le
distingă mai uşor.
La diateza activă, subiectul face o acţiune pe care o suferă
altcineva.
La diateza pasivă, acţiunea pe care o suferă subiectul este făcută
de altcineva.
La diateza reflexivă, subiectul face o acţiune pe care o suferă
tot el.
Am învăţat formarea diatezei pasive în lecţia 12, cînd am
studiat diferitele cazuri în care se foloseşte verbul ser. Completăm
cele spuse atunci cu conjugarea unui verb la forma pasivă.
alabar — a lăuda, are forma pasivă: ser alabado — a fi lăudat
Indicativo
Presente
soy alabado, alabada sînt l ă u d a t , l ă u d a t ă
eres alabado, alabada eşti l ă u d a t , l ă u d a t ă
es alabado, alabada este l ă u d a t , l ă u d a t ă
somos alabados, alabadas sîntem l ă u d a ţ i , l ă u d a t e
sois alabados, alabadas sînteţi lăudaţi, lăudate
son alabados, alabadas sînt l ă u d a ţ i , l ă u d a t e

Pretérito perfecto
he sido alabado, alabada am fost lăudat, lăudată etc.

Observăm că participiul trecut (alabado), în spaniolă ca şi


în romînă, se acordă în gen şi număr cu subiectul gramatical.

TEMĂ
Să se citească cu voce tare şi de mai multe ori, pronunţîndu-se
atent sunetul 6, următoarele cuvinte: azúcar, (zahăr), cereza
(cireaşă), tiza (cretă), Cádiz, Barcelona, Videncia, Venezuela, Zara­
goza, Andalucía, redacción (redacţie), utilizar, recibir (a primi).

103
EXERCIŢII

40. Să se completeze spaţiile punctate cu literele sau cuvintele nece­


sare, acolo unde e cazul:
1. En esta revista... tres artículos interesantes. 2. Este articulo... escri­
to... un periodista. 3. He visto como... ha atrevido a contestar... 4. El tren
corre rápid
4 1 . Să se traducă în li?nba spaniolă:
1. Dimineaţa mă spăl (lavarse) şi mă pieptăn. 2. Tocmai anfcitit o
revistă ştiinţifică ilustrată. 3. In această revistă există numeroase fotografii
şi articole interesante semnate de oameni de ştiinţă romîni. 4. La chioşc
se vînd ziare şi reviste săptămînale. 5. Poştaşul este la poartă cu două
ziare şi o revistă. 6. Această revistă medicală este foarte bună. 7. Acel
cunoscut sportiv este prezentat publicului de acest ziarist. 8. Revistele
sportive au de obicei coperte multicolore. 9. Nu există ziar fără articol
editorial. 10. Am primit ziarul de azi. 11. Cîte cărţi sînt pe masă? 12. Este
o carte. 13. Scriitorul şi-a luat creionul albastru şi-şi scrie (forma continuă)
însemnările zilnice într-un caiet. 14. Cîte persoane sînt în camera aceasta?
15. Sint doar patru. 16. Acest ziar aduce ultimele ştiri asupra situaţiei din
ţările Americii Centrale. 17. Care este titlul (Ululo) acestui ziar şi unde
este (se află) redacţia lui? 18. Acest ziarist a fost totdeauna un partizan
(partidario) alg păeii. 19. Articolele sale sînt citite cu mare interes de oa­
menii din toate părţile lumii. 20. Anton Martin e un ziarist cuban. 21. El
e un ziarist foarte bun. 22. Ţara sa ocupă cu adevărat un loc de frunte
în viaţa popoarelor din America Latină.
42. Să se conjuge (Indicativ prezent şi perfect compus) la reflexiv
verbul lavarse -si la pasiv verbul criticar.
43. Să se formeze adverbele de mod care derivă din adjectivele:
breve, continuo, artístico, vivo, alegre, abierto, caluroso, útil.
LECŢIA 17

Deoarece în textul acestei lecţii majoritatea verbelor se află


la timpul viitor, vom începe prin a studia acest timp.
Viitorul indicativ al tuturor verbelor se formează practic. în
limba spaniolă, din infinitivul verbului de conjugat la care se
alipeşte prezentul verbului haber. Să alegem, pentru exemplificare,
verbul leer (a citi).
leer + he — leeré eu voi citi
leer + has — leerás tu vei citi
leei + /¡a — leerá el va citi
leer + 'lentos — leeremos noi vom citi
leer + habéis — leeréis voi v e ţ i citi
leer + lian — leerán ei vor citi

Vedem deci că viitorul (el futuro) este un timp simplu, format


din infinitivul verbului de conjugat, plus terminaţiile -é, -ás,
-á, -emos, -éis, -án. Atragem atenţia asupra faptului că, în afara
persoanei întîi plural, toate celelalte persoane au accentul pe
ultima silabă.

LA CASA Y EL MOBILIARIO
(Hablan dos amigos: Andrés y Pablo)

ANDRÉS: Pablo, me darán un departamento.


PABLO: ¡Hombre! Me alegro. ¿Pero, cómo es esto?... ¿No tienes
casa?
ANDRÉS: Sí, tengo, pero la casa donde estoy viviendo ahora
no es buena y por eso voy a mudarme.
PABLO: Y, ¿dónde está esa casa?
ANDRÉS: En un suburbio de la capital. ¿Vienes conmigo a verla?
PABLO: ¡ Con placer, Andrés, me interesa! ¡Vamos! ¿Iremos en
tranvía?
ANDRÉS: No, tomaremos el autobús. Esperaremos menos. (Los
dos amigos loman el autobús y, desde la última parada, van

105
a pie hasta la nueva casa de Andrés. Entran en ésta por una
gran puerta de hierro.)
ANDRÉS: Subiremos con el ascensor al tercer piso, donde yo voy
a vivir.
PABLO: (admirando el interior de la casa): Hermosa vivienda.
¿Cómo vas a amueblarla?
ANDRÉS: En cada pieza pondré muebles de estilos y colores
diferentes. En esta sala colocaré un sofá, un par de butacas
de cuero y dos mesitas. (Indicando dos puertas.) Esta
puerta da a un gran balcón y por la otra se va a los cuartos
interiores.
Vamos, ahora, a otros cuartos. (Pasan por esta última
puerta.) Éste será mi gabinete, donde pondré un canapé,
un escritorio, y sobre él una lámpara moderna, y dos o
tres bibliotecas. (Salen del gabinete.) Este otro cuarto,
más aireado y soleado, será el dormitorio.
PABLO: Me parece admirable. Un mueble muy importante de
este cuarto será, por supuesto, una cama. .
ANDRÉS: Claro. Pero como habrás visto en los almacenes hoy
se hacen muebles de madera muy modernos. Tengo pues
la intención de poner en esta pieza una cama de madera,

106
y t a m b i é n u n d i v á n con a l g u n a a l m o h a d a g r a n d e p a r a el
descanso d u r a n t e el d í a .
PABLO: ¿ P o n d r á s algo en el suelo?
ANDRÉS: Sí, pero el b o n i t o e n t a r i m a d o del suelo no estará m u y
c u b i e r t o : sólo u n a a l f o m b r i t a campesina r u m a n a y u n a
piel de cordero. R e s u l t a r á así u n lindo d o r m i t o r i o y , de
d í a , u n cómodo c u a r t o de estar.
PABLO: ¿ E s t e edificio t i e n e calefacción c e n t r a l ?
ANDRÉS: N a t u r a l m e n t e .
PABLO: Según v e o , no faltará n a d a p a r a v i v i r c o n f o r t a b l e m e n t e .
Será u n hogar m u y í n t i m o y alegre.
ANDRÉS: Sin d u d a . Y como a m i esposa le gusta el orden y la
l i m p i e z a , todo el día estará l i m p i a n d o y a r r e g l a n d o la casa.
PABLO: La disposición de las piezas me a g r a d a . ¿Adonde da esta
puerta?
ANDRÉS: Es la p u e r t a de la c o c i n a . Vamos por la o t r a p u e r t a
corrediza. Es la p u e r t a del comedor.
PABLO: (entrando en el comedor): N u n c a he visto u n c u a r t o t a n
l i n d o . (Se asoma a la ventana.) Desde esta v e n t a n a t e n d r á s
u n a espléndida v i s t a de los alrededores. Es algo e n c a n t a d o r .
ANDRÉS: Sí, estoy m u y c o n t e n t o con la h a b i t a c i ó n . Vamos a d a r
ahora u n vistazo a l p a t i o .
PABLO: P e r d ó n , Andrés. Debo i r m e , . . . estoy de p r i s a .
ANDRÉS: B u e n o , P a b l o , no es n a d a . Gracias por h a b e r v e n i d o .
PABLO: E n t o n c e s , con t u p e r m i s o , me r e t i r o . H e t e n i d o u n ver-
dadero placer en conocer t u nuevo hogar. H a s t a la vista-.
ANDRÉS: Adiós.

PALABRAS NUEVAS

agradar a plăcea canapé m. canapea


aireado cu aer, aerisit cocina bucătărie
alegrarse a se bucura color m. culoare
alfombra covor confortable confortabil
almacén m. magazin cordero miel
almohada pernă corredizo glisant
alrededor m. împrejurime departamento a p a r t a m e n t
amueblar a mobila descanso odihnă
arreglar a a r a n j a , a deretica diván m. d i v a n
asomar a se a r ă t a , a sta (la fereastră) duda îndoială
autobús m. autobuz encantador încîntător
balcón m. balcon entarimado parchet
calefacción /. încălzire entonces atunci
capital / . c a p i t a l ă entrar a intra

107
esperar a aştepta orden m. ordine
espléndido splendid par m. pereche
e s p í r i t u m. spirit parada staţie
esposo soţ parar a opri
estilo stil parecer a părea
gracias mulţumesc patio curte
habitación /. locuinţă pieza cameră
hierro fier placer m. plăcere
hogar m. cămin por supuesto desigur
indicar a indica preferir a prefera
lámpara lampă retirarse a se retrage
limpiar a c u r a ţ i sofá m. sofa
limpieza curăţenie soleado însorit
menos m a i p u ţ i n suburbio suburbie
mesita m ă s u ţ ă tranvía m. t r a m v a i
mobiliario mobilier vista vedere, privelişte
mudarse a se m u t a vistazo privire
mueble m. mobilă vivienda locuinţă

ANÁLISIS DEL TEXTO

verla, mudarme, irme, amueblarla — sínt infinitive însoţite de


pronume personale. în limba romînă, pronumele stau înaintea
verbului la infinitiv sau conjunctiv: a o vedea, să mă duc,
a o mobila, să te văd etc.; în limba spaniolă ele stau după verb,
formînd cu el un singur cuvînt, după cum se vede mai sus.
Iată alte exemple:
me alegro de verte. mă bucur că te v ă d (de a te vedea).
me interesa perlas. mă interesează să le văd.
le gusta visitaros. îi place să vă viziteze.

¡Hombre! — este o exclamaţie foarte frecventa în limba spaniolă


vorbită. Se traduce uneori prin „măi!", „dom'le"' etc.
menos — mai puţin, este antonimul lui más (mai mult).
a pie — pe jos.
pondré — este viitorul verbului poner (a pune). Am văzut că tim­
pul viitor al indicativului este în general foarte regulat. Doar
două neregularităţi pot interveni:
1. Verbele saber, poder, haber, caber pierd pe e dintre rădăcină şi r
final. Exemple: sabré, habrá. Se poate observa că acest fenomen
(numit sincopă) se produce la verbele a căror rădăcină se ter­
mină în d sau b .
2. Verbele poner, tener, salir, valer, venir înlocuiesc pe e sau i
cu un d eufonic: pondré, tendrá etc. Se poate observa că aceste
verbe au rădăcinile terminate in n sau 1.

108
la otra— c e a l a l t ă ; este otro — c e s t ă l a l t .
tercer—al t r e i l e a . Acest n u m e r a l (tercero) apocopează î n t o c m a i
ca primero: Primer libro; tercer libro.
habrás pisto — vei fi v ă z u t , v i i t o r u l I I (Futuro perfecto sau com­
puesto) al v e r b u l u i ver. Se formează din v i i t o r u l v e r b u l u i haber
şi p a r t i c i p i u l trecut a l v e r b u l u i de c o n j u g a t .
hacen — fac. Verbul hacer este n e r e g u l a t . I a t ă prezentul şi viitorul
indicativ:
hago hacemos haré, haremos
haces hacéis harás haréis
hace hacen hará harán

el suelo — solul, p o d e a u a , p ă m î n t u l . Uneori înseamnă p u r şi


s i m p l u jos, de e x e m p l u :
¡No tirar papeles al suelo! A nu se a r u n c a h î r t i i pe j o s !

Alguno şi ninguno pierd pe o final (apocopa) în faţa u n u i sub­


s t a n t i v masculin s i n g u l a r .
algún libro — vreo carte.
ningún libro — nici o carte.

alguno se t r a d u c e în m a i m u l t e feluri, aşa cum p u t e m vedea


din exemplele de m a i j o s :
Alguno de ¡ÍÍS" amigos ha*preguntado Unul dintre prietenii tăi a întrebat
por ti. de tine.
¿Ha venido alguna caria? A venit vreo scrisoare?
Verás esto algún día. Vei vedea asta într-o (anumită) zi.

La p l u r a l apocopa nu se p r o d u c e :
He hablado con algunos amigos. A m v o r b i t cu cîţiva prieteni.

Alguno se poate t r a d u c e prin ..nici u n u l " cînd este aşezat d u p ă


substantiv.
En manera alguna. în nici un fel, sub nici o formă.
[Sin duda alguna. Fără nici o îndoială.

De obicei însă „nici u n u l " se t r a d u c e p r i n ninguno:


No he hablado con ningún hombre. N-am vorbit cu nici un om.
En ninguna parte. Nicăieri.

no fallará nada — nu va lipsi n i m i c .

109
î n limba spaniolă, negaţia se exprimă de obicei prin no urmat
de verb. Negaţia no poate fi întărită prin alte adverbe de negaţie:
nada, nadie, nunca, astfel încît într-o frază putem avea mai
multe cuvinte cu sens de negaţie:
El avaro no da nunca nada a nadie. A v a r u l nu dă niciodată nimic nimănui.
Cînd există mai multe adverbe de negaţie, unul singur, şi
anume no, precede verbul în mod obligatoriu, celelalte plasîn-
du-se după verb. In astfel de cazuri, situaţia este deci identică
cu cea din limba romînă:
No ha venido nadie. Nu a (n-a) venit nimeni.
No lie estado nunca en Toledo. Nu a m fost niciodată la Toledo.
Notă:
Trebuie să semnalăm că nada are m a i m u l t e înţelesuri, de e x e m p l u :
Por nada del mundo. P e n t r u nimic în l u m e .
Su primo no es nada modesto. Vărul lui nu e de loc modest.
¿Hay nada más natural? E x i s t ă ceva m a i n a t u r a l ? (vorbitorul
crede că nu)

nunca he visto — niciodată nu am (n-am) văzut. Spre deosebire


de limba romînă, în limba spaniolă, atunci cînd o frază negativă
începe cu un adverb de negaţie sau cu un pronume negativ,
nu se mai repetă negaţia no. De exemplu, în romîneşte spunem:
„nimeni nu a {n-a) venit," pe cînd în spaniolă se spune: nadie
ha venido (nimeni a venit). Alt exemplu:
Nunca he estado en Toledo. Niciodată nu am fost la Toledo.
în limba spaniolă, unele cuvinte şi locuţiuni au căpătat cu
timpul sens negativ, întărind negaţia:
en mi vida în v i a ţ a mea, niciodată
en absoluto absolut, de loc
un comino nici u n pic, n i m i c (literal: u n bob de chimen)
No he visto en mi vida tal cosa. N - a m văzut niciodată aşa ceva.
No sé nada en absoluto. N u ş t i u absolut n i m i c .
No vale un comino. Nu íace nici două parale.
Me importa un comino. Nu-mi pasă nici cit negru sub
(fără adverb de negaţie) unghie.

Singurul caz în care două negaţii spaniole folosite în aceeaşi


propoziţie se neutralizează, căpătînd un sens afirmativ (oarecum
atenuat, cu o nuanţă de îndoială), este acela al adverbelor no
şi sin:
Leo este libro no sin pensar en ese Citesc această carte nu fără să m ă
asunto. gîndesc la afacerea aceea.

110
P u t e m scrie această propoziţie şi în f o r m a :
Leo este libro pensando en... Citesc această carte gîndindu-mă la...
I n t e n s i t a t e a n e g a ţ i e i este a t e n u a t ă a t u n c i cînd folosim adver­
bele de negaţie a l ă t u r i de adjective formate cu prefixele p r i v a ­
t i v e des-, in-, a-:
No estoy desganado. Nu-s lipsit de poftă (deci: am poftă).
Una cosa no anormal. Un lucru nu (complet) anormal.
tan— este forma a p o c o p a t ă a lui tanto ( a t î t ) .
haber venido — a fi v e n i t ; Infinitivul are şi o formă c o m p u s ă de
t r e c u t (compuesto sau perfecto).

EXERCIŢII
4 4 . Să se dezlege cuvintele încrucişate, traducîndu-se în limba
spaniolă următoarele cuvinte romînesti:
A C
1 9
1. oare 9. acum
2. loc *2' 10. lămîie 10
3 ti
3. fragă 11. lume
4. ordine * 12. lucrări 12
5
5. mai puţin 13. cămin 13
b
6. scurt 14. (mai) înainte 14
7
7. roată 15. dorinţă 15

8. friptură 8 16. adio, la revedere 16

B D
De la 4 la B : covor De la C la D: pernă

4 5 . Să se completeze spaţiile punctate, acolo unde e cazul, cu


cuvintele necesare:
1. Nadie... ha comido hasta ahora. 2. Andrés... ha leido nunca esta
novela. 3. Iremos... pie. 4. Mi americana está en... armario. 5. No tirar
papeles... suelo. 6. ¿No tienes... libro interesante? 7. No, por el momento
no tengo... 8.¿ No puedes darme... de ésos? 9. De ésos no doy... 10. Sabrás
esto... día.
4 6 . Să se traducă în limba spaniolă:
1. Niciodată n-am fost în casa lui Anton. 2. Soţia ta niciodată n-a ve­
nit la teatru fără sora ei. 3. N-a fost niciodată cu tine la teatru. 4. Mă
bucur că vă văd. 5. Am văzut un lucru mai puţin important. 6. Nu
voi putea merge pe jos pînă la staţia de tramvai; voi lua autobuzul. 7. Ni­
meni nu se grăbeşte. 8. Mă voi muta într-o casă frumoasă şi îmi voi cum­
păra un mobilier bun. 9. îmi voi cumpăra de asemenea nişte covoare foarte
frumoase, de culori diferite. 10. Din balcon voi avea o privelişte încîntă-
toare asupra împrejurimilor şi a întregului cartier.

111
LECŢIA 18

Un sunet specific spaniol, necunoscut limbii romîne literare,


este n muiat (sau palatalizat), adică un n la pronunţarea căruia
aproape toată limba se lipeşte de cerul gurii, vîrful ei fiind îndrep­
tat în jos şi atingînd incisivii inferiori. în graiurile ardeleneşti
şi bănăţene există un sunet identic; e de ajuns să ne gîndim la
cuvîntul „bine", aşa cum îl pronunţă bunăoară ţăranii transilvă­
neni (bin'e), pentru a căpăta imaginea exactă a sunetului spa­
niol în discuţie 1 .
Litera corespunzătoare acestui sunet este ñ (ene tilde2, sau eñe)
şi se consideră o literă aparte, ocupînd loc, în alfabetul şi dicţio­
narele spaniole, între literele n şi o.
España se pronunţă Espanta Spania
español se pronunţă espan'ol spaniol
hazaña se pronunţă a6an¡a faptă măreaţă
año se pronunţă an'o an
mañana se pronunţă man'ana mîine
uña se pronunţă un'a unghie
señor m. se pronunţă sen'or domn
niño se pronunţă ninio copil
baño se pronunţă ban'o baie
cizaña se pronunţă 0i9ania zîzanie

APUNTES DE RUMANÍA
El mes pasado, por primera vez, visité la República Popular
Rumana, como enviado y corresponsal de una revista progresista
española, y publico ahora algunos apuntes tomados durante mi
estadía en ese lindo país, de una naturaleza tan variada y pinto­
resca. Mi visita fue bastante corta — duró solamente dos sema­
nas — pero resultó sumamente interesante y me dio un cuadro
claro y verdadero de ese pueblo ahora libre y soberano.
La R.P.R. es un país activo, amante de la paz, un país donde el
pueblo, dueño de su destino, construye con entusiasmo una vida
1
Un sunet identic cu n m u i a t spaniol se întîlneşte şi în franceză
(caropagne, Brefogne), în i t a l i a n ă (bagno, sogno) sau în portugheză (minho,
carinho) e t c .
2
Seninul diacritic pus deasupra literei n se numeşte „ t i l d ă " (tilde).

112
.
nueva. Rumania fue anteriormente un país atrasado, donde tanto
los campesinos como los obreros fueron cruelmente explotados y
mantenidos en un grave estado de incultura y pobreza.
Durante los años del poder democrático-popular, gracias a la
fraternal ayuda de la U.R.S.S., Rumania logró afianzar su inde-
pendencia económica y crearse una base técnica adelantada, trans-
formándose en un poderoso país industrial. Tanto en el dominio
de la industria pesada como en el de la industria de bienes de
consumo, el pueblo rumano obtuvo destacados éxitos. Los ade-
lantos logrados en el dominio de la técnica son visibles también
en la agricultura. Toda la tierra está actualmente cultivada en
común, — en grandes y ricas Haciendas Agrícolas Colectivas o
del Estado —, y, debido a esto, se posibilita el empleo en amplia
escala de los modernos métodos de mecanización de los cultivos.
De este modo el aumento del nivel del bienestar de los campe-
sinos se ve por todas partes.
Cabe mencionar también el desenvolvimiento de la construc-
ción. Me impresionaron especialmente la hidrocentral de Bieaz,
los nuevos barrios de Bucarest y el gran número de hoteles de
aspecto atrayente edificados en los últimos años en el litoral del
Mar Negro.
El Partido Obrero Rumano y el Gobierno de la R.P.R. se empe-
ñan también en elevar el nivel cultural y artístico de las amplias
masas populares. Se han creado casas de cultura, bibliotecas públi-
cas, hogares culturales, cines, teatros, salas de ópera, museos. Las
editoriales del Estado publican un impresionante número de libros.
Las amplias masas populares son educadas política y moral-
mente por el Partido Obrero Rumano, en el espíritu del marxismo,
y por esto en todo el país, en las fábricas así como en el campo,
reina un impetuoso ritmo creador, en pro de la construcción del
socialismo. Los hombres tienen una moral nueva, sana, comunista.
Durante toda mi visita me vi rodeado del cariño fraternal
del pueblo rumano.

PALABRAS NUEVAS

adelantado î n a i n t a t cariño dragoste, afecţiune


adelanto progres; realizare . c i n e m. cinematograf
afianzar a consolida' claro, limpede
amplio a m p l u , întins, larg construir a construi
anteriormente înainte crear a crea
apunte m. însemnare, notă cuadro imagine
atrasado înapoiat debido a d a t o r i t ă
ayuda ajutor d e s e n v o l v i m i e n t o dezvoltare
bienestar m. bunăstare destacado însemnat, deosebit

114
dueño stăpîn lograr a o b ţ i n e ; a reuşi
durar a dura mantener a m e n ţ i n e
elevar a ridica mecanización f. mecanizare
empeñarse en a se s t r ă d u i să, a se método m e t o d ă , procedeu
preocupa de moral / . m o r a l ă ; moral
emplear a î n t r e b u i n ţ a nivel ni. nivel
enviado t r i m i s obtener a obţine
estadía şedere pasado t r e c u t
éxito succes pesado greu
explotar a exploata pobreza sărăcie
fraternal frăţesc poder m. p u t e r e ; regim
gobierno guvern reinar a domni
hacienda gospodărie rodear a înconjura
hogar m. cămin sano sănătos
igualmente la fel; de asemenea soberano suveran
impetuoso n ă v a l n i c , n e s t ă v i l i t vez /. dată, oară

ANÁLISIS DEL TEXTO


por primera vez — pentru prima dată (oară). Substantivul vez
împreună cu un numeral arată o repetare: una vez (o dată); dos
veces (de două ori); segunda vez (a doua oară). Alteori indică
timpul, rîndul sau ocazia: de vez en cuando (din cînd în cînd);
a veces (uneori); a su vez (la rîndul său); en vez de (în loc de).
visité —• vizitai (am vizitat). Se poate observa că majoritatea
verbelor din textul de mai sus sînt la un timp neîntîlnit încă
în textele de pînă acum, anume la perfectul simplu, care în
limba spaniolă se numeşte Pretérito indefinido (sau simple).
In vorbirea curentă spaniolă, atunci cînd se redă o acţiune
care a avut loc în trecut, se utilizează cu precădere perfectul
simplu. Prin urmare, în această privinţă, limba spaniolă se
deosebeşte de limba romînă literară, în care, după cum ştim,
se foloseşte mai ales perfectul compus.
De exemplu:
Comí algunas frutas. Am mîncat cîteva fructe.
Pentru trecutul îndepărtat sau istoric utilizăm totdeauna
perfectul simplu.
Exemplu:
Lope de Vega vivió en el Siglo Lope de Vega a trăit în Secolul de
de Oro. Aur.
Deducem că el pretérito indefinido indică întotdeauna o acţiune
anterioară, dar şi în acest caz trebuie să ţinem seama de adverbele
de timp care eventual s-ar afla în propoziţie.

8* 115
Cînd în p r o p o z i ţ i e u n a d v e r b sau o l o c u ţ i u n e a d v e r b i a l ă a r a t ă o
p e r i o a d ă d e t i m p î n c h e i a t ă ' ( d e e x e m p l u : el siglo pasado, el año pa-
sado, el mes pasado, ayer e t c . ) , se u t i l i z e a z ă n u m a i p e r f e c t u l s i m p l u :
Ayer leí el diario. Ieri am citit z i a r u l .
El mes pasado compré dos libros. Luna trecută am cumpărat două c ă r ţ i .
Observaţie:
Nu faceţi greşeala de a traduce mecanic perfectul simplu spaniol prin
perfectul simplu romînesc. Ţineţi seama de faptul că, în majoritatea
cazurilor, acolo unde spaniolii folosesc perfectul simplu, noi îl folosim
pe cel compus.
D a c ă p e r i o a d a d e t i m p î n c a r e a r e l o c a c ţ i u n e a v e r b u l u i n u s-a
î n c h e i a t î n c ă ( e x e m p l u : hoy, este mes, este año e t c . ) , a t u n c i se î n t r e -
buinţează n u m a i perfectul compus:
Hoy he leído el diario. Azi am citit ziarul.
Este mes me he comprado dos L u n a aceasta mi-am cumpărat două
libros. cărţi.
Iată cum se c o n j u g ă verbele regulate la timpul:
Pretérito indefinido del Indicativo
pasar vender vivir
pasé trecui vendí víndui viví trăii
pasaste trecuşi vendiste vînduşi] viviste trăişi
pasó trecu vendió víndu vivió trăi
pasamos trecurăm vendimos vîndurăm vivimos trăirăm
pasasteis trecurăţi vendisteis vîndurăţi vivisteis trăirăţi
pasaron trecură vendieron vîndură vivieron trăiră
Observaţie:
Dacă la verbele regulate, aşa cum vedem m a i sus, este suficient să cu­
noaştem t e r m i n a ţ i i l e p e n t r u a forma perfectul simplu — deoarece rădăcina
r ă m î n e nemodificată — a n u m i t e verbe neregulate suferă modificări şi în r ă d ă ­
cină, iar t e r m i n a ţ i i l e lor la persoanele I şi a I l I - a singular nu au a c c e n t .
De exemplu, r ă d ă c i n a pon- a verbului poner devine pus-:
pus-e pusei pus-i/nos j puserăm
pus-isie puseşi pus-isieis puserăţi
pus-o puse pus-ieron puseră
î n mod analog şi căpătînd aceleaşi t e r m i n a ţ i i , se modifică şi r ă d ă c i n a
altor verbe cum ar fi:
and-ar anduv-
cab-er cup-
est-ar estuv-
hab-er hub-
hac-er hic-
pod-er pud-
sab-er sup-
ten-er tuv-
ven-ir vin-

116
Haber, tener, estar şi ser se conjugă la acest timp în felul următor:
hube tuve estuve fui
hubiste tuviste estuviste fuiste.
hubo tuvo estuvo fue
hubimos tuvimos estuvimos fuimos
hubisteis tuvisteis estuvisteis fuisteis
hubieron tuvieron estuvieron fueron
Note:
1. Perfectul simplu al verbului ir e identic cu al verbului ser:
Yo no fui al teatro. Eu n-am mers (nu mersei) Ia teatru.
2. Tot ca tener se conjugă şi compuşii săi: detener (a opri), sostener
(a susţine), abstener (a (se) abţine), obtener (a obţine), mantener (a menţine) etc.
3. Verbele creer (a crede), leer (a citi) şi oír (a auzi), avînd rădăcina
terminată în vocală (ere-, le-, o.), transformă pe i din terminaţia cîtorva
timpuri şi moduri în y, atunci cînd acesta nu este tonic (aşa după cum
am văzut la formarea gerunziului: leyendo, creyendo, oyendo).
Astfel, la perfectul simplu al acestor verbe, i intervocalic se scrie y :
este deci o simplă modificare grafică şi nu o neregularitate propriu-zisă.
erei crezul lei Cltll 01 auzii
creíste crezuşi leíste citişi oíste auzişi
creyó crezu leyó citi oyó auzi
creímos crezurăm leímos citirăm oímos auzirăm
creísteis crezurăţi leísteis citirăţi oísteis auzirăţi
creyeron crezură leyeron citiră oyeron auziră
Verbul oír prezintă însă neregularităţi şi modificări grafice şi la pre­
zentul indicativ:
oigo aud oímos auzim
oyes auzi oís auziţi
oye aude oyen aud

4. Verbul dar are Ia perfectul simplu următoarele forme: di, diste, dio,
dimos, disteis, dieron.
5. înainte de reforma ortografiei limbii spaniole din 1951, cîteva verbe
se scriau cu accent la persoana I şi a III-a singular a perfectului simplu.
Astfel se scria: fui, fué, vio, dio etc. Fiind însă vorba de cuvinte mono­
silabice (în care diftongii primeau accent chiar pe vocala tare), accentu
grafic s-a dovedit inutil.
coba mencionar — m e r i t ă m e n ţ i o n a t . (Caber — a î n c ă p e a . )
residió sumamente interesante — s-a d o v e d i t deosebit de intere
s a n t a . Sumamente, a d v e r b d e r i v a t de la a d j e c t i v u l sumo (excep­
ţ i o n a l , e x t r a o r d i n a r ; foarte m a r e ) .
construye — c o n s t r u i e ş t e .
Verbele care se t e r m i n ă în -u-ir primesc u n y î n t r e u şi t e r m i ­
n a ţ i e , afară de cazul cînd aceasta din u r m ă conţine u n i accen­
t u a t . Astfel de verbe s î n t : concluir, constituir, contribuir, dis­
minuir, distribuir, huir. ^

117
De exemplu, la indicativ prezent aceste verbe au următoarele
forme: construyo, construyes, construye, construimos, construís,
construyen, în loc de: construo, construes...
gracias a — mulţumită, datorită.
agrícola—agricol. în limba spaniolă, adjectivele terminate la
masculin singular în altă vocală decît o sînt invariabile la
ambele genuri. Astfel sînt cele în -a: belga (belgian), persa
(persan), progresista (progresist) etc.
u n país agricola o ţ a r ă agricolă
la técnica agricola tehnica agricolă

debido a — datorită (cu dativul, ca şi în roniîneşte).


en amplia escala — pe scară întinsă. Ain mai întîlnit în primele
lecţii cuvîntul „scară" tradus prin escalera (de piedra). Escala
are sens figurat, însemnînd şi „măsură", „proporţie".
por todas partes — pretutindeni; en todas partes—oriunde.
las amplias masas populares — masele largi populare.
la (casa) editorial del Estado — Editura de Stat.
política y moralmente — adverbele de mod, pe care le-am învăţat
în lecţia 16, au un regim special atunci cînd se folosesc într-o
enumerare, şi anume: sufixul -mente se adaugă numai la ulti­
mul adverb, celelalte, înşiruindu-se ca nişte adjective femi­
nine (însă cu valoare de adverbe): Hemos ganado económica,
política y moralmente. Hablar directa y francamente.
en el campo — la ţară, la sate.
en pro — pentru, spre binele, în scopul.

TEMĂ

Citiţi de mai multe ori următoarele ciwinte şi propoziţii:


a) Señora (doamnă), señorita (domnişoară), albanii (zidar),
sueño (vis), señal (seinn), leña (lemn de foc), daño (pagubă),
enseñanza (învăţămînt).
b) El sol de otoño baña las montañas. (Soarele de toamnă scaldă
munţii.) Mis compañeros españoles se empeñan en liberar al pueblo
español. (Tovarăşii mei spanioli se străduiesc să elibereze poporul
spaniol.) En Cataluña hay montañas y viñedos. (In Catalonia sînt
munţi şi vii.) Un señor muy risueño enseña el diseño a los niños.
(Un domn foarte zîmbitor îi învaţă pe copii desenul.)

118
EXERCIŢII

47. Să se scrie în tabelul de mai jos formele corespunzătoare tim­


purilor si modurilor indicate ale verbelor:
tomar, ver, oír, leer, tener, ir şi estar.

Infini­ Rădă­ Pre­ Perfect Perfect Viitor Gerunziu Participiu


tiv cină zent compus simplu trecut

4 8 . Să se traducă, în limba spaniolă:


1. Poporul romîn construieşte cu entuziasm o viaţă nouă. 2. Munci­
torii acestei fabrici au obţinut succese importante. 3. Acei muncitori au
o tehnică înaintată. 4. în ţara noastră nivelul de viaţă al maselor largi
populare este în continuă creştere. 5. Cum s-a obţinut aceasta? 6. Datorită
dezvoltării continue a economiei ţării noastre. 7. Corespondenţii de presă
au luat (perj. simplu) numeroase însemnări în timpul acestor vizite.
8. Prietenii mei au trimis ieri o scrisoare, sigur şi rapid. 9. Copiii s-au
dus ieri de două ori la bunica lor. 10. Lui Anton nu i-a fost (perj. simplu)
foame şi de aceea n-a mîncat toată pîinea.
4 9 . Copiaţi textul în limba spaniolă, subliniind verbele care se
află la perfectul simplu, si găsiţi pentru fiecare forma de la infinitiv.
5 0 . Puneţi la perfectul simplu verbele din următoarele fraze:
Pedro canta ante sus amigos.
Tenemos un buen tiempo.
Comen, beben y cantan con alegría.
Mi amigo lee y no me oye.
Estamos aprendiendo, pero no sabemos todavía esto.
El obrero recibe todo el material, hace un plan y realiza una obra im­
presionante.

119
LE C Ţ I A 19

NUESTROS AMIGOS FIELES

En uno de mis cuartos tengo más de mil amigos. ¿Os


asombráis? ¿Dónde caben todos estos amigos? Pues bien: en
un armario.
Mi biblioteca abarca todo un mundo, cuyos habitantes, es decir
los libros, son mis fieles amigos. Y en este mundo, rodeado de
estos compañeros, vivo horas enteras de deleite espiritual e inte-
lectual. Diariamente me retiro a este cuarto y corro las cortinas
para aislarme de los ruidos de afuera. En mi aposento se crea asi
una atmósfera adecuada para la lectura. Sólo cuando la radio
transmite alguna música sinfónica u otras melodías famosas, inte-
rrumpo mis lecturas.
Tengo libros de todas clases: desde las obras completas de los
grandes autores clásicos del mundo, hasta las novelas de aven-
turas y algunos tratados técnicos. También he comprado en los
últimos tiempos varios libros de arte, así como libros de otra
índole: estudios históricos, autobiografías, ensayos filosóficos y
una historia de la literatura española en cuatro volúmenes. Pero
me gustan más las obras maestras de literatura y, por esto, en
mi biblioteca abundan las poesías, las novelas, las obras de teatro,
los cuentos y relatos, así como las últimas ediciones de las obras
de crítica y filosofía relativas a la literatura.
Algunos de estos libros míos están encuadernados, otros eslán
simplemente en rústica. Los libros encuadernados tienen la cubierta
en cartón forrado de piel o de tela, y los en rústica tienen la
cubierta de papel más o menos grueso.
En la portada de un libro, así como en la de cada volumen,
si se trata de una obra en varios volúmenes, figuran, además de
su título, el nombre de su autor, el de la casa editorial o de la
librería editora así como el año de aparición. El contenido de una
obra está dividido, corrientemente, en capítulos y éstos en párrafos.
Cuando deseo comprarme 'libros nuevos, consulto siempre los
catálogos de las librerías. En éstos están^escritos los títulos de

120
todos los libros publicados h a s t a a h o r a , así como los nombres
de sus a u t o r e s .
H a c e u n mes, una librería p e r u a n a me envió desde L i m a u n
catálogo completo de las obras literarias p u b l i c a d a s o por p u b l i c a r
en esa c a p i t a l . He buscado en él una historia de las l i t e r a t u r a s
h i s p a n o a m e r i c a n a s pero no la encontré. E s t a b a a g o t a d a . He v i s t o ,
en c a m b i o , el t í t u l o de un ensayo sobre las corrientes l i t e r a r i a s
en América L a t i n a , t o d a v í a no p u b l i c a d o .
E l a m o r por los libros se n o t a t a m b i é n en la m a y o r í a de los
r u m a n o s . E n nuestro p a í s , los libros son m u y b a r a t o s y casi t o d o s
tienen en sus casas u n a biblioteca p r o p i a .
Además de esto, las b i b l i o t e c a s públicas t i e n e n sus salas r e p l e ­
t a s de lectores y el afán de leer es cosa h a b i t u a l t a n t o en las gran­
des urbes como en el c a m p o .

PALABRAS NUEVAS
abarcar a cuprinde aislarse a se izola
abundar a fi din belşug amor m. dragoste
afán m. d o r i n ţ ă arzătoare aposento odaie
afuera afară asombrarse a se mira
agotar a epuiza capítulo capitol

121
catálogo catalog habitante m. locuitor
contenido c o n ţ i n u t habitual o b i ş n u i t
cortina perdea índole / . fel, gen
corriente / . curent interrumpir a întrerupe
corrientemente în i iod c u r e n t , de lector m. cititor
obicei librería librărie
cubierta copertă, scoarţă mayoría majoritate
deleite m. desfătare, delectare notarse a se observa
dividir a î m p ă r ţ i párrafo a l i n e a t , paragraf
editor m. editor peruano p e r u a n , din Peru
encontrar a găsi, a afla propio propriu
encuadernado legat retirarse a se retrage
ensayo eseu rodear a înconjura
espíritu m. s p i r i t tratarse a fi vorba
espiritual s p i r i t u a l urbe / . oraş
forrar a c ă p t u ş i ; a lega volumen m. v o l u m

ANÁLISIS DEL TEXTO

más de... — m a i bine (mai mult) de..., peste...


pues bien — ei bine, ei uite, atunci ...
cuyo— pronume relativ în cazul genitiv (fem. cuya; plural
cuyos — cuyas); corespunde pronnmelor romîneşti „al cărui
(a cărei, ai căror, ale căror)"; se acordă în gen şi număr cu
obiectul posedat, excluzînd articolul. Iată cîteva exemple:
La campana cuyo sonido se oye. Clopotul al cărui sunet se a u d e .
Las amigas cuyos libros tenemos. Prietenele ale căror c ă r ţ i le a v e m .
Un mundo cuyos habitantes son O lume ai cărei locuitori sînt prie-
mis amigos. tenii mei.

e — (espiritual e intelectual) este de fapt conjucţia y redată


prin e din cauza lui i iniţial al cuvîntului care urmează.
Această transformare are loc şi înaintea cuvintelor care încep
cu h i : papel e hilo. De observat că dacă cuvîntul următor în­
cepe cu y, conjuncţia y se menţine: Andrés y yo.
correr las cortinas — a trage perdelele.
la radio — aparatul de radio. Cîteva substantive sînt feminine
deşi se termină în - o ; menţionăm acum doar la mano — mîna.
u otras — în loc de o otras; pentru a se evita rostirea a doi o
consecutivi, primul devine u. Conjuncţia o devine deci u în
faţa cuvintelor care încep cu o sau ho: uno u otro; animal u
hombre; día u horo..
desde... hasta... — de la... pînă la...
asi como — precum şi

122
relativo a în legătură cu, referitor la
en rústica broşat
más o menos m a i m u l t sau m a i p u ţ i n
además de în afară de
Lima capitala statului Perú
estaba — imperfectul i n d i c a t i v a l v e r b u l u i estar — e r a .
I a t ă cum se formează imperfectul i n d i c a t i v (Imperfecto de
indicativo) a l v e r b e l o r r e g u l a t e de conjugarea I :
cant aba eu cintám
cant abas tu cíntai
cant aba el • cinta
cant abamos noi cîntam
cant abáis voi cîntaţi
cant aban ei cîntau
Note:
1. Verbul ir se conjugă la imperfect ca verbele de conj. I : iba, ibas,
iba, íbamos, ibais, iban.
2. Deoarece persoanele I şi a III-a singular au aceleaşi terminaţii, trebuie
exprimat pronumele pentru a preciza persoana: Yo estaba — El estaba.
mío — p r o n u m e posesiv — el mío — a l m e u 1
I a t ă care sînt p r o n u m e l e posesive:

Masculin
Singular Plural
el mío al meu los míos ai mei
el tuyo al tău los tuyos ai tăi
el suyo al său (lui, ei] los suyos ai săi (lui, ei)
el nuestro al nostru los nuestros ai noştri
el vuestro al vostru los vuestros ai voştri
él suyo al lor los suyos ai lor
Feminin
Singular Plural
la mía a mea las mías ale mele
la tuya a ta las tuyas ale tale
la suya a sa (a lui, a ei) las suyas ale sale (ale lui, ale ei)
la nuestra a noastră las nuestras ale noastre
la vuestra a voastră las vuestras ale voastre
la suya a lor las suyas ale lor

1
Pronumele posesiv este partea de cuvînt care ţine locul unui substan­
tiv ce denumeşte un obiect aparţinînd unui persoane; totodată poate în­
locui şi numele posesorului.
De exemplu: los libros de Pedro y los míos ( = los libros de Pedro y mis
libros).

123
Pronumele posesive ne scutesc de a mai repeta substantivul:
bunăoară, în loc de a spune „casa mea şi casa ta" (mi casa y tu
casa) spunem, în mod curent, „casa mea şi a la" (mi casa y la
tuya).
Pronumele posesive, cînd însoţesc şi determină un substantiv,
au rol de adjective posesive.
el amigo mío prietenul meu
el amor tuyo dragostea ta
el dolor suyo durerea lui
el valor nuestro curajul nostru
el deseo vuestro dorinţa voastră,
el profesor suyo profesorul lor
şi aşa mai departe.
Adjectivul posesiv — învăţat în primele lecţii — poate avea
deci şi o formă identică cu aceea a pronumelui posesiv. In acest
caz el stă în urma substantivului. Astfel putem traduce cuvintele
„gîndul meu", sau prin mi pensamiento — aşa cum am învăţat
— sau prin el pensamiento mío.
Ultima construcţie se foloseşte mult mai rar.
Aceste adjective posesive se utilizează atunci cînd înaintea
substantivului pe care ele îl determină stă un articol, un numeral,
un adjectiv nehotărît sau un adjectiv demonstrativ.

De exemplu:
un amigo mío un prieten al meu
tres hermanos suyos trei fraţi ai săi
algunos parientes nuestros cîteva rude de-aic noastre
este amigo mío acest prieten al meu
în unele cazuri ele îndeplinesc o funcţie stilistică, dînd frazei
un colorit afectiv mai mult sau mai puţin pronunţat. De exemplu:
' madre mía!; un señor, muy amigo mío etc.
hace un mes — acum o luna. Verbul hacer se poate folosi în
forma sa unipersonală hace, pentru a arăta timpul scurs: hace tres
semanas (acum trei săptămîni); hace un año (acum un an) etc.

EXERCIŢII

51. Să se aleagă din textul „Nuestros amigos fieles" patru sub­


stantive (2 masculine si 2 feminine) si să li se alăture fiecăruia
cite un adjectiv posesiv — din tabelul de mai sus —• la singular si
plural.

124
5 2 . Să se înlocuiască cuvintele din paranteze 'prin pronumele
posesive corespunzătoare:
1. Mis libros y (tus libros) son muy buenos. 2. Mi cuaderno está entre
(vuestros cuadernos). 3. La música popular latinoamericana es muy atrac­
tiva, también (nuestra música) es atractiva. 4. Mi hermana y (su hermana)
se han ido al teatro. 5. Nuestros amigos y (sus amigos) van a la biblio­
teca pública.
5 3 . Să se traducă în limba spaniolă:
1. Am citit toată ziua fără a ieşi din casă. 2. Aceste cărţi nu sînt legate
în piele. 3. Acum două zile am fost la bibliotecă, dar n-am găsit istoria
literaturii spaniole. 4. Cărţile mele, precum şi ale tale, sînt broşate.
5. Catalogul acestei librării este mai mult sau mai puţin complet.
6. Această pălărie este a mea. 7. Cărţile acestea nu sînt ale noastre, sînt
ale profesorului. 8. Anul trecut am trimis prin poştă o frumoasă carte,
cu stampe şi picturi romîneşti, unui prieten din Peru. 9. Unui alt amic
din Montevideo i-am trimis poeziile lui Eminescu traduse în (traducir a)
limba spaniolă. 10. în librăriile noastre abunda cărţile bune.

MONTEVIDEO. — Una avenida

125
LECŢIA 20

A t r e i a regulă de p r o n u n ţ a r e pe care o v o m î n v ă ţ a în acest


ciclu este aceea a literei 11. Se consideră o singură literă (nu doi 1),
iar în d i c ţ i o n a r se află între litera 1 şi litera m . F i i n d o literă
a p a r t e , ea nu se d e s p a r t e n i c i o d a t ă ; e x e m p l u : ba-ta-lla ( b ă t ă l i e ) .
Ca m a j u s c u l ă se scrie L I .
S u n e t u l corespunzător acestei litere n u există în l i m b a r o m î n ă ,
d a r se întîlneşte în i t a l i a n ă (redat p r i n g l ) , în p o r t u g h e z ă (redat
prin lh) etc.
P e n t r u a p r o n u n ţ a cît m a i corect litera 11, î n t r e d e s c h i d e m g u r a ,
l i p i m vîrful l i m b i i de d i n ţ i i de jos şi a p r o p i e m mijlocul l i m b i i
de cerul g u r i i , a r t i c u l î n d u n I înmuiat, ca u n fel de l i , cu i
s c u r t şi 1 lichid (aproape p i e r d u t ) .
î n c e r c a ţ i a c u m să p r o n u n ţ a ţ i această literă în u r m ă t o a r e l e
cuvinte:
gallo cocos llave f. cheie
gallina găină calle f. stradă, cale
pollo pui estrella stea
caballo cal lluvia ploaie
silla scaun millón m. milion
bombilla bec bolsillo buzunar

Notă:
Se poate observa că, de multe ori, 11 din limba spaniolă se găseşte în
cuvinte ale căror corespondente în limba romînă conţin grupurile eh, pi:
llamar a enema llorar a piînge
llave f. cheie lleno piin

ANTE E L M A P A D E E U R O P A

E l profesor e n t r ó en la clase y , como de c o s t u m b r e , p r i m e r a ­


m e n t e saludó a los a l u m n o s . Estos eran del sexto grado y d e b í a n
e s t u d i a r d u r a n t e u n a h o r a el m a p a económico y político de E u r o p a .

126
En la clase había un mapa grande y un globo terrestre.
La primera pregunta del profesor fue:
•—• ¿Dónde está Rumania?
Felipe contestó:
— Rumania está situada al sudeste de Europa, entre la Unión
Soviética, Hungría, Yugoslavia, Bulgaria y el Mar Negro.
Luego el profesor preguntó:
— Felipe, ¿has oído hablar también de otros países europeos?
Felipe respondió:
— Sí, señor. He oído de algunos, pero no sé exactamente
dónde están en el mapa...
— ¿Sabes al menos algunos de sus nombres?
— Los países, cuyos nombres me interesaban, los sé por los
periódicos, y son: Italia, Francia, Inglaterra, Alemania, España,
Portugal, Polonia, Grecia, Suecia, Dinamarca y Holanda.
El profesor le enseñó:
—- Este país de color amarillo es Inglaterra; éste de color verde
es Italia y éste de color azul, Francia. Londres es la capital de
Inglaterra y Roma es la capital de Italia. La capital de Alemania
se llama Berlín, la de Polonia, Varşovia, la de Portugal, Lisboa...
¿Hay preguntas? — se interrumpió el profesor.

127
Una alumna se había levantado y preguntó:
— Señor profesor, ¿dónde está situada Laponia? Se hablaba
de este país en mi casa y yo no supe dónde estaba.
El profesor le explicó inmediatamente:
— Laponia es el territorio más septentrional de Europa; (indi-
cando en el mapa) está situado al norte de Finlandia, Suecia y
Noruega. En esta parte de Europa reina el frío polar y hay
nieves eternas. ¿Tienes otras preguntas?
— Sí, señor. ¿Cómo viven los habitantes de Laponia si hace
allí tanto frío? — preguntó a continuación la alumna.
— Los lapones — contestó el profesor — tienen abrigos de
piel, muy espesos; llevan una vida muy distinta de la nuestra:
viven en casas de hielo y transportan sus bienes y alimentos
con trineos tirados por perros o por renos.
— ¡Muy interesante! — exclamó la niña.
— Sí, verdaderamente es bello e interesante, pero antes debemos
preocuparnos por estudiar otros países. En la lección de esta
mañana os hablaré algo sobre la vida de varios pueblos del sur
de Europa; próximamente — añadió el profesor — llegaréis a
estudiar también los demás países y continentes.

128
P A L A B R A S NUEVAS

al menos cel p u ţ i n lapón lapon


allí acolo llamarse a se chema a se n u m i
a m a r i l l o galben llegar a ajunge a sosi.
añadir a adăuga llevar a d u c e ; a p u r t a
bello frumos • m a p a m. h a r t ă
bienes b u n u r i , a v u t mar m. şi /. mare
costumbre. /. obicei nieve / . z ă p a d ă , nea
demás celălalt, restul piel / . b l a n ă
distinto deosebit reinar a domni
enseñar a a r ă t a ; a da lecţii reno ren
espeso des septentrional nordic
europeo european sexto al şaselea
grado clasă sudeste m. sud-est
hielo gheaţă trineo sanie
luego a p o i , după aceea

ANÁLISIS DEL TEXTO

eran — i m p e r f e c t u l i n d i c a t i v a l v e r b u l u i ser ( s i n g u r u l i m p e r f e c t
c o m p l e t n e r e g u l a t — î n s e n s u l c ă se f o r m e a z ă de la altă
rădăcină).

era eu eram eramos noi eram


eras t u erai erais voi eraţi
era el era eran ei'erau
Observaţie:
Accentul tonic cade mereu pe e în cursul conjugării de m a i s u s :
era, éramos etc.

debían — imperfectul indicativ al verbului deber (a trebui).


Verbele de conjugările a Ii-a şi a IlI-a au terminaţii identice
la imperfect.
vendía eu v i n d e a m vivía eu t r ă i a m
vendía» t u vindeai vivías tu trăiai
vendía el vindea vivía el t r ă i a
vendíamos noi v i n d e a m ('[Víamos noi t r ă i a m
vendíala voi y i n d e a ţ i civíais voi t r ă i a ţ i
vendían ei vindeau finían ei t r ă i a u
Note:
1. E x i s t ă n u m a i trei verbe care prezintă n e r e g u l a r i t ă ţ i la imperfectul
indicativ:
ir, care se conjugă, d u p ă cum am v ă z u t în lecţia 19, ca u n v e r b
de conjugarea I :
¿60, ibas e t c .

9 — învăţaţi limba spaniolă 129


ver, care păstrează ca rădăcină a imperfectului pe ve — în loc de v-:
vela, veías etc.
ser, singurul verb complet neregulat, aşa cum am v ă z u t la începutul
acestei analize a t e x t u l u i :
era, eras e t c .
2. î n limba spaniolă — ca şi în limba romînă — imperfectul se folo­
seşte p e n t r u a a r ă t a :
— o acţiune în curs de desfăşurare şi de lungă d u r a t ă , în t i m p u l căreia
se pot situa alte a c ţ i u n i t o t la imperfect (mai ales în povestiri sau descrieri):
Era primavera, la tierra tenía Era p r i m ă v a r ă , p ă m î n t u l avea un
un aspecto de fiesta... aspect de s ă r b ă t o a r e . . .
Mientras un niño lloraba, el otro In t i m p ce un copil plíngea, celă-
callaba. lalt tăcea.
— o a c ţ i u n e t r e c u t ă , în curs de desfăşurare, fără nici o indicaţie în ceea
ce priveşte m o m e n t u l începerii sau al t e r m i n ă r i i ei:
Hablaba sin parar. Vorbea fără oprire.
— o acţiune t r e c u t ă , în curs de desfăşurare, în care, în acelaşi interval
de t i m p , pot avea loc a l t e a c ţ i u n i paralele cu cea e x p r i m a t ă de imperfect,
dar t e r m i n a t e înaintea ei:
Mientras estaba asomado a la ventana, In t i m p ce stăteam la fereastră, sosi
llegó el cartero y me dio unas poştaşul şi îmi dădu nişte scri-
cartas. sori.
Se iba a la fábrica, cuando lo en- Se ducea la fabrică, cînd l-am in-
contré. tílnit.
— o acţiune care se repetă la a n u m i t e intervale de t i m p :
Leía por la tarde. Citea seara (obişnuia să citească seara).
— o n u a n ţ ă de p o l i t e ţ e , ezitare sau sfială (aşa-numitul Imperfecto de
cortesía) :
Deseaba hablar con la señorita. Doream să vorbesc cu domnişoara.

había — era, exista (imperfeetul impersonalului hay)


terrestre — t e r e s t r u ; se serie cu rr pentru că deriva de la cuvín-
tul tierra (pămînt).' De la acest substantiv s-au format:
terremoto cutremur de p ă m î n t
terreno teren
terreo din p ă m î n t sau asemănător lui (pămîntului)
terrenal terestru, pămîntesc
territorio teritoriu
territorial teritorial
terrero situat pe p ă m î n t , în c o n t a c t direct cu pămîntul- (piso
terrero — parter)
terrón m. bulgăre de p ă m î n t
terroso p ă m î n t i u , din p ă m î n t sau cu p ă m î n t (mîlos)
terruño bucată de p ă m î n t ; p ă m î n t n a t a l

130
T o t de la acest c u v î n t au d e r i v a t verbe care, la r î n d u l lor, au
d a t naştere la alte s u b s t a n t i v e :
, enterrar (a îngropa) şi de aci: entierro (îngropare)
tierra f
^ desterrar (a exila; a dezgropa) şi de aci: destierro (exil; dezgropare)

se había levantado — se sculase


Cu imperfectul i n d i c a t i v al v e r b u l u i haber şi cu p a r t i c i p i u l
t r e c u t a l v e r b u l u i de conjugat se formează mai-inull-ca-perfectul
(Pluscuamperfecto) indicaţii1 al acelui v e r b . De e x e m p l u :
yo había hablado eu vorbisem
tú ¡labias comido tu mîncaseşi etc.

I a t ă , ca e x e m p l u , mai-mult-ca-perfectul indicaţii' al lui cer:


había visto văzusem habíamos visto văzuserăm
habías visto văzuseşi habíais visto văzuserăţi
habia visto văzuse habían visto văzuseră

Mai-mult-ca-perfectul a r a t ă t o t o a c ţ i u n e t r e c u t ă , dar ante­


rioară unei alte a c ţ i u n i t r e c u t e . De e x e m p l u :
Ayer, cuando regresé a casa, mi her- Ieri, cînd m-am întors acasă, sora
mana habia terminado ya su tarea. mea îşi terminase munca.

señor profesor — d o m n u l e profesor. Señor—(feminin: señora;


señorita; ]3rescurtat Sr. şi respectiv Sra., Srta.) se utilizează
m a i ales singur sau cu u n n u m e de f a m i l i e . De e x e m p l u :
el señor Obregón; la señorita Torres e t c .
Nu se foloseşte a r t i c o l u l î n a i n t e a c u v i n t e l o r Señor, señora, seño­
rita în formule de adresare d i r e c t ă , dar se foloseşte cînd este
vorba de persoana r e s p e c t i v ă . E x e m p l e :
— No creo, señor González.
— Ha venido el señor González.

Observaţie:
Majoritatea numelor spaniole de familie se formează cvi ajutorul
sufixului — ez:
Femando —• Fernández
Martín — Martínez
Gonzalo — González etc.
Notă:
In limba spaniolă nu se răspunde niciodată monosilabic cusí sau no,
ci se adaugă cuvîntul señor (-a, -ita): sí, señor; no, señor.

9* 131
hace tanto frío — este a t î t de frig. Verbul hacer mai p o a t e forma
şi n u m e r o a s e e x p r e s i i u n i p e r s o n a l e p r i v i t o a r e la t i m p : hace
buen (mal) tiempo — e t i m p frumos ( u r î t ) ; hace calor (frío)
— e cald (frig) ; hace fresco (sol)—e răcoare (soare); hace viento
— e vínt.

Observaţie:
Majoritatea numelor de ţări şi oraşe se scriu fără articol: Rumania,
Italia, Colombia, Bogota, Moscú. în cazul în care se face o determinare,
aceste numiri pot primi articol: la Rumania de hoy; la antigua Italia; la
España del Siglo de Oro, la Suecia (Suedia) moderna.
Există şi cîteva nume de ţări, neeuropene, care au articol: el Perú,
el Canada, la India. Nume de oraşe cu articol sînt foarte puţine: La Paz,
La Habana, El Cairo.

Sabiduría popular înţelepciune populară


Ira de hermanos, ira de diablos. Ură de fraţi, ură de draci.
Un solo golpe no derriba el roble. O singură lovitură nu doboară ste­
jarul.
Pedir prestado causa enfado. A cere împrumut provoacă supărare.
Porta respeto al lugar en donde estás. Poartă respect locului unde eşti
(te afli). ,
No hay harina sin salvado. Nu e făină fără tărîţe (nu e pădure
fără uscături).
De dos males, el menor. Dintre două rele (alege-1) pe cel mai
mic.
La escoba nueva barre bien. Mătura nouă curăţă bine.
Triste es la casa donde gallina canta Tristă-i casa unde găina cîntă şi
y gallo calla. cocoşul tace.

Zicale
Vender miel al colmenero. A vinde miere la prisăcar (castraveţi
la grădinar).
Entrar por un oído y salir por otro. A-i intra pe o ureche şi a-i ieşi pe
alta.

Temă de fonetică

Pronunţaţi cu atenţie următoarele propoziţii:


— Sevilla es una verdadera maravilla.
— La música del compositor español Manuel de Falla es muy bella.
— El desarrollo económico y político de Castilla, en el Medio Evo, lle-
vó al dominio de la lengua castellana en España, y, más tarde, en la otra
orilla del Atlántico.

132
EXERCIŢII

5 4 . Să se conjuge la imperfect şi mai-mult-ca-perfecl indicaţie


per bele:
tomar, comer, dividir, ver, saber, leer.
5 5 . Să se traducă în limba spaniolă:
1. în clasă avem o hartă economică si politică foarte interesantă. 2. Unde
te-ai dus ieri după-amiază? 3. Am fost la muzeul de artă. 4. Dar unde
fuseseşi mai înainte? 5. Fusesem la şcoală. 6. Profesorul era în clasă? 7. Nu,
nu venise. 8. A venit mai tîrziu şi ne-a explicat cîteva lucruri interesante.
9. Ai fost în Uniunea Sovietică? 10. Da, am fost o săptămînă. 11. Astăzi
de dimineaţă nu am citit nimic; ani fost foarte ocupat la întreprindere.
12. Era [timp] frumos şi m-am întors acasă plin de veselie. 13. Mama
mea mă întreba mereu: „Nu mănînci?" 14. Dar mie-mi ardea de citit
(lectură), nu de mîncat. 15. Limba spaniolă se vorbeşte în Spania şi în
America Latină. 16. Ieri m-am dus la teatru şi am văzut piesa Steaua
Seviliei. 17. Nu ştii care este strada Calderón? 18. Nu, nu ştiu. 19. Cîte
scaune ai în odaia ta? 20. Patru. 21. îţi voi mai aduce două. 22. Cheia
de la intrare (entrada) se află (este) în buzunarul hainei mele. 23. Mă cheamă
la telefon. 24. Curtea ta e plină de găini şi pui, i-ai cumpărat? 25. Da,
i-am cumpărat ieri de la piaţă (mercado) ; erau foarte ieftini şi mîine
îmi vor veni cîteva rude (pariente m.) de la mare. 26. Ştiai de ieri?
27. îmi scriseseră o scrisoare. 28. Calul acela este foarte frumos, o
adevărată minune. 29. Mie-mi plac mai mult cîinii. 30. Să ne odihnim
acum; am ajuns. 31. A ajuns acolo foarte tîrziu. 32. Ploaia continua şi
străzile erau pline de apă. 33. Purta în buzunarul său o scrisoare de la
domnul Manuel Peña. 34. Fireşte, scrisoarea era scrisă în spaniolă.
35. Copilul a dus calul la apă, la (en) malul (orilla) rîului. 36. La
Polul Nord e frig [şi] iarna şi vara. 37 E frig mereu; niciodată nu e cald.
RECAPITULARE ŞI SISTEMATIZARE

Recitiţi cu voce tare, pronunţînd cu atenţie fiecare cuvînt,


toate textele din ultimele zece lecţii.
Singurele reguli de pronunţare învăţate în acest ciclu se referă
la 6 şi la n şi 1 muiate, sunete deosebit de importante în limba spa­
niolă şi care nu au corespondent în limba romînă. Fiind deci
vorba atîţ de litere (n, 11) cît şi de sunete 6 pe care nu le avem în
limba noastră, este neapărat necesar să vi le însuşiţi corect îna­
inte de a trece la ciclul următor.
In privinţa cazurilor în care conform ortografiei anumite cuvinte
se scriu cu h (mut), nu se pot da reguli precise. Pentru a uşura
învăţarea acestor cuvinte, putem adăuga totuşi că h se scrie:
— înaintea diftongilor ie, ue, ui. De exemplu:
hielo (ger), hierba (iarbă), hierro (fier),
huevo, hueso (os), huir
— în cuvinte culte luate din limbile greacă sau latină, ca de
exemplu:
hidráulico, hipocresía, hiperbólico, hospital (spital)

— în cuvintele care încep cu grupul de sunete um urmat de o


vocală. De exemplu:
húmedo (umed), humano, humo (fura), humilde (umil)
— după vocalele a şi e, în interjecţii: ¡ah!, ¡eh!
Din noţiunile de gramatică învăţate pînă acum trebuie să
menţionăm că lucrul cel mai important este cunoaşterea deplină
a cazurilor în care se foloseşte ser şi a acelora în care se utilizează
estar. Dacă socotiţi că nu cunoaşteţi îndeajuns modul de folosire
a acestor verbe, recitiţi acum regulile de gramatică de la lecţiile
12 şi 13. Cînd veţi reuşi să folosiţi bine aceste verbe, veţi vorbi
corect limba spaniolă. Deci, mai întîi:
/ Vamos a repetir los verbos ser y estar /

134 s
Trebuie să fim foarte a t e n ţ i p e n t r u a nu confunda construcţia
estar -f- participiu trecut cu ser -j- participiu trecut (diateza p a s i v ă ) ,
în cazul în care a u t o r u l a c ţ i u n i i nu este a r ă t a t .
S u b s t a n t i v u l desemnînd pe a u t o r u l a c ţ i u n i i poate fi omis în
construcţiile pasive ca fiind n e c u n o s c u t , neprecizat sau n e i n t e r e -
sînd pe v o r b i t o r i :
Las casas son construidas rápida- Casele sint construite repede (de că-
mente (por unos obreros, ' una tre nişte muncitori, o întreprin-
empresa etc.). dere etc.).

P e n t r u a şti ce construcţie t r e b u i e să folosim, t r e b u i e să ţ i n e m


seama de relaţia d i n t r e t i m p u l real în care se desfăşoară a c ţ i u n e a
şi t i m p u l e x p r i m a t de v e r b u l a u x i l i a r (ser sau estar).
Construcţia estar -f- participiu arată o acţiune terminată sau,
m a i e x a c t , r e z u l t a t u l unei a c ţ i u n i realizate î n a i n t e a t i m p u l u i
pe care îl indică v e r b u l estar.
La carta está escrita. Scrisoarea este scrisă, este deja scrisă,
a fost, scrisă mai î n a i n t e .
Deci, t i m p u l cînd s-a desfăşurat a c ţ i u n e a respectivă este a n t e r i o r
prezentului.
Construcţia ser -f~ participiu (pasivă, chiar dacă n u m e l e de
agent nu este e x p r i m a t ) a r a t ă o a c ţ i u n e care se desfăşoară în t i m ­
pul i n d i c a t de v e r b u l a u x i l i a r . B u n ă o a r ă , cînd acesta e la prezent
(ca în e x e m p l u l de m a i jos), însemnează că şi acţiunea respectivă
se desfăşoară în p r e z e n t .
La carta es escrita (por un alumno). Scrisoarea este scrisă (de către un
elev), se scrie în m o m e n t u l de faţă, e în curs de redactare.

Vedem dar că p r e z e n t u l construcţiei cu estar este a n t e r i o r pre­


z e n t u l u i construcţiei cu ser.
El libro está dividido en tres partes. Cartea este (se află) împărţită
în trei părţi.
corespunde t e m p o r a l cu u n t r e c u t :
El libro fue dividido en tres partes Cartea a fost împărţită în trei părţi
(por su, autor). (de către autorul său).
L i m b a spaniolă e v i t ă construcţiile p a s i v e , folosind cît m a i m u l t
forma a c t i v ă a v e r b u l u i . In general, nu se foloseşte p a s i v u l la prezent
şi imperfect, a t u n c i cînd v e r b u l indică o a c ţ i u n e m o m e n t a n ă
(saltar — a sări, besar — a săruta e t c . ) . Construcţia pasivă ar
a r ă t a în acest caz că a c ţ i u n e a v e r b u l u i se repetă în mod o b i ş n u i t :
El obstáculo es sallado por el depor- Obstacolul este sărit de c ă t r e spor-
tista. tiv.

135
Aceasta ar î n s e m n a că s p o r t i v u l obişnuieşte să sară c o n t i n u u
obstacolul sau că are p e r m a n e n t această o b l i g a ţ i e . Spaniola
vorbită preferă construcţia activă:
El deportista salta el obstáculo. Sportivul sare obstacolul.
La alte t i m p u r i însă, această construcţie nu m a i este a t î t de
dificilă, î n t r u c î t c o n s t a t ă sau h o t ă r ă ş t e o a c ţ i u n e (fără alte
interpretări):
El obstáculo fue saltado por el deportista sau:
El obstáculo será saltado por el deportista.
A t u n c i cînd a u t o r u l a c ţ i u n i i este necunoscut sau n u se m e n ţ i o ­
n e a z ă , în l i m b a s p a n i o l ă v o r b i t ă c o n s t r u c ţ i a p a s i v ă cu ser se
înlocuieşte p r i n construcţiile reflexive (impersonale) cu v a l o a r e
de p a s i v , în care v e r b u l se acordă cu s u b i e c t u l .
Se estimaba este hombre corespunde cu
Este hombre es estimado... Acest om este stimat...
In aceste c o n s t r u c ţ i i i m p e r s o n a l e , se şi-a p i e r d u t sensul refle­
x i v şi apare ca u n s i m p l u semn al p a s i v u l u i , ţ i n î n d locul unei
t e r ţ e persoane (de obicei al u n u i g r u p , al u n e i c o l e c t i v i t ă ţ i ) nede­
t e r m i n a t e , c o m p l e m e n t de a g e n t .
I a t ă a c u m o schemă cu a j u t o r u l căreia r e ţ i n e m m a i uşor for­
m a r e a p a r t i c i p i u l u i t r e c u t şi a g e r u n z i u l u i :
Infinitiv Part. trecut Gerunziu
Conjugarea I tomar tomado tomando
Conjugarea a II-a saber sabido ' sabiendo
Conjugarea a III-a salir salido saliendo
A m v ă z u t că o serie de verbe a u p a r t i c i p i i t r e c u t e n e r e g u l a t e :
abrir — abierto deschis
cubrir — cubierto acoperit
escribir — escrito scris
poner — puesto pus
per — visto văzut
Notă:
Din participiile trecute ale anumitor verbe s-au format adjective^con-
tentar — contento) sau substantive (vestir — vestido rochie; ver — visto,
vista vedere j .
Estar -f gerunziul u n u i verb formează a ş a - n u m i t a formă continuă
(vezi p a g . 86) a acelui v e r b :
está escribiendo (el) scrie (in momentul vorbirii)
estaba escribiendo ' scria; scriam
estuvo escribiendo scrise, a scris
estará escribiendo va scrie

136 -.'
T r e b u i e să a d ă u g ă m că în această c o n s t r u c ţ i e :
a) V e r b u l estar îşi pierde înţelesul i n d e p e n d e n t şi devine uri
v e r b a u x i l i a r care i n d i c ă modul, timpul, persoana şi numărul,
c o n ţ i n u t u l a c ţ i u n i i fiind e x p r i m a t de v e r b u l la g e r u n z i u .
Aşadar, în r o m î n e ş t e v o m t r a d u c e v e r b u l d i n g e r u n z i u , la
m o d u l , t i m p u l , persoana şi n u m ă r u l a r ă t a t e de v e r b u l estar.
b) î n funcţie de înţelesul v e r b u l u i r e s p e c t i v , forma c o n t i n u ă
e x p r i m ă a c ţ i u n i de d u r a t ă sau a c ţ i u n i care se repetă la i n t e r v a l e
scurte de t i m p :
estoy viviendo trăiesc (proces în desfăşurare),
faţă de: estoy saltando .,, sar (mereu; repetiţie).
Ir a -\- infinitivul u n u i v e r b se t r a d u c e p r i n „o să -f- subjonc­
t i v u l acelui v e r b " . Această construcţie a r a t ă o a c ţ i u n e v i i t o a r e
faţă de u n a n u m i t m o m e n t , pe care îl indică t i m p u l v e r b u l u i ir.
Voy a comer. O să mănînc; am intenţia să mănînc.
Iba a corner. Mă pregăteam să mănînc, aveam
intenţia să mănînc.
Construcţia ir a -\- infinitivul se foloseşte m a i m u l t la t i m p u r i l e
prezent şi imperfect.
Ir, folosit la v i i t o r sau la celelalte t i m p u r i îşi păstrează sensul
p r o p r i u , acela de „a m e r g e " , „a se d u c e " .
Iremos a bailar. Vom merge să dansăm.
Hemos ido a ver... Ne-am duş să vedem...
T o t u ş i , in construcţia fui a (he ido a) -f- infinitivul, ir poale
avea v a l o a r e de v e r b a u x i l i a r , a t u n c i cînd în p r o p o z i ţ i e figurează
un a d v e r b de t i m p , c u m a r fi: cuando, en cuanto, siempre e t c .
Cuando fui a comer, me llevaron tu Cînd să mănînc, mi-au adus scri-
carta. soarea ta.
Ir poate fi folosit şi în construcţia ir -j- gerunziu, care a r a t ă
o a c ţ i u n e în desfăşurare:
Voy paseando por el campo. Mă plimb pe cîmp.
In general, cînd d o u ă verbe care se succed au acelaşi subiect,
cel de-al doilea se află la i n f i n i t i v : debemos comer — t r e b u i e să
m î n c ă m (în r o m î n ă a l doilea v e r b e la s u b j o n c t i v ) .
Să r e c a p i t u l ă m a c u m conjugarea verbelor r e g u l a t e la i n d i c a t i v .
U n u l d i n t r e t i m p u r i l e cele m a i p u ţ i n folosite ale m o d u l u i in­
d i c a t i v a fost v i i t o r u l I I (Futuro perfecto compuesto) care se for­
mează din v i i t o r u l I a l v e r b u l u i haber şi p a r t i c i p i u l trecut al
v e r b u l u i de c o n j u g a t .
Acest t i m p p o a t e fi folosit cu înţeles t e m p o r a l (foarte rar):
a) p e n t r u e x p r i m a r e a u n e i a c ţ i u n i v i i t o a r e cate are loc î n a i n ­
tea altei acţiuni, tot viitoare:
Apenas me habrán traído este libro, te ¡o daré.
De îndată ce-mi vor fi adus aceaslă carte, ţi-o voi da,

137
b) p e n t r u e x p r i m a r e a u n e i a c ţ i u n i v i i t o a r e care t r e b u i e să
a i b ă loc p î n ă la u n a n u m i t t e r m e n :
Mañana a las cuatro ya habrás recibido el libró.
Mîine (pînă) la orele patru vei ii primit cartea.
Viitorul II se foloseşte însă m a i des,cu înţeles m o d a l , e x p r i m î n d
î n acest caz, probabilitatea, presupunerea, posibilitatea (în t r e c u t ) :
Habrás leído este libro — Probabil că ai citit această carte.
Iată acum o s c h e m ă care a r a t ă i n t e r d e p e n d e n ţ a t i m p u r i l o r
indicativului:
Scurgerea timpului
v
Futuro perfecto

Preţ. perfecto Presente \ Futuro


Piuseuatn
perfecto
P r e ţ . itidef.

Preţ. anterior Imperfecto

Oiservaţii:
1. Vedem că printre timpurile menţionate mai sus a apărut unul pe
care nu l-am învăţat pînă acum:
Pretérito anterior (inexistent în limba romînă), pe care-1 traducem tot
cu mai-mult-ca-perfectul şi care se formează din perfectul simplu al verbului
haber şi participiul trecut. (E un timp puţin folosit).
2. Situarea unei acţiuni în timp se face în raport cu momentul vorbirii,
faţă de care acţiunea respectivă poate fi anterioară, simultană sau viitoare.
Prezentul, perfectul (simplu şi compus) şi viitorul sînt considerate timpuri
fundamentale, întrucît arată tocmai acest raport dintre momentul acţiunii
si momentul cînd se vorbeşte:
Me voy a pasear. Mă duc să mă plimb, mă plimb (azi).
Iré a pie. , Voi merge pe jos (în viitor).
Estuve en la aldea de mis padres. Am fost în satul părinţilor mei (pe­
rioadă de timp încheiată).
Celelalte timpuri sînt relative, întrucît raportează acţiunea respectivă
nu direct la momentul vorbirii, ci la acela al unei alte acţiuni, exprimate
printr-un timp fundamental şi deci raportate la momentul cînd se vorbeşte:
Cuando me fui al teatro, mi hermano Cînd am plecat la teatru, fratele
todavía no había llegado a casa. meu nu sosise încă acasă.
Faptele săvîrşite deja, şi deci exprimate prin diversele forme ale
trecutului, pot fi situate mai precis în timp (unele faţă de altele) decît
cele viitoare, a căror împlinire rămîne oarecum nesigură. Aceasta explică
disproporţia dintre numărul de timpuri trecute (5) si viitoare (2).
Dăm mai jos paradigmele conjugării cîtorva verbe regulate,
precum şi a verbelor auxiliare la toate timpurile indicativului.

138
1. Cantar — a cinta
Tiempos simples:
Presente Imperfecto Pretérito indefinido Futuro I
earaio cantaba canté cantaré
canias cantabas cantaste cantarás
canta cantaba cantó cantará
cantamos cantábamos cantamos can taremos
cantáis cantabais cantasteis cantaréis
cantan can ta ban cantaron .., cantarán
Tiempos compuestos:
Pretérito Pluscuam­ Pretérito Futuro I I
perfecto perfecto anterior
he cantado había cantado hube cantado habré cantado
has cantado habias cantado hubiste cantado habrás cantado
ha cantado había cantado hubo cantado habrá cantado
hemos cantado habíamos cantado hubimos cantado habremos cantado
liabais cantado habíais cantado hubisteis cantado habréis cantado
lian cantado habían cantado hubieron cantado habrán cantado

T i m p u r i l e c o m p u s e n u p r e z i n t ă n e r e g u l a r i t ă ţ i la n i c i o conju­
gare, întrucît v e r b u l de c o n j u g a t (la p a r t i c i p i u l trecut)», nu-şi
modifică n i c i o d a t ă f o r m a . De aceea v o m da în c o n t i n u a r e n u m a i
t i m p u r i l e s i m p l e ale v e r b e l o r .

2. Comei • — a minea
Presente Imperfecto P -etérito indefinido Futuro I
como comía comí comeré
comes comías comiste comerás
come comía comió comerá
comemos comíamos comimos comeremos
coméis comíais comisteis comeréis
comen comían comieron comerán

3. Subir — a (se) urca


Presente Imperfecto V retérito indefinido Futuro T
subo subía subí subiré
subes subías subiste subirás
sube subía subió subirá
subimos subíamos subimos subiremos
subte subíais subisteis subiréis
suben subían subieron subirán.
Observaţie:
Cele trei conjugări se reduc practic Ia dona, întrucît deosebirile dintre
conjugarea a Il-a şi a IlI-a sînt aproape inexistente (diferă numai pers. I
şi a Ii-a pi. ale indicativului pieieatj.

139
4. Ser — a fi
Presente Imperfecto Pretérito indefinido Futuro I
soy era fui seré
eres eras fuiste serás
es era fue será
somos éramos fuimos seremos
sois erais fuisteis seréis
son eran fueron serán

5. Estar — a fi
Presente Imperfecto Pretérito indefinido Futuro I
estoy estaba estufe estaré
estás estabas estuviste estarás
está estaba estuvo estará
estamos estábamos estuvimos estaremos
estáis estabais estuvisteis estaréis
están estaban estuvieron estarán

6 Tener — a avea
Presente Imperfecto Pretérito indefinido Futuro I
tengo tenia tuve tendré
tienes tenias tuviste tendrás
tiene tenía tuvo tendrá
tenemos teníamos tuvimos tendremos
tenéis teníais tuvisteis tendréis
tienen tenían tuvieron tendrán

(Vezi analiza t e x t u l u i de la lecţia 15 pentru expresii ca: tener frío,


hambre).

După cum spuneam încă din lecţiile primului ciclu, pronumele


personale în cazul nominativ sînt foarte rar folosite în limba
spaniolă. In celelalte cazuri însă, ele sînt folosite ca şi în limba
romînă, de aceea am studiat pînă acum pronumele personale,
îndeosebi în dativ şi acuzativ. Iată mai jos tabloul complet al
formelor pronumelor personale:

nominativ cu prepoziţie fără prepoziţie cu prepoziţia con


pers. I sing. yo mi me conmigo
pers. I I sing. tú ti te contigo
pers. I I I sing. m. él él (refl. si) le, Io (refl: se) consigo (con él)
pers. I I I sing. / . ella. ella (refl: si) le, la (refl: se) consigo (con ella)
pers. I I I sing. n. ello. ello . lo con ello
pers. I p i . m. noso tros noso tros connusco (f. rar)

l
140
pers. I pi. /. nosotras nosotras nos connusco (f.rar).
pers. I I p l . m. vosotros vosotros os convusco (f.rar)
pers. II pl. /. vosotras vosotras os convusco (f.rar)
pers. I I I p l . m.' ellos ellos (refl: st) les, los (refl: se) consigo (con
ellos)
pers. I I I p l . / . ellas ellas (refl: sí) les, las (refl: se) consigo (con
ellas)

Am afirmat într-una dintre lecţii că în limba romînă adverbele


se confundă adesea, din punctul dé vedere al formei, cu adjec­
tivele corespunzătoare. Există totuşi cîteva cazuri cînd ele se
deosebesc. De exemplu:

substantiv adjectiv adverb


loco nebun loco nebunesc locamente — nebuneşte

Deci, uneori sufixul adverbial —mente se poate traduce cu


un echivalent romînesc: —este (valientemente — vitejeşte).
Studiaţi zilnic! Ni un día sin linca. Nici o zi fără'(să scrii)
un rînd.
LECŢIA 21

La începutul lecţiei 16 am arătat că unele sunete ale limbii


romîne sînt inexistente în limba spaniolă. Există însă cazuri cînd
sunete existente şi în romînă şi în spaniolă sînt redate prin li­
tere sau combinaţii de litere deosebite în fiecare din aceste limbi.
Astfel, grupurile de sunete che, chi din limba romînă se redau
în ortografia spaniolă prin que, qui.
Pentru redarea literei c romîneşti din aceste grupuri de sunete,
spaniolii folosesc deci o altă literă (litera q, inexistentă la noi).
H mut din limba romînă este redat prin u mut, amîndouă
avînd rolul de a separa consoana c (q) de vocalele e sau i.
Dacă am transcrie cîteva cuvinte romîneşti, cum ar fi ,,c/iipa-
ros" sau „chelie", cu ortografia spaniolă, ele ar apărea astfel:
quiparós şi quelie.
Iată acum cîteva cuvinte spaniole care conţin grupurile que,
qui:
que c e ; c ă ; decît aquí aici
queso caş, brînză quien cine
querido drag, i u b i t quinina chinină
querer a dori, a voi, a iubi izquierdo stîng

şi două proverbe în care sînt astfel de cuvinte:


Más vale buena fama, que cama Mai m u l t preţuieşte b u n a r e p u t a ţ i e
dorada. dccît un p a t a u r i t .
Quien cauta, sus males espanta. Cine cîntă, necazurile şi le s p e r i e .

Notes
1. Litera Q ( q ) este a douăzecea literă a alfabetului spaniol s i s e află
situată între literele P şi R .
2. Litera q se utilizează în limba spaniolă n u m a i în grupurile que, qui.
î n celelalte cazuri, sunetul c este redat t o t prin litera c ; de e x e m p l u :
casa, cuatro, cuestión, cuidado etc.
3. Uneori, m a i ales în neologisme, aceleaşi grupuri de sunete se r e d a u
prin literele k e , k i . A m î n t î l n i t u n astfel de exemplu în t e x t u l Periódicos
y revistas: kiosco. E l se poate scrie însă şi quiosco. Tot aşa, neologismele
kimono, kepi se m a i p o t scrie şi quimono (chimono), quep¿ (chipiu).

142
¿QUE HORA ES?

ANTONIO: H o l a , amigo mío ¿qué t a l ?


PEDRO: H o l a , A n t o n i o . Muy bien, g r a c i a s .
ANTONIO: Cuánto me alegro de v e r t e . La ú l t i m a vez que nos
v i m o s fue al día de Año N u e v o . ¿Cómo le ha ido en el
t i e m p o que no nos hemos v i s t o ?
PEDRO: No me ha ido m a l . Varias veces he q u e r i d o v e n i r a
verte desde entonces pero no he p o d i d o , y ¿tú cómo estás?
ANTONIO: Así, así. Tu familia, ¿bien?
PEDRO: Todos b i e n . ¿Cuándo v e n d r á s a comer con nosotros?
ANTONIO; Cualquier día de la s e m a n a , q u e v i e n e .
PEDRO: E s t a t a r d e , ¿estás ocupado?
ANTONIO: Tengo que irme a Y a s i esta m i s m a t a r d e . A p r o p ó s i t o , .
¿no sabes qué hora es?
PEDRO: No sé e x a c t a m e n t e . P e r o , p o d e m o s p r e g u n t a r a cual-
quier persona.
ANTONIO: ¡ N o v a l e la p e n a !
PEDRO: (al primer transeúnte que pasa): ¡ S e ñ o r ! . . . Por favor,
¿qué hora es?
EL TRANSEÚNTE (se para un instante y contesta apresuradamente):
Son las dos en p u n t o . (Muy presuroso el transeúnte se va).
PEDRO: (a Antonio): Es t e m p r a n o . A c a b a n de d a r las dos.
ANTONIO: Al c o n t r a r i o , es m u y t a r d e . Tengo que d e s p e d i r m e .
PEDRO: ¿Cuándo te veré de nuevo?
ANTONIO: E l m a r t e s p r ó x i m o vendré a t u casa a t o m a r el t é .
PEDRO: Muy b i e n , te esperaré.
(En este momento Pedro y Antonio ven aproximarse al lugar
donde están un amigo común).
PEDRO: He a q u í a A n d r é s . ¿Adonde v a s , amigo?
ANDRÉS: H o l a , a m i g o s . Me voy a c o m e r . Tengo h a m b r e y m e
parece que ya es más de la una y m e d i a .
ANTONIO: ¿Cómo... t o d a v í a no son las dos?
ANDRÉS: N o . A h o r a , son casi las dos m e n o s c u a r t o . P e r o , ¿por
qué te interesa saber la hora e x a c t a ?
ANTONIO: P u e s , a las c u a t r o y pico sale el t r e n p a r a Y a s i , que
yo debo t o m a r .
ANDRÉS: (asombrado): ¿Cómo que „a las c u a t r o y pico"?
¿Todavía no sabes a qué hora sale el t r e n que debes tomar?
ANTONIO: Creo que a eso de las c u a t r o y c u a r t o .
ANDRÉS: He a q u í el h o r a r i o . (Le enseña una pequeña lista.)
ANTONIO: ¿Qué es eso?
ANDRÉS: A q u í se i n d i c a n las salidas de t r e n e s .
ANTONIO: ¡ A h ! . . . Muy b i e n .

143
PEDRO: ¿A qué hora tienes tren?
ANTONIO: (mirando en el horario): Veo que el t r e n de Y a s i sale
de a q u í a las c u a t r o y v e i n t e de la t a r d e .
PEDRO: E s t á b i e n . Tienes a ú n b a s t a n t e t i e m p o .
ANTONIO: No o b s t a n t e tengo que d a r m e p r i s a , porque m í esposa
t o d a v í a no está l i s t a .
ANDRÉS: No es culpa suya si no se h a p r e p a r a d o t o d a v í a . Con
u n m a r i d o que no sabe n i siquiera a qué hora t i e n e t r e n . . .
ANTONIO: N o , amigo m í o , te aseguro que no es a s í . Mi esposa
sabía ya que d e b í a m o s salir esta t a r d e .
ANDRÉS: (a Antonio, tratando de cortar la discusión): Segura-
m e n t e t u esposa y la m í a - n o s e s t á n esperando p a r a la comi-
d a . ¡ Vamos ! D e n t r o de poco v a n a d a r las dos.
PEDRO: ¿Tenéis t a n t a prisa?
ANTONIO: No estoy t r a n q u i l o . . . D e n t r o de dos horas debo estar
en e l t r e n .
ANDRÉS: ¡ Y a s a b e m o s ! ¡ Basta de d i s c u s i ó n ! Te q u e d a poco
t i e m p o . Temo q u e como y a es algo t a r d e y n i s i q u i e r a tienes
los b i l l e t e s , t e n d r á s otra discusión más i n t e r e s a n t e con
t u esposa.
ANTONIO: ¡ Ay de m í ! E x a c t o . (Un poco sorprendido)... Pero ¿de
d ó n d e sabes eso?
ANDRÉS: No estaba t a n seguro, pero pensé que t o d a s las espo-
sas a c t ú a n de la m i s m a m a n e r a en tales ocasiones y c o n . . .
tales m a r i d o s .
ANTONIO: (observa una sonrisa en la comisura de los labios de su
amigo): ¡ Ah ! Y a c o m p r e n d o . ¡ Me v o y ahora m i s m o ! ¡ Vamos
Andrés ! Se hace t a r d e . Adiós, P e d r o . ¡ H a s t a otro r a t o ! (Se va.)
ANDRÉS: H a s t a luego, P e d r o . (Se va también.)
PEDRO: H a s t a la v i s t a , a m i g o s .

PALABRAS NUEVAS

alegrarse a se bucura cualquier oricare, orice


apresurado grăbit culpa vină
aproximarse a se apropia despedirse a se despărţi, a-şi lua
asegurar a asigura rămas b u n
asombrado surprins, m i r a t ¡ h o l a ! salutare, noroc!
aún încă horario orar
ay vai indicar a indica
billete m. bilet labio buză
casi aproape marido soţ, bărbat
comisura colţul (buzelor) martes m. marţi
creer a crede

144
ni nici semana săptămînă
no obstante totuşi siquiera măcar, cel puţin
pena necaz té m. ceai
pensar a gíndi temer a se teme
pequeño mic temprano devreme
próximo viitor tranquilo liniştit
quedar a rămîne transeúnte m. trecător, pieton
rato moment tratar de a încerca să...
salida plecare ; ieşire veinte douăzeci

ANÁLISIS DEL TEXTO

¿qué hora es? — ce oră e? (cît e ceasul?)


¿qué tal? —• ce m a i faci? Tot în acest t e x t se v a î n t î l n i
şi expresia ¿Cómo estás? — cu acelaşi î n ţ e l e s . A l t e o r i , în î n t r e ­
b ă r i , î n s e a m n ă cum?, ce fel? De e x : ¿Qué tal fue la película? —
Cum a fost filmul?
¿cómo te ha ido? — c u m ţi-a mers? (cum ai dus-o?)
cualquier día — (în) orice z i . A d j e c t i v u l cualquiera (oricare)
este u n c u v î n t compus d i n . p r o n u m e l e r e l a t i v cual (care) şi
forma v e r b a l ă quiera (vrei, să v r e i , ai vrea) şi s-ar p u t e a
t r a d u c e literal p r i n „care vrei'". De aceea, la p l u r a l , p a r t e a a
doua (quiera), care este o formă v e r b a l ă , r ă m î n e n e s c h i m b a t ă .
S i n g u l a r : cualquiera, p l u r a l : cualesquiera. Acest a d j e c t i v ,
ca şi p l u r a l u l său, se apocopează î n a i n t e a u n u i s u b s t a n t i v :
cualquier hombre orice (oricare) om
cualesquier hombres orice oameni
P u s d u p ă s u b s t a n t i v u l pe care îl d e t e r m i n ă sau folosit s i n g u r ,
ca p r o n u m e , cualquiera nu-si pierde s u n e t u l f i n a l :
un hombre cualquiera
como cualquiera de esas ¡rulas
tengo que irme — t r e b u i e să m ă d u c . Ideea e x p r i m a t ă în r o m î -
neşte p r i n „ t r e b u i e " se p o a t e reda în spaniolă în m a i m u l t e
feluri:
1. Tener que, haber de, indică o n e c e s i t a t e , o o b l i g a ţ i e şi uneori
u n proiect de r e a l i z a t :
Tenemos que (hemos de) estudiar. Trebuie să studiem, avem de învăţat.
Tendrás que (habrás de) terminar eso. Va trebui să termini asta.
Notă:
Semnalăm faptul că, în limba rcmînă, „trebuie" este de obicei inva­
riabil din punctul de vedere al persoanei (nu şi al timpului), aşa încît
mimai verbul care exprimă acţiunea propriu-zisă se acordă cu subiectul
Eu trebuie să citesc. Noi trebuie să citim.

10 145
In limba spaniolă s i t u a ţ i a e inversă: subiectul se acordă cu expresia
„trebuie", iar verbul care exprimă acţiunea respectivă rămîne invariabil
(la infinitiv).
Cele două exemple de mai sus se vor traduce deci:
Tengo que (he de) leer.
Tenemos que (hemos de) leer.

Haber de -]- infinitivul este o c o n s t r u c ţ i e folosită m a i m u l t în


l i m b a l i t e r a r ă : han de leer.
In v o r b i r e a c u r e n t ă , cea m a i r ă s p î n d i t ă formă p e n t r u ..trebuie"
este construcţia personală tener que -f- infinitivul (corespunzătoare
cu haber de din l i m b a l i t e r a r ă ) :
Tienes que estudiar este libro. Trebuie să studiezi această carte.

2. Deber — a t r e b u i (indică m a i degrabă o datorie m o r a l ă


decît o n e c e s i t a t e ; o datorie i m p u s ă de factori e x t e r i o r i ) :

Debemos ayudar a nuestros amigos. Trebuie să-i ajutăm pe p r i e t e n i i n o ş t r i .

o. Deber de — e x p r i m ă o presupunere, o posibilitate:

Según veo, este hombre debe de ser După cum văd, acest om trebuie să
muy instruido. fie foarte î n v ă ţ a t .

4. Hay que (haber que la forma impersonală) indică o o b l i g a ţ i e ,


o necesítate imperioasă:

Hay que leer el libro para compren- Trebuie să citeşti c a r t e a ca să-i î n -


der su contenido. ţelea;i c o n ţ i n u t u l .

Deosebirea de sens dintre


haber de si construcţia haber que
' *. ' .
constă în faptul că cea de-a doua este o construcţie i m p e r s o n a l ă ,
d m care nu rezultă cine va fi a u t o r u l a c ţ i u n i i r e s p e c t i v e .
Hay qne leer este libro. Trebuie citită această carte (fără să
se specifice cine a n u m e trebuie s-o
citească).

esla misma tarde — chiar în seara aceasta.


Hoy mismo. Chiar azi.
Ahora mismo. Chiar acum.

tarde f. — seară, d u p ă - a m i a z ă . Ca a d v e r b , înseamnă


„ t î r z i u " : Ahora es tarde. A c u m e t î r z i u .
a propósito — a p r o p o , fiindcă v e n i v o r b a .
no vale la pena — nu m e r i t ă osteneala.

146
por favor — vă r o g ; te rog. Aceeaşi expresie se utilizează şi p e n t r u
traducerea romînescului „poftim".
son las dos — e ora d o u ă . S p a n i o l i i , p e n t r u a a r ă t a orele,
folosesc expresia „sînt o r e l e . . . " son las horas..., care se abre-
viază în son las... Deci la întrebarea ¿Qué hora es? (Ce oră e?)
se va r ă s p u n d e i n v a r i a b i l cu: Son las ... dos, tres, cuatro e t c .
(afară, b i n e î n ţ e l e s , de cazul cînd e ora u n u ; a t u n c i se v a s p u n e :
es la una).
en punto — fix, precis.
acaban de dar las dos (tres,
cuatro etc.) — a d i n e a o r i
a s u n a t de ora două
(trei, p a t r u e t c . ) .
dar las horas... a b a t e (a
suna) orele. Es la u na Son las dos
tomar el té — a bea c e a i u l .
ven aproximarse — v ă d a p r o p i i n d u - s e . D u p ă verbele ver şi oír
se foloseşte i n f i n i t i v u l , care se t r a d u c e în r o m î n e ş t e p r i n t r - u n
gerunziu:
le vi caminar îl văzui umblind
oyó hablar a sus amigos a auzit pe prietenii săi vorbind
he aquí — i a t ă . Această expresie se p o a t e completa cu p r o n u m e
personale în a c u z a t i v :
heme aquí iată-mă
líele aquí a la puerta iată-1 la uşă
henos aquí iată-ne
ya es — deja e ; în general ya se t r a d u c e p r i n „deja".
más de la una y media — trecut de u n u şi j u m ă t a t e .
las dos menos cuarto — două fără u n sfert.
¿por qué n e ce? (prepoziţie + p r o n u m e i n t e r o g a t i v ) . R ă s ­
p u n s u l la această î n t r e b a r e este porque (scris î n t r - u n c u v î n t
şi cu accentul tonic pe o ) ; se t r a d u c e p r i n „deoarece",
„fiindcă" (conjuncţie). Prin u r m a r e nu t r e b u i e să confundăm
formula ¿por qué? cu porque.
las cuatro y pico — ora 4 şi ceva.
¿Como que...? — Cum...? Cum a d i c ă . . . ? c u m aşa...? E x p r i m ă
m i r a r e a unei persoane în legătură cu o afirmaţie făcută de
interlocutorul ei.
De e x e m p l u :
Este amigo tuyo es un atolondrado. Amicul ăsta al tău un zăpăcit.
¿Cómo que "es un atolondrado"? Cum ,,e un zăpăcit"?

10* 147
a eso de las cuatro y cuarto — cam pe la orele patru şi un sfert.
cuatro y veinte de la larde — patru şi douăzeci după-amiază.
darme prisa — să mă grăbesc. O expresie echivalentă cu darse
prisa este şi tener prisa (a fi grăbit).
Ex.: ¿Tienes prisa? Eşti grăbit?
aún — încă (echivalent cu todavía); cînd se află înaintea ver­
bului se scrie fără accent.
No he comido aún (todavía).
Aun (todavía) no he comido.
Aún mai înseamnă uneori „chiar":
Aun tus amigos saben eso. Chiar şi prietenii t ă i ştiu asta.
sabía que debíamos salir — ştia că trebuie (trebuia) să plecăm.
Observăm că în limba spaniolă amîndouă verbele sînt la ace­
laşi t i m p .
basta de — de ajuns cu.
más interesante — mai interesant. Cu această ocazie vom studia
în continuare gradele de comparaţie ale adjectivelor:
1. Gradul pozitiv este forma adjectivului care arată o însuşire
a unui obiect oarecare, fără să intervină vreun raport de compa­
raţie. De exemplu: alto, rico,
feo, interesante etc.
2. Gradul comparativ are
trei trepte:
I. de inferioritate:
Manuel es menos alio que Pedro.
Manuel este mai puţin înalt decil
Petru.

II. d e egalitate:
Manuel es tan alto como Antonio.
Manuel este tot atíl de înalt ca şi
Anton.

III. de s u p e r i o r i t a t e :
Pedro es más alto que Manuel y
Antonio Manuel Pedro P e t r u e mai ínalt decít Manuel şi
Anton.
3. Gradul superlativ are două forme:
I. r e 1 a t i v:
el más alto (el menos alto) de... cel mai înalt (cel mai puţin înalt) dintre
Se formează, după cum vedem, adăugind articolul hotărît la
comparativul de superioritate sau inferioritate al adjectivului

148
respectiv. ( A r t i c o l u l e cel cerut de . s u b s t a n t i v u l determinat de
adjectiv.) De exemplu:
el más alto cel mai înalt
la más alta cea mai înaltă
los m á s altos cei mai înalţi
las más altas cele mai înalte
Notă:
Atunci cînd s u b s t a n t i v u l precedă adjectivul, a r t i c o l u l r ă m î n e înaintea
substantivului:
el hombre más alto o m u l cel mai înalt
los periódicos más interesantes ziarele cele mai interesante

II. a b s o l u t care se formează prin două procedee:


a) cu ajutorul adverbului muy (foarte):
un hombre muy alto un om foarte înalt

b) adăugind adjectivului sufixul —isimo şi acordîndu-1 în


gen şi număr cu substantivul la care se referă. Dacă adjectivul
se termină în vocală, aceasta se elimină:
Un hombre altísimo. U n om foarte înalt
Esta casa es grandísima. Această casă e foarte mare
Note:
1. Cînd se compară două adjective care determină acelaşi substantiv,
pentru exprimarea c o m p a r a t i v u l u i de e g a l i t a t e se utilizează construcţia
tanto... cuanto:
Este libro es tan interesante cuan Această carte e tot atît de intere-
caro. s a n t a (pe) cît (e) de scumpă.
2. Cîteva adjective au la s u p e r l a t i v u l a b s o l u t în -isimo o formă care
se deosebeşte întrucîtva de forma lor n o r m a l ă :
— cele terminate în -ble înlocuiesc acest grup de sunete cu -bil-:
amable amabilísimo
noble nobilísimo
— cele care conţin în p e n u l t i m a silaba diftongul ue, îl contractă în o :
îî!

novísimo
bonísimo
fortisimo
— adjectivele t e r m i n a t e în -re sau -ro s c b i m b ă t e r m i n a ţ i a •isimo în
— érrimo:
áspero asp érrimo
misero misérrimo
salubre salub érrimo

149
— cîteva îşi modifică şi rădăcina:
pobre paupérrimo
antiguo antiquísimo
fiel fidelísimo
sabio sapientísimo
sagrado sacratísimo
3. Şi adverbele pot fi trecute, în aceleaşi condiţii cu adjectivele, prin
toate gradele de comparaţie. De exemplu:
tarde tîrziu
más tarde mai tîrziu
muy tarde foarte tîrziu
tales — astfel de

EXERCIŢII DE FONETICA

A. Pronunţaţi următoarele cuvinte: paquete m. ( p a c h e t ) ; química


( c h i m i e ) ; quieto ( l i n i ş t i t ) ; Quintín (nume p r o p r i u de b ă r b a t ) ;
quedar (a r ă m î n e ) ; alquiler m. (chirie); quinquenal (cincinal).
B . Citiţi cu voce tare:
'Quien adelante no mira, atrás se Cine nu priveşte înainte, rămîne în
queda. urmă.
Quien no lia visto Granada, no ha Cine n-a văzut Granada, n-a văzut
visto nada. nimic.
Notă:
In general, intonaţia frazei în limba spaniolă se aseamănă cu cea din
romînă, adică la virgulă se ridică vocea, iar la punct se coboară:
Cuando no tenían libros, /< acudían a Cînd nu aveau cărţi, mergeau la
la biblioteca. \ bibliotecă.
Tocmai pentru că la sfîrşitul unei idei (în scris, la punct) se coboară
vocea, propoziţiile interogative (care nu cuprind decît prima parte a unei
idei, urmînd să fie completate prin răspuns) se caracterizează printr-o
ridicare finală a vocii:
¿De dónde sabes esto?/* De unde ştii asta?
La răspuns coborîm vocea la sfîrşit:
De mi madre. \ De la mama mea.
Propoziţiile exclamative sînt caracterizate printr-o curbă des­
cendentă şi o nuanţare a cuvintelor, prin ritm şi intensificarea
vocii, foarte asemănătoare cu cea romînească:
¡Muy hermosa es esta cosa/N^ Foarte frumoasă-i casa asta!

150
EXERCIŢII

5 6 . Sase răspundă, cu cuvintele din text, la următoarele întrebări:


¿Dónde tiene que ir Antonio?
¿Qué debe t o m a r para ir a Yasi?
¿A qué hora tiene tren?
, ¿Dónde ha visto la hora de salida del tren?
¿A quién pregunta Pedro la hora exacta?
¿Cómo contesta el transeúnte y cuál es su respuesta?
¿Con quién h a b l a n los dos amigos después?
¿Dónde iba Andrés?
¿Quién espera a Antonio en su casa?
¿Por qué tiene t a n t a prisa Antonio?

5 7 . Să se traducă în limba spaniolă următoarele propoziţii:


1. E ora u n u şi un sfert. 2. E două şi j u m ă t a t e . 3 . Ce oră e? 4. E patru
fără un sfert. 5. E trei fix. 6. E tîrziu. 7. Trebuie să mă duc să cum­
păr biletele de- tren. 8. Trebuie să ştim orice cuvînt care ne interesează.
9. Vinul de Malaga e faimos în toată lumea. 10. O să beau un ceai. 1 1 .
Trebuie să fie foarte b u n . 12. De ce nu-1 întreabă Quintín pe acest om
ce oră este? 1 3 . De ce să-1 întrebe? 14. Pentru că trebuie să ştie asta. 15.
După cum văd, trebuie să luăm trenul chiar în seara asta. 16. Acum e
tîrziu, nu merită osteneala. 17. Vă rog, la ce oră pleacă trenul? 18. Iată
pe prietenul meu. 19. încă nu-1 văd apropiindu-se, dar. aud vorbind.
20. Unde este? 2 1 . Uşa este mai înaltă decît fereastra; fereastra nu este atît
de înaltă ca uşa. 22. Scaunul este tot atît de înalt ca şi masa? 23. Nu, este
mai puţin înalt. 24. Cartea albastră este mai mare decît cea galbenă.
2 5 . Creionul negru este lung, iar cel albastru este mai mic.
L E C Ţ I A 22

Ultima dintre cele patru litere spaniole inexistente în alfa­


betul romîn este eh. Deşi grafic este reprezentată de două semne,
eh este considerată" o singură literă (la despărţirea în silabe, eh
nu se separă). Este cea de-a patra literă a alfabetului spaniol,
situată deci între c şi d.
Litera eh redă sunetul c rominesc înainte de e sau i din
cuvintele „cer" sau „cinci". De exemplu:
noche / . noapte chispa seînteie]
ieche / . lapte chico] m i c u ţ ; copil

Cînd eh este urmat de o altă vocală decît e sau i, atunci este


scurt (c) ca în cuvintele romîneşti „baci", „ciorap", „ciulama":
mucho mult derecho drept
muchacho băiat cuchara lingură
muchacha fată íecho tavan
percha cuier enchufe m. priză
chocolate m. ciocolată ¿ucha luptă

UN PASEO POR EL PARQUE

Era un día de asueto. Los cálidos rayos del sol, que penetra­
ban por la ventana, habían despertado a Rosa.
Sentada en la cama, Rosa estaba mirando como se peinaba
su hermana mayor y, muy curiosa, le preguntó:
— María, ¿por qué te has levantado tan temprano y por qué
te has vestido con tanto cuidado?
— Pues, porque esta mañana debo ir a un lugar — respondió
ésta, algo misteriosamente.
—• ¿Qué lugar? ¿Adonde vas? ¿Con quién te encontrarás?
— Por el momento es un secreto. Pero te invito a venir conmigo.
Rosa saltó inmediatamente de la cama y poco después las dos
hermanas estaban ya en camino.

152
— María, ¿ni siquiera ahora me explicas cuál es el lugar dónde
tenemos que ir? — preguntó ansiosa Rosa.
— ¿Todavía no te das cuenta? Nos vamos al parque.
Rosa estaba muy contenta. Le gustaba mucho pasear por el
parque, contemplar los canteros con flores, los árboles, las fuentes
de agua que chorrean alegremente y las barcas que flotan
sobre el lago.
En el parque había encontrado siempre a sus amigas, las aves:
palomas, pavos reales, faisanes, cisnes y pelícanos. Ahora esperaba
tener tiempo para echar una mirada también a algunos animales
que viven en un lugar aparte: osos, lobos, zorras, ciervos, liebres,
monos, ardillas y varios otros.
Pensar en todo aquello era tan interesante, que Rosa ni siquiera
observó que ya habían entrado en el parque.
Un grupo de muchachas saludaron a Rosa y a María.
— ¡ Hola, chicas ! ¡ Rienvenidas al parque !
Eran las compañeras de escuela de María que se habían puesto
de acuerdo con una de sus profesoras para pasar el domingo pa-
seando por el parque, con el fin de aprender los nombres de varias
plantas y, desde luego, para divertirse.

153
María a d m i r a b a sobre todo las rosas y , como éste era el n o m b r e
de su h e r m a n a , opinó que era m u y l i n d o .
— No estoy c o n t e n t a de tener u n n o m b r e de flor — contestó
u n poco enfadada R o s a .
—• Me sorprende m u c h o que no te guste u n n o m b r e t a n l i n d o . ¡ Nó
te das c u e n t a , Rosa ! Es u n a flor espléndida, c a n t a d a en t o d a s las
poesías y que exhala uno de los perfumes m á s exquisitos del m u n d o .
— Sí, v e r d a d e r a m e n t e tiene u n olor s u a v e . Cortaré de a q u í u n
r a m o de rosas para m i m a d r e .
— ¡ No debes cortar las flores del p a r q u e ! E s t á p r o h i b i d o .
— L á s t i m a . P e r o , ¿las v e r d u r a s no se sacan de aquí?
— N o , c h i q u i t í n a . E s t o no es u n a h u e r t a sino u n p a r q u e , en
d o n d e h a y s o l a m e n t e flores.
— ¿Y esos árboles t a m p o c o d a n frutas?
— ¡ Claro que n o , ésos no son árboles frutales !
— ¿Qué clase de árboles h a y aquí?
— H a y t i l o s , robles, p l á t a n o s , sauces, fresnos, álamos y a b e t o s .
— Pero éstos que están d e l a n t e , ¿no son perales?
— N o , n i ñ a , son o l m o s . Cuando estudies u n poco de botánica
sabrás m u y bien cuáles son los árboles frutales.
— Creo que sabré t o d a s estas cosas después de v i v i r un verano
en una h u e r t a .
— E s t á s h a b l a n d o t o n t e r í a s , llosa. E n la h u e r t a comerás las
frutas sin saber cuál es un a l b a r i c o q u e o un melocotón.
— P u e s , no me q u e d a más q u e e s t u d i a r la b o t á n i c a — se resignó
Rosa.
— No p e r d a m o s más el t i e m p o . Vamos a dar ahora u n a v u e l t a
por t o d o el p a r q u e .

PALABRAS NUEVAS
abeto brad compañero tovarăş, coleg
álamo plop chica fată (mică)
albaricoque m. caisă chiquitín, -ina micuţ, -ă
algo puţin chorrear a ţîşni
ansioso nerăbdător despertar(se) a (se) deştepta, (se)
ardilla veveriţă trezi
asueto concediu, repaos divertirse a se distra
aTe /. pasăre echar a arunca
barca barcă encontrarse a se întîlni
cálido cald endonde în care, unde
cantero răzor, strat, rond exhalar a exala, a răspîndi
ciervo cerb exquisito ales, distins
cisne m. lebădă faisán m. fazan
cortar a tăia flotar a pluti

154;
fresno frasin perder a pierde
frutal fructifer perfume m. parfum
fuente / . fîntînă plátano p a l t i n
huerta grădină de zarzavat; livadă por prin
liebre / . iepure prohibido interzis
melocotón in. piersica ramo r a m u r ă , buchet
mirada privire resignarse a se resemna
mono m a i m u ţ ă responder a răspunde
olmo u l m robie m. s t e j a r ,
olor m. miros . sacar a l u a ; a scoate
opinar a fi dé părere s a u c e m. salcie
pasear a se plimba sentar a sta; a aşeza
pavo real p ă u n tilo t e i
pelícano pelican tontería prostie
penetrar a p ă t r u n d e vuelta r a i t ă ; t u r
peral m. p ă r (pom) zorra vulpe

ANÁLISIS DEL TEXTO

cálido — cald (în cazul obiectelor a căror căldură e permanentă,


constituind o însuşire esenţială a lor): los países cálidos (ţările
calde). Pentru noţiunea de „cald" mai există cîteva cuvinte,
cum ar fi:
caliente — cald (în urma . unei încălziri): agua caliente (apă
încălzită, caldă).
caluroso — călduros; aplausos calurosos (aplauze călduroase).
calor m. — în expresia: tengo calor (mi-e cald); el sol nos da
calor (soarele ne dă căldură).
Substantivul caldo, care ne-ar putea induce în eroare datorită
asemănării lui cu adjectivul romînesc „eald", are în limba
spaniolă sensul de „supă".
estaban ya en camino — se şi aflau pe drum.
no te das cuenta — nu îţi dai seama; darse cuenta — a-şi da seama.
pensar en — a se gîndi la. Verbul pensar se construieşte întot­
deauna cu prepoziţia en (în acest sens se poate consulta lista
de verbe de la sfîrşitul manualului). In textul de mai sus, acest
verb apare la infinitiv, dar poate fi tradus printr-un substantiv:
gîndul la.
aquello — acele lucruri, aceea. Pronume demonstrativ neutru,
echivalent cu esto şi eso.
In legătură cu demonstrativele trebuie să precizăm două situaţii:
1) înaintea unui substantiv avem de-a face cu adjective demon­
strative ;

155
2) izolate, sînt pronume demonstrative şi înlocuiesc s u b s t a n ­
tivele.
I a t ă a c u m t a b e l u l c o m p l e t al adjectivelor demonstrative:
Singular Plural
Masculin
este libro ese libro aquel libro estos libros esos libros aquellos libros
Feminin
esta casa esa casa aquella casa estas casas esas casas aquellas casas
Adjectivele d e m o n s t r a t i v e este şi ese le c u n o a ş t e m încă din
lecţia 6 ; ne r ă m î n e de s t u d i a t a c u m doar aquel (aquella).
Aquel (acela) i n d i c ă , în general; obiectele ce se află la o m a i
m a r e d i s t a n ţ ă de v o r b i t o r i sau care nu se află in c î m p u l lor v i z u a l ,
fiind la o m a r e d e p ă r t a r e .

Avem deci de-a face cu t r e i situaţii:


Esta silla está aquí. ylcest scaun este aci (lingă mine).
Esa silla está ahí. ^Lceí (acest) scaun este oct (lîngă
tine sau lîngă noi).
Aquella silla está allí. Scaunul aceia este acolo (departe).

Este, ese şi aquel pe care le-am î n t î l n i t ca adjective demon­


s t r a t i v e , pot fi u t i l i z a t e şi ca p r o n u m e , adică p o t înlocui u n
s u b s t a n t i v . î n acest caz, p e n t r u a p u t e a fi d e o s e b i t e , ele p r i ­
mesc accent grafic pe vocala t o n i c ă (vezi lecţia 9 ) . E x e m p l e :
Creo que é3te es el libro que buscabas.
¿Es ésta la casa de tu hermano? No, ésa.
¿Cuál es su libro? — Aquél. Care-i cartea lui? — ^4ceea.
Estos hombres y aquéllos. Oamenii aceştia şi aceia.
¿Qué pelicula es ésta? Ce film e acesta?

Pronumele demonstrative:

Singular Plural
Masculin
éste, ése, aquél éstos, ésos, aquéllos
Feminin
ésta, ésa, aquélla éstas, ésas, aquéllas
Neutru
esto, eso, aquello —

156
Forma neutră nu se referă la un substantiv, ci la o propoziţie
sau lá o gîndire exprimată anterior:
¿Qué es esto? — Es un libro. Ce-i asta, lucrul ăsta? — O carte.
¿Qué significa eso? Ce înseamnă aceasta, acest lucru?'
Eso rio puede ser. Asta nu poate fi; nu se poate.
¿Cuándo ocurrió aquello? Cînd s-a î n t î m p l a t acel fapt?

Sau cazul din textul acestei lecţii:


Pensar en todo aquello... Gîndul la toate acele lucruri...

Notă.:
Pronumele demonstrative sînt s u b s t i t u i t e de:
e l , la, los, las, cînd sînt u r m a t e de de sau que:
Este cuaderno y el de mi hermana. Acest caiet şi acela (cel) al soret
mele.
Ese hombre y el de la calle. Acest om şi acela (cel) de pe s t r a d ă .
Este periódico y el que tienes en tus Ziarul acesta şi acela (cel), pe­
ínanos, care-l ai în m î n ă .

se habían puesto de acuerdo — căzuseră de acord. La infinitiv:


ponerse de acuerdo — a cădea de acord.
desde luego — bineînţeles, de bună seamă.
sobre lodo — mai ales.
exhala — emană, x se pronunţă mai totdeauna ca în romîneşte:
(próximo, máximo). Uneori însă, în vorbirea curentă, în cazul
cuvintelor care încep cu ex-, se pot auzi următoarele pronun­
ţări: dacă este urmat de o consoană se pronunţă s (exquisito,
expuesto, experto se rostesc deci: escbisito, esperto...); dacă x.
este urmat de o vocală sau de h se pronunţă gs (examen,
exacto, ex-abogado1).
estudies — o să studiezi (subjonctiv prezent, persoana a doua
singular, al verbului estudiar), cu sens de viitor. Subjonctivul
are în limba spaniolă trei timpuri simple: Presente, Imperfecto
(cu două forme), Futuro, şi trei timpuri compuse: Perfecto,
Pluscuamperfecto şi Futuro perfecto. Timpurile compuse se
formează cu ajutorul timpurilor simple ale modului subjonc­
tiv al verbului haber.
In această lecţie ne vom ocupa doar de subjonctivul prezent al
verbelor regulate.

Prefixul ex-, despărţit prin linioară de c u v î n t u l care urmează, înseamnă


„fost": ex-abogado — fost a v o c a t .

157
Conjugarea I Conjugarea a 11-a Conjugarea a IlI-a
cante eu să chit venda să vînd viva să trăiesc
cantea t u să cînţi vendas să vinzi vivas să trăieşti
cante el să ciute venda să vîndă viva să trăiască
caníemos noi să c î n t ă m vendamos să vindem ('leamos să t r ă i m
cantéis voi să cîntaţi vendáis să v i n d e ţ i viváis să t r ă i ţ i
canten ei să cînte vendan să vîndă vivan să trăiască
Observaţii:
1. Conjugarea a I i - a şi a I l I - a au aceleaşi t e r m i n a ţ i i la subjonctiv.
2. Ştim că la infinitiv conjugarea I are în t e r m i n a ţ i e vocala a, iar con­
j u g a r e a a I i - a , vocala e :
cantar vender
Observăm că la subjonctiv s i t u a ţ i a se inversează, în sensul că vocalele
de m a i sus se schimbă între ele (e trece la conj. I, iar a la conj. a I I - a ) :
cante venda
Verbele a u x i l i a r e fac s u b j o n c t i v u l p r e z e n t î n felul următor:
Estar Ser Tener Haber
esté sea tenga haya
estés seas tengas hayas
esté sea tenga haya
estemos seamos tengamos hayamos
estéis seáis tengáis hayáis
estén sean tengan hayan
Notă:
Verbele ser şi haber sînt neregulate la subjonctiv prezent. Verbul tener
a r e ca rădăcină a subjonctivului prezent aceeaşi rădăcină pe care o avea
la persoana I singular a i n d i c a t i v u l u i prezent, adică teng-.
F a c subjonctivul prezent ca tener o serie de verbe cum ar fi: hacer, poner,
oír, traer, salir, valer e t c . : haga, ponga, oiga, t r a i g a , v a l g a , salga e t c .
Deci, p u t e m spune că, în general, m u l t e verbe neregulate formează sub­
j o n c t i v u l prezent de la persoana I singular a i n d i c a t i v u l u i prezent, a t u n c i
cînd aceste verbe prezintă n e r e g u l a r i t ă ţ i la această persoană.
Alt e x e m p l u : caber la pers. I sing. a i n d i c a t i v u l u i prezent face quepo şi
la subjonctivul prezent face quepa, quepas etc.
Verbele care prezintă alte n e r e g u l a r i t ă ţ i la acest t i m p şi mod nu sînt
decît d o u ă :
saber
vaya sepa
vayas sepas
vaya sepa
vayamos sepamos
vayáis sepáis
vayan sepan
Verbul dar capătă la subjonctiv prezent accent: dé, des, dé, pentru a se
•evita confuziile cu prepoziţia de.

158
cual — c a r e ( p l u r a l : cuales), de obicei se f o l o s e ş t e ca p r o n u m e ,
înlocuind un substantiv:
Sabrás cuál es mi amigo.
¿Cuál es el tuyo?
¿Cuál es la casa en que vives?

Cînd „ c a r e " este folosit ca a d j e c t i v r e l a t i v , deci î n s o ţ i n d şi n u


î n l o c u i n d u n s u b s t a n t i v , se t r a d u c e d e o b i c e i p r i n que:
El hombre que grita. O m u l care strigă.
¿Qué libro es el tuyo? Care carte este a t a ?
¿En qué casa vives? î n care casă locuieşti?

más que — d e c î t .
no perdamos más — să n u m a i p i e r d e m . A c e s t a e s t e d e f a p t s u b ­
j o n c t i v u l p r e z e n t la f o r m a n e g a t i v ă , f o l o s i t c u v a l o a r e d e i m p e ­
r a t i v n e g a t i v (ca î n l i m b a r o m î n ă ) :
¡ No cantes ! (tú) să nu c î n ţ i ! (nu cînta !)
¡ No vendáis! să nu v i n d e ţ i !
i No salgamos así! să nu plecăm astfel!

S ă n u se d e d u c ă d i n c e l e s p u s e m a i s u s c ă i m p e r a t i v u l a f i r m a t i v
se o b ţ i n e s u p r i m î n d a d v e r b u l d e n e g a ţ i e no. F o r m a r e a i m p e r a ­
t i v u l u i propriu-zis o v o m studia într-una din lecţiile u r m ă t o a r e .
dar una vuelta por... — a da o r a i t ă p r i n . . . Acelaşi c u v î n t —
vuelta f i g u r e a z ă şi î n e x p r e s i a dar vuelta a. — a î n c o n j u r a .

î n a i n t e d e a t r e c e la e x e r c i ţ i i , e b i n e să m e m o r a ţ i c î t e v a e x p r e ­
sii u z u a l e din t e x t :

Bienvenido. Bun v e n i t ; bine ai v e n i t .


Está prohibido. Este interzis.
Lástima 1 P ă c a t ! Ce păcat !
Claro que no (sí) (De) sigur că nu (da).
Vamos a... Hai să...

EXERCIŢII

5 8 . Să se răspundă la următoarele întrebări, cu cuvintele din


text:

¿Por qué se ha levantado t e m p r a n o María?


¿Dónde se fueron las dos hermanas?
¿Por qué le gustaba a Rosa ir al parque?
¿Cómo fueron saludadas las dos hermanas por las camaradas de escuela
de María?

159
¿Para qué se habían encontrado?
¿Qué opinó Rosa de su nombre?
¿Por qué no se cortan las flores del parque? •
¿De dónde se. sacan las verduras?
¿Qué clases de árboles hay en un parque?
5 9 . Să se conjuge la prezent Subjonctiv v e r b e l e : buscar, pre­
guntar, haber, hacer, comer, escribir şi ir.
6 0 . Să se traducă în limba spaniolei:
1. Să nu mîncăm nimic în seara aceasta. 2. De ce nu-ţi place să cînţi
cu mine? 3. Pentru că studiez toată ziua. 4. Pe un lac mare pluteau multe
bărci. 5. Ge fel de arbori fructiferi sîiit în ţările calde? 6. Nu-mi dau
seama. 7. Trebuie să ne gîndim şi la această chestiune. 8. Am mîncat o
ciorbă bună de legume. 9. Cînd o să eîntăm, ne veţi auzi. 10. Bineînţeles.
11. Să nu vindeţi aceste cărţi! 12. Cred că acestea (¿se) sînt cărţile care
te interesează. 13. Nu, aceea (aquél). 14. Seara mă spăl cu apă caldă.
15. Care este cartea pe care o citeşti? 16. Cartea pe care o citesc este
aceasta. 17. Să nu-ţi fie frică. 18. Să nu mergi la acest doctor. 19. Cînd
ai să ştii două sau trei limbi, vei fi mulţumit. 20. Sigur că da. 21. Pentru
ca să iii mulţumit, îţi voi da cărţile pe care le-ai văzut la mine pe masă.
22. Cum este timp frumos, îmi va face plăcere (agradar) să faci o plimbare
cu mine prin parc.
LECŢIA 23

VIDA DE ESTUDIANTE

Cuando era escolar, Pedro estudiaba un poco de todo. Ahora,


ya estudiante en el Instituto de Idiomas, se ocupa seriamente de
dos lenguas: el español y el ruso. Le gustan muchísimo estos idio-
mas y, actualmente, comprende todos los textos de lectura de los
manuales, así como las respectivas reglas gramaticales.
No falta nunca a las clases y es muy aplicado en las horas de
curso y seminarios. Pero Pedro no se limita a asistir puntual-
mente a las clases sino que dedica también dos o tres horas, cada
día, a estudiar y leer libros, revistas y periódicos en español y
ruso. De esta manera no cabe la menor duda que Pedro conocerá,
dentro de poco, muy bien los dos idiomas.
Los sábados por la larde va a la Casa de los Estudiantes donde
tienen lugar reuniones o veladas literarias. De cuando en cuando
asiste a los espectáculos o a las películas habladas en español y
ruso para acostumbrar su oído a estos idiomas. Muchas veces se
presentan allí obras cumbres de la cinematografía mundial que
van precedidas de vina explicación y, después de visionadas,
seguidas de discusiones que siempre instruyen y enriquecen a
quienes en ellas participan.
Como es sabido, los estudiantes de todas partes del globo se consi-
deran unidos en una familia, formando así un mundo estudiantil.
Pedro tiene, de este modo, algunos amigos en América Latina,
la Unión Soviética y en 5 ó 6 otros países del Asia y el África,
con quienes se cartea frecuentemente. Son estudiantes como él y
se comunican, mediante sus carias, todas las cosas que conside-
ran útiles que se sepan o que son dignas de saberse por doquier.
Algunos de ellos son aficionados a la filatelia y aprovechan estas
cartas para intercambiar sellos nuevos, otros quieren aprender: así,
casi todos los estudiantes de Latinoamérica están interesados en
aprender el rumano y absolutamente todos los estudiantes del
mundo, con quienes se escribe Pedro, se interesan en saber lo
máximo posible sobre Rumania.

11 — învăţaţi limba spaniolă 161


En sus cartas, escritas sincera y abiertamente, no hay nada de lo
corriente o de lo banal que existe de costumbre en la mayoría de las
cartas ordinarias. En estas interesantes cartas, Pedro averigua lo
bueno y lo interesante del carácter de cada corresponsal suyo, for­
mándose así una idea sobre estos estudiantes que no ha visto nunca.
Además, en tales misivas, Pedro ve cuáles son los rasgos caracte­
rísticos de la vida del pueblo respectivo, qué progresos se han logrado
en la ciencia y la técnica, en el desarrollo de la industria, del arle y
de la cultura de esos países, cómo viven los hombres y varias otras
cosas interesantísimas; de modo que tales cartas unen lo útil a
lo agradable, siendo un factor importante en la vida de un estu­
diante y, al mismo tiempo, un medio auxiliar para el estudio
más profundo de una lengua.
En nuestros tiempos se han creado, en todos los países del
mundo, clubs que reúnen a estos amigos por... correo. En el plano
mundial, esto significa un paso dado adelante en el camino de
los intercambios culturales y del entendimiento entre los pueblos.

PALABRAS NUEVAS
acostumbrar a obişnui limitarse a se limita
adelante înainte mayoría m a j o r i t a t e
aficionado a m a t o r manual ni. m a n u a l
averiguar a descoperi; a verifica mediante p r i n (intermediul)
camino d r u m medio mijloc
carácter m. cai'acter menor m a i mic
cartearse a-şi scrie scrisori, a cores- misiva misivă, scrisoare
ponda mundial mondial
club m. club ocuparse a se ocupa
comprender a înţelege oído ureche ; auz
correo poştă ordinario obişnuit
corriente obişnuit, curent plano p l a n , t ă r î m
crearse a se crea película film
cumbre / . culme rasgo t r ă s ă t u r ă
curso curs regla regulă
desarrollo dezvoltare reunión / . reuniune
duda îndoială reunir a reuni
enriquecer a îmbogăţi
sábado s î m b ă t ă
entendimiento înţelegere
s e l l o marcă, t i m b r u
escolar m. şcolar, elev
escribirse a coresponda seminario seminar
estudiantil studenţesc serio serios
faltar a lipsi significar a însemna
frecuente frecvent velada serată

162
ANÁLISIS DEL TEXTO

un poco de todo — cîte p u ţ i n din t o a t e .


ya estudiante — (fiind) deja s t u d e n t . A d v e r b u l ya, pe care l-am
m a i î n t î l n i t î n t r - u n a d i n lecţiile p r e c e d e n t e , însemnează, d u p ă
c u m a m a r ă t a t , în p r i m u l r î n d „ d e j a " : In funcţie de c o n t e x t el
se t r a d u c e însă şi p r i n a l t e adverbe sau l o c u ţ i u n i a d v e r b i a l e :
1. folosit cu un v e r b lâ t i m p u l p r e z e n t , se t r a d u c e p r i n „ a c u m " ,
„ c h i a r a c u m " , „ î n d a t ă " , „ i m e d i a t " , „fără î n t î r z i e r e " :
Ya voy. Merg, plec (chiar) acum.
2 . cu u n verb la t i m p t r e c u t î n s e a m n ă „deja", „ d e m u l t " , „ ş i " :
Ya han comido. Au (şi) mîncat deja.
Ya leí este libro. Eu am şi citit această carte (demult).
3 . cu u n verb la v i i t o r înseamnă „peste p u ţ i n t i m p " , „în c u r î n d " ,
„la t i m p u l p o t r i v i t " , „ m a i t î r z i u " , „o d a t ă şi o d a t ă " :
Ya irán. Vor merge o dată şi o dată.
4 . însoţit de no sau de a l t ă n e g a ţ i e , se t r a d u c e p r i n „ m a i " (şi
exclude pe más):
Ya no le gusta verlos. Nu-i mai face plăcere să-i vadă.
Ya no sé. Nu mai ştiu.
Ya nadie la admira. Nimeni n-o mai admiră.
Notă: Dacă pe lîngă negaţie se mai află si un sí, ya se traduce prin „mai"
(cu sensul de „de aici înainte"):
Te explicaré todo, si ya no me O să-ţi explic totul, dacă nu mă
interrumpes. mai întrerupi.
Escribiré todo, si ya no me Voi scrie totul, dacă nu-mi mai
dictas tan de prisa. dictezi atît de repede.
5. ya que se t r a d u c e p r i n „deoarece", „ î n t r u c î t " , „o d a t ă ce",
„ d a t fiind că", „ a t î t t i m p c î t " :
Ya que tú no escribes esta carta, Dat fiind că tu nu scrii această
la escribiré yo. scrisoare, o voi scrie eu.
6. uneori serveşte p e n t r u a î n t ă r i sensul u n e i e n u n ţ ă r i , p u t î n -
du-se t r a d u c e în limba r o m î n ă prin diferite a d v e r b e sau locu­
ţ i u n i c a : „fireşte", „desigur", „ b i n e î n ţ e l e s " , „fără î n d o i a l ă " , „cît
de colo", „ b i n e " , „ ş i " :
Ya se veía que no sabía hablar en Se vedea cît de colo că nu ştia să
público. vorbească în public.
Ya lo creo. Cred şi eu.
Yasé yo que tú no me vas a escribir. Ştiu eu bine că n-ai să-mi scrii.

11* 163
7. uneori, repetat î n p r o p o z i ţ i e , se traduce prin „fie... fie",
„cînd... cînd".
Ya negro, ya blanco. Cînd negru, cînd a l b .
Ya de un modo, ya de otro, vendré. Fie într-un fel, ţie în a l t u l , v o i v e n i .
Observaţie:
ya cu sens t e m p o r a l (deja) poate sta a t î t înaintea cît şi în u r m a
v e r b u l u i , avînd aceeaşi v a l o a r e : Ya he comido — He comido ya.

Instituto de Idiomas— Institut de limbi străine. Cuvîntul idioma


(limbă, idiom), deşi se termină în a, este de genul masculin.
în general, cuvintele cu terminaţiile -ma, -ta — în majoritatea
lor de origine greacă — sînt de genul masculin.
el problema problema el teorema teorema
el diploma diploma el enigma enigma
el sistema sistemul el cometa cometa
el drama drama el planeta planeta
el poema poemul el poeta poetul

el español — spaniola, limba spaniolă. Pentru aceeaşi noţiune


am mai întîlnit în lecţiile precedente termenul la lengua españo-
la. In spaniolă avem trei posibilităţi de a denumi o limbă.
De exemplu, „limba romînă" se poate traduce astfel:
— la lengua rumana
— el habla rumana
— el idioma rumano, care prin eliminarea cuvîntului idioma
dă forma prescurtată:
— el rumano (forma cea mai uzitată).
clase f. — fel, clasă, categorie; în cazul nostru „curs"'.
los sábados — în fiecare sîmbătă (textual — sîmbetele)
cabe—încape. Verbul caber prezintă o serie de neregularităţi
în conjugare:
— la persoana I singular a indicativului prezent face: quepo
(eu încap). De la această persoană se formează şi subjonctivul
prezent: quepa, quepas etc. Celelalte persoane ale indicativului
prezent se formează de la infinitiv, ca la orice verb regulat:
cabes, cabe, cabemos, cabéis, caben.
—- la perfectul simplü se conjuga astfel: cupe, cupiste, cupo,
cupimos, cupisteis, cupieron.
— la viitor pierde pe e din terminaţia infinitivului: cabré,
cabrás etc. în restul conjugării nu prezintă alte neregularităţi.
menor — mai mic. Remarcăm, în treacăt, că pequeño şi grande fac
comparativul de superioritate neregulat: menor şi mayor.

164
conocerá — va cunoaşte. Verbul conocer a p a r ţ i n e u n u i g r u p de
verbe care p r e z i n t ă a n u m i t e ) ; iieregularităţi" specifice. E s t e
cazul să s e m n a l ă m aici că verbele din l i m b a spaniolă se p o t
î m p ă r ţ i , din p u n c t de vedere al flexiunii lor, în:
— verbe regulate (tomar, comer, vivir);
— verbe care suferă alterări în timpul conjugării după o anumită regulă
(huir—huyo, huyes..., poder —puedo, puedes..., pueda) şi se pot deci cate­
gorisi în grupe precise: diftongate, tip ,,pedir", tip ,,huir" etc. (Dintr-o
astfel de grupă -incoative- face parte conocer.);
— verbe neregulate (ser, estar^ tener, ir etc.^.
A l t e r a r e a pe care o p r e z i n t ă v e r b u l conocer (şi ca el t o a t e verbele
t e r m i n a t e în -acer, -ecer, -ocer, şi -ucir) este a p a r i ţ i a literei z
î n a i n t e a lui c final din r ă d ă c i n ă oridecîte ori acesta este u r m a t
d e a sau o. De e x e m p l u :
Indicativ prezent Subjonctiv prezent
conozco (cunosc) conozca conozcamos
conoces conozcas conozcáis
conoce etc. conozca conozcan
La celelalte t i m p u r i , v e r b u l conocer este r e g u l a t . Verbele de
acest t i p sînt cunoscute în unele g r a m a t i c i sub d e n u m i r e a
de verbe incoative.
dentro de poco (tiempo) — p e s t e p u ţ i n ( t i m p ) . S i n o n i m cu próxi­
mamente (în c u r î n d ) .
ó ó 6 — cinci sau şase. Conjucţia o (sau) cînd stă î n t r e cifre
t r e b u i e a c c e n t u a t ă p e n t r u a nu fi confundată cu o.
Deoarece p î n ă a c u m nu a m î n t î l n i t decît vreo cîteva n u m e r a l e ,
i a t ă lista numerelor c a r d i n a l e p î n ă la 100:
1 uno 9 nueve 17 diez y siete 34 treinta y cuatro
2 dos 10 diez 18 diez y ocho 40 cuarenta
3 tres 11 once 19 diez y nueve 50 cincuenta
4 cuatro 12 doce 20 veinte 60 sesenta
5 cinco 13 trece 21 veinte y uno 70 setenta
6 seis 14 catorce 22 veinte y dos 80 ochenta
7 siete 15 quince 23 veinte y tres 90 noventa
8 ocho 16 diez y seis 30 treinta 100 ciento
Notă: Numeralele cardinale de la 16 la 29 inclusiv se pot scrie într-un
•cuvînt: dieciséis, veintidós, veintinueve.
quienes ( — p l u r a l u l p r o n u m e l u i r e l a t i v quien) — c a r e . Am
î n v ă ţ a t în lecţia t r e c u t ă p r o n u m e l e cual, corespunzător r o m î n e s -
cului „ c a r e " . A l u n e i cînd este v o r b a însă de p e r s o a n e , se u t i l i ­
zează, m a i corect, p r o n u m e l e quien:
El amigo a quien visité ayer era muy simpático.
(Deşi, în conversaţie, se poate spune şi:
El amigo que visité ayer era muy simpático.)

165
Comparaţi acum:
No sé quién es el director (persoană).
No sé c u á l será el resultado (lucru).

De cele mai multe ori quien corespunde ca sens pronumelui


relativ-interogativ romînesc „cine":
Quien mal anda, mal acaba. ' Cine umblă rău, termină rău.
Dacă este vorba de mai multe persoane, se foloseşte pluralul lui:
Yo sé quienes son esos hombres.
In fraze interogative, quien primeşte un accent pe vocala tonică
(ca şi como, cuando, que, donde etc.):
¿Quién eres tú?
¿Sabes quiénes son esos hombres?

Tot în propoziţii interogative, dacă este însoţit de prepoziţia


de, quien se traduce prin „al cui" (ştim că în propoziţii afirma­
tive al cui = cuyo).
¿De quién es esta cartera? A cui este această servietă?
como es sabido — după cum se ştie.
de este modo (de esta manera) — în felul acesta.
como él — ca şi el. Este interesant de semnalat faptul că, în
limba romînă, expresia „ca şi" este urmată de un pronume v în
acuzativ (mine, tine etc.). In limba spaniolă însă, como este
urmat de un pronume în nominativ (como yo, como lú etc.^.
Deosebiri de acest fel mai există şi în alte cazuri*,
según yo (după mine), salvo tú (in afară de tine);
tú y yo (tu şi cu mine), entre él y yo (între el şi mine).
máximo — cel mai mare. Superlativul adjectivului grande.
lo máximo posible — cît mai mult posibil. In afară de articolele
învăţate încă din primele lecţii, în limba spaniolă mai există
şi un articol neutru — Io (fără plural) — folosit în următoarele
cazuri:
— cu adjective sau participii trecute, care capătă, datorităi
lui, valoare de substantive abstracte. De exemplu:
lo posible ceea ce e posibil, posibilul
lo corriente ceea ce e în curs, curent
lo bueno ceea ce e bun
lo malo ceea ce e rău
lo útil ceea ce e folositor, u t i l u l
lo agradable ceea ce e p l ă c u t , plăcutul
lo prohibido ceea ce e interzis
lo barato es caro ceea ce e ieftin, revine s c u m p

166
\
—ţ- î n a i n t e a unor a d v e r b e :
Aro sabes lo mal que habla. Nu ştii cit de stricat (rău) vorbeşte.
Lo de siempre. Vechea poveste.
— î n a i n t e a p r o n u m e l o r posesive mío, tuyo etc.:
Lo mío y lo luyo. Al meu şi al tău.
— înaintea p r o n u m e l o r r e l a t i v e que, cual:
Lo que. Ceea ce.
He leído lo que has escrito. Am citit ceea ce ai scris.
l a que bien se aprende no se olvida. Ceea ce se învaţă bine nu se uită.
— în unele e x p r e s i i :
por lo menos cel puţin
por lo tanto în consecinţă
por lo más cel mult; cu toată că
— în locul unei n o ţ i u n i sau expresii considerate n e u t r e (in
cazul a c u z a t i v ) . In acest caz, a r t i c o l u l are rol de p r o n u m e , aşa c u m
a m v ă z u t în lecţia t r e c u t ă , referitor la a r t i c o l u l el care avea rol de
pronume demonstrativ:
Tú sabes el inglés, yo lo ignoro. Tu ştii engleza, eu (o ignor) n-o ştiu.
¿Lo comprendes? înţelegi asta?
— în locul u n u i n u m e p r e d i c a t i v , cu v a l o a r e de p r o n u m e :
Tú eres alto, yo no lo soy. Tu eşti înalt, eu nu sînt (aşa).
¿Sois mis amigos? Sînteţi prietenii mei?
Lo somos. Sîntem (asta).
Debes de estar muy cansado. Trebuie să fii foarte obosit.
Y lo estoy. Şi sînt într-adevăr.

De altfel, despre Io, ca p r o n u m e personal în a c u z a t i v , s-a m a i


v o r b i t şi în lecţia 8.
carácter — este u n u l d i n t r e p u ţ i n e l e c u v i n t e a l căror accent îsi
schimbă locul la p l u r a l : caracteres.
formándose — formîndu-şi. A m v ă z u t î n t r - u n a din lecţiile t r e c u t e
că p r o n u m e l e în d a t i v sau a c u z a t i v care însoţeşte u n v e r b la
infinitiv se alipeşte la acesta. Acelaşi lucru se î n t î m p l ă şi cu p r o ­
n u m e l e care însoţeşte u n gerunziu. Trebuie să a t r a g e m însă
a t e n ţ i a că locul silabei tonice se p ă s t r e a z ă , ceea ce face necesară
prezenţa a c c e n t u l u i grafic pe silaba t o n i c ă :
buscando buscándola căutînd-o
viendo viéndolos văzîndu-i
arte — Acest s u b s t a n t i v este m a s c u l i n la singular şi feminin la
p l u r a l : el arte moderno—las artes plásticas.

167
/
/
de modo que— astfel î n c î t , aşa c ă . . . /
al mismo tiempo — în acelaşi t i m p . /
club — este u n neologism care — deşi t e r m i n a t în consoană —
p r i m e ş t e la p l u r a l u n s i m p l u s (nu -es, c u m a r fi n o r m a l ) : cllib —
clubs. In aceeaşi s i t u a ţ i e sînt şi a l t e c u v i n t e s t r ă i n e :
soviet soviets
stock stocks (pron. ostok)
trust trusts
plano — p l a n ( s u p r a f a ţ ă ) ; t ă r î m ; fig. d o m e n i u . In l i m b a spaniolă
m a i există şi c u v î n t u l plan m., care î n s e a m n ă : p l a n , proiect (el
plan quinquenal — p l a n u l c i n c i n a l ) .

EXERCIŢII

6 1 . Să se îndrepte greşelile de gramatică sau de ortografie din


următoarele propoziţii:
1. Quando ya no se ve más, io le todavía veías. 2. Las cometas i las
planetas formen parte de nuestra sistema. 3. Las cartas están escribidos
de estos alumnos. 4. La agua del rio esta bueno. 5. El papel del nuestro
libro está nuevo. 6. El amigo cuios libros e leido eres buena.
6 2 . Să se răspundă la următoarele întrebări:
¿Dónde es estudiante Pedro?
¿Qué lenguas estudia?
¿Dónde va Pedro todos los sábados por la tarde?
¿Por qué asiste a las películas españolas y rusas?
¿Cómo se consideran y qué forman todos los estudiantes del mundo?
¿Con quiénes se cartea Pedro?
¿Qué averigua Pedro en las cartas de sus amigos?
¿A qué son útiles estas cartas?
6 3 . Să se traducă în limba spaniolă:
1. Aceşti studenţi dedică studiului numai două ore zilnic, ceea ce e foarte
puţin. 2. Dacă nu studiază aceste probleme, peste puţin timp nu vor mai
şti nimic. 3. Tu ştii bine rusa, dar eu n-o ştiu. 4. învăţînd-o, mi-am dat
seama că e foarte interesantă. 5. M-am bucurat să văd ce progrese ai obţi­
nut în acest domeniu. 6. Am citit ceea ce ai scris şi mi-a plăcut. 7. Mun­
citorii acestei fabrici îndeplinesc (cumplir) cu succes planul stabilit. 8. Nu
ştiu nici măcar cum te cbeamă, nici cine eşti, nici de unde vii. 9. Numele
meu este Henric (Enrique), care este al tău? 10. Port acelaşi nume ca şi tine.
LECŢIA 24

în l i m b a r o m î n ă , p e n t r u a p u t e a p r o n u n ţ a s e p a r a t s u n e t u l
g de cel al lui e sau i, i n t r o d u c e m î n t r e ele litera h , pe care nu
o p r o n u n ţ ă m n i c i o d a t ă . In felul acesta scriem cuvintele ghem sau
ghinion.
In limba s p a n i o l ă , cînd dorim să s e p a r ă m pe g de e sau de i,
folosim acelaşi procedeu, adică i n t r o d u c e m î n t r e ele o literă care
nu se p r o n u n ţ ă n i c i o d a t ă . Această literă — care are r o l u l lui h
m u t din limba r o m î n ă — este u m u t , pe care l-am m a i î n t î l n i t în
g r u p u l que, qui. A ş a d a r , corespondentele grupurilor ghe şi glii —
din limba r o m î n ă — sînt redate în l i m b a spaniolă prin gue şi gui.
Dacă am transcrie cu ortografia spaniolă c u v i n t e l e r o m î n e ş t i
„ghem"' şi „ghinion", a m obţine *guem şi *guiniónp
I a t ă , în c o n t i n u a r e , cîteva c u v i n t e spaniole care se scriu cu
aceste g r u p u r i de l i t e r e :

guitarra ghitară guerra război


guía m. ghid, călăuză guerrero războinic
águiía acvilă, vultur aiguien cineva
siguiente următor guinda cireaşă amară
portugués portughez Miguei Mihai

Notă:
Există unele cuvinte spaniole în care sunetul g este urmat de sunetul u,
apoi de sunetul e sau i, ceea ce însemnează că avem a face, în cazul lor,
cu grupuri alcătuite din trei sunete: g-u-e şi g-u-i. Pentru a le reda în
scris, se folosesc tot grupurile de litere gue, gui, cu un semn diacritic (nu­
mit în spaniolă crema sau diéresis) deasupra lui. (Se scrie, deci, giie, giii).
Funcţiunea acestui semn constă în a arăta că litera u trebuie citită.
Iată cîteva cuvinte spaniole cu diéresis:
argüir se pronunţă argüir (a-r-g-u-i-r = 6 sunete) — a argumenta (diereza
se păstrează şi în timpul conjugării)
exangüe se pronunţă exangüe — fără sînge, palid, livid
lingüista se pronunţă lingüista — lingvist
cigüeña se pronunţă OigueuJa — barză

169
COPLAS

Las coplas son las poesías populares más difundidas en todo


el mundo hispánico, tanto en España como en Latinoamérica. La
razón de esta sorprendente difusión se halla en el hecho de que el
pueblo canta en ellas el amor, la alegría, la melancolía o el dolor
que lo acompañan:

Dueña no tengo,
salgo a buscar,
porque sin dueña
no puedo andar.

II

Ni contigo, ni sin ti
Tienen mis penas remedio:
Contigo, porque me matas
Y sin ti porque me muero.

170
III

Quiéreme poco a poco


N o te apresures,
Que lo que yo deseo
E s que me dm*e.

IV

Tu querer y m i querer
Son como el agua del río
Que a t r á s no p u e d e n volver.

A los árboles altos


Los mueve el v i e n t o ,
Y a los enamorados
El pensamiento.

171
VI

Dos besos hay en el mundo


Que no se apartan de m í :
El último de mi madre
Y el primero que te di.

VII

Por los campos del olvido


salí en busca de mi amor
y encontré para mi alivio
las espinas de una flor.

VIII

El amor del hombre pobre


es como el perro sin dueño:
tiene hambre y no come a gusto,
se acuesta y no tiene sueño.

172
IX

Aunque tú no me quieras,
Tengo el consuelo
De saber que tú sabes
Que yo te quiero.

El puente voy a pasar,


No sé si lo pasaré;
Palabrita tengo dada
No sé si la cumpliré.

Hay también muchas coplas humorísticas o satíricas, tal como


son éstas que siguen aquí:
Tuve un sombrero lindo
sólo copa no tenía ;
cada vez que galopaba,
de corbata me servía.

Si quieres que te lo diga


cantando te lo diré:
— El amor que te tenía
como vino se me fue.
Nota:
De costumbre las coplas se c a n t a n , a c o m p a ñ a d a s del rasgueo de la g u i t a r r a .

173
PALABRAS NUEVAS
a gusto pe plac enamorado îndrăgostit
acompañar a însoţi galopar a galopa
acostarse a se cuica hallarse a se afla
alivio mîngîiere hacho fapt
hispánico spaniol, hispanic
andar a u m b l a
matar a ucide
apartarse a se depărta
mover a mişca
apresurarse a se grăbi
olvido uitare
atrás înapoi
pena durere, necaz
beso sărutare puente m. p u n t e , pod
consuelo consolare rasgueo cîntare (la ghitară)
copa calotă (de pălărie). razón /. motiv
desear a dori seguir a ü r m a
difundido r ă s p î n d i t servir a servi

ANÁLISIS DEL TEXTO


puedo — pot (eu); v e r b u l poder (a putea) face parte din g r u p a
verbelor diftongate.
Multe d i n t r e verbele de conjugarea I şi a II-a care au vocalele e
sau o în p e n u l t i m a silabă (cum s î n t , de e x e m p l u , v e r b e l e :
pensar, contar, perder, mover) diftonghează aceste vocale în ie
şi, respectiv, u e , cînd în cursul conjugării aceste vocale intră
în silaba t o n i c ă . (Analizaţi schema a c c e n t u ă r i i d i n lecţia 11).
Acest fenomen, n u m i t diftongarea verbelor, are loc n u m a i l a :
i n d i c a t i v prezent,, s u b j o n c t i v prezent şi i m p e r a t i v (mod care,
aşa d u p ă c u m v o m vedea în cursul lecţiilor v i i t o a r e , se formează
de la cele două t i m p u r i de m a i sus). I a t ă a c u m u n e x e m p l u :
verbul perder
în loc d e : are formele d i f t o n g a t e :
perdo pierdo
perdes pierdes
perde pierde
în m o d analog fac t o a t e celelalte verbe diftongate 1 .
Indicativ prezent
Pensar Contar Perder Mover
pienso cuento pierdo muevo
piensas cuentos pierdes mueves
piensa cuento pierde mueve
pensamos contamos perdemos movemos
pensáis contáis perdéis movéis
piensan cuentan pierden mueven
1
) Vezi r i t m u l a c c e n t u l u i (ax cotit) din lecţia 1 1 .

174
Subjonctiv prezent
piense cuente pierda mueva
pienses cuentes pierdas muevas
r
piense cuente pierda mueva
pensemos contemos perdamos movamos
penséis contéis perdáis mováis
piensen cuenten pierdan muevan
Deoarece nu toate verbele de conjugarea I sau a II-a care conţin
vocalele e sau o în penultima silabă suferă fenomenul diftongării,
am început explicaţia noastră cu cuvintele „multe verbe"... Cum
le recunoaştem?
Ca indicaţie practică, cu o valoare relativă, putem spune că
ori de cîte ori în familia de cuvinte a unui verb din categoria
celor discutate aici există un substantiv sau un adjectiv care
conţine diftongul ie sau ue, verbul respectiv diftonghează si el.
De exemplu:
contar a p o v e s t i ; a socoti
cuento povestire
cuenta socoteală
Nu există însă nici o metodă sigură pentru a recunoaşte verbele
care diftonghează. De aceea, ori de cîte ori vom întîlni în voca­
bular verbe care diftonghează — indiferent de conjugarea lor —,
le vom nota cu un d.
Dăm în continuare o listă de verbe care diftonghează (pentru
cele de conjugarea întîi dăm alăturat şi substantivul sau adjectivul
din aceeaşi familie).
Următoarele verbe prezintă aceeaşi diftongare ca pensar:
alentar a însufleţi el aliento curajul
apretar a strînge, a strivi el aprieto strângerea
calentar a încălzi caliente cald
cerrar a închide el cierre închiderea
comenzar a începe el comienzo început
gobernar a guverna el gobierno guvernul
manifestai a manifesta el manifiesto manifestul
segar a secera la siega secerişul
sembrar a semăna la siembra semănatul
sentar a aşeza el asiento locul (de stat)
Ca verbul contar se c o n j u g ă următoarele v e r b e :
acordar a aminti el acuerdo amintirea
consolar a consola el consuelo consolarea
mostrar a arăta la muestra mostra
poblar a popula el pueblo poporul; satul
recordar a aminti el recuerdo amintirea
soñar a visa el sueño visul
volar a zbura el vuelo zborul

175
. • • /

Acelaşi fenomen îl î n t î l n i m şi la u r m ă t o a r e l e v e r b e : /
De conjugarea I:
confesar — a m ă r t u r i s i , a r e c u n o a ş t e ; despertar — a d e ş t e p t a ; des­
plegar — a desfăşura ; desterrar — a exila ; empedrar — a p i e t r u i ;
enterrar — a î n g r o p a ; fregar — a freca; helar — a î n g h e ţ a ;
herrar — a fereca, a p o t c o v i ; invernar — a i e r n a ; negar — a n e g a ;
nevar — a n i n g e ; quebrar — a sfărîma ; recomendar — a r e c o m a n d a ;
regar — a s t r o p i ; remendar — a c î r p i ; renegar — a r e n e g a ; retem­
blar — a b î ţ î i , a t r e m u r a m e r e u ; serrar — a t ă i a cu f e r ă s t r ă u l ;
sosegar — a se o d i h n i ; soterrar — a î n g r o p a ; temblar — a t r e m u r a ;
tentar — a i s p i t i ;
acostarse — a se c u l c a ; aprobar — a a p r o b a ; asolar — a j e f u i ;
colar — a s t r e c u r a ; comprobar — a c o n s t a t a , a d o v e d i ; costar — a
costa ; demostrar — a d e m o n s t r a ; encontrar — a î n t î l n i ; probar — a
proba ; resonar — a r ă s u n a ; rodar — a r o s t o g o l i ; rogar — a r u g a ;
soltar — a dezlega ; sonar — a suna ; tostar — a frige ; tronar — a
t u n a ; volcar — a r ă s t u r n a .

De conjugarea a 11-a:
atender — a fi a t e n t , a îngriji de ; encender — a a p r i n d e ; entender
— a î n ţ e l e g e ; extender — a e x t i n d e ; tender — a î n t i n d e ; verter
— a vărsa ; defender — a a p ă r a ;
absolver — a i e r t a ; conmover — a mişca s u f l e t u l ; demoler — a
d ă r î m a ; desenvolver — a desfăşura ; devolver — a î n a p o i a , a întoarce ;
disolver — a d i z o l v a ; doler — a d u r e a ; envolver — a î n f ă ş u r ă ;
llover — a p l o u a ; moler — a m ă c i n a ; morder — a m u ş c a ; promo­
ver — a p r o m o v a ; poder — a p u t e a ; soler — a o b i ş n u i ; volver — a
se î n t o a r c e .
Notă:
Se poate observa că verbele de conjugarea a Ii-a care diftonghează se
termină în: -eder, -ender, -erner, -erter şi -oier, -olver, -order, -over.
me muero — m o r , m ă p r ă p ă d e s c .
querer m. — d r a g o s t e ; d o r i n ţ ă ; dor.
quiéreme—iubeşte-mă ; este i m p e r a t i v u l v e r b u l u i querer (a d o r i ;
a v o i ; a iubi) -|- p r o n u m e l e personal în a c u z a t i v , care se a l ă t u r ă
acestuia.
Verbul querer, în afară de f a p t u l că i n t r ă în categoria verbelor
d i f t o n g a t e , m a i p r e z i n t ă o n e r e g u l a r i t a t e la perfectul s i m p l u ,
u n d e r ă d ă c i n a este quis-, conjugîndu-se d u p ă m o d e l u l verbelor
neregulate la perfectul s i m p l u , de care ne-am ocupai în lecţia 1 8 :
quise, quisiste, quiso. La v i i t o r pierde pe e din t e r m i n a ţ i a infi­
n i t i v u l u i (ca şi saber), devenind querré, querrás e t c .

176
Refranes con el verbo q u e r e r :
Quien habla lo que no debe, oye lo Cine vorbeşte ceea c& nu trebuie,
que no quiere. aude ceea ce nu doreşte.
No hay peor sordo, que el que no Nu există surd mai rău, decît cel
quiere oír. care nu vrea să audă.
Quien todo lo quiere, todo lo pierde. Cine crea totul, pierde totul (echi­
valent cu: Cine fuge după doi
iepuri nu prinde nici unul).

palabrita — c u v i n ţ e l , v o r b u l i ţ ă ; d i m i n u t i v al substantivului
palabra. U n u l d i n t r e sufixele spaniole cu care se formează d i m i n u ­
t i v u l este -ito ( - i t a ) , care înlocuieşte vocala finală a c u v î n t u l u i :
hermano — hermanito frăţior
hermana — hermanita surioară
sigue — urinează (persoana a I l I - a s i n g u l a r , i n d i c a t i v prezent al
v e r b u l u i seguir a u r m a ) . N e r e g u l a r i t a t e a pe care o observăm
la acest verb este c o m u n ă u n e i serii întregi de v e r b e , cunoscute
sub d e n u m i r e a de verbe de tip pedir. Verbul pedir (a cere)
îşi schimbă vocala e în i a t u n c i cînd — la diferitele forme
ale conjugării — în silaba u r m ă t o a r e a p a r vocalele a, e, o
sau diftongii ie, io.

La prezent i n d i c a t i v , v e r b u l pedir s-ar conjuga


Conform regulei enunţate
în mod obişnuit se conjugă însă în felul
astfel: următor: •
pedo pido
pedes pides
pede pide
pedimos pedimos
pedís pedís
peden piden
La gerunziu (în loc de pediendo) face pidiendo; t o t astfel la
t o a t e persoanele s u b j o n c t i v u l u i prezent (pida... pidamos) şi la
persoana a I l I - a singular şi p l u r a l a perfectului s i m p l u (pidió,
pidieron).
— Verbele de t i p pedir au u r m ă t o a r e a schemă la i n f i n i t i v ,
d u p ă care le p u t e m r e c u n o a ş t e :
consoană -e- consoană -ir
(p -e- d -ir)
De aceea, verbe c a : competir, impedir, medir, repetir, seguir,
servir, vestir, sînt de t i p pedir.

12 177
Chiar verbul reír1 aparţine acestui grup (deşi îi lipseşte o con­
soană între e şi ir):
Dăm mai jos prezentul indicativ al verbului reír (a rîde) care se
poate confrunta cu verbul pedir de mai sus:
río reímos
ríes reís
ríe ríen
Ca verbul reír se conjugă şi sonreír (a surîde) şi freír (a frige).
que te lo diga — să ţi-o zic (spun). Verbul decir (a zice) prezintă
numeroase neregularităţi, dintre care menţionăm deocamdată:
— Ia persoana I singular a prezentului indicativ are forma
digo, de unde întreg subjonctivul prezent este: diga, digas, diga e t c . .
— după forma sa de la infinitiv ne putem da seama că este un
verb de tip pedir, ceea ce face ca restul persoanelor de la
indicativ prezent să fie: dices, dice, decimos, decís, dicen, iar
gerunziul: diciendo. •
—• la viitor verbul decir se formează din forma sincopată a in­
finitivului dir-: diré, dirás etc.
— participiul trecut este: dicho (spus, zis).

EXERCIŢII

64. Să se încete pe dinafară poeziile din această lecţie şi să se


încerce, în scris, o traducere cît mai literară a lor.
65. Să se conjuge — în întregime —• două verbe de conjugarea I
şi două de conjugarea a Ii-a din lista verbelor care diftonghează.
66. Să se dea forma corectă verbelor din propoziţiile următoarei
1. Antonio se veste con una americana n u e v a . 2. Nuestros amigos son-
reen. 3 . Yo me sentó a q u í y t ú te sentas en el balcón. 4. No recordó,
su n o m b r e . 5. Mis amigos pensan en este problema. 6. Los alumnos n o
querieron escribir. 7. E l vino no cabo en el vaso.

67. Să se traducă în limba spaniolă:


1. V î n t u l mişcă a r b o r i i . 2. Unii oameni pierd t i m p u l . 3 . Ţ ă r a n i i seceră
şi cîntă cu b u c u r i e . 4. P u ţ i n cîte p u ţ i n se sfărîmă p i a t r a . 5. Nu p o ţ i să
i n t r i ; cîinele acela negru muşcă. 6. Mărturisesc că nu-mi amintesc n i m i c .
7. Vreau să m ă odihnesc. 8. Mă mişcă necazurile t a l e . 9. P o ţ i fi a t e n t ?
10. Desigur, de ce n u ? 1 1 . Mama Iui frige carne de porc. 12. î n ţ e l e g toate-
cuvintele din această carte spaniolă. 1 3 . Mă doare un d i n t e . 14. Sora lui
stropeşte florile care sînt lîngă casa mea şi, fără să vrea, varsă apă pe
j o s . 1 5 . Acum p l o u ă şi florile vor avea destulă a p ă .

1
Aici, de fapt, lipseşte litera d (comparaţi cu romînescul a rîde) şi d e
aceea ei nu formează diftong: re-ir.

178
LECŢIA 2.5

POR EL MUNDO, CAMINANDO...

Querido lector:
Vamos a hablar ahora sobre cosas que seguramente te intere-
serán cualquiera sea tu profesión. En este texto habrá numerosí­
simas palabras, algunas poco empleadas en la vida diaria, pero
que se encuentran a menudo en los libros. Y aunque no seas lingüista
o técnico, debes saber como se denominan los medios de transporte
y sus partes integrantes. Sobre esto vamos a tratar en este texto.
Para los transportes por tierra el más difundido medio es el
ferrocarril. En nuestro país, todos los ferrocarriles forman una
gran empresa de Estado.
Los trenes son de dos categorías: ordinarios y expresos (o rápidos).
Un tren Suele componerse de una locomotora, que es una máquina
de vapor de varias ruedas puestas en marcha por la presión que
mueve los émbolos, un ténder que lleva solamente el carbón para
alimentar el fuego de la caldera, y un número variable de vagones.
(Hay también trenes a motor y trenes eléctricos.)
Los trenes se mueven sobre rieles de hierro colocados paralela­
mente en él suelo y unidos, uno con otro, por medio de traviesas
de hierro, madera u hormigón. Los trenes sirven para transportar
personas, mercaderías, animales o bien correo.
La misión del correo consiste en el transporte de cartas ordinarias,
certificadas o con valores declarados, impresos, periódicos o pa­
quetes postales de diversos pesos.
El personal del tren está formado por el maquinista y el fogonero
que están en la locomotora, el inspector y los guardafrenos que
están distribuidos en los vagones. En diversos puntos de la vía,
donde el ferrocarril atraviesa los caminos, hay guardabarreras que
están encargados de interrumpir el tránsito por la carretera du­
rante el paso del tren.
En las carreteras se ven numerosos medios de transporte o vehí­
culos: desde los carros campesinos hasta los más modernos auto­
móviles y camiones.

12* 179
En las grandes capitales, los medios de locomoción acostumbrados
son las bicicletas, las motocicletas, los coches, los tranvías, los
autobuses, los trolebuses, y el metro que va por vías subterráneas.
Más rápidos que todos éstos son los medios de transporte aéreos.
Hablaremos primeramente de los aviones. El progreso técnico
actual les permite efectuar vuelos a gran altura, hasta la estrato-
sfera y alcanzar desde 200 hasta más de 2000 kilómetros por
hora, es decir ser más veloces que el sonido, o sea supersónicos.
Con todo esto, la última expresión de la técnica moderna es el
cohete. Con éste, los sabios soviéticos han llegado hasta la luna y

180
piensan volar también a otros planetas .de nuestro sistema,
abriendo así una nueva era en la historia del mundo.
Pero volvamos a la tierra... o por los menos a la atmósfera.
La técnica inventó aparatos aéreos que no despegan de un
aeródromo, tales como:
El helicóptero, que se eleva en el aire verticalmente desde
cualquier lugar, y el hidroavión que es un avión con flotadores que le
permiten posarse en el mar y volver a emprender el vuelo desde él.
En caso de una catástrofe aérea, los aviadores, así como todos los
que se encuentran en el aparato en peligro, emplean paracaídas.
Se usan para moderar la caída a un ritmo lento que permite a los
hombres tocar la tierra sin riesgos. Antes de terminar, debemos
hablar del más poético de los medios de transporte: el barco.
Hay barcos de vela o de vapor. Los de velas tienen dos o tres
mástiles, y, en éstos, vergas que sirven para sostener las velas.
De costumbre, un gran barco de velas tiene tres mástiles o palos:
palo de trinquete, palo mayor y palo de mesana. Los yates suelen
tener un sólo mástil y pocas velas, pero tienen también un motor.
Para largas travesías, como son las del Atlántico, hay barcos
transatlánticos que son grandes urbes flotantes capaces de tran-
sportar miles de personas. En un transatlántico hay salones, cafés,
restaurantes, bibliotecas, salas de teatro, cines, piscinas de natación,
salas de deportes, y un gran número de camarotes.
Integran la tripulación de un barco: el capitán, su segundo,
otros oficiales, el médico, el timonel, varios marinos y grumetes,
el cocinero, algunos camareros y un piloto.
Los puertos son los lugares donde anclan todos los navios. En
un puerto se puede ver, además de los barcos mercantes, la marina
de guerra.

181
Los submarinos son las naves que pueden entrar completamente
en las aguas del mar y navegar en su interior.
Como es sabido, los cuatro lados de un barco son: proa, popa,
babor y estribor. En la popa está la bandera según cuyos colores
distinguimos la patria de cada barco.
Algunos de los que van en buque se marean y experimentan un
malestar muy grande. Si el mar está en completa calma, nadie
sufre molestia alguna. Además, a los que están acostumbrados a
navegar, nunca les ocurre eso.

PALABRAS NUEVAS

aereo aerian ferrocarril m. cale ferată


alcanzar a atinge; a ajunge flotador m. flotor
a menudo adesea flotante p l u t i t o r
anclar a ancora fogonero fochist
aunque deşi grumete m. m a t e l o t
babor m. babord guardabarreras m. paznic de] b a r i e r ă
bandera d r a p e l guardafrenos m. frínar
barco vas hormigón m. beton
buque m. vapor impreso i m p r i m a t
caída cădere inspector m. controlor
caldera cazan integrante i n t e g r a n t , c o m p o n e n t
calma calm, linişte integrar a forma, a alcătui
camarero chelner, ospătar locomotora locomotivă
camarote m. cabină pe vas malestar rtl. indispoziţie
caminar a u m b l a , a r ă t ă c i , a hoi­ maquinista m. mecanic
nări marcha mers, m i ş c a r e ; m a r ş
camión m. camion, a u t o c a m i o n marearse a avea r ă u de m a r e
capaz capabil marino m a r i n a r
carretera şosea mástil m. catarg
certificado recomandat mayor mare
cocinero bucătar mercadería marfă
coche m. a u t o m o b i l , m a ş i n ă ; t r ă s u r ă ; mercante comercial
vagon mesana a r t i m o n
cohete m. rachetă metro m e t r o u
consistir a consta molestia supărare
denominar a d e n u m i natación / . înot
despegar a decola nave / . n a v ă ; h a l ă (fabrică)
distinto deosebit navegar a naviga
elevar (se) a (se) ridica navio n a v ă
émbolo piston ocurrir a se î n t î m p l a
emplear a folosi oficial m. ofiţer
encargar a însărcina ordinario obişnuit, personal
estribor m. tribord palo a r b o r e ; par

182
paracaídas ni. paraşută sufrir a suferi
paso trecere ; pas ténder m. tender
peligro pericol timonel m. timonier
peso greutate tocar a atinge
piscina bazin, piscină traviesa traversă
popa pupă trinquete m. trinchet
posarse a se aşeza tripulación /. echipaj
proa provă valor m. valoare
puerto port vela pînză
riel m. şină veloz iute, rapid
riesgo risc verga vergă
segundo secund vía cale
soler d. a obişnui (vezi „Analiza") yate m. iaht

ANÁLISIS DEL TEXTO


cualquiera sea — oricare a r fi. Ş t i m că sea este s u b j o n c t i v u l pre­
zent al v e r b u l u i ser, d a r v e d e m că în fraza n o a s t r ă l-am t r a d u s
p r i n c o n d i ţ i o n a l u l „ar fi". Reiese de aici că uneori m o d u l sub­
j o n c t i v se utilizează în limba spaniolă diferit de folosirea lui
în limba r o m î n ă .
P e n t r u a preciza în ce cazuri a n u m e se foloseşte s u b j o n c t i v u l
în l i m b a s p a n i o l ă , v o m d a , în c o n t i n u a r e , u n t a b e l cu exem­
plificări.
Modul subjonctiv se întrebuinţează:
.-l) în propoziţii de sine stătătoare. De fapt, în astfel de p r o p o z i ţ i i ,
m o d u l cel m a i folosit este indicativul.
Subjonctivul se foloseşte n u m a i :
1. p e n t r u a e x p r i m a o dorinţă, o urare, o îndrumare, o încurajare:
¡Que descanses bien! Să te odihneşti bine!
¡Que te vaya bien! Să-ţi fie de bine!
¡Que yo no te vuelva a ver Să nu te mai văd vorbind
hablando con éste! cu (omul) ăsta!
2. pentru a exprima uimirea:
¡Que escribas tú esto! Să scrii tu asta!
3 . în p r o p o z i ţ i i care a r a t ă o poruncă, un ordin:
¡ No nos vayamos ahora! Să nu plecăm acum !
¡Que suba/ Să (se) urce!
p r e c u m şi a t u n c i cînd e folosit ca i m p e r a t i v n e g a t i v (după c u m a m
v ă z u t în u n a din lecţiile p r e c e d e n t e ) , subînţelegîndu-se v e r b u l querer:
¡No seas asi! Nu fi aşa!
¡No perdamos tiempo! Să nu pierdem timpul!

183
4. c u u n e l e v e r b e l a f o r m a r e f l e x i v a , p r e z e n t u l subjonctivului
se f o l o s e ş t e p e n t r u a d a a n u m i t e i n d i c a ţ i i :
/Véase el párrafo siguiente! Să se v a d ă paragraful u r m ă t o r !
/Tómese después de cada comida! Se va lua după fiecare m a s ă !

B ) în propoziţii secundare, în care caz s u b j o n c t i v u l este prece­


d a t d e o b i c e i d e c o n j u n c ţ i a que, şi a n u m e :
1. î n p r o p o z i ţ i i (concesive) i n t r o d u s e p r i n p r o n u m e s a u a d v e r b e :
cualquiera (plural: cualesquiera) oricare
quienquiera (plural: quienesquiera) oricine
doquiera oriunde
Cualquiera que sea tu motivo, no lo Oricare ar fi m o t i v u l t ă u , nu-1 a p r o ­
apro hamos. băm.
Quienquiera que seas, no te permito Oricine ai fi, nu-ţi p e r m i t să vorbeşti
hablar de este modo. astfel.
Cualquier auxilio que me pidáis... Orice ajutor m i - a ţ i c e r e . . .
Quienesquiera que sean... Oricine ar fi e i . . .
Por doquiera que e s t é . . . Pe oriunde a r f i . . .

Notă:
Cualquiera se poate utiliza şi fără que:
Cualquiera sea tu profesión... Oricare ţ i - a r fi profesia...

2. în propoziţii i n t r o d u s e p r i n următoarele conjuncţii sau locu­


ţ i u n i de t i p u l :
a condición \'de) que cu condiţia să
a fin de que cu scopul de a
a menos que n u m a i să, doar să
a no ser que doar să
antes (de) que înainte de a
con tal (de) que cu condiţia că, n u m a i dacă
dado que în caz că, presupunînd
en caso (de) que în caz că
hasta que pînă cind, pînă ce
no sea que n u m a i să nu
para que , p e n t r u ca
por más que oricît (de mult)
primero que m a i î n a i n t e (de) ca
puesto que d a t fiind faptul că
siempre que a t î t t i m p cît
sin que fără ca să

E> şi con junei ;ii care nu cer que:


como si ca şi cum
cual si ca si cum

184
De exemplu:
Debes pedir perdón antes de que sea Trebuie să ceri iertare î n a i n t e de
demasiado tarde. a fi prea t î r z i u .
Te perdono con tal que confieses Te iert n u m a i dacă îţi m ă r t u r i s e ş t i
vina.
tu culpa.
î n l ă t u r aceasta ca să pot să-mi t e r ­
Elimino esto a fin de que pueda ter-
m i n repede lucrul.
minar pronto mi tarea. P o ţ i pleca la aeroport î n a i n t e de a
¿Puedes salir al aeropuerto antes de se face ziuă?
que sea de día? î m i voi c u m p ă r a ceea ce-mi lipseşte
Me compraré lo que me ¡alta sin que fără să m ă intereseze ce gîndeşte
me importe lo que piense mi prietenul m e u .
amigo. Voi încerca să te m u l ţ u m e s c , n u ­
mai să n u - m i ceri lucruri i m p o ­
Procuraré contentarte, con tal que
no me pidas cosas imposibles. sibile.

Notă:

După conjuncţiile de m a i jos se întrebuinţează subjonctivul, m a i ales


a t u n c i cînd propoziţia secundară e x p r i m ă ceva n e h o t ă r î t : o presupunere,
o îndoială, o eventualitate etc.
en cuanto
luego que de î n d a t ă ce
tan pronto como

así que
de manera que
astfel încît
de modo que
de suerte que

apenas abia
cuando cînd
aunque
desi
si bien
aún cuando chiar (atunci) cînd
mientras în t i m p ce, cît t i m p

Mientras aprenda, sabrá bien. Cît t i m p î n v a ţ ă , va şti b i n e .


Saldré aunque nieve (subjonctiv). Voi ieşi chiar dacă n i n g e .
Cînd a c ţ i u n e a e certă, se î n t r e b u i n ţ e a z ă i n d i c a t i v u l :
Salí aunque nevó (indicativ). Am ieşit deşi a nins

3. D u p ă expresiile impersonale:

es posible e posibil
es probable e probabil
es dudoso e îndoielnic

185
es (caso) raro e rar, ciudat
es conveniente e bine
es importante (importa que) e nevoie
es indispensable e nevoie
Es posible que venga esta tarde. E posibil să vin(ă) în seara a s t a .
Es dudoso que vayamos al teatro. E îndoielnic că vom merge la t e a t r u .
Es conveniente que salga a pasear. E bine să iasă la p l i m b a r e .
Es indispensable que lea este artículo. E necesar să citească acest articol.

4. în propoziţii concesive formate după schema:


por más (muy) + adjectiv (adverb) + que + v e r b
Por más bonito que sea, no lo admiro. Oricît de frumos ar fi, nu-1 a d m i r .

5. uneori, după verbe care exprimă:


a) u n s e n t i m e n t ( p l ă c e r e , n e p l ă c e r e , r e g r e t , f r i c ă , s p e r a n ţ ă , s u r ­
priză, preferinţă):
Espera que pueda venir contigo. Speră să poată veni cu t i n e .
Temo que vuelvas tarde. Mă t e m că te vei întoarce t î r z i u .
Me alegro que aprendas este idioma. Mă bucur că înveţi această l i m b ă .

I) voinţă, permisiune, cerere, rugăminte, sfat, prevenire,


dorinţă, ordin, interzicere, părere:
Quiero que Manuel me espere. Vreau ca Manuel să m ă a ş t e p t e .
Nuestra hermana nos pide que le Sora noastră ne cere să-i scriem.
escribamos.
Me ruega que venga. Mă roagă să v i n .
¿Quieres que te preste este libro? Vrei să-ţi împrumut(e) această carte?
Deseo que estudies bien la gramática. Doresc să înveţi bine gramatica.

G. în propoziţii negative, după (cîteva) verbe ca: creer, pensar


etc., sau în propoziţii afirmative, după verbe care exprimă presupu­
nerea, îndoiala, neîncrederea, nesiguranţa, negarea:
IVo creo que sea asi. Nu cred să fie aşa.
El médico duda que el enfermo pueda Medicul se îndoieşte că bolnavul
curarse. se poate vindeca.
Dudo que sepas bien esta regla. Mă îndoiesc că ştii bine această
regulă.
Ignoro que tenga tantos amigos. Nu ştiu dacă are a t î ţ i a p r i e t e n i .
Notă:
Gînd e vorba însă de o afirmaţie precisă, se întrebuinţează în t o a t e aceste
cazuri m o d u l i n d i c a t i v .
Să se c o m p a r e :
Creo que duerme. Cred (ştiu sigur) că d o a r m e .
Creo que duerma. S-ar p u t e a (cred) să d o a r m ă .

186
7. d u p ă propoziţii p r i n c i p a l e cu verb la v i i t o r u l i n d i c a t i v , d a c ă
propoziţia secundară e i n t r o d u s ă p r i n cuando sau en cuanto:
Cuando venga, estaré en casa. Cînd o să vină, voi fi acasă.
Saldremos en cuanto (cuando) tele- O să plecăm cînd veţi telefona.
foneéis.
¿Te acordarás de mí, cuando me î ţ i vei aminti de mine cînd voi fi
vaya? plecat?
Me acordaré en cuanto vea tu îmi voi aminti cînd îţi voi vedea
fotogra/ia. fotografia.

8. în p r o p o z i ţ i i r e l a t i v e , s u b j o n c t i v u l se î n t r e b u i n ţ e a z ă a t u n c i
cînd e v o r b a de ceva nesigur, de o p o s i b i l i t a t e , iar a t u n c i cînd
se e x p r i m ă o r e a l i t a t e se utilizează m o d u l i n d i c a t i v .
Mai precis, s u b j o n c t i v u l se foloseşte:
—• cînd p r o p o z i ţ i a r e l a t i v ă e x p r i m ă o însuşire d o r i t ă :
Busco un hombre que sepa hablar el Caut un om care ştie să vorbească
portugués* portugheza.
Quiero hablar con quien me en- Vreau să vorbesc cu cintva care să
tienda. mă înţeleagă.

— cînd p r o p o z i ţ i a r e l a t i v ă conţine ceva nesigur, n e l i o t ă r i t ;


m a i ales cînd p r o p o z i ţ i a ' e s t e i n t r o d u s ă p r i n lo que, todo lo que,
cuanto:
Te daré lo que pueda por ayudarte îţi voi da ce o să pot ca să te ajut
en tu estudio. în studiul tău.
Sea lo que sea. Fie ce-o fi.

— cînd propoziţia r e l a t i v ă se leagă de o n o ţ i u n e n e g a t i v ă d i n


propoziţia p r i n c i p a l ă :
No sé otra melodía que pueda igua- Nu ştiu altă melodie care să o
lar a ésta. poată egala pe aceasta.

Acest t a b e l de u t i l i z ă r i ale s u b j o n c t i v u l u i va părea d e s t u l d e


greu, d a t ă fiind c o m p l e x i t a t e a cazurilor e x p u s e , d a r el v a servi
ca ghid p e n t r u t o a t e t r a d u c e r i l e în l i m b a spaniolă pe care le
v e ţ i avea de făcut de a c u m î n a i n t e .
habrá — v o r fi ( e x i s t a ) : v i i t o r u l lui hay.
Haber se utilizează ca v e r b i m p e r s o n a l p e n t r u a t r a d u c e e x p r e ­
siile „ e x i s t ă " , „se află", „este", la t o a t e t i m p u r i l e şi m o d u r i l e ,
dar n u m a i la persoana a I l I - a s i n g u l a r :
había exista (era)
hubo există (fuse), a fost
habrá va exista (va fi)

137
Aceleaşi forme se folosesc şi a t u n c i cînd s u b i e c t u l e la p l u r a l :
Habrá numerosos hombres... Vor fi mulţi oameni...
Hubo casos cuando... Au îost cazuri cînd...
a menudo (adv.) — a d e s e a .
por tierra — pe u s c a t .
suele componerse — se c o m p u n e de obicei. V e r b u l soler d. este
u n verb defectiv, folosit m a i m u l t la prezent şi imperfect indica­
t i v : u r m a t de i n f i n i t i v u l u n u i a l t v e r b , e x p r i m ă o a c ţ i u n e care
are loc în mod o b i ş n u i t , care se săvîrşeste frecvent:
Mi amigo suele irse al teatro. Prietenul meu se duce des la teatru.
Los días de verano suelen ser Zilele de vară de obicei sînt foarte
muy calurosos. călduroase.
por medio de — cu a j u t o r u l , p r i n i n t e r m e d i u l (sinonim cu me­
diante).
o bien — sau. P e n t r u a nu repela în c a d r u l aceleiaşi p r o p o z i ţ i i
conjuncţia o, se p o a t e u t i l i z a , cu acelaşi î n ţ e l e s , locuţiunea
o bien.
guardafrenos — frînar ( t e x t u a l : p ă z i t o r de frîne). E s t e u n s u b s t a n ­
t i v c o m p u s , ca şi cuvintele paracaídas, pararrayos, guardaba­
rreras (cantonier). Aceste c u v i n t e s î n t formate fie d i n t r - u n v e r b
(sau a l t ă p a r t e de vorbire) -f- un s u b s t a n t i v , fie din două sub­
s t a n t i v e . De e x e m p l u :
el mondadientes — scobitoarea (verb -f-substantiv)
el paraguas — u m b r e l a (prepoziţie -(-substantiv)
La p l u r a l n u se modifică decît a r t i c o l u l :
los mondadientes
los paraguas
Dacă u l t i m u l t e r m e n a l c u v î n t u l u i compus este u n s u b s t a n t i v
la singular, a t u n c i p l u r a l u l se formează n o r m a l :
el ferrocarril — los ferrocarriles
por vías — pe c ă i . Vía — cale, m i j l o c ; por vía aérea — pe cale
aeriană.
200 — doscientos.
I a t ă a c u m m u l t i p l i i lui ciento:
200 doscientos 600 seiscientos
800 trescientos 700 setecientos
400 cuatrocientos 800 ochocientos
500 quinientos 900 novecientos

188
Aceste n u m e r a l e au şi f e m i n i n :
doscientos libros doscientas obras
quinientos hombres quinientas casas

1000 mil
La p l u r a l r ă m î n e n e s c h i m b a t :
2000 dos mil 10 000 diez mil

Observaţie:
mil considerat ca substantiv are pluralul: miles.
Miles y miles de obreros manijes- Mii şi mii de muncitori au mani-
taron en la Plaza Colón. festat în Piaţa Columb.
Ciento apocopează atunci cînd multiplică pe mii:
cien mil 100 000

Cifrele i n t e r m e d i a r e se c o m p u n la fel ca în r o m î n e ş t e :
207 doscientos siete
511 quinientos once
817 ochocientos diecisiete
1 959 mil novecientos cincuenta y nueve
33 794 treinta y tres mil setecientos noventa y cuatro
904 815 novecientos cuatro mil ochocientos quince
1 000 000 un millón
1 000 000 000 mil millones

volver a emprender — a î n t r e p r i n d e din n o u , a r e l u a . V e r b u l volver


u r m a t de u n s u b s t a n t i v înseamnă „a se î n t o a r c e " (de e x e m p l u :
vuelvo a mi casa). U r m a t însă de un v e r b la i n f i n i t i v , a r a t ă că
a c ţ i u n e a e x p r í m a l a de acel v e r b se r e p e t ă : volver a leer a r e c i t i .
M e n ţ i o n ă m că prefixul r e se foloseşte d e s t u l de r a r în limba
s p a n i o l ă , de e x e m p l u : revolver (a se reîntoarce).
flotador — flotor, p l u t i t o r (bărcile care înlocuiesc, la h i d r o a v i -
oane, roţile a v i o a n e l o r ) . C u v î n t u l face p a r t e din aceeaşi familie
cu v e r b u l flotar (a p l u t i ) şi cu a d j e c t i v u l flotante (plutitor).
los de velas— cele cu p i n z e . P e n t r u a se e v i t a repetarea u n u i s u b ­
s t a n t i v din p r o p o z i ţ i a p r e c e d e n t ă , acesta poate fi s u b s t i t u i t
n u m a i prin a r t i c o l u l s ă u ; în cazul n o s t r u : los s u b s t i t u i e
s u b s t a n t i v u l los barcos.
marina de guerra — m a r i n ă de r ă z b o i . A nu se confunda cu armada
— escadră.
algunos de los que... — u n i i d i n t r e acei c a r e . . .

189
EXERCIŢII
6 8 . Să se citească de cîteca ori textul si apoi să se compună, din
memorie, un rezumai al său.

6 9 . Să se răspundă la următoarele întrebări:


¿De qué se trata en este texto de lectura?
¿Cuál es el más difundido medio de transporte por tierra?
¿De qué suele componerse un tren?
¿Qué diferencia hay entre un tren expreso y uno de mercancías?
¿Sobre qué se mueven los trenes?
¿Cuál es la misión del correo?
¿Quiénes forman - el personal del tren?
¿Qué medios de transporte se ven por las carreteras?
¿Cuál es el más rápido medio de transporte?
¿Dónde piensan volar los hombres de nuestros dias?
¿Cuáles son los aparatos aéreos que no despegan de un aeródromo?
¿Qué se usa en caso de una catástrofe aérea?
¿Qué tiene un barco de vela?
¿Cuáles son los tripulantes de un barco?
¿Qué son los submarinos?
¿Qué experimentan algunos hombres que van en buque?

70. Să se înlocuiască infinitivele din paranteze cu modurile si


timpurile necesare:
1. Venga o no venga, tenemos que (ir) al teatro. 2. Te daré cualquier
libro que me (pedir), a fin de que (estar) contento. 3. Sus padres no le
permiten que (leer) tales libros. 4. Es posible que (haber impersonal) per­
sonas que (querer) saber dos o tres lenguas. 5. Cuando yo (tener) dinero, me
•compraré estos libros. 6. Cuando todos los pueblos (estar) más unidos, no
habrá guerras. 7. Dudo que este amigo tuyo (saber) bien las reglas grama­
ticales. 8. A mí no me gusta que él (hablar) tan malamente.

7 1 . Să se traducă în limba spaniolă:


1. Cînd voi avea o ghitară, voi cînta adesea. 2. Nu sînt de acord să
mergi singur să te plimbi cu barca. 3. Trebuie să înveţi să înoţi înainte
de a pleca la mare. 4. In orice caz trebuie să ştii să înoţi, pentru că altfel
«şti în mare pericol. 5. Voi încerca să învăţ. 6. Să nu-mi mai aminteşti
de astfel de lucruri. 7. Oricît de interesant ar fi acest articol, nu-1 pot
•citi acum. 8. Nu cred să fie aşa. 9. Te rog totuşi să crezi.

7 2 . Leer y escribir en letras los siguientes guarismos (cifre):


111, 222, 333, 444, 555, 666, 777, 888, 999, 123, 456, 789, 919, 654,
785, 345, 1957, 1960, 2001, 2501, 5512, 513, 11314, 8670, 516836.

190
LECŢIA 26

Limba spaniolă nu cunoaşte sunetul j ; litera j există însă, dar


are altă pronunţare, diferită de cea din limba romînă. Spaniolii
pronunţă această literă, oriunde s-ar găsi, ca litera h din cu-
vîntul romînesc „hohot".
In felul acesta, cuvintele: ojo — ochi; rojo — roşu ; Juan — loan,
Ion; joven — tînăr; mujer f. — soţie, femeie; hijo — fiu, se pro­
nunţă: oho, roho, Huan, hoven, muher şi iho.
Tot ca un h romînesc se pronunţă şi litera g cînd este urmată
de e sau i. Deci grupurile ge, gi se citesc he, h i ; bunăoară: gente f.
— lume, oameni; general — general; gitano — ţigan; fragil —
fragil, se pronunţă: hente, heneral, hitano, fráhil.
Iată alte cîteva cuvinte în care se întîlneşte sunetul h: trabajo
— muncă ; oveja — oaie ; jefe rn. — şef; jardín m. —• grădină (de
flori); Don Quijote (eroul celebrului roman cu acelaşi nume); in­
geniero— inginer; gigante—-gigant, uriaş; trágico — tragic; José
— Iosif; Jorge— Ge or ge ; margen f. — margine; Argentina.
Notă:
î n textele vechi spaniole, în locul actualei litere j se scria litera x: Qui­
zóte, exemplo, México etc. Astăzi, schimbîndu-se ortografia, se scrie: Qui­
jote, ejemplo, Méjico, litera x folosindu-se n u m a i pentru notarea grupului
de sunete cs, ca în romîneşte, b u n ă o a r ă : próximo (viitor).
Mexicanii au p ă s t r a t însă, din t r a d i ţ i e , ortografia veche, a t u n c i cînd e-
vorba de numele ţ ă r i i lor, şi de aceea m a i scriu şi azi México, deşi p r o ­
n u n ţ ă Méhico.

TEXTOS DE LECTURA

Los textos que siguen son muy cortos, pero, a nuestro enten­
der, bastante divertidos e instructivos.
Leyéndolos, se podrá uno dar cuenta de la sabiduría del pueblo
español. Y aunque no es literatura popular, tal como fueron las
coplas, estos textos tienen origen folklórico porque son unas
fábulas. Dos de éstas están adaptadas según las fábulas en versos
de uno de los mayores fabulistas españoles, Félix María Sama-
niego, autor de las famosas "Fábulas morales".

191
EL PATO Y LA SERPIENTE

Un pato estaba pensando, a orillas de un estanque. No muy


lejos pasó una serpiente, la cual le pidió que le confesara en qué
estaba pensando. El pato, muy orgulloso, le declaró que no hay
en el mundo un animal mejor que él; porque, recalcaba:
"Soy de agua, tierra y aire: Cuando de andar me canso, si se
me antoja, vuelo, si se me antoja, nado".
Después de escucharlo, la serpiente le contestó que no debía
presumir tanto, porque "ni anda como el gamo, ni vuela como
el sacre, ni nada como el barbo; y así tenga sabido que lo impor-
tante y raro no es entender de todo, sino ser diestro en algo".

EL CUERVO Y EL CANGREJO

Volaba un cuervo sobre un río y vio un cangrejo. Sin perder


tiempo, bajó al río y le cogió. Un minuto después, el cuervo
se paró en un árbol, llevando el cangrejo en el pico.
"¿Qué puedo invocar para

192
como tú. ¡ Tú eres el más
hermoso y el más inteli-
gente ! Todos lo saben.
— ¡ Aja, aja ! — gritó el
cuervo, y abrió todo el pico.
El cangrejo, muy alegre,
cayó al río.

EL CONSEJO DE LOS
RATONES

Un buen día se reunieron


los ratones en un consejo,
para estudiar cómo librarse
del sangriento Matarratón,
el blanco y rubio, y de la
hermosa y negra Gatalinda.
El ágil y elocuente Roe-
queso, después de largas
disputas, proclamó:
— ¡ Tengo una idea ! Les
ponemos a cada uno un cas-
cabel y así todos podemos
oírles desde lejos y escapar.
La idea gustó a los ratones y todos la aplaudieron. Pero, en
el momento en el que tuvieron que nombrar a los ratones que
debían poner cascabeles al gato y a la gata, todos se quejaron:
— Por favor, no me escojáis; yo soy corto de vista — se la-
mentó uno.
— Yo soy ya muy viejo, debéis respetarme — gritó otro.
— Estoy enfermo — suspiró otro y echó a correr.
— A mí me duelen las patas — chilló un ratón más joven.
Y ninguno se atrevió a poner el cascabel al gato.

PALABRAS NUEVAS

ágil isteţ cansarse a se obosi


alabar a lăuda cascabel m. clopoţel
antojarse a se năzări coger a culege, a prinde
atreverse a îndrăzni, a cuteza confesar d. a m ă r t u r i s i
bajar a coborî consejo consiliu; sfat
barbo mreană (peşte) corto scurt
cangrejo rac cuerTO corb

13 — învăţaţi limba spaniolă 193


chillar a ţipa pariente m. rudă
diestro priceput, dibaci pararse a se opri
dirigirse a se îndrepta; a se adresa pata lab;i; r a ţ ă
doler d. a durea pato răţo i
entender m. părere, pricepere pico cioc ; vîrf; tîrnăcop
escapar a scăpa presumir a se făli, a se crede
escoger a alege quejarse a se plínge
escuchar a asculta ratón m. - şoarece
estanque m. eleşteu recalcar a sublinia
famoso faimos, vestit repetir a repeta
gamo cerb reunirse a se a d u n a
lamentarse a se tîngui, a se jelui
río ríu
lejos departe
librarse a se elibera roer a roade
mejor mai bun rubio blond, gălbui
orgulloso mîndru sacre ni. un íel de şoim
origen m. origine, obîrşie suspirar a suspina
orilla mal, ţărm viejo bă trîn

ANÁLISIS DEL TEXTO


a nuestro entender — „ d u p ă părerea n o a s t r ă " . I n f i n i t i v u l v e r b u l u i
entender d. e folosit aci ca s u b s t a n t i v (părere),
se podrá uno dar cuenta — îţi vei p u t e a da s e a m a .
In unele c o n s t r u c ţ i i r o m î n e ş t i , persoana a Ii-a singular p o a t e
avea u n sens i m p e r s o n a l — g e n e r a l i z a t o r . De e x e m p l u : „ N u poţi
să treci p r i n această regiune fără să ram îi cîteva zile în c a p i t a l a
&i". E clar că nu este vorba despre „ t i n e " , ci despre „oricine"
ar face acţiunea r e s p e c t i v ă .
Aceeaşi idee s-ar m a i p u t e a formula şi astfel: „ N u se poate
trece p r i n această regiune fără a sta, cîteva zile în c a p i t a l a e i " ,
î n limba spaniolă se foloseşte n u m a i această din u r m ă construcţie
i m p e r s o n a l ă , cu v e r b u l la d i a t e z a reflexivă, persoana a II 1-a
singular sau p l u r a l . E x e m p l u l romînesc de m a i sus s-ar t r a d u c e
deci în limba spaniolă p r i n :
No se puede pasar por esta región sin quedar algunos días en su
capital.
U n e o r i , în locul lui se> se foloseşte p r o n u m e l e n e h o t ă r î t uno:
No puede uno pasar por esta región sin quedar algunos días en
su capital.
Observaţie:
Verbele reflexive nu pot repeta pe se în construcţii impersonale. în acest
caz, se impersonal este reprezentat prin pronumele nehotărît uno:
Se atrevía uno a contestar. Cineva îndrăznea să răspundă.
în loc de:
Se se atrevía a contestar.

194
la cual — care. Se utilizează acest p r o n u m e r e l a t i v p e n t r u a nu se
repeta c u v î n t u l care, fiind c o m p l e m e n t într-o propoziţie a n t e ­
r i o a r ă , devine subiect în propoziţia r e l a t i v ă .
I a t ă încă un exemplu:
Invité a mi amigo, el cual pino L-am invitat pe amicul meu, care a
en seguida. venit îndată.

Afară de a c e a s t a , se m a i foloseşte în u r m ă t o r u l caz: cînd pro­


numele r e l a t i v este aşezat d e p a r t e de s u b s t a n t i v u l pe care
îl înlocuieşte, p e n t r u că r e l a t i v u l cual, a v î n d gen şi n u m ă r
(spre deosebire de que), nu dă naştere la confuzii:
Pedí unos libros, jorrados en piel, Am cerut nişte cărţi legale în piele,
con láminas, los cuales (que) cu planşe, care mi-au fost trimise
me fueron enviados en seguida. imediat.

le pidió que le confesara — îi ceru să-i m ă r t u r i s e a s c ă . In această


frază s-au ivit două p r o b l e m e n o i :
A) un t i m p n e c u n o s c u t : confesara:
B) acordul acestui t i m p cu t i m p u l v e r b u l u i din p r o p o z i ţ i a
principală.
Să s t u d i e m fiecare d i n t r e aceste p r o b l e m e :
A) confesara este persoana a I l I - a singular a imperfectului
subjonctiv al v e r b u l u i confesar. T i m p u l imperfect al m o d u l u i
subjonctiv se formează, în mod practic, de la persoana a I l I - a
p l u r a l a perfectului s i m p l u i n d i c a t i v , căreia i se înlocuieşte t e r m i ­
n a ţ i a -on cu t e r m i n a ţ i i l e -a, -as, -a, - a m o s , -ais, -an ( t e r m i n a ţ i i
a s e m ă n ă t o a r e cu cele ale conjugării a I i - a , la prezentul
subjonctivului).
De e x e m p l u , verbele trabajar, comer, vivir, fac la persoana a 11 I-a
a perfectului s i m p l u : trabajaron, comieron, vivieron.
E l i m i n î n d t e r m i n a ţ i a -on şi a d ă u g i n d t e r m i n a ţ i i l e specificate
m a i sus, o b ţ i n e m :

I II III
trabajara să fi muncit comiera să fi mîncat viviera să fi trăit
Ira bajaras comieras ('¡Vieras
trabajara comiera fí'fiera
trabajáramos comiéramos finiéramos
trabajarais comierais fi'fierais
tra bajaran comieran eifieran

13* 195
Verbele auxiliare fac acest timp în felul următor:
haber estar tener ser
hubiera estuviera tuviera fuera
hubieras estuvieras tuvieras jueras
hubiera estuviera tuviera juera
hubiéramos estuviéramos tuviéramos fuéramos
hubierais estuvierais tuvierais fuerais
hubieran estuvieran tuvieran fueran

Note:
1. Terminaţiile imperfectului subjonctiv s î n t :
Conjugarea I : -ara, -aras, -ara, -aramos, -aráis, -aran.
Conjugarea a II-a şi a I l l - a : -iera, -ieras, -iera, -iéramos, -ierais, -ieran,
care, în cazul verbelor regulate, se pot adăuga direct la rădăcina infinitivului.
2. Paralel cu aceste t e r m i n a ţ i i , m a i există t e r m i n a ţ i i l e :
Conjugarea I: -ase, -ases, -ase, -asemos, -aséis, -asen.
Conjugarea a II-a şi a IlI-a: -iese, -ieses, -iese, -iésemos, -ieseis, -iesen,
cu care se formează cea de-a doua formă a imperfectului subjonctiv
(folosind aceeaşi rădăcină ca şi p r i m a formă a imperfectului subjonctiv).

forma I forma II

verb r e g u l a t : comiéramos comiésemos


verb neregulat: tupiéramos tuviésemos

3 . A t î t forma I cît şi forma a II-a se utilizează cu acelaşi înţeles, p u t î n -


du-se înlocui oricînd u n a p r i n cealaltă, fără nici o modificare de sens.

B) Problema concordanţei timpurilor este destul de simplă în


limba spaniolă. Am studiat în lecţia trecută o serie de cazuri
în care se impunea folosirea subjonctivului (în diverse propoziţii
subordonate). Trebuie să menţionăm că între timpul verbului din
propoziţia principală şi acela al verbului din propoziţia subordo­
nată există un raport determinat. Aceasta este concordanţa tim­
purilor. Este interesant deci de văzut ce timp al subjonctivului se
va utiliza în propoziţia secundară, atunci cînd în cea principală
se foloseşte un anumit timp al indicativului.
1. Dacă în propoziţia principală verbul este la prezent, perfec­
tul compus sau viitor, în propoziţia secundară se utilizează, pentru
a arăta o acţiune care ar trebui să aibă loc de aici înainte, pre­
zentul subjonctivului:
No creo (no he creído ; no creeré) Nu cred (n-am crezut, n u voi crede)
que venga. că o să vină.

196
iar, dacă acţiunea din secundară ar fi p u t u t să aibă loc înaintea
celei din principală, perfectul subjonctivului 1 :

No creo que haya venido. Nu cred să fi venit.

2. Dacă în propoziţia principală verbul este la perfectul simplu,


imperfect sau mai-mult-ca-perfect, în propoziţia secundară se
utilizează, pentru o acţiune care urma să aibă loc ulterior, imper­
fectul subjonctivului (forma I sau a I i - a ) :

No creí (no creía, no había creído) N-am crezut c-o să fină.


que viniera (viniese).

iar pentru o acţiune anterioară celei din principală, mai-mult-


ca-perfectul subjonctivului 2 :
No creí que hubiera (hubiese) Tenido. N-am crezut că venise.

Pentru cele arătate mai sus se poate alcătui următoarea schemă


recapitulativă:

Propoziţie principală Propoziţie secundară

Indicativo Subjuntivo

Presente
Pretérito perfecto > Presente (Perfecto)
Futuro J
Pretérito indefinido 1 T ¡. , ,-, . TT ,
Imoerfecto I Imperfecto I o II
u n peí l e c t u / /TU p . \
n,
Pluscuamperfecto B . J l .Pluscuamperfecto
r ;
Note:
1. Dacă în propoziţia principală verbul este la modul imperativ, în pro­
poziţia secundară se utilizează prezentul subjonctivului:

No lo dejes que salga. Nu-1 lăsa să iasă (să plece).


2. Imperfectul subjonctiv se poate utiliza uneori în locul condiţionalului
romînesc. De exemplu:
Quisiera hablar con Jorge. Aş dori să vorbesc cu George.
Come de prisa como sí fuera su Mănîncă în grabă ca şi cînd ar fi
última comida. ultima lui masă.
Tu trabajo pudiera ser original. Lucrarea ta ar putea fi originală.

1
Perfectul subjonctivului se formează din prezentul subjonctiv al ver­
bului haber -f- participiul trecut al verbului de conjugat: haya cantado,
hayas cantado etc.
2
Mai-mult-ca-perfectul subjonctivului se formează din una din formele
imperfectului subjonctiv al verbului haber -f- participiul trecut al verbului
de conjugat: hubiese cantado sau hubiera cantado.

197
le cogió — îl p r i n s e . S u n e t u l h din diferitele forme ale v e r b u l u i
coger se notează p r i n litera g î n a i n t e a vocalelor e, i şi p r i n litera j
î n a i n t e a vocalelor a, o.
Astfel de modificări (alternanţe) grafice se întîlnesc la t o a t e
verbele t e r m i n a t e la infinitiv în -ger sau -gir.
Coger
rez. inii. Imperfect Perf. simplu Prez. subj. Part.trec
cojo cogía cogí coja cogido
coges cogías cogiste cojas
coge cogía cogió coja
cogemos cogíamos cogimos cojamos
cogéis cogíais cogisteis cojáis
cogen cogían cogieron cojan
Dirigir
dirijo dirigía dirigí dirija dirigido
diriges dirigías dirigiste dirijas
dirige dirigía dirigió dirija
dirigimos dirigíamos dirigimos dirijamos
dirigís dirigíais dirigisteis dirijáis
dirigen dirigían dirigieron dirijan

volaba un cuervo — u n corb z b u r a . F o a r t e adesea v o m î n t î l n i , în


textele spaniole, p r o p o z i ţ i i care încep cu p r e d i c a t u l , urinat de
subiect, adică inversînd ordinea n o r m a l ă a p r o p o z i ţ i e i . E s t e o
inversiune l i t e r a r ă , folosită p e n t r u obţinerea a n u m i t o r efecte
stilistice, care se întilneşte şi în limba r o m î n ă (e a d e v ă r a t ,
ceva m a i rar decît în limba s p a n i o l ă ) . AH e x e m p l u :
Eran los hombres muy valientes en Erau oamenii din satul acela foarte
ese pueblo. viteji.
continuó alabando — c o n t i n u ă să(-l) l a u d e . Verbele care a r a t ă
desfăşurarea u n e i a c ţ i u n i (continuar, seguir, terminar etc.) cer
ca verbele care le u r m e a z ă să fie la g e r u n z i u :
Después de esto, hemos continuado După aceasta, am continuat să
hablando. vorbim.
El profesor sigue explicando. Profesorul continuă să explice.
Terminó declarando que... în încheiere, a declarat că...
sin abrir — fără să deschidă (fără a deschide). Sin este u r m a t
de u n verb la i n f i n i t i v , care se t r a d u c e în l i m b a r o m î n ă prin
s u b j o n c t i v u l p r e z e n t . Dacă a c ţ i u n e a a a v u t loc în t r e c u t , se
î n t r e b u i n ţ e a z ă perfectul infinitivului:
Sin haber comido. Fără să fi mîncât.

198
cayó al rio — căzu în r î u . Se foloseşte prepoziţia a, deoarece verbul
caer e x p r i m ă o m i ş c a r e .
un buen día — într-o b u n ă zi
respetar — a respecta ; de aci respeto — respect
Los jóvenes deben respetar a los Tinerii trebuie să respecte pe
viejos. bătrîni.
El respeto para con los viejos es un Respectul faţă de b ă t r î n i este o
deber. datorie.

Să nu se confunde v e r b u l de m a i sus cu un alt v e r b foarte


a s e m ă n ă t o r ca formă, şi a n u m e respectar — impersonal — („a se
referi /la/"', ,,a ţ i n e / d e / " ) , de unde expresia respecto a—faţă de.
el blanco y rubio — cel (cu) a l b şi galben ( b l o n d ) ; t ă r c a t .
Matarratón— (Ucide-şoarece), Galalinda (Pisică-frumoasă), Roe-
queso ( R o a d e - b r î n z ă ) .

Refranero: He a q u í algunos proverbios con gatos y r a t o n e s :

Cuando el gato no está en casa, bai­ Cînd pisica nu-i acasă, joacă şoare­
lan los ratones. cii (pe m a s ă ) .
dato con guantes no coge ratón. Pisica cu mănuşi nu prinde şoareci.
El hijo de la gata, ratones mata. Ce naşte din pisică şoareci mănîncă.
Ratón que no sabe más que un llorado, Şoarecele care nu ştie decît o gaură
presto es cazado. repede-i vînat.
Las galas cuanto más maullan menos Pisicile cu cît miaună m a i m u l t cu
cazan. a t î t vînează mai p u ţ i n .
El gato escaldado del agua ¡ría Pisica opărită fuge şi de apă rece
huye. (Cine s-a ars cu ciorbă, suflă şi n
iaurt).

Otros refranes explicados:


No hay atajo sin trabajo — significa que sin trabajo no se puede
conseguir en poco t i e m p o lo que se quiere (atajo — senda por donde
se a b r e v i a el c a m i n o ) .
Vemos la paja en el ojo ajeno y no vemos la viga en el nuestro
— no debemos observar solamente los defectos ajenos sin ver y
corrigir los propios.
Más vale pájaro en mano que buitre volando — más v a l e conservar
una cosa segura que dejarla por una g r a n d e , insegura.
Del joven el remedio, del viejo el consejo.
Cada oveja con su pareja.

199
EXERCIŢII

7 3 . Să se pronunţe cu voce tare şi de mai multe ori, frazele:


Todos los trabajadores se j u n t a r o n bajo la bandera roja.
J u a n jugaba con sus hijos después del t r a b a j o .
José bajó al j a r d í n con los ojos extasiados de lo que veía.
Extendió la mano con un gesto exigente.
Quisiera la palabra exacta y la clara expresión.

7 4 . Să se conjuge la subjonctiv perfect, imperfect (amîndouă for­


mele) şi mai-mult-ca-perfect verbele: t r a b a j a r , v e r , u n i r şi ir.

7 5 . Să se traducă în limba spaniolă:

1. Racul îi ceru corbului să-i ierte şi să-i permită să plece. 2. î l lăudă


pe corb pentru ca (a fin de que) să scape din ciocul lui. 3 . Dar corbul rămase
neînduplecat. 4. N u m a i înţelepciunea racului îl scăpă de la m o a r t e . 5. Se
plînse că nu-i respectau p ă r i n ţ i i şi că, în consecinţă (por consiguiente), i
se jignea familia. 6. Consiliul îl alese pe cel mai deştept dintre şoareci
pentru ca să pună clopoţei t u t u r o r pisicilor. 7. Dar acesta se plînse că e
bolnav şi îi rugă să nu-1 aleagă. 8. Consiliul şoarecilor îi răspunse că nu e
posibil să meargă a l t u l . 9. Şoarecele îşi repetă d o r i n ţ a , fără ca să obţină
vreun r e z u l t a t . 10. F ă r ă să vezi acest spectacol nu-ţi poţi da seama dacă
e interesant. 1 1 . Nu crezui că putea fi a t î t de interesant. 12. Mă tem că o
fi v e n i t . 1 3 . Aş vrea să văd un film. 14. Te rog să-1 alegi pe cel mai
interesant. 15. După masă au continuat să vorbească.

LA HABANA. - Castillo El Morro.

200
LECŢIA 27

PLANES PARA UNA EXCURSIÓN

Jorge devuelve una visita a su amigo Miguel. Al entrar en su


casa encuentra solamente a la hermana de éste, Carmen, y la sa­
luda cordialmente:
— Muy buenos días, Carmen. ¿Qué tal?
— Bienvenido, Jorge; estoy muy bien, muchas gracias.
— ¿Dónde está Miguel?
— Miguel ha salido para algunas compras, pero tardará poco
(indicándole una butaca). Puedes tomar asiento ahí.
— No quiero molestarte.
— Ninguna molestia. Me alegro mucho que hayas venido, por-
que tengo sorpresas para ti.
— ¿Sorpresas? ¿Qué clase de sorpresas?
— Acabo de hablar por teléfono con vuestro amigo RafaeL
— Oh, muy interesante. Y ¿qué habéis hablado?
— Varias cosas; de máximo interés para t i .
— ¡Magnífico!... ¿Puedes referirme ahora, palabra por palabra,
todo lo que has sabido por él?
— Un momento, por favor. Debo pensar un poquito para acor-
darme de todo... (está pensando). Ah,sí... Rafael quiere emprender
durante un mes una excursión por todo el país...
— ¡Cuándo! ¿Cómo?
— ¡ Qué prisa tienes! — Carmen continúa explicando: A partir
de la próxima semana. Y me pidió que te informara que por nada
del mundo querrá ir sin ti.
— Está bien... Tú sabes que me muero por las excursiones^
Iremos por lugares agrestes, por aldeas escondidas entre las faldas
de los montes con sus casitas alumbradas hoy por bombillas y con>
hogares rústicos... (poético) por bosques espesos y obscuros, donde;
no se verá alma viviente por ningún lado...
— ¡Qué loco eres! Déjame hablar; todavía no he terminado.
Rafael me explicó seguidamente que por los montes, claro está,.

201
andaréis a pie, mientras que, por las carreteras iréis en su auto-
móvil...
— ¿Tú no vienes?
— No. Este año tengo que irme al mar tal como me aconsejó
el doctor.
— Resulta pues que iremos solamente tres...
— No, también irán el primo* de Rafael, el que está estudiando
para médico, y su hermana Clara.
— No sé cómo vamos a caber todos en el coche, porque no hay
sitio más que para cuatro personas.
— No te preocupes; Rafael ha pensado ya en todo. El será el
conductor.
— Pero nosotros subiremos los montes y él no puede quedarse
abajo, sacrificándose por los demás. Por mi parte, yo...
— Siempre estás interrumpiéndome. Yo quisiera continuar des-
cribiendo, por último, todas las etapas de vuestra excursión,
V tú...
— Perdón; no te enojes, dispensa... Solamente quiero agre-
gar eme...
— ¡ Ni una palabra ! He aquí el programa para la primera eta-
p a : el domingo próximo saldréis para Sinaya, donde quedaréis

202
dos días y luego iréis a u n lugar, cuyo n o m b r e no recuerdo a h o r a .
Pero Rafael me aseguró que para lo que veréis a h í , S i n a y a no es
n a d a pintoresca. P o r otra p a r t e , el c a m i n o h a s t a a q u e l sitio e s r
por e n t e r o , un m o t i v o de verdadero e n c a n t o . Por lo que toca a los.
a l i m e n t o s que debéis t o m a r p a r a esta p r i m e r a e t a p a , no tenéis;
por qué p r e o c u p a r o s ; por lo visto todo esto es b a r a t o y a que s e
t r a t a solamente de dos p a n e s , medio k i l o g r a m o de m a n t e c a y u n o
de queso por persona. E s t o es t o d o .
— ¡ P o r todos los s a n t o s ! ¿Me dejas, a h o r a , h a b l a r ?
— C l a r o ; ahora sí, como n o .
— No sé si me v a a b a s t a r el d i n e r o . Te ruego que m e envíes.
poT correo el resto que me q u e d a r í a por cobrar del s a l a r i o .
— ¿Crees que os v a a faltar el dinero?
—• N o , p e r o . . . por si a c a s o . . .
—• E s t o ya lo a r r e g l a r e m o s , y si por acaso os faltare el dinero*
yo os lo e n v i a r é .
— P o r el m o m e n t o , ¿puedes p r e s t a r m e , por favor, a l g ú n d i n e r o ?
— Sí, en s e g u i d a ; p e r o , ¿para qué lo necesitas?
— P a r a u n m a p a t u r í s t i c o de R u m a n i a . Tal cosa es m u y ú t i l
para un excursionista.
— B u e n o , a q u í lo t i e n e s . P e r o . . . ¿ q u é ? . . . ¿te preparas d e s d e
ahora p a r a la s a l i d a ? . . . ¡ N o t e v a y a s ! . . . A h , ¿sabes q u e v o l -
veréis, por ú l t i m o , por el litoral del m a r ?
—: E s t o sí que será u n a cosa e s t u p e n d a .
— E f e c t i v a m e n t e ; será algo c o m p l e t o . P o r eso creo que v a a-
ser, por c o n s i g u i e n t e , u n a singular ocasión de v e r , u n a por u n a ,
t o d a s las hermosuras de n u e s t r a q u e r i d a p a t r i a . . . Mira, m i r a p o r
la v e n t a n a . . . Rafael está p a s a n d o por d e l a n t e de la casa.
— P e r f e c t o ; me v o y a h a b l a r con él. Me referirá, por la c a l l e r
t o d o lo que me interesa. (Sale. En la puerta se vuelve para saludar
a Carmen.) H a s t a luego.
— H a s t a luego y . . . no olvides que Miguel regresará d e n t r o d e
u n a m e d i a hora y te a g u a r d a r á p a r a u l t i m a r detalles. ¿Volverás?
— Sí, m u y p r o n t o . ¡ Adiós !

PALABRAS NUEVAS

aconsejar a sfătui alumbrado l u m i n a t


acordarse ii. a-şi aminti arreglar a aranja
agregar a adăuga bosque m. p ă d u r e
agreste sălbatic camino d r u m
aguardar a aştepta cobrar a încasa
aldea comună, sat compra c u m p ă r ă t u r ă

203
dejar a lăsa molestar a supăra, a deranja
detalle m. detaliu, amănunt molestia supărare, deranj
devolver d. a înapoia monte m. munte
dinero bani motivo ocazie
dispensar a ierta, a scuza necesitar a avea nevoie
efectivamente într-adevăr obscuro întuneos
emprender a întreprinde preocuparse a se îngriji, a avea grijă
encanto încîntare primo văr
enojarse a se supăra pronto repede
escondido ascuns íeferir a povesti
«speso des; stufos resultar a reieşi
excursión /. excursie rústico ţărănesc
falda poală
sacrificarse a se jertfi
hermosura frumuseţe
seguro sigur
hogar m. cămin
lado latură sorpresa surpriză
magnífico minunat, măreţ ultimar a definii iva
mientras în timp ce verano vară

ANÁLISIS DEL TEXTO

al entrar — i n t r í n d . I n f i n i t i v u l precedat de a l se t r a d u c e în romî-


neşte p r i n t r - u n gerunziu s a u , u n e o r i , p r i n i n f i n i t i v u l l u n g r o m î -
nesc, precedat de prepoziţia l a , a t u n c i cînd se a r a t ă timpul
în care are - loc a c ţ i u n e a .
Exemple:
Al leer aquel articulo quedé sor- Citind (la citirea) articolul(ui) a-
prendido. cela, rămăsei surprins.

Se poate pune întrebarea:


¿Cuándo quedé sorprendido?
Al leer el artículo.
El pajarito cantaba triste al verse Păsărică cînta trist văzindu-se din
de nuevo en la jaula. nou în colivie.
Al oír sus palabras quedé estupe- La auzul cuvintelor lui am rămas
¡acto. stupefiat.

ha salido para algunas compras — textual: a plecat după (pentru)


cîteva cumpărături. Am întîlnit în lecţiile de pînă acum pre­
poziţia para cu diferite funcţiuni. Vom studia, în cadrul acestei
analize, cazurile în care se foloseşte această prepoziţie.

204
Se utilizează para atunci cînd:

I . se e x p r i m ă destinaţia sau ţinta:


Esta casa está para pender. Această casă e de v î n z a r e ; e des­
t i n a t ă vînzării.
Este libro es para ti. Această carte c pentru t i n e ; îţi este
destinată.
Saldréis para Sinaya. Veţi pleca Ia Sinaia (ţinta călă­
toriei) .
Notă:
De preferinţă, pentru a arăta locul către care se deplasează cineva sau
ceva, după verbul ir se foloseşte prepoziţia a, iar după salir, para.
Exemple:
Voy a Toledo. Merg la Toledo.
Salgo para Toledo. Plec la Toledo.

2 . se a r a t ă s c o p u l î n c a r e se e f e c t u e a z ă acţiunea:
Dar dinero para un mapa turis- A da bani pentru o hartă t u r i s t i c ă .
tico.
Debo pensar para acordarme. Trebuie să mă gîndesc ca să-mi
aduc a m i n t e .
Es á estudiando para médico. Studiază pentru (a deveni) medic.

3. indică uneori dativul:


Es muy útil para los excursionistas. Este foarte (util) folositor excursio­
nişti/or.
Notă:
După unii a u t o r i , substantivele precedate dé prepoziţia para stau în
cazul dativ, întrucît funcţiunea specifică a d a t i v u l u i constă în a e x p r i m a
ideea de destinaţie. Or, în majoritatea cazurilor, cu ajutorul prepoziţiei para­
se exprimă tocmai această idee.

4. arată o comparaţie, raport sau relaţie:


Para lo que veréis ahí, Sinaya no Faţă de ce-o să vedeţi acolo, Sinaia
es nada pintoresca. nu e de loc pitorească.
Notă:
Cînd această relaţie se stabileşte între două fiinţe, exprimînd un s e n t i ­
m e n t sau o a t i t u d i n e „faţă de", se traduce cu para sau para con:
Es muy amable para con su amigo. E foarte a m a b i l faţă de p r i e t e n u l
său.
¿Quién eres tú para conmigo? Ce eşti tu pentru mine?
No tengo reserva alguna para con Nu a m nici o rezervă jaţă de acest
este amigo mío. amic al m e u .

205
•5. a r a t ă reducerea la o singură persoană sau la u n a n u m i t n u m ă r
definit de persoane sau lucruri (aici a v e m de-a face cu cazul
ablativ):
¡Leyó para si. Citi pentru sine.
.No hay sitio más que para cuatro Nu e loc decît pentru patru persoane.
¡personas.
.Este dinero es todo para ti. Aceşti bani sînt toţi pentru tine.
<3. e x p r i m ă ideea de t i m p , t e r m e n , durată:
£>ejar algo para mañana. A lăsa ceva pe mîine.
7 . a r a t ă c a p a c i t a t e a sau aptitudinea:
Apto para el trabajo. Apt pentru muncă.
Bueno para resolver este asunto. Bun ca să rezolve această afacere.
8 . formează expresii cu v e r b u l estar, aşa cuna a m î n v ă ţ a t în
lecţia 1 3 :
estar para + infinitiv — a fi pe punctul de a...
estar para -f- substantiv — a ii dispus să..., a-i arde de...
ahí— a i c i ; colea. A d v e r b u l ahí indică o d i s t a n ţ ă mică de a m b i i
v o r b i t o r i sau apropierea de persoana căreia i se vorbeşte (este
corespunzător, în acest sens, lui ese). Se t r a d u c e în limba ro-
i n î n ă , după caz, p r i n „aici" sau „acolo".
Estas flores están aquí y Florile acestea sînt aici, iar
ésas ahí. acelea acolo.

no quiero molestarte — nu vreau să te deranjez (supăr). R e v e n i m


aici a s u p r a cazului cînd se succed două v e r b e :
1. în cazul în care a c ţ i u n e a e x p r i m a t ă de a m b e l e verbe este
î n d e p l i n i t ă de către acelaşi a u t o r , al doilea verb se p u n e la
infinitiv:
quiero escribir = (eu) vreau (ca eu) să scriu.

"2. în cazul în care acţiunea e x p r i m a t ă de cel de-al doilea v e r b


se îndeplineşte de u n alt a u t o r , acest v e r b se p u n e la s u b j o n c t i v :
quiero que escribas =• (eit) vreau (ca tu) să scrii

O b s e r v ă m că, în a m î n d o u ă cazurile, în l i m b a r o m î n ă se u t i l i ­
zează s u b j o n c t i v u l .
hablar por teléfono — a v o r b i la telefon. P r e p o z i ţ i a por, î n t î l n i t ă
în decursul m u l t o r lecţii p î n ă a c u m , se poate t r a d u c e în diferite
feluri. L n e o r i se poate confunda cu para, a t u n c i cînd a m î n d o u ă
se t r a d u c cu „ p e n t r u " . Diferenţa esenţială d i n t r e aceste două
i m p o r t a n t e p r e p o z i ţ i i constă în aceea că para e x p r i m ă de obicei

206
ideea de d e s t i n a ţ i e , u n scop, o f i n a l i t a t e , în t i m p ce por indică
m o t i v u l , cauza unei a c ţ i u n i .
Ha venido para interesarse... A venit să se intereseze...
Ha venido por interés. A venit din interes.
în p r i m u l caz se r ă s p u n d e la î n t r e b a r e a ¿para qué? — p e n t r u ce,
în ce scop? (funcţiune finală).
în cazul al doilea se r ă s p u n d e la î n t r e b a r e a ,;por qué? — de c e ,
din ce cauză? (funcţiune c a u z a l ă ) .
S e r v i n d u - n e de t e x t u l lecţiei de faţă, p r e c u m şi de e x e m p l e l e
î n t î l n i t e în alte lecţii, p u t e m spune că p r e p o z i ţ i a por:
1. a r a t ă cauza sau motivul unei a c ţ i u n i :
Por eso creo que... De aceea, cred că... (din acest motiv
cred că...)
Le condecoraron por su valor. II decorară pentru vitejia sa.
Me alegro por tu éxito. Mă bucur de (pentru) succesul tău.
2. a r a t ă o calitate atribuită unei persoane sau u n u i lucru, o
părere despre cineva sau ceva:
Tomar algo por bueno. A lua ceva drept bun.
Lo tengo por traidor. II consider (drept) trădător.
Tener a uno por docto. A considera pe cineva învăţat.
3. a r a t ă preţul sau echivalentul u n u i lucru (pentru, în schimb);
uneori a r a t ă înlocuirea unei persoane:
¿Cuánto pides por este sombrero? Cît ceri pe pălăria aceasta?
Por nada del mundo. Pentru nimic în lume.
Compré este pan por dos pesos. Am cumpărat această pîine cu
(pentru) doi pesos.
No daré mi libro por el tuyo. Nu-mi voi da cartea (pentru) in
schimbul cărţii tale.
Trabajo por mi amigo. Lucrez în locul prietenului meu.
4. a r a t ă locul unde se petrece o a c ţ i u n e , e x p r i m î n d , de obicei,
ideea de mişcare î n t r - u n s p a ţ i u d e t e r m i n a t , ideea de trecere p r i n -
tr-un p u n c t oarecare, ideea de s t r ă b a t e r e a u n u i o b s t a t c o l :
Iremos por lugares agrestes, por al- Vom merge prin locuri sălbatice,
deas..., por bosques espesos. prin sate..., prin păduri dese.
Pasar por delante de la casa. A trece prin faţa casei.
Fui por Moscú a Pekín. Ani mers prin Moscova la Pekin.
Rodó por la tierra. Se rostogoli pe pămînt.
Mira por la ventana. Priveşte pe fereastră.
Me referirá todo por la calle. îmi va povesti totul pe stradă.
No se verá alma viviente por ningún Nu se va vedea nici o fiinţă pe
lado. nicăieri.

207
5 . a r a t ă timpul, durata (răspunde la î n t r e b ă r i l e : cînd?, cîl timp?):
Tor ia tarde. Seara, pe seară.
Hemos hablado por una hora. Am vorbit timp de o oră.
He prestado el libro por una semana. Am împrumutat cartea pentru o
săptămînă.
t>. a r a t ă felul sau modul în care se face o a c ţ i u n e (răspunde la
î n t r e b a r e a : cum P):
Por orden alfabético. In ordine alfabetică.
Me envíes por correo aéreo... Să-mi trimiţi prin poştă aeriană...
7 . e x p r i m ă ideea de măsură, de distribuţie:
Ver una por una todas las hermo- Să vezi una cile una toate frumu-
suras... seţile...
Un kilogramo de manteca por per- Un kilogram de unt de persoană.
sona.
Tantos kilómetros por hora. Atîţia kilometri pe oră.
8 . a r a t ă în favoarea cui (pentru cine) se face o a c ţ i u n e :
Luchamos por nuestra patria y por un Luptăm pentru patria noastră şi
ideal grandioso. pentru un ideal măreţ.
Votamos por nuestro candidato al Votăm pentru candidatul nostru în
Consejo Popular. Sfatul Popular.
9 . a r a t ă mijlocul (obiectul) p r i n care se face a c ţ i u n e a :
He hablado por teléfono. Am vorbit la (prin) telefon.
10. introduce u n c o m p l e m e n t care e x p r i m ă u n sentiment, o
afecţiune, o atitudine sau o părere personală:
Me muero por las excursiones. Mă prăpădesc după excursii.
Tengo interés por el arte moderno. Mă interesează arta modernă.
Por mi parle. Din partea mea; in ceea ce mă
priveşte.
1 1 . a r a t ă că a c ţ i u n e a e x p r i m a t ă de v e r b se răsfrînge a s u p r a unei
a n u m i t e părţi a corpului:
Tomar por la mano. A lua de mînă.
Lo cogió por la oreja. 11 apucă de urechi.
12. indică a u t o r u l u n e i a c ţ i u n i sau opere, cu verbe la p a s i v ,
e x p r i m a t e sau s u b î n ţ e l e s e :
Fue buscado por un amigo.
Es educado por su madre.
„Teatro" por Lope de Vega.

208
13. se foloseşte cu verbul estar, construcţiile respective avînd
diferite înţelesuri (vezi lecţia 13);
14. apare în construcţia por -\- adjectiv -\- que, care se traduce
„oricît de" şi cere subjonctivul:
Por malo que sea no lo temo. Oricît de rău ar fi, nu m ă t e m de el.
Por hermosa que sea esta mujer... Oricît de frumoasă a r fi această
femeie...

15. stînd înaintea unui infinitiv, echivalează cu o propoziţie


incidentală exprimînd cauza:
Por haber comido tanto, no pudo Deoarece a mîncat a t î t , nu p u t u dor-
dormir. mi.
Por ser yo tu amigo, te perdonaré. Deoarece sînt prietenul t ă u , te voi
ierta.

16. urmează după anumite verbe de mişcare (ir, enviar), ară-


tînd că se caută ceva:
Ir por pan. A merge după p î i n e .
Enviar por un médico. A t r i m i t e după doctor.

17. apare în diverse expresii ca:


por favor te rog; poftim
por acaso din î n t î m p l a r e
por si acaso pentru orice e v e n t u a l i t a t e
por el momento deocamdată
por consiguiente de aceea; în consecinţă
por entero în întregime
por otra parte pe de a l t ă parte
por último în cele din u r m ă
por lo menos cel p u ţ i n
por lo que loca a în ceea ce priveşte
por lo visto după cît se vede
por Io general în general
por lo común de obicei
por delante de p r i n faţa *

varias cosas — mai multe lucruri. Adjectivul varios(-as) îşi schim­


bă sensul după locul pe care îl ocupă faţă de substantiv: aşezat
înainte, înseamnă „mai mulţi":
varios libros m a i m u l t e cărţi

aşezat după substantiv, înseamnă „diferiţi":


libros varios cărţi diferite

Se foloseşte numai la plural.

14 209
de interés máximo — de foarte mare interes. Cîteva d i n t r e adjec­
tive fac g r a d u l c o m p a r a t i v de s u p e r i o r i t a t e şi s u p e r l a t i v u l
a b s o l u t în mod n e r e g u l a t . Aceste adjective s î n t :
Pozit iv Compiirativ Superlativ
alto înalt superior m a i înalt supremo foarte înalt
bajo jos inferior m a i jos infimo foarte jos
bueno bun mejor mai bun óptimo foarte bun
malo rău peor mai rău pésimo foarte rău
grande mare mayor m a i mare máximo foarte mare
pequeño mic menor m a i mic mínimo foarte mic
Notă: -
Paralel cu aeeste forme neregulate, toate adjectivele de mai sus au şi
forme regulate de comparativ şi superlativ.
poquito — cuvintele spaniole t e r m i n a t e in -co, -ca, -go, -ga suferă
o modificare grafica a t u n c i cînd li se a d a u g ă u n sufix al cărui
sunet i n i ţ i a l este -i sau - e , modificarea constînd în aceea că
sunetele q, g se notează p r i n grupurile q u , g u .
largo larguísimo (altfel ar fi largísimo)
rico riquísimo
poco poquito
a partir de — cu începere d e . . .
querría — ar vrea (persoana a III-a singular a c o n d i ţ i o n a l u l u i
v e r b u l u i querer).
F o r m a r e a c o n d i ţ i o n a l u l u i este a s e m ă n ă t o a r e cu a v i i t o r u l u i
i n d i c a t i v : şi unul şi celălalt se formează de la i n f i n i t i v u l v e r b u l u i
de conjugat -\- t e r m i n a ţ i i l e v e r b u l u i haber (pentru v i i t o r t e r m i ­
n a ţ i i l e p r e z e n t u l u i , iar p e n t r u c o n d i ţ i o n a l t e r m i n a ţ i i l e imperfec­
t u l u i i n d i c a t i v : -ia, -ias, -ia, -iamos, -iais, - i a n ) .
Toate verbele se formează şi se conjugă identic la c o n d i ţ i o n a l ,
fără n e r e g u l a r i t ă ţ i (deoarece r ă d ă c i n a , fiind însuşi i n f i n i t i v u l , c
invariabilă):
I II
cantar-ia aş cînta vender-ia aş vinde
can tar-ias ai cînta vender-ias ai vinde
cantar-ia ar cînta i'ender-ia ar vinde
cantar-tamos am cînta vender-iamos am vinde
cantar-íais aţi cînta vender-iais aţi vinde
cantar-ian ar cînta vender-ian ar vinde
III
vivir-ia as trăi
vivir-ias ai trai
vivir-ia ar trăi
vivir-iamos am trăi
vivir-iais aţi trăi
vivir-ian ar trăi

210
Notă:
Modificările pe care le suferă infinitivul anumitor verbe la viitor, stu­
diate de noi în lecţia 17, se repetă şi la condiţional:
1. saber, poder, haber, querer pierd pe c din silaba finală:
sabría, podría, habría, querría.
2. poner, tener, salir, venir înlocuiesc pe e sau i din silaba finală cu d:
pondría, tendría, saldría, vendría.
3. decir şi hacer tac: diría şi haría.
Unele g r a m a t i c i nu consideră c o n d i ţ i o n a l u l u n mod a p a r t e , ci
u n t i m p , şi a n u m e forma a I l I - a a imperfectului s u b j o n c t i v , deoa­
rece uneori c o n d i ţ i o n a l u l poate fi înlocuit p r i n celelalte două
forme ale s u b j o n c t i v u l u i imperfect. De e x e m p l u :
„Aş vrea să vorbesc cu t i n e " se poate t r a d u c e în l i m b a s p a n i o l ă :
Querría hablar contigo (condiţional)
Quisiera hablar contigo (subjonctiv imperfect, forma I)
s a u , loarte r a r :
Quisiese hablar contigo (subjonctiv, imperfect forma a Il-a).
Se poate spune că folosim condiţionalul a t u n c i cînd verbul
exprimă:
1. o dorinţă:
Desearía venir con vosotros. Aş dori să vin cu voi.
2. o întrebare:
¿Serias amable en explicarme dónde Ai fi (eşti) atît de amabil să-mi
hay un estanco por aquí? explici unde este un debit de
tutun pe aici?
3 . o presupunere în l e g ă t u r ă cu t r e c u t u l :
Serían las cuatro cuando vino. Să (tot) fi fost ora patru cînd a
venit.
¿Sería útil lo que compré? Să fie oare folositor ceea ce am
cumpărat?
4. o acţiune viitoare (într-o propoziţie, secundară) care depinde
de u n timp trecui (imperfect sau perfect s i m p l u i n d i c a t i v ) din pro­
poziţia p r i n c i p a l ă :
Afirmó que os ayudaría. A afirmat că vă va ajuta.
Această construcţie se n u m e ş t e , în g r a m a t i c a s p a n i o l ă , futuro
en el pasado.
liste foarte i m p o r t a n t să sezisăm diferenţa care există între
a c e a s t ă construcţie spaniolă şi construcţia e c h i v a l e n t ă din limba
r o m î n ă . Dacă în l i m b a r o m î n ă propoziţia p r i n c i p a l ă este la pre-

14* 211
z e n t , iar p r o p o z i ţ i a secundară la v i i t o r , în limba spaniolă fraza
se t r a d u c e cu aceleaşi t i m p u r i :
Me asegura que vendrá. Mă asigură că va veni.

Dacă însă în l i m b a roinînă fraza de m a i sus are in propoziţia


p r i n c i p a l ă v e r b u l la un t i m p t r e c u t , în p r o p o z i ţ i a s e c ú n d a l a ver­
b u l r ă m î n e tot la v i i t o r :
M-a asigurat că va veni,

în t i m p ce în limba spaniolă se utilizează c o n d i ţ i o n a l u l :


Me aseguró (aseguraba) que vendría.

5. o ipoteză sau o acţiune ireală.

î n acest caz p r o p o z i ţ i a secundară începe, de obicei, cu si, iar


v e r b u l ei se află la s u b j o n c t i v imperfect (forma I sau a I i - a ) :
Leería este libro si tuviera tiempo. Aş citi ¡această carte dacă aş avea
timp.
St el alacrán viera y la víbora Dacă scorpionul ar vedea şi vipera
oyera, no habría hombre que al ar auzi, n-ar fi om care să iasă
campo saliera. pe cîmp (proverb spaniol).

Note:
1. Dacă în propoziţia principală avem un timp prezent, un viitor indi­
cativ sau un imperativ, în propoziţia secundară, în care se află ipoteza,
utilizăm prezentul indicativ:
Si tiene este libro, me lo dará. Dacă are această carte, mi-o va da.
Dacă în propoziţia principală există un verb la condiţional, atunci avem
de-a face cu o „frază ipotetică":
Si tuviera este libro, me lo daría. Dacă ar avea această carte, mi-ar
da-o.
Vedem deci că uneori „fraza ipotetică" poate să înceapă cu si, adică
cu propoziţia secundară. Alteori propoziţia condiţională, cu nuanţă opta­
tivă, poate fi enunţată singură, fără o propoziţie principală:
¡Si supieras cuánto sufro! Dacă ai şti cît sufăr!
2. Faptele exprimate într-o „frază ipotetică" pot avea loc:
în prezent:
Si lo tuviese (tuviera), le lo daría. Dacă l-aş avea, ţi l-aş da.
(Propoziţia secundară: subjonctiv imperfect;
propoziţia principală: condiţional prezent)

212
în trecut:
Si lo hubiese (hubiera) tenido, le Dacă l-aş fi avui, ţi l-aş fi dat.
lo habría dado.
(Propoziţia secundară: mai- mult- ca- perfectul subjonctiv;
propoziţia principală: condiţionalul trecut)
Condiţionalul trecut se formează din c o n d i ţ i o n a l u l verbului
haber -f- p a r t i c i p i u l t r e c u t a l v e r b u l u i de c o n j u g a t :
Te habría visitado. Te-aş fi vizitat.
andaréis a pie — v e ţ i merge pe j o s . Verbul andar (a u m b l a ) pre­
z i n t ă o singură n e r e g u l a r i t a t e şi a n u m e că la perfectul s i m p l u
i n d i c a t i v îşi s c h i m b ă r ă d ă c i n a , la fel ca tener: anduve, anduviste,
anduvo e t c .
N a t u r a l că această n e r e g u l a r i t a t e se reflectă şi a s u p r a subjonc­
t i v u l u i imperfect: anduviera; anduviese,
mientras — în t i m p ce. Se foloseşte cu v e r b e .
Mientras viajaba escribió a un In timp ce călătorea, i-a scris unui
amigo suyo. prieten de-al său.

In s c h i m b , durante se foloseşle n u m a i cu s u b s t a n t i v e .
Durante el viaje se encontró con In timpul călătoriei se întîlni cu
un amigo suyo. un prieten de-al său.

abajo — jos. Este u n a d v e r b d e r i v a t din p r e p o z i ţ i a bajo (sub).


Din aceeaşi familie de c u v i n t e fac p a r t e ş i : debajo (dedesubt),
por debajo (pe dedesubt) şi v e r b u l bajar (a coborî).
sacrificándose por los demás — sacrificîndu-se p e n t r u c e i l a l ţ i .
.. los demás, las demás ceilalţi, celelalte
lo demás restul

No tenéis por qué preocuparos. N - a v e ţ i de ce să v ă faceţi griji.


Si por acaso os faltare el dinero yo se os enviaré. Dacă din î n t î m -
p l a r e v ă vor lipsi b a n i i , o să v ă t r i m i t .
Faltare este v i i t o r u l subjonctiv al v e r b u l u i faltar (a lipsi). Vii­
t o r u l subjonctiv este a s e m ă n ă t o r cu forma I a imperfectului sub­
j o n c t i v (adică se formează t o t de la persoana a I l I - a p l u r a l
a perfectului s i m p l u i n d i c a t i v ) , deosebindu-se doar p r i n t e r m i ­
n a ţ i i l e : -e, -es, -e, -emos, -eis, -en (identice cu t e r m i n a ţ i i l e
s u b j o n c t i v u l u i prezent al verbelor de conjugarea I).
E x e m p l u : tener—tuviere, tuvieres, tuviere, tuviéremos, tuviereis,
tuvieren.
V i i t o r u l subjonctiv nu are e c h i v a l e n t în l i m b a r o m î n ă . E l

213
e x p r i m ă (bineînţeles în propoziţii secundare) o a c ţ i u n e v i i t o a r e
nesigură sau ireală, totuşi p o s i b i l ă .
Los que no aprendieren esto se Cei ce (eventual) nu vor învăţa
arrepentirán. acest lucru se vor căi.
Yo te amaré cuando tú me amares. Eu te voi iubi cînd o să mă iubeşti
(nu e sigur) t u .

tal cosa — u n astfel de lucru


Adjectivul nedefinit tal se foloseşte cu s u b s t a n t i v e nearticulate:
Tal espectáculo. Un astfel de spectacol.
In loc de tal cosa se poate u t i l i z a şi forma eliptică tal cu v a ­
loare de p r o n u m e :
No afirmo tal. Nu afirm aşa ceva.
No hay tal. Nu există aşa ceva.
Tot ca p r o n u m e , însoţit de a r t i c o l u l n e h o t ă r î t , tal î n s e a m n ă
„ u n oarecare''. E x e m p l u : Un tal me preguntó. In acest caz este
oarecum sinonim cu fulano sau mengano (cutare).
Tal m a i poate e x p r i m a şi ideea de c a n t i t a t e , d i m e n s i u n e
sau g r a d :
Tal es su obra. Atlta, atit de mare e opera sa.
T o t p e n t r u a a r ă t a u n r a p o r t d i m e n s i o n a l (o c o m p a r a ţ i e ) , se
m a i utilizează şi expresiile: tal... cual, sau cual... tal:
Cual el cuervo, tal su huevo. Cum e corbul e ţi oul său.
Cual es el padre, tal es el liijo. Cum e tatăl aşa-i şi fiul.
Expresii: -•
con tal que — numai dacă, cu condiţia ca
tales como — cum ar fi.
en seguida — î n d a t ă
¡ mira! — uite ! (interjecţie)

EXERCIŢII

7 6 . Să se aleagă patru adjective şi două adverbe din textul lecţiei


şi să se treacă prin toate gradele de comparaţie (ar fi preferabil ca
exemplele să fie d a t e în p r o p o z i ţ i i ) .
7 7 . Să se conjuge la toate timpurile subjonctivului (prezent,
perfect, imperfect I şi II, mai- mult- ca- perfect şi viitor) şi la
condiţional (prezent şi trecut) următoarele verbe:
andar, decir, estar, ser, tener, saber, hacer şi oir.

214
7 8 . Să se completeze spaţiile punctate cu prepoziţia por sau p a r a ,
•după necesitate:
1. Hoy ... la tarde, saldremos... el m a r . 2. Debemos prepararnos... este
viaje. 3. En esta maleta no hay sitio más q u e . . . tres camisas. 4. Pero, yo la lie
c o m p r a d o . . . buena. 5. ¿Cuánto d i s t e . . . esta maleta? 6. A mí no me g u s t a . . .
bonita que sea. 7. ¿No tienes, ...favor, algún dinero más? 8. ¿...qué te inte-
resa? 9. ...si acaso. 10. No pudo levantarse de la c a m a . . . haber estado muy
enfermo y , . . . consiguiente, le ayudaron tomándole ... la m a n o . 11. Fue
a y u d a d o t a m b i é n . . . las demás personas que estaban con él. 12. E s t a m o s . . .
terminar el estudio de esta gramática.

7 9 . Să se traducă, în limba spaniolă:


1. Dacă aş fi vorbit cu el la telefon, i-aşi fi cerut cartea aceea. 2. Era­
tele său e m a i b u n decît el. 3 . După cit se vede, cartea aceasta nu e mai
ieftină decît cealaltă. 4. In curînd voi t r i m i t e prin poştă toate alimen­
tele, de aceea nu trebuie să vă faceţi griji. 5. Deocamdată nu am bani pen­
tru aceasta, 6. Te rog, pentru a merge la Predeal, pe ce d r u m trebuie s-o
iau? 7. Trebuie să treci prin Sinaia. 8. Dacă am fi cumpărat cel p u ţ i n (cîte)
un kilogram de brînză de persoană, nu am m a i fi cumpărat aşa ceva pe
d r u m . 9. Dacă aş avea timp te-aş vizita, deoarece îmi place să discut cu
t i n e . 10. Aş dori să vin chiar astăzi. 1 1 . Dacă nu aş fi avut telefon, nu am
putea vorbi acum. 12. Eu îţi voi scrie cînd îmi vei serie şi t u . 13. Ieri
mi-ai promis că-mi vei scrie. 14. Să nu crezi că această mineare e foarte
rea; e mai bună decît celelalte. 15. Incepînd de săptămîna viitoare, sala­
r i u l meu va fi m a i m a r e . 10. Citind acest articol m i - a m d a t seama
că asemenea lucru este posibil. 17. Mobila aceasta este foarte nouă şi
foarte b u n ă . 18. N-as fi m î n c a t în t i m p u l călătoriei, dacă d r u m u l n-ar fi
fost a t î t de lung. 19. In t i m p ce călătoream, am obosit.
LECŢIA 28

Litera d prezintă în limba spaniolă cîteva particularităţi de


pronunţare.
Am văzut că la începutul cuvintelor sau alături de o consoană,
d se pronunţă ca în romîneşte: dar, desdén (dispreţ), andar, dejar etc.
Intre două vocale, litera d se pronunţă mai slab, nu atît de
puternic ca în cazul de mai sus, mai ales în cuvintele terminale
în -ado (cansado, dormido în loc de cansado, dormido). în cuvîntul
duda, bunăoară, primul d este rostit puternic, iar al doilea mai
slab. In anumite părţi ale Spaniei, acest d intervocalic este aproape
suprimat; mulţi spanioli spun: naa más în loc de: nada más, iar
în Andaluzia se spune, de exemplu, toa la via, în loc de toda la
vida. In vorbirea populară sau în anumite cuvinte de origine
străină, şi d final este omis. Astfel, cuvîntul englez lord se pro­
nunţă „lor", iar la plural se scrie chiar lores, eliminînd defini­
tiv pe d.
Nici în limba spaniolă literară d final nu se rosteşte. Cuvintele
terminate în d (deci într-o consoană) au accentul tonic, conform
regulilor ştiute, pe ultima silabă, adică pe vocala dinaintea
acestui d.
Atragem atenţia, totuşi, că nu este corect să pronunţăm aceste
cuvinte ca şi cînd s-ar termina într-o vocală accentuată, ignorîn-
du-1 complet pe d. Este nevoie ca, după ce am rostit ultima vocală,
limba să atingă foarte uşor dinţii de sus şi să apropiem buzele ca
şi cum am intenţiona să-1 pronunţăm pe d, ferindu-ne însă de a
emite acest sunet prin încetarea, aproape instantanee, a vibraţiilor
coardelor vocale. Aceasta este pronunţarea riguros academică.
Cuvîntul libertad (libertate) se va pronunţa deci: liberta^.
La fel se vor pronunţa: Madrid (capitala Spaniei), usted (dumnea­
ta), amistad (amiciţie, prietenie), salud (sănătate).

216
S u b s t a n t i v e l e t e r m i n a t e în d fac p l u r a l u l n o r m a l ( a d i c ă p r i n
a d ă u g a r e a lui - e s ) . In acest caz d, s i t u î n d u - s e în i n t e r i o r u l c u v î n -
t u l u i , r e d e v i n e s o n o r ş i se p r o n u n ţ ă . E x e m p l e :
antigüedad f. a n t i c h i t a t e antigüedades antichităţi
dificultad f. greutate dificultades dificultăţi, g r e u t ă ţ i
universidad f. universitate universidades universităţi
ciudad f. oraş ciudades oraşe
posibilidad f. posibilitate posibilidades posibilităţi
virtud f. v i r t u t e virtudes v i r t u ţ i
amplitud f. amploare amplitudes mărimi
Observaţie:
Majoritatea cuvintelor t e r m i n a t e în -ad, -ud sînt feminine.
Notă:
Pronumele de reverenţă usted (dumneata) se poate scrie prescurtat Ud.,
Vd. sau V. P l u r a l u l său este ustedes (dumneavoastră), care se prescurtează-
în Uds., Vds. sau F s .
Deosebirea care există între pronumele spaniol usted şi cel romînesc „ d u m ­
n e a t a " constă în faptul că usted corespunde persoanei a I l I - a singular (res­
pectiv ustedes persoanei a I l I - a plural), în t i m p ce „ d u m n e a t a " corespunde
persoanei a Ii-a singular (respectiv „ d u m n e a v o a s t r ă " persoanei a I i - a plu­
ral). In felul acesta în romîneşte s p u n e m :
„ D u m n e a t a vorbeşti" la fel cu
„Tu vorbeşti" (verbul la persoana a I i - a singular) sau
„Te-am văzut pe d u m n e a t a " („pe t i n e " ) .
î n limba spaniolă, pronumele usted corespunzînd persoanei a I l I - a sin­
gular, exemplele de m a i sus se t r a d u c :
Usted habla. Textual: dumneata vorbeşte.
Le he visto a usted. T e x t u a l : /-am v ă z u t pe d u m n e a t a .
In mod similar vom avea la p l u r a l :
Ustedes hablan. Dumneavoastră vorbiţi (textual: Dumneavoastră vor­
besc) .
Los he visto a ustedes. V-am văzut pe d u m n e a v o a s t r ă ( t e x t u a l : i-am v ă z u t
pe d u m n e a v o a s t r ă ) ,
sau:
Ustedes saldrán. D u m n e a v o a s t r ă v e ţ i pleca ( t e x t u a l : d u m n e a v o a s t r ă
vor pleca).
Ustedes cantaron. D u m n e a v o a s t r ă a ţ i c î n t a t ( t e x t u a l : d u m n e a v o a s t r ă au
cintat).
In cazul adjectivelor sau pronumelor posesive, referitoare la
pronumele de reverenţă usled, se pot naşte confuzii, deoarece, de
exemplu, expresia su libro se poate traduce atît prin „cartea lui",
cît şi prin „cartea dumitale", sau „cartea dumneavoastră". De
aceea, în aceste cazuri se obişnuieşte să se adauge şi pronumele
de reverenţă, în cazul genitiv:
su libro de usted sau, m a i s i m p l u : el libro de usted.

217
P A R A HABLAR D E LA SALUD

J u a n e n t r a en la casa de José y ve a éste m u y p á l i d o .


— Hola, José. ¿Qué t a l ?
— No me siento bien. He p a s a d o m u y m a l a noche.
— ¿Qué es lo que tienes?
— No lo sé coa certeza. Creo que me he resfriado; tengo un
poco de fiebre.
— P e r o , ¿sientes t a m b i é n algún dolor?
— Siento un no sé qué. Algo en todo el c u e r p o . . . y u n poco de
dolor de cabeza.
— Espero que no será n a d a g r a v e ; o r d i n a r i a m e n t e gozas de
b u e n a s a l u d . P e r o , ¿viene alguien a cuidarte?
— N o . Ayer caí enfermo. Sentí p r i m e r o unos dolores de estó-
mago y apenas podía tenerme en p i e .
— Temo que v e r d a d e r a m e n t e estés enfermo; me voy por un médico.
— ; No es n a d a !... No vale la p e n a .
— No, José. Debes c u i d a r t e b i e n . P o n t e en la cama y qué-
d a t e t r a n q u i l o h a s t a que yo v u e l v a con el doctor.
— L á s t i m a , yo q u i s i e r a . . .
— P e p i t o , no te m u e v a s de la cama por favor. E s c r í b e m e en
un p a p e l i t o dónde h a b i t a t u médico.
- Vive m u y lejos de a q u í . Busca a o t r o .
— A g u á r d a m e en la cama que volveré p r o n t o . (Sale.)
Después de unos m i n u t o s , J u a n v u e l v e con el doctor Alberto
Quintana.
JUAN: Don A l b e r t o , éste es m i amigo .José.
EL DUCTOR: T a n t o gusto.
JOSÉ: A sus órdenes.
EL DOCTOR: P e r m í t a m e usted que le t o m e el p u l s o . (Toma la
mano de José y mira a su reloj.)
JOSÉ: ¿Tengo el pulso débil?
EL DOCTOR: No me he fijado t o d a v í a . (Después de • un rato):
Su pulso está un poco r á p i d o . ¿Desde cuándo se siente usted mal?
JOSÉ: Ayer sentí escalofríos y hoy no estoy n a d a b i e n . A d e m á s ,
. tengo n á u s e a s , j a q u e c a y dolor de e s t ó m a g o .
EL DOCTOR: ¡ A ver su l e n g u a ! . . . Desnúdese de m e d i o cuerpo...
Respire fuerte... Tosa u s t e d . . . No respire a h o r a . Tenga la
b o n d a d de volverse de e s p a l d a s . Bien, ya puede cubrirse.
No e n c u e n t r o n a d a en los p u l m o n e s . ¿Se cansa usted al a n d a r ?
JOSÉ: N o , señor doctor.
EL DOCTOR: ¿Le duele algo más?
JOSÉ; Sí, doctor, me duele la g a r g a n t a al t r a g a r y , ayer por la
t a r d e , tuve una tos t e r r i b l e .

218
EL DOCTOR: Esto no i m p o r t a . ¿Tiene usted a p e t i t o ?
JOSÉ: Sí, en general sí, pero d u r a n t e los ú l t i m o s dos días t u v e
dolor de v i e n t r e y no he podido comer.
EL DOCTOR: Usted tiene indigestión y b a s t a n t e d e b i l i d a d a causa
de esta e n f e r m e d a d . (Saca una estilográfica y escribe sobre
una hoja de papel.) Tiene usted que someterse e s t r i c t a m e n t e
al régimen que yo le prescribo.
JOSÉ: (después de leer lo que escribió el médico): Sí, doctor, t o m a r é
a diario todo lo que me aconseja u s t e d . . . después de las c o m i d a s .
JUAN: Déjate de t o n t e r í a s , J o s é . . .
JOSÉ: No te enfades, J u a n , sólo he b r o m e a d o . P e r o , efectiva-
m e n t e , ahora ya tengo ganas de comer. Como dice el refrán
„sólo q u i e n d u e r m e no siente h a m b r e " .
EL DOCTOR: No me venga usted con eso. Debe r e s p e t a r el régimen
y seguir e x a c t a m e n t e mis indicaciones, ¿lo ha c o m p r e n d i d o
usted bien?
JOSÉ: Sí, doctor, pero creo que puedo salir de la c a m a , ¿verdad?
EL DOCTOR: Tiene usted que g u a r d a r c a m a . Yo volveré cada dos
días a v e r l e . P o r ahora su estado es u n poco a l a r m a n t e . Pero
no se asuste usted p o r q u e , dentro de unos cuantos d í a s , estará
completamente curado.

219
JOSÉ: Puedo comer verduras o frutas?
EL DOCTOR: Claro. De éstas tome usted lo que le dé la gana,
sobre todo naranjas.
JOSÉ: ¿Carne también?
EL DOCTOR: Esto no.
JOSÉ: ¿Tampoco vino? Tengo sed y siento la boca seca.
EL DOCTOR: No, hombre, no. Más tarde podrá tocar el vino.
Tendrá usted que tomar un té en cuanto tenga sed juntamente
con una pildora, así sé le pasará todo.
JOSÉ: Una última pregunta: ¿no puedo salir de casa?
EL DOCTOR: Lo siento, pero ya le expliqué a usted que no se
puede. Todavía no está en condiciones de salir. Tenga la
bondad de abrigarse bien cuando anda por el cuarto y, si es
posibile, trate de dormir la mayor parte del tiempo. Si no se
siente mejor avíseme usted por teléfono a la clínica. He aquí
mi tarjeta de visita. De todos modos vendré sin falta dentro
de dos días. Hasta la vista y... salud.

PALABRAS NUEVAS
a diario zilnic guardar a p ă s t r a ; a păzi
abrigarse a se îmbrăca habitar a locui
aconsejar a sfătui indigestión / . indigestie
aguardar a aştepta jaqueca migrenă
apenas abia juntamente împreună
asustarse a se speria naranja portocală
avisar a anunţa náusea greaţă
boca gură pildora pilulă
bondad /. b u n ă t a t e prescribir a prescrie
bromear a glumi pulmón m. p lamín
certeza siguranţă, certitudine pulso puls
cuerpo corp rato clipă, t i m p , m o m e n t
cuidar(se) a (se) îngriji régimen in. r e g i m ; sistem
curar a vindeca resfriarse a răci
débil slab seco uscat
debilidad /. d e b i l i t a t e sed / . sete
d e s n u d a r s e a se dezbrăca, a se despuia sentir a simţi
enfadar(se) a (se) supăra someterse a se supune
escalofríos m. pi. frisoane, călduri tarjeta carte (de vizită, poştală)
espalda spinare tontería prostie
estricto strict tos / . tuse
fiebre / . febră toser a tuşi
fijarse a-şi da seama, a observa tragar a înghiţi
garganta gít; gítlej verdad / . adevăr
gozar a se bucura; a avea vientre m. pintee

220
ANÁLISIS DEL TEXTO

¿sientes algún dolor? — s i m ţ i vreo durere?


Verbul sentir p o a t e î n s e m n a „a s i m ţ i " sau „a r e g r e t a " (aşa
c u m v e d e m în u l t i m a replică a t e x t u l u i : lo siento — r e g r e t ) .
Multe verbe de conjugarea a I l I - a , şi a n u m e cele t e r m i n a t e în
-entir, -erir, -ertir, p r e z i n t ă fenomenul diftongării, p r e c u m şi
n e r e g u l a r i t ă ţ i specifice verbelor de t i p pedir.
Asemenea verbe „ m i x t e " s î n t : mentir (a m i n ţ i ) , referir (a referi).
preferir (a prefera), adherir (a a d e r a ) , divertir (a amuza) e t c . -
T o t verbe „ m i x t e " se consideră şi dormir şi morir.
Să conjugăm a c u m a cîte u n verb din fiecare g r u p ă :

Sentir Dormir
Indicaţii' prezent
(simplă diftongare)
siento sentimos duermo dormimos
sientes sentís daermes dormís
siente sienten duerme duermen
Indicativ perfect simplu
(neregularităţi tip pedir)
sentí sentimos dormí dormimos
sentiste sentisteis dormiste dormisteis
sintió sintieron durmió durmieron
Aceste n e r e g u l a r i t ă ţ i se regăsesc şi la s u b j o n c t i v u l imperfect
'\ şi II) şi v i i t o r :
S u b j . irap. I sintiera durmiera
Subj-. i m p . I I sintiese durmiese
S u b j . viitor sintiere durmiere

Subjonctiv prezent
diftongare -j- neregularităţi tip pedir la persoanele I şi a Ii-a plural):
sienta sintamos duerma durmamos
sientas sintáis duermas durmáis
sienta sientan duerma duerman

Gerunziu
(tip pedir)
sintiendo durmiendo
Note:
1. Verbul morir are la participiul trecut forma muerto.
2. Verbul hervir (a fierbe) se conjugă ca sentir.

221
ponle en la cama y quédate tranquilo — bagă-te (pune-te) în pat
şi stai (rămîi) liniştit. Verbele din această frază se găsesc la
modul imperativ. Modul imperativ prezintă, în limba spaniolă,
următoarele particularităţi:
— are un singur t i m p : prezentul
— are două forme: negativă (pe care am învăţat-o în lecţia
22) şi afirmativă (pe care o vom studia acum);
— are cinci persoane (lipseşte persoana I singular).

Dăm, în continuare, modul de formare a imperativului:


— persoana a Ii-a singular este identică cu a IlI-a singular
a indicativului prezent:
canta tú (identic cu: él canta)

— persoana a Ii-a plural este însuşi infinitivul verbului, la


care se înlocuieşte r final prin d:
¡cantad! (de la forma infinitivului: cantar)
¡comed! (de la comer)
¡abrid! (de la abrir)

— celelalte persoane (a III-a singular, I şi a Ill-a plural)


sînt identice cu formele s u b j o n c t i v u l u i prezent, la persoanele
corespunzătoare (ca şi în r o m î n ă ) :
a IlI-a singular: ¡cante (él)! să cînte (el, ea)
I plural: ¡cantemos! să cîntăin (noi)
a IlI-a plural: ¡canten! să cînte (ei, ele)
Note:
1. Persoana a Ii-a singular a imperativului următoarelor verbe se for-
rnează neregulat:
decir — di; hacer — haz; ir — ve; poner — pon; salir — sal; ser — sé;
tener — ten; valer — val (vale); venir — ven.
2. Gînd un pronume personal în datiy sau acuzativ însoţeşte un verb la
imperativ, atunci el se alipeşte acestuia:
dame — dă-nii; hazme — fă-mi; vete — du-te.
Deoarece locul silabei tonice nu se schimbă, vocala tonică primeşte,
atunci cînd imperativul are mai mult de două sau trei silabe, accent
grafic:
levántate — scoală-te, ridică-te
siéntese usted — luaţi loc, aşezaţi-vă (de la sentarse d.)
La imperativul negativ, pronumele reflexiv se se aşază înaintea ver-
tului:
no se siente usted — nu vă aşezaţi

222
3. Persoana I plural pierde pe s final a t u n c i cînd acesta e u r m a t de p r o ­
numele nos, iar persoana a H - a p l u r a l pierde pe d final (mut de altfel)
înaintea pronumelui os:
levantémonos să ne sculăm (ridicăm)
unámonos să ne u n i m
vamonos să ne ducem, să plecăm
levantaos sculaţi-vă
unios uniţi-vă
Excepţie face verbul ir: idos duceţi-vă.

4. Cu pronumele se me, se te e t c . (studiate de noi încă în lecţia 7) i m p e ­


r a t i v u l capătă forme de acest fel:
désenos usted să ne d a ţ i
dásele să-i d a i
cánteseles să li se cînte
sírvanseos să v i se servească
5. I m p e r a t i v u l urinat -de două pronume — în d a t i v şi acuzativ — (vezi
lecţia 8) are acelaşi regim ca la p u n c t u l 2 :
traédnoslos să ni-i aduceţi
tráiganselas să i le aduceţi
dénnosla să ne-o dea (ei)

Pepito — d i m i n u t i v de la Pepe, care la r î n d u l său e un d i m i n u t i v


de la n u m e l e José (Iosif). In m o d a n a l o g : Dolores — Lola —
Lolita.
aguardar — a a ş t e p t a . In lecţiile p r e c e d e n t e a m î n v ă ţ a t un sino­
n i m al s ă u , esperar (a a ş l e p t a ; a s p e r a ) . E x i s t ă t o t u ş i o deosebire
de n u a n ţ ă î n t r e e l e :
Se aguarda al que lia de venir. E aşteptat cel ce trebuie să v i n ă .
Se espera lo que nadie puede saber. Te aştepţi la ceva ce nimeni n u
poate ş t i .

don Alberto — î n a i n t e a p r o n u m e l o r n u se u t i l i z e a z ă señor, ci


don (feminin doña): don Pedro, doña Isabel.
¿Le duele algo más? — Vă m a i doare ceva? A d v e r b u l más se a ş a z ă
după verb:
¿Quieres algo más? Mai vrei ceva?
No come más. Nu mai m ă n î n c ă .
Nada más. Nimic mai mult.
Y aún más. Şi încă mai mult.

Alte înţelesuri ale lui más:


No hay más remedio. N u mai ai ce să-i faci.
Un poco más, por favor. încă p u ţ i n (puţin m a i m u l t ) , te-
rog.

223
Por más que miro, no veo nada. Oricit privesc (de mult), nu văd
nimic.
Más y más. Din ce în ce mai (mult).
No escribes más que tonterías. Nu scrii decit prostii.
Este no es tonto, sino más bien Acesta nu e prost, ci mai degrabă
ignorante. ignorant.
tanto gusto — î n c î n t a t . Expresie u z u a l ă folosită ca r ă s p u n s cînd
ţ i se prezintă o p e r s o a n ă .

Alte expresii e c h i v a l e n t e :
a sus órdenes; servidor de usted; encantado.

reloj — orologiu; c e a s ; reloj de pulsera — c e a s de m î n ă .


Notă:
/ final e aproape mut în cazul acestui cuvînt.

fijarse — a o b s e r v a ; a b ă g a de s e a m ă , a lua seamă l a . . .

No me había fijado en eso. Nu observasem asta.


¡Fíjese usted en él! Fii atent la el!
Fíjate bien en lo que está prome- Observă ce promite el.
tiendo.

E s t e u n u l din verbele care, d e v e n i n d reflexive, îşi s c h i m b ă şi


sensul. Deci nu t r e b u i e să confundăm pe fijarse cu fijar (a fixa,
a lipi):
Se prohibe fijar carteles. E interzisă lipirea afişelor.

régimen — r e g i m ; o r î n d u i r e . La p l u r a l a c c e n t u l se m u t ă în silaba
u r m ă t o a r e : regímenes,
gana — poftă, chef, d i s p o z i ţ i e ; m a i frecvent folosit la p l u r a l :
ganas.

No tengo ganas de bailar. N-am chef să dansez.


Canta lo que te dé la gana. Cîntă ceea ce pofteşti.
De buena gana. De bunăvoie.
De mala gana. Fără voie (poftă, chef).

guardar cama — expresie e c h i v a l e n t ă cu „a sta la p a t " , „a n u p ă r ă s i


patul".
.sin falta — n e g r e ş i t ; falta = greşeală; defect, lipsă
a (sau por) falta de — în (din) lipsă de

224
LECTURA SUPLEMENTARIA:

REFRANES EN TORNO A LA SALUD

No hay tesoro corno la salud.


Como se vive, se muere.
A grandes males, grandes remedios.

EN BROMA

QUE NO NOS O I G A N LOS MÉDICOS

El marido y la mujer están muy enfermos.


El médico, después de una larga visita, señala a un amigo:
— Temo que van a quedar viudos los dos.
—• ¿Cómo está José?
— Le han abandonado los médicos.
—• ¡ Ay ! ¿Está moribundo?
— No, hombre. Está curado por completo.
— ¿Quién es el que come con los dientes de los demás?
— El dentista.

EXERCIŢII

80. a) Să se conjuge la prezent si la perfectul simplu indicativ,


precum si la subjonctiv prezent, verbele: mentir, morir, preferir.
b) Să se conjuge la imperativ verbele: tomar, traer, ir>
decir, vivir.
8 1 . Să se răspundă cu cuvinte din text la următoarele întrebări:
¿Cómo encontró J u a n a José al entrar en su casa?
¿Qué dolores sentía José?
¿Dónde se fue J u a n ?
¿Qué consejos dio J u a n a José al salir del cuarto?
¿Con quién volvió J u a n ?
¿Qué es lo p r i m e r o que quiso saber el doctor?
¿Cuál fue el diagnóstico del doctor Q u i n t a n a ?
¿Qué le prescribió y qué contestó José?
¿Qué otros consejos dio al enfermo?
Si J u a n no se sintiera mejor, ¿dónde y cómo puede avisar al médico?
¿Cuándo prometió volver el doctor Q u i n t a n a ?

82. Să se traducă în limba spaniolă:


1 . î n H a b a n a este o mare u n i v e r s i t a t e . 2. Boala mea m-a împiedicat
(impedir) să merg la facultate. 3 . Prietenul meu încă nu s-a vindecat

.15— învăţaţi limba spaniolă


225
complet. 4. Sănătatea dumitale nu este atît de bună, va trebui să iei
pilule la fiecare trei ore. 5. Deşi nu mănîncă aproape nimic, nu este
slab. 6. Ce păcat că nu pot să mănînc aceste portocale; mă doare gîtul
şi nu vreau să mă simt mai rău decît acum. 7. Am răcit ieri, iar azi ani
febră şi o tuse groaznică. 8. Regret că nu am observat (fijarse) ieri unde
v-aţi pus pălăria. 9. V-aţi găsit pălăria? 10. Nu, dragul meu, am cău­
tat-o în camera mea şi într-a dumitale, dar n-am găsit-o. 11. Unde mergi
dumneata? 12. încă nu vă daţi seama? 13. Trebuie să vă grăbiţi, altfel
pierdeţi trenul. 14. Prefer vaporul, este mai poetic şi mai confortabil.
15. Cine o să vrea să cînte, să cînte ! 16. Fiţi puternici! 17. Proletari din
toate ţările, uniţi-vă! 18. Dumneavoastră nu vedeţi amploarea mişcării
(movimiento) pentru libertate în America Latină? 19. Te rog să ne dai cu
împrumut ziarele dumitale. 20. Să vi le dea fiul meu, eu nu le am. 21. Mai
bine ar fi să ni le aduceţi aici. 22. Scuzaţi, o să mă ocup eu de asta. 23.
Să ne ridicăm şi să plecăm de aici. 24. Luaţi loc. 25. Mai doriţi ceva? 26.
Aduceţi-mi tot ceea ce poftiţi, eu voi aştepta aici. 27. E interzis să aştep­
taţi în acest loc. 28. Bine, terminăm. 29. Să ne oprim aici.

iŞtk^j&f.

LA HABANA. — La Universidad.
LECŢIA 29

DE BUEN HUMOR

Parecidos o desemejanzas

— ¿En qué se parece una jarra a un sordo?


—• En que tiene oreja y no oye.
— ¿En qué se parece un hombre a un alfiler?
— En que si no tiene cabeza, no sirve.
— ¿*En qué se diferencia una mujer bonita de un reloj?
— En que la primera hace olvidar las horas y el segundo las
recuerda.
— ¿En qué se diferencia un manicomio de una guitarra?
— En que en el manicomio están atadas las locas y en la gui-
tarra, las cuerdas.

¿Qué se necesita ?

— ¿Qué se necesita para matar a un cerdo?


— Que esté vivo.
— ¿Qué se necesita para encender una lámpara?
— Que esté apagada.
-— ¿Qué se necesita para abrir una puerta?
— Que esté cerrada.
— ¿Qué se necesita que se acorte para que"~se alargue?
— La vida.
— ¿Qué se necesita para comer?
— Tener hambre.

15* 227
\

Varias
— ¿Por qué el león carga melena?
— P o r q u e n i n g ú n p e l u q u e r o se a t r e v e a c o r t á r s e l a .
— Es nada y es ave, al revés.
— Adán y Eva.
— ¿Qué es lo que pasa sobre el agua sin hacer sombra?
— El sonido de las c a m p a n a s .
— Sube llena y baja vacía.
— La c u c h a r a .

Vamos a adivinar

1. ¿Qué es lo que h a y en medio del fuego y no se q u e m a ?


(La letra e).
2. Mientras m á s se le q u i t a , más grande es.
(El hoyo).

Una copla
Si t u m a d r e te p r e g u n t a
que si me quieres a m í ,
di con la boca que no
con el corazón que sí.

Entrenamiento casero

La mujer con t a c t o , a su m a r i d o :
— No te sulfures, J o r g e , si sacudes las alfombras te e n t r e n a r á s
m u y bien para el t e n i s .

El celoso
LA NOVIA: • Me dedicaré al t e a t r o y t o m a r é u n seudónimo !
EL NOVIO: ¡ E n t o n c e s os m a t a r é a los d o s !

Cortesía

— ¿No conoce usted a m i h e r m a n o José? No nos parecemos


en n a d a .
— Tengo ganas de conocerlo. Debe de ser m u y s i m p á t i c o .

228
Entre amigos
— ¿Y tú acostumbras a descansar después de haber almorzado?
— Después del almuerzo, mi mujer suele hacer una siesta de
una horită por lo menos.
— ¡ Pero, hombre! Hazme el favor de estar atento. Yo me
refiero a t i .
— ¿Pero no comprendes, inocente, que cuando mi mujer
duerme, es precisamente el único momento que yo descanso?

Vamos a ver
Pedro encuentra a Felipe sobre un puente y le refiere lo siguiente:
— ¿Sabes? El pobre José ha muerto. Y sin darse cuenta.
— ¡ Qué raro ! ¿Qué dirá cuando se dé cuenta?

¡ Vaya noche!

En Groenlandia preguntó el presidente del tribunal a un


esquimal: ¿Qué hizo usted durante la noche del 11 de octubre
al 3 de abril?".

Cuestión muy delicada

Juanito, a su padre, antes de salir para una visita:


— Papaíto, ¿debo lavarme las manos o ponerme mis guantes?

No se equivoca

— ¿Joselito, sabes el alfabeto?


— Sí, papá.
—- ¿Qué letra viene después de la a?
— Todas las demás, papá.

Buen escolar
EL PADRE: Pepito, ¿no te da vergüenza crear mala impresión en
la escuela?
PEPE: Pero hoy he sido el único que ha sabido contestar a la
pregunta del profesor.
EL PADRE: Magnífico, y... ¿cuál era esta pregunta?
PEPE: "¿Quién ha puesto esta aguja en mi asiento?"

229
El profesor de historia
— ¿Desde cuándo falta López?
— Desde... „la caída del imperio árabe".
EL MISMO PROFESOR: ¿Cuándo ha muerto Francisco Pizarro?
UN ALUMNO (asustado): No sabía ni siquiera que estaba enfermo...

Por ahorrar
Un avaro entra en una peluquería y pregunta:
— ¿Cuánto cuesta el corte del pelo?
— Un peso — contesta el barbero.
— ¿Y una afeitada?
— Cincuenta centavos.
— Muy bien; entonces, afeíteme la cabeza.

Cortando caña
Después de un año sin verse, dos amigos se encontraron hace
poco en una tienda de una calle de Santiago de Cuba. Se dieron
un fuerte abrazo, intercambiaron los saludos de ritual y surgió
la primera pregunta. Dijo el que parecía más joven de los dos:
— Y tu mujer, ¿sigue tan gorda como antes?
— No me digas nada que ayer domingo llegó a las cincuenta
arrobas...
— Chico, ¿y ella no piensa hacer nada para bajar de peso?
— No, viejo, llegó a las cincuenta arrobas de caña, cortando
conmigo en un cañaveral...

PALABRAS NUEVAS

acortar(se) a (se) scurta cerrar d. a închide


acostarse d. a se cuica cuchara lingură
afeitar a bărbieri cnerda coardă ; î n ţ e l e a p t ă
alargar(se) a (se) lungi desemejanza deosebire
alfiler m. ac cu gămălie diferenciar(se) a (se) deosebi
atar a lega encender d, a aprinde ¡
cabeza cap entrenamiento a n t r e n a m e n t
campana clopot esquimal ni. eschimos
caña trestie humor m. umor, dispoziţie
cargar a p u r t a ; a încărca jarra cană
celoso gelos l á m p a r a lampă
cerdo porc león m. leu

230
manicomio b a l a m u c • sacudir a scutura
matar a ucide segundo al doilea
melena c o a m ă ; chică seudónimo pseudonim
necesitar a fi nevoie sonido sunet
novio logodnic, i u b i t sordo surd
nueve nouă (numeral) sulfurarse a se înfuria
parecer a se asemăna surgir a ţîşni
parecido asemănare tienda prăvălie
peluquero frizer vacío gol
raro c i u d a t ; original
ANÁLISIS DEL TEXTO
desemejanza — neasemănare. Prefixul romînesc ne- se traduce
adesea, în spaniolă, cu prefixul des-.
Prefixul des- arată o separare sau schimbarea unei noţiuni
în contrariul ei:
pluma pană desplumar a jumvili
corteza scoarţă, coajă descortezar a descoji
agradable plăcut desagradable neplăcut,
aprobar d. a aproba desaprobar d. a dezaproba
dicha fericire desdicha nefericire
In unele cuvinte se păstrează forma veche dis-, din latină,
a acestui p ref ix:
continuar a continua discontinuar a întrerupe
gusto plăcere disgusto neplăcere
Uneori, cînd cuvîntul originar începe cu s, prefixul pierde
pe s final:
semejanza asemănare desemejanza neasemănare
sentimiento sentiment disentimiento divergentă
oreja — ureche (în sens general anatomic sau pentru a denumi
urechea animalelor; de obicei pentru urechea omului se spune
în spaniolă: oído).
In cazul de faţă e un joc de cuvinte — un retruécano — bazat
pe faptul că oreja mai înseamnă şi „toartă'".
hace olvidar — te face să uiţi. Verbul hacer împreună cu unele
substantive sau verbe arată realizarea acţiunii pe care o numesc
acestea: hacer burla (a-şi bate joc); hizo conducir (conduse). Su­
bliniem la hacer următoarele neregularităţi:
— la perfectul simplu indicativ: hice, hiciste, hizo (c transcris
prin z pentru a menţine sunetul 6), hicimos, hicisteis, hicieron.
De aci subjonctivul imperfect: hiciera (hiciese) şi subjonctivul
viitor: hiciere.
— la participiul trecut: hecho — făcut. Exemplu: he hecho —
am făcut.

231
Notă:
Verbele terminate în -ducir mai prezintă o neregularitate la perfectul
simplu indicativ şi la timpurile derivate din acesta:
— conducir a conduce
perfect simplu: conduje, condujiste, condujo etc.
subjonctiv imperf.: condujera (condujese)
subjonctiv viitor: condujere
atar las cuerdas— a l t retruécano. Se poate t r a d u c e fie „a lega corzile"
(unui i n s t r u m e n t m u z i c a l ) , fie „a lega pe cele î n ţ e l e p t e " (femi­
n i n u l a d j e c t i v u l u i cuerdo — î n ţ e l e p t ) .
acortar... alargar — a s c u r t a . . . a l u n g i . Cu a j u t o r u l prefixului
a- se formează verbe d i n s u b s t a n t i v e şi a d j e c t i v e :
corto scurt •— acortar a scurta
largo lung — alargar a lungi
isla insulă — aislar a izola
plazo termen — aplazar a amina
cortársela — să i-o t a i e (coama) — (vezi i m p e r a t i v u l din lecţia
precedentă).
al revés—invers, pe dos, v i c e v e r s a ; de la coadă, la c a p .

AISLADO (El que se quedó solo en una isla)


Adán — A d a m . S p a n i o l i i t r a n s f o r m ă pe m final d i n c u v i n t e l e
s t r ă i n e în n ; e x e m p l u : Amsterdán.
del todo — în î n t r e g i m e , de t o t , c o m p l e t .
papaíto — t ă t i c u l e . L i m b a s p a n i o l ă p o s e d ă u n m a r e n u m ă r de
sufixe d i m i n u t i v a l e , care a u , în p r i n c i p i u , ca scop să d e n u m e a s c ă
un obiect m a i m i c faţă de u n u l o b i ş n u i t .
E necesar să s t u d i e m a c u m sufixele d i m i n u t i v a l e , n u a t î t p e n t r u
a le folosi (căci n u s î n t o b l i g a t o r i i ) , ci p e n t r u a le r e c u n o a ş t e şi a le
î n ţ e l e g e n u a n ţ e l e . P r i n a d ă u g a r e a u n u i sufix se m o d i f i c ă f o r m a ş i
sensul u n u i s u b s t a n t i v , a d j e c t i v , g e r u n z i u , p a r t i c i p i u , a d v e r b . . .
P r i n c i p a l e l e sufixe d i m i n u t i v a l e s î n t : -ito, - i l l o , -ico, -uelo, -in.
-ino, -ajo, -ejo şi c o m p u ş i i l o r :
— p e n t r u -ito: -cito, -ecito, -ececito
— „ -illo: -cilio, -ecillo, -ececillo
— „ -ico: -cico, -ecico, -ececico
— „ -uelo: -zuelo, -ezuelo, -ecezuelo, -ichuelo
— ,, -ajo: -acuajo, -arajo, -istrajo e t c .
Note:
1. î n general, cuvintele monosilabice t e r m i n a t e într-o vocală pri­
mesc sufixul lung: pie > piececito, piececillo
2. Cuvintele t e r m i n a t e î n a, e, o pierd aceste v o c a l e înaintea sufixelor
libro > librito, librillo, librado, librejo
3. Toate sufixele e n u m e r a t e m a i sus fac femininul în a :
hijo — hijito hija — hijita
4. Cuvintele t e r m i n a t e î n z schimbă această l i t e r ă în c:
pez > pececito
voz > voeecita
5. Cuvintele t e r m i n a t e în -co sau -go modifică t e r m i n a ţ i a în qu, res­
pectiv g u :
poco > poquito
chico > chiquito
amigo > amiguito
6. Unele substantive acumulează m a i m u l t e sufixe d i m i n u t i v a l e :
chico > chiquito > chiquitín >- chiquitiñuelo
7. Şi numele proprii p o t avea d i m i n u t i v e . I a t ă cîteva e x e m p l e :
Juanita, Antonito, Luisico, Luisita, Cafr/iencita, Agustinico; Concha şi
Conchita (de la Concepción); Dolorcitas, Lola şi Lolita (de la Dolores);
Pepe, Pepito şi Joselito {de la José); Manolo, Manolita, Manolin, (de la
Manuel); Bélica (de la Isabel); Cata şi Catana (de la Catalina); Pero,
Perico, Periquito, Perucho (de la Pedro'", Francisquiio, Frasquito, Fras­
cuelo, Paco, Paquita, Pancho, Curro, Quico — şi m u l t e altele — (de l a
Francisco); Ruy (de la Rodrigo).
A m i n t i m aici că a n u m i t e nume proprii feminine spaniole care ni se p a r
ciudate nu sînt decît forme eliptice ale unor n u m e proprii compuse:
Mercedes, Consolación, J)olores, Carmen, Pilar, Concepción, Remedios,
Nieves e t c . . sînt provenite d i n formaţii c a : María de los Mercedes, María
de la Consolación etc. Cităm din Sonata de Primavera de Valle-Inclán:
„Me presentó a sus hijas: — María del Rosario,- María del Carmen,
María del Pilar, María de la Soledad, María de las Nieves... Las cinco
son Marías". •

233
î n afară de sufixele d i m i n u t i v a l e , m a i s î n t şi a l t e categorii d e
sufixe:
a) sufixe augmentativie, care a r a t ă că o b i e c t u l d e n u m i t p r i n
c u v î n t u l format c u ele este m a i m a r e d e c î t n o r m a l , şi a v î n d adeseori
n u a n ţ ă p e i o r a t i v ă . I a t ă p r i n c i p a l e l e sufixe a u g m e n t a t i v e :
-ón (-ona) hombre > hombrón
mujer > mujerona
-azo (-aza) cave exprimü excesul, diformitatea:
hombre > hombrazo
-acho (-acha) 1 care exprimă monstruosul şi ridicolul:
-ote (-ota) i hombracho, hombrote

b) sufixe depreciative, care m a r c h e a z ă n u m a i s e n t i m e n t u l de


d i s p r e ţ a l v o r b i t o r i l o r sau p r o a s t a c a l i t a t e a o b i e c t u l u i :
-aco, - u c o , -acho, -alia, - a t o , -astro, -orrio, - u z a , -ucho (şi
uneori - a j o , - e j o , -ijo). De e x e m p l u :

libro > libraco crítico^ criticastro


casa >• casuca poeta > poetastro \

Observaţii:
1. Unele a u g m e n t a t i v e îşi schimbă genul faţă de s u b s t a n t i v u l de la care
se formează şi c a p ă t ă valoare de d i m i n u t i v : callejón (străduţă), islote
(insuliţă).
2 . A n u m i t e a u g m e n t a t i v e şi d i m i n u t i v e de formaţie veche a u pierdut
n u a n ţ a p e i o r a t i v ă , desemnînd la ora a c t u a l ă t r ă s ă t u r i speciale, o valoare
a p a r t e (pozitivă): calzones n u m a i sînt calzas grandes şi nici tenacillas, nişte
tenazas pequeñas, ci desemnează obiecte speciale.

hacer el favor — expresie u z u a l ă e c h i v a l e n t ă cu „a fi a m a b i l , a


fi d r ă g u ţ " , a t u n c i cînd solicităm u n serviciu:
¿Me hace Ud. el favor de venir aquí? Sînteţi amabil să veniţi aici?
Hágame Ud. el favor de darme un Fiţi amabil să-mi daţi un creion
lápiz y una hoja de papel para şi o foaie de hîrtie ca să vă scriu
escribir su dirección. adresa.

López — u n u l d i n n u m e l e p r o p r i i spaniole cel m a i des î n t î l n i t e ,


la fel de frecvent ca Ionescu, Popescu la n o i .
Francisco Pizarra — a v e n t u r i e r s p a n i o l , cuceritorul P e r u l u i . A fost
,ucis î n 1548 d e p a r t i z a n i i r i v a l u l u i s ă u , A l m a g r o .
¿JSQ te da vergüenza? — N u ţi-e r u ş i n e ?
darse un abrazo — a se î m b r ă ţ i ş a
sigue tan gorda — c o n t i n u ă (să fie) a t î t de grasă
arroba — m ă s u r ă de greutate egală c u 12,5 k g
cañaveral m. p l a n t a ţ i e de t r e s t i e (caña) de z a h ă r .

234
TEME
I. Să se citească cu voce t a r e şi de mai multe ori, pronun-
ţ î n d u - s e a t e n t s u n e t u l 0, frazele:
El cielo de diciembre es aún puro y azul.
Tal vez lo juzgas mal porque no lo conoces.
Se hace difícil de creer aunque parezca cierto.
Le tomó por los brazos con una fuerza atroz.
I I . Apréndanse de m e m o r i a las siguientes c o p l a s :
Si me miras y te miro A tu madre se lo dije;
los dos bajamos los ojos, A tu padre no me atrevo;
y no nos decimos nada, En sabiéndolo tu madre
y nos lo decimos todo. Tu padre lo sabrá luego.
Si duermo, sueño contigo;
Si despierto, pienso en ti;
Dime tú, compañerita,
Si. te pasa lo que a mi.

EXERCIŢII
8 3 . Să se conjuge la indicativ prezent şi perfect simplu, la impe­
rativ şi la subjonctiv prezent şi imperfect, v e r b e l e : agradecer şi
traducir.
8 4 . Să se corecteze greşelile din următorul text:
1. Esto ombre no mostra buenas intensiones. 2. Soy seguro de que
hacera mal. 3. Es neagradable ver esto i no conosco algo mas malo.
4. Mí amigo me condució asta la estasión del ferocaril. 5. Yo no sabe
que hació el.
8 5 . Să se traducă în limba, spaniolă: ••
1. Ce crezi despre Petrieă? 2. Nu-1 cunosc prea bine. 3. Fii te rog
amabil şi anunţă familia lui că el a plecat din acest oraş. 4. Ce exerciţii
trebuie să mai facem? 5. Dacă sora mea ar merge în seară asta la teatru,
aş merge şi eu cu ea. 6. Totul era liniştit sub cerul albastru. 7. Seara,
după ce am muncit toată ziua, am venit la cină. 8. în bucătărie se
simţea un miros plăcut. 9. Nu putem amina plimbarea noastră. 10. Dar
nu înţelegi că la această oră eu şi soţia mea obişnuim să ne plimbăm? 11.
Ce va spune José cînd o să-şi dea seama că pe el nu-1 luaţi în consideraţie?
12. Nu ţi-e ruşine să mă întrebi aşa ceva? 13. De ce? 14. Pentru că nu
e politicos. 15. Şi, în afară de asta, este interzis să întrerupi un om atunci
cînd e în plină activitate. 16. Asta n-are importanţă. 17. Ba da, căci are
nevoie tocmai de multă linişte (silencio). 18. Micuţul acesta are o cărţulie
din care citeşte, cu mica lui voce, pentru cei din jurul său.

235
LECŢIA 30

HOJEANDO UNA ENCICLOPEDIA

El padre- de César enlró al escritorio y en el acto quedó muy


sorprendido al ver que su hijo, tumbado boca arriba en el diván,
gritaba y golpeaba con los pies en el tabique con tanta fuerza que
se estremecían los cuadros colgados sobre el diván y vibraba la
cuerda del reloj de pared.
—• ¿Qué estás haciendo aquí? — le preguntó con voz autori-
taria.
El corazón de César cesó de latir por un momento y la sangre
casi se le heló.
— ¿Por qué no dices nada? ¿Qué sucede? ¿Me temes?
—-No...—suspiró César fijando sus ojos azules en el suelo.
— Eres un tontuelo — dijo el padre. Dime la verdad; no me
vengas con m e n t i r a s . ..
—-Es que... no tenía con quien jugar... dijo con voz baja
César. El padre conmovido le tomó por la mano y se dirigió con
él a la biblioteca.
—-Mira César, aquí tendrás siempre tus más fieles amigos...
De los libros recibirás los más importantes conocimientos. En lo
succesivo puedes acudir a mi biblioteca para tomar cualquier libro
... pero, por supuesto, después de hacer tus lecciones.
El padre se dirigió hacia el armario de biblioteca y tomó un
grueso volumen que estaba sobre un anaquel superior.
—• Ten, ahora, para comenzar, una pequeña enciclopedia.
— ¿Qué es eso?
— Es una especie de diccionario que contiene toda clase de
conocimientos en todos los dominios. Además de esto, aquí hay
todas las palabras de nuestra lengua con sus significaciones y
acepciones... dibujos, ilustraciones, láminas y fotografías.
— Gracias, papaíto.
— Acostúmbrate a leer diariamente algunas páginas de ese pre-
cioso tesoro. Aprende para saber.

236
— Como no, papá, con mucho gusto. No es difícil: miraré los
dibujos y luego leeré la descripción.
— Vamos a ver. Busca por el momento la palabra ave.
César hojeó atentamente y, después lie un rato, dijo a su padre:
— No la encuentro. No hay tal cosa.
— A ver. No... te equivocas. Ave no se escribe con be de
burro, sino con ve... de vaca. Busca ahora de nuevo.
— Sí, ahora veo; mire, he aquí una lámina con pájaros.
— ¿Qué aves conocías de entre éstas?
— La golondrina, el gorrión, el pato, el cisne y el faisán... De
los demás he conocido solamente en los libros: aguija, avestruz,
colibrí, pingüino, cigüeña, curruca, buho, alondra, ruiseñor,
estornino y mirlo. Especialmente al leer fábulas.
— Está bien. Busca ahora los peces... Pero busca con paciencia...
— Sí, papá; ¡ qué interesante! Mire un tiburón tal como lo
vi en la película Una aventura en el Mar Caribe... y un esturión,
y...ésta es una anguila, y varios peces de agua dulce... el salmón,
la carpa, el arenque, el lucio...
Doblando algunas páginas más, César descubrió unas láminas
anatómicas que representaban el cuerpo humano y sus partes
componentes: la cabeza, las
manos, las piernasyeltronco.
De este modo y sin darse
cuenta, César aprendió nu-
merosísimas cosas. Vio, por
ejemplo, que la cabeza tiene :
el pelo (o cabello), las dos
sienes, las orejas, los pómu-
peshnBS
los, la frente, las cejas, los
ojos (que pueden ser azules,
oscuros, negros o verdes) con
los párpados que están guar-
necidos de pestañas y la oído

pupila; la nariz, la boca


con los labios, las mejillas
y, debajo de la cabeza... boca

la nuez de Adán.
También se dio cuenta
que detrás de la cabeza
está la nuca y más abajo los
hombros, el pecho y las
espaldas; que los músculos
están por todas partes, igual
que los nervios.

237
Y que d e n t r o de la cabeza está el m a n d o supremo del h o m b r e :
el cerebro.
E n el libro e s t a b a escrito "los brazos son vigorosos (especial-
m e n t e en los h o m b r e s ) , pero el codo c o n s t i t u y e la más sólida a r t i -
culación de todo el cuerpo h u m a n o ' ' . Todas éstas eran cosas q u e ,
en p a r t e , César antes no conocía y por esto miró ahora con satis-
facción a su p a d r e .
— D i m e , ¿cuál es la diferencia e n t r e el pie y la pierna?
Y ...¿qué t i e n e n los pies? — p r e g u n t ó el p a d r e .
— Las piernas son los m i e m b r o s inferiores del h o m b r e ; el pie
es la p a r t e que los sostiene. El pie t i e n e cinco dedos (con sendas
u ñ a s ) , u n t a l ó n y u n a p l a n t a — dijo César, s e ñ a l a n d o lo q u e
e s t a b a e x p l i c a n d o en la t e r c e r a de las c u a t r o l á m i n a s a n a t ó m i c a s
q u e h a b í a en la enciclopedia — . P a p á , después de la p a l a b r a cerrar
h a y u n a ce. ¿Qué significa?
— Que esta p a l a b r a es u n v e r b o .
— Y . . . ¿qué es u n verbo?
•;— Es u n a p a l a b r a que significa acción o existencia, t a l como
bañar, ser, hacer etcétera. Mas por h o y , b a s t a .
— No sé qué d a r í a por saber i n m e d i a t a m e n t e t o d o lo que h a y
en esa enciclopedia.
— E s p e r a , con el t i e m p o lo sabrás m u y b i e n , en su casi t o t a -
lidad .
César no contestó n a d a , pero se n o t a b a que e s t a b a profunda-
m e n t e contento de h a b e r e n c o n t r a d o u n libro t a n i n t e r e s a n t e .

PALABRAS NUEVAS
águila acvilă; vultur comenzar d. a începe
alondra ciocirlie conmoverse d. a fi mişcat
anaquel m. etajeră, raft conocimiento cunoştinţă
anguila tipar constituir a constitui
arenque m. hering, scrumbie cuerda sfoară; aro de ceas
avestruz m. struţ curruca pitulice
brazo braţ descubrir a descoperi
buho bufniţă dibujo desen
cabello păr doblar a întoarce (foaia); a cotí
cabeza cap (după colţ) ; a trage clopotele
carpa crap empezar d. a începe
cejas /. pl. spríncene equivocarse a greşi, a se înşela
cerebro creier especie /. fel
cerrar d. a închide estornino graur
ciertos cîţiva, anumiţi estremecer a zgudui
cigüeña barză esturión ni. nisetru
codo cot frente / . frunte
colgar d. a atírna golondrina rîndunică

238
golpear a lovi párpado pleoapă
gorrión m. vrabie pato raţă
guarnecer a orna; a înzestra pecho piept
hacia spre pestaña geană
hojear a răsfoi pez m. peşte (viu, în apă)
hombro umăr planta talpă
lámina planşă pómulo pomet
latir a palpita, a bate (inima) ruiseñor m. privighetoare
lucio ştiucă salmón ni. somn
mando comandament satisfacción /. satisfacţie
mejilla obraz seno sin
mentira minciună sien /. tîmplă
nariz /. nas suceder a se întîmpla
notarse a se observa tabique m. perete despărţitor
nuca ceafă talón m. călcîi
nuez /. nucă tiburón m. rechin
paciencia răbdare tontuelo prostuţ
pájaro pasăre tumbar a răsturna

ANÁLISIS DEL TEXTO


en el acto — pe loc ; î n d a t ă
boca arriba — cu faţa în sus, pe s p a t e
tabique — perete d e s p ă r ţ i t o r î n t r e c a m e r e . Pared f. — perete
(în general), zid
cuerda — c o a r d ă ; sfoară; l a n ţ de p e n d u l ă ; a r c . Dar cuerda al
reloj — a întoarce ceasul
la sangre se le heló — sîngele îi î n g h e ţ ă . V e r b u l helar (a îngheţa)
se u t i l i z e a z ă adesea ca v e r b i m p e r s o n a l . In acest caz se foloseşte
numai persoana a treia singular. Aceasta este c a r a c t e r i s t i c a gene­
rală a verbelor i m p e r s o n a l e . Deoarece, începînd cu lecţia 3 1 ,
n u n u m a i t e x t e l e , ci şi unele e x p l i c a ţ i i vor fi d a t e în l i m b a
spaniolă p e n t r u a v ă d e p r i n d e m a i b i n e cu l i m b a , v o m a n a l i z a
deci în s p a n i o l ă cazurile în care se formează, p r o p o z i ţ i i
impersonale.
Los siguientes verbos t i e n e n carácter i m p e r s o n a l :
1. Los que significan fenómenos de la n a t u r a l e z a . E j e m p l o :
nieva (ninge), llueve (plouă), graniza (bate g r i n d i n a ) , hiela
( î n g h e a ţ ă ) , tiembla (se c u t r e m u r ă ) , amanece (se face d i m i n e a ţ ă ,
se crapă de ziuă), atardece (se înserează), relampaguea (fulgeră),
truena ( t u n ă ) .
2. E l verbo ser o estar u n i d o a los verbos a n t e r i o r m e n t e men­
cionados, p a r a formar t i e m p o s c o m p u e s t o s . E j e m p l o : está tem­
blando (se c u t r e m u r ă ) .

239
3. El verbo haber, cuando significa „existir". Ejemplo: hay
alarma (e alarmă) (véase la página 102).
4. Los verbos intransitivos usados en la tercera (a treia) persona
del singular con el pronombre reflejo (reflexiv) se. Ejemplo: se
trabaja para construir el socialismo.
5. Los verbos transitivos usados en la tercera persona del sin­
gular, con el pronombre reflejo se, y con un acusativo personal.
Ejemplo: se ama a los padres; se obedece al maestro. Esta cons­
trucción no se emplea cuando el acusativo es nombre de persona.
Ejemplo: se cultiva los campos (incorrecta); se ama al padre (co­
rrecta). Cuando el acusativo es nombre de cosa, hay necesidad de
usar la construcción regular reflejo-pasiva: se cultivan los campos.
También con los pronombres se me, se te etc. (véase la lección 8):
Se- me olvidó decir (am uitat să spun).
6. El verbo hacer, en las expresiones: hace frío (e frig); hace
calor (e cald); hace buen tiempo (e frumos) y otras análogas.
7. El verbo hacer, cuando significa transcurso de tiempo. Ejem­
plo: hace tres meses (acum trei luni); hacía tiempo que yo no lo
había visto (era mult de cînd nu-1 văzusem).
8. Los verbos haber que, ser preciso, ser menester y hacer falta,
cuando significan „trebuie", ,,e nevoie". Ejemplo: hay que tra­
bajar ; he aquí lo que me hace falta (iată ceea ce îmi trebuie); es
preciso que leas más (trebuie, e necesar să citeşti mai mult).
Los siguientes verbos forman oraciones cuasi-impersonales:
1. Todos los verbos en tercera persona de plural, sin sujeto,
ni refiriéndose a un sujeto expresado anteriormente, como en
el ejemplo siguiente: ¡Que me matan! ¡Favor! Así clamaba una
liebre infeliz... (de una fábula de Samaniego).
2. El verbo dar, en la tercera persona sin sujeto expreso, caso
en que no puede sobrentenderse otro sujeto, sino únicamente
el reloj. Ejemplo: cuando daban las dos, salí (cînd eră ora două,
am plecat). Para que esta construcción pueda considerarse cuasi-
impersonal es preciso que el complemento indique la hora.

Observaţie:

Unele verbe impersonale pot deveni personale, căpătînd un sens figurat:

Atardeceremos en esta aldea. Vom însera (înopta) în acest sat.


El orador tronaba contra los eiiemi- Oratorul t u n a contra duşmanilor
gos de la patria. patriei.

¿por qué no dices nada? — de ce nu spui nimic? Verbul decir (a


spune, a zice) mai prezintă o neregularitate:

240 '
la perfectul simplu indicativ şi la timpurile derivate din acesta,
rădăcina lui este dij-:
perfect s i m p l u : dije, dijiste, dijo... dijeron
subjonctiv imperfect I : dijera
subjonctiv imperfect I I : dijese
subjonctiv v i i t o r : dijere

¿qué sucede?—• ce se întîmplă? Sinonime cu această expresie


sînt: ¿qué pasa?, ¿qué occurre?
me temes — te temi de mine. In limba spaniolă verbul temer nu
e reflexiv, ca în romînă, ci tranzitiv.
tontucio—prostut; diminutiv de la tonto.
jugar — a juca, a se juca. Acest verb diftonghează în timpul con­
jugării, deşi, după aspectul său de la infinitiv, nu se încadrează
în grupa verbelor diftongate. El se conjugă astfel:
— la indicativ prezent: juego, juegas, juega, jugamos, jugáis,
juegan.
— la subjonctiv p r e z e n t : juegue, juegues, juegue, juguemos, ju­
guéis, jueguen.

voz baja (alta) — voce joasă, înceată (tare). Bajo şi alto pot fi
şi adjective şi adverbe. Ca adjective, ele se acordă cu substan­
tivul pe care-1 determină (ca în cazul de mai sus). Ca adverbe,
ele rămîn invariabile. Iată cele mai uzuale adverbe de mod:
bien, mal, así, apenas (abia), alto (tare, puternic), bajo (jos,
încet, dulce), quedo (jos, molcom), recio (dur, aspru), despacio
(rar, încet), conforme (întocmai cu), adrede (expres, înadins),
quizá, quizás, tal cez (poate), acaso (oare), puede ser (poate),
aprisa, de prisa (repede, iute), comoquiera (oricum).
en lo sucesivo —- în viitor; echivalent cu de hoy en adelante — de
azi înainte.
comenzar, ca şi empezar, cere prepoziţia a atunci cînd e urmat de
un verb la infinitiv:
Comenzó a trabajar hace începu să lucreze a c u m
algunas horas. cîteva ore.
Empecé a estudiar el latín. Am început să î n v ă ţ l a t i n a .

gracias — mulţumesc. A mulţumi — dar las gracias sau agradecer.


Locuţiunea gracias a... e echivalentă cu merced a... — mulţu­
mită, datorită (cuiva).
papaíto — diminutiv al substantivului papá. Similar: mamá
— mamaíta.
difícil — greu, dificil, anevoios. Antonimul său este fácil — uşor
(de rezolvat). Adjectivul pesado înseamnă „greu" (în sens mate-

16 241
r i a l ) ; a n t o n i m u l l u i este ligero — uşor (ca g r e u t a t e ) . U n e o r i
ligero p o a t e avea şi u n sens f i g u r a t : industria ligera, música
ligera.
equivocarse — a greşi.
be de burro... ve de vaca — deoarece în l i m b a spaniolă b şi v se con­
fundă adeseori, a v î n d o p r o n u n ţ i e a p r o a p e i d e n t i c ă , scrierea lor
corectă se precizează p r i n formula d e m a i sus.
Notă:
De fapt, b spaniol nu se pronunţă la fel cu cel romînesc decît la înce­
putul cuvîntului sau după literele m şi u:
bien, bueno, sombra, en breve.
In celelalte cazuri trebuie pronunţat fără a se închide complet buzele,
ca şi cum am sufla în flacăra unui chibrit:
lobo, labio, cantaba, iba.
Tot cam în acest fel se pronunţă şi v, şi de aci se nasc desele confuzii.
De fapt foneticienii moderni afirmă că v are —în limba spaniolă —
acelaşi sunet ca şi b, cu două variante : oclusiv şi fricativ.

pez,— peşte (viu, în apă) spre deosebire de pescado — peştele p r i n s ,


p e s c u i t (vezi lecţia 15). In l e g ă t u r ă cu acest c u v î n t , i a t ă c î t e v a :

RETRUÉCANOS
A P e p i t o le h a n colocado en u n a oficina y
dice q u e está como el pez en el a g u a .
— ¿Sí? ¿qué es lo que hace?
— P u e s como los peces, nada.
— E s t e bebe como u n pez.
— Sí, pero no lo que b e b e n los peces.
frente f. — f r u n t e ; m. f r o n t ; frente a — faţă de
nuez de Adán — m ă r u l l u i A d a m ( t e x t u a l : n u c a lui A d a m ) ;
în s p a n i o l ă : m ă r — manzana,
espaldas f. pl. — s p a t e , spinare
sendas uñas — fiecare cu cîte o u n g h i e . Alte e x e m p l e de folosire a
a d j e c t i v u l u i d i s t r i b u t i v sendos:
Campesinos montados en sendas muías. Ţărani călare fiecare pe cîte un catîr.
Nos compramos sendos sombreros. Ne-am cumpărat fiecare cîte o pălărie.

la tercera—-a t r e i a . A d j e c t i v u l n u m e r a l tercero a p o c o p e a z ă ; el tercer


lugar — a l t r e i l e a loc. Deoarece a m î n v ă ţ a t în lecţiile de p î n ă

242
a c u m numeralele cardinale, iată lista c o m p l e t ă a numeralelor
o r d i n a l e (care indică ordinea) p î n ă la 100.
1-ul primero; al 13-lea decimotercio
al 2-lea segundo 14-lea decimocuarto
3-lea tercero „ 15-lea decimoquinto
4-lea cuarto 20-lea vigésimo
5-lea quinto 30-lea trigésimo
6-lea sexto 40-lea cuadragésimo
7-lea séptimo „ 50-lea quincuagésimo
8-lea octavo 60-lea sexagésimo
9-lea noveno (nono) 70-lea septuagésimo
10-lea décimo 80-lea octogésimo
11-lea undécimo 90-lea nonagésimo
12-lea duodécimo „ 100-lea centesimo

Primero şi tercero d e v i n , d u p ă o a l t ă cifră, primo şi tercio:


vigésimo primo, quincuagésimo tercio e t c .

EXERCIŢII
8 6 . Să se răspundă la următoarele întrebări:
¿Qué hacía César en el escritorio de su padre?
¿Qué le preguntó su padre al ver todo eso?
¿Qué contestó César?
¿Qué hizo entonces el padre?
¿Qué es una enciclopedia?
¿Qué aconsejó el padre a César?
¿Qué equivocación hizo César al buscar la palabra „ave"'?
¿Qué aves hemos conocido en esta lección? ¿Qué peces?
¿Cuáles son las partes componentes del cuerpo humano?
¿De qué se compone la cabeza de un hombre?
¿Qué es un verbo?
¿Cuáles son los modos y los tiempos que hemos aprendido?
8 7 . Să se traducă în limba spaniolă:
1. L-am rugat pe prietenul meu să-mi spună exerciţiile pe care trebuia
să le facem. 2. El mi-a spus că-i e foarte greu să-şi amintească si, ca să
nu greşească, deschise cartea, răsfoi prin ea şi-mi spuse: „Să se traducă
textul de lectură al acestei lecţii şi să se facă descrierea (descripción) ora­
şului în care trăiţi dumneavoastră". 3. Chiar dacă (aunque) va cădea grin­
dina, trebuie să plec chiar în seara asta. 4. E posibil să vină, deşi a nins.
5. în timpul verii se mănîncă verdeţuri şi fructe. 6. îmi plac crapul şi
somnul; ştiuca nu este atît de bună. 7. Astăzi am cumpărat cinci scrumbii
mari. 8. Nu mai cumpăr peşte de acum înainte. 9. Desenează-mi cel puţin

16* 243
unul. 10. Poate să fie un rechin? 11. De ce nu? 12. Bine, dă-mi creionul
albastru. 13. E ora cinci fără un sfert şi prietenul meu nu a venit încă.
14. Nu am întors încă ceasul. 15. Ge-ai crede despre mine dacă aş face
aşa ceva? 16. Am văzut lucruri şi mai interesante decît acestea. 17. Spu-
ne-mi-Ie; cred totuşi că, oricare ar fi ele, nu sînt mai puţin interesante
ca acestea. 18. Tu nu ştii ce -înseamnă să cazi de pe culme în prăpastia
asta pe care o vezi în faţă! 19. Acum cîteva luni s-a întîmplat un lucru
asemănător. 20. Nu-i nevoie să-mi povesteşti, îmi îngheaţă sîngele numai
cînd mă gîndesc.

8 8 . Palabras cruzadas:
I Horizontales: 1-pentru.
1 10
2-raţă. 3-peşti. 4-cerut;
comandă. 5-prăjitură.
2 I!
6-talpă; etaj; plantă.
3 12 7-puţine. 8-picioare.
i 13 9-aripă. 10-sete. 11-nu-
s « că. 12-a coase. 13-nebu-
6 15- nie. 14-a plăcea. 15-de-
7 16
desubt. 16-nas. 17-a
fugi. 18-a auzi.
t 17
Verticales: l-răbdare.
9 18 Ii-a descoperi.
RECAPITULARE ŞI SISTEMATIZARE

In următoarele zece lecţii nu se vor ivi probleme gramaticale


de întinderea celor examinate pînă acum, ci numai anumite
amănunte care vor fi explicate pe loc. Acest ultim ciclu de
lecţii va trebui însă studiat cu multă atenţie, deoarece conţine o
serie de elemente noi, indispensabile oricărui cunoscător al limbii
spaniole.
înainte de a trece la acest ciclu, vom face o sistematizare
— pe capitole — a întregii gramatici studiate, insistînd asupra
anumitor probleme mai importante, pentru ca astfel să se poată
aborda cu uşurinţă şi folos lecţiile care urmează.
La capitolul fonetică, vom reaminti că
— h este mut, în orice cuvînt s-ar găsi: haya (fag), hoyo (groapă),
humo (fum), Alhambra, şi că u este mut numai în grupurile que,
qui şi gue, gui: níquel m., arquitectura, guerra, guía in. (ghid,
călăuză).
U devine sonor: în primul caz prin înlocuirea lui q prin c
(exemple: cuestión f., cuidado), în al doilea caz prin notarea unei
treme (diéresis) deasupra sa (exemplu: lingüista).
Tot la acest capitol vom recapitula acum pronunţarea urmă­
toarelor litere:
— eh se rosteşte ca un c (ci scurt): hecho (fapt), echar, chico,
buen provecho (poftă bună).
— j (jota) echivalent cu h puternic în romîneşte: jardín m.,
mujer f., jinete m. (călăreţ), cojo (şchiop), juramento (jurămînt).
Uneori, înaintea vocalelor e sau i, j poate fi înlocuit grafic
cu g, fără ca să existe vreo regulă precisă în acest sens, în afară de
tradiţia etimologică: Gibraltar, general.
— d este mai slab sau uneori mut: huésped ni. (oaspete).
— 11 are pronunţarea specială a unui 1 înmuiat = sello
(marcă, sigiliu), olla (oală).
— ñ — n înmuiat: muñeca (păpuşă; încheietura mîinii); pa­
ñuelo (batistă; batic).

245
— z redă sunetul caracteristic 0: azúcar m. (zahăr); arroz m.
(orez), razón f. Se transcrie prin c înaintea lui e sau i: césped m.
(pajişte), ciruela (prună).
Acestea sînt, în rezumat, diferenţele de scriere şi pronunţare
dintre limba spaniolă şi limba romînă.
Si acum, pentru a încheia definitiv acest capitol, iată cele 29
de litere ale alfabetului spaniol, cu numirile lor în spaniolă:
a a g ge m eme s ese
b be h hache n ene t te
c ce i i ñ eñe u u
eh che j jota o 0 V ve
d de k ka P pe •w ve doble
e e 1 ele 1 cu X equis
f efe 11 elle i ere (erre) y y e , i griega
z ceta

Pentru a citi corect limba spaniolă, trebuie să cunoaştem în


afară de regulile de fonetică — şi, bineînţeles, de regulile accen­
tului — felul în care se intonează frazele, precum şi accentul
logic al propoziţiei.
Vocea trebuie să capete, în timpul lecturii, anumite inflexiuni:
— ascendentă, înaintea unei virgule sau conjuncţii copulative
(adică la sfîrşitul unei părţi de vorbire care nu are înţeles
deplin, complet) sau la sfîrşitul unei întrebări.
— descendentă, pe ultimul cuvînt al unei fraze complete (adică
înaintea unui punct, punct şi virgulă, două puncte).
Tonul vocii se va nota pentru inflexiuni ascendente cu /* iar
pentru cele descendente cu \ .

Exemple:
Lo inútil / * , aunque cueste poco / * , siempre resulta caro^.
¿Qué te dio tu amigo /i ?
( I n t o n a ţ i a este, în acest caz, deosebită de cea d i n l i m b a romînă.)
Me dio un libro^.
El arroz\¿, el pez y el pepino /• nacen en el agua jX y mueren en el i<ino\..
Tres mujeres/* y un ganso /i hacen un mercado^.

Pentru a scoate în relief cuvintele care au valoare mai mare în


frază, se utilizează aşa-numitul accent logic. Dacă într-o frază
mutăm accentul logic de pe un cuvînt pe altul, se poate schimba
întregul sens al ideii enunţate. Iată un exemplu:

¿Irá usted hoy a Madrid con el avión?

246
Aceentuînd pe rînd diversele părţi ale acestei propoziţii, deşi
menţinem întrebarea, vom obţine răspunsuri diferite, corespun­
zătoare sensurilor noi căpătate prin modificarea intonaţiei (subli­
niem cuvîntul accentuat):
¿Irá Ud. hoy a Madrid con el avión? — No, no puedo ir.
¿Irá Ud. hoy a Madrid con el avión? — No, enviaré a mi hermano.
¿Irá Ud. hoy a Madrid con el avión? — No, iré dentro de una semana.
¿Irá Ud. hoy a Madrid con el avión? — No, me quedaré en París.
¿Irá Ud. hoy a Madrid con el avión? — No, tomaré el tren.

In concluzie, atragem atenţia că nu este suficient să cunoaştem


pronunţarea cuvintelor izolate; pentru a vorbi corect o limbă,
e necesar să intonăm atent întreaga frază şi să accentuăm „cuvin­
tele cheie" din ea. Aceasta se poate obţine numai atunci cînd înţe­
legem sensul textului şi numai în urma unor numeroase exerciţii
de lectură cu voce tare. Lecţiile care urmează vă vor oferi un
bogat material pentru aceasta. Deocamdată puteţi face un exer­
ciţiu de lectură expresivă citind această frumoasă poezie a marelui
poet spaniol Federico García Lorca:

MEMENTO

Cuando yo me muera,
enterradme con mi guitarra
bajo la arena.
Cuando yo me muera,
entre los naranjos
y la hierbabuena.
Cuando yo me muera,
enterradme, si queréis,
en una veleta.
¡ Cuando yo me muera !
(din volumul Poema del cante jondo)

PALABRAS NUEVAS

hierbabuena mentă, izmă naranjo portocal


jondo ţigănesc veleta morisca de víivt

247
MORFOLOGIA

In ceea ce priveşte substantivul, vom urmări două probleme


importante: genul şi numărul.
• 1. In cazul limbii spaniole, regulile care pot fi date pentru
a recunoaşte genul substantivelor — după sens sau după termi­
naţie — au atîtea excepţii, încît considerăm că enumerarea
lor nu ar fi de vreun folos practic. După cum s-a văzut, noi am
notat în manual genul substantivelor atunci cînd el nu se putea
deduce după terminaţie (e, consoană, -ma, -ta). Folosirea lor
în exerciţii le va fixa în memorie cu genul respectiv.
în ceea ce priveşte genul substantivelor, se poate spune totuşi
că următoarele reguli sînt lipsite de excepţii:
— numele de munţi şi rîuri sînt masculine: los Andes, los Cár­
patos, el Danubio, el Guadiana (rîu în Spania).
— tot masculine sînt numele zilelor săptămînii, ale lunilor,
ale punctelor cardinale şi ale notelor muzicale: el lunes (martes,
miércoles, jueves, viernes, sábado, domingo); (el) enero (febrero,
marzo, abril, mayo, junio, julio, agosto, septiembre, octubre, no­
viembre, diciembre); el Norte, el Oeste, el Sur, el Este; el Do,
el Re etc.
— numele literelor alfabetului sînt (spre deosebire de limba
romînă) feminine: una a, una be etc.
Atragem în special atenţia asupra cuvintelor care au în limba
spaniolă un alt gen decît corespondentele lor din limba romînă.
Exemple:
la sangre ' sîngele
la ayuda ajutorul
la serpiente şarpele
el día ziua
el dolor durerea

Unele substantive îşi schimbă înţelesul după genul la care sînt


folosite. Acelaşi cuvînt luat deci cu articol masculin va avea un
înţeles, iar cu articol feminin va avea alt înţeles. De exemplu:
masculin feminin
capital capital capitală
cometa cometă zmeu (jucărie)
frente front frunte
moral dud morală
orden ordine ordin, decoraţie
pez peşte smoală

248
2. Pluralul prezintă cîteva particularităţi:
•— Substantivul el arte la plural este feminin: las artes. Spa­
niolii spun că este de género ambiguo (gen ambigen). Se zice deci
el arte plástico rumano; las artes plásticas del mundo entero.
•—Substantivele care denumesc metalele nu au plural: el oro
(aurul), la plata (argintul), el cobre (cuprul, arama).
— Cîteva substantive îşi schimbă silaba tonică la plural:
carácter in. — caracteres; régimen ni. — regímenes.
Notă:
Să nu confundaţi substantivele de mai sus cu cele care primesc accent
grafic pentru a-şi menţine silaba tonică: joven — jóvenes; volcán m. — volcanes.
— Substantivele care se termină în vocalele a, i, o, u (tonice)
primesc un -es la plural: jabalí in. (mistreţ)—jabalíes; bajá m.
(paşă) — bajaes; tribu m. — Iribúes. Numai substantivele el papă
şi la mamá fac la plural: papas şi mamas.
— Substantivele terminate în e fac pluralul adăugind un
simplu -s: café m. — cafés; pie m. (e final tonic) — pies.
— Literele alfabetului fac la plural: las aes, las ees, dos úes etc.
— Unele substantive, care se termină la singular în -s, pri­
mesc la plural desinenţa -es:
el interés — los intereses
el mes — los meses •
Altele rămîn invariabile la plural, exemplu:
el miércoles — los miércoles
el jueves — los jueves
la paréntesis — las paréntesis
la crisis — las crisis
la hipótesis — las hipótesis
Verbul fiind poate cea mai dificilă parte a gramaticii, vom
face aici o serie întreagă de precizări.
1. După cum am văzut, linia dată de locul accentului în timpul
conjugării poate fi de două feluri:
— rectilinie (la indicativ imperfect, perfect simplu şi viitor;
la condiţional; la subjonctiv imperfect I şi II şi viitor).
tomaba tomaré tomaría lomase
l
1 1 1
tomabas tomarás tomarías tomases
i i i
1 1\ i 1
tomaba tomará lomaría lomase
i i i
1, 1 i
1 I
tomábamos tomaremos tomaríamos tomásemos
i i
il i
1 1 . 1
tomabais tomaréis tomaríais lomaseis
i i
1i 1 1 1
tomaban tomarán tomarían tomasen

249
— ax-colit (prezent i n d i c a t i v ; p r e z e n t subjonctiv şi i m p e r a t i v )
(vezi lecţia 11).
tomo tome —
tomas tomes toma
i i
toma tome lome
1 ]
1 tomemos tomemos
tomamos i
1,
i
tomáis toméis tomad
I
toman tomen tomen
Accentuarea v e r b e l o r în t i m p u l conjugării joacă u n rol deosebit
d e i m p o r t a n t în morfologia lor, deoarece, în funcţie de locul
a c c e n t u l u i , se produce u n a din cele m a i î n s e m n a t e modificări,
şi a n u m e „diftongarea" (vezi lecţia 24).
2. Verbele de orice categorie (regulate, d i f t o n g a t e , de t i p
pedir- sentir şi dormir etc.) din cele t r e i conjugări formează
timpuri simple, adăugind la rădăcină (chiar a t u n c i cînd aceasta
suferă modificările respective fiecărei categorii) terminaţiile de
mai jos:
Modul indicativ
Prezent
I II III
-o -o -o
-as -es -es
-a -e -e
-amos -emos -irnos
-ais -éis -ís
-an -en -en

/ mpeí •ject Perfectai simplu


I II si III 1 11 «i III
-aba -ía -é -í
-abas -ías -aste -iste
-aba -ía -ó -ió
-abamos -íamos -amos -irnos
-abáis -iais -asteis -isteis
-aban -ían -aron -ieron

M o d u l subji Bnctiv
Pre zént Imperfect 1
I II şi III I II şi III
-e -a -ara -iera
-es -as -aras -ieras
-e -a -ara -iera
-emos -amos -aramos -iéramos
-éis -ais -ara is -ierais
-en -an -aran -ieran

250
Imperfect II Vii tor
I I I şi I I I I JI şi I I I
•ase -iese -are -iere
ases -ieses -ares -ieres
•ase -iese -are -iere
-asemos -iésemos -aremos -ieremos
aséis -ieseis -aréis -iereis
asen -iesen -aren -ieren

Modul imperativ
I II III
-a -e -e
-e -a -a
-emos -amos -amos
-ad -ed -id
-en -an -an

Gerunziu
I II III
-ando -iendo -iendo

Participiu

Trecut
T II III
-ado -ido -ido

U r m ă t o a r e l e 2 t i m p u r i s i m p l e se f o r m e a z ă d e l a infinitiv plus
terminaţiile de mai jos — r e g u l ă v a l a b i l ă p e n t r u t o a t e c a l e trei
conjugări:
Indicativ Condiţional

viitor prezent
-ia
-ias
-ia
-a
-emos -iamos
-éis -iais
-án -ian

Notă:
Rădăcina u n u i verb se obţine prin înlăturarea t e r m i n a ţ i e i m o d u l u i infi­
n i t i v . De e x e m p l u :
I cantar-cant; II corner -corn; III vivir - viv.

( 251
3. Timpurile compuse ale tuturor verbelor (regulate sau nere-
tlate) se formează cu ajutorul verbului haber şi al participiului
guíate)
trecut al verbului de conjugat. Vom lua ca exemplu verbul cantar.
Infinitivul perfect — haber cantado — a fi c î n t a t .
Gerunziul perfect — habiendo cantado — c î n t î n d .

Indicativ

Perfectul compus: prezentul v e r b u l u i haber plus p a r t i c i p i u l trecut


al v e r b u l u i de conjugat.
E x e m p l u : he cantado.
Mai-mult-ca-perfectul: imperfectul v e r b u l u i haber plus participiul
t r e c u t a l v e r b u l u i de conjugat.
E x e m p l u : había cantado.
Perfectul a n t e r i o r : perfectul simplu al verbului haber plus p a r t i ­
cipiul trecut al verbului de conjugat.
E x e m p l u : hube cantado.
Viitorul I I : v i i t o r u l v e r b u l u i haber plus p a r t i c i p i u l trecut
al verbului de conjugat.
E x e m p l u : habré cantado.

Condiţional
Perfect: condiţionalul prezent al verbului haber p l u s
p a r t i c i p i u l trecut al verbului de conjugat.
E x e m p l u : habría cantado.

Subjonctiv
Perfect: subjonctivul prezent al verbului haber plus
participiul trecut al verbului de conjugat.
E x e m p l u : haya cantado.
Mai-mult-ca-perfectul I: imperfect I subjonctiv de la haber plus p a r t i ­
cipiul trecut al v e r b u l u i de conjugat.
E x e m p l u : hubiera cantado.
Mai-mult-ca-perfectul II: imperfect I I subjonctiv de la haber plus p a r t i ­
cipiul trecut al verbului de conjugat.
E x e m p l u : hubiese cantado.
Viitorul I I : viitorul subjonctiv de la haber plus p a r t i c i p i u l
trecut al verbului de conjugat.
E x e m p l u : îmbiere cantado.

252
4 . In afară de modificările r ă d ă c i n i i , a r ă t a t e m a i î n a i n t e
(diftongare, t i p pedir, incoative e t c . ) , a n u m i t e verbe suferă modifi­
cări grafice p e n t r u a-şi m e n ţ i n e în cursul conjugării lor fonemul
(sunetul) u l t i m d i n r ă d ă c i n ă . I a t ă care sînL aceste v e r b e :
Term.
verbului Modificarea ortografică Exemple
c = qu înainte de e buscar — perf. s i m p l u : busqué,
buscaste...
alcanzar — s u b j . p r e z . : alcance,
alcances...
-cer, -cir mecer — ind. p r e z . : mezo, me­
ces ...
vencer — subj. prez.: venza...
-gar g = gu cargar — peri', simplu : cargué,
cargaste...
-ger, -gir g = j escoger — ind. p r e z . : escojo, es­
coges...
exigir — subj. prez.: exija...
-guir gu = g distinguir — ind. p r e z . : distingo,
distingues...
-guar gu = gü averiguar — perf. s i m p . : averigüé,
averiguaste...
-quir qu = c delinquir — ind. p r e z . : delinco,
delinquimos...

5. Verbele complet neregulate sînt cele care suferă modificări


deosebite de la caz la caz — a t î t în ce p r i v e ş t e r ă d ă c i n a , cît
şi în ce priveşte desinenţele — ceea ce face i m p o s i b i l ă o clasificare
a lor. In limba spaniolă n u există decît 21 verbe neregulate.

Notă:
In tabelele care urmează, formele neregulate vor fi imprimate cu
caractere grafice diferite. Nu se mai trec timpurile derivate.

Conjugarea I
(andar, dar, estar)

1. Andar (a merge, a umbla)


perfect simplu: anduve, -iste...

2. Dar (a da)
indicativ prez.: doy, das, da, damos, dais, dan
indic. perf. simplu: di, diste, dio, dimos, disteis, dieron
subjonct. prez.: dé, des, dé, demos, deis, den

253-
3 . Estar (a fi)
indicativ p r e z . : estoy, -ás, -á, -amos, -ais, -án
indic. perf. s i m p l u : estuve, -iste, -o, -irnos, -isteis, -ieron
subjonct. p r e z . : esté, -és, - é , -emos, -éis, -én

Conjugarea a l i a
(caber, caer, haber, hacer, poder, poner, querer, saber, ser, tener, traer
valer, "ver)
1. Caber (a încăpea)
indicativ prez.: quepo, cabes, cabe...
indic. perf. s i m p l u : cupe, -iste, - o . . .
indicativ v i i t o r : cabré, -ás, -á...
subjonct. p r e z . : quepa, quepas...
2. Caer (a cădea)
indicativ prez.: caigo, caes, cae...
subjonct. p r e z . : caiga, caigas...
gerunziu cayendo
3 . Haber (a avea)
indicativ prez.: he, has, ha, hemos, habéis, han
indic. perf. s i m p l u : hube, -iste, - o . . .
indicativ v i i t o r : habré, -ás...
subjonctiv prez.: haya, -as, -a...

4. Hacer (a face)
i n d i c a t i v prez.: hago, haces, hace...
i n d i c . perf. s i m p l u : hice, hiciste, hizo, hicimos, hicisteis, hicieron
indicativ viitor: haré, -ás...
subjonctiv p r e z . : haga, -as, -a...
imperativ: (pers. a I l - a sing.) haz
participiu trecut: hecho

5. Poder (a putea)
indicativ prez.: puedo, -es, -e, podemos, -éis, pueden
indic. perf. s i m p l u : pude, -iste, - o . . .
indicativ viitor: podré...
subjonctiv p r e z . : pueda, -as, -a, podamos, -ais, puedan
gerunziu: pudiendo

6. Poner (a pune)
i n d i c a t i v prez.: pongo, pones, pone.
i n d i c . perf. s i m p l u : puse, -iste, - o . . .

• 254
indicativ v i i t o r : pondré, pondrás...
subjonctiv prez.: ponga, -as, - a . . .
participiu t r e c u t : puesto

7. Querer (a vo: a dori, a iubi)


indicativ prez.: quiero, -es, -e, queremos, -éis, quieren
indic. perf. s i m p l u : quise, -iste, - o . . .
viitor i n d i c a t i v : querré...
subjonctiv prez.: quiera...
8. Saber (a şti)
indicativ prez: sé, sabes, sabe...
indic. perf. simplu: supe, -iste...
indicativ v i i t o r : sabré...
subjonctiv prez.: sepa, -as...

9. Ser (a fi)
i n d i c a t i v prez.: soy, eres, es, somos, sois, son
indicativ imperf.: era, eras, era...
indic. perf. s i m p l u : fui, fuiste, fue...
subjonctiv prez.: sea, seas, sea
10. Tener (a avea)
indicativ prez:, tengo, tienes, tiene, tenemos, tenéis, tienen
indic. perf. s i m p l u : tuve, -iste, - o . . .
indicativ v i i t o r : tendré
subjonctiv prez.: tenga, -as...
imperativ: (pers. a I l - a sing.) ten

11. Traer (a aduce)


indicativ prez.: traigo, traes, - e.
indic. perf. s i m p l u : traje, -iste, - o . . .
subjonctiv prez.: traiga, -as...
gerunziu: trayendo

12. Valer (a valora;


indicativ prez.: valgo, vales, -e..
indicativ v i i t o r : valdré...
subjonctiv prez.: valga, -as, -a...

13. Ver (a vedea)


indicativ prez.: veo, ves, ve...
indicativ imperf.: veía, veías...
sub j onctiv prez.: vea, -as, - a . . .
participiu t r e c : visto

255
Conjugarea a IlI-a
(decir, ir, oír, salir, venir)
1. Decir
indicativ prez.: digo, dices, dice, decimos, decis, dicen
indicativ v i i t o r : diré...
indic. perf. s i m p l u : dije, -iste, - o . . .
subjonctiv prez.: diga, -as, - a . . .
imperativ: (pers. a I l - a sing.) di
participiu t r e c u t : dicho

2. I r (a merge)
indicativ p r e z . : voy, vas, va, vamos, vais, van
indicativ imp.: iba, ibas, iba...
indic. perf. s i m p l u : fui, fuiste, fue...
subjonctiv prez.: vaya, -as, -a...
imperativ: (pers. a I l - a sing.) ve; (pers. I-a pl.) vamos
gerunziu: yendo

3 . Oír (a auzi)
indicativ prez.: oigo, oyes, oye, oímos, oís, oyen
subjonctiv prez.: oiga, -as...

4 . Salir (a ieşi, a pleca)


indicativ prez.: salgo, sales, -e
indicativ v i i t o r : saldré...
subjonctiv prez.: salga, as, -a...
imperativ: sal (sau sale)

5. Venir (a veni)
i n d i c a t i v prez.: vengo, vienes, viene, venimos, venís, vienen
indicativ viitor: vendré...
indic. perf. s i m p l u : vine, -iste, - o . . .
subjonctiv prez.: venga, -as, -a...
imperativ: ven
gerunziu: viniendo

0 problemă asupra căreia autorii gramaticilor spaniole au încă


păreri împărţite este existenţa participiului prezent în limba
spaniolă. Recent, în gramatica lui Rafael Seco se afirmă, bună­
oară, că participiul prezent nu exista în limba spaniolă. Cuvintele
pe care alte gramatici le numesc astfel sînt de fapt adjective
formate cu sufixul -ante sau -iente si care nu au nici o înrudire cu

256
participiul (decît aceea a î n ţ e l e s u l u i lor v e r b a l ) . E x e m p l e :
amante, oyente, durmiente (cel care i u b e ş t e ; cel care a u d e ; cel
care d o a r m e ) .
î n ceea ce p r i v e ş t e participiul trecut, despre care a m d i s c u t a t
încă d i n lecţia 1 3 , n u a v e m a l t c e v a de p r e c i z a t în afară de cele
c î t e v a n e r e g u l a r i t ă ţ i deja î n v ă ţ a t e :

— abrir — abierto (idem: cubrir)


— escribir — escrito (idem: describir, inscribir, proscribir, subscribir)
— imprimir — impreso
— morir — muerto
— poner — puesto (idem: deponer, imponer, proponer, reponer)
— prescribir — prescripto
— resolver — resuello (idem: absolver)
— ver — visto
— volver — vuelto (idem: devolver, revolver)

O serie de v e r b e au d o u ă forme la p a r t i c i p i u l t r e c u t ( r e g u l a t ă
şi n e r e g u l a t ă ) 1 . D i n t r e aceste v e r b e , d o a r u r m ă t o a r e l e folosesc
forma n e r e g u l a t ă în t i m p u l c o n j u g ă r i i :

freír freído frito


prender prendido preso
proveer proveído provisto
romper rompido roto

O ultima observaţie:
Multe dintre verbele învăţate pînă acum se pot compune cu prefixe, dînd
naştere altor verbe cu sens diferit, care se conjugă însă la fel cu verbul de
b a z ă . De exemplu:

Tener — abstenerse (a se abţine)


atenerse (a se conforma)
contener (a conţine)
detener (a d e ţ i n e ; a o p r i ; a aresta)
entretener (a întreţine)
mantener (a menţine)
obtener (a obţine)
retener (a reţine)
sostener (a susţine)

1
î n gramaticile spaniole se d a u numeroase verbe cu iorme neregulate
la p a r t i c i p i u l t r e c u t . Deoarece în majoritatea lor nu se m a i folosesc a z i
în limba curentă, s-a considerat de prisos enumerarea lor.

17 — învăţaţi limba spaniolă 257


Principalele prefixe s î n t :
a-, ad-, a h - : asentar (de la sentar)
adscribir (de la escribir)
antc- anteponer
con- consentir
devine com- înainte de b sau p combatir
compadecer
devine cor- înainte de r corresponder •
devine co- înainte de h, cohabitar
1 sau vocală colaborar
cooperar
dis- disgustar,
discontinuar (vezi lecţia 29)
es-, ex- estirar
expedir
in- investir
devine i- înainte de 1 ilegitimar
devine im- înainte de b, p imposibilitar
imponer
pos-, post- posponer
re- rehacer
trans-, tras- trasponer

SINTAXA

în acest capitol vom da cîteva exemple în legătură cu cazurile


în care sintaxa verbului spaniol diferă de cea a verbului în limba
romînă.
Infinitivul
— poate fi însoţit de articol, devenind astfel un substantiv
masculin:
Con el leer y el poco dormir se ha Cu cititul şi nedormitul a obosit
cansado mucho. mult.
e l escribir con atención scrisul cu a t e n ţ i e
el vivir mío traiul meu

Notai
Aceste s u b s t a n t i v e nu au plural.

— p o a t e s e r v i .ca imperativ:

traducir las siguientes oraciones traduceţi următoarele fraze

— precedat de al indică simultaneitatea a două acţiuni:


Al salir de la casa tropecé con un Ieşind din casă m ă î n t î l n i i cu un
amigo. prieten.

258
O b s e r v ă m că aici se t r a d u c e p r i n t r - u n gerunziu (vezi lecţia 2 7 ) .
Mai p r e c i s : gerunziul din limba r o m î n ă se t r a d u c e cu al -f- infi­
nitiv în s p a n i o l ă , a t u n c i cînd el r ă s p u n d e la î n t r e b a r e a „ c î n d " ? :
întîlnii pe un prieten (cînd?) ieşind Tropecé con un amigo (¿cuándo?)
din casă. al salir de la casa.
— P r e c e d a t de verbele ver şi oír (vezi p a g . 145) se t r a d u c e tot
printr-un gerunziu:
Lo veo salir. îl văd ieşind.
— P r e c e d a t de a sau de e x p r i m ă o c o n d i ţ i e :
De haber sabido esto dos días antes... Dacă aş fi ştiut asta cu două zile
înainte...
A no ser que Dacă n-ar fi să...
De haberlo conocido, yo no lo hubiera Dacă l-aş fi cunoscut, nu l-aş fi
creído. crezut.
— precedat de con se t r a d u c e p r i n (atunci) cînd -f- p r e z e n t u l
indicativ:
Con decirle esto, digo bastante. Cînd vă spun asta, spun destul.
— folosit cu a l t v e r b — şi referindu-se la acelaşi subiect — se
traduce printr-un subjonctiv:
Quiero cantar. Vreau să cînt.
Le gusta bailar. îi place să danseze.
E x c e p ţ i e fac doar verbele continuar şi seguir, d u p ă care sub­
j o n c t i v u l se t r a d u c e în spaniolă cu g e r u n z i u l :
Continúa cantando. Continuă să cinte.
Siguió caminando. Continuă să meargă.
Gerunziul a r a t ă o s i m u l t a n e i t a t e şi se t r a d u c e de obicei, în
limba r o m î n ă , t o t p r i n t r - u n gerunziu. De e x e m p l u :
Le encontraron durmiendo. î l găsiră dormind.
Los hombres, dándole la bienvenida. Oamenii, urîndu-i bun sosit, îi
pusieron la casa a su disposición. puseră casa la dispoziţie.
Uneori însă, gerunziul romînesc t r e b u i e t r a d u s în spaniolă
p r i n t r - o propoziţie r e l a t i v ă sau p r i n t r - u n participiu prezent:
„Am pierdut o carte aparţinînd Bibliotecii Publice" se traduce:
He perdido un libro que pertenece (nu perteneciendo) a la Biblioteca
Pública.
„Am trimis o cutie conţinînd bomboane" — se traduce:
Mandé una caja de bombones (sau que contenía bombones; în nici un
caz conteniendo...).

17* 259
— p r e c e d a t de e n se t r a d u c e p r i n „ î n d a t ă ce":
En terminando la lectura de este Îndată ce termin (voi termina; o să
libro, te diré su contenido. termin) lectura acestei cărţi, îţi
voi spune conţinutul ei.
— precedat de verbele estar, ir, venir, andar sau quedar, a r a t ă
că a c ţ i u n e a e în curs de desfăşurare (vezi lecţia 13):
El pobre estaba dando gritos. Sărmanul striga (scotea strigăte).
La grave enfermedad le iba consu- Greaua boală îl consuma.
miendo.
Se va haciendo tarde. Se face tîrziu.
El ave vino volando hacia mi ven- Pasărea veni în zbor (zbură) spre
tana. fereastra mea.
T i m p u r i l e indicativului (în afară de perfectul simplu) se t r a ­
duc fără m a r i deosebiri, p r i n echivalentele lor, în a m î n d o u ă
limbile.
Viitorul ipotetic din l i m b a r o m î n ă se p o a t e t r a d u c e în l i m b a
spaniolă t o t cu v i i t o r u l :
Ce-o face? ¿Qué hará?
O cumpăra ceva... Comprará algo....
V i i t o r u l romînesc din propoziţiile a f i r m a t i v e , precedat de
cînd, se t r a d u c e p r i n s u b j o n c t i v u l p r e z e n t :
Cînd tu vei veni, îţi voi da cartea. Cuando vengas, te daré el libro.
Pentru subjonctiv si condiţional se vor consulta lecţiile 2 5 ,
26 şi 27.

Acordul adjectivului c u s u b s t a n t i v u l

D u p ă cum s-a a r ă t a t încă din primele lecţii, în l i m b a spaniolă


a d j e c t i v u l se acordă cu s u b s t a n t i v u l în gen şi n u m ă r .
Vom s t u d i a a c u m p r o b l e m a a c o r d u l u i a d j e c t i v u l u i care însoţeşte
d o u ă sau m a i m u l t e s u b s t a n t i v e .
1. Cînd substantivele sînt de acelaşi gen, la singular, adjectivul
se p u n e la p l u r a l :
sufrimiento y dolor agudos
cultura y civilización maravillosas
2. Cînd substantivele sînt de gen diferit, la singular, adjectivul se
p u n e la m a s c u l i n p l u r a l sau se acordă cu s u b s t a n t i v u l cel m a i
apropiat:
vino y cerveza frescos (fresca)
260
3 . Cind substantivele sînt de gen diferit, la plural, a d j e c t i v u l se
acordă cu s u b s t a n t i v u l cel m a i a p r o p i a t :
talentos y habilidades raras
ciudades y lugares hermosos

4. Cînd substantivele sînt de gen si număr diferit, ultimul fiind la


singular, adjectivul se p u n e la m a s c u l i n p l u r a l :
cuadros y alfombra caros

5. Cînd substantivele sînt de gen şi număr diferit, ultimul fiind


la plural, adjectivul se acordă cu u l t i m u l s u b s t a n t i v :
baile y canciones estupendas
corbata y zapatos nuevos

î n a i n t e de a încheia această r e c a p i t u l a r e , iată cîteva c u v i n t e


despre topica frazelor şi propoziţiilor în l i m b a s p a n i o l ă :
I. Topica directă este aceea în c a r e . p ă r ţ i l e p r i n c i p a l e ale propo­
ziţiei urmează o ordine logică: subiect — p r e d i c a t — comple­
m e n t direct şi i n d i r e c t :
La verdadera utilidad de una lengua consiste sobre todo en la posibilidad
de emplearla.
I I . Topica răsturnată (inversiunea) este aceea în care s u b i e c t u l
se aşază d u p ă p r e d i c a t (verb):
En todas partes ha dejado la guerra ruinas.

U n e o r i , m a i ales a t u n c i cînd s u b i e c t u l e u r m a t de o serie


î n t r e a g ă de c o m p l e t ă r i care îl î n d e p ă r t e a z ă prea m u l t de p r e d i c a t ,
verbul se aşază la î n c e p u t u l frazei:
Veíase la Sierra Nevada, la cumbre más alta que hay en toda la peninsula.

Adesea se inversează t o a t ă p a r t e a a d o u a a p r o p o z i ţ i e i :
Para que el trabajo termine bien, debemos quedarnos aquí.
O r d i n e a n o r m a l ă ar fi:
Trebuie să r ă m î n e m aici, p e n t r u ca lucrul să se t e r m i n e cu
bine.
Note:
1. Cu verbul impersonal haber (hay) subiectul se poate aşeza înainte
sau după predicat (habrá gente sau gente habrá) ; cînd e negaţie, subiectul
se aşază după verb (no habrá gente).
2. Fraza interogativă începe de obicei cu verbul:
¿Va mejor su hijo? E mai bine fiul dumitale?

261
Dar şi aci topica normală e destul de frecventă:
¿Quién va? Cine merge? (uneori: Cine-i acolo?)
3 . î n propoziţiile e x c l a m a t i v e , subiectul stă după verb:
¡Qué linda es mi patria /
4. In propoziţiile în care verbul e la un t i m p compus, adverbul se aşază
după p a r t i c i p i u :
No hemos comido todavía.

Lecţiile următoare conţin texte cu puţine reguli de gramatică


necunoscute. In afară de textele de bază ale lecţiilor, există şi
lecturi suplimentare, compuse fie din texte originale ale mari­
lor scriitori spanioli şi latino-americani, fie dintr-un ghid de con­
versaţie uzuală sau bucăţi atractive, care trebuie să constituie
obiectul unor lecturi zilnice.
LECŢIA 31

VISIÓN DE ARGENTINA

La República Argentina es un importante país latinoamericano,


cuyo territorio es el mayor de la América del Sur, después del Brasil.
La Argentina es uno de los países más interesantes de las tres
Américas, gracias, en primer lugar, a su gran variedad de relieve
y de paisaje.
Al norte se encuentra el Gran Chaco, aun imperfectamente
explotado, con sus desiertos, sus lamosas sabanas y sus montes
inextricables; en el centro están las inmensas pampas, cubiertas
de hierbas y escasos árboles (entre los cuales el típico „ombú"),
y al sur la meseta de Patagonia, donde alternan las colinas pedre­
gosas con los campos fértiles. Esta última región, que es al mis­
mo tiempo el extremo del continente, termina al sur en el Cabo
de Hornos; dentro de su jurisdicción se incluye también el sector
antartico argentino y las islas de la zona austral. En la Repú­
blica Argentina, alcanzan los Andes su mayor altura con el majes­
tuoso pico de Aconcagua.
Pertenece casi toda la Argentina a la zona templada meridio­
nal, siendo por consiguiente sus estaciones exactamente opuestas
a las de Rumania, aunque su clima es bastante semejante, en
algunas zonas, al de nuestro país: cuando en la Argentina es invierno,
en la República Popular Rumana es verano y viceversa.
La región tropical del norte posee un río magnifico, el Paraná,
hermosa vía navegable desde Cuyabá hasta Montevideo. Los de­
más ríos, aunque no carecen en general de caudal y profundidad,
no son utilizados para la navegación. En la proximidad de la
República Oriental del Uruguay, las aguas del río Paraná, unidas
con las del río Uruguay, forman el impresionante estuario del Río
de la Piala, la más profunda escotadura del litoral argentino.
Lindando con el estuario del Plata, en la ribera del Océano
Atlántico, está la capital de la Argentina, Buenos Aires, la más
grande ciudad del hemisferio austral.'

263
Aquí reside el gobierno argentino y todos los órganos del poder
estatal. La República Argentina es un estado federativo, formado
por 22 provincias, un territorio nacional y un distrito federal.
El poder ejecutivo está confiado a un presidente elegido por voto
universal, y el poder legislativo está en manos del Congreso Na-
cional, compuesto de un Senado y una Cámara de Diputados.
A principios de 1959 fue prohibida, por un decreto guberna-
mental, la actividad del Partido Comunista. Las autoridades
argentinas recurren a toda clase de pretextos para ahogar las accio-
nes democráticas y antiimperialistas del pueblo argentino. Pero
la lucha de los obreros y de las masas trabajadoras ha tomado hoy
una amplitud sin precedentes, provocando la furia de los reaccio-
narios y de los norteamericanos.
Los recursos naturales, que tiene dentro de sus fronteras, con-
vierten a la Argentina en uno de los más ricos países del inundo
en materias primas. Su industria, que, hasta hace poco tiempo,
era bastante escasa, está aumentándose. Argentina tiene, por
el momento, escasas fábricas de siderurgia, fábricas textiles, quí-
micas, farmacéuticas, destilerías y refinerías, fábricas de produc-
tos alimenticios, de papel, de cemento y otras varias.
Existen en el país numerosas riquezas minerales. Explótase
el petróleo principalmente en Comodoro Rivadavia y Neuquén
y un gasoducto une los yacimientos gasíferos de Comodoro Riva-
davia con la ciudad de Buenos Aires. En la región de la Puna
de Atacama hay minas de sal, cobre, plata, plomo y tungsteno y,
en Santa Cruz, minas de carbón.
Todas estas riquezas se hallan en su mayoría en manos de un
reducido grupo de familias pertenecientes a la oligarquía que
domina el país. Otro fenómeno alarmante y contra el cual lucha
el pueblo argentino es la penetración cada vez mayor de capitales
extranjeros — en especial norteamericanos —', que colocan al país en
una posición subordinada a los intereses belicistas de los monopolistas
yanquis e impiden el desarrollo económico normal de la república.
La industria argentina del petróleo, que existe desde hace unos
cincuenta años, es controlada por los Yacimientos Petrolíferos Fis-
cales, empresa del Estado argentino, que dispone de obreros califi-
cados y personal técnico instruido pero carece de equipos modernos.
Los monopolios norteamericanos, en especial en los últimos
años, han arreciado en su campaña por obtener concesiones que
hasta ahora les habían sido negadas. Los últimos gobiernos han
otorgado vergonzosas concesiones a los capitales estadounidenses,
los que obtienen de ese modo enormes beneficios que emigran
del país en lugar de ir a engrosar las arcas estatales. De hecho,
actualmente la política de Argentina está dirigida por una

264
BOLIVIA ARGENTINA

PARAGUAY

BRASIL

UAY
PACIFICO

)7 J H «NEUOUCN OCÉANO

ATLÁNTICO
Si»
OCÉANO

ODORO
RIVADAVIA

ISLAS MALVINAS
camarilla militar que ha llegado a ser el gobierno supremo y
real del país.
Los recursos agrícolas de la Argentina son considerables, gra-
cias a su suelo muy fértil. Los principales productos son: el tri-
go, el maíz, el lino, la cebada, la avena, el centeno, el arroz, el
maní, la alfalfa, la patata, el algodón, la remolacha azucarera,
el tabaco, la caña de azúcar, el girasol, los aceites vegetales,
la vid, varias frutas de mesa y la yerba mate.
La ganadería ha tenido siempre suma importancia. Comprende
principalmente el ganado vacuno y lanar y, en menor escala,
el porcino. Con su ganado ovino la Argentina ocupa el tercer lugar
en el mundo. Argentina exporta lana, cuero, leche y carne de
la mejor calidad.
Pero la mayoría de la tierra se halla en manos de la oligarquía
y por ello el pueblo lucha activamente por una reforma agraria,
clave del desarrollo económico del país.
Los viajeros que, desde cualquier lugar del mundo, acuden por
líneas aéreas o marítimas del Atlántico, a esta gran „Capital del
Sur", como suele denominarse a Buenos Aires, encuentran aquí
una intensa vida económica, cultural y artística.
Buenos Aires es siempre la misma y es siempre diferente; de
día es la metrópoli laboriosa que debe ganarse el pan. Pero el
intenso ritmo urbano que define la fisionomía de la gran ciudad
comienza a acentuarse principalmente en las tardes, con la afluen-
cia de la gente a las grandes tiendas, a su centenar de cines, a
sus bares y confiterías. Y todo entre el fervor rumoroso de la
gente que va y viene.
Al salir por sus largas y amplias calles, de las cuales Corrien-
tes, Santa Fe y Florida son las más características por la intensidad
de su vida y del tráfico, el pulso de una jornada en esa urbe es
muy febril. Casas de música de donde sale de pronto la voz de
Garlos Gardel, el famoso cantante de tangos, vivo siempre en el
fervor del pueblo; vendedores de diarios que clamorean su mer-
cancía; acentos de todas las regiones del país y, de vez en cuando,
idiomas de todos los rincones de la tierra. Eso es Buenos Aires
para los ojos extraños que aun no conocen el triste panorama de
los barrios obreros.
En Buenos Aires hay un fenómeno característico, las llamadas
„Villa Miseria", que son barrios enteros construidos en terrenos
anegadizos de grandes capitalistas — sin el consentimiento de
éstos. Las casas allí son hechas de latas vacías y maderas de cajo-
nes. Y para todo el barrio, que puede alcanzar una población de
incluso varios miles de personas, existen sólo uno o dos grifos de
agua, no hay luz eléctrica ni tampoco servicios sanitarios. Arri-

266
BUENOS AIRES. - Plaza de Mayo

ba de medio millón de seres viven en condiciones infrahumanas. El


régimen burgués en lugar de construir viviendas para estos obreros
cerco las „Villas Miseria" con altos paredones que las ocultan ante
los OJOS de los despreocupados burgueses y turistas. (Estos barrios
están fielmente descritos en la película „Detrás de un largo muro".)
Otro fenómeno típico de Buenos Aires es la existencia de los
llamados „conventillos", que son casas de inquilinato en donde
las familias viven en una vergonzosa promiscuidad. Un conven-
tillo suele ser una casa vieja con muchas habitaciones pequeñas
en cada una de las cuales.viven una o dos familias. Existe una
sola cocina común, una pileta en medio del patio interior y un
baño para servir a todos.
Los ^argentinos acostumbran a usar el común denominador de
„plaza' a todo lugar ciudadano, despejado de edificación que
tiene canteros de verde césped, flores, árboles y una generosa
provisión de cómodos bancos para sentarse. La plaza más cara
a los bonaerenses es la de Mayo, rebosante en evocaciones histó-
ricas, en cuyo ámbito se escuchó el primer grito en demanda de
libertad. Esta plaza, como la del Congreso, entran en la categoría
de plazas „senas", refugios de hombres solos que pasan sus ratos

267
1
de ocio alimentando a las palomas que mantienen, por tradición,
un trato de confianza con el hombre.
Las verdaderas plazas son no obstante las del barrio, más
íntimas y familiares, como la plaza San Martín y la Recoleta,
donde los vecinos se saludan amistosamente unos a otros y comen-
tan incansablemente las variaciones del tiempo y la subida de
los precios...
Y Buenos Aires tiene algo más: unos amplios parques y paseos,
entre los cuales Palermo y Lezama son los más concurridos, don-
de un hombre fatigado puede encontrar un remanso de paz.
Se puede afirmar que el Jardín zoológico de Buenos Aires es
muy amplio y completo. Fue creado a iniciativa del ilustre presi-
dente y escritor argentino del siglo pasado, Domingo Faustino
Sarmiento. Actualmente, la colección faunística del Jardín cuenta
con apreciable número de especies autóctonas y exóticas, repre-
sentantes de las más variadas regiones geográficas del país y
del extranjero.
No debemos olvidar, tampoco, los teatros, entre los cuales el
„Teatro Colón" — sala de ópera de fama m u n d i a l — * , el teatro
Nacional Cervantes, el teatro General San Martín etcétera, los
museos, el subterráneo (donde se pueden admirar interesantes
mosaicos murales en sus estaciones) y, sobre todo, la Universidad.
Los bonaerenses, así como los extranjeros, después de sus acti-
vidades pueden tomar parte en diversos espectáculos de música
o bailes. Quienes gustan del teatro o de la música sinfónica u
operística acuden al Teatro Colón — que tiene una sala de siete
pisos —, y los que quieren admirar los alegres y vivos bailes
argentinos se van a las confiterías al aire libre, que se escalonan
a todo lo largo de la Avenida Costanera, donde pueden disfrutar
los encantos de la música popular famosísima en todo el mundo
por su tango argentino.
De este modo, Buenos Aires tiene un cierto ambiente cultural
bastante atractivo. Pero la fiebre artística de los argentinos no
se termina con la postrer palabra, la caída del telón o el último
acorde. A los bonaerenses les gusta comentar mucho. Así es que
las discusiones sobre tal o cual espectáculo se prolongan luego
en los cafés, en los ensayos, en la revista de actualidad y sus
ecos son transmitidos por los grandes diarios o radiados por las
emisoras de radio y televisión, hasta los más remotos poblados
de la Argentina y del mundo.

* En mayo de 1903, actuó en este escenario nuestra celebérrima can-


tante Darclée, quien, junto con Caruso y Ruffo, bajo la batuta de Tosca-
nini, interpretó el papel femenino de la ópera „Rigoletto".

268
i
Las cataratas del Iguazú

Desde Buenos Aires parten, como en un abanico, las carreteras


que conducen a todos los puntos del país.
El primer radio de este abanico imaginario es la carretera que nos
conduce hasta las cataratas del Iguazú; el segundo, por Santa Fe
hasta la' ciudad de Formosa, a un paso de la extensa y tupida
selva subtropical del Chaco; el tercer recorrido tiene como meta
Jujuy y sus quebradas de más al Norte, con un previo pasaje a
través de Córdoba, Santiago del Estero, Tucumán y Salta. Aden-
trarse en la provincia de Salta es como adentrarse en el corazón
mismo de la Argentina.
Una ciudad característica del Norte argentino es Tucumán. Es
huerta y jardín, parque y selva. La ciudad guarda como reliquia el
salón de teja y adobe en que, a principios del siglo pasado, se juró
la Independencia de Argentina. Si Córdoba es monumental por
los edificios antiguos de estilo colonial que posee, Tucumán lo
es por los acontecimientos históricos que acaecieron en su recinto.
Córdoba es un verdadero eje de caminos de donde se puede ir a
Calamarca y La Rioja, San Luis, Mendoza y San Juan. Entre

269
Casa Histórica de Tucumán, donde se juró la Independencia de Argentina

estas últimas, la ciudad de Mendoza, en un admirable marco


formado por la enorme cresta andina, ocupa un lugar destacado.
Otra meta encantadora son los lagos de los parques nacionales
Lanín, Nahuel Huapí y Los Alerces. Para conocerlos, es preciso
atravesar la pampa, hasta los territorios de Neuquén, Río Negro
y Chubut, en que están emplazados.
El quinto radio de este arbitrario abanico corre hendiendo la
provincia de Buenos Aires y permite conocer el litoral patagó-
nico hasta Tierra del Fuego. Cabe anotar que por la naturaleza
existente en esta isla se considera Tierra del Fuego como una
de las más hermosas e interesantes regiones argentinas.
La última línea tiene como extremo el conjunto de modernas
playas atlánticas de la provincia de Buenos Aires — entre los
cuales Mar del Plata es la más famosa.
Los pueblos argentino y rumano están ligados por tradicionales
relaciones de amistad. En los años de postguerra, estos vínculos
se han fortalecido mediante el establecimiento de relaciones econó-
micas cada vez más estrechas.
El desarrollo de los intercambios comerciales durante los últi-
mos años demonstró plenamente su utilidad para ambas econo-

270
mías; las ventajas recíprocas que resultan del desenvolvimiento
de estos acuerdos contribuyen al progreso y a la prosperidad de
la economía argentina.
El comercio con Rumania es ventajoso para la Argentina desde
dos puntos de vista. Por un lado, Rumania, siendo un país en
pleno desarrollo industrial, puede adquirir las mercancías
producidas por la economía argentina. Por otro lado, el utillaje de
alta técnica y, en general, el riquísimo surtido de mercancías ofre­
cido por Rumania contribuye al progreso de la industria argentina.
Las relaciones económicas de Rumania con la Argentina son
una ilustración práctica de los principios en que se funda el estado
rumano en su política exterior: sincera colaboración pacífica
multilateral con todos los países del mundo, a base de una
perfecta igualdad en derechos.

PALABRAS NUEVAS
abanico evantai centenar sută
acaecer a se întîmpla centeno secară
aceite m. ulei cine m. cinematograf
acontecimiento eveniment clamorear a striga
adentrarse a p ă t r u n d e cobre m. cuprvi
adobe m. chirpici cocina bucătărie
adquirir d. a-şi însuşi; a procura colina deal
alcanzar a ajunge; a atinge concurrido frecventat
alfalfa lucerna confianza încredere
algodón m. b u m b a c confiar a încredinţa
alimenticio alimentar confitería cofetărie
ámbito mediu consentimiento c o n s i m ţ ă m î n t
amistoso prietenos convertir d. a transforma
anegadizo inundabil demanda cerere
anotar a m e n ţ i o n a , a adnota denominador m. denumire
arcas tezaur desierto deşert
arreciar a î n t e ţ i despejar a goli
avena ovăz despreocupado indiferent
azúcar m. zahăr disfrutar a se bucura
bailo baie eco ecou
cabo cap eje m. a x ă , osie
caíía trestie elegir a alege
capaz capabil emisora post de emisiune
carecer a l i p s i ; a fi lipsit emplazar a situa
catarata cascadă escaso rar
caudal m . debit (de apă) escotadura scobitură
cebada orz escuchar a asculta

271
esfuerzo efort plomo plumb
explorar a cerceta, a explora poderoso puternic
extranjero s t r ă i n ; s t r ă i n ă t a t e poseer a poseda, a avea
extremo extrem postguerra după război
fatigado obosit postrero ultim
fervor m. fervoare. previo prealabil
fortalecer a întări procedencia provenienţă
fundarse a se baza profundidad / . adîncime
ganadería creşterea vitelor prolongar a prelungi
girasol m. floarea-soarelui proximidad / . apropiere
grifo robinet quebrada rîpă
habitación locuinţă ; a p a r t a m e n t radiar a t r a n s m i t e ; a radia
habitante m. locuitor rebosante plin
hender d. a despica; a străpunge recinto interior
igualdad / . egalitate recorrido parcurs
incansable neobosit recurso resursă, bogăţii:
inextricable incílcít relieve m. relief
inquilinato închiriere reliquia relicvă
isla insulă remanso clipă ; răgaz
jornada călătorie (etapă) de o zi remolacha sfeclă
lata t i n i c h e a ; cutie de conserve remoto î n d e p ă r t a t
lindar a mărgini ribera coastă
lino in riqueza bogăţie
maíz m. porumb selva codru
maní m. a r a h i d á , a l u n a americana surtido sortiment, g a m ă , soi
marco cadru ; r a m ă tabaco t u t u n
mercancía marfă teja ţiglă
meseta podiş templado t e m p e r a t
meta ţ i n t ă "" trato relaţie
ocio o d i h n ă ; răgaz tungsteno tungsten
ocultar a ascunde tupido des
paisaje m. peisaj utillaje m. utilaj
paredón m. perete m a r e , zid vecino localnic
patio curte interioară ventaja avantaj
pedregoso pietros vergonzoso ruşinos
pertenecer a aparţine viajero călător
pileta bazin mic vid / . vie
plaza p i a ţ ă vínculo legătură
placer m. plăcere visión / . viziune
plata argint yacimiento zăcămînt

ANÁLISIS DEL TEXTO

Argentina sau la Argentina. După cum am spus într-una din lec­


ţiile precedente, există o serie de nume de ţări care au arti­
col (el Brasil, el Japón), dar nu putem stabili o regulă prin
care să ştim care anume au articol si care nu. Tendinţa este

272
totuşi ca o parte din numirile de ţări care au articol să se
utilizeze fără acesta. Aşa este cazul cu (la) Argentina.
Notă:
1. Numirile geografice pot fi folosite cu sau fără articol, în afara cazulu
în care articolul face parte integrantă din n u m e :
el (río de las) Amazonas
El Escorial
2. Numele de rîuri folosite ca subiect al propoziţiei sînt folosite de
obicei cu a r t i c o l :
El Paraná-Paraguay pasa por Cuyabd.
3. Cînd un nume propriu e folosit ca adjectiv (precedat de prepoziţia
de), nu primeşte a r t i c o l :
El vino de Málaga. V i n u l de Malaga.
El clima de Rumania es templado. Clima Romîniei este temperată.
4. Dar dacă se consideră numirea respectivă ca un teritoriu sau organ
de s t a t , se poate folosi s u b s t a n t i v u l cu articol. Deosebirea se poate vedea
din exemplele u r m ă t o a r e :
La situación económica de la India. S i t u a ţ i a economică a I n d i e i .
La situación económica de India. S i t u a ţ i a economică din I n d i a .

5. Numirile geografice compuse din două nume (unul generic şi a l t u l spe­


cific) nu primesc prepoziţie între ele:
los montes Pirineos.
Cînd numirile indică insule, capuri, strîmtori, oraşe, străzi, pieţe, luni,
a n i , edificii sau i n s t i t u ţ i i , construcţia specifică spaniolă cere ca numele
să fie precedat de prepoziţia de:
cabo de Hornos, calle de Alcalá, el mes de mayo, el año de 1950, el
Teatro de la Reconquista (Buenos Aires).
6. Cînd două n u m i r i geografice se deosebesc n u m a i prin adjectivele viejo
si nuevo, aceste epitete primesc articol şi se aşază după s u b s t a n t i v : Casti­
lia la Vieja.
latinoamericano — adjectiv format de la substantivul America
Latină (Latinoamérica)
America del Sur — America de Sud. In limba spaniolă se între­
buinţează genitivul „a Sudului". Cînd Sur precede un nume,
devine Sud: Sudamérica, Sudoeste (Sud-vest).
las tres Américas — cele trei Americi: de Sud, Centrală şi de Nord.
sabana — savană; cîmpie întinsă acoperită cu ierburi înalte şi
cu grupuri izolate de arbuşti spinoşi sau copaci pitici.
pampa — cîmpie vastă acoperită cu păşuni unde pasc turmele de vite.
hierba— iarbă (în general). Mala hierba — buruiană. Hierba­
buena — mentă. Yerba mate — plantă americană ale cărei
frunze se utilizează, ca şi cele de ceai, pentru obţinerea unei

18 273
infuzii. Această băutură este un excitant şi o hrană foarte
apreciată în toată America de Sud.
ombú —• arbore foarte mare şi stufos, asemănător stejarului nostru.
La plural: ombúes.
sector antartico — Argentina deţine un sector de 1 230 000 km 2
în Antartica, unde efectuează cercetări ştiinţifice.
las islas de la zona austral: Malvinas, Orcades del Sur, Georgias del
Sur, Pieton, Nueva şi altele. Austral — sudic, la sud de ecuator.
Andes — munţii Anzi; lanţ de munţi care domină toată coasta
apuseană a Americii de Sud, pe o întindere de 7 500 km.Vîrful
cel mai înalt din acest lanţ este Aconcagua (6 959 m); alte
vîrfuri mai importante: Tupungato (6 800 m), Chimborazo
(6 272 m) şi Cotopaxi (5 897 m).
meridional — de miazăzi, sudic. Opusul său: septentrional (nordic).
estación f. — staţie ; anotimp
Montevideo — capitala Uruguayului, aşezată la intrarea estuarului
Río de la Plata. Oraş modern cu aproape 850 000 locuitori (a se
compara cu Buenos Aires care are peste 3 500 000 de locuitori).
República Oriental del Uruguay — Uruguayul poartă această nu­
mire deoarece se află la răsărit de fluviul cu acelaşi nume.
Are o populaţie de 3 100 000 locuitori (numiţi şi orientales)
escaso — rar (escasos árboles); slab, nedezvoltat (su industria
era escasa)
en donde impere — unde să domnească
explótase—(în loc de: se explota) — se exploatează
gasoducto — conductă de gaze. Tot cu sufixul-ducto ( = care
duce) se formează şi oleoducto (conductă de petrol). Cu sufixul
-fero ( = purtător) se obţine:
yacimiento gasífero zăcămînt de gaze
terreno petrolífero teren petrolifer
intereses belicistas de los monopolistas yanquis — interesele de răz­
boi ale monopoliştilor din SUA.
remolacha azucarera (de azúcar) — sfeclă de zahăr
gaucho — călăreţ din pampa argentiniană; păzitor de turme,
cirezi şi herghelii
ha adquirido suma importancia — a căpătat foarte mare impor­
tanţă. Verbul adquirir (şi, în general, toate verbele terminate
în -irir) diftonghează: adquiero, adquieres...
ganado vacuno, lanar (ovino) y porcino — bovine, ovine şi porcine.
ganado — vite (în genere). Ganado vacuno se poate traduce şi
prin „vite cornute".

274
la gente que va y viene — lumea care forfoteşte (se duce şi v i n e ) .
De la această expresie s-a format s u b s t a n t i v u l el vaivén —
d u - t e - v i n o , forfotă.
jornada — p a r t e din d r u m efectuată într-o z i . C u v î n t u l m a i are
şi u r m ă t o a r e l e î n ţ e l e s u r i : c ă l ă t o r i e ; zi, perioada d i n t i m p u l
zilei (jornada de trabajo); act în piesele spaniole clasice.
Carlos Oardei — celebru c î n t ă r e ţ a r g e n t i n i a n de m u z i c ă p o p u l a r ă
de vez en cuando — din cînd în cînd
algo más — ceva m a i m u l t . A d v e r b e l e mucho şi poco formează
c o m p a r a t i v u l în mod n e r e g u l a t :
mucho mult — más mai mult
poco puţin — menos mai puţin

Am î n t î l n i t aceste c u v i n t e la formarea c o m p a r a t i v u l u i de supe­


r i o r i t a t e şi i n f e r i o r i t a t e :
Este hombre es más (menos) alto Acest om este mai (mai puţin) înalt
que ése. ca acela.

piaza — p i a ţ ă , loc deschis la î n t r e t ă i e r e a s t r ă z i l o r ; a nu se con­


funda cu mercado — p i a ţ ă de desfacere, t î r g
generosa provisión (figurat)—prevăzută cu u n mare (generos) n u m ă r . . .
bonaerense—din Buenos A i r e s ; locuitor al acestui oraş. P e n t r u
a forma adjective sau s u b s t a n t i v e d i n n u m e de oraşe sau ţ ă r i ,
ne servim de a n u m i t e sufixe:
-ino (-ina): bucarestino, granadino
-ano (-ana): mexicano, rumano
-ense: j parisiense, canadiense
-«So (-eña): malagueño, madrileño
-teco: guatemalteco

Rivadavia (Bernardino) —• preşedinte al A r g e n t i n e i în 1826. A


făcut o serie î n t r e a g ă de reforme economice şi a d m i n i s t r a t i v e .
Sarmiento (Domingo Faustino) (1811—1888) — scriitor clasic şi
om de s t a t a r g e n t i n i a n . P r e ş e d i n t e a l A r g e n t i n e i î n t r e 1868—1874.
quienes gustan del teatro — cărora le place t e a t r u l
Verbele: gustar (a plăcea), acomodar (a p o t r i v i ) , (no) convenir
(a nu conveni) sînt folosite adesea n u m a i la persoana a I l I - a
singular şi p l u r a l . î n acest caz au ca subiect persoana sau
lucrul care p l a c e , convine e t c . , cu care se acordă în gen şi n u m ă r :
Me gustan los dulces îmi plac dulciurile.
Las condiciones no me convienen. Condiţiile nu-mi convin.

18* 275
música operística —- m u z i c ă de operă
se escalona a lo largo de la avenida... se înşiră de-a l u n g u l b u l e ­
vardului
acorde m. — acord ( m u z i c a l ) ; a nu se confunda cu acuerdo —
acord, înţelegere.
tal o cual espectáculo — cutare sau c u t a r e spectacol
ensayo — r e p e t i ţ i e t e a t r a l ă ; încercare, p r o b ă ; eseu literar
radio f. — r a d i o ( a p a r a t ) ; m. r a d i u m ; r a z ă (de cerc)
ciudad de Formosa — oraşul F o r m o s a . N u m i r i l e geografice prece­
d a t e de s u b s t a n t i v e l e ciudad, provincia, república necesită prepo­
ziţia d e : La provincia de Mendoza; la república de Panamá.
se juró la Independencia — i n d e p e n d e n ţ a Argentinei a fost procla­
m a t ă în T u c u m á n la 9 iulie 1815.
los parques nacionales — s t a t u l a r g e n t i n i a n protejează o suprafaţă
de 2 500 000 ha sub forma unor p a r c u r i n a ţ i o n a l e , p e n t r u păs­
t r a r e a frumuseţilor n a t u r i i şi a faunei pe cale de d i s p a r i ţ i e .
Mar del Plata — cea m a i m o d e r n ă s t a ţ i u n e b a l n e a r ă din A r g e n t i n a ,
c u n o s c u t ă p r i n t r - o plajă deosebit de frumoasă (120.000 loc.)
sea cual fuere — oricare ar fi
quebracho —• arbore b o g a t în t a n i n
hierro colado — fontă
madera de construcción — cherestea

LECTURA SUPLEMENTARIA

¿SABE U S T E D . . .

qué es un puma?
Mamífero carnicero de América parecido al t i g r e , pero de pelo
suave y leonado.
qué es una llama?
Mamífero r u m i n a n t e de la América Meridional m u y a p r e c i a d o
p o r su lana y como b e s t i a de carga.
qué es el poncho?
Abrigo que u s a n los gauchos, hecho de u n trozo de tela cua-
d r a d o , con u n agujero (gaură) en el c e n t r o , p a r a e n t r a r por él

276
la cabeza. Sirve t a m b i é n de cama
en las noches, p a r a la gente del
campo.
qué es la zamba?
Baile p o p u l a r a r g e n t i n o . Su nom­
bre deriva de la „ z a m b a " que sig­
nifica „ m u l a t a " (mulatră).
qué son las boleadoras?
Un a r m a arrojadiza (cese aruncă)
que consiste en dos o tres bolas
unidas con una c u e r d a . Las bolas
son generalmente de p i e d r a , reto­
b a d a (învelită) en cuero c r u d o .
E n los primeros regimientos ar­
g e n t i n o s , las boleadoras t u v i e r o n
categoría de a r m a y fueron u t i l i ­
zadas en la guerra. H o y las usan los gauchos para coger varios
a n i m a l e s . I g u a l m e n t e se usa el lazo (laţ, lasso).

EJERCICIOS

8 9 . Contestar a las siguientes preguntas:


¿Cuál es el mayor país de la América del Sur?
¿Cuál es el más alto pico de los Andes?
¿A qué zona de clima pertenece Argentina?
¿Hay alguna diferencia entre el hemisferio boreal y el austral respecto
a las estaciones?
¿Cuántas provincias y territorios forman la República Argentina?
¿Cuáles son los recursos naturales de este país?
¿Qué fábricas tiene?
¿Cuáles son las riquezas minerales y agrícolas de Argentina?
¿Cómo se presenta Buenos Aires, según la descripción del trozo de lec-
tura de la lección?
¿Qué otras ciudades de Argentina recuerda usted después de terminar
la lección?

9 0 . Encontrar los sinónimos de las palabras:

continuar, terminar, estudiar, idioma, venir, acaecer.

277
9 1 . Traducir al español las siguientes oraciones:
1. Unele dintre cele mai importante produse ale R.P.R. sînt grîul şi
petrolul. 2. Minele din ţara noastră sînt foarte bogate. 3. Dar mai mult
decît bogăţia naturală, munca poporului nostru e cea care contribuie la
prestigiul ţării. 4. Munţii Anzi sînt mai înalţi decît orice lanţ de munţi
europeni. 5. Produsele chimice pe care le exportă Argentina sînt de cea
mai bună calitate. 6. Din cînd în cînd îmi place să ascult muzică de operă,
dar mai mult (más) îmi place muzica simfonică. 7. In gările metroului
e totdeauna un imens du-te-vino. 8. Cofetăria aceasta nu are prăjituri, ci
numai îngheţată. 9. După ce terminăm munca, mergem să dansăm. 10.
Vă place acest tango argentinian? 11. Noapte bună!
LECŢIA 32

DE CHILE A CUBA EN AVIÓN


(Notas de viaje)

Miércoles, 14 de junio

Me encuentro en el aeropuerto de Santiago de Chile, en vísperas


de una larga travesía por las repúblicas del sur y el centro de
América, hasta La Habana, capital de Cuba.
Hacía mucho que me había ideado este viaje hermoso por
Hispanoamérica. Esta idea vivía pacientemente en mi alma en
espera de su hora. Y cuando esta hora sonó, comencé a prepararme
para subir hacia el norte, de paralelo en paralelo, como por una
escala de cuerda. No era un capricho, ni un raro antojo. Tenía
que lanzarme a hacer este viaje para darlo a conocer después a
mis lectores del manual.
Había vivido un mes en Chile y me había familiarizado ya con
la vida chilena.
La capital, Santiago de Chile, es una ciudad moderna y bonita,
ubicada casi a los pies de los Andes. Cuenta con museos, una univer-

279
sidad, teatros, ópera y
numerosas industrias. En
el centro de la ciudad
está el Cerro Santa Lucía
que junto con el Cerro
San Cristóbal constitu-
yen los paseos más inte-
resantes de esta capital.
Otra ciudad muy in-
teresante es Valparaíso,
principal puerto de Chile
y uno de los más impor-
tantes de toda la costa
del Pacífico. Está ubi-
cada sobre unos cerros
que circundan una am-
plia y muy bien prote-
gida bahía.
Un importante puerto
comercial, dotado de
modernas instalaciones
portuarias, especialmente
para el embarque de la
industria salitrera, es
Iquique. La ciudad cuen-
ta con una gran industria
de pescado en conserva,
bastante conocida. De-
bido al excelente clima
de Iquique, práctica-
mente no existe invierno en la playa de Cavancha, punto de
especial atracción para los turistas.
Una gran ciudad del norte de Chile es Antofagasta, el punto
más importante para el embarque del salitre y cobre, minerales
de cuya explotación no se beneficia la nación, sino que están
en manos de empresas norteamericanas. Ellas obtienen de este
modo enormes beneficios mediante la explotación del trabajo
y las materias primas ajenas, y contribuyen a deformar unilateral-
mente la economía nacional.
Copiapó es uno de los grandes centros mineros de Chile. Su nom-
bre significa „Taza de Oro". En una de sus plazas he visto una
interesante fuente de mármol con incrustaciones de monedas de oro.
Estuve dos días en una de la más antiguas ciudades de Chile
— La Serena — que es, a mi parecer, un lugar ideal de descanso,

280
alejado del ajetreo de la vida moderna. Con motivo de mi estan-
cia en La Serena he comido las famosas „chirimoyas" y „papayas",
que son unas frutas muy sabrosas.
En el sur he visitado la moderna ciudad de Concepción, que
es el centro de la zona más poblada de Chile. La recuerdo siempre
como una ciudad agradable con elegantes paseos, buenos teatros
y una moderna ciudad universitaria. No lejos de Concepción he
visitado una mina de carbón, para conocer la vida de los mineros
chilenos. He visitado también otro centro obrero en la isla de Teja
que se encuentra frente a la ciudad de Valdivia.
Los obreros chilenos viven en construcciones míseras, de ma-
dera. Después de un trabajo brutal vienen a acostarse en lo que
se llama „camas calientes", es decir en las camas que van deso-
cupándose por los obreros que empiezan el trabajo y que son reem-
plazados instantáneamente por los obreros que regresan del
trabajo.
Las condiciones de trabajo son terribles. Bajan 2 ó 3 mil me-
tros en profundidad y luego extraen mineral, internándose en
galerías que se extienden 7 u 8 kms bajo el fondo del mar, sin
ninguna protección. Allí sufren de la falta de aire y del frío, por
ser una región cercana a la Antártida.
Por este trabajo no reciben ni siquiera lo mínimo necesario
para sostener su vida. Los niños mismos deben trabajar en condi-
ciones pésimas.
Al lado del movimiento de reivindicaciones de los obreros del
salitre y de las demás ramas industriales, los campesinos chilenos
luchan solidarios, en todas partes, contra los actos arbitrarios
e inhumanos de los terratenientes.
La vida llena de contrastes de toda Latinoamérica se refleja,
como vimos, también en Chile, este país de inmensas riquezas
naturales.
En fin me fui también a Punta Arenas, la ciudad más austral
del mundo, que tiene no obstante un clima bastante templado.
Pero la persona que gusta de contemplar la diversidad de la
tierra no puede menos de aspirar a emprender un viaje por las
demás repúblicas latinoamericanas.
Santiago, según mis proyectos, era para mí el punto de partida
de este largo viaje, el primer puntal donde podía basarme para
empezar... la lección.
Esta excursión fue organizada por algunos amigos míos chi-
lenos. Fui avisado poco tiempo antes de la salida.
¡ Un viaje por los países hispanoamericanos!... ¡Qué ma-
ravilla !
— Pero, amigos, no tengo el tiempo necesario para...

281
— Dispone usted de tiempo más que suficiente. Tal como está
ahora, márchese. Cómprese unas... y me dieron una larga lista
de compras.
El aparato con el que debemos viajar es un poderoso cuadrimo-
tor de la Línea Aérea Nacional — Chile. Antes de subir a él,
he estudiado la ruta del avión, he arreglado las últimas compras
y he colocado mi equipaje en la cabina trasera, guardando con-
migo sólo mi maleta portátil y el sombrero. Luego he tomado
asiento al lado de una ventanita para poder contemplar el paisaje
durante el vuelo. El comandante y el piloto del avión entran en
la cabina de mando. Después de un largo despegue, dejamos el
aeródromo y tomamos altura. El sol se oculta lentamente en la
lejanía entre las olas del Océano Pacífico. A la derecha se ven las
cumbres andinas rosadas por los últimos rayos de la puesta del
sol.
Santiago queda abajo, lejos. El camino es rectilíneo como una
cuerda de guitarra.
Comienzo la cuenta de la latitud: cada cien y pico kilómetros
un grado menos. Después de volar un corto trecho, vemos en las
tinieblas unos enormes fantasmas que rodean el avión... son cón-
dores —• unas aves rapaces, gigantescas, semejantes a los buitres,
pero de más de un metro de largo, y tres de envergadura, con la
cabeza desnuda, plumaje de color negro azulado, blancas la espalda
y la.parte superior de las alas. El cóndor habita en los Andes y
es la mayor de las aves que vuelan. De pronto, el corazón me
dio un brinco: un ala del avión desciende, la otra sube. Nada de
particular; un viraje simplemente. Una tempestad que se había
desencadenado en los montes nos obliga a cambiar el trayecto
y así nos dirigimos al aeropuerto de Cochabamba, localidad de
Bolivia, en vez de ir a La Paz, que era el rumbo de nuestra pri-
mera etapa.

Jueves, 15 de junio

Estoy ya en Cochabamba. El nombre de esta ciudad me pareció


siempre exótico, enigmático. Aquí viven personas lo mismo que
yo, pero viven, acaso, ¿de otra manera?
Aquí, en el corazón del continente sudamericano, hay otros
pueblos, otro género de vida, pero los puntos de vista de esta
gente no son distintos de los nuestros, debido a las afinidades
de lengua y costumbres latinas. En este país, de un atraso econó-
mico y social difícil de concebir en nuestro siglo, las gentes
humildes viven miserablemente y trabajan en condiciones que no

282
Lago Titicaca

se diferencian demasiado de las existentes en tiempos de la Colonia.


Sus principales riquezas, es decir minerales y petróleo, están en
manos de empresas extranjeras que no respetan siquiera las leyes
del país para obtener así aun mayores ganancias.
Por la tarde volamos hasta La Paz, capital de Bolivia, y de
aquí tomamos un camión que nos conduce al famoso lago Titi-
caca, el mayor de los lagos de Sudamérica y el de mayor eleva-
ción en el mundo.
En esta región pudimos ver la ignorancia y la miseria en que
son mantenidos los aborígenes, antaño miembros del poderoso
imperio incaico.
Al regresar a La Paz, porque disponíamos de un día para visitar
otras ciudades de Bolivia (Sucre, Potosí), aproveché la oportuni-
dad de encontrar un helicóptero que iba al Paraguay y así, dejando
Bolivia, me fui a visitar Asunción. Esta capital se encontraba
en estado de emergencia. Los patriotas paraguayos libraban ya
una lucha abierta por derribar el régimen del dictador local. Toda
la población estaba en la calle. A causa de los numerosos inci-
dentes callejeros no pudimos estar ahí más de dos horas.

Viernes, 16 de junio

De nuevo en La Paz. Todos mis amigos estaban preparados


para la salida y me esperaban. Me subí inmediatamente al avión

283
que se dirigió raudo hasta Lima, capital del Perú. Al despegar,
un amigo exclama: "¡Ojalá, haga buen tiempo durante el resto
del vuelo !"
Durante todo el camino reinó una alegre animación y las con-
versaciones no cesaron un momento.

Sábado, 17 de junio
La primera impresión en Lima: el pueblo viste mejor que en
Bolivia y, por lo visto, su vida es algo más acomodada. Con todo,
comprobamos que el atraso en este país es semejante al de Bo-
livia, de tal modo que ni siquiera la capital del pais posee
aguas corrientes ni sistemas de canalización. Esto no impide que
unas pocas familias de magnates, aliados de las empresas ame-
ricanas que subyugan al país, vivan en condiciones de un lujo
poco habitual. Las indias se enorgullecen con sus polícromas
faldas y blusas, sus sombreros de ancha ala... y esconden bajo estos
atavíos la humillación de su raza vencida, condenada a trabajar
por unos mendrugos para los patrones de las clases más elevadas.
El enorme y ruidoso mercado recuerda algo a un bazar oriental.
Hileras de montones de frutas: bananas, aguacates, cocos, naran-
jas. Los indios venden telas de lana, recuerdos, objetos de plata,
alfombritas y ponchos.
,En la plaza principal se yergue un monumento al inca Manco-
Cápac. Los peruanos son descendientes de los incas. Pasamos
bastante tiempo en el espacioso museo de la historia india, en el
cual se conservan numerosos objetos antiguos: armas, ídolos,
máscaras rituales y vasijas sagradas de la época de los incas,
así como de sus antecesores, los indios tiahuanaco y mochica.
El amor con que ha sido reunida esta colección única refleja el
patriotismo del pueblo peruano. El conservador del museo me
ofreció muchas explicaciones y al despedirnos me regaló un álbum
con dibujos a mano de varios de los objetos expuestos.

Domingo, 18 de junio
En el aeropuerto "Limatambo" de la capital peruana encontra-
mos a un reportero y a un grupo de arqueólogos que suben a bordo
de nuestro avión para ir a México.
El avión vuelve a tomar rumbo norte, recto como una flecha.
Durante esa parte de viaje, aunque la altitud en la cual se efectúa
el vuelo es muy grande, la presión atmosférica no nos molesta.
Todos estamos contemplando abajo las hermosuras naturales de
las regiones que atravesamos. A cada paso nuestro en dirección
al ecuador, se percibe algo nuevo. El sol se eleva más y más, el

284
calor es cada vez mayor y cambia toda la naturaleza. El cuadro
varía; unos colores se esfuman, otros aparecen.
Algunos viajeros están escribiendo apuntes e impresiones del
viaje, o cartas que enviarán en la siguiente escala.
Al mediodía pasamos por debajo del sol en el cénit.
Estarnos ya en el aeropuerto de Guayaquil (importante puerto
del Ecuador) que tiene el nombre de uno de los grandes liberta-
dores de la América del Sur, Simón Bolívar. Aquí sentimos de
veras lo que es el calor ecuatorial. Es como si nos encontráramos
en un horno al rojo vivo y, al mismo tiempo, húmedo. Guayaquil,
con su gran puerto y varias fábricas, tiene un aspecto impresio-
nante. Forman el centro modernos conjuntos arquitectónicos.
El domingo esta zona parece muerta. Los ricos se van ya el sábado
en sus coches, .huyendo del calor, a las playas a un centenar de
kilómetros de la ciudad. Guayaquil no está en la costa, sino en el
delta de un ancho río. Para respirar la brisa marítima hay que
hacer un corto viaje.
Desde luego, los simples mortales de Guayaquil carecen de
esta posibilidad. Los domingos se quedan en la ciudad como el
resto de la semana.
No tardamos mucho aquí, porque viajamos con el propósito
de ver lo más posible. Despegamos de nuevo para la capital del

Guayaquil
Ecuador, Quito. Un corto vuelo y subimos a casi tres mil metros
de altura a esta ciudad, bastante grande, situada entre volcanes.
Quito vista a medianoche, tal como la vimos nosotros, es, no
obstante, muy interesante.

Lunes, 19 de junio

La arquitectura de esta capital es de estilo colonial, muy her-


mosa, pero uniforme. En todas partes se ven iglesias, ermitas,
conventos, seminarios. Algunos conventos ocupan manzanas ente-
ras y parecen fortalezas. A excepción de las iglesias, casi toda
la ciudad se compone de casas de una o dos plantas. Los frecuen-
tes terremotos impiden construir edificios más altos.
El clima de Quito es asombrosamente suave e igual, aunque del
ecuador aquí no hay más que unas decenas de kilómetros. La altura
considerable modera el calor y los altos montes contienen los
vientos. Por eso Quito es la "ciudad de la primavera eterna".
En todo el tiempo la temperatura de día es constantemente de
veinte a veintidós grados. Por la tarde y de noche, refresca.
La población de la capital es diversa: blancos, mestizos, mula-
tos, indios. Uno se pregunta: ¿De qué vive aquí la gente? No se
ven grandes fábricas; tampoco se advierten grandes edificios
oficiales. Las ocupaciones principales son, por lo visto, los oficios
artesanales y el comercio.
Uno de los productos alimenticios fundamentales son las bana-
nas, que aquí se comen también preparadas en las formas más
diversas.
Salta a la vista la miseria de la población india. Los indios
van descalzos, con harapientos ponchos al hombro. Al lado se
ven desfilar lujosos automóviles, elegantes damas.
Desde las cinco de la tarde aparecen en las arterias céntricas
bandadas de chicuelos que venden los periódicos vespertinos.
Gritan a quien más titulares sensacionales, aprendidos de memoria,
que seguramente no entienden.
En Quito, como en toda América Latina, he advertido gran
interés por la República Popular Rumana.

Martes, 20 de junio
Salimos para Bogotá, capital de Colombia.
Bogotá es una antigua ciudad, bastante grande y moderna. He
visitado la universidad y el jardín botánico pero, desgraciada-
mente, no pudimos detenernos más que unas cuantas horas en
esta urbe. El piloto abrigaba el propósito de hacer una escala

286
durante la noche en
Caracas. Y, efectiva-
mente, aterrizamos el
mismo día en el aero-
puerto de Caracas.
La economía de Ve-
nezuela se encuentra
en una situación la-
mentable. La desocu-
pación en masa, la
crisis de vivienda, el
hambre y la miseria
son las condiciones en
que se encuentran mi-
llones de venezolanos.
300 mil venezolanos
viven en chozas y la
mitad de la población
de Venezuela, que tie-
ne 6 700 000 almas,
no sabe leer ni escribir.
Esta situación es
tanto más intolerable
por cuanto Venezuela CARACAS. — Biblioteca de la Universidad
posee riquísimos re-
cursos naturales. Baste decir que ocupa el segundo lugar del mundo
por la extracción de petróleo. En 1957 fueron obtenidos en sus yaci-
mientos 146 millones de toneladas. Venezuela es también muy
rica en mineral de hierro.
Sin embargo, tanto el petróleo como el mineral se encuentran
en manos de los extranjeros, fundamentalmente de los monopolios
norteamericanos, que sacan ganancias colosales.
Pero el movimiento del pueblo venezolano en pro de la democra-
tización del régimen político y su decisión de llevar a cabo trans-
formaciones en la economía, van cambiando los rasgos caracterís-
ticos de este país.

Miércoles, 21 de junio

Después de una breve escala en Panamá, pasamos a Costa Rica. Se


denomina este país así porque tiene una hermosura verdaderamente
excepcional. Lujuriante vegetación. Los árboles tropicales de todas
las especies imaginables cubren las colinas y los montes. Enormes
flores multicolores, platanales, cafetales, maizales incomparables.

287
MÉXICO. — Parte de la Ciudad Universitaria

Los trabajadores de las plantaciones costarriqueñas acababan


de llevar a cabo con éxito una gran huelga en la que había sido
formulada la reivindicación de que el gobierno confisque todos
los bienes de las compañías extranjeras, especialmente los del
monopolio estadounidense "United Fruit", denominado el "mons-
truo verde".
La capital de la república, San José, es muy pintoresca. Se en-
cuentra entre colinas verdes y es todo un jardín rodeado por ele-
gantes edificios. Compramos en esta ciudad algunos recuerdos para
nuestros familiares y amigos, porque al día siguiente debemos
continuar nuestro viaje, volando por encima de: Nicaragua, Hon-
duras, El Salvador y Guatemala.
Guatemala, uno de los países más bellos que vi en este viaje
y el sitio en que apareció por primera vez el maíz, posee grandio-
sas ruinas mayas, lagos a gran altitud, más de cuarenta volcanes.
En este país se produjo de 1944 a 1954 el cambio social que anun-
ciaba la revolución cubana, lo que determinó la intervención yan-
qui y el derrocamiento del gobierno democrático que había entre
gado la tierra a los campesinos.

288
Jueves, 22 de junio

Henos aquí en la gran ciudad de los aztecas — México. Hemos


visitado primeramente la admirable Ciudad Universitaria. Los
arquitectos y pintores mexicanos han sabido crear un conjunto
original, impresionante, con elementos de la arquitectura moderna
occidental unidos a las tradiciones nacionales arquitectónicas
y pictóricas mexicanas.
Imaginen, por ejemplo, un rectángulo completamente liso,
bastante grande, que recuerda algo al edificio de la Organiza­
ción de las Naciones Unidas de Nueva York. Pero el muro continuo
de este rectángulo está convertido en un formidable fresco con
un tema de la revolución nacional. El edificio parece florecer
bajo los rayos abrasadores del sol tropical.
Otro inmueble. Por la forma parece una gigantesca colmena
un poco achatada. Por cierto, esta forma, que mejor sería decir
piramidal, no ha sido elegida por casualidad. Se encuentra a
menudo en las antiguas obras religiosas de los indios. El exterior
del edificio está pintado con caprichosas filigranas que repiten
motivos de antiguos Ornamentos populares.

Mariachis

19 — învăţaţi limba spaniolă


El eminente pintor Diego Rivera, cantor de la revolución
mexicana, ha prodigado el trabajo y el ingenio en la expresiva y
original decoración pictórica de la Ciudad Universitaria.
La estancia en esta capital ha sido una de las más gratas de
todo nuestro viaje por América Latina.
Hemos visitado la fortaleza de Chapultepec, cerca de la capi-
tal, que tiene un observatorio astronómico de donde se descubre
un dilatado y grandioso panorama.
Por la tarde fuimos a una corrida de toros que me gustó mucho.

Viernes, 23 de junic
Visitamos las pirámides de Teotihuacán, mil veces descritas,
pero no por eso menos interesantes. Fuimos también al barrio
suburbano de Xochimilco a fin de cumplir el ritual paseo en barca,
obligatorio para los extranjeros, entre las canciones de los mariachis.
"La cucaracha ya no puede caminar...", por supuesto, después
de haber visto Xochimilco.

Sábado, 24 de junio
Atravesando el golfo de México nuestro avión se aproxima a
"Yucatán donde bajarán los arqueólogos en busca de nuevos ves-
tigios de la esplendorosa civilización maya.
La Habana, luminosa ciudad moderna, es la última etapa
de nuestro prolongado viaje.
¿Qué decir de la Habana?
También aquí la viva naturaleza tropical, la arquitectura sun-
tuosa, los rascacielos, las grandes avenidas — recias y anchu-
rosas — pero la atmósfera que reina aquí es totalmente dis-
tinta de la que encontré en las demás capitales latinoamericanas.
..Cuija, territorio libre de América", éstas fueron las palabras que
me acogieron en el aeropuerto. Grandes consignas revolucionarias
encontré en la inmensa Plaza de la Revolución, adornada por el
monumento a José Martí, donde transcurría un grandioso mitin.
El 8 de enero de 195!) entraba en la Habana el comandante revo-
lucionario Fidel Castro a la cabeza de un pueblo que acababa de
derrotar una sangrienta tiranía defensora de los intereses de los
latifundistas, de la gran burguesía local y de los monopolios
norteamericanos.
Dos años y medio significan muy poco en la vida de un pueblo.
Pero en este breve tiempo han sucedido cambios y transformaciones
muy sustanciales y profundos en la Cuba Socialista, que le han
ganado la admiración y el fraterno cariño de todos los pueblos
del mundo.

290
LA HABANA •— Capitolio Nacional — Sede de la Academia
de Ciencias de Cuba
El heroísmo del pueblo cubano y la solidaridad de los países
socialistas unida a la de la clase obrera y de los pueblos de la
América Latina y del mundo entero han obstaculizado a los impe-
rialistas estadounidenses a que desencadenen una intervención
militar contra Cuba. Esta solidaridad representa una garantía
para la soberanía nacional y la independencia del pueblo cubano.
Gracias a la solidaridad de los países socialistas y a la ayuda
fraternal que la Unión Soviética ha concedido a Cuba sin condi-
ciones de orden político, económico o de cualquiera otra na-
turaleza, la revolución cubana ha podido echar un desafío atre-
vido a los monopolios imperialistas del petróleo sin que se pida
sacrificios extraordinarios al pueblo cubano. La Unión Soviética
ha permitido en efecto que no falte a Cuba una sola gota de pe-
tróleo cuando la Standard Oil y sus filiales decidieron ahogar a
Cuba con el cese de sus entregas de carburante.
Gracias a la solidaridad socialista y a la ayuda fraternal
de la Unión Soviética, de la República Popular Rumana, de
Checoslovaquia y de otros países socialistas, la supresión de la
cuota de exportación de azúcar cubano a los EE.UU. y el bloqueo
económico desencadenado por los imperialistas para hundir a
Cuba en una catástrofe económica, paralizar la producción y
provocar un intenso paro forzoso y el hambre, no dieron los resul-
tados esperados.

19* 291
LA HABANA — Casa presidencial

Gracias a la solidaridad y la fuerza del campo socialista, Cuba


está lista en cualquier momento a rechazar y vencer toda agresión
de los mercenarios y contrarrevolucionarios a sueldo de la quinta
columna de los EE.UU.
Gracias a la solidaridad de los países socialistas, Cuba bene-
ficia de medios materiales, maquinarias, materias primas, infor-
mación técnica que le han permitido desarrollar y aumentar en
un ritmo rápido la producción industrial y agrícola, de realizar
una nacionalización acelerada sin tener que pasar por grandes
dificultades ni disminuir el nivel de vida del pueblo.
Las masas cubanas comprenden cada vez mejor que al construir
el socialismo robustecen la independencia nacional, aceleran el
desarrollo económico, liquidan el paro forzoso, elevan sin cesar el
nivel de vida y cultural y mejoran el estado de salud del pueblo.

Domingo, 25 de junio
Después de admirar el excelente puerto con su malecón ba-
ñado de sol y algunos barrios obreros recién construidos, apro-
veché una ocasión para visitar la isla y me dirigí hacia Oriente,
la provincia más grande y más montañosa de Cuba.
Al viajar a vertiginosa velocidad por las magníficas carrete-
ras de Cuba, admiré su hermosa tierra y sus majestuosas pal-
meras. De paso, visité la bella ciudad de Camagüey.
Al posarnos en las cooperativas agrícolas, vi muchos poblados
nuevos con escuelas y casas recién erigidas para los guajiros.
Son asombrosamente expresivos los rostros surcados de estos
campesinos — admirable gente —, que hablan de los duros y

292
difíciles años de hambre y miseria que arrastraron. ¡ Y ello ocurría
precisamente en un país tan rico y fértil como Cuba !
En Oriente se alza la Sierra Maestra, y allí se estableció hace
unos años el cuartel general de la Revolución popular cubana que
había de derrocar la dictadura de Batista, lacayo de los grandes
monopolios.

Lunes, 2(i de junio

Hoy he visitado la península de Zapata donde, a mediados de


abril de este año, el imperialismo intentó un cobarde ataque con-
tra la Cuba revolucionaria.
Los imperialistas querían sojuzgar de nuevo a los millones de
cubanos que estaban dispuestos a derramar su sangre por conservar
lo que hoy tienen. Querían quitarles las tierras a los campesinos,
arrebatarles sus títulos de propiedad, volver a someterlos a los
latifundistas y destruirles sus cooperativas. Querían hacer que los
cientos de miles de obreros de empresas nacionalizadas se resig-
naran a verse explotados como antes. Querían sumir de nuevo en
la discriminación a los ciudadanos negros, que hoy gozan de igua-
les derechos y oportunidades que sus hermanos blancos. Querían
cerrar las miles de aulas que el Gobierno Revolucionario ha abierto
en todo el país y echar a los niños de los antiguos cuarteles ahora
convertidos en escuelas. Querían romper los tratados que hoy
facilitan a Cuba comerciar con todo el mundo, para llevarla de
nuevo a la época en que dependía de un solo mercado.
En suma, los imperialistas querían deshacer todo lo que la
revolución ha hecho para transformar a Cuba en un país indepen-
diente, en el que el poder pertenece al pueblo, un país libre que
se industrializa, y donde rápidamente van desapareciendo los
últimos restos de injusticia social. El país atravesaba un período
alarmante. Pero, los viles mercenarios, pagados, organizados, en-
trenados y enviados a Cuba por el rapaz y explotador imperialismo
yanqui, resultaron impotentes desde los primeros momentos al des-
embarcar en Playa Larga y Girón, ante el empuje, coraje y hero-
ísmo demonstrados en todo instante por los gloriosos miembros
del Ejército Rebelde y las Milicias Nacionales Revolucionarias.
¡Patria o muerte! ¡Venceremos! — con estas palabras, obreros
y campesinos acudieron a la defensa de las conquistas revolu-
cionarias del pueblo. Todos los cubanos honestos habían tomado
las armas ingresando voluntarios en las filas de las milicias
populares. El imperialismo invasor se vio aplastado por la valen-
tía del pequeño pueblo cubano. Su fuga cobarde fue inevitable.

293
E n los ú l t i m o s t i e m p o s , la clase obrera se ha desarrollado mucho
y v a a d q u i r i e n d o u n a conciencia de clase más y más c l a r a ; la masa
r u r a l se moviliza t r a s de la reforma a g r a r i a , y la m a y o r í a de los
i n t e l e c t u a l e s , profesionales, técnicos, escritores y a r t i s t a s se sien­
ten ligados a las d e m a n d a s del p u e b l o . Todo el pueblo cubano
se l e v a n t a en u n frente a m p l i o en defensa del régimen democrá­
t i c o . Cuba es u n ejemplo p a r a los d e m á s países l a t i n o a m e r i c a n o s
de que la Revolución p o p u l a r t r i u n f a siempre a pesar de las
m a n i o b r a s i m p e r i a l i s t a s . Las grandiosas acciones y d e m o s t r a ­
ciones de los pueblos de t o d a L a t i n o a m é r i c a en pro de la defensa
del pueblo c u b a n o y contra la p o l í t i c a agresiva de los E E . U U .
c o m p r u e b a n p l e n a m e n t e que el ejemplo de la lucha revolucio­
n a r i a c u b a n a e n c u e n t r a un poderoso eco en los corazones de los
trabajadores latinoamericanos.
Y con esto, d o y por t e r m i n a d o el largo, interesante e i n s t r u c t i v o
viaje a través de los países que h a b l a n el idioma que están ustedes
a p r e n d i e n d o en este m a n u a l .

PALABRAS NUEVAS
abrigar a a d ă p o s t i ; a avea (intenţia) convertirse a deveni
achatado t u r t i t cucaracha gîndac, şvab
acomodado înstărit cuerda coardă, sfoară
advertirse a se observa cumbre / . culme
ajetreo a g i t a ţ i e , sbucium choza cocioabă
ala aripă decena grup de zece
alejado îndepărtat derecha dreapta
ancho larg derrocar a dărîma
andino a n d i n , din m u n ţ i i Anzi descalzo desculţ
antojo poftă descanso odihnă
aprovechar a profita desencadenar a dezlănţui
artesano meşteşugar desfilar a defila
asombroso u i m i t o r desgraciadamente din nefericire
bahía r a d ă desnudo gol
bandada ceată desocupación / . şomaj
brinco tresărire dilatado lărgit, întins
capricho capriciu envergadura anvergură
céntrico din centru equipaje m. bagaj
cerro deal ermita schit
cesar a înceta escala scară ; escală
circundar a înconjura esfwmarse a se e s t o m p a ;
colmena stup estancia şedere
contener a reţine estilo stil
contraste m. contrast familiar ni. m e m b r u de familie
convento mănăstire fantasma m. fantomă

294
flecha săgeată percibirse a se observa
florecer a înflori plumaje m. penaj
fortaleza fortăreaţă portátil p o r t a t i v
fresco frescă (pictură) presumir a se m î n d r i , a (se) crede
ganancia cîştig prodigar a risipi
gigantesco imens, uriaş propósito intenţie
grato p l ă c u t puntal m. p r o p t e a ; p u n c t fix
guajiro ţ ă r a n (în Cuba) rapaz rapace, de p r a d ă
harapiento zdrenţăros raudo iute
hilera rînd, şir rectángulo d r e p t u n g h i
horno cuptor reflejar a reflecta
idear a gîndi refrescarse a se răcori
iglesia biserică reivindicación / . revendicare
inconcebible de neconceput rosado trandafiriu
internarse a p ă t r u n d e , a duce sub rumbo ţ i n t ă , destinaţie
pămînt sabroso gustos, savuros
lejanía depărtare salitre m. salpetru
lejos departe sereno senin; m. paznic
lujuriante l u x u r i a n t suave dulce
malecón m. cheiu suntuoso somptuos
maleta g e a m a n t a n , valiză taza cană, ceaşcă
manzana m ă r ; bloc de case tempestad / . furtună
marcharse a pleca terrateniente m. moşier
mármol m. m a r m u r ă tinieblas / . p i . î n t u n e r i c ; negură
máscara mască titular m. t i t l u
medianoche / . miezul n o p ţ i i torno schimb
mestizo metis trasero d i n d ă r ă t
muro zid travesía călătorie
ocultarse a se ascunde ubicado s i t u a t
oficio meserie, slujbă vasija vas
ola val vespertino de seară
paralelo paralelă viraje m, v i r a j , cotitură

ANÁLISIS DEL TEXTO

Chile — este corect ca numele acestui stat să se pronunţe şi în


limba romînă „Cile" (nu „Kile"). Ca substantiv comun: chile m.=
(în Am.) ardei.
Republica Chile are o suprafaţă de 741 767 km 2 (de două ori şi
jumătate cît ţara noastră) şi o populaţie de 7 600 000 locuitori.
Caracteristica teritoriului acestui stat o constituie lungimea
sa: 4 200 km.

295
Antártida — v a s t c o n t i n e n t s i t u a t în i n t e r i o r u l cercului p o l a r ,
cu o suprafaţă de 14 m i l i o a n e k m 2 . A n t a r c t i d a este locuită d o a r
de personalul s t a ţ i u n i l o r ş t i i n ţ i f i c e din U . R . S . S . , Australia,
S . U . A . , Anglia, Chile, A r g e n t i n a , Norvegia şi F r a n ţ a .
actos arbitrarios — acte samavolnice
Santiago de Chile — c a p i t a l a r e p u b l i c i i Chile, fondată în 1 5 4 1 .
E s t e necesar să se specifice „de Chile", deoarece m a i există şi
a l t e oraşe cu aceeaşi n u m i r e : Santiago de Compostela ( S p a n i a ) ;
Santiago de Cuba; Santiago de Chaco ( P e r ú ) ; Santiago del
Estero ( A r g e n t i n a ) . N u m i r e a Santiago v i n e de la Sant-Yago
(sfîntul Iacob).
en vísperas — în a j u n u l ; víspera — ajun
darlo a conocer — a-1 face cunoscut.
La Habana — c a p i t a l a r e p u b l i c i i Cuba. Se scrie î n t o t d e a u n a cu
a r t i c o l , dar în r o m î n e ş t e se spune s i m p l u : H a b a n a . O r a ş u l a
fost fundat în 1538 şi are astăzi peste u n m i l i o n de l o c u i t o r i .
Hispanoamérica — n u m i r e care include t o t a l i t a t e a ţ ă r i l o r a m e r i ­
cane în care se vorbeşte limba s p a n i o l ă .
en espera de — în a ş t e p t a r e a
a los pies— la picioarele. Cu c u v î n t u l pie se pot forma o serie
întreagă de e x p r e s i i :

a pie pe jos
de pie în picioare
al pie alături, la picioarele; în josul
al pie de la letra textual, literal

cuenta con — posedă


chirimoya — fruct exotic din America
papaya — fruct a s e m ă n ă t o r pepenelui
no puede por menos de aspirar — nu p o a t e să n u a s p i r e . . .
parece mentira — expresie e c h i v a l e n t ă cu „ n u - m i v i n e a crede" la
puesta del sol — a s f i n ţ i t u l soarelui. S i n o n i m cu: crepúsculo, ocaso,
cien — apocopa de la ciento. Ciento nu apocopează însă î n a i n t e a
altui numeral:

cien personas,
însă: ciento sesenta personas

Bolivia — r e p u b l i c ă d i n centrul A m e r i c i i de Sud, cu o suprafaţă


de p a t r u ori m a i m a r e decît a ţ ă r i i noastre (1 098 581 k m 2 ) .
N u m e l e derivă de la Simón B o l í v a r .
por la tarde — seara, pe seară. Construcţia aceasta diferă de cele­
lalte analoge ei în limba r o m î n ă : de día (ziua), de noche
(noaptea).

296
aprovecho la oportunidad — profit de ocazie. Verbul aprovechar
nu este urmat de prepoziţie.
estado de emergencia — stare de asediu
Paraguay — republică din centrul Arnericii de Sud cu o suprafaţă
de 406 752 km 2 , dar cu o populaţie de peste un milion şi jumă­
tate de locuitori. Ţară eminamente agricolă, cu un sol foarte
fertil. Bogată în peisaje pitoreşti. Capitala republicii, Asun­
ción, este cel mai important centru comercial al ţării şi port
pe rîul Paraguay.
Perú — important stat din vestul Americii de Sud, cu o suprafaţă
de aproape cinci ori mai mare decît a ţării noastre (1 285 215 km 2 ),
dar cu o populaţie mai puţin numeroasă. Capitala sa, Lima,
are aproape un milion de locuitori. Înainte de venirea
spaniolilor, exista în Peru un puternic imperiu indian
(incas) cu capitala în Cuzco. Unul dintre cei mai importanţi
conducători incaşi a fost Manco Cápac (secolul al XllI-lea).
Incaşii au avut o civilizaţie foarte dezvoltată şi o industrie
şi agricultură înfloritoare. Cunoşteau calendarul şi un fel de
scriere făcută din sfori cu noduri.
Imperiul incas a luat sfîrşit o dată cu cucerirea lui de către
Francisco Pizarro şi Gonzalo de Carvajal.
; Ojalá haga, buen tiempo ! — Să dea Dumnezeu să fie timp frumos !
Interjecţia ¡Ojalá! (cuvînt arab: Allah) cere subjonctivul.
el pueblo viste mejor — poporul se îmbracă mai bine
aguacate — pom din America, al cărui fruct, asemănător cu o
pară, este foarte gustos
yergue— se înalţă; de la verbul erguir. Verbul erguir se poate
conjuga fie ca un verb diftongat, fie, mai ales, ca un verb de
tip pedir:
Indicativ:
Prezent Perfect simplu
irgo îlergo erguí
irgues yergues erguíste
irgue yergue irguió
erguimos erguimos
erguís erguísteis
irguen yerguen irguieron
Subjonctiv prezent Imperativ
irga sau yerga irgue yergue
Gerunziu
irguiendo
Alt verb care diftonghează şi prezintă un aspect grafic oare­
cum asemănător cu erguir este errar (a greşi; a rătăci): yerro,
yerras, yerra, erramos, erráis, yerran.

297
Deci, cînd avem de-a face cu diftongul ie la începutul
cuvîntului, i devine y.
Tot aşa diftongul ue la începutul cuvîntului e precedat întot­
deauna de h: huevo, hueso, sau verbul oier (a mirosi) — huelo,
hueles, huele, olemos, oléis, huelen,
dibujos a mano — desene de mînă
más y más — din ce în ce mai. O altă expresie sinonimă cu aceasta
este: cada vez más. Vedem, în rîndul următor: cada vez mayor —
din ce în ce mai mare.
Ecuador — stat situat între Perú şi Columbia, chiar pe linia
ecuatorului. Posedă şi insulele Galápagos, situate la 600 km
de coastă. Are o suprafaţă de 270 670 km 2 şi o populaţie de
numai 4 500 000 locuitori.
es como si nos encontráramos — e ca şi cum ne-am afla (găsi)...
mestizo — metis, născut din părinţi de rasă albă şi indiană.
mulato — mulatru, născut din părinţi de rasă albă şi neagră.
indio — băştinaş din America. Columb, cînd a descoperit America,
fiind convins că a ajuns în India, i-a denumit astfel pe locui­
torii noii lumi. Numirea a rămas pînă astăzi, iar adevăraţilor
indieni (din India) li se spune hindúes,
uno se pregunta — te întrebi (forma impersonală).
salta a la vista — e evident, sare în ochi.
chicuelo — puşti; diminutiv de la chico,
gritan a quien más — strigă care mai de care.
Colombia — stat situat în nord-vestul Americii de Sud, cu o
suprafaţă de peste patru ori mai mare decît a ţării noastre
(1 138 338 km 2 ) şi cu o populaţie de numai 14 132 000 locui­
tori. Columbia este al doilea stat producător de cafea din lume.
unas cuantas horas — vreo cîteva ore.
abrigaba el propósito — avea intenţia. Abrigar în sens figurat,
atunci cînd este vorba de idei, sentimente, are înţeles de „a
avea", „a nutri": abrigar esperanzas.
Venezuela—-oficial: Statele Unite ale Venezuelei — are o supra­
faţă de peste 900 000 km 2 (mai mare decît Franţa şi Germania
la un loc), cu o populaţie de aproape 7 milioane de locuitori. Se
compune din 20 de state, 2 teritorii şi un district federal. Numele
de Venezuela i-a fost dat de către Americo Vespucci care, văzînd
pe ţărmul mării nişte case pe piloni — în apă — a numit aceste
locuri „Veneţia mică" sau „Venezuela".
Capitala statului, Caracas, este cel mai important centru politic
şi cultural al ţării şi deţine una dintre cele mai renumite univer­
sităţi din America Latină. Maracaibo este cel mai important
centru al industriei petrolifere venezolane, situat pe malul
lacului cu acelaşi nume.

298
llevar a cabo — a desăvîrşi
Panamá — r e p u b l i c ă s i t u a t ă pe i s t m u l d i n t r e cele două Ame-
r i c i . E s t e s t r ă b ă t u t ă de c a n a l u l cu acelaşi n u m e , lung de peste
80 k m . şi a d î n c de 12,5 m . , care leagă oceanul A t l a n t i c
de oceanul Pacific.
Costa Rica — ţ a r ă foarte b o g a t ă d i n America C e n t r a l ă , n u m i t ă
astfel (Coasta Bogată) chiar de C o l u m b . Are o suprafaţă r e l a t i v
m i c ă (50 900 km 2 ) şi doar u n m i l i o n de locuitori.
platanal, cafetal, maizal — p l a n t a ţ i i de b a n a n i (plátano), de
cafea şi de p o r u m b
Nicaragua—(capitala M a n a g u a ) , Honduras (cap. T e g u c i g a l p a ) ,
El Salvador (cap. San Salvador) şi Guatemala (cap. G u a t e m a l a ) ,
r e p u b l i c i din America C e n t r a l ă .
aztecas — a z t e c i ; u n u l d i n t r e cele m a i vechi popoare d i n Mexic.
por casualidad — d i n î n t î m p l a r e .
corrida de toros — l u p t e cu t a u r i .
mariachis — c î n t ă r e ţ i a m a t o r i de m u z i c ă p o p u l a r ă m e x i c a n ă .
la cucaracha ya no puede caminar... p r i m u l vers d i n t r - u n cunoscut
cîntec r e v o l u ţ i o n a r m e x i c a n .
Yucatán — p e n i n s u l ă în golful México.
Cuba — cea m a i m a r e insulă din A n t i l e , cu o s u p r a f a ţ ă de
114 524 k m 2 şi o lungime de 1300 k m . Are a p r o a p e 7 m i l i o a n e
locuitori şi este î m p ă r ţ i t ă în 6 p r o v i n c i i . E s t e p r i m a r e p u b l i c ă
socialistă d i n A m e r i c a .
doy por terminado — î n c h e i , t e r m i n

Nota del día. I a t ă c u m se numesc în l i m b a spaniolă şi în l i m b a


r o m î n ă locuitorii diferitelor s t a t e din America L a t i n ă :

Ţara în limba spaniolă în limba romînă


Argentina argentino argentinian
Bolivia boliviano bolivian
Brasil brasileño brazilian
Colombia colombiano columbian
Costa Rica costarriqueño costarican
Cuba cubano cuban
Chile chileno cilean
Ecuador ecuatoriano ecuadorian
Guatemala guatemalteco guatemalez
Honduras hondureno hondurez, honduran
México mexicano mexican
Nicaragua nicaragüense nicaraguan
Panamá panameño panamez
Paraguay paraguayo paraguaian
Perú peruano peruan

299
Puerto Rico puertorriqueño portorican
Salvador salvadoreño salvadorian
Santo Domingo dominicano dominican
Uruguay uruguayo uruguaian
Venezuela venezolano venezolan

¿SABE USTED QUÉ ES E L . . .


erke ?
Especie de bucium r u m a n o , tocado por los indios de A r g e n t i n a
y Bolivia.
caimán?
R e p t i l de América, parecido al cocodrilo, que alcanza h a s t a seis
m e t r o s de largo. E n el s e n t i d o f i g u r a d o : persona m u y a s t u t a .
guano?
Abono (îngrâşâmint) formado por el excremento de aves m a r i n a s
que se e n c u e n t r a a c u m u l a d o en gran c a n t i d a d en las islas Galá­
pagos y en las costas del Perú y del n o r t e de Chile.
quetzal?
Ave m u y hermosa de América t r o p i c a l , de plumaje suave, verde
b r i l l a n t e y rojo. E s el símbolo de la l i b e r t a d (no puede v i v i r
en cautiverio) y figura en las a r m a s (stema) de G u a t e m a l a . La
m o n e d a de este país tiene el m i s m o n o m b r e .
machete?
Cuchillo grande de m u c h o peso que sirve p a r a cortar caña de
azúcar (en Cuba).

EJERCICIOS

9 2 . Contestar en escrito a las siguientes preguntas:


¿Cuáles son las principales ciudades de Chile?
¿Qué capitales y ciudades se han visitado durante el viaje descrito en
esta lección?
¿Cuál fue la antigua capital del Perú?
¿Cuáles son los picos más altos de los Andes y sus alturas en metros?
¿Cuál de los países visitados le parece a usted más interesantey por qué?
9 3 . Traducir las siguientes oriciones:
1. Am stat o lună în Cuba şi am cunoscut viaţa nouă a locuitorilor
acestei insule. 2. Am speranţa că voi putea vizita de asemenea multe alte
ţări din America Latină. 3. Această călătorie a fost un adevărat eveniment
fîn viaţa mea. 4. Vizitînd locuri diferite am învăţat multe lucruri noi
şi am învăţat să cunosc lumea mai bine. 5. Muncitorii de pe plantaţiile
de cafea din Costa Rica muncesc în cele mai rele condiţii. 6. La corrida
de ieri spectatorii strigau care mai de care văzînd moartea taurului.

300
7. Duminica trecută prietenul meu profită de ocazie să-mi ceară o carte
şi trebuie să i-o dau. 8. Gînd înfloreşte grădina, toate albinele vin pentru
că sînt atrase de parfumul florilor. 9. Sare în ochi că băieţaşului acestuia
îi e frică de imensul vultur de la grădina zoologică. 10. Aş vrea să ştiu
dacă acestea sînt desene (de mînă) sau fotografii? 11. Nu greşesc spunînd
că acest mare sportiv este în ajunul unui concurs; mîine va avea loc o
întîlnire sportivă internaţională. 12. Am plecat la Iaşi cu un avion care
decola de pe aeroportul din Bucureşti la apusul soarelui. 13. Din nenoro­
cire nu putui asista la premiera acestui film mexican. 14. M-a uimit
şi m-a bucurat anvergura construcţiilor de blocuri noi din cartierul tău.
LECŢIA 33

UNA CARTA

México D. F., 4 de agosto


de 1960
Querido amigo :
Siento mucho haber retrasado tanto mi respuesta, pero los exá­
menes y el trabajo diario me han tenido ocupado todo este
tiempo. Creo que disculparás este retraso mío si piensas en el
proverbio latino: „más vale tarde que nunca".
Como ya sabes, mi profesión es muy entretenida, pero también
muy cansadora. No obstante mi poco tiempo libre, me gustaría
mucho que me mandaras un manual de lengua rumana — por lo
menos en francés —, pues así podría aprender algo de rumano.
Como hablo un idioma semejante al tuyo, creo que será algo muy
agradable e instructivo aprender este idioma latino del Oriente
de Europa.
A continuación, voy a tratar de contestar a las preguntas plan­
teadas en tu última carta:
— El nombre oficial de México es el siguiente: „Los Estados
Unidos Mexicanos"; en efecto, desde el punto de vista político,
mi país forma una república federativa compuesta de 28 estados,
3 territorios y un distrito federal, autónomos entre sí.
— La capital del país se encuentra en el distrito federal. El
antiguo nombre de esta ciudad fue Tenochtitlán.
Me preguntas asimismo cosas concernientes a los antiguos
pueblos prehispánicos de México.
— Mucho antes de la llegada de los españoles a América, varios
pueblos indios se habían establecido en México. Fueron los más
notables los tollecas, los chichimecas, los aztecas, los mayas y,
en menor grado, los zapotecas. Todos ellos fundaron imperios de
cierta duración.
Los toltecas, oriundos del norte y guiados por Huémac, fun-
daron a Teotihuacán y a Tula, en el Anáhuac. Alcanzaron los tol-
tecas civilización notable. Sus arquitectos elevaron pirámides

302
I
I

MÉXICO D. F. - Avenida Juáre:


religiosas que superan en altura y extensión a las de Egipto
(sólo sus ruinas cubren una superficie de 18 kilómetros cuadra-
dos), sus astrónomos lograron formar un calendario muy perfecto;
poseían una escritura jeroglífica.
Yo mismo he visitado la zona arqueológica de Teotihuacán.
Calzadas, palacios y sitios de penitencia han sido cubiertos por la
tierra. Las ruinas, a pesar de todo, comunican ese aire de „serena
grandeza" que Teotihuacán debió tener en los días de su apogeo
y esplendor.
Tres o cuatro siglos antes del descubrimiento de América por
los europeos apareció en México el legendario Quetzalcóatl,
hombre de tez blanca, cabello y barba largos, sabio y virtuoso.
Residió Quetzalcóatl, primero en Tula, luego en Cholula, y por
fin se embarcó con rumbo al Oriente para no volver más. (Parece
ser el mismo que más tarde señalan las crónicas mayas con el
nombre de Kukulcán.) Profetizó antes de marcharse que más
tarde vendrían del Oriente otros hombres blancos como él, para
conquistar el país y derribar sus ídolos.
Los chichimecas, pueblo bárbaro del norte, vinieron en con-
tacto con los toltecas y acabaron por adoptar la lengua y el género
de vida toltecas.

Templo maya de Zaculeu (Guatemala)


CENTROS ARQUEOLÓGICOS
CE
MÉXICO

JZ

TEOTIHUACÁN. Las pirámides del Sol y de la Luna vistas desde


el Templo de Quetzalcóatl

20
Los aztecas, oriundos de
A t l á n , en S i n a l o a , m o v i d o s
por u n a profecía de su dios
H u i t z i l i p o c h t l i (pronuncia-
ción casi imposible p a r a u n
europeo ¿ v e r d a d ? ) , e m p r e n -
dieron — c o n t e m p o r á n e a -
m e n t e a otros pueblos mi^
gratorios en E u r o p a — u n
larguísimo éxodo q u e los
condujo h a s t a el lago de
Texcoco, donde fundaron la
Diseño de un fresco maya c i u d a d de T e n o c h t i t l á n , que
luego t o m ó el n o m b r e de
Méjico. E l reino azteca fue u n reino m i l i t a r , semejante a l de E s -
p a r t a en la a n t i g ü e d a d griega, que duró h a s t a la conquista de
México por H e r n á n Cortés. E l ú l t i m o rey azteca fue M o c t e z u m a ,
que pereció con sus guerreros en u n a s sangrientas luchas l i b r a d a s
c o n t r a los conquistadores españoles.
E l p u e b l o de c u l t u r a más a v a n z a d a fue el m a y a , que v i v i ó y
sigue v i v i e n d o en México, así como en otros países de América Cen-
t r a l . De su n o t a b l e a r q u i t e c t u r a q u e d a n vestigios en la p e n í n s u l a
de Y u c a t á n , en P a l e n q u e , U x m a l , I z a m a l o en G u a t e m a l a (Tical
y Quirigua) y en H o n d u r a s (Copan). La civilización m a y a fue p a r a
México lo que A t e n a s fue p a r a Grecia. Los m a y a s se d i s t i n g u í a n
en la p i n t u r a , grabados en m a d e r a , la escultura y la a r q u i t e c t u r a .
T e n í a n el m á s perfecto calendario del m u n d o ; e m p l e a b a n la cifra cero
en sus cálculos m a t e m á t i c o s m u c h o antes que c u a l q u i e r otro p u e b l o .
De a h í la d e n o m i n a c i ó n que se les d a : „los griegos de A m é r i c a " .
P o r t r a t a r s e de u n a c a r t a no p u e d o e x t e n d e r m e m á s y desde ahora
quedo a la espera de t u s n o t i c i a s . Aprovecho la o p o r t u n i d a d p a r a
estrechar c o r d i a l m e n t e t u m a n o , con sincero afecto.

P a n c h o López
P . D . Te envío t a m b i é n algunas t a r j e t a s postales i l u s t r a d a s p a r a
que t e des cuenta mejor de lo expuesto m á s a r r i b a .

PALABRAS NUEVAS
afecto dragoste cansador obositor
aparecer a aparea civilización /. civilizaţie
avanzar a î n a i n t a concerniente referitor
cabello p â r conquistar a cuceri
calzada d r u m p i e t r u i t continuación / . continuare.

306
derribar a d ă r î m a llegada sosire
descubrimiento descoperire mandar a t r i m i t e
desolado deşert noticia ştire, n o u t a t e
disculpar a ierta oriundo originar
duración / . d u r a t ă palacio p a l a t
entretenido a n t r e n a n t penitencia p e n i t e n ţ ă , ispăşire
establecer a stabili perecer a pieri
estrechar a strînge profetizar a profeţi
extenderse d. a se lungi întinde) residir a locui
grandeza mărire sangriento sîngeros
guerrero războinic señalar a semnala
guiar a călăuzi superar a depăşi
librar a p u r t a (război) superficie / . suprafaţă
lucha l u p t ă tez / . t e n , culoarea pielii

ANÁLISIS DEL TEXTO

4 de agosto de 19... — data (la fecha) se scrie întotdeauna cu de


înainte de lună şi de an. Uneori se adaugă şi articolul el (sub-
înţelegîndu-se el día) înaintea cifrei care arată ziua: el 11 de
mayo de 1960. Pentru scrisoare, data mai poate fi scrisă şi în
altă ordine: agosto 4, de 1960.
querido amigo: — titlul scrisorii (encabezamiento) este urmat de
două puncte. Dacă între cei care corespondează nu este o inti­
mitate prea mare, se pot utiliza formulele: distinguido (admi­
rado, respetado) amigo (camarada). Tot ca titlu de scrisoare
se mai utilizează formula: Muy señor mío: (Stimate domnule).
Adresa (la dirección, las señas) de pe plic (el sobre) se
compune astfel:

Sr. don Jacinto Sánchez


Ala meda de Apodaca, 58
Cádiz
España

Pe dosul plicului se scrie: Remite (sau: Rte)...


Un formular de telegramă [impreso para telegrama) se completează astfel:
Destino: Cádiz — ESPAÑA
Destinatario: Jacinto Sánchez
Domicilio: Alameda de Apodaca, 58
Indicaciones: urgente, ordinario
(táchense los conceptos no utilizables)
Texto: Intranquilo sin noticias. Telegrafia cómo estás. Abrazos. Miguel.
Nombre y domicilio del expedidor:...

20* 307
siento mucho — regret
preguntas planteadas—întrebări puse. Plantear — a pune, a
ridica (probleme, întrebări)
Estados Unidos Mexicanos—Statele Unite Mexicane. (1.969.269km 2 ;
35 milioane loc.) Este bine ca întotdeauna să specificăm ori de
cîte ori spunem Estados Unidos despre care din ele este vorba,
deoarece în America sînt mai multe state cu acest nume:
Estados Unidos del Brasil (Brazilia)
Estados Unidos de Venezuela (Venezuela)
Estados Unidos de Norteamérica (S.U.A.)
Cetăţenii din S.U.A. se numesc: norteamericanos sau estado­
unidenses. Numirea Estados Unidos se prescurtează EE.UU.
en efecto — într-adevăr
distrito federal — diviziune administrativă în care se află capitala
ţării. Prescurtat D.F. (Peste 3 milioane locuitori).
todos ellos — toţi aceştia — în acest caz ello are funcţia de pro­
nume demonstrativ.
Teotihuacân — localitate în México, situată la 43 km de capi­
tală, vechi centru al civilizaţiei antice mexicane. Conţine mai
multe piramide, dintre care cea a Soarelui are 194 m latura
bazei şi 55 m înălţime.
Quetzalcóatl — figură legendara a unui rege toltec (din secolul
al XII-lea), venit din ţinuturi necunoscute, de peste mările
din răsăritul Mexicului (Europa?), de unde aducea o civilizaţie
înaintată şi o altă religie. A fost considerat de mexicani drept
zeu. Aproape de sfîrşitul vieţii s-a îmbarcat din nou, plecînd
spre răsărit.
Sinaloa — stat în nord-vestul Republicii México.
Hernán Cortés — căpitan spaniol, cuceritorul Mexicului, născut
în 1485 în Extremadura (Spania). A debarcat în 1519 în México,
unde a fundat oraşul Veraeruz. Numai după numeroase şi
sîngeroase lupte, în care au pierit sute de mii de indieni, a
reuşit să pună stăpînire pe această ţară.
conquistador—cuceritor; numire generică dată soldaţilor şi aven­
turierilor spanioli care, cu mijloacele cele mai brutale, au
întreprins cucerirea (la conquista) Noii Lumi.
con sincero afecto — cu dragoste sinceră. Pentru formulele de poli­
teţă de la sfîrşitul scrisorilor (cortesías) spaniolii au o infini­
tate de expresii; spicuim cîteva care s-ar potrivi în cazul
acestei scrisori:
Tu buen (leal) amigo.
Te saluda atentamente (calurosamente, cordialmente).
Muchos recuerdos de...
Un abrazo de...
Siempre a tus órdenes.

308
In cazul unei scrisori m a i ceremonioase:
Mc subscribo de usted (rămîn al dumitale).
Me repito de Ud. atto. y S.S. (cu deosebit respect).
Aproveclio esta oportunidad para ofrecerme de Ud. atto. y S.S. q.e.s.m.
(profit de ocazie pentru a vă asigura de deosebita mea stimă...).
Quedo (soy) de Ud. atto. y S.S.
Considérame siempre su muy agradecido y afino. S.S.
Prescurtările (abreviaturas) din aceste formule s í n t :
atto. = atento (se poate înlocui cu ajino. = afectísimo)
S.S. = seguro servidor
q.e.s.m. = que estrecha sus manos
q.b.s.m. = que besa sus manos (către femei)
Pancho — d i m i n u t i v de la Francisco
P.D. — posdata = p o s t s c r i p t u m (P.S.) ceea ce se a d a u g ă într-o
scrisoare după s e m n ă t u r ă .

ASUNTOS P A R A CONVERSAR

Fórmulas para

preguntar: contestar:
¿ H a y alguien a q u í que h a b l e ru- Sí, señor. H a b l e U d . e s p a ñ o l ,
m a n o (español)? por favor.
¿ H a b l a U d . (el) español? Sí, j u s t o lo necesario p a r a ha-
cerme c o m p r e n d e r .
¿Podría Ud. decirme...? Es m u y s i m p l e .
¿ T e n d r í a la a m a b i l i d a d de de- N a d a m á s fácil.
cirme si...?
¿Sabe U d . quién (o cómo, por Creo que sí.—No estoy seguro.
qué, de qué m a n e r a ) . . . ?
¿Es v e r d a d q u e . . . ? No lo sé.
¿Sería t a n a m a b l e en decirme Con m u c h o g u s t o . — Con el
(que me dijera, comunicara)..? m a y o r placer. — Con sumo
placer. — De b u e n a g a n a .
¿Me h a r í a el favor de...? De b u e n grado.
T e n g a U d . la b o n d a d de decirme Voy a i n t e n t a r l o .
(o de c o n t a r m e , de comuni-
carme) si (o lo q u e ) . . .
P o r favor, ¿quiere decirme (o La cosa no es f á c i l ; intentémos-
i n d i c a r m e , m o s t r a r m e , seña- lo, sin e m b a r g o . — U n poco
larme)... de c a l m a , u n p o q u i t o de
paciencia. — La cosa merece
reflexionarse.

309
Quedaría muy reconocido (o Tendré gran placer en decírselo.
agradecido) a Ud. si quisiera
decirme si...
Le agradecería mucho, si me Estoy a las órdenes de Ud.
dijera...
¿Cómo se explica Ud. que...? Es fácil de comprender.
¿Cómo es que ocurre (o sucede) La cosa salta a los ojos. — La
que (seguido del subjunti- razón es clara (u obvia).
vo)...?
¿Cree Ud. que (subjuntivo o No afirmo lo contrario.
futuro)... ? En mi opinión... — A lo que yo
entiendo...
¿No cree Ud. que (indicati- ¿Qué piensa Ud.? — ¡ Lo cree
vo)...? Ud. así!
¿Entiende Ud. que (subjunti- A mi parecer... Me parece...
vo)...?
¿No le parece que (indica- Depende de las circunstancias.
tivo)...? ¿Está Ud. seguro — Según. — Puede ser.
de que (subjunctivo)...? La cosa no puede saberse aún.
¿En qué se funda Ud. para sos- Me fundo en que...
tener que (indicativo)...? — Lo deduzco de... que...

¿Qué entiende Ud. por...? Es un asunto (o un problema)


¿Lo dice Ud. en serio? difícil de resolver. — Por lo
que sé.,...
¿Qué dignifica esta palabra? Tiene el siguiente significado...
, ¿Qué quiere decir eso en rumano?
¿Cómo se dice en vez de?... Aguarde Ud. se lo voy a decir;
¿Cómo diría Ud.? la cosa es ésta...
¿No se dice también... en vez Permit ame un instante; no es-
de...? toy seguro.
¿Qué quiere decir la palabra (o No lo sé yo tampoco. — No es
el vocablo)...? ¿Es esta una difícil lo que Ud. me pre-
expresión corriente (usual)? gunta.
¿Para qué sirve (o sirven)...? Nada más fácil de contestar.
Dígamelo Ud., si lo sabe. No lo sé, pero... —
¿Se acureda Ud. de lo que... (o Ya lo creo que me acuerdo.
recuerda Ud. lo...)? Por lo que sé
He sabido (o He oído decir) Es poco verosímil. No es cierto.
que (indicativo)...; ¿Ud. lo — Por lo que a mí toca, no sé
cree? nada de esto.

310
¿Sería indiscreto preguntar si...? ¡ De ninguna manera! En el
estado en que las cosas se
encuentran, es muy fácil que
(subjuntivo ) . . .
¿Me extralimitaría preguntando Siento no poder decir nada toda-
a Ud. lo que...? vía.
Si no temiera pasar por (si no ¿Indiscreto?... Todo el mundo
fuera) indiscreto, le rogaría lo sabe, y me sorprende que
que me dijese si (lo que)... no esté Ud. al corriente.
Quisiera saber, si... No sé con Si lo supiera yo, se lo diría de
toda exactitud lo que signi- buena gana (o de buen grado),
fica la palabra... pero la memoria me es infiel
en este instante.
No se me alcanza . lo que se ¡ Me choca mucho ! — Es claro
entiende por...; tenga Ud. la como el agua. — Es más claro
amabilidad de decírmelo (o que el sol. — Está a la vista.
ruego a Ud. que me lo diga). — Salta a la vista.
Digame Ud. (o Cuénteme Ud.) ¿Nada más que eso? Con sumo
lo que... gusto se lo diré a Ud.
¡ Déme Ud. algún pormenor ! Le diré cuánto sepa por satis-
¿Lo sabe Ud. de cierto? facer su curiosidad.
No comprendo gran cosa; ¡ ex- Pues bien; Ud. sabe que (in-
pliqúese Ud. ! dicaíü'o)...
¡ Muy bien ! ¡ Admirable ! Dispénseme, no he entendido
• Perfectamente ! Continúe Ud. la pregunta de Ud. — Estoy
(o Tenga Ud. la bondad de a sus órdenes.
seguir)...
¿Me entiende Ud.? ¿Me lia enten- Ud. (me) dispense, no he enten-
dido bien? dido la pregunta suya. Tenga
Ud. la bondad de repetirla.
Espere Ud., voy a repetirla. ¿Decía Ud.?
— Preguntaba a Ud. si...
Voy a repetirlo de nuevo, a fin Habla Ud. algo de prisa para
de que Ud. comprenda bien lo mis oídos; le suplico que
que le pregunto. hable más despacio.
Ahora (me) ha comprendido Me cuesta mucho (o sumo) tra-
Ud. ; ¿verdad? bajo entenderlo.
¡ Fíjese Ud. bien! La pregunta Todavía no estoy al cabo de lo
es algo larga. que U d . ' m e pregunta.
¿Querría Ud. repetírmelo?
—¡ Ah ! ya comprendo.
Notă: Cuvintele necunoscute din acest exerciţiu de conversaţie se vor
găsi în vocabularul de la sfîrşitul cărţii.

311
F I G U R A S CUMBRES DE LA H I S T O R I A DE MÉXICO

MIGUEL HIDALGO Y COSTILLA

iniciador del m o v i m i e n t o p a r a la i n d e p e n d e n c i a m e x i c a n a ; era


el cura del p u e b l o de Dolores ( G u a n a j u a t o ) . E n la noche del 15
de s e p t i e m b r e de 1810 lanzó u n a l l a m a d a a la r e v u e l t a a todos los
mejicanos (el grito de Dolores) contra los colonialistas e s p a ñ o l e s :
" ¡ Mueran los gachupines !" ( " g a c h u p í n " — apodo d e s p e c t a t i v o p a r a
d e n o m i n a r a los españoles). Al grito de H i d a l g o respondió t o d o
el pueblo y se o b t u v i e r o n u n a s v i c t o r i a s contra los ejércitos colo-
n i a l i s t a s . H i d a l g o organizó u n gobierno, pero fue d e r r o t a d o en la
b a t a l l a de Calleja (al p u e n t e de Calderón) y , por t r a i c i ó n , fue preso
y fusilado, en 1811, con otros 27 compañeros suyos.

MORELOS Y PAVÓN (JOSÉ MARÍA)

es considerado como el fundador de la república m e x i c a n a . E r a


cura del pueblo de Carácuaro y , a la m u e r t e de H i d a l g o , condujo
y organizó a los rebeldes, g a n a n d o la b a t a l l a del P a l m a r , convo-
cando en 1813 el p r i m e r Congreso M e x i c a n o , d o n d e fue procla-
m a d a la i n d e p e n d e n c i a de México. Después de esto fue hecho p r i -
sionero en Temescala y fusilado en 1815 en México.

BENITO JUÁREZ

p a t r i o t a m e x i c a n o nacido en 1806, d i p u t a d o en 1850 y vice-


p r e s i d e n t e de México en 1 8 5 1 . C u a n d o , en 1863, los franceses inva-
dieron México, i m p o n i e n d o a M a x i m i l i a n o de A u s t r i a como
e m p e r a d o r , J u á r e z se c o n v i r t i ó en el a l m a de la resistencia p o p u -
lar, consiguiendo en 1867 la r e t i r a d a de las t r o p a s francesas. F u e
elegido " e n dos o p o r t u n i d a d e s p r e s i d e n t e de la r e p ú b l i c a . Murió
en 1872.

FRANCISCO MADERO

p a t r i o t a m e x i c a n o que encabezó la lucha de su p u e b l o contra


el d i c t a d o r Porfirio D í a z . E n 1911 derribó la d i c t a d u r a , fue
elegido presidente de México en 1912, pero m u r i ó asesinado en 1913.

EMILIANO ZAPATA

el héroe del l e v a n t a m i e n t o campesino de México de principios


de n u e s t r o siglo. E s u n a de las m á s p o p u l a r e s y q u e r i d a s figuras
revolucionarias de México.

312
LÁZARO CÁRDENAS

nacido en 1895 ; presidente de México de 1934 a 1940. Realizó uno


de los más democráticos p r o g r a m a s políticos de la historia de México
y expropió las empresas petroleras extranjeras en 1938. E s t a b l e c i ó
t a m b i é n el voto femenino. P o r sus méritos en la defensa de la p a z ,
fue laureado con el p r e m i o i n t e r n a c i o n a l Lenin por la p a z .

LECTURA SUPLEMENTARIA

Y ¡ qué hermosa era T e n o c h t i t l á n , la ciudad c a p i t a l de los azte-


cas, cuando llegó a México Cortés ! E r a como una m a ñ a n a todo
el d í a , y la ciudad parecía siempre como en feria. Las calles eran
de agua unas y de t i e r r a otras ; y las plazas espaciosas y m u c h a s ;
y los alrededores sembrados de u n a gran a r b o l e d a . P o r los canales
a n d a b a n las canoas, t a n veloces y diestras como si t u v i e s e n enten-
d i m i e n t o ; y h a b í a t a n t a s a veces que se podía a n d a r sobre ellas
como sobre la tierra firme. E n unas v e n í a n frutas, y e n otras flores,
y en otras jarros y t a z a s , y demás cosas de la alfarería. E n los mer-
cados hervía la gente, saludándose con a m o r , y e n d o de puesto en
puesto, celebrando a l rey o diciendo m a l de él, curioseando y ven-
d i e n d o . Las casas eran de adobe, que es el ladrillo sin cocer, o de
c a l i c a n t o , si el d u e ñ o era r i c o . Y en su p i r á m i d e de cinco t e r r a z a s
se l e v a n t a b a por sobre t o d a la c i u d a d , con sus c u a r e n t a t e m p l o s
menores a los pies, el t e m p l o m a g n o de H u t z i l i p o c h t l i , de ébano
y jaspes, con m á r m o l como nubes y con cedros de olor, sin a p a g a r
j a m á s , a l l á en el t o p e , las llamas sagradas de sus seiscientos bra-
seros.
¡ De t o d a a q u e l l a grandeza apenas q u e d a n en el museo unos cuan-
tos vasos de oro, u n a s piedras como y u g o , de o b s i d i a n a p u l i d a ,
y uno que otro anillo l a b r a d o ! T e n o c h t i t l á n no e x i s t e . No existe
T u l a n , la c i u d a d de la gran feria. No existe Texcoco, el p u e b l o de
los p a l a c i o s . Los indios de a h o r a , al p a s a r por d e l a n t e de las r u i n a s ,
b a j a n la cabeza, m u e v e n los labios como si dijesen a l g o , y m i e n t r a s
las r u i n a s no les q u e d a n a t r á s , no se ponen el s o m b r e r o . De ese
lado de México, d o n d e ' v i v i e r o n todos esos pueblos de u n a m i s m a
lengua y familia que se fueron g a n a n d o el poder por t o d o el c e n t r o

313
de la costa del Pacífico en que estaban los nahuales, no quedó
después de la conquista una ciudad entera, ni un templo entero.
De Cholula, de aquella Cholula de los templos, que dejó asom-
brado a Cortés, no quedan más que los restos de la pirámide de
cuatro terrazas, dos veces más grande que la famosa pirámide de
Clieops. En Xochicalco sólo está en pie, en la cumbre de su emi-
nencia llena de túneles y arcos, el templo de granito cincelado, con
las piezas enormes tan juntas que no se ve la unión, y la piedra tan
dura que no se sabe ni con qué instrumento la pudieron cortar, ni
con qué máquina la subieron tan arriba. En Cent la, revueltos por
la tierra, se ven las antiguas fortificaciones.
Pero las ruinas más bellas de México no están allí, sino por donde
vinieron los mayas, que eran gente guerra y de mucho poder, y
recibían de los pueblos del mar visitas y embajadores. De los mayas
de Oaxala es la ciudad célebre de Palenque con su palacio de muros
fuertes cubiertos de piedras talladas, en donde figuran hombres de
cabeza de pico con la boca muy hacia afuera, vestidos de trajes de
gran ornamento, y la cabeza con penachos de plumas. Es grandiosa
la entrada del palacio con las catorce puertas y aquellos gigantes de
piedra que hay entre una puerta y otra. Por dentro y fuera está el
estuco que cubre la pared lleno de pinturas rojas, azules, negras
y blancas. En el interior está el patio rodeado de columnas... Pero
ni el Palenque se puede comparar a las ruinas de los mayas yuca-
tecos, que son más extrañas y hermosas.
Por Yucatán estuvo el imperio de aquellos príncipes mayas que
eran de pómulos anchos, y frente como la del hombre blanco de
ahora. En Yucatán están las ruinas de Zayi, con su Casa Grande,
de tres pisos, y con su escalera de diez varas de ancho. Está Labna
con aquel edificio curioso que tiene por cerca del techo una hilera
de cráneos de piedra, y aquella otra ruina donde cargan dos.hom-
bres una gran esfera, de pie uno, y el otro arrodillado. En Yucatán
está Izamal, donde se encontró aquella Cara Gigantesca, una cara
de piedra de dos varas y más. Y Kabah está allí también, la Kabah
que conserva un arco roto por arriba, que no se puede ver sin sen-
tirse como lleno de gracia y nobleza. Pero las ciudades que cele-
bran los libros son Uxinal y Chitchen Itza, las ciudades de los
palacios pintados, de las casas trabajadas lo mismo que el encaje,
de los pozos profundos y los magníficos conventos. Uxmal está
como a dos leguas de Mérida, que es la ciudad de ahora, celebrada
por su lindo campo de henequén, y porque su gente es tan buena

314
que recibe a los extranjeros como hermanos. En Uxmal son muchas
las ruinas notables, y todas, como por todo México, están en las
cumbres de las pirámides, como si fueran los edificios de más valor,
que quedaron en pie cuando cayeron por tierra las habitaciones
de fábrica más ligera. La casa más notable es la que llaman en
los libros „del Gobernador", que es toda de piedra ruda, con más
de cien varas de frente y trece de ancho, y con las puertas ceñidas
de un marco de madera trabajada con muy rica labor. A otra casa
le dicen de las Tortugas, y es muy curiosa por cierto, porque la
piedra imita una como empalizada, con una tortuga de relieve de
trecho en trecho. La Casa de las Monjas sí es bella de veras; no es
una casa sola, sino cuatro, que están en lo alto de la pirámide. A
una de las casas le dicen de la Culebra, porque por fuera tiene cor-
tada en la piedra viva una serpiente enorme, que le da vuelta sobre
vuelta a la casa entera; otra tiene cerca del tope de la pared una
corona hecha de cabezas de ídolos, pero todas diferentes y de mucha
expresión, y arregladas en grupos que son de arte verdadero, por
lo mismo que parecen como puestas allí por la casualidad; y otro
de los edificios tiene todavía cuatro de las diez y siete torres que
en otro tiempo tuvo, y de las que se ven los arranques junto al techo,
como la cascara de una muela cariada. Y todavía tiene Uxmal la
Casa del Adivino, pintada de colores diferentes y la Casa del Enano,
tan pequeña y bien tallada que es como una caja de China, de esas
que tienen labradas en la madera centenares de figuras, y tan gra-
ciosa que un viajero le llama „obra maestra de arte y elegancia",
y otro dice que „la Casa del Enano es bonita como una joya".
La ciudad de Chitchen Itza es toda como la Casa del Enano. Es
como un libro de piedra. Un libro roto, con las hojas por el suelo,
hundidas en la maraña del monte, manchadas de fango, despeda-
zadas. Están por tierra las quinientas columnas; las estatuas sin
cabeza, al pie de las paredes a medio caer; las calles, de la yerba
que ha ido creciendo en tantos siglos, están tapiadas. Pero de lo
que queda en pie, de cuanto se ve o se toca, nada hay que no tenga
una pintura finísima de curvas bellas, o una escultura noble, de
nariz recta y barba larga. En las pinturas de los muros está el cuento
famoso de la guerra de los dos hermanos locos que se pelearon por
ver quién se quedaba con la princesa Ara; hay procesiones de sacer-
dotes, de guerreros, de animales que parece que miran y conocen,
de barcos con dos proas, de hombres de barba negra, de negros de

315
pelo rizado ; y todo con el perfil firme, y el color t a n fresco y b r i l l a n t e
como si a u n corriera sangre por las venas de los a r t i s t a s que deja-
ron escritas en jeroglíficos y en p i n t u r a s la historia del pueblo que
echó sus barcos por las costas y ríos de t o d o Centro América, y
supo de Asia por el Pacífico y de Africa por el A t l á n t i c o . H a y piedra
en que u n h o m b r e en pie envía u n r a y o desde sus labios entreabier-
tos a otro h o m b r e s e n t a d o . H a y grupos y símbolos que parecen
c o n t a r en una lengua que no se puede leer con el alfabeto incom-
pleto del obispo L a u d a , los secretos del pueblos que c o n s t r u y ó el
Circo, el Castillo, el P a l a c i o de las Monjas, el Caracol, el pozo de
los sacrificios, lleno en lo hondo de u n a como piedra b l a n c a , que
acaso es la ceniza e n d u r e c i d a de los cuerpos de las vírgenes hermo-
sas, que m o r í a n en ofrenda a su dios sonriendo y c a n t a n d o , como
m o r í a n por el dios hebreo en el circo de R o m a las vírgenes cristi-
a n a s , como moría por el dios egipcio, coronada de flores y seguida
del p u e b l o , la virgen más bella sacrificada al agua del río N i l o .
¿Quién t r a b a j ó como el encaje las e s t a t u a s de Chitehen Itza? ¿A
d ó n d e h a i d o , a d ó n d e , el pueblo fuerte y gracioso q u e ideó la casa
r e d o n d a del Caracol, la casita t a l l a d a del E n a n o , la Culebra gran-
diosa de la casa de las Monjas en U x m a l ? ¡ Qué novela t a n linda
la historia de América !

JOSÉ MARTÍ
(Las Ruinas Indias, din „La Edad de Oro")

i
EJERCICIOS

9 4 . Contestar a las siguientes preguntas:


¿Cuál es el nombre oficial de México?
¿Qué pueblos prehispánicos presentan mayor interés?
¿Cuáles son los centros arqueológicos más importantes de México?
¿Quién fue Quetzalcóatl?
¿Cuál de las figuras de la historia de México le parece a usted más inte-
resante y por qué?
¿Cuáles son las abreviaturas que se emplean en las cortesías?
9 5 . Componer una carta simple utilizando el vocabulario conocido.
9 6 . Encontrar los antónimos de las palabras:
1. frío; 2. bueno; 3. delgado; 4. hermoso; 5. esclavitud; 6. alto; 7.corto;
8. seco; 9. agradable; 10. acostarse; 11. andar; 12. olvidar.

316
9 7 . Traducir las siguientes oraciones:
1. Datorită civilizaţiilor vechi descoperite în México s-a trezit interesul
multor oameni pentru această ţară. 2. Cum vă explicaţi faptul acesta?
3. E uşor de înţeles. 4. Eu nu afirm contrariul, dar credeţi că într-adevăr sînt
atît de interesante lucrurile acestea? 5. Fără nici o îndoială.6. Fiţi atît de
amabil să continuaţi ceea ce începuserăţi! 7. Repet ceea ce am spus pentru
ca dumneata să înţelegi mai bine. 8.. Nu înţeleg mare lucru, vă rog să vor­
biţi mai rar. !). Să nu începeţi încă; nu-s gata. 10. Cînd ai primit ultima
scrisoare de la amicul tău? 11. Acum cîteva zile, dar nu am avut timp să-i
răspund. 12. Am să-i răspund însă cît mai curînd cu putinţă.
LECŢIA 34

MONUMENTOS DE ARQUITECTURA ÁRABE EN ESPAÑA

Casi todas las regiones de España guardan las trazas del pueblo
árabe que vivió durante ocho siglos en las tierras de la península
Ibérica. Sobresalieron los árabes sobre todo en las construcciones
urbanas, cuyos restos nos asombran, por su hermosura, hasta el
día de hoy.
En muchas partes, especialmente en el norte y en el centro de
España, lo que ha quedado es relativamente pobre; tal como, por
ejemplo, en Toledo, donde la riqueza estaba vinculada a sus pala-
cios ya perdidos.
En Zaragoza, en cambio, se conserva la Aljafería, antiguo palacio
real. Construyóse bajo el rey zaragozano Abucháfar, en el siglo
X I , de cuyo nombre vino el de Aljafería; su denominación pri-
mitiva fue de "Dar Assour", o sea en español "casa del regocijo".
El palacio de la Aljafería está ubicado a poca distancia de la ciudad
y se compone de un cuadrilátero de unos 80 ms por 68 ms, que
encierra gran e'splendor.
Otras .construcciones civiles parecidas, muy difundidas en Es-
paña, son los alcázares (del árabe „al qasr" — palacio), que eran
unaţ casas reales o habitaciones de príncipes árabes (en Sevilla y
Toledo), y las alcazabas o recintos fortificados, como es la alca­
zaba de Málaga, famosa por su estilo, o la de Almería, que domina
la ciudad desde un rocoso monte muy pintoresco.
En Córdoba, bajo el dominio árabe, había más de cuatrocientas
mezquitas y cerca de novecientos edificios públicos. Hoy sólo
se conserva la gran mezquita y las ruinas del palacio califal de
Medina Azzahra, en las afueras de la ciudad.
El conjunto del palacio de Medina Azzahra (o sea "ciudad de
las flores") surgió en el siglo X al pie de la sierra y cerraba un cua­
drilátero de 1518 metros por 745 metros. En esos palacios residía
la corte del califa de Córdoba.
A principios del siglo XI, Medina Azzahra fue saqueada e incen­
diada por las hordas berberiscas, y, hasta el siglo XVI, sus ruinas

318
-

J
.

CÓRDOBA. — En la Mezquita
CÓRDOBA. — Columnas en la Mezquita
sirvieron de cantera. Sacáronse de ahí los materiales valiosos,
columnas y losas, llevándose finalmente hasta los cimientos,
pero se salvaron por "inútiles" las enchapaduras de piedra
esculpida, verdaderos tesoros ornamentales, y algunos fragmentos
de columnas.
La extensión de las ruinas descubiertas en 1911 dio razón a los
cronistas de aquellos remotos tiempos, que contaban asombra-
dos las hermosuras de los palacios de Medina Azzahra: miles de
columnas y numerosas puertas ricas, de madera y marfil, mosaicos
de vidrio bizantinos, mármoles de Grecia e Italia, el azogue que
llenaba una pila, la perla maravillosa colgada en una sala, ani-
males metálicos dorados y refulgentes de pedrería, columnillas
de jaspe y cristal de roca, un magnífico acueducto que aun queda
reconocible, por donde traían agua de la sierra, una calzada, un
rico salón etc. Y todo* esto era obra de unos famosos alarifes
orientales.
La gran mezquita de Córdoba, que rivaliza en proporciones con
las mayores catedrales de Europa, hace ya casi mil años que
sorprende a los viajeros por la austera belleza de sus innumera-
bles columnas y arcos de mármol, el encaje afiligranado de piedra
esculpida por muchas generaciones de alarifes.
Esta mezquita es el mayor monumento de la arquitectura árabe.
Comenzada su construcción en 785, por orden de Abderramán I,
fue ampliada por sus succesores y terminada en 987. Forma el
conjunto un inmenso cuadrilátero de 130 metros de ancho por
175 de largo. Tuvo 1418 columnas y 22 puertas. El área total del
edificio, comprendidos los muros, cubre un cuadrado casi exacto
de 76,70 X 75,73 metros, que se reparte en dos sectores, de norte
a sur, casi iguales entre sí.
Después de la conquista de la ciudad de Córdoba por los espa-
ñoles, en 1236, la mezquita sufre varias alteraciones. Cuando la
mezquita fue convertida en templo católico, se demolió una ter-
cera parte de las columnas y se destrozó gran número de magní-
ficas muestras de la arquitectura árabe. En 1377, Enrique II hizo
derribar el alminar de Abderramán, que tenía unos veinte metros
de altura. A principios del siglo XVI, el obispo Alonso Manrique
consiguió de Carlos V el derecho de erigir en medio de aquella
joya arquitectónica dos construcciones, causando la destrucción
de una gran parte de las columnas, como ya hemos mencionado
más arriba. Todos estos trabajos duraron varios siglos, pero por
fortuna no alteraron fundamentalmente la estructura del edificio
con su aire nítidamente oriental.
Todo parece un cuento de las „Mil y una Noches". El espectá-
culo de esos mil arcos ligeros descritos en el espacio, apenas sos-

21 — învăţaţi limba spaniolă


321
i

SEVILLA. - La Giralda.
tenidos en sus fustes y dejando pasar la luz como en un bosque
de palmeras que sacude y levanta la brisa, es maravilloso y da
la impresión de la naturaleza viva. Las columnas en serie, muy
airosas, de rico material y ameno colorido, con sus hermosos capi-
teles, todos diferentes, y sus esbeltos arcos de herradura; el
patio de los Naranjos, dechado de armonía y color; las puer-
tas, sobre todo la del Perdón, practicada en el muro Norte, ante
la torre elevada en el siglo XVII, sobre los cimientos del desa-
parecido alminar, con su arco de ojiva y con hojas mudejares,
todo esto hace de la mezquita de Córdoba un monumento excep-
cional en el mundo.
En Sevilla, queda todavía en pie la Giralda, el alminar de
la Mezquita Mayor, que fue concluido a fines del siglo X I I .
Dibujan, en planta, sus muros exteriores, un cuadrado de 13,60
metros de laclo. Alta de 50,85 metros, la Giralda sirve hoy de
campanario a la Catedral de Sevilla.
En Granada, se conservó milagrosamente el Palacio de la
Alhambra. Más que una fortaleza o un palacio, era una pequeña
ciudad regia, emplazada en lo alto de una larga y estrecha
colina, en gran parte fuera de Granada. Erguida a considerable
altura, a los pies de la Sierra Nevada, señoreando la ciudad, parecía
protegerla.
„Alhambra" la llamaron los cristianos, castellanizando las
últimas palabras de su nombre árabe ,,al qal'a al-Hamrá", o sea
„el Castillo Rojo", así conocido por el color bermejo de la arcilla
con la que se construyó. Su área tiene una longitud de 740 metros
y una anchura máxima de 220 metros.
Junto a la Alhambra, el jardín del Generalife es su complemento.
Todos estos monumentos, algunos sin par en el mundo, supo-
nen una época creadora, de intensa vida cultural y de progreso de
las artes y de las ciencias; son el testimonio de la grandeza de un
pueblo que contribuyó, en todos los dominios, al progreso de la
civilización humana.

PALABRAS NUEVAS

airoso graţios: eteric campanario clopotniţă


alarife m. arhitect, constructor cantera carieră (de piatră)
alminar m. m i n a r e t , t u r n de geamie cimientos m. pi. temelie
ameno plăcut columna coloană
ampliar a m ă r i corte / . curte (domnească)
arcilla argilă dechado exemplu, pildă
bermejo roşcat encaje m. dantelă
brisa briză m a r i n ă enehapadura placă ornamentală

21* 323
erigir a înălţa recinto interior, incintă
fuste m. trunchiul coloanei refulgente strălucitor
herradura potcoavă regio regesc
joya bijuterie regocijo bucurie, desfătare
marfil m. fildeş saquear a jefui
nítido net, pur señorear a domni, a domina
obispo episcop sucesor m. urmaş, succesor
palmera palmier traza u r m ă ; plan, schiţă

ANÁLISIS DEL TEXTO

mezquita de Córdoba — e vorba despre celebra moscheie (catedrală


musulmană) din oraşul Córdoba din sudul Spaniei.
Enrique II — rege al Castiliei între anii 1369—1379
Notă: P e n t r u numeralele ordinale pînă la zece inclusiv (titluri de capi­
tole, numele regilor, ale ¡papilor şi alte serii de nume similare) nu se
utilizează articolul.
Enrique Segundo Henric al II-lea
Felipe Cuarto Filip a l IV-lea
Carlos Quinto Garol al V-lea

De la unsprezece in sus, numeralele ordinale pot fi înlocuite prin numerale


•cardinale:
capítulo decimoquinto sau quince
lección vigésima sau veinte

Numele proprii sînt însoţite (de la 11 în sus) n u m a i de numerale c a r d i n a l e :


Luis catorce Ludovic al XIV-lea

S u b s t a n t i v u l siglo este însoţit — aproape întotdeauna — de numeralul


cardinal:
el siglo diez
el siglo dieciséis (sau ^decimosexto)

I a t ă acum restul numeralelor ordinale* de la 100 în sus:


al 200-lea ducentésimo al 900-lea noningentésimo
al 300-lea tricentésimo al 1 000-lea milésimo
al 400-lea cuadringentésimo al 10 000-lea diez milésimo
al 500-lea quingentésimo al 100 000-Iea cien milésimo e t c .
al 600-lea sexcentésimo penultimul el penúltimo
al 700-lea septingentésimo ultimul el último, el postrero
al 800-lea octingentésimo

* Numeralele ordinale pînă la 100 au fost studiate în lecţia 30 (vezi


pag. 242).

324
GRANADA. - Torres de la Alhambra.

I
ffgW80GS55¿

GRANADA. — Alhambra. La fuente en el p a t i o de los leones.


hizo derribar — puse să se d ă r î m e .
A t u n c i cînd s u b i e c t u l nu face direct a c ţ i u n e a , ci pune pe
altul să o facă, se foloseşte v e r b u l hacer -f- infinitivul verbului
care a r a t ă a c ţ i u n e a :
Mi hermano hizo construir una casa. (N-a construit-o el, ci a pus pe
alţii s-o facă).
Abderramán I — p r i m u l calif omeiad din S p a n i a (756—788).
Carlos Quinto — fiul lui F i l i p cel F r u m o s şi al Ioanei N e b u n a ;
rege a l Spaniei în 1516 şi î m p ă r a t al G e r m a n i e i în 1519.
S t ă p î n al unor imense t e r i t o r i i şi colonii spaniole, r ă s p î n d i t e
în î n t r e a g a l u m e , p r e c u m şi a l Ţ ă r i l o r de J o s şi al A u s t r i e i , se
spunea că în i m p e r i u l său „No p o n í a el sol j a m á s " (Nu a p u n e a
soarele n i c i o d a t ă ) .
una tercera parte — o t r e i m e
F r a c ţ i i l e (quebrados) de la u n u la zece p o t fi e x p r i m a t e
p r i n n u m e r a l e ordinale u r m a t e de s u b s t a n t i v u l „ p a r t e " ;
una quinta parle o cincime
la quinta parte de veinte a cincea parte din douăzeci
la cuarta parte pătrimea, sfertul
las tres cuartas partes trei sferturi
I n c e p î n d de la unsprezece inclusiv — în a r i t m e t i c ă — ,
fracţiile se formează cu a j u t o r u l sufixului -avo ( - a v a ) :
un onceavo o unsprezecime
dos onceavos doua unsprezecimi
tres centavos trei sutimi
583/1864 quinientos ochenta y tres, mil ochocientos sesenta y cuatroavos.
Alte forme p e n t r u a d e n u m i fracţiile sînt u r m ă t o a r e l e :
la mitad jumătate un séptimo 0 şeptime
un medio o jumătate un octavo 0 optime
un tercio o treime un noveno a noua p a r t e
un cuarto o p ă t r i m e , un sfert un décimo 0 zecime

un quinto o cincime un centesimo 0 sutime

un sexto o şesime un milésimo 0 miime

Fracţiile zecimale:
una decima 0,1 dos décimas 0,2
una centésima 0,01 ocho centésimas 0,08

Numeralele multiplicative sînt:


doble (sau duplicado) dublu, -ă
triple (sau triplicado) triplu, -ă
cuadruplo (sau cuadruplicado) cuadruplu, -ă

327
GRANADA. — Alhambra y Sierra Nevada.

N u m e r a l e colective:
— p r o p r i u zise:
un par, un millar, un siglo, un centenar, una decada
— formate cu sufixul -ena a d ă u g a t la n u m e r a l u l c a r d i n a l :
cinquena (grup de 5), treintena (grup de 30)
hojas mudejares — frunze în stil mudejar. Mudejares se n u m e a u
m a u r i i supuşi creştinilor, iar arte mudejar a fost a r t a p r o p r i e
acestor a r a b i din teritoriile creştine.

Homónimos rumanos:
a ajunge 1. llegar
2. bastar
a asculta 1. escuchar — estar atento a lo que se dice.
2. obedecer — someterse a alguien.
sare 1. sub. sal <
.
2. verb salta
vie l. sub. viñedo
2. adj. f. viva

328
LECTURA SUPLEMENTARIA
Fragmentos adaptados

TOLEDO

Toledo es un magnífico álbum arquitectónico, donde cada siglo


ha colocado su página de piedra. Ver a Toledo es leer a un mismo
tiempo la historia de España y la historia de la Arquitectura.
Más ricas en monumentos árabes son Córdoba, Sevilla y Granada,
en obras romanas Mérida y Segovia, en góticas las provincias de
León y Castilla la Vieja; pero ninguna ciudad como Toledo lo en-
cierra todo; ninguna como ella puede ostentar juntamente grandes
obras de todos los tiempos y todos los períodos del arte. Y consiste
en que Toledo es una ciudad diez veces histórica, que diez veces
ha resuscitado de sus cenizas.
En fin, un tomo entero no bastaría para reseñar todo lo que hay
que ver en Toledo, desde que se la descubre, escalonada en aquella
especie de erguida península, o corpulento promontorio ceñido por
el profundo Tajo, y se comienza a subir la áspera cuesta, y se pasa
el venerable Puente de Alcántara, hasta que se recorre aquel labe-
rinto de torcidas calles arábigas, y se baja por el lado opuesto, y
se vuelve a salir al campo por el Puente de San Martín.
Sinagogas, mezquitas, alminares que sirven de torres a iglesias
católicas; puertas tan notables como la del Cambrón, que com-
pendia toda la historia de Toledo, pues en ella han puesto mano
los visigodos, los moros y Carlos V, ennobleciéndola más y más
con cada restauración; ruinas de palacios tan interesantes; muralla
del tiempo del último rey visigodo de España, don Rodrigo; la
capilla mozárabe de la Catedral; la gran Fábrica de Armas, donde
se signen forjando y templando espadas como las que valieron tan-
tas victoria en otros días; la romántica Plaza de Zocodover; la
Posada de la Sangre, contemporánea de Don Quijote, ¡ que sé cuán-
tas cosas me han entusiasmado durante mi estancia en Toledo !
PEDRO ANTONIO DE ALAECÓN

CÓRDOBA

Córdoba es una ciudad de silencio y melancolía. Ninguna ciudad


española tiene como ésta un encanto tan profundo en sus calles.
Las calles se enmarañan, tuercen y retuercen en un laberinto
inextricable. Sus callejuelas estrechas, angostas; a uno y otro lado
se extienden unas anchas losas; el centro de la calle lo constituye

329
un pasito empedrado. Nada turba el silencio, de tarde en tarde
pasa un transeúnte que hace un ruido sonoro con sus pasos. Las
casas están enjalbegadas con cal nítida.
He paseado durante un largo rato por la maraña de las callejas;
me detenía a veces ante un portal para contemplar un hondo patio.
Todas estas casas cordobesas tienen un patio, que es como su espí-
ritu, su esencia. Unos tienen fuentes, surtidores; otros tienen colum-
nas que sostienen una galería; otros son más modestos, más pobres.
Yo prefiero éstos de las casas humildes, de las casas ignoradas. Al
pasear y recorrer las callejas silenciosas y blancas, he divisado
muchos patios de éstos. Todo era silencio, reposo y blancura en
ellos; acaso una planta de evónimus o un laurel destacaban sobre
la nitidez de las paredes o sobre el azul del cielo.
¿Es esta Andalucía de los conciertos harmónicos y hondos de
las cosas, de la profunda y serena tristeza, la Andalucía ligera,
frivola y ruidosa que nos enseñan en los cuadros y en los teatros?
He llegado a la catedral^). He traspuesto la puerta y he entrado
en el Patio de los Naranjos. Cuatro o seis mendigos toman el sol.
El patio es ancho, empedrado de guijarros; se extienden los naran-
jos en filas; la alta y recia torre se yergue a un lado. El mismo
silencio de la ciudad se goza aquí en este recinto. Una fuente deja
caer un hilo de agua. Cada media hora una moza con un cántaro
aparece y lo llena en la fuente; el agua hace un son ronco y preci-
pitado al caer en el cántaro. La moza espera inmóvil junto a la
fuente. Pían y saltan unos gorriones en los naranjos. Se remueve
lentamente un mendigo en su capa. Las campanadas de las horas
vuelven a descender sobre la ciudad, lentas, acompasadas, sonoras.
AZOBlN

GRANADA

Contábame un andaluz el viaje que emprendió por el sur de Es-


paña con un cierto árabe de Tánger:
Llegaron a Granada. La frondosa vega, el marco de montañas,
la confluencia de los ríos, las colinas coronadas de pinos y ceñidas
de arbustos, las pirámides volcánicas de Sierra Elvira, esmaltadas
por la luz de Andalucía; el cristal veneciano de Sierra Nevada,
que toma tantos reflejos y tiene tantos resplandores, no influen-
ciaron tanto al visitante.
Subieron al cerro de la Alhambra. Pasaron las umbrosas alame-
das, por donde bajan susurrando los claros arroyuelos. Detuvieron

* Se trata de la mezquita descrita en la lección.

330
un momento la vista en las torres bermejas doradas por el sol, en
los mármoles del interrumpido palacio imperial, en los bosques
del Monte Sacro, en las quebradas márgenes del río Darro, en los
blancos miradores y alminares del Generalife, que se destacan sobre
el cielo azul, entre cipreses y laureles. Por fin, atravesaron la
puerta del árabe alcázar y dieron con el patio de los Arrayanes.
La fisionomía del árabe se contrajo, sus ojos se oscurecieron y sólo
se aumentó su silencio.
Pasaron al Patio de los Leones, al bosque de ligeras columnas,
sostenes de arcos que parecen prontos a doblarse, como las hojas
de los árboles, al menor soplo del aire. El árabe, pálido, se apoyó
en una columna para poder continuar en aquella visita.
Por fin, cuando penetraron en las estancias y alzó los ojos a las
bóvedas compuestas de estalactitas empapadas en colores brillan-
tísimos, y leyó las leyendas místicas o guerreras que esmaltan las
paredes, semejantes a visiones orientales, y se detuvo en aquel
camarín incomparable que se llama el mirador de Lindaraja, a
través de cuyas celosías se esparce la esencia de la flor de naranjo
y se oye el rumor de la vega, su emoción iba rompiendo toda con-
veniencia.
Ya en el salón de embajadores, con las paredes de mil matices,
las ventanas antiguas bordadas con todos los prodigios de la fan-
tasía asiática; las puertas, recuerdos de los días de esplendor y de
la fortuna, cuando desde las tierras más remotas venían, unos, a
recibir luz de tanta ciencia, y otros, de tantas artes, placeres y
encantos; las bóvedas, encrustadas en marfil y oro; las letras,
semejantes a las de una tapicería persa; el corazón le saltaba en
pedazos y un lloro, un largo sollozo, que semejaba a la elegía de
los moros al perder a Sevilla, llenó aquellos abandonados espacios,
con el dolor de toda la triste suerte de los árabes en España.
EMILIO CASTELAR

CANTO A ANDALUCÍA

Cádiz, soleada claridad; Granada,


agua oculta que llora.
Romana y mora, Córdoba callada.
Málaga, cantora.
Almeria, dorada.
Plateado Jaén. Iluelva, a la orilla
de las tres carabelas.
Y Sevilla.
MANUEL MACHADO

331
EJERCICIOS:
• * • .

9 8 . Escribir con todas las letras:


al 5-lea, al 60-lea, al 500-lea, al 9Mea, al 99-lea, al 999-lea.
4/5, 5/4, 2 / 3 , 597/300. Al 5678-lea, al 2973-lea.

9 9 . Leer y luego escribir en guarismos:


nonagésimo q u i n t o , milésimo, undécimo, octogésimo segundo, once milé-
simo quingentésimo nono, cien milésimo trigésimo, quinientos milésimo
nongentésimo septuagésimo sexto. Dos catorzavos, cincuenta cuarentavos,
setecientos y nueve mil noventavos. Seis dozavos y quince treintavos va-
len u n entero.
1 0 0 . Traducir al español las siguientes oraciones:
1. America a fost descoperită la sfîrşitul secolului al cincisprezecelea.
2. Dacă as fi mîncat 1/3 din ceea ce mi-a d a t ieri la masă, nu aş fi dormit
b i n e . 3 . Sîutem la lecţia 34. 4. Noua lor adresă (dirección) este urmă­
t o a r e a : A v . de la L i b e r t a d , 1111 (în litere). 5. Am pierdut 3 ore şi j u m ă ­
t a t e aşteptînd să decoleze cel de-al doilea avion. 6. Citesc pagina 105 din
capitolul 26. 7. Am ajuns să cunosc destul de bine această limbă, dar încă
nu ştiu să o vorbesc perfect. 8. Am fost în oraş pentru a vedea cea de-a
35-a expoziţie internaţională de pictură.

1 5 8 10 ,2 15 19

•« I
1 0 1 . Palabras cruzadas:

II
6
•« TT 1

Horizontales: 1-Stat federal în America

4
•j •J ii
de Sud. 2- a folosi. 3- a se plictisi. 13-vîrstă.
Verticales: 1- ruşine. 4- d o r i n ţ ă . 5- nici.
G- m a r e . 7- al ei. 8- ecou. 9- sud. 10- suc.

• ' a • 11- m a i r ă u . 12- o. 14- aci. 15- articol.


16- mers. 17- a mers. 18- interjecţia din
a r a b ă . 19- a-şi a m i n t i .
'
LECŢIA 35

ESPAÑA

No sé por qué al llegar a esta lección me sentí en un trance


difícil a causa de Una momentánea falta de inspiración. Estaba
con el papel delante, el lápiz en la mano derecha, el codo en el
escritorio y la mano izquierda en la mejilla, pensando lo que
diría, cuando entró, sin llamar a la puerta, un desconocido. No
se veía bien su rostro y por esto lo miré con toda atención.
— Dispense usted mi entrada tan repentina, señor profesor —
me dijo éste en español.
— ¿Habla usted español?
— Sí, señor, lo hablo un poco; estoy estudiando la lengua
española.
— ¿Con quién estudia?
— Con usted...
Debo confesar que estas palabras me sorprendieron al colmo.
Me fijé más atentamente aún.
— Pero ¿quién es usted?
— Perdone que no le conteste inmediatamente y le plantee
antes una pregunta... ¿Con quién ha preparado usted su manual?
— Con... nadie.
— Bueno, quiero decir, ¿quién estuvo a su lado mientras
trabajaba?
— Pues... nadie.
— Y ¿cómo se daba cuenta entonces si su método era bueno
ara uno que quisiera aprender solo el español?
— Tengo que reconocer que en este sentido siempre tuve pre-
sente en mi mente a una persona que no supiera nada de un idioma
extranjero y que amara el español. Ese hombre...
— Pues, he aquí a ese hombre en carne y huesos. Soy yo.
Sé que al leer esto, es fácil que alguno de mis lectores se
encoja de hombros y deje diseñarse en sus labios una sonrisa,
pero os aseguro que las cosas así acaecieron.

333
A continuación no hago más que transcribir el interesante
diálogo que tuvimos:
—• Siéntese usted y dígame qué viento le trae por mi casa.
¿Qué se le ofrece? — continué yo.
— Nada de particular... Quisiera sólo hablar con usted. Mire,
...lo primero es que hago esfuerzos enormes para hablar, y no
para buscar ideas, sino para encontrar la forma de expresarlas,
para cazar las voces españolas en que encerrarlas. Creo que mue-
ve a risa mi lucha con este idioma que todavía no domino...
No digo que me faltan los elementos básicos de gramática, sino
que no tengo facilidad al hablar.
—• Pero el único modo de superar esto es hablando...
— Desde luego, soy de su parecer. Pero no pienso seguir ade-
lante. Ya sé toda la fonética y bastante gramática. Creo que
me basta; para uno que quiere conocer el español eso es su-
ficiente.
— No diga esto. Tiene todavía mucho que aprender y el espa-
ñol hay que estudiarlo no únicamente en el manual sino en distin-
tos lugares: en los libros, en el teatro, en el cine, en la prensa y...
a todo lo largo de la vida. Para saber bien una lengua hay que
leer, oír y conversar mucho.
Aparte de eso, usted es una persona consciente de la necesi-
dad que tiene cada uno de elevar incesantemente su nivel cultural
y profesional. Sólo así será un major constructor de una nueva
sociedad. Lo que usted sabe ahora no es más que una milésima
parte de la cultura española. Tendrá que leer toda su vida para
poder conocer parte de todo lo que hay en los libros escritos
en español...
— ¡ Qué barbaridad! Entonces, ¿cómo haré yo para conocer
todo lo que hay de interesante en la cultura española?
—• ¡ Vaya una pregunta ! Estudiando con tenacidad día tras
día. Cada instante se puede aprender algo, por pequeño y poco
que sea. Sabe que „muchos pocos hacen un mucho".
— Lo que me inquieta es que no tengo grandes conocimientos
sobre el mundo hispánico. Sólo las últimas cuatro lecciones...
—- Le diré cuanto sepa por satisfacer su curiosidad.
—• Admirable. Le quedaré muy agradecido. Le rogaría que me
dijese lo que necesita saber acerca de España cualquier persona
que aprende el español.
— Muy bien. Si no se aburre puedo enseñarle algo de la histo-
ria, la geografía, la literatura y las artes de España, así como
de todos los demás países de habla española.

334
1
— No me aburriré en absoluto ; al contrario quiero tomar apun-
tes. Tenga Ud. la bondad de seguir hablando sobre estas cosas
durante algunas lecciones. Por favor...
— Desde luego, no pensamos agotar aquí lo que merece saberse
acerca de España. No obstante, trataré de exponer en tíos o tres
lecciones lo que más puede interesar:
en esta lección una breve presentación geográfica seguida
por un texto que aclarará la situación política de España;
en la segunda y la tercera le diré, en breve, algo sobre la
cultura y la civilización españolas, así como acerca de los más
notables escritores de Hispanoamérica. No olvidaré de hablarle
de las corridas de toros, espectáculo tradicional y característico
del pueblo español, explicándole los términos taurinos.
Comenzaremos pues con la geografía de España, que es, como
usted lo sabe, un Estado situado al suroeste de Europa, limitado
al norte por Erancia y el mar Cantábrico. Al oeste limita con
el océano Antlántico y Portugal. Al sur y este está bañada por las
ondas azules del mar Mediterráneo.
Su territorio ocupa la mayor parte de la Península Ibérica,
que es la mayor de las tres penínsulas mediterráneas. Está sepa-
rada del Norte de Africa por el estrecho de Gibraltar.
Al norte, la frontera natural con Francia es la cadena mon-
tañosa de los Pirineos. Paralelamente a ellos se escalonan en la
península: la sierra de Guadarrama, prolongada por la de Gredos,
los montes de Toledo y de Guadalupe, la Sierra Morena, y la
Sierra Nevada cuyo punto culminante, el Mulhacén, alcanza
3.534 metros.
Limitan estas sierras la cuenca de los grandes ríos: Duero,
Tajo, Ebro, Guadiana y Guadalquivir. En general, España
presenta el aspecto de una elevada meseta. Su clima varía de
una a otra comarca de la península. Existen tierras frías en las
montañas elevadas, tierras templadas en las vertientes maríti-
mas, y tierras cálidas en las costas del este y sur, pero la natura-
leza ha puesto en España ese cielo claro que los poetas han can-
tado tantas veces.
— ¿Cuáles son sus principales producciones?
— España produce todos los frutos que se dan en los países tem-
plados y hasta en los tórridos. Abundan cereales, olivares, viñe-
dos, siendo famosos en el mundo entero algunos de sus vinos:
Jerez, Málaga y Alicante.
— ¿Cuáles son las ciudades más importantes y qué tienen de
característico?

336
— Casi al centro de la península, a la izquierda del pequeño
río Manzanares, sobre colinas de poca elevación, se encuentra
la capital y el corazón de España, Madrid.
Uno de los principales atractivos del transeúnte en Madrid
es visitar su célebre museo del Prado, cuya colección de pinturas
es considerada como la mejor y más rica del mundo. Además
de esto, son de igual interés el museo de historia natural, el
Palacio del Congreso o Parlamento, el Teatro de la Comedia,
el de la Zarzuela, la Opera, la histórica plaza de la Puerta del
So-1, el Alcázar, la ciudad universitaria y las Plazas de Toros.
En Madrid, los edificios públicos y los Bancos rivalizan en
lujo. Pero ésta es la fachada de la capital, que trata de disimular
los violentos contrastes que se pueden observar a cada paso:
la miseria impresionante junto a la riqueza ostentosa. Esta situa-
ción ha ido agravándose, cada vez más, en especial en los últimos
20 años de la tiranía de Franco y sobre todo desde el momento
en que el dictador convirtió a la península en una agresiva cabeza
de puente, cediendo bases militares al ejército norteamericano.
Muchos aspectos de la vida de España permanecen ocultos a
las miradas del observador extraño. Los ecos de los sucesos que
se producen aquí no atraviesan siempre los Pirineos, aunque
todos los años, inundan España turistas extranjeros que se diri-
gen principalmente a Madrid y Barcelona.
El puerto más importante y una de las mayores ciudades de
España es Barcelona, capital de Cataluña. En esa parte de España
se habla el catalán. El espíritu industrioso de los catalanes es
célebre y, por esto, su capital es muy activa y quizás el mayor
centro obrero de España.
Barcelona tiene todo el aspecto de una gran ciudad industrial
y cultural. Los edificios son magníficos. La parte nueva es gran-
diosa. La famosa Rambla (hermosa avenida que baja hasta el
puerto, donde se eleva el monumento de Cristóbal Colón), divide
Barcelona en dos partes: nueva y vieja.
La parte monumental de la ciudad tiene grandes encantos
para el artista: el interior de la Audiencia, la Universidad, los
famosos Archivos de Aragón (importantísima biblioteca) y uno
de los mayores teatros de Europa — el Teatro del Liceo.
Otros puertos españoles, también importantes, son:
Valencia, ciudad encantadora, delicioso jardín donde se
crían con increíble exuberancia toda clase de frutas. Para entrar
en,esta ciudad es agradable tomar la tartana, típico vehículo
valenciano. Desde el Miguelete, la torre de la catedral, se des-
cubre el panorama de más sorprendente hermosura que puede
imaginarse.

22 337
Cartagena que posee un excelente puerto y Málaga, población
exclusivamente comercial, una de las ciudades más antiguas
de España. Tiene una preciosa Alameda o paseo público y es
célebre por sus vinos dulces y las uvas que en sus alrededores
se cultivan.
— Todos éstos son puertos al Mediterráneo ¿verdad?
— Sí; he aquí los puertos que están en las costas del Atlántico:
- Cádiz, con sus miles de casas blancas como la espuma de
las azules ondas, entre las cuales se divisan su frondosa Alameda
de Apodaca, sus tres arterias principales: Ancha, San Rafael
y San Fernando, y su playa, presenta unos de los más grandiosos
panoramas que pueden disfrutarse en España.
- Vigo, la Coruña, Gijón, Santander, Bilbao y sobre todo
San Sebastián, lindísimo sitio de veraneo, con una preciosa
y bien situada playa, ciudad de unos conocidos festivales inter-
*nacionales de cine.
Una ciudad muy antigua, famosísima en todo el mundo, es
Toledo. Situada sobre el río Tajo, un poco más al sur de Madrid,
es un punto de atracción para cualquier hombre que estudia Espa-
ña. La vista de Toledo desde cierta distancia es de imponente
apariencia; dentro, es interesante y pintoresca. En esta vetusta
ciudad morisca se pueden admirar la grandiosa catedral, mezcla

CÁDIZ.

338
i


TOLEDO. — Puente Alcántara

de estilo gótico y mozárabe, la Fábrica de Armas, donde se for-


jaban las célebres espadas de Toledo, la Plaza de Zocodover cuyo
estilo es del más puro carácter morisco y, finalmente, el Alcázar.
También cerca de Madrid, pero esta vez al norte, se encuentra
el Escorial (o El Real sitio de San Lorenzo), templo y mausoleo,
bajo cuyas bóvedas yacen los restos de Carlos V y Felipe II.
El Escorial es célebre por su monasterio, colosal y grandiosa
obra de arquitectura, y su rica biblioteca.
Otra ciudad muy interesante es Segovia, donde se puede ver
el gran Acueducto que fue construido por Trajano, y que está
considerado como la obra más importante de estilo romano en
la Península Ibérica.
Salamanca es la ciudad universitaria por excelencia, con la
célebre universidad creada en 1243, una de las primeras del
mundo.
En fin es digna de conocerse también la ciudad de Burgos que
tiene una antigua y célebre catedral, modelo inestimable y sin
par de arquitectura gótica.
- 22* 339
:- :

w
<

SALAMANCA. — Portada de la Universidad


Las tres pintorescas ciudades de Andalucía: Córdoba, con su
mezquita, Granada con la cumbre del arte árabe — la Alhambra..
y Sevilla, conservan los vestigios de las grandes civilizaciones
que pasaron por sus tierras.
Los paisajes más encantadores se multiplican en ese suelo
donde se oye el dulce lenguaje andaluz, y que fue cuna de unas
espléndidas danzas y canciones'. La poesía, el encanto y la gracia
han dado fama universal a Andalucía. Pero, aquí se ha hecho
proverbial la pobreza. Son características la miseria, la igno-
rancia, la falta de mano de obra calificada, el atraso de la agri-
cultura... No obstante, sus hijos se afanan por levantar su capa-
cidad industrial tratando de asegurar así la vida de dicha región.
Pero, sobre la lucha y la vida del pueblo español encontrará Ud,
un texto suplementario dentro de esta misma lección.
Estos son, en pocas palabras, algunos rasgos característicos
de España. ¿Qué otras cosas quiere Ud, saber acerca de la
geografía de España?
— Sé que España tiene numerosas islas.
— Sí. En el Mediterráneo se hallan las islas Baleares, y a lo
lejos, en la ruta de América, surge el archipiélago canario (o
sea, las Islas Canarias), como un jardín colgado sobre las olas.
— Estoy arrobado.
— Esto es solamente a título de introducción. La próxima vez
hablaremos de otras cosas interesantes.
— Muchísimas gracias, señor profesor.

PALABRAS NUEVAS

aburrir (se) a se plictisi imponente i m p u n ă t o r


aclarar a lămuri, a explica increíble de necrezut
acueducto apeduct industrioso harnic, activ
afanarse a se s t r ă d u i inquietar a nelinişti
apariencia aparenţă instante m. clipă
arrobado r ă p i t , î n c î n t a t limitar a se mărgini
contarca regiune mezcla amestec
criar a creşte montaña m u n t e
cuenca bazin montañoso muntos
cuna leagăn morisco m a u r
divisarse a se observa olivar m. gradina de măslini
encogerse a ridica (din umeri) precioso preţios; a d m i r a b i l
estrecho strímtoare rostro i a t ă , figură
falta lipsă satisfacer a m u l ţ u m i
forjar a făuri sierra l a n ţ de m u n ţ i ; fierăstrău

342
tenacidad / . t e n a c i t a t e vertiente / . versant
torre / . t u r n viñedo podgorie, vie
trance m. situaţie (dificilă), impas] vetusto învechit, vechi, desuet
veraneo vilegiatură yacer a zace

ANÁLISIS DEL TEXTO

al colmo — la culme
¿qué se le ofrece (a Ud.)? — cu ce vă pot servi?
mover a risa — a stîrni rîsul
j Qué barbaridad ! — ce grozăvie !
vaya una pregunta —• poftim întrebare ! ce întrebare !
en absoluto — de loc, nicidecum
al contrario — din contra
Gihraltar — strîmtoare între Mediterană şi Atlantic, străjuită
de muntele cu acelaşi nume.
Gibraltar vine de la numirea arabă Gebel Tarik (muntele Tarik;
Tarik fiind comandantul primilor arabi care au debarcat în
Spania la 711).
Pirineos — Pirinei; lanţ de munţi ce depăşesc 3 000 m înălţime
(vîrful Aneto 3 404 m)
Guadalquivir — (in arabă Uad-al-Kabir — rîul mare) — singurul
fluviu navigabil din Spania.
los frutos que se dan... fructele care se fac (cresc)...
Jerez (de la Frontera) — localitate în apropiere de Cádiz, cele­
bra prin vinurile sale.
Alicante — port la sud de Valencia, important centru comercial
şi industrial.
Manzanares — rîu mic, care trece prin Madrid şi se varsă în Tajo
(manzanar — livadă de meri).
Prado — vechi bulevard din Madrid, de-a lungul căruia se află
celebrele fîntîni ale lui Apolo, Neptun, şi Cibeles. Tot aici
se află situat vestitul muzeu Prado (prado — păşune).
zarzuela — gen de operetă specific spaniolă, care-şi trage numele
de la Zarzuela, localitate lîngă Madrid.
Alcázar — nume ce se dă unor castele şi fortăreţe din diferite
oraşe ale Spaniei. Numele, de origine latină (castrum) a venit
prin intermediul arabei (al Kasr).
Cataluña — Catalonia. Vastă regiune din nord-estul Spaniei,
deosebită prin limbă şi obiceiuri de restul ţării. în 1932 a
dobîndit autonomie şi era pe cale să-si cîştige independenţa,
cind a izbucnit războiul din 1936.

343
i t •;,

BURGOS. — La Catedral (estilo gótico).


VALLADOLID. — Fachada'de San Pablo (estilo plateresco)
tartana — t r ă s u r i c ă pe d o u ă r o ţ i , specifică r e g i u n i i v a l e n c i a n e .
Cartagena — în a n t i c h i t a t e Cartago N o v a , oraş fundat de c a r t a ­
ginezii din n o r d u l Africii.
divisarse — a se o b s e r v a ; nu t r e b u i e confundat cu dividirse (a
împărţi)
mozárabe — stil a r h i t e c t o n i c s p a n i o l (în l i m b a a r a b ă must-
arab = a r a b i z a t ) . Alt stil t i p i c a r h i t e c t u r i i spaniole este cel
n u m i t plateresco — c a r a c t e r i z a t p r i n excesul de basoreliefuri şi
a r a b e s c u r i , a n a l o g oarecum s t i l u l u i baroc ( n u m i t în spaniolă
şi churrigueresco de la n u m e l e a r h i t e c t u l u i José Churriguera
(1650—1725) care 1-a i n t r o d u s în S p a n i a ) .
yacen — zac. Verbul yacer este folosit foarte r a r , m a i m u l t în epi-
tafe. Marea lui n e r s g u l a r i t a t e constă în f a p t u l că p r e z i n t ă t r e i
forme paralele în conjugare. De altfel, nu se foloseşte decît l a :

prezent indicativ:
yazco, yazgo sau yago etc.
prezent subjonctiv:
yazca, yazga sau yaga etc.
imperativ:
yace sau yaz (tú)
yazca, yazga sau yaga (él)
yazcamos, yazgamos sau yagamos (nosotros)
yazcan, yazgan sau yagan (ellos)

U n v e r b a s e m ă n ă t o r este placer (a plăcea) care, deşi n u e con­


s i d e r a t defectiv, se foloseşte t o t u ş i n u m a i la persoana a I l I - a
s i n g u l a r şi p l u r a l , a u r m ă t o a r e l o r t i m p u r i :

prezent indicativ:
p lace
perfect simplu indicativ:
plugo sau plació
prezent subjonctiv:
plega, plegué sau plazca
imperfect subjonctiv:
pluguiera sau placiera
viitor subjonctiv:
pluguiere sau placiere

Placer este t o t d e a u n a î n s o ţ i t de u n p r o n u m e în d a t i v sau a c u z a t i v :


Me place estet música. îmi place această m u z i c ă .
•sin par — fără pereche, fără s e a m ă n .
par — egal, cu s o ţ ; número par.

346
LECTURA SUPLEMENTARIA

EXTRACTOS DEL FOLLETO

VEINTE AÑOS DE VIDA DE LOS TRABAJADORES ESPAÑOLES


BAJO LA DICTADURA FASCISTA DEL GENERAL FRANCO
editado por la Confederación de ^Trabajadores
de América Latina, en México D.F., en 1959

El 31 de marzo del año 1939 terminó la guerra civil en España


que provocó la sublevación fascista contra la República democrá-
tica, proclamada el 14 de abril de 1931.
Este año, pues, se cumplen los 20 años de existencia de la
dictadura fascista del general Franco. El triunfo de la subleva-
ción sobre las fuerzas democráticas que defendieron abnegada-
mente la República fue logrado, fundamentalmente, gracias a
la poderosa ayuda militar que tuvo de Hitler y.Mussolini y al
apoyo que le prestaron las fuerzas de imperialismo y de la reac-
ción mundial. La pervivencia del régimen fascista en España,
casi catorce años después de haber sido derrotado el fascismo en
el mundo, es una burla sangrienta para el pueblo español que
tanto ha luchado por la libertad y la democracia.
Han sido veinte años de una explotación atroz, de miseria
y de represión que han hecho estragos en las filas de la clase
obrera y de las masas laboriosas. Pero al mismo tiempo han sido
veinte años de lucha incesante y heroica de los trabajadores espa-
ñoles por la reconquista de las libertades políticas y la defensa
de sus intereses vitales. Su lucha reivindicatoria ha sido, y sigue
siendo aún muy difícil y complicada y en algunos aspectos ha
adquirido formas peculiares muy positivas.
Paciente y progresivamente han tenido que ir venciendo las
grandes dificultades originadas por el hecho de que desde la instau-
ración de la dictadura fueron abolidos los derechos sindicales
y políticos. Y a este efecto el 13 de septiembre de 1936, los fran-
quistas, por medio de un decreto, declararon disueltos todos los
partidos políticos y las organizaciones sindicales obreras y pro-
cedieron a la incautación de sus bienes.

LUCHAS REIVINDICATORÍAS Y CONQUISTAS LOGRADAS


POR LOS TRABAJADORES ESPAÑOLES
A lo largo de estos 20 años, Franco se ha jactado repetidas
veces de haber terminado con la lucha de clases.

347
La p r o p a g a n d a falangista h a ' p r e s e n t a d o m a c h a c o n a m e n t e al
E s t a d o franquista como un " E s t a d o por encima de las clases".
Sin embargo ese p r e t e n d i d o Estado por encima de las clases
q u e encarcela a los que exigen salarios decentes p a r a v i v i r , no ha
m e t i d o a ú n en la cárcel ni a u n solo b a n q u e r o u oligarca, causantes
directos de la carestía de la v i d a , de la elevación c o n s t a n t e
de los precios. E s t a r e a l i d a d ha c o n s t i t u i d o u n a de las bases
sobre la que h a ido elevándose d i a r i a m e n t e la conciencia de clase
de la nueva generación de t r a b a j a d o r e s españoles, los que tienen
de 18 a 35 años y que c o n s t i t u y e n h o y la inmensa m a y o r í a del
p r o l e t a r i a d o e s p a ñ o l . Por encima de la p r o p a g a n d a y la dema-
gogia f r a n q u i s t a , h a n c o m p r e n d i d o q u e la d i c t a d u r a es el poder
de la oligarquía m o n o p o l i s t a , de los grandes c a p i t a l i s t a s y terra-
tenientes latifundistas españoles; que existen en E s p a ñ a , como
en c u a l q u i e r país c a p i t a l i s t a , e x p l o t a d o s y e x p l o t a d o r e s y que
los intereses de a m b o s son antagónicos ; que la polarización entre
los desposeídos y los poseedores n u n c a h a b í a sido t a n e x t r e m a d a
entre los españoles llegando a enfrentar al pueblo en su c o n j u n t o ,
desde los trabajadores h a s t a la b u r g u e s í a n a c i o n a l , a la o l i g a r q u í a
monopolista.
E n esta dura r e a l i d a d está la r a í z de las luchas obreras bajo
el franquismo y que hace del p r o l e t a r i a d o la v a n g u a r d i a del
m o v i m i e n t o r e i v í n d i c a t i v o y d e m o c r á t i c o contra la d i c t a d u r a .

LA LUCHA DE LAS MASAS TRABAJADORAS, FACTOR DECISIVO


DEL CRECIENTE MOVIMIENTO DE OPOSICIÓN A LA DICTADURA
POR UNA SALIDA DEMOCRÁTICA Y PACÍFICA

Todas esas luchas h a n dado su fruto. E l l a s h a n influido podero-


s a m e n t e en el desarrollo de los i m p o r t a n t e s cambios que se h a n
p r o d u c i d o en la s i t u a c i ó n política en E s p a ñ a . H a n a g i t a d o los
a r r a i g a d o s s e n t i m i e n t o s de amor a la l i b e r t a d y a la democracia
del p u e b l o e s p a ñ o l . H a n p r o m o v i d o el r e n a c i m i e n t o de la preocu-
pación y a c t i v i d a d p o l í t i c a de las masas p o p u l a r e s , de su radica-
lización dirigida contra la d i c t a d u r a f r a n q u i s t a .
Ese cambio no significa que el franquismo h a y a dejado de ser
u n régimen de caracter fascista. E l E s t a d o sigue rigiéndose no
por u n sistema c o n s t i t u c i o n a l que garantice libertades y derechos
a los c i u d a d a n o s , sino por unas leyes l l a m a d a s " f u n d a m e n t a l e s " ,
b a s a d a s en los principios p r o g r a m á t i c o s a n t i d e m o c r á t i c o s de
F a l a n g e . Su p o l í t i c a sigue siendo la m i s m a en estos v e i n t e años
de su e x i s t e n c i a : s u p e r e x p l o t a c i ó n y opresión de las m a s a s l a b o -
riosas en provecho de la o l i g a r q u í a financiera.

348
Sin embargo, el auge de las luchas obreras han puesto en evi-
dencia el estado de descomposición y la debilidad del régimen.
Pues si bien las leyes son las mismas, como el espíritu y la dispo-
sición del pueblo han cambiado, ya no tienen la misma eficacia
de antes. Con la descomposición se ha acentuado la corrupción
en las altas esferas del gobierno, llegando a extremos que adquiere
caracteres de escándalo público.
Franco se ha esforzado siempre por mantener vivo el espíritu
de guerra civil, en discrimar falsamente a los españoles en rojos
y nacionales. Y al ver que la correlación de fuerzas le es adversa
para seguir detentando el poder, amenaza al país con otra guerra
civil. En un discurso pronunciado en 1957 lanzó esta amenaza
en los términos siguientes: "Si algo estorbase la realización de
nuestro destino histórico, si algo se interpusiera en nuestro camino,
lo mismo que en nuestra cruzada, daríamos suelta a la riada de
camisas azules y de boinas rojas que lo arrollarían". (Camisas
azules y boinas rojas son los elementos fascistas).
Especula con esa amenaza, porque si bien de una parte el cam-
bio político es deseado por la aplastante mayoría de los españo-
les, por otra parte aún existe el temor que ello pudiera acarrear
otra guerra fratricida. No obstante, dicha amenaza cada vez surte
menos efecto ya que la dura experiencia de esos largos años de
tiranía ha conducido a todas las fuerzas sociales y políticas del
país a hacer un balance de cuáles han sido los resultados que ha
proporcionado a sus intereses, a qué situación les ha conducido,
y cuáles son las perspectivas que ofrece para el futuro. Incluso
entre las fuerzas más adversas a la República son cada día más
numerosos los que consideran que para llegar a la situación a
que les ha conducido la dictadura del general Franco no valía la
pena haberse sublevado. La necesidad de resolver una serie de
problemas sociales y políticos que frenan el desarrollo histórico
del país empieza a ser comprendida por sectores sociales que se
oponían a ello violentamente. En los medios liberales existen
corrientes progresivas y un gran interés por las cuestiones sociales.
Lo mismo ocurre en ciertos sectores católicos.
En una palabra, entre las fuerzas sociales y políticas del país
existe no sólo interés, sino hasta simpatía hacia la clase obrera
y las masas trabajadoras por sus luchas y el papel que desempeñan
en la actual etapa y para asegurar el porvenir democrático de
España. Es indudable que para los hombres más inteligentes de
otras clases no pasa inadvertido, a pesar de la infame propaganda
franquista, la importancia que tiene la existencia del campo
mundial del socialismo, sus extraordinarias realizaciones, tanto en
el orden social, como en el de la cultura, de la ciencia y la técnica.

349
Todos los cambios que se han producido en la mentalidad de las
fuerzas sociales españolas bajo el franquismo han creado una nueva
situación política en España. La guerra civil deja de ser, como
pretende Franco, la línea divisoria entre los españoles y es consi-
derada, de más en más, sólo como un hecho histórico, cuyas
desastrosas consecuencias es necesario liquidar. La reconcilia-
ción nacional es sentida como una necesidad inaplazable, su reali-
zación posible y como premisa para un cambio pacífico, sin guerra
civil, para reemplazar la dictadura franquista y poder resolver
sin violencia los problemas de la libertad, de la soberanía nacio-
nal de España y su desarrollo económico que garantice una vida
digna y humana a todos Jos españoles.

LA POLÍTICA REPRESIVA DEL RÉGIMEN FRANQUISTA

Los veinte años de dictadura han sido años de persecución


desenfrenada contra el pueblo, para defender los privilegios de
casta e intereses de clase del puñado de terratenientes y capita-
listas promotores de la sublevación fascista del 18 de julio. Franco
ha intentado acallar con el teror y la represión la protesta del
pueblo o las reclamaciones de los trabajadores. Pelotones de ejecu-
ción, leyes de excepción, tribunales militares han sido fundamen-
talmente los métodos represivos empleados por el régimen.
Por las cárceles de España pasaron cientos de miles de españoles.
Decenas de miles perdieron la vida, vilmente asesinados o ante
los pelotones de ejecución. Otros se vieron condenados a una muerte
lenta, sepultados en los presidios. Numerosos fueron, y aún actual-
mente, los represaliados, arrojados del trabajo, desterrados lejos
de sus familiares, privados de sus medios de vida y de sus
hogares.
La represión se encarnizó, de modo permanente, contra todos
los hombres que se esforzaban en reorganizar la acción de los
trabajadores por la defensa de sus intereses y el restablecimiento
de las libertades democráticas. Sólo en el espacio de unos años
después de instaurada la dictadura, decenas y decenas de diri-
gentes obreros y militantes antifranquistas fueron asesinados por
la dictadura, después de ser bárbaramente torturados, mientras
que otros muchos, víctimas también de salvajes torturas, eran
condenados a prisión perpetua en las mazmorras franquistas.
Frente a las aspiraciones del pueblo español de que se resta-
ñen las heridas del pasado y de que se abra un período de con-
vivencia nacional, Franco sigue enarbolando la política del ren-
cor, de la división, de la guerra civil.

350
Si bien es cierto que la dictadura es cada vez más débil, y por
tanto, no puede cometer las mismas atrocidades que antes, man-
tiene leyes de excepción, funcionan todavía los Tribunales Mili-
tares, aplica métodos policíacos de tortura a los detenidos, para
reprimir las luchas de las masas trabajadoras y el creciente movi-
miento de oposición antifranquista.
*

Pero la política represiva del régimen choca con la resistencia


creciente de la clase obrera que no se arredra, ni se resigna a
su situación.
Un vasto movimiento de solidaridad apoya a los detenidos y
represaliados, haciendo retroceder en muchos casos a las autori-
dades policíacas. En fábricas y talleres, los trabajadores aportan
una contribución económica para ayudar a los presos y sus fami-
liares. Son numerosos los abogados que se interesan por los deteni-
dos y actúan por su defensa y libertad.
De día en día adquiere extensión la campaña del pueblo espa-
ñol exigiendo una amplia y verdadera amnistía para los presos
antifranquistas y el libre regreso de los emigrados políticos.
*

Al cumplirse 20 años de haber terminado la guerra civil espa-


ñola, la F.S.M. reitera su posición en favor de una amnistía general
para los presos y exilados españoles por cuestiones sociales y
políticas, con la seguridad de que este nuevo llamamiento encon-
trará el mayor eco en todos los sindicatos, en las fábricas, obras
y oficinas, entre todos los trabajadores del mundo.
La F.S.M. está segura de que los trabajadores y sindicatos de
todos los países, sin distinción de afiliaciones, que en todo mo-
mento han demostrado su simpatía y apoyo a la causa del pueblo
español, intensificarán sus esfuerzos para arrancar la libertad de
las víctimas de la tiranía franquista.
Al mismo tiempo, la F.S.M. dirige una vez más su saludo calu-
roso a los trabajadores españoles, asegurándoles el apoyo y soli-
daridad de la clase obrera internacional. La acción unida de los
trabajadores españoles, a la cabeza de su pueblo, ha asestado
muy duros golpes a la dictadura fascista del general Franco.
La F.S.M. está convencida de que la lucha unida del pueblo
español, con el apoyo de la solidaridad obrera internacional,
logrará poner término a la represión franquista y restablecer
en España un régimen de libertad, de democracia y de conviven-
cia nacional.

351
EJERCICIOS

1 0 2 . Encontrar los sinónimos de las palabras:


1 . pájaro. 2. lugar. 3. oriente. 4. razón. 5. responder. 6. volver.

1 0 3 . Encontrar los antónimos de las palabras:


apreciar, conocer, dar, mayor, mentira, nuevo, oponerse, recibir.

1 0 4 . Contestar a las siguientes preguntas:


¿Cuál es la capital de España y cuál es el nombre del rio que pasa p o r
esta ciudad?
¿Cuál es la capital de Cataluña y dónde está s i t u a d a ?
¿Cuáles son los puertos más importantes de España?
¿Por qué es célebre Salamanca?
¿Qué monumento construido por el emperador Trajano se conserva t o d a -
vía en España?
¿Cuáles son las islas que forman parte de España?

1 0 5 . Traducir al españjl:

1. Miine voi pleca cu acest prieten în Catalonia. 2. A n u l trecut a m


cunoscut m u l ţ i spanioli. 3 . Suprafaţa Spaniei este de 503 186 km 2 (în
litere). 4. Limba spaniolă e asemănătoare romînei. 5. Vorbiţi spaniola?
6. Da, p u ţ i n . 7. Spune-mi, te rog, ceva interesant despre Spania. 8. Spu­
ne-mi ce te interesează. 9. Mă interesează să ştiu cum se prezintă n a t u r a
în Spania. 10. î n t i m p u l toamnei trecute a m vizitat viile de la Alicante
şi am mîncat nişte struguri foarte b u n i . 1 1 . Anul trecut a m ¡profitat de
ocazie ca să văd şi sudul Spaniei, A n d a l u z i a . 12. Cu acest prilej, a m p u t u t
cunoaşte îndeaproape lupta poporului spaniol pentru l i b e r t a t e .
LECŢIA 36

EL MUNDO HISPÁNICO

— ¿Sobre qué tema quiere usted, querido lector, que hablemos


a continuación?
Lector. — No importa. Escoja usted lo que considere más útil.
— Entonces escriba lo que le diré acerca de la difusión de la
lengua española. Trataré de hacer una breve introducción a la
civilización española en las dos lecciones que siguen.
L. — ¡ Qué bonito ! Quedaría muy reconocido a Ud. si hiciera
esto.
— El español es uno de los idiomas más difundidos del mundo
y, desde el punto de vista del número de las naciones y países que
lo hablan como propio y exclusivo, lo mismo con carácter oficial
que como idioma de los habitantes, ocupa un lugar importante
en el mundo.
El español es así la lengua de veinte pueblos distintos, descu-
biertos y colonizados en los siglos pasados por España: Argentina,
Bolivia, Colombia, Costa Rica, Cuba, Chile, Ecuador, Guatemala,
Honduras, México, Nicaragua, Panamá, Paraguay, Perú, la Repú-
blica Dominicana, El Salvador, Uruguay y Venezuela — países
independientes de las tres Américas, a los cuales hay que añadir
Puerto Rico, bajo el fideicomiso de los EE.UU. de Norteamé-
rica y las Filipinas.
L. — Resulta pues que el español se habla también en Oceania.
— Sí. En Oceania se habla todavía en los archipiélagos de las
Filipinas (que se componen de 7 100 islas agrupadas en torno a
dos grandes tierras: Mindanao y Luzón donde está Manila — la
capital filipina), así como en las islas Marianas, Carolinas y Palaos.
Cabe mencionarse también que los territorios de habla española
ocupan una superficie mucho mayor que la de toda Europa.
De modo que no se puede prescindir del español que, con razón,
figura entre las lenguas útiles del mundo.
L. — ¡ Parece increíble ! Pero, ¿cómo consiguió el español con-
quistar tanto terreno en el mundo?

2 3 — învăţaţi limba spaniolă


353
— En la historia de España hay una fecha memorable que no
se debe olvidar: el año 1492. Este año dio un vuelco al timón de la
historia y la nave de España tomó el rumbo de los grandes descu-
brimientos geográficos.
Después de las largas luchas de la "Reconquista" del territo-
rio de España, que había quedado ocho siglos en poder de los
árabes, los españoles comenzaron la 'Conquista" del Nuevo Mundo.
L. — Cuénteme, por favor, con más pormenores.
— En 1492, cuando fueron arrojados de España los últimos
moros que habían quedado en Granada, Cristóbal Colón, un marino
genovés a servicio de los reyes españoles don Fernando y doña
Isabel, hizo una audaz expedición a través del Atlántico, nave-
gando por primera vez, rumbo al oeste, para alcanzar las codi-
ciadas Indias. Pero, en vez de éstas, descubrió un nuevo continente.
Era el 12 de octubre de 1492.
Inicióse así el dominio español en el mundo. Los conquistadores
del Nuevo Mundo denominaron indios a los pobladores del conti-
nente. Sabido es que se les dio aquel nombre porque Colón y los
españoles creían que las nuevas tierras eran la continuación del
Asia, por lo cual las nombraron Indias Occidentales. Además
de los pueblos que Ud. ha conocido en la lección sobre México,
los españoles encontraron otros varios: los quechuas e incas en
el Perú y Ecuador; los chibcas o muiscas en Colombia y parte de
Centroamérica; los caribes en las islas del mar Caribe y en Nicara-
gua ; los guaraníes, en el Paraguay y en algunos lugares de la
Argentina; los aymaráes en Bolivia, los araucanos en Chile y los
patagones en el extremo sur del continente, que tomó el nombre
de Patagonia. Algunos de estos indígenas habían edificado gran-
des ciudades y magníficos templos, de los cuales quedan todavía
grandiosas ruinas.
Descubiertas las nuevas riquísimas tierras, España tuvo que
sostener larguísimas luchas contra los indios, para conquistar-
las y colonizarlas. A cincuenta años de la hazaña de Colón, España
poseía, después de sangrientas matanzas, el más grande imperio
colonial que ha existido en el mundo.
Entre los grandes exploradores y conquistadores españoles men-
cionaré a Vasco Núñez de Balboa, Sebastián de Elcano, Hernán
Cortés, Francisco Pizarro, Diego de Almagro, Pedro de Valdivia
y Juan de Solís.
Durante algunos siglos, España no hizo más que sacar de sus
colonias buques cargados de oro. Para arrancar todas las riquezas
de estas tierras, saquearon y destruyeron importantes civiliza-

354
ciernes indígenas, matando gran número de indios que estaban
luchando por su libertad.
Mucha gente de España, atraída por las riquezas fabulosas del
Nuevo Mundo, acudió a América, en busca del país "dorado".
De la mezcla de éstos con los pueblos aborígenes resultaron las
naciones hispanoamericanas.
Los hispanoamericanos tenían naturalmente rasgos distintos
de los conquistadores europeos y no aceptaron por mucho tiempo
la dominación de España. Bajo la influencia de las ideas de la
revolución burguesa de Francia, comenzaron en toda América
Latina grandes movimientos en pro de la independencia y libertad.
Las guerras de independencia de las colonias españolas de
América comenzaron en los primeros años del siglo pasado, cuando
España fue invadida por Napoleón.
Aprovechando estos sucesos, Inglaterra trató de apoderarse en
1808 de la ciudad de Buenos Aires, pero la heroica resistencia del
pueblo argentino obligó a los ingleses a abandonar el Plata.
En mayo de 1810, en Buenos Aires se dio el primer grito de liber-
tad ; los proceres de la independencia fueron el general Manuel
Belgrano y el general San Martín, el cual dio también la indepen-
dencia a Chile, venciendo a los ejércitos de los virreyes españoles
en Chacabuco y Maipú. Pasó luego San Martín al Perú con su
expedición libertadora, y junto con Simón Bolívar acabaron con
el poderío español allí, logrando proclamar también la indepen-
dencia peruana.
El general Bolívar, oriundo de Caracas, hombre genial tanto
como jefe militar que como político, había comenzado su lucha
contra la dominación española en 1812; en tres meses libró quince
batallas, derrotó a los españoles y los arrojó de Venezuela, siendo
nombrado el Libertador. En 1815, habiendo llegado a América
nuevas tropas españolas, ante la superioridad del número de éstas,
Bolívar tuvo que refugiarse a Santo Domingo.
Pocos meses después, habiendo ya organizado un nuevo ejército
y hasta una escuadra, desembarcó en Venezuela, siendo procla-
mado presidente de la República. Entonces empezó la magna
guerra de la Independencia. Durante tres años, a la cabeza de su
valiente ejército, no se cansó de perseguir a los españoles, consi-
guiendo muchas victorias sobre ellos.
En 1819, salió de Venezuela, atravesó la cordillera andina tras
increíbles trabajos y, pocos meses después, derrotó las fuerzas
españolas de Nueva Granada (nombre que entonces se daba a Co-
lombia). Bolívar abrigaba la esperanza de poder crear un gran
Estado libre que comprendiese, si no toda la América del Sur, por
lo menos todas las regiones de la parte norte, capaz de igualar en

23* 355
poderío a los EE.UU. de Norteamérica. Fundó pues la República
de la Gran Colombia, formada por las actuales de Colombia, Ve-
nezuela y Ecuador, cuya presidencia aceptó.
Pasando después al Perú, entró Bolívar triunfante en Lima.
Un año después, en diciembre de 1824, su lugarteniente Sucre
consiguió la famosa victoria de Áyacucbo que selló definitivamente
la independencia sudamericana. O sea como dice José Joaquín
Olmedo, el poeta más célebre de la independencia americana,
en sus versos:
„por las manos de Sucre, la victoria
ciñe a Bolívar lauro inmarcesible."

Y aunque, desgraciadamente, las tendencias separatistas lograron


imponerse a pesar de los anhelos de Bolívar, él queda como el
símbolo de la libertad y de una vida nueva para los latinoameri-
canos. Tal lo encontramos, por ejemplo, en una poesía del gran
poeta contemporáneo, Pablo Neruda:
„Libertador, un mundo de paz nació en tus brazos,
La paz, el pan, el trigo de t u sangre n a c i e r o n ;
De nuestra joven sangre venida de t u sangre
Saldrá paz, pan y trigo para el m u n d o que liaremos."

Y cuando se invoca un gran nombre que pueda empujar a la


juventud en las luchas revolucionarias de hoy, se alude también
al gran Libertador, tal como se puede ver en el fragmento del
poema "Bolívar", titulado Credo, (que muchos revolucionarios
latinoamericanos lo aprendieron de memoria), escrito por Miguel
Ángel Asturias:
„Creo en la libertad Madre de América,
creadora de mares dulces en la tierra,
y en Bolívar, su hijo, Señor n u e s t r o , . . .

No nos juzgues, Bolívar, antes del día ú l t i m o ,


porque creemos en la comunión de los hombres
que comulgan con el pueblo,
— sólo el pueblo hace libres a los hombres — ,
proclamamos guerra a muerte y sin perdón a los tiranos,
creemos en la resurrección de los héroes,
y en la vida perdurable de los que, como Tú,
Libertador, no mueren,
cierran los ojos y se quedan velando.

L. — ¡ Bellísimo ! Por favor, dígame usted algo acerca de la inde-


pendencia de México, Cuba y los demás países de Centroamérica.
—• En 1800, el virreinado de México comprendía todo el actual
territorio de la República Mexicana, así como los estados de Cali-

356
fornia, Arizona, Colorado, Nevada, Nuevo México, Texas y Florida,
extendiéndose la frontera norte desde San Agustín (Florida) hasta
San Francisco (California). El misino virreinado — llamado de
Nueva España — abarcaba también toda la América Central,
exceptuando Panamá.
El 15 de septiembre de 1810, en el pueblo de Dolores estalló
la revolución mexicana. El jefe de los revolucionarios, Miguel
Hidalgo, se apoderó de Guanajuato y organizó un gobierno, pero
fue presó por los españoles y fusilado. Mejor suerte tuvo otro revo-
lucionario, el cura Morelos, que alcanzó numerosas victorias,
organizó mejor sus tropas, convocó el primer Congreso mexicano
en 1813, que dictó la Constitución de Apatzingán (1814), pero
acabó por ser hecho prisionero en 1815 y fusilado.
Hacia 1820 la revolución parecía ya acabada, cuando Agustín
Iturbide, encargado por el virrey de acabar con las tropas revolu-
cionarias de Guerrero, prefirió entenderse con él y, en 1821, pre-
sentó un programa político en Iguala que garantizaba la indepen-
dencia de México, bajo la forma de monarquía constitucional.
Poco después, merced a un golpe de Estado, Iturbide se hizo
proclamar emperador. Pero tuvo que abdicar en seguida, porque
la revolución estalló de nuevo. El 4 de octubre de 1824 se pro-
clamó la Constitución de la República Mexicana.
Más tarde, en 1847, después de una guerra que fue un desastre
para los mexicanos, a pesar de su heroísmo, los EE.UU. de Nor-
teamérica anexaron Texas y los demás territorios del norte de la
frontera actual de México, mutilándole la mitad de su territorio
(dos millones de kilómetros cuadrados).

L. — ¿Los países de la América Central formaban parte todavía
de México?
— No. El 15 de septiembre de 1821, para ser exacto, en la ciu-
dad de Guatemala, capital del reino de Guatemala — que abar-
caba las provincias centroamericanas de El Salvador, Honduras,
Nicaragua, Guatemala y Costa Rica — se declaró la independencia
y se formó la República Federal de Centro-América, que en 1830
se disuelve y cada una de estas provincias forma un Estado aparte.
Así pues, del inmenso imperio colonial, sólo le quedaban a
España en 1830, las islas de Cuba y Puerto Rico y el archipiélago
de las Filipinas en Oceania, que detuvo hasta 1898.
En Cuba las luchas revolucionarias por la independencia esta-
llaron en 1895. Los cubanos, capitaneados por José Martí —após-
tol y mártir de la independencia —, Máximo Gómez y Antonio

357
Maceo, consiguieron varios c o m b a t e s contra los españoles. Los
n o r t e a m e r i c a n o s a p r o v e c h a r o n esto p a r a declarar la guerra a E s p a ñ a .
E n él t r a t a d o de P a r í s de 1898, E s p a ñ a cedió las F i l i p i n a s y P u e r t o
Rico a los E s t a d o s U n i d o s y perdió sus derechos sobre C u b a . Pero
los E E . U U . no a b a n d o n a r o n Cuba, p r e t e n d i e n d o „pacificarla".
Las F i l i p i n a s , que h a b í a n conseguido, después de t r e s años de
luchas, p r o c l a m a r s e i n d e p e n d i e n t e s , se vieron o c u p a d a s , en 1898,
por los E E . U U . de N o r t e a m é r i c a . E n t o n c e s , E m i l i o A g u i n a l d o ,
jefe de los revolucionarios de la guerra de independencia filipina,
e m p r e n d i ó u n a guerrilla contra los a m e r i c a n o s , pero fue hecho
prisionero en 1 9 0 1 .

L . — Según v e o , después de liberarse de la d o m i n a c i ó n ibérica,


los nuevos estados l a t i n o a m e r i c a n o s t u v i e r o n q u e l u c h a r c o n t r a
la d o m i n a c i ó n e s t a d o u n i d e n s e .
— E x a c t o . E l c o n t r o l y el d o m i n i o n o r t e a m e r i c a n o son el
n u e v o t i r a n o c o n t r a el c u a l M a r t í s u b l e v a b a a los p a t r i o t a s
con sus versos:
¿Del t i r a n o ? ¡ Del t i r a n o
di t o d o , di m á s ! ; y clava
con furia de m a n o esclava
sobre su oprobio al t i r a n o .

PALABRAS NUEVAS

amanecer a se face d i m i n e a ţ ă introducción / . introducere


antro grotă, peşteră levantamiento răscoală
•añadir a adăuga magno m a r e
apoderarse a pune stăpînire moro m a u r
archipiélago arhipelag nacer a se naşte
arrojar a zvîrli, a alunga oprobio ocară
audaz îndrăzneţ poderío s t ă p î n i r e , d o m i n a ţ i e
capitanear a conduce; a comanda pormenor ni. detaliu
cara faţă
prescindir (de) a ignora, a neglija,
c e ñ i r a încinge; a î n c u n u n a
a face abstracţie
cerca lîngă
procer m. om ales, personaj, erou
clavar a ţ i n t u i , a înfige
reinado domnie
codiciado r î v n i t
dicho m e n ţ i o n a t sellar a pecetlui
difundido r ă s p î n d i t resurrección f. înviere
ejército a r m a t ă velar a veghea
fusilar a împuşca vencer a învinge
iniciar(se) a (se) începe vuelco r ă s t u r n a r e , întoarcere

358
ANÁLISIS DEL TEXTO

llamar la atención — a atrage atenţia


lo mismo... que como — atît... cît şi ca
Cristóbal Colón — Cristofor Columb (1450—1506)
quechuas (quichuas) — neam indian din Perú şi Bolivia împărţit
în 6 triburi. Dintr-unul din aceste triburi se trag incaşii, vechii
stăpînitori ai ţării.
chibcas sau muiscas — popor indigen din Columbia şi America
Centrală
caribes—caraibi, popoare antropofage care locuiau în Antile
guaraníes — neam de indieni din Bolivia şi Paraguay
patagones — locuitorii coastei şi deşertului Patagoniei
descubiertas—fiind descoperite; uneori, dacă propoziţia începe
cu participiul trecut, verbul ser se omite
Vasco Núñez de Balboa — conchistador şi călător spaniol. în 1513
traversează istmul Panamá şi descoperă Oceanul Pacific. (A
fost decapitat în 1517.)
Juan Sebastián de El Cano (Elcano) — navigator spaniol care a
însoţit pe Magelan şi a terminat călătoria după moartea acestuia.
Francisco Pizarro (1475—1541) — cuceritorul Peru-ului
Diego de Almagro (1475—1538) conchistador, adversarul lui Pizarro.
Pedro de Valdivia — cuceritorul teritoriului actualului stat Chile
(1510—1569); căpitan vestit în luptele sale cu araucanii
Juan Díaz de Solís — celebru navigator spaniol. A descoperit
Yucatanul, fluviul Amazon şi a ajuns pînă în estuarul rîului
La Plata, unde a murit ucis de indieni în 1615.
Manuel Belgrano — patriot argentinian (1770—1820)
Simón Bolívar — conducătorul armatelor latinoamericane în răz­
boiul pentru independenţă. A eliberat Venezuela (patria sa),
Columbia, Ecuador, Perii şi Bolivia. (1783—1830).
junto con — împreună cu (nu confundaţi cu junto a — alături de).
Pablo Neruda (născut în 1904) — poet cilean de faimă mondială,
unul dintre scriitorii progresişti contemporani de mare supra­
faţă. In operele acestui maestru al cuvîntului, care militează
în primele rînduri ale luptătorilor pentru menţinerea şi consoli­
darea păcii, au fost ilustrate în mod magistral cele mai mari
evenimente din lupta popoarelor pentru libertate şi independenţă.
Miguel Ángel Asturias — unul dintre cei mai mari prozatori
contemporani de limbă spaniolă. Viguros luptător pentru in­
dependenţa -Americii Latine şi a patriei sale, Guatemala.
José Martí — ziarist şi avocat, poet al revoluţiei cubane, luptător
pentru independenţa patriei sale (1853—1895).

359
GRAMATICA
D ă m m a i jos c î t e v a i n t e r j e c ţ i i , v p r e c u m şi 'cîteva s i n t a g m e şi
propoziţii e x c l a m a t i v e , folosite m a i frecvent în l i m b a s p a n i o l ă :
1. A p r o b a r e , încurajare, urare:
; Eso es ! ¡ Eso si 1 ¡ Claro ! Asta e 1 Desigur !
¡ Muy bien! ¡ Bravo 1 ¡ Otra vez ! Foarte bine ! Bravo ! Bis !
¡Ole! ¡Ole! Bravo
B r a v o !! (aclamaţii adresate
adresate luptă-
torilor cu tauri)
/ Ea, amigos, ánimo 1 H a i prieteni, curaj !
¡ Ojalá! Să dea domnul să...
2. Surpriză, indignare, durere:
¡Caramba! ¿qué es eso? Ce dracu e asta?
¡Cáspila, cómo se ha enfadado! Pe n a i b a , cum s-a s u p ă r a t !
¡ Oiga usted! Uite ce-i! Ascultă !
¡Ay! Vai!
¡ Oiga! ¡ Oiga! Hei! Hei!
¡ Chito ! ¡ Chis ! ¡ Callar ! ¡ Silencio ! S s t ! Tăcere ! Linişte !
¡ Pronto ! ¡ Cuidado ! ¡ Allá va ! Iute ! Atenţie ! Ai grijă !
¡ Fuego ! ¡ Ladrones ! ¡ Que me matan 1 Foc ! Hoţii ! Mă omoară !
3. Alte exclamaţii:
/ Cállate ! ¡ Toma ! H a i , t a c i ! Uite ! Na !
¡ Hombre! Măi! Dom'le ! Omule!
¡ Quita allá! Ei a s t a - i ! Las-o încolo !
¡ Ya, ya! Hei, da (întărire)
Nota del día: In lecţiile trecute am î n v ă ţ a t cifrele [cifras sau guarismos);
vom studia acum operaţiile a r i t m e t i c e :
1. Adición — a d u n a r e ; a aduna — sumar
2-f-3 = 5, dos y tres son cinco, sau dos más tres son cinco.
Termenii a d u n ă r i i : los sumandos.
Rezultatul adunării se numeşte suma.
2. Sustracción — scădere; de la verbul sustraer — a scădea
8 — 1 = 7 , ocho menos uno restan siete.
Termenii scăderii:
el minuendo — descăzutul
el sustraendo — scăzătorul
R e z u l t a t u l scăderii se numeşte diferencia sau resto.
3. Multiplicación — î n m u l ţ i r e ; de la verbul multiplicar — a înmulţi.
4 X 5 = 20, cuatro por cinco son veinte.
Termenii înmulţirii se numesc factores (4,5), iar r e z u l t a t u l producto.
4. División — î m p ă r ţ i r e ; de la verbul dividir — a î m p ă r ţ i
7 : 3 = 2 rest 1, siete dividido por tres son dos, residuo uno sau siete entre
tres son dos, residuo uno.
R e z u l t a t u l î m p ă r ţ i r i i se numeşte el cociente.

360
PEQUEÑA ANTOLOGÍA

JUEGOS DEL ANOCHECER

Cuando, en el crepúsculo del pueblo, Platero y yo entramos,


ateridos, por la oscuridad morada de la calleja miserable que da
al río seco, los niños pobres juegan a asustarse, fingiéndose men-
digos. Uno se echa un saco a la cabeza, otro dice que no ve, otro
se hace el cojo...
Después, en ese brusco cambiar de la infancia, como llevan
unos zapatos y un vestido, y como sus madres, ellas sabrán cómo,
les han dado algo de comer, se creen unos príncipes:
— Mi pare tie un reló e plata.
— Y er mío, un cabayo.
— Y er mío, una ejcopeta.
Reloj que levantará a la madrugada, escopeta que no matará
el hambre, caballo que llevará a la miseria...
El corro, luego. Entre tanta negrura, una niña forastera, que
habla de otro modo, la sobrina del Pájaro Verde, con voz débil,
hilo de cristal acuoso en la sombra, canta entonadamente, cual una
princesa:
Yo soy laaa viudiiitaa
del Condeee de Oreé...

...¡Sí, sí! ¡Cantad, soñad, niños pobres! Pronto, al amanecer


vuestra adolescencia, la primavera os asustará, como un mendigo,
enmascarada de invierno.
— Vamos, Platero...
(Platero y yo)
J U A N RAMÓN J I M É N E Z

Nota:

E n este trozo poético, J . R . Jiménez p i n t a , en estilo musical, la imagen


de un pueblo pobre de Andalucía.
Cabe fijarse en el lenguaje andaluz de los niños que quieren decir:
— Mi padre tiene u n reloj de p l a t a .
— Y el m í o , u n caballo.
— Y el mío, una escopeta.
Platero es el nombre de un burro.

361
MEDITACIÓN DEL DÍA

Frente a la palma de .fuego


que deja el sol que se va,
en la tarde silenciosa
y en este jardín de paz,
mientras Valencia florida
se bebe el Guadalaviar,
pienso en la guerra. La guerra
viene como un huracán
por los páramos del Alto Duero,
por las llanuras de pan llevar,
desde la fértil Extremadura
a estos jardines de limonar,
desde los grises cielos astures,
a las marismas de luz y sal.
Pienso en España vendida toda
de río a río, de monte a monte,
de mar a mar.
ANTONIO MACHADO

EL GRITO

La elipse de un grito
va de monte
a monte.

Desde los olivos


será un arco iris negro
sobre la noche azul.
¡Ay!

Como un arco de viola


el grito ha hecho vibrar
largas cuerdas del viento.
¡Ay!

(Las gentes de las cuevas


asoman sus velones.)
¡Ay!
F E D E R I C O GARCÍA LORCA
(Poema del Cante jondo)

362
UN LARGO LAGARTO VERDE
Por el mar de las Antillas,
que también Caribe llaman,
batida por olas duras
y ornada de espumas blandas,
bajo el sol que la persigue
y el viento que la rechaza,
cantando a lágrima viva,
navega Cuba en su mapa:
Un largo lagarto verde
con ojos de piedra y agua.

Alta corona de azúcar


le teje en agudas cañas.
No por coronada libre,
sí de su corona esclava.<