Sunteți pe pagina 1din 4

MOARA CU NOROC-IOAN SLAVICI

1.DEFINITIA NUVELEI: Nuvela este specie a genului epic in proza,cu o constructie riguroasa,avand un fir narativ central.Se observa concizia intrigii,tendinta de obiectivare a perspectivei narative si verosimilitatea faptelor.Personajele sunt relativ putine,caracterizate succinct si graviteaza in jurul personajului principal. In nuvela accentul se deplaseaza de pe relatarea evenimentelor pe caracterizarea personajelor. 2.INTRODUCERE Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicata in 1881,in volume de debut Novele din popor,reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii. Nuvela apartine realismului clasic.Trasaturi realiste sunt:tema,importanta acordata banului,atitudinea critica fata de aspect ale societatii(dorinta de inavutire),veridicitatea intamplarilor,verosimilitatea intrigii si a prsonajelor,obiectivitatea perspective narrative si prezenta unor personaje tipice(carciumarul).Tot de realism tine si interesul pentru analiza psihologica,realizata prin utilizarea modalitatilor de caracaterizare a personajului si de investigare psihologica.(monologul interior,motarea gesturilor si a mimicii). 3.TEMA -sustine caracterul realist(oglindirea vietii sociale),dar si pe cel psihologic al nuvelei:efctele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire,in contextual societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.Problematica nuvelei se poate stabili din mai multe perspective.Din perspectiva sociala,nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social,dar pentru asta se confrunta cu personajul antagonist,Lica Samadaul(conflict exterior).Scriitorul considera ca goanna dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie,de unde perspective moralizatoare:consecintele dramatice ale setei de inavutire.Din perspective psihologica,nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat de dorinte puternice,dar contradictorii:sa ramana om cinstit pe de-o parte,sis a se imbogateasca alaturi de Lica pe de alta parte.Astfel,conflictul nuvelei este complex,de natura sociala(confruntarea a doua lumi cu mentalitati diferite),psihologica si morala(lupta dintre bine si rau). In nuvela realista se observa tendinta de obiectivare a perspective narrative,impersonalitatea naratorului,naratiunea la persoana a III-a,atitudinea detasata in descriere.Pe langa perspective obiectiva a naratorului omniscient intervine tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei,personaj episodic,dar care exprima cu autoritatea varstei mesajul maralizator al nuvelei.Inainte si dupa discursul narativ propriu-zis(in prolog si epilog),batrana rosteste cele doua replico-teze ale nuvelei,privitoare la sensul fericirii si la forta destinului:Omul sa fie multumit cu saracia sa,caci,daca este vorba,nu bogatia,ci linistea colibei tale te face fericitsi asa le-a fost dat 4.TITLUL

-este mai degraba ironic.Toposul ales,carciuma numita Moara cu norocinseamna de fapt moara cu ghinion,moara care adduce nenorocirea,pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri etice grave(nelegiuirea si crima). Actiunea se desfasoara pe parusul unui an,intre doua repere temporal cu valoare religioasa:de la Sfantul Gheorghe pana la Paste.Alatuita din 17 capitole,nuvela are un subiect concentrate,cu deschideri bogate,o structura narativa complicate si un ritm epic neomogen;inlantuite temporal si causal,faptele sunt credibile,verosimile. Perceptul moral rostit de mama-soacra la inceputul nuvelei reflecta intelepiunea batraneasca,valorile traditionale,in opozitie cu dorinta de bunastare materiala a ginerului Ghita,in contextual atrunderii relatiilor capitaliste in viata satului transilvanean.izmar sara,dar onest,harnic si muncitor,Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc.pentru a castiga raid bani.Initial,carciumarul nu este un om slab.ci dimpotriva,isi asuma responsabilitatea destinului celorlati. Carciuma de la Moara cu noroc este aezata la rascruce de drumuri,izolata de restul lumii,inonjurata de pustietati intunecoase.In expozitiune,descrierea drumului care duce la Moara cu noroc,realizata in maniera realista,prin tehnica detaliului semnificativ,I a locului in care se afla carciuma,reda un peisajcadru obiectiv al actiunii:De la Ineu drumul de tara o ia printre paduri si peste tarini,lasand la dreapta si la stanga satele asezate prin colturile vailor. Semnele parasirii(vechea moara culopetile rupte,cele 5 cruci)anticipeaza destinul tragic al familiei.Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului.Simbolistica initiala a drumuli se completeaza in final cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu norocApoi ea lua copiii si pleca mai departe.Subiectul nuvelei il constituie etapele si efectele confruntarii dintre protagonist,Ghita si antagonist,Lica. Ghita se dovedeste la inceput harnic si priceput ,iar primele semne ale bunastarii material si ale armoniei in care traieste familia nu intarzie sa apara. Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc,seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi,care tulbura echilibrul familiei,constituie intriga.Lica este individualizat printr-un portret realizat in mod direct de narrator,in maniera realista,prin utilizarea detaliului ,notarea amanuntului semnificativ:Lica,un om ca de treizeci si sase de ani,inalt,uscativ si supt la fata,cu mustata lunga,cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese impreunate la mijloc.Lica are un orgoliu de stapan si isi impune inca de la inceput regulile:Eu sunt Lica SamadaulMulte se zic despre mine,multe vor fi adevarate si multe scornite.Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum,cine trece pe aici,cine ce zice si ce face,si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nu stie.Ana intuieste ca Lica este un om rau si primejdiossi il avertizeaza pe Ghita. Cu toate ca isi de seama de pericol,Ghita nu e poate sustrage influentei malefic pe care Lica o exercita asupra lui.In sufletul carciumarului se declanseaza conflictul interior intre dorinta de a ramane om cinstit si tentatia de a se imbogati alaturi de Samadau.

Desfasurarea actiunii se concentreaza in jurul procesului instrainarii carciumaruluifata de familie,analizat cu maiestrie de Slavici.Devine mohorat,violent,ii plac jocurile crude,primejdioase,are gesturi de brutalitate neinteleasa fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci,se poarta brutal cu cei mici.La un moment dat,Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii,pentru ca nu-si poate asuma toyal riscul imbogatirii alaturi de Lica.Prin intermediul monologului interior sunt redate framantarile personajului:ei!Ce sa-mi fac?..Asa m-a lasat Dumnezeu!...Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Datorita generozitatii Samadaului ,starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare,numai ca omul incepe sa-si piarda increderea in sineTomai de aceea devine tot mai atent la imagine ape care lumea o are despre el.In proza lui Slavici,relatia specific realista intre individ si mediul din care provine ia forma relatiei individ-colectivitate,care constituie cel mai important factor pentru mentinerea coerentei interioare a individului(Magdalena Popescu). Dornic sa faca avere,Ghita se indeparteaza de Ana si devine treptat complicele lui Lica la diverse nelegiuiri :jefuirea arendasului,uciderea unei femei si a unui copil.Retinut de politie,lui Ghita I se da drumul numai pechezasie.Carcimarul se aliaza cu jandarmul Pintea,fost hot de codru si tovaras al lui Lica ,pentru a-l da in vileag pe Samadau.Ghita nu este insa sincer fata de Pintea,deoarece ii ofera dovezi ale vinovatiei lui Lica,numai dup ace isi poate opri jumatate din sumele aduse de acesta din urma si acest lucru ii va adduce pieirea. Punctul culminant al nuvelei coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale.Dispus sa faca orice pentru a se razbuna,Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica,la sarbatorile Pastelui.lasand-o la carciuma in compania Samadaului,in timp ce el merge sa-l anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui banii furati.Dezgustata de lasitatea sotului care se instrainase de ea si de familie,Ana I se daruieste lui Lica,deoarece Lica e om,pe cand Ghitanu e decat muiere imbracata in haie barbatesti.Cand se intoarce si rfealizeaza acest lucru,Ghita o ucide pe Ana,iar el la randul lui este ucis de Raut,din ordinul lui Lica. Deznodamantul este tragic.Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma de la Moara cu noroc.Pentru a nu adea viu in mainile lui Pintea,Lia se sinuide ,izbindu-se cu capul de un copac.Nuvela are un final moralizator,fiinidcasanctionarea drastic a protagonistilor e pe masura faptelor savarsiteSingurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii. In nuvela accentual nu cade pe actul povestirii,ci pe complexitatea personajelor,conferita de acel amestec de bine si de rau ce se afla la oamenii adevarati.Slavici este un observatory impartial al vietii rurale,inzestrat cu un spirit realist desavarsit,anticipand astfel tehnica lui Rebreanu.Naratorul delegate de autor perutu a relata intamplarile reda obiectiv si detasat destinul personajelor. Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momentele de incordare,consemnanadu-le gesturile,limbajul,prezentand relatiile dintre ele(caracterizare indirect)De asemenea realizeaza portrete suggestive (caracterizare directa)detaliile fizice releva trasaturi morale sau statutl social(de exemplu portretul Samadaului)

CONCLUZIA Opera literataMoara cu norocde Ioan Slavici este o nuvela realista,deoarece are ca trasaturi:oglindirea vietii sociale si a veitii de familie in satul transilvanean de la sfarsitul secolului al-XIX-lea,importanta acordata banului,crearea de personaje tipice,reprezentative pentru lumea ardeleneasca din perioada evocate.

S-ar putea să vă placă și