Sunteți pe pagina 1din 3

Mara

Ioan Slavici

Romanul Mara a fost publicat in revista Vatrain 1894 si in volum in 1906.Cunoscator al psihologiei umane si un observator minutios al realitatii,Slavici creeaza prin personajele sale puternice adevarate caractere umane,tipologii . Tema romanului este una sociala fiind considerat de critica literara o fresca a societatii ardelenesti de la sfarsitul sec al XIX-lea inceputul sec al XX-lea,ce se dezvolta pe mai multe nuclee:familia,iubirea matrimoniala,criza erotica si maturizarea. Perspectiva narativa este definita de naratorul omniscient si omniprezent care cunoaste destinul personajelor sale si care uneori pierde atitudinea obiectiva prin apelative precum saraca si saracii cu scopul de a stabili o relatie de empatie intre cititor si personajele sale.Astfel imaginarul narativ se substituie realitatii cititorului. Din punct de vedere structural romanul este impartit in 21 de capitole,fiecare purtand titluri sugestive precum Saracutii mamei,Maica Aegidia,Primarava sau Liniste si pace. Inceputul ex-abrupto al operei realizeaza contactul direct al lectorului cu personajul eponim.Din punct de vedere spatial si temporal ,actiunea este plasata intr-un cronotop bine definit,toponimele plasand actiunea in planul realitatii . Actiunea romanului este construita pe mai multe planuri narative care se intrepatrund .Criticul Serban Cioculescu considera romanul Mara ca fiind cel mai bun roman din literatura romana inainte de Ion ,iar George Calinescu afirma faptul ca aceasta opera este aproape o capodopera. Mara ,personaj eponim ,plat al romanului smbolizeaza caracterul feminin puternic ,printre putinele personaje feminine din literatura noastra puse intr-o astfel de lumina.Alte personalitati feminine puternice asemeni Marei sunt Doamna T.(Patul lui Procust de Camil Petrescu) , Otilia (Enigma Otiliei de George Calinescu) si Vitoria Lipan(Baltagul de Mihail Sadoveanu). Mara este personajul in jurul careia graviteaza actiunea romanului insa raportul se schimba odata cu capitolul Primavara cand Persida creste se maturizeaza ,evolutia ei captand atentia narativa.Conform opiniei critice, daca destinul lui Trica i s-ar fi acordat mai multa atentie ,aceasta parte ar fi putut deveni un roman in sine . Incipitul ex-abrupto al romanului graviteaza in jurul a doi termini saraca si saracutii care sunt folositi de vocea narativa cu scopul de a crea o relatie empatica intre imaginarul textului epic si realitatea cititorului.Prin asemenea epitete totodata naratorul obiectiv, hetrerodiegetic isi pierde ipostaza demiurgica. Capitolul Saracutii mamei se concentreaza in jurul imaginii unei vaduve cu doi copii nevoita sa le asigure un trai mai bun,un viitor,sansa de a se integra in spatiul societatii ardenelesti de la sfarsitul sec al XIX-lea.

Mara este precupeata ce isi vinde de dimineata pana seara marfa in targ alergand in coace in colo,targuindu-se ,certandu-se,plangandu-se.Femeie spatoasa,greoaie,cu obrajii batuti de soare si de ploi ,neingrijita dar fericita ca are copii alaturi ,Mara strange bani in trei ciorapi stiind ca averea iti asigura statutul social.Scena ciorapilor este sugestiva pentru definirea temei romanului ,banii fiind aici un mijloc de inavutire dar care nu dezumanizeaza asa cum se intampla in Moara cu noroc.Dragostea Marei pentru copii este subliniata prin vorbele acesteia tot n-are nimeni copii ca mine desi acestia cresc printre targoveti ,murdari,nespalati,neingrijiti. Pasajele descriptive ,portretele fizice ,descrierea locurilor si a oamenilor nu fac decat sa intregeasca perspectiva realista a subiectului .Avaritia este o trasatura a protagonistei ,insa nu este privita ca trasatura negativa cum se intampla cu Ghita ,ci ea o determina pe eroina sa reprezinte caracterul femeii puternice ,descurcarete care stie ca respectul se castiga prin pozitia sociala. Cand Mara vede o femeie frumoasa gandeste ca asa o sa fie si Persida ei,iar cand vede un barbat frumos ,gandeste ca asa o sa ajunga si Trica ,astfel ea o trimite pe Persida la manastire pentru a primi educatie asemeni preotesei de la Pecica.Pe Trica il baga ucenic la starostele cojocarilor,Bocioaca,ajutandu-l astfel sa aiba o meserie . Planurile Marei pentru copiii ei se schimba insa pe parcursul derularii evenimentelor astfel incat Persida,desi curtata de tanarul teolog Codreanu ,se marita cu fiul macelarului Hubar,Natl. Incepand cu capitolul Primavara atentia cititorului se focalizeaza asupra destinului Persidei care este o tanara frumoasa ,mladioasa cu un caracter puternic si razvratit ce trece printr-o serie de transformari odata ce ajunge la varsta crizei erotice.O data maritata,Persida isi pierde inocenta tineretii si se transforma intr-o femeie pe ai carei umeri vor cadea toate grijile familiei.Ea fuge cu Natl la Viena dupa ce casatoria este oficiata chiar de Codreanu ,insa dorul de casa ii determina pe tineri sa se reintoarca si sa-si deschida un birt la Sararie.Cum Natl cade in patima bauturii,fata Marei este nevoita sa se ingrijeasca si de casa si de afacere.Bataile sotului ei o vor face pe Persida sa piarda sarcina,iar Mara ingrijorata ca uitase usa deschisa la casa fuge repede lasandu-si fiica in grija unei necunoscute. Pe masura ce evenimentele se deruleaza,Persida devine o copie a mamei ei ,transformandu-se din tanara mladioasa,in femeie spatoasa cu miscari greoaie. Conform criticii litereare,Mara este un caracter iar Persida un destin.Trica implineste visul mamei lui ajungand cojocar ,insa nici el nu scapa de greutatile sortii.Bocioaca il doreste ginere ,iar Marta sotia acestuia il doreste amant.Cand trebuie sa plateasca stagiul militar pentru a nu fi inrolat pe front,Mara da din nou dovada de zgarcenie ,spunandu-i fiului ei ca ea nu are bani.Prin atitudinea Marei,naratorul pastreaza acest personaj in sfera credibilului fara al idealiza.Desi Persida si Bocioaca platesc pentru el,Trica se hotaraste sa plece pe front scapand astfel de presiunea exercitata asupra lui de staroste si sotia acestuia. Prin intermediul stilului direct si a stilului indirect liber ,naratorul infatiseaza gandurile si framantarile personajelor sale conturand astfel conflictul interior al subiectului. Nasterea copilului Persidei readuce linistea in familie ,ultimul capitol fiind intitulat Pace si liniste.In mod ironic romanul are un sfarsit neasteptat,brusc subliniind astfel tema destinului sub care se supun personajele : Hubar este ucis cu brutalitate de fiul sau nelegitim Bandi intr-un acces de

furie,Mara se impaca cu ideea ca botezul va fi facut in credinta si religia papistasilor ,oferindu-le tinerilor parinti darul de botez si zestrea cuvenita fiicei ei pe care insa le va pastra tot ea pentru acestia. Finalul brusc intregeste atmosfera creata in incipit ,povestile de viata ale personajelor lui Slavici fiind ancorate astfel puternic in planul realitatii ,conferind operei un aer moralizator.