Sunteți pe pagina 1din 95

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu

iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg

hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv

bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe

rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa

sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl

zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa

sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl

zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu

iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg

Departamentul de Învăţământ la

Distanţă şi Formare Continuă

Facultatea de Ştiinte Juridice, Sociale şi

Politice

Coordonator de disciplină:

Lect. univ. dr. Manuela NITA

hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv

bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe

rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa

sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl

zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa

1

df h kl

b

df h kl

2011-2012

UVT DREPT EXECUTIONAL CIVIL
UVT
DREPT EXECUTIONAL CIVIL

Suport de curs – învăţământ la distanţă Drept, Anul IV, Semestrul VIII

Prezentul curs este protejat potrivit legii dreptului de autor şi orice folosire alta decât în scopuri personale este interzisă de lege sub sancţiune penală

2

SEMNIFICAŢIA PICTOGRAMELOR

= INFORMAŢII DE REFERINŢĂ/CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNEI UNITĂ I DE ÎNVĂ ARE

= INFORMAŢII SUPLIMENTARE PUTEŢI GĂSI PE PLATFORMA ID .

3

CUPRINS - Studiu individual (S.I.)

1. Modulul I. Executarea silita. Consideratii generale.

- Unitatea de învăţare 1: definiţie, participantii la executarea silita, dreptul de a porni executarea silita.

2. Modulul II. Procedura executarii silite.

- Unitatea de învăţare 2: Cererea de executare silita, somatia, procesul-verbal

intocmit de executorul judecatoresc.

3. Modulul III. Incidente in cadrul executarii silite.

- Unitatea de învăţare 3: prescriptia dreptului de a cere executarea silita,

suspendarea si intreruperea cursului prescriptiei, repunerea in termenul de prescriptie, perimarea.

4. Modulul IV. Obiectul executarii silite.

- Unitatea de învăţare 4: Bunuri exceptate de la urmarirea silită, Categorii de

bunuri supuse urmaririi silite;

5. Modul V. Formele executarii silite.

- Unitatea de învăţare 5: executarea silita directa si indirecta

6. Modul VI. Contestatia la executare

- Unitatea de învăţare 6: contestatia la executare, suspendarea executarii si

suspendarea provizorie a executarii silite, efectele hotărârii asupra executării,

intoarcerea executarii silite

4

MODULUL I EXECUTAREA SILITA. CONSIDERATII GENERALE.

1. Cuprins

2. Obiectiv general

3. Obiective operaţionale

4. Dezvoltarea temei

5. Bibliografie selectivă

Cuprins:

U.I. 1: definiţie, participantii la executarea silita, dreptul de a porni

executarea silita, practica judiciara ;

1: defini ţ ie, participantii la executare a silita, dreptul de a porni executarea silita, practica

= 2 ore

Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind executarea silită,

ca ultimă fază a procesului civil.

Obiective operaţionale: : Însuşirea noţiunilor specifice materiei şi

înţelegerea semnificaţiei acestora.

5

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1

1.

Definiţie,

executarea silita.

participantii

la

1.1. Definiţia executarii silite.

executarea

silita,

dreptul

de

a

porni

Executarea silita este mijlocul procedural prin care titularul unui drept recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca sau orice alt titlu executoriu, ce consfinteste o anume obligatie in sarcina unei alte persoane, in cazul refuzului debitorului de a-si executa de bunavoie obligatiile, poate cu concursul organelor de stat competente sa-l constranga pe acesta sa-si execute obligatia. Numai in acest caz intram pe taramul executarii silite, orice alta executare de buna voie a unor obligatii indiferent daca sunt continute sau nu in titluri executorii nu valoreaza executare silita.

Natura juridica a executarii silite Executarea silita constituie tot o faza a procesului civil fiind ultima si totodata cea mai importanta din cadrul procesului civil datorita faptului ca prin ea se realizeaza efectiv pretentiile creditorului, ciclul procesual fiind incheiat iar pretentiile reciproce ale participantilor la procesul civil fiind transate definitiv.

1.2. Participantii la executarea silita

Fiind o ultima faza a procesului civil, aceasta implica activitatea concurenta a mai multor subiecti procesuali, participanti la executarea silita si la efectuarea de acte procedurale in baza carora se contureaza raporturile procedurale in faza executarii silite.

Partile din titlul executoriu anume creditorul urmaritor si debitorul urmarit sunt principalii participanti la executarea silita, acestia urmarind sa-si realizeze drepturile si obligatiile consfintite de titlu. Alaturi de cele doua sau eventual mai multe parti, la executarea silita participa instanta de judecata, organul de executare si alte persoane (tertii) care mai mult incidental iau parte la executare.

6

1.

Partile

In faza executarii silite, ca si in faza judecatii sunt cele doua parti cu interese contrare – creditorul care in acesta faza devine creditor urmaritor si debitorul, respectiv debitorul urmarit. Evident ca in functie de complexitatea cauzei putem avea o pluralitate de creditori, insa datele problemei se schimba in cazul debitorilor, in faza executarii silite neexistand posibilitatea pluralitatii de debitori in cadrul aceleasi executari sau mai bine spus in cadrul aceluiasi act de executare silita. Creditorul in cazul pluralitatii

de debitori, datorita caracterului unipatrimonial al executarii silite, formuleaza cate o cerere de executare silita impotriva fiecarui debitor al sau, iar executorul intocmeste acte de executare separat in raport cu fiecare dintre acestia.

2. Organele de executare

Organul de executare este organul investit cu autoriatea de stat pentru a putea impune debitorului sa aiba o anume conduita in cadrul executarii silite in vederea satisfacerii creantei creditorului. Cu alte cuvinte ei sunt cei care aduc la indeplinire silit, obligatiile fixate prin hotararile judecatoresti. Principalul drept al organului de executare este acela ca, sub constrangerea legala a platii de amenzi sau a indeplinirii pe cale silita, poate primi informatiile necesare din partea debitorilor urmariti si a tuturor persoanelor fizice sau juridice la care se afla bunurile urmaribile ale debitorului sau care datoreaza debitorului sume de bani, informatii care sa-i ajute la efectuarea executarii silite. Principalele organe de executare 1 sunt:

- executorii judecatoresti ;

- organele financiare, care asigura executarea silita a creantelor bugetare;

- executorii AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului). Organul cel mai des întâlnit in materia executarii il reprezinta executorul judecatoresc datorita in prim rand mulitudinii de titluri executorii ce-i sunt in jurisdictie conform legii. Practic toate titlurile executorii in afara celor date printr-

1 executorii bancari devin executori judecatoresti, la cerere, ca urmare a prevederilor Legii nr. 287/2011 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 894 din data de 16 decembrie 2011 privind unele masuri referitoare la organizarea activitatii de punere in executare a creantelor apartinand institutiilor de credit si institutiilor financiare nebancare

7

o dispozitie legala speciala in competenta altor organe de executare, sunt de competenta materiala a executorului judecatoresc, avand conform. legii 188/2000

urmatoarele atributii:

a. punerea in executare a dispozitiilor cu caracter civil, din titlurile executorii;

b. notificarea actelor judiciare si extrajudiciare;

c. comunicarea actelor de procedura;

d. recuperarea pe cale amiabila a oricarei creante;

e. aplicarea masurilor asiguratorii dispuse de instanta de judecata;

f. constatare unor stari de fapt in conditiile prevazute de Codul de procedura civila;

g. intocmirea proceselor verbale de constatare, in cazul ofertei reale urmate de consemnatiune;

h. intocmirea, potrivit legii, a protestului de neplata a cambiilor, biletelor la ordin si a cecurilor;

i. orice alte acte sau operatiuni data de lege in competenta sa.

3. Instanta de judecata

In faza executarii silite instanta de judecata are o participare deosebit de importanta fiind practic o instanta de control a executarii silite . Principalele atributii ale instantei de judecata in faza executarii silite sunt privitoare la investirea cu formula executorie, ordonarea unor masuri de executare silita si rezolvarea unor probleme litigioase ivite in cursul executarii silite. Conform Codului de procedura civila, instanta de judecata are atributia de a incuviinta punerea in executare silita a titlurilor executorii. Totodata, in faza executarii silite instanta de judecata poate ordona masuri de executare silita cum este cazul infiintarii directe a popririi in cazul sumelor datorate cu titlu de obligatii de intretinere, despagubiri pentru cauze de moarte, vatamarea integritatii corporale sau poate valida sau invalida poprirea in cazul in care tertul poprit nu da curs popririi. Cea mai importanta atributie a instantei o reprezinta rezolvarea problemelor litigioase ivite in cursul executarii silite. Este vorba de contestatiile la executare care au ca obiect insasi legalitatea executarii silite sau a oricarui act de executare unde

8

instanta de judecata este chemata a rezolva diferitele aspecte legate sau ivite in faza executarii slite.

4. Ministerul public

Potrivit legii pentru organizare judecatoreasca ministerul public supravegheaza respectarea legii in activitatea de punere in executare a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii. Procurorul poate chiar el sa ceara punerea in executare a unei hotarari judecatoresti pronunata in favoarea minorilor, persoanelor puse sub interdictie si a disparutilor( art. 45 alin. ultim din Codul de procedura civila).

5. Tertii

Sunt cazuri in care la executarea silita particita si alte persoane decat cele de mai sus, persoane care nu au nici o legatura cu executarea silita, decat una incidentala. Astfel pot fi participanti la executarea slita fortele de politie care asigura protectia organului de executare, martorii care asista spre exemplu la inventarierea bunurilor debitorului care nu se afla in imobil la data fixata pentru executare silita, tertul poprit care este obligat a vira sumele de bani pe care le datoreaza debitorului, direct in contul creditorului. La executarea silita mai poate participa Primarul in cazul lipsei debitorului de la domiciliu sau cand se trece la desfacerea incuietorilor si inventarierea bunurilor debitorului, administratorul sechestrului in grija caruia sunt lasate bunurile debitorului.

in grija caruia sunt lasate bunurile debitorului. Care sunt participantii la executarea silita ? Vezi pag.

Care sunt participantii la executarea silita ? Vezi pag. 7-9.

Care sunt participantii la executarea silita ? Vezi pag. 7-9.

9

1.3. Dreptul de a porni executarea silita

Caracterul creantei Pentru a se putea porni o executare silita legea statueaza ca nu este suficienta existenta unui titlu executoriu si creditorul trebuie sa-si justifice executarea in baza unei creante certe, lichide si exigibile, iar dreptul de a cere executarea silita trebuie sa fie exercitat inlauntrul termenului de prescriptie stabilit de lege.

Creanta certa este acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de catre acesta. Sunt situatii in practica cand, desi creanta nu este consfintita de un titlu executoriu si deci nu este una certa, executarea poate incepe inainte ca hotararea sa fie definitiva sau irevocabila cu titlu provizoriu urmand ca in cazul desfiintarii titlului – caz ce opereaza ca o conditie rezolutorie, sa se poata face intoarcerea executarii silite. Aceasta situatie este prezenta in toate litigiile intre profesionisti unde conform legii – art. 720 indice 8, hotararile date in prima instanta sunt executorii indiferent daca ele sunt atacabile cu apel sau recurs.

Creanta lichida este atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si al altor acte neautentice emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui. In acest sens nu este neaparat nevoie ca pentru ca o hotarare sa contina o creanta lichida sa se statueze prin aceast si cat se datoreaza si este suficient ca hotararea sa consfinteasca o creanta determinabila, nu neaparat determinata.

Creanta exigibila este acea creanta ajunsa la scadenta ( care trebuia platita), art. 379 din codul codul de procedura civila, stabilind ca nu poate fi ceruta plata unei creante neexigibile. Este situatia in care instantele de judecata acorda debitorului un termen de gratie pentru plata creantelor, termen pana la implinirea caruia nu poate fi executata hotararea judecatoreasca. Cea mai des intalnita hotarare care acorda un termen de gratie este cea pronuntata in temeiul OG 5/2001 a somatiei de plata in care debitorul

10

este somat sa plateasca creanta intr-un anumit termen. De regula 30 de zile de la comunicarea ordonantei. Vis – a vis de caracterul creantei continut de titlu se pune problema in practica ce se va intampla in situatia cand se pune in executare o creanta care nu este certa lichida si exigibila. Consideram ca in primul caz in care creanta nu este certa executarea silita trebuie sa fie desfiintata pe motivul lipsei de drept – creditorul nejustificand dreptul sau de a cere executarea neexistand certitudinea ca debitorul ii datoreaza ceva. In cel de-al doilea caz al caracterului exigibil al creantei, executarea este prematura, creditorul trebuind sa astepte pana la scadenta . In cel de-al treilea caz al lichiditatii creantei, executorul judecatoresc in masura in care in titlul executoriu sunt suficiente elemente prin care sa determine intinderea creantei, poate determina el singur creanta si poate sa o execute silit.

determina el singur creanta si poate sa o execute silit. În ce const ă o creanta

În ce constă o creanta certa ? Vezi pag. 10.

În ce const ă o creanta cert a ? Vezi pag. 10.

Titlurile executorii Orice executare silita pornita in temeiul codului de procedura civila, trebuie facuta in baza unei hotarari judecatoresti ori a altui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul executoriu nu are o definitie consacrata legal insa putem spune ca este un inscris alcatuit in conformitate cu prevederile legale de catre unul dintre organele abilitate lege, care consacra existenta unei creante si care permite punerea in executare silita a acesteia. De aici rezulta faptul ca nu intotdeauna titlurile executorii sunt numai hotarari judecatoresti ci si alte inscrisuri autentice sau sub semnatura privata carora legea le atribuie caracterul de titluri executorii.

11

A. Hotararile instantelor judecatoresti sunt cele mai uzitate titluri executorii in procedura executarii silite. Acestea sunt pronunatate in procese civile, litigii de munca, litigii comerciale, contencios administrativ, creatie si proprietate intelectuala si industriala, penale cand se statueaza despagubiri civile etc. Din coroborarea mai multor texte de lege anume art. 372, 374 alin.1 si 377, 377 din codul de procedura civila, se deduce ca o hotarare judecatoreasca pentru a putea fi socotita titlu executoriu si a putea fi pusa in executare silita trebuie sa fi ramas definitiva ori sa fi devenit irevocabila, iar in unele cazuri trebuie investita cu formula executorie.

Conditia ca hotararea judecatoreasca sa fie definitiva este indeplinita ori de cate ori o hotarare judecatoreasca este:

- data de prima instanta, potrivit legii, fara drept de apel;

- data in prima instanta si nu a fost atacata cu apel sau chiar atacata cu apel, daca judecata acestuia s-a perimat ori apelul a fost respins, sau anulat;

- data in apel;

- nu mai poate fi atacat cu apel, portivit legii,

Conditia ca hotararea sa fie irevocabila este indeplinita ori de cate ori o

hotarare judecatoreasca este :

- data in prima instanta fara drept de apel si nerecurate;

- data in prima instanta si nu a fost atacat cu apel;

- hotararile date in apel, neapelate;

- hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;

- orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Codul de procedura civila acorda posibilitatea executarii unor hotarari judecatoresti nedefinitive care astfel sunt executorii de drept dupa prima instanta, atunci cand au ca obiect :

- plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din raporturile juridice de munca, precum si a sumelor cuvenite, potrivit legii, somerilor;

- despagubiri din accidente de munca;

- rente ori sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii, precum si pensii acordate in cadrul asigurarilor sociale;

- despagubiri in caz de moarte, vatamare corporala, reparatii grabnice;

- punerea sau ridicarea pecetilor ori facerea inventarului;

12

- pricini referitoare la posesie si orice alte cazuri in care legea prevede ca hotararea este executorie . De asemenea in materie comerciala legea instituie regula (art.720 indice 8 din codul de procedura civila) ca hotararile date in prima instanta sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspenda de drept executarea silita. Sunt executorii si acele hotarari date in cursul judecatii in prima instanta denumite incheieri cum este cazul incheierii prin care se stabilesc cheltuielile pentru infatisarea unor inscrisuri sau cheltuielile cu deplasarea martorilor.

Conditia ca hotararea judecatoreasca sa fie investita cu formula executorie Art.374 alin.1 din codul de procedura civila, instituie o alta conditie pe care trebuie sa o indelineasca o hotarare judecatoreasca pentru a putea fi executata silit, anume aceea de a fi investita cu formula executorie. Totusi, acelasi text de lege prevede si o derogare de la regula generala a investirii cu formula executorie, in cazul incheierilor executorii, hotararilor executorii provizoriu si alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege , care se pot executa silit fara investire cu formula executorie.Acestea sunt executorii in baza legii. In toate cazurile investirea cu formula executorie a hotararii judecatoresti se face de catre prima instanta, chiar daca hotararea ce se pune in executare s-a pronuntat de catre o instanta ierarhic superioara in apel sau in recurs sau daca a fost modificata in parte de aceasta instanta . ( Exista posibilitatea ca instanta de apel / recurs atunci cand judeca apelul / recursul sa schimbe / modifice in tot sau in parte hotararea primei instante, pronuntand astfel o alta hotarare judecatoreasca. Aceasta hotarare judecatoreasca desi este pronuntata de o alta instanta decat prima instanta, investirea cu formula executorie se va face de prima instanta. ). Presedintele instantei investit cu solutionarea unei cereri de investire cu formula executorie, poate solutiona o astfel de cerere printr-o incheiere care este atacabila cu recurs numai in situatia in care se respinge investirea cu formula executorie, si evident numai de catre creditor. In situatia unei cereri de investire cu formula executorie admisa, legea instituie imposibilitatea atacarii cu nici o cale de atac. Solutia irevocabilitatii incheierii judecatoresti de investire cu formula executorie, a fost introdusa de legea 219/2005, in formularea sa initiala textul de lege dand posibilitatea atacarii incheierii de investire cu formula executorie in ambele cazuri( de admitere sau de respingere).

13

Art. 269 din Codul de procedura civila, arata in ce consta investirea cu fomula executorie anume- aplicarea pe copia hotararii a unei fomule preconstituite, fiind semnata de catre presedintele instantei si de grefier. Aceasta se va inmana numai partii care a castigat procesul sau reprezentantului ei legal.

care a castigat procesul sa u reprezentantului ei legal. Ce implica investirea cu form ula executorie

Ce implica investirea cu formula executorie ? Vezi pag. 13.

Ce implica investirea cu form ula executorie ? Vezi pag. 13.

B. Hotararile arbitrale

Arbitrajul reprezinta o cale conventionala de solutionare a litigiilor, prevazuta de codul de procedura civila, prin care acestea isi rezolva litigiile avute, prin persoane particulare, persoane care sunt investite de partile litigante si care pronunta o hotarare definitiva si obligatorie in cazul unui litigiu. Astfel la baza pronuntarii unei asemenea hotarari sta o conventie arbitrala care exclude competenta instantelor judecatoresti, conventie exprimata de obicei printr-o clauza compromisorie inserata in diverse inscrisuri. Partile in cazul litigiilor arbitrale, isi aleg arbitrii ( persoanele ce le va rezolva litigiul) de pe lista arbitrilor aflati in componenta Tribunalului Arbitral , tribunal ce fiinteaza pe langa Camera de Comert si Industrie. Hotararea arbitrala pronuntata de tribunalul arbitral, contine in mare parte aceleasi elemente componente ca si o hotarare pronuntata de catre instanta de drept comun. Aceasta se comunica partilor in termen de cel mult o luna de la data pronuntarii ei, avand efectele unei hotarari judecatoresti definitive. Legea instituie, insa, posibilitatea desfiintarii unei asemenea hotarari arbitrale prin actiune in anulare pentru motive sricte (art. 364 din Codul de procedura civila), formulata la instanta judecatoreasca imediat superioara celei competente a judeca litigiul in fond, in prima instanta (art.365 din Codul de procedura civila). In caz de

14

admisibilitate a actiunii hotararea arbitrala se va desfiinta iar instanta de judecata se va pronunta pe fond prin hotarare atacabila cu recurs. Hotararea arbitrala care nu a fost atacata cu actiune in anulare se va inainta spre pastrare, impreuna cu dosarul litigiului la instanta judecatoreasca competenta a judeca litigiul in prima instanta, in termen de 20 de zile de la comunicare. În cazul în care arbitrajul este organizat de o instituţie permanentă dosarul se păstrează la acea instituţie In toate cazurile, pentru a putea fi executata silit hotararea arbitrala care a ramas definitiva si irevocabila trebuie sa fie investita cu formula executorie, investire care se face de catre instanta judecatoreasca competenta a judeca fondul litigiului.

C. Hotararile judecatoresti straine

Legea nr. 105/1992, privitoare la reglementarea raporturilor de drept international privat, constituie norma generala si reglementeaza intreaga procedura prealabila executarii silite a unei hotarari judecatoresti straine. Astfel hotararile straine trebuie recunoscute pentru a beneficia de puterea lucrului judecat, trebuie incuviintata executarea lor, in cazul in care nu sunt aduse la indeplinire de buna voie. Hotararile straine sunt recunoscute de plin drept in Romania daca se refera la

statutul civil al cetatenilor statului care a pronuntat hotararea, sau in situatia in care au fost pronunatat intr-un stat tert au fost recunoscute mai inainte in statul de cetatenie al fiecarei parti. Hotararile pronuntate in alte cauze sunt recunoscue in Romania sub rezerza indeplinirii cumulativ a urmatoarelor conditii:

- hotararea sa fie definitiva potrivit legii statului unde a fost pronuntata;

- a fost pronunata de o instanta competenta;

- trebuie sa existe reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre

Romania si statul unde s-a pronunata hotararea. Recunoasterea hotararilor judecatoresti straine se face pe cale principala printr-o cerere adresa Tribunalului de domiciliu al celui care a refuzat recunoasterea hotararii, care se pronunta printr-o hotarare supusa regimului hotararilor judecatoresti romane, fie pe cale incidentala de catre o instanta sesizata cu un alt proces.

15

D.

Actele autentificate de notarul public

Prin activitatea lor, notarii publici asigura persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile nelitigioase precum si exercitiul drepturilor si ocrotirea intereselor in conformitate cu legea. In activitatea sa notarul public redacteaza si autentifica inscrisuri potrivit vointei partilor, insa de fiecare data se subordoneaza dispozitiilor imperative ale legii. Cu alte cuvinte notarul public este un garant al legalitatii unui act intocmit, negociat si redactat in prezenta si sub semnatura sa. Nu orice act autentic intocmit de catre un notar public constituie titlu executoriu ci numai un act autentic care constata o creanta certa lichida si exigibila are potrivit legii putere de titlu executoriu la data exigibilitatii creantei constatate.

E. Alte titluri executorii

Legea confera si altor inscrisuri in afara celor emise de organe de juridictie si notariale, puterea de titluri executorii. Printre cele mai importante dintre acestea sunt:

a. Cambia cecul si biletul la ordin

Aceste inscrisuri numite de doctrina si efecte de comert daca sunt investite cu

formula executorie constituie titluri executorii. Legea care instituie puterea executorie acestor inscrisuri este legea 58/1934 art.53 in cazul cambiei si biletului la ordin si legea 59/1934 art. 53 in cazul cecului.

b. Actele sanctionatorii in materia contraventiilor in lumina OG 2/2001

privind regimul juridic al contraventiilor constituie titluri executorii. Intră in aceasta categorie procesele verbale de constatare si stabilire contraventie incheiate de diferiti agenti constatori in anumite domenii de activitate. Sub aspect procedural aceste inscrisuri sunt titluri executorii atata timp cat nu au fost atacate in termen legal cu plangere la instanta judecatoreasca competenta sau desi atacate plangerea a fost respinsa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. Pe parcursul judecatii plangerii la contraventie, executarea se suspenda, ea reluandu-se in functie de solutia instantei judecatoresti.

16

c. Titlurile executorii in materia impozitelor si taxelor datorate fie bugetului statului fie bugetului local Astfel, conform legii o obligatie fata de bugetul statului sau cel local care nu a fost achitata pana la data scadentei, constatata print-un act de organele fiscale, constituie titlu executoriu si se executa silit de catre aceste organe in temeiul codului fiscal si al celui de procedura fiscala.

Practica judiciara

DECIZIE nr. 2.704 din 20 septembrie 2007 Contractul de arenda. Caracterul de titlu executoriu. Investirea cu formula executorie

EMITENT: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Prin cererea înregistrată la 13 iulie 2006, S.C. R. SA Vaslui a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu Agenţia Domeniului Statului Bucureşti, solicitând anularea somaţiei de plată, emisă sub nr. 77639 din 29 iunie 2006, pentru suma de 888.666,75 RON.

În susţinerea cererii, a arătat că a primit, la 7 iulie 2006, somaţia emisă de intimată

pentru suma de 888.666,75 RON, reprezentând 561,71 RON redevenţă şi 327.158,04 RON penalităţi de întârziere, sume derivând din contractul de arendă nr. 211 din 18 iulie 2002. A mai arătat că a încheiat acest contract de arendă cu intimata, iniţial pentru suma de 4.032,27 ha., ulterior suprafaţa diminuându-se la 2.415,66 ha., urmare a reconstituirilor dreptului de proprietate. La 28 septembrie 2006, contestatoarea a precizat că, la 17 august 2006, intimata ADS Bucureşti a emis Ordinul nr. 4762 din 15 august 2006, de blocare a tuturor

conturilor sale şi pentru evitarea prejudiciilor asupra activităţii, a acceptat decontarea sumei de 561.508,71 lei, cu titlu de redevenţă şi aplicarea unui sechestru asigurator pe bunurile proprietatea garantului S.C. C. Vaslui, pentru o valoare de 327.158,04 lei. Aceste operaţiuni au avut ca scop continuarea activităţii pe parcursul procesului.

A cerut ca după rezolvarea contestaţiei la executare, să se dispună şi întoarcerea

executării, prin stabilirea situaţiei anterioare şi restituirea sumelor încasate necuvenit, precum şi ridicarea sechestrului aplicat pe bunurile garantului, S.C. C. SA Vaslui.

17

De asemenea, contestatoarea a invocat două excepţii: de inadmisibilitate şi nulitate a executării silite. Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a-V-a Comercială, prin sentinţa nr. 199 din 16 noiembrie 2006, a admis în parte contestaţia la executare, a anulat formele de executare silită începute prin somaţia nr. 77639 din 29 iunie 2006 şi a respins cererea privind întoarcerea executării. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin invocarea excepţiilor de către contestatoare, s-a invocat nulitatea executării silite pentru două motive:

primul, pentru că executarea silită s-a pornit în baza unui înscris care nu are caracter

de titlu executoriu, al doilea, pentru că executarea silită s-a pornit în baza unui titlu neînvestit cu formulă executorie. Prima critică, vizând lipsa caracterului de titlu executoriu a contractului de arendare a fost înlăturată de instanţa de fond, având în vedere că, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 157/2002, s-a adăugat alineatul 5 la art.6 Legea nr. 16/1994, conferindu-i acestui contract titlu executoriu, dispoziţia legală găsindu-şi aplicarea la momentul la care se punea problema executării silite a contractului.

privind executarea silită

începută în baza unui contract de arendă ce reprezintă titlu executoriu, s-a reţinut că, nici prevederile Legii nr. 16/1994, nici cele ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 157/2002 nu autorizează ca executarea silită a acestuia să se facă fără formalitatea învestirii cu formulă executorie, prevăzută de art. 376 alin. (1) Cod procedură civilă S-a considerat că, în speţă, nu sunt incidente prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 64/2005, care fac trimitere la dispoziţiile Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 şi ale Legii nr. 306/2002 privind caracterul de titlu executoriu al contractului fără nici o formalitate, fiindcă la data intrării în vigoare a acestui act normativ, iulie 2005, contractul de arendă încheiat între părţi nu mai era în derulare, fiind reziliat de la 3 iunie 2004. S-a reţinut că executarea silită este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost pornită în temeiul unui înscris care constituie titlu executoriu dar nu este investit cu formulă executorie, astfel cum prevăd dispoziţiile art.376 alin. (1) Cod procedură civilă, în condiţiile în care nici o reglementare legală aplicabilă în cauză nu autorizează executarea silită fără alte formalităţi.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de nulitate absolută,

18

S-a respins capătul de cerere privind întoarcerea executării motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 404^1 şi 404^2 Cod procedură civilă, întrucât plata efectuată nu are caracter de sumă obţinută prin executare. Împotriva acestei soluţii, ADS a declarat recurs. Criticile vizează încălcarea dispoziţiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 64 din 29 iunie 2005 şi Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 cu modificările şi completările ulterioare, fiind invocate, ca temei legal, dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă În contextul în care caracterul de titlu executoriu al contractului de arendă, respectiv de concesiune, este conferit de lege, formalitatea investirii cu formulă executorie a acestuia, nu mai este necesară. Recurenta a considerat că pentru realizarea creanţelor care decurg din titlurile executorii reprezentate de contractele de arendă, sunt aplicabile normele legale în vigoare la momentul executării silite, independent de legea sub imperiul căreia s-a născut raportul de drept pe care ele se fundamentează. Recursul este nefondat. S-a reţinut că, aşa cum a avut în vedere şi instanţa de fond, contractul de arendă are caracter de titlu executoriu, conferit de modificările intervenite la Legea nr. 16/1994 prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 157/2002. Dispoziţia relativă la caracterul de titlu executoriu al contractului îşi găseşte aplicare la momentul la care se pune problema executării silite a contractului, cu atât mai mult cu cât acesta era în derulare la momentul intrării în vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 157/2002. Numai că prevederile actelor normative nu autorizau ca executarea silită a acestuia să se facă fără formalitatea investirii cu formulă executorie, prevăzută de art. 376 alin. (1) Cod procedură civilă Criticile referitoare la greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 64/2005 au fost înlăturate, întrucât acestea fac trimitere la dispoziţiile Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 şi ale Legii nr. 306/2002 privind caracterul de titlu executoriu al contractului, fără nici o formalitate, având în vedere că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, iulie 2005, contractul de arendă nu mai era în derulare, fiind reziliat de la 3 iunie 2004.

19

Dacă s-ar admite susţinerile recurentei, s-ar înfrânge principiul general de drept "tempus regit actum", privind neretroactivitatea legii civile. Problema necesităţii investirii sau nu cu formulă executorie a acestui tip de înscrisuri, cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu, a fost clarificată de legiuitor, prin ultima modificare a Codului de procedură civilă, prin Legea nr. 459/2006 care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, numai că la soluţionarea cauzei s-a aplicat dispoziţia legală în materie la acea dată. Hotărârea pronunţată a avut la bază aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în materie, criticile formulate fiind înlăturate şi recursul a fost respins ca nefondat.

DECIZIA nr. 393 din 22 aprilie 2008

Hotarare

Consecinte

EMITENT:

judecatoreasca

pronuntata

in

materie

comerciala.

Caracter

CURTEA DE APEL TIMIŞOARA - SECŢIA COMERCIALĂ

executoriu.

Prin încheierea din 18 martie 2008 pronunţată în dosarul nr. 2068/30/2008 Tribunalul Timiş a respins cererea de învestire cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 78/P.I. din 5 februarie 2008 a aceleiaşi instanţe pronunţată în dosarul nr. 2913/30/2007, cerere formulată de creditoarea S.C. A S.R.L. Timişoara în contradictoriu cu debitoarea S.C. T S.R.L. Timişoara, reţinând că hotărârea judecătorească a cărei învestire s-a solicitat este executorie de drept, potrivit art. 720^8 din Codul de procedură civilă, fiind dată în materie comercială. Pe de altă parte, având în vedere că la data de 14 martie 2008 S.C. T S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei sentinţe civile, prima instanţă a considerat că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele art. 376 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora se învestesc cu formulă executorie numai hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea S.C. A S.R.L. Timişoara, solicitând modificarea ei în totalitate în sensul admiterii cererii sale de învestire cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 78/PI/05.02.2008 a Tribunalului Timiş, în motivarea căii de atac arătând că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 720^8 din Codul de procedură civilă, respectiv a art. 300 din acelaşi cod. Astfel, dat fiind faptul că hotărârile date în

20

prima instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii, exercitarea apelului nesuspendând de drept executarea, chiar dacă partea debitoare a exercitat recurs executarea hotărârii a cărei învestire s-a cerut nu s-a suspendat de drept şi, ca atare, sunt incidente prevederile art. 300 din Codul de procedură civilă. Prin decizia civilă nr. 393 din 22 aprilie 2008 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea S.C. A S.R.L. Timişoara împotriva încheierii din 18 martie 2008 a Tribunalului Timiş. În considerente, Curtea a reţinut că în mod corect prima instanţă a constatat că sentinţa civilă nr. 78/P.I. din 5 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 2913/30/2007, fiind dată în materie comercială, este executorie de drept şi, ca atare, raportat la dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă, nu trebuie învestită cu formulă executorie. Potrivit acestui text de lege hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. Prin alin. (1) al art. 374 din Codul de procedură civilă se prevede că hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie. Corelativ, în art. 376 alin. (1) din acelaşi cod, s-a reglementat că se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. Din analiza coroborată a dispoziţiilor cuprinse în aceste două texte rezultă, deci, că o hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare, de regulă, numai dacă a rămas definitivă ori a devenit irevocabilă şi a fost respectată procedura învestirii ei cu formulă executorie. Cu toate acestea, aşa cum s-a prevăzut în mod expres prin înseşi dispoziţiile art. 374 alin. (1), legiuitorul a stabilit anumite excepţii de la regula de mai sus, excepţii care de referă la încheierile executorii, hotărârile executorii provizoriu, precum şi la alte hotărâri sau titluri determinate prin lege. Ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, încheierile şi hotărârile respective se pun în executare fără a fi definitive sau irevocabile şi fără să fie necesară învestirea lor cu formulă executorie.

21

În acest sens este de observat că, în cadrul reglementării privind execuţia vremelnică, prin art. 278 din Codul de procedură civilă se precizează că hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect vreuna dintre situaţiile menţionate la pct. 1-6 din cuprinsul acestui articol, în cazul hotărârilor parţiale reglementate de art. 270 (pct. 7), precum şi în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie (pct. 8). Or, un astfel de caz este şi cel stabilit prin art. 720^8 din Codul de procedură civilă, invocat, de altfel, şi de către creditoare în susţinerea recursului de faţă, dar interpretat în mod eronat. Cu alte cuvinte, după ce art. 374 stabileşte în teza întâi regula - necesitatea învestirii cu formulă executorie, în teza a doua prevede excepţiile - când hotărârea se va putea executa fără investire, între care şi ipoteza care ne interesează în speţă, adică "alte hotărâri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie", ipoteză care acoperă pe deplin şi situaţia la care se referă art. 720^8. Cum, în raport cu această reglementare, hotărârile date în primă instanţă în procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii, fac parte din categoria celor executorii provizoriu, exceptate prin art. 374 alin. (1) de la obligativitatea de a fi învestite cu formulă executorie, se impune a se considera că prin prevederea cuprinsă în art. 720^8 legiuitorul a dorit ca hotărârile respective să se execute fără formulă executorie. De altfel, în acelaşi sens s-a prevăzut, prin art. 720^9 din Codul de procedură civilă, că şi în cazul hotărârii judecătoreşti date în materie comercială, dacă este dusă la îndeplinire prin executare silită, hotărârea, purtând menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu fără efectuarea altor formalităţi. În aceste condiţii nu pot fi primite susţinerile recurentei referitoare la faptul că prin respingerea de către prima instanţă a cererii sale de învestire cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 78/PI/5.02.2008 a Tribunalului Timiş societatea a fost prejudiciată în activitatea sa comercială prin întârzierea punerii în executare a unei hotărârii judecătoreşti executorii de drept, nimic neîmpiedicând creditoarea ca, în situaţia în care debitorul nu înţelege să ducă la îndeplinire de bunăvoie obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu şi, prin aceasta, să respecte dispoziţiile art. 371^1 din Codul de procedură civilă, să se adreseze unui executor judecătoresc. Chiar dacă s-ar considera că creditorul poate renunţa la beneficiul prevăzut de art. 720^8 şi cere, în baza principiului disponibilităţii, învestirea cu formulă executorie a

22

unei hotărâri judecătoreşti dată în materie comercială, o asemenea cerere nu poate fi primită, ea fiind lipsită de interes faţă de dispoziţiile exprese şi categorice ale acestui text de lege. Sigur că în art. 21 din Constituţie se consacră principiul liberului acces la justiţie şi că disponibilitatea este un principiu fundamental al procesului civil, dar este ştiut faptul că o normă imperativă se impune cu aceiaşi forţă instanţelor judecătoreşti, executorilor judecătoreşti, ca şi părţilor din proces. Regula din art. 720^8 din Codul de procedură civilă nu a fost prevăzută întâmplător, ca o excepţie de la regula de drept comun, stabilită prin art. 376 alin. 1 din acelaşi cod, ci pentru a asigura şi în acest fel celeritatea în materia comercială, obiectiv urmărit prin introducerea acestei proceduri speciale. Pe de altă parte, în acest fel se asigură şi degrevarea instanţelor de un număr mare de cereri, care, este adevărat că nu se judecă pe fond, dar ar bloca activitatea cel puţin a unui judecător dacă ar fi necesară procedura de învestire sau dacă s-ar accepta, la capriciile părţilor ori executorilor, astfel de cereri. De altfel, prin decizia nr. XXXVIII/2007 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare, această decizie fiind obligatorie pentru instanţele din România, potrivit alin. (3) al art. 329 din acelaşi cod. Faţă de cele reţinute, sentinţa recurată fiind temeinică şi legală, iar recursul declarat de societatea creditoare nefondat, văzând şi prevederile art. 312 alin. (1) Cod Procedură Civilă, Curtea a dispus respingerea căii de atac.

DECIZIE nr. XXXVIII din 7 mai 2007 examinarea recursului in interesul legii, cu privire la chestiunea daca trebuie investite cu formula executorie hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala care sunt executorii potrivit art. 720^8 din Codul de procedura civila

EMITENT: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 12 noiembrie 2007

23

Dosar nr. 7/2007 Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la chestiunea dacă trebuie învestite cu formulă executorie hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială care sunt executorii potrivit art. 720^8 din Codul de procedură civilă. Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de judecători din totalul de 116 în funcţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se decide că hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor art. 720^8 din Codul de procedură civilă, cu privire la chestiunea dacă trebuie învestite cu formulă executorie hotărârile executorii date în primă instanţă în procesele şi cererile în materie comercială. Astfel, unele instanţe au considerat că, pentru a putea fi puse în executare, hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, chiar dacă sunt executorii potrivit art. 720^8 din Codul de procedură civilă, trebuie să fie învestite totuşi cu formulă executorie. În argumentarea acestui punct de vedere au fost invocate dispoziţiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora nicio hotărâre nu se poate executa dacă nu este învestită cu formulă executorie, afară de încheierile executorii, de hotărârile

24

executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie. Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că nu este necesară învestirea cu formulă executorie a hotărârilor date în primă instanţă în materie comercială, deoarece dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă atribuie caracter executoriu acestor hotărâri. Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii. În adevăr, prin art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 459/2006, se prevede că "hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie". Corelativ, în art. 376 alin. 1 din acelaşi cod s-a reglementat că "se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege". Din coroborarea dispoziţiilor cuprinse în aceste texte de lege rezultă deci că o hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare, de regulă, numai dacă a rămas definitivă ori a devenit irevocabilă şi a fost respectată procedura învestirii cu formula executorie. Aşa cum s-a prevăzut prin înseşi dispoziţiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, au fost stabilite anumite excepţii de la această regulă, care se referă la încheierile executorii, hotărârile executorii provizoriu, precum şi la alte hotărâri sau titluri determinate de lege. Ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, încheierile şi hotărârile respective se pun în executare fără a fi definitive sau irevocabile şi fără învestirea lor cu formulă executorie. În acest sens este de observat că, în cadrul reglementării privind execuţia vremelnică, prin art. 278 din Codul de procedură civilă se precizează că hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect vreuna dintre situaţiile menţionate la pct. 1-6 din cuprinsul acelui articol, în cazul hotărârilor parţiale

25

reglementare de art. 270 (pct. 7), precum şi "în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie" (pct. 8). Or, un astfel de caz este şi cel stabilit prin art. 720^8, introdus în Codul de procedură civilă prin art. I pct. 224 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 219/2005, potrivit căruia "hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii", iar "exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea". Cum, în raport cu această reglementare, hotărârile date în primă instanţă în procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii, fac parte din categoria celor executorii provizoriu, exceptate prin art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la obligativitatea de a fi învestite cu formulă executorie, se impune să se considere că prin prevederea cuprinsă în art. 720^8 din acelaşi cod legiuitorul a voit ca hotărârile respective să se execute fără formulă executorie. De altfel, în acelaşi sens s-a prevăzut, prin art. 720^9 din Codul de procedură civilă, că şi în cazul hotărârii judecătoreşti date în materie comercială, dacă este dusă la îndeplinire prin executare silită "hotărârea, purtând menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi". În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide că dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că:

26

Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare. Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă

DECIZIE nr. 212 din 13 februarie 2007Executare silita. Biletul la ordin. Conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca biletul la ordin

EMITENT: CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA COMERCIALĂ

Prin sentinţa civilă nr. 10650/27.10.2005 pronunţată în dosarul nr. 19622/2005 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins ca neîntemeiată opoziţia la executare formulată de contestatoarea SC FIG SRL în contradictoriu cu intimata SC CM SRL. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că motivele invocate de contestatoare nu sunt întemeiate valabilitatea titlului neputând fi afectată, reţinând în esenţă că biletul la ordin a fost emis la data de 06.04.2005 de către debitoare, aceasta fiind cea care, la rubrica "emitent" a scris denumirea inversată a firmei SC FGI SRL, în loc de SC FIG SRL. Instanţa de fond a mai reţinut că invocarea acestui viciu, creat de cel care îl invocă,

este o dovadă a relei credinţe a debitoarei şi nu poate atrage nevalabilitatea titlului, în condiţiile în care identificarea persoanei juridice care s-a obligat a fost şi este posibilă întrucât au fost menţionate sediul, codul fiscal, contul bancar şi a fost aplicată, ştampila societăţii.

În ceea ce priveşte neconcordanţa dintre "suma determinată" şi aceea din factura

menţionată la rubrica "valoarea reprezintă", instanţa de fond a reţinut că afirmaţia debitoarei nu este susţinută de nici un mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât menţiunile ("rubricile") biletului la ordin sunt: denumirea de bilet la ordin, promisiunea necondiţionată de a plăti suma de bani, arătarea scadenţei şi a locului unde trebuie făcută plata, numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută, arătarea datei şi locului emiterii şi semnătura emitentului.

A mai reţinut că biletul la ordin ce constituie titlu executoriu contestat conţine

aceste menţiuni şi nicidecum rubrica "valoarea reprezintă".

27

În ceea ce priveşte suma pentru care a fost înfiinţată poprirea, s-a reţinut că în mod corect este compusă atât din valoarea înscrisă în titlul executoriu cât şi din cheltuielile de executare. Împotriva acestei sentinţe contestatoarea SC FIG SRL a formulat apel înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti - SECŢIA a IV-a CIVILĂ sub nr. 504/3/2006. Prin decizia civilă nr. 659 A/30.03.2006 pronunţată în dosarul nr. 504/3/2006, Tribunalul Bucureşti - SECŢIA a IV-a CIVILĂ a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii declarării apelului excepţie invocată de intimată şi a respins ca nefondat apelul formulat de apelantă. Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere actele şi lucrările cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând în esenţă cu privire la excepţia tardivităţii că instanţa de fond a calificat acţiunea formulată de contestatoare ca fiind o opoziţie la executare reglementată de dispoziţiile art. 62 şi următoarele din Legea nr. 58/1934, calificare care însă s-a realizat prin considerentele hotărârii judecătoreşti. Tribunalul a mai reţinut că până la comunicarea hotărârii judecătoreşti considerentele avute în vedere de instanţa de fond şi calificarea juridică a acţiunii nu a putut fi cunoscută de către contestatoare, astfel că aceasta nu a cunoscut că acţiunea s-a soluţionat ca o opoziţie la executare reglementată de art. 62 din Legea nr. 58/1934, opoziţie care este supusă căii de atac a apelului în termen de 15 zile de la pronunţare. În ceea ce priveşte apelul formulat de apelantă, tribunalul a reţinut în esenţă că biletul la ordin este un titlu formal şi acesta trebuie să îmbrace forma scrisă şi trebuie să cuprindă toate menţiunile arătate la art. 104 din Legea nr. 58/1934 pentru a produce efecte juridice şi pentru a se putea solicita plata creanţei conţinute de acesta. Tribunalul a mai reţinut că în situaţia în care biletul la ordin nu conţine unul din elementele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 58/1934 acesta este lovit de nulitate. Pe acest aspect, tribunalul a reţinut că raportat la aceste dispoziţii legale, nulitatea absolută a biletului la ordin intervine atunci când acesta nu cuprinde numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută, respectiv a beneficiarului arătat de către emitent care va avea dreptul să pretindă suma de bani înscrisă în biletul la ordin, nu şi situaţia în care denumirea emitentului nu ar fi corectă sau completă. Tribunalul a mai reţinut că, în cauză, biletul la ordin cuprinde ştampila societăţii emitente şi semnătura reprezentantului acesteia, argumentele instanţei de fond fiind

28

pertinente şi legale, având în vedere că biletul la ordin conţine de fapt denumirea inversată a societăţii comerciale emitente, respectiv SC FGI SRL în loc de SC FIG SRL. Un alt aspect reţinut de tribunal a fost că biletul la ordin este un titlu comercial abstract, formal, complet, care incorporează o obligaţie abstractă, autonomă, necondiţionată, de plată a sumei de bani de către semnatarul său şi independent de raportul juridic din care a luat naştere obligaţia comercială dintre cele două părţi, emitent şi beneficiar. Astfel, executarea silită se realizează doar pentru creanţa menţionată pe biletul la ordin neavând nicio relevanţă juridică, suma menţionată în factura comercială, neavând relevanţă juridică raportul comercial desfăşurat între cei doi comercianţi şi care a generat emiterea biletului la ordin. Nemulţumită şi de această hotărâre, SC FIG SRL a declarat recurs în termen şi legal timbrat, considerând-o nefondată şi ilegală, solicitând casarea şi anularea, precum şi anularea tuturor actelor de executare care ţin de biletul la ordin menţionat şi să se constate nulitatea acestuia. În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, 10 şi 11 Cod procedură civilă recurenta a arătat că instanţa nu a respectat dispoziţiile Legii nr. 58/1934 şi a interpretat eronat dispoziţiile acestei legi în favoarea intimatei SC CM SRL care şi-a formulat acţiunea împotriva sa invocând ca mijloc de probă un bilet la ordin emis la data de 06.04.2006, în valoare de 46.174.142 ROL, la rubrica emitent a acestui bilet fiind menţionată SC FGI SRL. Recurenta a invocat şi redat dispoziţiile art. 104 alin. 1, 105 alin. 1 şi art. 106 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, arătând că legea trebuie respectată în litera şi spiritul ei, precum şi faptul că instanţa a dovedit necunoaşterea profundă a legii când a emis decizia civilă nr. 659 A. Recurenta a mai arătat că reclamanta nu şi-a onorat obligaţiile comerciale stipulate prin contractul încheiat, că instanţa nu a respectat legea, nu a apreciat şi nu a luat în considerare proba sa privind plata nedatorată şi îmbogăţirea fără justă cauză şi nici motivele de apel în sensul că menţiunea eronată la rubrica emitent a fost scrisă chiar de reclamantă pe biletul la ordin. De asemenea, recurenta a invocat şi redat Normele cadru BNR privind biletul la ordin (pct. 496 şi pct. 509) arătând că biletul la ordin în cauză menţionează că valoarea reprezintă contravaloarea facturii 6203625, factură care îşi are izvorul în

29

contractul de prestări servicii nr. F61 din data de 17.08.2004, instanţa neluând în considerare nici notificarea adresată reclamantei prin executorul judecătoresc Doina Safta. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - SECŢIA a IV-a CIVILĂ sub nr. 504/3/2006. Prin încheierea de şedinţă de la termenul din 14.12.2006 pronunţată în dosarul nr. 504/3/2006 Curtea de Apel Bucureşti - SECŢIA a IV-a CIVILĂ a constatat natura comercială a litigiului şi în consecinţă a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului conducerii Curţii de Apel Bucureşti pentru a fi repartizat spre competentă soluţionare Secţiei Comerciale. Cauza a fost repartizată Secţiei a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti fiind înregistrată sub nr. 96/2/2007. La termenul de azi recurenta a depus la dosar înscrisuri în copie. Examinând recursul în raport de criticile invocate, în raport de actele şi lucrările cauzei şi având în vedere dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Biletul la ordin este înscrisul prin care emitentul (debitorul) se obligă să plătească beneficiarului sau în ordinul beneficiarului o sumă determinată, la locul şi scadenţa arătată. În cazul biletului la ordin intervin numai două persoane: emitentul adică cel care emite biletul la ordin şi se obligă să facă plata şi beneficiarul (creditorul) care are să primească plata sau în ordinul căruia se va face plata. Condiţiile esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească biletul la ordin sunt redate în art. 104 din Legea nr. 58/1934, printre acestea fiind "numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută" şi "semnătura emitentului". Art. 105 din aceeaşi lege prevede că numai în situaţia în care biletului la ordin îi lipseşte vreuna din condiţiile prevăzute la art. 104, acesta este nul. În cauză, biletul la ordin în temeiul căruia s-a pornit executarea silită împotriva recurentei cuprinde toate condiţiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 58/1934, inclusiv denumirea emitentului, semnătura reprezentantului acestuia şi ştampila societăţii. Ortografia greşită a denumirii emitentului prin inversarea cuvintelor ce compun denumirea acestuia nu atrage nulitatea biletului la ordin, în condiţiile în care

30

reprezentantul emitentului a semnat şi aplicat ştampila societăţii, situaţie ce conduce la concluzia că şi-a exprimat consimţământul cu privire la emiterea biletului la ordin. Pe acest aspect, Curtea constată că recurenta nu a invocat că semnătura nu ar aparţine reprezentantului său legal şi nici nu s-a înscris în fals. Din actele şi lucrările cauzei rezultă că prin contestaţia la executare calificată de instanţa de fond ca fiind opoziţie la executare, recurenta nu a invocat ca motiv nerespectarea obligaţiilor contractuale de către intimata creditoare, acest motiv fiind invocat doar în apel şi în recurs. Nici acest motiv nu poate fi primit deoarece, deşi raportul juridic fundamental, de drept comercial determină semnarea biletului la ordin şi constituie cauza obligaţiei, aceasta nu ia naştere din raportul fundamental ci din semnarea biletului la ordin în calitate de emitent. Prin semnarea biletului la ordin emitentul se obligă să plătească la scadenţă suma înscrisă în acesta. Ca atare, executarea silită se realizează doar pentru suma menţionată pe biletul la ordin neavând nici o relevanţă valoarea facturii din raportul juridic fundamental care este exterior şi preexistent. De altfel, susţinerea din opoziţia la executare în sensul că suma indicată în biletul la ordin nu este aceeaşi cu valoarea facturii menţionată în acesta, nici nu a fost dovedită, nefiind depusă la dosar această factură. În considerarea celor arătate, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, neputând fi primite criticile invocate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.

Cod procedur ă civil ă a respins recursul ca nefondat. BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă 1 . S.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. S. Zilberştein, V. M. Ciobanu - Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001. 2. I.Leş - Tratat de drept procesual civil, Edit. All Beck, Bucureşti, 2001

31

3.

Ileana Ruxandra Danaila, Executare silita. Titluri executorii. Creante

fiscale Practica judiciara adnotata, Ed. Universul Juridic, 2010

4. Mirela Stancu, Urmarirea si predarea silita a bunurilor imobile, Ed.

Universul Juridic, 2009

5. Emilia Cotoi, Incidente in procedura de executare silita, Ed. Universul

Juridic, 2009 6. Adrian Stoica, Executarea silita imobiliara, Ed. Universul Juridic, 2009

32

MODULUL II PROCEDURA EXECUTARII SILITE

1. Cuprins

2. Obiectiv general

3. Obiective operaţionale

4. Dezvoltarea temei

5. Bibliografie selectivă

Cuprins:

U.I. II: Cererea de executare silita, somatia, procesul-verbal intocmit

de executorul judecatoresc;

 U.I. II: Cererea de executare silita, somatia, procesul-verbal intocmit de executorul judecatoresc; = 2 ore

= 2 ore

Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind executarea silită,

ca ultimă fază a procesului civil.

Obiective operaţionale: : Însuşirea noţiunilor specifice materiei şi

înţelegerea semnificaţiei acestora.

33

UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 2

Procedura executarii silite

Cererea de executare silita

Fiind o ultima faza a procesului civil cea mai importanta din punctul de vedere al realizarii sau satisfacerii solicitarilor creditorului, executarea silita este o procedura guvernata, ca de altfel si intregul proces civil, de principiul disponibilitatii. In lumina acestui principiu executarea silita nu porneste de drept, fiind subordonata cererii de executare silita depusa de catre creditor. Cererea de executare silita se depune la executorul judecatoresc competent teritorial, care confrom legii este acela din circumscriptia Curtii de Apel unde urmeaza a se efectua executarea silita sau in cazul urmaririi silite a bunurilor in circumscriptia Curtii de Apel unde se afla acestea. In situatia in care bunurile se afla in circumscriptia mai multor Curtii de Apel este competent oricare dintre executorii judecatoresti din raza teritoriala a acestora. O situatie speciala este reglementata in cazul popririi unde competent este atat executorul judecatoresc de la sediul debitorului cat si cel de la sediul tertului poprit. Cererea de executare silita trebuie sa fie insotita intodeauna de catre titlul executoriu in original precum si de taxele de timbru aferente fazei de executare silita. Executarea silita se va putea face numai in intervalul 06.00-20.00, numai in zilele lucratoare cu exceptia cazurilor urgente si numai cu incuviintarea presedintelui instantei de executare. In cazul in care printr-o hotarare judecatoreasca s-a acordat un termen de plata, executarea nu se va putea efectua inainte de trecerea acelui termen, insa exista posibilitatea pentru creditor sa ceara executare mai inainte in cazul in care debitorul a fugit sau isi risipeste averea sa mobila si imobila, sau alti creditori executa alte hotarari asupra averii sale. Executarea ceruta de creditor in conditiile de mai sus se pronunta de catre instanta de executare de urgenta numai cu citarea partilor. Pentru o executare efectiva a unei hotarari judecatoresti executorul poate intra in domiciliul sau resedinta debitorului sau a oricarei alte persoane fie cu consimtamantul acestora fie prin intremediul fortei publice, in caz de refuz.

34

Pornirea executarii silite. Somatia.

Legiuitorul a instituit prealabil inceperii executarii silite, in sarcina executorului judecatoresc, obligatia de a-i fi comunicata debitorului o somatie care sa cuprinda, evident sub sanctiunea anularii executarii, urmatoarele elemente: denumirea si sediul organului de executare, data emiterii somatie si numarul dosarului de executare, numele si domiciliul sau dupa caz denumirea si sediul debitorului, aratarea titlului executoriu anexat, in baza caruia se face executarea silita, termenul in care urmeaza sa se execute de buna voie obligatia, semnatura si ştampila organului de executare . Somatia este un act de procedura care se face in mod obligatoriu in forma scrisa si ca atare, ca orice act de procedura se comunica in conditiile si termenele prevazute de codul de procedura civila art.90-95 sub sanctiunea anularii executarii silite.

Potrivit legii, nu intodeauna executorul judecatoresc este tinut a soma debitorul inainte de inceperea executarii silite in vederea executarii de buna voie a obligatiei, ci sunt cazuri in care executarea silita se poate face fara somatie sau trecerea unui termen. In doctrina si jurisprudenta exista multe controverse in ceea ce priveste calificarea somatie executorului judecatoresc in sensul daca aceasta constituie sau nu un act de executare silita. Exista o prima opinie in sensul ca, asa cum arata insusi

legiuitorul in textul articolului ce reglementeaza somatia, aceasta nu constituie un act de executare silita deoarece executare silita incepe dupa emiterea somatie, evident insa numai dupa trecerea termenului aratat de catre executor in cuprinsul acesteia.

O alta opinie consacra ideea ca somatia ar fi primul act de executare silita,

bazandu-se pe rationamentul ca o executare a obligatiei dupa emiterea somatiei de catre executorul judecatoresc nu are cum sa fie o executare de buna voie a obligatiei

deoarece are loc in cazul executarii silite si orice act in cazul executarii silite este act de executare silita.

In sprijinul ultimei opinii la care ne raliem si noi vine obligatia instituita mai

nou, dupa modificare, de art. 388 din Codul de Procedura Civila care arata ca pentru toate actele de executare pe care le efectueaza executorul judecatoresc trebuie sa

35

intocmeasca un poces-verbal. Astfel este un nonsens a interpreta ca legiuitorul a dorit ca executorul judecatoresc sa intocmeasca un proces verbal de emitere a unei somatii facute anterior inceperii executarii. Este evident ca in lipsa unei somatii care sa cuprinda toate elementele de mai sus debitorul poate face cu succes, in termen legal, o contestatie la executare silita si sa obtina pe cale judecatoreasca anularea actului de executare silita atacat, bazandu-se pe prevederile art. 391 Cod procedura civila. In raport cu termenul fixat de executorul judecatoresc pentru o executare benevola a obligatiei consfintite de titlul executoriu, si numai in masura in care debitorul nu-si executa obligatia, executorul judecatoresc va trece la executarea silita propriu-zisa. In situatia in care ulterior emiterii somatiei pentru o executare silita imobiliara se doreste si o executare silita prin poprire sau orice alta forma, executorul judecatoresc este obligat a emite o noua somatie sub sanctiunea aratata mai sus. Uneori somatia scrisa trebuie sa fie cumulata si cu o somatie verbala facuta de executorul judecatoresc cu prilejul executarii silite. Este cazul somatiei in cazul procesului- verbal de sechestru judiciar (art. 416 pct.4 din codul de procedura civila) sau in cazul evacuarii si predarii imobilului (art.579 cod procedura civila). Nu in toate cazurile este necesara adresarii somatiei prealabile executarii silite sau a trecerii vreunui termem, ci legea instituie posibilitatea inceperii executarii silite in lipsa acesteia fie in cazul prevazut de art.382 cod procedura civila, cand debitorul poate cere executarea silita mai inainte de scadenta obligatiei in cazul fugii debitorului, a risipirii averii mobile si imobile, a executarii simultane de alti creditori, fie in alte cazuri prevazute de lege si ne referim aici la executarea silita a unei ordonante presedintiale data fara somatie sau trecerea vreunui termen.

data fara so matie sau trecerea vreunui termen. Care este rolul somatiei si in ce consta

Care este rolul somatiei si in ce consta ? Vezi pag. 32-35.

Care este rolul somatiei si in ce consta ? Vezi pag. 32-35.

36

Procesul-verbal intocmit de executorul judecatoresc.

Organul de executare trebuie sa intocmeasca procese –verbale care sa cuprinda urmatoarele mentiuni: denumirea si sediul organului de executare; numele si calitatea celui care incheie procesul verbal; data intocmirii si numarul dosarului de executare; titlul executoriu; numele si domiciliu/sediul debitorului si creditorului; locul , data si ora efectuarii actului de executare; masurile luate de executor si constatarile acestuia; consemnarea explicatiilor si obiectiunilor participantilor; orice alte mentiuni necesare, mentionarea lipsei vreunuia dintre participantii la executare silita; mentionarea numarului de exemplare; semnatura executorului si a altor persoane care sunt interesate sau asista la executare silita; stampila executorului judecatoresc. Spre deosebire de somatie unde legea stabileste clar sanctiunea in cazul iregularitatii intregului inscris respectiv anularea executarii, in cazul procesului verbal legea instituie sanctiunea nulitatii in cazul lipsei anumitor elemente ale sale respectiv numele si calitatea celui care incheie procesul verbal, data si nr. dosarului de executare; titlul executoriu, numele si domiciliul/sediul debitorului si creditorului; masurile luate de executor; semnatura si stampila executorului si a celorlalti participanti la efectuarea actului de executare.

DECIZIE nr. 1.211 din 28 martie 2006 Cerere de executare silita.

EMITENT:ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIA COMERCIALĂ

Asupra recursului de faţă; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu de la 10 decembrie 2003, Judecătoria sector 3 Bucureşti a admis în parte cererea adresată de B.E.J. S.N., a încuviinţat executarea silită a debitoarei SC C. SA Bucureşti la cererea creditoarei SC D. SRL Bacău pentru suma de 25.600.299 lei actualizată (în baza sentinţei nr. 323/1998 a Tribunalului Bacău) şi 5.000.000 lei actualizată (în baza deciziei civile nr. 1349/2000 a Curţii Supreme de Justiţie), poprire terţ poprit SC B.P. SA.

37

În temeiul dispoziţiilor art. 371^1 alin. (3) Cod procedură civil