Sunteți pe pagina 1din 24

Drept_1_DPG_2

Drept penal general


MULTIPLE CHOICE

1. Trasaturile esentiale ale infractiunii sunt:


a. latura obiectivă si latura subiectivă
b. vinovătia, răspunderea penală si pedeapsa
c. fapta care prezintă pericol social săvârsită cu vinovătie si prevăzută de legea penală

2. Faptele care constituie infractiuni si pedepsele ce se aplică infractorilor sunt prevăzute:


a. în legi penale si hotărâri ale guvernului
b. în legi speciale, hotărâri ale guvernului si decrete ale preşedintelui României
c. numai în legi penale

3. Fapta care prezintă pericol social, pentru a constitui infractiune trebuie:


a. să fie o actiune sau o inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile menTionate
în art. 1 C.p.
b. să fie o acTiune sau inacTiune prin care se aduce atingere uneia din valorile menTionate în
art. 1 C.p. si pentru sancTionarea cărora este necesară aplicarea unei pedepse
c. să fie o acTiune prin care se aduce atingere uneia din valorile menTionate în art. 1 C.p. si
pentru sancTionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse

4. Cine face evaluarea corectă a gradului de pericol social al unei infractiuni săvârsite:
a. instanTa de judecată atunci când soluTionează cauza penală
b. legiuitorul, atunci când a încriminat-o în legea penală
c. administraTia locului de deTinere, atunci când cel condamnat este liberat condiTionat

5. Vinovatia cuprinde:
a. numai factorul intelectiv sub forma prevederii sau a posibilităTii prevederii de către
subiect a urmărilor socialmente periculoase
b. numai factorul volitiv care constă în voinTa subiectului de a săvârsi fapta si dorinTa de a
produce în realitate urmările socialmente periculoase
c. doi factori, unul intelectiv si unul volitiv

6. Vinovatia există atunci:


a. când acTiunea sau inacTiunea care prezintă pericol social este săvârsită cu intenTie sau din
culpă
b. când acTiunea sau inacTiunea care prezintă pericol social este săvârsită numai cu intenTie
c. când acTiunea sau inacTiunea care prezintă pericol social este săvârsită cu intenTie directă
si praeterintenTie
2

7. Exista intentie directa ca formă a vinovătiei atunci când :


a. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l acceptă, socotind fără temei, că el nu se va
produce
b. făptuitorul, prevede rezultatul faptei sale, doreste si urmăreste producerea lui, prin
săvârsirea acelei fapte
c. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmăreste, acceptă producerea lui

8. Exista intentie indirecta ca formă a vinovătiei, atunci când:


a. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va
produce
b. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmăreste, acceptă producerea lui
c. nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea să-l prevadă

9. Exista culpa cu prevedere ca forma a vinovătiei, atunci când:


a. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmăreste acceptă producerea lui
b. făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea
să-l prevadă
c. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmăreste producerea lui si crede fără temei,
că acest rezultat nu se va produce

10. Exista culpa simpla sau greseală ca formă a vinovătiei atunci când:
a. făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea să-l prevadă
b. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmăreste acceptă pr oducerea lui
c. făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale si nici nu putea
să-l prevadă

11. Praeterintentia ca formă a vinovătiei există în :


a. situatia în care făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea să-l
prevadă
b. situatia în care făptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmăreste, acceptă
producerea lui
c. situatia în care făptuitorul doreste si acceptă producerea unor urmări periculoase, însă în
realitate se produc din culpă urmări mai grave (pe care fie că le-a prevăzut, dar a socotit
fără temei că nu se vor produce ori nu le-a prevăzut, desi putea si trebuia să le prevadă)

12. Continutul legal sau abstract al infractiunii desemnează:


a. totalitatea condiTiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie o anumită infracTiune
b. totalitatea condiTiilor cerute de lege privitoare la latura obiectivă si latura subiectivă a
infracTiunii
c. totalitatea condiTiilor cerute de lege cu privire la obiectul, subiectul si latura obiectivă a
infracTiunii

13. Continutul constitutiv al unei infracTiuni este dat de:


a. totalitatea condiTiilor cerute de lege cu privire la latura obiectivă si latura subiectivă
b. totalitatea condiTiilor cerute de lege cu privire la obiectul, subiectul si latura obiectivă
c. totalitatea condiTiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie infracTiune
3

14. O infractiune are un conTinut agravat sau calificat atunci:


a. când cuprinde numai condiTiile pentru existenTa ei în forma tipică
b. când pe lângă condiTiile necesare pentru existenTa ei în configuraTia tipică, cuprinde si
alte circumstanTe de agravare
c. când este săvârsită de un infractor recidivist

15. Obiectul juridic al unei infracTiuni îl constituie:


a. bunul sustras sau distrus prin săvârsirea faptei
b. relaTiile sociale vătămate sau periclitate prin săvârsirea fap tei
c. obiectivul urmărit de infractor prin săvârsirea faptei

16. Pentru a fi subiect activ al unei infracTiuni, o persoană fizică trebuie să îndeplinească
următoarele conditii:
a. să aibă vârsta minimă cerută de lege si să fie responsabilă din punct de vede re penal
b. să aibă libertate de voinTă si acTiune si să fie responsabilă din punct de vedere penal
c. să aibă vârsta minimă cerută de lege, să fie responsabilă si să aibă posibilitatea de a
decide liberă si neconstrânsă asupra săvârsirii infracTiunii

17. Subiect pasiv general al unei infracTiuni este:


a. statul
b. persoana fizică sau juridică care a suferit răul produs prin infracTiune
c. numai persoana juridică care a suferit un rău produs prin infracTiune

18. Latura obiectivă a unei infracTiuni cuprinde:


a. elementul material, vinovăTia si raportul de cauzalitate
b. elementul material, urmarea imediată si raportul de cauzalitate
c. acTiunea sau inacTiunea, urmarea imediată si vinovăTia

19. Prin „verbum regens” se intelege :


a. mobilul infracTiunii
b. scopul infracTiunii
c. elementul material al laturii obiective a infracTiunii

20. Urmarea imediată ce se produce prin săvârsirea unei infractiuni se materializează:


a. fie într-un rezultat, fie într-o stare de pericol
b. numai într-un rezultat palpabil
c. în consecinTele subsecvente ale infracTiun ii

21. Problema dovedirii raportului de cauzalitate în dreptul penal se pune în legătură cu :


a. infracTiunile formale
b. infracTiunile formale de atitudine
c. infracTiunile de rezultat

22. Mobilul unei infractiuni:


a. desemnează acel sentiment (dorinTă, tendinTă, pasiune) care conduce la nasterea în
mintea făptuitorului a ideii săvârsirii unei infracTiuni
b. desemnează finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârsirea infracTiunii
c. desemnează atitudinea psihică a făptuitorului ce precede si însoTeste fapta infracTională si
urmările ei
23. Scopul savarsirii unei infracTiuni:
a. desemnează acel sentiment (dorinTă, tendinTă, pasiune) ce conduce la nasterea în mintea
făptuitorului a ideii săvârsirii unei anumite infracTiuni
b. desemnează finalitatea urmărită prin săvârsirea fapte i
c. desemnează atitudinea psihică a făptuitorului ce precede si însoTeste fapta infracTională si
urmările ei

24. Perioada externa a săvârsirii unei infracTiuni intenTionate cuprinde:


a. faza actelor de pregătire, faza tentativei, faza actelor de executare si faza urmărilor
b. faza actelor de pregătire, faza actelor de executare si faza urmărilor
c. faza actelor de pregătire, faza tentativei si faza infracTiunii fapt consumat

25. Codul penal roman, în legătură cu regimul actelor preparatorii a adoptat:


a. teza incriminării actelor preparatorii
b. teza neincriminării actelor preparatorii
c. teza incriminării doar a unor acte preparatorii

26. Exista tentativa perfecta:


a. atunci când făptuitorul execută în întregime elementul material al laturii obiective a
infracTiunii si cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce
b. atunci când făptuitorul începe executarea elementului material al laturii obiective a
infracTiunii, însă pe parcursul desfăsurării executarea este întreruptă si nu poate fi dus
până la capăt
c. atunci când făptuitorul dispune de toate condiTiile necesare sub aspectul mijloacelor ce
vor fi folosite si al obiectului material al infracTiunii pentru ca infracTiunea proiectată să
se consume, totusi aceasta nu se consumă datorită modului defectuos în care au fost
folosite mijloacele de către făptuitor sau altor cauze

27. Exista tentativa imperfecta:


a. atunci când făptuitorul execută în întregime elementul material al laturii obiective a
infracTiunii si cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce
b. atunci când făptuitorul începe executarea elementului material al laturii obiective a
infracTiunii, însă pe parcursul desfăsurării executarea este întreruptă si nu poate fi dusă
până la capăt
c. atunci când făptuitorul desi dispune de toate condiTiile necesare sub aspectul mijloacelor
ce vor fi folosite si al obiectului material pentru ca infracTiunea proiectată să se consume,
totusi infracTiunea nu se consumă, datorită modului defectuos în care au fost folosite
mijloacele de către făptuitor sau altor cauze
5

28. Exista tentativă improprie:


a. atunci când prin natura lui, mijlocul folosit este apt să producă rezultatul, dar în cazul
concret în raport de condiTiile existente s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, sau în
situaTia când obiectul material lipsea în mod accidental din locul unde făptuitorul credea
că se află
b. atunci când mijlocul folosit pentru săvârsirea infracTiunii, prin natura lui, nu era apt în
nici o împrejurare să producă rezultatul urmărit de făptuitor
c. atunci când infracTiunea proiectată nu se consumă datorită caracterului inapt de a
produce rezultatul mijloacelor folosite de făptuitor, ori datorită faptului că obiectul
material lipsea din locul unde credea acesta că se află

29. Exista tentativă relativ improprie:


a. atunci când prin natura lui mijlocul folosit de făptuitor pentru săvârsirea infracTiunii este
apt să producă rezultatul, dar în cazul concret, în raport de condiTiile existente, s-a
dovedit a fi insuficient sau defectuos, ori în situaTia când obiectul material al infracTiunii
lipsea în mod accidental din locul unde acesta stia că se află
b. atunci când făptuitorul dispune de toate condiTiile necesare sub aspectul mijloacelor ce
vor fi folosite si al obiectului material al infracTiunii pentru ca acesta să se consume, si
totusi infracTiunea nu se consumă datorită modului defectuos în care au fost folosite
mijloacele de către făptuitor sau altor cauze
c. atunci când imposibilitatea de consumare a infracTiunii este datorată mijlocului folosit
care prin natura lui nu era apt în nici o împrejurare să producă rezultatul urmărit de
făptuitor

30. Exista tentativa absolut improprie:


a. atunci când prin natura lui, mijlocul folosit este apt să producă rezultatul, dar în cazul
concret, în raport de condiTiile existente, s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, sau în
situaTia când obiectul material lipsea în mod accidental din locul unde făptuitorul credea
că se află
b. atunci când mijlocul folosit prin natura lui nu era apt în nici o împrejurare să producă
rezultatul urmărit de făptuitor
c. atunci când făptuitorul execută în întregime elementul material al laturii obiective a
infracTiunii si cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce

31. Tentativa nu este posibila:


a. la infracTiunile săvârsite cu intenTie indirectă
b. la infracTiunile continuate
c. la infracTiunile săvârsite din culpă

32. Tentativa nu este posibila:


a. la infracTiunile săvârsite cu praeterintenTie
b. la infracTiunile continuate
c. la infracTiunile săvârsite cu intenTie indirectă
6

33. Tentativa nu este posibila:


a. la infracTiunile continuate
b. la infracTiunile omisive
c. la infracTiunile săvârsite cu intenTie indirectă

34. Tentativa nu este posibila:


a. la infracTiunile continuate
b. la infracTiunile săvârsite cu intenTie indirectă
c. la infracTiunile de executare promptă

35. Tentativa nu este posibila:


a. în cazul infracTiunii deviate
b. în cazul infracTiunii de obicei
c. în cazul infracTiunii continuate

36. Cum se pedepseste tentativa :


a. la fel cu infracTiunea consumată
b. cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului si jumătatea maximului prevăzut de
lege pentru infracTiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul
general al pedepsei
c. cu o pedeapsă cuprinsă între 10 si 25 ani

37. Sunt susceptibile de forma fapt epuizat


a. infracTiunile complexe
b. infracTiunile deviate
c. infracTiunile continue

38. Sunt susceptibile de forma fapt epuizat


a. infracTiunile deviate
b. infracTiunile continuate
c. infracTiunile complexe

39. Tentativa nu se pedepseste:


a. numai atunci când făptuitorul s-a desistat de la săvârsirea faptei pusă în executare, mai
înainte ca organul de urmărire penală să o descopere
b. atunci când făptuitorul a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea
rezultatului
c. atunci când făptuitorul fie că s-a desistat fie că a împiedicat producerea rezultatului mai
înainte de descoperirea faptei
7

40. Nu prezinta gradul de pericol social al unei infracTiuni:


a. fapta prin care se aduce o atingere minimă valorii sociale împotriva căreia a fost
îndreptată
b. fapta săvârsită care este în mod vădit lipsită de importanTă
c. fapta săvârsită prin care se produce o atingere minimă valorii sociale împotriva căreia a
fost îndreptată, este lipsită în mod vădit de importanTă iar prin conTinutul ei concret este
lipsită de pericol social

41. In cazul faptelor care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracTiuni,
procurorul sau instanTa aplică o sancTiune cu caracter administrativ prevăzută în art. 91
C. pen. Care sunt sancTiunile cu caracter administrativ prevăzute de legea penală:
a. observarea, mustrarea, amenda
b. mustrarea, mustrarea cu avertisment si amendă
c. munca în folosul comunităTii, mustrarea cu avertisment si amendă
42. Care sunt formele unitatii naturale de infractiune:
a. infracTiunea simplă, infracTiunea continuată si infracTiunea deviată
b. infracTiunea simplă, infracTiunea continuată si infracTiunea continuă
c. infracTiunea simplă, infracTiunea continuă si infracTiunea deviată

43. Infractiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este:


a. o infracTiune continuă
b. o infracTiune continuată
c. o infracTiune colectivă

44. Data savarsirii unei infractiuni continue este:


a. momentul când se comite acTiunea/inacTiunea care durează suficient pentru a avea o
semnificaTie penală
b. momentul la care a încetat acTiunea/inacTiunea infracTională
c. momentul în care s-a produs rezultatul

45. Când se epuizează o infractiune continuă:


a. în momentul producerii rezultatului
b. în momentul încetării acTiunii/inacTiunii infracTionale
c. coincide cu momentul consumării infracTiunii

46. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul graTierii în cazul săvârsirii
unei infracTiuni continue:
a. momentul consumării infracTiunii
b. momentul epuizării activităTii infracTionale
c. momentul producerii rezultatului
8

47. Care sunt formele unitatii legale de infracTiune:


a. infracTiunea simplă, infracTiunea continuă si infracTiunea deviată
b. infracTiunea complexă, infracTiunea continuă, infracTiunea progresivă si infracTiunea de
obicei
c. infracTiunea complexă, infracTiunea continuată, infracTiunea progresivă si infracTiunea de
obicei

48. Infractiunea este continuata:


a. atunci când acTiunea/inacTiunea ce formează elementul material al laturii obiective, se
prelungeste în timp, în chip natural, chiar după momentul consumării
b. atunci când o persoană săvârseste la diferite intervale de timp acTiuni sau inacTiuni care
prezintă fiecare în parte conTinutul unei infracTiuni, înainte de a fi fost condamnată
definitiv pentru vreuna din ele
c. atunci când o persoană săvârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi
rezoluTii acTiuni sau inacTiuni care prezintă fiecare în parte conTinutul aceleiasi infracTiuni

49. În cazul infractiunii continuate:


a. există concurs de infracTiuni
b. există unitate naturală de infracTiune
c. există unitate legală de infracTiune

50. Care este data la care se considera savarsita infractiunea continuată:


a. aceea a comiterii primei acTiuni sau inacTiuni
b. aceea a efectuării celei de a doua acTiuni sau inacTiuni din componenTa infracTiunii
continuate
c. aceea a comiterii ultimei acTiuni sau inacTiuni din componenTa infracTiunii continuate

51. In raport cu care moment al infractiunii continuate se calculează termenul de


prescripTie a răspunderii
penale :
a. data comiterii ultimei acTiuni sau inacTiuni
b. momentul consumării infracTiunii continuate
c. data la care s-a produs rezultatul

52. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul amnistiei în cazul savarsirii
unei infractiuni continuate:
a. momentul consumării infracTiunii
b. data comiterii ultimei acTiuni sau inacTiuni
c. momentul producerii rezultatului

53. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul gratierii în cazul savarsirii
unei infractiuni continuate:
a. momentul consumării infracTiunii
b. data comiterii ultimei acTiuni sau inacTiuni
c. momentul producerii rezultatului
9

54. În cazul săvârsirii unei infracTiuni continuate, care este momentul care se ia în calcul
pentru stabilirea starii de recidiva:
a. momentul consumării infracTiunii
b. data săvârsirii infracTiunii
c. data epuizării infracTiunii

55. O infractiune este complexă:


a. numai atunci când în conTinutul său intră ca element constitutiv o acTiune sau inacTiune
care constituie prin ea însăsi o faptă prevăzută de legea penală
b. când conTinutul său intră ca element constitutiv sau ca circumstanTă agravantă o acTiune
sau inacTiune care constituie ea însăsi o faptă prevăzută de legea penală
c. când elementul material al laturii obiective se repetă de mai multe ori în aceeasi
împrejurare

56. Infractiunea unica complexa are :


a. numai un obiect juridic principal
b. numai un obiect juridic secundar
c. un obiect juridic principal si un obiect juridic secundar
57. Denumirea progresiva de infractiune este data:
a. acelei infracTiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării,
corespunzător unei anumite infracTiuni, se amplifică fără intervenTia făptuitorului, prin
agravarea urmării produse, fie prin producerea de noi urmări vătămătoare
corespunzătoare unei infracTiuni mai grave
b. acelei infracTiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării se
prelungeste în timp, până la intervenTia unei forTe care pune capăt acelei activităTi
infracTionale
c. acelei infracTiuni care produce consecinTe grave si foarte grave

58. Jocul de noroc, infractiune prevăzută de art. 330 alin.2 C.p ., este:
a. o infracTiune continuă
b. o infracTiune continuată
c. o infracTiune de obicei

59. Formele pluralitătii de infracTiuni sunt :


a. participaTia penală, concursul de infracTiuni si recidiva
b. concursul de infracTiuni, recidiva si pluralitatea intermediară
c. concursul de infracTiuni, recidiva si pluralitatea naturală
10

60. Există concurs de infractiuni:


a. numai atunci când două sau mai multe infracTiuni au fost săvârsite printr-o unică acTiune,
de aceeasi persoană
b. numai atunci când două sau mai multe infracTiuni au fost săvârsite prin acTiuni sau
inacTiuni distincte de aceeasi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna
din ele
c. atunci când două sau mai multe infracTiuni au fost săvârsite printr-o unică manifestare
sau prin acTiuni sau inacTiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna
dintre ele

61. Există concurs real de infractiuni:


a. atunci când o acTiune sau o inacTiune săvârsită de aceeasi persoană, datorită
împrejurărilor în care a avut loc si urmărilor pe care le-a produs, întruneste elementele
constitutive ale aceleiasi infracTiuni
b. atunci când o acTiune sau o inacTiune săvârsită de aceeasi persoană, datorită
împrejurărilor în care a avut loc si urmărilor pe care le-a produs, întruneste elementele
constitutive ale unor infracTiuni diferite
c. atunci când mai multe infracTiuni au fost săvârsite de aceeasi persoană înainte de a fi
fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele

62. Există concurs ideal de infractiuni:


a. atunci când mai multe infracTiuni au fost săvârsite de aceeasi persoană, înainte de a fi
condamnată definitiv pentru vreuna din ele
b. atunci când o acTiune sau inacTiune săvârsită de aceeasi persoană, datorită împrejurărilor
în care a avut loc si urmărilor pe care le-a produs întruneste elementele constitutive a mai
multor infracTiuni
c. atunci când o acTiune sau inacTiune săvârsită de aceeasi persoană, datorită împrejurărilor
în care a avut loc si urmărilor pe care le-a produs, întruneste elementele constitutive ale
aceleiasi infracTiuni

63. Cum se va aplica pedeapsa principală în caz de concurs de infractiuni atunci când
instanta a stabilit numai pedepse cu închisoare:
a. se aplică pedeapsa mai grea, la care se adaugă un spor de până la 5 ani închisoare
b. se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când
acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani închisoare
c. se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când
acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 7 ani închisoare

64. Cum se aplică pedeapsa principală în caz de concurs de infractiuni, atunci când instanta
a stabilit o pedeapsă cu închisoarea si o pedeapsă cu amenda:
a. se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda în totul sau în pa rte
b. se aplică pedeapsa închisorii care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când
acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga amenda în totul sau în parte
c. se aplică pedeapsa închisorii la care se poate adăuga amenda sporită până la maximul
general prevăzut de lege

65. Recidiva postcondamnatorie există atunci cand infractiunea ce reprezintă al doilea


termen al acesteia este savarsită:
a. numai înainte de începerea executării pedepsei
b. numai în timpul executării pedepsei
c. atât înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia cât si în stare
de evadare

66. Recidiva postcondamnatorie exista:


a. atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa
închisorii mai mare de sase luni, cel condamnat săvârseste din nou o infracTiune cu
intenTie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia, sau în
stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracTiune este
închisoarea mai mare de un an
b. atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa
amenzii sau închisorii mai mare de sase luni, cel condamnat săvârseste din nou o
infracTiune cu intenTie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării
acesteia, sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracTiune
este închisoarea mai mare de un an
c. atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa
închisorii mai mare de un an, cel condamnat săvârseste din nou o infracTiune cu intenTie,
înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia, sau în stare de
evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracTiune este închisoarea mai
mare de sase luni
67. In cazul in care o persoana a fost condamnata la pedeapsa închisorii mai mare de sase
luni pentru săvârsirea unei infracTiuni intenTionate, dar cu suspendarea condiTionată a
executării, în termenul de încercare săvârseste o infracTiune intenTionată pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare
de un an:
a. există recidivă postcondamnatorie
b. nu există stare de recidivă
c. există recidivă postexecutorie

68. În cazul în care după condamnarea definitivă la detenTiunea pe viaTă, înainte de


începerea executării pedepsei, în timpul executării ori în stare de evadare, cel condamnat
săvârseste din nou o infracTiune cu intenTie, pentru care legea prevede o pedeapsă cu
închisoarea mai mare de un an sau detenTiunea pe viaTă:
a. există recidivă postcondamnatorie
b. nu există recidivă, deoarece a fost condamnat la pedeapsa maximă
c. legea nu prevede o asemenea situaTie

69. Pentru a exista primul termen al recidivei postcondamnatorii este necesar:


a. să existe o hotărâre de condamnare pentru săvârsirea unei infracTiuni intenTionate la
pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau detenTiunea pe viaTă
b. să existe o hotărâre de condamnare definitivă pentru săvârsirea unei infracTiuni
intenTionate, la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau detenTiunea pe viaTă
c. să existe o hotărâre de condamnare definitivă pentru săvârsirea unei infracTiuni
intenTionate la pedeapsa închisorii mai mare de un an sau detenTiunea pe viaTă
12

70. Există recidiva postexecutorie:


a. când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat
săvârseste din nou o infracTiune cu intenTie pentru car e legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de un an
b. când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat
săvârseste din nou o infracTiune cu intenTie, pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de 3 luni
c. când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat
săvârseste din nou o infracTiune cu intenTie, pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de 6 luni

71. Dacă o persoană a fost condamnată definitiv pentru săvârsirea unei infracTiuni
intenTionate la
pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, dar nu a executat-o, deoarece a fost graTiată în
întregime,
săvârseste o nouă infracTiune intenTionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii
mai mare de
un an, condamnarea a cărei pedeapsă a fost graTiată:
a. nu poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece legea cere condiTia
ca pedeapsa să fi fost executată efectiv
b. poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece graTierea reprezintă si
ea un mod de stingere a executării pedepsei
c. ar fi putut constitui primul termen al recidivei, dacă graTierea nu ar fi fost totală, ci doar
parTială urmând ca restul de pedeapsă negraTiat să fi fost executat

72. O persoană a fost condamnată definitiv la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de sase
luni pentru
săvârsirea unei infracTiuni intenTionate, dar nu a executat-o, în privinTa ei împlinindu-se
termenul de
prescripTie a executării. În ipoteza în care această persoană săvârseste o nouă infracTiune
intenTionată
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, condamnarea în privinTa
căreia s-a
împlinit termenul de prescripTie a pedepsei:
a. nu mai poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece pedeapsa nu a
fost executată
b. poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece prescripTia executării
pedepsei este si ea un mod de stingere a acesteia
c. legea nu prevede, iar doctrina este controversată

73. Pentru existenTa recidivei mari postcondamnatorii este necesar ca cel de al doilea
termen să-l reprezinte o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, rezultată
din:
a. săvârsirea unei infracTiuni din culpă sau intenTionate
b. săvârsirea numai cu intenTie a unei infracTiuni
c. săvârsirea unei infracTiuni fie cu intenTie fie cu praeterintenTie

74. Atunci când un condamnat definitiv pentru săvârsirea unei infracTiuni intenTionate la
pedeapsa închisorii mai mare de sase luni dar cu executare la locul de muncă, săvârseste o
nouă infracTiune intenTionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de
un an:
a. există o recidivă postexecutorie
b. nu există stare de recidivă
c. există o recidivă postcondamnatorie
13

75. Pentru existenTa primului termen al recidivei mari postexecutorii:


a. este necesar ca, condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de sase luni pentru
săvârsirea unei infracTiuni intenTionate să se fi executat în întregime în penitenciar
b. este suficient ca, condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de sase luni pentru
săvârsirea unei infracTiuni intenTionate să se fi stins si în alt mod decât prin executarea
efectivă a pedepsei închisorii în penitenciar
c. legea nu prevede o asemenea situaTie

76. Dacă în privinTa primului termen al recidivei mari postexecutorii, constând în


executarea unei pedepse
cu închisoarea mai mare de 6 luni pentru săvârsirea unei infracTiuni intenTionate, s-a
împlinit termenul
de reabilitare, această condamnare:
a. nu mai poate constitui primul termen al recidivei
b. poate constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii
c. problema este controversată în literatura juridică de specialitate

77. În cazul micii recidive postcondamnatorie, primul termen este compus:


a. din trei condamnări la pedeapsa închisorii de până la un an, pentru săvârsirea unor
infracTiuni intenTionate
b. din trei condamnări la pedeapsa închisorii de până la sase luni, pentru săvârsirea unor
infracTiuni intenTionate
c. din trei condamnări rămase definitive la pedeapsa închisorii de până la sase luni, pentru
săvârsirea unor infracTiuni intenTionate

78. În cazul când un infractor a fost condamnat definitiv la o pedeapsă cu închisoarea mai
mică de sase luni, pentru săvârsirea unei infracTiuni intenTionate, iar înainte de a începe
executarea, comite o nouă infracTiune intenTionată pentru care legea prevede o pedeapsă
mai mare de un an, cum se va stabili si aplica pedeapsa ce urmează a o executa:
a. conform regulilor privind recidiva postcondamnatorie
b. conform regulilor, privind recidiva postexecutorie
c. conform regulilor privind concursul de infracTiuni

79. Un infractor condamnat definitiv la pedeapsa închisorii mai mare de sase luni pentru
săvârsirea unei infracTiuni intenTionate, înainte de începerea executării pedepsei,
săvârseste din culpă o infracTiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare
de un an. La aplicarea pedepsei pentru săvârsirea celei de a doua infracTiuni instanTa va
Tine seama de:
a. regulile de la concursul de infracTiuni
b. regulile de la recidiva postcondamnatorie
c. regulile de la recidiva postexecutorie

80. ContribuTia directă si nemijlocită la săvârsirea faptei prevăzută de legea penală este
specifică:
a. instigatorului
b. coautorilor
c. complicelui
14

81. Fapta persoanei care promite înainte de săvârsirea infracTiunii că va tăinui bunurile
provenite din aceasta, dar după săvârsirea ei, nu-si mai Tine promisiunea, constituie:
a. complicitate
b. nu are semnificaTie penală
c. este lipsită de pericol social

82. Fapta persoanei care înainte de săvârsirea infracTiunii, promite făptuitorului că îl va


favoriza constituie:
a. infracTiunea de favorizare a infractorului
b. nu are semnificaTie penală
c. complicitate

83. Săvârsirea faptei prevăzute de legea penală de către mai mulTi participanTi cu aceeasi
formă de vinovăTie este specifică:
a. participaTiei improprii
b. complicităTii delict distinct
c. participaTiei proprii (propriu-zise)

84. Săvârsirea faptei prevăzute de legea penală de către mai mulTi participanTi cu forme
de vinovăTie diferite este specifică:
a. coautorilor
b. participaTiei improprii
c. participaTiei ocazionale

85. În cazul legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. 2 C. pen. atacul trebuie să fie:
a. material, direct, imediat, injust si proporTional;
b. material, direct, imediat si injust;
c. material, direct si injust.

86. În cazul legitimei apărări atacul trebuie să fie îndreptat împotriva:


a. celui care se apără sau altei persoane;
b. celui care se apără sau altei persoane, unui interes obstesc sau unui bun important ;
c. celui care se apără, altei persoane sau împotriva unui interes obstesc

87. În cazul legitimei apărări atacul :


a. pune în pericol persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc;
b. pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc;
c. pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, bunurile acestuia ori interesul
obstesc.
15

88. Este de asemenea în legitimă apărare si:


a. acela care a săvârsit fapta prevăzută de legea penală depăsind limitele unei apărări
proporTionale;
b. cela care a săvârsit fapta prevăzută de legea penală si din cauza tulburării sau temerii a
depăsit limitele unei apărări proporTionale, cu gravitatea pericolului si cu împrejurările în
care s-a produs atacul;
c. acela care din cauza provocării a săvârsit fapta prevăzută de legea penală cu depăsirea
limitelor unei apărări proporTionale.

89. Legitima apărare este:


a. o cauză care înlătură răspunderea penală;
b. o cauză care înlătură executarea pedepsei;
c. o cauză care înlătură în mod direct caracterul penal al faptei.

90. Atunci când după dezarmarea agresorului cel atacat continuă riposta lovind victima cu
cuTitul si
cauzându-i moartea, acesta va beneficia de dispoziTiile legale privitoare la :
a. legitimă apărare, în condiTiile prevăzute de art. 44 alin. 2 C.p.;
b. legitimă apărare, în condiTiile prevăzute de art. 44 alin. 3 C.p.;
c. nu va beneficia de dispoziTiile art. 44 C.pen., ci cel mult se va putea pune în discuTie,
aplicarea circumstanTei legale atenuante a provocării.

91. Starea de necesitate


a. este o cauză care în mod direct înlătură caracterul penal al faptei;
b. este o cauză care înlătură răspunderea penală;
c. este o cauză care înlătură executarea pedepsei.

92. Este în stare de necesitate:


a. acela care săvârseste fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la pericol care nu
poate fi înlăturat altfel, viaTa integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun
important al său ori al altuia sau un interes public;
b. acela care săvârseste fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol
iminent care nu putea fi înlăturat altfel, viaTa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a
altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public;
c. acela care săvârseste fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol care
nu putea fi înlăturat altfel, viaTa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altuia.

93. Pentru existenTa stării de necesitate pericolul trebuie să fi e:


a. iminent, inevitabil si să ameninTe una din valorile arătate în art. 45 alin.2 C.p.;
b. iminent, imediat si injust;
c. direct, imediat, injust si să ameninTe una din valorile arătate în art. 45 alin.2 C.p.
16

94. Pentru a exista starea de necesitate, prin acTiunea de salvare:


a. trebuie să nu se producă urmări mai grave;
b. trebuie să nu se producă urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs, dacă
pericolul nu era înlăturat;
c. nu are importanTă valoarea urmărilor ce se produc prin săvârsirea faptei prevăzute de
legea penală.

95. Temeiul admiterii stării de necesitate ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei
constă:
a. în aceea că fapta prevăzută de legea penală săvârsită nu prezintă pericol social;
b. în aceea că fapta desi săvârsită este asimilată cu neprevederea ei în legea penală;
c. în aceea că fapta nu este săvârsită cu vinovăTie.

96. Fapta prevăzută de legea penală săvârsită în stare de necesitate nu constituie


infracTiune deoarece:
a. este o faptă socialmente utilă;
b. nu este săvârsită cu vinovăTie;
c. se consideră că echivalează cu neprevederea ei în legea penală.

97. Constrângerea morală este o cauză care înlătură:


a. caracterul penal al faptei;
b. răspunderea penală;
c. executarea pedepsei.

98. Nu constituie infracTiune fapta prevăzută de legea penală săvârsită din cauza:
a. unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista;
b. unei constrângeri fizice faTă de care făptuitorul nu a opus rezistenTă;
c. unei constrângeri fizice faTă de care făptuitorul a ripostat.

99. În cazul constrângerii morale, pericolul cu care se ameninTă trebuie să fie:


a. iminent;
b. grav;
c. imediat.

100. Există caz fortuit, atunci când fapta prevăzută de legea penală săvârsită de subiect
este:
a. datorată neprevederii de către acesta a rezultatului socialmente periculos;
b. consecinTa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută de acesta;
c. consecinTa unei comportări imprudente.

101. În situaTia cazului fortuit, făptuitorul;


a. nu prevede posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos ca urmare a
acTiunii sau inacTiunii sale, deoarece consideră că acesta nu se va produce;
b. este în imposibilitate de a prevede intervenTia unei împrejurări care suprapusă pe
acTiunea sau inacTiunea sa, a produs rezultatul socialmente periculos;
c. nu prevede posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos al acTiunii sau
inacTiunii sale, desi trebuia si putea să-l prevadă.
17

102. Iresponsabilitatea înlătură caracterul penal al faptei atunci când în momentul


săvârsirii ei:
a. făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman;
b. făptuitorul este intoxicat cronic prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanTe;
c. făptuitorul este alienat minta.

103. În cazul iresponsabilităTii (cauză care înlătură caracterul penal al faptei) starea de
incapacitate psihică
trebuie să fie datorată:
a. consumului de alcool sau droguri;
b. unei boli nervoase;
c. alienaTiei mintale ori altei cauze.

104. BeTia, pentru a fi cauză care înlătură caracterul penal al faptei săvârsite în această
stare, trebuie să fie:
a. voluntară si completă;
b. accidentală si completă;
c. preordinată.
105. Starea de beTie completă si accidentală este :
a. o circumstanTă atenuantă;
b. o circumstanTă agravantă;
c. o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

106. Starea de beTie accidentală, incompletă, constituie:


a. o cauză care înlătură infracTiunea;
b. o circumstanTă agravantă;
c. de regulă, o circumstanTă atenuantă.

107. Minorii din cadrul cărei categorii mai jos menTionate nu răspund niciodată penal
pentru săvârsirea
unei fapte prevăzute de legea penală:
a. minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani;
b. minorii care nu au împlinit vârsta de15 ani;
c. minorii care nu au împlinit vârsta de18 ani.

108. Minorii ce au depăsit vârsta de 14 ani, dar nu au împlinit 16 ani, care săvârsesc fapte
prevăzute de
legea penală:
a. întotdeauna răspund penal;
b. nu răspund penal;
c. răspund penal numai dacă au săvârsit faptele cu discernământ.

109. Eroarea de fapt există atunci când :


a. făptuitorul în momentul săvârsirii faptei nu a cunoscut că acea faptă constituie o
infracTiune;
b. făptuitorul în momentul săvârsirii faptei nu a prevăzut că se vor produce anumite
consecinTe grave;
c. făptuitorul în momentul săvârsirii faptei nu a cunoscut existenTa unei stări, situaTii sau
împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
18

110. Împrejurarea mai gravă pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârsii


faptei:
a. nu poate constitui o circumstanTă agravantă;
b. poate constitui o circumstanTă agravantă;
c. rămâne la aprecierea instanTei dacă s-o socotească o circumstanTă agravantă.

111. În cazul participaTiei penale, circumstanTele personale ale unuia dintre participanTi:
a. se răsfrâng asupra celorlalTi participanTi;
b. nu se răsfrâng asupra celorlalTi participanTi;
c. se răsfrâng numai în măsura în care au fost cunoscute de toTi participanTii.

112. În cazul participaTiei penale, circumstanTele reale:


a. nu se răsfrâng asupra tuturor participanTilor;
b. se răsfrâng asupra tuturor participanTilor;
c. se răsfrâng asupra participanTilor numai în măsura în care acestia le-au cunoscut sau
le-au prevăzut.

113. Ce se înTelege prin principiul „non bis in idem” :


a. aptul că pentru săvârsirea unei infracTiuni, unui infractor nu i se poate aplica decât o
singură sancTiune de drept penal;
b. aptul că pentru săvârsirea unei infracTiuni un infractor nu poate fi tras la răspundere
penală decât o singură dată;
c. faptul că nu poate răspunde penal o altă persoană în locul celei care a săvârsit
infracTiunea.

114. SancTiunile cu caracter administrativ ce pot fi aplicate în cazul înlocuirii răspunderii


penale sunt:
a. mustrarea, libertatea supravegheată si amenda;
b. mustrarea, munca în folosul comunităTii si amenda;
c. mustrarea, mustrarea cu avertisment si amenda.

115. Amnistia înlătură:


a. infracTiunea;
b. caracterul penal al faptei;
c. răspunderea penală pentru infracTiunea săvârsită.

116. Obiectul amnistiei îl constituie:


a. persoana condamnatului;
b. executarea pedepsei;
c. infracTiunile săvârsite până la data apariTiei actului de clemenTă.

117. Moartea condamnatului înlătură:


a. infracTiunea pe care a săvârsit-o;
b. răspunderea penală;
c. executarea pedepsei.
19

118. Care este efectul principal al prescripTiei răspunderii penale:


a. înlătură executarea pedepsei;
b. înlătură caracterul penal al faptei;
c. înlătură răspunderea penală.

119. În cazul infracTiunilor pentru care punerea în miscare a acTiunii penale este
condiTionată de
introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri
înlătură:
a. infracTiunea;
b. răspunderea penală;
c. executarea pedepsei.
120. Pentru ca retragerea plângerii prealabile să înlăture răspunderea penală, aceasta
trebuie să fie:
a. numai totală;
b. să vizeze doar latura penală a cauzei;
c. totală si necondiTionată.

121. Împăcarea părTilor pentru a înlătura răspunderea penală, trebuie să intervină:


a. în mod obligatoriu, numai în faza de urmărire penală;
b. în mod obligatoriu, numai în faza de judecată;
c. în orice moment al procesului penal, dar numai până la rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare.

122. Care din sancTiunile mai jos menTionate sunt sancTiuni de drept penal:
a. pedepsele, măsurile educative si măsurile de siguranTă;
b. numai pedepsele si măsurile educative;
c. pedepsele, măsurile educative, măsurile de siguranTă si sancTiunile disciplinare.

123. Degradarea militară este :


a. o pedeapsă accesorie;
b. o pedeapsă complementară;
c. o măsură de siguranTă.

124. Începerea executării pedepsei accesorii se produce:


a. din momentul pronunTării hotărârii de condamnare;
b. din momentul încarcerării condamnatului în penitenciar;
c. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

125. Individualizarea legală a pedepselor se realizează:


a. de către legiuitor în faza de elaborare a legii penale incriminatoare;
b. de către instanTa de judecată în momentul soluTionării cauzei cu care a fost investită;
c. de către administraTia locului de deTinere a condamnatului.
20

126. Individualizarea judiciară a pedepsei se realizează


a) de către legiuitor în faza de elaborare a legii penale incriminatoare;
b) de către instanTa de judecată în momentul soluTionării cauzei cu care a fost investită;
de către administraTia locului de deTinere a condamnatului
a. de către legiuitor în faza de elaborare a legii penale incriminatoare;
b. de către instanTa de judecată în momentul soluTionării cauzei cu care a fost investită;
c. de către administraTia locului de deTinere a condamnatului.

127. Constituie o circumstanTă atenuantă legală :


a. cazul fortuit;
b. concursul de infracTiuni;
c. depăsirea limitelor legitimei apărări.
128. În cazul în care pedeapsa a cărei executare a fost suspendată este închisoarea, termenul
de încercare
este:
a. cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de un an;
b. cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp ded oi ani;
c. cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de trei ani.

129. Minorii cu vârsta cuprinsă între 14 si 16 ani care săvârsesc fapte prevăzute de legea
penală:
a. nu răspund niciodată din punct de vedere penal;
b. faTă de această categorie de persoane care săvârsesc fapte prevăzute de legea penală se
iau numai măsuri de ocrotire prevăzute de legislaTia în vigoare;
c. răspund penal, dacă se dovedeste că au săvârsit fapte penale cu discernământ.

130. Care este cauza care generează starea de pericol datorită căreia se dispune măsura de
siguranTă a
interzicerii unei funcTii sau profesii:
a. lipsa aptitudinii de care a dat dovadă persoana care a săvârsit o faptă prevăzută de legea
penală de a efectua potrivit exigenTelor cuvenite activitatea în exercitarea căreia a
săvârsit fapta;
b. exercitarea funcTiei sau profesiei în mod abuziv;
c. gravitatea faptei săvârsit.

131. Confiscarea specială :


a. este o pedeapsă complementară si priveste interzicerea unor drepturi;
b. este o pedeapsă complementară privativă de bunuri;
c. este o măsură de siguranTă cu caracter patrimonial.

132. GraTierea este o cauză care înlătură:


a. caracterul penal al faptei;
b. răspunderea penală;
c. executarea pedepsei în totul sau în parte.

133. GraTierea înlătură:


a. numai executarea pedepsei;
b. executarea pedepsei si sterge condamnarea;
c. antecedenTa penală.
21

134. Natura juridică a reabilitării este aceea de:


a. cauză care înlătură răspunderea penală;
b. cauză care înlătură executarea pedepsei;
c. cauză care face să înceteze interdicTiile, decăderile si incapacităTile ce au rezultat dintr-o
condamnare.

135. Temeiul răspunderii penale îl constituie :


a. săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală;
b. săvârsirea unei infracTiuni
c. numai gradul de pericol social al unei fapte

136. Temeiul răspunderii penale îl constituie :


a. săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală;
b. săvârsirea unei infracTiuni
c. numai gradul de pericol social al unei fapte

137. În care din situaTiile de mai jos se întrerupe cursul prescripTiei executării pedepsei:
a. atunci când învinuitului i se înmânează un exemplar al mandatului de arestare;
b. atunci când învinuitului i se prezintă materialul de urmărire penală;
c. începerea executării pedepsei de către condamnat

138. În care din situaTiile de mai jos se întrerupe cursul prescripTiei executării pedepsei:
a. comiterea unei noi infracTiuni;
b. executarea unei percheziTii în prezenTa învinuitului;
c. comunicarea de către procuror învinuitului a faptei pentru care s-a pus în miscare
acTiunea penală.

139. În care din situaTiile de mai jos este întrerupt cursul termenului prescripTiei
răspunderii penale:
a. în cazul comiterii unei noi infracTiuni;
b. în cazul începerii executării pedepsei;
c. în cazul executării unei percheziTii în prezenTa învinuitului.

140. În care din situaTiile de mai jos este întrerupt cursul prescripTiei răspunderii penale:
a. în cazul comunicării de către procuror, învinuitului a faptei pentru care s-a pus în
miscare acTiunea penală;
b. în cazul începerii executării pedepsei;
c. în cazul săvârsirii unei noi infracTiuni.

141. În care din situaTiile de mai jos este întrerupt cursul prescripTiei răspunderii penale
a. în cazul începerii executării pedepsei;
b. în cazul prezentării de către procuror, învinuitului a materialului de urmărire penală;
c. în cazul săvârsirii unei noi infracTiuni.
22

142. În care din situaTiile de mai jos are loc suspendarea cursului prescripTiei răspunderii
penale:
a. în cazul prezentării de către procuror, învinuitului, a materialului de urmărire penală;
b. existenTa vreunei dispoziTii legale care împiedică punerea în miscare a acTiunii penale sau
continuarea procesului penal;
c. în cazul comiterii unei noi infracTiuni.

143. PrezenTa unei împrejurări de neprevăzut sau de neînlăturat prin care se împiedică
punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal, constituie:
a. o cauză de întrerupere a cursului prescripTiei răspunderii penale;
b. o cauză de suspendare a cursului prescripTiei răspunderii penale;
c. o cauză de întrerupere a cursului prescripTiei executării pedepsei.

144. Prin începerea executării pedepsei, se întrerupe:


a. cursul termenului prescripTiei răspunderii penale;
b. cursul termenului prescripTiei executării pedepsei;
c. suspendarea prescripTiei răspunderii penale.

145. În cazul infracTiunii de lovire sau alte violenTe (art.180 C.p.) plângerea prealabilă
trebuie introdusă:
a. direct la instanTa de judecată;
b. se încearcă împăcarea si dacă nu reuseste, se introduce la instanta competentă
c. la parchet.

146. În cazul infracTiunii de insultă (art.205 C.p.) plângerea prealabilă se introduce:


a. la parchet
b. direct instanTei de judecată
c. se încearcă împăcarea si numai dacă nu reuseste la instanta competentă

147. În cazul infracTiunii de calomnie (art.206 C.p.) plângerea prealabilă se introduce:


a. la parchet
b. direct instanTei de judecată
c. se încearcă împăcarea si numai dacă nu reuseste, plangerea prealabila este adresata
instanta competenta

148. Pentru a produce efecte juridice plângerea prealabilă trebuie introdusă într-un anumit
termen. Care este acest termen ?
a. 30 de zile din ziua în care persoana vătămată a stiut cine este făptuitorul
b. două luni din ziua în care persoana vătămată a stiut cine este făptuitorul;
c. 90 de zile, din ziua în care persoana vătămată a stiut cine este făptuitorul.

149. O plângere prealabilă introdusă de persoana vătămată direct la instanTa de judecată


competentă să o soluTioneze dar după expirarea termenului legal, pentru judecătorul care
are de soluTionat cauza, ce semnificaTie juridică are această introducere tardivă a plângerii
prealabile:
a. că este lovită de nulitate;
b. o renunTare la acTiune;
c. că lipseste plângerea.
23

150. În cazul săvârsirii unei infracTiuni pentru care punerea în miscare a acTiunii penale
este condiTionată de introducerea plângerii prealabile, dar sunt vătămate mai multe
persoane, subiectul va fi tras la răspundere penală:
a. numai dacă toate persoanele vătămate prin aceeasi faptă introduc plângere prealabilă
împotriva făptuitorului;
b. este suficient dacă plângerea prealabilă a fost introdusă sau menTinută numai de câte una
din persoanele vătămate;
c. numai dacă cel puTin două dintre persoanele vătămate (atunci când au fost mai multe) au
introdus plângerea prealabilă

151. În ipoteza în care o infracTiune pentru care punerea în miscare a acTiunii penale se
face la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate a fost săvârsită de o pluralitate de infractori, pentru a
opera
răspunderea penală a tuturor participanTilor este necesar ca:
a. plângerea prealabilă să fie făcută împotriva tuturor participanTilor;
b. este suficient ca plângerea prealabilă să fie făcută sau să se menTină contra unui singur
participant, pentru a opera răspunderea penală a tuturor participanTilor;
c. trebuie ca plângerea penală să fie făcută sau menTinută împotriva a cel puTin doi
participanTi, pentru a putea opera răspunderea penală a tuturor participanTilor.

152. O plângere prealabilă introdusă în termenul legal, dar făcută de o altă persoană decât
persoana
vătămată nu-si produce efectul deoarece, în plan juridic este socotită:
a. că lipseste;
b. că este nulă;
c. ca o modalitate de renunTare la acTiune.

153. Plângerea prealabilă făcută de unul din soTi pentru celălalt soT, introdusă în termenul
legal:
a. are ca efect punerea în miscare a acTiunii penale;
b. nu are ca efect punerea în miscare a acTiunii penale ;
c. are ca efect punerea în miscare a acTiunii penale, dar numai în cazul săvârsirii unor
infracTiuni, pentru care legiuitorul prevede în mod expres o astfel de situaTie.

154. Plângerea prealabilă făcută de copilul major pentru părintele său, fără ca acesta din
urmă să cunoască acest lucru:
a. are ca efect punerea în mişcare a actiunii penale;
b. nu are ca efect punerea în mişcare a actiunii penale;
c. are ca efect punerea în mişcare a actiunii penale, dar numai în cazul săvârşirii unor
infractiuni pentru care legiuitorul prevede expres o astfel de situatie.

155. Actiunea penală directă pentru infractiunea de vătămare a integritătii corporale


(art.180 C.p.)
introdusă de concubina victimei, după decesul acesteia (nu ca urmare a vătămării, ci un
deces natural) în termenul legal:
a. poate investi în mod legal instanta de judecată pentru solutionarea cauzei;
b. nu investeşte în mod legal instanta de judecată pentru solutionarea cauzei;
c. ar fi putut investi în mod legal instanta de judecată pentru solutionarea cauzei, dacă
plângerea ar fi fost introdusă de o sotie legitimă.
24

156. Consecinta directă a lipsei plângerii prealabile în cazul infractiunilor pentru care
actiunea penală se pune în mişcare la o astfel de plângere este:
a. înlăturarea caracterului penal al faptei;
b. înlăturarea executării pedepsei;
c. înlăturarea răspunderii penale.

S-ar putea să vă placă și