Sunteți pe pagina 1din 82

1

EDUCAIE FIZIC I SPORT

STUDIU PRIVIND OPTIMIZAREA CONDITIEI FIZICE A STUDENTILOR DE LA FACULTATILE CU PROFIL POLITEHNIC

2
CUPRINS

PARTEA I BAZELE TEORETICE I METODOLOGICE ALE LUCRRII

Capitolul 1 PROBLEMATICA VIZAT I CONTEXTUL DE ABORDARE A TEMEI CERCETARE 1.1. 1.2. Notaii cu privire la problematica implicat n tema de cercetare aleas.... Stadiul actual de cunoatere i de cercetare ale activitilor de predare a educaiei fizice n nvmntul superior......................................................... Justificarea (motivaia) proiectului i implicaiile lui pentru domeniul nostru de activitate............................................................................................. Scopul i obiectivele cercetrii........................................................................... Planul operaional de aciune (ealonare calendaristic)..............................

1.3.

1.4. 1.5.

Capitolul 2 CONCEPTUL DE CURRICULUM N SISTEMUL DE NVMNT DIN ROMNIA 2.1 2.2. 2.2.1. 2.2.2. 2.2.3 2.2.4. 2.3. Definirea i delimitarea conceptului de curriculum................................... Domeniile curriculare................................................................................... Tipurile de curriculum................................................................................... Mediile curriculare......................................................................................... Ciclurile curriculare........................................................................................ Ariile curriculare........................................................................................... Structura curriculumului ca model de referin pentru curriculum universitar specific Facultilor de Educaie Fizic i Sport..................... Conceptul despre educaie i instruire ca model filozofic i de politic a Educaiei........................................................................................................... Metodologia de predare, nvare i evaluare............................................. Sistemul i procesul de nvmnt din Romnia....................................... nvarea concepte, teorii i noi abordri................................................. Evaluarea i aprecierea studenilor.............................................................. Predarea i nvarea n educaie fizic i sport.......................................... Educaia fizic i sportul n perioada renoirilor metodologice................. Dimensiunile europene ale educaiei............................................................

2.3.1.

2.3.2. 2.3.3. 2.4. 2.5. 2.6. 2.7. 2.8.

Capitolul 3 PROFESII, PROFILE PROFESIONALE I PROFESIOGRAMELE

3
3.1. 3.2. 3.3. 3.4. Definirea noiunilor i importana cunoaterii lor...................................... Structura monografiilor profesionale sau profesiogramelor.................... Relaia dintre profilul profesional i activitile de educaie fizic........... Transpunerea standardelor ocupaionale n procesul educaional..........

Capitolul 4 DIMENSIUNILE STRUCTURALE ALE CONCEPTULUI DE FITNESS 4.1. 4.2. 4.2.1. 4.2.2. 4.2.3. 4.2.4. 4.2.5. 4.3. Prezentarea conceptului de fitness.............................................................. Dimensiunile fundamentale ale conceptului de fitness Fitness-ul fizic.............................................................................................. Fitness-ul musculo-articular........................................................................ Fitness-ul aerob............................................................................................. Fitness-ul constituiei corporale.................................................................... Fitness-ul cultural.......................................................................................... Implicaiile pe care le poate avea dimensiunile fitness-ului asupra personalitii studenilor................................................................................

Capitolul 5 PROIECTAREA DIDACTIC TIINIFIC 5.1. 5.2. 5.3. 5.4. 5.5. Generaliti...................................................................................................... Proiectarea tradiional i proiectarea curricular.................................... Produsele curriculare..................................................................................... Etapele proiectrii didactice.......................................................................... Evaluarea calitii i eficienei procesului de instruire desfurat............

Capitolul 6 DIMENSIUNILE EDUCAIEI I NOILE PROVOCRI ALE LUMII CONTEMPORANE 6.1. Dimensiunile fundamentale ale educaiei: intelectual, tehnologic, etic, moral i fizic................................................................................... Noile dimensiuni i domenii ale educaiei................................................... Relaia dintre educaie fizic i celelalte laturi educaionale.....................

6.2. 6.3.

4 Cap 1. PROBLEMATICA VIZATA SI CONTEXTUL DE ABORDARE A TEMEI 1.1 NOTAII CU PRIVIRE LA PROBLEMATICA IMPLICAT N TEMA DE CERCETARE ALEAS. Formarea viitorilor specialiti este un proces care, in zilele noastre nu se mai desfoar la voia ntmplrii. Acest proces este n mare msura guvernat de fenomenele lumii contemporane (globalizarea, piaa comuna,liberalizarea pieii, mobilitatea extins a forei de munc, apariia unor noi specialiti sau noi domenii ale cunoaterii etc.), care au atras dup sine o serie de schimbri si reorganizarea tuturor domeniilor de activitate.). In contextul acestui proces este, binene les, implicat si domeniul educaional. In acest sens, putem arata ca in domeniul educaional reforma curriculara a fost aceea care a oferit ansa reorganizrii ntregii activiti prin regndirea si restructurarea tuturor produselor curriculare: plan de nvmnt, program colar/ universitar, manuale alternative, competente vizate spre a fi dezvoltate n coal sau universitate etc. In ceea ce privete tema tezei de doctorat, este momentul sa facem precizarea ca ea face parte dintre lucrrile care ncearc sa apropie cat mai mult profilul absolventului Facultii de Inginerie Mecanic Industriala si Naval la cerinele pieei (de comanda sociala), astfel nct procesul de integrare profesionala si civica sa se desfoare n condiii optime. Realizarea acestui deziderat scoate in evidenta aspectul ca fenomenul educaional capt caracteristici vdit prospective, adic - formeaz un tineret pentru societatea viitoare i nu pentru cea actual. Cu alte cuvinte lucrarea noastr este, pn la urma, un proiect educaional care ncearc sa rspund anticipat la trei ntrebri fundamentale,si anume: - Ce va fi mine? (cnd vor termina studenii ce ncep azi facultatea) Ce vor trebui s tie i s tie sa fac? (pentru a se ncadra activ n viaa social i profesional). Cum ar putea contribui educaia fizica la optimizarea profilului profesional sau la optimizarea raportului om/munca ?

Pentru a putea rspunde corect la aceste ntrebri a fost necesar sa identificm n practic rspunsul la urmtoarele ntrebri: a. Unde sunt integrai absolvenii Facultii de Inginerie Mecanic Industriala si Naval? b. Ce roluri, funcii, activiti ndeplinesc n viaa social? c. Ce competente trebuie sa ofere exercitarea profesiei (teoretice , organizatorice, abilitai deprinderi, priceperi i aptitudini motrice) ?

5 d. In ce msura educaia fizic si sportul pot contribui la imaginea, la ntregirea (mbogirea) profilului profesional al absolventului FIMIN?. Aceste aseriuni interogative care s-au pus nainte de a declana demersul operaional propriu zis ( experimentul ) au scos in evidenta trei aspecte mai importante si anume: a. C dimensiunile profilelor profesionale constituie, n esena, jaloanele de referina pe baza crora se poate mbunti activitile de predare a educaiei fizice si sportului in universitate; Ca o contribuie substanial la optimizarea profilelor profesionale ale studenilor o putem aduce cu ajutorul unor programe de pregtire fizica (fitness) care sa fie aplicat sistematic n decursul tuturor sezoanelor anului universitar (toamna - iarna - primvara vara); Ca programele fitness pot aciona favorabil asupra mai multor dimensiuni ale profilului profesional al absolventului. Aa, dup cum se observ chiar din titlul tezei de doctorat sunt implicate urmtoarele cuvinte cheie: fitness, profil profesional (profesiograma), structura profesiogramelor. In dorina de a nltura unele inadvertene si confuzii dintre termeni, vom proceda la prezentarea ctorva definiii ale acestor concepte: - Condiie fizic ( Physical Fitness) capacitatea corpului omenesc de a funciona cu vigoare i vioiciune, fr oboseal exagerat, cu suficient energie pentru a se bucura de activitile de timp liber i pentru a prentmpina stresul fizic. Puterea muscular, andurana muscular, andurana cardio vascular i vioiciunea sunt semnalele vizibile ale condiiei fizice ( Celeste Ulrich, 2000, Encarta, citat de M. Epuran, 2005)1 - Fitness: sinonim cultur fizic; n literatura anglo - saxona nseamn potrivea strii de sntate i a puterii corporale a individului cu posibilitatea de a presta o munc grea sau un sport i care nseamn de fapt o bun adaptare a organismului la solicitrile cotidiene sau cele provocate de practicarea unor sporturi (Longman Dictionary). n ultima vreme, condiia fizic sau fitnessul a primit urmtoarele interpretri: o Fitness sportiv - caracteristic pentru sportivii de performan o Fitness general caracteristic oamenilor obinuii care presupune un nivel de adaptare la solicitrile vieii profesionale i sociale ca atribut a calitii vieii Conceptul de condiie (fitness) cuprinde toate tipurile de activiti destinate realizrii ei: fizic, musculo-articular, aerob, constituiei corporale, cultural; - Profesie form de activitate specializat pus la dispoziia persoanei de ctre societate , n vederea satisfacerii necesitilor acesteia i a valorificrii capacitilor individuale. Surs de venit i mijloc de existen individual, grupal,
Epuran, M., ( 2005), Despre tiina activitilor corporale,culegere de texte, Renassance, Bucureti
1

6 societal. Un ansamblu de solicitri, pe plan etnic i social n care persoana trebuie s se poat integra ca totalitate, cu prevederea nlturrii ideii de risc, de supraefort, de neplcut sau de inadecvat (Dicionar de psihologie, pag. 557)2 - Profesiogram, cuprinde cerinele psihofiziologice, psihice i sociale ale profesiei. Profesiograma, indic cerinele fizice (for fizic, talie greutatea), cerine de sntate, exigene senzoriale, toate acestea cuprinse n somatofiziograma profesiunii i cerinele de aptitudini, de cunotine profesionale, de inteligen, de atenie, de spirit de observaie, cerine privind trsturile de temperament, exigenele sociale , etice etc. care sunt cuprinse n psihograma meseriei ( N. P. Popescu, 1978, 556)3 Structura unei profesiograme: alctuirea unei profesiograme implic analiza multilateral a profesiunii, nfindu-i cerinele i solicitrile pe multiple planuri. Profesiograma sau monografia profesional cuprinde de obicei urmtoarele elemente (aspecte) concrete: 1. Obiectul i natura profesiunii (descrierea activitii, a principalelor operaii i a condiiilor de munc); 2. Tehnologia profesiunii (materiile prime i auxiliare, utilaje, agregate, dispozitive, scule, instrumente utilizate); 3. Securitatea profesiunii (condiii de siguran pentru muncitori, tehnicei .a.); 4. Igiena muncii ( condiii de microclimate); 5. Fiziologia muncii profesionale (nsuiri fiziologice necesare); 6. Psihologia profesiunii (aptitudini i nsuiri psihice) 7. Sociologia profesiunii (perspective economice, sociale, condiii de salarizare i promovare); 8. Pregtirea profesional (cerine teoretice tehnice i practice, gradul de instruire cerut, modul de pregtire, durata i locul pregtire) ( N.P. Popescu, 1978,pag556; C. Zanfir, L. Vlsceanu, 1993,pag.456)4-5 NOTA: se pot elabora psihograme i somatofiziograme i pentru anumite locuri de munc, nu numai pentru o anumit profesie n ntregime - Psihogram cuprinde cerinele i contraindicaiile psihice ale unei profesii, loc de munc sau operaie de munc. Este un fel de inventar psihologic al proceselor i cerinelor activitii profesionale (P.N.Popescu, Dicionar de psihologie, pag.571) - Dimensiunile educaiei marcheaz coninuturile stabile ale activitii de formare dezvoltare a personalitii umane n plan: intelectual moral tehnologic estetic fizic. Analiza celor cinci dimensiuni ale educaiei deschise n direcia noilor educaii ( ecologic, democratic, demografic, sanitar, casnic, modern) vizeaz ntreaga dinamic a activitii de formare - dezvoltare a personalitii umane ( S.Cristea, 2000,pag.103) Educaia tehnologic reprezint activitatea de formare-dezvoltare a personalitii umane, proiectat i realizat prin valorile tiinei aplicate, n toate domeniile vieii sociale, n cel economic, n mod special (S. Cristea, 2000, pag.123)6 Tehnologia vizeaz trei dimensiuni funcionale: a) o dimensiune material, reprezentat prin maini, unelte, instrumente instalaii etc.;
2 3 4 5

Popescu, N. P., ( 1978), Dicionar de psihologie, Editura . Albatros, Bucureti Idem , N. P. Popescu (1978) Idem, N.P.Neveanu ( 1978), pag.3 Zanfir,C.,Vlasceanu, L.,( 1993), Dicionar de sociologie , Editura Babel, Bucureti Cristea ,S.,( 2000), Dicionar de pedagogie, Editura Litera, Bucureti

7 b) o dimensiune normativ, reprezentat prin reguli i strategii de proiectare, organizare i de valorificare a tehnicilor; c) o dimensiune social, reprezentat prin abiliti, capaciti, comportamente individuale i sociale, generate de folosirea tehnicilor promovate la nivel material i noematic (C. Zanfir, L.Vlsceanu, 1993, pag. 637) Educaia tehnologic reprezint o component a culturii generale, o expresie a raportului omului modern cu tehnologia. Aceast expresie a fost asimilat de curnd n limbajul educaional, multe lucrri de pedagogie utilizeaz, nc, termenul de educaie profesional. I. Radu i Liliana Ezechil, evideniaz gradul de cuprindere i de complexitate a noului concept. Astfel, ei susin c educaia tehnologic presupune achiziii comportamentale de tip activ , care le permit tinerilor s aplice rapid i cu maxim eficien practic cunotinele dobndite n coal, s caute i s gseasc soluii la problemele de orice natur care-i solicit n confruntrile lor zilnice (.). De fapt, educaia tehnologic este conceput ca un program general de formare a personalitii omului modern, pentru a se adapta la schimbrile rapide din societate i din domeniul profesiunilor( Radu, I., Ezechiel, L.,2002,p. 124 - 125)7 Aceiai autori arat c educaia tehnologic se realizeaz prin urmtoarele forme : I. Ca disciplin obligatorie - distinct de nvmnt ( unde se formeaz abiliti utilitare de la precolari pn la cl.IX-a II. Ca tendin de orientare practic aplicativ a coninuturilor colare ) opus tendinei de teoretizare excesiv din coli) III. Ca demers premergtor n procesul de orientarea colar i profesional IV. Ca educaie antreprenorial nelegerea si interpretarea corecta a acestor termeni a fost cu att mai necesara cu cat am constatat ca alte lucrri asemntoare (comunicri tiinifice, referate, articole etc.) cu aceeai tematic nu au prea fost publicate. In mod concret, edificarea problemelor ridicate pentru desfurarea cercetrii s-au materializat prin demersuri concrete care au vizat rezolvarea urmtoarelor obiective si sarcini: a. Identificare profilelor profesionale pentru care se pregtesc studenii de la facultatea de Inginerie Mecanic Industrial si Naval. b. Sondaj de opinie si chestionar privind sectoarele de activitate in care sunt ncadrai absolvenii Facultii de Inginerie Mecanic Industrial si Naval. c. Alctuirea profesiogramelor pe baza chestionarelor si sondajului de opinie d. Stabilirea eantionului de lucru ( grupele experimentale i de control) e. Msurarea potenialului biomotric al studenilor din anul I si II. f. Elaborarea unor programe fitness accesibile spre a fi aplicate att in aer liber cat si in sala in funcie de anotimp. g. Proiectarea unor programe de ntreinere corporala i petrecere a timpului liber h. Rezultatele obinute si interpretarea lor.

Radu,I., Ezechi,L., ( 2002), Pedagogie, Fundamente teoretice ,V&I Integral, Bucureti

8 1.2 STADIUL ACTUAL DE CUNOATERE SI CERCETARE ALE ACTIVITLOR DE PREDARE A EDUCAIEI FZICE IN INVATAMANTUL SUPERIOR In procesul de formare a personalitii viitorului specialist, latura educaiei fizice si sportive se impune tot mai mult ca o necesitate sociala, reclamat, pe de o parte, de profilul profesional pentru care se pregtesc studenii, iar pe de alt parte, de condiiile n care i vor desfura activitatea. Aa dup cum am vzut si n cuprinsul celorlalte capitole, societatea contemporan prin atributele fenomenelor economic-sociale cere cu insistena implicarea educaiei fizice si sportului n formarea unor ceteni sntoi, viguroi din punct de vedere fizic si competeni, spre a face fat cerinelor impuse de comanda social. In acest sens, putem afirma c s-au declanat o serie ntreaga de studii (cercetri) care au vizat optimizarea raportului comanda sociala competente profesionale si Bio-psiho-sociale. Ca urmare, ca si in cazul lucrrii noastre s-au regndit si restructurat vechile tehnologii didactice n funcie de necesitile practice, iar in aceast orientare s-au angrenat specialiti din diferite domenii de activitate, inclusiv domeniul educaiei fizice si sportului. Un punct de vedere important a specialitilor romani si strini a fost acela de a asigura studenilor un nivel de pregtire fizica susceptibila de a realiza dezideratele mai sus menionate, adic sntatea, vigoarea fizic i psihica si suficiente cunotine pentru meninerea acestor atribute pe tot parcursul vieii. Analiznd cu atenie stadiul actual al cercetrii, ajungem la concluzia ca in nvmntul universitar tehnic ntlnim foarte puine studii sau cercetri privind pregtirea fizica profesionala aplicativ a studenilor, necesar formarii unor aptitudini si priceperi motrice adaptabile sau transferabile n bagajul deprinderilor profesionale sau cu caracter utilitar. Cu alte cuvinte, in cadrul procesului de formare a studenilor (viitori specialiti) nu se pune accent prea mult pe aptitudini si priceperile motrice, solicitate ulterior la locul de munca sau care s le favorizeze creterea randamentului profesional si adaptarea la condiiile de exercitare a profesiei. Se nelege, ca principal cauza care sta la baza acestei constatri este tocmai neconcordana dintre cerinele programelor actuale de educaie fizica si cerinele profilelor profesionale pentru care se pregtesc studenii Facultii de Inginerie Mecanica Industriala si Navala din Universitatea Ovidius Constanta. Observaiile si studiul documentelor curriculumului universitar scot in evidenta faptul ca in predarea educaiei fizice nu s-a realizat o raionalizare a condiiei fizice a studenilor, din cauza lipsei unor orientri metodologice adecvate. Studierea acestui aspect ne ndreptete s afirmm ca n programele si planurile de nvmnt universitar pentru profilul tehnic nu se regsesc programe special construite pentru ameliorarea condiie fizice, ceea ce creeaz unele neajunsuri n pregtirea viitorilor specialiti. Cercetarea noastr pleac de la constatarea ca dezvoltarea fizica a studenilor de la facultile cu profil tehnic nu este abordat nc de la un nivel la care s se poat afirma ca educaia fizica contribuie din plin la formarea personalitii studenilor. De aceea si demersul experimental pleac de la prezumia ca elaborarea si utilizarea unor programe de fitness (de condiie fizica) este strict necesara, mai ales daca avem in vedere raportul dintre cerinele profilului profesional al studentului si coninutul activitilor de educaie fizica si sport predate studenilor.

9 Dup cum am mai amintit, literatura romneasca si cercetarea tiinifica care se ocupa de tema pusa in discuie, este srccioas. Astfel, in decursul timpului au aprut lucrri (articole, comunicri tiinifice, studii) privind optimizarea predrii educaiei fizice si sportului, in concordant cu profilul profesional pentru care se pregtesc studenii. In rndul autorilor romani care sau ocupa de aceasta tema pot fi enumerai: M. Cherte (1969); C.I.Bucur (1961); D.Ungureanu (1976), P.N.Popescu (1978) Zamfir C. si L. Vlsceanu (1993); E. Dragnescu (2000); O. Bnaanu (1979, 1980, 1986, 1989); D. Colibaba, J.Bota (1987, 2007), Niculescu, M.,Cojanu F. .a. consemnai in mare msura ca autori de referina n partea I-a a lucrrii. Principalele idei lansate de aceti autori cu prilejul publicrii (comunicrii) unor lucrri de specialitate sunt: Ca i n alte domenii de activitate introducerea educaiei fizice si sportului in planul de nvmntului universitar s-a fcut mai trziu dect in tarile europene dezvoltate. In Romania, iniiative a aparinut studenilor si nu organismelor de conducere ale facultilor (ministerului de resort). Mentalitatea vechilor cadre didactice nu concepea alte posibiliti formative, dect cele intelectuale profesionale (O. Bneanu 1985; D. Ungureanu 1976). Societile studeneti au fost infinitate n scopul rezolvrii unor probleme de ordin social cultural sportiv. Activitile declanate de aceste societi s-au limitat la organizarea unor aciuni la nivelul instituiei, cum au fost de exemplu excursiile, drumeiile si, mai trziu, ntlnirile sportive bilaterale. Ele sunt consemnate in documentele vremii doar ca mijloace sporadic de recreere, compensare a activitilor profesionale sau petrecere plcuta a timpului liber (C. J. Bucur, 1961). Ulterior in jurul anului 1922, ca urmare a dezvoltrii activitii sportive, organismele de decizie ale tarii au nfiinat Institutul National de Educaie Fizica si Sport prima instituie c are-si propunea formarea studenilor n domeniul educaie fizice si sportului din Romania (I. Todan 1981) In anul 1950, educaia fizic si sportul a fost introdusa oficial n planurile de nvmnt ale tuturor universitarilor din tara. ncercri de a introduce educaia fizic si sportul ca disciplina in planul de nvmnt au fost fcute si mai devreme (Cluj 1932-1934; Timioara 1933 - 1935). Acest eveniment a urmrit urmtoarele scopuri: I -Considerarea educaiei fizice si sportului disciplina universitar obligatorie - Organizarea unui coninut corespunztor de pregtire fizica studenilor din anul I si II. - Promovarea unui sistem competiional organizat. - nfiinarea si pregtirea echipelor reprezentative pe ramuri sportive - Instituirea unui sistem de evaluare a nivelului de dezvoltare fizica si motrica a studenilor (conform C.I.Bucur 1961, p.8-11)8 Procesul de predare a educaiei fizice era influenat la nceput de sistemul suedez, bazat pe exerciii riguroase menit sa prelucreze toate grupele muscular. Maniera militreasca cu exerciii standard, precum si organizarea sistematica a unor manifestri sportive cu prilejul unor
Bucur, C.I.,( 1961), Educaia fizic a studenilor, caiet documentar, Timioara.

10 aniversari (23 august, 01 mai etc.) nu au fost agreate de student ( D.Filipescu 1979)9 Legea nvmntului (1967) structureaz activitatea sportive la nivelul universitilor. Conform acestei legi: Educaia fizica constituie o problema de interes naional, are caracter obligatoriu si trebuie orientata spre dezvoltarea fizica si nsuirea metodicii de nvare a tehnicii si tacticii unei ramuri sportive. In perioada urmtoare, Ministerul nvmntului a elaborat primele planuri de nvmnt si programare, care cuprindeau majoritatea disciplinelor sportive pentru a fi practicate de ctre student: atletism, gimnastica, baschet, handbal, nataie, tenis de cmp si masa, volei, fotbal, rugbi. La un moment dat, instituiile studeneti au optat pentru sportivizarea leciei de educaie fizica din coli. Astfel cel mai important pas l-a realizat Universitatea de MedicinaCarol Davila Bucureti (O.Bnaeanu, L.Hector, E.Draganescu). In paralel cu optimizarea procesului de predare a educaiei fizice in nvmntul superior, s-au ntreprins cercetri menite sa optimizeze aptitudinile profesionale ale studenilor. In acest scop, sunt demne de remarcat lucrrile lui L.L. Thorstone, C.J.Botra si Al. Roca care susin convingerea c obinerea raportului profil profesional/ aptitudini care au un rol important in exercitarea profesiei. Asemenea aptitudini sunt: capacitatea de gndire rapida si operative, capacitatea de decizie, aptitudini mecanice, vizuale, specializate si altele. In acelai timp, profesia (activitatea propriu - zisa) are o latura reversibila asupra individului. Activitatea profesionala ndelungata, cultiva inerent o serie de nsuiri si aptitudini specializate. O alta lucrare menioneaz partea de contribuie a educaiei fizice si sportului la optimizarea raportului om/munca. In acest sens D.Colibaba (1987)10 arata ca efectele exerciiilor fizice (formarea si perfecionarea aptitudinilor motrice, adaptarea organismului la solicitri de o anumita intensitate, viteza si complexitate etc.), se resfrng favorabil prin transfer nespecific si specific asupra randamentului muncii. Micrile impuse de mnuirea aparaturii vor fi mai precise si mai coordonate, iar eforturile profesionale vor fi mai uor suportate sau compensate . Unele cercetri ntreprinse in scopul optimizrii raportului om/munca, releva existenta unei similitudini dintre diverse grupe de exerciii fizice si dinamice cu activitile motrice impuse de cerinele profesiei. Cunoaterea acestor conexiuni amplifica cu mai multa trie contribuia educaiei fizice n rezolvarea educaiei profesionale ( D.Colibaba 1987, p.5)11 In prezent, planul de nvmnt si programele universitare, preconizeaz un numr de 28 lecii pe durata unui an universitar, iar studenii, alturi de instruirea motrica inerenta, sunt avizai asupra unor problem neprevzute cum ar fi: - Efectele exerciiilor fizice asupra organismului uman - Aspecte igienico sanitare in practicarea educaiei fizice - Elemente de tehnica si tactica pentru practicarea unei ramuri sportive (la alegere)
Filipescu, D.,( 1999), Pregtirea fizic a studenilor de la unuiversitatea de medicin cu profil de chirurgie , Tez de doctorat, Chiinu
9

Colibaba, E.D.,( 1987), tendine i perspective de dezvoltare ale activitilor de educaie fizic i sport n nvmntul superior ( Romnia), CESU, Zagreb. 11 Colibaba,E.D., ( 1987), Tendine i perspective ale activitii de educaie fizic i n lumina noilor programe, Revista EFS, nr.2
10

11 Regulamentul de concurs Cunotine organizatorice si de management Cursul de educaie fizic si sport prevzut in programa colar, are caracter obligatoriu pentru studenii anilor I si II si facultilor pentru studenii din anii III V. Activitatea practica se desfoar pe grupe omogene si alctuite din 20 25 studeni. Pentru studenii care prezint deficient fizice sunt constituite grupe de gimnastic medicala sau kinetoterapie. Evaluarea notarilor se realizeaz semestrial, prin utilizarea urmtoarelor probe de control: 100 m, 1000m (M), 500 (E), lungime de pe loc, traciuni, abdomen etc., care afecteaz in general nivelului de pregtire fizica generala in comparaie cu o grila comparativ-statistica la nivel naional (O. Baneanu 1989, Drgnescu E, 2000) 12-13 In anul 2002, D.Colibaba si Andrei.Niculescu propun un sistem de echivalare prin procente a rezultatelor studenilor obinute la procesele de control impuse. Acest sistem de evaluare are meritul de a evalua exact valoarea condiiei fizice (vezi revista VIITORUL nr. 4/2002 Craiova)14. Dup 1989, au mai aprut o serie de lucrri care au contribuit la implementarea teoriei educaiei fizice n sistemul universitar de invmnt. Ele au determinat apariia unor programe care vizau regndirea obiectivelor i a coninutului educaiei fizice universitare. Aceste clarificri au fost necesare deoarece multa vreme educaia fizica a fost neleas ca o activitate orientat pe optimizarea dezvoltrii armonioase a organismului,ntririi sntii i nzestrrii populaiei tinere cu deprinderi i aptitudini motrice ca valori necesare n viaa social. Ori este evident c educaia fizic nu vizeaz doar aceste finaliti,ci ea trebuie sa contribuie substanial la formarea personalitii umane respective a profilului profesional a viitorilor specialiti. In facultile cu profil tehnic (aa cum sunt acelea din Universitatea Ovidius Constanta) este nevoie sa recunoatem rolul mai important a educaiei fizice n pregtirea fizica in pregtirea fizica profesionala (aplicativa) a viitorilor absolveni (; J.Lidia 2003; Gh. Popa,1980)15-16 1.3. JUSTIFICAREA PROIECTULUI SI IMPLICAIILE LUI PENTRU DOMENIUL NOSTRU DE ACTIVITATE Sistemul educaional din Romania a suferit modificri calitative substaniale sub imperiul reformei curriculare care presupune o schimbare fundamental proiectat i realizat la nivelul sistemului de educaie / nvmnt n orientarea acestuia (schimbarea finalitilor), n structura acestuia (de baz, material, de relaie, de conducere) i n coninutul procesului de instruire (schimbarea planului de nvmnt, a programelor i a manualelor / cursurilor colar/ universitare, a altor materiale destinate nvrii) ( S. Cristea, 2000, p.322)17.
Bnan, O.,( 1973), Educaia fizic i sportul n nvmntul superior, Editura Stadion, Bucureti 13 Drgnescu, Elena, (2000), Optimizarea coninutului educaiei fizice privind pregtirea professional aplicativ a studenilor de la universitile de medicin 14 Colibaba, E.D.;Niculescu A., (2002), Regndirea sistemului de apreciere a studenilor la lecia de educaie fizic, Revista Viitorul, nr4, Craiova 15 Lidia, I., ( 2003), pregtirea fizic professional aplicativ a studentelor din facultile de explorri portuare la disciplina educaie fizic, Tez de doctorat, Chiinu 16 Popa Gh., ( 1980), ndrumar pentru educaie fizic a studenilor din anul I pe profil de faculti i secii, Univ. Timioara 17 Op. citat, p.5
12

12 n Romania educaia a devenit un instrument important de nfptuire a finalitilor vizate de societate, instrument n care sunt angrenai i au acces toi cetenii, fr deosebire de naionalitate , sex sau religie. Pentru prima dat fenomenul educaional a cptat un caracter prospectiv , propunndu-i s formeze n mod contient tnra generaie, pentru viitoarea societate. Sistemul social global vizeaz finaliti i scopuri bine determinate pentru toate domeniile de activitate: economic, politic, militar, cultural, educativ .a.m.d. In acest context, sistemul educaional global vizeaz finaliti de maxim generalitate care angajeaz toate resursele formative ale personalitii umane la nevoile dezvoltrii social economice ( adic comanda social). Astfel, sistemul educaional manipuleaz dimensiunile personalitii umane: intelectual, tehnologic, etic, moral i fizic. Dezvoltarea lumii contemporane , este animat de numeroase fenomene, unanim recunoscute, cum ar fi dezvoltarea economic, progresul tehnic, adaptarea biologic, psihologic i social la viaa modern .a., care au dat natere la noile educaii. Noile educaii- complimenteaz vechile dimensiuni ale educaiei i sunt exprimate n termenii unor obiective care vizeaz : educaia ecologic; educaia pentru schimbare i dezvoltare; educaia pentru tehnologie i progres, educaia fa de mass media; educaia demografic; educaia pentru pace i cooperare, educaia pentru democraie, educaia sanitar modern (educaia casnic modern, petrecerea timpului liber, educaia nutriional, educaia sexual ( D.Colibaba, 2007, p. 64)18 n acest context, educaia fizic i sportul capt noi dimensiuni i noi valene n formarea personalitii umane. Se simte tot mai mult nevoia unei revizuiri ale obiectivelor instrucionale specifice educaiei fizice, de stabilire a unor prioriti n interiorul lor sau chiar a re nnoirea strategiilor de instruire care vizeaz realizarea finalitilor reclamate de comanda social. In alta ordine de idei, in concordan cu reforma curricular fiecare instituie de formare a viitorilor specialiti are autonomia de a-i aronda ntreaga activitate la finalitile i scopurile vizate prin comand social. Astfel, pe plan naional i internaional s-au elaborat proiecte educaionale n care erau vizate ca ( D. Colibaba, M.Niculescu, F. Cojanu, 2008)19: absolvenii fiecrui ciclu curricular (precolar, primar, gimnazial, liceal, profesional, universitar, postuniversitar) s dobndeasc statutul de integrare colar, profesional i social; s se stabileasc nite Standarde Ocupaionale (SO) i s le transforme n obiective instrucionale planificate spre a fi achiziionate nc din coal i universitate celor care deja i exercit activitatea n cmpul muncii s le ofere perspectiva de formare continu i permanent Deci, aceste programe educaionale vizeaz nsuirea SO n cadrul procesului de formare iniial, continu i permanent a tuturor categoriilor de ceteni. In ceea ce privete importanta lucrrii, aceasta se distinge prin urmtoarele momente mai importante: - face o analiza critica a stadiului actual de cunoatere a temei - este un tip de lucrare care se ncadreaz in tematica problemelor de cercetare in ceea ce privete nvmntul superior.
Colibaba, E.D. ,( 2004), Educaia i provocrile lumii contemporane, Conf. Internaional, Galai, comunicare n plen, 19 Colibaba, D; Niculescu ,M., Cojan, F. (2008), Standarde ocupaionale i transpunerea lor n sistemul educaional, Conf. Interaional, Piteti- susinere plenar.
18

13 Aduce contribuii poteniale la regndirea si restructurarea produselor curriculare pentru nvmntul superior in ceea ce privete importana i funciile educaiei fizice si sportului n formarea personalitii studenilor din Facultatea de Inginerie Mecanica Industriala si Navala. Rezultatele proiectului vor fi valorificate, n primul rnd, pe plan local - n cadrul Universitii Ovidius din Constana unde se va ncerca generalizarea lui i la nivelul altor faculti de profile diferite de a celor politehnice. Ulterior, rezultatele noastre vor fi comunicate unor organisme interesate n optimizarea raportului om/ munc sau optimizrii structurii profilelor profesionale (Institutul de igien a muncii, Consiliul Naional pentru Curriculum din cadrul Ministerului Educaiei i Tineretului .a.). Totodat, inem s menionm c mbuntire continu a Curriculumul Naional (mai ales a programelor universitare) este un deziderat ateptat din partea Comisiei Superioare Curriculare, avnd n vedere c aceast tendin de optimizare a produselor curricular a devenit un proces deschis consultrilor publice i autonomiei universitare. 1.4. SCOPUL I OBIECTIVELE CERCETRII Scopul cercetrii: - identificarea principalelor caracteristici ale profilelor profesionale pentru care se pregtesc studenii din politehnic i convertirea acestora n obiective instrucionale susceptibile de a fi realizate cu ajutorul programelor de instruire specifice educaiei fizic e i sportului. - regndirea i restructurarea procesului de predare a educaiei fizice i sportului din nvmntul superior ( Facultatea Inginerie Mecanica Industriala si Navala ) , n concordan cu cerinele i exigenele profilelor profesionale pentru care se pregtesc studenii din facultile politehnicii Obiectivele cercetrii: 1. Studierea literaturii de specialitate in vederea stabilirii stadiului actual de cunoatere i de cercetare a temei. 2. Identificarea problematicii i a contextului de abordare a cercetrii 3. Stabilirea profilelor profesionale pentru care se pregtesc studenii din facultile politehnicii 4. Analiza i sistematizarea profilelor profesionale dup sectoarele de activitate n care funcioneaz absolvenii politehnicii: productive (uzine fabric, combinate); cercetare proiectare; nvmnt (formarea formatorilor) 5. Studiu preliminar privind stabilirea elementelor distinct ale profilelor profesionale care necesit programe special de pregtire fizic 6. Determinarea potenialului biomotric al studenilor i compararea lui cu exigenele profesiogramei 7. Stabilirea obiectivelor coninuturilor strategiilor i instrumentelor de evaluare a programelor de educaie fizic ndreptate spre optimizarea dimensiunilor profilelor profesionale 8. Experimentarea programelor de instruire elaborate 9. Rezultatele obinute i interpretarea lor pe cale statistic 10.Prescripii metodologice privind optimizarea activitii de predare a educaiei fizice i sportului n concordan cu dimensiunile profilului profesional pentru care se pregtesc studenii din facultile politehnicii 11. Concluzii i sugestii 12. Redactarea final a lucrrii 1.5. PLAN OPERAIONAL DE ACIUNE

14 (ealonare calendaristica a investigaiilor tiinifice) Tab. nr. 1 Etapele, obiectivele i activitile tiinifice realizate
ETAPE I Documenta re i identificare a problemati cii temei II Mediatizare a i pregtirea proiectului OBIECTIVELE CERCETRII 1.Studierea literaturii de specialitate i stabilirea stadiului actual de cunoatere i de cercetare a temei. 2.Identificarea problematicii i a contextului de abordare a cercetrii ACTIVITI - identificarea i explicitarea cuvintelor cheie - consultarea paginilor web - sintez bibliografic - sondaj de opinie i anchet la nivelul grupelor de interese: studeni, cadre didactice, experi, metoditi - stab. pachetului de probleme incluse n tema cercetat - efectuarea sondajului de opinie i anchetei propriu zise - identificarea sectoarelor de activitate n care sunt angrenai absolvenii facultilor politehnice INDICATORI DE EVALUARE -sintez bibliografic privind nivelul de cunoatere a temei

redactarea coninutului primului capitol al tezei de doctorat

III Studiu preliminar asupra structurii profilelor profesional e politehnice

3. Stabilirea profilelor profesionale pentru care se pregtesc studenii din facultile politehnicii 4.Analiza i sistematizarea profilelor profesionale dup sectoarele de activitate n care funcioneaz absolvenii politehnicii 5.Stabilirea elementelor distinct ale profilelor profesionale care necesit utilizarea unor programe speciale de pregtire fizic 6. Determinarea potenialului biomotric al studenilor i compararea lui cu exigenele profesiogramelor

-rezultatele anchetei sondajului opinie

i de

IV Stabilirea programelo r de instruire motric focalizate pe dimensiunil e profilelor profesional e

- identificarea structurii profesiogramelor pentru profilele profesionale specific absolvenilor de politehnic - msurtori biomotrice asupra studenilor din facultile politehnice

- structura profesiogramelo r i elementele susceptibile de a fi convertite n obiective instrucionale - interpretarea statistic a datelor

15
V Aplicarea n practic i monitorizar ea proiectului 7.Stabilirea obiectivelor coninuturilor strategiilor i instrumentelor de evaluare a programelor de educaie fizic ndreptate spre optimizarea dimensiunilor profilelor profesionale 8.Experimentarea programelor de instruire elaborate 9.Rezultatele obinute i interpretarea lor 10. Prescripii metodologice privind optimizarea activitii de predare a educaiei fizice i sportului n concordan cu dimensiunile profilului profesional pentru care se pregtesc studenii din facultile politehnicii - elaborarea proiectelor globale, operaionale i unitilor de nvare - stabilirea programelor de instruire motric

- monitorizarea desfurrii experimentului - protocoale de observaie - asigurarea resurselor - redactarea programului de educaie fizic i sport experimentat

- analiza protocoalelor de observaie

IV Rezultatele obinute i interpretar ea lor

FORMA FINAL A LUCRRII

- redactarea tezei de doctorat

16 Cap. 2 CONCEPTUL DE CURRICULUM N SISTEMUL DE NVMNT DIN ROMNIA 2.1. DEFINIREA I DELIMITAREA CONCEPTULUI DE CURICULUM Conceptul de curriculum reprezint o noiune cheie pentru teoria i practica educaiei, in general i pentru didactic, n special. Etimologic, termenul de curriculum (plural curricula) provine din limba latin, unde are sensuri multiple, dar relativ apropiate, precum: alergare, curs, parcurgere, n treact, scurt privire, ulterior chiar i trecere / parcurs n via .a. (D.P, 1979, p. 111)20. Toi aceti termeni sugereaz un demers complet, cuprinztor, dar prescurtat, sintetic, rezumativ, esenializat i dinamic prezentat n parcurgerea unui domeniu, n desfurarea unei aciuni, etc. n sens restrns, conceptual de curriculum presupune un ansamblu de procese educative i experiene de via pe care educatul l parcurge n perioada procesului de instruire ( D. Colibaba, 2007, p. 48)21 n sens larg, curriculum are sensul de proiect pedagogic, care evideniaz multiplele i complexele interdependene ce se stabilesc ntre obiectivele educaionale- coninuturile instructive educative strategiile de predare n coal i n afara colii. n calitate de proiect pedagogic curriculumul propune s sublinieze importana excepional a obiectivelor educaionale att la nivelul macropedagogiei, ct i la nivelul micropedagogiei. Din literature de specialitate mai reinem urmtoarele definiii: Curriculum este viaa i programul colii, este un demers de ghidare a vieii. (Rugg, 1947) Curriculum este considerat a fi gama, n continua lrgire, de modalitai posibile de gndire asupra experienei umanitii nu sub aspectul concluziilor desprinse din aceste experiene, ci al modeleleor de gndire care au condus la elaborarea acestor concluzii i al contextului n care aceste concluzii, numite adevruri, au fost fundamentate i validate. (Belth, 1965) Toate experienele pe care un elev le parcurge sub coordonarea colii. (Foshay, 1969); Curriculum este un plan al nvarii! (Taba, 1975) Activitile colare, universitare, postuniversitare sunt concretizate prin urmtoarele produse curriculare: Planul de nvmnt; Programa colar/ universitar, postuniversitar ndrumarul metodic Compendiu( sinteza unei conepii, a unei discipline) Conspect, rezumat Proiectele globale, operaionale i unitile de nvare Criterii i tipuri de evaluare ( Colibaba. D, 2007, p. 49)22

2.2 DOMENIILE CURRICUMULUI Domeniile curriculare vizeaz structura de funcionare a acestuia, desfurat ntr- un cmp educaional conceptual programatic, sectorizat n ntinderea lui, stratificat n profunime, ce poate fi parcurs n ambele direcii

Dicionar de pedagogie,( 1979), Edit. Didactic i pedagogic, Bucureti Colibaba, e.d.,( 2007), Praxiologie i proiectare curricular n educaie fizic i sport, Edit. Univ. Craiova. 22 Opera citat ,p1
20 21

17 succesiv sau simultan dup necesiti, opiuni alternative etc ( D. Ungureanu citat de D. Colibaba, 2007, p. 52)23. n mod concret domeniile curricuare sunt: 2.2.1 Tipuri de curriculum 2.2.2 Mediile curiculare 2.2.3 Ciclurile curriculare 2.2.4 Ariile curriculare 2.2.1 TIPURI DE CURRICULUM ( dup S. Crstea, 2000, p. 79-80)24 Principalele tipuri de curriculum sunt sistematizate dup urmtoarele criterii: A. Dup criteriul modelului de proiectare angajat n teoria i politica educaiei avem: - curriculum bazat pe discipline proiectate separat n planul de nvmnt (predare monodisciplinar) - curriculum bazat pe structuri proiectate interdisciplinar ( sau - inter, - intra, -pluri i transdisciplinar) - curriculum bazat pe competene( de cunoatere, de comunicare, sociale etc) - curriculum bazat pe nvarea deplin - curriculum bazat pe activitatea elevului / studentului - curiiculum bazat pe relaia profesor elev B. Dup criteriul modalitii de realizare: - curricumul oficial ( explicit sau formal) care promoveaz urmtoarele tipuri subordonate: nucleu ( de paz), complimentar, , implicit ( sau informal), ascuns sau obscur, absent C. Dup criteriul surselor de dezvoltare: global, disimulat, cu nucleu aprofundat, extins, la dispoziia colii, elaborat n coal la iniiativa colii, naional, de tip ansamblare, de integrare D. Alte tipuri de curriculum: recomandat, prescris, predat, nvat, suport, testat, zonal, exclus 2.2.2 MEDIILE CURICULARE Mediile curriculare sunt dimensiunile de ambian ( spaio temporal, material, ideologic, politic), care intervin i influieneaz procesul de instruire. n general mediile curriculare sunt de natur extern i de inatur intern, i anume( dup D. Colibaba, 2007, p. 58)25 : Mediile interne: organizarea sistemului de educaie i nvmnt, coerena treptelor colare i universitare, independena dintre trepte i cicluri i arii, eficena instituiilor; Mediile externe: structura sistemului social global, sitemul economic, tehnologic, de comunicare, de cunotine tiinificwe, moral, religios, estetic, Mediile curriculare externe i interne intr n conexiune ceea ce genereaz: mediul curricular managerial, mediul cultural, mediul economic, mediul comunitar modernizare i dezvoltare uman. 2.2.3 CICLURILE CURRICULARE Ciclurile curriculare sunt periodizri ale colaritii care grupeaz mai muli ani de studii, care aparin unor niveluri colare diferite ( precolar, primar, gimnaial, liceal, profesional, universitar, postuniversitar, masterat,doctorat,

Oper citat , p.1 Crstea, S. ( 2000), Dicionar de pedagogie, Edit. Litera internaional, Bucureti 25 Colibaba, D.( 2007), Praxiologie i proiectare curricular n educcaie fizic i sport, Edit. Univ. Craiova
23 24

18 doceniat) i n care sunt vizate spre a fi atinse anumite finaliti sau obiective specifice. Conform curriculumului naional elaborat de MECI ( 1998), n ara noastr se lucreaz dup urmtoarele cicluri: - Ciclul achiziiilor fundamentale ( gr. Pregtitoare i cl. I i II-a) - Ciclul de dezvoltare ( cl. III-a i IV- a) - Ciclul de observare i oriengtare ( Cl. VII IX) - Ciclul de aprofundare ( cl. X-a XI- a) - Ciclul de specializare ( cl. XII-a) i postlicieal - Ciclurile universitare ( competene de vrf) - Cicluri postuniversitare ( masterat, doctorat) 2.2.4 ARIILE CURRICULARE Ariile curiculare reprezint domeniul curricular cu implicaii practice directe angajate n selcionarea i gruparea materiilor colare n structuri organizate ntr-o viziune interdisciplinar, exprimat uneori n diferite situaii intradisciplinare, interdiciplinare, pluridisciplinare sau chiar transdisciplinar, compatibil cu evoluiile inregistrate n epistemologia (post)modern i n teoriile actuale dezvoltate n psihologia nvrii i a personalitii elevului.( S. Crstea, 2000, p. 82)26 Definirea ariei curiculare la nivelul unui concept pedagogic operaional presupune raportarea acesteia la structura proiectului de baz n interiorul creia reprezint punctul de legtura esenial ntre obiectivele generale ale etapei i orientarii metodologice valabile n activitatea de predare/ nvare/ evaluare realizat de fiecare profesor n contextul unor medii i tipuri curriculare, diferite dar i complementare. Construcia ariei curricular presupune: - Definirea obiectivelor generale ale ciclului ( stadiu formative) - Orientrile metodologice autenticed n activitatea de predare nvare - Blocuri de coninuturi care angajeaz trei tipuri de coninuturi fundamentale necesare pentru atingerea obiectivelor fundamentale ale ciclului: - Conceptele de baz ale disciplinelor incluse n ariile curricular proeiectate - strategii de analiz i cercetare propuse la nivelul unei metodologii stimulative pentru activitatea independent a elevului i nu ca o metodologie determinat; - valorile,normele i atitudinile planificate la nivel de ineles i dinamic, n strns legatur cu ideea articulrii permanente a conceptelor de baz i a strategiilor de analiz i cercetare dobandite anterior care urmeaz s fie dobandite i n prezent. ( Cristea S, 2000, p. 83)27 2.3. STRUCTURA CURRICULUMULUI - CA MODEL DE REFERIN PENTRU CURRICULUMUL UNIVERSITAR SPECIFIC FACULTILOR DE EDUCAIE FIZIC I SPORT 2.3.1 CONCEPIA DESPRE EDUCAIE I INSTRUIRE LA MODEL FILOSOFIC I DE POLITIC A EDUCAIEI Definirea educaiei la nivelul unui concept pedagogic fundamental presupune stabilirea unor repere metodologice necesare pentru delimitarea
Crstea, S. ( 2007), Dicionar de pedagogie, Edit. Litera Internaional, Bucureti. Cristea, S, op. citat, p. .

26 27

19 funciilor specifice activitilor de formare dezvoltare a personalitii i a structurii specifice de proiectare i de realizare a acesteia. n aceast perspectiv, educaia reprezint activitatea psihosociala proiectat la nivelul finalitilor pedagogice care vizeaz realizarea functiei centrale, de formare dezvoltare permanenta a personalitaii umane prin intermediul unor aciuni pedagogice structurate pe baza corelaiei subiect/educator obiectiv/educat, desfaurata ntr-un context intern i extern deschis. Educaia mijlocete n fapt interaciunea dintre ereditate i mediu care devine funcional n raport cu finalitile pedagogice macrostructurale i microstructurale asumate la nivelul sistemului i al procesului de invaamnt. Ca factor al educabilitii, educaia propune deliberat alegerea perspectivei ce urmeaz a fi insuflat dezvoltrii, nd modalitatea concret de utilizare a resurselor erditii i a mediului. ( Golu, Pantelimon, 1985, p.40-41)28 Tendinele de evolutie a educaiei, la scara modelului cultural al societ ii postindustriale/ informatizate, vizeaz: formarea-dezvoltarea permanent a personalitaii, posibil i necesar prin integrarea tuturor formelor i coninuturilor/dimensiunilor educaiei pe vertical i orizontal sistemului de educaie; autoformarea-autodezvoltarea personalitii umane, posibila i necesar prin proiectarea i realizarea superioara a ciclurilor de educaie permanent, desfaurate, la nivel optim, pe verticala i orizontala sistemului de educaie; valorificarea deplin a educabilitii la nivelul corelaiei pedagogice existente intre factorii care asigur (auto)formarea personalitii umane: educaia-mediu-ereditate; - proiectarea curricular a educaiei, central asupra obiectivelor formative i a corespondentelor pedagogice, posibile i necesare ntre obiective coninuturi metodologie evaluare. Instruirea reprezint activitatea specifica realizat n cadrul procesului de invmnt conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivelul de sistem, n termeni de politic a educaiei. Coninuturi subadiacente la nivel de plan de nvmnt i programe universitare: Planul de invmnt Reprezint un document oficial de proiectare global a coninutului instruirii, care stabilete, conform cerinelor valorice/pedagogice adaptate la nivel de politic a educiei: numarul de ore maxim rezervat instruirii formale n cadrul fiecrui an de studiu; disciplinele de nvmnt studiate pe ani de studiu; succesiunea disciplinelor de nvmant pe ani universitari; numarul de ore sptamnal rezervat fiecrei discipline de nvmnt n contextul structurii anului universitar; credite acordate fiecrei discipline de nvmnt; formele de evaluare fiecrei discipline de nvmnt; formele de evaluare fiecrei discipline de nvmnt; Caracteristicile generale ale planului de nvmnt definesc criteriile pedagogice, angajate la nivel de politic de educaie, care asigur: abordarea global/sistemic a coninutului instruirii n vederea valorificrii depline a tuturor resurselor pedagogice existente pe verticala i pe orizontala sistemului;
28

Golu, P ( 1985), nvare i dezvoltare, Edit.tiinific i Enciclopedic, Bucureti

20 alegerea disciplinelor de nvmnt n sens disciplinar, interdisciplinar, n conformitate cu finalitile macro- i microstructurale, stabilite la nivelul de sistem i de proces; succesiunea disciplinelor de nvmnt, proiectat linear, concentric, modular n conformitate cu structura de adaptare intern a sistemului stabilit prin Legea nvmntului; repartizarea resurselor de timp disponibil pentru realizarea activitailor didactice i educative n cadrul anului universitar, semestrelor, la nivel de instruire formal i nonformal. Elaborarea planului de nvmnt angajeaz decizia de politic educaional n activitatea de identificare a disciplinelor de nvmnt necesare pentru realizarea obiectivelor pedagogice generale stabilite la nivel macrostructural. Presupune stabilirea unei corelatii funcionale ntre structura de organizare a sistemului de nvmnt i obiectivele de formare. Aceast corelaie confer coexistena principiilor care stau la baza construciei curriculare a planului de nvmant, angajare n: specificarea obiectivelor pe cicluri i arii curiculare i discipline; selectarea ariilor curriculare; elaborarea primei variante a planului de nvmnt cu orientarile metodologice necesare, n perspective elaborrii programelor analitice, pentru alegerea criteriilor i formelor de evaluare; realizarea variantei finale a planului de nvmnt. 2.3.2 METODOLOGIA DE PREDARE/ NVARE/ EVALUARE Proiectarea curriculara reprezinta activitatea de transpunere a teoriei curricumului la nivelul practicii procesului de nvmnt, activitate concretizat, in ultima instan, n elaborarea, realizarea i perfecionarea continu: planului de nvmnt; programelor colare/universitare; manualele colare/cursurilor universitare; materiale metodice suport si anexa; modelelor de planificare a activitii de educaie/instruire; I. Partea introductiv vizeaz: tema activitii, subiectul activitii, tipul de activitate, scopul activitii; II. Partea de concepie curriculara, vizeaz: Obiectivele operaionale, resursele necesare, modalitile de evaluare; Coninutul de predare/ nvare/ evaluare; Metodologia de predare/ nvatare/ evaluare - angajat n realizarea unui nvmnt activizat, diferentiat, include: intrebrile tip exerciiu; tip problem; tip situaii problema sarcini didactice, fundamentale operationale, de predare/ nvare/evaluare; deschiderile metodologice; tehnicile de evaluare cantitativ i apreciere integrate n structura diferitelor metode i strategii didactice. Evaluarea didactica. II. Partea de realizare curriculara, vizeaz: elaborarea scenarului didactic III. Partea de finalizare curricular a activitii, vizeaz :concluzii, stabilirea liniei de perspective. 2.3 3 SISTEMUL I PROCESUL DE NVMNT DIN ROMNIA

21 nvaarea constituie o tem de reflecie si interes major pentru elevi, educatori, priti i pentru oamenii din intreaga societate ( I. Neacu ). Ea este nc un univers insuficient exploatat i pe care il descoperim treptat. Impactul revoluiei tiinifico-tehnice asupra comportamentului de nvaare reprezint o realitate. Specialitii i-au indreptat atenia spre nvtare, studiul, informare, comunicare acestea fiind doar cteva aspecte studiate de ei. O asemenea perspectiv include rspunsul la problemele economice, politice, sociale i culturale, care impun educaiei moderne si omului de azi formarea unor noi capacitati de gandire si comportament. tiinta nvaarii eficiente presupune att determinri cantitative ct i calitative. nseamn rigoarea i respectul educatorului dar i receptarea sensibil, ntr-o atmosfer stimulatoare, coparticipativ. nseamn trecerea progresiv de la educaie prin i pentru nvaarea dirijat la cea bazat pe autodirijare, pe autoformare. Ea este unitatea de sens i semnificaii a comparaiei cu noi nine i cu alii, dar i jocul cooper rii cunotinelor n activitii colective, creative, pozitive. Toate la un loc pot genera o cunoatere al crei obiect este invarea. Instruirea, la rndul ei, ii consolideaz statutul su de parte component a teoriei educaionale. Ea dispune de o structura eficient, de concepte si metodologii care ofer specialistului suficiente argumente pentru a deveni o teorie operaionala, prospective, personalizat, responsabil si solidar cu toate cuceririle dar i neimplinirile pedagogiei moderne. n cadrul educaiei generale, un rol deosebit n formarea multilateral a personalitii l are educaia fizic, in cadrul creia se dezvolt i se maturizeaz laturile fundamentale ale finiei umane: fizicul, psihicul, moralul, esteticul, cognitivul, afectivul, volitivul. Pornind de la aceste fundamente se stabilesc unele relaii ce exist intre stiluirile de instruire i invaare motric in general i intre un anume stil de instruire si nvaare motric in special. Fundamente teoretice i metodologice Instruire, invaare i evaluare noi abordri Instruirea reprezint structura de baz a procesului de formare a personalitii elevilor i este asociat drept un efort de ajutorare i modelare a dezvoltrii personalitii, o teorie asupra modului n care dezvoltarea este ajutat prin diverse mijloace ( Bruner) Interesul pentru studiul sistematic al relaiilor intre instruire, nv are si celelalte componente ale procesului instructiv-educativ este n continu cretere. La ora actual exist cateva mari orientari in paradigmele de tip explorative ntreprinse n domeniul modelelor de instruire. Una privete corelaiile aspectelor cantitative i calitative specifice celor dou mari procese: instruire-nvare. O alt paradigm este derivat din ipoteza conform creia cea mai important problem din zona educaiei ar fi influena nvarii ca alternativ orizontal a celeilalte activiti, instruirea (predarea). A treia focalizeaz atenia pe vertical importanei celor dou activiti, primitive fie ca produse, fie ca procese. A patra paradigm pastreaz intact sensul calitativ al coninutului celor dou tipuri fundamentale de activitate. Pentru a face mai explicit structura si conexiunile dintre componentele instruirii lum n considerare cteva puncte de vedere legate de direciile si modelele de analiz ale acestui proces. Expunem aici idea c, repertoriul modelelor de instruire a fost imbogait uneori semnificativ prin interpretrile cibernetice moderne date proceselor de comunicare i nvaare. Din acest punct de vedere se pot aborda trei variante ale procesului de instruire:

22 a. varianta clasic a instruirii-predarii dat de traseul linear al relaiei ntre instructor (I) care transmite elevului (E) o serie de date (S), utiliznd prelegerea, cursul sau alte modalitai; b. varianta predare-primire este o manier programat n care I verific i apreciaz rezultatele n virtutea rspunsurilor pe care le primete de la E; c. varianta complex a instruirii care sugereaz vectorii prin care I are posibilitatea ca, integrnd mesajul (M) cu care opereaz, s dea o organizare bun relaiilor dintre probleme. Subliniem faptul c pentru ca o teorie a nvaarii s gaseseasc resorturile sale programatice reale, trebuie s se converteasc n teorii sau modele ale instruirii. Prin aceasta, valoarea explicit a teoriei nvaarii este potentat i valorificat educaional. Orice model utilizat este solidar cu teoriile instruirii pentru a explica cum i de ce se procedeaz intr-un anume fel. Reinem ca o teorie sau model al instruirii va fi coprehensiv i operativ, dac vor fi satisfacute mcar parial unele din criteriile sau condiiile de validitate stabilite de specialiti. Atunci cnd avem in vedere organizarea nvaarii i orientarea ei spre scopuri eficiente ne aflm in faa unei incercri de a construi un model de instruire. Instruirea trebuie abordat (Itelson) ca proces de stimulare i dirijare a activitaii interne i externe a elevului, avnd ca rezultat formarea de cunotine, deprinderi i priceperii. 2.4 NVAREA CONCEPTE, TEORII, NOI ABORDRI. n psihopedagogia modern, invrii i sunt asociate cel puin dou paradigme n sfera cunoaterii. Prima vede rolul central al colii n promovarea invrii prin cunoatere-produs, cea de-a doua vede nvarea prin cunoatere, proces ce presupune o dominare a activitilor mentale personale. Esena, coninutul, condiiile i bazele nvrii sunt un sistem de enunuri, de afirmaii tiinifice, considerate teorii, din care amintim: Teoria opraional invrii (Galperin i colaboratorii si) - se axeaz pe structura operaional a activitii umane i pe orientarea tipurilor de activiti cognitive reflectorii i acionale. Teoria psihogenezei cunotinelor i operiile intelectuale (J. Piaget) conform ei, nvarea se identific cu procesele de echilibrare: asimilare i acomodare i se desfaoar n timp. Teoria genetiv-cognitiv i structural (J. Bruner) - problemele nvarii sunt strns legate de cele ale dezvoltrii i instruirii, ambele privite ntr-un context cultural. Teoria nvrii cumulative-ierarhice (R. M. Gagn) - conform ei, procesul nvrii subordoneaz pe cel al dezvoltrii. Dezvoltarea uman apare ca efect, ca schimbare de lung durat, pe care subiectul o datoreaz att invrii ct i creterii. Teoria organizatorilor cognitive i anticipative de progres ( Ausubel) - este mai degrab o teorie a instruirii, rezultat al convertirii n plan educaional a unui punct de vedere psihologic elaborate asupra nv rii, ndeosebi asupra celei verbale. Teoria holodinamic a nvrii (R. Titone ) - nvaarea colar implic prezena a dou caracteristici fundamentale: integritatea i organicitatea. El stabilete deasemenea o taxonomie rational i cuprinzatoare a tipurilor fundamentale de nvare i presupune urmatoarea clasificare: nvarea tactic, nvarea strategic, nvarea ego-dinamic. -

23 Aproape toate teoriile sunt dominant teoretice, fapt ce l-a facut p W. Hill s afirme cu ct incercm s ne bizuim pe fapte, ne vedem obligati s selecionm anumite fapte nlturnd altele, s generalizm mai mult dect propriile noastre constatri i este foarte probabil s vorbim referitor la procese pe care nu le putem observa n mod direct.

2.5 EVALUAREA I APRECIEREA STUDENILOR Evaluarea este procesul prin care se stabilete dac sistemul educaional ii ndeplinete funciile pe care le are, adic dac obiectivele sistemului sunt realizate (J. Davitz, S. Ball 1978). Pe de alt parte T. D. Tenbrink (1974) sustine c evaluarea este procesul de obinere a informaiilor asupra elevului, profesorului sau asupra programului educaional. Putem vorbi astfel despre o evaluare socio-economic i una pedagogic. Prima se refer la eficiena sistemului de invatamant prin prisma raportului dintre resursele materiale i financiare investite de societate i rezultatele invmantului (Nicola 1992), cea de-a doua are n vedere eficiena nvmantului prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate i rezultatele obinute de elevi n procesul de nvare. Evaluarea se realizeaz prin trei modaliti principale: evaluare iniial, evaluare continu sau formative, evaluare cumulative sau sumativ. Evaluarea continu are un caracter permanent, ea vizeaz formarea unor judeci asupra eficacitaii invrii. Evaluarea cumulativ se face la intervale mai mari de timp. Ea ofer posibilitatea aprecierii modului n care au fost atinse obiectivele proiectate sau secvene ale acestora. Ca instrument ea folosete testul standardizat. Instrumentele de evaluare au anumite calitai: - validitatea, care se refer la faptul ca testul masoar ceea ce este destinat s masoare; - fidelitatea, care este calitatea unui test de a da rezultate constante in cursul aplicarii lui succesive; - obiectivitatea sau gradul de concordana ntre aprecierile facute de evaluatori independeni. Testele cu o foarte bun aplicativitate sunt testele standardizate. Dintre procedurile i instrumentele de evaluare complementar enumerm pe scurt: grilele, de evaluare/autoevaluare, chestionarul, referatul, portofoliul. 2.6 PREDAREA I NVAREA N DOMENIUL EDUCAIEI FIZICE I SPORTULUI predarea implic producerea unor rezultate n conduita elevilor; predarea implic nvare cand aspectul intenional este regsit ntr-un rezultat de succes; nvarea este logic implicat n predare, caci ceea ce sunt cerecetarea, descoperirea, cautarea, ncercarea, eroarea dect in ultima instan forme ale invrii; predarea si invarea se manifest ca procese coevolutive; predarea capat o structura funcionala i eficient n contextul celorlate activiti didactice; predarea este un proces secvenial i reversibil. 2.7 EDUCAIA FIZIC I SPORTUL N PERIOADA RENOIRII METODOLOGICE

24 Tendinele i orientarile metodologice sunt rezultatul evoluiei i practicii domeniului, evoluie determinate de cucerirea stiinei si tehnicii. Ele sunt necesare, avnd n vedere prioritile actuale i de perspective ale educaiei fizice (Gh. Crstea) n acest sens putem vorbi de: a. tendine i orientri metodologice de tip euristic, care solicit foarte mult manifestarea imaginaiei i a creativitaii elevilor; b. tendine i orientari metodologice de tip non-euristic, care solicit puin sau deloc imaginaia i creativitatea elevilor. Instruirea n educaie fizic i sport. Analiza stilurilor de predare ( abordare specific): Se poate face o clasificare a acestor stiluri, avnd de a face cu : - stiluri individuale, care dau identitatea fiecarui profesor - stiluri grupate, care adun n aceeai categorie catedrele didactice cu particulariti stilistice asemnatoare; - stiluri generalizate, care prezint modalitai generale de conducere educaional, cu valoare de strategie. In plan orizontal, pentru clasificarea acestora s-au folosit apte factori; orientarea coninutului, accentele cognitive, structurile de comunicare, diferenele de organizare, sursele i modalitile de control, procedee motivaionale. Clasificarea din literatura de specialitate (vezi Mosston): stilul comanda, stilul practic, stilul cooperrii reciproce, stilul autoevaluativ, stilul inclus, stilul orientat spre descoperire, stilul divergent. nvaarea motric aspecte specifice, caracteristici nvaarea n domeniul educaiei fizice i sportului, redus numai la formarea deprinderilor motrice doar ca acte automatizate, este un mod simplist de abordare. nvaarea in domeniul activitii corporale cuprinde, pe lang invarea gestual, motric i perceptive-motric, reprezentate prin priceperi, deprinderi sau obinuine motrice i forme de invare inteligent i invare creatoare. Condiii ale nvrii motrice eficiente Procesul nvrii motrice este condiionat de atenie, memorie si motivatie, ca funcii organizatorice ale vieii psihice. Atenia este funcia psihic far de care nu se pot desfura procesele solicitate n nvare. Ea vizeaz att procesele senzoriale ct i pe cele motorii. Memoria este procesul psihic cel mai solicitat n nvaare, ea asigur nsuirea cunotinelor, priceperilor i deprinderilor i posibilitatea reactualizrii acestora. Ea poate fi definit ca proces psihic de ntiprire, fixare, recunoatere i reproducere a experienei trecute. Motivaia este un concept cu larg rezonan n istoria comportamentului uman, ea exprim faptul c la baza conduitei omului se afl ntotdeauna un ansamblu de mobiluri, trebunte, atracii, emoii, aciuni, fapte i atituduni capabile s mobilizeze, s ntrerupa, s medieze raporturile omului cu sine insi i s asigure energia i sensurile pe care acesta le d realitii. Evaluarea i aprecierea eficicient a predrii i invrii in educaie fizic i sport Evaluarea este o operaie fundamental, ea se face n scopul optimizrii procesului instructiv. Ca metod de evaluare n educatia fizic sunt: - metode de verificare: tercerea unor probe de control; efectuarea unor deprinderi indeplinirea unor sarcini speciale de natur organizatoric didactic sau metodic;

25 anchete pe baz de chestionar privind nivelul insuirii cunotinelor teoretice de specialitate; metode de apreciere si notare: aprecierea verbal insoit de calificative; aprecierea i notarea pe baz unor norme sau baremuri prestabilite; aprecierea i notarea n functie de rezultatul grupului; aprecierea i notarea pe baza progresului realizat de elevi; aprecierea i notarea nivelului de execuie a deprinderilor i/sau priceperilor motrice n condiii de competiie.

2.8 DIMENSIUNEA EUROPEAN A EDUCA IEI Consultnd documentele elaborate de organismele funcionale ale MECI, am reinut urmtoarele aspecte mai importante: Cadrul legislativ Legea nvmntului nr. 84/1995 se refera la aceast dimensiune Ini iativele Romniei : - n politica i strategia guvernului educaia este un mijloc important de integrare n structurile europene - educaia atrage i alte domenii Obiectivul principal al reformei curriculare: - armonizarea sistemului i procesului de nvmnt naional cu cel european la nivelul unor finaliti, scopuri, durata colarizrii, criterii de selecie a talentelor , a compatibilitilor formate - n mod concret participarea la programele: PHARE, TEMPUS, COPERNICUS, EURECA - pregtirea i lansarea programelor SOCRATES, LEONARDO,TINERET PENTRU EUROPA N ROMNIA Dimensiunea europeana a colii ncepnd cu 1995 se infiineaz Institutul de tiine ale educaie i apar noi programe de n vmnt: -curriculum disciplinar + ghid de elaborare a curriculmului - se studiaz Dimensiunea Europeana a Educa iei cu statut de disciplin optionala - dou limbi strine n ciclul primar i gimnazial Dimensiunea European i nv mntul superior - n 1991 TEMPUS - program de cooperare european - Se creeaz noi structuri institu ionale n acest scop: - Facultatea de Studii Europene Comparate (Cluj) - Departamentul de nalte studii Europene ( Timioara) - Catedra de Studii Europene (Iai) Acestea ofer noi curricula compatibile cu cele din strintate, noi profiluri profesionale ( Europeist, manager al Instituiilor Europene, Politolog). Sitemul de credite Europene transferabil ( ECTS) NV MNTUL SUPERIOR (.S.): I . CADRUL LEGISLATIV:

26 Organizarea nvmntului universitar este reglementat prin Legea nvmntului i constituiei: Durata: - scurt (3 ani) colegii universitare - lung (4-6 ani) Universitate, Institute, Academii, Conservator Postuniversitare Cercetare tiinific AutonomiE Constituia Romniei art. 32 Acreditarea : Legea nr. 88/1994 , recunoaterea diplomelor o instituie cuprinde de obicei mai multe faculti, colegii universitare, departamente, catedre, uniti de cercetri tiinifice, de proiectare, de microproducie, CENTRU DE EXCELEN. Se accede prin concurs de admitere Studenii pot urma 2 sau mai multe faculti Pot participa absolvenii de liceu cu diplom de bacalaureat Locuri subvenionate de la buget i cu taxe Se ncheie cu examen de licen DIPLOM DE LICEN Absolvenii care opteaz pentru profesiunea didactic sunt obligai s participe la activitatea DEPARTAMENTULUI pentru PREGTIREA PERSONALULUI DIDACTIC care elibereaz un CERTIFICAT DE ABSOLVIRE ce le confer calitatea de cadru didactic SCURT DURAT (3 ani) Se ncheie cu examen de absolvire i diplom de absolvire Pot continua stagiile de lung durat, prin concurs n condiiile stabilite de Senat (examene de diferen) POSTUNIVERSITAR:

Studii aprofundate de specializare sau MASTER Studii academice postuniversitare Studii de specializare i cursuri de perfecionare DOCTORATUL

Admiterea prin concurs sau la cerere (pentru studii de specializare i cursuri de perfecionare) ABSOLVENII: Diplom de studii aprofundate sau MASTER Diplom de studii academice sau certificat de specializare Doctoranzii diplom de doctor. AUTONOMIA UNIVERSITAR (CONSTITUIA ROMNIEI art. 32) se realizeaz prin: 1. Organizarea, desfurarea i perfecionarea procesului de nvmnt 2. Organizarea cercetrii universitare i documentrii 3. Stabilirea specializrilor obinute prin studii 4. Planurile de nvmnt i programele analitice n acord cu standardele naionale 5. Admiterea la studii pe baza criteriilor generale stabilite de MECT 6. Selectarea i promovarea personalului didactic i a celorlalte categorii de persoane 7. Stabilirea criteriilor de apreciere a activitii didactice i tiinifice 8. Acordarea titlurilor didactice i tiinifice 9. Stabilirea formelor de studii postuniversitare

27 10.Stabilirea (mpreun cu MECT) domeniilor n care sunt utilizate diplomele i certificatele proprii emise 11.Stabilirea programelor de cooperare cu alte instituii din ar i strintate 12..Eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret 13.Stabilirea necesitilor financiare i materiale 14.Rezolvarea problemelor sociale ale comunitii universitare 15.Folosirea fondurilor u gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale 16.Alocarea din fonduri proprii a burselor de studiu i de cercetare,distincte de cele atribuite prin alte reglementri 17.Asigurarea ordinei i disciplinei n spaiul universitari 18.Organizarea i controlul tuturor serviciilor economico gospodreti. 19.Gsirea i stabilirea surselor suplimentare de venituri 20.Organizarea activitilor cultural sportive 21.nfiinarea fundaiilor 22.Stabilirea i folosirea unor nsemne i simboluri proprii. Organismele de conducere alese prin vot secret la 4 ani (CARTA UNIVESITAR) Organul decizional suprem: Senatul Universitii i Consiliul Facultii Studenii 1/5 n Senat Rectorul i prorectorul alei de Senat NV MNTUL PARTICULAR se bucur de aceiai autonomie. II. REFORMA CURRICULAR legiferarea reformei curriculare: -nvmntul superior nfiinarea instituiilor legea nvmntului art. 56 De stat Particular legea 84/1995 art. 113 i 88/1993 1. Generalizarea i operaionalizarea prin credite transferabile 2. nfiinarea Consiliului Naional pentru Curriculum Universitar (Ordin M.E.N. 316 / 28.01.98 3. Implementarea curricumu-lui n nvmntul universitar: Ordinul M.E.N. 3351 / 05.04.1998 4. Curriculum-ul Colegiilor universitare Ordinul M.E.N. 3757 / 19.05.1998 5. Bursele Contractuale pentru studeni Ordinul M.E.N. 4706 / 1998 i 4707 / 01.10.1998 6. Dreptul absolvenilor instituiilor particulare de a susine examenul de stat n instituiile de stat Legea 71 / 1995 7. .Doctoratul- . Hot. Guvernului nr. 301 / 1996; Hot. Guvernului nr. 37 / 27.01.1999 8. Protecia social a studenilor H.G. 309 / 1996 9. Angajarea absolvenilor n producie O.G. 35 / 1994 10.Cifra de colarizare se stabilete anual prin Hotrre de Guvern pe baza unor strategii de prognoz i la propunerea Senatelor Universitare III. NV MNTUL DE LUNG DURAT

28 Admitere pe baz de concurs Domenii de studii specializri- Cca. 545 specializri s-a impus revizuirea i gruparea acestora Consiliul Naional de Evaluare Academic i Admitere a stabilit 10 domenii de specializare: 1. tiine exacte: matematic, informatic, fizic, chimie, biochimie , tehnologie. 2. tiine inginereti 3. Medicin farmacie stomatologie 4. Agricultur, medicin veterinar, silvicultur 5. tiine umaniste 6. tiine sociale 7. tiine juridice 8. tiine economice 9. Arhitectur, arte , sport 10. Politologie, jurnalism, tiinele comunicrii. IV. OBIECTIVE GENERALE Obiective pe termen lung 1. Creterea numrului de studeni 2. Adaptarea nvmntului universitar la nevoile economiei i dezvoltarea formrii profesionale n toate structurile nvmntului universitar Integrarea dezvoltrii universitare n dezvoltarea regional Compatibilizarea .SISTEMULUI NAIONAL DE nvmnt cu .sistemele celorlalte state europene. Studeni cu o nalt pregtire general tiinific i tehnic. i pregtirea competenelor solicitate de domeniul ales. Echivalarea competenelor cu cele cerute n strintate. Aceste obiective au impus ca MECT s implementeze un sistem de msuri, i anume: 1. Restrngerea numrului de specializri 2. Revizuirea programelor de studiu; organizarea acestora n funcie de opiunile studenilor 3. Transformarea nvmntului reproductiv n nvmnt creativ 4. Creterea calitii nvmntului universitar prin replasarea cercetrii tiinifice la baza studiilor universitare 5. Dezvoltarea competenelor privind inovarea i analiza critic 6. Implementarea sistemului de module capitabizabile 7. mbuntirea sistemului de informare privind posibilitile de angajare a studiilor solicitate 8. Generalizarea comunicailor electrionice 9. Dezvoltarea cooperrii internaionale n domeniul inovaiei i cercetrii 10. Dezvoltarea interaciunii dintre invmntul preuniversitar i universitar. 11. Ameliorarea infrastructurii prin atragerea de noi resurse la profitul brut CURRICULUM UNIVERSITAR

29 Planul de nvmnt, programele analitice se elaboreaz n cadrul fiecrei instituii n parte; sunt analizate n cadrul CONSILIILOR FACULTILOR; avizate de Senat aprobate de MECT pentru a fi n concordan cu standardele naionale Programele analitice de ctre titularii disciplinelor, se aprob de eful de catedr sau de departament Toi studenii sunt liberi de a alege profilul profesional i profesiunea didactic prin Departamentul de pregtire a personalului didactic Departamentul are plan de nvmnt distinct

GHIDUL FACULTII cuprinde: Informaii privind: Sumarul programelor de studiu oferite Structura programelor de studiu pentru fiecare an Numrul de credite alocate fiecrei uniti Numrul de ore Formele de verificare Anul universitar = 2 semestre a cte 15 sptmni Standard naional = numr ore / sptmn = 24-28 ore = la disciplinele facultative orele programate nu se ncadreaz n cele 28. CREDITE TRANSFERABILE = Scop: Permit studenilor individualizarea programelor de studiu Permit reintegrarea studenilor n caz de ntreruperi Instituiile au posibilitatea de a se asocia cu alte instituii oferind studenilor ansa de a transfera credite Producerea unei specializri se definitiveaz cu 20% fa de specializarea nrudit. Durata studiilor este de 8 semestre = 4 ani Limbi moderne n primii 2 ani de studiu: englez, francez, german

METODE DE PREDARE Autonomia universitar stabilete categoriile de metode preponderente standarde naionale: un an de studiu / 60 credite Activitatea didactic este structurat pe discipline, cursuri, seminarii, lucrri practice, practic

30 Cursurile =abordare frontal. Seminariile = relaia profesor -elev Lucrrile practice = relaia profesor - elev , profesor grup, pe perechi ( laboratoarele) Pregtirea este de tip enciclopedic ( I i II) bazele tiinifice i metodologice; anul III i IV - specializri Predarea se poate desfura pe module. EVALUAREA STUDENILOR La seminarii, laboratoare, practic, lucrri practice, examene Semestrial, anual Fia disciplinei = precizeaz criteriile de evaluare CONINUT = examen scris, oral, probe practice Sesiuni = februarie, mai-iunie, septembrie, 2 sptmni de pregtire Comisia = titular + asistat de un cadru didactic din disciplin Sistem de notare = 1 la 10 sau prin puncte Examen de licen proiect, lucrare de licen + probe generale i de specialitate De 2 ori n 5 ani au dreptul cei care sunt respini Probe generale i de specialitate + un examen de limb strin (admis / respins), sau certificat de competen lingvistic PROMOVAREA se face cu un numr minim de credite CERTIFICAREA Diplom de licen - Certificat de absolvire al D.P.P.D. - Certificat de studii + copie foaie matricol, dac nai obinut diplom de licen - Dipome din strinatate Centrul pentru Recunoasterea Diplomelor i Certificatelor supervizate de CNATDCU - (Centrul Naional pentru Atestarea Titlurilor Academice Diplomelor i Certificatelor Universitare)

DESCHIDEREA I RELAIA CU PIAA MUNCII: n univ. au fost constituite Departamentul de consultan pentru alegerea rutei profesionale i plasarea pe piaa muncii care: prospecteaz, ofer informaii privind planurile i programele existente din Universiti, furnizeaz informaii i consultan pentru studeni

31 CAP. 3 PROFESII, PROFILE PROFESIONALE SI PROFESIOGRAME 3.1. DEFINIREA NOTIUNILOR SI IMPORTANTA CUNOATERII LOR. Asa dupa cum se observa, acest capitol pune in discutie urmatoarele concepte sau cuvinte cheie: profesie, profil profesional si profesiograma. Vom incerca mai intai sa le definim si apoi sa le interpretam prin prisma necesitatilor pe care le ridica cercetarea noastra. Conform dictionarelor existente si consultate, notiunea de profesie poate capata urmatoarele definitii (caracteristici). Profesiune profesie (Fr. Profession). Activitate cu caracter permanent pe care o desfasoara cineva pe baza unei clasificari; complex de cunostinte teoretice si deprinderi practice de un anumit gen si de un anumit grad care defineste pregatirea cuiva pentru executarea unei ocupatii (DE, 2002, p 739).29 Profesii, profesionalism, profesionalizare. Forma de organizare a muncii, tip de cercetare in munca ( experienta subiectiva a muncii) si respectiv, un proces foarte eficace de control exercitat de un grup de interese. Sub forma organizationala, o profesie cuprinde : un anumit corp central de control, care sa asigure standardul de performanta al membrilor individuali; un cod de conduita; un management atent al cunoasterii vis a vis de competenta care formeaza fundamental activitatea profesiei respective, controlul efectivului, selectarea si instruirea noilor veniti (D.E, 2002) Profesionalismul presupune o preocupare exclusiva pentru indeplinirea unor sarcini, fiind asociat in mod titpic cu serviciile personale care implica confidentialitate si incredere; precum in medicina, educatie, religie si drept; Profesionalizarea instituirea de catre un grup de interese al unui control puternic asupra clientilor ce au problema de natura sociala, ca metoda de exercitarea a puterii in sociectate. Aceasta abordare trateaza etica profesionala, mai degraba ca pe o ideologie decat ca pe o orientare la care adera in mod obligatoriu sau care are valoare in practica. (MARSHALL, 6 2003, P 447.)30 Profesie forma de activitatea specializata pusa la dispozitie de catre societate, in vederea satisfacerii nevoilor acestora si a valorificarii capacitatilor individuale. Sursa de venit si mijloacele de existenta individuala, grupala si societala. Un ansamblu de solicitari pe plan etnic si social in care persoana sa se poata integra ca totalitate, cu prevederea inlaturarii ideii de risc, de supraefort, de neplacut sau de inadecvat. (Popescu P.N., 1978, p 55731 ). O alta definitie care clarific n mare masura chintesenta notiunii de profesie, este data de ZAMFIR C. si VLASCEANU L. (1993, pag 456)32: 1. Profesia desemneaza complexul de cunostiinte teoretice si deprinderi practice dobandite de catre o persoana prin pregatire si se exprima prin meserie si/sau specialitati insusite. Constituirea profesiei a avut loc in cadrul procesului amplu si de durata de profesionalizare a muncii. Pentru o perioada considerabila din instoria omenirii s-a mentinut o distinctie neta intre activitatile intelectuale si cele fizice (manuale). In prezent, ca urmare a dezvoltarii fortelor de productie, a cresterii complexitatii muncii si a cerintelor supuse de revolutia strategica si tehnica, profesionalizarea muncii a devenit generala. (C. ZAMFIR, L.VLASCEANU, 1993, P.456). Prin definirea conceptelor mai sus amintite apar cateva mentiuni importante pentru lucrarea noastra si anume: ocupatia, grupul de
29 30

Dictinar Enciclopedic, 2002, Editura IV, Cartier, Bucuresti. MARSHALL 6. 2003 Dictionar de sociologie OXFORD, Edit. Humans Enciclopedic, Lomdra 31 Popescu,. P.N., 1978 Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti 32 ZAMFIR C., VLASCEANU L. (1993) Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti.

32 interese si prefixul profesional. Incercam in continuare s identificm sensul castor notiuni: Ocupatia (lat. Occupation, fr. occupation) inseamna o indeletnicire, preocupare, activitate desfasurata de o persoana care-si asigura sursa de venit si de trai.Sinonimele acestei notiuni sunt: indeletnicire, meserie, post, profesiune. Din punct de vedere economic, ocupatia rezulta din dezvoltarea pietelor de munca. Piata muncii, este locatia unde efortul uman (executarea profesiilor) este transferata intr-o marfa care se vinde/cumpara, in temeiul unui contract legal cumparat. Cumpararea si vanzarea muncii libere sunt activitati care se dezvolta odata cu societatea propriu-zisa, presupunand slujbe platite pe o piata a muncii (nu neaparat libera). Piata muncii este strans legata de teoria generala a preturilor. Preturile (platile sau salariile) fiind in mare masura reglate de cerere si oferta. Desigur, ca, actual piata a muncii nu asigura toate conditiile esentiale activitatii de vanzare/cumparare a produsului muncii. Exemplu: diferente de venituri si discriminari (etnice, rasiste, sexismul, necunoasterea cererii si ofertei pe piata muncii, etc.). Piata muncii este oferta competitionala, intrucat pentru fiecare vanzator exista mai multi cumparatori potentiali si vice versa. Oferta si cererea de munca, interfereaza in asa fel incat se ajunge la un pret de echilibru al muncii. Daca dintr-un motiv sau altul, pretul muncii se ridica peste nivelul de echilibru, depilda datorita nivelului salariului national minim sau negocierilor sindicatelor, patronii vor reduce numere de locuri aferente. Daca pretul scade, patronii vor marii numarul de locuri aferente. Un fenomen deosebit de valoros al democratiei este capacitatea si disponibilitatea cetatenilor de a se autoorganiza si de a incerca sa influenteze corpurile legiuitoare, organismele guvernamentale si opinia publica (in general). O astfel de organizare a cetatenilor este cunoscuta sub denumirea de grupul de interese (expresie sinonima cu grupul de profesiune, lobby, partid, comitet de actiune politica, miscare sociala). Grupurile de interese sunt asociatii voluntare care au seturi specifice si precis definite, putand fi moderate sau radicale, locale sau internationale. Grupurile de interese pot prezenta un segment al publicului (exemplu: pensionarii, studentii), sau o valoare (exemplu: antiavort) caz in care aluneca imperceptibil catre companii navale sau ideologice (MARSHALL G. 2003, p. 266). Neajunsul grupurilor de interese este acela ca reprezinta si are forta de influenta categoriile mai educate si mai bogate a publicului si mai putin a persoanelor sarace (asa cum este DINU, POPA, DRAGOS doctori frecatori). Toate profesiile (ocupatiile) se solicita si se executa pe baza unei calificari, ceea ce confera individului anumite drepturi dar si asumarea unor responsabilitati specifice muncii ce o desfasoara. Continutul profesiilor, cerintele practicarii acestora, beneficiile rezultate din acestea, sunt prescurtate in asa numitele profesiograme (de care ne vom ocupa in capitolul ce urmeaza). Am ales toate aceste definitii si am facut interpretarile necesare, deoarece toate notiunile enuntate sunt strans legate de comanda sociala, piata muncii si mai ales de activitatile de vanzare/cumparare a produselor rezultate din exercitarea ocupatiei. 3.2. STRUCTURA MONOGRAFIILOR PROFESIONALE SAU PROFESIOGRAMELOR Asa cum am aratat si in subcapitolul precedent, profesiogramele sunt documentele care prezinta continutul profesiei, cerintele practicarii ei, competentele necesare, instrumentele de evaluare si beneficiile care se pot obtine din acestea. In literatura de specialitate intalnim cateva definitii mai explicite, dupa cum urmeaza: profesiograma cuprinde anumite cerinte psihofiziologice, psihice si sociale ale profesiei. Profesiograma indica

33 cerintele psihice (forta psihica, talie, greutate), cerinte de sanatate, exigente senzoriale, toate acestea cuprinse in somatofiziograma profesiunii si cerintele de aptitudini, de cunostinte profesionale, inteligenta, de atentie, de spirit de observatie, cerinte privind trasaturile de caracter, exigentele sociale, entice, etc, care sunt cuprinse in psihograma materiei (POPESCU N. P. 1978, p.556)33. Asa dupa cum se vede, alaturi de caracteristicile cuprinse in profesiograma, apar si unele elemente componente ale psihogramei meseriei. In viziunea aceluiasi autor (POPESCU N.P.) psihograma cuprinde cerintele si contraindicatiile psihice ale unei profesii, loc de munca sau operatii de munca. Este un fel de inventor psihologic al produselor si cerintelor activitaii profesionale. Profesiogramele mai pot fi numite si monografii profesionale. In general, o monografie presupune un studiu aprofundat asupra unui subiect. In cazul nostru subiectul studiului este profesia sau profesiograma. Alcatuirea profesiogramei implica analiza multilateral a profesiunii infatisandu-i cerintele si solutiile pe mai multe planuri. Structura unei profesiograme cuprinde urmatoarele elemente (dupa POPESCU N.P. 1978, p. 556)34 ( ZANFIR C. si VLASCEANU L. 1993 p. 456) 35 1. Obiectul si natura profesiunii (descrierea activitatii si a conditiilor de munca). 2. Tehnologia profesiunii (materii prime auxiliare, utilaje, agregate, dispozitive, scule, instrumente utilizate). 3. Securitatea profesiunii (conditii de siguranta pentru muncitori, tehnicii, etc,). 4. Igienta muncii (conditii de microclimat) 5. Fiziologia muncii profesionale (insusiri psihologice necesare sau cu preponderenta selectate). 6. Psihologia profesiunii (aptitudini si insusiri psihice) 7. Sociologia profesiunii (perspective economice, sociale, conditii de salarizare si promovare). 8. Pregatirea profesionala (cerinte teoretice si practice, gradul de instruire cerut, modul, durata si locul de pregatire). In acest sens, pentru toate profesiile sau pe un grup de profesii (ocupatii), pentru locuri de munca sau pentru o anumita activitate, se pot elabora psihograme sau sametofiziograme. Sematofiziogramele cuprind cerintele si contraindicatiile medicale, psihologii ale unei profesiuni sau loc de munca. Sematograma este reprezentarea grafica a cerintelor biomedicale proprii unei profesiuni sau unui loc de munca. Se include alaturi de psihograma si monografia profesionala. In stransa legatura cu profesiograma, se afla notiunea de psofesionalizare, de care am mai mentionat si in subcapitolul precedent. De fel, continuarea imaginii unei profesiuni prin stabilirea caracteristicilor activitatii, a competentelor, a duratei formarii, a regulilor de examene, inseamna profesionalizare. Criteriile unei meserii profesionalizate, care nu poate fi exercitate de catre un amator, constau in prima instanta, intr-o instruire speciala si un comportament de activitate unidisectional. Exista diferente in meseriile didactice in ceea ce priveste gradul de profesionalizare. Astfel, o anumita pregatire trebuie sa aibe educatorii din gradinite, alta cei din ciclul primar, alta din cel liceal si alta cel universitar si postuniversitar. Profesionalizare, cu alte cuvinte inseamna:
33 34 35

POPESCU P.N. 1978- Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti. Idem 5. ZAMFIR C., VLASCEANU L. (1993) Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti.

34 Instruirea optima in vederea profesiei Cresterea nivelului de pregatire si a calitatii ei in asa fel incat profesiunea sa nu fie exercitata decat de cei in drept. Diviziunea muncii - este o alta expresie care le implica pe alte alternative in mod inerent. Astfel, diviziunea muncii este unul dintre cele mai vechi concepte din stiintele sociale, care se refera la orice organizatie statala, indivizi coordonati sau grupuri care indeplinesc activitati diferite dar integrale. Intr-o definitie scurta diviziunea muncii preuspune diferentierea si separarea activitatilor sociale sau ale muncii, pe sectoare de specializare, in conditiile existente unei coordonari de sarcini si a unor interactiuni sau relatii de schimb de bunuri si servicii. (TUCICOV A. 1981)36. Diviziunea muncii se realizeaza pe doua axe: economica si sociala. Diviziunea economica a muncii consta in separarea activitatilor de subzistenta sociala pe sectoare si a muncii din cadrul acestora pe operatii specializate. Urmand o astfel de separare, se ajunge in plan social la determinarea categoriilor recunoscute social si specializate functional in forma ocupatiilor si a unitatilor productive. Diviziunea muncii are ca indicatori specifici numarul ocupatiilor si de reprezentare a persoanelor dintr-o populatie pe aceste categorii. Totodata, diferentierea ocupationala se asumeaza cu tehnici instrumentale si tehnologii functionale specifica care specializeaza procesul de munca, duc la cresterea productivitatii muncii prin economisirea timpului de munca si la solutionarea anumitor abilitati executive in competitie si performanta din partea care executa executa profesia. Clasificarea ocupationala - este un alt termen legat de notiunile anterioare. Acest concept presupune ca cea mai mica unitate de clasificare ocupationala este locul de munca, definit ca un set de sarcini ale unui individ si identificat de obicei prin numele lui. Locurile de munca si ocupatiile, pot fi descrise nu numai in termeni de sarcini ci si in termeni ale caracteristicilor asociate precum aptitudinile, responsabilitatea, veniturile, calificarea, prestigiul (status). In decursul timpului s-au emis o serie de clasificari profesionale sau a ocupatiilor. Astfel, aceste clasificari sunt intalnite in denumirea de categorii sociale ocupationale, care inseamna gruparea unor ocupatii relative omogene in raport cu anumite criterii relevante din punct de vedere sociologic: nivelul de instructii, tipul de activitate, pozitia in cadrul diviziunii sociale a muncii si a structurilor de putere, prestigiu, venit, etc.(C. ZAMFIR, L.VLASCEANU, 1993, p.87). In societatea actuala, ocupatia tinde s estimeze destul de corect pozitia sociala a indivizilor pentru cea mai mare parte a populatiei. Din punct de vedere metodologic, problema cea mai delicate o constituie elaborarea unei tipologii ale ocupatiilor, adecvat atat diferitelor fenomene studiate cat si in cadrul diferentelor societatii. Astfel, in decursul timpului s-au propus urmatoarele tipologii de clasificare: INSEE Franta (1972) a stabilit urmatoarele categorii socio-ocupationale: a) Cadre superioare b) Cadre medii c) Patroni industrie si comert d) Functionari e) Muncitori si personal de serviciu f) Agricultori S.WIDERZPIL (1965) Polonia a) Personal superior de conducere
36

TUCIOCOV A, 1981 Dictionar de psihologie sociala, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

35 b) c) d) e) f) Personal de conducere mijlociu si inferior Specialisti pentru functii de conducere Intelectualitatea creatoare Personal executiv de birou Muncitori clasificati

g) Muncitori semicalificati h) Muncitori necalificati. Centru de cercetare sociologica, Bucuresti (1980) a) Intelectual cu functii de conducere b) Intelectual de conceptie c) Intelectual de executie d) Cadre medii cu functii de conducere e) Cadre medii de executie si lucrator de birou f) Functionari in servicii g) Muncitori calificati h) Muncitori in agricultura de stat si tarani cooperatori In 1992, in Romania, ocupatia persoanelor a fost inregistrata in functie de tipul de activitate sau categorie sociala ocupata; muncitori, agricultori, functionari, specialisti si cadre de conducere, pe 47 categorii si 338 grupe de ocupatii. In prezent exista un document care relateaza o descriere amanuntita a tuturor grupelor de ocupatii in structura organescenta sub raportul competentelor profesionale (vezi www.muncii.ro/pub). Clasificarile ocupationale sunt in esenta moduri de grupare si ordonare a locurilor de munca si ocupatiilor. Criteriile de clasificare sunt diferite. Cele mai multe clasificari sunt realizate de oficiile naturale de recensamant pentru recoltarea la nivel national a datelor privind ocupatiile, cea mai utilizata fiind Clasificarea Institutionala a Standardelor Ocupatonale (I.S.C.O.) elaborate de Organizatia Institutionala a Muncii. Aceasta organizatie are astazi mai multe versiuni diferite de cea publicata initial (clasificarea I.S.C.O. 1968 si I.S.C.O. 1988). Ultima clasificare (1988) se bazeaza pe conceptele de loc de munca si nivelul de calificare (in termenii nivelului de calificare, ai complexitatii si rangului sarcinilor si indatoririlor implicate) si ai specializarii diferite ca domenii ale cunostintelor necesare, ale instrumentelor i masinilor utilizate, ale materialelor prelucrate, ale tipurilor de bunuri produse, etc. Drept urmare s-a constituit o piramida a unei structur ierarhic const din zece grupe foarte importante subdivizate in 28 subgrupe foarte importante, 116 grupe minore si 390 de grupe unitate. In cadrul grupei foarte importante: numrul 4

( funcionari) subgrupa importanta 41 (functionari oficiali, include grupa minor 412 (funcionari care efectueaza calcule) in care sunt cuprinse doua grupe de unitati, 4121 (contabili si funcionari contabili) si 4122 (factori statiscieni si de finane) (dupa Dictionar de sociologie, pag 101). Schemele sociale si economice modifica permanent structura ocupationala si limiteaza capacitatea oricarei clasificari de a reflecta corect aceasta structura (in timp). Este de aceea necesar schimbarea de procedura in conformitate cu nevoile si cerintele de pe piata muncii.

36 3.3 RELATIA DINTRE PROFILUL PROFESIONAL SI ACTIVITATILE DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT In Romania, educatia, in general a devenit un instrument important pentru infiintarea idealurilor vizate de societate si la care sunt angrenate sau au acces toti cetatenii, fara deosebire de nationalitate, religie s.a.m.d. Pentru prima data fenomenul educational capata un caracter prospectiv, propunandu-si sa formeze in mod constient terenul pentru viitoarea societate. In acest context, se simte tot mai mult nevoia unei masuri si a unei restructurari ale activitatilor de educatie fizica si sport mai ales in ceea ce priveste arondarea acestora la specificul profilului profesoral pentru care se pregateste intreaga populatie scolar universitara. In esenta, una dintre prioritatile predarii obiectelor de educatie fizica si sport in scoala/ unitate este optimizarea raportului om/munca sau disponibilitatii biometrice optime pentru profilul profesional pentru care se pregateste studentul din politehnica. Obtinerea raportului om/munca nu este totusi o preocupare de data recenta sau o noutate a statutului educational in general si a flexibilitatilor educatiei fizice si sport in special. In decursul timpului, aceasta intentie (flexibilitatea) a fost totodata si dezvoltata si in directii variate asa cum urmeaza: In anul 1962 americanul OBERTEUFFER, R.) 37 plecand de la incercarea de a defini aptitudinea fizica (fitness-ul) ca un grad optim de functionalitate a raspunsului si a personalitatii, autorul scoate in evidenta importanta conditiei fizice in viata omului. El arata ca fitness-ul tinde sa influenteze in mod favorabil capacitatea de adaptare a organismului la solicitarile profesionale, puterea de reusita, vitalitate si echilibrul biologic in executarea serviciilor vietii profesionale Un alt autor (G.BRUCKNER, 1965, p 14-15)38 sustine ca aproape 80% dintre scolari au o atitudine defetuoasa a corpului. Lipsa de miscare, conditiile artificiale de viata, civilizatia letargic moderna si alte cauze contribuie la producerea acelor diferente care se transmit in timp. Abordarea defectuoasa a corpului exercita influente negative nu numai din punct de vedere anatomic functional ci si psihologic, creand complexe de inferioritate, inhibitii sau inventii daunatoare. Datoria profesorilor de educatie fizica este de a lupta impotriva acestor atitudini cu ajutorul exercitiilor fizice generale corrctive si printrun control continuu care sa scoata in evidenta ameliorarile realizate. In 1963, un grup de cercetatori francezi (CHAILLY BERT)39- cercetteaz influiena exerciiilor fizice asupr sntii tinerilor IN ANUL 1963, M.VERHAGEN40 arata ca exercitiile fizice practicate in cadrul procesului de formare (scoli) contribuie ulterior in mod substantial la necesitatea muncii. Autorul preconizeaza folosirea unor teste pentru aprecierea aptitudinilor motrice in stare sa faciliteze stabilirea unui ritm de munca, evitarea greselilor profesionale de tip operational precum si educarea unui comportament motric adecvat. Un numar important de autori si lucrari se ocupa cu cercetarea influentelor befice pe care le poate avea exercitiile fizice asupra elevilor din scolile profesionale. Asa dupa cum se stie sarcinile educatiei fizice si sportului din scolile
OBERTEUFFER, R.,( 1962), American Journal of Public Healthand the Naion s Health,New York nr. 52 38 BRUCKNER, G., (1965), Halte Dich gerade (tine-te drept) in Olimpishe Jungend Frankfurt, NR.2, Germania. 39 CHAILLY BERT, ENCAUSSE, PH., PLAS, F.(1963) Influenta activitii sportive asupra dezvoltrii sntii tineretului, n rev. Medicine, Ed. Physiquie et Sport, nr.37 tineretului, Editura PHYSICA et sport, nr 37, Paris. 40 M.VERHAGEN Organizarea securitatii muncii cu ajutorul gimnasticii sportive, Revista Ed.Physica. nr.3, pag. 223-236, Germania
37

37 profesionale sunt oarecum identice cu cele din licee, avand in vedere ca performantele de varsta sunt asemanatoare, iar experienta motrica ocazitionala in clasele inferioare, este de asemenea asemanatoare. Scolile profesionale pregatesc cadre pentru productie, iar educatia fizica reprezinta o disciplina care, alaturi de celelalte, pregatesc elevii pentru viata. Structura si continulul programului de invatamant determina insa si unele particularitati ale predarii educatiei fizice in raport cu solicitarile profesionale. In acest sens D.E.COLIBABA (1968)41 (intrun material inaintat Ministerului Muncii) sustine urmatorul deziderat: caracterul pe carel imbraca munca (profesiunea) trebuie sa determine in scolile profesionale caracterul exercitiilor (regulilor) utilizate in lectii de educatie fizica. Pentru ca exercitiile fizice sa poata influenta favorabil dezvoltarea organismului trebuie sa cunoastem amnuntit aspectele muncii, aspectele psihologice si igienice ale activitatii productive. Activitatea de educatie fizica si sport este asociata deseori cu obtinerea efectelor favorabile asupra randamentului profesional. In acest sens exista inca putine lucrari care sa studieze asocierea dintre efectele practicarii exercitiilor fizice si deprinderile profesionale. Fiecare exrcitiu fizic sau disciplina sportiva formeaza anumite deprinderi si priceperi motrice sau dezvoltarii anumitor calitati fizice si pshice care ar putea fi armonizate cu insusirile reclamate de profesiune. Pentru utilizarea efectiva a exercitiilor fizice trebuie s avem discernamantul de a utiliza societatea de mijloace in functie de gruparile profesionale. Pentru predarea educatiei fizice si sportului sunt utile gruparile profesionale stabilite de igiena muncii si care au la baza urmatoarele criterii: a) Consumul energetic necesar desfasurarii muncii b) Caracterul lucrului muscular c) Pozitia corpului in timpul activitatii d) Partile corpului care sunt angrenate in exercitarea muncii e) Gradul de solicitare a sistemului nervos central si al analizatorilor Asa dupa cum consemneaza literatura de specialitate, in practica intalnim patru grupe profesionale caracterizate prin unele elemente (dupa E. CHERTE si MIHAIL D, 1969)42. Grupa I cu urmatoarele caracteristici: Consum de energie redus (maxim 3000 cal) Lucrul membrelor are caracter static Munca se executa in pozitie sezand sau stand Sunt angrenate membrele superioare Incordare mare sistemului nervos central Profesiile din aceaste categorii au carcater sedentar. Grupa I de profesii se imparte in doua subgrupe: Subgrupa A : munca se executa din sezut solicita atentia si vederea lucrul efectuat de membrele superioare incadreaza munca pe banda, cea intelectuala (bobinatori, croitori, ambulatori de obiecte mici, controlori de corespondenta, soferi, perforatori, cizmari, functionari ceasornicari, opticieni, montori de precizie, laboranti, dactilografe). Tulburari si deformatii: ciroze, scolioze, spate rotund, scurtarea si atrofierea musculaturii abdominale, modificari ale organismelor din bazin, constipatie cronica. Subgrupa B: munca se executa din pozitie stand
41

D.E.COLIBABA (1968) Educatie fizica in scolile profesionale. Raport stiintific prezentat Ministerului Muncii. 42 CHERT E. , MIHAIL D, (1969) Culegere de studii si cercetari ICF,

38 se executa miscari rapide si precise cu ajutorul mainilor necesita atentie incordata deplasari reduse incadreaza urmatoarele profesii: filatori, tesatori, lacatusi, ajustori de precizie, coafuri, farmacisti, stomatologi, vanzatori, manipulanti de tramvaie, bobinatori, zidari s.a. Tulburari si deformatii: picior plat profesional, edeme, varice Grupa II a are urmatoarele caracteristici: consum mediu de energie 2000 3000 cal/24h lucru muscular cu caracter mixt static si dinamic pozitia stand sunt angrenate in miscare: membrele superioare, trunchiul si membrele inferioare intr-o masura mai mica. Sistemul nervos solicitat la maxim prin solicitarea analizatorilor Incadreaza urmatoarele categorii de profesii: strungari, frezori, ajustori, montori, lacatusi, modelatori s.a., care in general desfasoara o activitate fizica intensa ceea ce necesita o buna dezvoltare fizica si rezistenta crescuta. Tulburari si deformatii: Picior plat profesional, varice la gamba, ciroze, spate rotund. Grupa III-a are urmatoarele caracteristici: Consum mare de energie (4000 5000 cal/24h) Lucrul membrelor cu caracter dinamic Pozitia stand Miscarile angreneaza toate segmentele corporale Incordare mare a sistemului nervos central dar cu pauze ce permit refacerea centrilor solicitati Consum de energie foarte mare (Incadreaza: hamali, docheri, fierari, vagonetari, zidari, mineri, betonieri. Grupa IV are urmatoarele caracteristici: peste 5000 cal/24h) Lucru muscular cu caracter dinamic intens in cel static, de scurta durata. Pozitia stand si culcat Angreneaza tot corpul Incordare mare a sistemului nervos central Incadreaza: mineri, otelari, turnatori, forjori, laminori, taietori de lemne, servanti de caramizi. In sensul nostru aceast clasificare (pe grupe de solicitare fizica si psihica) a profesiilor ramane in mare masura variabila, mai ales ca ofera jaloane indiferent de prestare pentru implementarea activitatilor de educatie fizica si sport, in optimizarea capacitatii de exercitare a profesiei. In mod concret, in unele lucrari (cercetari statistice) se si recomenda proceduri de remediere a celor patru categorii de grupe de selectare. (C.I.Bucur, 1961; E.Draganescu, 2000; D.Filipescu, 1999; D.Colibaba, 1963; I. Livia, 2003; G.H. Popa 1980 .A). Astfel, procednd la redactarea unei sinteze ale lucrarilor autorilor mai sus menionai am constatat c activitile specific educatie fizicea si sportului pot avea urmtoarele influiene:. Pentru grupa I exercitiile vor urmari: Structurarea (optimizarea) activitatii funcionale a organismului Efectele compensatorii ale influentelor negative Realizarea odihnei active Preintampinarea efectelor nocive specific profesionale va fi realizata prin: exercitii de gimnastica respiratori exercitii de stretching mai ales penru dezoltarea mobilitii coloanei vertebrale si marilor articulatii.

39 Exercitii de relaxare a musculaturii membrelor inferioare, superioare si trunchiului Alergari in tempou moderat Exercitii pentru dezvoltarea musculaturii bratelor, spate, scapulo humerala, abdomen Exercitii pentru testarea indemanarii (coordonare) Jocuri sportive Sunt contraindicate exercitiile care implica pozitii si incordari statice deoarece s-ar produce o continuitate a solutiilor profesionale. Pentru grupa a II-a exercitiul va urmari: Stimularea activitatilor generale a organismului Combaterea tulburarilor de functionare a organelor si organismului Realizarea odihnei active Grupele de exercitii recomandate: Exercitii de stretching care actioneaza asupra tinutei si asupra coloanei vertebrale Exercitii pentru dezvoltarea muschilor spatelui Alergari cu exercitii de relaxarea membrelor inferioare Exercitii de gimnastica care opereaza miscarea trunchiului (aplecari, indoiri, extensie, rotatie etc) Exercitii cu caracter dinamic sub forma de stafete cu utilizarea deprinderilor motrice de baza Jocuri sportive Pentru grupa a III-a exercitiile vor urmari: Pregatirea organismului pentru efortul profesional Dezvoltarea unor calitati motrice implicate in executarea profesiunii Se recomanda urmatoarele grupe de exercitii: Exercitii pentru dezvoltarea tuturor grupelor musculare cu accent pe forta membrelor superioare Exercitii de tractiuni Practicarea exercitiilor specifice luptelor si halterelor Exercitii de modelarea articularii si supletii musculare Exercitii pentru indemanare Exercitii pentru combaterea dereglarilor factorilor profesionali Pentru grupa a IV-a exercitiile urmaresc: Caracterul compensator al efectivului Angrenarea organismului in efectuarea prin exercitii mai grele decat solicitarile profesionale Se recomanda urmatoarele grupe de exercitii: Execitii corespunzatoare care sa asigure dezvoltarea corporala armoniaosa Exercitii de mare amplitutine Exercitii de suplete si naturalete Pentru toate grupele de profesii mentionate, autorii mentionati mai recomanda: gimnastica de inviorare, gimnastica inainte de inceperea productiei, gimnastica cu ajutorul unui complex de exercitii dupa 4/5 ore de efort profesional. Se preconizeaza ca toate aceste activitati sa fie de 10/15 minute, sa cuprinda 5/7 structurii de exercitii cu caracter recreativ si compensator - care sa combata instalarea oboselii si sa preintimpine influentele negative ale executarii profesiei. De asemenea sunt recomandate practicarea unor sporturi excursii, ciclism, canotaj, inot, schii, s.a. In alta ordine de idei, in decursul timpului s-au cercetat functiile sociale ale educatie fizice. De astfel, printer autorii cu lucrri semnificative pentru

40 rezolvarea acestui scop, pot fi amintii: M. Jacob 1979)43, B. Krotev 1979)44, S. Piligz 1996)45, D. Colibaba 1987)46. Din aceste lucrari desprindem urmatoarele idei importante: Activitatea de educatie fizica si sport s-a impus ca un factor social complex in cultura si educatia prin contrubutia ei la dezvoltarea armonioasa a tineretului si prin redresarea subdezvoltarilor functionale si morfologice provocate de activitatea profesional (M. Jacob) Se cere ca pe baza celorlate loturi educative sa acordam educatie fizice dreptul de a contribui la dezvoltarea multilaterala a personalitatii umane. Dezvoltarea multilaterala presupune abordarea justa a celor 3 compartimente fundamentale ale personalitatii umane: fizica, psihica si sociala. (B. Krotev) Fiecare grupa profesionala presupune o anumit fizionomie determinat de ocupatia (munca) practicata. Aceasta fizionomie este determinat de unele criteria de solicitare i exercitare a acestor profesii. Aceasta fizionomie profesionala poate fi ameliorata continuu prin practicarea sistematic exercitiilor fizice (Pilicz S.). Formarea deprinderilor de a muncii, preluarea muncii si alegerea constienta a profesiei reprezinta hotarari morale care se realizeaza practic atat in procesul muncii cat si in cadrul activ de educatie fizica si sport. Nu poate fi vorba de o nalta productivitate la intelesuri care au o slaba stare de moralitate, nivel scazut de pregatire profesionala si cu vulnerabilitate la factorii naturali (apa, aer, soare). Totodata este necesara o diferentiere a programelor de educatie fizica scolara/prescolara de educatie fizica si sport in functie de specialitatea pentru care se pregatesc elevii/studentii (Hitarian, M. G., citat de Pilicz). Formele si mijloacele specific educatiei fizice si sportului pot aduce o contributie serioasa in optimizarea raportului om/munca. Efectele exercitiilor fizice (formarea si perfectionarea aptitudinilor motrice, complexitate, adoptarea organismului la solicitarile de munc, viteza si complexitate etc), sunt extrapolate prin transfer pozitiv, nespecific sau specific asupra randamentului muncii. Miscarile impuse de manuirea operantilor vor fi mai precise si mai coordonate, eforturile profesionale vor fi mai usor suportate sau compensate s.a.m.d. Unele cercetari in acest sens releva o similitudine dintre diverse grupe de exercitii fizice si dinamica activitatilor motrice impuse la multe meserii. Cunoasterea acestor conexiuni amplifica cu mai multa tarie rezonanta activitatii fizice si relansarea educatiei generale a oamenilor. (D. Colibaba, I. Bota, M.Bota - 1987). 3.4. TRANSPUNEREA EDUCATIONAL STANDARDELOR OCUPATIONALE IN SECTORUL

In decursul timpului sistemul educational si-a schimbat mereu obiectivele si continuturile urmarind ndeaproape cerintele impuse de cerinele pieii sau impuse prin comand sociala. Daca dupa cum am relatat la inceput, s-au conturat cinci componente al sistemului educational: educatia intelectuala, educatia tehnologica, educatia etica, educatia muzicala si educatia fizica. Despre aceste componente am mai discutat in paginile lucrarii, asa ca nu are rost s le repetam. Totusi, aceste componente educationale sunt
IACOB, M., ( 1969), Cercetri sociologice n educaie fizic,Rev. CFS. 3 KROTEV, B.,( 1979), Locul ed. Fizice n devoltarea personalitii umane, rev. TMC, Moscova -Trad 45 PILIGZ, S., ( 1969), cercetri asupra dezvoltrii fizice a tineretului dion colile profesionale, Rev.Wichovanie fiyiczne i sport , nr 2 ( trad) 46 COLIBABA, E. D., ( 1987)Tendine i perspective ale activitii de educaie fizic i sport , rev. EFS,nr 2
43 44

41 astazi influentate de o serie de fenomene contemporane cum ar fi: piata comuna, globalizarea, liberalizarea pietei, mobilitatea extinsa a pietei de munca, modernizarea vietii sociale economice si cultural stiintifice, constituirea Uniunii Europene, aparitia unei noi domenii de cunoastere care au atras dupa sine o serie intreaga de reforme care au condus la reorganizari i restructurri ale procesului educational. In concordanta cu reforma curricular, redactata si aplicata in practica dupa anul 1990, fiecare institutie de formare a viitorilor specialisti are autonomia de asi aronda intreaga activitate i a finalitilor acesteia la cererinele pietii, respective, la comanda social. Astfel, pe plan mental s-au elaborat proiecte educationale in care erau vizate urmatoarele obiective: absolventii fiecarui ciclu curricular (prescolar, scolar, liceal, universitar, portuniversitar) s dobandeasca competene n sare s respecte statutul de integrare scolara, profesionala si sociala sa se stabileasca niste standarde ocupationale si sa le transforme in obiective institutionale planificate spre a fi achizitionate inca din scoala si universitate; celor care deja executa activitatea n sectoarele muncii, s le ofere perspective de integrare n aceste condiii (dupa D.Colibaba, M.Niculescu, F.Cojanu, 2007). Asadar, se face simtita nevoia ca o serie de standarde ocupationale s fie anticipate si convertite n obiective institutionale in mod asemanator cum se arata in schemea de mai jos (fig.1)
CERINTELE PIETII COMANDA SPECIALA SISTEMUL EDUCATIONAL PROFILE PROF. SPECIALIZARI

POSTURI, ROLURI, ATRIBUTII, FUNCTII

INSTITUTII COMPETENTE FORMATOARE SPECIALIZARI STANDARDE DE COMPETENTA

INTEGRARE SOCIALA SI PROFESIONALA

pieii

Fig. 1 Relaia dintre procesul de formare a formatorilor i cerinele

Conform schemei din fig. nr. 1, procesului de formare a formatorilor este strans legat de cerintele pietei si de motive ale cetatenilor care doresc sa invete/ sa practice o anumita profesie sau sa exercite o anumita ocupatie profesionala. In mare masura, tinand seama de tendintele contemporane de dezvoltare a sistemului educativ si programului de educatie fizica a studentilor trebuie rezolvate si directionate in compartimente cu raspundere la urmatoarele intrebari: ce va fi maine? (cand studentii vor termina facultatea) ce va trebui sa stim sau sa stie sa faca?- pentru a exercita sarcinilie proifesionale la nivel inalt si pentru a se integra activ in viata profesionala civica, de familie, in colectiv. Ce schimbari trebuie s se produca in sistemul de invatamant pentru ca produsele lui finale sa raspunda exigentelor impuse de societate? Noile programe educationale precum si reforma curriculara necesita din partea specialistilor care lucreaza in invatamantul superior sa lucreze in relatia cu piata muncii: o Initiativa si creativitatea n gandire si actiune. o Cooperare (interactiunea cu altii pentru un rezultat superior) o Munca in echipa, instruire reciproca, evaluare sau certificare a problemei, comunicarea optima a informatiei. o Luarea oportuna a deciziei in rezolvarea problemelor o Obtinerea si utilizarea rapida a informatiei o Planificarea propriilor actiuni

42 o Autoinstruirea o Acceptarea (toleranta) grupurilor entice si culturale Toate aceste orientari sunt susceptibile de a fi realizate ajutorul activitatilor de educatie fizica si sport.

si cu

43 Cap 4. DIMENSIUNILE STRUCTURALE ALE CONCEPTULUI DE FITNESS 4.1 PREZENTAREA CONCEPTULUI DE FITNESS. nelesul conceptului de fitness nu este perceput de toti specialitii la fel, depinznd de profilul de specialiatate al fiecaruia. Dar nainte de a defini conceptul dat, dup cum ne sugereaz Corbin i Lindsey (citat de Dragnea A. 1999)47 este necesar s rspundem la urmtoarele ntrebri: Poti realiza sarcinile zilnice- cu vigoare, fr a resimti oboseala? ai o atitudine corporal corect? la sfritul zilei, ai suficient energie pentru activitati de timp liber? ai un corp suplu i agil? te poti angaja n efort fizic prelungit? Ceea ce astzi numim fitness, acum cativa ani n literatura de specialitate se gsea sub numele de: form fizic, condiie fizic sau component fizic general. ntr-o traducere corect - fitness" nseamna reglare". Noi considerm c termenul dat descrie foarte bine ceia ce se petrece de fapt in organismul celor care practica exercitiile de fitness. Dupa Colibaba E. (1998)48 putem afla c: fitness-ul nseamn vitalitate integral (valoarea disponibilitilor fizice conexe) a organismului uman, succeptibil de a obtine rezultate superioare intr-o anumita activitate corporala, proba sau disciplina sportiva". Adica, conditia fizica generala care implementeaza urmatoarele componente: starea de sanatate; prevenirea predisponibilitatilor de imbolnavire; stagnarea fenomenelor de imbatranire; conservarea aptitudinilor profesionale sau ocupationale; - bunstarea fizic i psihic ctigat i pstrat prin practicarea exerciiilor fizice sau activitilor sportive de loisir; - reactualizarea sau reconstructia permanenta a propriei personalitati prin practicarea sistematic a exerciiilor fizice; integrarea n mediul social; - capacitatea fizic general ca fundament al rezultatelor sportive de inalt performan. Conform Falls, Bayler, Dishman (citat de Sabau E. 2002)49 fitness-ul reprezinta o forma automatizat de participare sistematic in practicarea exercitiilor fizice, n scopul imbunatatirii calitaii vietii". Dragnea A. (1999) ne sugereaza ca fitness-ul cuprinde urmatoarele componente:

47 48 49

Dragnea A., ( 1999), Teoria activitilor motrice, E.D.P, Bucureti Colibaba E.D ( 1998), Teorie i metodic, Edit.Aldin, Bucureti Sabu, E., ( 2002), Fitness la copii, Edit.ARVIN, Bucureti

44

Fig.2 Componenetele fitnessului ( dup A. Dragnea, 1999) Prin exersarea unui set de exerciii structurate dup obiective strict stabilite, si pot mbunti aceste caliti, chiar i cei care nu au aptitudini spotive. Un alt termen comun n literatura de specialitate l reprezint fitness-ul motor. Dupa Corbin i Lindsey , acesta reprezint capacitatea individului de a realiza o actiune motric, cu caracteristicile unei deprinderi performante". Principala trastur ale fitness-ului motor este eficienta micrii, adic ale urmatoarelor capacitati coordinative:

Fig. 3- Componentele fitnessului motor ( dup Corbin i Lindsey)

45 4.2 DIMENSIUNILE FUNDAMENTALE ALE FITNESS-ULUI. 4.2.1 FITNESS-UL FIZIC Individul care fizic nu obosete n activitile cotidiene i face fa solicitarilor suplimentare este o persoana fit", adic permanent n form. Allsen P., Harrison J., Vance B., (citat de Sabau E. 2002) consider fitness-ul fizic o reflectare a abilitii de a munci cu vigoare i plcere, far oboseal, avand suficient energie pentru activitati de hobby i recreative sau pentru situaii neprevazute, aceasta avnd legatur cu starea mental i cea fizic ,binenteles". Corbin C. i Lindsey R. Definesc fitness-ul prin capacitatea ntregului corp, incluznd muchii, scheletul, inima i alte prti, de a raspunde eficient tot timpul." Fitness-ul este capacitatea corpului de a functiona la un nivel optim, att n situaii de urgent, ct i n viaa de zi cu zi"- Kartz J.. (Citat de Sabau E. 2002) Orict de diferite sau asemanatoare sunt definiiile diferitor autori, toate au n competen urmatorii factori: rezistena cardiorespiratorie, fora muscular, rezistena muscular, mobilitatea i compozitia corporal. Toate acestea fiind nimic altceva decat nite benificii foarte mari pentru sntatea oricaruia. Anticipnd necesitatea de a evalua fitness-ul fizic, ncepand cu 1977 Consiliul European de Cercetare pentru Sport a organizat seminarii foarte importante, la care se stabileau sisteme de testare pentru evaluarea elevilor din toata Europa. La al cincelea seminar care s-a desfurat n Formia (1986) a fost elaborata bateria de teste care sunt cuprinse in Manualul de Eurofit".n 1987 se stabilete urmtorul model ( fig. 4) Fig.4 Componentele conceptului de fitness (1987 Consiliul Europei)

Nu peste mult timp, n 1990, la Izmir s-au introdus i teste de apreciere a fitness-ului la aduli. Acetia, fiind infomati asupra fitess-ului, individual- realiznd o mai bun cunoatere de sine i deci o motivatie pentru a-i construi condiia fizic dorit. 4.2.2 FITNESS-ULL MUSCULO-ARTICULAR. Scopul fundamental al exerciiilor cuprinse n fitness-ul musculoarticular este educarea calittilor motrice: forta, rezistenta i mobilitatea - conditie determinant a amplitudinii si eficienei micrilor. 1. Fora muscular

46 Aceast calitate motric depinde de mai multi factori manifestandu-se n mai multe modaliti, ceea face dificil definirea ei . Definiia forei dat de Wainec J. (1999) const n capacitatea de a realiza eforturi de nvingere, mentinere sau cedare n raport cu rezistena extern sau intern, prin contractia uneia sau a mai multor grupe musculare" Sabu I. (1997) consider fora ca fiind nsuirea organismului uman sau a unei pri a acestuia, evideniat prin ncordare fizic i psihic far de o rezistena externa care poate fi nvins sau nu" Capacitatea motric ce permite omului s nving o rezisten, s i se opun printr-un efort intens al musculaturii" Manno, R. (1993); Toate acestea difinitii date de diveri autori din domeniul nostru de specialitate nu difer decat prin modul de formulare a propoziiei. Forta se determina prin produsul dintre masa corpului i acceleratia lui, imprimate prin aciunea acestei forte: F=m*a Fora este dependent de: seciunea transversala a muchiului, tipologia fibrelor musculare, cantitatea de substane energetice de care dispun fibrele musculare, inervatia intramuscular, viteza de contractie, coordonarea intramuscular, calitatea i integritatea organelor ligamentare i de sprijin, unghiul de actiune al parghiei osoase, vrsta i sexul, factorii psihici, etc.(Sabau E. 2002). Manifestarea forei se petrece prin aceleasi forme, uneori existnd diferente de terminologie, clasificare sau de traducere. Frey (citat de Sabau E. 2002) prezinta alti termeni de manifestare: fora limit; fora absolut; fora relativ; fora elastic; fora dinamic; fora static:

47

Fig. 5- Forme de manifestare a forei Formele de manifestare a forei sunt denumite de autori n mod diferit, esena acestora fiind aceiai. 2 Rezistea muscular Studiile cu privire la abordarea temei conceptului de rezistenta au fost ncepute nca din 1938 de Farfel. Rezistena este, prezentat ca fiind capacitatea psiho-fizic a organismului de a realiza un efort de o anumit intensitate, prelungit, cu nvingerea oboselii specifice activitii depuse." Carstea Gh. (2000) definete rezistenta ca fiindcapacitatea organismului uman de a depune eforturi cu o durat relativ lung i o intensitate relativ mare, meninnd indicii constani de eficacitate optim". Bota C. i Prodescu B. (1997) consider rezistena capacitatea fizic i psihic a sportivului de a rezista la oboseal n timpul unei prestaii fizice de lung durat." Rezistena muscular ca i component de baz a fitness-ului fizic reprezinta capacitatea sistemului muscular de a aciona mpotriva unor rezistene sau de a le nvinge n mod repetat o solicitare fizic Indiferent de modul de numire urmtorii autori enumer n felul dat factorii care influieneaz valoarea rezistenei: Sabu E, (2002): - tipul de fibr muscular implicat n activitate; rezervele energetice; parametri cardiovasculari; factorii psihici. Carstea Gh. (2000) stabilirea proceselor nervoase fundamentale (excitaia i inhibiia);

48 calitatea sistemelor i functiilor organismului uman; culoarea (tipul) fibrelor implicate n efort; resursele energetice ale organismului; - calitatea proceselor volitive, determinate material. Tab. 2 Criteriile de clasificare i formele de manifestare a rezistenei
Criteriu Participarea grupelor musculare Surse de energie Tipuri - rez. general- implica peste 2/3 din ntreaga musculatur-- rez. regional - implica intre 1/3 2/3 din musculatur;--rezistena local - implic mai putin de 1/3 din musculatur anaerob - energia e mobilizat pe cale neoxidativ; aeroba - energia e mobilizat pe cale oxidativ.

Durata efortului

- de scurt durat - 45sec-2min.; - de durat medie - 2-8min.; - de lung durat (RLD) mai mult de 8min. RDL - I - pana in 30min.; RLD -II-30-90min.; RDL . III- peste 90 min.

Specificul activitatii motrice Modul de combinare cu alte calitai motrice

general (de baza) - independent n timpul de activitate; specific unei ramuri sportive sau tip de activitate.

- rezisten-for; - rezisten-detenta; - rezisten-vitez.

49 3 Mobilitatea mpreun cu celelalte caliti motrice mobilitatea ntregete fitness-ul musculo-articular. Pentru aceast calitate specialitii folosesc mai multe denumiri: Mobilitate: Baroga, L., Demeter, A., Dragnea, A., Epuran, M., Nicu, A., Harre, D., Zatiorski V. M.; Suplee: Macovei, S., Mitra, G. i Mogo, A., Azerman, G., Manno, R., Novikov, A. D., Ozolin, N.G., Weineck, J. Flexibilitate: Kozey, C. H., Herbert de Vrois. (Sabau E. 2002) Harre i Frey (citat de Dragnea A. 1999) considerau c mobilitatea reprezint capacitatea omului de a executa micri cu mare amplitudine, prin fore proprii sau sub influena forelor exterioare". Factorii determinani ai mobilitii considerai de Sabau E (2002) sunt: tipul articulaiei; masa muscular; tonusul muscular si capacitatea de relaxare; capacitatea de intindere a aparatului capsulo-ligamentar; vrsta; sexul; Criterii de sistematizare i tipuri de manifestare a mobilitii ( du A. Dragnea, 1999 ) Tab. 3 - Formele de manifestare a mobilittii Criteriu Tipuri Specificul activitatii motrice. - mobilitatea general - se manifesta la nivelul principalelor articulaii; - mobilitatea special (specific) se manifest la nivelul unei anumite articulaii, solicitat de un anumit tip de activitate; - mobilitatea activ. - se obtine printr-o contracie maxim a muchilor agoniti, ntinderea muchilor antagoniti, prin activitate proprie voluntar, fr ajutor extern - static - dinamic - mobilitate pasiv - amplitudinea maximposibil obtinut cu ajutorul unor forte externe (partener, aparat, etc.), graie Capacitii de intindere a antagonitilor. 4.2.3 FITNESS-UL AEROB Pentru o funcionare eficace a intregului organism si mentinerea unei stri bune de sntate, fitness-ul aerob are un rol foarte important.Capacitatea de efort aerob reprezint puterea maxim pe care este capabil s o dezvolte un subiect pe baza energiei eliberate prin procese aerobe ale contractiilor musculare"( Sabu E. 2002). Posibilitatile aerobe ale individului defines capacitatea de rezisten general. Termenul de rezisten general reprezint (Crstea Gh. 2002) capaciatatea de a efectua acte si aciuni motrice timp ndelungat, cu eficien si fr apariia strii de oboseal, angrenandu-se n efort aproximativ 70% din grupele musculare i solicitndu-se mult sistemul nervos central, cardio-vascular i respirator".

Tipul de for determinat.

50 Puic I. (citat de Sabu E 2002) definete rezistena aerob (sau general) ca fiind capacitatea organismului de a rezista la oboseal n timpul alimentarii suficiente cu oxigen, respectiv ntr-un echilibru stabil ntre absorbie i consumul de oxigen". Din aceste definiii ntelegem ca efortul aerob nseamna capacitatea de functionare a organismului n condiii egale cu cheltuielile energetice i a aprovizionrii cu oxigen".

Fig. 6 Valorile limite ale consumului maxim de oxigen n funcie de diferii factori Eforturile care produc energie aeroba sunt considerate de specialisti eforturi de rezistent de lunga durata (RLD). Acestea clasificndu-se astfel: RDL I pana n 30min. (pe baza metabolismului de glucide); RDL II 30-90min. (pe baza metabolismului de glucide i lipide); RDL III peste 90min. (pe baza metabolismului de lipide); Capacitatea organismului de a utiliza oxigenul este determinat i de o alt serie de factori cu efecte limitative sau favorizante pe care le prezentm n fig. nr.6 Dupa Cooper K.(citat de Sabu E. 2002)- exerciiile de rezisten aeroba sunt foarte utile organismului. Ele sunt recomandate pentru copii de varsta pubertar i pana la cei de varsta a treia, dar ntr-o pregatire individualizat. 4.2.4 FITNESS-UL CONSTITUIEI CORPORALE Practicarea fitness-ului pentru compoziia corporal ncorporeaz mari benificii practicantului: o viata plin de sntate, form fizic, mobilitate, for, rezisten, imunitate superioar.Scopul principal al evaluarii compoziiei corporale este de a mentine greutatea i cantitatea de grsime corporala la un nivel sistematic. Unii autori nu includ compoziia corporal n fitness. Ei sustin ca tabelele de evaluare a compozitiei corporale sunt prost formulate, i unii indivizi care le urmeaz devin grai.

51 Pe de alta parte, cei care sunt pentru includerea compoziiei corporale n fitness ne evidentiaz necesitatea practicarii ei, n scopul de a preveni apariia unor copii i chiar adulti supraponderali, ceea ce duce la declanarea bolilor degenerative, de inima i reduc longivitatea. nsa, dupa cercetri ndelungate unii specialiti au demonstrat faptul c prin practicarea exerciiilor pentru formarea corpului se ajunge la prevenirea bolilor (inclusiv i a celor de inim), reduc esutul adipos, avand efect indirect n creterea consumului de oxigen, ceea ce nseamna mbunatirea sistemelor respiratorii, cardio, digestive i duc la o longivitate a varstei. Dr. Corbin C. (citat de Sabau E. 2002) considera c a fi slab nu este o garanie a unei viei mai lungi, doar persoanele care au mai putina grasime au un risc mai mic de a-i scurta viaa. Cei cu o obezitate severa au un risc cu 70% mai mare, decat cei normali, n a-i scurta viaa." Persoanele cu un bun fitness al greutatii corporale se simt mai bine din punct de vedere fizic si psihic. Compoziia corporal reprezint procentul relativ de esut adipos i mas muscular activ din totalul greutii corporate" - Falls, Baylov i Dishman Cauzele principale ale modificarii compozitiei corporate sunt: Creterea standardului de via; mecanizarea i automatizarea activitilor profesionale; mrirea timpului liber; lipsa activitilor fizice; insuficienta controlului greutatii corporate; lipsa de motivaie. Beneficiile practicrii fitness-ului compoziiei corporate sunt mari, dar nu trebuie neglijate perioadele critice: ultimul trimestru al sarcinii, primul an de viata i timpul debutului adolescentei (Sabau E, 2002). Creterea n greutate pe seama mririi esutului gras poate aprea n urmatoarele cazuri: lipsa de activitate fizic eficient, sedentarismul, stresul cotidian, nutriia incorect. 4.2.5 FITNESS-UL CULTURAL. Pentru dezvoltarea fitness-ului cultural mai nti de toate trebuie s nelegem ca fitness-ul nu se dezvolt numai prin exerciii strict structurate, dar i prin respectarea anumitor factori ce ne fac viata mai ordonata i mai frumoas. Dezvoltarea acestor factori ncepe nca din copilarie, cu cultivarea atitudinii fa de solicitarile care trebuiesc ndeplinite. Noi toi trebuie s facem fa solicitarilor vieii cotidiene, pentru a ne ncadra n societate, pentru a avea o capacitate de a comunica rafinat cu cei din jur i de a ne implica n problemele culturale i sociale. Renson (citat de Sabau E. 2002) includea conceptul de fitness n trei elemente majore: organice, motrice i culturale,toate aflate n strns interdependen. Prin aceasta inelegem c rolul culturii este obligatoriu n dezvoltarea conceptului de fitness. n acelai timp ,fiecare trebuie s tind spre stilul de viata al omului contemporan, civilizat, s aib o activitate fizic dirijat corect i eficient, consolidand dezvoltarea fizic, psihica i social. Pentru practicarea exerciiilor fizice avem nevoie de o cultur corespunzatoare, din cauz c ntre acestea exist o strans legatur. Acest fapt este sugerat i de Dragnea (2002) ajungand la concluzia c dezvoltarea culturii universale s-a realizat i prin participarea culturii fizice, care presupune un ansamblu de idei, convingeri, obiceiuri, institutii, discipline tiinifice, tehnologii, opere artistice etc.. Toate aceste elemente creaz legatura intrinsec ntre sport i cultura, realizand un limbaj comun legnd diferite arii geografice, sociale, religioase etc..

52 Legatura dintre exerciiile fizice i cultura nu este o noutate n domeniul nostru de specialitate. De-a lungul vremurilor, popoarele lumii civilizate au facut din micare un cult national. Vechea Iliada a descoperit i cultivat spiritul olimpic pe care francezii 1-au relansat ntr-o versiune modern. Palestrele i termele romane reprezentau adevarate temple de cultivare fizic. Frumuseea corporal fiind ridicata la un nivel nalt de virtute. Un lucru important este s fii contient de propriul corp i s fii interesat de aspectul exterior, de estetica corporal, spre care se poate ajunge i printr-o decent igien a corpului. Fiecare dintre noi trebuie s deinem un regim de via igienic care s includ urmatoarele recomandri: - dac suntei adepi al consumului frecvent de alcool, i abuzai de cafea i fumat trebuie sa realizai c aparentele satisfacii sunt doar pe moment, iar efectele nocive sunt cu urmri de lung durat; un om ce se respecta, ii aloc zilnic cel putin douazeci de minute pentru micare, ceea ce nseamna o avuie gratuit daruit timpului liber; - chiar daca sunteti mai gurmand" ori doar flamand, este bine s reinei c in timpul somnului absorbia intestinala se realizeaz mai greu, metabolismul este mai lent, aparand pericolul sa depuneti kilograme n plus. Incercati s luai o mas de seara mai sumara, la o distan de aproximativ doua ore naintea culcarii, i ideal ar fi o plimbare ntre cele dou momente; - dac vrei s scapai de un surplus de kilograme, nu ncercati s-o realizai pe seama unui regim sever alimentar sau diferii concentrai ce includ o sumedenie de elemente chimice periculoase pentru sntate. Pentru aceasta se poate aplica cea mai sntoasa solutie exercitiul fizic; Toate aceste recomandari se pot realiza numai din propria iniiativ i constientizat, adic este nevoie s ai constiin de sine pentru a respecta aceti factori. O mare importanta pentru a mbunti fitness-ul cultural le revin urmtorilor factori: -cultura corporala decent; controlul inutei corporale i vestimentare (igiena); - contientizarea beneficiilor i necesitii practicarii exercitiilor fizice; - atitudinea fa de sine nsui, modestia, demnitatea, exigena, capacitatea de auto apreciere; - anumite nsuiri ale voinei: consecventa, hotrrea, curajul, stapanirea de sine, punctualitatea disciplina etc. 4.3. IMPLICATIILE PE CARE LE POATE AVEA DIMENSIUNILE FITNESS-ULUI ASUPRA PERSONALITATII STUDENTILOR In subcapitolele anterioare am prezentat componentele fitness-ului (fizic, muscular articlurar, aerob, constructiei corporale, culturale) precum si principalele opinii ale unor autori cum au fost: C.Corbin, R. Lindsey, Falls, Bllyler, Dishman, P. Allsen, J. Harrison, B. Vaner, J. Kat, R. Manno, C.M. Kasey, D.Morre, A.D.Novicov, A. Azerman, V. M. Zatiorski (straini) i A. Dragnea , E.Sabau, Gh. Carstea, M.Epuran , D.E. Colibaba (romani). Din lucrarile acestor autori reise ca in activitatea practica avem de a face cu doua tipuri de fitness: Fitness-ul sportiv: pe care-l practica sportivii de performanta indiferent de ramura sau de proba practica.

53 Fitness-ul general: accesibil oamenilor obisnuiti care se materializeaza printr-un nivel ridicat de adaptare la solicitarile cotidiene (profesionale, civice, sociale) sau ca un atribut al calitatii vietii. Desigur ca fitness-ul general este implicat si in formarea personalitatii studentilor. In acest sens, daca cunoastem care sunt componentele fundamentale ale fitness-ului este dorit sa trecem in revista si componentele formarii personalitatii umane care sunt: deprinderile ;I priceperile motrice, , capacitatile, calitatile motrice, cunostinte (de natura diferita), schemele operationale, atitudinile, caracterul si temperamentul. Aceste componente de personalitati umane pot fi lesne ameliorate cu ajutorul educatiei fizice si sportului. Dezvoltarea fizica este rezultatul sau actiunea indreptata spre ameliorarea continua sau cercetarea dezvoltarii organismului uman concretizat prin indici morfologici (somatici) si functionali, cantitiativi si calitativi, cat mai apropiati de valorile caracteristice unui organism tnr i sntos. . Dintre categoriile de indicatori ameliorabili prin practicarea exercitiilor fizice s-ar enumera: Indici morfologici (somatici) care se pot observa i msura: talia, greutatea, anvergura, perimeter, diameter etc Indici antopomotrici functionali: Bruch, Broca, Quatlet, Adrian Ionescu, Erissman, Amarr .a. Indicii fiziologici (functionali) pot fi pusi in evidenta prin mijloace specifice de investigatie ale functiei cardiac, respiratorie, capacitatea vitala, tensiunea arteriala. Indicii de crestere si dezvoltare - la varsta studentiei procesul de crestere este aproape incheiat. Educatia fizica este procesul care poate ameliora continuu acesti indicatori prin practicarea sistematic a exerciiilor fizice; In ameliorarea dezvoltrii fizice , educaia fizic i sportul poate rezolva urmtoarele obiective: ameliorarea continua a capacitii funcionale a organismului si tonusului muscular; asigurarea armoniei dintre cele doua categorii de indici: somatic (morfologici) si functionali (fiziologici). Cultivarea unei atitudini corporale (globale, segmentare ) corecte, atat in pozitii statice cat si in desfasurarii activitilor motrice . Prevenirea si corectarea atitudinilor fizice dificitare si a unor deformaii instalate in decursul timpului. Ameliorarea marilor funciuni ale organismului (mai ales al aparatului cardio-respirator). Capacitatea motrica reprezinta ansamblul posibilitatilor motrice ereditare si achizitionate prin care se pot rezolva eforturi variate ca volum i intensitate. Capacitatea motrica intareste toate celelalte componente ale motricitatii, adic: deprinderile i priceperile motrice generale, deprinderile motrice specifice unei ramuri de sport, calitatii motrice de baza (varf) si calitatii motrice specifice unei ramuri sportive. Deprinderile motrice: - reprezinta actul sau actiunea motrica ajunsa prin exersare la un nalt grad de stabilitate, automatizare si eficient. Cu ajutorul mijoacelor educatiei fizice si sportului putem forma i perfeciona urmtoarele categorii de deprinderi: -deprinderile motrice de baza: mers, alergare, sarituri, aruncri - deprinderi utilitare: trre, carare, escaladare, echilibru, transport, s.a. - deprinderi specific unei ramuri sportive: pase, aruncari, dribbling.

54 Priceperile motrice sunt actiuni motrice insusite in decursul timpului prin exersare. Ele constau din capacitatea de folosire eficienta si inteligenta a deprinderilor motrice deja cunoscute, in situatii variabile si neprevazute. Calitatile motrice sunt aptitudini incluse in deprinderile si priceperile motrice, exprimate prin indici superiori de forta, rezistten, vitez, mobilitate. Aceste aptitudini sunt dobandite genetic si prin exersare - se dezvolta la anumitge cote i sungt angrenate n armonia miscarii. Msurarea acestor calitati se face cu ajutorul probelor de control si testelor motrice. Ansamblul lor de dezvoltari condiioneaz n mare masur armonia i prfecizia micrilor de aceea ele se mai numesc calitati conditionale. In general, clasificarea calitatilor motrice este urmatoare (R.Baroga, citat de A.Nicu, 1993, p.384-391)50: Calitati motrice de baza: -Viteza forta -Rezistenta indemanare -Mobilitate .. - calitatile motrice combinate : 1. Rezistenta in regim de viteza (R - V) 2. Rezistenta in regim de forta (R - F) 3. Forta in regim de viteza (F - V) 4. Forta in regim de rezistenta (F - R) 5.Indemanare in regim de rezistenta (V-R) 6. Indemanare in regim de forta (I - F) 7. Indemanare in regim de viteza (I - V) 8. Mobilitate in regim de forta (M - F) 9. Mobilitate in regim de viteza (M - V) 10.Mobilitate in regim de rezistenta (M - R) 11. Incordare relaxare (I - R) 12. Viteza in regim de rezistenta (V - R) 13. Viteza in regim de forta (V - F) Specialistii considera ca pe masura ce creste gradul de complexitate a probelor sportive sporeste direct proportional si complexitatea de implicare a calitilor motrice. Ca atare, in desfasurarea exercitiului motric sunt implicate mai multe calitati motrice . Exemple din diferite sporturi: Forta viteza in regim de indemanare forta ( gimnastic) Forta viteza in regim de indemanare mobilitate (judo) Viteza forta in regim de indemanare rezistenta (jocuri sportive) Viteza forta in regim de relaxare incordare (sporturi) Viteza rezistenta in regim de forta rezistenta (canotaj, caiaccanoe) Forta viteza in regim de forta rezistenta (haltere) Rezistenta forta in regim de relaxare incordare (alergare) Rezstenta forta in regim de rezistenta viteza (patinaj) Viteza forta in regim de viteza indemanare (baschet, fotbal) Indemanare forta in regim de viteza forta (gimnastica) APTITUDINILE sunt componente ale motricitii umane care rezulta din relatia dintre predispozitiile native i condiciile de mediu educative- formtiv precum si de experiena motric achiziionat de elevi in decursul timpului. In literarura de specialitate sunt consemnate urmtoarele categorii de aptitudini: - Aptitudini generale: inteligenta, memoria, spirit de observatie .a. utile oricarei activitati umane desfasurate. Aptitudini speciale: pentru sport, picture, muzica, literature, tehnica etc. Din categoria aptitudinilor sportive pot fi amintite: Aptitudini sportive generale: simtul orientarii, echilibrul, dorinta de intrecere, coordonarea, perceptia miscarii, percepii spaio temporal, viteza etc..
50

A.Nicu, 1993, Antrenamentul sportiv modern, Editis, Bucureti

55 CAPACITAILE sunt structuri ale personalitatii umane care se coreleaza cu abilitatile (aptitudinile). Capacitatea poate fi inteleasa drept acea abilitate demonstrata sau de a putea actiona, gandi, simti ori deveni. Dupa parerea lui P.D.Mitchell (citat de Calibaba 2007) in practica avem de a face cu urmatoarele tipuri de capacitati a) Capacitate latenta - forma de comportament uman si disponibilitatea care se presupune ca ar exista dar nu au fost demonstrate; sunt caracteristici asunse iar descoperirea lor se poate face prin testari. b) Capacitate dinamice sunt structuri motrice, psihomotrice si intelectuale care au fost si au o stare manifest. Trecerea de la starea latent la cea dinamic se face in cadrul procesului de istruire. c) Capacitati neactive care au avut cndva o stare manifest, au fost dinamice dar care nu au mai fost solicitate intre timp. d) Capacitati potentiale sunt acele structuri operatorii care inca nu exista sub forma latenta sau dinamica, dar care dispun de o mare posibilitate de a fi active si eficiente. Schemele operationale sunt structuri care vizeaz un ansamblu de elemente componente ale unei structuri operationale si faptul ca presupune desfurarea .unor operatii sau procedee motrice i presupune capacitatea de a alege mijloace adecvate scopului (efectului) urmarit () si care capata prin formare exersare statutul unui program (V. Pavelcu,1965)51 Schemele operaionale sunt susinute de priceperi ( vizuale, tactile, de operare cu obiecte in special) mai ales cnd acestea sunt legate de tehnicile (schemele operatorii) care le-au nsuit anterior i care sunt foarte importante in activitatea umana (I.Neacu, 1970, p.47)52.

Cap.5. PROIECTAREA DIDACTICA TIINIFIC 5.1 Generaliti Pentru a ntelege mai bine esena conceptului mai sus enunat, este necesar s punem n discuie dou noiuni distincte: proiectare i design. Proiectarea (Iat. projicere, fr. projeter - a arunca nainte), este o construcie mental anticipativ a unui produs, a unui obiect, a unei activiti, a unui domeniu de activitate, a unui model de atins, ntr-o perspectiva mai apropiat sau mai indepartat, care poate fi reprezentat verbal, n scris, prin imagini, prin grafice sau prin modele materiale (machete, produse finite). Designul (eng. to design) are n limba romn mai multe nelesuri, dintre care reinem c nseamn: a face un aranjament eficient, a face o schem sau un plan mental de acionare pentru o intenie prospectat. Din cele dou notiuni mai sus definite, reinem (dup D.Colibaba, 2007,p. 70)53: c proiectarea tiinific este o construcie mental anticipat a unei finaliti (produs finit, obiectiv); noianul de activiti i operatiuni necesare rezolvarii acestei finaliti, sunt riguros aranjate (sintetizate, ordonate, programate, raionalizate), ncat intotdeauna finalitatea propus s fie realizat cu eficient. cel mai important aspect al activitii de proiectare este ca finalitile sau obiectivele proiectului, pentru a le atinge, impun respectarea unor condiii stricte
51

V. Pavelcu, 1965 Scheme operationale, deprinderile si obisnuintele intelesurile lor si raporturile dintre ele, Revista de pedagogie numarul 4. 52 Neacu I., ( 1990), nstruire i nvare, Editura tiinific , Bucuresti 53 Op, citat, p.16

56 i un anumit aranjament (desing) a unor operaii concrete i anume: procurarea resuselor necesare (materiale, financiare, umane, informaionale), o anumit tehnologie a procesului de intruire (formare) i un instrument de evaluare, prin care s se poat constata n ce masur obiectivele (finalitile) proiectului au fost realizate. Proiectarea stiintific a aparut mai ntai n economic. Astfel, mai ales rile "sarcite" dupa cel de-al doilea razboi mondial, Germania sau Japonia i- au redresat n mod miraculos anumite sectoare de activitate sau chiar ntreaga economie cu ajutorul unor proiecte de dezvoltare economic riguros ntocmite i aplicate n practic. Ulterior, n urma rezultatelor deosebite obinute (n economie) s-au conceput proiecte stiinifice i pentru alte domenii de activitate: ecologie, urbanistic, sociologie, politic, transport, tiintele fundamentale (au aparut teorii i stiine noi), n tiintele educationale i ceva mai tarziu n educaie fizic i n sportul de performan. Scopul extrapolarii activitii de proiectare stiinific n diverse domenii sau sectoare de activitate (inclusiv n activitatea de educaie fizic i instruire sportiv), a fost rezolvarea unor aspecte procesuale, cum ar fi: creterea calitii produsului finit; creterea eficienei procesului tehnologie; centralizarea ntregii activiti pe rezolvarea finalitilor sau obiectivelor finale; cheltuirea efectiv (rezultatele obtinute sa asigure supraveuirea, evitarea falimentului sau eecului) i eficiena (acolo unde trebuie) a resurselor disponibile; implementarea n procesul tehnologic a capacitii de creaie, de nventivitate, de raionalizare, de cercetare tiinific etc., n vederea creterii valorii i eficienei produsului finit. schimbarea mentalitii, adic nlocuirea vechii mentaliti vznd i fcnd" cu rigoarea i precizia proiectarii tiinifice sau a gandirii prin obiective". Proiectarea tiintific (design-ul) este conceptul care conexeaz sinergic numeroase principii i reguli fundamentale ale unor discipline care au ca obiect de studiu organizarea i conducerea activitii umane. Astfel, ntr-o viziune transdiciplinar, ea se bazeaza pe combinatia armonioasa a principiilor care stau la baza unor tiinte cum ar fi: teoria aciunilor eficiente (praxiologia), teoria sistemelor, teoria deciziei, cibernetic, cercetarea operaional .a.. Definiie: "Proiectarea didactic este o activitate de mare complexitate pedagogic i social care organizeaz aciunile i operaiile de definire anticipativ a obiectivelor, coninuturilor, strategiilor nvrii, probelor de evaluare i mai ales, a relaiilor dintre acestea, n condiiile specifice unui mod de organizare a procesului de nvamant." ( L. Vlsceanu 1988). Din perspectiva timpului pe care-l avem la dispoziie, proiectarea pedagogic se mparte n: proiectarea global - care acoper perioada unui ciclu de nvmnt i are drept scop elaborarea planului de nvmnt i criteriile de elaborare a programelor de instruire; proiectarea ealonat - acoper un an de nvmnt, trimestru, semestru, lecii (care n sportul de performan coincid cu macrociclurile, mezociclurile, microcicluri, ciclurile de lecii), urmrind n special elaborarea programului de instruire i criteriile de operaionalizare a obiectivelor instrucionale; proiectarea operational - pentru fiecare lecie sau uniti de nvare n parte. n practic sunt utilizate dou concepte de proiecte, dup cum urmeaz: modelul de proiectare tradiional modelul de proiectare curricular

57 5.2. PROIECTARE TRADIIONAL I PROIECTAREA CURRICULAR Rspunde n mod concret la intrebarea: ce nvm? (ce coninuturi). Aceasta nseamn c toate componentele proiectului (obiectivele, metodologia i evaluarea) sunt focalizate asupra coninuturilor nvrii. Mai simplu, coninuturile devin prioritare. Acest model se bazeaz pe logica specific nvmntului informativ i mai putin a comportamentului performanial. n acelai timp, proiectarea tradiional suprasolicit rolul profesorului n transmiterea de cunotine, iar predarea este restrictiv, directiv i unilateral. Proiectarea tradiionala are si unele avantaje si anume: Majoritatea elevilor reusesc s nvee sau s se instruiasc; Cei mediocri reuesc alturi de cei buni i foarte buni; Nu este nevoie de cadre didactice cu o nalt pregatire interdisciplinar, ci uneori un instructor (educator) care s tie ceva mai mult decat elevii. Dup cum se observ i n figura alturat , toate procesele i valorile procesului de instruire sunt subordonate coninuturilor sau informaiilor transmise.

Fig. 7 Model de proiectare tradiional (dupa S., Cristea 2000, pag. 311)

58

In a doua figur - cu ajutorul curbei lui Gauss sunt reprezentate limitele de performan difereniate care se produc ntre elevi n urma aplicrii proiectelor traditionale: 68,26% - performane medii; 13,6% elevi buni (nu mediocri) i 2,13% foarte buni sau foarte slabi.

Fig. 8. Limitele de performn ale proiectrii tradiionale Curba avansata de proiectare tradiionl rspunde mai degraba la ntrebrile "cum invam?", cum s rezolvam obiectivele instrucionale vizate?, n ce scop? - pentru ca achiziiile realizate s foloseasc unor finaliti. "Proiectarea curriculum consemneaz trecerea de la structura organizatoric bazat pe coninuturi definite explicit (ce nvm?), la structura de organizare orientat valoric prin intermediul unor obiective i metodologii explicite i implicite (cum nvm?), cu efecte macrostructurale (plan de nvmant elaborat la nivel de sistem) i microstructurale (programe, manuale colare/universitare/postuniversitare, materiile elaborate la nivel de proces), asumate la scara psihosocial (Vezi Deker, Walker .a. 1986). Proiectarea curricular, conceput de R.W. Tyler (1950), propune elaborarea unui "program educaional" cu aciuni pedagogice dezvoltate permanent n direcia perfecionrii procesului de instruire i realizrii obiectivelor propuse. Acest deziderat se realizeaz prin urmatoarele operaiuni: Selecionarea i definirea obiectivelor nvrii (instruirii); Selecionarea i valorificarea experienelor de nvare exprimate prin coninuturi i resurse formative optime (maxime); Organizarea experienelor de nvare la niveluri formative, prin metodologii adecvate obiectivelor i coninuturilor selecionate; Organizarea aciunii de evaluare a resurselor activitii desfurate. Acelai autor formuleaza i principiile pe care trebuie s le respectm n Operaiunea de elaborare a proiectelor curriculare: Principiul analizei necesitilor societii (care reflecta finalitile macrostructurale); Principiul analizei necesitilor elevilor/studentilor (care reflecta finalitile microstructurale ale procesului de nvmnt); Principiul analizei coninuturilor instruirii (care urmrete definirea programelor scolare/universitare/postuniversitare (instruire, cunotinte, capaciti, cultur de specialitate, ceea ce trebuie s tie toi cetenii cultur generala i specialiti - cultura profesional). Din punct de vedere strategic este necesar sa respectam doua prioritati:

59 Subordonarea tuturor elementelor curriculumului, finalitilor macro-structutrale i microstructurale definite la nivel de politic a educaiei. Asigurarea corelaiei sau concordanei optime intre componentele macrostructurale i microstructurale ntr-un context de planificare -realizare - dezvoltare curricular deschis, care permite (auto) perfectionarea continu a activitii pe termen scurt, mediu i lung. (Cristea S., 2000, 1985). Proiectarea didactic curricular promoveaz curba in forma de "J", adica nvarea deplin, n care majoritatea elevilor (90-95%) reuesc s nvee ceea ce ne-am propus

curba

Fig. 9 Curba avansata de proiectare curriculara (J) sau "nvrii depline".

5.2.PRODUSELE CURRICULARE La nivel de politica a educatiei, presupune trei niveluri decizionale (dupa R. Seguin): I. Nivelul deciziilor macrostructurale (de ordin politico-filozofic): Operatiuni: idealul educaional definete tipul de personalitate la scara sistemului educaional; - scopurile pedagogice fundamenteaz politica educaiei (de ce i cum se educ); - resursele pedagogice fundamentale/necesare la scara ntregului sistem: umane, materiale, informaionale, financiare. II. La nivelul deciziilor macrostructurale de ordin pedagogic (care decurg din traseul: ideal pedagogic - scopuri pedagogice resurse pedagogice) implic: - stabilirea criteriilor de elaborare a planului de nvmnt; stabilirea profilurilor de formare a personalitii pe nivele, trepte, cicluri, ani, cu stabilirea obiectivelor finale (terminale);

60 stabilirea modalitilor de evaluare global (examene de admitere, absolvire, selectie, competiie n sens de model interactiv) i pariale (probe, examene semestriale, condiii izolate i apropiate de model). III. Nivelul deciziilor microstructurale care implic: 1. stabilirea obiectivelor generale specifice pe discipline de nvmnt sau module: interdisciplinare - transdisciplinare - monodisciplinare. 2. stabilirea resurselor pedagogice pentru realizarea: obiectivelor -coninuturilor - metodologiei - evalurii. 3. stabilirea modalitilor de evaluare parial. Aceasta viziune (nivelurile I, II, III) a proiectarii didactice curriculare, confer perspectiva de dezvoltare global i n acelai timp integratoare, a tuturor activitatilor programate si proiectate. Proiectarea curicularra se elaboreaz la: Nivel global (anual)- presupune obiective generale i specifice procesate: - la nivel de scopuri ale disciplinei sau modului de studii; - structurarea coninutului prin delimitarea macrounitii de studiu: capitole, subcapitole, teme, grupuri de lectii. - La nivel intermediar: - trimestru; - obiective specifice; - temele pe capitole (crearea unitilor); - timpul didactic pus la dispozitie; - evaluarea strategiilor de predare nvare - evaluare. - Proiectarea irului de lecii - obiective specifice: - deprinderi, capaciti, atitudini; - selecionarea i algoritmizarea coninutului; Proiectarea leciei - obiective operaionale concrete: - ordonarea cunotinelor; - perfecionarea structurii leciei - strategiei de evaluare. 5.3 ETAPELE PROIECTRII DIDACTICE Proiectarea didactic este un sistem metodologic coerent ndreptat spre rezolvarea unor obiective instrucionale bine precizate (time) aa cum am precizat mai sus". Acesta etapizeaz, adapteaz i imagineaz din inventarul general ai tehnologiei didactice i sistemelor de acionare, doar acele principii, norme,legi metode - materiale - mijloace i forme organizatorice n stare s realizeze obiectivele instrucionale propuse. Prima etap a proiectrii didactice ncepe cu precizarea obiectivelor instrucional-formative. Parcurgerea acestei etape presupune respectarea regulilor specifice conducerii i desfurrii procesului de instruire: Precizarea obiectivelor: Gndirea prin obiective este un concept pretenios care necesit predarea corect a obiectivelor instrucionale, care jaloneaz domeniul pedagogic. Obiectivele instrucionale sunt inte" didactice la care ajungem n timpul procesului instructiv educativ cu ajurorul proiectrii stiinifice. Aceasta este esena conceptului gndirea prin obiective", Proiectarea didactic tiinific este un sistem metodologic coerent ndreptat spre rezolvarea unor obiective instrucionale bine precizate (time) aa cum am

61 precizat mai sus. Acesta etapizeaz, adapteaz i imagineaz din inventarul general al terminologiei didactice i sistemelor de acionare, doar acele principii, norme, legi, metode materiale mijloace i forme organizatorice n stare s realizeze obiectivele instrucionale propuse. Prin aceast sltecie se programeaz att procedeele de lucru motrice ct i procesele psihice la care urmeaz s fac apel sportivul (percepie, memorie, gndire, imaginaie creatoare etc.) Pentru elaborarea proiectului dc pregtire a sportivilor trebuie parcurse urmtoarele operaiuni prealabile: 1. Analiza activitii desfaurate anterior cuprinde urmtoarele puncte: Performane obinute; Eficiena procesuiui de instuire; - Management; 2.Abordare sinergica conexiuni ntre cele trei puncte anterioare; studierea performanelor maxime realizate. 3.Studierea direciilor de dezvoltare a disciplinei sportive de care ne ocupm; ceea ce implic cunoaterea modelelor de selecie Dup ce am stabilit cu precizie obiectivele urmrite, selecionnd informaiile operaionale fundamentale i ordonndu-le ntr-o strict succesiuine logic, raional programm un dozaj al efortului care s asigure adaptarea organismului la tipul de solicitare programat. Din punctul de vedere al profesorului etapizarea proiectului didactic tiinific are urmtoarele caracteristici care se angajeaz n permanent pe traseul relational: 1. Obiective instrucionale; 5- Planificare (programare); 2. Resurse; 6. Aplicare; 3. Coninutul programei de 7.Forme organizatorice de instruire; pregtire; 4. Metode - materiale didactice 8. Evaluare; 9. Corectare prin feed-back, Astfel se desemneaz, de fapt etapic, i operaunile fundamentale ale proiectului didactic bine gndit, care urmrete declanarea i valorificarea capacitilor latente, psihopedagogice ale instruirii, a condiiilor concrete n care se desfaoar instruirea; acioneaz pe un teren cu obstacole i include o oarecare doz de incertitudine, care poate fi diminuat dac strategia utilizat este supus raionaiizrii. Model ipotetic al procesului de instruire, lanul praxiologic standardizat are urmatoarea configuraie: Agent (antrenor, sportiv, echipa), Interese i motivatii (nomologice, psihologice, axiologice), Scop, Strategie (programat sau planificat), Situatie (conditii, mijloace, norme), Operatii de realizare (decizie, conducere, executie -efectuare), Obiect al actiunii, Valorizare produs. ( Colibaba, D.,2007, p.27)54 Tab.4 Etapele proiectrii tiinifice ETAPA I Obiectivele prospective propuse

54

C Colibaba,

D., ( 2007,), op.citat

62 ETAPA II ETAPA III Resursele necesare pentru realizarea obiectivelor propuse Strategia de productie in scare sa realizeze obiectivele propuse Organizarea i conducerea procesului tehnologic Evaluarea (controlul) calitatii si eficientei procesului de productie

ETAPA IV

ETAPA V

Principalele caracteristici ale lanului praxiologic: - ntreaga activitate de instruire se desfasoar sub incidena finalitilor sau obiectivelor stabilite; - selectioneaza modelele optime de acionare; - se supune urmatoarelor motivaii: - Motivaie nomologic (legi, norme, masuri stricte care te impiedica s te abai de la calea corect); - Motivaie psihologic (persuasiunea adresat colaboratorilor i studen ilor de a urm rii realizarea finalitilor propuse); - Motivaia axiologic (promovarea continu a soluiilor i ideilor valoroase, eficiente care stimuleaz activitatea de raionalizare i creaie); - Motivaie teleologic (totul orientat spre scop sau obiective instructionale).1 Cerghit I. (1980)55 consider c ntre aceti factori exist o legtur necesar, o interdependen funcional, un anumit flux determinat obiectiv de cerinele parcurgerii ntr-o anumit ordine a etapelor organizrii i desfurrii aciunii i include n sine patru indicatori cheie care-i definesc traiectoria: Un circuit praxiologic, de ordin pedagogic (instructiv), poate fi prezentat in felul urmator:

Fig. 10 Circuitul praxiologic

55

C Cerghit,

I., (1980), Metode de nvmnt, Edit.D.P., Bucureti

63 obiective (o)-participant (p)- coninut (c)- norme de realizare (n)- metode i mijloace (m)- forme de organizare (f)~ mod de desfurare (d)- rezultate (r)- evaluare (e)
MODELUL DE CONCURS I C CELELALTEFINALEDE MANAGEMENT O. ARII : a) ce corectez, PREGTIRE Extrapolat in domeniul nostru de activitate, Colibaba D.(1998) redresez,
OBIECTIVELE INSTRUIRII
restructurez? prezint structura general a lanului praxiologic n figura de mai sus ( Fig. nr.11) o. intermediare: b) noi achiziii

O.OPERAIONALE: c) ameliorarea

CE DORIM S FACEM ?

2 3
II
RESURSELE PROCESULUI DE INSTRUIRE

continu a vechilor COMPORTAMENT i/sau PERFORMAN MINIME achizi ATEPTATE PENTRU a, b, c.ii

TIMPUL DE INSTRUIRE
Resurse bio-psiho-sociale: particulariti individualei de vrst, capacitate de instruire,

Fig. 11. Schema standardizat de realizare a proiectului didactic

4
I
CU CE? CU CINE ?

5 6
7 8 9

CONINUTUL PROGRAMEI i) Recuperarea cunotinelor neachiziion ii) Perfectionare, mbogire


Resursele, materiale, financiare, umane informaionale i psihologice ale procesului de instruirre

METODE (M)

I Operaionalizare I CUM VOI FACE?

STRATEGIE INSTRUCIONAL

MATERIALE DIDACTICE (M)

1 0
12

MIJLOACE (M)
COMBINATIA OPTIMA A CELOR PRINCIPII, REGULI, NORME, FORME 3M
ORGANIZATORICE, CREATIVITITE

APLICAREA N PRACTIC

IV

CUM ASIGURM APLICAREA CORECT A PROIECTULUI N PRACTIC?

13

1 1

PLANIFICAREA PROGRAMARE RATIONALA ORGANIZ- CONDU.- I DESFURAREA PREGTIRII PROPRIU - ZISE ASIGURAREA CONDIIILOR OPTIME DE APLICARE A STRATEGIEI .
eficiena pedagogic economic i social calitatea instruirii: rezultate obinute/rezultate scontate teste, probe: fizice, tehnice, tactice, psihice aprecierea antrenorului comportamentul de concurs

14 documente de eviden i analiz;

EVALUARE
CUM VERIFICM CALITARTEA I EFICIENA INSTRUIRII?

1 5

64

5.4. EVALUAREA CALITII I EFICIENEI PROCESULUI DE INSTRUIRE DESFURAT

n cadrul acestei etape avem n vedere n primul rnd determinarea utilitii proiectului, care poate fi dedus din claritatea obiectivelor,dozarea resurselor corectitudinea strategiilor didactice, realitatea scenariilor elaborate, raportate la condiiile de vrst sex i alte particulariti. Aceasta etap se contureaz pe baza elaborrii obiectivelor instrucionale alturi de care se precizeaz i proba (testul) de apreciere a realizrii lor. De asemenea evaluarea vizeaza att activitatea sportivului ct i a profesorului, are caracter permanent prin asigurarea feed-back-ului prin raportare continu la obiectivele operaionale. Evaluarea presupune msurarea i /sau compararea indicatorilor de cantitate, calitate i eficien a procesului de pregtire bazat pe aplicarea proiectului instrucional. Principalii indicatori sunt: - Cantitatea pregtirii. Acest indicator se calculeaz cu ajutorul mrimilor de volum pe baza documentelor de eviden a activitii desfurate. - Calitatea instruirii. Acest indicator poate fi calculat numai dac n elaborarea proiectului se stabiles cu claritate, n etapa I, obiectivele opraionale ale instruirii. - Eficiena instruirii este indicatorul care permite cuantificarea rezultatelor obinute la resurse consumate.

Cap.6 DIMENSIUNILE EDUCAIEI I PROVOCRILE LUMII CONTEMPORANE 6.1 DIMENSIUNILE EDUCAIEIEducaia, constituie obiectul de studiu al pedagogiei, abordabil din perspectiva dimensiunilor i finalitilor vizate. Etimologia cuvntului educaie (de origine latina) sugereaz trei finaliti primare, i anume: educaio - cretere, hrnire, formare; educo-educare - a crete, a hrni, a forma, a instrui educo-educere - a scoate, a ridica, a inala

65 Dicionarul de pedagogie (1979, p.141-142) 56 scoate n eviden alte trei seminificaii metodologice, i anume: a) educaia ca o activitate organizat instituional, conform unor orientri valorice si finaliti; b) un produs al activitii determinat de comanda social; c) un proces angajat intre mai multe fiine umane, aflate n diferite relaii de comunicare i modificare reciproc. Coninuturile educaiei vizeaz principalele dimensiuni de formare/dezvoltare a personalitii umane proiectat i realizat in cinci dimensiuni: intelectual, tehnologic, moral, estetic si fizic. Fiecare dintre aceste dimensiuni are scopuri i finaliti determinate de comanda social, pe de o parte i opiunile personale ale celor supui procesului educativ, pe de alt parte. n ceea ce privete principalele caracteristici ale acestor tipuri de educaie le vom prezenta obiectivele i coninuturile n rndurile care urmeaz. Educaia moral, latur a educaiei multilaterale, prin care se realizeaz formarea i dezvoltarea contiinei i a conduitei morale a omului, formarea profilului moral al personalitaii, elaborarea comportamentului su social-moral. ( Dicionarul de pedagogie, 1979, p.149)57 n condiiile societii contemporane marcat de creterea compelxittii relaiilor sociale, importana educaiei morale crete in mod evident. Educaia moral presupune opturarea raportului om-societate i om-om. Aceast latur are un caracter dinamic determinat de relatia dintre latura formal si informal a educaiei. Obiectivele educaiei morale : A. Obiective generale ale educaiei morale a) la nivelul teoriei morale: - formarea percepiilor, reprezentarilor, judecailor si raionalmentelor morale; - insuirea i aprofundarea normelor morale; - formarea sentimentelor morale i trsaturilor volitive-morale; - formarea convingerilor morale (care reperzint sinteza dimensiunlor cognitive afective volitive a teoriei moralei) - b) la nivelul practicii morale: - formarea deprinderilor morale; - formarea obisnuinelor morale; - formarea atitudinilor morale, afective si motivaionale ; - formarea atitudinilor morale caracteriale care asigur coerena aciunii coduitei morale. B. Obiective specifice ale educaiei morale care pot fi identificate la nivelul procesului de nvmnt. Aici avem de a face cu : educaia patriotic, educatia prin i pentru colectiv, educaia prin i pentru activitate (de nvare,de munc, de creaie) educaia umanist, educaia civic, educaia juridic (I. Bonto, 1983;)58 ( I. Nicola 1992)59, ( C. Cuco, 1996)60 .a) Coninutul educaiei morale reflect dou coordonate distincte care vizeaz raportarea omului la societate (educatia moral-civic) i la sine (educaia moral-individuala)
56 57 58 59 60

Dictionarul de pedagogie (1979) Editura didactica si pedagogica, Bucuresti Idem, opera citat p. 80 Bonta I.,( 1983),Pedagogie pentru nvmntul superior tehnic, E.D.P, Bucureti Nicola, I., ( 1992), Pedagogie, editura Didactic i Pedagogic, Bucureti Cuco, C., ( 1996), Pedagogie, Edit. Polirom, Iai

66 Educaia intelectual presupune dobndirea valorilor tiinei prin stiina i pentru stiina. Aceast latur educativ reprezint activitatea de formare-dezvoltare a personalitii umane realizat prin valorile tiinei. Ea este organizat, mai ales, dar nu exclusiv la nivelul procesului de nvmnt, cadrul principal de realizare a obiectivelor sale generale i specifice ( S. Cristea, 2000, p.114)61 I Obiective generale ale educaiei intelectuale: A Obiective informative, care proiecteaz pedagogic aciuni educaionale cu scop prioritar de informare intelectual general - Asimilarea cunotinelor fundamentale; - dobndirea deprinderilor i strategiilor intelectuale fundamentale; - cultivarea atitudinilor intelectuale superioare; - integrarea cunotinelor, deprinderilor, strategiilor i atitudinilor intelectuale ntr-o concepie tiinific general. B.Obiective formative: a. dezvoltarea capacitaii intelectuale cu valoare aplicativ, pedagogic i social ridicat: competena de cretere, competena de comunicare, competena de creaie; b. dezvoltarea competenei cognitive de mare eficen pedagogic i social, aptitudini cognitive generale i specifice; atitudini cognitive cu o larg susinere afectiv, motivaional i caracterial; c. dezvoltarea competenei creative integrative (inter, -inter, -transdisciplinar ) etic ( deschderea cunotinelor spre lumea aflat n schimbare) II -Obiectivele specifice educaiei intelectuale ( specifice procesului de nvmnt) A- obiective informative a. Dobndirea deprinderilor i strategiilor intelectuale specifice unor domenii de cunoatere tiintific/discipline de nvmnt i unor etape de evoluie a personalitaii: instrumentale (scris, lectura, calcul, studiu independent, stocare-procesare-calculator), - operaionale ( documentare, documentare, experimentale) creative ( cercetare) b. b) stapnirea cunotinelor fundamentale, de cultur general, valabile la nivelul fiecarui domeniu/disciplin de nvmnt, deschise spre cultura de profil i cultur de specialitate i spre toate formele de (auto)instruire permanent; c. cultivarea atitudinilor cognitive superioare legate de: - aplicarea social a cunotinelor, deprinderilor, strategiilor, atitudinilor intelectuale; - integrarea intra, - inter, - transdisciplinar a cunotinelor, - B. Obiective formative, care proiecteaz pedagogic aciuni educaionale cu scopuri prioritar formative: a. dezvoltarea capacitilor cognitive: spirit de observatie; gndire operaional (analiz-sintez; generalizare-abstractizare; comparaie, concretizate logic n sisteme de noiuni-judecai-raionamente; principii, modele, paradigme etc); memorie (memo-rare-pastrare-actualizare) logic - rapid; imaginaie reproductiv - creatoare; inteligent, general, verbal; aplicat n diferite domenii de cunoatere tiinifica/discipline de nvmnt; b. dezvoltarea resurselor afectiv-motivaionale ale nvtrii: interese cognitive, interiorizate valoric; sentimente superioare, stabilizate valoric; c. dezvoltarea creativitii prin: orientarea valoric a activitaii spre "nou" (creativitatea ca trstura general-umana); stimularea activitii n direcia
61

Cristea Sorin 2000, Dicionar de pedagogie, Editura Litera Internaional, Bucuresti

67 "apariiei noului" (creativitatea ca proces); validarea noului pe criterii relevante social (creativitatea ca produs). Educaia estetica reprezint activitatea de formare a personalitatii umane, proiectata si realizat prin recepia, evaluarea i crearea valorilor (S. Cristea, 2000, p.109)62 Adjectivul estetic provine de la teoria esteticului (gr. Aisthesis- percepie senzorial ) care se ocup cu formele de apariie a frumosului i legitilor acestuia, cu influiena fenomenelor esteticii asupra omului care inelege, percepe i-l reflect. Coninutul noional al educaiei estetice este diferit n aria pedagogiei. Educaia estetic n coal cuprinde educaia artistic, nvmntul artistic, arta, comunicarea verbal. Obiectivul educaiei estetice se ntinde de la aprecierea tradiional, emoional pn la evaluarea critic a fenomenelor vizuale cotidiene i a mass-media. n nvmnt, educaia estetic se limiteaz mai ales la structura tradiional de organizare a colii i la stadiu de specialuizare a profesorilor (Shcaub H., Zenke K. G. 2001, p. 88)63 n domeniile extracocale ale activitaii culturale i sociale a tineretului ( ale copiilor, adulilor) educatia estetic constituie un principiu de organizare a esteticului, care nu se refer la artele frumoase ci la design, arhitectur, mod, locuint, mass-media. Scopul educarii estetice este alfabetizarea estetica prin care se rezolv diferenele i cunoaterea senzorial. Obiectivele educaiei estetice ( dup S.Cristea,2000, p.110)64 A. Obiective generale: a. formarea atitudinii estetice prin receptarea , evaluarea i proiectarea valorilor estetice; b. dezvoltarea aptitudinilor estetice i integrarea lor n toate activitile umane: art, stint, tehnologie, sport etc.) B. Obiective specifice educaiei estetice: a. cultivarea gustului estetic, bazat pe integrarea percepiei estetice, gndirii estetice, sensibilitii estetice, motivaiei estetice; b. cultivarea competenei de evaluare estetic bazat pe integrarea gustului estetic la nivelul atitudinilor estetice; c. cultivarea capacitii de integrare a atitudinii estetice la nivelul sructurilor caracteriale ale personalitii, premis a descendentului estetic; d. cultivarea aptitudinii estetice la nivel de atitudine creativ general, realizat n plan tiinific, tehnologic de nvare- aptitudine creatoare artistic realizat n domenii specifice: literatur, muzic, pictur .a: - aptitudinea creatoare sportiv realizat n cadrul unor discipline sau programe sportive. Dupa I. Nenacu (1990, p.42) 65 obiectivele specifice educaiei estetice sunt: a. Dezvoltarea receptivitii estetice: educarea sensibilitii estetice, gndirii estetice, gustului estetic, conduitei estetice; b. Dezvoltarea motivaiei estetice: educarea intereselor estetice, competenelor estetice, atingerea unui ideal estetic interdisciplinar; c. Dezvoltarea creativitii estetice: - Educarea: aptitudinilor creative ( generale i specifice), cultivarea aptitudinilor creative deschise perfecionrii;
62 63 64 65

Cristea,S., Op. Citat pag..... Schaub H. , Zenke K. G.(2001), Dicionar de pedagogie, Editura Polirom Iasi Cristea S, Op. citat Neacu I. 1990 Instruire si nvare, Editura tiinific, Bucuresti

68 Coninutul educaiei estetice identificat prin prisma obiectivelor generale i specifice ale activitaii de formare-dezvoltare a personalitii umane prin intermediul valorilor "frumosului" se exercit la nivelul: artei ( literatura, muzica, pictura, sculptura, cinema, sport) societii organizarea unor structuri sociale , optimizarea relaiilor interumane, designul industrial, designul specific tehnologiei informatizante; - naturii armonia formelor de relief, armonia fenomenelor naturale, spectacolul estetic al unor fenomene naturale; Educaia tehnologica este latura educaiei care se ocup cu pregatirea tehnologic i practic, de munc i care formeaz capacitate i aptitudini tehnice i tehnologice specifice unor profesiuni din diferite ramuri economice (industrie, agricultura,construcie, transporturi, telecomunicaii, circulaia marfurilor etc. ).66 Definirea educaiei tehnologice presupune explicitarea conceptului de tehnologie care la rndul lui vizeaz procesul de aplicare a cunotinelor prin intermediul unor instrumente, metode, mijloace, norme etc. utilizate mai ales in domeniul produciei. Structura conceptului de tehnologie are trei dimensiuni funcionale: (Zamfir C. , Vlasceanu L. 1993 p.637)67 a. o dimensiune tehnic - material, reprezentat prin maini, unelte, instrumente, instalaii , materiale didactice etc. ; b. o dimensiune normativ, reprezentata prin reguli i strategii de proiectare, organizare i de valorificare a tehnicilor; c. dimensiune social, reprezentat prin abiliti, capaciti, comportamente individuale i sociale, generate de folosirea tehnicilor promovate la nivel material i normativ ; Educaia tehnologic mai este denumita i tiin aplicat. Ea subordoneaz educaia profesional care vizeaz dobndirea unor tehnici specifice doar anumitor domenii de specializare ( Vladulescu, L. 1996 p.46-47)68 Obiectivele educaiei tehnologice ( dup King A., Schnaider,B., 1993)69 A. Obiectve specifice procesului de formare dezvoltare a capacitilor ( deprinderilor, strategilor, aptitudinilor) de aplicare a cunotinelor tiinifice n viaa social este realizat prin intermediul urmtoarelor obiective specifice. a.. asigurarea fundamentelor tiintifice ale activitaii practice n condiiile saltului de la modelul cultural al societii industrializate spre modelul cultural al societii postindustriale, informatizate; b. susinerea unitii epistemice dintre "cunoastere" (cultura teoretic) i "aplicaie " (cultura practic) i a semnificaiilor sale etice; c. formarea atitudinii superioare fat de activitaile umane fundamentale nvarea, munca i creaia - concepute n interdependena funciilor lor sociale: didactic, productiv, inovatoare; d. stimularea creativitii tehnice, care concentreaz elementele productive cele mai avansate (automatizare, cibernetizare, informatizare) i eficiente social (grad de aplicabilitate i de adaptabilitate n situaii complexe, n condiii de schimbare rapid, continu). -

66 67

Dictionar de pedagogie 1979, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti Zamfir C., Vlasceanu L. 1993, Directiva de pedagogie, Editura Babel, Bucuresti 68 Vladulescu, L., (1996), Fundamente ale educatiei si profesionalizarii tehnologice, Edit. DPRA, Bucuresti 69 King A., Schndider, B.( 1993), O strategie pentru supravietuirea lumii, Editura tehnica Bucuresti

69 B. Pentru orientarea scolar profesional i social trebuie proiectate i realizate urmatoarele obiective specifice educaiei tehnologice: a. cunoaterea psihopedagogica a celor care constituie "obiectul educaiei" (elevi, studeni, sportivi, echipe); b. informarea scolar, profesional i social a celor care constituie "obiectul educaiei" in vederea (re)integrarii lor optime n toate etapele educaiei ("ciclurile vieii"); c. stimularea procesului de adaptare social continu a "obiectului educaiei" prin valorificarea deplin a disponibilitilor bio- psiho,-sociale ale personalitii umane. Educatia tehnologica intra n relaii cu toate celelalte dimensiuni ale educaiei, pregtete procesul de integrare psihosocial a personaliti umane, care include urmtoarele trepte metodologice: (D. Salde 1995, p182-186)70: - Orientarea cunostinelor spre activitai practice; - orientarea social, proiectat n planul informrii i al ndrumarii colare i profesionale; orientarea social, realizat n planul optiunilor colare i profesionale; - Pregatirea i calificarea socio-profesional; - integrarea socioprofesional: - perfecionarea i auto-perfecionarea profesional; - integrarea socio-profesional deplin: adaptare-angajare socioprofesional deplin (randament optim, maiestrie i stabilitate socioprofesional) Educaia fizic reprezint activitatea de formare- dezvoltare corporal necesar pentru asigurarea i cultivarea valorile sntii oamenilor, respectiv a strii de echilibru i funcionare a organismului ( R. Hubert, 1965, p.320)71 Educaia fizic vizeaz laturile bio- psiho sociale ale fiinei umane. n timpurile noastre, educaia fizic realizez procesul de formare- dezvoltarea a personlitii umane aflate ntr-un proces de reaezare continu n funcie de solicitrile tot mai intense ale vieii moderne ( intelectuale, etice, filozofice, politicer, religioase, tehnologice, economice, estetice, igienice, sexuale etc. ) Educaia fizic este deci ndreptat spre reglementarea ( optimizarea) valorii biologice i psigologice a personalitii umane n condiiile specifice socetii moderne contemporane. Educaia fizica are un rol determinant n dezvoltarea personalitii umane. n acest sens funciile educaiei fizice i sportului realizeaz o coresponden ntre practicarea exerciiilor fizice su diverse forme i efectul acestora asupra personalitii umane i vieii sociale. Majoritatea specialitilor din domeniul nostrum de activitate ( A. Dragnea, S.Teodorescu, V. Tudor , L. Mihailescu, G. Ra .a), consider c educaia fizic are dou tipuri de funcii: specifice i asociate Funciile educatiei fizice: A. Specifice - vizeaz dimensiunile bio- psih- sociale ale personalitii umane. Aici, se identific ca fiind prioritare dezvoltarea fizic armonioas, perfecionarea capacitii motrice , vigoarea i potena fizic i sntatea. B. Asociate - care nsoesc obiectivele specifice sau au un scop cultural educativ bine definit ( educaia igienic, educaia sanitar, recreaia, emulaia etc) Dintre funciile care le exercit educaia fizic i sportul , se disting cu preponderen urmtoarele : a. Funcia de perfecionare i dezvoltare fizic armonioas. Aceasta se exercit mai ales la categoriile de vrst tnr( copii, adolesceni, tineri), dar i n caztul categoriilor de ceteni afectai din punct de vedere a dezvoltrii
70 71

Salde, D. 1995, Educatie si personalitate , Creatie de sticla, Cluj-Napoca Hubert R. 1965 Traite pedagogie generale, Presses, Universitiies de Frame, Paris

70 corporale de consecinele cucririlor tiinifice conemporane ( sedentarism, poziii statice anormale, .a) b. Funcia de perfecionare a capacitii motrice, vizeaz cele dou componente fundamentale :priceperile i deprinderile motrice ; calitile motrice c. Funcia igienic - face parte din categoria celor asociate i vizeaz cerinta fundamental de meninere a unei stri optime de sntate a oamenilor. Prin educaia fizic se actioneaz prioritar preventiv pe acest plan. Se poate , cu ajutorul exerciiilor fizice s se acioneze i pentru corectarea unor deficiene pe planul sntii. d. Funcia recreativ este o alt funcie asociat pentru educaia fizic . Ea trebuie neleas cel puin n urmtoarele dou sensuri: - asigurarea unui bagaj minim de cunotine teoretice i practice n vederea petrecerii timpului liber; - asigurarea condiiilor i dezvoltarea interesului pentru participarea la competiii n calitate de sportiv sau spectator; e. Funcia de emulaie trebuie s se materializeze prin dezvlotarea spiritului competitiv i formarea dorinei permanente de depire i autodepire, dar, numai n limitele regulamentare corecte i cu atitudine de fairplay. n acest sens se impune promovarea frecvena n educaia fizic a ntrecerii prin jocuri de micare sau jocuri sportive, tafete, parcursuri aplicative, concursuri, etc. Prin aceast modalitate se dezvolt i creativitatea subiecilor, dorina de a ctiga, de a obine victoria, de a se situa pe primele locuri, etc., aspecte deosebit de importante mai ales pentru tineri . f. Funcia educativ caracterizat prin efectele multilaterale de influen asupra unor laturi ale personalitii umane, cum ar fi cea intelectual, moral, estetic, tehnologic, profesional Obiectivele educaiei fizice: Educaia fizic intete realizarea unor obiective generale din care se deduc cele specifice (generale- intermediare- operaionale). n rndul obiectivelor generale sunt vizate urmtoarele componenete biologice, psihologice i sociale: sntatea, calitatea vieii, dezvoltarea fizic armonioas, condiia fizic, perfecionarea capacitii motrice, formarea capacitilor i obinuinelor de practicare independent i sistematic a exerciiilor fizice i sportive n aer liber, dezvoltarea trsturilor pozitive de personalitate. Obiectivele educaiei fizice au ca scop consolidarea dezvoltrii biologice i stimularea dezvoltrii psihice a personalitii umane. Obiectivele specifice educaiei fizice i sportului au n vedere: Ameliorarea condiiei fizice prin: - stimularea creterii i dezvoltrii fizice; - optimizarea dezvoltrii fizice corecte i armonioase; - asigurarea unor indici superiori ai calitilor motrice - dezvoltarea rezistenei generale a organismului la ageni naturali nsuirea normelor igienico-sanitare ,individuale i colective; crearea obinuinei de via sntoas; - responsabilizarea propriei snti pentru a nva cum se menine aceasta; - formarea, consolidarea,i perfecionarea deprinderilor i priceperilor motrice - mbogirea experienei motrice prin executarea achiziiilor motrice n condiii diversificate; - mbogirea experienei motrice prin iniierea elevilor n practicarea unor ramuri sportive ; - capacitatea de a practic unele probe sau ramuri sportive cu reguli simplifucate; - dezvoltarea calitilor motrice i formelor complexe de manifestare; - adunarea expresivitii , graiei i plasticitii micrii;

71 dezvoltarea capacitii de autoconducere, autoasigurare, autocontrol, autoreglare i autoorganizare a ex.; ( dup E. Firea, 1984)72 Obiectivele generale ale educaiei fizice vizeaz deci dou laturi importante ale organismului uman: biologic i psihologic i care , n mod inerent, implic sau le conexeaz pe cea de a treia: latura social Obiectivele specifice particulare (celor dou obiective generale): a. Consolidarea dezvoltrii biologice a personalitii care angajeaz urmtoarele obiective specifice: - parametrii somatici i anripometrici - formarea de priceperi, deprinderi i a capaciti motrice; - definitivarea conduitei igienico-sanitare n condiii de normalitate i pentru corectarea unor deficiene fizice; valorificarea disponibilitilor speciale pentru activitile sportive de performan; b. Stimularea dezvoltrii psihice a personalitii umane angajeaz urmtoarele obiective specifice: - corelarea parametrilor de natur biologic cu dezvoltarea psihic echilibrat (cognitiv afectiva - volitiv; temperamental aptirudinal - caracterial); - dezvoltarea ateniei concentrate, spiritului de observaie, gndirii flexibile, prin exerciii i aciuni care stimuleaz independena i creativitatea n activitate; - dezvoltarea strilor afective pozitive provocate de mobilizarea energetic general i special, proprie activitilor proiectate i realizate; - educarea voinei n condiii de competivitate, cu numeroase obstacole interne i externe; - valorificarea potenialului temperamental, aptitudinal i caracterial, la nivelul activitilor sportive de performan .

Toate acestea obiective ale educaiei fizice i sportului capt aspecte particulare n concordan cu particularitile de vrst , profilul profesional, pentru care se pregtesc tinerii, nivelul de pregtire anterior achiziionat i tipul de educaie cu care se asociaz ( militar, a ncarcerailor , a persoanelor cu deficene etc) n plan practic exist o modalitate de elaborare a obiectivelor instrucionale, i anume dup gradul de generalizare a lor . Astfel, n viziunea proiectrii activitii de predare a educaiei fizice obiectivele specifice educaiei fizice pot fi sistematizate dup gradul de generalizare n obiective finale ( de rangul I), obiective intermediare ( de rangul II) i obiective operaionale ( de rangul III). De fapt, toate aceste categorii de obiective sunt surprinse n mod inedit n fig. 12. ( D. Colibaba, 2007, p.100)73

Firea E, Metodica educaiei fizice colare, IEFS, Bucureti Colibaba, D.E.,( 2007), Praxiologie i proiectare curricular n educaie fizic i sport.Edit. Universitatea Craiova.
72 73

OBIECTIVE FINALE

72

1
D.P.M.

2
C.M.

3
D.F. A.

4
CAPACITAT E

5
JOCURI

6
ramuri i probe sportive

O.F.(I) 7
Competiii sportive

vitez mers, alerg. ndemna re rezisten

dimensiun i morfologi ce Constitutie corporala

Dinamice De imitaie funcionale psihice psihomotrice Cu roluri De creaie Interactive Agonistice etc. Jocuri sportive Sporturi individuale
Elemente i procedee tehn.

O.I.(II)

srit.
arunc. prindere

Amicale Tradiionale turistice - loisir Oficiale: - Locale


- Regionale - Naionale, etc

echil. trre
crare escal. ridicare transp.

for suplee caliti combinat e

inute corporale

atitudini
deficitare

sociale

Competiii sportive

Programa analitic de studiu (colar, universitar): coninuturi, sarcini, strategii, forme organizatorice bibliografie manual materiale didactice auxiliare.

O.Op. (III)

Resurse: umane, materiale, financiare, informaionale, timp didactic alocat .

Strategie didactica (structure operationale): metode, material, mijloace, forme organizatorice, reguli, princip focalizare strict pe obiective operationale

Planificarea i aplicarea n practic a proiectelor globale i operaionale. Conducerea controlat a procesulu instruire

Evaluarea calitatii si eficientei procesului de instruire. Standarde de performan

Fig.12 Schema de operationalizare a obiectivelor operationale

73 6.2 NOILE DIMENSIUNI I DOMENII ALE EDUCAIEI Coninuturile educaiei (generale) include dimensiunile activitii de formare-devoltare a personalitii umane, proiectat n conformitate cu funciile macro- i microstructurale, la nivel intelectual moral - tehnic/ aplicativ-estetic i fizic. Conform lucrrilor elaborate de R. Hubert, 1965, Vaideanu, 1993, de-a lungul istoriei dimensiunile educaiei s-au manifestat n felul urmtor: I. Perioada sec. XVII XIX erau cunoscute dou dimensiuni ale educaiei: moral- religioas i intelectual II. Perioada sec. XX ( prima perioad) educaiei noi, care adug educaia estetic i educaia fizic dezvoltat n contextul educaiei aplicative- profesionale. III. Perioada sec. XX (a doua perioad) educaia are cinci dimensiuni: intelectual, moral, profesional, estetic, corporal IV. n perioada 1980 1990 se creaz un model global care definete educaia cu privire la mediul nconjurtor determinat pedagogic de relaia tiin-tehnologie-societatemediu. Aceast conexiune complex a scos n eviden urmtoarele orientri: a. orientrile educaiei n plan social: e. civic, e. economic, e. plastic, e. social, e.tiinific, e. intelectual; b. orientrile educaiei n plan individual: e. personal, e. individual, e. special, e. competitiv , e. ; c. deschiderile spre noile evoluii: ecologic, demografic, democratic, casnic, sanitar modern .a. ( dup Vaideanu G., 1996. p. 6567)74 Trasaturile comune ale celor cinci dimensiuni ale educaiei confer coninutului activitii de formare dezvoltare a personalitii umane: un caracter obiectiv - determinat de structura de organizare biopsiho-sociala a personalitii umane( care necesit competene intelectuale morale tehnologice estetice fizice) un caracter dinamic care relev adaptarea permanent a aciunilor profesorilor la cerinele i posibilitile elevilor, angajai ntr-un cmp psihosocial bine definit; un caracter integral determinat de interdependena dintre laturile educaionale; un caracter deschis determinat de apariia periodic de noi coninuturi de genul celor instituite n ultimul timp la nivelul UNESCO sub denumirea de noile educaii Prin urmare, problemele lumii contemporane cum ar fi: protejarea mediului, democraia, valorificarea timpului liber, relaiile dintre sexe, rolul religiei, raportul dintre naional i internaional, raportul dintre naional i universal n creaiile culturale, cultura de tip informatizat etc, . au provocat apariia noilor educaii. Noile educaii (recunoscute de UNESCO), apar ca un rspuns al sistemelor educaionale la imerativele lumii contemporane de natur politic, economic, i demografic. n consecin, noile educaii sunt: educaia ecologic,educaia pentru schimbare i dezvoltare, educaia pentru tehnologie i progres, educaia pentru mass-media, educaia
74

Vaideanu G. ,1996, Unesco-50-educatie. Editura DPRA ,Bucuresti

74 demografic, educaia pentru pace i cooperare, educaia pentru democraie, educaia sanitar modern etc. Aceste noi dimensiuni ale educaiei vizeaz realizarea urmtoarelor obiective i activiti ( tabel .5 dup D. Colibaba..2004)75

75

C. D. ,2004 Educatia i provocrile lumii contemporane . Comunicare tiinific, Galati 2004

75

Tab nr. 5 Noile educaii i obiectivele instrucionale vizate ( dup D.Colibaba, 2004) NOILE EDUCAII . EDUCAIA . TEHNOLOGIC OBIECTIVE VIZATE ( relativ la mediu) vizeaz rezolvarea problemelor declanate n urma dezvoltrii tehnologiilor industriale (poluare, distrugerea mediului natural) Adaptarea rapid la condiiile inovatoare i la reformele sociale Cultivarea aptitudinilor deschise cuceririlor tiinifice a societii informatizate Capcitatea de valorificare cultural a informaiei furnizate de TV, Radio, internet, ziare etc, n condiii diversificate i individualizate ( n materie de populaie), rezolvarea problemelor de cretere/descretere , densitate/ migraiune(structur profeional,cultural- politic), religie etc., n contextul global, naional,regional,teritorial i local Rezolvrea problemelor litigioase pe cale de dialog, n cadrul grupurilor i comunitilor sociale. Aplicarea democraiei la nivelul principiilor sale valorice de conducere social, eficient( reprezentarea, repartizarea puterilor legislative etc.) i instituiilor care promoveaz drepturile omului. Vizeaz organizarea vieii n condiiile unor probleme specifice cum ar fi timpul liber, educaia casnic, educaia nutritiv, educaia sexual..a

EDUCAIA PENTRU SCHIMBARE EDUCAIA PENTRU TEHNOLOGIE I PROGRES EDUCAIA PENTRU MASS - MEDIA

EDUCAIA PENTRU DEMOGRAFIE

EDUCAIA PENTRU PACE I COOPERARE EDUCAIA PENTRU DEMOCRAIE

EDUCAIA SANITAR MODERN

76 Societatea contemporan modern ridic n fa procesului educaional noi domenii i perspective. Astfel, specialitii din domeniul tiinelor educaionale vizeaz urmtoarele orientri educaionale prospective: - educaia axiologic determinarea i promovarea valorilor; - educaia intercultural realizat n scopul diminurii conflictelor i eradicarea violenelor, tolerarea i cooperare interetnic; - educaia integrat vizeaz integrarea persoanelor cu nevoi speciale (dizabiliti); - educaia copiilor supradotai vizeaz creterea nivelului intelectual, cultivarea aptitudinilor specifice, stimularea gndirii creative, arta, capacitii psihomotrice sportive ; - educaia permanent- justificat de schimbrile permanente i exploziei informaionale - educaia deschis la distan- determinat de progresul tehnologic de comunicare RELAIA DINTRE EDUCAIA FIZIC I CELELATE LATURI EDUCAIONALE Ar trebuie s nu existe un conflict ntre educaia fizic i celelalte laturi ale educaiei nici n problema produsului finit i nici n ceea ce privete procesul eductional-formativ. Produsul, obiectivele, coninuturile i strategiile specifice educaiei fizice continu s rmn n armonie cu celelalte laturi educaionale i trebuie recunoscute ca o parte integrant a ciclului educaional. De fapt, scopul educaiei fizice n general este nscris cu unul dintre obiectivele educaiei multilaterale pe care trebuie s oasigurmcetenilor. Programele moderne ale educaie fizice au aceleai scopuri ca i cele ale educaiei, dei educatorul fizic trebuie s neleag c domeniul su de activitate este unul dintre cele mai importante din multiplele discipline care contribuie la realizarea acestor scopuri. n mod inerent, educaia fizic se implic n mare masur n dezvoltarea personalitii umane n paln intelectual, moral, estetic i tehnologicprofesoral.

6.3.

n plan intelectual se evideniaz o direcie privind nsuirea de ctre elevi a unor cunotine teoretice de baz din diferite domenii: fiziologie, biomecanic, igien, dinamica efortului fizic, psihologie, dinamica efortului fizic etc.. n al doilea rnd, educaia fizic i poate aduce aportul la dezvoltarea unor trsturi i caliti intelectuale cum ar fi: atenia, imaginaie, creativitate, spirit de observaie, memorie s.a.m.d. n plan moral - sunt formate priceperi, deprinderi i obinuine de cmportament corect n ntreceri sau n alte momente de practicare a exerciiilor fizice. ntlnim o seam ntreag de componente comportamentale care pot fi transferate cu uurin n viaa cotidian sau n executarea profesiei. Posibilitile pe care le are educaia fizic i sportul, mai mult dect alte tipuri de activiti pe linia formarii personalitii tinertului se concretizezaz prin: - educaia n spiritul respectului fa de participanii la ntreceri (coechipieri, adversari, spectatori); - colaborarea pentru ndeplinirea cu succes a sarcinilor motrice vizate - acceptarea deciziilor arbitrilor (chiar i atunci cnd acestea sunt tendenios n defavoarea subiectului); - disciplin n munc i respect fa de bunurile folosite n comun n plan estetic - educaia fizic contribuie la educarea gustului pentru frumos prin exerciii tehnice i tactice de nivel calitativ ridicat asigurat i prin

77 acionarea cu priorotate pentru dezvoltarea corporal corect i armonioas a elevilor/studenilor. De asemenea gustul pentru frumos se dezvolt i prin activiti specifice cum ar fi: excursiile, drumeiile, vizite, deplasri la competiii etc. Influena educaie fizice i sportului asupra unor trsturi de ordin estetic sporete prin practicarea exerciiilor fizice pe fond muzical sau n concordan cu ritmul de anumite melodii. n plan tehnologic-profesional educaia fizic i sportul are o contribuie eviden i important totodat, la creterea indicilor calitilor motrice de baz necesare executrii eficiente a profesiilor i ocupaiilor social- economice i cultural-artistice, la asigurarea unor indici de dezvoltare somato- funcional care favorizeaz exercitarea profesie cu maximum de randament.

78 BIBLIOGRAFIE: 1. ABERNETHY, B., SNYDER, C., (1998) Fundamentele experimentrii, n SDP 395-396, CCPS, Bucureti 2. ALLPORT, G., W., (1981) Structura i dezvoltarea personalitii, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti 3. BDESCU, V., (2002) Nataie curs baz, Editura Universitii din Piteti 4. BAROGA, L., (1989) Condiia fizic i sportul, Ed. Sport-Turism, Bucureti 5. BAROGA, L., (1985) Calitile motrice combinate, Ed. SportTurism, Bucureti 6. BAUMGARTNER, T., A.; JACKSON, A., S., (1987) Measurement for evaluation in physical education, (3 rd ed.), Dubuque, IA: Wm. C. Brown 7. BNEANU, C.I., ( 1973), Educaia fizic i sportul n nvmntul superior, Edit. Stadion, Bucureti 8. BRZU, M., (2002) Control medical i autocontrol n educaie fizic i sport, Ed. Mirton, Timioara 9. BOMPA, T., (2001) Teoria i metodologia.Periodizarea antrenamentului sportiv, ediie i traducere n limba romn CNFPA, Bucureti Ed. Ex Ponto, Constana 10. BONTA, T., (1983) Pedagogie pentru nvmntul superior, EDP, Bucureti 11. BONTA, I., (1995) Pedagogie, Ed. ALL, Bucureti 12. BORMS, J., L., (1986) Journal of sport science, nr. 1 13. BOURG, J-F., (1999) Plus vite, plus haut, plus fort, n rev. Science et vie, nr. 206 14. BRONCHART, B.; MAGNIN, D., (1995) Reglation des conduites, E.P.S., nr. 255/sept-oct. 15. BUCUR, C. I., ( 1961), Educaia fizic a studenilor, Caiet documentar, Timioara 16. CERGHIT, I., (2002) Sisteme de instruire alternative i complementare. Structuri, stiluri i strategii, Ed. ARAMIS, Bucureti 17. CERGHIT, I., (1980) Metode de nvmnt, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti 18. COJANU, F., (2006) Studiu privind optimizarea proiectrii unitii de nvare n educaie fizic i sport, Rev. Citius Altius Fortius, Nr. 4/2006 19. COJOCARIU, V., (2002) Teoria i metodologia instruirii, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti 20. CHERTE,E., MIHAIL, D., ( 1969), Culegere de studii i cercetri, ICF, Bucureeti 21. COLIBABA, E. D., ( 2004), Educaia i provocrile lumii contemporane, Conf. tiinific Internaional, Galai. 22. COLIBABA, E.D.; NICULESCU, M., COJANU, F.,(2006), Standarde ocupaionale i transpunerea lor n sistemul educaional, Conf. Inter. Piteti 23. COLIBABA-E., D., (1996) Proiectarea didactic tiinific i implementarea ei n activitatea sportiv de performan, n tiina sportului nr. 2, Bucureti 24. COLIBABA,E. D.; NICULESCU A.,( 2002), Regndirea sistemului de evaluare a studenilor , Rev. Viitorul, nr.4, Craiova 25. COLIBABA, E., D., (2007) Praxiologie i proiectare curricular n educaie fizic i sport, Ed. Universitaria Craiova

79 26. COLIBABA E. D., ( 1978), Tendine i perspective de dezvoltare ale activitii de educaie fizic i sport n nvmntul superior, Rev. EFS, nr.2 27. CRISTEA, G., (2003) Managementul leciei, Ed. Didactic i Pedagogic., R.A. Bucureti 28. CRISTEA, S., (1996) Pedagogie general. Managementul educaiei Ed. Didactic i Pedagogic., R.A. Bucureti 29. CRISTEA, S., (2000) Dicionarul de pedagogie, Ed. Litera, Bucureti 30. CUCO, C., (2002) Pedagogie, Ed. POLIROM, Iai 31. CUCO, C., (2005) Psihopedagogie, Ed. POLIROM, Iai 32. DEMETER, A., (1974) Bazele fiziologice ale educaiei fizice colare, Ed. Stadion, Bucureti 33. DEMETER, A., (1982) Bazele fiziologice i biochimice ale formrii deprinderilor motrice, Ed. Sport-Turism, Bucureti 34. DEWEY, J., (1972) Democraie i educaie, ( traducere), Ed. D.P, Bucureti 35. DICIONARUL DE PEDAGOGIE, (1979) Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti 36. DRAGNEA, A., (1999), Teoria activitilor motrice, EDP, Bucureti 37. DRAGNEA, A., (coord.) (2000) Teoria educaiei fizice i sportului, Ed. Cartea colii 38. DRGAN, I., (1994) Medicin sportiv aplicat, Ed. E.D.I.T.I.S., Bucureti 39. DOBRIN, M., (2005) 100 jocuri pentru exersarea deprinderilor motrice de baz, Ed. Tiparg, Piteti 40. ECLACHE, J., P., (1979) Bases physiologique de aptitude physique, Medicine du sport, Paris 41. ECLACHE, J., P. i colab., (1995) Aptitudinile motrice, structur i evaluare, Bucureti, CCPS 42. EPURAN, M., (1980) Compendiu de psihologie, Ed. Sport-Turism, Bucureti 43. EPURAN,M., ( 2005), Despre tiina activitilor corporale, Renassance, Bucureti 44. EPURAN, M., (1992) Metodologia cercetrii, Ed. ANEFS, Bucureti 45. EPURAN, M., (1999) Dezvoltarea psihic aspecte ale dezvoltrii psihice n ontogenez, Ed. ANEFS, Bucureti 46. EVALUARE IN SPORT, (1995), Sportul de performan nr . 56, 357, 358, Ed. MTS, Bucureti 47. FILIPESCU, D.,( 1999), Pregtirea fizic a studenilor din Univ. De Medicin cu profil de chirurgie, Tez de doctorat, Chiinu 48. FIREA, E.,( 1985), Metodica educaiei fizice colare, , Edit. ICEF Bucureti 49. GAGEA, A., (1998) Recomandri privind redactarea i susinerea lucrrilor de licen n domeniul educaiei fizice i sportului, Ed. Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti 50. GAGEA, A., (1999) Metodologia cercetrii tiinifice n educaie fizic i sport, Ed. Fundaiei Romnia de mine, Bucureti 51. GAILLARD, J., (1995) Processus d'influence pour developer les competences artistiques, n E.P.S., nr. 256 nov-dec 52. GDA, T.; GDA, D.,M.; MIHILESCU, L.; FOLEA, E., (2006), Aria curricular Educaie fizic i Sport, Ghidul studentului practicant, Ed. Pmntul, Piteti.

80 53. GEORGESCU, L., (2002) Fiziologia educaiei fizice, Ed. Universitaria Craiova 54. GEORGESCU, L., coord. (2006) Intensive program for outdoor sport education, Ed. Universitaria Craiova 55. GEORGESCU, M., (1986) ndrumar de lucrri practice pentru control medical i prim ajutor medical, Ed. ANEFS, Bucureti 56. GRATTON, C.; JONES, I., (2004) Research methods for sport studies, Ed. Horrizontes, Lisboa, Portugalia 57. HANIU, I., (2002) Jocuri de micare, Ed. Universitii din Oradea 58. HULIC, I., (1989) Fiziologie uman, Ed. Medical, Bucureti 59. HNSA, C., (2003) Jocuri pregtitoare, Ed. Cartea Universitar, Bucureti 60. HORGHIDAN, V., (2000) Problema psihomotricitii, Ed. Globus, Bucureti 61. HUBERT,R. ( 1965), Traite, pedagogie generale, Press, Univ. Frame, Paris 62. IACOV, M.,( 1969), Cercetri sociologice n ed. fizic i sport , Rev. EFS, nr 3 63. IFRIM, M., (1986) Antropologie motric, Ed. tiinific i Enciclopedic, Bucureti 64. IONESCU, M.; RADU, I., (1995) Didactica modern, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 65. JINGA, I.; NEGRE, I., (1994) nvarea eficient, Colecia Paideia, Editura Editis, Bucureti 66. KAPIA, P., L. , (1981) Experiment, teorie, practic, Ed. Politic, Bucureti 67. KING,A., CHNAIDER, B.,( 1993), O strategie pentru supraveuirea lumii, Edit. Tehnic, Bucureti 68. KOTEV,B., ( 1979), Locul educaiei fizice n dezvoltarea personalitii umane, Rev. TMC, Moscova ( traducere) 69. LADOR, I. VOICU, A., (1996) Elemente de management i legislaie n sport, Ed. Inter-tonic, Cluj-Napoca 70. LANDSHEERE, V. de; LANDSHEERE, G., de, (1979) Definirea obiectivelor educaiei, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti 71. LIDIA,I.,(2003), Pregtirea fizic profesional a studenilor,Tez de doctorat, Chinu 72. LUNGU, N., (2001) Psihologie experimental, Ed. Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti 73. MACRI, A., (2002) Atletismul pentru colari, Ed. Universitii din Piteti 74. MIHIL, I.; POPESCU, C., (2006) Handbal. ndrumar practicometodic, Ed. Universitaria Craiova 75. MIHILESCU, L., MIHILESCU, N., (2006) Atletismul n sistem educaional, Ed. Universitii din Piteti 76. MIHILESCU, L.; GDA, T.; GDA, D.,M., (2005), Ghidul studentului practicant, ndrumar pentru practic pedagogic, Ed. Universitii din Piteti. 77. NEACU, I., (1987) Educaie i autoeducaie n formarea personalitii sportive, Ed. Sport-Turism, Bucureti 78. NEACU, C., (1990) Instruire i nvarea, Edit. tiinific, Bucureti 79. NICOLA, I., (1996), Pedagogie, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti 80. NICU, A., (coord.) (1993) Antrenamentul sportiv modern, EDITIS, Bucureti

81 81. NICULESCU, I., (2003) Jocuri dinamice, Ed. Universitii din Piteti 82. NICULESCU, I., (2006) Evaluare motric i somato-funcional curs, Ed. Universitaria Craiova, 83. NICULESCU, M.; VLADU, L., (2005) Volei de la A la Z, Ed. Universitii din Piteti 84. NICULESCU, M.; GEORGESCU, L; MARINESCU, A., (2006) Condiia fizic i starea de sntate, Ed. Universitaria Craiova 85. PAVELCU, V.,( 1965), Scheme operaionale, deprinderi i obinuinenelesurile lor i raportul dintre ele, EDP, Bucureti 86. PILICZ, S.,( 1969), Cercetri asupra dezvoltriifizice a tineretului din colile profesionale, Rev, Wichovanie, ficzne i sport, nr 2 ( traducere) 87. POPA , GH., ( 1980), ndrumar pentru educaia fizic a studenilor de profil, Univ. Timioara 88. POPESCU, N.P.,( 1978), Dicionar de psihologie, Edit. Albatros, Bucureti 89. POPESCU-NEVEANU,P.,(1978) Dicionar de psihologie, Edit. Albatros, Bucureti 90. POTOLEA, D., (1982) Stilurile educaionale n Probleme fundamentale ale pedagogiei, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti 91. POTOLEA, D., (1989) Profesorul i strategiile conducerii nvrii, n Structuri, strategii i performane n nvmnt, Ed. Academiei, Bucureti 92. Planuri - cadru de nvmnt pentru nvmntul preuniversitar, (2003) M.Ed.C.T. 93. RADU, I., T., (2000) Evaluarea n procesul didactic, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti 94. RADU, I., EZECHIL, I.,( 2002), Pedagogie- fundamente teoretice, V&I intregral, Bucureti 95. RA, G.; RA,C, (2006) Aptitudinile n activitatea motric, Ed. EduSoft, Bacu 96. RA, G., (2004) Didactica educaiei fizice, Ed. Alma Mater, Bacu 97. RA G.; CONSTANTINESCU E., (2002), Didactica predrii educaiei fizice i sportului, Ed. Alma Mater, Bacu 98. RIGAL, R., (1998) Motricite humaine Developpement moteur, Quebec 99. ROCA, AL.; ZORG, M., (1972) Aptitudinile, Ed. tiinific, Bucureti, 100. ROTSCHILD, U., (1988) Probleme ale motivaiei n depirea cerinelor, n SDP nr. 278 101. RUSSELE, G., (1993) The social psychology of sport, New York, Springer 102. SABU, E., (1989) Fitness-ul la copii, Ed. ARVIN, Bucureti 103. SCARLAT, E., (1993) Lecia de educaie fizic, Ed. Editis, Bucureti 104. SALDE, D.( 1995), Educaia i personalitatea, Cluj Napoca 105. SIMION, Gh., (1998) Metodologia cercetrii omului n micare, Ed. Universitii din Piteti 106. SISTEMUL NAIONAL DE EVALUARE LA DISCIPLINA EDUCAIE FIZIC I SPORT, (1999), M.Ed.C.T. 107. SCHAUB,H.,ZENKE, K.G.( 2001), Dcionar de pedagogie, Edit. Polirom, Iai 108. STUDIU COMPARATIV AL POTENIALULUI BIOMOTRIC al elevilor din clasele V-VIII, (1994), la a treia ediie a evalurii, CCPS, Bucureti

82 109. CHIOPU, U.; VERZA, E., (1995) Psihologia vrstelor. Ciclurile vieii, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti 110. ERBNOIU, S., (2000) Teoria educaiei fizice i sportului, Ed. Cartea colii, Bucureti 111. TACHE, S.; CRPANU, E., (1984) Mama i copilul, Ed. Medical, Bucureti 112. TERMINOLOGIA EDUCAIEI FIZICE I SPORTULUI, (1974), Ed. Stadion, Bucureti 113. THOMAS, J.; NELSON, J., (1996) Metodologia cercetrii n activitatea fizic, vol.I, sportul de performan, nr. 375-377, MTS-CCPS, Bucureti 114. TUCICOVA, A., ( 1981), Dicionar de psihologie social, Edit. tiinific i enciclopedic, Bucureti 115. VAIDEANU , G., ( 1996 ), UNESCO 50- educaie. Edit. DEPRA, Bucureti 116. VENERA, M., C., (2008) Teoria i metodologia instruirii, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti 117. VLADULESCU, L., ( 1993), Elemente ale educaiei i profesionalizrii tehnologice, edit. DEPRA, Bucureti 118. VLSCEANU, L., (1988) Proiectarea didactic n curs de pedagogie, Ed. T.U.B., Bucureti 119. ZANFIR, C.; VLSCEANU, l.( 1993) , Dicionar de sociologie, Edit. Babel, Bucureti