CARTEA INTAI Cap.

1- Urmeaz pe Hristos Ce folos este sa vorbeasca cineva despre Sfanta Treime, daca-i lipseste smerenia, fara de care nu poate sa placa Sfintei Treimi?Adevarat, nu vorbele mari fac pe cineva drept si sfant, ci viata curata; ea ne face placuti inaintea lui Dumnezeu. Mai bine as vrea sa am pocainta in inima decat sa ma straduiesc a explica ce este pocainta. Daca ai sti pe dinafara toata Biblia si tot ce au spus inteleptii de pe pamant si iti lipseste dragostea lui Dumnezeu si harul LUI, la ce ti-ar mai folosi? ,,Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni, afara doar de a iubi pe Dumnezeu si a-I sluji. Cea mai mare intelepciune este sa lasi lumea si sa cauti mprtia cerurilor. Cap. 2-Nu te crede nsemnat Orice om are dorinta din fire sa stie cat mai multe; dar de ce folos este tiina fr temere de Dumnezeu? n adevr un ran smerit care slujete lui Dumnezeu este mai bun dect un filosof mndru, care urmrete cursul stelelor pe cer, dar de sufletul su nu se ngrijete. Cu ct tii mai multe, cu att vei fi mai aspru judecat, dac viaa ta nu a fost cu att mai sfnt. Nu te fli deci cu arta sau cu tiina ta, ci mai degrab teme-te de cunotina ce i s-a dat. Iar dac i se pare c tii multe lucruri i le nelegi bine, gndete-te c sunt i mai multe pe care nu le tii. Nu te ngmfa deci, ci mai bine recunoate-i netiina. nva s trieti necunoscut i s nu te crezi cine tie ce om mare. Cea mai nalt i cea mai folositoare nvtur este s te cunoti pe tine nsui i s n-ai gnduri nalte despre tine. Cine se cunoate bine pe sine, nu se socotete om nsemnat, ci este mic n ochii si i n-are plcere s-l laude alii. Cap. 3-n coala adevrului Care lupt este mai nverunat dac nu a aceluia care vrea s biruie pornirile rele ale inimii sale? i silina noastr de cpetenie ar trebui s fie s ne biruim pe noi nine, din zi n zi s dobndim tot mai mult putere asupra noastr nine i n fiecare zi s facem un pas nainte pe calea desvririi.

Daca voiesti sa citesti cu folos, citeste cu smerenie, simplitate si credinta; iar desertaciunea de a trece drept un mare carturar sa nu te amageasca niciodata.

Cap. 7-Fugi de mandrie Socotindu-te pe tine insuti mai pe jos decat altii, nu pierzi nimic; pierzi insa foarte mult, crezandu-te mai pe sus fie chiar de un singur om. Unde este smerenie, acolo este si pace; unde este mandrie, acolo este si pizma si manie si un intreg iad de tulburare. Cap. 12-Necazurile ne sunt de folos Este spre binele nostru ca mai dam din cand in cand si peste necazuri si ca oamenii nu gandesc bine despre noi, ba chiar ne vorbesc de rau, cu toate ca noi facem bine si avem ganduri curate; caci aceasta ne pastreaza smerenia si ne fereste de fumul slavei desarte. Tocmai atunci cand oamenii ne striga in gura mare ca suntem niste rai si ca nu urmarim nici un bine, tocmai atunci mai mult ca totdeauna ne simtim indemnati sa alergam la Dumnezeu, singurul care ne cunoaste inima. Cap13-Impotriveste-te istpitelor Nici un om nu este atat de desavarsit si de sfant incat sa nu aiba niciodata ispite; caci a vietui pe pamant si a fi scutiti cu desavarsire de ispite nu se poate. Dar oricat grele si de suparatoare ar fi aceste ispite, ele ii sunt omului de un mare folos, caci prin ele se smereste, se curateste si se intelepteste. Toti cei sfinti au trecut prin multe necazuri si ispite, dar tocmai prin au ajuns asa de mari; iar cei ce n-au putut rabda ispita, au cazut de la credinta si au fost lepadati. Dupa cum corabia fara carma este manata de valuri incoace si incolo, tot asa este si cu omul slab, care s-a lasat de hotararea luata si a pierdut increderea in Dumnezeu : el este mistuit de tot felul de ispite. Fierul in foc se incearca si omul credincios in ispita. De multe ori nu stim singuri cat putem; dar ispita ne arata ce suntem. De aceea sa veghem mai ales la inceputul ispitei; caci daca nu lasi pe vrajmas sa intre pe usa dinauntru, ci il alungi inca de pe cand este in prag, biruinta nu este atat de grea, dupa cum bine a zis cineva: ,,La inceputul bolii, pe doctor pofteste; Caci tarziu e leacul, cand raul se invecheste. Cum este cu bolile, asa este si cu ispitele. Trebuie sa te impotrivesti vrajmasului de la inceput. Cu cat intarzii mai mult sa te impotrivesti lui, cu atat tu vei slabi, iar el se va intari. In ispite si necazuri se cunoaste cat a inaintat omul pe calea credintei. ,,Obiceiul invechit este greu de parasit.

Cap 15-Faptele facute in dragoste Face mult cine iubeste mult. Cine are adevarata dragoste nu cauta folosul sau, ci este plin de dorinta ca totul sa se faca spre slava lui Dumnezeu. Dumnezeu este inceputul din care izvoraste orice lucru bun, si sfarsitul, in care-si gaseste odihna si bucurie toti cei sfinti. Cap 16 Sa rabdam cusururile altora Ai sfatuit odata, de doua ori, pe aproapele tau si nu sa indreptat? Nu te lua la cearta cu el, ci lasa totul in seama lui Dumnezeu, ca sa se faca voia Lui si sa se faca voia Lui si sa fie preamarit in toti robii Lui; caci EL este singurul care poate sa scoata si dintr-un rau un bine. Invata-te sa rabzi cusururile si slabiciunile altora, oricare ar fi ele, caci, vezi, si tu ai multe pe care altii trebuie sa ti le rabde. Daca pe tine insuti nu te poti indrepta, cum vrei sa faci pe altul dupa placul tau? Imbracamintea si infatisarea dinafara nu fac din oameni un credincios, ci lepadarea de omul cel vechi si imbracarea in omul cel nou, precum si rastignirea tuturor poftelor. Cap 18-Pilda celor care au trait in sfintenie inaintea noastra Uita-te bine la exemplul celor de demult in care sfintenia straluceste ca lumina si vei vedea cat de putin este ceea ce facem noi, aproape numic. Vai, ce este viata noastra alaturi de viata lor? In foame si in sete, in frig si in lipsa de imbracaminte, in truda si in sudoare, in vegheri si in posturi, in rugaciune si in cugetari sfinte, in prigoane si in ocari au slujit Domnului lor sfintii si prietenii lui Cristos. Ce multe si grele necazuri au patimit apostolii si martirii, barbati si femei, si toti cati au urmat lui Cristos! ,,Ei si-au urat viata in lumea aceasta, ca s-o pastreze pentru viata vesnica. Ce viata aspra au dus! Prin cate ispite au trecut! De cate ori au fost batjocoriti si rau necajiti de Vrajmasul! Cate rugaciuni fierbinti au inaltat catre Domnul Dumnezeu! Ce ravna infocata au aratat ca sa sporeasca in viata cu Dumnezeu! Cate lupte au dat ca sa biruiasca pacatul! Cat de curata si de dreapta a fost nazuinta lor catre Dumnezeu! Ziua lucrau din greu cu mainile lor, noaptea se rugau pana tarziu; chiar cand lucrau, nu incetau sa se roage Domnului cu mintea. Toata vreamea o intrebuintau cu folos; si timpul cel mai lung, petrecut cu Dumnezeu, li se parea prea scurt. Dulceata de care erau patrunsi cand cugetau la Dumnezeu, era uneori atat de mare ca uitau si de hrana trupului; au parasit bogatii, mariri, ranguri si onoruri, prieteni si rude; nimic de-

ale lumii nu mai doreau, abia de primeau cele trebuincioase pentru viata, iar grija de trup si ale trupului era o greutate pentru ei. Erau saraci in lucrurile pamantesti, dar bogati in har si in fapte bune. Erau lipsiti in lucrurile dinafara, dar inauntru erau plini de har si de mangaiere cereasca. Pentru lume erau straini, dar pentru Cristos erau rude de aproape si prieteni. Nu erau nimic in ochii lor, si in ochii lumii erau ca un gunoi, dar erau scumpi si de mare pret inaintea lui Dumnezeu. Au trait in adevarata evlavie, au vietuit in ascultare si in smerenie, au umblat in dragoste si in rabdare; de aceea au crescut cu duhul si au aflat mare har inaintea lui Dumnezeu. Ei ne sunt dati ca pilda, pentru ca viata lor sa aprinda in noi dorinta infocata dupa sfintenie si sa n-o lasam sa raceasca prin pilda atatora care ne trag spre trandavie. Cat de infocata era ravna lor! Cata staruinta in rugaciune! Cata intrecere in fapte bune! Cata ascultare! Ei au biruit lumea. Azi se socoteste mare doar acela care nu calca cele oprite si sufera raul cu rabdare. Cata raceala si cata lenevie la noi! Asa de repede am pierdut dragostea dintai! Asa de lenesi ne-am facut, ca abia de ne mai taram de la o zi la alta! O, de s-ar destepta in tine ravna pentru sfintire, dupa ce ai vazut atatea pilde de viata sfanta!

Petrecerea tarzie seara aduce mahnire dimineata.

Numai din pricina usuratatii inimii noastre si a nepasarii noastre fata de greselile noastre, nu simtim durerile sufletului nostru, ci radem adeseori ca nerozii, cand mai degraba ar trebui sa plangem. De multe ori lipsa de putere a duhului ne face sa ne plangem de suferintele trupului. Cap 22-Slabiciunea si stricaciunea firii pamantesti In slabiciune si nepriceperea lor multi ziceau despre catre cineva: ,,Iata un om fericit! Ce bogat, ce mare, ce sus pus este! Daca insa ti-ai intoarce privirile spre bunurile ceresti, ai vedea ca bunurile pamantesti nu sunt nimic fata de ele: pentru ca sunt trecatoare, si nu se pot stapani decat cu frica si cu griji, sunt mai mult o povara. Fericirea omului nu sta in a avea multe bogatii; o stare de mijloc ii este de ajuns. Cap 23-Adu-ti aminte ca trebuie sa mori Curand, mai curand decat iti inchipui, se va sfarsi cu tine pe pamant. De aceea cauta sa vezi in ce stare te afli. Azi esti, maine nu mai esti. Ai pierit din ochii oamenilor? Curand pieri si din

amintirea lor. Esti gata de moarte? Daca nu esti gata de moarte astazi, cum vei fi gata maine? Ziua de maine este o zi nesigura si de unde stii ca vei apuca ziua de maine? Ce folos sa traiesti mult, daca nu traiesti pentru Dumnezeu? Ferice de cine are intotdeauna inaintea ochilor ceasul mortii si in fiecare zi se pregateste de moarte. Cand vezi pe cineva murind, sa-ti zici in inima ta: ,,Pe aceasta cale trebuie sa trec si eu. Fii deci gata in tot ceasul si traieste in asa fel incat moartea oricand ar veni, sa nu te gaseasca nepregatit. Multi mor deodata si fara veste. Daca acum cat esti in viata nu te ingrijesti tu insuti de sufletul tau, dupa moarte cui ii va mai pasa de tine?Acum este vremea de mare pret: ,,Iata ca acum este vremea potrivita, iata ca acum este ziua mantuirii. Cine iubeste pe Dumnezeu cu toata inima, nu se teme nici de moarte, nici de chinuri, nici de judecata, nici de iad; caci dragostea desavarsita ii deschide apropierea de Dumnezeu cu incredere. Cine insa iubeste pacatul, nu e de mirare ca se ingrozeste de moarte si de judecata. Cine leapada frica de Dumnezeu nu va putea sa staruiasca mult timp pe calea credintei, ci curand va cadea in cursa Diavolului. Cauta sa departezi de la tine tot ce nu-ti place la altii.

CARTEA A DOUA Multa liniste si multa pace are omul caruia nu-i pasa nici de lauda, nici de ocara lumii. A face totdeauna ce este bine si a nu avea ganduri inalte despre tine este dovada ca ai o inima smerita. Cine se lipeste de om, cade odata cu el, cine insa se lipeste de Domnul, ramane in veci. Cap 11-Multi se numes crestini, dar putini urmeaza Domnului Isus Multi ucenici doresc Imparatia Lui cereasca, dar putini vor sa poarte crucea Lui. El are multi care doresc mangaierile Lui, dar putini vor sa sufere pentru Numele Lui. Multi vor sa se ospateze cu El la masa, dar putini vor sa posteasca impreuna cu El. Toti doresc sa aiba parte de bucuria Lui, dar putini vor sa sufere pentru Numele Lui. Multi Ii urmeaza Lui pana la frangerea painii, dar putini vor sa bea paharul suferintelor Lui. Multi Ii lauda minunile Lui, dar putini Il urmeaza pana la ocara crucii Lui. Multi Il iubesc cata vreme nu li se intampla nici o impotrivire. Il maresc si Il binecuvinteaza cata vreme primesc binefacerile Lui; cand insa El Se ascunde si-i lasa putin singuri, indata sau cartesc, sau isi pierd nadejdea.

Cei ce-L iubesc pe Domnul Isus pentru El Insusi, si nu pentru folosul ce-l au de la El, Il binecuvinteaza in ziua necazului si stramtorarilor, ca si in ceasul celor mai mari mangaieri. Si chiar daca El n-ar binevoi sa le dea niciodata mangaiere, ei si atunci L-ar lauda si I-ar multumi. O, ce nu poate face iubirea pentru Domnul Isus cand este curata si dezbracata de orice iubire de sine si de interes. Nu sunt oare egoisti cei ce-L iubesc pentru mangaieri? Si toti care se gandesc mereu numai la castigul si la folosul lor, nu dovedesc oare ca se iubesc mai mult pe ei insisi decat pe El? Toti indeamna la rabdare, dar putini vor sa si rabde. Cap 12-despre suferinta (p.61) Si cea mai mica suferinta pe care o sufere omul pentru Dumnezeu, nu va ramanea nerasplatita. A suferi pentru Dumnezeu nedreptate si necaz este spre folosul sufletului nostru. Cap 21 Numai in Tine, Doamne, Dumnezeul meu, pot afla odihna, caci numai Tu esti prea bun, prea inalt, prea puternic; numai Tu poti indestula, pentru ca Tu esti Izvorul si Datatorul a toate, Singurul care ne mangai prin prin indurarea si bunatatea Ta cea nemarginita, Singurul care esti numai podoaba, numai slava, numai dragoste; maririea Ta se inalta mai pe sus de orice marire, puterea Ta se inalta mai pe sus de orice putere, sfintenia Ta intrece orice sfintenie; In Tine toate bunatatile si toate desavarsirile sunt, au fost si vor fi adunate pe deplin, Doamne, Dumnezeul meu! Deci, orice-mi daruiesti afara de Tine, orice-mi descoperi afara de Tine, orice imi fagaduiesti imi este putin lucru si neindestulator, daca nu te am pe Tine si daca nu Te vad pe Tine. Mi-ai facut inima foarte larga si nesatioasa, si nu se poate indestula pana nu se ridica mai pe sus de toate darurile si mai pe sus de orice faptura si pana nu va cauta si nu va afla in Tine odihna si fericirea ei. Cap 27-Iubirea de sine este cea mai mare piedica pentru un om de a ajunge la bunul cel mai inalt Nici un lucru din lume nu te pagubeste atat de mult ca iubirea de sine. Cap 40-Dumnezeu este izvorul oricarui bine si omul n-are nici un motiv sa se laude cu nici un lucru bun pe care il are. Iti multumesc, Doamne, pentru orice bine pe care mi-l dai sa-l fac, ca Tu esti izvorul oricarui bine. Cap 44

Doamne, unde am ajuns! Iata pentru o paguba vremelnica, omul plange cu lacrimi; dupa un castig mic si neinsemnat alearga si munceste de-l trec sudorile; dar paguba sufletului o da uitarii si abia tarziu si cu anevoie se intoarce la Tine. Cap 47-Pentru viata de veci sa suferim toate greutatile Fa ceea ce ai de facut; lucreaza cu credinta in via Mea, si Eu voi fi rasplata ta cea foarte mare. Scrie, citeste, canta, suspina, roaga-te, sufera cu rabdare orice necaz; viata vesnica merita toate aceste lupte, ba inca altele si mai mari. Va sosi ziua pe care numai Domnul o cunoaste, cand va veni pacea si cand nu va mai fi nici zi nici noapte ca acum, ci o lumina necurmata, stralucire nesfarsita, pace neschimbata si odihna sigura. Atunci nu vei mai zice: ,,Cine ma va izbavi de acest trup de moarte? Nu vei mai striga: ,,Vai de mine ca stau la Mesec, si locuiesc in corturile Chedarului! Caci moartea va fi nimicita si in locul ei va straluci slava vesnica. Atunci nu va mai fi nici un necaz, ci veselie si fericire, si o adunare placuta si aleasa. Cap 49 Dupa semanatura urmeaza secerisul si dupa osteneala rasplata. Ascultarea va culege acolo roadele cele mai frumoase, durerea pocaintei se va preface in tresaltare de bucurie si smerenia va fi binecuvantata cu marire nevestejita. P 141-146-fire si har.