Sunteți pe pagina 1din 384

DACIA

Un mileniu de istorie


DACIA
Un millennio di storia






























Coperta I: Camee roman (sardonix) reprezentnd pe zeia Minerva (3,6 u 2,5 cm). (Porolissum)
Coperta IV: Diplom militar roman (tabella I, extrinsecus; 16,2 u 12,2 cm) (Ranovac, Moesia Superior).


ACADEMIA ROMN
INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE ,VASILE PRVAN
MUZEUL NAIONAL DE ISTORIE A ROMNIEI
CENTRUL DE STUDII MILITARE ROMANE



CONSTANTIN C. PETOLESCU







DACIA

UN MILENIU DE ISTORIE













EDITURA ACADEMIEI ROMNE
Bucureyti, 2010


Copyright Editura Academiei Romne, 2010
Toate drepturile asupra acestei ediii sunt rezervate editurii.



EDITURA ACADEMIEI ROMNE
Calea 13 Septembrie, nr. 13, Sector 5
050711, Bucuresti, Romnia,
Tel: 4021-318 81 46, 4021-318 81 06
Fax: 4021-318 24 44
E-mail: edacadear.ro
Adresa web: www. ear.ro


ReIereni: proI. dr. univ. Emilian Popescu, membru
de onoare al Academiei Romne
proI. dr. univ. Alexandru Barnea




Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei
PETOLESCU, CONSTANTIN C.
Dacia : un mileniu de istorie / Constantin C. Petolescu .
Bucuresti : Editura Academiei Romne, 2010
ISBN 978-973-27-1999-2

94(398.2)







Redactor: Mihai POPA
Tehnoredactor: Ctlina RADU
Coperta: Mariana SERBNESCU


Bun de tipar: 23.11.2010. Format: 16 / 70 u 100.
Coli de tipar: 24. Tiraj: 200 ex.
C.Z. pentru biblioteci mari: 9 (398.2)
C.Z. pentru biblioteci mici: 9





Imprimat la TipograIia MEGA, Cluj-Napoca
CUPRINS
Introducere ................................................................................................. 7
Abrevieri bibliografice ............................................................................... 9
I. CE1ICA ....................................................................................................... 15
Strinii de peste mri ................................................................................. 15
Colonizarea greac, 15. Prezena persan la Dunrea de jos, 17. Primul regat al
odrysilor, 19. Ptrunderea sciilor n Dobrogea, 20. Prezena macedonean la
Dunrea de jos, 21. Celii, 26. Bastarnii, 28. Greci si autohtoni n Scythia Minor, 28
Gei yi daci n Carpai yi la Dunrea de jos ............................................. 31
Spaiul Daciei n Istoriile lui Herodot, 31. Geii n izvoarele grecesti, 33. Dacii, o
mldi a geilor, 35. Arheologia Daciei protoistorice, 38. Argintria geto-dacic,
40 Aurul dacilor, 41 Monetria geto-dacic, 42
Regele Burebista yi epoca sa ..................................................................... 43
Religia geto-dacilor .................................................................................... 59
Religia geilor, 59. Religia dacilor, 66
II. DACICA ...................................................................................................... 71
Romanii la Dunrea de jos yi mare .......................................................... 71
Ptrunderea stpnirii romane la Dunrea de mijloc si de jos (secolul I a.Chr I p.Chr.).
Organizarea provinciei Moesia, 71. Organizarea limes-ului moesic n secolele IIII, 82.
Prezena roman pe rmul de nord al Mrii Negre (secolele IIII p. Chr), 89
Regalitatea dacic (44 a.Chr. - 86 p.Chr) ............................................... 93
Rzboiul dacic al mpratului Domitian .................................................. 99
Regatul dacic n timpul lui Decebal ......................................................... 110
Personalitatea regelui Decebal, 110. Societatea dac pe timpul regelui Decebal, 117
Rzboiul dacic al mpratului Traian ...................................................... 123
Personalitatea lui Traian, 123. Cauzele rzboiului dintre daci si romani, 124. Izvoarele
istorice privitoare la rzboiul dacic al lui Traian, 126 Expeaitio Dacia I, 134. Dacia
n perioada interbelic, 144. Expeaitio Dacica II, 148
III. ROMAAA .................................................................................................. 161
Organizarea administrativ a Daciei romane ......................................... 161
Dacia n timpul rzboiului de cucerire, 161. Dacia n perioada 106117, 165.
Dacia n perioada 117168, 166. Reorganizarea Daciei pe timpul lui Marcus
Aurelius, 168. Fasti Daciae, 170

6
Sistemul defensiv yi de comunicaii al Daciei romane ............................ 178
Castra Daciae, 178. Cile de comunicaie, 180. Limes Transalutanus, 182
Armata roman din Dacia ........................................................................ 188
Legiunile, 189: I Aaiutrix, III Flavia, J Maceaonica, XIII Gemina,prezene temporare
(vexilaii), 202: II Aaiutrix, III Gallica, JII Clauaia, JII Gemina, X Gemina, XIJ
Gemina, XXII Primigenia. Trupele auxiliare din Dacia, 206. Aria de recrutare a
trupelor auxiliare din Dacia, 212. Trupe de daci n armata roman, 215. Dacii n
armatele provinciale, 218
Ayezrile romane din Dacia ...................................................................... 221
Orasele romane din Dacia, 222. Asezrile rurale din Dacia, 229
Populaia Daciei romane ........................................................................... 231
Izvoarele antice despre populaia autohton, 232. Datele izvoarelor epigraIice, 234.
Autohtonii n descoperirile arheologice, 235. Colonizarea roman n Dacia, 236.
Simbioza daco-roman, 241
Viaa social n Dacia roman .................................................................. 242
Structuri sociale, 242. Sclavia n Dacia roman, 245. Colegiile, 246. Tulburri
sociale, 248
Dacia n sistemul economic roman ........................................................... 250
Agricultura, 250. Exploatarea bogiilor subsolului, 253. Mestegurile, 255.
Relaiile comerciale ale Daciei romane, 258. Vmile Daciei, 262
Viaa religioas n Dacia roman ............................................................. 264
Viaa cultural-artistic .............................................................................. 272
Scrisul, 272. Arhitectur si urbanism, 274. Arta provincial n Dacia, 276
Sfryitul stpnirii romane n Dacia ........................................................ 278
Bellum Scythicum, 279. Dacia n perioada 238270, 281. Izvoarele privitoare la
retragerea stpnirii romane din Dacia, 286
Dacii liberi yi relaiile lor cu Imperiul Roman ........................................ 292
Dacii liberi din vest, 292. Costobocii, 297. Carpii, 299. Teritoriul Munteniei n
epoca roman, 306
IV. DACOROMANIA .................................................................................... 309
Limes-ul roman la Dunrea de jos n epoca Dominatului ...................... 309
ntre Imperiu yi lumea barbar ................................................................ 318
Goii, 321. Hunii, 326. Gepizii, 328. Slavii, 331. Avarii, 339. Bulgarii, 343
Oamenii pmntului .................................................................................. 346
In loc ae incheiere. De la romanizare la etnogeneza romnilor ............. 351
Ilustraii Iig. 121 ...................................................................................... 363


INTRODUCERE
Ca noiune geograIic, Dacia
1
acoper teritoriul locuit din timpuri strvechi
de ramura nordic a tracilor. Cele mai nsemnate neamuri din grupa nord-tracic si
care s-au maniIestat din punct de vedere militar-politic mai de timpuriu, intrnd
astIel n atenia istoriograIiei greco-romane, au Iost geii si dacii. Istoria acestor
dou neamuri se ntreptrunde strns: de aceea, cel mai adesea istoricii antici i
conIund, iar n istoriograIia modern sunt prezentai sub numele de geto-aaci
2
.
Cnd sunt menionai pentru prima dat, geii erau locuitorii inutului dintre
Dunre si Mare (sau numai pe acestia i cunostea Herodot, ,printele istoriei;
despre inuturile de la nord de Dunre, stirile ajunse pn la el erau vagi si
conIuze). Treptat, geii ncep s alimenteze sursele istorice, ca stpnitori ai
inuturilor de o parte si de cealalt a Dunrii cum se ntmpl sub regii
Dromichaites, Rhemaxos sau Burebista. Aceast epoc si ndelungat istorie
(secolele VI a.Chr.) merit titlul de Getica asa cum l-a gndit si l-a nrdcinat
un mare istoric al nostru
3
.
Odat cu Burebista, centrul puterii neamului geto-dac s-a strmutat la nord de
Dunre, avnd ca principali protagonisti pe dacii aninai de muni (Florus, II, 28,
1819). Timp de un secol si jumtate, ei au constituit obiectul preocuprii politicii
romane la Dunrea de jos. Desi mpraii din secolul I s-au abinut, n general, s
depseasc acest hotar natural (ca de altIel la Rin si EuIrat), armatele lui Traian
neac n snge rezistena dacilor; cuceritorul si va scrie istoria, Dacica,
ilustrnd-o, precum o carte, prin scenele Columnei de la Roma.

1
Despre Dacia: Brandis, RE, IV (1901), col. 1448-1976; J. Fitz, n Der kleine Pauly, I (1964),
col. 13551357; H. Daicoviciu, DIVR (1976), p. 218221; C. C. Petolescu, EAIVR, II (1996), p. 1520.
2
Utilizarea conceptului de geto-aaci n istoriograIia romneasc (scoala arheologic de la Cluj
preIer din motive regionaliste, dar ignornd succesiunea istoric denumirea de aaco-gei) a Iost
uneori supus unor aspre critici (vezi astIel K. Strobel, SCIVA, 49, 1998, 1, p. 61 sq.); un rspuns
cumpnit, bazat pe datele izvoarelor: Al. Vulpe, n CICSA. Trimestrial al Centrului de Istorie
Comparat a Societilor Antice, Bucuresti, 12, 1998, p. 211.
3
Vasile Prvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucuresti, 1926. O lucrare cu acest titlu a
scris, n antichitate, rhetorul Dion din Prusa (Dio Chrysostomos), care s-a pierdut (vezi Philostatos,
Jieile sofitilor, I, 7, 2: ,Ct era de pregtit s scrie o istorie, o dovedesc Geticele (i |:.-i), cci
el a ajuns si la gei, n rtcirile sale). Getica, un neutru plural (deopotriv n greac si n latin), a
Iost de asemenea utilizat ca titlu al operelor lor de medicul T. Statilius Crito, autorul unor |:.-i.
istoria rzboiului dacic al mpratului Traian, precum si de Iordanes (secolul al VI-lea), autor al unor
Getica n limba latin (n care autorul preia conIuzia dintre goi si gei).
Redactarea acestei lucrri a fost realizat n cadrul proiectului STRATEG.
Strategii defensive si politici transfrontaliere. Integrarea spaiului Dunrii de Jos n
civilizaia roman PNCDI2, P4, 91-010/2007.

8
Cucerirea Daciei a Iost urmat de o ampl oper de organizare militar si
administrativ, prin care romanitatea dacic a Iost temeinic si deIinitiv modelat;
podul construit peste Dunre reprezint o legtur Iie si simbolic, dar intrat n
constiina contemporanilor cu romanitatea sud-dunrean. Urmnd exemplul
capitolelor precedente, ni se pare potrivit a denumi aceast ampl investigaie
Romana (acesta este titlul altei opere a istoricului Iordanes).
Chiar dup abandonarea aurelian, denumirea de Dacia persist n orizontul
geograIic chiar dac n unele izvoare trzii mai este denumit Gothia sau
Gepiaia, dup numele unor stpni trectori ai acestor locuri. Oamenii pmntului
si spuneau Romani; printr-o transpunere lingvistic, strinii (n special slavii) i
denumeau Jlachi, iar inuturile locuite de ei cu denumiri derivate din acest
ethnonim. De altIel, Imperiul nsusi era denumit Romania, si asa apare n diIerite
surse; n constiina contemporanilor, din aceasta Iceau parte si romanicii de peste
Iluviu, cei din Dacoromania. Legtura era alimentat iarsi simbolic, de cellalt
pod construit peste Dunre, de mpratul Constantin cel Mare.
Cartea reuneste astIel datele unei istorii milenare. Ca noiune geograIic,
Dacia este rezultatul gndirii geopolitice romane, urmare a impunerii dacilor ca
Iactor (ethnos) incontestabil n spaiul carpato-dunrean, si a rmas ct timp a
existat acest suport etnic. Odat cu romanizarea deplin a autohtonilor si altor
elemente alogene, realitatea etnic impunea noi denumiri, intrate si n percepia
populaiei strromne.
Aceast carte preIigureaz o istorie a etnogenezei romnilor. Ea este
rezultatul preocuprilor de mai multe decenii ale autorului. Multe idei mi-au Iost
consolidate cu prilejul cursurilor si seminariilor cu studenii Facultii de Istorie din
Bucuresti. Lor le adresez n continuare aceast carte chiar dac, n chip abuziv si
din motive meschine, am Iost ndeprtat de la Universitate, cnd nc mai aveam
puterea s le transmit multe din stiina mea. Sper n continuare s-i conving de
importana studierii izvoarelor, ca argumente unice pentru orice demers istoric. Din
acest motiv, cnd a Iost vorba de naraiuni mai ample, am preIerat a lsa autorii
antici s vorbeasc singuri, prin lungi citate, utiliznd deobicei traducerile din
Fontes sau din alte ediii; inscripiile sunt cele publicate n CIL sau n volumele din
culegerea naional de inscripii. Pentru a nu suprancrca notele, n special n
probleme de arheologie, reIerinele s-au Icut la enciclopedii sau alte lucrri (cri,
articole) de sintez.
Sper ca aceast carte s Iie nc util si Iostilor mei studeni, chiar dac unii
dintre ei sunt deja savani sau sunt pe cale s devin. Cartea este deopotriv
adresat tuturor iubitorilor de istorie, acelora care totdeauna cunosc mai mult
istorie dect istoricii nsisi. Pentru unii va Ii o carte de lucru; pentru alii, sper s Iie
o lectur acceptabil.
Abrevieri bibliografice

AARMSI Analele Academiei Romne. Memoriile Seciunii Istorice, Bucuresti
AARMSS Analele Academiei Romne. Memoriile Seciunii StiiniIice, Bucuresti
AB Analele Banatului, Timisoara
Actes au IX
e
Congrs
Actes au IX
e
Congrs international aetuaes sur les frontires romaines,
Mamaa, 613 septembre 1972, BucurestiKlnWien 1974
Aa Fontes Aa Fontes ' FestschriIt Ir Gerhard Dobesch zum InIundsechzigsten
Geburtstag am 15. September 2004 dargebracht von Kollegen, Schlern und
Freuden (hrsg. Herbert HeItner und Kurt Tomaschitz), Wien, 2004, p. 593598.
AE Anne Epigraphique, Paris
AEM Archaeologisch-Epigraphische Mitteilungen aus Oesterreich-Ungarn, Wien,
IXX, 18771896
AIIA Cluj Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie, Cluj, I (1958)
AIIA Iasi Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie ,A. D. Xenopol din Iasi
AIIN Anuarul Institutului de Istorie Naional, IXI, Cluj, 19211947
AISC Anuarul Institutului de Studii Clasice, IV, Cluj, 19281948
Akten XI. Limes-
kongresses
Limes. Akten aes XI. Internationalen Limeskongresses (Seekesfehervar,
30.86.9. 1976), Budapest, 1977
Die Alten
Thraker
W. Tomaschek, Die alten Thraker. Eine ethnologische Untersuchung, n Sitzungs-
berichte der kaiserlichen Akademie der WissenschaIten. Philosophisch-
historische Klasse, Wien, vol. 128 (IV), 1893, p. 1130 (I. Ubersicht aer
Stmme); 130 (II), 1893, p. 170 si 131 (I), 1894, p. 1103 (II. Die
Sprachreste) |reimprimare: 1980|
AM Arheologia Moldovei, Iasi
AMN Acta Musei Napocensis, Cluj, I (1964)
AMP Acta Musei Porolissensis, Zalu, I (1977)
AO Arhivele Olteniei, Craiova, IXIX, 19221948; serie nou: I (1981)
ANRW Aufstieg una Nieaergang aer Rmischen Welt. Geschichte una Kultur Roms
im Spiegel aer neueren Forschungen (ed. Hildegard Temporini, WolIgang
Haase), BerlinNew York
Apulum Acta Musei Apulensis, Alba Iulia
Arch. Ert Archaeologiai Ertesit, Budapesta
ATE Az alsoIehrmegyei trtnelmi, rgszeti s termszettudomanyi egylet
vknyve |Anuarul Societii istorice, arheologice si naturalistice a inutului
Alba de Jos|, Cluj
AU Iasi Anale Universitii Iasi, Istorie
AU Bucuresti Analele Universitii Bucuresti (Istorie)
Auxilia Daciae C. C. Petolescu, Auxilia Dacia. Contribuie la istoria militar a Daciei
romane, Bucuresti, 2002
AV Arheoloski Vestnic, Ljubljana
BAR British Archaeological Reports. International Series, OxIord
BCH Bulletin de Correspondence Hellnique, AthenesParis

10
BCMI Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucuresti, IXXXVIII, 19081945
BEp Bulletin pigraphique
Beitrge C. Patsch, Beitrge :r Jlkerkunae von Saosteuropa, V 1: Bis :ur Festset:ung
aer Rmer in Transaanuvien (Sitzungsberichte der Wiener Akademie der
WissenschaIten, Phil.-hist. Klasse, 214. Band, 1. Abhandlung), Wien, 1932;
V 2: Der Kampf um aen Donauraum unter Domitian una Traian
(Sitzungsberichte..., 217. Band, 1. Abhandlung), Wien 1937
BJb Bonner Jahrbcher
BMC H. Mattingly, Coins of the Roman Empire in the British Museum, Londra
BMI Buletinul Monumentelor Istorice, Bucuresti
BOR Biserica Ortodox Romn, Bucuresti
BSNR Buletinul Societii Numismatice Romne, Bucuresti, I (1904) -
BVb. Bayerische Vorgeschitsbltter, Mnchen
CCA Cronica cercetrilor arheologice, Bucuresti
CCET Corpus Cultus Equitis Thracii, IIV
CCID Monika Hrig, Elmar Schwertheim, Corpus Cultus Iovis Dolicheni, E. J.
Brill, Leiden etc., 1987 (EPRO, 106)
CIGD Ligia Ruscu, Corpus Inscriptionum Graecarum Dacicarum (Hungarian Polis
Studies, 10), Debrein, 2003
CIL Corpus Inscriptionum Latinarum
Civilisation
grecque
Al. Avram, M. Babes (ed.), Civilisation grecque et cultures antiques
peripheriques. Hommage a Petre Alexandrescu a son 70e anniversaire,
Bucuresti, 2000
Civilta Civilta romana in Romania, Roma, 1970
CMRED, I-II D. Tudor, Corpus Monumentorum Religionis Equitum Danuvinorum, Leiden,
19691976 (EPRO, 13)
CNA Cronica Numismatic si Arheologic, Bucuresti
Contribuii C. C. Petolescu, Contribuii la istoria Daciei romane, I, Bucuresti, 2007
Corona Laurea Corona Laurea. Studii n onoarea Luciei eposu Marinescu, Bucuresti, 2005
(colegiul de redacie: Crisan Museeanu, Doina Benea; secretar de redacie:
Atalia SteInescu)
Daci i romani Simpo:ionul internaional Daci i romani. 1900 ae ani ae la integrarea
Daciei in Imperiul Roman (Timioara, 2426 martie 2006), Timisoara, 2006
(ed. Doina Benea)
Dacia felix Dacia Felix. Stuaia Michaeli Brbulescu oblata, Cluj, 2007, 666 p.
Dacian Stuaies Horea Pop (ed.), Dacian Stuaies, Contributions Ior La Tene Period
Researches. In memoriam Dr. Mircea Rusu, Cluj, 2008
Dacica C. Daicoviciu, Dacica. Stuaii i articole privina istoria veche a pmantului
romanesc, Cluj, 1970
Dakerkriegen
Trafans
K. Strobel, Untersuchungen :u aen Dakerkriegen Trafans. Stuaien :ur
Geschichte aes mittleren una unteren Donauraumes in aer Hohen Kaiser:eit,
Bonn, 1984 (Antiquitas, I, 33)
DAP Catalogul
expo:iiei
Catalogul expo:iiei Dacia Augusti Provincia. Crearea Provinciei Il
catalogo aella mostra, Bucuresti, 2006
DAP Crearea
provinciei
Dacia Augusti Provincia. Crearea provinciei. Actele simpozionului
desIsurat n 1314 octombrie 2006 la Muzeul Naional de Istorie a
Romniei, Bucuresti, 2006 (ed. Eug. S. Teodor, Ov. entea)
DE Dizionario EpigraIico di antichita romane di Ettore de Ruggiero, Roma, I (1894) -
DID Din istoria Dobrogei, vol. I: D. M. Pippidi, D. Berciu, Gei i greci la Dunrea
ae Jos ain cele mai vechi timpuri pan la cucerirea roman, Bucuresti, 1965;
vol. II: R. Vulpe, I. Barnea, Romanii la Dunrea ae fos, Bucuresti, 1968
DIVR Dicionar ae istorie veche a Romaniei (paleolitic sec. X), sub redacia lui
D. M. Pippidi, Bucuresti, 1968

11
Dolg. Dolgozatok Travaux de la Section numismatique et archologique du
Muse National de Transylvanie, Cluj
DR Dacoromania. Jahrbuch Ir stliche Latinitt, I (1973)
EAIVR Enciclopeaia arheologiei i istoriei vechi a Romaniei, I (literele A-C); II (literele
D-L) III. (literele M-Q), Bucuresti 19942000 (coordonator stiiniIic C. Preda)
ED Ephemeris Dacoromana. Annuario della Scuola Romena di Roma, Bucuresti
Roma, IX, 19231945
EN Ephemeris Napocensis, Cluj, I (1991)
ENAR C. Preda, Enciclopeaia ae numismatic antic in Romania, Bucuresti, 2008
Epigraphica-
Travaux
Epigraphica. Travaux aeaies au JII
e
Congrs international aepigraphie
grecque et latine (Constant:a, 915 septembre 1977), recueillis et publis
par D. M. Pippidi et Em. Popescu, Bucuresti, 1977
EPRO Etuaes preliminaries aux religions orientales aans lEmpire Romain, E. J.
Brill, Leiden (coecie Iundat de M. J. Vermaseren, f 1985)
ES Epigraphische Studien, Bonn
Etnogene:a
Romanilor
I. I. Russu, Etnogene:a Romanilor. Fonaul autohton traco-aacic i componenta
latino-romanic, Bucuresti, 1981
Festschrift Bet: Rmische Geschichte, Altertumskunae una Epigraphik. Festschrift fr Artur
Bet: :ur Jollenaung seines 80. Lebensfahres,Wien, 1985
Fontes, IIV I:voare privina istoria Romaniei Fontes aa historiam Dacoromaniae
pertinentes, I (1964); I:voarele istoriei Romaniei Fontes historiae
Dacoromanae, Bucuresti, II (1970), III (1975), IV (1982)
Fouilles Gr. Tocilescu, Fouilles et recherches archeologiques en Roumanie,
Bucuresti, 1900
Hierarchie
Rangoranung
La Hierarchie (Rangoranung) ae larmee romaine sous le Haut-Empire.
Actes du Congres de Lyon (1518 septembre 1994) rassembls et dits par
Yann Le Bohec, Paris, 1995
IDR Inscriptiones Daciae Romanae Inscripiile Daciei Romane, Bucuresti,
Editura Academiei. Colecie ngrijit de D. M. Pippidi si I. I. Russu :
I. Introaucere istoric i epigrafic Diplomele militare Tbliele cerate
(de I. I. Russu), 1975; II. Oltenia i Muntenia (de Gr. Florescu si C. C.
Petolescu), 1977; III/1. Dacia Superior. Zona ae sua-vest (de I. I. Russu, n
colaborare cu N. Gudea, V. Wollmann si Milena Dusanic), 1977; III/2. Ulpia
Traiana Dacica (Sarmi:egetusa) (de I. I. Russu, n colaborare cu I. Piso,
V. Wollmann), 1980; III/3. Dacia Superior. Zona central (teritoriul aintre
Ulpia Traiana, Micia, Apulum, Alburnus Maior, Jalea Criului) (de
I. I. Russu, n colaborare cu Oct. Floca si V. Wollmann), 1984; III/4. Zona
rsritean (de I. I. Russu), 1988; III/5 (dou Iascicule): Inscriptions
aApulum, Paris, 2001 (Mmoires de l`Acadmie des Inscriptions et Belles
Lettres, XXIV); III/6: Apulum Instrumentum aomesticum, Bucuresti, 1999
(Cl. L. Blu)
IDRE C. C. Petolescu, Inscriptions ae la Dacie romaine. Inscriptiones Daciae
Romanae. Inscriptions externes concernant lhistoire ae la Dacie (I
er
III
e
sicles), III, Bucuresti, 19962000
IG Inscriptiones Graecae
IGB G. Mihailov, Inscriptiones Graecae in Bulgaria repertae, SoIia, I
2
(1970), II
(1958), III/1 (1961), III/2 (1964), IV (1966)
IGLR Em. Popescu, Inscripiile Greceti i Latine ain secolele IJXIII aescoperite
in Romania, Bucuresti, 1976
IGR R. Cagnat et alii, Inscriptiones Graecae aa res Romanas pertinentes, Paris,
I (Italia si provinciile occidentale) 1906 |reimprimat: Chicago 1975|, II (nu a
aprut), III (provinciile asiatice, cu excepia Asiei proconsulare) 1906; IV
(Asia Proconsular) 1927

12
ILD C. C. Petolescu, Inscripii Latine ain Dacia, Bucuresti, 2005
ILN Violeta Bozilova, Jerzy Kolendo, Leszek Mrozewicz, Inscriptions Latines ae
Novae, Poznan, 1992
ILS H. Dessau, Inscriptiones Latinae Selectae, Berlin, I (1892), II/12 (1906),
III/1 (1914), III/2 (1916)
ILT A. Merlin, Inscriptions Latines ae Tunisie, Paris, 1944
IMS Inscriptions ae la Mesie Superieure, sous la direction de Fanoula Papazoglou,
Belgrad: I. Singiaunum et le nora-ouest ae la province (Miroslava Mirkovic,
Sl. Dusanic), 1976; II. Jiminacium et Margum (M. Mirkovic), 1976; III/2.
Timacum Minus et la vallee ae Timok (P. Petrovic), 1995; IV. Naissus
Remesiana Horreum Margi (P. Petrovic), 1979; VI. Scupi et la region ae
Kumanovo (Borka Dragojevic-JosiIovska), 1982
IOSPE Basilius Latyschev, Inscriptiones antiquae Orae Septentrionalis Ponti Euxini
Graecae et Latinae, IIV, Petropoli, 18851901 |reimprimare: Hildesheim 1965|
IPD
4
A. Dobo, Inscriptiones extra fines Pannoniae Daciaeque repertae aa res
earunaem provinciarum pertinentes
4
, Budapest Amsterdam, 1975
ISM Inscriptiones Scythiae Minoris Inscripiile ain Scythia Minor, Bucuresti,
I. Histria i imprefurimile (D. M. Pippidi), 1983; II. Tomis i teritoriul su
(Iorgu Stoian), 1987; III. Callatis et son territoire (Al. Avram); V. Capiaava
Troesmis Novioaunum (Emilia Doruiu-Boil), 1980
Istoria Romaniei
I, 1960
Istoria Romaniei, Editura Academiei, I, Bucuresti, 1960 (sub redacia lui
C. Daicoviciu, Em. Condurachi, I. Nestor, Gh. SteIan)
Istoria Romaniei
1998
M. Brbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Serban Papacostea, Pompiliu
Teodor, Istoria Romaniei, Bucuresti, 1998
Istoria
Romanilor, III
Istoria Romanilor, Bucuresti, 2001: I. Motenirea timpurilor inaeprtate,
coordonatori Mircea Petrescu-Dmbovia, Al. Vulpe, II. Daco-romani, romanici,
alogeni, coordonatori D. Protase, Al. Suceveanu
JAI JahresheIte des sterreichischen Archologischen Instituts in Wien
JRGZM Jarbuch des Rmisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz
JRS Journal oI Roman Studies, Londra
Kampf v. Beitrge
Kaisertabelle D. Kienast, Rmische Kaisertabelle. Gruna:ge einer rmischen Kaiser-
chronologie
2
, Darmstadt, 1996
LIMC Lexicon Iconographicum Mythologiae Classicae, Zrich Mnchen
LP B. E. Thomasson, Laterculi praesiaum, Gteborg, 1985
Lumea veche Lumea veche. Revist de umanioare, Bucuresti (apariie eIemer)
MCA Materiale si cercetri arheologice, IX, serie nou (reapariie), Bucuresti
MemCD In memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj, 1974
MEFR Mlanges de l`Ecole Franaise de Rome
Miscellanea
Numismatica
Miscellanea Numismatica Antiquitatis. In honorem septagenarii magistri Virgil
Mihilescu-Brliba, Bucuresti, 2008 (ed. Victor Spinei, Lucian Munteanu)
Miscellanea
romano-barbarica
Miscellanea romano-barbarica. In honorem septuagenarii magistri Ion Ioni oblata,
Bucuresti, 2006 (ed. V. Mihilescu-Brliba, Ctlin Hriban, L. Munteanu)
Not. Dign. Notitia Dignitatum et aaministrationum omnium tam civilium quam
militarium in partibus Orientis et Occiaentis, 2 vol. indici, Bonn, 18391853
(ed. Ed. Bcking); Notitia Dignitatum, acceaunt Notitia Urbis Constantino-
politanae et Laterculi Provinciarum, Berlin 1876 (ed. Otto Seeck)
OmCD Omagiu lui Constantin Daicoviciu, cu prileful implinirii a 60 ae ani,
Bucuresti, 1960
OR
4
D. Tudor, Oltenia roman
4
, Bucuresti, 1978

13
Orbis Antiquus Orbis Antiquus. In honorem Ioannis Pisonis, Cluj, 2004 (ed. Ligia Ruscu,
Carmen Ciongradi, Radu Ardevan, Cristian Roman, Cristian Gzdac)
PIR
2
Prosopographia Imperii Romani saec.I.II.III (editio altera), vol. I, 1933
(literele AB); II, 1936 (litera C); III, 1943 (literele DF); IV/1, 1952 (litera
C); IV/2, 1958 (literele HI) (toate ntocmite de E. Groag A.Stein); IV/3,
1966 (litera I); V/1, 1970 (litera L); V/2, 1983 (litera M) (ntocmite de Leiva
Petersen); V/3, 1987 (literele NO) (Leiva Petersen, n colaborare cu J.
Burian, K.-P. Johne, L. Vidman, K. Wachtel); VI, 1998 (litera P) (Leiva
Petersen, K. Wachtel etc.); VII/1, 1999 (literele QR) (K. Wachtel, M. Heil,
A. Strobach); VII/2, 2006 (litera S) (M. Heil, K. Wachtel etc.); VIII/1, 2009
(litera T) (W. Eck, M. Heil, J. Heinrichs etc.), Berlin
PME H. Devijver, Prosopographia militiarum equestrium quae fuerunt ab Augusto aa
Gallienum, Leuven, I (1976), II (1977), III (1980), IV (Supplementum I) (1987),
V (Supplementum II) (1993)
Politique
eailitaire 1993
La politique eailitaire aans les provinces ae lEmpire Romain (II
me
-IJ
me
sicles aprs J.C.). Actes du 1
er
Colloque Roumano-Suisse Deva 1991. Recueillis
et publis par Dorin Alicu et Hans Boegli, Cluj, 1993
Politique
eailitaire 1998
La politique eailitaire aans les provinces ae lEmpire Romain (II
e
-III

sicles
aprs J.C.). Actes du 1
er
Colloque Roumano-Suisse Tulcea, 1998 (V. H.
Baumann d.)
Porolissum, IV Porolissum. Un complex arheologic daco-roman la marginea de nord a
Imperiului Roman, IV, Zalu
RCRF Acta Rei Cretariae Romanae Fautorum Acta
RdI Revista de istorie, Bucuresti
RE Real-Encyclopdie der klassischen AltertumswissenschaIt, Berlin
REMA Revue des tudes militaires anciennes, Lyon
Rep. arh. Alba Repertoriul arheologic al fuaeului Alba (Bibliotheca Musei Apulensis, II;
edd. V. Moga, H. Ciugudean), Alba Iulia 1995
Rep. arh. Cluf Repertoriul arheologic al fuaeului Cluf (Bibliotheca Musei Napocensis, V),
Cluj 1992
Rep. arh. Mure Valeriu Lazr, Repertoriul arheologic al fuaeului Mure, Trgu-Mures, 1995
RESEE Revue des Etudes Sud-Est Europennes, Bucuresti
Region aes
Eisernen Tores
Die Archologie una Geschichte aer Region aes Eisenen Tores :wischen
106275 n.Chr. Kolloquium in Drobeta-Turnu Severin (1.4 Oktober 2000),
Bucuresti, 2001; Die Archologie una Geschichte aer Region aes Eisenen
Tores :wischen 275-602 n.Chr. Kolloquium in Drobeta-Turnu Severin
(2.5 November 2001), Bucuresti, 2003
RGZM Barbara PIerdehirt, Rmische Militraiplome una Entlassungsurkunaen in
aer Sammlung aes Rmisch-Germanischen Zentralmuseums, Mainz, 2004
RFS XVII Roman Frontier Stuaies XJII 1997. Proceeaings of the XJIIth International
Congress of Roman Frontier Stuaies, ed. N. Gudea, Zalu, 1999
RI Revista istoric (serie nou), Bucuresti
RIC Roman Imperial Coinage, 9 vol., Londra, 19241982
RIB R. G. Collingwood, R. P. Wright, The Roman Inscriptions of Britain, I,
OxIord, 1965
RMD Margaret M. Roxan, Roman Military Diplomas 19541977, Londra, 1978
(diplomele nr. 178;); eadem, Roman Military Diplomas 1978-1984, Londra,
1985 (diplomele nr. 79135); eadem, Roman Military Diplomas 19851993,
Londra 1994 (diplomele nr. 136-201); Margaret M. Roxan, P. Holder,
Roman Military Diplomas, IV, Londra, 2001 (diplomele nr. 202322);
P. Holder, Roman Military Diplomas, V, 2006 (nr. 323476)
RMI Revista Monumentelor Istorice, Bucuresti
RMM-Muzee Revista Muzeelor si Monumentelor seria Muzee, Bucuresti

14
Rmische
Provin:en
Die rmischen Provin:en, Begriff una Grnaung (Colloquium Cluf-Napoca,
28.September 1. Oktober 2006), Cluj, 2008, 398 p. (ed. I. Piso)
Rmische State Rmische State una Festungen an aer Donau, Akten der regionalen
KonIerenz organisiert von Alexander von Humboldt-StiItung, Beograd,
16.-19. Oktober 2003, Belgrad, 2005 (ed. Miroslava Mirkovic)
RR Rmer in Rumnien, Kln, 1969
SAA Stuaia antiqua et archaeologica, Iasi
SAHNG Stuaia archaeologica et historica Nicolao Guaea aicata (ed. C. Cosma, D. Tamba,
A. Rustoiu), Zalu, 2001
Sargetia Sargetia. Acta Musei Devensis, Deva
SC Studii si comunicri publicaii ale unor muzee din: Caransebes, Cmpulung,
Craiova, Sibiu
SCIV(A) Studii si cercetri de istorie veche (si arheologie), Bucuresti
SCN Studii si cercetri de numismatic, Bucuresti
SEG Supplementum Epigraphicum Graecum
SHA Scriptores Historiae Augustae (ed. Ernest Hohl), III, Teubner, Leipzig 1965
SMGR, IIIII Stuaien :u aen Militrgren:en Roms, II: Jortrge aes 10. Internationalen
Limeskongresses in aer Germania Inferior, KlnBonn, 1977; III:
13. Internationaler Limeskongress Aalen 1983. Jrtrge, Stuttgart 1986
SMMIM Studii si materiale de muzeograIie si istorie militar, Bucuresti
Sprachreste
2
D. Detschew, Die thrakischen Sprachreste
2
, Wien, 1976
StCl Studii Clasice, Bucuresti
Strack L. Strack, Untersuchungen :ur rmischen Reichsprgung aes :weiten Jahr-
hunaerts, I. Die Reichsprgung :ur Zeit aes Traian, Stuttgart, 1931
Stuaii ae istorie
antic
Stuaii ae istorie antic. Omagiu proIesorului Ioan Glodariu, Cluj, 2001
Stuaia historica
et archaeologica
Stuaia historica et archaeologica in honorem magistrae Doina Benea, Timisoara,
2004 (ed. Mariana Crngus, Simona Regep-Vlascici, Atalia SteInescu)
Stuaia historiae
et religionis
Stuaia historiae et religionis Daco-Romanae. In honorem Silvii Sanie, Iasi,
2006 (ed. L. Mihilescu-Brliba, Oct. Bounegru)
TD Thraco-Dacica, Bucuresti
Tituli IVV Atti del Colloquio Internazionale su Epigrafia e oraine senatorio, Roma, 1420
maggio 1981, III, 1982
TIR Tabula Imperii Romani, K-34 (Naissus Dyrrhachium Scupi Serdica
Thessalonike), Ljubljana, 1976; L-34 (Aquincum Sarmizegetusa Sirmium),
Budapest, 1968; L-35 (Romula Durostorum Tomis), Bucuresti, 1969
VAHD Vjesnik za Arheologiju i Povijest Dalmatinsku, Split
VDI Vestnik Drevnei Istorii, Moscova
ZA Ziva antika Antiquit vivante, Skopje
ZPE ZeitschriIt Ir Papyrologie und Epigraphik, Bonn

I
GETICA
STRINII DE PESTE MRI
1

Colonizarea greac
Cunostinele grecilor din epoca arhaic despre inuturile de dincolo de
Propontida si de la nord de Munii Haemus erau vagi si nesigure. Navigatorii
temerari care se avntaser dincolo de strmtoarea BosIorului care au inspirat
legenda despre expediia argonauilor, n cutarea lnei de aur au adus primele
stiri despre inuturile ce mrgineau bazinul Mrii Negre.
S-ar prea c grecii au depsit Propontida, iesind din BosIor, nc din secolul
al VIII-lea. Poetul Hesiod (Theogonia, v. 337339) aminteste, alturi de alte Iluvii,
de Istrul ,care curge Irumos (-i``.::); ceea ce implic Iaptul c grecii i
cunosteau cursul si poate intraser pe el. Un contemporan al acestuia, poetul
milesian Arctinos, ntr-o scriere denumit Aethiopia, vorbeste despre insula Leuke
(A:u-)
2
, unde zeia Thetis a dus trupul lui Achile (aici se va constitui cu timpul un
sanctuar al eroului divinizat).
Dar Marea (l;) care li se deschidea le-a aprut la nceput agitat si
neospitalier (i:.;)
3
; s-ar prea totusi c acest cuvnt reproducea Ielul cum au
neles grecii numele Mrii, de la populaiile scito-iraniene nord-pontice: Axsaena

1
Nu suntem originari cu acest titlu; vezi: Din istoria Dobrogei, I. Gei i greci la Dunrea ae
fos ain cele mai vechi timpuri pan la stpanirea roman, Bucuresti, 1965, partea a II-a: D. M. Pippidi,
Strinii ae peste mri, p. 137 si urm.
2
Vezi Fontes, I, p. 45. Azi se cheam Insula Serpilor; despre poziia geograIic a acestei insule,
n surse mai trzii, vezi Pliniu cel Btrn, Naturalis historia, 13 (27), 93; Ptolemeu, Geogr., III, 10, 9.
3
D. M. Pippidi, DIVR, p. 481; A. Rdulescu, EAIVR, III, p. 350351. Vezi n aceast
privin: Strabo, Geogr., VII, 3, 6: ,Pe atunci, aceast mare nu putea Ii strbtut de corbii si se
numea neospitalier (i:;) din pricina climei aspre si a cruzimii populaiilor din jurul ei, mai
ales a sciilor | - - - |. Abia mai trziu, dup ce ionienii ntemeiaser orase pe rmurile ei, marea a Iost
numit ospitalier (|u:.;); Ovidiu, Tristia, IV, 4, v. 56: aictus ab Antiquis Axenus ille fuit;
Pomponius Mela, De Chronographia, I, 19, 102: ,Din pricina Iirii deosebit de crude a locuitorilor de
pe rmul ei, a Iost numit odinioar Axenus, dar mai trziu, prin contact cu alte populaii, locuitorii
si-au mblnzit puin obiceiurile si marea a Iost numit Euxinus; Pliniu cel Btrn, Naturalis historia,
IV, 12 (24), 76: ,Apoi, o mare ntins, Pontul Euxin, numit odinioar Axenus (Dein vastum mare
Pontus Euxinus, qui quonaam Axenus).

16
sau chiar (si) de la tracii de pe coasta de vest (,marea ntunecat, neagr; vezi si
Euripide, Ifigenia in Tauriaa, v. 408: v. :`i)
4
.
Dar abia odat cu ,roirea grecilor, care a cuprins si bazinul Mrii Negre,
orizontul geograIic s-a deschis complet. Grecii au ntemeiat primele colonii: Olbia
(647)
5
, pe coasta de nord a Mrii Negre; Istros (circa 657)
6
, Orgame
7
si Apollonia
(circa 610)
8
, pe coasta de vest; Sinope
9
(630) si Trape:us (Trapezunt; sIrsitul
secolului al VII-lea), pe coasta de sud a Mrii Negre. Un al doilea val de colonizare
s-a petrecut n secolul al VI-lea, cnd au Iost ntemeiate celelalte colonii din
bazinul pontic; menionm pe cele de pe coasta de vest: Tomis
10
, Iundaie
milesian, precum si Callatis
11
si Mesambria
12
, de sorginte dorian. Pontul era de

4
Vezi Al. Avram, n Istoria Romanlor, I, Bucuresti, 2001, p. 533. Este interesant cum acest
nume s-a perpetuat la populaiile care au ptruns n inuturile nord- si vest ponice la sIritul antichitii,
n primul rnd la slavi: Ciornoie more ceea ce presupune o continuitate etnic si lingvistic .
5
inutul de la nordul Mrii Negre era cunoscut navigatorilor greci deja mai dinainte; astIel,
poetul corintian Eumelos (n Argonautika, compuse pe la anul 700), aminteste de Iluviul Borysthenes
(Nipru) (Al. Avram, loc. cit., p. 534). Prima colonie a Iost Iundat de navigatorii milesieni pe insula
Berezan, la gura acestui Iluviu; de aceea Herodot o denumeste Borysthenes (IV, 78). Ulterior,
J`3.v`.; s-a aIlat la limanul Bugului (Hypanis).
6
Cetatea Istros a Iost Iundat de colonisti milesieni (Herodot, II, 33), pe coasta unui golI, dar a
crui intrare a Iost nnisipat nc din antichitate (din acest golI au mai rmas un lan de lacuri:
Razelm, Sinoe, Zmeica, Golovia). Data Iundrii ne este transmis mai nti de un izvor din secolul al
II-lea a.Chr. (Pseudo-Scymnos; a trit ntre circa 250180 a.Chr.): ,Milesienii o ntemeiaz pe vremea
cnd ostirea barbarilor scii a trecut n Asia, izgonindu-i pe cimmerieni din Bospor (v. 766770). O dat si
mai timpurie ne este transmis de Eusebius din Caesarea (autor din secolul al IV-lea p.Chr.), n
Chronicon. n cursul olimpiadei a XXXIII-a (a. 657 a.Chr.), Histrus civitas in Ponto conaita. Pentru o
datare mai timpurie pledeaz si descoperirile arheologice.
7
Cetatea Orgame este localizat arheologic la capul Dolojman (com. Jurilovca, jud. Tulcea),
pe Ialeza nalt a lacului Razelm (Halmyris). Este menionat de logograIul Hecataios din Milet
(secolul al VI-lea): J,i v`.; :v. . lc.. Mult mai trziu, n Hotrnicia Histriei (anul
100 p.Chr.) se indic drept reper: a ao[minio - - - - - { / Argamensium (ISM, I, 68, r. 3/4). Trziu, n
secolul al VI-lea p.Chr., Procopius din Caesarea o menioneaz sub Iorma A,i. (De aeaificiis, IV,
11, 20). Descoperirile arheologice sunt mai vechi dect la Histria; de aceea nu este exclus ca aici s Ii
Iost o prim asezare a colonistilor milesieni, strmutat curnd dup aceea la Istros.
8
Apollonia a Iost tot o colonie Iundat de milesieni, poate cu contribuia rhodienilor, pe rmul
golIului Burgas; menionat de Herodot (IV, 93), cu prilejul supunerii de ctre persi a populaiilor
trace dinspre Pontul Stng.
9
AIirmaia lui Herodot (II, 34): ,Sinope se gseste n Iaa locului unde Istrul se vars n mare,
se reIer poate la Iaptul c Sinope se aIl n punctul cel mai avansat spre N de pe coasta de sud a Mrii
Negre; de asemenea, gurile Dunrii sunt cele mai avansate spre E de pe coasta de vest a mrii.
10
Data ntemeierii Tomisului este nesigur. Pseudo-Skymnos (v. 764765) menioneaz doar:
,Orasul Tomeoi (1:. v`.;) a Iost colonie a milesienilor; n jurul lui, din toate prile, se aIl
scii; originea milesian este conIirmat de prezena n inscripiile tomitane a triburilor ioniene. Desi
sursele scrise ncep a meniona Tomis abia n secolul al III-lea a.Chr., descoperirile arheologice
pledeaz pentru datarea ntemeierii nc din secolul al V-lea a.Chr. Numele orasului mai este redat
1. (Apollodor, Bibliotheca, I, 9, 24), 1.; (Iorm dedus din genitivul 1:.;, la Memnon),
Tomis la Ovidius (Tristia, III, 9, 33).
11
Ps. Skymnos, v. 760763: ,Orasul Callatis (|i``i.; v`.;) a Iost o colonie a heracleoilor, ce
apru la porunca dat de un oracol. (Heracleoii) au ntemeiat-o pe vremea cnd Amyntas a preluat
domnia peste macedoneni. ntr-adevr, unele particulariti ale inscripiilor callatiene, speciIice dialectului
doric, sprijin tradiia n legtur cu aceast ntemeiere. Ct priveste momentul, exist o dilem: dac
este vorba de Amyntas I (circa 540-498; cum pare mai probabil) sau abia de Amyntas III (393370).
12
Mesambria este menionat de Herodot (IV, 93), mpreun cu Apollonia, cu prilejul
supunerii de ctre persi a populaiilor trace dinspre Pontul Stng.
17
acum o ,mare greceasc, aceasta si divinitatea sa devenind l; |u:.;
(,Pontul cel ospitalier).
Prezena persan la Dunrea de jos
Totodat, istoria inuturilor de la Dunrea de jos si Mare consemneaz
prezena, Iie si trectoare, ctre sIrsitul secolului al VI-lea, a stpnirii persane.
Dup ocuparea cetilor grecesti de pe coasta de vest a Asiei Mici (Ionia), regele
Darius a organizat o expediie de represalii contra sciilor
13
, care stpneau
inuturile de la nordul Mrii Negre (aprox. anii 514/513). Principalul autor care
descrie aceste evenimente este nsusi ,printele istoriei, Herodot, n cartea a IV-a
a Istoriilor sale. AIlm astIel c, dup cucerirea Babilonului (521 a.Chr.), Darius a
pornit o expediie mpotriva sciilor (Herodot, IV, 1). Marele rege a trecut peste
BosIor, n Europa, pe un pod de vase legat de un arhitect grec. Apoi:
,El porunci ionienilor s-si duc navele n Pontul Euxin, pn la Iluviul Istru; iar de vor ajunge
la Istru, el le cerea s-l astepte acolo si s dureze un pod peste Iluviu. Flota o conduceau
ionienii, eolienii si helespontinii. Trecnd printre stncile Kyanee, corbiile se ndreptar spre
Istru. Dup ce au mers cale de dou zile n susul Iluviului, de la mare, oamenii au construit un
pod peste Iluviu, acolo unde se despart gurile Istrului
14
. Iar Darius, dup ce a trecut Bosporul,
pe podul de vase, isi croi drum prin Thracia, ajungnd la izvoarele rului Tearos; acolo el a
Icut popas vreme de trei zile (IV, 89).
InIormaia este important, deoarece consemneaz itinerariul regelui; pornind
mai departe, aIlm c a ajuns la rul Artiscos, din ara odrisilor (IV, 92).
,Inainte ae a afunge la Istru, birui mai intai pe gei, care se crea nemuritori. Cci tracii din
Salmydessos si cei care ocup inutul asezat mai sus de orasele Apollonia si Mesambria pe
nume scirmiazi si nipseeni s-au predat lui Darius Ir lupt. Geii, ns, Iiindc s-au purtat
nechibzuit, au Iost ndat robii, mcar c ei sunt cei mai viteji si mai drepi dintre traci
(i.i. -i. .-i.i.; Herodot, IV, 93)
15
.
Geii au Iost obligai s urmeze armata persan (Ist., IV, 96). Apoi, armata
regelui a trecut Istrul peste podul de vase legat de greci
16
. Despre ara care li se
deschidea n Ia, Herodot consemneaz:
,n Iaa pmntului scit, spre mare, se ntinde Thracia. Sciia ncepe acolo de unde acest inut
Iormeaz un golI. Istrul se vars n mare, ndreptndu-se spre sud-est. Voi nIisa rmul

13
Vorbind despre neamurile din stepele de la nord de Pontul Euxin, Herodot scrie (IV, 6): ,Cu
toii la un loc poart numele de scoloi (-`.), dup numele unui rege de-al lor. Scii (-u)i.)
le-au zis elenii. Sciii erau o populaie de origine iranian, care au sosit n spaiul nord-pontic, venind
dinspre Asia central, n prima jumtate a secolului al VII-lea. Dup cum ne relateaz acelasi autor
(IV, 12), sciii i-au alungat din aceste locuri pe cimerieni; la acest eveniment se reIer si Pseudo-
Scymnos, cnd scrie despre ntemeierea orasului Istros (Periegesis, v. 766770; vezi supra, nota 6). O
prezentare accesibil: V. Yu. Murzin, S. A. Skory, An Essay of Scythian History, Il Mar Nero, I,
1994, p. 5597.
14
Vezi Herodot, IV, 47: ,Istrul cel cu cinci guri ( lc; : v:i;).
15
Despre brbia (i:.i) geilor, vezi si Iulian Apostatul, Caesares, 22.
16
Despre locul podului, vezi si Strabo, Geogr., VII, 3, 15.

18
Sciiei de la Istru n sus si voi arta ct de mare i este ntinderea. ndat dup Istru vine Sciia
veche (i-i. -.).-), asezat ctre miazzi si ajungnd pn la cetatea numit Karkinitis
(IV, 99).
Urmeaz descrierea geograIic a Scythiei (IV, 100101); apoi:
,Sciii si-au dat seama c ei singuri nu pot respinge n lupt deschis ostirea lui Darius si au
trimis soli la vecini. Regii vecinilor se adunar si inur sIat pentru a vedea ce trebuia Icut,
deoarece se temeau de atacul unei armate numeroase. Regii care s-au strns laolalt erau acei
ai taurilor, agathyrsilor, neurilor, androIagilor, melanhlenilor, gelonilor, buidinilor si
sauromailor (IV, 102).
Dar numai o parte din regii vecini au acceptat s-i ajute; ntre cei care au
reIuzat, au Iost si agathyrsii (IV, 118119).
,Cnd rspunsul acesta a Iost adus la cunostina sciilor, ei se hotrr s nu dea o lupt
deschis, Iiindc nu-i aveau pe aceia aliai, ci s se retrag s dea mereu napoi si s astupe
Intnile si izvoarele pe unde ar trece persii, s nimiceasc toat iarba de pe pmntul de
acolo... (IV, 120).
Persii i-au urmrit pe scii pn dincolo de Tanais, Ir a-i putea determina s
dea o lupt deschis; dimpotriv, acestia i hruiau continuu pe invadatori (vezi
toat descrierea: IV, 121140). n cele din urm, regele a ordonat retragerea,
trecnd napoi Dunrea (Istrul) pe podul de vase (IV, 141142)
17
.
Expediia lui Darius n Sciia este redat sintetic, la mai bine de dou secole
dup aceste evenimente, de Ctesias:
,Scytharbes
18
, regele sciilor, s-a mniat si i-a scris cu truIie lui Darius, iar acesta i-a rspuns la
Iel. Adunnd o armat de opt sute de mii de oameni, Darius construi un pod peste Bospor si
|altul peste| Istru si trecu la scii, dup ce strbtuse o cale de cincisprezece zile. Ei si-au trimis
unul altuia sgei
19
. Oastea sciilor era mai puternic; de aceea Darius a luat-o la Iug, trecnd
podurile si desIcndu-le n grab, nainte ca ntreaga armat s Ii trecut dincolo. Si pierir
|ucisi| de Scyharbes cei lsai n Europa, optzeci de mii.
n Tracia, prezena persan a Iost eIemer; persii au stpnit o vreme, pe
timpul lui Darius, partea dinspre Pontul Euxin. n timpul expediiei lui Xerxes, a
Iost ocupat partea de sud, pn n bazinul Mariei, unde locuiau tracii odrysi.
Inscripiile persane menioneaz crearea unei satrapii, Skuara
20
, condus de
Megabazas, apoi de Otanes (Herodot, V, 14 si urm., 25 si urm.). Dup campania n
Grecia, Darius l-a lsat n Thracia pe ginerele su, Mardonius, pentru a continua

17
Vezi P. Alexandrescu, I:voarele greceti aespre retragerea lui Darius ain expeaiia scitic,
SCIV, 7, 1956, 34, p. 319342.
18
Se crede c este o variant a copistilor pentru -u)i:;. ,conductorul sciilor; la
Herodot si la ali autori, numele regelui sciilor era Idanthyrsos.
19
Despre aceast solie, mai amplu: Herodot, IV, 132133.
20
Vezi n aceast privin Al. Vulpe, Autour ae la fonaation au Royaume Oaryse, n vol.
Civilisation grecque et cultures antiques peripheriques, Bucuresti, 2000, p. 76 si urm.; idem, n
Istoria Romanilor, 2001, p. 453. A se compara eventual acest toponim cu o apropiat omonim din
Illyria (Scodra) sau din Macedonia (Scydra); vezi I. I. Russu, Illirii, Bucuresti, 1969, p. 246.
19
operaiunile. O surs citat de Plutarh (Alex., 36: ,.regii chemai, dup alte daruri,
au depus n tezaurul regal si ap din Nil si Istru, ca o dovad a ntinderii imperiului
si a stpnirii aceluia asupra tuturora) arat c persii considerau Dunrea Irontiera
imperiului lor. Dar, prevalnd preocuparea pentru evenimentele din lumea greac
(rscoala cetilor grecesti din Ionia, expediia lui Darius n Grecia, apoi rzboiul
purtat de Xerxes cu grecii), stpnirea persan n inutul dintre Dunre si Mare a
Iost probabil doar simbolic. Pe de alt parte, este posibil ca, proIitnd de ,vidul de
putere de la Dunrea de jos (n condiiile n care geii Iuseser zdrobii de marele
rege), grupuri de scii s se Ii inIiltrat de pe acum la sud de Dunre
21
.
Primul regat al odrysilor
Dup nIrngerile din al doilea rzboi medic (480479), persii abandoneaz
treptat Thracia. n aceste teritorii se organizeaz regatul tracic al odrysilor
22
,
condus de Teres I (circa 470-431).
Sciii, stpni necontestai n inuturile de la nord de Dunrea maritim, au intrat
curnd n conIlict cu noua putere. ConIlictul a Iost temporizat prin cstoria Iiicei lui
Teres cu Ariapeithes, regele sciilor. Dar regele scit avea s Iie rpus de Spargapeithes,
regele agathyrsilor. Domnia sciilor a revenit lui Scyles
23
, care (adept al practicilor
dionysiace) a Iost izgonit de Iratele su Octamasaaes
24
; Scyles s-a reIugiat n Thracia,
ceea ce a constituit un motiv de rzboi. ConIlictul a Iost mediat cu puin nainte de
conIruntarea armat; regele odrysilor Sitalkes a trimis un crainic la regele sciilor,
propunnd un schimb reciproc de prini Iugari. AstIel, Scyles a Iost predat lui
Octamasades (care a pus dendat s Iie tiat capul Iratelui su); la rndul su, regele
scit l-a predat regelui trac pe Iratele acestuia, Spardokos (Herodot, IV, 80).
Sitalkes a murit n 424, n cursul luptelor contra tribalilor. I-a urmat la tron
Seuthes I (424410), iar mai trziu Seuthes II (400387); regatul trac a trecut apoi
printr-o perioad de dezbinare, cunoscnd o nou nIlorire n timpul regelui Cotys
(384360)
25
. Urmeaz o nou perioad de dezbinri, pn cnd regatul este cucerit
de Filip II al Macedoniei.
n ceeace priveste ntinderea, aIlm de la Thoukydides (II, 97, 1) c
,stpnirea odrysilor era de la cetatea Abdera, spre Pontul Euxin, pn la Iluviul
Istru. Linia Dunrii rmnea nc Irontiera natural, reciproc acceptat; iat cum
caracterizeaz Thoukydides cele dou mari puteri (II, 97, 5):

21
AstIel, Herodot (IV, 90), ncepnd descrierea Scythiei, scrie: ,ndat, dup Istru, vine
Scythia veche ( ii. -u).- , dup cea mai plauzibil leciune); s Iie vorba si de o Sciie mai
nou, cea care, cteva veacuri mai trziu, avea s Iie denumit Sciia Mic ?
22
Vezi Al. Vulpe, loc. cit. (nota 20), p. 76-82. Vezi de asemenea R. Vulpe, La succession aes
rois oaryses, n Stuaia Thracologica, Bucuresti, 1976, p. 2238.
23
Scyles provenea dinntr-o relaie a regelui Ariapeithes cu o Iemeie din Istrios (Herodot, IV,
78); el s-a iniiat la Olbia n misterele lui Dionysos, motiv pentru care a Iost izgonit de concetenii
si. Scyles s-a reIugiat n Thracia.
24
Octamasades era Iiul regelui Ariapeithes si al Iiicei lui Teres.
25
Numele regelui Cotys apare gravat, cu litere grecesti punctate, pe unele vase de argint
provenind din tezaure descoperite n nordul Bulgariei (P. Alexandrescu, SCIVA, 38, 1987, 3, p. 235244).

20
,ntr-adevr, regatul odrysilor a Iost cel mai mare dintre cele aIlate n Europa ntre golIul
Ionic si Pontul Euxin si prin veniturile n bani, si prin alte bunuri, dar n ceea ce priveste
Iora combatant si mrimea armatei, acest regat era cu mult n urma regatului sciilor. Regatul
sciilor nu putea Ii comparat cu nici unul din regatele din Europa, si nici unul dintre neamurile
din Asia, considerate izolat, n-ar putea s reziste sciilor, dac s-ar uni cu toii
26
.
n acest rstimp, geii sud-dunreni erau n raporturi de supunere Ia de regii
odrysi opiune explicabil si prin presiunea scitic, eIectiv chiar n ara lor dintre
Dunre si Mare
27
.
AstIel, n cursul rzboiului peloponesiac, tracii s-au aIlat alturi de atenieni
cu ocazia luptelor din Macedonia; Thoukydides arat c oastea lui Sytalkes numra
150 000 de oameni, dintre care o treime erau clrei: ,cea mai mare parte a clrimii
o pregteau odrysii si, cu ei, geii (II, 98, 4)
28
. Sub regele Seuthes I (424410), 2 000
de gei usor narmai lupt ca mercenari ai odrysilor, de data aceasta contra
atenienilor, n prile Chersonesului (Polyainos, VII, 38).
Ptrunderea sciilor n Dobrogea
Este posibil ca grupuri de scii s Ii ptruns la sud de Dunre, n nordul Dobrogei
actuale, nc de pe la 500 a.Chr., dup esecul expediiei lui Darius n Sciia
29
; par
sugestive descoperirile din necropola biritual de la Celic-Dere (Telia, com. Frecei,
jud. Tulcea), datat n secolele VIV a.Chr. (n care s-au descoperite un numr
important de spade de tip akinakes, vrIuri de sgei, ceramic greac si autohton)
30
.
n anul 339, proIitnd de slbiciunea regatului odrysilor, sciii trec Dunrea.
Relatarea evenimentelor o ntlnim la Trogus Pompeius (de Iapt, n Iorma
transmis de Iustinus, istoric din secolul al II-lea p.Chr.: IX, 2, 116 si IX, 3, 12):
,n acea vreme era rege al sciilor Atheas. Fiind strmtorat de rzboiul cu istrienii, acesta ceru,
prin mijlocirea cetenilor din Apollonia, ajutor de la Filip, spunnd c avea de gnd s-l lase
urmas la domnie n Sciia. Murind ntre timp regele istrienilor, sciii au scpat si de teama
rzboiului si de nevoia de a mai cere ajutor (Erat eo tempore rex Scytharum Atheas, qui cum
bellum Histrianorum premeretur, auxilium a Philippo per Apollonienses petit, in successione eum
regni Scythiae aaoptaturus, cum interim Histrianorum rex
31
aeceaens et metu belli et auxiliorum
necesitate Scythas solvit). Prin urmare Atheas porunceste macedonenilor, pe care-i trimite
napoi, s-i spun lui Filip c nici nu i-a cerut ajutor, nici nu i-a Igduit c-l va lsa urmas, si
c sciii n-au nevoie de ocrotirea macedonenilor; cci ei sunt mai buni dect macedonenii (quibus
meliores forent), iar el, Atheas, nu-i lipsit de mostenitor, deoarece are un Iiu sntos si teaIr.

26
Aceeasi aIirmaie despre lipsa de unitate a tracilor: Herodot, V., 3 (v. infra, p. 33).
27
Vezi supra, textul care trimite la nota 21.
28
De la acesti mercenari gei a aIlat probabil Socrate inIormaii despre credina geilor; vezi
infra, p. 6061.
29
V. supra, nota 21. n mod tradiional, prezena unor enclave scitice, care au generat
denumirea de Scythia (v. decretul n cnstea lui Agathocles), dateaz din secolul al III-lea a.Chr.
30
Scurte prezentri ale spturilor: V. Srbu et alii, CCA 2007, p. 322, nr. 186; CCA 2009
( Valachica, 2122, 20082009), p. 220221. Vezi nc: G. Simion, Tombes tumulaires aans la
necropole ae Celic-Dere, n vol. Tombes tumulaires ae lge au Fer aans le Sua-Est ae lEurope.
Actes au Colloque international aarcheologie funeraire Tulcea 1995 (textes runis par G. Simion et
V. Lungu), Tulcea, 2000, p. 6982; Al. Vulpe, Istoria Romanilor, I, 2001, p. 411, 478; V. Srbu,
D. SteIan, M. Duescu, Telia Celic Dere, Tulcea County. Lanascape Stuaies (cu bibliograIie).
31
Acest anonim rex Histrianorum a Iost identiIicat ipotetic cu un dinast local din nordul
Dobrogei, cunoscut prin cteva monede cu legenda bAlA|. MJ|J`J (C. Preda, SCIV, 15,
1964, 3, p. 401410; idem, ENAR, Bucuresti, 2008, p. 197).
21
InIormaia cea mai important este cea despre existena unei Iormaiuni
politice a populaiei dintre Dunre si Mare; este vorba de urmasii acelor gei care se
credeau nemuritori si care se opuseser marelui rege al persilor; acum se opuneau
sciilor, care nvliser peste ara lor.
De la ali istorici, tot trzii (autori ai unor Stratagemata. Frontinus, II, 4, 20;
Polyainos, VII, 44, 1), aIlm c Atheas a avut de nIruntat si pe tribali, populaie de
neam trac trind n valea Timocului
32
; ei iesiser probabil naintea sciilor, dar la
apariia acestora s-au retras nspimntai. ara geilor sud-dunreni era acum n
mna sciilor. De prezena lui Atheas s-ar lega dou tipuri de monede de argint,
avnd pe revers legenda A1AlA
33
.
Noua situaie nu putea lsa indiIerent pe Filip; acesta soseste cu armata sa si-l
nIrnge pe Atheas, care este ucis n lupt; Lucian din Samosata (Makrobioi, 10;
dup inIormaia lui Demetrios din Callatis) arat c regele scit trecuse de vrsta
memorabil de nouzeci de ani. O alt stpnire se instaura acum la Dunre. Dar la
ntoarcere, Filip a a avut de nIruntat pe tribali:
,Pe cnd se ntorcea din Sciia, tribalii i-au inut calea si au reIuzat s-i dea liber trecere, dac
nu le d si lor o parte din prad. Din aceast pricin s-a iscat ceart si apoi lupt n regul. Filip
a Iost rnit n coaps de o sgeat, care trecu prin trupul su si-i omor calul. Fiindc toi
credeau pe rege mort, prada a Iost pierdut (Iustinus, IX, 3, 13).
Mai trziu, n decursul secolului al III-lea, proIitnd de disoluia puterii
macedonene la Dunre, sciii au ptruns n numr mare n Dobrogea; noua realitate
etnic este consemnat de desemnarea inutului dintre Dunre si Mare cu numele
de Scythia, ntr-un decret histrian din jurul anului 200 a.Chr.
34
. De altIel, n secolul
al II-lea, sciii din Dobrogea apar organizai n mai multe grupuri, sub conducerea
unor seIi militari, purtnd titlul de basileus; ei sunt cunoscui graie Iaptului c emit
moned de bronz: Ailios, Akrosas, Charaspes, Kanites, Sariakes, Tanusa
35
.
Prezena macedonean la Dunrea de jos
Dup numai civa ani, macedonenii, asupra crora domnea acum Alexandru
(336323), sunt din nou prezeni la Dunre, unde illirii si tribalii se rzvrtiser.
Regele Alexandru a pornit mpotriva acestora n primvara anului 335; relatarea
ntregii campanii s-a Icut de Ptolemeu al lui Lagos, general al lui Alexandru si
viitor rege al Egiptului, de unde a Iost preluat de Flavius Arrianus, n Anabasis (I, 14).
Itinerariul urmat de rege este important pentru stabilirea locului evenimentelor
viitoare. Alexandru a pornit din Amphipolis, a trecut prin Philippi, a trecut rul
Nestos si a ajuns la muntele Haemus; aici a avut de nIruntat o ambuscad din
partea tracilor si a populaiilor de munteni, la o trectoare (i c:i), posibil

32
Despre tribali, infra, p. 22 sq.
33
Vezi C. Preda, ENAR, p. 37.
34
Vezi infra, p. 3031.
35
Vezi: V. Canarache, Moneaele sciilor ain Dobrogea, SCIV, I, 1950, 1, p. 213256;
C. Preda, ENAR, p. 22 (Ailios), 23 (Akrosas), 78 (Charaspes), 167168 (Kanites; vezi si IGB, I
2
, 4,
Odessos), 254 (Sariakes), 277278 (Tanusa).

22
Succorum Angustiae (Trojanovi Vrata) (Arrian, Anab.,, I, 613); apoi a trecut
muntele si s-a ndreptat spre tribali, ajungnd la un ru Lyginos (,Acesta se aIla,
Ia de Istru, la o deprtare de trei popasuri, n direcia celui care ar merge spre
muntele Haemus)
36
.
,Dar Syrmos, regele tribalilor, care aIlase cu mult nainte de expediia lui Alexandru, trimisese
din vreme Iemeile si copiii tribalilor spre Istru, poruncindu-le s treac Iluviul, pn ntr-unul
din ostroavele Istrului. Insula poart numele de Peuce (l:u- i c. :c.). n
aceast insul si gsiser adpost si tracii vecini ai tribalilor, alungai de Alexandru. n ea
Syrmos nsusi Iugi cu oamenii si. Dar o mare mulime a tribalilor Iugi napoi spre rul
|Lyginos|, unde cu o zi mai nainte atacase Alexandru (Anabasis, I, 2, 13). Acestia sunt
atacai si nvinsi de macedoneni (ibia., I, 2, 47).
,A treia zi dup lupt, Alexandru ajunse la Iluviul Istru |urmeaz o digresiune despre acest
Iluviu|. Acolo gsi corbii mari venite de la Bizan prin Pontul Euxin si pe Iluviu.
Alexandru a ncercat o debarcare Iorat pe insula unde se adpostiser tribalii
si tracii, dar nu a reusit, ntre altele din cauza curentului puternic (ibia., I, 3, 14).
,Atunci Alexandru si retrase corbiile si hotr s treac Istrul mpotriva geilor care locuiau
dincolo de Istru, deoarece i vedea c sunt adunai acolo n mare numr pe malul Istrului. Ei
voiau s-l mpiedice, dac ar Ii ncercat s treac la dnsii (erau acolo vreo patru mii de
clrei, iar pedestrasi peste zece mii). n acelasi timp pe Alexandru l cuprinse dorina de a
trece pe malul cellalt al Istrului. Pe una din corbii se urc si el. Apoi, puse s se umple cu
paie burduIuri din pielea corturilor sub care se adposteau ai si; adun din regiune ct putu
mai multe luntri dintr-un singur trunchi (u.`i) (cci acestea se aIlau din belsug, deoarece
locuitorii de pe malurile Istrului le Iolosesc pentru pescuit n Istru sau cnd merg unii la alii pe
Iluviu, iar muli Iac cu ele piraterie). Dup ce adun Ioarte multe din acestea, trecu pe ele ct
mai muli soldai. Cei care trecur mpreun cu Alexandru erau ca la vreo mie si cinci sute de
clrei si vreo patru mii de pedestrasi (I, 3, 56).
,n cursul nopii merser prin locuri unde holdele de gru erau mbelsugate. n Ielul acesta,
rmaser mai neobservai n naintarea lor pe mal. Cu ivirea zorilor, Alexandru o porni prin
holde. El porunci pedestrasilor s nainteze, culcana graul cu lncile inclinate, pn au ajuns la
pmntul necultivat. Ct vreme clreii naintar prin holde, Ialanga i urma. Dar cnd abia iesir
de pe ogoare, Alexandru nsusi duse cavaleria la aripa stng, iar lui Nicanor i porunci s duc
Ialanga n Iormaie ptrat. Dar geii nu inur piept nici mcar primului atac al cavaleriei. Ei
rmaser uimii de ndrzneala cu care ntr-o singur noapte trecuse att de usor cel mai mare
dintre Iluvii, Istrul, Ir s Iac pod la locul de trecere. i mai nspimnta si desimea de
nestrbtut a Ialangei si puternicul atac dat de clrei. Mai nti, ei Iugir spre un oras (v`.;), care
se aIla la o deprtare de o parasang de Istru. Cnd vzur c, lsnd n Irunte pe clrei,
Alexandru duce n grab Ialanga de-a lungul Iluviului, pentru ca nu cumva pedestrasii s Iie
ncercuii de geii care stteau la pnd, geii prsir si orasul, care nu era bine ntrit. si luar
copiii si Iemeile pe cai, ct puteau duce caii. Ei se retraser ct putur mai departe de Iluviu,
prin locuri singuratice. Alexandru cuceri orasul si lu toat prada pe care o lsaser geii. El
nsrcin pe Meleagru si Filip cu transportarea przii. Drm orasul pn la temelie, jertIi pe
malul Istrului lui Zeus Mntuitorul, lui Herakles si Istrului nsusi, deoarece nu le-a Iost de
netrecut. n aceeasi zi i aduse teIeri pe ai si n tabr (ibiaem, I, 4, 15).
,Aci sosir soli att din partea triburilor libere care locuiesc pe malurile Istrului, ct si de la
Syrmos, regele tribalilor; venir soli chiar si de la celii care locuiesc n GolIul Ionic (I, 4, 6).

36
Al. Vulpe, n Istoria Romanilor, I, p. 458, propune a identiIica acest ru cu unul din aIluenii
Dunrii, dintre Timoc si Isker, posibil Rosia.
23
Alexandru a mai zbovit un timp, luptnd pentru potolirea triburilor illirice,
dup care n 331 a. Chr. a pornit n campania sa oriental. n acest rstimp (n anul
326
37
, dac nu cumva nc din 331
38
), n prile noastre se mai produce un
eveniment notabil, relatat de Trogus Pompeius (vezi Iustinus, 1617):
,Zopyrion, pe care Alexandru cel Mare l lsase guvernator al Pontului (praefectus Ponti), a
socotit c e rusinos s stea degeaba si s nu ntreprind el ceva; de aceea, adun treizeci de mii
de soldai si porni cu rzboi mpotriva sciilor. A Iost ns omort cu ntreaga lui armat,
ispsind astIel vina de a Ii pornit necugetat rzboi mpotriva unui neam care nu-i Icuse nici un
ru (vezi nc II, 3, 4; XII, 1, 45).
De asemenea, Curtius RuIus (Historia Alexanari Magni Maceaonis, X, 1, 44)
ne inIormeaz:
,n timpul unei expediii mpotriva geilor, Zopyrion, guvernatorul Traciei (Thraciae
praepositus), Iusese zdrobit cu toat oastea (cum toto exercitu oppressus erat) din pricina unei
Iurtuni mari si puternice, iscate pe neasteptate.
Iar de la Macrobius, mai aIlm c Zopyrion a asediat cetatea Olbia:
,n vremea asediului lui Zopyrion, borysteniii au eliberat sclavii, au dat drept de cetenie
strinilor, au iertat datoriile si au putut s in piept dusmanului.
Unii istorici cred c ar Ii vorba chiar de dou campanii diIerite (n 331 si n 326).
AIlnd de acest dezastru, Seuthes i-a ndemnat la rscoal pe odrysi, dup
cum ne mai inIormeaz Curtius RuIus (X, 1, 45); Tracia era aproape pierdut
(amissa propemoaum Thracia).
AstIel, de prezena macedonenilor lui Alexandru la Dunre se leag si prima
atestare a geilor de la nord de Iluviu. Urmtorul episod nregistrat de istoria geilor
dateaz abia dup alte patru decenii.
Dup moartea lui Alexandru (323 a.Chr.), imperiul creat s-a mprit ntre
urmasii si (.i.). Strategia Thraciei i-a revenit lui Lysimach, ,mpreun cu
neamurile care se nvecineaz cu Marea Pontic (Diodor, XVIII, 3, 2). Mai nti,
el a trebuit s nbuse o rscoal a odrysilor; luptele au durat civa ani (vezi
Diodor, crile XVIIIXXI). De asemenea, n 313 s-au rsculat cetile din Pontul
Stng, Iiind instigate de Antigonos Monophtalmos; acesta a trimis chiar o escadr
n ajutorul cetii Callatis. Istros si ali aliai au Iost de la nceput nIrni. Doar
Callatis a suIerit un ndelung asediu (o ntrerupere n 311), Iiind cucerit abia n
307; atunci 1 000 de callatieni s-au reIugiat n Regatul Bosporan; regele Eumelos i-
a primit si i-a colonizat probabil n calitate de cleruhi (Diodor, XX, 25, 1).

37
Vl. Iliescu, Campania strategului Zopyrion la Dunrea ae Jos, Pontica, 4, 1971, p. 5774;
vezi si D. M. Pippidi, Les Maceaoniens sur le Bas-Danube ae Philippe II a Lysimaque, n Parerga,
Bucuresti, 1984, p. 151163.
38
Vezi Al. Suceveanu, O ipote: aespre Zopyrion, SCIV, 17, 1966, 4, p. 635644.

24
Regele Lysimach a trebuit s mai poarte un rzboi si mpotriva unui dinast ce
stpnea la Dunrea de jos. Civa autori consider pe Dromichaites
39
rege trac
(Diodor din Sicilia vezi mai jos; Iustinus, XVI, 1, 19: rex Thracum; Plutarh,
Demetrios, 39 si 52, Polyainos, Strateg., VII, 25: i-. 3ic.`:u;; de reinut
Polybios, Ir. 102 : 3ic.`:u; . `Juc.
4
). Ali autori arat ns c el era get
Strabo (VII, 3, 8 si 14: |:. 3ic.`:u;; Memnon: ,campania lui Lysimach contra
geilor
41
; Pausania, I, 9, 7: ,Atunci Lysimach, dintre vecini, s-a rzboit mai nti
cu odrisii si apoi a pornit cu armata mpotriva lui Dromichaites si a geilor)
42
.
Cea mai complet relatare a evenimentelor o gsim la Diodor din Sicilia
(XX1, 12, 16), pe care o reproducem mai jos:
,Armata lui Lysimach era chinuit de Ioamete. Prietenii l sItuir pe rege s scape cum va
putea si s-si mute gndul c oastea lui l-ar putea salva. Lysimach le rspunse ns c nu era
drept s-si prseasc ostasii si prietenii, asigurndu-si lui o scpare rusinoas.
,Dromichaites, regele tracilor, dup ce primi cu mult prietenie pe regele Lysimach,
numindu-l si tat, l conduse mpreun cu copiii si ntr-o cetate numit Helis (:.; v`.
i: |:`.)
43
.
,Ajungnd ostirea lui Lysimach n puterea tracilor, acestia se strnser la un loc alergnd n
numr mare si strigar s le Iie dat pe mn regele prizonier, ca s-l pedepseasc. Cci
spuneau ei poporul, care luase parte la primejdiile |rzboiului| trebuie s aib dreptul de a
chibzui asupra Ielului cum s Iie tratai cei prinsi
44
. Dromichaites Iu mpotriva pedepsirii
regelui si-i lmuri pe osteni c este bine s-l crue pe brbatul acesta. Dac l-ar omor pe
Lysimach spunea el , ali regi au s-i ia domnia si se prea poate ca regii acestia s Iie mult
mai de temut dect naintasul lor. Dar crundu-l pe Lysimach, acesta cum se si cuvine are
s se arate recunosctor tracilor, care i-au druit viaa. Iar locurile ntrite (i )u.i), aIlate
mai nainte vreme n stpnirea tracilor
45
, ei le vor dobndi napoi Ir nici o primejdie.
,Cu ncuviinarea mulimii, Dromichaites cut printre prizonieri pe prietenii lui Lysimach
46
si
totodat pe sclavii care obisnuiau ca s-l slujeasc si-i aduse n Iaa regelui prizonier. Svrsi
apoi jertIa si l poIti pe Lysimach la osp mpreun cu prietenii si si pe tracii cei mai de

39
Despre nume: D. Detschew, Die thrakischen Sprachreste
2
, Wien, 1976, p. 158159.
40
n legtur cu inIormaia Iurnizat de Polybios, este de reinut articolul lui C. Daicoviciu,
ara lui Dromichaites, n Emlekknive Kelemen Lafos, Cluj, 1957, p. 180182 (vezi si o versiune
italian, Il paese ai Dromichete, reluat n Dacica, p. 97100); acest mare nvat considera c n loc
de 3ic.`:u; . Juc. ar trebui mai degrab neles 3ic.`:u; . Juc. sau Jucc.. deci
rege al locuitorilor de pe rul Oraessos (Arges). CI. R. Vulpe, Stuaii Thracologice, p. 57 si nota 31.
41
Vezi Fontes, I, p. 512.
42
Vezi chiar si Diodor, infra, nota 45. Ezitarea autorilor antici se poate datora si Iaptului c
Dromichaites stpnea precum mai trziu Zalmodegikos si Rhemaxos teritorii de o parte si alta a
Dunrii; infra, p. 29 sqq.
43
Vezi n aceast carte mai departe, p. 338, nota 130.
44
A se vedea un pasaj din Lexiconul lui Suidas: ,Agitndu-se geii si cernd s Iie pedepsit, a
biruit prerea lui Duras, care propuse regelui ca acesta s Iie inut sub paz; I. I. Russu (StCl, 13,
1972, p. 126, Iragm. 15) atribuia acest pasaj lui Criton si credea c prizonierul era generalul Longinus
(vezi infra, p. 9899 cu nota 126 si p. 150 cu nota 332)
45
Aceste )u.i. pe care Dromichaites le cerea napoi de la Lysimach, erau desigur cele
situate la sud de Dunre; ar Ii un non-sens ca basileia lui Dromichaites (unde regele nIrnt Iusese dus
prizonier cu oastea sa) s se Ii aIlat la sud de Dunre, iar cetile ocupate de macedonenii la nord de
Iluviu. Pausanias este clar n aceast privin (I, 9, 7); vezi infra, p. 2526.
46
Printre prizonierii macedoneni, se numra si Clearchos din Soloi (Cilicia) (despre acesta,
vezi iarsi Fontes, I, p. 123).
25
vaz. |Dromichaites| pregti mese |deosebite|. Pentru cei din jurul lui Lysimach, ntinse un
covor regal, luat n lupt, iar pentru sine si prietenii si asternu doar paie.
,De asemenea Iur pregtite dou ospee: pentru acei macedoneni, Dromichaites rndui tot
Ielul de mncruri alese, servite pe o mas de argint, iar tracilor le ddu s mnnce
zarzavaturi si carne, dar pregtite cu msur, asezndu-le pe niste tblie de lemn, care ineau
loc de mas. n cele din urm, puse s le toarne macedonenilor vin n cupe de argint si de aur,
pe ct vreme el si tracii lui beau vinul n pahare de corn si de lemn, asa cum obisnuiesc geii.
Pe cnd butura era n toi, Dromichaites umplu |cu vin| cornul cel mai mare, i spuse lui
Lysimach tat si l ntreb care din cele dou ospee i se pare mai vrednic de un rege: al
macedonenilor sau al tracilor. Lysimach i rspunse c al macedonenilor | - - - |
,(6) |- - - | Atunci zise Dromichaites de ce ai lsat acas attea deprinderi, un trai ct se
poate de ademenitor si o domnie plin de strluciri, si te-a cuprins dorina s vii la niste
barbari, care au o via de slbatici, locuiesc ntr-o ar bntuit de geruri si n-au parte de roade
ngrijite ? De ce te-ai silit, mpotriva Iirii, s-i duci ostenii pe meleaguri n care orice oaste
strin nu poate aIla scpare sub cerul liber?
47
. Lund din nou cuvntul, Lysimach spuse
regelui c nu stia ce rzboi poart, dar c pe viitor va Ii prietenul si aliatul tracilor; iar ct
despre recunostina datorat nu va rmne vredat mai prejos dect bineIctorii si.
Dromichaites primi cu un simmnt de prietenie spusele lui Lysimach. Apoi i puse pe cap o
diadem si i ngdui s se ntoarc acas.
Evenimentul este rezumat astIel de Strabo (VII, 3, 8):
,Pe timpul urmasilor lui Alexandru, rege al geilor era Dromichaites. Acesta dup ce l-a
prins pe Lysimach, care pornise cu rzboi mpotriva lui i-a artat mai nti srcia lui si a
neamului su, precum si traiul lor cumptat. I-a ndemnat apoi s nu mai poarte rzboi
mpotriva unor oameni de soiul lor, ci |mai degraba| s caute a se mprieteni cu dnsii. Iar
dup ce l-a cinstit ca pe un oaspe, a legat prietenie cu el si l-a lsat s plece
La campania lui Lysimach mai Iac reIerire si ali autori, dintre care amintim
mai nti pe Polyainos, autor al unor Stratageme (VII, 25); acesta ne d un amnunt
nereinut de alte surse:
,Dromichaites era regele tracilor, iar Lysimach al macedonenilor. Macedoneanul Icu o
expediie n Thracia. Regele trac Iolosi un viclesug mpotriva acestuia. Generalul su Seuthes
se preIcu c Iuge la Lysimach si dup ce izbuti s Iie socotit vrednic de ncredere, i aduse pe
macedoneni n locuri neprielnice, unde avur de suIerit de Ioame si de sete. Dromichaites czu
asupra lor si nimici pe Lysimach si pe toi cei care se aIlau cu el. Cei care au czut mpreun
cu Lysimach au Iost n numr de o sut de mii.
Totusi, de la Pausania aIlm alte amnunte (I, 9, 7), care pun la ndoial
povestirea ampl a lui Diodor:
,Atunci Lysimach, dintre vecini, s-a rzboit mai nti cu odrysii si apoi a pornit cu armata
mpotriva lui Dromichaites si a geilor. Dar avu de nIruntat niste brbai Ioarte pricepui n
rzboaie si care l ntreceau cu mult prin numrul lor. El nsusi ajunse ntr-o primejdie ct se
poate de mare si scp cu Iuga. Fiul su, Agathocles, care-l sprijinea atunci n lupt pentru
prima oar, Iu luat prizonier de ctre gei. Lysimach a Iost biruit si n alte lupte. Si deoarece
socotea c nu este puin lucru s-si aib Iiul prins n rzboi, ncheie o pace cu Dromichaites si

47
Aluzie strvezie la esecul lui Darius n Sciia; vezi Herodot, IV, 132133 (supra, p. 18).

26
din stpnirea sa ced getului inuturile de dincolo de Istru (i v:i lcu)
48
. Mai mult de
nevoie i ddu n cstorie pe Iiica sa. Unii spun c nu Agathocles a Iost prins, ci nsusi Lysimach;
c l-a salvat Agathocles, care ar Ii cutat s cad la o nelegere pentru rscumprarea lui.
Prezena macedonean a contribuit la nchegarea unor contacte ntre lumea
greac si geii de la Dunrea de jos; sunt gritoare n acest sens descoperirile de
tezaure de stateri (monede de aur) precum cele de la Deni (jud. Tulcea; peste
100 de piese, de la Alexandru cel Mare si Lysimach), de la Gldu (jud. Ialomia;
10 monede, emise de Alexandru cel Mare) sau cel de la Mrsesti (circa 800 de
piese; emisiuni ale regilor Filip al II-lea, Alexandru cel Mare, Filip al III-lea
Arrhideul si Lysimach). Se cunosc de asemenea tezaure de monede de argint
(tetradrahme si drahme) si de bronz emise de regii Filip al II-lea, Alexandru cel
Mare, Filip al III-lea, Lysimach si Seleucos precum cele de la Preajba-de-Pdure
(jud. Dolj) si Vedea (jud. Teleorman)
49
. Din zona coloniilor pontice se poate aminti
cetatea Istros; un tezaur de monede istriene de bronz (datnd de la nceputul
secolului a IV-lea a.Chr.) s-a descoperit la Fedesti (jud. Vaslui)
50
.
Aproximativ ctre mijlocul secolului al III-lea, cetile grecesti de pe coasta
dobrogean sunt angrenate ntr-un conIlict militar, despre care ne relateaz Memnon
51
:
,Nu mult dup aceea, a izbucnit un rzboi, pe care-l porniser bizantinii mpotriva callatienilor
acestia erau colonisti ai heracleoilor si |totodat| mpotriva istrienilor, pentru emporiul de la
Tomis (v:. 1:.; u :v.u), care se aIla n vecintatea callatienilor. Acestia se
gndeau s Iac acolo un monopol al lor. Si unii si alii trimiser soli heracleoilor, ca s le
vin ntr-ajutor, dar acestia nu acordar sprijin militar nici unora nici altora, ci trimiser la
ambele pri soli care s-i mpace, Ir ca strduina lor s Ii ajuns la un rezultat. Locuitorii din
Callatis suIerir multe pierderi din pricina dusmanilor si mai trziu ncepur tratative de pace,
dar n-au mai putut s se reIac din aceast nenorocire.
Instalarea autoritii macedonene la Dunrea de jos venea ntr-un moment cnd
aici si Iceau apariia alte dou popoare n migraie: mai nti celii, apoi bastarnii.
Celii (|:`i., Celtae la autorii greci si latini) sunt menionai nc de
Herodot (II, 33; IV, 49), care arat c Istrul izvorste de la acestia. Cam pe la
sIrsitul primei epoci a Iierului (cca 450 a.Chr.), ara celilor (|:`.-: Hecataios
din Milet, secolul al VI-lea) cuprindea centrul si sudul Galliei, sud-vestul Germaniei
si bun parte din teritoriul Elveiei actuale. Expansiunea celilor ncepe n a doua
jumtate a secolului al V-lea; nainte de 400 trec n Italia, n 387 prad Roma.
Totodat, ncepe naintarea lor spre rsrit: Boemia, Austria, Ungaria. n 335
a.Chr., dup expediia la nordul Dunrii, Alexandru se ntlneste cu solii tribalilor

48
Vezi supra, nota 45.
49
Pentru o inIormare general, cu bibliograIia esenial, vezi C. Preda, ENAR, sub vocibus
(localiti).
50
Carmen Maria Petolescu, A propos ae la aatation aes monnaies en bron:e aIstros, n vol.
Civilisation grecque et cultures antiques peripheriques, 2000, p. 301302.
51
Fontes, I, p. 511.
27
si ai celilor de la Marea Adriatic (Arrian, Anabasis, I, 4, 68). Dup moartea lui
Lysimach (281), celii ocup Thracia (unde ntemeiaz regatul de la Tylis), apoi
pustiesc Grecia, ajungnd pn la Delphi; o parte trec n Asia Mic, ntemeind o
stpnire ce le poart numele (Galatia)
52
.
Se crede c, si n Dobrogea, Iora geilor a suIerit un recul; n acest sens se
invoc lipsa asezrilor ntrite (aavae); o excepie notabil ar Ii asezarea IortiIicat
de la Satu Nou (jud. Constana)
53
.
O ramur a celilor au ocolit pe la nord Munii Carpai, ajungnd pn la Pont
si Marea Meotic
54
; cobornd pe Nistru, au lsat unele toponime (precum
Taroaunum si Eburoaunum; Ptolemeu, Geogr., II, 11, 15; sau Carroaunum,
Jibantavarium, Eractum: ibia. III, 5, 15), apoi au trecut n Dobrogea (unde las
alte toponime pe linia Dunrii: Aliobrix, Novioaunun, Arrubium, Durostorum)
55
.
Posibil s Ii convieuit cu populaia autohton; astIel, termenul vergobretus,
desemnnd la celi un dregtor local, s-a transmis n Dobrogea printr-un
antroponim din epoca roman
56
.
Vorbind despre pdurea hercinic (Hercynia silva), Caesar (De bello
Gallico, VI, 25,12) arat c se ntindea de la hotarele helveilor si merge, de-a
lungul liniei Dunrii, pn la hotarele dacilor si anarilor (aa fines Dacorum et
Anartium). Pe de alt parte, Ptolemeu nota n Geografia sa (III, 8, 3): ,Locuiesc
Dacia n partea cea mai de miaznoapte, dac ncepem de la apus: anarii si
teuriscii si costobocii...; teuriscii (sau tauriscii, pe care, alturi de boii, i-a
,nimicit Burebista) erau si ei o seminie celtic (Strabo, VII, 3, 2), la Iel probabil
(cel puin la origine) si costobocii
57
. Cele mai relevante antichiti celtice din
Transilvania au Iost oIerite de cercetrile din necropolele de la Ciumesti si Piscolt
(jud. Satu Mare); ele pot Ii legate de prezena seminiilor celtice amintite
58
.

52
Despre celi n general si pe teritoriul Romniei, vezi articolul semnat de Vl. Zirra si
C. Preda, n DIVR, p. 145150; iidem, EAIVR, I, p. 275277. Vezi de asemenea A. Rustoiu, The
Beginning of Celtic Coloni:ation insiae the Carpathians. Archaeological ana historical reference
Points, n vol. Dacian Stuaies, Cluj, 2008, p. 3352.
53
Vezi M. Irimia, N. Conovici, TD, 10, 1989, p. 115155; iidem, Pontica, 23, 1990, p. 8196.
54
Vezi Plutarh, Caius Marius, 11: ,Alii susin c regiunea celilor, din cauza limii si
adncimii inutului, se ntinde de la marea exterioar si climaturile septentrionale pn la soare-rsare,
n regiunea Lacului Meotic, atingnd si Sciia Pontic. n aceast regiune avu loc amestecul celor
dou neamuri. Acestia au iesit din ara lor de bastin, nu n cursul unei singure migraii si deodat, ci
ndelungat vreme n Iiecare an la nceputul primverii porneau mereu cu rzboi, naintnd spre
continent. Din aceast cauz au avut multe denumiri, dup locul unde ajungeau, dar lumea numea de
obicei aceast ostire celto-scii (|:`c-ui; ci).
55
Dup R. Vulpe, Histoire ancienne ae la Dobrouafa, Bucuresti, 1938, p. 84-85, toponimia
celtic din Dobrogea ar data din vremea regatului de la Tylis, a crui inIluen s-ar Ii ntins pn n
Dobrogea.
56
ISM, V, 115. Dar lectura a Iost de curnd contestat de Fl. Matei-Popescu, Al. Falileyev, n
Tyragetia, I (26), 1, 2007, p. 323326.
57
V. infra, p. 297.
58
Vezi A. Rustoiu, R:boinici i societate in aria celtic transilvneav. Stuaii pe marginea
mormantului cu coif ae la Ciumeti, Cluj, 2008.

28
Prezena lor n n interiorul arcului carpatic poate Ii dedus si pe baza unor
toponime celtice: Ranisstorum
59
, cunoscut pe cale epigraIic, si Singiaava
(Ptolemeu, III, b, 4; a se compara cu III, 9, 3: Singiaunum, azi Belgrad), iar
inIormaia arheologic este si ea destul de relevant
60
. n Oltenia, descoperirile
arheologice sunt puse n legtur cu ramura celtic a scordiscilor, trind n zona
Singidunum Sirmium.
Ctre sIrsitul secolului III nceputul celui urmtor, coboar si se
instaleaz, n spaiul dintre Carpai si Nistru, bastarnii; datele convergente ale
izvoarelor (narative si arheologice) arat c este vorba de o populaie germanic. Ei
au creat o cultur material, denumit de arheologi Poienesti-Lukasevka
61
, cu
puternice inIluene sarmatice
62
; de remarcat lipsa n spaiul acestei culturi a
elementelor de civilizaie geto-dacic ceea ce poate s nsemne c autohtonii gei
au Iost ndeprtai de ctre invadatori. n anul 179, ei au Iost chemai de regele
Filip al V-lea al Macedoniei, pentru a distruge neamul dardanilor (care atacau
nencetat Macedonia) si chiar cu ndemnul s porneasc spre Italia, dup cum ne
inIormeaz Titus Livius (XL, 57, 2): ,Cci dup puine zile, neamul bastarnilor,
instigat de mult vreme, si prsi locurile de asezare si trecu Istrul, cu un mare
corp de inIanterie si cavalerie (nam post paucis aiebus gens Bastarnarum, aiu
sollicitata, ab suis seaibus magna peaitum equitumque manu Histrum traiecit); dar
pe drum au aIlat de moartea regelui Filip V. Urmasul acestuia, regele Perseu
(179168), a cutat s-i ndrume spre Dardania. Bastarnii au rmas civa ani n
Thracia, rzboindu-se cu tracii si cu dardanii; o parte au hotrt s se ntoarc n
locurile de unde porniser.
Greci yi autohtoni n Scythia Minor
Dispariia autoritii macedonene la Dunrea de jos, care asigurase, precum
odinioar regatul odrysilor, o protecie (chiar dac stnjenitoare) si pentru teritoriile
cetilor grecesti, se Iace curnd simit. Aceasta reiese cu claritate dintr-un
important decret histrian (datat n secolul al III-lea a.Chr.), pe care-l reproducem n
ntregime, n traducere
63
:

59
IDRE, II, 363 ( AE, 19691970, 583).
60
Vezi supra, nota 52.
61
M. Babes, Die Poieneti-Lukasevka-Kultur. Ein Beitrag :ur Kulturgeschichte im Raum aer
Karpaten in aen let:ten Jahrhunaerten vor Christi Geburt, Bonn, 1993.
62
Vezi Tacitus, Germania, 46, 1: ,Stau la ndoial dac trebuie s numr printre germani sau
printre sarmai triburile peucinilor, venedilor si Ienilor, desi peucinii pe care unii i numesc bastarni
dup vorb, port, asezare si Ielul locuinelor triesc ca germanii. Necurenie la toi si trndvie la
Iruntasi. Ei capt ceva din Iizionomia hidoas a sarmailor, din cauza cstoriilor cu acestia. | - - - |
Totusi, acestia trebuie socotii mai degrab printre germani, deoarece construiesc si case, poart si
scuturi, le place s mearg pe jos si se misc repede; toate acestea sunt altIel la sarmai, care si petrec
viaa n car si pe cal.
63
ISM, I, 8 ( SEG, XVIII, 288; BEp, 1961, 421; 1962, 235; 1963, 168); traducere:
D. M. Pippidi.
29
,Decret al SIatului si Poporului. Sub presedinia lui Theocritos, Pythoteles al lui Archelochos a
propus:
ntruct Diodoros al lui Thrasycles, Procritos al lui Pherecles si Clearchos al lui Aristomachos,
trimisi soli la Zalmodegikos n privina ostaticilor, au cltorit prin ar dusman si
nIruntnd primejdii de tot Ielul si dnd dovad de cea mai deplin rvn au adus napoi
ostaticii (Iiind acestia la numr peste saizeci), convingndu-l totodat pe Zalmodegikos s
restituie cetii veniturile, SIatul si Poporul s gseasc cu cale ca acestia si urmasii lor s Iie
nscrisi prinre bineIctorii obstii; s Iie ncununai, ei si urmasii lor, la toate spectacolele de
teatru, pentru brbia si rvna Ia de Popor, pentru ca si ceilali ceteni, cunoscnd c
poporul cinsteste pe brbaii vrednici, s se ndemne a slujii cetatea. Hegemonii s poarte de
grij ca prezentul decret s Iie spat pe dou lespezi, din care una s se aseze n agora, n Iaa
porticului, iar cealalt n preajma altarului lui Zeus Polieus.
Principala stire adus de acest document epigraIic priveste legturile cetii
histrienilor cu o cpetenie cunoscut acum pentru prima (si singura) oar: Zalmoaegikos:
,Ir ndoial un 3ic.`:u; get de o oarecare nsemntate, judecnd dup natura
problemelor n litigiu; ,Numele apare n acest unic document, dar citirea lui e cu
totul sigur. Chiar presupunnd c transcrierea greac l-ar Ii alterat ntructva,
elementul Zalmo-, care se ntlneste n numele principalului zeu al geilor
Zalmoxis sau Zamolxis | - - - |, ca si elementul -aeg atestat n Ielurite chipuri n
onomastica trac din sudul si din nordul Dunrii | - - - |, ne ndreptesc s aIirmm
c e vorba de un get, conductor al unei uniuni tribale Ir ndoial importante,
judecnd dup autoritatea pe care textul i-o atribuie si care-i permite s trateze cu
grecii de pe o poziie de superioritate, conchidea D. M. Pippidi n comentariul ce
nsoeste acest text n culegerea de inscripii histriene. n privina rii lui
Zalmodegikos, prezint interes inIormaia c, pentru a ajunge la acesta, solii
histrienilor au cltorit ,prin ar strin, nIruntnd primejdii de tot Ielul ceea ce
ar ndemna plasarea stpnirii acestuia la nordul Dunrii; lund n consideraie si
aceast posibilitate, D. M. Pippidi conchidea n Iinal c mai probabil este zona de
nord-vest a Dobrogei.
Starea de slbiciune a cetilor grecesti se datora si unor conIlicte militare
ntre ele, stimulate uneori de intrigi venite de mai departe. AstIel, un decret al
apoloniailor n cinstea lui Hegesagoras, Iiul lui Monimos, vorbeste despre
participarea unei escadre histriene la rzboiul dintre Apollonia si Mesambria
64
. O
serie de alte inscripii, de la Istros
65
, Tomis
66
si Callatis
67
, sugereaz vremuri grele

64
ISM, I, 64.
65
ISM, I, 12: un anume ,brbat cu alese sentimente Ia de cetate si de ceteni, dovedindu-se
plin de devotament Ia de popor n orice mprejurare primejdioas pentru cetate, a ndeplinit solii ctre
orase grecesti sau triburi barbare, Ir s in seama de primejdii; vezi si ISM, I, 18 (decret Iragmentar
pentru un anonim care a ndeplinit misiuni n aIar; dar se sugereaz si Irmntri interne: iii.).
66
ISM, II, 2: ,Pe cnd era preot Sarapion, Iiul lui Dioscourides, arhonii au propus: Avnd n
vedere c, din cauza vitregiei vremurilor, poporul, aIlndu-se ntr-o situaie grea si ntr-o mare
strntoare, se gseste ntr-o Ioarte mare disperare si, mai presus de toate, este ngrijorat n legtur cu
incinta orasului; deoarece, din cauza situaiei grele, unii au prsit orasul iar alii, din cauza situaiei
devenit bolnvicioas si a slbiciunii nu pot apra patria, |avnd n vedere| de asemenea, c din
aceast cauz avnd nevoie de o aprare mai puternic si mai mare, |poporul| socoteste c trebuie s
se instituie anumii |oameni|, care s suprvegheze si s apere locurile cele mai expuse ale orasului
sIatul si poporul s hotrasc a se alege, dintre toi cetenii, anumii comandani si anume doi, care s

30
si Irmntri interne. Situaia era cronic n jurul anului 200 a.Chr., de cnd
dateaz un alt important decret de la Istros
68
:
,SIatul si Poporul au gsit cu cale; presedinte al Adunrii Iiind Dionysios al lui Bianor,
Apollonios al lui Cleombrotos a propus:
ntruct Agathocles al lui Antiphilos, cobortor dintr-un printe bineIctor al obstii, se poart
Ia de cetate si de ceteni ca un om vrednic si de seam, dovedindu-si n chipul cel mai
deplin, cu vorba si cu Iapta, rvna Ia de popor, n orice mprejurare grea pentru cetate si n
toate dregtoriile, nsrcinrile si slujbele;
si mai nti, ntr-o vreme cnd cetatea era bntuit de tulburri, iar traci n numr mare atacau
orasul si teritoriul, cnd grnele stteau s dea n prg iar cetenii se Irmntau Ioarte, Iiind
ales cpetenie a arcasilor si strngnd osteni cu plat, Agathocles a stiut s pzeasc arinele,
dnd putin Iiestecruia s-si strng grnele Ir vtmare;
iar cnd tracii din jurul lui Zoltes au ptruns cu oaste mare n Scythia, ctre orasele grecesti de
sub oblduirea regelui Rhemaxos, (tot el) ales sol, a pornit n ar strin, strbtnd
pmnturile mai multor noroade si, nIruntnd primejdii de tot Ielul, a convins pe barbari nu
numai s crue cetatea, dar si s | - - - | adunate nainte de tlhari | - - - | ce se aIlau la ordinul
lui Zoltes, | - - - | s mntuiasc toate | - - | si mpreun cu ei s-a grbit | - - - | cetatea s
plteasc cinci (talani?) pentru ca s cad la nelegere cu cetatea n privina hranei | - - - |.
Cnd, dup acestea, aceeasi (barbari) au npdit inutul si au prins s asedieze Bizone si s
pustiasc teritoriul, grnele noastre Iiind (si de data aceasta) gata s dea n prg, ales sol si
pornind spre locul unde se aIla oastea, rnduit de ceteni s rscumpere dup putin teritoriul
si recolta, i-a convins pe Zoltes si pe traci, cu pre de 600 de galbeni ( |i|v uc.
:|i-|c.i), s nu ptrund n teritoriu, nici s se apropie de oras, ceea ce a ngduit
cetenilor s rmn stpni pe toate grnele de pe ogoare.
Si iarsi, ales sol n Thracia si la cpetenia acestora Zoltes, a rennoit nvoielile si nelegerile
ncheiate cu ei: si simind (tot atunci) c se strng laolalt tlhari muli a adus Iaptul la
cunostina lui Zoltes, dnd de stire si cetenilor dup ntoarcerea sa acas: din care pricin
uneltirea a rmas Ir urmri.
Iar mai trziu, clcnd tracii jurmintele si nvoiala si tot dnd nval (pe pmnturile cetii),
ales de popor comandant cu depline puteri al teritoriului si strngnd osteni voluntari dintre
ceteni si barbarii adposii n cetate |. : v|`.. :|):`|i; ci..i; -i.
. cu):u,|. 3|i3i. :|.; | v`. , a pzit ogoarele si turmele si grnele
pn la trecerea (spre noi) a regelui Rhemaxos. Iar dup ce regele a trecut pe malul din Ia
nelsnd n urm-i strji de team si trimind numai vestitori ca s cear tributul, ales sol si
pornind la drum de ap, inutul Iiind cuprins de rzboi, l-a convins pe regele Rhemaxos s dea
spre paza cetii clrei o sut; iar cnd tracii au czut n mare numr asupra strjerilor, iar
acestia de Iric au Iugit pe cellalt mal, lsnd teritoriul (cetii) Ir paz, trimis sol la
Ieciorul regelui, Phradmon (?), l-a convins pe acesta s dea straj cetii clrei sase sute,
care, ntrecnd oastea vrjmasilor
69
, au nIrnt pe cpetenia acestora Zoltes | - - - |.

nroleze patruzeci de brbai de elit, destinai a Iace ziua de gard la pori, iar noaptea s stea de
straj si s patruleze prin oras, pn cnd, gsindu-se ntr-o stare mai bun si scpat de primejdiile
actuale, poporul va da cuvenita mulumire zeilor etc.
67
ISM, III, 3: Iragment de decret pentru un strin, poate un tomitan, cruia i se acord (pentru
merite rmase necunoscute), lui si descendenilor si, cetenia (v`.:.i), proxenia (v:.i), titlul
de bineIctor (:u:,:c.i), egalitate Iiscal (.c:`:.i), dreptul de a intra si de a iesi din port n timp
de rzboi si de pace, Ir oprelisti si Ir o hotrre special.
68
ISM, I, 15 ( SEG, XXIV, 1095; BEp, 1962, 234, 1963, 175; 1964, 300); textul este
reprodus n traducerea lui D. M. Pippidi.
69
CiIra merit a Ii reinut, putdu-se astIel aprecia Iora militar a unor cpetenii barbare de
pe cuprinsul Dobrogei.
31
Din inIormaia din r. 1516, reiese c o parte din orasele din Pontul stng se
aIlau sub oblduirea regelui Rhemaxos: |:.; : | -u).i -i. i;
|||``.i; v`:.; i; |icc:i|; uv| 3ic.|`:i |i (n cazul
acuzativ)
70
. Reinem mai nti menionarea numelui teritoriului dintre Dunre si
Mare cu numele de Scythia -u).i (r. 16); mai trziu, la Strabon (Geogr., VII,
4, 5), apare ca Iiind M.-i -u).i.
Mai reinem menionarea a doi seIi militari, n relaii diIerite cu cetatea
istrienilor. Primul menionat este Zoltes, cpetenia (r. 35: i) unei Iormaiuni
militare care preseaz cetile grecesti, supunndu-le la tribut si estorcri de bani
(r. 16: suma de 600 de chrysoi de la histrieni; vezi n r. 26 si cazul cetii Bizone,
asediat de traci).
O plag o reprezentau si cetele de tlhari, mpotriva crora solul cetii caut
protecia cpeteniei trace. Pentru paza ogoarelor, Agathocles si constituie o Iormaiune
armat, cu voluntari dintre ceteni si barbarii adpostii n cetate (r. 4344); n
comentariul acestor rnduri, D. M. Pippidi considera c este vorba de geii din
teritoriul rural al cetii. Cu timpul, ntre zidurile cetii si gsiser adpost si ali
strini, precum acel Mi.;, nume de origine iranian, cu totul remarcabil,
revelat de curnd de o inscripie istrian
71
.
Cellalt seI militar era 3ic.`:u; |i;. Dup D. M. Pippidi (n
comentariul la r. 1617 ale acestui decret), ,Rhemaxos e un rege al geilor din
stnga Dunrii; protectoratul de el exercitat asupra coloniilor grecesti prelungeste
interesul dintotdeauna al cpeteniilor din Cmpia Muntean pentru Dobrogea, n
general, si pentru porturile ei n particular. Limpede maniIestat n cazul lui
Dromichaites, care din aceast pricin poart cu Lysimach un rzboi din care iese
biruitor ( - - - ), acest interes va culmina n zilele lui Burebista prin ncercarea
acestuia de a stpni durabil toate cetile de pe rmul de nord si de vest al Mrii
Negre, de la Olbia la Apollonia ( - - - )
Dintre alte inIormaii remarcabile oIerite de acest decret, reinem si prima
meniune a teritoriului rural al cetii Istros (r. 10, .i).
GEI SI DACI N CARPAI SI LA DUNREA DE 1OS
Spaiul Daciei n Istoriile lui Herodot
Vorbind despre Iluviile din ara sciilor, Herodot descrie mai nti Istrul ,cu
cinci guri (IV, 47: v:ic;).

70
Vezi D. M. Pippidi, Les rois gtes et les colonies grecques ae la Scythie Mineure, n
Melanges aarcheologie, aepigraphie et ahistoire offerts a Jerme Carcopino, Paris, 1966, p. 763770.
71
Este vorba de o inscripie pe o Ioi de plumb (probabil o tabella aefixionum; datat n prima
jumtate a secolului al IV-lea a.Chr.), coninnd o list de nume (Al. Avram, C. Chiriac,
I. Matei, BCH, 131, 2007, p. 400404); cu acest prilej, autorii rein prezena altor nume iraniene
remarcabile: :3:.; :u la Apollonia Pontic (IGB, I
2
, 458) si 1ii3i; la Olbia (L. Dubois,
Inscriptions grecques aialectales aOlbia au Pont, 1966, nr. 98).

32
,Istrul, cel mai mare dintre toate Iluviile pe care le cunoastem, curge si vara si iarna mereu
deopotriv de mare, Iiind dintre Iluviile Sciiei cel dinti dinspre apus. Pricina c Istrul a ajuns
cel mai mare Iluviu este c si alte ruri se vars n el. Iat rurile care i sporesc apele; prin
inutul Sciiei curg cinci mari cursuri de ap. Pe unul sciii l numesc Porata, elenii Pyretos, iar
celelalte sunt: Tiarantos, Araros, Naparis si Oraessos. Rul pomenit mai nti, bogat n ap,
avndu-si cursul spre rsrit, si mpreun apele cu Istrul. Al doilea pomenit, Tiarantos, curge
ceva mai spre apus si este mai mic. Araros, Naparis si Ordessos, curgnd ntre acestea dou, se
vars si ele n Istru. Aceste ruri, izvorte din pmnt scit, mresc apele Istrului. Venind de la
agatyrsi, Iluviul Maris si uneste de asemenea undele cu ale Istrului (IV, 48)
72
.
Aceste preioase inIormaii ridic si mai multe probleme. AstIel, doar Porata
sau Pyretos poate Ii identiIicat cu Prutul. V. Prvan considera c Tiarantos era
numele rului Siret, iar Oraessos cel al Argesului
73
; dup alt prere, toate cele
cinci ruri trebuie localizate n Moldova
74
.
Totodat, Herodot mai menioneaz rul Maris (Mi.;), care poate Ii
identiIicat cu Muresul
75
; aceast meniune este asociat cu cea a agathyrsilor
76
. S-a
tras n mod Iiresc concluzia c aceast seminie scitic ( A,i)uc.) trebuie
localizat n Transilvania; din punct de vedere arheologic, caracteristic pentru ei
este cimitirul de la Ciumbrud
77
. Descoperirile scitice sunt sugestive pentru
legturile cu lumea oriental (iranian): spade scurte, denumite akinakai (la persi,
posedarea unui i-.i-; era chiar semn de distincie), descoperite n numr
nsemnat n Moldova (peste 50 de exemplare) si Transilvania (36); vrIuri de sgei
cu dou sau trei muchii, de Iier sau bronz; aplice cruciIorme, cu decor n stil
animalier, pentru decorarea tolbelor de sgei; oglinzi de bronz
78
. De asemenea,
Herodot scria despre ei:

72
Herodot (IV, 49) continu cu prezentarea rurilor care se vars pe partea dreapt (ntre
acestea este amintit si un ru Tibisis; de comparat cu toponimul Tibisca din Moesia InIerioar, atestat,
sase veacuri mai trziu, de Ptolemeu, III, 10, 6); apoi printele istoriei adaug: ,Cci Iluviul, ncepnd
de la celi cei mai ndeprtai locuitori din Europa spre asIinitul soarelui |- - -| strbate ntreaga
Europ. Dup ce a trecut prin toat Europa, se arunc n coasta Sciiei. Descrierea Istrului continu
si n paragraIul urmtor (IV, 50).
73
V. Prvan, Consiaeraiuni asupra unor nume ae rauri aaco-scitice, AARMSI, ser. III, t. I,
mem. 1, Bucuresti, 1923, p. 331; vezi si articolul nostru: Originea numelui raului Arge, Argesis,
10, 2001, p. 2123 ( Contribuii, I, p. 281282).
74
Vezi Al. Vulpe, Geto-aacii ca unitate etno-istoric in lumea trac, SCIVA, 31, 1980, 1, p. 511;
idem, Primele meniuni antice aespre geto-aaci in lumina unei anali:e istorico-arheologice, RdI, 39,
1986, 9, p. 825833.
75
CI. Strabo, Geogr., VII, 3, 13: ,Prin ara lor |geilor, dacilor| curge rul Marisos (Mi.c;),
care se vars n Dunre.
76
Agathyrsii sunt pomenii de mai multe ori de Herodot n cuprinsul crii a IV-a (48, 100,
102, 109, 119, 125). Numele si l-ar trage de la Agathyrsos, Iiul lui Heracles (IV, 10); Herodot
menioneaz si un rege al lor, Spargapeithes (IV, 76 si 78), care era hotrt s se apere cu armele
contra persilor (IV, 25).
77
S. Ferenczi, Cimitirul ,scitic` ae la Ciumbrua, AMN, 8, 1971, p. 1136.
78
V. Vasiliev, Sciii agatiri pe teritoriul Romaniei, Cluj, 1980; vezi de asemenea Al. Vulpe,
Problema scitic in Romania, n vol. Iaentitate naional i spirit european. Acaaemicianul Dan
Berinaei la 80 ae ani, Bucuresti, 2003, p. 113133.
33
,Agathyrsii sunt lipsii de energie si Ioarte gingasi. Ei poart, cei mai muli, podoabe de aur.
Au n devlmsie nevestele, ca s Iie Irai cu toii si nrudindu-se, s nu mai existe la ei nici
pizmuire, nici vrjmsie. Ct priveste celelalte obiceiuri, se apropie de traci.
Lsnd la o parte inIormaia de caracter anecdotic, reinem pe aceea c erau
uc).: ,purttori de aur. Dar pn acum nu au aprut n aria Daciei
morminte tumulare, precum cele din zona nord-pontic; nici cercetrile arheologice
nu au scos la iveal piese de aur, care s conIirme aseriunea lui Herodot. Legturi
cu lumea oriental se reIlect totusi n ornamentarea coiIurilor de aur de la
CooIenesti (jud. Prahova) si Biceni (com. Cucuteni, jud. Iasi), datnd ns dintr-o
perioad ulterioar (secolul al IV-lea a.Chr.) (v. infra, p 40 sq.). Mai este de reinut
inIormaia cum c agatysii se apropiau ca obiceiuri de traci. Probabil c ei
reprezentau numai o ptur suprapus (precum acei 3ic.`.. -u)i., din aria
nord-pontic), peste o populaie local (compar cu acei scii ,:.,.; Herodot,
IV, 18 si 54), n care s-au topit treptat; totusi ei au persistat ca o enclav aparte, n
rsritul Transilvaniei, dar si la sud si rsrit de Carpai, pn la cucerirea roman
79
.
Geii n izvoarele greceyti
Prezentarea geograIiei si etnograIiei spaiului istro-pontic n protoistorie, n
strns legtur cu Iactorii etnici strini implicai n evenimente de durat sau
importan diIerite, a prilejuit totodat izvoarelor (n cea mai mare parte grecesti)
punerea n eviden a celor pe care istoriograIia modern i deIineste cu termenul
de autohtoni (de origine greceasc: iu):;).
Herodot, IV, 93: ,Geii ns, Iiindc s-au purtat nechibzuit, au Iost ndat robii |de persi|,
mcar c ei sunt cei mai viteji si mai drepi dintre traci.
V, 3: ,Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, dup acel al inzilor. Dac ar avea un
singur crmuitor sau dac tracii s-ar nelege ntre ei, el ar Ii de nebiruit si cu mult mai puternic
dect toate neamurile, dup socotina mea. Dar acest lucru este cu neputin si niciodat nu se
va nIptui. De aceea sunt acestia slabi. Tracii au mai multe nume, dup regiuni, dar obiceiurile
sunt cam aceleasi la toi, aIar de gei, trausi si cei care locuiesc la nord de crestomai
Prima noiune geograIic consemnat, cu care grecii au luat contact, a Iost
Iluviul Istros, la Hesiod, nc din secolul al VIII-lea a.Chr. (Theogonia, v. 339).
Abia mai trziu, n a doua jumtate a secolului al VI-lea, Hecateu din Millet (la
SteIan din Bizan) menioneaz dou populaii din Dobrogea, crobizi si trizi (tirizi),
precum si cetatea Orgame de lng Istru
80
.

79
C. C. Petolescu, Anthroponymie et histoire. Agathyrsus et Saraonius, Dacia (N.S.), 50, 2006,
p. 121126.
80
Vezi D. M. Pippidi, DID, I, p. 106107. Hellanicos (mentiune indirect, la Photios si Suidas;
vezi Fontes, I, p. 21) spune despre ei: ,Cred n nemurire si terizii si crobizii. Ei spun c cei mori pleac
la Zamolxis si c se vor rentoarce. Din totdeauna ei au crezut c aceste lucruri sunt adevrate. Aduc
jertIe si benchetuiesc, ca si cum mortul se va rentoarce. Din paradoxograIul lui Rohde (27) mai
aIlm c ,la crobizi este obiceiul s Iie plns copilul la nastere si Iericit omul la moarte. Iar de la

34
Cea mai veche inIormaie despre gei provine dintr-o tragedie pierdut a lui
SoIocle, Triptolemos (Ir. 457), reprezentat la Atena n anul 468 sau 467 a. Chr.
81
:
,Si Charnabon, care n timpurile de Ia domneste peste gei (-i. \ii3.
; |:. i:. i u). Numele este considerat authentic tracic
82
; el poate Ii
nume propriu sau doar un titlu regal
83
. Un alt Iragment, din tragedia aceluiasi autor,
Eurypylos, spune c linoliul eroului a Iost esut de Iemeile de la Dunre,
Istrianiaai
84
; aceast stire se numr printre cele mai vechi despre inutul ndeprtat
de la Dunrea de jos.
Acesti gei erau constituii ntr-o puternic uniune tribal, cci au ndrznit s
reziste cu armele n Iaa invaziei persane (v. infra).
Pe la anul 500 a.Chr., un dinast cu numele Geta (|:i. |:i; redat pe cinci
monede de argint; 2729 gr.) domnea asupra tribului edonilor, care locuiau pe
malul drept al Iluviului Strymon (inutul de la conIluena cu Angites si pn la
vrsarea acestuia n mare)
85
. S-ar crede c edonii au solicitat un dinast get din
motive religioase, deoarece geii erau renumii pentru pietatea lor
86
. Dac acest
personaj era ntr-adevr un get, am putea cuta si o alt explicaie: dup nIrngerea
de ctre persi, geii au Iost obligai s-l urmeze pe rege n expediia din Sciia (v.
infra); ulterior, n Tracia a rmas o armat de ocupaie, din ale crei neamuri vor Ii
Icut parte si geii; prin protecia marelui rege, un prin get a putut primi domnia
asupra tribului trac al edonilor
87
.
De la prima lor acostare n Pontul stng, grecii au intrat n contact cu triburile
trace trind de-a lungul litoralului. Primii colonistii ionieni s-au stabilit n chip
pasnic, probabil cu consimmntul locuitorilor inutului dintre Dunre si Mare.
Asa cum s-a remarcat, acest contact a Iost acceptat reciproc, populaiile trace
(aristocraia tribal) Iiind interesate de comerul cu grecii. Cnd ajunge n Thracia,
Darius nvinge pe odrysi si triburile dinspre mare; dar ntlnesc o puternic uniune
de triburi, cea a geilor ,nemuritori care ndrznesc s i se opun. Puterea lor a
Iost atunci probabil grav aIectat, cci dup ncetarea stpnirii persane n Thracia,
ei intr sub dominaia odrysilor, al cror regat se nindea pn la Dunre.

Phylarchos, autor din secolul al III-lea a.Chr., autor al unor Istorii, aIlm (cartea X) c ,peste tracii
numii crobizi s-a Icut rege Isanthes, care-i ntrecea n desIru pe toi cei din neamul su; era bogat si
Irumos (apud Athenaios ; vezi Fontes, I, p. 151, 723.). Crobizii sunt menionai si de Herodot (IV, 49).
81
Despre personajul care urmeaz, vezi Zoe Petre, Nemurirea regelui Charnabon, n Practica
nemuririi, Bucuresti, 2000, p. 2169; despre data reprezentrii piesei lui SoIocle, ibiaem, p. 26.
82
D. Detschew, Die thrakische Sprachreste
2
, Viena, 1976, p. 534.
83
Zoe Petre, op. cit., p. 21: ,Oricum, nume comun sau nume propriu, e Ioarte probabil un nume
tracic autentic.
84
Eadem, op. cit., p. 30.
85
E. Babelon, Traite ae monnaies grecques et romaines, II, 1, col. 1049 si urm.; vezi Paul
Perdrizet, Geta, roi aes Eaones, BCH, 35, 1911, p. 108119.
86
Idem, op. cit,, p. 109; vezi si alte cazuri asemntoare citate de P. Perdrizet (v. noa
precedent).
87
Despre edoni, vezi Hristo M. Danov, Tracia antic, Bucuresti, 1976 (traducere de
C. Velichi), p. 472 (indice).
35
Acceptarea acestei situaii se datora probabil si presiunii sciilor, care si disput
dominaia la Dunrea de jos cu regatul odrysilor.
n timpul rzboiului peloponesiac, n decursul cruia odrysii s-au implicat,
alturi de o tabr sau alta, geii se aIl alturi de ei. Un seI militar al geilor se
nvredniceste chiar de meniunea lui SoIocle (Charnabon; v. supra).
Istoria geilor sud-dunreni este pe de alt parte bine cunoscut prin
cercetrile arheologice; se pot cita descoperirile din necropola si asezarea de la
Enisala, datnd din secolele V-IV. a.Chr. Din prima jumtate a secolului al IV-lea
dateaz mormntul princiar de la Agighiol (jud. Tulcea), coninnd un bogat
inventar (ntre altele, un coiI de argint), aparinnd unei cpetenii getice
88
.
Odat cu ridicarea Macedoniei sub regele Filip al II-lea, inuturile de la
Dunrea de jos intr din nou n atenia istoricilor; acesta opreste o ncercare a
sciilor de a trece n mas la sud de Dunre. Mai mult sau mai puin eIectiv,
stpnirea macedonean se ntinde pn la Dunrea de jos; o campanie a regelui
Alexandru peste Dunre ne prilejuieste prima meniune a geilor de la nord de
Iluviu (v. supra, p. 2223). Acestia Iormau probabil o uniune de triburi cuprinznd
Cmpia Romn; cci peste patru decenii aIlm iarsi despre ei c au n Irunte un
rege, pe Dromichaites, care l nIrunt pe regele Lysimach si-l captureaz. Crearea
unei asemenea puteri militare ar Ii imposibil de conceput la sud de Dunre, unde
Lysimach ocup niste locuri ntrite (i )ui), probabil cu un teritoriu n jur, pe
care Dromichaites le solicit si le obine de la Lysimach; el si recupera astIel
teritoriul de peste Dunre, probabil cel dintre Dunre si Mare. Fr ndoial, un
urmas al acestuia a Iost Rhemaxos, care, pe la anul 200 si ntindea protecia asupra
cetilor grecesti din Dobrogea.
Asa cum reiese din izvoare, Iormaiunile conduse de acesti basilei gei
Dromichaites, posibil Zalmodegicos, sigur Rhemaxos cuprindeau teritorii de o
parte si de alta a Dunrii; este posibil ca ei s reprezinte (cu unele lacune) chiar o
succesiune cronologic. Este de asemenea proabil ca nucleul iniial al acestor mici
regate s se Ii aIlat pe partea dreapt a Dunrii; Ia de expansiunea unor puteri
strine, care intenionau s Iac din Istru o Irontier natural (persii, tracii odrysi,
macedonenii), seIii militari gei au creat din teritoriul Munteniei baza stpnirii lor.
Totodat, stpnirea malului drept al Dunrii explic interesul lor pentru cetile
grecesti de pe litoralul pontic; de altIel, chiar acestea preIerau asemenea ,protecie
mai ndeprtat, deci mai puin stnjenitoare (n locul ameninrii unor Iormaiuni
estorcatoare, precum cea a tracilor condusi de Zoltes).
Dacii, o mldi a geilor
Despre neamurile din arcul carpatic, nc departe de marile evenimente ale
istoriei, nu avem nc stiri coerente. Evident, deIinerea etnic a acestei populaii
trebuie s Iie si ea veche, dacii Icnd parte, alturi de gei, din seminia nordic
(carpato-dunrean) a tracilor. Dac nu sunt menionai de Herodot, aceasta se
poate datora Iaptului c, la data cnd acesta si scria Istoria, ei se aIlau sub dominaia

88
D. Berciu, EAIVR, I, p. 41, s.v.

36
sciilor agathyrsi. De altIel, simpla meniune a geilor, ntre diIerite neamuri tracice,
las s se presupun si existena n spaiul carpatic a dacilor, ca ethnos aparte.
Mai trziu, peste Transilvania si inuturile nvecinate s-a abtut migraia
celilor, care si ei s-au stabilit acolo temeinic, pentru cel puin dou veacuri; ei au
acionat ca o Ior inhibatoare pentru populaia autohton, chiar dac au Iost si
purttori ai unor elemente de civilizaie material. Autohtonii au Iost mpinsi spre
munte; astIel, ca o populaie de munteni, vor Ii percepui dacii si mai trziu, de
ctre romani
89
.
O problem este dac la aaci se reIer meniunea, dintr-o comedie a lui
Menandros, Georgios (,Agricultorul; 33), a unui sclav, Ai; (pe la anul 300). Pe
la mijlocul secolului al III-lea, acest nume apare n Zeloteros (,Geloasa; V, 6768)
a lui Herondas. Ctre mijlocul secolului al II-lea a.Chr., numele apare n comediile
lui Terentius (comediile sale au Iost inspirate de Menandros); o aIirmaie a unui
Davos ne d de gndit: amicus summus meus et popularis Geta (,Geta, cel mai bun
prieten si compatriotul meu) ceea ce arat c Geta si Davos nu sunt doar nume
etnice, ci si c purttorii lor aparineau aceluiasi popor (vezi si Trogus Pompeius,
infra). Probabil c un numr important de gei si daci cdeau victime ale conIlictelor cu
vecinii mai puternici (macedoneni, celi, scii) si luau calea pieelor de sclavi din
lumea greac
90
.
AltIel, dacii apar menionai abia de Frontinus (scriitor din secolul I p.Chr.),
autor al unor Strategemata, care ne inIormeaz (II, 4, 3) despre luptele purtate de
Minucius RuIus (consul n anul 110 a.Chr., apoi proconsul al Macedoniei, 106109)
cu scordiscii si dacii; acesta a repurtat un triumI asupra scordiscilor (Velleius
Paterculus, II, 8, 3; vezi si Titus Livius, Ab Urbe conaita, periochae, LXV)
91
.
Probabil c dacii s-au asociat cu scordiscii la un atac mpotriva provinciei
Macedonia.
Urmtoarea inIormaie despre o isprav a dacilor dateaz abia din anul 74
a.Chr. L. Annaeus Florus (a trit si a scris n vremea mprailor Traian si Hadrian;
autor al unor Epitomae, I, 39, 6), scrie: Curio Dacia tenus venit, sea tenabras
saltuum expavit. C. Scribonius Curio a Iost guvernator al Macedoniei (ntre
7572)
92
; el a respins desigur o invazie a dacilor si i-a urmrit pn la Dunre pe
care n-a ndrznit s-o treac, din cauza codrilor ntunecosi; probabil c dacii s-au
asociat la un atac al dardanilor, asupra crora Curio a triumIat n anul 72 (vezi nc:
T. Livius, periochae, XCV: C. Curio proconsul Daraanos in Thracia aomuit;
Eutropius, VI, 2: is Daraanos vicit et usque aa Danubium penetravit, Festus, VII:
Daraanos et Moesos Curio pro consule subegit et primus Romanorun aucum aa
Danuvium usque pervenit).

89
Vezi infra, p. 95, 108.
90
Stirea este ntrit de doi autori greci, cunosctori probabil si ai altor izvoare grecesti (care
nu au ajuns pn la noi): geograIul Strabo (VII, 3, 2: ,Socot c ei se numeau n vechime davi; de aici
si numele de sclavi Geta i Davos |:i. -i. Ai.) si gramaticul Herodian (pe timpul
mpratului Marcus Aurelius; vezi Fontes, I, p. 626).
91
Despre acest personaj, vezi Maria Grazia Granini Cecere, DE, V/2, 1986, p. 36.
92
Vezi ibiaem, p. 3738.
37
O inIormaie preioas deinem de la Trogus Pompeius (apud Iustinus,
XXXII, 3, 16):
,Si dacii sunt o mldi a geilor (Daci quoque suboles Getarum sunt). Acestia, n vremea regelui
Oroles, se luptaser Ir succes mpotriva bastarnilor si de aceea, ca pedeaps pentru slbiciunea
artat, au Iost silii, din porunca regelui, ca atunci cnd voiau s doarm, s pun capul n
locul picioarelor si s Iac soiilor lor serviciile care mai nainte acestea obisnuiau s le Iac
lor. Aceast pedeaps a Iost nlturat numai dup ce prin vitejia lor au sters rusinea pe care
si-au atras-o n rzboiul de mai nainte.
Dincolo de anecdota relatat, Trogus ne-a transmis dou stiri Ioarte importante.
Prima este c dacii sunt nrudii cu geii. Un alt autor, geograIul Strabo (contemporan
cu Trogus), ne inIormeaz de asemenea c ,dacii au aceeasi limb cu geii
(,`.. ` :.c. . Ai-. .; |:i.;)
93
; tot Strabo (VII, 3, 10) ne mai
inIormeaz c geii vorbeau aceeasi limb cu tracii (,`.; .; i. :);)
94
.
Cealalt inIormaie Iurnizat de Trogus reprezint prima meniune a unui
nume de rege dac: Oroles. Unii istorici dateaz acest moment n jurul anului 200
95
;
dar alii preIer o datare mai trzie

.
Tot de la Trogus Pompeius (apud Iustinus, prologul crii a XXXII-a)
deinem o stire pe care preIerm a o reda n contextul su:
,Regele Filip |al V-lea| s-a ndeprtat cu suIletul de romani, din cauza cetilor pe care i le
luaser; din aceast cauz a omort pe Demetrius, unul din cei doi Iii ai si, si a aat pe
bastarni, care au ncercat s treac n Italia. Apoi s-a vorbit, Icndu-se o digresiune, despre
situaia din Illyricum: cum gallii, care ocupaser Illyricum, s-au ntors iarsi n Gallia; s-a mai
vorbit despre originea pannonilor si cresterea puterii dacilor sub regele Rubobostes (Regis
Philippi propter ablatas sibi civitates alienatus in Romanos animus, et ob hoc alter filiorum
Demetrius occisus, concitatique ab eo Basternae transire conati in Italiam. Inae in excessu
aictae res Illyricae. ut Galli, qui occuparant Illyricum, rursus reaierunt in Galliam,
originesque Pannoniorum et incrementa Dacorum per Rubobosten regem).
Acest prologus consemneaz cteva evenimente petrecute pe cnd domnea n
Macedonia Filip al V-lea (221179); din acest motiv, o serie de istorici plaseaz
domnia regelui Rubobostes n jurul anului 200
97
. Acestor autori nu le-a scpat

93
DiIerena dintre gei si daci nu este pur Iormal. GeograIul Strabo inIormeaz (VII, 3, 12):
,Cci |autorii| i denumesc pe unii daci, iar pe alii gei. Geii sunt cei care se ntind spre Pont si spre
rsrit, iar dacii cei care locuiesc n partea opus, spre Germania si spre izvoarele Istrului; VII, 3, 13:
,Ei (romanii) numeau Danubius partea superioar a Iluviului si cea dinspre izvoare pn la cataracte.
inuturile de aci se aIl, n cea mai mare parte, n stpnirea dacilor. Partea inIerioar a Iluviului,
pn la Pont de-a lungul creia triesc geii ei o numesc Istru. Dacii au aceeasi limb ca si geii.
94
Aceast identitate este sugerat chiar si de Herodot; dup ce menioneaz pe ,geii care se
cred nemuritori (IV, 93 si 94), continu despre ei numindu-i traci (IV, 94 si 95).
95
C. Daicoviciu, La Transylvanie aans lAntiquite, Bucuresti, 1945, p. 4546; idem, n Istoria
Romaniei, I, 1960, p. 243.
96
Vl. Iliescu, Wann lebte Knig Oroles? Zu Iustin 32, 3, 16, AU Bucuresti, Limbi clasice, 19,
1970, p. 915. Vezi mai nou si D. Dana, Dacia (N.S.), 51, 2007, p. 233239 (consider c numele
autentic este Rholes, Iiind vorba de regele aliat al romanilor, menionat de Cassius Dio (51, 24, 7 si
26, 1); numele este atestat acum si epigraIic (Rola, RMD, III, 184).
97
C. Brandis, RE, III, 1899, col. 2003; C. Daicoviciu, Rubobostes Burebista?, AMN, 6,
1969, p. 459463; I. Glodariu, Bemerkungen ber einen Dakerkrieg, AMN, 7, 1970, p. 501505. Vezi

38
desigur Iaptul c Rubobostes
98
ar Ii o metatez (iar nu o ,Iorm corupt), n loc de
Burebista. Pentru ali autori, aceast echivalen este sigur
99
; prin urmare, stirea ar
privi abia expansiunea dacilor pe timpul marelui rege Burebista.
Arheologia Daciei protoistorice
Lipsa cvasi-total a izvoarelor scrise pentru teritoriul Daciei protoistorice
este compensat suIicient de cercetrile arheologice. n termeni arheologici,
perioada cu care ncepea expunerea noastr este deIinit ca sIrsitul epocii
Hallstatt; cea de-a doua epoc a Iierului (numit de regul cu un termen propriu
arheologiei celtice, Latne) ncepe mai devreme n inuturile sud-carpatice, mai
apropiate de lumea greac (circa 450 a.Chr.) si mai trziu (pe la circa 300) dincolo
de muni. Roata olarului si Iace cunoscut apariia mai nti n teritoriul dintre
Dunre si Mare (cel mai devreme la sIrsitul secolului al VII-lea), dar si mai
departe pe cursul Dunrii, la Alexandria (jud. Teleorman), Gogosu si Eselnia (jud.
Mehedini)
100
.
n zona de la sud de Carpai, documentarea este cea rezultat n special din
cercetarea necropolelor, plane si tumulare, de incineraie (grupul Ferigile). Uneori,
mormintele au oIerit si descoperiri Iastuoase, precum mormntul unui clre de la
Peretu; din situri arheologice necunoscute au mai iesit coiIul de aur de la
CooIenesti (jud. Prahova), rhytonul de la Poroina (jud. Mehedini) si piesele din
asa-zisul tezaur de la Craiova (v. infra). De asemenea, s-au cercetat cteva
IortiIicaii, cele mai semniIicative Iiind cele de la CooIenii din Dos si Bucov
(jud. Dolj) si de la Zimnicea, pe Dunre
101
.
Peste muni, n Transilvania, arheologia Iunerar este aproape unica surs de
inIormare. Cel mai bine cunoscut este grupul Ciumbrud (dup localitatea omonim
din jud. Alba)
102
, datat n secolele VIV a.Chr. Unii arheologi l atribuie
agathyrsilor, ramura occidental a sciilor; Herodot (IV, 48) noteaz c de la acestia
izvorste rul Maris (Mures). Ritul nhumaiei i deosebeste nu numai Ia de geii
de la sud de Carpai, dar si de ali practicani ai acestui rit de pe teritoriul
Transilvaniei. De reinut descoperirea unor pumnale de Iier de tip akinakes; cu
totul remarcabil este descoperirea unei asemenea arme la Firminis (com. Mirsid,

Al. Vulpe, Despre un pasaf ain Istoriile Filipicae ale lui Pompeius Trogus. O contribuie arheologic,
n Memoriile Seciei de Stiine istorice si Arheologie, seria IV, tom. XXIII, 1998, p. 181187.
98
Numele Rubobostes ar putea Ii totusi autentic; ntr-o inscriie din anul 227 p.Chr. de la
Novae (Moesia InIerior), coninnd numele membrilor unui colegiu dionisiac, apar si doi daci:
Cresce(n)s Deceb(ali) si Jal(erius) [Rub? sau Bur?{obusta (CIL, III, 6150 7437 ; IDRE, II, 327).
99
Vl. Iliescu, Rubobostes oaer Burobostes? Zu Trogus Pomp. Prol. XXXII, StCl, 10, 1968,
p. 115122; V. Lica, The Coming of Rome in the Dacian Worla, Konstanz, 2000, p. 230236;
K. Strobel, SCIVA, 49, 1998, 1, p. 78. Vezi si M. Babes, Die Poieneti-Lukasevka-Kultur, p. 168.
100
Al. Vulpe, n Istoria Romanilor, I, 2001, p. 464465.
101
Vezi N. Conovici, Ae:ri fortificate i centre tribale geto-aacice ain Muntenia (sec. IJ
i.e.n. I e.n.), Istros, 4, 1995, p. 7180.
102
Vezi tratarea sintetic: Al. Vulpe, Eugenia Zaharia, EAIVR, I, 1994, s.v. (cu bibliograIia
esenial).
39
jud. Slaj), avnd o teac cu ornamente speciIice pentru aria scitic nord-
pontic
103
.
La rsrit de Carpai, inIluena greac a Iost mai puternic n partea de sud,
unde s-au Icut descoperiri de amIore datnd nc din secolul al VI-lea a.Chr.
Probabil acesta este teritoriul n care agathyrsii interzic altor scii, care Iugeau din
calea persilor, s intre, dup cum ne inIormeaz Herodot (IV, 125). Din secolele
VIV dateaz complexul IortiIicat de la Stncesti, Iormat din dou ceti
104
; alte
ceti, din secolul al IV-lea, s-au descoperit la Cotnari (jud. Iasi)
105
, Bunesti-
Averesti (jud. Vaslui)
106
si Butuceni (pe Nistrul mijlociu)
107
. Se consider c grupul
de morminte de nhumaie din Moldova ocup o poziie intermediar ntre grupul
Ciumbrud din Transilvania si cele de la rsrit de Prut. Existena unor Iormaiuni
politice este sugerat de unele descoperiri de piese de caracter princiar, precum
coiIul (alturi de alte piese de podoab) de la Biceni (com. Cucuteni, jud. Iasi)
108

sau diadema de aur din asezarea de la Bunesti (jud. Vaslui)
109
.
n cursul primei jumti a secolului al III-lea, o serie de asezri IortiIicate
din spaiul extracarpatic sunt prsite: n Oltenia (CooIeni, Bzdna), n Muntenia,
Moldova (Stncesti, Brhsesti, Arsura, Mosna), Basarabia (Butuceni, Mateui) si
chiar n Dobrogea (Mahmudia). La Iel se ntmpl si cu necropolele; dispar si
mormintele Iastuoase. Aceasta nseamn c s-au produs evenimente importante n
viaa populaiei, unele datorit unor Iactori din aIar. Continuitatea vieii umane se
constat totusi n unele situri; astIel, la Zimnicea, sunt sugestive rezultatele
cercetrilor din necropol (secolele IV-I a.Chr.); viaa continu si la Bunesti-
Averesti, aproximativ pn la instalarea n zon a culturii Poienesti-Lukasevka.
n Transilvania, transIormri importante sunt determinate de ptrunderea
celilor. Se constat existena a dou importante grupuri celtice: n bazinul Mures-
Trnave si n bazinul Somesului; alte grupuri celtice s-au identiIicat n zona
Crisanei (pe Barcu si Crasna, apoi pe Crisuri si Muresul inIerior). Siturile celtice
sunt reprezentate deopotriv de asezri si necropole. Probabil c, sub presiunea
cuceritorilor celi (n mormintele lor abund armele), populaia bstinas s-a retras
mai spre munte; dar exist si dovezi ale convieuirii (spre exemplu la Ciumesti sau
Moresti-,Podei).
Imaginea noastr asupra arheologiei Daciei protoistorice se completeaz prin
tratarea altor trei aspecte aparte:

103
Al. Vulpe, EAIVR, II, 1996, p. 147, s.v.
104
A. Florescu, DIVR, p. 551, s.v.; A. Florescu, Marilena Florescu, Cetile traco-getice ain
secolele JI-III a.Chr. ae la Stanceti (fua. Botoani), Trgoviste, 2005.
105
C. Preda, EAIVR, I, p. 365366, s.v.
106
M. Babes, EAIVR, I, p. 224225, s.v.
107
M. Babes, EAIVR, I, p. 231232, s.v.
108
M. Petrescu-Dmbovia, A. Laszlo, EAIVR, I, p. 166168, s.v.
109
Supra, nota 106.

40
Argintria geto-dacic
Sub inIluena civilizaiei grecesti (deopotriv dinspre coloniile pontice si
dinspre sud), ca si a lumii tracice (din care geto-dacii Iceau parte, etnic si
lingvistic), se dezvolt o art avnd ca scop maniIestarea puterii militare si etalarea
poziiei civile. Este vorba de un sir de tezaure de Iactur si apartenen princiar,
datnd din secolulul al IV-lea a.Chr.: unele s-au descoperit la sud de Dunre la
Agighiol (jud. Tulcea), Borovo, Letnia, Rogozen si Vraa (n nordul Bulgariei de
azi); altele la nord de Dunre cum sunt inventarul mormntului de la Peretu (jud.
Teleorman; Iig. 1/2) si tezaurul descoperit n apropiere de Craiova. Ele conin piese
de ,echipament de parad (coiIuri, cnemide), piese de harnasament (aplice,
Ialere), vase (Iiale, cupe, rhytoi unul dintre cele mai interesante este rhytonul de
la Poroina, jud. Mehedini; Iig. 3/34). La acestea se adaug dou descoperiri
excepionale de piese de aur: coiIurile de la CooIenesti (com. Vrbilu, jud.
Prahova; Iig. 1/1) si Biceni (com. Cucuteni, jud. Iasi), precum si diadema de la
Bunesti (jud. Vaslui), aparinnd unui orizont geto-scitic. Ele sunt realizrile unor
mesteri argintari itinerani, coninnd motive din civilizaiile cu care erau n contact
cea greco-trac si cea scitic
110
.
Aceste maniIestri ale unei arte ,princiare nceteaz odat cu declinul
acestei arte n nssi lumea tracic, consecin poate si a naintrii dominaiei
macedonene spre Dunrea de jos. Urmeaz apoi, pentru cel puin dou secole,
prezena stnjenitoare a celilor n zona de la Dunrea de mijloc si la sud de Munii
Balcani (regatul de la Tylis).
Un alt moment de aIirmare a artei argintului coincide cu perioada de maxim
dezvoltare a civilizaiei geto-dacice; ea este reprezentat prin cel puin 100 de
tezaure de piese de argint, cele mai multe datnd din secolul I a. Chr.
111
.
Descoperirile reprezentative sunt piese de port si de podoab (Iibule, Ialere,
brri, colane torques, lanuri, pandantive, aplice), uneori asociate cu vase
(boluri, cupe cu picior) si chiar cu monede (tetradrahme de Thasos, drahme de
Apollonia si Dyrrhachium, denari romani republicani); se pot cita astIel tezaurele
de la Poiana (jud. Gorj), Blnesti (jud. Olt), Coada Malului (jud. Prahova),
Herstru (Bucuresti), Lupu si Slistea (jud. Alba), Srcsu Nou (jud. Bihor),
Sncrieni (jud. Harghita), Senereus (jud. Mures), Surcea (jud. Covasna) etc. Ele
sunt operele unor mesteri Iie itinerani, Iie chiar si stabili (cum arat descoperirile
de la Radovanu, jud. IlIov; Pecica, jud. Arad; Costesti si Ardeu, jud. Hunedoara;
Surcea, jud. Covasna; Tsad, jud. Bihor).

110
Despre argintria traco-getic, vezi ndeosebi: R. Florescu, Lart aes Daces, Bucuresti,
1968; D. Berciu, Arta traco-getic, Bucuresti, 1969; M. Babes, n EAIVR, I, p. 9192, s.v. argint.
111
n aIar de lucrrile citate la nota precedent, vezi: D. Popescu, Te:aure ae argint aacice, n
BMI, 40, 1971, 4, p. 1932 si 41, 1972, 1, p. 522; K. Horedt, Die aakischen Silberfunae, Dacia
(N.S.), 17, 1973, p. 127168; L. Mrghitan, Te:aure ae argint aacice, Bucuresti, 1976 (catalogul
pieselor de la Muzeul Naional de Istorie). vezi nc: D. Spnu, Piesele ae orfevrrie ain Dacia ain
secolele II a.Chr. I p.Chr., SCIVA, 57, 2006, p. 187200.
41
Aurul dacilor
n aceast privin, inIormaiile de care dispunem sunt legate aproape
exclusiv de episodul capturrii de ctre romani, la sIrsitul rzboiului dacic al
mpratului Traian, a tezaurului regal; mprejurrile sunt narate de istoricul Cassius
Dio (LXVIII, 14, 45) si sunt identiIicate n dou scene de pe Columna lui Traian
(CXXIV si CXXXVIII). Proporiile Iabuloase ale acestei capturi sunt communicate
de un autor trziu, Ioannes Lydus (pe baza inIormaiilor medicului Criton,
participant la rzboi) (vezi cap. III, p. 232).
Aceste inIormaii au Iost completate n anii din urm de cteva descoperiri
ntmpltoare. Este vorba n primul rnd de recuperarea de la ,cuttorii de
comori a 16 brri de aur
112
, care ca Iorm si execuie se aseamn cu cele de
argint. La acestea se adaug descoperirea nc n cursul evului mediu, n secolul
al XIX-lea si n ultimii ani ai secolului abia ncheiat a unor bogate loturi de
monede de aur purtnd cunoscuta dar enigmatica legend |J.`
3
. AstIel, se
poate accepta ideea c tezaurul regal dacic era rodul unor acumulri ndelungate ale
diIeriilor regi, adunate probabil nc de pe timpul lui Burebista n basileia din
Munii Orstiei
114
. Lipsa cvasi-total a aurului n descoperirile arheologice (spre
deosebire de obiectele de argint) s-ar datora Iaptului c acest metal era monopol
regal. Mai normal este a admite c, Iiind utilizat la conIecionarea unor obiecte de
podoab, care erau apanajul aristocraiei, cele mai multe au czut n mna
cuceritorilor, ca prad sau prin estorcare; doar unele, ascunse probabil nainte de
nclestarea Iinal, au rmas tinuite aproape dou milenii, pn cnd hazardul le aduce
la lumin, ajungnd ntr-un muzeu
115
.

112
Piesele, nc inedite, se pstreaz acum n tezaurul Muzeului Naional de Istorie din Bucuresti.
113
Vezi cap. II al acestei cri, p. 95, notele 110111.
114
Vezi Emil Moscalu, Jechimea te:aurului geto-aacilor luat ae romani la 106 e.n. in timpul
regelui Decebal, Hierasus, 78, 1989, p. 201216.
115
Este cazul unui numr de 16 brri de aur, aIlate acum n custodia Muzeului Naional de
Istorie (Bucuresti); cercetarea lor primar a determinat deja o bogat bibliograIie (care ne-a Iost
comunicat de dr. Alexandru Bdescu): M. Ciuta si G. Rustoiu, Consiaeraii asupra unui complex
aescoperit in proximitatea Sarmi:egetusei Regia. Un experiment arheologico-fuaiciar
Consiaerations regaraing an archaeological context aiscoverea at Sarmi:egetusa Regia. An
archaeological-forensic experiment, n Combaterea criminalitii contra patrimoniului arheologic
european Combating the criminality against the European archaeological heritage (ed. Aug. Lazr,
B. Deppert-Lippitz, P. G. Ferri, S. Almoreanu, M. Ciuta, A. Condruz, Gh. Anghel, A. Gach, K.H.
Kind, G. L. Nanni, E. Oberlnder-Trnoveanu, S. Paskvali si M. Trzciski), Bucuresti, 2008,
p. 177202; B. Deppert-Lippitz, Spirale aacice ain aur ain Munii Ortiei The Dacian gola spirals
from the Ortiei Mountains Dakische Golaspiralen aus aen Ortie Bergen, n Combaterea
criminalitii..., p. 203288; E. Oberlnder-Trnoveanu, B. Constantinescu, Anali:e ae suprafa i
compo:iionale privina autenticitatea unor brri plurispiralice ae aur ain secolele III a.
C. aescoperite in :ona Sarmi:egetusa Regia prin aciuni ilegale ae aetectare. explorarea limitelor
experti:ei ae tip clasic i moaern in ca:ul obiectelor arheologice, n Combaterea criminalitii,
p. 289326; B. Constantinescu, R. Bugoi, V. Cojocaru, R. Simon, D. Grambole, F. Munnik, E. Oberlnder-
Trnoveanu, Micro SR-XRF ana micro-PIXE appliea in archaeological gola authentication the case of
Carpathian gola ana of the Dacian bracelets, n Beam interactions with materials ana atoms

42
Monetria geto-dac
Treptat, monedele macedonene (ale regilor macedoneni, mai trziu cele
din Macedonia Prima) si ale cetilor grecesti (Apollonia, Dyrrhachium, insula
Thasos) n-au mai reusit a acoperi nevoile de schimb ale societii geto-dace; cu
timpul, aceste monede au nceput a Ii imitate de basileii gei
116
. Dintre cele mai
Irecvente sunt imitaiile dup monedele regelui Filip al II-lea (pe avers capul lui
Zeus, pe revers un clre). Cele din partea de nord-vest a Daciei (poate aparinnd
celilor) sunt dintre cele mai bine realizate; ulterior se ajunge la o schematizare
a eIigiilor, cum se ntmpl cu tezaurul de la Rdulesti (jud. Hunedoara) sau cel de
la Vrteju (jud. IlIov). n general, aceste tezaure sunt alctuite din nominal mare
(tip tetradrahme); monedele divizionare se numr printre rariti (astIel, tezaurul
de la Optsani, jud. Olt, este compus din 93 de piese, dintre care 11 sunt
drahme
117
).
Trebuie reinut c aceste monede se gsesc uneori n asociere cu tezaure
de obiecte de argint, precum n cele de la Sncrieni (jud. Harghita; monede din
Dyrrhachium si Thasos) si Herstru (Bucuresti; monede thasiene).
nc de la sIrsitul secolului al II-lea a.Chr. au ptruns n Dacia monedele
republicii romane
118
; acestea vor nlocui treptat monedele macedonene si grecesti,
apoi chiar emisiunile autohtone. Moneda republican (piese de argint, aenarii)
a cunoscut o diIuziune Ir precedent; unele piese au Iost chiar imitate local,
aproape perIect, nct este greu a Ii deosebite de originale. Sunt sugestive n acest
sens descoperirile de stane monetare de la Tilisca (jud. Sibiu) si Grdistea
Muncelului (Sarmizegetusa Rhegia). Se cunosc astIel pe teritoriul Daciei circa 200
de tezaure monetare si numeroase piese izolate, nsumnd n total peste 25 000 de
monede
119
.

Proceeaings of the 9
th
European, Conference on Accelerators in Appliea Researches ana Technology,
Florence, Italy, September 37 2007 (ed. H. H. Andersen, M. B. Breese, C. Trautmann si
I. Vickridge, Florena, 2008, p. 23252328); B. Constantinescu, R. Bugoi, V. Cojocaru, R. Simon,
D. Grambole, F. Munnik, E. Oberlnder-Trnoveanu, Elemental analysis through X-ray techniques
appliea in archaeological gola authentication the case of Transylvanian gola ana of the Dacian
bracelets, n Spectrochimica Acta Part B 64, 2009, p. 11981203; B. Constantinescu, R. Bugoi,
V. Cojocaru, E. Oberlnder-Trnoveanu, D. Ceccato, Th. Calligaro, J. Salomon, C. Ionescu, D. Pop,
Dacian bracelets ana Transylvanian gola. Ancient history ana moaern analysis, n Archeosciences.
Revue d`Archomtrie, 2010 (sub tipar).
116
Pentru problemele monetriei geto-dacice, vezi ndeosebi: Oct. Iliescu, Istoria monetei in
Romania, Bucuresti, 2002; C. Preda, Moneaele geto-aacilor, Bucuresti, 1973; idem, Istoria moneaei
in Dacia preroman, Bucuresti, 1973; Carmen Maria Petolescu, La circola:ione monetaria nello
spa:io geto-aacico, n vol. I Daci, Milano, 1999, p. 99103; vezi si articolul sintetic monea din
EAIVR, III, 2000, p. 94100, semnat de C. Preda si Eugen Nicolae; C. Preda, ENAR, Bucuresti, 2008,
p. 192196.
117
Carmen Maria Petolescu, n Cercetri numismatice, 3, 1980, p. 1132.
118
C. Preda, ENAR, p. 247 si urm.
119
C. Preda, ENAR, p. 249.
43
REGELE BUREBISTA SI EPOCA SA
120

Pentru nceput, considerm util a Iace o prezentare a izvoarelor scrise:
1) Primele si cele mai complete inIormaii le deinem din Geographica lui
Strabo (VII, 3, 11):
,Lsnd la o parte trecutul ndeprtat al geilor, ntmplrile din vremea noastr sunt
urmtoarele: Ajungnd n Iruntea neamului su, care era istovit de rzboaie dese, getul
Boirebistas (b.:3.ci i |:) l-a nlat att de mult prin exerciii, abinere de la
vin si ascultare Ia de porunci, nct, n civa ani, a Iurit un stat puternic si a supus geilor
cea mai mare parte din populaiile vecine. Ba nc a ajuns s Iie temut si de romani. Cci
trecnd plin de ndrzneal Dunrea si jeIuind Thracia pn n Macedonia si Illyria a
pustiit pe celii care erau amestecai cu tracii si cu illirii si a nimicit pe de-a ntregul pe boii
aIlai sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci. Spre a ine n ascultare poporul, el si-a luat
ajutor pe Deceneu, un brbat vrjitor (A:-i.: i ,) care rtcise mult vreme prin
Egipt, nvnd acolo unele semne de proorocire, mulumit crora susinea c tlmceste
voina zeilor. Ba nc de un timp Iusese socotit si zeu, asa cum am artat cnd a Iost vorba
despre Zalmoxis. Ca o dovad pentru ascultarea ce i-o ddeau |geii|, este si Iaptul c ei s-au
lsat nduplecai s taie via de vie si s triasc Ir vin. Ct despre Boirebistas, acesta a pierit
din pricina unei rscoale, mai nainte ca romanii s apuce a trimite o armat mpotriva lui.
Urmasii acestuia la domnie s-au dezbinat, Irmind puterea n mai multe pri. De curnd
cnd Caesar Augustus a trimis o armat mpotriva lor, puterea era mprit n cinci state.
Atunci, ns, stpnirea se mprise n patru. AstIel de mpriri sunt vremelnice si se schimb
cnd ntr-un Iel, cnd ntr-altul '.
2) Dio Chrisostomos, Discursuri, XXVI, 45:
,Orasul boristeniilor (v`.; . buc:..) nu mai are o mrime potrivit cu vechea sa
glorie, din pricina deselor cuceriri si a rzboaielor. Deoarece este asezat de atta vreme n
mijlocul barbarilor, si chiar n mijlocul celor mai rzboinici, |orasul| este mereu hruit de
rzboaie si a Iost adeseori cucerit |de dusmani|. Ultima si cea mai ndelungat cucerire |a avut
loc| nu mai departe de acum o sut cincizeci de ani. Geii au luat att orasul Borystene, ct si
alte ceti asezate pe rmurile Pontului Stng, pn la Apollonia. Din aceast cauz, situaia
grecilor care locuiesc pe aci este Ioarte neIericit. Nu s-a mai nIiinat nici o colonie sau
aceasta a avut loc ntr-o msur Ioarte redus, majoritatea barbarilor unindu-se ntre ei pentru a
se revrsa asupra acestor |ceti|. Multe din cuceriri s-au Icut n locuri diIerite ale teritoriului
locuit de greci, care se ntinde pe multe regiuni. Dup ce au Iost cucerii n vremea de demult,
borysteniii si-au renIiinat orasul. |De data aceasta| au avut, pe ct socot, ncuviinarea
sciilor, care aveau nevoie de negoul si navigaia grecilor. Cci grecii ncetaser de a mai veni
cu corbiile, odat ce orasul Iusese devastat, deoarece nu aveau oameni de aceeasi limb care
s-i primeasc, iar sciii nsisi nu se nvredniceau si nu se pricepeau s-si rnduiasc negoul n
Ielul grecilor. Un semn al ruinii este starea cea proast a construciilor si restrngerea orasului
la un teritoriu mic.

120
BibliograIia general esenial: R. Vulpe, Getul Burebista, conauctor al intregului neam
geto-aac, SC Pitesti, I, 1968, p. 3355 (vezi si varianta Irancez: Le Gte Burebista, chef ae tous les Geto-
Daces, n Stuaia Thracologica, Bucuresti, 1976, p. 3961); H. Daicoviciu, Dacia ae la Burebista la
cucerirea roman, Cluj, 1972; idem, n DIVR, 1976, p. 116117, s.v. Burebista; I. H. Crisan, Burebista i
epoca sa
2
, Bucuresti, 1977; idem, n EAIVR, I, p. 225228, s.v. Burebista.

44
3) Iordanes, Getica, 67:
,Apoi, n timpul domniei la goi a lui Buruista, a venit n Gothia Dicineus, pe vremea cnd
Sylla a pus mna pe putere la Roma. Primindu-l pe Dicineus, Buruista i-a dat o putere aproape
regal. Dup sIatul acestuia, goii au nceput s pustiasc pmnturile germanilor pe care acum
le stpnesc Irancii (Dehinc regnante Gothis Buruista Dicineus venit in Gothiam, quo tempore
Romanorum Sylla potitus est principatum. Quem Dicineum suscipiens Buruista aeait et pene
regiam potestatem, cuius consilio Gothi Germanorum terras, quas nunc Franci optinent,
populati sunt).
4) Decretul cetenilor din Dionysopolis pentru Acornion, Iiul lui Dionysios: V. Latysev, n Jurnal
Ministerstva narodnogo prosvestenija, Moscova, 1896, 1, p. 119; E. Kalinka, Antike Denkmler in Bulgarien.
Kaiserliche Akademie der WissenschaIten in Wien. SchriIten der Balkankomission. Antiquarische
Abteilung, Bd. 4, Wien, 1906, p. 8694, nr. 95; W. Dittenberger, Sylloge Inscriptionum Graecarum
3
,
Leipzig, 1917, nr. 762; M. Holleaux, REA, 1917, p. 252254 ( idem, Etuaes aepigraphie et ahistoire
grecques, I, Paris, 1938, p. 285287); Ad. Wilhelm, Neue Beitrge :ur griechischen Inschriftenkunae.
Sitzungsbericht der Akademie der WissenschaIten in Wien. Philosoph.-hist. Klasse, I, 6, 1921, p. 36
39; IGR I, 662; IGB, I
2
, 13.
| - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - - - - - - -|
|- - - - - - - - - - - - - - -|i. vii | - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - |
| - - - - - - - - - - - - - - | i:`i3: | - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - |
| - - - - - - - - - - - - - - | :. -i. `|v. - - - - - -
| - - - - - - - - - - - - - - |ci . ... iviic.| - - - |
5 | - - - - - - - - - - - - - - |i. cuiv||. iv||i| - - - |
| - - - - - - - - - - - - :.| `A,:iu v vi:i i|uu ?|
| - - - - - - - - - - - - - - | vii,:|: : -i. cuu.| ii | - - - |
| - - - - - - - - - - - - - - | iv iuu -i:-ci | :|
| - - - - - - - - - - - iv:|`uc: . .::u : ,::||
10 | - - - u :u M:,|i`u i : vvi -i. i )uc. i |:|-
|v::`:c: `iv|. -i. . v`.i. ::.-: |.|
|-:.. . : i|iv:. `i. .::u .. . iv|i|-
|ic. i:ci)| -i`. -i. ).`i,i). u : :vu|u|
| v`:. A.|ucu u- : .: i)` :. v`||
15 |vii-`):. u|v . v`.. :v:.-: :iu -|i. -i|-
|i |i.u `A.u vii:.ic.i ii`i3|.|
| c:)i| u ):u i : vvi -i. )uc.i |:v:|-
|:`:c: -i`|. -i. :,i`i:. -i. . v`.i. |:|-
|:.-: -:|. i)).. ):. : |.| : i)i-||
20 |c:)i| i:.`). .i 3.u i : vvi -|i.|
|i )uc.i| :v.:`:. uv: : . uc. -i. v||-
|`:.. :c|:. : u 3ic.`:. bu:3.ci v.u -i. |:|-
|,.cu ,:,| . :v. i- 3ic.`:. -i. vici||
| v:|i u viu -i. :v. i: -i:.c:-
25 |- ,|:: -i. v u : v. -i. :
|,.c )|.`.i i 3:`.ci -i:,i:i. vi.. `:
|,. -i|. cu3u`:u. i -i.ci -i. :u.i u 3|i|-
|c.`:|. v v`:. c.|.|i vccvii|u|-
|)u|: : : . `.v. ivic. i):.. :iu
30 |:|.u -i. i v`:. v:c3i -i. -.uu :|v.|-
::; |i|-. v vi. . -i:,i:c)i|.|
vi.. cu):. v : |i. lv. |i.u u|.|-
iu-i.i |.i. i vci`:. uv 3ic.`:. bui3:|.|-
45
|c|i v:c3:u -i. cuu. iu. Mi-:.i : |.|
35 v:|. ||i-`i :v. u Au-u u u uv: u 3i|c.|-
`:. i.cu .:): :u|.|i |.i.. vi||-
i,: . 3ic.`:.. i(`)`i -i. v:. vi. . -i``.cu||
.:): i.cu. -i)`u : -ii vic(i) v:.cic. -i|.|-
||. u -i. c.i. vii3i``: -i. ivii. .|:|-
40 i. :- u 3.u. .i : -i. . v`..-. ,.. c.i||-
v.. vi` :iuu :,.c ::.-ui|.| cvu :. u-
v: vi. c.i .i u -i. )i.:. ..
u -i`|u| -i. i,iu ii -i. :iu :u:,:ui. :||-
)|i|. | 3u` -i. . . :vci. : :v. u. `A-..|i|
45 A.|u|c.u -i. c:)i.)i. iu : . A..c.. uc|.|
c:)i. -i. :.-. i`-. c:)iuc)i. : iu -i. :. `|.|-
|v| || -i)` :-ic : : . A..c.. uc. c:|)i|-
||.. :||ci. : iu. -i. :. iicic. i.i
v :v.)i:ci i,i.
Traducere
121
:
,| - - - |
|Acornion al lui Dionysios a condus o solie| pe cheltuiala sa |.|, cltorind departe, mpreun
cu tovarsii si de drum | - - - |; ajungnd la Argeaava ( A,:iu) la tatl lui si ntlnindu-l,
a obinut n acelasi timp de la el bunvoina pentru oras | - - - | si dezlegat poporul |de tributul
datorat|. Devenind apoi preot al marelui Zeu, a svrsit cu pietate procesiunile si jertIele, iar
din carnea jertIelor a mprit si cetenilor. Ales preot al zeului Sarapis, tot asa a susinut
cheltuielile dup cuviin si cu tragere de inim. Cum zeul eponim al orasului, Dionysos, nu
mai avusese preot de mai muli ani, iar el Iiind aclamat de conceteni,
s-a consacrat acestei slujbe si, lund coroana zeului, pe vremea cnd Caius Antonius si stabilise
aci cartierul de iarn, a ndeplinit procesele si jertIele Irumos si mre, iar carnea le-a dat-o
cetenilor din belsug. Si lund coroana zeilor din Samothrake pe via, a svrsit procesiunile
si jertIele pentru iniiaii misterelor si pentru oras. Iar mai de curnd, devenind rege Byrebistas
(bu:3.ci;), cel dinti si cel mai mare dintre regii din Thracia si stpnind toat ara de
dincolo de Iluviu si pe cea de dincoace
122
, a ajuns si la acesta n cea dinti si mai mare
prietenie si a obinut cele mai bune Ioloase pentru patria sa, vorbindu-i totdeauna si dndu-i
sIaturi n cele mai importante treburi si atrgnd bunvoina regelui pentru mntuirea orasului.
Iar n toate celelalte prilejuri s-a oIerit Ir cruare pentru ndeplinirea soliilor orasului si si-a
asumat Ir sovire sarcini primejdioase ca s contribuie n tot Ielul la binele patriei sale. Si
Iiind el trimis ca sol de ctre regele Byrebistas (bui3:.ci;) la imperatorul roman Cnaeus
Pompeius Iiul lui Cnaeus si ntlnindu-l pe acesta n Macedonia, pe la Heraclea Lyncestis, a
dus la capt nu numai treburile regelui, cstignd buna dispoziie a romanilor Ia de rege, dar
si pentru patria sa a negociat cu Ioarte Irumoase rezultate. ndeobste, n orice stare a
mprejurrilor druindu-se cu trup si suIlet, lundu-si din ale vieii pentru a susine cheltuielile
si nvigornd din averea sa unele din dregtoriile orasului, el arat cel mai mare zel pentru
ridicarea patriei sale. Asadar, pentru ca si poporul s arate c cinsteste pe brbaii cei buni si
destoinici si care i Iac bine, SIatul si Poporul hotrsc s Iie ludat Acornion al lui Dionysios
pentru acestea si s Iie ncununat la srbtorile lui Dionysos cu o coroan de aur si onorat cu o

121
Traduceri: G. Popa-Liseanu, Ceti i orae greco-romane in noul teritoriu al Dobrogei,
1921, p. 2527 (traducere liber); V. Prvan, Getica, 1926, p. 78 (ediia 1982, p. 50): traducerea
r. 1525; G. G. Mateescu, AIIN, 4, Cluj, 19261927, p. 323336; R. Vulpe, SC Pitesti, I, 1968, p. 38;
I. H. Crisan, Burebista i epoca sa
2
, Bucuresti, 1977, p. 9294.
122
I. H. Cisan, loc. cit., traduce: ,Si n timpul din urm regele Burebista ajungnd cel dinti si
cel mai mare dintre regii din Thracia si stpnind tot teritoriul de dincoace de Iluviu si de dincolo....

46
statue de bronz, apoi s mai Iie ncununat si pe viitor, n Iiecare an la srbtorile lui Dionysos,
cu o coroan de aur si s i se dea pentru ridicarea statuii locul cel mai de vaz din oras.
5) Messambria; IGR, I, 1502; IGB, I
3
, 323; IPD
4
, 838:
Mc 1.`|- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -|
:-` Aii | - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - |
Ai:i A.uc.|u - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -|
cii,ci: | : .. v |:. 3ic.`:i|
5 bu:3.ci v`:. | - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -|
-i. ,ii:u | - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -|
6) Vadu (Caraharman), jud. Constana. Dou Iragmente dintr-o stel de marmur (cel de-al
doilea mutilat n mare parte); ,dup caracterele paleograIice, de pe la mijlocul sec. I .e.n.. ISM, I, 54
( Syll.
2
, 325; Syll.
3
, 708). Reproducem traducerea primului Iragment (D. M. Pippidi):
,n timpul celui de-al patrulea sacerdoiu (eponim) al lui Aristagoras, Iiul lui Apaturios, luna
Artemision, ziua a zecea, presedinte al Adunrii Iiind Athenades al lui Apollodoros,
Xenochares al lui Hekataios a propus:
,ntruct Aristagoras al lui Apaturios, cobortor dintr-un printe de seam si din strmosi
bineIctori ai obstii, nvestii cu sacerdoiile tuturor zeilor, nzuind s le urmeze pilda si s
calce pe urmele lor, la ntoarcerea n patrie, aup nenorocirea abtut asupra oraului, cnd
cetatea n-avea ziduri, iar locuitorii se gseau din nou n primejdie mpreun cu nevestele si
copiii, insrcinat ae ceteni cu refacerea :iaurilor, a luat asupr-si cu brbie si devotement
ntreaga supraveghere a lucrrilor, Ir s se sustrag ostenelilor trupesti, nici vreuneia din
celelalte griji legate de opera de recldire; iar aup ce patria a fost ain nou intrit i, unul
cate unul, cetenii au prins s revin in ora, ae pe meleaguri aumane, cateoaat negociina
cu iscusin cu barbarii ce stpaneau inutul, alteori punana la aispo:iie cetenilor sumele
necesare pentru rscumprare, s-a artat sritor la toate nevoile celor mntuii, acordnd nu
numai alor nostri, dar si strinilor (domiciliai n Histria) mprumuturi numeroase si
purtndu-se cu toi n chipul cel mai dezinteresat;
,naintnd n vrst si nclinnd spre evlavie, cum se si cuvenea, n primul rnd a slvit pe zei.
Primind cununa lui Zeus Polieus si ndeplinind acest sacerdoiu n chip satisIctor, a meritat
lauda tuturor cetenilor; apoi solicitnd si primind cununa de preot al lui Apollon, legat de
eponimia orasului, a cinstit pe zei si cetatea, organiznd srbtori obstesti, procesiuni vrednice
de cele sIinte si distribuii ntre membrii triburilor, voind s lase s se neleag c acei ce-si
ndeplinesc ndatoririle cetenesti cu pietate si tragere de inim se nvrednicesc oarecum de
recunostina zeilor si a oamenilor crora le-au Icut binele.
,Trei ani mai trziu, ca urmare a samavolniciilor barbarilor ce continuau s stpaneasc
inutul, cetenii gsindu-se din nou n situaia de a nu avea preot al lui Apollon Tmduitorul,
ntruct averile particulare erau sectuite, Aristagoras s-a oIerit singur si, nIisndu-se
naintea Adunrii si primind cununa divinitii, si-a cstigat un ndoit titlu la recunostina
zeilor si a celor crora le Icuse binele.
,Jremile continuana s fie vitrege pentru cetate i inut, iar el voind s oIere zeilor nc si mai
depline temeiuri de recunostin pentru atta evlavie, iar Ia de ceteni s aib prilejul unor si
mai mari cheltuieli din propria avere, a exercitat sacerdoiul chiar si a treia oar, pentru ca dup
un an, o dat mai mult neoIerindu-se nimeni, s primeasc aceeasi cunun si s-si ndeplineasc
ndatoririle sacerdotale Ir s precupeeasc nimic din cele cuvenite zeilor sau cetenilor; si
astIel s-a ntmplat ca orasul s ajung din nou la bun stare, iar cetenii s se mntuiasc.
,Rnduit agoranom pe timp de un an, si-a ndeplinit sarcina asa cum se cuvenea unui brbat ales si
cu inim, punnd la dispoziia tuturor gru si vin ieItin si Icnd s scad preul celorlalte
bucate n Ielul cel mai prielnic pentru locuitori. Vrednic de laud pentru asemenea Iapt, a
purces s ridice din banii si un local pentru administraia pieii, motiv pentru care,
recunoscndu-i destoinicia, Poporul l-a rnduit agoranom pe ali doi ani, n cursul crora a
dovedit merite asemenea celor artate pn aici.
47
,Insrcinat cu solii numeroase ain partea cetii pe lang barbarii stpani ai inutului i ai
fluviului, le-a ndeplinit n chipul cel mai Iolositor pentru ceteni..
Dup prezentarea izvoarelor, trecem la cercetarea diverselor aspecte ale
domniei marelui rege.
Burebista era de neam get, asa cum ne inIormeaz Strabo (VII, 3, 11:
b.:3.ci i |: ,brbat get), ceea ce exclude orice speculaie n legtur
cu posibila origine a regelui din Dacia (recte munii din sudul Transilvaniei)
123
.
Numele su este redat de Strabo cnd bu:3.ci (VII, 3, 5; XVI, 2), cnd
b.:3.ci (VII, 3, 11 si 12). La Iordanes (Getica, 76), numele regelui este
transcris Buruista (6) apropiat de prima Iorm transmis de Strabon , dar cu pierderea
lui : si trecerea lui b n : u. Forma bu:3.ci mai apare n decretul n cinstea
lui Acornion (4, r. 22; Iorma bui3:|.c|i din r. 33-34 este o eroare de lapicid
nesemniIicativ) si n inscripia de la Mesambria (5).
Numele nu este pn acum atestat n onomastica dacic
124
; dar gseste
explicaie n limba trac
125
.
O problem care ne reine de la nceput atenia este ncadrarea cronologic a
domniei lui Burebista. Iordanes, autor trziu (secolul al VI-lea p. Chr.), ne
inIormeaz c, pe cnd domnea Burebista, a venit n Gothia ( Getia !)
Deceneu
126
, cruia regele i-a acordat o putere aproape regal; acest eveniment se
petrecea pe cnd la Roma pusese mna pe putere L. Cornelius Sylla deci pe la
anul 82 a.Chr.
Deoarece n decretul n cinstea lui Acornion se menioneaz (n r. 6) o solie a
acestuia la tatl lui Burebista, la Argedava, iar ultima misiune diplomatic dateaz
de prin anul 48 (r. 3435), acest interval de timp (8248 a. Chr.) li se pare, celor
mai muli cercettori, prea lung. Iat ce scria R. Vulpe: ,Pomenind despre
predecesorul lui Burebista ca rege al geilor nainte de anul 62 .e.n. si despre
domnia lui Burebista nsusi numai dup acest an, inscripia lui Acornion, care
expune Iaptele ca de obicei, n ordine cronologic, exclude deIinitiv mrturia lui
Iordanes c aceast domnie ar Ii nceput nc din 82 .e.n. odat cu dictatura lui
Sylla la Roma
127
; n aceast situaie, acelasi nvat se gndea dac nu cumva,

123
Vezi infra, p. 4950.
124
Poate cu o excepie: vezi supra, nota 98.
125
W. Tomaschek, Die alten Thraker, II, 2, 1894, p. 15-16; G. G. Mateescu, ED, I, 1923, p. 175;
D. Detschew, Sprachreste
2
, 1976, p. 80; I. I. Russu, Limba traco-aacilor
2
, 1967, p. 9496; vezi si I. H. Crisan,
Burebista
2
, 1977, p. 8385.
126
Despre acest personaj: R. Vulpe, Decenee, conseiller intime ae Burebista, n Stuaia
Thracologica, p. 6268. Numele este autentic; el mai apare ntr-o inscripie de la Rapidum (Mauretania
Caesariensis; M. Le Glay, MEFR, 63, 1951, p. 75 AE, 1951, 144: Decineus; v. IDRE, I, 166, n
comentariu); pe un ostracon din desertul oriental al Egiptului (Hlene Cuvigny, Ostraca ae
Krokoail. La corresponaence militaire et sa circulation. Praesiaia ae Berenice, Cairo, 2005, nr. 98:
A:-i.i;; precum si n dou diplme militare din anii 151 (RGZM, 31) si 161/168 (apud D. Dana,
Fl. Matei-Popescu, Chiron, 39, 2009, p. 215 sq., nr. 22 si 30).
127
Idem, SC Pitesti, I, 1968, p. 41; idem, Stuaia Thracologica, p. 47.

48
dup tatl lui Burebista a urmat, conIorm ordinei de mostenire agnatic (obisnuit
la traci si geto-daci) un alt prin al casei regale (eventual un Irate), abia apoi
urmnd la tron Burebista. De asemenea, H. Daicoviciu considera c n rndurile de
nceput ale decretului se vorbeste despre un alt dinast get (necunoscut), care ar Ii
domnit n Dobrogea
128
.
O alt opinie a exprimat N. Gostar: Acornion ar Ii ndeplinit o ambasad la
un rege barbar, despre care ar Ii vorba n rndurile de nceput (lips) ale inscripiei;
cum rezultatele misiunii ar Ii Iost sub asteptrile dionysopoliilor, Acornion ar Ii
Iost trimis ntr-o nou misiune pe lng regele nsusi
129
. Lista acestor opinii merit
ncheiat cu aceea a lui I. H. Crisan, autorul unei ample monograIii despre domnia
marelui rege: ,Va trebui ns s conchidem c n prima parte a decretului de
cinstire a lui Acornion nu este vorba de Burebista sau de tatl su
130
.
De Iapt, autorii citai nu au observat c reIerirea la ,principatul lui Sylla este
n realitate doar un reper pentru venirea lui Deceneu la curtea regal. Pe de alt
parte, evenimentul invocat este doar un terminus ante quem pentru nceputul
domniei lui Burebista, care mai poate Ii cobort cu un numr de ani.
Avnd n vedere c Acornion a ndeplinit apoi cteva preoii: cea a lui :
M:,i, apoi a lui Sarapis, a lui Dionysos si din nou a aceluiasi zeu aceasta din
urm pe vremea cnd C. Antonius Hybrida a iernat la Dionysopolis (pe la 62
a.Chr.) , s-a tras concluzia c misiunea diplomatic a lui Acornion a putut data
cndva ntre anii 7062 a.Chr.
131
.
Totusi, un izvor precum opera lui Iordanes, chiar dac plin de erori si
conIuzii, nu poate Ii respins n totalitate. Dilema poate Ii rezolvat printr-un
,compromis: la acea dat (82 a.Chr.), Burebista era doar asociat la putere de ctre
tatl su (poate un omonim ?) ceea ce a produs conIuzia istoricului goto-roman.
Btrnul rege nu s-a ilustrat pare-se prin vreo isprav, demn de atenia istoricilor
(vezi totusi invazia dacilor la sud de Dunre n anul 74, la care Iace aluzie Florus,
Epitomae, I, 39, 6); acesta va Ii domnit pn ctre anul 62 a.Chr. Burebista (Iiul)
prelua atunci ntreaga putere, n deplin capacitate Iizic, practic a armelor si
experien diplomatic.
O alt problem n disput este localizarea acelei enigmatice localiti, unde
rezida tatl lui Burebista
132
; numele acesteia a Iost stabilit, dup unele ezitri,

128
H. Daicoviciu, Dacia ae la Burebista la cucerirea roman, Cluj, 1972, p. 39.
129
N. Gostar, n AU Iasi (serie nou), sect. III a (Istorie), 16, 1970, 1, p. 61.
130
I. H. Crisan, op. cit., p. 100.
131
H. Daicoviciu, loc. cit.
132
Reinem n aceast not istoricul unei capcane epigraIice. AstIel, urmnd pe V. Latysev,
E. Kalinka propunea a se ntregi lacuna din r. 2526: |,|:: -i. v u : v.
-i. :|,.c .|..i ; lectura a Iost acceptat de V. Prvan (Getica, p. 78.), care traducea: ,Acornion a
Iost si pe lng acesta n cea dinti si cea mai mare apropiere. Dar dup W. Dittenberger si
H. v. Gaertringen, lectura sIrsitului acestei expresii ar Ii : v. -i. :|,.c 3ic.|`.i.
ceea ce n traducerea lui G. G. Mateescu (AIIN, 4, 19261927, p. 326) ar Ii: ,si ducndu-se (Acornion) la
49
`A,:iu. V. Prvan a Icut legtura cu numele rului Arges; acesta poate Ii
identiIicat cu `J:cc, menionat de Herodot (IV, 48) printre aIluenii Dunrii
133
.
Un toponim asemntor cu cel din din decretul n cinstea lui Acornion este
cunoscut n Banat; n Tabula Peutingeriana (VII, 3): Arciaaua si n Inareptarul
geografic al lui Ptolemeu (III, 8, 4): `A,.iui (aceasta a Iost localizat n Banat,
la Vrdia, unde spturile arheologice au scos la lumin un castru roman
134
). Din
acest motiv, unii nvai chiar si Vasile Prvan
135
, apoi C. Patsch
136
, A.
AlIldi
137
, C. Daicoviciu
138
au susinut identitatea dintre cele dou toponime si
apoi localizarea Argedavei la Vrdia. Aceast identiIicare a czut n desuetudine.
n schimb, o alt propunere a ntrunit cei mai muli adepi. AstIel, dup unele
ezitri, Radu Vulpe a propus localizarea Argedavei pe rul Arges, la Popesti (com.
Mihilesti, jud. Giurgiu)
139
; aici spturile eIectuate sub conducerea acestui nvat,
apoi a lui Alexandru Vulpe, au scos la lumin o important asezare geto-dacic
datnd din secolele II-I a.Chr.
140
.
Aceast identiIicare a Iost mai apoi contestat pe baza relurii lecturii
inscripiei lui Acornion. AstIel, pe piatr, naintea toponimului cu pricina, se vede
un , observat si de G. Mihailov: A|||AA:J`
4
. Se consider c aceast liter
provine de la prepoziia |:.|, care cere acuzativul; Iorma corect ar Ii trebuit s Iie
la Ieminin, `A,:iui
42
.
H. Daicoviciu a emis ns ipoteza c acest toponim poate Ii ntregit i,:iu;
numele acestei aava ar putea Ii legat de prul Sargetia, sub a crui albie Decebal

acesta, n cel dinti si cel mai mare regat. ncercarea unor epigraIisti de a vedea n cuvntul Iinal
3ic.`:.i (,capital), a deznuit interesul istoricilor pentru cutarea capitalei regelui get (A. Nour,
Unae a fost ,basileia` lui Burebista, extras din revista ,Libertatea, 1940, 22 p.; autorul conchidea c
poate Ii localizat la Poienari, pe Arges). Att doar c si aceast lectu a Iost contestat de M.
Holleaux si A. Wilhelm, care au ntregit expresia Iinal: : v. -i. :|,.c )|.`.i
(expresia aminteste de titlul aulic de v.; ).`; de la curile monarhilor elenistici; vezi
M. Holleaux, Etuaes..., I, p. 287, nota 3; I. H. Crisan, op. cit., p. 184 sq.).
133
V. Prvan, n ARMSI, ser. III, t. I, 1923, p. 2930; idem, Getica, p. 42, 81, 235; idem,
Dacia. Civili:aiile strvechi ain regiunile carpato-aanubiene
4
(ediia Radu Vulpe), Bucuresti, 1967,
p. 86 cu nota 89 si mai ales p. 95 cu nota 139. Pn la un moment dat, aceast identiIicare a Iost
susinut si de C. Daicoviciu (v. supra, nota 40). IdentiIicarea Argesului cu Ordessos este susinut si
de noi ntr-un scurt articol; v. supra, nota 73.
134
Gr. Florescu, Istros, I, 1934, p. 6072 (vezi n special p. 61, unde se Iace o prezentare a
discuiei despre posibila identiIicare a Argedavei din inscripia lui Acornion si Argidava bnean).
135
V. Prvan, Getica, 1926, p. 81, 282.
136
C. Patsch, Beitrge, V, 1, Wien, 1932, p. 46, nota 2.
137
A. AlIldi, Zur Geschichte aes Karpatenbekens im 1. Jahrhunaert n. Chr., n Archivum
Europae Centrum-Orientalis, 8, 12, 1942, p. 5 (non viai, apud I. H. Crisan, Burebista, p. 146,
nota 371).
138
C. Daicoviciu, La Transylvanie aans lAntiquite, p. 46.
139
Vezi R. Vulpe, Stuaia Thracologica, Bucuresti, 1976, p. 6979.
140
Vezi Al. Vulpe, n EAIVR, III, 2000, p. 352354.
141
IGB, I, 13.
142
N. Gostar, loc. cit., p. 62.

50
si-a ngropat comorile (Cassius Dio, LXVIII, 14, 4)
143
; ulterior, autorul a renunat
la aceast prere
144
. Aceast ntregire a Iost preluat ns de N. Gostar, care se
gndea si la Iorma Zargeaava
145
, v`. atestat de Ptolemeu mpreun cu
Tamasidava si Piroboridava (Geogr., III, 10, 8), care pot Ii localizate n teritoriul
dintre Siret si Prut. Ar Ii o cetate din Moldova, unde ar putea Ii centrul iniial al
puterii lui Burebista, ca si a altor basilei gei anteriori (precum Rhemaxos).
ntre timp, seria incertitudinilor este alimentat de o nou descoperire
epigraIic: o inscripie aIlat n zidul de incint (trziu) al Histriei (reIolosit ca
material de construcie), menionnd un vic(us) Argiaava
146
; Al. Suceveanu,
editorul inscripiei, apropia de A,:iu din inscripia de la Dionysopolis si
considera aceast asezare resedina unei cpetenii getice din secolul I a.Chr.,
deczut n epoca roman la situaia unui vicus din teritoriul Histriei
147
. Teoria a
Iost contestat de R. Vulpe
148
si I. H. Crisan
149
.
Cum vedem, principalele obiecii Ia de localizarea Argedavei la Popesti au
venit din partea lui C. Daicoviciu si a discipolilor si; acestia susin c resedina
regelui Burebista a Iost n munii din sudul Transilvaniei. De Iapt, este vorba de o
nenelegere; Argedava, care trebuie s Ii Iost pe rul Arges, era resedina tatlui lui
Burebista. Se prea poate s Ii existat chiar uzul resedinelor itinerante; una dintre
acestea poate s Ii Iost si la Crlomnesti, unde n cursul spturilor din anul 2003
s-a descoperit un Iragment ceramic, pe care s-au gravat, nainte de ardere, cteva
litere grecesti, care ar permite ntregirea |bic.|`:. b|u:3.ci|
150
.
Precum s-a vzut, Burebista era de neam get (i |:) ceea ce ar
trebui s Iie suIicient pentru a admite c originea regelui era n inutul de la sud de
Carpai; Iormaiunea asupra creia domnea tatl su si avea centrul pe rul Arges.
Ea s-a extins treptat, probabil n cursul domniei comune a tatlui si Iiului, spre vest,
peste Olt, si spre est, pn la Dunre (dac nu cumva aceast limit natural era
nc din timpul lui Rhemaxos). Din textul transcris mai sus (p. 43), aIlm c
neamul su era istovit de rzboaie dese; evident, stirea Iace reIerire la neamurile
care vor intra sub ascultarea regelui, sIsiate de nencetate conIlicte tribale, pentru
supremaie. Dup slbirea hegemoniei celilor din interiorul arcului carpatic,
urmare desigur si a unui proces de integrare n masa autohtonilor, dacii evoluaser
spre constituirea unor uniuni tribale Ienomen ce a dus la rzboaie epuizante. De
aceast situaie poate s Ii proIitat seIul Iormaiunii de la sud de muni, care a adus
sub ascultare si pe dacii de peste muni. Probabil c procesul de ,uniIicare nu a
Iost totdeauna pasnic cum au artat cercetrile din aava de la Crlomnesti

143
H. Daicoviciu, SCIV, 13, 1962, 1, p. 14; idem, Dacii, Bucuresti, 1965, p. 104105.
144
Vezi idem, Dacii
2
, 1968; idem, n Steaua, XIX, 1968, 2, p. 83; idem, Dacia., p. 27, nota 98.
145
N. Gostar, loc. cit., p. 13.
146
Al. Suceveanu, RRH, 14, 1975, p. 111118 ( ISM, I, 358)
147
Idem, Opuscula Scythica, p. 3537, 4043.
148
R. Vulpe, Stuaia Thracologica, p. 73 (nota 20) si 79 (nota 38).
149
I. H. Crisan, op. cit., p. 110 , 112113 (unde se apropie de ipoteza lui N. Gostar).
150
ILD, 173 (cu deslusirile bibliograIice).
51
(jud. Buzu), a crei existen nceteaz violent, marcat printr-un strat de
incendiu, databil ctre mijlocul secolului I a.Chr.
151
. A urmat o perioad de
austeritate, n cursul creia ,prin exerciii, abinere de la vin si ascultare Ia de
porunci, regele a ridicat neamul su. Probabil este vorba de veritabile reIorme,
realizate la sIatul lui Deceneu, care venise la curtea regal nc de prin anul 82
a.Chr. Una a Iost desigur de circumstan abinerea de la consumul excesiv de
vin, realizat printr-o msur radical: tierea viei de vie; departe de a avea un
caracter anecdotic, este vorba probabil de o msur real pentru a combate
conIlictele si rzbunrile gentilice si a lsa loc ,ascultrii, deci legilor. ,Ca o
dovad pentru ascultarea ce i-o ddeau, este si Iaptul c ei s-au lsat nduplecai s
taie via de vie si s triasc Ir vin, scrie Strabo (VII, 3, 11). Ct despre
exerciiile amintite, este vorba probabil despre o veritabil pregtire militar si
crearea unei armate supus unui antrenament continuu, mai trziu poate si cu
concursul unor instructori din lumea greac. n urma acestor msuri, Burebista ,n
civa ani a Iurit un stat puternic (:,i` i ) si a supus geilor cea mai mare
parte din populaiile vecine. Drept urmare, continu Strabo: ,Ba nc a ajuns s Iie
temut si de romani. Cci trecnd plin de ndrzneal Dunrea si jeIuind Thracia
pn ctre Macedonia si Illyria (:. Mi-:.i -i. `l``u.)
152
a
pustiit pe celii care erau amestecai cu tracii si cu illyrii si a nimicit pe de-a
ntregul pe boii aIlai sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci (vezi mai
departe).
Deocamdat ne vom ndrepta din nou atenia spre teritoriul dintre Dunre
si Mare, care n primele trei patru decenii ale ultimului secol al erei vechi
este implicat ntr-un mare conIlict armat, ai crui protagonisti au Iost republica
roman si marea coaliie circumpontic creat de regele Pontului Mithridates VI
Eupator
153
. Este vorba de trei rzboaie (ntre anii 8985, 8381 si 7363 a.Chr.), n
care, dup inIormaia lui Appian, ,i-a chemat n ajutor pe traci si pe scii (Mithr.,
13, 44; vezi ibiaem, 15, 53: ,el a adus sub stpnirea sa, pe lng neamuri ce-l
nconjoar, si pe colhidieni, seminie rzboinic, iar dintre greci pe cei care
locuiesc n Pont, ca si pe acei barbari ce locuiesc mai sus de acestia. Mithridate
recurge la ei ca la niste prieteni. Este vorba de scii, tauri, bastarni, traci, sarmai si
toi ci se aIl n jurul Iluviilor Tanais si Istru si nc si n jurul lacului Meotic;
41, 157: ,prntre ei se aIlau traci, oameni din Pont, scii, cappadoci.; 57, 234:
,Dovada acestui Iapt este c i-ai atras si i-ai Icut aliai cu tine pe traci, pe scii si

151
M. Babes, EAIVR, I, p. 313314. Dac este real, aceast distrugere a avut loc mai degrab
pe la anul 70 a.Chr. Dac se admite ns c aici a Iost una din resedinele itinerante ale lui Burebista,
distrugerea trebuie datat abia dup cderea regelui.
152
n Fontes, I, se traduce: ,pn n Thracia si Macedonia; n realitate, :. se traduce prin
,pn la. ReIerirea la Macedonia (provincia Macedonia) este doar un indicaie geograIic general;
prin urmare, nu se poate trage concluzia c Burebista ar Ii atacat si Macedonia.
153
Vezi o prezentare sintetic: Gh. Poenaru Bordea, EAIVR, III, p. 8386, s.v. Mithriaates (cu
bibliograIia esenial).

52
pe sarmai. (Cornelius Sylla ctre Mithridates); 69, 293, la nceputul celui de-al
treilea rzboi: ,Trecnd n Europa, i venir ntr-ajutor, dintre sarmai, cei regali,
iazygii, coralii si neamurile trace ce locuiesc lng Istru sau n preajma munilor
Rhodope si Haemus; n aIar de ei si bastarnii, cei mai puternici dintre toi acestia.
Rezult c, printre aliaii lui Mithridates se numrau, n aIar de cetile din zona
Pontului (prin urmare si cetile de pe litoralul vest-pontic), tracii si ali barbari,
ntre care pot Ii presupusi si geii; un general al lui Mithridates din anul 87 poart
chiar numele Dromichaites (Appian, Mithr., 32 si 11)
154
. Pentru relaiile cu
inuturile vest-pontice, numismaii aduc ca dovad emisiunile de stareri de aur, pe
care, dup unii, ar Ii reprezentat capul regelui; de asemenea, descoperirile de
monede emise n cetile din eIemerul imperiu mithridatic, n Scythia Minor (la
Istros, Noviodunum), dar si peste Dunre, n aavae-le de la Popesti (jud. Giurgiu)
si Poiana (jud Galai)
155
. Se crede c regele si-a ntins tentaculele spre zona vest-
pontic nc de pe la anul 100 a.Chr.; dovezile cele mai sigure le avem din cursul
celui de-al treilea rzboi mithridatic.
Prin anii 7371, cnd n Asia Licinius Lucullus ncepea urmrirea regelui
Mithridates (nIrnt la Cyzicus), dincoace de strmtori M. Terentius Varro Lucullus
Iratele generalului de mai sus, proconsul al Macedoniei , pentru a lovi n bazele
lui Mithridate, porneste s ocupe cetile de pe coasta de vest a Mrii Negre.
AstIel, Apollonia a Iost luat cu asalt, suIerind mari distrugeri; este posibil ca si
Istros s Ii cutezat s se mpotriveasc romanilor
156
. Nu stim cum s-au comportat
celelalte ceti; probabil si-au deschis repede porile.
n aceste mprejurri, este posibil ca toate cetile s Ii acceptat, Iie si Iormal,
aliana cu Roma, exprimat printr-un foeaus precum cel ncheiat cu trei decenii
mai nainte ntre Roma si Callatis
157
. Evident, protecia Romei, chiar dac nc
destul de ndeprtat, era proIitabil pentru cetile grecesti, dar totodat si
suIicient de costisitoare. Este sugestiv n acest sens o inIormaie din decretul
dionysopoliilor n cinstea lui Acornion, Iiul lui Dionysios; c, din lips de
candidai (din motive de mare jen Iinanciar, destul de clar sugerate n decret),
acest personaj a acceptat a doua oar preoia lui Dionysos, divinitatea eponim a
cetii Dionysopolis. Inscripia ne prezint n aceast privin un reper cronologic:
n timpul iernrii lui C. Antonius Hybrida (se subnelege la Dionysopolis), n

154
D. Detschew, Sprachreste
2
, Wien, 1976, p. 158159.
155
Gh. Poenaru Bordea, loc. cit., p. 85.
156
Atasamentul Histriei Ia de Mithridates a Iost conIirmat recent de un decret n care se
vorbeste si despre un strateg originar dintr-un oras din Pont (Amastris sau Amisos), trimis de rege n
Iruntea unei garnizoane instalat la Istros (vezi A. Avram, Oct. Bounegru, Pontica, 30, 1997, p. 155165;
preluat n: SEG, XLVII, 1125; BEp, 1999, 388; AE, 1997, 1316; vezi Al. Avram, Dacia, N.S. 51,
2007, p. 117118). Pe de alt parte, cercetrile arheologice din aceast cetate au identiIicat un strat de
puternice distrugeri n zona sacr, atribuit de P. Alexandrescu (Histria JI. La :one sacree aepoque
grecque, Bucuresti, 2006, p. 140) unui cutremur de pmnt, immdiatement apres l`expdition de
M. Terentius Varron Lucullus; n aceast situaie, Al. Suceveanu (Opuscula Scythica, Bucuresti, 2009, p. 55,
aaaenaa) se ntreab, pe bun dreptate, pourquoi Lucullus n`aurait t l`auteur de cette destruction.
157
Vezi D. M. Pippidi, DID, I, p. 287288.
53
iarna anilor 61/60) desigur mpreun cu trupele sale, a cror cantonare trebuie s
Ii Iost suportat de toate cetile pontice. Vexaiunile la care au Iost supuse,
ampliIicate de corupia comandantului (cu un trecut sugestiv n aceast privin),
au dus la o revolt general. Pentru aceasta el avea s Iie acuzat ulterior ntr-un
proces (n realitate, cu caracter politic, la instigaia lui Caesar); iat relatarea
istoricului Cassius Dio (XXXVIII, 10, 13):
,Acesta |Antonius Hybrida|, n timpul guvernmntului su din Macedonia
158
, se purtase ca un
mizerabil, att Ia de provinciali, ct si Ia de populaiile anexe, si, la rndul lui, nu Iusese
nicidecum cruat. Dup ce a devastat teritoriul dardanilor si al vecinilor acestora, n-a mai avut
tria s dea piept cu barbarii care l-au contraatacat. Simulnd interes pentru jeIuirea altor
regiuni, se retrase pe Iuris, nsoit de cavalerie. n realitate, el o rupsese la Iug. Dardanii
ncercuir trupele de pedestrasi, le alungar apoi cu mult vigoare din inut si, bineneles, le
luar napoi toat prada. n acelasi chip se purt Antonius si cu aliaii Romei din Mysia
| Moesia| (v:. u cuiu u : Muc.i). El a Iost nvins de ctre sciii
bastarni n apropierea orasului Istrienilor (v . `lc.i. v`:. v .
-u. . bici.), triburi scite sosite n ajutorul mysilor, si s-a retras n mare grab.
,Totusi, nu acestea au Iost motivele pentru care Iusese dat n judecat. nvinuit c a participat
la conjuraia lui Catilina, i s-au Icut imputri suplimentare n legtur cu Iaptele sale din
Macedonia si din Mysia. ntmplarea a Icut, asadar, s nu i se dovedeasc vina pentru crimele
ce-l aduseser n Iaa instanei, ci s Iie pedepsit pentru alte ticlosii, strine de textul iniial al
acuzrii
159
. Asa s-a terminat pentru Antonius procesul n care a Iost implicat. Cicero, care-si
luase obligaia s-l apere, cci Iusese colegul lui de consulat, n pledoaria sa l atac violent pe
Caesar pe seama cruia punea darea n judecat
160
.
Steagurile (i c:.i) pierdute de C. Antonius Hybrida si pstrate n cetatea
Genucla, unde domnea Zyraxes, aveau s Iie recuperate mai trziu de M. Licinnius
Crassus (Cassiuus Dio, 51, 26, 5)
161
.
Scriind despre dezastrul lui Hybrida sub zidurile cetii istrienilor, V. Prvan
se ntreba dac nu cumva ,nsusi Burebista va Ii Iost comandantul cetelor geto-
bastarne care au sIrmat pe Antonius, lundu-i steagurile
162
. Ideea este dezvoltat
ntr-un scurt comentariu de D. M. Pippidi
163
.

158
Vezi n aceast privin Maria Grazia Granini Cecere, DE, V/2, 1986, p. 38-39.
159
Pentru a evita condamnarea, C. Antonius Hybrida s-a exilat voluntar n Kephallenia
(Strabo, VII, 2, 13).
160
Textul este reprodus dup: Cassius Dio, Istoria Roman, vol. I, Bucuresti, 1973, p. 280281
(traducere de Adelina Piatkovski).
161
Vezi infra, p. 73.
162
V. Prvan, Getica, p. 78.
163
D. M. Pippidi, DID, I, p. 282: ,Fr a putea rspunde la aceast ntrebare cu certitudine, trebuie
s recunoastem c ipoteza nu-i deloc improbabil, dac inem seama de vremea cnd se petrece
evenimentul si nu pierdem din vedere nici elurile statornic urmrite de Burebista, a crui politic
pontic poate Ii socotit ca o ncununare a aspiraiilor de veacuri ale regilor de dincolo de Dunre n
direcia coloniilor grecesti de pe rmul apusean al Mrii Negre. n legtur cu cronologia, orict de
puin precise ar Ii reperele la dispoziia noastr, credem c nimic nu se opune ca omul care n 55 .e.n.
avea s ocupe Olbia, s-si Ii Icut simit prezena n Dobrogea cu sase ani nainte. Ct priveste
interesele sud-dunrene ale regelui, ele sunt suIicient puse n lumin de decretul citat n cinstea lui
Acornion, care, subliniind nsemntatea poziiei lui Burebista pentru ntreaga lume trac, ne inIormeaz c,

54
Ne ntrebm ns, cum se Iace c steagurile capturate au Iost pstrate n
cetatea Genucla (unde pe la anul 60 domnea un naintas al lui Zyraxes), iar nu n
basileia lui Burebista, oriunde va Ii Iost ea
164
. Mai observm c istoricul Cassius
Dio vorbeste despre aliaii (cui.) Romei din Moesia care pot Ii unii regisori
gei sau scii din Dobrogea, precum cel n a crui cetate (Genucla) au Iost pstrate
troIeele; acesta era un probabil un dinast aliat cu Burebista, chiar si dup ce stpanirea
lui Burebista s-a ntins (teoretic) pn la Mare.
Prin urmare, suntem de prere c Burebista nu s-a implicat deocamdat n
problemele cetilor pontice. El era preocupat de problemele teritoriului de peste
muni adugat la a sa arche si de nlturarea pericolului celtic. Nu este exclus ca
aceast orientare s Iie si rodul diplomaiei romane, care cuta s ndeprteze
pericolul celtic de posesiunile Romei din Macedonia si Illyria.
Evident, romanii au perceput prezena dacilor n Thracia ca pe un viitor si
potenial pericol. Nu rezult ns de aici c Burebista ar Ii atacat si posesiunile
romane; dimpotriv, avem motive s credem c Burebista a evitat, pe cuprinsul
ntregii domnii, s intre n conIlict cu Roma
165
.
Probabil c celii reprezentau nc un pericol si pentru daci; asa se explic reacia
rapid a lui Burebista dup consemnarea lui Strabo, repetat n alte dou rnduri:
,Strmutndu-se n regiunea de lng Istru, ei |boii| locuiau acum amestecai cu
tauriscii, rzboindu-se cu dacii, pn cnd acestia din urm le-au sters neamul de
pe Iaa pmntului. Teritoriul lor, care Icea parte din Illyria, a rmas un loc de
psunat pentru turmele neamurilor vecine (V, 1, 6); ,O parte din teritoriul amintit
dacii l-au preIcut ntr-un pustiu, n urma rzboiului n care i-au biruit pe boi si pe
taurisci seminii celtice de sub stpnirea lui Critasiros. Dacii pretind c acest
inut ar Ii al lor, cu toate c este desprit de ei prin rul Parisos |evident, eroare de
manuscris, n loc de Pathissus|
166
care vine din muni si se vars n Istru, prin
prile galilor numii scordisci. ntr-adevr, acestia locuiau amestecai cu illirii si cu
tracii. Dar pe cei dinti i-au nimicit dacii, pe ct vreme cu acestia din urm
adeseori au Icut alian (cu care au Iost cui.) (VII, 5, 2). Aceste dou pasaje
din Geografia lui Strabo, n special cel de-al doilea, comport trei analize separate.
Mai nti, aIlm c n preajma conIruntrii cu celii, dacii locuiau pn la rul
Pathissus; n urma rzboiului cu celii si alungarea lor, teritoriul dintre Tisa si
Dunre a rmas practic Ir asezri, Iiind ,loc de psunat pentru turmele neamurilor
vecine. La vremea cnd scria Strabo (n ultimul deceniu al vieii; a trit ntre anii

n ajunul btliei de la Pharsalus ntr-un moment crucial pentru destinele Romei cpetenia geilor
si oIerise aliana lui Pompeius n schimbul unor Ioloase a cror natur o putem doar ghici..
164
Vezi Al. Suceveanu, Opuscula Scythica, p. 45: ,Etant donn que la principale capture de
guerre les enseignes de Hybrida est reste en Dobroudja, a Genucla, on peut videmment mettre
en doute la participation eIIective des troupes de Bourbista a la bataille livre a proximit d`Histria,
mais non le secours moral dont ont du bnicier les rebelles de la part du grand roi.
165
Vezi nota precedent si infra, p. 57 urm. sq.
166
Vezi R. Vulpe, Stuaia Thracologica, p. 43, nota 8.
55
6319 a.Chr.), dacii (mai aIlm de la acest autor), pretindeau c acest pmnt este
al lor. Aici se vor inIiltra, n prima jumtate a secolului I p.Chr., sarmaii iazygi; de la
Pliniu cel Btrn aIlm c la est de Pannonia, cmpiile si sesurile sunt stpnite de
sarmaii iazygi, iar munii si pdurile de daci, care Iuseser mpinsi de iazygi pn
la rul Tisa (Naturalis historia, IV, 12, 80: campos et plana Ia:yges Sarmatae
montes vero et saltus pulsi Daci aa Pathissum amnem)
167
.
Textele citate din opera lui Strabo mai vorbesc despre nimicirea boilor si
tauriscilor; n realitate, este vorba numai de alungarea lor din inuturile de la rsrit
de cursul mijlociu al Dunrii. De la Caesar aIlm c helvetii, care se pregteau s
porneasc n migraie spre vest (a. 5958), i-au chemat la ei pe boii care trecuser n
Noricum (De bello Gallico, I, 5, 4: Boiosque, qui trans Rhenum incoluerant et in
agrum Noricum transierant Noreamque oppugnabant, receptos aa se socios sibi
aasciscunt); relatarea este un important terminus ante quem despre conIruntarea
dintre daci si celi: pe la 60 a.Chr.
168
.
Unii istorici sunt de prere c Burebista a purtat lupte si cu scordiscii,
eventual nainte de a se rzboi cu celii din vest
169
; dar din inIormaia Iurnizat de
Strabo (VII, 5, 2; v. supra), nu rezult aceast concluzie
170
.
Preocuprile pentru teritoriul dacic intracarpatic, recent alipit la regatul getic,
au slbit interesul pentru cele ce se ntmplau n teritoriile de la Dunrea de jos si Mare.
Abia dup anul 60 Burebista se putea gndi si la Scythia Minor. Probabil tot
acum a Iost adusi sub ascultarea sa unii regisori de la est de Carpai.
Nu stim ce motive au determinat mnia regelui Burebista de a ataca si
distruge cetatea de la limanul Bugului. Stirea provine dntr-un discurs rostit de Dio
Chrysostomul la Olympia n anul 97 p.Chr.: ,Ultima si cea mai ndelungat cucerire
|a avut loc| nu mai departe de acum o sut cincizeci de ani. Geii au luat att orasul
Borystene, ct si alte ceti asezate pe rmurile Pontului Stng, pn la Apollonia.
Dio ajunsese la Olbia n timpul surghiunului su, n anul 95 p.Chr.; evenimentul s-a
petrecut, prin urmare, prin anii 5553 a.Chr.
171
.
Vorbind despre modul cum s-a Icut aducerea sub ascultare a cetilor din
Pontul stng, D. M. Pippidi nota: ,De bun seam, toate aceste cuceriri nu s-au
Icut ntr-o campanie, nici n acelasi chip, n sensul c, dac unele din aceste orase
s-au grbit s-i deschid porile (astIel, dup toate probabilitile, Dionysopolis,

167
Pentru descoperirile dacice din partea de vest a Daciei, vezi harta publicat n Istoria
Romanilor, I, p. 729.
168
Totusi unii au continuat s triasc n teritoriul pannonic de la Dunrea superioar; astIel, o
inscripie datnd de pe la mijlocul secolului I p.Chr. red cariera unui oIier roman, care, dup prima
miliie ecvestr, a Iost praef(ectus) ripae Danuvi et civitatium auar(um) Boior(um) et A:alior(um)
(CIL, IX, 5363 ILS, 2737; vezi H. Devijver, PME, V-124). De asemenea, Ptolemeu (III, 8, 3) arat
c n partea de nord a Daciei triau trei Ioste seminii celtice: anarii, teuriscii si costobocii (despre
costoboci, v. infra, p. 292, 297).
169
I. Glodariu, n Istoria Romanilor, I, 2001, p. 642.
170
La aceeasi concluzie ajungea si I. H. Crisan, Burebista i epoca sa
2
, p. 232, 242.
171
CI. D. M. Pippidi, DID, I, p. 283.

56
patria lui Acornion, poate si Tomis
172
, despre care izvoarele nu ne dau stiri
lmurite), altele printre care Olbia, Histria
173
, Mesambria
174
au ncercat s-i
opun o rezisten care a Iost pretutindeni Irnt si care a avut ca urmare
distrugerea total sau parial a acestor asezri
175
.
ntr-adevr, la Histria, cercetrile arheologice au scos la iveal ample distrugeri
n zona sacr, cndva ctre mijlocul secolului I a.Chr.
176
, iar un important document
epigraIic decretul n cinstea lui Aristagoras, Iiul lui Apatourios , databil cam n
aceeasi perioad, vorbeste despre precaritatea vieii urbane
177
. La Mesambria, un
decret Iragmentar, la care s-a mai Icut reIerire, cinsteste pe trei strategi care s-au
ilustrat n rzboiul mpotriva lui Burebista
178
. Iar la Odessos, un Iragment de
inscripie pstreaz o list de preoi ntocmit dup ,ntoarcerea din bejenie
179
.
Dup alt opinie, represaliile din partea lui Burebista ar data mai degrab dintr-o
perioad ulterioar, ntre 4844 a.Chr., cnd, dup dispariia lui Pompei, aceste
ceti ar Ii ncercat s se ralieze lui Caesar
180
.
De Iapt, cu aducerea sub ascultarea sa a cetilor pontice ncepe politica sud-
dunrean a lui Burebista. Strabo ne inIormeaz: ,Ba nc a ajuns s Iie temut si de
romani. Cci trecnd plin de indrzneal Dunrea si jeIuind Thracia pn ctre
Macedonia si Illyria (:. Mi-:.i -i. `l``u.)...
181
. Este probabil
c intrarea cetilor din Dobrogea sub ,protecia lui Burebista s-a produs ndat
dup evenimentele din anul 60; posibil c, n virtutea unei tradiii (datnd cel puin
din vremea lui Rhemaxos), aceste ceti s-au bucurat de un tratament mai blnd
cum este cazul cu Dionysopolis, patria lui Acornion, personaj ajuns pe lng
rege ,n cea dinti si cea mai mare prietenie (: v. -i. :|,.c )|.`.i;
r 2526 ale decretului). Dac Olbia a Iost cucerit pe la anul 55, Apollonia,
Mesambria si Odessos au mprtsit soarta altor teritorii din Thracia, supuse
Irecventelor raiduri peste Dunre ale dacilor, despre care vorbeste Strabo
(v. supra). AstIel, Burebista a ajuns ,primul si cel mai mare dintre regii din Thracia si

172
Decretul tomitan n cinstea grzii civice (Gr. Tocilescu, AEM, 14, 1891, p. 22, nr. 50
Sylloge
3
, 731 ISM, II, 2), este scos din discuie de D. M. Pippidi (p. 283, nota 72) ,din pricina lipsei
de raport ntre gravitatea pericolului si modicitatea mijloacelor Iolosite pentru a-l evita, ca si din
imposibilitatea de a surprinde n text o orict de vag aluzie la ocuparea cetii de gei..
173
ISM, I, 54 ( Syll
2
., 325; Syll.
3
, 708); textul inscripiei transcris (dup traducere) supra,
p. 4647, nr. 6.
174
IGR, I, 1502; IGB, I, 223; IPD
4
, 838; vezi supra, p. 46, nr. 5.
175
DID, I, p. 283.
176
Vezi ns mai sus, nota 156.
177
Supra, p. 4647, nr. 6.
178
Supra, nota 174.
179
IGB, I, 46; cI. D. M. Pippidi, loc. cit.
180
Al. Suceveanu, Opuscula Scythica, p. 47.
181
Textul lui Strabo continu cu aIirmaia: ,.a pustiit pe celii care erau amestecai cu tracii
si cu illyrii si a nimicit pe de-a ntregul pe boii aIlai sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci.
Exprimarea geograIului grec conine o conIuzie cronologic; luptele cu celii au avut loc mai nainte ca
regele s Ii inaugurat politica sa la Dunrea de jos. Alt opinie (dar oscilant): Al. Suceveanu, op. cit., p. 44.
57
stpnind tot teritoriul de dincoace de Iluviu si de dincolo (v. -i.
|:,.c.| . :v. i- 3ic.`:. -i. vici| v:|i u viu
-i. :v. i: -i:.c|-| ) cum aIlm din decretul in cinstea lui Acornion
(r. 2225)
182
.
Dar analiza evenimentelor istorice, ntreprins n paginile anterioare, ne
creaz convingerea c, mcar n primul deceniu al domniei, regele Burebista a Iost
preocupat de a aduce sub ascultarea sa Iormaiunile tribale din spaiul dacic si a
anihila pericolul celtic. Relaiile cu Roma erau nc sub semnul neutralitii
183
. Este
posibil ca regele s Ii luat legtura cu Pompei nc de prin anul 66 a.Chr., cnd
acesta a primit comandamentul n rzboiul contra lui Mithridates. AstIel, s-ar putea
ca ocuparea cetilor pontice s se Ii Icut chiar cu acordul romanilor; din inscripia
de la Dionysopolis aIlm c Acornion a tratat cu Pompei att n numele lui
Burebista, ct si al cetii sale ceea ce nu ar Ii Iost posibil dac ar Ii existat
divergene de interese ntre republica roman si rege. S-ar putea presupune c
Burebista primise chiar calitatea de rex amicus et socius populi Romani
184
.
n vremea cnd se producea ascensiunea lui Burebista, Republica roman
trecea prin Irmntri dramatice. Pentru a-si mpri puterea, n anul 60, C. Iulius
Caesar, Cn. Pompeius si M. Licinius Crassus au ncheiat o nelegere personal,
numit (ulterior, de istorici) ,primul triumvirat; dar curnd au intervenit divergenele,
iar dup dispariia lui Crassus (53 a.Chr.), relaiile dintre cei doi protagonisti ai
politicii romane au devenit ncordate si chiar dusmnoase. Dup intrarea lui Caesar
n Roma n Iruntea trupelor sale si instaurarea dictaturii, Pompei s-a reIugiat n
Grecia; aici el s-a pregtit s-si nIrunte adversarul.
Pompei chiar a obinut o prim victorie asupra lui Caesar, la Dyrrhachium;
nvingtorul a Iost salutat de trupele sale cu titlul de imperator. Caesar (De bello
civili, III, 72) avea s-l ironizeze mai trziu c s-a grbit ,ca si cum nicio
schimbare nu mai putea avea loc, s-si trmbie pe toat Iaa pmntului, n vorb
sau n scris, izbnda zilei aceleia (vezi si Appian, R:boaiele civile, II, 63). Este
posibil ca emisarii si s Ii ajuns si la Burebista. ncreztor, Pompei exulta: ,Toate
neamurile Rsritului si de pe meleagurile Pontului Euxin cte le-am putea nsira,
Iie greci, Iie barbari toate sunt alturi de noi. Iar regii, att prieteni ai poporului
roman, ct si ai mei (-i. 3ic.`:. c. |i.. :. ).`.), ne pun la
ndemn trupe, arme, hran si alte lucruri trebuincioase pregtirii noastre.
n acest moment intervine ambasada lui Acornion pe lng Pompei: ,Si Iiind
trimis de regale Burebista ca ambassador la Cnaeus Pompeius, Iiul lui Cnaeus,

182
ntinderea stpnirii lui Burebista este sugerat si de intenia lui Caesar de a supune pe daci,
care se extinseser n zona pontic si n Thracia (Suetonius, Caesar, XLIV, 6: Dacos, qui in Pontum
et Thraciam effuaerant, coercere).
183
Vezi supra, p. 54 cu nota 165.
184
Dup un scenariu politic, nchipuit de R. Syme (The Roman Revolution, OxIord, 1939, p. 197;
apud Al. Suceveanu, op. cit., p. 47), nIrngerea lui C. Antonius Hybrida s-ar Ii Icut chiar ca urmare a
uneltirii lui Pompei.

58
imperator al romanilor, si ntlnindu-se cu acesta n prile Macedoniei, lng
Heraclea de pe Lykos, nu numai c si-a ndeplinit cu bine nsrcinrile primite de
la rege, cstignd pentru aceasta bunvoina romanilor, dar si pentru patrie a purtat
cele mai Irumoase negocieri; ntlnirea a avut loc n intervalul 7 iunie 9 august
48 a.Chr.
185
. Se consider c Pompei a contat pe ajutorul militar al lui Burebista,
care nu a mai sosit la timp. La 9 august 48, Pompei a Iost nIrnt si a Iugit n Egipt,
unde si-a gsit moartea (28 septembrie 48).
Nu stim cum a perceput Burebista aceast ntorstur a istoriei. Exist chiar
prerea c unele dintre cetile pontice au ncercat s scape de tutela poate prea
apstoare a geto-dacilor, ceea ce ar Ii atras represaliile regelui
186
. Avnd n vedere
mersul evenimentelor, este posibil c aceast brusc schimbare a subrezit si n
interior prestigiul regelui, ncurajnd opoziia si tendinele separatiste.
De asemenea, deinem cteva inIormaii, cum c Iulius Caesar pregtea,
drept pedeaps, o campanie contra dacilor. La aceast intenie se reIer unii autori:
Strabo (Geogr., VII, 3, 5: ,Pe cnd domnea asupra geilor Burebista, mpotriva
cruia s-a pregtit s porneasc divul Caesar.), Velleius Paterculus (Hist. Rom.,
II, 59, 4: ,Si dup terminarea rzboaielor civile, |Caesar| l trimisese pe
|C. Octavius| la nvtur n Apollonia, pentru ca tnrul s-si dezvolte
deosebitele lui nsusiri, prin studiul stiinelor ce se potriveau unui om liber.
|Caesar| avea de gnd s-l ia ca tovars de arme n rzboiul ce urma s-l porneasc
mai nti mpotriva geilor si apoi a parilor), Plutarh (Caesar, 58: ,.Icuse
pregtiri militare, cu intenia de a ntreprinde o expediie mpotriva parilor,
urmnd ca, dup supunerea acestora, s nconjoare Pontul pe lng Marea Caspic
si, prin Caucaz s intre n Sciia, s strbat inuturile nvecinate cu Germania si
Germania nssi si s se ntoarc n Italia pe la celi), Suetonius (Aug., VIII, 4:
,Caesar, dup cucerirea Hispaniei, a plnuit o campanie contra dacilor si apoi
mpotriva parilor si l-a trimis n acest scop la Apollonia, unde si-a petrecut timpul
liber dedicndu-se studiului) si Appian (Rzboaiele civile, II, 10: ,Caesar se gndi
s Iac o mare expediie mpotriva geilor si a parilor; inteniona s-i atace mai
nti pe geii vecini, un neam oelit n lupte si iubitor de rzboi).
Dar destinul a amnat soarta Daciei cu un secol si jumtate: la 15 martie
44 a.Chr., Caesar era rpus de o conspiraie chiar n Senatul roman. Curnd,
dar n mprejurri necunoscute, Burebista cdea si el victim unei conspiraii
(Strabo, VII, 3, 11: ,Ct despre Boirebistas, acesta a pierit din pricina unei
rscoale, mai nainte ca romanii s apuce a trimite o armat mpotriva lui. Urmasii
acestuia la domnie s-au dezbinat, Irmind puterea n mai multe pri; vezi si
infra, p. 93.

185
R. Vulpe, Stuaia Thracologica, p. 48.
186
Al. Suceveanu, op. cit., p. 47: ,C`est pourquoi nous nous sommes demand si les
destructions provoques par Bourbista dans les villes ouest-pontiques ne datent pas plutt, a
l`exception d`Olbia, de la priode 4844 av. J.-C..
59
RELIGIA GETO-DACILOR
187

Religia geilor
Facem aceast distincie (separaie) ntre cele dou neamuri, deoarece si
momentul istoric, si credinele diIer. Stirile eseniale despre gei dateaz aproape
exclusiv de la Herodot (vezi textele transcrise infra; pentru cele care merit interes
deosebit, am dat si textul n limba greac), deci din secolul V a.Chr., cu reIeriri si
la secolul precedent. Despre daci, cealalt ,mldi a geilor, va Ii vorba mai
trziu.
Herodot, Istorii:
IV, 93: ,nainte de-a ajunge la Istru, |Darius| birui mai nti pe gei, care se cred nemuritori
(v.u i.::. |:i u i)ii.i). Cci tracii, locuitorii din Salmydessos si cei
care ocup inutul asezat mai sus de Apollonia si Mesambria pe nume scirmiazi si nipseeni
s-au predat lui Darius Ir lupt. Geii ns, Iiindc s-au purtat nechibzuit, au Iost ndat robii,
mcar c ei sunt cei mai viteji si mai drepi dintre traci (.-. :: i:.i. -i.
.-i.i.).
IV, 94: ,Iat cum se cred nemuritori (i)ii.uc.) geii: ei cred c nu mor si c acel care
dispare din lumea noastr se duce la zeul Salmoxis (vii i`. i.i). Unii din ei i
mai spun si Gebeleizis. Tot la al cincilea an ei trimit la Salmoxis un sol (i,,:`), tras la sori,
cu porunc s-i Iac cunoscute lucrurile de care, de Iiecare dat, au nevoie. Iat cum l trimit
pe sol. Unii din ei primesc porunc s in trei sulie |cu vrIul n sus|, iar alii, apucnd de
mini si de picioare pe cel ce urmeaz s Iie trimis la Salmoxis si ridicndu-l n sus, l azvrl
n sulie. Dac strpuns de sulie acesta moare, geii socot c zeul ( ):) le este
binevoitor. Iar dac nu moare, aduc nvinuiri solului, zicnd c e un om ticlos si, dup
nvinuirile aduse, trimit un altul, cruia i dau nsrcinri nc Iiind n via. Aceeasi traci, cnd
tun si Iulger, trag cu sgeile n sus, spre cer si amenin zeul, deoarece ei cred c nu exist
un altul dect al lor.
IV, 95: ,Asa cum am aIlat de la elenii care locuiesc pe rmurile Hellespontului si ale Pontului
Euxin, Salmoxis despre care vorbesc Iiind doar un om |muritor| a Iost rob n Samos, si
anume al lui Pitagora, care era Iiul lui Mnesarchos. Dup aceea, ajungnd liber, strnse bogii
mari si, dup ce se mbogi, se ntoarse n patria lui. ntruct tracii erau Ioarte nevoiasi si
sraci cu duhul, Salmoxis acesta cunosctor al Ielului de via ionian si al unor deprinderi
mai cumptate dect cele trace, ntruct avusese legturi cu grecii si cu Pitagora, un nsemnat
gnditor al acestora a cldit o cas pentru adunrile brbailor (i:.i), n care |se spune|
i primea si i punea s benchetuiasc pe Iruntasii rii, nvndu-i c nici el, nici oaspeii si si
niciunul din urmasii acestora nu va muri, ci va merge ntr-un anume loc unde vor tri pururi si
vor avea parte de toate buntile. n vreme ce svrsea cele amintite si spunea lucruri de Ielul
acesta, el a poruncit s se cldeasc o locuin subpmntean. Cnd a Iost gata |Salmoxis| a
disprut din mijlocul tracilor si, cobornd el n locuina lui de sub pmnt, a trit acolo vreme
de trei ani. Tracii doreau mult s-l aib, jeluindu-l ca pe un mort. n al patrulea an, el le-a aprut

187
Vezi n aceast privin (cu citarea unei ample bibliograIii): I. I. Russu, Religia geto-aacilor. Zei,
creaine, practici religioase, AISC, 5, 19441948 (1949), p. 61139; I. H. Crisan, Spiritualitatea
geto-aacilor, Bucuresti, 1986 (cap. VII: ,Credine si idei religioase); S. Sanie, Din istoria culturii i
religiei geto-aacice, Iasi, 1995; N. Conovici, V. Srbu, La religione aei Geto-Daci, n vol. I Daci,
Milano, 1999, p. 105115; Zoe Petre, Practica nemuririi, Bucuresti, 2000; Al. Vulpe, Heroaot i
religia geilor, n Studia archeologiae et historiae antiquae Doctissimo viro... Ion Niculi..., Chisinu,
2009, p. 117127. Vezi si Istoria Romanilor, I, Bucuresti, 2001, p. 429444 (Al. Vulpe), 784788
(I. Glodariu).

60
si, astIel, Salmoxis Icu vrednice de crezare nvturile lui. Iat ce se povesteste despre
nIptuirile lui.
IV, 96: ,n privina acestuia si a locuinei lui subpmntene nici eu nu resping cele scrise, dar
nici nu le dau crezare prea mult; mi se pare, ns, c el a trit cu muli ani nainte de Pitagora.
Fie Salmoxis om ori vreo divinitate de-a bstinasilor, s ne mulumim cu cele artate.
,Despre obiceiurile pe care le au geii, care si spun nemuritori (. i)ii..:), am
vorbit.
Strabo, VII, 3, 5:
,Se spune c un get cu numele Zamolxis ar Ii Iost sclavul lui Pitagora si ar Ii deprins de la
acesta unele cunostine astronomice, iar o alt parte ar Ii deprins-o de la egipteni, cci cutreierrile
sale l-ar Ii dus pn acolo. ntorcndu-se la el n ar, s-ar Ii bucurat de o mare trecere la
conductori si la popor ntruct, ntemeiat pe semnele ceresti, el Icea prorociri. n cele din
urm l-a convins pe rege s Iie prtas la domnie, spunndu-i c este n stare s-i vesteasc
voina zeilor. Mai nti s-ar Ii Icut preot ( .::u) al zeului cel mai slvit la ei, iar imediat
dup aceea a primit si numele de zeu ():), petrecndu-si viaa ntr-o pester, pe care a
ocupat-o el, si unde ceilali nu puteau intra. Se ntlnea rar cu cei din aIar, cu excepia regelui
si a slujitorilor acestuia. Regele lucra n nelegere cu el, Iiindc vedea c oamenii ajunseser
mult mai asculttori dect nainte. Cci supusii lui credeau c d poruncile sItuit de zei.
Obiceiul acesta a continuat pn n zilele noastre, pentru c mereu se gsea cineva gata s-l
sItuiasc pe rege si acelui om geii i spuneau zeu. Muntele a Iost socotit sInt si s-a numit asa.
I se zicea Cogaionon (|,i.) si la Iel a Iost si numele rului care curgea pe lng el (-i.
uv:`)): .:. -i. vci,:uuc. u i ` iu. |.,i..
.u . vii:. vi.). Pe cnd domnea asupra geilor Burebista mpotriva
crora s-a pregtit s porneasc divinul Caesar , cinstirea mai sus amintit o avea Deceneu
(A:-i.:). A dinuit la gei obiceiul pitagoreic, adus de Zamolxis, de a nu se atinge de
carnea animalelor
188
.
Platon, Charmides, 156 d:
,Tot asa stau lucrurile, Charmide, si cu acest descntec. Eu |Socrate| l-am nvat acolo n
oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se zice c i Iac pe
oameni nemuritori. Spunea tracul acesta c |medicii| greci aveau dreptate s cuvnteze asa
cum v-am artat adineauri. Dar Zalmoxis, adaug el, regele nostru, care este un zeu, ne spune
c dup cum nu trebuie s ncercm a ngriji ochii Ir s inem seama de cap, nici capul nu
poate Ii ngrijit neinndu-se seama de corp, tot astIel trebuie s-i dai ngrijire trupului
dimpreun cu suIletul si iat pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: pentru
c ei nu cunosc ntregul pe care-l au de ngrijit. Dac acest ntreg este bolnav, partea nu poate
Ii sntoas. Cci, zicea el, toate lucrurile bune si rele - pentru corp si pentru om n ntregul
su vin de la suIlet si de acolo curg |ca dintr-un izvor| ca de la cap la ochi. Trebuie deci -
mai ales si n primul rnd s tmduim izvorul rului, pentru ca s se poat bucura de
sntate capul si tot restul trupului. Prietene, zicea el, suIletul se vindec cu descntece. Aceste
descntece sunt vorbele Irumoase, care Iac s se nasc n suIlete nelepciunea. Odat ivit
aceasta si dac struie, este usor s se bucure de sntate si capul, si trupul. Cnd m nva
tracul si descntecele, spunea: S nu te nduplece nimeni s-i tmduiesti capul cu acest leac,
dac nu-i ncredineaz mai nti suIletul, ca s i-l tmduiesti cu ajutorul descntecului. Iar
acum zicea el aceasta e cea mai mare greseal a oamenilor: ca unii medici s caute n chip
deosebit o vindecare sau cealalt |a suIletului si a trupului|. Si m povuia Ioarte struitor s

188
Vezi spre comparaie iarsi la Strabo, VII, 3, 3: ,Poseidonios aIirm c misii (Muc.) se
Ieresc, din cucernicie (-i` :uc:3:.i), de a mnca vieti; iat deci motivul pentru care nu se ating
de carnea turmelor lor
61
nu m las nduplecat de nimeni orict de bogat, dintr-un neam ales sau orict de Irumos ar Ii
s Iac altIel. Deci eu, Iiindc i-am jurat si trebuie s-i dau ascultare, i voi da ntr-adevr
ascultare. Si dac vrei - potrivit poveelor strinului - s-mi ncredinezi mai nti suIletul tu,
pentru a-l vrji cu descntecele tracului, i voi da leacul pentru cap. Dac nu, nu-i pot ajuta cu
nimic, scumpe Charmide.
Clemens din Alexandria (150216 p.Chr.), .i:. (,Covoarele, IV, 8, p. 213, ed. Sthlin):
,Geii, un neam barbar care a gustat si el din IilozoIie, aleg n Iiecare an un sol (v:c3:u)
|spre a-l trimite| semizeului Zalmoxis (v Zi`. .i -i` :). Zamolxis a Iost
unul din apropiaii lui Pithagora. Asadar este njunghiat cel socotit cel mai vrednic dintre cei ce
se ndeletnicesc cu IilozoIia. Cei care nu sunt alesi se mhnesc amarnic, spunnd c au Iost
lipsii de un prilej Iericit.
InIormaiile transmise de Herodot se cuvin, Iie si pe scurt, comentate si
comparate cu datele celorlalte izvoare.
Mai nti, despre Salmoxis (i`.): aceasta pare Iorma autentic, deoarece
prima silab se ntlneste la nceputul unor toponime traco-getice: Salmyaessos
(chiar la Herodot, IV, 95; apoi si la ali autori
189
) si Salmoruais (Itin. Ant., 236, 4).
Cu excepia lui Herodot, autorii antici
190
l numesc Zalmoxis sau Zamolxis
191
; Iorma
autentic trebuie s Iie Zalmoxis, conIirmat si de antroponimul Zalmoaegikos,
numele unui basileu get din Dobrogea
192
.
Trebuie s Iim de acord cu Herodot (IV, 95) c Salmoxis era doar un muritor
(mai exact: om i)v ), dnd precum acesta puin crezare povestii cu
poposirea getului n casa lui Pithagora (a trit ntre cca 580-500), Iie si dintr-o
nepotrivire de ordin cronologic. Este posibil ns ca soarta s-l Ii purtat pe alesul
divinitii, cu mult mai devreme de data consemnat, cel puin pe coasta ionian,
dac nu si n Egipt (dup Strabo), unde se va Ii iniiat n doctrinele unor
ntemeietori ai marilor credine ale lumii antice; astIel, aIlm de la Diodor din
Sicilia (Biblioteca istoric, I, 94, 2): ,ntr-adevr, se povesteste c la ariani
Zathrausthes a Icut s se cread c o zeitate bun i-a dat legile ntocmite de el. La
asa-numiii gei, care se cred nemuritori, Zamolxis susinea si el c a intrat n
legtur cu zeia Hestia, iar la iudei Moise, cu divinitatea creia i se spune
Iahve. (lii : ,i . `A.i. Zi)iuc): .cuc. i,i
i..i vcv.cici. u iu. .i.. vii : .
iu:c |:i. . iviii).uc. Zi`. .ciu. -.
|c.i. vii : . lui.. Muc li. :v.-i`u: ):.).

189
Vezi Fontes, I, p. 780 (indici).
190
Vezi n special Herodian Gramaticul, Despre ortografie, II, 514, 26: Zi`. `:,:i. -i.
Zi`. -i. i`. .
191
Pe baza Iormei Zamolxis, I. I. Russu (AISC, 5, 1944-1948, p. 64) s-a strduit s demonstreze
caracterul chtonian al acestei diviniti (prin reconstituirea unui presupus cuvnt tracic *:emel si n
legtur cu Semele, mama lui Dionysos); ipoteza a devenit ns caduc, prin conIirmarea Iormei
Zalmoxis (v. mai sus).
192
ISM, I, 8 (vezi comentariul r. 67, D. M. Pippidi).

62
Unele aspecte ale acestor nvturi se regsesc n practicile cultului lui Zalmoxis,
asa cum aIlm de la Herodot.
Herodot ne mai inIormeaz c unii dintre gei l mai numesc si Gebelei:is
(. : iu. iu u iuc. |:3:`:..); dar conIorm unor
speculaii lingvistice, numele zeului ar Ii Nebelei:is (conIuzie n manuscrise ntre |
si `) sau chiar Belei:is (,: iniial Iiind doar o particul enclitic)
193
. Dup prerea lui
C. Daicoviciu, Gebeleizis era o divinitate uranian
194
, diIerit de Zalmoxis
(divinitate chtonian)
195
.
Nu stim ct valoare s acordm unei inIormaii provenind de la Mnaseas
(prima jumtate a secolului al II-lea a.Chr.), transmis de lexiconul lui Photios, de
unde aIlm: ,geii l cinstesc pe Cronos, numindu-l Zamolxis.
Dar s revenim la ,nemurirea getic. Dup ce vorbeste de geii
i)ii..:, pe care semeia i-a Icut s se opun marelui rege, Iiind nIrni,
Herodot ncepe capitolul urmtor (IV, 94): ,Iat cum se cred nemuritori geii: ei
cred c nu mor si c acel care dispare din lumea noastr se duce la zeul Salmoxis
(`A)ii.uc. : : v: u: iv)c-:. :.uu .uc.
.:i. : iv``u: vii i`. i.i). Verbul cu care ncepe
propoziia (i)ii.uc.; la Diodor din Sicilia: ivi)ii.uc.) este un indicativ
prezent de la i)ii..; unii istorici preIer a traduce acest verb prin ,a se Iace
nemuritor
196
; deci ,a deveni nemuritor, a se nemuri (cuvnt mai rar).
Cile dobndirii nemuririi sunt dou: prin comunicarea periodic (din cinci n
cinci ani) cu divinitatea (IV, 94) si prin practicarea unui Iel de iniiere (IV, 95)
197
.

193
Expunerea sintetic a acestor teorii: Al. Vulpe, Istoria Romanilor, I, Bucuresti, 2001, p. 432;
vezi si D. Dana, Le aossier Gebele:is. Une page ae linterpretation ae Zalmoxis, EN, 13, 2003, p. 117141
194
C. Daicoviciu, Heroaot i pretinsul monotheism al geilor, Apulum, 2, 19431945, p. 9094; cI.
D. Dana, op. cit., p. 135 ('il s`ensuit que, dans le passage hrodoten, il ne sagit pas de deux dieux
diIIrents.).
195
I. I. Russu, loc. cit. (supra, nota 187). Vezi si P. Alexandrescu, La nature ae Zalmoxis
selon Heroaote, n Laigle et le aauphin. Etuaes aarcheologie pontique, Bucuresti Paris, 1999,
p. 293303.
196
Vezi: Al. Vulpe, loc. cit.,, p. 430. Zoe Petre, Practica nemuririi, p. 5758: ,Cuvntul
athanatizontes este un participiu prezent adjectivat de la verbul athanatizo. Ambele aparin sIerei
semantice a numelui thanatos, moarte. Precedat de alpha privativ, a-thanatos, cuvntul nseamn
care nu cunoate moartea, nu are parte ae moarte, nemuritor. DiIicultatea traducerii participiului
athanatizon (pl. athanatizontes) provine din Iaptul c noi l citim pentru prima dat la Herodot, si
anume n legtur cu geii, deci nu avem cum judeca pe baza unor precedente sensul exact pe care
Herodot l d acestui participiu. Studiul amnunit al lui LinIorth |autoarea se reIer la studiul lui Ivan
LinIorth, publicat n Classical Philology, 13, 1918, p. 27|, care examineaz uzanele posterioare ale
cuvntului n context IilozoIic, dovedeste ns cu prisosin c acest participiu are n mod constant un
sens Iactitiv (Iiresc, de altIel, la un participiu prezent activ). Traducerea Irecvent cu sensul de
creain in nemurire, adic desemnndu-i pe geii care se crea nemuritori, este asadar gresit, si
athanatizein nu nseamn a (se) creae nemuritor, ci a (se) face nemuritor, a practica rituri prin care,
din muritor, devii nemuritor. De altIel, Iorma redat de Diodor, ivi)ii.., are chiar acest sens
(,a diviniza).
197
Al. Vulpe, loc. cit., p. 432, unde se Iace trimitere la pasajul din Herodot, IV, 95.
63
Comunicarea cu divinitatea se Icea printr-un sacriIiciu uman: dar nu dintre
prizonieri, precum la tracii apsintieni (Herodot, IX, 119), populaie din valea rului
Nestos
198
, ci dintre cei mai buni conceteni
199
; actul barbar era eludat euIemistic
prin ideea c era trimis un mesager (i,,:`) cu doleane ctre divinitate
200
. Tot n
acest paragraI mai citim: ,Aceeasi traci, cnd tun si Iulger, trag cu sgeile n
sus, spre cer si ameni divinitatea ():), deoarece ei cred c nu exist un altul |un
alt zeu| dect al lor
201
. Acest ,teocentrism etnic poate reIlecta de Iapt caracterul
dualist al credinei geilor, eventual sub inIluena zoroastrismului persan (cu care
Zalmoxis va Ii luat contact n timpul peregrinrilor lui prin lumea ionian);
divinitatea ameninat de sgei era spiritul ru care ntuneca Iaa zeului lor,
deoarece ei nu admiteau c exist alt divinitate dect a lor ! Acesta era Gebeleizis
(sau Beleizis ?), divinitatea ():) ,tribal a geilor, probabil unic
202
; abia mai
trziu, dup ,uniIicarea neamului geto-dac, se va crea un panteon, de gen
politieist. El era deopotriv ,stpn al cerului si pmntului. Dup moarte,
Zalmoxis a Iost probabil divinizat (v. infra) si aproape conIundat cu Gebeleizis.
Cealalt cale prin care geii aspirau la nemurire era un gen de iniiere; de la
Hellanicos ni s-a transmis c Zalmoxis le-a artat geilor ritul iniierii religioase
(:`:)
203
. n cadrul convorbirilor cu un grup de brbai alesi, strnsi ntr-o cas
a lor (i:.), unde acestia ,benchetuiau (:u:i), ,nvtorul le
transmitea oaspeilor (cuvi.) din tainele sale. Ct priveste coborrea lui sub
pmnt (ntr-o pester, dup Strabo), pare a Ii totusi vorba de o moarte real,
urmat de ,nvierea si zeiIicarea lui; doar Zalmoxis i nvase c ,nici el,
nici oaspeii si si nici unul din urmasii acestora nu vor muri, ci vor merge ntr-un
anume loc unde vor tri pururi.. De altIel coborrea (-ii3ic.) si ntoarcerea
din inIern le erau cunoscute din religia greac (cI. miturile lui Dionysos, Heracles,
OrIeu), iar despre moarte si nviere aveau exemplul pstorului Attis din misterele
Cybelei, Marea Mam a Zeilor din Pesinunt (Frigia, Anatolia)
204
. Dar s ncheiem

198
Vezi Fontes, I, p. 49, nota 59, unde se trimite la Diodor din Sicilia (V, 32), pentru sacriIiciile
la celi; vezi si J. de Vries, La religion aes Celtes, Paris, 1963, p. 229232 si passim.
199
A se compara cu sacriIiciul lui Abraham din Vechiul Testament: Gene:a (I), 22, 118.
200
n Fontes, p. 49, se traduce prin ,sol; dar pentru acesta, Herodot Ioloseste cuvntul -u
(IV, 131: ,crainic).
201
Vezi si inIormaia din ParadoxograIul lui Rohde (42): ,Se spune c geii ntmpin cu
lovituri de tob tunetele lui Zeus si l amenin pe zeu trgnd cu arcul n vzduh (Fontes, I, p. 635).
202
Vezi interpretarea lui V. Prvan, Getica, 1926, p. 156 (
2
, 1982, p. 92). A se compara cu
credina vechilor slavi, dup relatarea lui Procopius din Caesarea (De bellis, VII, 14, 2324): ,Crea
c este un singur :eu, furitorul fulgerului i singurul stpan al tuturor lucrurilor, si i jertIesc boi si
alte animale de tot Ielul. Ei nu stiu ce-i aceea soart nemiloas, nici nu mrturisesc c ea ar avea vreo
nrurire asupra oamenilor. Cnd i amenin moartea, Iie c se mbolnvesc, Iie c pornesc la rzboi,
Igduiesc zeului c, dac vor scpa cu via, i vor aduce o jertI, iar dup ce scap, i jertIesc ceea
ce au Igduit si cred c si-au rscumprat viaa cu preul acelei jertIe. Ei mai cinstesc si ruri, nimIe
si alte zeiti si jertIesc tuturor acestora, iar cu prilejul jertIelor Iac prorociri .
203
Fontes, I, p. 21.
204
Vezi R. Turcan, Cultele orientale in lumea roman, Bucuresti, 1998, p 44 si urm. (traducere
de Mihai Popescu).

64
precum Herodot (IV, 96): ,n privina acestuia si a locuinei lui subpmntene nici
eu nu resping cele scrise, dar nici nu le dau crezare prea mult; mi se pare, ns, c
el a trit cu muli ani nainte de Pitagora. Fie Salmoxis om ori vreo divinitate de-a
bstinasilor: :.: : :,:: . i`. i)v. :.: :c. i.. .
|::c. u :v... ,printele istoriei ncheie cu un i.:. ( vale!).
Dup Herodot si contemporanul su mai tnr, Socrate (apud Platon),
Zalmoxis mai este menionat accidental de Manseas (secolul al III-lea a.Chr.) si de
Diodor din Sicilia (secolul I a.Chr.).
Numele marelui preot mai este consemnat de istoricul roman trziu Iordanes
(Getica, 39, 69, 71, 73); este un antroponim autentic, deoarece este atestat epigraIic
n onomastica geto-dac din epoca imperial roman
205
. Cele mai interesante date
asupra religiei geilor, cu reIerire la epoca lui Burebista, avem abia de la Strabo;
vorbind depre muntele si pestera unde se retrgea marele preot, Strabo consemneaz
(VII, 3, 5):
,Muntele a Iost socotit sInt si s-a numit asa. I se zicea Cogaionon (|,i.) si la Iel a Iost
si numele rului care curgea pe lng el (-i. uv:`)): .:. -i. vci,:uuc.
u i ` iu. |.,i.. .u . vii:. vi.). Pe cnd domnea
asupra geilor Burebista mpotriva crora s-a pregatit s porneasc divinul Caesar , cinstirea mai
sus amintit o avea Deceneu (A:-i.:;).
Numele muntelui sInt al geilor a Iost, cu mai bine de dou decenii n urm,
pus n legtur cu o inscripie bilingu de la Poarta Alb (jud. Constana); n partea
latin, dedicaia s-ar citi Heroi sacrum, n cea greac |:~.. |A1A
2
. O
reexaminare a inscripiei a artat ns c literele obscure de la nceputul variantei
grecesti sunt |A|A
207
; noua lectur este ntrit de o alt inscripie tomitan, unde
apare dedicaia |A|A |..
208
.
Graie ,ecuaiei din inscripia bilingu, s-a considerat -i,i un echivalent
tracic al lui sacrum; mai mult, a Iost legat de tema |,i- din numele muntelui
sInt al geilor
209
. Noi ne-am exprimat ns de la nceput dezacordul Ia de
asemenea abordare a problemei. Mai nti, deoarece cuvntul sacrum nu se mai
vede pe piatr; probabil nu se vedea bine nici n 1896, anul publicrii inscripiei
210
.
Apoi, prezena unui cuvnt tracic ntr-un text grecesc este neobisnuit. Dup
prerea noastr, n amndou inscripiile este vorba despre un epitet, pn acum

205
Supra, nota 126.
206
Gr. Tocilescu, AEM, 19, 1896, p. 93, nr. 36; preluat n: CIL, III, 14214,27; ILS, 4066;
ISM, II, 128.
207
S. Olteanu, TD, 10, 1989, p. 215217.
208
ISM, II, 36.
209
S. Olteanu, loc. cit.; ideea a Iost dezvoltat printr-o savant ,analiz Iilologic si lingvistic,
de D. Slusanschi, ibiaem, p. 219224
210
Gr. Tocilescu, loc. cit.: ,Die OberIlche des Steines ist sehr abgerieben.
65
neluat n seam, al Eroului. Totusi, o legtur cu toponimul getic citat este
posibil.
De Iapt, sensul acelui toponim este explicat chiar de Strabo: ,Muntele a Iost
socotit sInt i s-a numit aa (-i. uv:`)): .:. -i.
vci,:uuc. u). I se zicea Cogaionon. (oi ` iu. |.,i.).
Prin urmare, echivalentul trac al adjectivului (neutru) .: era -.,i.; prin
extensiune, substantivul |.,i. desemneaz deopotriv muntele si pestera-
sanctuar (dup exemplul aplicrii desinenei - numelor unor diviniti, pentru a
desemna sanctuarele lor: `A)i., |i., |., lc:., M.)i..
Muc:., `u)i., iiv:.). Prin urmare, n cele dou inscripii tomitane,
epitetul Eroului se traduce prin ,sInt; acest adjectiv se numr, de altIel, printre
epitetele Eroului cavaler
211
. DiIerena Ia de Iorma transmis de Strabo se poate
explica astIel: Iorma din inscripie este gresit (puin probabil, deoarece Iorma este
atestat de dou ori); cuvntul a suIerit o evoluie lingvistic, de la |.|A la
|A|A
22
; mai probabil s Iie o gresal, de copiere sau chiar de percepie a lui
Strabo. Prin urmare, este probabil ca numele muntelui sInt s Ii Iost Cagaionon,
iar al rului ce curgea la poalele lui Cagaionos.
Fascinaia lui Zalmoxis (Zamolxis) continu pn n epoca roman trzie la:
Apuleius (Apologia, 26), Lucian din Samosata (Scitul sau oaspetele, 1; Zeus
trageaian, 42; Aaunarea :eilor, 9), Origenes (Impotriva lui Celsus, II, 55; III, 34 si
54), Porphyrios (Jiaa lui Pithagora, 14 si 15), Iamblichos (Despre viaa lui
Pithagora, XXX (173)), Iulian Apostatul (Caesares, 22), Theodoretos
(Terapeutice, I, 25), Enea din Gaza (Teofrast, PGL XXXV, 940), Hesychios din
Alexandria (Lexikon, s.v. Zalmoxis), Iordanes (Getica, 39), Agathias (Istorii,
preIa, 3), iar si mai trziu la Leon Diaconul (Istoria, IX, 6) si n Lexiconul lui
Suidas (IV, 262, s.v. Pythagoras)
Epoca lui Burebista este o punte de legtur ntre istoria geilor herodoteici si
cea a dacilor (geilor nord-dunreni); aceast observaie este sesizabil si n
domeniul credinelor.
De la Strabo mai aIlm despre existena la moesi a unor practici de care poate
nu erau strini nici geii de la Dunrea de jos (Geogr.,VII, 3, 3): ,Poseidonios
|IilosoI stoic, 13551 a.Chr.| aIirm c mysii se Ieresc, din cucernicie, de a se
mnca vieti; si iat deci motivul pentru care nu se ating de carnea turmelor lor. Se
hrnesc ns cu miere, lapte si brnz, ducnd un trai linistit pentru care motiv au
Iost numii ):c:3:. (adoratori ai zeilor) si -iv3ii. (umbltori prin Ium).
Unii traci spune acesta si petrec viaa Ir s aib legturi cu Iemeile,
numindu-se -.ci. (ntemeietori); ei sunt onorai si socotii sacri.; ,i numeste
i3.., mai ales pentru c triesc departe de Iemei.
213
.

211
Vezi CCET, II, 1, p. 171 (indici); II, 2, p. 136 (indici); IV, 1, p. 122 (indici).
212
A se compara eventual cu trecerea de la Orgame la Argamum (supra, nota 7) si de la
Oraessos la Argesis (supra, nota 73).
213
n alt parte, Strabo (VII, 3, 4) scrie: ,cuvntul abioi nu ar trebui neles n legtur cu abinerea
de la plcerile trupului, ci mai degrab ar trebui luat n sensul c aceia nu au vetre si triesc n care.

66
Desi Ir legtur direct, acest pasaj ne aminteste de o inIormaie oIerit,
dou secole dup Poseidonios, de Flavius Josephus; vorbind despre esenieni, care
,au bunurile n devlmsie, iar bogatul nu se bucur ntru nimic mai mult de cele
ce are dect acela care nu are nici uun Iel de avere etc., adaug: ,Nu triesc
acestia ntr-un Iel deosebit de al celorlali oameni, ci traiul lor seamn cu al asa-
numiilor v`:.c. de la daci. n greceste, cuvntul reprezint gradul superlativ al
adjectivului v`u, la plural: ,cei mai muli ceea ce, evident, pare lipsit de sens;
de aceea, unii nvai consider c trebuie neles ,cei mai buni, adic o elit
religioas
214
. Ca si n cazul ,asceilor menionai de Poseidonios, s-ar putea totusi
s Iie vorba de o asemnare Iormal cu un cuvnt traco-dacic; s-a atras de altIel
atenia asupra asemnrii cu numele zeului Pleistoros al tracilor, menionat de
Herodot
215
.
O rezumare a credinelor geilor o Iace un autor roman din prima jumtate a
secolului I p.Chr., Pomponius Mela, ntr-o lucrare denumit Descrierea pmantului
(De chorographia, II, 2, 18):
,Tracia este locuit de un singur neam, tracii, avnd ns Iiecare alt nume si alte obiceiuri. Unii
sunt slbatici si cu totul gata s nIrunte moartea, mai ales geii. Acest lucru se datoreste credinelor
lor deosebite; unii cred c suIletele celor care mor se vor ntoarce pe pmnt, iar alii socotesc c, desi
nu se vor mai ntoarce, ele totusi nu se sting, ci merg n locuri mai Iericite; alii cred c suIletele mor
negresit, ns c e mai bine asa dect s triasc. De aceea la unii sunt deplnse nasterile si jelii noi-
nscuii; dar dimpotriv, nmormntrile sunt prilej de srbtoare si le cinstesc ca pe niste lucruri
sIinte, prin cnt si joc
216
.
Religia dacilor
Pe de alt parte, inIormaiile autorilor romani despre religia aacilor sunt
lipsite de valoare probatorie; sunt dou reIeriri la zeul rzboiului, la doi mari poei
din epoca lui Augustus, avnd mai degrab valoare de Iigur de stil. AstIel,
Vergilius (Aeneis, III, 35) invoc pe Mars Gradivus, Geticis qui praesiaet arvis
(,care ocroteste ogoarele geilor), iar Ovidiu (Tristia, V, 3, 22) venisti
Marticolamque Geten (,tu. ai venit la getul care se nchin lui Marte). Aproape
un secol mai trziu, alt poet, Martialis, scrie despre mpratul Domitian care se
pregtea pentru rzboiul cu sarmaii (Epigrammata, VII, 2, 12): invia Sarmaticis
Domini lorica sagittis et Martis Getico tergore fiaa magis, ,este de neptruns platosa
stpnului nostru pentru sgeile sarmailor si mai sigur dect scutul getic al lui
Marte. Tot atta valoare are si inIormaia autorului militar Vegetius din secolul al IV-lea
p. Chr. (Epitome rei militaris, 18): Dacos autem et Moesos, ac Thraces in tantum
belicosos semper fuisse manifestum est ut ipsum Martem fabulae apua eos natum

214
Prere nsusit si de Al. Vulpe, n Istoria Romanilor, I, 2001, p. 436.
215
Herodot IX, 119: ,Tracii apsintieni, prinzndu-l pe Oiobazos |satrap persan|, care Iugise n
Tracia, l jertIir lui Pleistoros un zeu local asa cum era la ei datina; iar nsoitorii lui au Iost ucisi
ntr-alt chip. Vezi D. Detschew, Sprachreste
2
, 1976, p. 372 (s. v.).
216
A se compara cu inIormaia transmis de Hellanicos (secolul V a.Chr.) si, trziu, n
ParadoxograIul lui Rohde (27); v. supra, nota 80.
67
esse confirment (,Este nendoios ns c dacii si moesii si tracii au Iost ntotdeauna
att de rzboinici, nct povestirile s conIirme c nsusi Marte s-a nscut la ei).
Cu condiia s se reIere la gei ( daci; iar nu la goi, cu care-i conIund),
merit a Ii citat un pasaj din Getica lui Iordanes: (40) Aaeo ergo fuere lauaati
Getae, ut auaum Martem, quem poetarum fallacia aeum belli pronuntiat, apua eos
fuisse aicunt exortum. Unae et Jergilius. graaivumque patrem Geticis qui praesiaet
arvis. (41) Quem Martem Gothi semper asperima placavere cultura (nam victimae
eius mortes fuere captorum), opinantes bellorum praesulem apte humani sanguinis
effusione placanaum. Huic praeae primoraia vovebantur, huic truncis suspenaebatur
exubiae, eratque illis religionis preter ceteros insinuatus affectus, cum parenti
aevotio numinis viaerentur inpenai (,Si ntr-att au Iost de ludai geii, nct se
spune c de mult la ei s-a nscut Marte, pe care nselciunea poeilor |licena
poetic ?| l-a Icut zeu al rzboiului. De aceea spune si Vergiliu: neobositul
printe, care stpanete campiile geilor. Pe acest Marte, goii (sic) totdeauna l-au
nduplecat printr-un cult slbatic (cci victimele lui au Iost prizonierii ucisi),
socotind c seIul rzboaielor trebuie mpcat prin vrsare de snge omenesc. Lui i
se jertIesc primele przi, lui i se atrnau pe trunchiurile arborilor przile de rzboi
cele dinti si exista un simmnt religios adnc n comparaie cu ceilali zei,
deoarece se prea c invocaia spiritului su era ca aceea adresat unui printe).
SacriIiciile cu care era mbunat zeul rzboiului ne amintesc de aceeasi practic la
tracii apsintieni, pentru zeul Pleistoros
217
.
Prin urmare, este Iiresc ca geii, si chiar dacii, s aib diviniti comune cu
tracii, Iiind chiar supusi unor inIluene din lumea greac, n primul rand prin
intermediul cetilor pontice. Existena preoilor (probabil si ali oIiciani ai
cultului, nu doar marele preot), unii deinnd si demnitatea regal (Deceneu,
Comosicus), indic existena unei religii, cu un panteon diversiIicat. Rolul lor era
de a ine poporul n ascultare Ia de legi si rege, de a-l ntri n ideea luptei pentru
libertate; pentru aceasta ei se ,mprtseau din apa Istrului si jurau c nu se vor
ntoarce din lupt dect biruitori
218
.
Pentru inIormaia noastr, un loc important deine cercetarea arheologic. Pe
diIerite piese de argint (coiIuri, cnemide, vase) apar diIerite motive, zoomorIe sau
chiar antropomorIe, dar care nu pot Ii legate de lumea religioas; ele pot Ii doar
mprumutate, poate chiar din lumea greac. n schimb, scena de sacriIiciu de pe
obrzarul coiIului de aur de la CooIenesti (secolul al IV-lea a.Chr.; Iig. 1/1) este o
realizare autentic, de inIluen iranian (prin intermediul sciilor)
219
.
Mai aproape de realitate sunt atribuirile reprezentrilor de pe diIerite piese
din tezaurele de argint dacice din perioada clasic a civilizaiei geto-dace (secolele
I a.Chr. I p.Chr.)
220
. Dac Iigurile unor personaje umane de pe Iibulele-Ialere
din tezaurele de la Herstru (Bucuresti), Coada Malului (jud. Prahova) sau chiar

217
Supra, p. 66, nota 215.
218
Vezi p. 94 si nota 109.
219
Pentru vechimea acestei practici, cI. R. Turcan, Cultele orientale in lumea roman, Bucuresti,
1998, p. 227 (traducere de Mihai Popescu).
220
Despre tezaurele de argint, supra, p. 40.

68
Blnesti (jud Olt), sunt doar ornamentale, despre altele se poate aIirma cu siguran
c se reIer la lumea divin: tezaurul de la Lupu
221
, cel puin trei cu reprezentarea
unei Iigure Ieminine (poate Diana-Bendis, cu tolba la spate) si alte dou cu
reprezentarea unui clre cu scut n partea stng, iar n dreapta ridicnd un rhyton
(?); tezaurul de la Surcea (jud. Covasna; Iig. 2/1), reprezentnd un clre purtnd
un coiI cu soim (a se compara cu coiIul de la Ciumesti) si clcnd n picioare un
mistre. Zeul clre mai apare pe o plac de bronz descoperit la Polovragi (jud.
Gorj)
222
, ntmpinat de o Iemeie (adoratoare sau zei), precum si pe un tipar de lut
de la Rctu
223
(Iig. 2/2); acest zeu clre poate Ii prototipul cavalerilor danubieni
(tipul I)
224
. Tot de la Rctu provin o plcu de lut cu reprezentarea unui Silen
225
,
precum si dou Iigurine de os, reprezentnd una pe Liber (Dionysos) si Libera,
cealalt pe Hermes
226
. De asemenea, de la Tei (Bucuresti) se cunoaste un tipar-
stampil de lut cu reprezentarea lui Pan, divinitate Icnd parte din cortegiul
dionisiac
227
. Mai menionm un medalion de lut cu chipul zeiei Diana, descoperit
n zona unui sanctuar de la Grdistea Muncelului
228
. Se vede c, pe msura ruperii
izolrii si lrgirii orizontului geograIic si cultural, asistm chiar la o diversiIicare a
lumii divine (desigur doar pentru elite; a se compara cu iniierea regelui scit Scyles
n religia lui Dyonisos-Bacchus: Herodot, IV, 79).
Expresia deplin a existenei unui panteon autohton o reprezint sanctuarele
descoperite n special n preajma cetilor din muni, dar si n alte puncte ale lumii
geto-dace. Se ntlnesc dou tipuri de sanctuare: circulare si patrulatere
229
. Sanctuarele
patrulatere erau construite din lemn (GalaiBarbosi, Cplna) sau din lemn si
piatr, mai mult sau mai puin Iasonat; Btca Doamnei, Racos, Craiva, Cplna,
CostestiCetuie, Blidaru, Luncani, Piatra Rosie, Sarmizegetusa) ; vestigiile se

221
I. Glodariu, V. Moga, EN, 4, 1994, p. 3347.
222
Fl. Marinescu, SMMIM, 10, 1977, p. 2532. O ncercare riscant de atribuire a acestei
piese unei alte epoci (crestine): Maria Corina Nicolae, Eugen S. Teodor, Peuce (s.n.), 7, 2009,
p. 157170.
223
V. Cpitanu, Carpica, 25, 1994, p. 126127, Iig. 2.
224
Vezi si D. Spnu, art. cit. (supra, nota 111), p. 194: autorul recunoaste ,posibile analogii cu
iconograIia cavalerului trac si a cavalerilor danubieni din epoca imperial, si acestia asociai unor
misterioase diviniti Ieminine.
225
V. Cpitanu, loc. cit., p. 124, Iig. 3.
226
Ibiaem, p. 125, Iig. 7; N. Conovici, V. Srbu, op. cit (v. supra, nota 187), p. 337, nota 775
(Liber si Libera).
227
D. V. Rosetti, Publicaiile Muzeului Municipiului Bucuresti, II, 1935, p. 69, Iig. 1, 2 a-c;
Al. Vulpe, 16, 1965, 2, p. 346348, Iig. 3/3 (este considerat simbol solar); cI. C. C. Petolescu, BOR,
1979, 912, 1253.
228
C. Daicoviciu, I. H. Crisan, MCA, 5, 1959, p. 397; RR, cat. A 71.
229
H. Daicoviciu, Dacia ae la Burebista la cucerirea roman, Cluj, 1972, p. 205212;
I. H. Crisan, Spiritualitatea geto-aacilor, Bucuresti, 1986, p. 172215; I. Glodariu, Fl. Costea,
Sanctuarul circular al cetii aacice ae la Raco, EN, I, 1991, p. 2138 ; I. Glodariu, E. Iaroslavschi,
Adriana Rusu-Pescaru, Fl. Stnescu, Sarmi:egetusa Regia, capitala Daciei romane, Deva, 1996,
p. 109130. Vezi de asemenea expunerea sintetic a lui I. Glodariu din tratatul de Istoria Romanilor,
I, 2001, p. 737 sqq.
69
prezint sub Iorma unor plinte paralele, care susineau coloane de lemn, mai rar de
piatr. Sanctuarele circulare sunt mai puine la numr; erau construite din lemn
(Brad, Pecica), lemn si piatr (cte dou la Sarmizegetusa, Feele Albe, Racos). Ca
plan, ele sunt cu o singur ncpere (Brad, Pecica, Feele Albe), cu dou ncperi
dispuse concentric (sanctuarul mic de la Sarmizegetusa) sau cu trei ncperi (dar
ncperea central este dispus descentrat; Sarmizegetusa, Feele Albe, Racos).
Cele mai multe dintre aceste sanctuare, n special cele din munii din jurul
Sarmizegetusei regale, au Iost distruse nc din cursul rzboiului din 101/102.
Poate c zeii Iuseser mai nainte evocati, chemai de comandanii romani s
prseasc cetatea asediat si s vin la Roma
230
.
Pentru poporul de rnd, rmneau practicile magice; caracteristice sunt
descoperirile de Iigurine de lut, precum cele de la Popesti (jud. Giurgiu) sau Poiana
(Tecuci)
231
. De asemenea, unele practici Iunerare, constnd din gropi coninnd
diIerite piese de inventar sau de oIrand, precum cele de la Orlea (jud. Olt)
232
si
Davidesti (jud. Arges)
233
, ne Iac s intuim cte ceva din credinele geto-dacilor
despre lumea de dincolo.























230
CI. G. Florea, P. Pupeza, Les aieux tues. La aestruction au chef-lieu au Royaume aace, n
vol. Die rmischen Provin:en, 2007, p. 281295.
231
Nona Palincas, SCIVA, 46, 1995, 2, p. 95104.
232
Eug. Comsa, Apulum, 10, 1972, p. 6578.
233
Al. Vulpe, Eugenia Popescu, TD, I, 1976, p. 217226.

70








II
DACICA
ROMANII LA DUNREA DE 1OS SI MARE
Ptrunderea stpnirii romane la Dunrea de mijloc yi de jos
(secolele I a.Chr. I p.Chr.). Organizarea provinciei Moesia
Ptrunderea romanilor n Peninsula Balcanic
1
, iniiat spre sIrsitul secolului
III a.Chr. (primul rzboi illiric, 229228; ceva mai trziu, cele dou rzboaie cu
Macedonia, unde domnea Filip V: 215205, 200197; al treilea rzboi
macedonean, cu regele Perseu: ntre 171168) si cucerirea treptat a peninsulei n
cursul secolelor II-I a.Chr., transIorm Dunrea n grani nemijlocit ntre
republica roman si neamurile barbare de la nord de Iluviu. n cursul celui de-al
doilea rzboi macedonean, dardanii au Iost aliaii romanilor; de aceea, mai trziu,
regele Perseu instig pe bastarni s atace inutul dardanilor, care poart un greu
rzboi cu acesti nvlitori. Dup transIormarea Macedoniei n provincie roman
(anul 148 a.Chr.), din aliai, dardanii devin adversari ai Romei; ei erau nemulumii
nc dup btlia de la Pydna si dezmembrarea Macedoniei, deoarece romanii au
reIuzat s le satisIac pretenia de a anexa Peonia.
AstIel, Roma se aIl n Iaa unor noi adversari, iar provincia Macedonia
devine inta unor atacuri repetate pentru a preveni pericolul roman iminent, dar si
n vederea obinerii unor przi bogate. La aceste aciuni particip si populaiile
transdanubiene; de altIel, nc din 109106, o invazie a dacilor si scordiscilor este
respins de Minicius RuIus, guvernatorul Macedoniei. Din anul 97 a.Chr. dateaz,
se pare, prima aciune antiroman a dardanilor. Sub guvernarea lui Appius
Claudius Pulcher, romanii ncep cucerirea sistematic a Dardaniei, aciune
continuat de succesorul su C. Scribonius Curio (7572 a.Chr.; cI. supra, p. 36).
Urmrind pe nvlitorii transdanubieni, Curio ajunge pn la Dunre, probabil n

1
Pentru istoricul ptrunderii stpnirii romane la Dunrea de jos, a se consulta n special: Carl
Patsch, Beitrge :ur Jlkerkunae von Saosteuropa, V/1. Bis :ur Festset:ung aer Rmer in
Transaanuvien (Akademie der WissenschaIten in Wien. Philosophisch-historische Klasse, 214, 1),
Viena, 1932; V. Prvan, Dacia. Civili:aiile antice ain rile carpato-aanubiene
5
, Bucuresti, 1972;
R. Syme, Danubian Papers, Bucuresti, 1971. Vezi nc: D. M. Pippidi, n DID, I, p. 288324;
R. Vulpe, DID, II, p. 2467; Al. Suceveanu, Al. Barnea, La Dobrouafa romaine, Bucuresti, 1991,
p. 22 si urm. Bogata inIormaie prezentat n aceste lucrri este nsoit de o ampl bibliograIie.

72
Iaa Banatului actual, dar nu ndrzneste s treac Iluviul, din cauza codrilor
ntunecosi; pentru aciunile sale, el primeste triumIul, desi dardanii nu sunt deIinitiv
supusi. Civa ani dup aceea (7271 a.Chr.) a avut loc demonstraia militar a lui
Terentius Varro Lucullus, proconsulul Macedoniei, apoi ncercarea sIrsit rusinos
a lui C. Antonius Hybrida de a ocupa teritoriul dobrogean (61 a.Chr.)
2
.
Ne aIlm n vremea cnd se aIirm, cu Ior si strlucire, neamul geto-dac
sub conducerea regelui Burebista (v. supra, p. 47 sqq.); dar Iulgertoarea crestere a
puterii geto-dacilor era sortit destrmrii, petrecut ndat ce acel ce Iusese
suIletul acestei mari politici dispare de pe scena istoriei.
ntre timp, republica roman depsea propria-i criz intern cauzat de
rzboaie lungi si istovitoare ntre propriii ceteni. Octavianus, nvingtorul de la
Actium, instaureaz un nou regim politic si o nou Iorm de conducere:
Principatul. Imp. Caesar Augustus depune eIorturi constante si prelungite pentru a
Iixa deIinitiv Irontiera imperiului pe obstacole naturale: Rinul si Dunrea n
Europa, EuIratul n Orient.
n acest rstimp, dardanii s-au aIlat n conIlict permanent cu generalii romani:
Antonius Hybrida, L. Calpurnius Piso, Marcus Antonius; dup campania lui
M. Licinius Crassus (3028 a.Chr.), ei si pierd deIinitiv independena; eventual,
Dardania a Iost organizat, la nceput, ca o praefectura, deci aIlat sub regim
(autoritate) militar(). De asemenea, la grania de nord-est a Italiei, opera de
cucerire (nceput sub directa conducere a lui Octavian n anii 3533 a.Chr.) este
continuat de ali generali, ntre anii 129 a.Chr.; dar ntre anii 69 p.Chr. are loc
marea rscoal a populaiilor din Dalmatia si Pannonia, conduse de Bato si Pinnes,
a cror lupt pentru libertate a Iost nbusit numai cu mari eIorturi. La captul
acestor campanii, populaiile dintre Marea Adriatic si Dunrea mijlocie erau
deIinitiv supuse; Augustus se putea mndri cu realizrile sale, asa cum se exprim
n propriile Res gestae (30, 1):
,Neamurile pannonice, pe care niciodat nainte de domnia mea nu le nIruntase vreo armat
roman Iiind deIinitiv supuse de Tiberius Nero, care atunci mi era Iiu adoptiv si lociitor
le-am supus stpnirii romane si am mpins hotarele Illyricului pn la Dunre.
Aproximativ n acelasi timp, ocuparea inuturilor de la Dunrea de jos nainta
si ea lent, dar temeinic. Deosebit de importante sunt campaniile din anii 2928
a.Chr. ale lui M. Licinius Crassus, proconsulul Macedoniei
3
. Aciunea este
determinat de un atac al dacilor si bastarnilor mpotriva tribului tracic al
dentheleilor, aliai cu romanii (Titus Livius, Per., 134135; Florus, II, 26; Cassius
Dio, LI, 23, 25). Respingnd pe invadatori, Crassus ptrunde n inutul moesilor
si, lng rul Kedros (v . |:. vi. probabil Ciabrus, azi ibria),
ocup o asezare puternic ntrit n care bastarnii si gsiser reIugiu. La cucerirea
acestei ceti, proconsulul Macedoniei a avut ajutorul lui Rholes, regele unui trib getic,

2
Despre aceste personaje, vezi aricolul Maceaonia semnat de Maria Grazia Granini Cecere,
DE, V/2, 1986, p. 3839.
3
Ibiaem, p. 41.

73
motiv pentru care este rspltit de mprat cu titlul de prieten si aliat al su (Cassius
Dio, 51, 24,17: ).`... -i. cui iuu). n vara anului 28, este respins
o nou ncercare a bastarnilor de a ptrunde la sud de Iluviu. ntre timp, Rholes este
atacat de alt cpetenie getic, Dapyx (acesta din urm si avea stpnirea
aproximativ n centrul Dobrogei de azi); romanii au pornit dendat n urmrirea
lui. Dar Iortreaa ()u.) n care se reIugiaz poate Ii cucerit numai prin
trdare (ultimii aprtori se reIugiaz ntr-o pester, |:.., unde sunt zidii de vii).
n continuare, Iorele romane urmresc pe alt conductor get, Zyraxes, probabil n
prile de nord ale Dobrogei. Asediat la Genucla, poate cetatea sa de scaun, Zyraxes
Iuge peste Dunre, pentru a cere ajutor de la ,scii (ar putea Ii vorba de bastarni);
dar Genucla este cucerit (aici sunt gsite stindardele romane pierdute de Antonius
Hybrida). Crassus si celebreaz biruinele repurtate ex Traechia et Geteis
4
.
Dar victoriile romane rmn Ir urmri imediate. Mai mult chiar, ndat
dup retragerea romanilor, incursiunile populaiilor transdanubiene se reiau. ntre
timp, si Icuse apariia un nou popor n migraie: sarmaii, ajunsi n stepele nord-
pontice; n 16 a.Chr., o invazie a acestora peste Dunre este respins. Tot n acest
an, dentheleii si scordiscii devasteaz Macedonia; ca urmare, Tiberius poart o
campanie contra scordiscilor.
Ct despre daci, scriitorul roman Florus ne inIormeaz: ,Dacii triesc
nedezlipii de muni. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obisnuiau s
coboare si s pustiasc inuturile vecine, ori de cte ori Dunrea, ngheat de ger,
si unea malurile. mpratul Augustus a hotrt s ndeprteze aceast populaie de
care era Ioarte greu s te apropii. AstIel, a trimis pe Lentulus si i-a alungat pe malul
de dincolo; dincoace au Iost asezate garnizoane (citra praesiaia constituta).
Lentulus (Iost consul n 14 a.Chr.; n acest moment, probabil guvernator n
Illyricum) a condus, deci, o campanie contra dacilor (dup R. Syme, cndva ntre
6 a.Chr. 4 p.Chr.; poate 14 p.Chr.); tot atunci, Lentulus i-a oprit la Dunre si pe
sarmai (Florus, II, 29).
Concomitent (tot dup Syme), un alt general roman, Aelius Catus (Iost
consul orainarius n 4 p.Chr.)
5
, ndeplineste o aciune la nord de Dunre, dup
relatarea geograIului Strabo:
,nc din zilele noastre, Aelius Catus a adus n Thracia de pe malul cellalt al Dunrii 50 000
de gei, neam de oameni vorbind aceeasi limb cu tracii; iar acum triesc pe aceste meleaguri
sub numele de moesi.
Cel ce a condus aceast aciune era probabil proconsul al Macedoniei
6
;
oricum, transIerarea populaiei getice la sud de Dunre arat c teritoriul respectiv
se aIla deja sub autoritatea roman. Totodat, aducerea si colonizarea acestei

4
CIL, I
2
, 178.
5
Despre acest personaj: PIR
2
, A 157; Maria Grazia Granini Cecere, DE, V/2, 1986, p. 47;
B. E. Thomasson, LP, col. 121, nr. 5.
6
J. H. Olivier, n Greek, Roman and Byzantine Studies, 1965, p. 5253.

74
populaii arat c inutul Iusese grav golit de populaie n urma nentreruptelor
raiduri ale neamurilor transdanubiene. S-ar putea ca aceast aciune s Iie urmarea
unei invazii a dacilor peste Dunre; n testamentul su (V, 30, 47), Augustus arat
c o oaste dac, ptruns pe teritoriul Imperiului, a Iost nvins si c armata
roman, trecnd ea nssi peste Dunre, a silit neamurile dacilor s recunoasc
autoritatea poporului roman (citra quoa Dacorum transgressus exercitus meis
auspiciis victus profligatusque est et postea trans Danuvium auctus exercitus meus
Dacorum gentes imperia populi Romani perferre coegit)
7
. Tot aici, mpratul arat
c bastarnii, sciii si regii sarmailor de dincoace si de dincolo de Don au cutat s
obin prin soli prietenia poporului roman (V, 31, 5153): nostram amicitiam
appetiverunt per legatos Bastarnae Scythaeque et Sarmatarum qui sunt citra
flumen Tanaim et ultra reges).
Prima maniIestare concret a autoritii romane la sudul Dunrii a Iost sub
Iorma unui organism preprovincial, supus autoritii unui praefectus civitatium
Moesiae et Treballiae
8
. Ca noiune geograIic, Moesia reprezenta probabil inutul
dinspre Dunre al Serbiei actuale; cellalt teritoriu era locuit de tribul tracic al
tribalilor, aproximativ ntre rurile Timoc si Isker. S-ar prea chiar c Moesia a
rmas mult vreme (eventual pn prin anul 46 p.Chr.) sub autoritatea
proconsulilor Macedoniei, dar sub Iorma unui comandament militar aparte
9
.
Primul legatus Augusti pro praetore al Moesiei cunoscut este A. Caecina
Severus
10
; Cassius Dio (55, 29, 3) ne inIormeaz c n anul 6 p.Chr. (n timpul
rscoalei populaiilor dalmatice si pannonice), breucii, un neam din Pannonia, au
atacat Sirmium, mpresurnd garnizoana roman; ,cu toate acestea, n-au putut
cuceri orasul, cci Caecina Severus, guvernatorul provinciei nvecinate Mysia (
v`c..u Muc.i i.) i ajunse pe malul Iluviului Drava, sosind n
mare grab, unde i nvinse dup o ncierare sngeroas; acest general este
menionat si cu ocazia altor aciuni din anul 7 p.Chr. De la Cassius Dio (55, 30, 4)
mai aIlm c Severus a Iost silit s se ntoarc n Moesia din cauza jaIurilor Icute
de daci si sarmai.
S-ar putea ca abia dup acesta s dateze comandamentul lui Lentulus, cci
Tacitus ne inIormeaz c a primit triumphalia ae Getis (Annales, IV, 44, 1).

7
Suetonius (Aug., XXI, 2) ne mai inIormeaz c, n luptele pentru reprimarea incursiunii
dacilor, au Iost ucise trei cpetenii ale acestora, cu mult ostire: coercuit et Dacorum incursiones,
tribus eorum aucibus cum magna copia caesis.
8
Este vorba despre o inscripie datnd din timpul domniei lui Claudius I; vezi mai departe
(p. 78, nota 16).
9
Despre istoria acestei provincii: Max Fluss, Moesia, RE, XVI (1932), col. 23502412;
A. v. Premerstein, Die Anfnge aer Provin: Moesia, JAI, I, 1898, Beibl., col. 145196. Vezi nc:
D. Benea, Din istoria militar a Moesiei Superior i a Daciei. Legiunea a JII-a Clauaia i legiunea a
IIII-a Flavia, Cluj, 1983, p. 1332 (sintez dens cu bibliograIia esenial); pentru guvernatori:
B. E. Thomasson, LP, I, Gteborg, 1984, col. 121sqq.; pentru harta provinciei: TIR, K 34 si L 34.
10
Despre acest personaj: PIR
2
, C 106; B. E. Thomasson, LP, I, col. 121, nr. 6.

75
Un alt comandament prelungit a deinut C. Poppaeus Sabinus (Iost consul
orainarius, 9 p.Chr.)
11
. Tacitus ne inIormeaz (Ann., I, 80, 1; anul 12) c i s-a
prelungit nsrcinarea de a administra Moesia, adugndu-i-se Achaia si Macedonia
(prorogatur Poppaeo Sabino provincia Moesia aaaitis Achaia et Maceaonia); n
alt loc, acelasi autor spune c vreme de 24 de ani Sabinus administrase cele mai
mari provincii (VII, 39, 3: provinciis per quattuor et viginti annos impositus), iar
Cassius Dio (58, 25, 4) noteaz c a guvernat cele dou Moesii si Macedonia,
Iuncie ce s-a ntins pe toat domnia lui Tiberius. n anii 18-19 este menionat
Latinius Pandusa, pro praetore Moesiae, mort n Iuncie si nlocuit de ctre
Tiberius (Moesiae praefecit) cu L. Pomponius Flaccus (Tacitus, Ann., II, 66, 12).
Prin urmare, data constituirii provinciei Moesia este nc n discuie. Appian (Illyr.,
30) aIirm c moesii n-au Iost supusi la tribut nainte de domnia lui Tiberius
(aceasta echivaleaz cu census, eIectuarea recensmntului populaiei si bunurilor
ei); dup unele preri, aceasta ar nsemna c abia acum provincia roman ar Ii Iost
constituit din punct de vedere juridic.
ntre timp, istoria spaiului de la Dunrea de jos cunoaste si alte evenimente
legate de progresul stpnirii romane. Este vorba de Irmntrile din regatul
odrisilor. Vom reine mai nti amnuntul c Pompei a primit la Pharsalus ajutorul
a doi dinasti traci: Rhascuporis (din tribul sapeilor) si Cotys (din tribul astilor).
Curnd dup aceea, credinciosi aceleiasi orientri, Rhascuporis si Polemocrateia
(vduva lui Sadalas, urmasul lui Cotys, asasinat ntre timp) si oIer serviciile lui
Brutus si Cassius. Dup o perioad tulbure, vedem cum spre sIrsitul domniei lui
Augustus, Thracia era unit sub sceptrul unui prin din Iamilia regal a sapeilor,
cunoscut sub numele de Rhoemetalces I (care domneste pn n anul 13). La
moartea acestuia, Augustus mparte regatul ntre Iiul deIunctului, numit si el tot
Cotys, si Iratele lui Rhoemetalces, Rhascuporis II: ,Icndu-se aceast mprire,
se ddur lui Cotys arine, orase si pmnturi vecine cu grecii (arva et urbes et
vicina Graecis), iar lui Rhescuporis pmnturi nelucrate, locuri slbatice, vecine cu
dusmanii. Chiar si regii aveau Iiri deosebite: cel dinti era blnd si plcut, cellalt
aprig, lacom si nesociabil (Tacitus, Ann., II, 64). n legtur cu acest partaj, unii
istorici moderni erau de prere c stpnirea lui Cotys ar Ii inclus inuturile din
vecintatea Mrii Egee si a Propontidei; dar dup alii, linia de demarcaie dintre
cele dou regate ar Ii mers nu de la est la vest, ci de la nord la sud, n domeniul lui
Cotys cznd toate cetile grecesti, de la gurile Dunrii pn la hotarul cu
Macedonia (n sprijinul acestei preri vine si scrisoarea adresat de Ovidius lui
Cotys: Pontica, II, 9, precum si o inscripie de la Callatis, n care basileul trac apare
ca magistrat eponim al cetii)
12
.
Curnd ns reizbucnesc nenelegerile, sIrsind prin capturarea lui Cotys de
ctre Rhascuporis (evenimentele sunt descrise amnunit de Tacitus, Ann., II, 6467).

11
Maria Grazia Granini Cecere, DE, V/2, 1986, p. 47; B. E. Thomasson, LP, I, col. 122, nr. 8;
PIR
2
, P 847.
12
D. M. Pippidi, n DID, I, p. 303, cu ntreaga discuie.

76
Chemat la Roma de mpratul Tiberius spre a se dezvinovi, ,dup ce sovi ntre
team si mnie, Rhascuporis si zise c tot e mai bine s Iie nvinuit de o Irdelege
svrsit dect de una doar nceput; porunceste s Iie ucis Cotys si scorneste c
si-a ridicat singur viaa (anul 19). mpratul trimite n Moesia pe Pomponius
Flaccus, care-l captureaz pe regele rebel si-l trimite la Roma; nvinuit n Iaa
Senatului de soia lui Cotys, Rhascuporis este osndit la exil, la Alexandria n Egipt
(,ncercnd s Iug de acolo sau nscocindu-i-se aceast nvinuire, este ucis,
ncheie aceast relatare Tacitus).
n Iaa acestui deznodmnt, Tiberius hotrste ca partea de regat a lui
Rhascuporis s Iie ncredinat Iiului acestuia, Rhoemetalces (II), rmas strin de
uneltirile tatlui su. n schimb, Iiii nevrstnici ai lui Cotys pe nume:
Rhoemetalces, Polemon si Cotys sunt dusi la Roma, spre a Ii crescui la curtea
imperial, unde se bucur de prietenia lui Caius (nepotul mpratului); cnd acesta
ajunge mprat (Caligula), el Iace din prietenii si regi: cel mai mare, Rhoemetalces
(III), va domni asupra regatului din nou uniIicat al tracilor (dup moartea lui
Rhoemetalces II); urmtorul, Polemon, urc pe tronul Pontului si Regatului Bosporan,
cu a crui dinastie se nrudea dup mam; cel mai mic, Cortys, devine rege al
Armeniei mici.
Cum am vzut, inutul Dobrogei actuale (n decretul lui Agathocles, Iiul lui
Antiphilos, era denumit Scythia
13
; M.-i -u).i, Scythia Minor la Strabo, VII,
4, 5, apoi si la ali autori antici) intra n teritoriul stpnit de regii odrisi, n calitatea
lor de regi prieteni si aliai ai poporului roman. Cetile grecesti din Pontul Stng
intraser de mai mult vreme n aria de inIluen a Romei, ca aliate ale poporului
roman; statutul lor este nesigur la nceputul erei noastre (poate civitates foeaeratae,
poate civitates liberae et immunes). Fapt este c n anul 8 p.Chr., Ovidius era trimis
n exil la Tomis; ntr-una din epistolele sale (Tristia, II, 199200; anul 9 p.Chr.), el
aIirm c acest pmnt a intrat recent sub autoritatea roman (haec est Ausonio sub
iure novissima terra). Evenimentele petrecute nc din primii ani ai exilului lui ne
dau unele lmuriri n aceast privin.
Se pare astIel c aciunile lui Aelius Catus aIectaser doar pe geii din cmpia
Munteniei; cei din Moldova erau nc liberi, neIiind direct n contact cu romanii.
AstIel, ntr-un poem al lui Ovidius, datnd din anul 12, aIlm despre un atac
neasteptat din partea geilor asupra cetii Aegyssus (Pont., I, 8, 1120), care au
mcelrit garnizoana odrisilor; atacul este respins de regele trac, cu sprijinul
romanilor. Ajutorul i-a venit n calitatea sa de aliat si prieten al poporului roman (n
aceast calitate, el nsusi participase la nbusirea rscoalei din Pannonia, din anii
6-9: Velleius Paterculus, II, 112,46; Cassius Dio, 30, 3). Trupele romane au Iost
aduse pe Dunre de P. Vitellius (unchiul viitorului mprat Vitellius), probabil
comandantul unei legiuni; n aceste lupte s-a distins primipilul Vestalis, ludat
ntr-un poem tot de Ovidius (Tristia, IV, 7). n anul 15, o nou incursiune a geilor
surprindea aprarea odris, Iiind cucerit Troesmis; inIormaiile provin tot dintr-o
epistol a poetului exilat (Pont., IV, 9, 7580), adresat lui Pomponius Graecinus,

13
ISM, I, 15; supra, p. 30 sqq.

77
consul n anul 16, al crui Irate, L. Pomponius Flaccus (viitorul legat al Moesiei din
anul 18), a exercitat o comand la Dunrea de jos (din cuvintele poetului nu rezult
despre ce Iel de comand este vorba: praefuit hic, Graecine, locis moao Flaccus, et
illo ripa ferox Histri sub auce tuta fuit) si a respins pe invadatori, elibernd cetatea.
Cu acestea, se ncheie seria iniiativelor getice rzboinice la sud de Dunre;
nsusi Ovidius aIirm c, graie msurilor luate de Pomponius Flaccus, cumplita
rp a Dunrii (Istrului) a devenit sigur (Pont., IV, 9, 76): et illo ripa ferox Histri
sub auce tuta fuit. De acum, geii vor asista indiIereni sau neputinciosi la
zvrcolirile din casa regal a odrysilor, Ir a mai ndrzni mult vreme s treac
Dunrea. Dup moartea lui Latinius Pandusa (de care regele Rhascuporis II se
plngea c-i este dusman si-l persecut), guvernarea Moesiei este ncredinat lui
Pomponius Flaccus (acesta l captureaz pe rzvrtit si-l trimite la Roma).
Timp de peste o jumtate de secol, Dobrogea si n general inuturile de la sud
de Dunre nu vor mai Ii tulburate de incursiunile populaiilor transdanubiene.
Istoricul trziu Festus (VIII, 1) Iace o aIirmaie general, dar destul de precis cu
privire la constituirea Irontierei dunrene: et limes inter Romanos et barbaros ab
Augusta Jinaelicorum per Noricum, Pannoniam et Moesiam constitutus. Am vzut c
deja Lentulus trecuse la constituirea primelor praesiaia pe malul drept al Iluviului.
Moesia a Iost de la nceput o provincie consular, aIectndu-i-se Iore
militare importante, Iormate din legiuni si trupe auxiliare. AstIel, de pe teritoriul
Macedoniei au Iost transIerate legio IIII Scythica (s-a Icut aIirmaia c ar Ii
staionat la nceput la Naissus sau Scupi dar aceast supoziie nu este susinut
nici din punct de vedere epigraIic, nici arheologic; dar n curnd va Ii adus pe
Dunre, poate la Viminacium) si legio J Maceaonica (stabilit poate nc de pe
acum la Oescus, la vrsarea rului Isker n Dunre). Vorbind de aprarea provinciilor
romane (anul 23 p.Chr.), Tacitus (Ann., IV 5) aIirm cu privire la teritoriile de la
Dunrea de mijloc si de jos: ,n Thracia stpnea Rhoemetalces si copiii lui Cotys;
pentru rmul Dunrii erau dou legiuni n Pannonia si dou n Moesia (ripamque
Danuvii legiones auae in Pannonia, auae in Moesia attinebant); tot dou legiuni si
aveau garnizoanele n Dalmatia. n anul 34, cele dou legiuni moesice contribuie la
construirea drumului din zona Cazanelor
14
, pe malul drept al Dunrii; alte lucrri se
execut sub mpratul Claudius
15
.
Cu privire la populaiile care locuiau teritoriul provinciei nou create, Cassius
Dio (51, 27, 2) scria urmtoarele:
,Odinioar, mysii si geii locuiau tot inutul care se ntinde ntre Haemus si Istru. Cu trecerea
anilor, unele populaii si-au mai schimbat numele. Mai trziu, toate regiunile cte sunt tiate de
cursul inIerior al rului Sava, care se vars n Istru mai sus de Dalmatia si mai sus de
Macedonia si de Thracia, separndu-se de Pannonia, au cptat numele de Mysia. n aceste
regiuni se aIl numeroase populaii si cei odinioar cunoscui sub numele de triballi, si cei
cunoscui n zilele noastre sub acela de dardani.

14
CIL, III, 1698 ( 13813).
15
AE, 1944, 70.

78
Dintr-o inscripie datnd din timpul lui Claudius (dar Icnd reIerire si la
perioada anterioar, poate chiar la domnia lui Tiberius), aIlm de existena unei
preIecturi care grupa diverse ceti peregrine, avnd n Irunte pe C. Baebius
Atticus, Iost primipil al legiunii V Macedonica, praef(ectus) civitatium Moesiae et
Treballia[e{
16
; aceast preIectur a coexistat o vreme cu provincia roman
17
.
Un asemenea organism de caracter preprovincial mai este presupus si n
inutul dintre Dunre si Mare. Se consider astIel c romanii si-au rezervat dreptul
de a exercita asupra rmului pontic, mai expus primejdiilor, o supraveghere
militar, ncredinat unui praefectus orae maritimae (instituie atestat n alte zone
ale Imperiului, totusi nu si pentru litoralul vest-pontic: cel puin acesta este stadiul
documentrii). Se consider c aceast sarcin ar Ii Iost exercitat la nceput chiar
de cei doi eroi ai luptelor de la Dunrea de jos: primipilarul Vestalis si L. Pomponius
Flaccus, prietenii lui Ovidius (vezi mai sus). AltIel, singurii preIeci ai rmului
maritim cunoscui pn acum ar Ii Asiaticus si Arruntius Flamma (din anii 50 si 56),
menionai n Horothesia Histriei (v. mai departe).
O noiune deopotriv geograIic si administrativ mostenit din perioada
regatului tracic al odrysilor este si aceea de ripa Thraciae. Ea este atestat ca atare
abia n anul 100, n legtur cu petiia lui Charagonius Philopalaestrus, conauctor
publici portorii ripae Thraciae; or, la acea dat, raportarea la Thracia nu-si mai
avea rostul dect n virtutea unei tradiii (de altIel, dup Strabo, tot n Thracia ar Ii
Iost deportai cei 50 000 de gei de ctre Aelius Catus). Ripa Thraciae a Iost n
prima jumtate a secolului I p.Chr. malul Dunrii (ncepnd aproximativ la est de
conIluena Dunrii cu Isker), aIlat sub autoritatea roman; pe bun dreptate s-a
reconsiderat activitatea lui Vestalis, care nu a Iost probabil praefectus orae
maritimae (Iuncie neatestat n aceste pri), ci mai degrab praefectus ripae Danuvi
(cI. hotrnicia Histriei, ex. B, r. 1617: | -ii | `lc
:`). Probabil nc din primii ani ai erei noastre pe Dunre circula o Ilot, cu
care P. Vitellius si aducea n anul 12 trupele pentru despresurarea cetii Aegyssus.
De altIel, cum se va vedea, administraia militar n zon se va menine, se pare,
pn ctre sIrsitul secolului I p.Chr.
ntre timp, n regatul tracic tulburrile continu. AstIel, n regiunile muntoase
aIlate sub stpnirea lui Rhoemetalces II, izbucneste n anul 26 o rscoal antiroman
(provocat, ntre altele, de recrutrile Iorate pentru trupele auxiliare; evenimentele
sunt relatate, cu obiectivitate dar si cu admiraie, de Tacitus, Ann., IV, 4651); ea a
Iost nIrnt cu greu de rege, cu colaborarea trupelor romane conduse de C. Poppaeus
Sabinus, proconsulul Macedoniei, si Pomponius Labeo, care sosise cu o legiune din
Moesia; pentru aceast victorie, Poppaeus Sabinus (ne inIormeaz Tacitus) a primit
nsemnele triumIale.

16
CIL, V, 1838 ( ILS, 1349).
17
Vezi n aceast privin CIL, IX, 5363 ( ILS, 2737): praef(ectura) ripae Danuvi et
civitatium auar(um) Boior(um) et A:alior(um) din Pannonia.

79
La moartea lui Rhoemetalces II, cum s-a vzut, mpratul Caligula a atribuit
tronul tracilor lui Rhoemetalces III, Iiul lui Cotys; dar n anul 45 el este asasinat (de
propria-i soie, se pare). mpratul Claudius hotrste s suprime regatul tracic.
Thracia devine provincie roman, Iiind administrat de un procurator imperial;
anul organizrii acestei provincii (46 p.Chr.) este transmis de Eusebius (Chronicon,
18 d: Thracia huc usque regnata in provinciam reaigitur)
18
.
De acum, autoritatea guvernatorilor Moesiei se va extinde pn la gurile
Dunrii si Mare
19
. Limitele acestei provincii sunt cele redate de Pliniu cel Btrn
(Nat. hist., III, 149): Pannoniae iungitur provincia, quae Moesia appellatur, aa
Pontum usque cum Danuvio aecurrens, incipit a confluente supraaicto, in ea Daraani,
Celegeri, Triballi, Timachi, Moesi, Thraces Pontoque contermini Scythae.
Pe timpul lui Claudius I a Iost adus n Moesia legiunea JIII Augusta, care a
Iost stabilit, se pare, la Novae; n anul 46, un detasament din legiunile V Macedonica
si VIII Augusta este trimis n Thracia pentru restabilirea ordinii tulburate n urma
desIiinrii regatului odrys
20
. Dar n a. 5758, legiunea IIII Scythica, iar n 62 legiunea
J Maceaonica au Iost trimise n Orient; totodat ns, n acest rstimp (aproximativ
ntre 5767) a Iost transIerat din Dalmatia n Moesia legiunea JII Clauaia.
Pentru problema extinderii autoritii romane pn la Mare este interesant
situaia expus n Horothesia Histriei nIptuit n anul 100 din ordinul
consularului Laberius Maximus
21
. Documentul reconIirm drepturi si privilegii ale
cetii histrienilor acordate de guvernatorii Tullius Geminus (4750), Flavius
Sabinus (5057), Ti. Plautius Silvanus Aelianus (5767) si Pomponius Pius (6768).
Este interesant c seria privilegiilor ncepe chiar cu primul guvernator al Moesiei,
ndat dup desIiinarea regatului odrysilor si transIormarea Thraciei n provincie.
n acest Iel, cetile vest-pontice (pn atunci probabil numai n stare de protectorat
roman, n virtutea unor foeaera. cel mai vechi cunoscut si de Iapt unicul Iiind
cel dintre Roma si Callatis
22
) sunt integrate n provincia Moesia; nu ntmpltor
aIlm din scrisoarea lui Tullius Geminus, transcris n Horothesie acesta s-a
ntlnit la Tomis si cu solii histrienilor (probabil este primul guvernator al Moesiei
care pune piciorul n aceast calitate ntr-un oras grecesc de pe litoral). Din
mrturiile aduse n Iavoarea cetii histrienilor de preIecii Asiaticus si Arruntius
Flamma (pe timpul lui Flavius Sabinus), reiese c misiunile lor se leag mai
degrab de o praefectura ripae Danuvi dect de praefectura orae maritimae.
Un moment deosebit n istoria provinciei Moesia n aceast perioad este
reprezentat de guvernarea lui Ti. Plautius Silvanus Aelianus, a crui activitate la

18
Primul procurator cunoscut al Thraciei este din anul 61: CIL, III, 6123 ( 14207, 34; ILS, 231).
19
Vezi n aceast privin Al. Suceveanu, De nouveau autour ae lannexion romaine ae la
Dobrouafa, n vol. Die rmischen Provin:en, Cluj, 2007, p. 271279.
20
CIL, II, 3272; cI. B. Filov, Die Legionen aer Provin: Moesia von Augustus bis Diokletian,
Leipzig, 1906, p. 1011.
21
ISM, I, 6768.
22
CIL, I
2
, 2676 ( ISM, III, 1; pentru datare, vezi p. 215 sqq.).

80
Dunrea de jos o cunoastem din inscripia (elogiu Iunebru) de la Tibur
23
. Prima
dintre isprvile relatate de aceast inscripie este strmutarea n Moesia a peste
100 000 de transdanubieni. Vasile Prvan aIirma despre acestia: ,Sunt toi nomazi:
cci i vedem dusi, nu n calitate de oaste biruit, ci de popor n stare de migraie,
Iiecare trib cu toi ai lui, copii si Iemei, si cu seIii respectivi. Mutarea lor e paciIic;
se Iace adic prin bun nelegere cu ei, iar nu n urma unor lupte: iar mai departe:
,de Iapt, ei sunt o populaie amestecat, bastarno-sarmato-getic din nordul gurilor
Dunrii, mpins de barbarii estici si nordici (roxolanii, resp. daco-bastarnii) spre
miazzi, si de aceea cutndu-si locuine noi n sudul Dunrii
24
. Carl Patsch vedea
si el n acesti transdanubieni niste roxolani, bastarni si daci presai dinspre rsrit
de sarmai
25
. De asemenea, D. M. Pippidi considera c este vorba de crearea unui
,spaiu de siguran prin strmutarea populaiei din cmpia muntean (motiv care
determinase probabil, cu mai bine de o jumte de secol mai nainte, aciunea
similar a lui Aelius Catus). Scopul acestei aciuni era n principal de natur
economico-Iiscal, asa cum rezult din r. 11 al inscripiei tiburtine: aa praestanaa
tributa. ntre rezultatele imediate ale acestei aciuni, inscripia subliniaz cu
satisIacie (r. 2526): primus ex ea provincia magno tritici moao annonam p(opuli)
R(omani) aalevavit.
n continuare, ni se relateaz c acest legat a curmat n Ias o ncercare de
nval a sarmailor, Iapt cu att mai remarcabil dac avem n vedere c bun parte
din armata provinciei (n special legiunea V Macedonica) Iusese trimis s
participe la expediia din Armenia (deci prin vara anului 62); toate acestea
au contribuit la cresterea prestigiului Romei, astIel nct o serie de regi barbari au
Iost determinai s vin la malul Dunrii, smerindu-se n Iaa stindardelor romane
(r. 1618): ignotos ante aut infensos p(opulo) R(omano) reges signa Romana
aaoraturos in ripam quam tuebatur perauxit. Regilor bastarnilor si roxolanilor,
probabil n calitatea lor de regi clieni, le-a restituit Iiii, iar regelui dacilor Iratele
(sau Iraii) (r. 1820): regibus Bastarnarum et Rhoxolanorum filios Dacorum
fratrum captos aut hostibus ereptos remisit
26
; posibil c ostaticii primii atunci de
romani proveneau chiar de la acei inamici necunoscui nou. Toate acestea se
petreceau n imediata apropiere a graniei provinciei (poate n zona cursului
maritim al Dunrii), cci asa se poate nelege aIirmaia (r. 2122): per quem
pacem provinciae et confirmavit et protulit. Guvernatorul Moesiei a intervenit chiar
n ajutorul Chersonesului, oblignd pe regele sciilor s ridice asediul acestei ceti.

23
IDRE, I, 113 ( CIL, XIV, 3608; ILS, 986; Inscriptiones Italiae, IV/I
2
, 125). Vezi D. M. Pippidi,
Contribuii la istoria veche a Romaniei
2
, Bucuresti, 1967, p. 287328.
24
V. Prvan, Getica, 1926, p. 104, cu nota 1.
25
C. Patsch, Beitrge, V/1, p. 165. Dup M. Garasanin (in Beogradski Univerzitet. Zbornik
FilozoIiskog Fakulteta, 7, 1963, p. 53), ar Ii vorba de daci din Banat.
26
CI. N. Gostar, Pontica, 12, 1979, p. 129136. Aceast propoziie conine o diIicultate
(eroare ?) gramatical: n timp ce cuvntul filios este un acuzativ, fratrum pare a Ii la genitiv plural;
corect ar Ii trebuit s Iie fratrem sau fratres. Dup prerea noastr, nu este vorba de o simpl eroare
de lapicid; este posibil ca, n graiul popular, chiar n inima Italiei, Iorma fratrum s Iie la cazul
acuzativ singular, precum la substantivele de declinarea II-a cu terminaia -er.

81
Dar aciunea lui Aelianus a avut si urmri nebnuite. Golul demograIic creat de
el las drum liber sarmailor de mai departe, care se maniIest printr-un atac intempestiv
asupra inutului Dobrogei de astzi. AstIel, n iarna anilor 67/68, roxolanii trec Dunrea,
mcelrind dou cohorte auxiliare (Tacitus, Hist., I, 79). n iarna urmtoare, proIitnd
de criza politic din Imperiu (izbucnit dup moartea lui Nero), cataIractarii sarmai
revin n numr si mai mare (vreo 9 000), jeIuind nordul Dobrogei. Tocmai atunci
venea din Orient, pentru a se altura mpratului Otho, legiunea III Gallica;
mpreun cu trupele Moesiei (la crma creia se aIla M. Aponius Saturninus), ea
contribuie la nIrngerea dezastruoas a nvlitorilor (Tacitus, ibiaem). ,AIlndu-se
acestea la Roma continu Tacitus Marcus Aponius, guvernatorul Moesiei, a Iost
cinstit cu o statuie triumIal, iar Fulvus Aurelius, Iulianus Tettius si Numisius
Lupus, legai ai legiunilor cu podoabele consulare (acestia trei erau, n ordinea
citrii, legaii legiunilor III Gallica, VII Claudia si VIII Augusta).
Deoarece luaser partea lui Otho, legiunile Moesiei au Iost trimise, dup
victoria lui Vitellius, napoi n Moesia. n 69, ele au trecut de partea lui
Vespasianus si s-au ndreptat din nou spre Italia. Istoricul Tacitus ne inIormeaz
din nou: ,pentru ca provinciile s nu rmn iarsi Ir aprare, prad neamurilor
barbare, au Iost chemate n rndurile legiunilor cpeteniile sarmailor iazigi, n
minile crora se aIla crma rii (Hist., III, 5, 1).
Dup multe decenii, rup atunci tcerea si dacii, proIitnd de situaia dramatic
prin care trecea Imperiul. Evenimentul este relatat astIel de Tacitus (Hist., III, 46, 2):
,S-a miscat si neamul niciodat de bun credin al dacilor (mota et Dacorum gens numquam
fiaa), iar atunci Ir Iric, deoarece Iusese luat armata din Moesia. Ei observar linistii aceste
evenimente; dar cnd aIlar c Italia arde n Iocul rzboiului si c toi se dusmnesc ntre ei,
luar cu asalt taberele de iarn ale cohortelor si cavaleriei auxiliare si se Icur stpni pe
ambele maluri ale Dunrii. Tocmai se pregteau s distrug taberele legiunilor, cnd Mucianus
le-a opus legiunea a VI-a; el aIlase de victoria de la Cremona |mpotriva lui Vitellius; 23 oct.
69| si se temea ca mulimea barbarilor s nu apese din dou pri, dac dacii si germanii ar Ii
nvlit din laturi deosebite. A venit n ajutor, ca n attea rnduri, norocul poporului roman,
care a adus ntr-acolo pe Mucianus cu Iorele sale din Orient si Iaptul c noi terminasem lupta
de la Cremona.
De asemenea, n iarna anilor 69/70, un nou atac sarmatic se abate asupra
Moesiei, Iiind ucis nsusi guvernatorul provinciei, Fonteius Agrippa; n locul
acestuia este trimis Rubrius Gallus, care a reusit s restabileasc ordinea (Flavius
Josephus, Ant. Iua., 4, 3); ,punnd capt rzboiului, comandantul roman se gndi
s ia msuri de siguran pentru viitor si ntri inutul de acolo aprat cu strji mai
multe, asa nct barbarii s nu poat deloc trece Istrul, consemneaz acelasi autor.
Dup ncheierea rzboiului civil, prin victoria lui Vespasianus, legiunea
III Gallica revine n Syria, iar legiunea VIII Augusta este trimis n Germania.
Legiunea VII Claudia si Iixeaz castrul la Viminacium, iar din Orient revine, n
castrul de la Oescus, legiunea V Macedonica; din Germania sunt aduse legiunile
J Alauaae (sediul necunoscut) si I Italica (sediul la Novae Svistov). n anul 86,
n vederea rzboiului cu dacii, este adus din Dalmatia legiunea IIII Flavia felix. n

82
aIar de acestea, diplomele militare ale provinciei Moesia amintesc un numr
important de trupe auxiliare.
Tot n timpul Flaviilor este organizat Ilota dunrean: classis Flavia
Moesica. Singurul document epigraIic reIeritor la aceast perioad este inscripia
onoriIic (bilingu) de la EIes dedicat lui M. Arruntius Claudianus, personaj de
rang ecvestru, participant la rzboiul dacic al mpratului Domitianus si decorat
pentru bravur; dup serviciul militar ecvestru (militiae equestres) si o misiune la
Roma cu rangul de procurator, este numit praef(ectus) class(is) [Moesicae et ripae
Dan{uvi(i), :vi u : M.c.i. c`u -i. . probabil de rang
centenar; apoi mpratul l-a rspltit prin trecerea (aalectio) n tagma senatorial
27
.
Este interesant de observat c preIectura Ilotei moesice este asociat cu aceea de
comandant al malului Dunrii (ripa Danuvii, ; a se compara cu expresia |
-ii | `lc :` si cu ripa Thraciae menionate n
Horothesia Histriei); nseamn c, ncepnd cu Flavii, praefectura ripae Danuvii
era ncredinat preIectului Ilotei. Acest organism militar nceteaz odat cu
reorganizarea limes-ului (sub Traian) si naintarea legiunilor n sectorul dobrogean
al Dunrii (Durostorum, Treoesmis); n secolul al II-lea, preIectul Ilotei moesice va
Ii doar un oIier ecvestru de rang sexagenar (comand exercitat imediat dup tres
militiae).
Organizarea limes-ului moesic n secolele I-III p.Chr.
Prezent la Dunre pentru a respinge invazia dacilor din iarna anilor 85/86,
mpratul Domitian a procedat la reorganizarea Moesiei, provincie cu o Irontier
prea ntins si cu probleme prea numeroase pentru sarcina unui singur guvernator.
De aceea, Domitian o mparte n dou provincii, Moesia Superior si Moesia Inferior,
numite astIel n raport cu cursul Dunrii.
Provincia Moesia Superior
28
cuprindea Dardania si inuturile dinspre Dunre
locuite altdat de neamurile moesilor si tribalilor. n zona limes-ului dunrean,
grania ei ncepea la o oarecare distan la vest de conIluena Savei cu Dunrea;

27
AE, 1972, 572 ( IDRE, II, 373). O interesant discuie, n legtur cu aceast inscripie:
Emilia Doruiu-Boil, n StCl, 17, 1977, p. 89100 (variant n SMGR, II, 1977, p. 289296);
Al. Suceveanu, SCIVA, 30, 1979, 1, p. 4759 (reluare a discuiei: idem, n Ancient Society, 22, 1991,
p. 255276 idem, Opuscula Scythica, p. 97114, cu bibliograIie si reIeriri la o ampl perioad
istoric).
28
Despre istoria provinciei Moesia Superior, n aIar de lucrrile menionate la notele 1 si 9, se
mai pot consulta: Miroslava Mirkovic, Rimske Graaovi na Dunavu u Gornfof Me:ifi, Belgrad, 1968;
eadem, Urbanisierung una Romanisierung Obermoesiens, ZA, 19, 1969, 2, p. 239262; A. Mocsy,
Geselschaft una Romanisation in aer Provin: Moesia Superior, Budapest, 1970; idem, Pannonia ana
Upper Moesia. A History of the miaale Danube provinces of the Roman Empire, LondonBoston,
1974; Miroslava Mirkovic (ed.), Rmische State una Festungen an aer Donau, Belgrad, 2005. Vezi,
de asemenea, amplele introduceri istorice la IMS (vol. I, II, III/2, IV, VI).

83
limita de est, spre Moesia InIerioar, era marcat de rul Ciabrus (ibria), mai
trziu cu o mic rectiIicare pn la gura rului Almus (Lom).
Moesia Superioar a Iost guvernat de legai imperiali de rang consular.
Primii titulari ai acestui post au Iost L. Funisulanus Vettonianus (cel mai devreme
la sIrsitul anului 85) si L. Tettius Iulianus (eroul din anul 69 si, ulterior, nvingtorul
de la Tapae). n anii 167170, constatm uniIicarea comandamentelor provinciilor
Moesia Superior si Dacia Apulensis (Superior; apoi cu toate cele trei provincii ale
Daciei) (vezi p. 85, 169), pentru a Iace Ia cu Iore comune pericolului reprezentat
de sarmaii iazigi. Este lipsit de obiect ipoteza conIorm creia aceast provincie ar
Ii Iost guvernat de legai de rang pretorian pe timpul lui Traian (cnd legiunea IIII
Flavia a Iost aIectat aprrii Daciei) sau pe timpul lui Marcus Aurelius
29
. Printre
ultimii guvernatori consulari pe care-i cunoastem se numr C. Messius Q. Decius
Traianus (a. 249) si M. Aemilius Aemilianus (a. 253), proclamai mprai de trupele
provinciale. Tot legiunile moesice sunt considerate autoare ale proclamrii
uzurpatorilor Ingenuus (258) si Regalianus (260)
30
.
Limes-ul provinciei s-a organizat treptat, n cursul secolului I p.Chr.
31
. Pentru prima parte a
acestui secol, datele arheologice si epigraIice sunt sporadice. Observaiile sunt ngreunate de Iaptul c
aici s-au suprapus lucrri de IortiIicaie pn n secolul al VI-lea, Iazele de construcie Iiind delimitate
cu diIicultate. Legiunile romane au ocupat, pe msura naintrii stpnirii romane spre Dunre,
castrele de la Singiaunum (Belgrad) si Jiminacium (Kostolac)
32
. La est de castrele legionare, urme
sporadice se mai ntlnesc n castrele auxiliare de la Cezava (Novae), Boljetin (Smyrna), Donji
Milanovac (Taliata) (castellum, 50 u 40 m), Malo Golubimje (alt mic castel). ntriturile acestor
IortiIicaii sunt construite din pmnt btut (probabil n tehnica Holz-Erde-Mauer), pe un Iundament
de pietre sparte sau de lut ars. La Boljetin si Cezava, descoperirile arat o circulaie monetar destul
de intens sub Claudius I (ultima moned de la Boljetin este din timpul lui Nero); se consider c
aceste IortiIicaii au Iost distruse n cursul evenimentelor din 68/69. Prezena trupelor auxiliare n
aceste castre este atestat de Istoriile lui Tacitus, cu ocazia evenimentelor menionate (atacul dacilor;
supra, p. 81)
33
.
Sub Flavii, limes-ul n zona Porilor de Fier este reorganizat. Castrele de la Boljetin si Cezava
sunt reIcute; la Donji Milanovac, castrul este mrit (134 u 126 m). Tot din timpul Flaviilor dateaz

29
Ipotez expus de A. R. Birley, in Acta Antiqua Philippopolitana. Studia historica et philologica,
1963, p. 109112; combtut de Emilia Doruiu-Boil, SCIVA, 38, 1987, 2, p. 115125 ( ZPE, 68,
1987, p. 247249).
30
Despre acest episod istoric, vezi: J. Fitz, Ingenuus et Regalianus (Collection Latomus, 81),
Bruxelles, 1966.
31
Vezi pentru ntreaga problematic articolele sintetice semnate de: A. Radnoti, Die rmische
Reichsgren:e :wischen Beograa una aem Eisernen Tor nach aer Eroberung Dakiens, AV, 26, 1975,
p. 203219; M. Vasic, Vl. Kondic, Le limes romain et paleoby:antin aes Portes ae Fer, SMGR, III, p.
542550; N. Gudea, Despre grania aintre provinciile romane Dacia i Moesia Superior in secolele
IIIII e.n., Drobeta, 4, 1980, p. 87108; idem, Die Noragren:e aer rmischen Provin: Obermoesien.
Materialien :u ihrer Geschichte (86275 n.Chr.), JRGZM, 48, 2001; Miroslava Mirkovic, Die Anfnge
aer Provin: Moesia, vol Die rmischen Provin:en, Cluj, 2007, p. 249270.
32
Despre aceste legiuni, vezi n special D. Benea, op. cit. (supra, nota 9), cu ntreaga bibliograIie.
Pe monedele de bronz emise la Viminacium (ntre anii 239254), Moesia personiIicat este ncadrat
de simbolurile legiunilor: leul (IJ Flavia) si taurul (JII Clauaia).
33
n diplomele din anii 78 si 82 (CIL, XVI, 22 si 28), sunt menionate 8 cohorte auxiliare.

84
IortiIicaia de la Salaum, precum si cea de la Kostol (viitorul Pontes). Dar aceste castre au din nou de
suIerit de pe urma invaziei din 85/86 (cum arat descoperirile monetare).
Opera de reorganizare a limes-ului Moesiei Superioare dateaz probabil
ndat dup temporizarea conIlictului cu dacii transdanubieni. Sediul legiunii VII
Claudia era de mai mult vreme la Viminacium
34
. Legiunea IIII Flavia a Iost adus
de Domitian din Dalmatia; dup rzboiul dacic al lui Traian si staionarea
temporar n Dacia, legiunea a Iost readus n Moesia Superioar si stabilit la
Singidunum, unde o menioneaz Ptolemeu (III, 9, 3) si sursele epigraIice. De
asemenea, diplomele militare atest n aceast provincie un numr important de
trupe auxiliare
35
.
Castrele de pe limes erau legate de un drum, a crui ntreinere era n sarcina
unitilor militare. n anii 92/93 este reIcut drumul n punctul Aa Scrofulas, distrus
de Dunre
36
. De asemenea, n anul 100 mpratul Traianus a dispus tierea unui
drum n stnc n zona Cazanelor; aciunea este consemnat de o inscripie ajuns
pn la noi: Imp(erator) Caesar aivi Nervae f(ilius) Nerva Traianus Aug(ustus)
Germ(anicus) pontif(ex) maximus trib(unicia) pot(estate) III pater patriae co(n)s(ul)
III, montibus excisi[s{ (et) anco[ni{bus sublatis, via[m{ f[ecit{
37
. n amonte de aceast
,Tabula Traiana (Iig. 14/1), soldaii din legiunile IIII Flavia si VII Claudia, care
au lucrat la drum, nchin o inscripie lui Hercules
38
. De asemenea, pentru a Iacilita
navigaia pe Dunre, mpiedicat de pragurile (stncile) de la Porile de Fier,
mpratul a pus s se sape (ntre actualele localiti Sip si Caratas) un canal
(lungime: 3220 m); aceast aciune este consemnat de o alt inscripie din anul
101: Imp(erator) Caesar aivi Nervae f(ilius) Nerva Traianus Aug(ustus)
Germ(anicus) pontif(ex) max(imus) trib(unicia) pot(estate) J p(ater) p(atriae)
co(n)s(ul) IIII ob periculum cataractarum aerivato flumine tutam Danuvi
navigationem fecit
39
. O alt inscripie, descoperit la Caratas, menioneaz un mil(es)
leg(ionis) IIII Fl(aviae) catarac(tarum) stationis Dia[na{e
40
. n aceast zon,
Procopius (De aeaif., IV, 6) menioneaz Caput Bovis, construcie a lui Traian,
probabil n legtur cu utilizarea animalelor pentru traciunea navelor (n amonte)
pe canal.

34
Legiunea dispunea si de o escadr naval; o inscripie de la Naissus (CIL, III, 14567 IMS,
IV, 31) menioneaz un mil(es) leg(ionis) JII Cl(auaiae), aisce(n)s epibeta (deci un soldat care se instruia
pentru a Ii marinar: :v.3i ,mbarcat).
35
AstIel, o diplom militar din anul 93 (CIL, XVI, 39) menioneaz trei alae si nou
cohortes. Dar n anul 100 (CIL, XVI, 46), sunt atestate trei alae si 21 cohortes, aceast crestere a
eIectivelor se datoreaz desigur pregtirii rzboiului cu dacii.
36
CIL, III, 13813, d.
37
CIL, III, 8267 ( 1699; ILS, 5863); despre ancones, vezi si inscripia urmtoare.
38
M. Gabricevic, AV, 23, 1972, p. 408 ( AE, 1973, 473); reluat de Miroslava Mirkovic, Rmer
an aer mittleren Donau. Rmische Strassen una Festungen von Singiaunum bis Aquae, Belgrad,
2003, p. 15, nr. 5 (reprodus n AE, 2003, 1533): Herculi sacrum. Lapiaarii qui exieru[nt{ ancones
facienaos legionis IIII Fl(aviae) et legionis JII Clauaiae vo(tum) so(lverunt). Despre drumul roman n
zona Djerdap, vezi Petar Petrovic, Starinar, 37, 1986, p. 4152.
39
AE, 1973, 475.
40
Vl. Kondic, n Cahiers des Portes de Fer, Belgrad, 4, 1987, p. 4547; M. Mirkovic, op. cit.,
p. 19 ( AE, 2003, 1531).

85
Dup cucerirea Daciei si transIormarea ei n provincie roman, s-ar prea c,
din punct de vedere strategic, existena unui limes ntre cele dou provincii a
devenit superIlu. Cum s-a observat ns pe bun dreptate
41
, nu s-a putut dovedi
concret abandonarea castrelor si mutarea trupelor; numrul auxiliilor a sczut
evident, dar numai n comparaie cu situaia din timpul rzboaielor dacice. Din cele
peste 20 de IortiIicaii identiIicate pe teren, unele au Iost probabil lsate n stare de
Iuncionare n secolele IIIII; acestea sunt puse n legtur cu trupele auxiliare
menionate n diplomele militare ale acestei provincii (2 alae si 10 cohortes)
42
.
Monedele din timpul mpratului Hadrian (anii 134138) poart pe revers legenda
EXER(citus) MOESIACVS: mpratul urcat pe o platIorm vorbeste n Iaa trupei,
reprezentat prin trei brbai (un oIier poart sabie si suli, ali doi militari poart
vultur si un alt tip de stindard) (RIC, 926).
Cum s-a vzut, poriunea mai vestic a limes-ului Moesiei Superioare era controlat de cele
dou legiuni. De remarcat c IortiIicaiile de pe malul drept al Dunrii au n unele cazuri perechi pe
malul de nord (dacic): astIel, se presupune c Leaerata (Ram) avea n Ia, peste Iluviu, un castru la
Banatska Palanka (aici au aprut stampile ale legiunilor IIII Flavia si VII Claudia, ale alei
II Pannoniorum si cohortelor I Cretum si II Hispanorum)
43
; de asemenea, n Iaa castrului de la
Cuppae (Golubac; stampile ale legiunilor menionate si ale cohortei J Gallorum) se aIla, peste Iluviu,
un castru la Pojejena (mai nti cu val de pmnt, 142 179 m; apoi reIcut n piatr, 185 148 m;
pzit de cohors J Gallorum)
44
. Pe poriunea de limes de la est de sediul legiunii VII Claudia, stampilele
se gsesc alturi de cele ale trupelor auxiliare; probabil au contribuit cu material tegular la construirea
acestor IortiIicaii (cum am vzut, aceste materiale epigraIice s-au descoperit si pe malul de nord al
Iluviului).
Chiar dac se aIla n Iaa provinciei Dacia, malul Dunrii de la est de Viminacium a Iost n
continuare bine IortiIicat, n special n zona Porilor de Fier. Cercetrile arheologice arat c n
aceast vreme se aIl n Iunciune castre la Ram (Leaerata; 140 200 m), Golubac (Cuppae; 160
160 m), Cezava (Novae; 150 140 m), Boljetin (Smyrna; 140 120 m), Donji Milanovac (Taliata; 134
126 m), Tekija (Transaierna; 100 84 m), Caratas (Diana; 138 123 m), Kostol (Pontes; 130 120 m),
Brza Palanka (Egeta; 150 140 m). Scopul acestor castre era s controleze drumul n zona Cazane
Porile de Fier (att pe uscat, ct si pe Dunre), dar si pentru probleme de ordin tehnic, pe care aceste
ci de comunicaie le ridicau. Cum am vzut, unele castre de pe malul drept al Dunrii au corespondente
pe malul de nord; unii autori presupun chiar c trupele din aceste castre s-ar Ii aIlat temporar sub
controlul guvernatorilor Moesiei Superioare
45
.
Grania Moesiei Superioare nu a Iost, se pare, aIectat de evenimentele din
timpul lui Marcus Aurelius. Totusi, pentru a Iace Ia iazygilor (care au atacat
Dacia Superioar), mpratul uniIic temporar comandamentele Moesiei
Superioare si Daciei (vezi p. 83). De asemenea, Cassius Dio (LXXI, 19, 1) ne
inIormeaz c sarmailor li s-a interzis s aib corbii pe Dunre si s se apropie de
insulele de pe Iluviu. Situaia creat dup aceste rzboaie impunea cu att mai mult
meninerea IortiIicaiilor de pe Dunre, chiar si la rsrit de Drobeta; n aceast

41
N. Gudea, n Drobeta, IV, 1980, p. 92.
42
ntr-o diplom datat ntre 103107 (CIL, XVI, 54), mai apar 2 alae si 11 cohortes, n
diplomele din 159/160 (CIL, XVI, 111) si 161 (RMD, 55), apar 2 alae si 10 cohortes.
43
IDR, III/1, 57.
44
Materialul epigraIic: IDR, III/1, 1021.
45
Vezi I. Piso, D. Benea, AMN, 21, 1984, p. 124; iidem, Drobeta, 6, 1985, p. 73.

86
privin, este de reinut prezena unui castru roman pe rul Timoc (Timacus fluvius,
Pliniu cel Btrn), n punctul Timacum Minus (114 112 m). Alte castre au existat,
pare-se, la Prahovo (Aquae; mai n amonte de vrsarea Timocului), precum si la
Lom (Almus; 190 190 m)
46
.
Provincia Moesia Inferior
47
era mrginit la nord de cursul inIerior al
Dunrii, la est de vrsarea rului Ciabrus; ea cuprindea o parte din inutul locuit
altdat de tribali (cu Oescus), ripa Thraciae si Scythia Minor (Dobrogea de astzi)
cu orasele grecesti (Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis, Odessos; mai trziu se
va aduga Messambria). Limita ntre Moesia si Thracia trecea aproximativ pe la
jumtatatea distanei ntre Dunre si Munii Haemus (Balcani) (lsnd de partea
Thraciei orasele Nicopolis-ad-Istrum si Marcianopolis, ntemeiate de Traian);
cteva inscripii din anul 136 marcheaz fines inter Moesos et Thraces
48
. Spre
sIrsitul secolului al II-lea, cele dou orase trec la Moesia InIerioar; monedele
acestor ceti vor meniona, de acum nainte, pe guvernatorii Moesiei InIerioare
49
.
Moesia InIerioar era o provincie imperial, guvernarea ei Iiind ncredinat
unui legatus Augusti pro praetore, prin Iaptul c sub ordinele lui se aIlau trei
legiuni, rezult c el Icea parte din esalonul superior al guvernatorilor de rang
consular (pe timpul lui Traian staionau cte trei legiuni doar n provinciile
Britannia, Pannonia Superior, Dacia, Moesia InIerior si Syria). Administrarea
Iinanelor provinciei era ncredinat unui procurator Augusti, personaj de rang
ecvestru, n mod obisnuit din categoria centenarii-lor (salarizat cu 100 000 de
sesteri). Se pare c acest procurator era nsrcinat uneori, cu titlu interimar, chiar
cu guvernarea provinciei, probabil n caz de vacan a postului de guvernator: astIel,
o inscripie menioneaz pe un anume C. Titius Similis, proc(urator) prov(inciae)
M[y{siae Inferioris, eiusaem provinciae ius glaaii
50
, eventual pe timpul lui Elagabal;
pe timpul lui Gordian III, P. Aelius Hammonius a exercitat se pare si el interimatul
guvernrii acestei provincii
51
. Pe timpul domniei lui Valerianus si Gallienus,

46
P. Petrovic, Timacum Minus una aie Kastelle im Timok-Tal, n SMGR, III, 1986, p. 514518.
47
Nu exist o lucrare de sintez asupra ntregii provincii a Moesiei InIerioare; se pot consulta
lucrrile despre istoria Dobrogei (citate de noi la nota 1), unde se Iac ample reIeriri la istoria ntregii
provincii. Vezi de asemenea Ancient Bulgaria. Papers presented to the International Symposium on
the Ancient History oI Bulgaria, University oI Nottingham, 1981 (ed. A. G. Poulter), 2, Nottingham
1983 (passim); Istoria na Dobruafa, I, SoIia, 1984 (capitolele despre epoca roman si romano-
bizantin redactate de Velizar Velkov) (dare de seam critic: P. Alexandrescu si Al. Suceveanu,
Dacia (N.S.), 32, 1988, p. 163173). Vezi de asemenea N. Gudea, Der untermoesische Donaulimes
una aie Jerteiaigung moesischen Nora- una Westkste aes Schwar:en Meeres. Limes et Litus
Moesiae Inferioris (86-275 n.Chr.), JRGZM, 52, 2005, 2, p. 311566.
48
Vezi DID, I, p. 138 nota 85.
49
Vezi B. E. Thomasson, LP, col. 138 (nr. 105) si urm. (unde se citeaz sursele bibliograIice,
inclusiv cele privitoare la aceste monede). Alte lucrri despre legaii Moesiei InIerioare: A. Stein, Die
Legaten von Moesien, Budapest, 1940 (Dissertationes Pannonicae I, 7); J. Fitz, Die Laufbahn aer
Statthalter in aer rmischen Provin: Moesia Inferior, Weimar, 1966.
50
CIL, III, 484 ( ILS, 1372).
51
ILS, 8851 ( ISM, II, 106); despre acest personaj: I. Piso, Dacia (N.S.), 20, 1976, p. 251257.

87
precum si sub Claudius II, dou borne (milliaria) descoperite la Tomis menioneaz
reIacerea drumului de pe litoral, agente praes(iae) prov(inciae) (,ocupndu-se de
aceasta guvernatorul provinciei) C. Iulius Victor
52
, respectiv Titius Saturninus
53
.
De asemenea, pe timpul mpratului Aurelian, o inscripie de la Callatis (din anul
272) menioneaz un [pra{eses provincia[e{
54
; tot sub acest mprat, o inscripie de
la Sexaginta Prista menioneaz un v(ir) p(erfectissimus), p(raeses) p(rovinciae) (?)
55
.
Se consider c numirea acestor praesiaes ar marca trecerea spre guvernatorii de
rang ecvestru. Totusi, o inscripie de la Sostra (Siosta), de curnd cunoscut,
menioneaz pe C. Iulius Victor cu titlul leg(atus) Augg(ustorum) pr(o) pr(aetore)
(anii 253260)
56
, iar un milliarium de la Sexaginta Prista, tot din timpul lui Aurelian,
nregistreaz nc un legatus) Aug(usti) pr(o) pr(aetore)
57
.
Pe timpul mpratului Traian, a avut loc o reorganizare temeinic a limes-ului
moesic
58
. Limes-ul Moesiei InIerioare ncepea de la sIrsitul sectorului dunrean
comun cu Dacia (InIerioar); cele trei legiuni moesice si aveau garnizoanele la
Novae (Svistov: legio I Italica), Durostorum (Silistra: legio XI Clauaia) si Troesmis
(Turcoaia Iglia: legio J Maceaonica, adus de la Oescus, dup ncheierea rzboiului
dacic; pe timpul lui Marcus Aurelius a Iost transIerat n Dacia, la Potaissa).
De asemenea, diplomele militare ale acestei provincii si alte documente
epigraIice ne atest prezena unui numr important de trupe auxiliare
59
. AstIel,
diploma de la Cataloi din anul 92 menioneaz sapte alae si cinsprezece cohortes,
diploma de la Oltina din anul 99 menioneaz trei alae si sapte cohortes, iar cea de
la Plovdiv din acelasi an alte trei alae si sapte cohortes
60
; dup cucerirea Daciei, un
numr dintre aceste trupe au Iost transIerate la nordul Dunrii (mai trziu vor
Iorma nucleul armatei Daciei InIerioare)
61
. Grosul acestor uniti a Iost stabilit n
sectorul dobrogean al Dunrii, lor revenindu-le aprarea acestei poriuni a limes-ului
(ndeosebi dup anul 168, cnd legiunea V Macedonica pleac n Dacia).
Principalele castre din acest sector sunt urmtoarele: Suciaava (Izvoarele), Altinum
(Oltina), Flaviana (Rasova), Axiopolis (Cernavoda), Capiaava, Saciaava (Muzait),
Carsium (Hrsova), Cius (Grliciu), Beroe (Piatra Frecei), Troesmis (Iglia; castru de
legiune), Arrubium (Mcin), Dinogetia (Garvn), Novioaunum (Isaccea), Aegyssus
(Tulcea), Salsovia (Mahmudia); alte toponime nu sunt identiIicate sigur.

52
Maria Brbulescu-Munteanu, Adrian Rdulescu, Pontica, 24, 1991, p. 1321396, nr. 3 ( AE,
1993, 1376).
53
Iidem, loc. cit, p. 136139, nr. 4 ( AE, 1993, nr. 1377).
54
CIL, III, 7586 ( ILS, 8925)
55
B. E. Thomasson, LP, col. 146, nr. 149.
56
W. Eck, R. Ivanov, ZPE, 170, 2009, p. 191200; vezi si AE, 1993, 1376 (Tomis): agente
praes(iae) provin(ciae) C. Iul(io) Jictore.
57
CIL, III, 14460.
58
A. G. Poulter, The Lower Moesian Limes ana the Dacian Wars of Trafan, SMGR, III, p. 519528.
59
A. Aricescu, Armata in Dobrogea roman, Bucuresti, 1977; Fl. Matei-Popescu, Trupele
auxiliare ale armatei romane ain Moesia Inferior, SCIVA, 52-53, 20012002, p. 173242.
60
AE, 2003, 1548 (diploma din anul 92); CIL, XVI, 44 si 45 (diplomele din anul 99).
61
AstIel, o diplom militar din anul 105 (CIL, XVI, 50) mai menioneaz doar 3 alae si
7 cohortes, iar alta datat ntre 154157 (cea de la Brestovene) 5 alae si 11 cohortes.

88
Totodat, diplomele militare menioneaz classis Flavia Moesica
62
. Raza de
aciune a acestei Ilote a Iost, probabil nc de la organizarea ei, sectorul dobrogean
al Dunrii; stampilele ei s-au descoperit la Troesmis, Dinogetia si Noviodunum,
dar si pe malul stng la Barbosi si Cartal-Orlovka (Aliobrix?)
63
. n legtur cu
una din bazele Ilotei moesice sunt si inscripiile menionnd vicus classicorum, un
,cartier al marinarilor (dar descoperite n zidurile cetii trzii de la Murighiol-
Independena, unde au Iost reIolosite ca material de construcie)
64
.
Probabil c si legiunile Moesiei InIerioare aveau la dispoziie escadre navale
proprii, care s le permit circulaia usoar ntre castrul legionar de baz si punctele
de pe limes inute sub control, precum si pentru a eIectua operaiuni de debarcare
pe malul de nord al Dunrii; n acest sens, se pot cita numeroasele crmizi
stampilate ale legiunii I Italica, numele legiunii aprnd ntr-un cartus n chip de
nav
65
. Controlul malului stng al Dunrii de ctre legiunea I Italica reiese si
din prezena unor crmizi stampilate ale acesteia la Pietrosani (punctul Reca
Mare)
66
. Pe de alt parte, Legiunea XI Claudia si-a exercitat n continuare un Iel de
inIluen la nord de Dunre, n Muntenia, dovad c stampilele ei de tipul LEG(io)
XI CL(auaia) ANT(oniniana) (datnd de la nceputul secolului al III-lea) au aprut
si n thermele castrului de la Pietroasele (jud. Buzu)
67
.
De asemenea, centrul militar si civil de la Barbosi (sudul Moldovei) era
sub controlul Moesiei InIerioare; castrul de aici s-a construit probabil pe timpul
lui Traian, cum rezult dintr-o inscripie din anul 112
68
. n acest castru au aprut
crmizi stampilate ale legiunilor I Italica si V Macedonica, ale cohortei II
Mattiacorum si Ilotei moesice
69
. Stampile ale celor dou legiuni menionate si
ale Ilotei moesice apar si la Orlovka (Cartal), pe malul de nord al Dunrii (usor n
amonte de Noviodunum)
70
.

62
CIL, XVI, 37 (anul 92), 168 (anul 121): alte diplome din 99, 105 si 138 (CIL, XVI, 45, 50, 83)
menioneaz classici, desigur reIerindu-se tot la Ilota moesic. Vezi: Em. Condurachi, Classis Flavia
Moesica au I
er
sicle ae n.., n Actes IX
e
Congrs, p. 8388; A. Aricescu, Armata..., p. 7074;
T. Sarnowski, Zur Geschichte aer Provin:ialflotte im 1. Jh. n.Chr., Ratiariensia, 34, 1987, p. 261266;
Oct. Bounegru, M. Zahariade, Les forces navales au Bas-Danube et ae la Mer Noire aux I
er
Ji
e

sicles (Colloquia Pontica, 2), 1996, p. 722.
63
ISM, V, 217, 241, 263, 283.
64
Al. Suceveanu, M. Zahariade, Dacia (N.S.), 30, 1986, p. 109-120, p. 109-120 ( AE, 1988,
986991); M. Zahariade, Dacia (N.S.), 34, 1990, p. 259-266 ( AE, 1991, 13821388).
65
T. Sarnowski, J. Trynkowski, SMGR, III, 1986, p. 536541.
66
IDR, II, 636.
67
ILD, 170171.
68
ISM, V, 292.
69
ISM, V, 305-308.
70
Vezi TIR, L 35, p. 22 (cu indicarea surselor bibliograIice).

89
Prezena roman pe rmul de nord al Mrii Negre (sec. I-III p.Chr.)
71

Din inscripia de la Tibur, aIlm c Ti. Plautius Silvanus Aelianus, guvernatorul
Moesiei (vezi supra, p. 7981), a intervenit chiar n ajutorul orasului Chersonessus,
oblignd pe regele sciilor s ridice asediul acestei ceti. Se pare c nc de atunci
o garnizoan roman a Iost stabilit la Charax (n Crimeia). De asemenea, o inscripie
greac ne inIormeaz c tot acum cetatea Olbia caut protecia roman, ncheind o
alian (symmachia) cu Roma
72
. De menionat iarsi c nc din anul 57, cetatea
Tyras trece la o nou er calendaristic
73
. Asadar, abia instaurat (ajuns) la gurile
Dunrii si Mare, puterea roman urmrea deja transIormarea Pontului Euxin n ,lac
roman (mare nostrum). Controlarea punctelor de mbarcare de pe litoralul nord-pontic
Ierea provinciile balcanice si pe cele din Asia Mic de surpriza unor eventuale atacuri
ale populaiilor ,scitice. AstIel, limes-ul moesic era extins la nordul Mrii Negre.
ncepnd de la Traian, prezena roman este bine documentat si n diIerite
puncte de pe litoralul nord-pontic.
La Tyras, o inscripie din anii 116/117 arat eIectuarea unor lucrri de construcie:
Q. Pompeius Falc[o, leg(atus) Aug(usti){ pr(o) pr(aetore) fecit per vexil(lationem)
l[eg(ionis) J Mac(eaonicae){ et auxiliis eius sub cura [M(arci) En{ni Illaaiani,
(centurionis) le(gionis) J Ma[c(eaonicae){
74
; prezena unui detasament din legiunea
V Macedonica este cunoscut si din alte inscripii
75
si stampile tegulare
76
. Un centurion
legionar nchin o inscripie mpratului Antoninus Pius si lui Aurelius Verus Caesar
77
.
O stampil tegular nregistreaz o Iormaiune (probabil vexillatio) din legiunile I Italica,
V Macedonica si XI Claudia, precum si auxiliari, sub conducerea unui centurion al
legiunii I Italica
78
(deci nainte de anul 168, cnd legiunea V Macedonica este trimis

71
Vezi n aceast privin T. Sarnowski, Das rmische Heer im Noraen aes Schwar:en Meeres,
n Archeologia (Varsovia), 38, 1988, p. 6198; idem, Lorganisation hierarchique aes vexillationes Ponticae
au miroir aes trouvailles epigraphiques recentes, n vol. La hierarchie (Rangoranung) ae larmee romaine
sous le Haut-Empire. Actes du Congres de Lyon (1518 septembre 1994) rassembls et dits par Yann
Le Bohec, Paris, 1995, p. 323328; Emilia Doruiu-Boil, Despre crmi:ile cu tampil ale
legiunilor J Maceaonica i XI Clauaia la Dunrea ae fos i pe litoralul noraic al Mrii Negre,
SCIVA, 41, 1990, 34, p. 251271; N. Gudea, op. cit. (supra, nota 47), p. 464479. n aceste lucrri
sunt citate principalele surse bibliograIice (din acest motiv, vor Ii citate doar n chip selectiv).
72
AE, 1996, 1357.
73
Vezi inscripiile de la Tyras datate dup era nou a cetii: IOSPE, I
2
, 2 (din 27 aprilie 181 anul
125 al erei cetii Tyras) si IOSPE, I
2
, 4 ( CIL, III, 781) (din 17 Iebruarie 201 anul 145 al erei cetii).
Vezi n aceast privin: D. M. Pippidi, Contribuii
2
, p. 323, nota 120; R. Vulpe, DID, II, p. 58, nota 150.
74
P. Nicorescu, AARMSI, 26, 1944, p. 501 sqq. ( P. O. Karyskovskij, VDI, 70, 1959, p. 116, nr. 5;
T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 7172, nr. 8; AE, 1990, 868). Numele centurionului a Iost
completat pe baza altei inscripii mai vechi, publicat tot de P. Nicorescu, AARMSI 19, 1937,
p. 219220, nr. 2 ( P. O. Karyskowskij, loc. cit., p. 117, nr. 6; T. Sarnowski, loc. cit., p. 72, nr. 9;
AE, 1990, 869).
75
P. Nicorescu, AARMSI, 19, 1937, p. 219, nr. 1; idem, Dacia, 34, 19271932, p. 570, nr. 7;
P. O. Karyskovskij, loc. cit., p. 117 (nr. 70) si 123 (nr. 20); T. Sarnowski, loc. cit., p. 73, nr. 1011.
76
P. Nicorescu, ED, 2, 1924, p. 412 sq., nr. 66 ( AE, 1925, 77; T. Sarnowski, loc. cit., p. 73, nr. 14).
77
N. A. Son, VDI, 1986, 4, p. 61 sq.; T. Sarnowski, loc. cit., p. 73, nr. 12.
78
P. Nicorescu, ED, 2, 1924, p. 413, nr. 68 ( AE, 1925, 78); R. Saxer, Jexillationen, p. 90, nr. 266;
T. Sarnowski, loc. cit., p. 73, nr. 15. Legiunea I Italica mai este menionat de un Iragment de inscripie
(IOSPE, I
2
, 15 urm.; P. O. Karyskowskij, Materialy po arheologii Severnogo Pricernomorja, 7, 1971,
p. 156; T. Sarnowski, loc. cit., p.74, nr. 17) si stampile tegulare (C. Avakian, in CNA, 6, 1925, p. 39,
nr. 100; T. Sarnowski, loc. cit., p. 75, nr. 22).

90
n Dacia). De menionat de asemenea dedicaia Iragmentar (autori necunoscui)
pentru mpratul Septimiu Sever si Iiii si
79
.
Tot la Tyras, o inscripie aminteste pe M. Antonius Hiberus (guvernator al
Moesiei InIerioare; anii 136139), pentru privilegiile acordate acestei ceti. Inscripia
cuprinde de Iapt dou epistole latinesti ale mpratului Septimiu Sever adresate una
tyranilor (locuitorilor cetii Tyras), cealalt lui Heraclitus, procuratorul vmilor
din Illyricum cu porunca s Iie scutit aceast cetate greac de impozitele pe
mrIuri (prevzndu-se totodat si sanciuni pentru eventuale abuzuri, care,
depsind limitele acestei imuniti, ar aduce prejudicii veniturilor vmii); la sIrsit
este transcris scrisoarea din 17 Iebruarie 201 a lui Ovinius Tertullus, guvernatorul
la acea dat al Moesiei InIerioare
80
. Atenia cu care autoritile romane trateaz
cetatea de la limanul Nistrului ni se pare demn de reinut, dac avem n vedere c,
n curnd, pe timpul lui Caracalla, cetatea va avea de nIruntat primejdii din partea
unor dusmani necunoscui, dar pentru a cror respingere mpratul trimite un
centurion de rang superior (vezi infra, p. 300301). Se consider c aceast aciune
s-a desIsurat n 214, an din care dateaz o inscripie votiv, probabil pentru Sol
Invictus Mithra, pus de un mil(es) cl[as(siarius){
81
(ceea ce denot prezena unei
escadre navale la Tyras).
Olbia, cum s-a vzut, intrase n sIera de inIluen a Moesiei nc de pe timpul
lui Ti. Plautius Silvanus Aelianus. Aici inscripiile menioneaz ceteni cu nomen-
ul Ulpius, semn c primiser cetenia nc de pe timpul lui Traian. Din biograIia
lui Antoninus Pius (SHA, Jita Pii, 9) aIlm c mpratul a trimis ajutoare cetii,
oblignd pe tauroscii s dea ostatici olbiopoliilor. Un bloc de construcie
menioneaz si aici o vexilaie din legiunile moesice (XI Claudia, I Italica si
V Macedonica) si auxiliari, sub conducerea unui centurion din legiunea XI
Claudia
82
. Ultima inscripie de la Olbia datat este o dedicaie din anul 248 pentru
Filip Arabul si Iiul su, pus de un militar (nu se indic trupa)
83
.
InIluena roman se ntinde si n Bosporul Cimerian, al crui rege, Sauromates,
bate monede cu chipul mpratului Traian, iar n inscripii se intituleaz ).`-i.ci
-i. ).`.i.; (,iubitorul de mprat si al romanilor), desi poart si titlul de
tradiie oriental de 3ic.`:u; . 3ic`:. (,rege al regilor); cu prilejul rzboiului
parthic, el primeste instruciuni pentru aprovizionarea armatei romane din Armenia
84
.
Din Historia Augusta mai aIlm c mpratul Antoninus Pius a intervenit n conIlictul
dintre Rhoemetalcus si Eupator, rivali la tronul acestui regat; de asemenea ,a trimis

79
CIL, III, 13747 ( IOSPE, I
2
, 6); T. Sarnowski, loc. cit., p. 74, nr. 18; M. Brbulescu, EN, I,
1991, p. 179183.
80
CIL, III, 781 ( ILS, 123)
81
P. O. Karyskowskij, in Anticnafa Tira i sreanovekovif Belgoroa (ed. S. A. Bulatovic,
V. P. Jancugov s. a.), Kiev, 1979, p. 86 sq., nr. 4; T. Sarnowski, loc. cit., p. 74, nr. 19 ( AE, 1990, 870).
82
IOSPE, I
2
, 322.
83
IOSPE, I
2
, 167.
84
IOSPE, II
2
, 38, 39, 40 ( CIL, III, 783): Ti. Iulius Sauromates, amicus imp(eratoris) populiq(ue)
R(omani). CI. Julien Guey, Essai sur la guerre parthique ae Trafan (114117), Bucuresti, 1937, p. 28.

91
n Pont ajutoare olbiopoliilor contra taurosciilor si i-a Icut pe tauroscii s dea
ostatici olbiopoliilor (Jita Pii, 9, 89). Dar prezena eIectiv a romanilor n
Crimeia este atestat de o serie de descoperiri epigraIice.
AstIel, la Chersonessus se cunosc 74 de texte lapidare latinesti din secolele
II-IV
85
. Singura dedicaie pentru un mprat din perioada care ne intereseaz este
pentru Commodus
86
. Dar inscripiile menioneaz militari din legiunile I Italica
87
,
V Macedonica
88
si XI Claudia
89
, din cohortele I Bracarum, I Cilicum si II
Lucensium
90
, precum si din classis Flavia Moesica
91
, unii mori n timpul serviciului
militar. Pe tegule ntlnim stampile menionnd legiunea V Macedonica
92
, legiunea
XI Claudia
93
si o vexilaie din Moesia InIerior
94
. O inscripie de la Mactaris (AIrica
Proconsularis) menioneaz pe Ti. Plautius Ferruntianus, trib(unus) mil(itum)
leg(ionis) I Italic(ae), praepositus vexillatiionibus Ponticis apua Scythiam et
Tauricam (circa 175179)
95
. O alt vexilaie este atestat pe timpul lui Commodus
ntr-o inscripie de la Chersonessus, sub comanda unui tribun din legiunea I Italica
(anul 185)
96
; ntr-o alt inscripie este amintit o vexillatio Chersonessitana
97
.
Un alt punct din Crimeia pzit de trupe romane era la Charax. Aici apare, ntr-o
dedicaie pentru Iupiter Optimus Maximus, un b(ene)f(iciarius) Ummia[i{ Quaarati
co(n)s(ularis) (acesta a guvernat Moesia InIerioar pe la anul 120)
98
. De asemenea, se
cunosc igle stampilate per L. A(...) C(...), (centurionem) leg(ionis) I It(alicae),
praep(ositum) vex(illationis) Moes(iae) Inf(erioris) ori ale legiunii XI Claudia
99
.
Aceste puncte IortiIicate sunt marcate si pe scutul de la Doura Europos:
Tyras, Borysthenes (Olbia), Chersonesus, apoi Trapezus (Trapezunt, n Pont, pe
rmul de sud al Mrii Negre)
100
; drumul dintre aceste dou ultime localiti era
parcurs pe mare. Probabil c spaiul dintre strmtoarea Cherci (pe partea dinspre
Crimeia se aIla Panticapaeum) si pn n zona Caucazului (Sebastopolis) nu mai
era sigur.

85
E. I. Solomonik, Latinskie naapisi Chersonesa Tavriceskogo, Moscova, 1983 (passim).
86
CIL, III, 14214, 34 ( IOSPE, I
2
, 417; E. I. Solomonik, Latinskie naapisi, p. 37, nr. 9)
87
E. I. Solomonik, op. cit., nr. 9, 12, 14, 20.
88
Ibiaem, nr. 21.
89
Ibiaem, nr. 8, 10, 29, 31, 32.
90
Ibiaem, nr. 19, 33, 39.
91
Ibiaem, nr. 7, 9, 18, 34.
92
T. Sarnowski, loc. cit., p. 76, nr. 27.
93
Ibiaem, p.78, nr. 32.
94
Ibiaem, p. 77, nr. 28.
95
CIL, VIII, 619 ( ILS, 2747).
96
CIL, III, 14214, 34 ( IOSPE, I
2
, 417).
97
CIL, III, 13750 ( IOSPE, I
2
, 404; Solomonik, op. cit., nr. 1).
98
IOSPE, I
2
, 674.
99
CIL, III, 14215, 34.
100
I. Mititelu, Itineraria Romana. Le bouclier ae Doura Europos, Bucuresti, 1944 (extras din
BSNR, XXVII, 1943, 91).

92
Din cele prezentate rezult c, odat ajunsi la gurile Dunrii si Mare, romanii
si-au pus si problema asigurrii siguranei litoralului vest-pontic. n secolul I,
aceast sarcin a avut-o eventual acel praefectus orae maritimae dar, cum am
mai spus, existena acestui organism militar este pus sub semnul ntrebrii. Pentru
secolele IIIII, se invoc o serie de dovezi privind aprarea coastei dobrogene
101
;
dar acestea se reIer cu precdere la zidurile oraselor pontice (care oricum erau de
dat mai veche) si unele turnuri de paz (acestea nu depsesc totusi simplul rol de
supraveghere poliieneasc a litoralului, n special prin prezena unor beneIiciari
consulari n zona oraselor vest-pontice).
Acelasi lucru se poate spune si despre litoralul de sud al Mrii Negre; nordul
Asiei Mici intra n componena provinciilor Pontus et Bithynia si Cappaaocia.
Supravegherea litoralului de sud al Mrii Negre era n grija unei Ilote, classis
Pontica
102
, avnd baze la Sinope si Trapezunt. Rolul ei era n special s combat
pirateria, asa cum reiese din analiza activitii lui L. Iulius Vehilius Gratus,
proc(urator) Aug(usti) et praef(ectus) classis Po[ntic{a[e{, pe la anul 173
103
. De
menionat, de asemenea, misiunea unui alt oIier ce avea s devin celebru,
M. Valerius Maximianus, care, dup cea de-a doua miliie ecvestr (n
Cappadocia), primeste sarcina de praep(ositus) orae gentium Ponti Polemoniani
104
,
avnd grija comunicaiilor si aprovizionrii armatei romane n cursul operaiunilor
din Armenia conduse de M. Statius Priscus, guvernatorul Cappadociei.
n zona Caucazului, romanii instaleaz garnizoane pe rmul mrii (Apsarus,
Petra, Phasis), Iormnd un adevrat limes Ponticus
105
. Singura descoprit rmnea
poriunea de la strmtoarea Cherci pn la Caucaz (Pityus); de altIel, de aici va veni
prima surpriz de pe mare, n 256 (asediul Pitzundei; mai departe, p. 279).
Pe lng supravegherea poliieneasc a litoralului pontic, mpraii romani au
conceput aceast aprare si n adncime. AstIel, dou provincii inermes si schimb
rangul: Thracia, provincie procuratorian, este guvernat ncepnd de la Traian de
un legatus Augusti pro praetore de rang pretorian; de asemenea, Pontus et Bithynia,
provincie senatorial, devine deIinitiv sub Marcus Aurelius provincie imperial de
rang consular. Chiar dac nu li s-au aIectat legiuni, rangul acestor guvernatori le
permitea, prin Iaptul c deineau imperium militiae, s conduc n caz de nevoie
eIective din legiuni. n jurul Mrii Negre se Iormeaz astIel o salb de provincii
imperiale: Moesia InIerior, Thracia, Pontus-Bithynia, Cappadocia. Garnizoanele
romane de la nordul Mrii Negre (Tyras, Olbia, Chersonessus, Charax), precum si
navele Ilotei militare romane care patrulau ntre ele, reprezint o continuare Iireasc
a limes-ului dunrean. De remarcat, n cazul cetilor Tyras si Olbia, c ele pzeau

101
Al. Suceveanu, RRH, 13, 1974, p. 247 si urm. si 20, 1981, p. 605 si urm.; idem, Die rmische
Jerteiaigungsanlagen an aer Kste aer Dobruascha, Bonner Jahrbcher, 192, 1992, p. 195223
(cu toate discuiile si indicarea surselor bibliograIice).
102
Despre aceast Ilot, vezi M. Redd, Mare nostrum. Les infrastructures, le aispositif et
lhistoire ae la marine militaire sous lEmpire Romain, Roma, 1986, p. 253 si urm.
103
IDRE, I, 18 ( CIL, VI, 31856; ILS, 1327).
104
IDRE, II, 445 ( AE, 1956, 124).
105
M. P. Speidel, n SMGR, III, 1986, p. 657660.

93
intrrile de la limanurile Nistrului si Bugului (nu departe de acesta se vars n mare
si Iluviul Nipru), Iluvii care reprezentau ci Ioarte comode pentru barbarii din zona
de silvostep si mlastinile Pripetului pentru a cobor spre mare. Nu este ntmpltor
Iaptul c prima invazie maritim asupra coastelor Asiei Mici s-a produs n anul
170; invadatorii (bastarnii) au jeIuit n Bithynia, mpotriva lor Iiind trimise Iore din
armata Moesiei InIerioare
106
. n Dobrogea nssi, dup trecerea costobocilor, se
constat nceputul unei opere de reIortiIicare a cetilor pontice; astIel, la Callatis, o
inscripie latin vorbeste despre construirea zidului cetii (prin anul 172), pentru
care s-a perceput un impozit special: curam agente exactionis pecuniae et operis
extructionisque murorum praesiae provinciae, consulare M. Jalerio Braaua, legato
Augusti pro praetore
107
. Poate tot n aceeasi vreme, la Tomis, locuitorii sunt impusi
la o contribuie pentru reIacerea zidurilor cetii
108
.
Aceste cazuri citate reprezint totusi simple excepii. Adevratele invazii
maritime debuteaz abia n anii 256257, cnd boranii si herulii atac Pitzunda si
Trapezunt de pe rmul de nord al Asiei Mici; n 258, goii si alte neamuri barbare
dezlnuie o invazie dubl, pe uscat si pe mare, cu ajutorul navelor construite la
limanurile Nistrului si Bugului (dup ce cetile Tyras si Olbia ncpuser n
minile lor). Printr-o situaie neIericit, reiesea acum importana aprrii litoralului
nord-pontic: nu doar pentru sigurana navigaiei n Marea Neagr, ct pentru
aprarea posesiunilor romane din Pontul Stng si Asia Mic
REGALITATEA DACIC
(44 a.Chr. 86 p. Chr.)
GeograIul Strabo ne inIormeaz despre intenia lui C. Iulius Caesar de a
cuceri Dacia (VII, 3, 5: ,Pe cnd domnea asupra geilor Burebista, mpotriva crora
s-a pregtit s porneasc divinul Caesar...); dar asasinarea acestuia (14 martie 44)
amn pentru nc un secol si jumtate destinul Daciei. Domnia lui Burebista
sIrsea si ea ca urmare a unui complot (Strabo, VII, 3, 11): ,Ct despre Burebista,
acesta a pierit din pricina unei rscoale, mai nainte ca romanii s apuce a trimite o
armat mpotriva lui. Urmasii acestuia la domnie s-au dezbinat, Irmind puterea
(i) n mai multe pri. De curnd, cnd Caesar Augustus a trimis o armat
mpotriva lor, puterea era mprit n cinci pri. Atunci ns stpnirea se
mprise n patru. AstIel de mpriri sunt vremelnice si se schimb cnd ntr-un
Iel, cnd ntr-altul. O parte din dinastii conductori ai acestor Iormaiuni sunt
cunoscui din diIerite surse antice.

106
A. v. Premerstein, Klio, 12, 1912, p. 164166.
107
Vezi DID, II, p. 165166 (nota 215, cu indicarea surselor bibliograIice).
108
ISM, II, 2122.

94
Se crede c urmasul direct al lui Burebista a Iost marele preot Deceneu
(A:-i.:-: Strabo, VII, 3, 5 si 3, 11; XVI, 2, 39; Dicineus: Iordanes, Getica, 67, 71 si
73), care l ajutase pe marele rege n opera sa de proIund reIormare a societii
geto-dace. Dar domnia sa este contestat de unii istorici.
n continuare, aIlm de la Iordanes:
Deceaente vero Dicineo pene pari veneratione habuerunt Comosicum, quia nec impar erat
sollertiae. Hic etenim et rex illis et pontifex, ob suam peritiam habebatur et in summa iustitia
populos inaicabant. Et hoc rebus exceaente humanis Coryllus rex Gothorum in regno conscenait et
per quaaraginta annos suis gentibus imperavit (,Iar dup ce Deceneu a murit, l-au avut n
aproape aceeasi veneraie pe Comosicus, deoarece acesta nu-i era mai prejos n iscusin. El era
socotit, datorit priceperii sale, si rege pentru dnsii, si preot, si judeca poporul ca judector
suprem. Si dup ce el a lsat cele omenesti, a venit la domnie Coryllus, regele goilor |evident:
regele geilor|, si timp de patruzeci de ani a stpnit peste neamurile din Dacia (Getica, 73).
Prin urmare, regatul lui Burebista s-a mprit la nceput n patru, apoi n
cinci pri. SeIii acestor Iormaiuni caut s speculeze diIerendele tot mai grave
dintre Octavian si Marcus Antonius, principalii protagonisti ai noului triumvirat de
la Roma. Simultan, ameninarea invaziei lor asupra granielor Imperiului, mult
exagerat, preocup opinia public roman, asa cum relateaz poetul Horatius
ntr-una din satirele sale: numquia ae Dacis auaisti (,ce-ai mai auzit despre
daci?). Mai trziu, poetul Vergilius (Georg., II, 497) vorbeste si el despre dacii care
coboar de la Istrul care conspir mpotriva romanilor (coniurato aescenaens Dacus
ab Histro)
109
.
Una din Iormaiunile rezultate din destrmarea stpnirii lui Burebista, la
care se reIerea Strabo, era cea condus de Cotiso. Primul izvor care aminteste pe
acest rege este un contemporan: poetul Horatius; ntr-una din odele sale (III, 8, 18),
datnd din anul 29 a.Chr., acesta scria: occiait Daci Cotisonis agmen (,armata
dacului Cotiso a pierit). Cotiso este menionat si ali doi istorici, din secolul al II-lea.
AstIel, Suetonius, ntr-un pasaj din biograIia lui Augustus (LXIII, 4), cnd vine

109
ntr-un comentariu la acest vers al lui Vergilius (vezi Fontes, I, p. 207), gramaticul Servius
(ctre sIrsitul secolului al IV-lea) nota: Aut coniurato ab Histro ia est eum non sollicitat coniuratio
barbarorum. Hister autem fluvius est Scythiae. Et aliter. Aufiaius Moaestus legisse se affirmabat
hunc morem est Dacorum, ut cum aa bella proficiscerentur, non prius rem capesserent quam ae
Histro certum moaum haurientes ore in moaum sacri vini, iurarent, non se aa patriae seaes
regressuros nisi hostibus caesis, et iacirco Jirgilium familiari sibi hypallage usum aivisse Histrum
coniuratum apua quem Daci coniurare consuerunt; traducere: ,De la Istrul ce conspir impotriva
noastr, adic pe el (pe agricultor) nu-l tulbur conspiraia barbarilor. Istrul este un Iluviu din Scythia.
Alt explicaie: AuIidius Modestus |comentator al lui Vergilius| susinea c a citit cum c dacii au
obiceiul ca, atunci cnd pornesc la rzboi, s nu se apuce de treab nainte de a bea cu gura din Istru o
anumit cantitate de ap ca pe un vin sacru, si nainte de a jura c nu se vor ntoarce la lcasurile
printesti dect dup ce vor ucide pe dusmani. De aceea Vergiliu s-a slujit de o |Iigur| obisnuit,
numit hypallage, si a spus Istrul care conspir, adic Istrul lng care dacii obisnuiesc s conspire.
Vezi C. Daicoviciu, Coniuratus Dacus, n Dacica, 1970, p. 113114. La ,ritualul butului apei din
Dunre Iace aluzie si poetul Horatius ntr-una din odele sale (IV, 15, 2122): Non qui profunaum
Danuvium bibunt / eaicta rumpent Iulia, non Getae.(,nu vor clca n picioare edictele iulice |ale lui
Augustus| nici geii, care beau ap din Dunrea adnc.).

95
vorba de conIlictul deschis izbucnit ntre Octavian (viitorul mprat Augustus) si
Marcus Antonius (colegul su de triumvirat), consemneaz: ,Marcus Antonius scrie c
|Octavian| a Igduit-o pe Iulia mai nti Iiului su Antonius, apoi lui Cotiso, regele
geilor (aein Cotisoni, regi Getarum), si c tot atunci a cerut, n schimb, n cstorie,
chiar pentru el pe Iiica regelui. Despre acelasi rege, istoricul Florus (II, 28, 1819)
ne-a lsat urmtoarea inIormaie: ,Dacii triesc nedeslipii de muni (Daci montibus
inhaerent). De acolo, sub conducerea regelui Cotiso (Cotisonis regis imperio),
obisnuiau s coboare si s pustiiasc inuturile vecine, ori de cte ori Dunrea,
ngheat de ger, si unea malurile. Caesar Augustus a hotrt s ndeprteze
aceast populaie, de care era Ioarte greu s te apropii. AstIel, a trimis pe Lentullus
si i-a alungat pe malul de dincolo |al Dunrii|; dincoace au Iost asezate garnizoane
(citra praesiaia constituta). AstIel, atunci dacii n-au Iost nIrni, ci doar respinsi si
mprstiai (sic tunc Dacia non victa, sea summota atque ailata est).
Unii istorici moderni atribuie acestui rege
110
staterii de aur cu legenda
|J.` descoperii n zona cetilor dacice din Munii Orstiei
111
.
Un alt dinast menionat de izvoare este Dicomes. Plutarh scrie n biograIia lui
Marcus Antonius (63) c ,Dicomes, regele geilor, i Igduise c-l va ajuta cu
armat numeroas. La aceast inIormaie se poate altura o relatare a istoricului
Cassius Dio: ,Dacii trimiseser mai nainte vreme soli la Caesar, dar nu cptaser
nimic din cte ceruser si trecur de partea lui Antonius, Ir a-i Ii ns de mult
Iolos, cci erau dezbinai. S-a discutat mult n legtur cu localizarea acestei
Iormaiuni politice; cele mai multe sanse le are ipoteza c este vorba de un rege get
din Muntenia. Dup alt prere, bazat pe distribuia denarilor lui Marcus
Antonius, resedina lui ar Ii de plasat n Moldova
112
, pe valea Siretului, poate la
Zargiaava (azi Brad, jud. Bacu).
n regiunea de dealuri din nord-estul Olteniei (poate si a Argesului) domnea
alt rege (3ic.`:u), probabil cu numele Thiamarcus (.ii--), menionat pe
Iragmentele de vas dacic de la Buridava (Ocnia, jud. Vlcea)
113


110
CI. H. Daicoviciu, Coson sau Cotiso ?, AMN, 2, 1965, p. 107110.
111
Despre aceste monede, vezi ndeosebi: Iudita Winkler, Consiaeraii aespre moneaa
,Koson`, SCIV, 23, 1972, 2, p. 173199; Oct. Iliescu, Sur les monnaies aor a la legenae |J.`, n
Quaderni Ticinesi di Numismatica e Antichita Classiche (Lugano), XIX, 1990, p. 185214; Carmen
Maria Petolescu, Un te:aur ae moneae ae tip Koson, n vol. 130 ae ani ae la crearea sistemului
monetar romanesc, Bucuresti, 1997, p. 8493; M. Dima, D. Ilie, Te:aurul ae moneae ae tip Koson
aescoperit la Tarsa, com. Booroa, fua. Huneaoara. Lotul pstrat la Banca Naional a Romaniei, n
vol. Simpo:ion ae numismatic. Chiinu, 29 septembrie 2 octombrie 2004, Bucuresti, 2007, p. 3565.
112
Mariana Chiescu, Unele aspecte ale relaiilor aintre Dicomes i Marcus Antonius in lumina
aescoperirilor numismatice (o problem ae geografie istoric), SCIV, 19, 1968, 4, p. 655664; vezi si
reacia lui D. Protase: Unae a fost 'regatul` lui Dicomes, SCIV, 21, 1970, 1, p. 150151 ( idem,
Ori:onturi aaco-romane, Cluj, 1995, p. 920).
113
D. Berciu, SCIV, 25, 1974, 3, p. 382386; reconstituirea numelui: I. I. Russu, AIIA Cluj,
19, 1976, p. 34; idem, n Epigraphica-Travaux, Bucuresti, 1977, p. 36; lectur preluat n IDR, II,
599. Lectura este ns contestat de M. Babes; vezi Istoria Romanilor, I, Bucuresti, 2001, p. 779
(autorul citat consider c Thiamarcus era numele unui olar).

96
Acestea ar Ii cele patru Iormaiuni geto-dace (rezultate din destrmarea
stpnirii lui Burebista); Strabo ne mai inIormeaz: ,De curnd, cnd Caesar
Augustus a trimis o armat mpotriva lor, puterea era mprit n cinci pri.
AstIel, mpratul trimite expediii de represalii la Dunre: expediia lui Marcus
Vinicius contra dacilor si bastarnilor
114
; mai apoi, expediia lui Aelius Catus, care
strmut la sud de Dunre 50 000 de gei (Strabo, VII, 3, 10). Suetonius mai
aminteste c pe timpul lui Augustus au Iost reprimate incursiunile dacilor, Iiind
omori trei seIi ai lor cu mult armat (XXI, 2: coercuit et Dacorum incursiones,
tribus eorum aucibus cum magna copia caesis). Aceste aciuni sunt rezumate astIel
n Res gestae aivi Augusti (V, 30, 4749):
,Sub comanda mea suprem, ostirea dacilor, care trecuse dincoace de Iluviu, a Iost nvins si
alungat, iar apoi armata mea a trecut dincolo de Dunre si a silit neamurile dacilor s ndure
stpnirea poporului roman (citra quoa transgressus exercitus meis auspiciis victus profligatusque
est et postea trans Danuvium auctus exercitus meus Dacorum gentes imperia populi Romani
perferre coegit).
Totusi, reaciile dacilor rmn imprevizibile. AstIel, n anul 12 p.Chr., geii
(probabil cei din sudul Moldovei) trec Dunrea si cuceresc Aegyssus (Tulcea); invazia
este respins de regele odrysilor Rhoemetalces I, cu ajutorul romanilor (Ovidius,
Pontica, I, 8, 1120 si IV, 7, 1954). Trei ani dup aceasta, n anul 15 p.Chr., pe
cnd domnea Tiberius, o nou invazie get surprinde aprarea odris, ducnd la
cucerirea cetii Troesmis; invadatorii au Iost respinsi de L. Pomponius Flaccus,
legatul Moesiei (Ovidius, Pontica, IV, 9, 7580). Graie msurilor luate de acest
general, scrie Ovidius, cumplitul mal al Istrului a devenit sigur (et illo ripa ferox
Histri sub auce tuta fuit).
Sub mpraii urmtori, Irontiera dunrean continu a Ii ntrit, prin
organizarea provinciei Moesia si ndeosebi dup anexarea deIinitiv a Dobrogei
(anul 46). Desigur unele aciuni de jaI (latrocinia) ale populaiilor transdanubiene
nu pot Ii cu totul stvilite, asa cum rezult din aIirmaia lui Seneca (Quaestiones
naturales, preIa, 9), anume c Imperiul nu poate s mpiedice pe daci de a trece Istrul.
Revenind la lista regilor daci transmis de Iordanes, aIlm c, dup
Comosicus, a urmat la domnie Coryllus, care a domnit asupra geilor timp de 40 de
ani. C. Daicoviciu considera c acest rege era identic cu Scoryllo, aux Dacorum,
menionat de Frontinus (Strategemata I, 10, 4). Acesta este numele autentic al regelui
(cel transmis de Iordanes este deIormat), asa cum apare n sursele epigraIice
115
.
Scorilo a Iost probabil contemporan cu Nero, cci tot Frontinus aminteste de un
rzboi civil (arma civilia) de care poporul roman era dezbinat n acest timp,
probabil cel din anii 6869.

114
AE, 1905, 14; ILS, 8965; IDRE, I, 102.
115
Vasul cu stampilele DECEBALVS si PER SCORILO de la Sarmizegetusa Regia (bibliograIia
integral: IDR, III/3, 272); inscripia de la Aquincum, menionnd pe Scorilo, Resati libertus, aomo
Dacus (CIL, III, 13379; IDRE, II, 282)

97
n acest punct al expunerii noastre si gseste locul inIormaia din celebra
inscripie de la Tibur, cuprinznd elogiul Iunebru al lui Ti. Plautius Silvanus
Aelianus (v. supra, p. 7980). AIlm c n timp ce guverna provincia Moesia (prin
anii 6067), acesta a strmutat la sud de Dunre peste o sut de mii de
transdanubieni (mpreun cu soiile, copiii, principii si regii lor), ca s presteze
tributul: plura quam centum mill(ia) ex numero Transaanuvianor(um) aa
praestanaa tributa cum coniugib(us) ac liberis et principibus aut regibus suis
transauxit. Dintr-o alt inscripie din Italia (de la Fundi)
116
, aIlm c omologul su
din Pannonia, guvernatorul L. Tampius Flavianus, a obligat si el neamurile de peste
Dunre s predea ostatici romanilor.
Greu de spus cine erau acesti transdanubieni, luai pe sus cu toat casa, cu
Iruntasii si regii lor: probabil populaii diverse, care proIitaser de slbirea puterii
geilor (dup cderea lui Burebista, n urma aciunilor armatelor romane la nord de
Dunre), pentru a se inIiltra n Cmpia Romn si sudul Moldovei. Mai reinem din
inscripia de la Tibru, ntre altele, cum c regibus Bastarnarum et Rhoxolanorum filios
Dacorum fratrum (sic) captos aut hostibus ereptos remisit ; din aceast propoziie
se poate trage concluzia c guvernatorul roman a dat napoi regelui bastarnilor si
regelui roxolanilor pe Iiii lor, iar regelui dacilor pe Iratele su
117
, captivi (probabil
la romani) sau rpii de dusmani. Cum sublinia N. Gostar, inscripia se reIer la un
singur rege al dacilor, deoarece ceilali regisori rsrii dup destrmarea stpnirii
lui Burebista Iuseser Iie eliminai de romani, Iie acceptaser s revin n cadrul
unitii regatului dacic. Fapt este c izvoarele vorbesc acum de un singur rege
stpnitor peste daci. Se crede c acest rege anonim din inscripia de la Tibur era Scorilo.
Se pare c i-a urmat la domnie Diurpaneus
118
; el a Iost contemporan cu
mpratul Domitian, cum aIlm de la Iordanes (Getica, 76) si Orosius (Aaversum
paganos, VII, 10, 34).
Dup o prere mai veche a umanistului polonez Stanislav Sarnicki
119
(idee ntlnit de asemenea
n unele ediii mai vechi ale scrierii lui Orosius
120
, preluat si de principele D. Cantemir
121
), acceptat

116
ILS, 985.
117
n textul epigraIic: Dacorum fratrum; aici frater este tratat dup declinarea a II-a (deci un
acuzativ singular; vezi supra, nota 26).
118
Numele este bine atestat epigraIic: IDRE, I, 70 (cu alte reIeriri).
119
Stanislav Sarnicki a Iost autorul unor Annales, publicate la Cracovia n 1587. Ediia la care
am avut acces este un adaos la cronica istoricului polonez Ioan Dlugosz, aIlat la biblioteca
Institutului de Istorie ,Nicolae Iorga din Bucuresti: Ioannis Dlugossi seu Longini Historiae Poloniae
tomus secunaus, Lipsiae anno MDCCXII (Leipzig, 1712). ntre alte cteva scrieri, se aIl (ncepnd
cu col. 835) opusculul Stanislai Sarnicii Annales sive De origine et rebus gestis Polonorum et
Lituanorum, cu speciIicarea: 'primum impressum Cracoviae anno Domini MDCC sumptibus ipsius
autoris. Interesul nostru este reinut de dou pasaje din cartea III ('Domitiano regnante), cap. V,
col. 914915: 'Claruit tunc inter eas gentes princeps Iere omni laude superior, et in rebus bellicis
Romanorum ducibus praecipuis comparandus Decebalus, quem Orosius Diurpaneum Panorum

98
de unii nvai moderni (W. Tomaschek, St. Gsell, G. G. Mateescu)
122
si repus imprudent n
circulaie de unii istorici mai noi (N. Gostar, V. Lica)
123
, Diurpaneus ar Ii identic cu regele
Decebalus
124
. Discuia a Iost transat deIinitiv abia n anii din urm, prin publicarea unei diplome
militare din 7 martie 70, emis pentru un militar exauctoratus din legiunea II Adiutrix: Zura:is,
Decebali f., Dacus
125
. Pe de alt parte, asa cum a artat C. Daicoviciu, Diurpaneus este identic cu regele
Duras (Aui;) care cedeaz domnia lui Decebalus, dup cum aIlm din Excerpta Jalesiana
126
(vezi
expunerea evenimentelor din anii 8586, mai departe, p. 99 sqq.).

Polonorum, id est, dominorum appellationum prae se Ierentem vocat si cap. VI, col. 917: 'Sic
bellum Diurpaneum, cum sedecim annis durasset, ad extremum tandem rege extincto debilitari coepit,
et paulo post ab Imperatore Traiano Iinitum est.
120
ntr-o ediie a scrierii lui Orosius publicat la Leiden (Lugdunum Batavorum) n 1738 (reimprimat
n 1767), citim ntr-o not, reIeritor la Diurpaneus: In Gualth. Lib. est Diurpanis, Xiphilinus Dacorum
regem Decebalum nominat (p. 483, nota 5).
121
D. Cantemir, Hronicul vechimii a romano-molao-vlahilor, in Operele principelui Dimitrie
Cantemir, tomul VIII (ed. Gr. Tocilescu), Bucuresti, 1901, p. 8; idem, Historia Molao-Jalachica, n
Opere complete, IX, 1, Bucuresti, 1983 (ed. D. Slusanschi), p. 158: ,Quintus et ultimus Dacorum rex
Iuit Decebalus (qui et Diurpanis apud quosdam dicitur : Iornandas, Goth. C 13, p. 629); vezi si p. 174, 180
(,Bellum Diurpanicum), 228.
122
W. Tomaschek, Die alten Thraker, reprint Wien, 1980, p. 32; St. Gsell, Essai sur le rgne
ae lempereur Domitien, Paris, 1894, p. 206, nota 1; G. G. Mateescu, I Traci nelle epigrafi ai Roma,
ED, I, 1923, p. 189 (nota 1), 226.
123
N. Gostar, V. Lica, Societatea geto-aacic ae la Burebista la Decebal, Iasi, 1984; N. Gostar,
SCIVA, 35, 1984, 1, p. 52 (textul nsoit de note, pregtit pentru tipar de V. Lica; N. Gostar considera
c Decebalus era un supernomen, un Siegname acordat lui Diurpaneus n urma strlucitelor victorii
din anii 85-86 mpotriva lui Cornelius Fuscus); V. Lica, Scripta Dacica, Brila, 1989. Teoria a Iost
acceptat si de ali istorici: C. Preda, Dacia (N.S.), 31, 1987, p. 10; I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A.
Rusu, Ceti i ae:ri aacice in Munii Ortiei, Bucuresti, 1988, p. 3133; M. Brbulescu, n Istoria
Romaniei, 1988, p. 43. Contra. C. C. Petolescu, AO (s.n.), 6, 1989, p. 1112; idem, Decebal, regele
Dacilor, Bucuresti, 1991, p. 15; K. Strobel, SCIVA, 49, 1998, 1, p. 87, nota 91.
124
Ulterior V. Lica va continua aceast poluare a cercetrii istorice cu o ipotez si mai ,original.
Pornind de la un pasaj din opera lui Aurelius Victor (Caesares,13, 3), care sintetizeaz astIel Iaptele
militare ale lui Traian la nordul Dunrii: quippe primus aut solus etiam vires Romanas trans Istrum
propagavit aomitis in provinciam Dacorum pileatis satisque nationibus, Decibalo rege ac Saraonios,
V. Lica crede c poate corecta Iinalul Irazei citate astIel: Decibalo rege [qui et{ Diurpano (SCIVA, 42,
1991, 34, p. 199204). n realitate, este vorba aici de un ablativ absolut: aomitis in provinciam Dacorum
pileatis Sacisque nationibus, Decibalo rege ac Saraonio (vezi propunerile de lectur consemnate n
ediia Teubner, Leipzig, 1961, p. 91), prin care se pun n paralel dou popoare si doi conductori:
Decebal era regele pileailor (exprimare emIatic, numele elitei nobiliare simboliznd poporul erou al
dacilor), iar Saraonius, nume iranian (W. Tomaschek, Die alten Thraker, II, 2, p. 41; a se compara cu
Maraonius, atestat de curnd la Histria: v. supra, p. 31 si nota 71), conductorul populaiilor scito-
sarmatice (Sacae nationes).
125
N. Sharankov, Archaeologija Bulgarica, 10, 2006, 2, p. 3746; AE, 2006, 1833.
126
O problem este dac Diurpaneus este acelasi cu Duras; pentru aceast identiIicare, vezi:
Brandis, RE, IV, 1901, col. 22472248; C. Patsch, Der Kampf um aen Donauraum unter Domitian
una Traian, Beitrge, V/2, 1937, p. 5 (rud cu Decebal; numele Douras este corupt de la
Diurpaneusi), p. 11 (ar putea Ii totusi un dinast local, Teilfrst); C. Daicoviciu, SCIV, 6, 1955, 12,
p. 56 ( Dacica, Cluj, 1970, p. 60); idem, n Istoria Romaniei, I, Bucuresti, 1960, p. 294 (v. si p. 830,
indici). Contra: A. Stein, PIR
2
(1940), D 110, s.v. Diurpaneus, p. 2627 (Duras era regele ntregii
Dacii; Diurpaneus al unei pri a acesteia); K. Strobel, Die Donaukriege Domitians, Antiquitas, I, 38,
Bonn, 1989, p. 40 (vezi si SCIVA, 49, 1998, 1, p. 87, nota 93); Ioana Bogdan Ctniciu, Muntenia in
sistemul aefensiv al Imperiului Roman (sec. IIII p.Chr.), Alexandria, 1997, p. 34 (vezi si ED, 12, 2004,
1, p. 29). Cum am vzut, Excerpta Jalesiana, coninnd extrase din opera lui Cassius Dio,
nregistreaz Iorma (Aui;); nu pare a Ii o eroare, cci numele este atestat si de Lexiconul lui Sudas

99
Paralel cu asemenea aciuni de Ior, mpraii romani utilizeaz pe scar larg
diplomaia si mai ales banii pe care-i mpart cu generozitate pentru a avea liniste la
granie. Asa se explic marea cantitate de monede romane de argint descoperite sub
Iorm de tezaure pe ntreg cuprinsul Daciei. Departe de a aIecta demnitatea roman,
plata stipendiilor era o modalitate avantajoas de a pstra linistea provinciilor de
margine, prin organizarea unor Iormaiuni barbare clientelare (relaii exprimate n chip
diplomatic prin titlul acordat seIilor acestora: reges amici et socii populi Romani).
RZBOIUL DACIC AL MPRATULUI DOMITIAN
127

Dup mai muli ani de liniste, Iocul rzboiului totdeauna latent la Dunre
reizbucneste cu violen, dup cum relateaz Iordanes (Getica 76):
,Pe cnd domnea mpratul Domitian
128
, goii |n realitate: geii|, de teama lcomiei acestuia,
desIcur aliana (foeaus) pe care o ncheiaser odinioar cu ali mprai si ncepur s devasteze

(textul este reprodus si comentat de I. I. Russu, StCl, 13, 1972, p. 126, Iragm. 15 ; cI. supra, p. 24,
nota 44 si infra, p. 150, nota 332); vezi si antroponimul Dura:is: G. G. Mateescu, ED, I, 1923, p. 140.
Se considera c Diur- ar Ii primul element al lui Diurpaneus-Dorpaneus, nume compus (vezi si
antroponimele Diuraanus. IDRE, II, 339 si Diurpagissa. CIL, III, 14574 8266). Cel de-al doilea
element al antroponimului Diurpaneus era tradus de Tomaschek prin Herrdomn (Die alten
Thraker, II, p. 32) ceea ce nu mai pare acceptabil, deoarece acum avem atestat (chiar n Dacia) si
Iorma (Ieminin) Diurpa (AE, 2003, 2046; ILD, 32); vezi si derivatul Diurpagissa (supra).
127
C. Patsch, Kampf, 1937, p. 332; C. C. Petolescu, R:boiul aacic al impratului Domitianus,
TD, 10, 1989, p. 155166; idem, Decebal, regele Dacilor, Bucuresti, 1991, p. 2325; K. Strobel, Die
Donaukriege Domitians (Antiquitas, I, 38), Bonn, 1989, p. 3581; idem, SCIVA, Despre complexitatea
mrimilor etnice, politice i culturale ale spaiului Dunrii ae fos, SCIVA, 49, 1998, 1, p. 6195 (note
critice asupra unor contribuii romnesti); idem, Die Eroberung Dakiens. Ein Resmee :um Forschungsstana
aer Dakerkriege Domitians una Traians, Dacia, 50, 2006, p. 105114.
128
Dup rzboiul civil din anii 6869, Imperiul cunoaste, sub regimul dinastiei Flaviilor, o
perioad de stabilitate de mai bine de un sIert de secol. ntemeietorul dinastiei, Imp. Caesar Jespasianus
Augustus, a guvernat imperiul n bun nelegere cu Senatul (permanent rennoit prin allectio cu
elemente noi, credincioase si capabile, din ordinul ecvestru). Prin lex ae imperio Jespasiani,
mpratul este nvestit cu prerogative pe care le avuseser si predecesorii si, care sunt chiar mrite;
dar aceasta se producea pe baza unui act legal, emis de Senat, iar nu prin uzurpare. Instituiile
tradiionale ale statului au Iost consolidate. Stabilitatea Imperiului a Iost asigurat si prin asocierea la
domnie a Iiului mai mare, Titus Flavius Jespasianus (nscut n 39?): Caesar n 69, apoi din toamna anului
70, Imp T. Caesar Jespasianus; din 79, cnd rmne s domneasc singur, Imp. Titus Caesar
Jespasianus Augustus. Sub domnia acestor principi, Imperiul parcurge o perioad de prosperitate si
chiar de strlucire. Acest progres se rsIrnge pozitiv si asupra provinciilor Imperiului.
Cellalt Iiu al lui Vespasian, Titus Flavius Domitianus (nscut la 24 octombrie 51) nu a dovedit
calitile printelui si Iratelui su. Dup victoria partidei Ilaviene n rzboiul civil din 6869, la vrsta
de 18 ani, nainte chiar de intrarea tatlui su n Roma, Iusese salutat de soldai cu titlul de Caesar.
Comportarea sa nechibzuit din anii 6970 i-a atras reticenele printelui su, care l-a inut departe de
sarcinile militare si chiar de viaa politic; el era privit numai ca un membru al casei imperiale, ca
rezerv pentru mostenirea tronului, deoarece Titus (asociat la domnie n anul 71) nu avea copii. La
moartea Iratelui su, este proclamat mprat (13 septembrie 81) de ctre grzile pretoriene cumprate
cu bani, iar Senatul ratiIic aceast hotrre. Ca mprat, a dovedit reale caliti de conductor, dar si
mai mari deIecte, care i-au ntunecat domnia (vezi portretul Iizic si moral pe care i-l Iace Suetonius);
este adevrat c aceste deIecte sunt ngrosate pn la exagerare de istoriograIia ostil de inspiraie
senatorial. Sistemul su de guvernmnt reprezint o cotitur evident Ia de cel practicat de naintasii

100
malul Dunrii, stpnit de mult vreme de Imperiul roman, nimicind armatele si pe comandanii
lor. n Iruntea acestei provincii |este vorba de Moesia| era pe atunci, dup Agrippa
129
, Oppius
Sabinus
130
, iar la goi domnia o avea Dorpaneus; dndu-se lupta, romanii au Iost nvinsi, lui
Oppius Sabinus i s-a tiat capul, iar goii | geii|, nvlind asupra multor castre si orase, au
prdat inuturile ce ineau de Imperiu.
Poetul Statius denumeste Iapta dacilor ,Iurie (Silvae, I, 1, 26: furores),
,sminteal (III, 3, 117: amentia). Dar din textul lui Iordanes, rezult c motivul
care-i ndemnase pe gei ( daci) la desIacerea alianei (foeaus) era teama de
avaritia lui Domitian, care poate decisese reducerea stipendiilor pltite regilor
barbari de la graniele lumii romane. Probabil c aceast decizie era determinat n
msur nsemnat de diIiculti economice reale prin care trecea Imperiul; a apsat
n balan si impresia c subsidiile romane serveau la ntrirea unui Iost si viitor
inamic. n realitate, un regat clientelar puternic reprezenta un aliat de ndejde al
Romei Ia de ameninrile continue din partea seminiilor germanice si sarmatice
puse tot timpul pe jaI si har.
n obstea istoricilor, dezbaterile n aceast privin continu s Iie aprinse si
n orice caz departe de a Ii ncheiate. Fapt este c dacii trec Dunrea, probabil pe
ghea, n iarna anilor 85/86. Cum se exprim Tacitus (Agricola, 41, 1), ,acum nu
se mai punea n discuie hotarul Imperiului si un mal, ci taberele de iarn ale
legiunilor si stpnirea provinciilor noastre (nec iam ae limite imperii et ripa, sea
ae hibernis legionum et possessione aubitatum). De la Iordanes (Getica, 77), aIlm
n continuare:

si din dinastia Flaviilor; el a prsit revenirea spre Principat, ncercnd s introduc regimul monarhiei
absolute, justiIicat (ca si pe vremea unora din mpraii din dinastia iulio-claudic) de incapacitatea
cronic a Senatului de a participa la conducerea treburilor republicii. El a guvernat astIel sprijinit pe
consiliul principelui (n care a introdus ct mai multe elemente din orao equester, juristi si tehnicieni,
oameni supusi si devotai), Ir Senat si chiar mpotriva acestuia ceea ce a mrit antagonismul
dintre tron si aceast instituie tradiional. n tendina sa spre absolutism s-a sprijinit pe armat, pe
care si-a atras-o prin mrirea soldelor. A deinut nu mai puin de 17 consulate (dintre care 11 n
timpul domniei proprii), a primit 22 de salutaii imperiale si i s-au acordat trei triumIuri toate menite
a satisIace orgoliul su nemsurat. La sIrsitul anului 85, devine censor perpetuus ceea ce i acorda
practic dreptul de a epura Senatul. Culmea megalomaniei sale a Iost pretenia de a Ii numit aominus
(tratnd prin urmare pe toi supusii ca pe niste sclavi, indiIerent de categoria social) et aeus (pentru
prima dat un mprat n via pretindea a Ii cinstit cu onoruri de zeu); n aceast alterare a
caracterului su a Iost permanent stimulat de corupia societii romane de la pturile conductoare
la plebea interesat doar de distribuirile gratuite de cereale si de jocurile de circ (panem et circenses).
n domeniul politicii externe, se pot aminti rzboaiele pe care le-a purtat pentru supunerea Caledoniei
(a. 8283), luptele cu neamul germanic al Chatti-lor (n 84 a luat titlul de Germanicus), organizarea
limes-ului germano-retic (cu anexarea teritoriilor dintre Rin si Main), rzboaiele cu popoarele de la
Dunrea de mijloc si de jos (quazi, marcomani, sarmai, daci), reduse la situaia de clieni ai Romei.
Pe msur ce maniIestrile autocratice nu mai cunosc limite, se intensiIic si opoziia; dup ce mai
multe conspiraii au Iost descoperite si reprimate, ceea ce a dus la exacerbarea teroarei, Domitian a
sIrsit suprimat de un complot al liberilor de la palat.
129
Este vorba de C. Fonteius Agrippa, care guvernase Moesia n anul 69 (PIR
2
, F 466;
B. E. Thomasson, LP, col. 125, nr. 23). Din text nu trebuie neles deci c el a Iost urmat de Oppius
Sabinus, deoarece acesta a guvernat Moesia n 8586.
130
B. E. Thomasson, LP, I, col. 125, nr. 27; PIR
2
, O 122 (v. si nota precedent).

101
,Din cauza nenorocirii celor ai si, Domitian a plecat cu toate Iorele sale n Illyricum si
ncredinnd conducerea aproape ntregii armate comandantului Fuscus si ctorva brbai alesi,
i-a obligat s treac peste Dunre pe un pod de corbii legate ntre ele.
De la alt autor trziu, Orosius (Aav. paganos, VII, 10, 34), aIlm doar:
,Rzboiul contra germanilor si dacilor a Iost dus de lociitorii si ntr-un mod att de nenorocit
pentru stat, precum si el la Roma decima Senatul si poporul, iar la hotare armata, ru condus,
era distrus de dusmani prin mceluri necontenite. Cci ct de mari au Iost luptele lui
Diurpaneus, regele dacilor, cu generalul Fuscus, si ct de mari dezastrele romanilor, le-as
enumera ntr-o nsirare lung, dac Cornelius Tacitus, care a tratat n mod organic si cu Ioarte mare
exactitate aceste evenimente istorice |...| (nam quanta Diurpanei Dacorum regis cum Fusco
auce proelia quantaeque Romanorum claaes, longo textu evolverem, nisi Cornelius Tacitus, qui
hanc historiam ailigentissime contexuit, ae reticenao interfectorum numero et Sallustium
Crispum et alios auctores quamplurimos sanxisse et se ipsum potissimum elegisse aixisset)
131
.
Din pcate, partea respectiv a Istoriilor lui Tacitus s-a pierdut. Din biograIia
mpratului Domitian, scris de Suetonius (VI, 1), aIlm doar urmtoarele despre
rzboaiele purtate n timpul domniei acestuia:
,A ntreprins expediii, Iie de voie, Iie de nevoie; de voie, mpotriva chattilor; de nevoie, una
mpotriva sarmailor, deoarece au mcelrit o legiune mpreun cu comandantul ei, si dou
mpotriva dacilor: prima, dup ce a Iost nIrnt consularul Oppius Sabinus, iar a doua dup
nIrngerea lui Cornelius Fuscus, comandantul cohortelor pretoriene, cruia i ncredinase
comanda suprem a rzboiului. Asupra chattilor si dacilor a obinut un triumI, dup un sir de
lupte cu rezultat schimbtor, iar mpotriva sarmailor n-a adus dect o cunun de lauri lui
Jupiter de pe Capitoliu.
Vdit inspirat de acest text este Eutropius (VII, 23, 4):
,El a ntreprins patru expediii: una mpotriva sarmailor, cealalt mpotriva cattilor, iar dou
contra dacilor. Asupra dacilor si cattilor a serbat un triumI; mpotriva sarmailor a obinut doar
cununa de lauri. Totusi a suIerit multe nIrngeri n aceste rzboaie; cci n Sarmatia o legiune a
Iost nimicit mpreun cu comandantul ei, iar consularul Appius Sabinus |n realitate: Oppius
Sabinus| si preIectul pretoriului Cornelius Fuscus au Iost ucisi de daci mpreun cu marile lor armate.
Relatarea rzboiului, extrem de lacunar, o gsim n Istoria roman a lui
Cassius Dio (67, 6, 16), care ncepe astIel:
,Cel mai nsemnat rzboi de atunci al romanilor a Iost mpotriva dacilor, asupra crora, n
vremea aceea, domnea Decebal.
n Excerpta Jalesiana se arat c Douras Ir ndoial identic cu Dorpaneus
(Diurpaneus), menionat de Iordanes (Getica, 76) lsase de bun voie domnia lui
Decebal, deoarece era

131
Aici Orosius comite o eroare grav, deoarece istoricul Sallustius Crispus a Iost
contemporanul lui C. Iulius Caesar; probabil s-a gndit la Suetonius.

102
,Ioarte priceput la planurile de rzboi si iscusit n nIptuirea lor, stiind s aleag prilejul pentru
a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Dibaci n a ntinde curse, era un bun lupttor |...|.
Motivul abdicrii lui Douras (Diurpaneus) poate Ii vrsta naintat a regelui,
cum se crede de obicei. Dar nu este exclus ca Iostul rege s Ii pltit cu tronul
neinspirata rupere a relaiilor cu Roma, care a adus rzboiul pe pmntul Daciei; c
asa stau lucrurile, pare s rezulte si din Iaptul c, aIlnd de apropierea armatei
romane n Irunte cu mpratul nsusi, Decebal a trimis soli Igduind pace.
Istoricul Cassius Dio relateaz c Domitian a zbovit o vreme ntr-un oras
(probabil Naissus, azi Nis)
132
, dedndu-se unei viei de petreceri si desIru. ,Trimitea
la rzboi n locul su pe ali conductori de osti si de cele mai multe ori nu
izbndea. n realitate, se pare c mpratul a luat o serie de msuri urgente si
destul de inspirate cum s-a dovedit divizarea Moesiei, provincie prea ntins si
prin urmare prea greu de guvernat, n Superior si Inferior.
Graie unor surse epigraIice, cunoastem numele primilor guvernatori ai celor
dou provincii. Guvernarea Moesiei Superioare a primit-o L. Funisulanus Vettonianus:
Iost consul (probabil n anul 78)
133
, care mai guvernase Dalmatia si Pannonia
134
; n
calitate de guvernator al Moesiei Superioare, a Iost decorat pentru participarea la
rzboiul cu dacii
135
. Guvernarea Moesiei InIerioare a Iost ncredinat lui M. Cornelius
Nigrinus Curiatius Maternus
136
; el a Iost decorat n dou rnduri n rzboiul cu
dacii, n 86 si 88
137
.
nainte de a urmri desIsurarea evenimentelor, vom mai strui asupra unui
amnunt: n ce zon a limes-ului moesic a avut loc invazia dacilor din iarna anilor
85/86? Fr a cunoaste exact situaia aprrii Moesiei, este destul de sigur c ea se
baza pe cteva legiuni (I Italica la Novae, J Maceaonica la Oescus, JII Clauaia la
Viminacium, probabil si J Alauaae), precum si trupe auxiliare; cum se vede, grosul
trupelor romane era masat n Iaa Olteniei si Banatului, avnd menirea a Ieri
Moesia de un eventual atac al dacilor din muni. Punctul slab al aprrii romane era
n sectorul dobrogean al Dunrii si este posibil ca tocmai pe aici s se Ii produs
invazia dacic din 85/86
138
. Am emis ipoteza c n aceste pri si-a pierdut viaa
consularul Oppius Sabinus, poate acolo unde ulterior se va ridica complexul de
monumente comemorative de la Adamclisi; dar despre acestea va mai Ii vorba n alt
parte (p. 109, 110, 130 sqq.).
n urma unor lupte grele (vezi n acest sens Orosius), probabil n tot cursul
anului 86, invadatorii au Iost aruncai peste Dunre; de la Eusebius (Chronicon,
190, 15 i) aIlm c n anul 86, Nasamones et Daci aimicantes aaversum Romanos

132
K. Patsch, Kampf, p. 6.
133
PIR
2
, F 570; A. Degrassi, Fasti consolari, Roma, 1952, p. 22.
134
B. E. Thomasson, LP, I. col. col. 91, nr. 26 (Dalmatia), col. 102, nr. 19 (Pannonia), col. 125,
nr. 29 (Moesia Superior).
135
IDRE, II, 271 ( CIL, III, 4013; ILS, 1005). Vezi V. MaxIield, Military Decorations, Londra, 1981,
p. 148.
136
B. E. Thomasson, LP, I, col. 125, nr. 28 (Moesia); col. 130 si 148, nr. 162 (Moesia InIerior).
137
IDRE, II, 176 ( CIL, II, 3788; completat cu alt Iragment: G. AlIldy, H. HalImann, Chiron,
3, 1973, p. 331373; AE, 1973, 283). Vezi V. A. MaxIield, Military Decorations, p. 138, 148, 151.
138
Em. Condurachi, n Cercetri istorice (Iasi), II, 1971, p. 138139.

103
victi ,nasamonii |un neam aIrican| si dacii, care luptau mpotriva romanilor, au
Iost nvinsi. Apoi, mai aIlm de la Suetonius (Domitianus, VI, 1) si Cassius Dio
(LXVII, 6, 5), mpratul a ncredinat comanda rzboiului lui Cornelius Fuscus
139
;
Iordanes adaug: ,si ctorva brbai alesi, Ir a le aminti numele (doi dintre acestia
trebuie s Ii Iost L. Funisulanus Vettonianus, guvernatorul Moesiei Superioare, si
M. Cornelius Nigrinus Curiatius Maternus, guvernatorul Moesiei InIerioare).
Vznd c oIerta-i de pace este dispreuit, Decebal hotrste s Iac Ia
situaiei cu truIie; Cassius Dio relateaz n acest sens urmtoarele (67, 6, 5):
,Cnd a aIlat de aceasta, Decebal i-a trimis din nou solie, n btaie de joc, spunnd c va
ncheia pace dac Domitian are s vrea ca Iiecare roman s-i dea lui Decebal, anual, cte doi
oboli. Iar dac nu va primi aceast propunere, Decebal spunea c va duce mai departe rzboiul
si c romanii vor avea de nIruntat mari nenorociri.
Dac relatarea istoricului antic este real, nseamn c orgoliul roman a Iost
grav rnit; cci intempestivul Fuscus se arunc Ir precauie asupra dacilor. n
primvara anului 87, armata romana trece Dunrea pe un pod de vase eventual cel
identiIicat de D. Tudor, ntre Vadin si Orlea, n amonte de Oescus si Sucidava
140
,
urcnd apoi de-a lungul Oltului. S-ar putea, de asemenea, ca armata roman
condus de Fuscus s Ii trecut Dunrea pe la Drobeta; aici, lng Schela Cladovei,
s-a identiIicat un mare castru cu val de pmnt (650 576 m; 37,44 ha)
141
, care a
servit Ir ndoial pentru adpostirea unei armate ce abia debarcase (acum ori mai
trziu, n timpul expediiei lui Traian). De aici, armata roman a putut nainta prin
zona de dealuri subcarpatice ale Mehedinilor, trecnd rul Motru si atingnd Jiul
la Porceni (com. Bumbesti, jud. Gorj), unde se cunoaste alt castru cu val de pmnt

139
De origine senatorial, Cornelius Fuscus a prsit de tnr ordinul din care Icea parte,
mbrisnd cariera ecvestr, ale crei prime trepte le-a parcurs probabil nc pe timpul domniei lui
Nero. Adevrata lui carier a Iost determinat de susinerea lui Galba, apoi a partidei Ilaviene n cursul
rzboiului civil din 6869. Sub Domitian ajunge n naltul post de praefectus praetorio. PIR
2
, C 1365;
H.-G. PIlaum, Les carrires procuratorienne equestres sous le Haut-Empire Romain, I, 1960, p. 7780,
nr. 34; M. Absil, Les prefets au pretoire aAuguste a Commoae (2 avant J.-C. 192 ap. J.-C.), Paris,
1997, p. 154155.
140
D. Tudor, Un pont romain ignore aans la region au Bas-Danube, Latomus, 20, 1961, 3,
p. 501509; idem, Poaurile romane ae la Dunrea ae fos, Bucuresti, 1971, p. 1731; idem, Les ponts
romains au Bas-Danube, Bucuresti, 1974, p. 1929). O corecie: localitatea de pe malul romnesc al
Dunrii, aIlat n dreptul localitii bulgare Vadin, nu este Orlea, ci Grojdibod (vezi N. Vintil, n
Anuarul Institututului de cercetri socio-umane ,C. S. Nicolescu-Plopsor, Craiova, 2003, p. 241;
idem, AO (s.n.), 18, 2004, p. 2140). Dup prerea noastr, acest pod de vase dateaz din timpul lui
Constantin cel Mare, prin 318319 (C. C. Petolescu, Contribuii la istoria Daciei romane, I, 2007,
p. 57, nota 183).
141
L. F. de Marsili, Danubius Pannonicus Mysicus, observationibus geographicis, historicis, physicis
perlustratus (6 vol.), Haga, 1726; planul castrului de pmnt de la Schela Cladovei apare n vol. II, Iig.
XXX (vezi C. C. Petolescu, Contribuii, I, p. 3133). Exist si o variant Irancez a operei lui Marsili:
Description au Danube aepuis la montagne ae Kalenberg en Autriche fusquau confluent ae la rivire
Jantra aans la Bulgarie contenant aes observations geographiques, astronomiques, hyarographiques,
historiques et physiques, Haga, 1744 (6 pri, 3 vol.); D. Tudor, Oltenia roman
4
, Bucuresti, 1978,
p. 300301, nr. 44; C. C. Petolescu, Contribuii, I, p. 3133, Iig. 12.

104
de dimensiuni apreciabile (234 156 m)
142
; apoi, n continuare, va Ii intenionat s
treac munii, prin pasul Vlcan, ndreptndu-se spre Sarmizegetusa regal. O alt
coloan va Ii trecut Dunrea, urcnd pe Jiu, cu intenia de a trece munii pe acelasi
traseu; din acest timp poate s dateze Iaza cea mai veche (de pmnt) a castrului de
la Rcari, unde s-au descoperit trei monede de aur din timpul lui Vespasian (dar cu
eIigia lui Domitianus Caesar)
143
.
n aceste mprejurri grele pentru patria sa, Decebal si pune n valoare calitile
de strateg militar, asa cum apar n caracterizarea ce i-o Iace Cassius Dio; retrgndu-se
din calea invadatorului, i pregteste o curs (se crede c regele a lsat pe
imprudentul general roman s se aventureze ntre muni) si l atac pe neasteptate.
,Atunci goii |geii, dacii|, care n-au Iost luai pe neasteptate, au pus mna pe arme si chiar din
prima ciocnire i nving pe romani, iar comandantul Fuscus Iiind ucis, jeIuiesc bogiile din
tabra soldailor, scrie Iordanes (Getica 78)
144
; apoi imediat, n continuare: ,Pentru dobndirea
acestei victorii mari ei i-au numit pe conductorii lor semizei, adic anzi si nu simpli oameni,
ca si cum ar Ii nvins datorit norocului lor (magnaque potiti per loca victoria iam proceres suos,
quorum quasi fortuna vincebant, non puros homines, sea semiaeos ia est Ansis vocaverunt)
145
.
Din pcate, textul lui Cassius Dio, care prezenta desIsurarea rzboiului, este
pierdut; dintr-un Iragment din cartea LXVII se mai pstreaz doar propoziia: ,cei
care erau n expediie cu Fuscus cerur s-i conduc la lupt
146
. De la acelasi
istoric mai aIlm c, dup nIrngerea dacilor din 102, mpratul Traian
,a ocupat munii ntrii si a gsit acolo armele, masinile de rzboi cucerite, precum si steagul
(c:.) luate de la Fuscus (Cassius Dio, LXVIII 9, 3)
147
.
Dezastrul lui Fuscus a produs o puternic impresie la Roma. ntr-una din satirele
sale (IV, 111112), Iuvenal scria despre Fuscus c si pstra mruntaiele pentru
vulturii din Dacia (qui vulturibus servabat viscera Dacis / Fuscus marmorea meaitatus
proelia villa); ntr-o scolie la aceast satir, se noteaz: ,Fuscus, comandantul armatei

142
C. C. Petolescu, Contribuii, I, p. 37 si Iig. 5-6. n anul 1997, pe supraIaa castrului s-a
descoperit ntmpltor un aureus din anul 86 emis de mpratul Domitian (V. Marinoiu, Romanitatea
in noraul Olteniei, Craiova, 2004, p. 52).
143
n cursul recentelor cercetrii din castrul de la Rcari au aprut, n stratul inIerior, patru
aurei cu eIigia lui Domitianus Caesar (vezi Eug. S. Teodor, Cristina-Georgeta Alexandrescu, Corina
Nicolae, n CCC Campania 2008 |Valachica, 2122, 20082009|, p. 183; inIormaii suplimentare din
partea colegului Eug. St. Teodor); una dintre monede poart eIigia lui Domitian, cu legenda CAESAR
AVG(usti) F(ilius) DOMITIANVS CO(n)S(ul) V (cI. RIC, II, p. 42, nr. 239, dar denar; a. 77/78)
(desciIrarea noastr dup reproducerea din: http://alexisphoenix.org/racariIort.php.);
144
Vezi supra, notele 142143.
145
Cuvntul Ansis (sic; corespondentul latin, dup Iordanes: semiaei) reprezint ascendena
divin a clanului Amalilor (casa regal legitim a ostrogoilor); vezi H. WolIram, Histoire aes Goths, p. 43.
146
Fontes, I, p. 685.
147
Se crede c ar Ii vorba de stindardul legiunii V Alaudae (despre aceast legiune:
E. Ritterling, RE, XII (1925), col. 15691570). Aceast atribuire nu poate Ii acceptat, Iie si pentru c
acel c:., descoperit mai trziu ntr-o cetate dacic, era un vexillum de cavalerie, iar nu un signum
de legiune; vezi mai departe, p. 139. De altIel, aceast legiune a disprut probabil nc din 69/70
(K. Strobel, SCIVA, 49, 1998, 2, p. 217).

105
lui Domitian, a murit n Dacia. Poetul~ l blameaz, deoarece acesta, trind ntr-un
lux nemsurat, ntreprindea aciuni rzboinice doar n toiul plcerilor.
Dar n anul urmtor, romanii reiau oIensiva. Comanda operaiunilor o are de
data aceasta Tettius Iulianus, Iost consul, un general prudent si experimentat; el era
un veteran al rzboaielor de la Dunre, cunoscnd bine ara dacilor mpotriva
crora era trimis
148
. De aceea a ales, se pare, calea de naintare prin Banat. Relatarea
evenimentelor, din pcate prea concis, o gsim iarsi la Cassius Dio (67, 10, 13;
excerptele lui Xiphilinus):
,n vremea rzboiului dacic s-au ntmplat urmtoarele evenimente demne de a Ii pomenite.
Iulianus, rnduit de mprat cu conducerea rzboiului, printre alte msuri, lu pe aceea de a-i
obliga pe soldai s scrie pe scuturi numele lor si ale centurionilor, pentru a se deosebi mai
lesne cei ce se vor arta viteji de cei cu purtare miseleasc. Si dnd lupta cu dusmanii la Tapae,
mcelri pe mai muli dintre ei. ntre dusmani se aIla si Vezina (Ju:.i;)
149
, care venea, ca
demnitate, ndat dup Decebal; pentru c nu putea scpa cu Iuga, el se trnti la pmnt, ca si
cum ar Ii murit; si astIel rmase nebgat n seam, iar n timpul nopii a Iugit. Decebal se temu
ca romanii victoriosi s nu porneasc spre capitala lui. De aceea tie copacii din preajma lor |la
o oarecare nlime| si puse arme pe trunchiuri, pentru ca romanii s cread c sunt soldai
romani si s se retrag nspimntai. Ceea ce s-a si ntmplat.
Locul btliei a Iost identiIicat ipotetic de istoricii moderni cu Poarta de Fier
a Transilvaniei
150
.
Cam n acelasi timp, mpratul a organizat o expediie de pedepsire mpotriva
cvazilor si marcomanilor: ,Domitian vru s se rzbune pe cvazi si marcomani,
Iiindc nu-l ajutaser mpotriva dacilor. Veni n Pannonia ca s lupte cu ei si ucise
solii de pace, pe care i trimiseser pentru a doua oar (Cassius Dio, 67, 7, 1). Dar,
relateaz n continuare acelasi istoric (67, 7,23):
,nvins si pus pe Iug de marcomani, Domitian a pornit grabnic o solie la Decebal, regele
dacilor, ndemnndu-l s ncheie un tratat, pe care el Domitian~ l reIuzase mai nainte, desi
regele~ i-l ceruse adesea. Decebal primi propunerea de pace (cci era la mare strmtoare), dar
nu a vrut s vin el nsusi s stea de vorb cu Domitian, ci l-a trimis pe Diegis, mpreun cu
civa brbai, ca s-i predea armele si civa prizonieri, sub cuvntul c i-ar avea numai pe
acestia. Dup sosirea acestuia, Domitian puse lui Diegis o diadem pe cap ca si cum ar Ii Iost un
adevrat nvingtor si omul n stare s dea un rege dacilor , iar soldailor le mpri onoruri si bani.

148
General roman, cunoscut pentru activitatea sa militar de la Dunrea de Jos. n iarna anilor
68/69, pe timpul domniei lui Otho, un atac al dacilor si sarmailor abtut asupra Moesiei era respins
de legiunile III Gallica, VII Claudia si VIII Augusta. Legailor celor trei legiuni li s-au decernat la
Roma nsemnele consulare; ntre acestia era si Tettius Iulianus, legatul legiunii VII Claudia (Tacitus,
Historiae, LXXIX). n dizgraie sub Vespasian, reabilitat abia sub Domitian; n 84 este consul orainarius,
n 85 conduce expediia contra dacilor, apoi devine guvernator al Moesiei Superioare (PIR
2
, T 138;
B. E. Thomasson, LP, I, col. 125, nr. 30.
149
Numele este autentic; el apare n Iorma Au:.i; pe un Iragment ceramic din desertul
Egiptului (vezi Hlene Cuvigny, Ostraka ae Crocokoail, Cairo, 2005, nr. 71); D. Dana (ZPE, 143,
2003, p. 166186; EN, 13, 2003, p. 143144) consider c aceasta este Iorma autentic a numelui
demnitarului dac.
150
Tot la Tapae va da si Traian btlia cu dacii n anul 101 (vezi mai departe, p. 138);
itinerariul urmat de mprat (vezi Iragmentul din Dacica mpratului Traian, transmis de Priscianus: Fontes,
I, p. 484485) arat c trectoarea Tapae trebuie localizat n Banat, ntre Berzobia si Sarmizegetusa.

106
Carl Patsch
151
credea c marcomanii erau n relaii clientelare cu romanii nc
din anul 69; reIuzul de a-l ajuta n rzboiul contra dacilor a determinat venirea
mpratului n Pannonia. Ca si Decebal n 86, marcomanii au trimis soli, ale cror
explicaii se pare c nu l-au satisIcut pe mprat. Repetarea ambasadei l-a nIuriat
ns pe Domitian, care a ucis solii de pace. Dar trupa roman trimis peste Dunre
a Iost nIrnt de marcomani (Cassius Dio).
Cassius Dio aIirm c Decebal a primit propunerea de pace deoarece ,era la
mare strmtoare, probabil n urma nIrngerii de la Tapae si dup Patsch
datorit unor miscri separatiste n Dacia
152
. n realitate, Decebal a stiut s ias cu
bine din nIrngere. El a ntrziat n chip diplomatic s ncheie pacea, pentru a
obine maximum de avantaje posibile; cel puin asa reiese din aIirmaia poetului
Statius, cnd se adreseaz lui Domitian (Silvae, I, 1, 8081: tu taraum in foeaera montem
longo Marte aomas, ,tu supui muntele care ntrzie s ncheie un tratat dup un rzboi
ndelungat). Din acelasi motiv, regele se eschiveaz s vin personal s-l ntlneasc
pe mprat.
Solia dac este conIirmat de o epigram a lui Martial (Epigr., V, 3, 16), n
care ni se dezvluie identitatea lui Diegis, ca Iiind Iratele regelui Decebal:
Accola iam nostrae Diegis, Germanice, ripae
a familis Histri qui tibi venit aquis,
laetus et attonitus visu moao praesiae munai,
aafatus comites aicitur esse suos.
'Sors mea quam fratris melior, cum tum prope fas est
cernere, tam longe quem collit ille aeum '`
,Diegis, locuitor de pe rmul care acum ne aparine, a venit s te vad, o, Germanicus, tocmai
de pe apele Istrului, care se aIl sub stpnirea ta. Bucuros si uimit cnd a vzut pe stpnul lumii, se
zice c acesta ar Ii spus celor ce-l nsoeau: Soarta mea este mai bun dect a Iratelui meu, Iiindc mie
mi este ngduit s privesc att de aproape pe zeul pe care el l cinsteste de att de departe.
Acelasi poet Iace aluzie ntr-o alt epigram (VI, 10, 7) la ceremonia asezrii
diademei pe capul lui Diegis (tantis supplicibus tribuit aiaaemata Dacis. ,asa-i el
|Domitian| cnd d diademe dacilor care l roag), despre care vorbeste si Cassius
Dio (67, 6, 1).
Desigur, versurile citate sunt ale unui poet patriot, menite s consoleze
orgoliul rnit n urma unor nIrngeri si a unei pci care pentru muli romani trecea
drept rusinoas. Dac Diegis va Ii rostit cu adevrat vorbele consemnate de poet
dar cu precizarea: ,se zice c ar Ii spus celor care-l nsoeau! , ele pot Ii cel mult
luate ca o exprimare n termeni diplomatici din partea Iratelui regelui, de la care va
Ii primit ,instruciuni s obin maximum de avantaje la care Decebal putea spera
n urma nIrngerii suIerite. Si, ntr-adevr, pacea a Iost avantajoas, mai avantajoas
dect va Ii sperat poate Decebal. Cassius Dio (67, 7, 3) ne inIormeaz c mpratul

151
C. Patsch, Kampf, p. 3334.
152
Ibiaem, p. 31.

107
,cheltuise Ioarte muli bani pentru ncheierea pcii, cci Ir ntrziere ddu lui
Decebal nu numai nsemnate sume de bani, dar si mesteri pricepui la Ielurite
lucrri Iolositoare n timp de pace si de rzboi si Igdui s-i dea mereu mai multe.
De la acelasi istoric mai aIlm c mpratul a mprit onoruri si bani; stirea
este conIirmat de o serie de descoperiri epigraIice. AstIel, n aIar de guvernatorii
celor dou Moesii, menionai mai nainte, inscripiile mai amintesc: un centurion
al legiunii IIII Scythica, onorat cu albata decursio
153
; un tribun militar
154
si doi
centurioni ai legiunii V Macedonica
155
, un centurion al legiunii II Adiutrix
156
, un
stegar al clreilor din legiunea VII Claudia
157
, un centurion al cohortei XIII urbana
de la Carthagina
158
, preIectul unei ale necunoscute si al unui steag (vexillum) de
pretorieni
159
; Iie si simpla lor enumerare ne ncunostineaz despre Iorele militare
angajate n rzboiul cu dacii. Dintre alte trupe, se presupune c a participat la lupte
legiunea V Alaudae, care ar Ii pierit n dezastrul lui Fuscus.
,Ca un biruitor, trimise la Roma, ntre altele, niste asa-zisi soli ai lui Decebal
si o pretins scrisoare de-a acestuia, despre care se spune c ar Ii plsmuit-o el, ne
mai inIormeaz Cassius Dio (67, 7, 3). De la poetul Statius (Silvae, V, 1, 127129)
pare s reias c Domitian a Iost nsoit n campanie de seIul biroului de
coresponden (ab epistulis), ceea ce ar Iace plauzibil aIirmaia lui Cassius Dio
despre conIecionarea acestui Ials. Oricum, scrisoarea trebuie s Ii existat (vezi
astIel Martial, Epigr., IX, 35, 5: verba aucis Daci chartis manaata resignas.,desIaci
sigiliul de pe rvasul conductorului dac), iar asa-zisii soli trebuie s Ii Iost daci
autentici, poate niste nobili disideni Iiloromani
160
.
Asupra dacilor, Domitian a srbtorit un triumI; despre acesta ne inIormeaz
Statius (Silvae, III, 3, 118: magno gens est aamnata triumpho, ,neamul lor a Iost
condamnat s ne dea prilejul unui mare triumI), Martial (Epigr., V, 19, 3; VI, 4, 2
si 10, 8), Suetonius (Domit., VI, 1), Cassius Dio (67, 7, 4: ,Domitian si mpodobi
triumIul cu multe lucruri ce nu Iuseser luate ca prad. Aceste lucruri el le-a scos
din mobilierul mprtesc. Cci el Iolosea totdeauna asemenea lucruri ca prad de
rzboi, ca unul care adusese Imperiul n stare de robie
161
), Pliniu cel Tnr
(Panegyricus, 11, 4: ,un mprat despre a crui nIrngere nu exist alt dovad mai
sigur dect triumIurile pe care le serba), Eusebius (Chronicon, 191, 9 b, anul 90:

153
J. Benett, Latomus, 66, 2007, 2, p. 408413; reluat de: C. C. Petolescu, n vol. Istoricul
Liviu Mrghitan la a 70-a aniversare, Arad, 2007, p. 143147; M. A. Speidel, ZPE, 162, 2007,
p. 263270; preluat n AE, 2006, 1480 si 2007, 14611463.
154
IDRE, I, 182 ( CIL, XII, 3167; ILS, 1016, Nemausus).
155
IDRE, II, 328 ( CIL, III, 12411; ILS, 2066 b, Nedan), 359 ( CIL, III, 7397, Perinth).
156
IDRE, II, 288 ( CIL, III, 10224; ILS, 9193, Sirmium).
157
IDRE, II, 363 ( AE, 1969-1970, 583).
158
IDRE, II, 422 ( CIL, VIII, 1026; ILS, 2127).
159
IDRE, II, 373 ( AE, 1972, 572; 1974, 619; BEp, 1974, 486, Ephesus).
160
Intr-o inscripie din Britannia (CIL, VIII, 811 IDRE, I, 206), apare un tribun al unei trupe
de daci, cohors I Aelia Dacorum, pe numele L. Funisulanus Vettonianus; el poate Ii urmasul unui nobil dac,
druit cu cetenie de omonimul guvernator al Moesiei Superioare, participant la rzboiul dacic al lui
Domitian (vezi E. Groag, RE, VII (1912), col. 304-305; H. Devijver, PME, F 95).
161
Despre ,przile (exuviae) luate de la daci, vezi si Statius, Silvae, I, 2, 181.

108
Domitianus ae Dacis et Germanis triumphavit), Eutropius (VII, 23, 4: vezi textul
citat n legtur cu campaniile lui Domitian), Orosius (Aav. paganos, VII, 10, 5:
Domitianus tamen pravissima elatus iactantia sub nomine superatorum hostium ae
extinctis legionibus triumphavit, ,totusi Domitian, umIlat de cea mai nebuneasc
vanitate, sub pretextul nIrngerii dusmanilor, triumIa pentru legiunile distruse;
cI. Pliniu cel Tnr).
,Victoria dacic a Iost trmbiat de o serie de lingusitori ,cea mai rea specie
de dusmani (pessimum inimicorum genus, lauaantes), cum i denumeste Tacitus
(Agricola, 41, 1). Dar mpratul nu si-a luat niciodat titlul triumIal de Dacicus, pe
care din lingusire i-l acord Martial (n preIaa crii a VII-a a epigramelor) si
Iuvenal (Satirae, VI, 205). Statius vorbeste de ,dacii alungai din muntele care
conspir mpotriva noastr (Thebais, I, 1, 20: coniurato aeiectos vertice Dacos) si
de blndeea mpratului, ,care las dacilor muntele lor (Silvae, III, 3, 169; quaeque
suum Dacis aonat clementia montem). Dar Martial avea Ir ndoial dreptate cnd
indirect proclam bineIacerile pcii: ,copilul dac s nu se team de armele mpratului
(Epigr., I, 22, 6: non timeat Dacus Caesaris arma puer).
n general, istoricii moderni privesc pacea din anul 89 ca pe una de
compromis, necesar din cauza violenei luptelor si a epuizrii reciproce
162
. Greu de
spus dac romanii erau atunci n stare de un nou eIort militar pentru a-i ngenunchea pe
daci; n orice caz, nu erau dispusi s-l Iac. Este mai logic a accepta c Domitian
nu a dorit s se ndeprteze de doctrina augustean a sprijinirii Imperiului pe
granie naturale si deci s nu depseasc Dunrea. Pe de alt parte, Decebal era
constient c pentru ara sa, o ameninare permanent o reprezentau si neamurile din
jur precum sarmaii iazygi cuibrii n pusta pannonic ori Iraii acestora roxolani
care triau la rsrit de Dacia, ca si unele seminii germanice din nord-vest, care
rvneau la pmnturile dacilor. Ca rege aliat al Romei, cu sprijin Iinanciar si chiar
militar roman, Decebal putea Iace Ia mai usor acestei primejdii. n spiritul
tratatului (foeaus) se nscrie si permisiunea dat ca o trup roman, condus de
Iostul primipil C. Vellius RuIus, s treac prin regatul lui Decebal (per regnum
Decebali, regis Dacorum) pentru o expediie contra barbarilor de dincolo de Dacia
163
.
Pacea a adus liniste si n provinciile ce Iuseser aIectate de nvala dacilor; cel
puin asa pare s reias dintr-o alt epigram a lui Martial (VI, 76, 16), ,epitaIul
lui Cornelius Fuscus:
Ille sacri lateris custos Martisque togati
creaita cui summi castra fuere aucis,
hic situs est Fuscus. Licet hoc, Fortuna, fateri.
non timet hostilis iam lapis iste minas,
granae iugum aomita Dacus cervice recepit
et famulum victrix possiaet umbra nemus.

162
H. Daicoviciu, Portrete aacice, p. 131. Rzboiul durase trei ani; acesta este sensul aIirmaiei
lui Martial, cum c Domitian ,de trei ani si-a scldat calul asudat n zpada getic (IX, 101, 18:
suaantem Getica ter nive lavit equum).
163
IDRE, II, 406 ( AE, 1903, 368; ILS, 9200). Despre aceste evenimente, vezi C. Patsch,
Kampf, p. 3244.

109
,Fuscus, care a Iost pzitorul unui personaj sInt, al zeului Marte mbrcat n tog, cruia i-a
Iost ncredinat tabra comandantului suprem, odihneste aici. Putem s-o spunem cu glas tare,
Fortuna: lespedea aceasta nu se mai teme de ameninrile dusmanului. Dacul a primit pe grumazul su
nIrnt un mare jug, iar umbra victorioas stpneste pdurea nrobit.
Dar unde era mormntul lui Fuscus?
Pe teritoriul com. Adamclisi (jud. Constana) se aIl, dup cum se stie, ruinele a trei monumente,
care se leag de rzboaiele purtate la sIrsitul secolului I nceputul secolului al II-lea contra dacilor.
Cel mai cunoscut este troIeul (tropaeum) ridicat de mpratul Traian; la 80 m nord de acesta se aIl un
tumul, iar la 250 m est de troIeu un altar Iunerar
164
(vezi despre acestea, mai departe, p. 130 sqq, unde
se dau o serie de detalii de ordin arheologic si arhitectonic).
Pentru moment ne reine, pe scurt, atenia altarul. Inscripia de pe Iaa principal, asa cum a
Iost reconstituit, pstreaz cteva litere din titulatura unui mprat si dedicaia n memoria preavitejilor
brbai care s-au jertIit luptnd pentru patrie; dedesubt urma numele unui comandant, din care s-a pstrat
numai indicaia originii: [c{ol(onia) [Po{mp(eis) aomicil(io) Neapol(is) Italiae, prae[ - - - {
165
;
urmarea indicrii originii personajului de aceea a domiciliului se explic prin Iaptul c orasul Pompei
Iusese distrus de erupia Vezuviului din anul 79. Dup C. Cichorius, personajul necunoscut poate Ii
identiIicat cu Cornelius Fuscus, praefectus praetorio al mpratului Domitian
166
. Contestat pn n ziua
de astzi, ipoteza a cstigat un nou temei prin identiIicarea la Pompei a unei vile a gintei Cornelia
167
.
Acceptnd aceast identiIicare, ne ntrebm n ce mprejurri s-a ridicat altarul tocmai n acest
loc? Dup Cichorius, Fuscus si soldaii si ar Ii czut ntr-o btlie desIsurat n aceast regiune a Moesiei
InIerioare; aceast prere a Iost reluat, cu observaii suplimentare, de Emil Condurachi
168
. Argumentele
aduse vin ns n contradicie cu izvoarele, ndeosebi cu Iuvenal, care aIirm c Fuscus a czut n Dacia.
n Iond, s-ar putea admite c trupul lui Fuscus a Iost purtat pe pmnt roman de soldaii care
au scpat teIeri din dezastru, ori c a Iost remis autoritilor romane dup pacea din anul 89. Dar de ce
s-a ales locul de nmormntare tocmai la Adamclisi? Sesiznd aceast diIicultate, H. Daicoviciu scria:
,Dealtminteri, expresia hic situs est Fuscus (,aici este asezat Fuscus, ,aici odihneste Fuscus) sugereaz
mai degrab un mormnt la Roma dect n ndeprtata Moesie InIerioar
169
.
Dup prerea noastr, impasul este determinat de Iaptul c istoricii care s-au ocupat de aceste
monumente consider c generalul anonim din capul listei eroilor de pe altar era cel ngropat n mausoleul
situat la nord de tropaeum
170
. n realitate, mormntul, Iie si simbolic (poate doar un cenotaI), al acelui
general (Fuscus) era chiar altarul; nseamn c mausoleul de pe locul actualului tumul a avut alt
destinaie. Dup mrimea sa (circa 36 m diametrul cercului marginal si peste 10 m diametrul cercului
interior), rezult c mausoleul adpostea resturile pmntesti ale unei colectiviti
171
. Lucrurile se pot
limpezi dac presupunem c este vorba de soldaii lui Oppius Sabinus, czui poate n aceste pri n
cursul atacului dacic din iarna anilor 85/86. Dup alungarea invadatorilor, romanii vor Ii adunat de pe

164
Despre aceste monumente, vezi ndeosebi: Gr. G. Tocilescu, Otto BenndorI, George Niemann,
Monumentul ae la Aaamklissi. Tropaeum Traiani, Viena, 1895; M. Smpetru, Tropaeum Traiani, II.
Monumentele romane, Bucuresti, 1984 (cu ntreaga bibliograIie anterioar).
165
CIL, III, 14214.
166
C. Cichorius, Die rmischen Denkmler in aer Dobruascha, eine Erklarungsversuch, 1904,
p. 37 si urm. Teza lui Cichorius a Iost respins de o serie de nvai (A. v. Domaszewski, R. Syme,
R. Vulpe), dar acceptat de alii (E. Ritterling, W. Wagner, J. Colin, E, Doruiu-Boil, I. Berciu,
Em. Condurachi, N. Gostar); rezumatul discuiilor: M. Smpetru, op. cit., p. 27 si urm.
167
Matteo Della Corte, Case ea abitanti ai Pompei
2,
, Roma, 1954; vezi J. Colin, Latomus, 15,
1956, 1, p. 5782.
168
Em. Condurachi, loc. cit. (supra, nota 138), p. 138139: ,De altIel, cine studiaz direcia
atacurilor dacilor n tot cursul acestui secol, poate constata c ea s-a schimbat permanent, de la
Dunrea de mijloc spre Dunrea de jos.
169
H. Daicoviciu, Portrete aacice, p. 123.
170
C. Cichorius, op. cit., p. 3738; R. Vulpe, DID, II, p. 100.
171
Pentru o propunere de reconstituire graIic a mausoleului, vezi A. G. Poulter, SMGR, III,
1987, p. 524525.

110
cmpul de la Adamclisi ceea ce mai rmsese din trupurile sIrtecate de Iiare si psrile de prad si
le-au dat un mormnt
172
. La venirea pcii, pe locul respectiv s-a ridicat probabil un mausoleu
173
. De
asemenea, pentru a cinsti memoria lui Fuscus si a soldailor si czui dincolo de Dunre, Domitian va
Ii ridicat n apropiere altarul (cenotaI ?)
174
.
Cum se explic atunci prezena troIeului lui Traian n acest loc? Exist destule temeiuri a crede
c Traian a avut de nIruntat n iarna anilor 101/102 o invazie abtut asupra Moesiei InIerioare din
partea dacilor si sarmailor. Probabil c dacii si aliaii lor vor Ii ales ca loc de invazie aceleasi regiuni,
ca pe vremea lui Domitian (vezi p. 162 sq.). Pentru a comemora victoria contra invadatorilor si a
sublinia c injuria adus n dou rnduri (n 85/86 si 101/102) poporului roman a Iost rzbunat,
mpratul Traian a dispus ridicarea marelui tropaeum, pe care l-a dedicat lui Mars Ultor (vezi mai
departe, p 151 sq.).
Greu de spus care erau inteniile viitoare ale lui Decebal si cum nelegea el
s Ioloseasc mijloacele puse la dispoziie de Imperiu. Probabil totusi c dorea s
menin pacea: dovad c a respectat tratatul cu Domitian si nu s-a dedat la acte de
ostilitate contra Romei. Este clar ns c a ncercat s obin avantaje maxime din
aceast situaie si s Ioloseasc ct mai chibzuit subsidiile acordate de romani
pentru ntrirea capacitii de aprare a regatului su.
REGATUL DACIC N TIMPUL LUI DECEBAL
Personalitatea regelui Decebal
175

Numele Decebalus era se pare destul de comun n onomastica geto-dacic
(Decibalus sau chiar Dicebalus)
176
; astIel, este atestat, nainte si dup cucerirea
roman, purtat chiar si de persoane de origine comun: n dou epigraIe din Dacia,
la Sarmizegetusa Regia
177
si la Germisara
178
, precum si n alte 20 de inscripii
externe (jumtate dintre acestea din Moesia InIerior)
179
.

172
ntocmai ca soldaii lui Germanicus, care, n anul 15 p.Chr. adun resturile pmntesti ale
soldailor romani czui n dezastrul lui Varus (Tacitus, Annales, I, 6162).
173
Pentru situaia arheologic (cu descoperirea unor resturi de incineraie), vezi M. Smpetru,
op. cit., p. 175 (vezi, de asemenea, ibiaem, p. 34 cu nota 44).
174
Chiar dac Fuscus nu odihnea ntr-adevr aici, cum scria Martial (hic situs est Fuscus; dar ci
cunosteau adevrul sau ndrzneau s crteasc ?), acesta era lespedea (lapis) care nu trebuia s se
mai team de ameninarea dacilor ! Cum remarca Em. Condurachi (loc. cit., p. 140), legturile strnse
ale lui Cornelius Fuscus cu casa Flaviilor, la a crei ascensiune contribuise, l obligau pe Domitian la
un asemenea act de pietate.
175
G. Brandis, RE, IV (1901), col. 22472252, s.v. Decebalus; I. I. Russu, n Transilvania, 72,
1941, p. 456466; D. Tudor, Decebal, regele erou al Dacilor, Bucuresti, 1964; H. Daicoviciu,
Portrete aacice, p. 108180; L. Mrghitan, Decebal, Bucuresti, 1987; C. Preda, Dacia (N.S.), 31,
1987, p. 510; C. C. Petolescu, Decebal, regele Dacilor, Bucuresti, 1991.
176
W. Tomaschek, Die alten Thraker, II, 2, p. 1112, 31. Numele cuprinde dou elemente:
Deci-, ntlnit si n alte nume, precum Decineus sau chiar Diceaus (vezi nota urmtoare, inscriptia
nr. 11); -balus, ntlnit n Moesia Superior (IMS, I, 121: Aurel. Baraibalus; II, 227: Gesubalu Bitus)
si Moesia InIerior (Tomis; ISM, II, 125, r. 22: A:.3i`- |i.u)
177
IDR, III/3, 272; infra, p. 111113.
178
I. Piso, A. Rusu, RMI, 59, 1990, 1, p. 12, nr. 5 (reprodus n AE, 1992, 1483; ILD, 325);
Ioi de aur purtnd dedicaia Nymphis, Decebalus Luci posuit (Germisara).
179
Vezi astIel: 1. Diplom militar din 7 martie 70 (loc de provenien necunoscut; probabil din
Moesia), avnd ca titular pe Zura:is (de neam dac), Iiul lui Decebalus, el Iusese exauctoratus (eliberat

111
Frecvena numelui Decebalus printre geto-dacii de la sud de Dunare (probabil
cei stabilii aici de Aelius Catus, la nceputul secolului I p.Chr.: Strabo, Geogr.
VII 3, 10), contrazice prerea lui N. Gostar, cum ca acest nume ar Ii devenit
popular abia ncepnd cu epoca lui Decebal
180
.
Nu dispunem de inIormaii sigure privind originea (ascendena) lui Decebal.
n aceast privin, a Iost invocat vasul de la Gradistea Muncelului, coninnd n
cartuse separate dar apropiate stampilele DECEBALVS si PER SCORILO
181
.
C. Daicoviciu considera c dublul sigiliu conine, n limba dac, o reIerire la

de jurmnt si ,lsat la vatr') din legiunea II Adiutrix (N. Sharankov, n Archaeologia Bulgarica, 10,
2006, 2, p. 3746 AE, 2006, 1833; recrutat dintre pescarii daci de pe malul Dunrii si nrolat n Ilota
de la Ravenna, ai crei marinari au Iost constituii de mpratul Vespasian n legiunea II Adiutrix);
2. Silvin(ius) Decibalus, la Roma, militar n garda imperial clare (equites singulares), n anul 203
(A. Ferrua, Epigrapica, 13, 1951, p. 138141, nr. 118; IDRE, I, 48); 3. Sex(tus) Rufius Decibalus, Roma
(CIL, VI, 25572 IDRE, I, 71); 4. Dekibalos, ntr-o nchinare dionisiac din Latium, n greceste (A.
Vogliano, n American Journal oI Archaeology, 37, 1983, 1, p. 215231 IDRE, I, 105); 5. T. Jibatius
Decibalus, libert, inscripie pe un altar Iunerar de la Asisium (Italia, regio VI; IDRE, I, 120);
6. Deceb..., stampil pe amIor, Roma, Monte Testaccio (CIL, XV, 2797 IDRE, I, 80); 7.
Deciba[...{, ntr-o inscripie Iunerar de la Camboglanna, n Britannia, pe valul lui Hadrian (CIL, VII,
866 IDRE, I, 236); 8. Iul(ius) Decibalus, la Savaria (Pannonia Superior), ntre membrii unui colegiu
religios (CIL, III, 4150 IDRE, II, 264); 9. Fl(avius) Decibalus, veteran al legiunii I Italica Severiana,
ntr-o inscripie Iunerar de la Novae, n Moesia InIerior (V. Bozilova, Klio, 62, 1980, 1, p. 6869
IDRE, II, 324); 10. Cresce(n)s Decebali, membru al unui colegiu dionisiac, tot n Moesia InIerior (CIL,
III, 6150 7437 IDRE, II, 327); 11. Dekibalos Dikea[ou{, pe un basorelieI dedicat Dianei, cu inscripie
greac de la Obedinenie, n aceeasi provincie (IGB, II, 709 IDRE, II, 329); 12. Eithia Dikebali, ntr-
o inscripie votiv greac, descoperit lng Varna (M. Mirtschev, Bulletin de la Socit Archologique
de Varna IDRE, II, 331); 13. Jalerius Decibalus, ntr-o inscripie Iunerar de la Durostorum (CIL,
III, 7477 IDRE, II, 332); 14. Diuraanus Decebali, la Sacidava, n Dobrogea (AE, 1998, 1141 IDRE, II,
339); 15. Dicebalus, militar, ntr-o inscripie din sec. IV de la Salsovia (Em. Popescu, IGLR, 272 IDRE,
II, 342); 16. `i.:. A:-:3i`u, ntr-o inscripie greac de la Topraisar (jud. Constana) (Maria
Brbulescu, TD, 11, 1990, p. 59 IDRE, II, 348); 17. |A:-:?|3i`;, Iragment de lespede Iunerar,
descoperit la Valul lui Traian (jud. Constana; AE, 2006, 1216); 18. Gesubalu(s), graIit pe o crmid n
pasta crud de la Viminacium (ISM, II, 227) (probabil Decebalus n pronunia local, asemeni celei de azi
a locuitorilor din zonele de munte ale Olteniei, Banatului si sudului Transilvaniei); 19. Ostrakon
(Iragment de vas de lut) descoperit la Mons Claudianus (n Egipt); pe el apare un .i.; A:-.3i`u,
tatl unui militar dac (vezi D. Dana, ZPE, 143, 2003, p. 175); 20. Decebalus, Iiul unui veteran dac din
cohors I Flavia Musulamiorum din Mauretaania Caesariensis (diplom militar din anul 131; W. Eck,
A. Pangerl, ZPE, 153, 2005, p. 188194, nr. 1).
180
N. Gostar, SCIVA, 35, 1984, 1, p. 52 (vezi discuia supra, p. 9798); aceeasi obiecie ridic
V. Lica, Scripta Dacica, p. 117, nota 49. Dar cea mai veche atestare a antroponimului Decebalus,
probabil numele marii personaliti a istoriei dacilor, este o epigraI de la Sarmizegetusa Regia,
stampila DECEBALVS PER SCORILO, aatana inainte ae anul 86 (vezi mai jos discuia la care
trimit notele 182183). Mai remarcam c n inscripiile descoperite pe toat ntinderea mpriei
romanilor, numele regelui apare totdeauna Decebalus (iar nu Diurpaneus) (IDRE, I, 6, 94, 96, 190192;
II 363, 406, 421) chiar si n inscripia primipilarului C. Vellius RuIus (despre misiunile acestuia pe
Irontul de la Dunare, pe timpul mpratului Domitian, vezi mai sus, p. 108). De altIel, inanitatea
prerii nvatului iesean si cea a alumnului su glean este acum demonstrat de atestarea numelui
Decebalus cel puin din anul 70 (v. nota precedent, nr. 1).
181
C. Daicoviciu, SCIV, 6, 1955, 12, p. 57, 201202; stampilele sunt reproduse n diIerite
lucrri, menionate (cele mai importante) de I. I. Russu, IDR, III/3, 272.

112
printele regelui dac: ,Decebalus, Iiul lui Scorilo
182
; acest Scorilo ar Ii identic cu
Corylus menionat de Iordanes (Getica, 7374, 7678) n lista dinastilor daci si cu
Scorylo, aux Dacorum menionat de Frontinus (Strateg., I, 10, 4).
Acceptat o vreme Ir rezerve notabile, aceast ipotez a Iost apoi pus la
ndoial de ali istorici
183
, care consider ca stampilele menionate ar reprezenta o
marc de olar: ,Decebalus prin Scorilo; Decebal (identic eventual cu regele) ar Ii
proprietarul unui atelier n care a Iost conIecionat vasul, iar Scorilo mesterul
ceramist
184
. Noua ipotez a Iost ns respins de H. Daicoviciu: ,Interpretarea lui
per ca o prepoziie latineasc este greu de acceptat si din pricina lipsei unei
analogii convingtoare, si din pricina Iaptului ca aceast prepoziie cere cazul
acuzativ, care nu poate lua Iorma Scorilo. Nici traducerea lui per prin pentru` nu
este acceptabil din aceleasi motive gramaticale
185
.
Dup prerea noastr, nu ncape ndoial c stampila de la Sarmizegetusa
regal este o inscripie latineasc. Nu stim cum va Ii sunat desinena numelui
regelui n limba dac, dar Decebalus este Ir doar si poate o Iorm latinizat
186
.
De asemenea, argumentele de ordin gramatical invocate de H. Daicoviciu nu au n
vedere numeroasele aberaii ale latinei populare: spre exemplu, n textele epigraIice
din provinciile dunrene ale Imperiului, prepoziia per este deseori utilizat cu
ablativul, uneori cu sensul ,pentru
187
. Alte observaii ale autorului citat rmn
ns valabile: ,Dac voiau s imite obiceiul roman al identiIicrii atelierului, ar Ii
Iost normal ca olarii daci s imite una din Iormulele obisnuite romane si stampilele
ar Ii sunat Decebali officina (atelierul lui Decebalus) sau Scorilo fecit (Scorilo a
Icut)
188
. ntr-adevr, n caz c epigraIele citate ar reprezenta o marc de olar, ar
trebui ca asemenea stampile (coninnd si alte nume) s apar si pe alte recipiente
ceramice. Dar stampilarea produselor (tegule, vase etc.) n lumea roman avea
scopul de a garanta calitatea mrIii, n condiiile concurenei ntre productori
ceea ce nu era cazul n Dacia.
De altIel, Iorma vasului de la Grdistea Muncelului arat c el nu era un
obiect de uz curent (comun), deci nu era destinat comercializrii; asa cum s-a
observat nc de la descoperirea si publicarea sa, acest vas nu avea caracter utilitar,

182
C. Daicoviciu, loc. cit., p. 203; idem, n Istoria Romaniei, I, 1960, p. 294: cuvntul per ar Ii
de origine dacic (nrudit cu latinescul puer) si se ntlneste n onomastica tracic (W. Thomaschek,
Die alten Thraker II, 2, p. 42: Seiciper).
183
K. Horedt, SCIV, 24, 1973, 1, p. 109110; I. I. Russu, AIIA Cluj, 19, 1976, p. 44; idem, n
Epigraphica-Travaux, 1977, p. 4345 (AE, 1977, 672).
184
Amndou numele par a Ii destul de rspndite n onomastica geto-dac; vezi supra.
185
H. Daicoviciu, Portrete aacice, p. 111.
186
Pentru Iormele n care apare acest nume n epigraIia greac si latin, vezi nota 179.
187
Vezi H. Mihaescu, La langue latine aans le sua-est ae lEurope, BucurestiParis, 1978, p. 248;
ntlnim si utilizarea prepoziiei pro cu acuzativul: ibiaem, p. 248249.
188
H. Daicoviciu, op. cit., p. 112. n sprijinul acestei preri ar veni si inscripia de la Ocnia
(jud. Vlcea): bAlA|: lAMA||J |lJl|l, ,regele Thiamarcos a Iacut (vasul?) (D. Berciu,
Buriaava aacic, Bucuresti, 1981, p. 137140).

113
ci de cult
189
. Dup prerea noastr, acesta servea Iie la ndeplinirea unui ritual legat
de cultul morilor, Iie mai degrab drept capac de urn Iunerar
190
.
Oricum, stampilele citate se reIer la casa regal dacic. Dar Iaptul c numele
DECEBALVS nu este nsoit de titlul REX
191
ar arta c Decebal nu era nc rege;
el s-a ngrijit poate de mormntul unei rude apropiate: tat (care nu era nici el
rege), Irate, Iiu etc., ncercnd s-i eternizeze memoria (dupa moda greco-roman)
prin aplicarea stngace a celor dou stampile (ambele retrograde, una rsturnat),
semniIicnd deci: ,Decebalus pentru Scorilo
192
.
Asadar, nu stim aproape nimic despre originea regelui Decebal. n schimb,
izvoarele antice ne dau cteva inIormaii despre unii membri ai Iamiliei regale.
AstIel, de la Cassius Dio aIlm c n Iaa primejdiei romane iminente, regele
Duras poate deja btrn renuna la tron, cednd domnia lui Decebal; se crede c
Decebal ar Ii nepotul Iostului rege, dar aceast ipotez se bazeaz la rndu-i pe
prerea c Decebal era Iiul lui Scorilo, iar acesta Irate cu Duras (Dorpaneus).
Dintr-o inIormaie de la poetul Martial, deja citat n paginile precedente,
rezult c Decebal avea un Irate, Diegis, care este trimis ca sol la mpratul
Domitian si primeste n numele regelui nsemnele regale din mna mpratului
193
.
De la Cassius Dio (LXVIII 9,4) mai aIlm c n cursul primului rzboi dacic,
Manius Laberius Maximus, guvernatorul Moesiei InIerioare, a capturat ntr-o
cetate cucerit o sor a lui Decebal. Episodul a Iost recunoscut de istoricii moderni
ntr-o scen de pe Column (XXX), n care vedem cum, ntr-un port de la Dunre,
cteva Iemei dace sunt conduse spre a Ii mbarcate pe o corabie; la aceasta asist
nsusi mpratul Traian, care schieaz un gest de curtoazie spre o captiv nobil,
care pare a Ii chiar sora regelui dac
194
.
De asemenea, ntr-una din scenele Iinale ale Columnei (CXLVI), vedem cum
un grup de soldai romani surprind ntr-o pdure un grup de daci; Iugarii maturi
sunt ucisi, dar doi biei sunt cruai si legai. Ei au Iost considerai drept odrasle de
neam regal, Iiii sau nepoii regelui Decebal
195
.

189
C. Daicoviciu, SCIV, 6, 1955, 12, p. 203; idem, n Istoria Romaniei, I, 1960, p. 329;
H. Daicoviciu, Portrete aacice, p. 111.
190
La nceputul secolului al XIX-lea, n ruinele dacice de la Grdistea Muncelului a mai Iost
descoperit un Iragment ceramic cu stampila PER SCORILO (vezi IDR, III/3, 272). Pentru complexul
arheologic n care au aprut Iragmentele din 1954, vezi I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu, op. cit.,
p. 94-96 (cu o ncercare de reconstituire).
191
Dimpotriv, pe vasul cu inscripie de la Ocnia (supra, nota 188), titlul regal este menionat.
192
CI. V. Lica, Scripta Dacica, p 103 (nota 29): ,punct de vedere care merit studiat.
193
H. Daicoviciu, Portrete aacice, p. 126, credea ca Vezina (menionat de Cassius Dio, LXVII
10,2: ,care venea, ca demnitate, ndat dup Decebal) era eventual Irate al lui Decebal si prezumtiv
mostenitor al tronului. Rangul nalt al acestui dregtor, probabil mai n vrst si cu mai mult
experien (,vicerege), nu implic decderea lui Diegis probabil mai tnr din calitatea sa de
,prin de coroan; este posibil ca el s Ii Iost deja asociat la domnie, asa explicndu-se Iaptul c
primeste din mna mpratului (n locul Iratelui su) diadema regal.
194
R. Vulpe, Capturarea surorii lui Decebal, Sargetia, 4, 1966, p. 7594.
195
n Historia Augusta (Tyr. Trig. 10, 8) se aIirm c Regalianus se trgea din regele Decebal:
fuit Regalianus, quoa negari non potest, vir in re militari semper probatus et Gallieno iam ante suspectus,

114
Alegerea lui Decebal ca urmas al regelui Duras avea desigur n vedere nu
doar Iaptul c era succesor legal la tron, n puterea vrstei, ci realele sale caliti
deopotriv de comandant militar si de diplomat. Iat caracterizarea ce i-o Iace
Cassius Dio (LXVII 6,1): ,Ioarte priceput la planurile de razboi si iscusit n
nIptuirea lor, stiind s aleag prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la
timp. Dibaci n a ntinde curse, era un bun lupttor si se pricepea s Ioloseasca
izbnda, dar si s ias cu bine dintr-o nIrngere. Din aceast pricin, mult vreme
a Iost un dusman de temut pentru romani
196
.
Caracterizarea extrem de concis, dar cuprinznd trasturile eseniale ale
portretului moral al lui Decebal, ntreprins de istoricul antic, ne dispenseaz de a
insista asupra calitilor sale de strateg militar si diplomat. Ele reies de altIel destul
de clar din relatarea conIlictului militar cu Imperiul condus de Domitian si din
aranjamentele pcii din anul 89.
Dintre toi regii daci, Decebal este singurul al carui chip a Iost imortalizat de
arta plastic antic
197
.
Cum este si Iiresc, atenia istoricilor s-a ndreptat n primul rnd spre
Columna lui Traian. Episoadele succesive ale acestei naraiuni n imagini sculptate
reproduc de 60 de ori chipul cuceritorului; era Iiresc deci ca acest ae bello Dacico
n piatr s redea cel puin de cteva ori chipul marelui adversar al Romei.
Cercettorii Columnei s-au oprit asupra a opt scene, n care poate Ii identiIicat cu
destul certitudine regele Decebal
198
.
Scena XXIJ (Iig. 4/1): lupta de la Tapae; n spatele liniei de btaie, printre arbori, se zreste
proIilul unui pileat dac, care urmreste cu nIrigurare btlia. ncordarea de pe Iaa acestuia arat c
este vorba de un personaj de seam, identiIicat cu Decebal de cei mai muli exegei ai Columnei.
Scena LXXJ (Iig. 5): capitularea dacilor la sIrsitul primului rzboi, n vara anului 102. mpratul
Traian, pe tron, primeste solia de pileai si comai care, aruncnd armele, ngenuncheaz naintea
mpratului. Un impuntor nobil dac ncheie sirul; dar, spre deosebire de ceilali, el st n picioare, n
atitudine demn, exprimnd cererea de pace prin ntinderea braelor: este Ir ndoial regele Decebal.

quoa aignus viaeretur imperio, gentis Daciae, Decibali ipsius, ut fertur, aafinis (,a Iost Regalianus,
ceea ce nu se poate nega, un brbat priceput n treburile militare si suspect lui Gallienus nc de mai
nainte, deoarece se prea c era demn de domnie; se spune ca era de neam din Dacia, Iiind chiar rud
cu nsusi Decebal). Despre acest personaj, vezi I. I. Russu, Elementele traco-getce in Imperiul
Roman i in By:antium (veacurile III-JIII), Bucuresti, 1976, p. 3435; idem, Daco-geii in Imperiul
Roman, p. 56. Pentru guvernarea acestuia n provinciile de la Dunre, n jurul anului 260, vezi
B. E. Thomasson, LP, col. 108 nr. 56 (Pannonia Superior), col. 118 nr. 47 (Pannonia InIerior), col. 130
nr. 58 (Moesia Superior), col. 146 nr. 145 (Moesia InIerior).
196
Este surprinztor cum unele din aceste calitti ale regelui dac se regsesc n portretul lui
SteIan cel Mare, pe care i-l schieaz cronicarul Grigore Ureche, Letopisetul arii Molaovei (ed. C. C.
Giurescu, Craiova, 1934), p. 61: ,Amintrelea era om ntreg la Iire, nelenes si lucrul su l stia a-l
acoperi, si unde nu gndeai acolo l aIlai. La lucruri de rzboaie mester, unde era nevoie nsusi se
vra, ca vzndu-l ai si s nu ndrpteze, si pentru aceea rar rzboi de nu biruia, si unde-l biruia
alii, nu pierdea ndejdea, c stiindu-se czut jos, se ridica deasupra biruitorilor.
197
Vezi H. Daicoviciu, Portrete aacice, p. 108 si urm.
198
Vezi: Em. Panaitescu, Il ritrato ai Decebalo, ED, I, 1924, p. 387 si urm.; R. Vulpe, Despre
portretul lui Decebal, Apulum, 13, 1975, p. 71 si urm. CI. L. Velcescu, SCIVA, 58, 2007, 102, p. 2131.

115
Scena XCIII (Iig. 6/1): moment din al doilea rzboi; n Iaa unei ceti, dacii ncearc o iesire
contra dusmanului. Se disting patru pileai, dintre care unul singur nu poart scut, ci doar o spad
neobisnuit de lung si lat; ceilali au privirea ntoars spre el, ca pentru a primi un ordin. n mulimea
dacilor, plin de miscare si emoie, Iigura central Decebal, Ir ndoial apare calm,
impuntoare, exprimnd autoritate si hotrre.
Scena CXXXJ. spre sIrsitul celui de-al doilea razboi; ntr-un episod secundar, daci asaltnd
un castru roman. n imaginea din dreapta, ncadrai de copaci, un grup de trei pileai urmresc cu
ngrijorare lupta. Cel din centru, privind ncordat, a Iost identiIicat cu Decebal.
Scena CXXXIX. ntr-o pdure, un grup de daci ascult alocuiunea unei cpetenii. Acesta are
capul descoperit ca si ceilali. Deteriorarea scenei nu permite a distinge trsturile personajului.
Ipotetic, el a Iost identiIicat cu Decebal. Scena vrea poate s arate pe rege ncercnd s ias din
ncercuire, probabil travestit, pentru a nu atrage special atenia romanilor.
Scena CXLIJ. grup de clrei daci, urmarii de cavaleria roman; cel din centru, cu Iigura
tratat mai ngrijit, a Iost identiIicat cu Decebal.
Scena CXLJ (Iig. 8/1): regele, rmas singur, este nconjurat de cavaleristii romani. Cazut la
tulpina unui stejar, sprijinit n genunchiul stng si trgnd cu mna-i stng pulpana mantiei spre a-si
dezgolii pieptul, Decebal si nIige pumnalul n gt
Scena CXLJIII (Iig. 8/2): n interiorul unui castru roman (probabil la Ranisstorum), mpratul
rosteste o alocuiune, iar pe o tipsie sunt prezentate soldailor capul cu pileus si mna regelui. Scena este
mutilat.
Cele opt scene prezentate pe scurt sunt singurele de pe Column n care
chipul regelui poate Ii identiIicat cu probabilitate. Dup cum au subliniat diIerii
autori si se poate vedea chiar din urmrirea imaginilor IotograIice ce nsoesc
expunerea noastr, cele opt chipuri diIer mult ntre ele; de altIel, numai unele au
Iost tratate mai expresiv si individual, contrastnd cu identitatea celor cteva zeci
de reprezentri ale mpratului Traian
199
.
Dup prerea lui Emil Panaitescu, Traian a Iost nsoit n Dacia de o echip
de pictori si sculptori, care ar Ii imortalizat diIerite aspecte ale campaniilor dacice.
Scepticismiul maniIestat n aceast privin de R. Vulpe nu este pe deplin justiIicat.
AstIel, la Pliniu cel Tnar citim n Panegiric (17, 2), cnd si nchipuie viitorul
triumI al lui Traian: ,Mi se pare c vd tablourile pline de isprvile groaznice ale
barbarilor.... Cel puin Apollodor a luat parte la rzboaie, si Ir ndoial c lui i-a
venit gndul s mpodobeasc Iusul Columnei cu imagini din rzboiul dacic.
Romanii au avut prilejul s vad direct chipul lui Decebal mcar o singur dat, cu
ocazia capitulrii dacilor dup primul rzboi. Dar ncheierea marelui nostru istoric
rmne valabil ca o judecat de ansamblu n legtur cu portretul regelui: ,n
consecin, desi Iigura lui Decebal pe Column este n aIara oricrui dubiu, nici
unul din chipurile sale de acolo nu poate Ii considerat ca reprezentnd un portret
autentic. ntr-o asemenea situaie, nu ne rmne dect s ne mulumim mcar cu
una din cele sapte imagini care pretind a nlocui acel portret (cci a opta, capul
mutilat, nu intr n discuie) si s ne ndreptm preIerina spre cea mai expresiv si

199
R. Vulpe, op. cit., p. 76: ,Explicaia este una singur: n timp ce Iigura mpratului roman le
era tuturor sculptorilor monumentului Iamiliar, portretul regelui dac le rmsese total necunoscut.
Pentru a-l reda, recurgeau la imaginaie, Iiecare nchipuindu-si-l n alt Iel. Chiar trsturile de
aparen individual, pe care cei mai nzestrai dintre ei i le atribuiau, nu reprezentau dect rezultatul
unor procedee convenionale aplicate n raport cu psihologia personajului dedus din semniIicaia
respectivului episod al naraiunii.

116
cea mai impresionant dintre ele, Ir ndoiala cea din scena XXIV de la Tapae,
acordndu-i totusi cel mult o valoare simbolic. E motivul pentru care si este n
general reprodus, n mai toate tratatele din vremea noastr, ca cea mai verosimil
dintre reprezentrile chipului lui Decebal. Desigur, si aceast Iigur rezult din
mult imaginaie, dar este imaginaia unui contemporan, care va Ii putut reine, cel
puin din auzite, dac nu din proprie impresie, unele trasturi ale portretului regal
200
.
n aIar de reprezentrile de pe Column, regelui dac i-au Iost atribuite dou
din busturile de nobili daci care mpodobeau odinioar Forul lui Traian.
Unul a Iost descoperit n 1822 si se pstreaz acum n Muzeul Vaticanului
(Iig. 10/13). Bustul si gtul sunt restaurate pe trei sIerturi; nalimea este de 1,05
m (capul msoara 0,60 m). Personajul poart barb scurt, musti, iar prul, de
asemenea scurt, este acoperit de o boneta moale de ln cu moul aplecat nainte.
Faa este sever, cu pomeii usor iesii, arcadele mari si arcuite, gura mare si
puternic. Aceast reprezentare a Iost apropiat de Em. Panaitescu de cea de pe
Column, din scena btliei de la Tapae
201
.
Cellalt bust, de dimensiuni ceva mai mari, a Iost descoperit n 1855 n Forul
lui Traian si a Icut parte la nceput din colecia Campana din Roma; acum se
pstreaz n Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg (Iig. 10/45). Bustul este
acoperit de o mantie prins de umrul drept cu o Iibul rotund. Chipul personajului
apare impuntor cu privirea nainte, musti si barb cu suvitele ceva mai lungi, iar
pe cap cunoscutul pileus
202
.
Dup prerea lui R. Vulpe, cele doua busturi ar reprezenta doar nobili daci
captivi
203
; un argument important adus de acest istoric ar Ii c portretul din Muzeul
Vaticanului provine din decapitarea unei statui de nobil captiv
204
. ntr-adevar, n
timp ce bustul din Muzeul Ermitaj priveste drept nainte, cel de la Vatican pare a
avea privirea lsat n jos, ntocmai ca la statuile de nobili captivi. Poate de aceea
H. Daicoviciu nclina a considera bustul din Muzeul Ermitaj drept un portret mai
probabil al lui Decebal
205
.
De asemenea, o Iigurin de bronz ( 11,3 cm) pstrat la Biblioteca Naional
din Paris (Iig. 9/1) a Iost identiIicat de autorul acestor rnduri cu regele Decebal
care-si pune capt zilelor
206
.
AstIel, cele mai autentice reprezentri sculpturale ale regelui Decebal rmn
cele de pe Column. Alte imagini: pe monumentul Iunerar al lui Ti. Claudius
Maximus de la Grammeni sau pe vasele gallice de terra sigillata
207
sunt

200
R. Vulpe, loc. cit., p. 7778.
201
ED, I, p. 406 si urm. Vezi si A. Decei, n Magazin istoric, VIII, 1974, 6 (87), p. 28.
202
A.I. Vostschinina, Golova 'varvarov` i: sobranifa Ermitafa, n Truai anticinovo otaela
M. Ermitafa, Leningrad, 1946, p. 203, pl. I.
203
Vezi si rspunsul lui A. Decei, Sargetia, 14, 1979, p. 6991.
204
Despre aceste statui si busturi de daci, vezi I. I. Russu, Daco-geii in Imperiul Roman, p. 65
si urm.
205
H. Daicoviciu, Portrete aacice, p. 110.
206
E. Babelon, J.-A. Blanchet, Catalogue aes bron:es antiques ae la Bibliothque Nationale,
Paris, 1895, p. 398399; S. Reinach, Repertoire ae la statuaire grecque et romaine, III,1, 1897,
p. 198, Iig. 1; vezi C. C. Petolescu, Oltenia, 15, 2004, p. 3335 ( Contribuii, I, p. 39101).
207
Vezi mai departe, p. 155.

117
reprezentri convenionale, lipsite de detalii si deci de valoare pentru reconstituirea
portretului Iizic al lui Decebal.
Societatea dac pe timpul lui Decebal
De la Burebista, regatul dacic a parcurs un drum lung, ale carui etape reIlect
evoluia societii omenesti n ntreg spaiul carpato-dunrean. Fr ndoial, acest
mers ascendent a avut la baz un progres net n domeniul activitii productive,
care a stimulat n proporii Ir precedent schimbul de valori materiale si spirituale
n interior, dar si n aIar, ndeosebi cu lumea greco-roman. Acest Ienomen rzbate
din numeroasele descoperiri arheologice, care mbogesc continuu harta Daciei.
Progresele materiale au inIluenat Ir ndoial si evoluia social, dar acest
aspect este mai greu sesizabil arheologic. Probabil totusi c n acest domeniu lumea
geto-dac se arat a Ii inIinit mai conservatoare, de aceea vom Iace apel si la
izvoare mai vechi.
Dacii erau un popor de oameni liberi, chiar dac si aici societatea cunoscuse
de mai mult vreme o diIereniere de rang si avere.
Izvoarele ne Iac astIel cunoscut o nobilime, avndu-si originea n aristocraia
gentilic din secolele precedente. Cea mai important stire o aIlm ns de la
Iordanes (Getica 40), care s-a inspirat de la Dio Chrysostomos: Qui aicit primum
tarabostes eos, aeinae vocatos pilleatos hos, qui inter eos generosi extabant, ex
quibus eis et reges et saceraotes orainabantur, 'acesta Dio~ spune c acei dintre
ei, care erau de neam s-au numit la nceput tarabostes, iar apoi pileati, dintre dnsii
si alegeau regii si preoii. AIirmaia lui ,Dion Gur-de-Aur este deosebit de
important pentru stabilirea sensului termenului desemnnd nobilimea, sugernd si
o evoluie n timp. Rezult asadar c termenul iniial si autentic geto-dacic era cel
de tarabostes, el era Ir ndoial un cuvnt compus, un tetrasilabon, elementul
-bostes regsindu-se n onomastica geto-dac: Rubobostes, poate si Burebista
208
. Ei
erau nobili de snge, urmasii acelei aristocraii gentilice, asemeni eupatrizilor n
Attica strveche sau patricienilor la Roma. Treptat, rndurile acestor aristocrai ,de
neam s-au rrit, locul lundu-le tot mai mult o nobilime de Iuncii si sabie,
rspltii de rege cu semnul nobleei pentru ,credincioas slujb; ei nu erau poate
toi tarabostes, dar purtau semnul distinctiv al nobilimii, pileus. Asa pare s rezulte
din aIirmaia lui Iordanes cum c acei dintre gei care erau de neam s-au numit la
nceput tarabostes, iar apoi pileati. ntr-adevr, celelalte texte care se reIer la
nobilimea dac Iolosesc numai acest termen: Criton (,geii purttori de pileus`:
v.`).)
209
, Cassius Dio (LXVIII 9, 1: ,Decebal a trimis soli...pe cei mai buni
dintre pileai: v.`).) s. Sex. Aurelius Victor (Caesares, XIII, 3, despre
Traian: ,a extins stpnirea roman dincolo de Dunre, transIormnd n provincie pe
pileati daci: aomitis in provinciam Dacorum pileatis).
Din rndurile nobililor se recrutau preoii. Tot de la Iordanes (Getica, 71)
aIlm c Deceneu ,a ales dintre ei pe barbaii cei mai de seam si mai ntelepi, pe care

208
I. H. Crisan, Burebista si epoca sa, p. 43 (cu bibliograIie).
209
Vezi I. I. Russu, StCl, 14, 1972, p. 121122, Iragm. 3.

118
i-a nvat teologia, i-a sIatuit s cinsteasc anumite diviniti si sanctuare, Icndu-i
preoi si le-a dat numele de pileati; organizarea sacerdoiului a mers mn n mn
cu aciunea de uniIicare a lumii geto-dace ntreprins de regele Burebista.
Din rndul preoilor si nobililor, regele si alegea sIatul. Vorbind de colaborarea
regelui cu marele preot ntru aducerea la deplin ascultare a supusilor, Strabo scria:
,Obiceiul acesta a continuat pn n zilele noastre, pentru c mereu se gsea cineva
gata sa-l sItuiasca pe rege si acelui om geii i spuneau zeu (Geogr., VII, 3, 5
|C.297|). Din acest sIat Iceau parte Ir ndoial prinii casei regale, precum si ali
nobili: astIel, Cassius Dio (67, 7, 23) ne spune ca Decebal a trimis pe Diegis,
Iratele su, cu civa brbai (desigur nobili), ca s napoieze lui Domitian armele si
civa captivi; acelasi autor (67, 10, 2) vorbeste despre Vezina, ,care venea n locul
al doilea dup Decebal, precum si despre Bicilis, ,un so de-al lui, care stia unde
au Iost ascunse comorile regale (68, 14, 5); vezi si Zonaras (X, 32; dupa Cassius
Dio): ,dar unul dintre prietenii lui Decebal, avnd si el cunostin de tezaur, l-a artat.
De asemenea, se citeaz o inIormaie din Lexiconul lui Suidas (atribuit lui Criton),
n legtur cu un prizonier roman: ,agitndu-se geii si cernd s Iie pedepsit, a biruit
(prerea unuia) Duras, care propuse regelui ca acesta s Iie inut sub paz
210
.
Nobililor le erau ncredinate diIerite dregtorii, n special militare si de
administrare a teritoriului. AstIel, n Lexiconul lui Suidas, citim sub 3..i.; (,cei
ce muncesc pmntul cu boii): ,si pe cnd unii erau pusi peste cei ce munceau
pmntul cu boii, alii dintre cei din jurul regelui erau rnduii s se ngrijeasc
de IortiIicaii, spune Criton n Getica
211
. S-a discutat dac aceast situaie
nIaiseaz aparatul administrativ permanent, ori unul adaptat strii speciale de rzboi.
Cum cea de-a doua situaie a prevalat n decursul domniei lui Decebal (pregtirea
pentru marea nclestare a durat de Iapt n tot rstimpul de pace dintre 89101), este
Iiresc a vedea preocuparea regelui de a avea sub controlul su producia agricol a
rii si crearea stocurilor de provizii necesare garnizoanelor cetilor pentru a
rezista asediului.
Masa poporului dac o Iormau ns oamenii de rnd, liberi. Numele lor
autentic este necunoscut, ori poate nici nu aveau un nume aparte, societatea geto-
dac neIiind constient de o mprire n categorii sociale. Istoricul Cassius Dio le
spune -:i., ceea ce ar transcrie termenul latin comati, ,cei cu coam (plete);
Iordanes (Getica, 72) i denumeste capillati.
Distinctia exterioar ntre aceste categorii era se pare de vestimentaie. Iat ce
scria Dio Chrysostomos (Discursuri, LXXII, 3): ,Caci aici uneori se pot vedea
oameni avnd pe cap un Iel de cciuli (v.`.), aa cum poart unii traci numii gei
si cum purtau nainte vreme lacedemonienii si macedonenii|...|. De asemenea,
deosebirea ntre aceste categorii sociale nu era att de net, precum se aIirm
uneori. Reamintim ce scria despre ei Cassius Dio (LXVIII 9,1): ,Decebal a trimis

210
Ibiaem, p. 126, Iragm. 15; atribuind aceast Iraz lui Criton, I. I. Russu credea c prizonierul
era generalul Longinus, capturat de regele Decebal; ndemnul la moderaie ne aminteste de episodul
Dromichaites Lysimachos relatat de Diodor din Sicilia (XXI, 12, 3).
211
I. I. Russu, loc. cit., p. 122, Iragm. 4.

119
soli, chiar nainte de nIrngere, nu dintre comati ca mai nainte , ci pe cei mai
buni dintre pileati; iar ntr-o alt variant a textului transmis: ,Decebal a trimis
soli lui Traian dintre pileati. Acestia sunt la ei oamenii cei mai onorai. Trimisese
comati mai nainte. Acestia se bucur de mai puin trecere la ei.
Rezult de aici c pileaii reprezentau o nobilime, deopotriv de snge si
arme, ea nssi coninnd o anumit diIereniere, dovad c solia la care se reIer
autorul antic era Iormat din ,cei mai buni dintre pileati. Probabil totusi c nici
comaii nu erau oameni de dispreuit (vezi aIirmaia lui Cassius Dio, abia citat:
,acestia se bucur de mai puin trecere la ei), cci dintre ei sunt trimisi primii soli
la Traian cu propuneri de pace. Ei nu purtau titlul de noblee si semnul distinctiv al
pileailor
212
, dar erau oameni liberi, probabil arani trind n obsti, muncitori ai
pmntului si care puneau mna pe arme la chemarea regelui lor
213
. Ei sunt
asemantori mosnenilor si rzesilor, care au Iacut gloria militar a rilor romne
ntru aprarea independenei lor.
S-a discutat de asemenea despre existena sclaviei la daci
214
. Izvoarele nu ne
las s conchidem c diIerenierea social ar Ii mers att de adnc, nct s Ii dus la
pierderea libertii individuale de ctre unii membri ai comunitii. Probabil vor Ii
existat si robi, nc de mult vreme, aparinnd regelui si Iamiliei regale, utilizai ca
scribi sau n serviciul de curte; vor Ii avut sclavi si unii nobili, dar puini la numr.
Probabil ns c toi erau strini de neam, ajunsi n Dacia n calitate de captivi de
rzboi sau prin cine stie ce mprejurri
215
. n acet sens, avem o stire de la Pliniu cel
Tnar (Epistulae 74, 1): ,Stpne, soldatul Apuleius, care este n postul de la
Nicomedia, mi-a scris c un anume Callidromus, Iiind reinut cu Iora de brutarii

212
G. Brandis (RE, IV, 1901, col. 1955) si G. Kazarow (Beitrage :ur Kulturgeschichte aer
Thraker, Sarajewo, 1916, p. 16), transcriau acest termen -.:i., nsemnnd prin urmare ,steni, rani;
vezi nc N. Gostar, V. Lica, Societatea geto-aacic, p. 104 (cu discuia problemei). Dupa prerea
noastr, termenul capillati este aplicat abuziv geto-dacilor ; astIel, Iordanes spune c Deceneu a dat ordin ca
,restul poporului s se numeasc capillati, nume pe care goii l amintesc pn astzi n cntecele lor,
deoarece i-au dat o mare consideraie. Or, n secolul al VI-lea, cnd scria Iordanes, geto-dacii trebuie s Ii
Iost deplin romanizai, oricum nu mai existau ca ethnos aparte; goii ns persistau ca grupare etnic chiar
la sud de Dunre, din rndul lor trgndu-se nsusi Iordanes (ceea ce explic si aIirmaia cum c numele de
capillati era amintit pn n vremea sa n cntecele lor). Vezi R. Vulpe, Stuaia Thracologica, p. 65 (care
arat c Iordanes a Icut probabil conIuzie ntre termenul capillati si un altul vechi germanic,
necunoscut); H. WolIram, Histoire aes Goths, 116. De altIel, termenul ,pletosii (cum ar suna n
traducere capillati) nu se potriveste deloc pentru daci (care apar pe Column si printre busturile de la
Roma cu prul retezat scurt), ci mai degrab pentru conaionalii goi ai lui Iordanes.
213
I. H. Crisan, op. cit., p. 176198, a emis prerea ca sub termenul de comati nu trebuie neles
poporul de rnd, ci o categorie privilegiat (vezi n acest sens si M. Petrescu-Dmbovia, Scurt
istorie a Daciei preromane, Iasi, 1978, p. 150). Problema este ct de departe poate Ii dus aceast
ipotez; mai logic este a admite c n rndul acestei rnimi era o diIereniere dar nu de ordin social,
ct de atribuii si sarcini (n primul rnd militare). AstIel, cei care locuiau n zona cetilor aveau o
serie de obligatii militare (precum pliesii de mai trziu), dar se bucurau desigur de unele privilegii.
214
n aceast privin, vezi observaiile lui C. Daicoviciu, n Istoria Romaniei, I, 1960, p. 281;
cI. D. M. Pippidi, In legtur cu sclavia la aaci, n Contribuii
2
, p. 519523.
215
Vezi N. Gostar, V. Lica, op. cit., p. 116: ,...suntem de prere c, cel puin n vremea statului
dac, Dacia nu a Iurnizat sclavi lumii greco-romane dect, n cea mai mare parte, sub Iorma captivilor
Icui de armatele romane expediionare la Dunre. Pentru captivi strini la daci, ibiaem, p. 117118.

120
Maximus si Dionysius, crora le nchiriase munca sa, s-a reIugiat la statuia ta si,
dup ce a Iost dus n Iaa autoritilor, a artat c a Iost cndva sclavul lui Laberius
Maximus, c a Iost luat prizonier n Moesia de Susagus si c a Iost trimis n dar de
ctre Decebal lui Pacorus, regele parilor, c a Iost mai muli ani n slujba acestuia,
de unde mai trziu a Iugit si c a ajuns n Nicomedia. El a Iost adus n Iaa mea si,
dup ce mi-a istorisit acelasi lucru, am socotit c trebuie sa-l trimit la tine
216
.
n legtur cu stadiul evoluiei societii geto-dace se poate ncerca deIinirea
caracterului statului dac. Dar n locul caracterizrii acestuia drept stat incipient
sclavagist, este preIerabil, din motive asupra crora ne-am oprit destul de pe larg
mai sus, cea de regat dacic mai general, punnd accent n special pe rolul
acestuia n organizarea vieii sociale interne si pe aprarea teritoriului Ia de
primejdiile din aIar.
n special acestei a doua meniri i sunt subordonate construcia a numeroase
ceti si complicata arhitectur militar dac
217
. n aceast privin, complexul de ceti
si asezri din Munii Orstiei reprezint cea mai nalt expresie a civilizaiei materiale
geto-dace din secolele I a.Chr. I p.Chr. Ele acoper o supraIa de circa 150 km
2
si
apar grupate, n genere, n jurul Apei Gradistii, prin care se Iace legtura spre nord
cu valea Muresului. Asemenea ceti se aIlau la Costesti-Cetuie, Costesti-Blidaru,
VrIul lui Hulpe; accesul dinspre miaz-zi, prin pasul Vlcan, era controlat de
IortiIicaia de pe Piatra Cetii (com. Bnia), iar dinspre sud-vest, de pe valea
Streiului, de cetatea de la Piatra Rosie si valul (,Troianul) de la sud de aceasta.
Aceste ceti erau situate pe nlimi care domin inuturile dimprejur. Scopul lor
era aprarea accesului spre Sarmizegetusa Regia, centrul politic si cultural-religios
cel mai de seam al regatului dac.
Cea mai important dintre cetile dacice este cea situat n locul denumit
astzi Grdistea Muncelului (1500 m altitudine); pe bun dreptate a Iost
identiIicat cu Sarmizegetusa Regia. Incinta urmeaz conIiguraia terenului,
nchiznd o supraIa de circa 3 ha; are Iorma unui hexagon neregulat, care urc si
coboar cteva terase. Zidul este gros de 3,20 m. FortiIicaia avea dou pori spre
care se Icea accesul printr-un drum pavat. Cercetrile au pus se pare n lumin
distrugerea cetii dup primul rzboi dacic, precum si reIacerea cetii. La circa
100 m de poarta de rsrit a cetii se aIla incinta sacr. Pe alte terase s-au constatat
urme de locuire civil.

216
Vezi D. Tudor, Peregrinrile sclavului Calliaromus, n Studii si articole de istorie, 1956, p. 1930.
217
Din bibliograIia reIeritoare la acest subiect, citm: H. Daicoviciu, Dacia ae la Burebista la
cucerirea roman, Cluj, 1972, p. 127149 (vezi idem, Les fortifications aaces aes Monts aOrtie et
leur signification historique, n Actes au II
e
Congrs international ae Thracologie, Bucuresti, 1980,
p. 7175); I. H. Crisan, Burebista i epoca sa
2
, p. 290-382; I. Glodariu, Arhitectura Dacilor, Cluj,
1983, p. 49-121 (recenzie: N. Conovici, Monica Mrgineanu-Crstoiu, TD, 6, 1985, p. 205213);
D. Antonescu, Introaucere in arhitectura Dacilor, Bucuresti, 1984, p. 97174; Al. Vulpe, M. Zahariade,
Geto-aacii in istoria militar a lumii antice, Bucuresti, 1987, p. 48-57; cri de popularizare: M. Macrea,
Oct. Floca, N. Lupu, I. Berciu, Ceti aacice ain suaul Transilvaniei, Bucuresti, 1966; N. Gostar,
Cetti aacice ain Molaova, Bucuresti, 1969; I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu, op. cit. (nota 123).
Vezi de asemenea: K. Strobel, SCIVA, 49, 1998, 2, p. 207227 (observaii critice).

121
n aIar de complexul din Munii Orstiei, alte ceti s-au construit n diIerite
puncte de importan strategic ale regatului dac. Una din acestea era cea de la
Cplna, pe valea Sebesului, al crei rol, se crede, era acela de a proteja Ilancul
drept (de est) al complexului de ceti menionate mai sus. Mai spre nord de
viitorul Apulum roman, la Piatra Craivii, pe masivul stncos, s-a construit alt
cetate de Iorm patrulater (67 36 m), cu zidul de incint din piatr ecarisat
218
.
Zidurile de incint de la Costesti, Piatra Rosie, Blidaru, Bnia (zidul B),
Grdistea de Munte, Cplna si Piatra Craivii sunt considerate ca Iiind tipul clasic
al asa-zisului ,zid dacic (murus Dacicus); n realitate, el trebuie s Iie opera
mesterilor greci (venii de bun voie ori mai degrab silii, n urma cuceririi
cetilor pontice de ctre Burebista)
219
ori romani (trimisi de Domitian, conIorm
nelegerii cu Decebal).
Ceti cu ziduri de piatr au Iost identiIicate si mai departe: spre rsrit, la
Racos (jud. Brasov), Srel si Beclean (jud. Bistria-Nasaud), iar la sud de muni
la Polovragi (jud. Gorj) si Ceteni (jud. Arges).
n aIar de IortiIicaiile cu ziduri de piatr, se cunosc, din perioada Burebista
Decebal, numeroase ceti si asezri ntrite numai cu val de pmnt si palisad.
Un caz special este cel al cetii de la Tilisca (jud. Sibiu), nconjurat de un val (cu
pantele cptusite cu blocuri de stnc) si prevazut cu o ,teras de lupt si dou
turnuri (avnd partea inIerioar construit n opus quaaratum).
Puternicul sistem deIensiv al regatului dacic este considerat pe bun dreptate
Ir pereche n arhitectura ,barbar a epocii: ceti cu bastioane si turnuri, din
piatr ecarisat si crmid, situate pe nlimi greu accesibile
220
. Construcii de tot
Ielul, din crmid sau lemn, cisterne si conducte de ap, ateliere mestesugresti
etc. dovedesc c unele din aceste ceti erau si centre de producie alturi de
menirea de ceti de reIugiu pe care o pstreaz cele mai multe dintre ele. De
obicei, viaa civil se desIsoar n aIara zidurilor, cum este cazul la Sarmizegetusa
unde cetatea militar si o important asezare urban sunt vecine, dar distincte.
Cercetrile au artat cum aici s-a dezvoltat o via tinznd spre un caracter urban.
Cetile erau pzite de rzboinici condusi de un Iel de preIeci (dup Criton
221
); n
Ielul acesta, se accentueaz si diIerena ntre populaia aIlat n asezrile civile din
vi si tarabostele numit dregtor si comandant al cetii situate pe nlime.
n aIar de aceste IortiIicaii, lumea geto-dac a cunoscut si ae:ri intrite,
centre de via civil protejate de anumite elemente deIensive; ele se ntlnesc n
special n lumea extracarpatic, cum sunt cele de la Popesti pe Arges, Poiana pe
Siret sau cea de la Barbosi de la Galai.

218
Vezi Rep. arh. Alba, p. 8384, nr. 3.
219
Asa s-ar explica prezena blocurilor cu litere grecesti (semne de pietrar) de la Grdistea
Muncelului; vezi IDR, III/3, 267.
220
Numai romanii, cu tehnica poliorcetic si masinile lor de asediu, puteau cuceri asemenea
IortiIicaii.
221
Vezi I. I. Russu, StCl, 13, 1972, p. 122, nr. 5 (dup Suidas, s.v. 3..i.; : ,unii Iiind pusi s
supravegheze lucrarea pmntului, iar alii dintre cei din jurul regelui Iiind repartizai la IortiIicaii).

122
Cetile si asezrile ntrite sunt staiunile arheologice cele mai cunoscute,
urmare a unor spturi destul de ample. Cercetrile n asezrile deschise, civile,
sunt mai puine la numr si mai neconcludente. n orice caz, cel puin n zona
Munilor Orstiei se cunosc pn acum peste o sut de asezri dacice; autorii
cercetrilor au ncercat, chiar n acest stadiu, s Iac o distincie, nc anevoioas,
ntre aglomeraii de tip rural si cele oppidane (de tip trg). Cele dinti, aIlate
deobicei la ses, erau destul de compacte; uneori, pe nlime (cum era la Costesti)
se aIla cetatea, care servea drept acropole, iar n vale asezarea civil. Existau si
cteva asezri de munte mai mari, cu locuine numeroase, avnd un caracter
oppidan: la Sarmizegetusa, Feele Albe sau Faa Cetei. Locuirea se desIasura pe
terase, unele amenajate artiIicial, cteodat (ca la Feele Albe) sprijinite de ziduri n
opus quaaratum pentru a le Ieri de alunecarea la vale. Chiar si astIel, ele ddeau
impresia de locuri ntrite, conIirmnd, alturi de cetile de piatr, impresia
autorului antic despre munii ntrii ai dacilor (vezi Statius, Silvae, I, 1, 80:
,muntele care ntrzie s ncheie un tratat).
Sistemul deIensiv, ale crui elemente au Iost prezentate rezumativ n paginile
de mai sus, reprezenta doar nucleul militar si politic al regatului dac (regnum
Decebali). Este greu de spus ct de ntins a Iost autoritatea lui Decebal si dac el a
reIcut unitatea lumii geto-dace destrmat dup moartea lui Burebista. n aceast
privin, se poate urma o remarc a lui C. Daicoviciu, dup care provincia Dacia,
creat dup 106, este tocmai regatul lui Decebal. Acesta va Ii cuprins n primul
rnd Transilvania, dar si Banatul si cel puin nord-vestul Olteniei: doar acestea erau
regiunile prin care dacii trec n cteva rnduri atacnd provincia Moesia. Stim
iarsi c, n anul 105, n schimbul eliberrii lui Longinus, Decebal pretindea lui
Traian, ntre altele, ,sa-i cedeze ara pn la Istru (Cassius Dio, 68, 12, 2), cu alte
cuvinte sa-i restituie teritoriul ocupat n urma primului razboi dacic (cel puin
Banatul si Oltenia). Nu este exclus ca de poruncile lui Decebal s mai Ii ascultat si
o parte a populaiei din inuturile dintre Carpai si Siret, unde s-au descoperit o
serie de ceti precum cea de la Btca Doamnei, n apropierea creia romanii
aveau s construiasc un castru n locul numit Troian
222
(dovad c n avntul lor
cuceritor, romanii au ajuns pn n acele pri). n schimb, alte teritorii, precum
Muntenia (cel puin cmpia) si sudul Moldovei, scpau probabil de sub autoritatea
regelui dac (Iiind, poate, de mai multa vreme, sub inIluena militar si politic
roman). Precum se vede, regatul lui Decebal trebuie s Ii Iost cu mult mai redus
din punct de vedere teritorial dect cel al lui Burebista ,uniIicatorul. n schimb,
era mai echilibrat din punct de vedere geograIic, avnd o coeziune intern inIinit
mai mare; tendintele centriIuge par a Ii Iost minime, iar deIeciunile trdrile
unor nobili presupuse, dar nu dovedite. Si din punct de vedere militar, statul dac
reprezenta o Ior deosebit, bazat pe puternicul sistem deIensiv, dar si pe
valoarea combativ a rzboinicilor daci marea lor mas Iiind rani luai de la
coarnele plugului, hotri s apere cu preul vieii pmntul si libertatea lor.

222
N. Gostar, Apulum, 5, 1964, p. 144; idem, Ceti aacice, p. 38; idem, AIIA Iasi, 1980, p. 3.

123
RZBOIUL DACIC AL MPRATULUI TRAIAN
223

Personalitatea lui Traian
Marcus Ulpius Traianus
224
s-a nscut la 18 septembrie 53 p.Chr., n orasul
Italica din Baetica (Hispania). El a Iost primul mprat din aIara Italiei urcat pe
tronul Imperiului roman.
Tatl viitorului mprat, purtnd acelasi nume, a guvernat pe timpul lui Nero
Baetica. A servit sub ordinele lui Vespasian n Siria, n 69 a devenit consul, iar peste
zece ani a primit guvernarea Siriei. Acensiunea tatlui a netezit drumul carierei
Iiului.
Viitorul mprat a Icut o carier militar strlucit si temeinic. A servit zece
ani n calitate de tribun militar, mai nti n Siria, apoi n armata Germaniei. n
primii ani ai domniei lui Domitian, si ncepe cursus honorum la Roma; dup
pretur, primeste comanda legiunii VII Gemina din Hispania. Dup consulat, a Iost
numit guvernator al provinciei Germania Superior; acolo a primit vestea adopiunii
de ctre mpratul Nerva (anul 97).
OIicial, s-a numit Imp. Caesar Nerva Traianus Augustus (98117). El a
respectat sistemul politic al Principatului instituit de ctre Augustus, bazat pe
mprirea puterii ntre principe si Senat. A avut un respect proIund pentru naltul
corp legiuitor al imperiului ceea ce i-a adus din partea acestuia titlul de Optimus
(Princeps), iar n uzajul curent a intrat urarea felicior Augusto, melior Traiano (,s
Iii mai Iericit dect Augustus si mai bun dect Traian), adresat Iiecrui mprat la
urcarea pe tron.
Cu el se deschide un secol de progres, indiscutabul cel mai prosper din
istoria Imperiului. La Roma, a iniiat opere edilitare de seam care-i poart numele
(Forul, Basilica Ulpia, Columna); dar urmele activitii sale constructive apar
pretutindeni n Imperiu, Iiind consemnate de un mare numr de inscripii. Pe plan

223
Din izvoarele epigraIice, aIlm c romanii denumeau rzboiul din 101102 expeaitio
Dacica prima (IDRE, I, 172), iar rzboiul din 105-106 expeaitio Dacica secunaa (IDRE, I, 170 ; II,
367); alte inscripii se reIer la un bellum Dacicum unic (v. indicii la IDRE, I, p. 129; II, p. 516). Vezi
n aceast problem: Veit Rosenberger, Bella et expeaitiones. Die antike Terminologie aer Kriege
Roms, Stuttgart, 1992, p. 9293.
224
Despre mpratul Traian si epoca sa, a se vedea: R. Paribeni, Optimus Princeps. Saggio
sulla storia e sui tempi aellimperatore Traiano, I-II, Messina, 1926; R. Hanslik, RE Suppl. X (1965),
col. 1032-1102, s.v. M. Ulpius Traianus, D. Tudor, Traianus, Bucuresti, 1966 (vezi idem, Figuri ae
imprai romani, Bucuresti, 1974, p. 556); E. Cizek, Epoca lui Traian, Bucuresti, 1980; Carmen
Castillo, Los senaaores Beticos. Relaciones familiares y sociales, Tituli, 5, 1982, p. 515, nr. 94;
D. Kienast, Rmische Kaisertabelle
2
, 1996, p. 122127; W. Eck, n Imprai romani (55 de portrete
de la Caesar la Iustinian editate de ManIred Clauss. Traducere din limba german si note de AdolI
Armbruster), Bucuresti, 2001, p. 125140; J. Gonzalez (ed.), Trafano, emperaaor ae Roma, Roma,
2000 (Saggi ai storia antica, 16; volumul reuneste actele unui colocviu desIsurat la Sevilla, 1417
septembrie 1998; vezi AE, 2000, 40); Jaime Alvar, Jos Maria Blazquez (ed.), Trafano, Madrid,
2003; Julian Bennett, Traian, Bucuresti, 2006 (traducere de Vl. Agrigoroaiei). Vezi si articolul nostru,
Impratul Traian i casa sa aomnitoare, Oltenia, 14, 20022003, p. 4751 ( Contribuii, I, p. 6268).

124
economic si social a Iost iniiatorul unei serii de reIorme, care au redresat statul
roman.
Militar de carier, Traian a Iost unul din marii cpitani ai lumii antice. n 97 a
primit titlul de Germanicus, iar n urma nIrngerii dacilor si parilor, pe cele de
Dacicus (102) si Parthicus (116). A Iost deosebit de popular n rndul soldailor, pe
care i-a tratat cu atenie si consideraie. Printr-o etimologie popular, Ir ndoial
legat de legenda troian despre originea poporului roman, numele su apare n
numeroase inscripii de pe teritoriul ntregului Imperiu roman sub Iorma
Troianus
225
. Sub numele de Troian, el a rmas pn n epoca modern n tradiia
popoarelor din sud-estul Europei, Iiind legat de o serie de toponime din aceste pri.
Traian a murit la 10 august 117, la Selinus (Traianopolis) n Cilicia, pe cnd
se ntorcea din expediia oriental.
Cauzele rzboiului dintre daci yi romani
Studierea cauzelor acestor rzboaie ar prea superIlu, avnd n vedere
conIlictul perpetuu, de secole, dintre romani si populaiile transdanubiene. Totusi,
nici una din conIruntrile anterioare nu a avut amploarea celor dou expediii
dacice ale lui Traian si nu au avut scopul sau un scop att de clar deIinit precum
acela al lui Traian: de a transIorma Dacia n provincie roman
226
.
ncercand a deslusi cauzele acestor rzboaie, este drept a da mai nti
cuvntul celor vechi; din pcate, cunoastem numai opinia cuceritorilor, chiar si
aceasta din dou surse depsind un secol ntre ele.
AstIel, reIerindu-se la lipsa de brbie a lui Domitian, Pliniu cel Tnr
(Paneg., 11, 4) aIirm despre daci: ,Prin urmare au prins curaj, au scuturat jugul si
nu mai luptau cu noi pentru libertatea lor, ci pentru supunerea noastr si nu mai
ncheiau nici mcar un armistiiu dect pe picior de egalitate si ca s primeasc ei
condiiile noastre, trebuia mai nti ca noi s le primim pe ale lor. Desigur, autorul
roman exagereaz mult cnd aIirm c dacii se rzboiau cu intenii anexioniste. Pe
de alt parte, nu s-ar putea aIirma c Dacia lui Decebal ar Ii stat n calea politicii de
expansiune a Romei, Iie si pentru Iaptul c dup ce romanii atinseser linia Dunrii
sub mpratul Augustus, nu o depsiser cu intenia de a Iace noi anexiuni teritoriale.
Faptul c Decebal, diplomat abil, stiuse s ntoarc sorii izbnzii n Iavoarea
sa si s utilizeze ajutoarele romane n scopul ntririi stpnirii sale, nemulumeau
pe Traian: ,Deoarece, dac un rege barbar a ajuns pn ntr-acolo cu nerusinarea si
nebunia sa, nct s merite mnia si indignarea ta |...|, scrie Pliniu cel Tnr

225
Vezi C. C. Petolescu, Troianus in epigrafia latin, TD, 4, 1983, p. 143145; variant
ampliIicat n vol. LAfrique, la Gaule, la Religion a lepoque romaine. Melanges a la memoire ae
Marcel Le Glay, 1994, p. 723729.; idem, Contribii, I, p. 6875.
226
Ammianus Marcellinus (XXIV 3, 9) consemneaz astIel intenia Ierm a lui Traian de a
transIorma Dacia n provincie: Sic in provinciarum speciem reaactam viaeam Daciam, sic pontibus
Histrum et Euphratem superem (,asa s vd eu supus Dacia n rndul provinciilor, asa s trec peste
poduri Istrul si EuIratul).

125
(Paneg., 16, 5). Mai moderat si mai lucid, Cassius Dio (68, 6, 1) scrie despre Traian:
,Cugeta la cele svrsite de acesta si era coplesit cnd se gndea la sumele de bani
pe care trebuiau s le plteasc n Iiecare an. Vedea apoi c puterea si ngmIarea
dacilor sporesc necontenit.
Rezult din aceste texte c principala cauz de ngrijorare era cresterea puterii
dacilor
227
. Imperiul avea experiena grav a prezenei unui vecin puternic la graniele
sale orientale: regatul partic, care amenina continuu posesiunile romane din Orient.
Dou regate puternice n coastele Imperiului reprezentau o ameninare permanent
si mai ales de perspectiv; desi n-o spun, contemporanii erau constieni de acest
dublu pericol, ct se poate de real: dovad c Decebal a ncercat, cum se va vedea,
s intre n relaii cu regele parilor pentru o cooperare militar antiroman. Dovad
iarsi c, dup Dacia, Traian a hotrt s lichideze si regatul parthic, dusmanul cel
mai de seam al Romei dup Carthagina.
Cellalt motiv invocat de istoricul antic sumele de bani anuale pltite ca
subsidii nu poate Ii apreciat cu justee, dat Iiind imposibilitatea de a evalua
cuantumul acestora. Se poate crede c, pe ansamblu, plata acestor subsidii ctre
diIerii prini barbari reprezenta o povar Iinanciar apreciabil, de aceea nu o dat
mpraii romani au procedat la reducerea lor. Probabil c nu este doar o Iigur de
stil aIirmaia lui Iordanes c dacii |la acest istoric: Gothi ,geii| desIcuser
aliana, Iiindc le era team ae avariia (:garcenia) lui Domitian (Getica, 76)
228
.
Foarte probabil c Traian nsusi a procedat la o scdere a stipendiilor ctre unii
barbari; cci, la venirea pe tron, viitorul mprat Hadrian trebuie s in seama de
nemulumirea regelui roxolanilor, care se plngea de micsorarea subsidiilor (qui ae
imminutis stipenaiis quaerebatur. SHA, Haar., 6, 6)
229
. Probabil c tierea
subsidiilor producea reacia celor aIectai, cum procedeaz dacii lui Diurpaneus,
sau roxolanii de care aminteam mai sus.
Fr ndoial, acestea reprezentau motive serioase, iar ele au atrnat mult n
cumpn n propaganda imperial n jurul problemei dacice. Totodat, att
Augustus, ct si, mai recent, Domitian si-au dat seama de diIicultatea cuceririi, dar
mai ales a meninerii unei noi provincii; se stie doar c Hadrian, abia urcat pe tron,
era hotrt s-o abandoneze. Se pare c nsusi Traian a ezitat n luarea unei decizii,
cu att mai mult cu ct a avut de nIruntat si opoziia Senatului.
Motivele expuse de autorii antici erau, chiar si numai ele, suIiciente pentru a
justiIica rzboiul. Dar anexarea Daciei avea n vedere ntr-o msur la Iel de
nsemnat dac nu chiar mai mare prada de rzboi si exploatarea bogiilor
Daciei. Aceasta era si o justiIicare pentru riscul campaniei, menit s atenueze
opoziia celor ce ndemnau la pruden. Era vorba de tezaurul dacic si de aurul
munilor (exagerate probabil cu intenie, cum procedeaz Criton), de alte bogii

227
ntr-adevr, oricnd se putea repeta situaia din anul 85, la care se reIer Tacitus, Agricola,
41, 1 (vezi mai sus p. 100 sqq.).
228
n legtur cu acest pasaj, vezi: J. Klose, Roms Klientel-Ranastaaten am Rhein una an aer
Donau. Beitrge :ur ihrer Geschichte una rechtlichen Stellung im 1. una 2 Jahrhunaert n.Chr.,
Breslau, 1934, p. 125; R. Vulpe, DID, II, p. 62.
229
J. Klose, op. cit., p. 128129.

126
ale subsolului, dar, totodat, de veniturile n perspectiv ale exploatrii intensive a
resurselor agricole si animaliere ale viitoarei provincii.
ntr-o msur, a tras n cumpn si personalitatea mpratului: militar nscut,
unul din cei mai de seam comandani de osti pe care i-a dat Roma. Cel puin n
cazul expediiei contra parilor, este limpede c Traian dorea s imite pe Alexandru
cel Mare, cuceritorul Orientului.
n ce-l priveste pe Decebal, el si-a dat seama, desigur, de schimbarea de
orientare n politica roman odat cu urcarea pe tron a lui Traian. Probabil c el a
Iolosit la maximum resursele bnesti si materiale puse la dispoziie de Domitian
pentru a ntri Iora de aprare a regatului su. Nu avem ns nici un motiv s
credem c a provocat n vreun Iel pe romani aIar doar prin Iaptul c ,puterea si
ngmIarea dacilor sporesc necontenit (Cassius Dio, 68, 6, 1). El a respectat Ir
ndoial ,n litera lui pactul cu Domitian. Chiar cnd Traian i taie subsidiile, nu
se produce o reacie din partea lui Decebal: cel puin izvoarele antice nu ne las s
nelegem aceasta. Este limpede c actul de agresiune a Iost comis de Traian.
Izvoarele istorice privitoare la rzboiul dacic al lui Traian
Cunoasterea istoriei celor dou expediii dacice ale lui Traian prezint numeroase
lacune; sursele att cele scrise, ct si cele arheologice sunt de valoare inegal.
I:voarele narative
230
. Despre rzboaiele dacice s-a scris destul de mult n
antichitate, dar o soart vitreg a Icut ca aceste izvoare s se piard n ntregime
sau n cea mai mare parte.
Prima scriere, ca nsemntate istoric, trebuie s Ii Iost ,Dacicele (Dacica)
mpratului Traian; dar istoria acestui rzboi, scris n mai multe cri, nu ni s-a pstrat,
cu excepia unui Iragment exiguu citat de gramaticul Priscianus (din secolul al VI-lea).
O alt scriere este cea a lui Statilius Crito, medic militar care l-a nsoit pe
Traian n Dacia; el a prezentat evenimentele ntr-o scriere n limba greac,
intitulat |:.-i (,Geticele); din opera sa au mai rmas doar cteva Iragmente
citate de ali autori mai trzii.
Din statul major al mpratului a Icut parte si gromaticul roman Balbus; cu
acest prilej, el a eIectuat diverse msurtori si a condus diverse lucrri de
construcie. Dup terminarea rzboiului a scris o lucrare de topograIie sau geometrie,
Aa Celsum Expositio et ratio omnium formarum (Expunerea si teoria Iigurilor
geometrice, dedicate lui Celsus), din care cteva Iragmente au ajuns pn la noi.
Appianus (s-a nscut la Alexandria pe la 100 si a murit dup anul 161) a
compus o Istorie roman n limba greac n 24 de cri; ultimele dou, tratnd
despre rzboaiele lui Traian n Dacia si Arabia, s-au pierdut.
Flavius Arrianus (a trit aproximativ ntre 95175) a Iost un personaj Ioarte
important, ocupnd o serie de Iuncii militare si civile, ntre altele aceea de

230
C. Daicoviciu, n Istoria Romaniei, I, 1960, p. 301302; I. I. Russu, Getica lui Statilius
Crito, StCl, 14, 1972, p. 11120 (n prima parte, p. 111114, sunt prezentate izvoarele istorice ale epocii
lui Traian). Textele sunt reproduse, nsoite de traduceri, n Fontes, I; pentru biograIiile unora din
scriitorii citai, a se consulta dicionarul de Scriitori greci i latini (coord. N. I. Barbu si Adelina
Piatkowski), Bucuresti, 1978.

127
guvernator al Cappadociei n anul 136. A lsat mai multe scrieri istorice, militare si
IilozoIice, dar tocmai cea despre rzboiul cu dacii s-a pierdut.
Poetul P. Annius Florus (L. Annaeus Florus) (a trit pe vremea mprailor
Traian si Hadrian) a cntat n versuri triumIul lui Traian contra dacilor, dar opera s-
a pierdut. Intenia altui poet, Caninius Rufus consemnat de Pliniu cel Tnr de
a descrie n versuri rzboiul dacic, nu s-a realizat
231
. Pliniu cel Tnr nsusi a rostit
un discurs (panegyricus) spre lauda mpratului, n septembrie 100, Ioarte
important pentru cunoasterea ideologiei epocii lui Traian; dar nu conine mai nimic
despre problema ce ne intereseaz
232
.
Din pcate, iarsi, intenia lui Tacitus de a scrie istoria domniilor lui Nerva si
Traian a rmas nemplinit.
AstIel, cea mai important surs rmne Istoria roman (80 de cri) n limba
greac a lui Cassius Dio
233
. Dar tocmai crile LXVII-LXVIII, tratnd despre
rzboaiele lui Domitian si Traian, s-au pierdut; unele Iragmente au ajuns pn la
noi numai prin niste rezumate si excerpte bizantine, uneori incoerente (Xiphilinus
din secolul al XI-lea si Zonaras din secolul al XII-lea).
De asemenea, partea de nceput a istoriilor lui Ammianus Marcellinus
(secolul al IV-lea), continund opera lui Tacitus, s-a pierdut.
I:voarele epigrafice
234
. Inscripiile reprezint o categorie de izvoare deosebit
de importante pentru cunoasterea rzboaielor dacice. Ele completeaz si uneori
suplinesc datele izvoarelor narative. EpigraIele Iac reIerire la oIieri si generali
romani participani la lupte si la unitile militare pe care le conduceau. O parte din
descoperiri provin de pe cuprinsul viitoarei provincii romane, dar cele mai
interesante s-au descoperit n aIara teritoriului acesteia.
I:voarele arheologice. Din aceast categorie, trebuie menionate mai nti
dou monumente de mare mare Iaim: Columna lui Traian si Monumentul triumIal

231
Epistulae VIII 4,1: ,Foarte bine Iaci c te pregtesti s scrii despre rzboiul dacic. Cci ce
subiect poate Ii mai actual, mai bogat, mai vast, n sIrsit mai plin de poezie si mai de domeniul
legendelor, desi este vorba de lucruri Ioarte adevrate? Vei cnta ruri noi, Iluvii conduse peste
cmpii, noi poduri aruncate peste Iluvii, tabere asezate pe coastele abrupte ale munilor, un rege alungat
din resedina sa, izgonit chiar din via, Ir ca s Ii pierdut niciodat ndejdea; pe lng acestea, dou
triumIuri, din care unul a Iost cel dinti mpotriva unui neam nenvins, iar cellalt cel din urm.
232
Vezi Pline le Jeune, Panegyrique ae Trafan. PrIac, dit et comment par M. Durry,
Paris, Les Belles Lettres, 1938.
233
Vezi Scriitori greci i latini, 1978, p. 4345. n romneste, opera lui Cassius Dio a aprut
sub titlul Istoria roman, 3 vol. (Bucuresti 1973, 1977 si 1984), traducere si note de Adelina Piatkowski
(studiu introductiv de Gh. SteIan).
234
A se vedea seria Inscripiile Daciei romane (IDR, I, II, III/1-6) din culegerea naional de
inscripii. Pentru cele externe: A. Dobo, Inscriptiones extra fines Pannoniae Daciaeque repertae aa
res earunaem provinciarum pertinentes
4
, BudapestAmsterdam 1975 (IPD
4
); C. C. Petolescu,
Inscriptions externes concernant lhistoire ae la Dacie (I
er
III
e
sicles), Bucuresti, I (1996) II
(2000) (abreviere: IDRE, III). Pentru inscripia altarului de la Adamclissi, vezi infra, nota 249.

128
de la Adamclisi. Prin depnarea evenimentelor de pe Irizele inspirate de rzboaiele
lui Traian, ele se apropie mult de izvoarele narative.
Columna lui Traian
235
, monument ridicat la Roma, n Iorul lui Traian, a Iost
inaugurat la 12 mai 113, Iiind, ca si Iorul care o adpostea, opera celebrului
arhitect Apollodor din Damasc
236
.
nlimea coloanei, Ir statuie, este de 39,83 m. Deasupra unui soclu paralelipipedic cu latura
de 5,48 m si nlimea de 5,37 m si a unei plinte n Iorm de cunun de laur nalt de 1,68 m, se ridic
Iusul coloanei, nalt de 26,62 m, Iormat din 18 tambure (dintre care 17 mpodobite cu relieIuri) din
marmur de Carrara, un capitel doric de 1,48 m si o baz cilindric avnd rol de suport al statuii
mpratului de 4,66 m. Baza (plinta), Iusul si capitelul msoar mpreun 29,78 m, ceea ce echivaleaz
cu 100 picioare romane; de aceea, ea a Iost denumit si columna centenaria. Diametrul la baz este de
3,83 m, scznd usor pn la vrI, unde msoar 3,66 m; dimpotriv, limea panglicii de relieIuri
creste treptat, dinspre baz n sus, de la 0,89 la 1,25 m (si odat cu acestea nlimea Iigurilor
sculptate, pentru a putea Ii observate de jos). Banda sculptat se ntinde pe o lungime de 200 m si
reprezint 124 de episoade din rzboaiele dacice, n care apar circa 2500 de Iiguri. Soclul este
strpuns de o poart care d ntr-un vestibul, de unde porneste o scar interioar n spiral (luminat
de 43 de Iierstruici) ducnd spre vrIul Columnei. n vrIul acesteia se aIla statuia mpratului; se
poate ns ca iniial s Ii Iost doar imaginea unei acvile, asa cum apare pe o moned din anii 103111.
Deasupra intrrii se vede inscripia susinut de dou Victorii
237
:
Senatus populusque Romanus
Imp(eratori) Caesari aivi Nervae f(ilio) Nervae
Traiano Aug(usto) Germ(anico) Dacico pontif(ici)

235
BibliograIia esenial: W. Froehner, La Colonne Trafane, Paris, 1865; J. H. Pollen,
A Description of the Traian Column, Londra, 1874; S. Reinach, La Colonne Trafane au Musee ae
Saint-Germain, Paris, 1886; C. Cichorius, Die Reliefs aer Trafanssule, Berlin-Leipzig, 18961900
(2 vol. text 2 vol. planse); T. Antonescu, Columna Traian stuaiat ain punct ae veaere arheologic,
geografic i artistic, Iasi, 1910; K. Lehman-Hartleben, Die Trafanssule, Berlin-Leipzig, 1926;
I. Romanelli, La Colonna Traiana, Roma, 1942; C. Daicoviciu, H. Daicoviciu, Columna lui Traian,
Bucuresti, 1966; R. Bianchi-Bandinelli, Rome le centre au pouvoir, Paris, 1969, p. 229250;
W. Gauer, Untersuchungen :ur Trafanssule (Monumenta Artis Romanae, XIII), Berlin, 1977;
R. Vulpe, Columna lui Traian, monument al etnogene:ei Romanilor, Bucuresti, 1988 (ediie ngrijit
de Ecaterina Dunreanu-Vulpe; postIa de Lucia Marinescu); idem, Columna lui Traian Trafans
Column, Bucuresti, 2002 (ediie ngrijit de Magdalena Vulpe; text bilingv; traducerea n limba
englez, p. 203311, de Anca Doina Cornaciu); Dinu Antonescu, Columna lui Traian. Arhitectura ae
pe fri:a sculptat Trafans Column. The Architecture on the sculptea Fri:e, Bucuresti, 2009 (ediie
ngrijit de Monica Mrgineanu Crstoiu). Pentru o inIormare general asupra acestui monument, a se
vedea: L. Rochetti, n Encicliopeaia aellarte antica, II, 1959, p. 756760; H. Daicoviciu, n DIVR,
p. 179180.
236
Nscut la Damascus (Syria), activ ndeosebi pe timpul domniei lui Traian, al crui arhitect
oIicial a Iost att pentru construcii civile, ct si militare; unul din cei mai mari artisti ai epocii
imperiale romane. L-a nsoit pe Traian n rzboiul cu dacii, ca inginer militar. Pe timpul lui Hadrian,
a intrat n conIlict cu acesta, Iiind mai nti exilat, apoi ucis din ordin mprtesc (pe la anul 125).
Portretul su a Iost identiIicat ipotetic printr-un bust provenind de la Roma (pstrat n gliptoteca din
Mnchen), avnd numele spat cu litere grecesti. El poate Ii recunoscut pe Column, ntr-un grup
care-l prezint pe Traian sacriIicnd aproape de podul de peste Dunre (scena XCIX). R. Bianchi
Bandinelli, n Enciclopeaia aellarte antica, I, 1958, p. 477480; D. Tudor, Poaurile romane la
Dunrea ae Jos, 1971, p. 53102.
237
CIL, VI, 960 ( ILS, 294).

129
maximo trib(unicia) pot(estate) XJII imp(eratori) JI co(n)s(uli) JI p(atri) p(atriae)
aa aeclaranaum quantae altituainis
mons et locus tantis operibus sit egestus
Traducere: ,Senatul si poporul roman (au ridicat acest monument) mpratului Caesar Nerva
Traianus Augustus, Iiul lui Nerva cel trecut ntre zei, nvingtorul germanilor, nvingtorul dacilor,
mare pontiI, nvestit pentru a 17-a oar cu puterea tribunician, avnd sase salutaii imperiale, consul
pentru a sasea oar, printe al patriei, spre a arta ct de nali au Iost muntele si locul spat cu eIorturi
att de mari.
Din inscripie ar rezulta c ridicarea Columnei a avut doar intenia de a pstra
n memoria generaiilor eIorturile mari
238
Icute pentru a se spa saua ce lega
Quirinalul de Capitoliu. Aceasta l-a determinat pe nvatul Giuseppe Lugli s dea
crezare ntru totul textului inscripiei si s aIirme deci c sparea Isiei de relieIuri
este ulterioar, dup ce Apollodor si-ar Ii dat seama de monotonia unei att de mari
supraIee goale. Dac se admite ns c relieIurile coloanei reprezint o ilustrare a
Comentariilor lui Traian despre rzboiul dacic, este mai probabil c ideea realizrii
acestor relieIuri este concomitent cu proiectul de ridicare a Columnei.
Columna lui Traian este o creaie original a artei romane de la nceputul
secolului al II-lea; ea reprezint culmea atins de relieIul istoric roman. O trstur
caracteristic a scenelor sculptate este realismul si Iora dramatic ce se degaj din
derularea spiralei. Desi menit s sublinieze vitejia armatei romane si gloriIicarea
lui Traian, scenele istorice sunt totodat strbtute, dup cum sublinia un specialist
de seam n istoria artei antice (R. Bianchi Bandinelli), de un incontestabil respect
Ia de dacii si regele lor surprinsi ntr-o eroic disperare; ele vdesc astIel o
noblee si un umanism care cinstesc creaia artistilor si arunc o nou lumin
asupra celui care ntr-adevr a Iost Optimus Princeps.
Columna prezint ns interes n special ca izvor istoric, mai ales c izvoarele
literare reIeritoare la rzboiul cu dacii s-au pierdut, dup cum am mai artat, n cea
mai mare parte
239
. Interpretarea relieIurilor Columnei a captivat pe numerosi
nvai preocupai de a reconstitui desIsurarea luptelor dintre daci si romani si nu
si-a epuizat Iora de atracie nici pn n ziua de azi. Aceasta pune problema valorii
istorice a Columnei, n aceast privin prerile Iiind mprite: pentru unii (C. Cichorius,
S. Reinach), relieIurile ar reprezenta o cronic Iidel a evenimentelor; pentru alii
(K. Lehmann-Hartleben, E. Strong, I. A. Richmond si chiar R. Paribeni), Columna
ar Ii doar o reprezentare artistic, de sintez, suIerind numeroase exagerri si
deIormri ale evenimentelor istorice. O prere mai realist este cea a lui Carl

238
Vezi si Cassius Dio, 68, 16, 3: ,|Traian| ridic n Ior o column Ioarte mare, att |spre a-i
sluji| ca mormnt, ct si ca o dovad de mreie a lucrrilor din Ior. Cci tot locul acela Iusese
muntos, iar el l sp att ct se nl columna si n Ielul acesta Icu o pia neted.
239
Pentru valoarea documentar a Columnei, n aIar de lucrrile citate la nota 235, a se vedea:
E. Petersen, Trafans aakische Kriege nach aem Sulenrelief er:hlt (2 vol.), Leipzig, 18991903;
A. v. Domaszewski, Die Dakerkriege Trafans auf aen Reliefs aer Sule, Philologus, 65, 1906, p. 321
si urm.; G. Lugli, Il treplice significato. topografico, storico e funerario aella Colonna Traiana, n
Analele Academiei Romne. Memoriile seciunii istorice, seria III, t. XXV, 1943; Werner Gauer,
Untersuchungen :ur Trafanssule (Monumrenta Artis Romanae, XIII), Berlin, 1977.

130
Patsch, care considera relieIurile drept o reprezentare Ioarte expresiv a rzboaielor
dacice, bine documentat din punct de vedere geograIic; evenimentele s-au
desIsurat, n linii generale, asa cum sunt reprezentate pe Column
240
. n orice caz,
se impune permanent o conIruntare a episoadelor relatate de aceast cronic n
piatr cu stirile Iurnizate de izvoarele literare, epigraIice si arheologice desi, n
multe privine, Columna ne d inIormaii de nenlocuit prin alte surse.
Dup moartea lui Traian, Columna a servit si ca mormnt al cuceritorului
Daciei. ntr-un vestibul al acesteia, mpratul Hadrian a dispus s se amenajeze o
camer sepulcral, n care a asezat urna de aur (disprut n cursul evului mediu)
cu cenusa lui Traian. Tot n mileniul ntunecat, n mprejurri necunoscute, a Iost
rsturnat statuia lui Traian; pe la 1587, papa Sixtus V a cerut artistului Fontana s
ridice n locul ei statuia apostolului Petru (sculptat de Gerolamo della Porta).
Columna a devenit, n antichitate, model de inspiraie: de exemplu, pentru
coloana istoric a lui Marcus Aurelius, care comemoreaz rzboaiele marcomanice,
chiar dac aceasta este deosebit ca manier artistic de precedenta.
Pentru Dacia, Columna reprezint o istorie n imagini a cuceririi si
transIormrii ei n provincie roman; de aceea este considerat, pe bun dreptate,
un adevrat act de nastere al poporului romn.
Complexul ae monumente ae la Aaamclisi
241
(Iig. 15). Pe teritoriul comunei
Adamclisi (jud. Constana) se aIl ruinele a trei monumente, puse de majoritatea
istoricilor n legtur cu rzboaiele purtate contra dacilor. Cel mai cunoscut este
trofeul, ridicat, asa cum rezult din inscripia inaugural, n anul 109
242
:
Ma[rti{ Ultor[i{
Im[p(erator) Caes{ar aivi
Nerva[e f(ilius){ N[e{rva
[Tra{ianus [Aug(ustus) Germ(anicus){
5 [Dac{i[c{us p[ont(ifex){ ma[x(imus){
[trib(unicia) potes{t(ate) XIII
[imp(erator) JI co(n)s(ul){ J p(ater) p(atriae),
[aevicto exerc{itu [Dacorum{
[et sociorum eor{um
10 [ - - - - - - - - - - - {e
243

............................

240
Rezumatul discuiilor: C. Daicoviciu, H. Daicoviciu, op. cit., p. 1516; R. Vulpe,
Columna
2
, p. 1416.
241
Vezi bibliograIia citat la p. 109 (nota 164); adaug: F. B. Florescu, Monumentul ae la Aaamclissi,
Tropaeum Traiani, 2 ediii, Bucuresti, 1959 si 1961 (versiunea german: Das Siegesaenkmal von
Aaamklissi, Bucuresti Bonn, 1965); V. Barbu, Monumentul ae la Aaamclissi, Bucuresti, 1965;
A. Rdulescu, Tropaeum Traiani. Monumentul i cetatea (cuvnt nainte de Ion Barnea), Editura
Sport-Turism, Bucuresti, 1988; Maria Alexandrescu Vianu, Tropaeum Traiani. Lensemble
commemoratif aAaamclisi, Il Mar Nero, 2, 19951996, p. 145188.
242
CIL, III, 14214.
243
n penultimul rnd pstrat (9), Gr. Tocilescu propunea literele SJ, n realitate, pe piatr se
pstrau (cum se vede din desenul publicat de Tocilescu) o hast oblic provenind de la litera J si cele
dou haste oblice interioare ale literei M.

131
Rndurile 910 ale inscripiei au putut Ii reconstituite prin analogie cu alt inscripie,
descoperit n cetate unde a Iost utilizat ca material de construcie (n turnul sudic al porii de est)
244
:
[ - - - - - - - - - po{nt. [max., trib.{
[po - - - imp- - -{ co[s - - - .p. p.{
[aevicto exerc{itu D[acorum{
[ et Sarmata {rum...
P. Nicorescu, Emilia Doruiu-Boil si N. Gostar au considerat c troIeul avea iniial dou
inscripii identice, dispuse simetric pe dou Iee opuse ale etajului superior al bazei troIeului. Ulterior,
Em. Doruiu-Boil si-a modiIicat prerea
245
, nclinnd a crede c acest nou Iragment provine de la o
inscripie Iixat pe turnul rectangular (nucleul) care susinea baza cu troIeul; de aici concluzia c
turnul central ar Ii Iost iniial vizibil, Iiind mbrcat n tamburul de mortar abia pe timpul lui
Constantin cel Mare, cnd s-ar Ii asezat si piesele sculpturale (metopele) si s-ar Ii gravat inscripia (cu
numele lui Traian, primul dedicant) de pe baza hexagonal a troIeului. Dup cum se vede, o ipotez
se sprijin pe alt ipotez tot att de ndoielnic. Mai normal ni se pare a admite c aceast a doua
inscripie, descoperit n cetate, a Iost asezat pe alt monument, poate chiar la poarta cetii ntemeiate
de Traian.
Asadar, acest monument, situat pe un platou ce domin dealurile din sudul
Dobrogei, avea scopul s comemoreze luptele grele pe care romanii le-au dus n
aceste pri mpotriva dacilor si aliailor lor. Dar, dup cum se stie, metopele nu
reprezint scene de lupt continuie, nu urmeaz deci o anume naraiune; n Ielul
acesta, este imposibil a reconstitui ordinea n care sculpturile erau ordonate de-jur-
mprejurul monumentului.
Nucleul troIeului l Iormeaz un ,turn rectangular, nalt de 12,42 m, construit din blocuri
regulate de piatr (mbrcat de tamburul de mortar)
246
. mprejurul acestui ,turn s-a construit un
postament de piatr, cu diametrul depsind 40 m, avnd marginea terminat n trepte; pe aceste
postament se sprijinea tamburul de mortar (vizibil n zilele noastre), pe care erau Iixate (la o oarecare
nlime, pentru a Ii vizibile) cele 54 de metope (s-au pstrat pn la noi 48). Turnul central menionat
continua n sus n Iorm cilindric, pn la nlimea de aproape 16 m, pentru a permite construirea
acoperisului n Iorm de trunchi de con. Marginea acoperisului era sprijinit de un parapet crenelat;
pe merloanele acestuia s-au sculptat diIerite reprezentri de prizonieri barbari. n partea superioar,
deasupra acoperisului, turnul lua aspect hexagonal n plan, cu dou etaje, nlate cu nc 10,64 m;
deasupra era asezat troIeul, avnd cam aceeasi nlime. S-a calculat c n total monumentul era nalt
de circa 37 m (dup M. Smpetru) sau chiar 39 m (dup A. Furtwngler).
Studiul acestui monument a suscitat numeroase si interminabile discuii, cu privire la data construirii
si semniIicaia sa istoric. Gr. Tocilescu care a eIectuat spturi de mare amploare, dezvelind
monumentul (18821884, 1890) si Icnd cercetri n cetatea nvecinat numit n mod semniIicativ
Tropaeum considera c monumentul triumIal comemoreaz luptele lui Traian pe teritoriul Dobrogei;
aceeasi prere au mprtsit-o O. BenndorI, G. Niemann, Fr. Studniczka, E. Petersen,

244
Emilia Doruiu-Boil, StCl, 7, 1965, p. 209214; N. Gostar, Latomus, 28, 1969, 1, p. 120125;
D. Ciurea, N. Gostar, AM, 6, 1969, p. 114121.
245
StCl, 25, 1987, p. 4560.
246
Prerea c turnul central ar Ii Iost iniial vizibil (susinut mai nti de W. Jnecke n 1919,
apoi de S. Ferri n 1933 si de alii de dup ei; vezi nota precedent) este combtut cu argumente
convingtoare de M. Smpetru (vezi articolele: Trofeul lui Traian ae la Aaamclisi pe moneaele
oraului Tomis, SCIV, 30, 1979, 3, p. 367375; In legtur cu Trofeul lui Traian, SCIVA, 38, 1987, 2,
p. 126141).

132
S. Reinach, T. Antonescu, V. Prvan, R. Paribeni, P. Nicorescu, R. Vulpe si F. B. Florescu. Cu totul
singular a rmas opinia lui A. Furtwngler, care leag monumentul de victoria lui M. Licinius
Crassus contra bastarnilor si dacilor n anul 29 a.Chr. Dup ali nvai, precum C. Cichorius si S.
Ferri, troIeul a Iost construit de Traian; dar stngcia realizrii metopelor si sculpturilor ar indica o
art decadent: de aceea acesti nvai erau de prere c monumentul a Iost reIcut si completat cu
sculpturile decorative n secolul al IV-lea, sub Constantin cel Mare sau Valens. n realitate, aceast
apreciere drastic era Icut prin comparaie cu Columna ridicat la Roma (Cichorius era de altIel un
ilustru exeget al acesteia!), iar nu cu sculptura provincial; se uita astIel, si se uit nc si astzi de cei
care ncearc s aduc noi argumente n Iavoarea tezei lui Cichorius, c TroIeul reprezint un
monument tipic de art provincial.
Pn n prezent, teza tradiional, aprnd unitatea de construcie si de concepie a monumentului,
nu a putut Ii contestat cu argumente demne de luat n seam nici de Cichorius, nici de adepii mai noi
dornici de a aduce o contribuie ,original la studierea acestui important monument.
Altarul se aIl la circa 250 m est de troIeu. A Iost cercetat de Gr. Tocilescu n
18951896 si de M. Smpetru n 1968 si 1977
247
.
nainte de a se Iace spturi, la supraIaa terenului se ridica o movil, cu un
diametru de circa 20 m si nalt de 2,50 m. Cercetrile au artat c movila ascundea
resturile unei construcii de Iorm patrat, cu latura (la baza treptelor) de aproape
16 m (Iaadele cu inscripie: 12,42 m). Monumentul a Iost distrus probabil nc din
antichitate; au mai rmas din el doar baza si cteva trepte de pe laturile de nord si est.
Altarul a Iost construit din blocuri mari de piatr legate cu mortar (opus quaaratum); grosimea
Iundaiei era de 3,54 m; spaiul patrulater interior era umplut cu pmnt si bolovani de carier. Spturile
au scos la lumin o mare cantitate de Iragmente de igle, care au czut probabil de la acoperisul
ediIiciului; nseamn c monumentul nu putea Ii o simpl construcie dreptunghiular, plin n interior,
nici c Iaadele monumentului (pe care erau gravate inscripiile) ar Ii depsit nlimea de 10 m!
Pe latura de est s-au descoperit mai multe Iragmente dintr-o inscripie monumental czut de
pe Iaada altarului, dedicat de un mprat necunoscut; se pstreaz doar dou litere din titulatura
imperial, [I{mp(erator), iar pe alt bloc [tri{b(unicia) pot(estate). Pe alte patru blocuri alturate, se
mai pstreaz o parte din dedicaie, ntregit astIel: [in honorem et{ memoriam fortis[simorum
virorum{ / [qui pugnantes{ pro rep(ublica) morte occubu[erunt{. n Iruntea listei acestor preaviteji
brbai care au murit pentru patrie era trecut numele unui general roman, din pcate pierdut, apoi urma
indicaia originii si a rangului su: [- - - aomo{ Pomp(eis) aomicil(io) Neapol(is) Italiae, pra[ - - - {
248
.
Pe trei din blocurile menionate se pstreaz, nscrise pe coloane, numele unor soldai urmate de
indicaia originii
249
. Probabil tot de pe Iaa altarului provine nc un bloc cu inscripie (reconstituit
din 18 Iragmente), coninnd numele unor soldai cu indicarea originii
250
, precum si un alt Iragment
cu numele unor gradai ai unei legiuni
251
.

247
Despre acest monument, M. Smpetru, Tropaeum Traiani, II, p. 3233 (cu indicarea
surselor bibliograIice), 145160.
248
Pentru atribuirea acestui monument, precum si a celui acoperit de tumul (prezentat n
continuare), epocii lui Domitian, vezi p. 109110.
249
CIL, III, 14214; Gr. Tocilescu, Fouilles, p. 65 si urm. Vezi de asemenea N. Gostar, Marele
monument funerar ae la Aaamclissi. Stuaiu epigrafic, Iasi, 2008 (studiu postum, teza de doctorat a lui
N. Gostar, susinut n 1977 la Universitatea din Bucuresti; ed. Oct. Bounegru, la treizeci de ani dup
moartea autorului); vezi recenzia publicat de mine n SCIVA, 61, 2010, 34, p. 351354.
250
Emilia Doruiu, Dacia (N.S.), 5, 1961, p. 346347, Iig. 4.
251
Ibiaem, Iig. 8.

133
Pe latura de nord a Iost descoperit alt bloc cu inscripie, coninnd numele unor soldai din
trupele auxiliare; se pstreaz numai numele unei uniti, cohors II Batavorum
252
.
Alte trei Iragmente au Iost descoperite n cetate, utilizate ca material de construcie la ,basilica
de marmur
253
.
n 1968, cu ocazia degajrii trerenului din jurul altarului, s-au descoperit, n pmntul scos din
spturile lui Tocilescu, nc trei Iragmente mici de inscripii (nesemniIicative)
254
.
La 80 m nord de troIeu se aIla un tumul
255
. Primele cercetri sistematice au Iost eIectuate de
Gr. Tocilescu, n 1895-1896; date noi, privind ndeosebi stratigraIia tumulului, au adus spturile
eIectuate n 19711972, 1975 si 1977 de M. Smpetru. O serie de gropi (una n Iorm de plnie, n
centrul movilei, eIectuat probabil nc n antichitatea trzie), constatate n 1895 n cursul cercetrilor,
au distrus interiorul mormntului, ngreunnd observaiile arheologilor.
Cu prilejul spturilor au Iost identiIicate n interiorul movilei patru ziduri inelare concentrice
de piatr, cel exterior avnd diametrul de circa 36 m. Spaiul din cuprinsul inelului central era plin cu
piatr brut de diIerite dimensiuni si cu pmnt; spndu-se mai jos (n 1895), s-a dat de o groap
circular cu diametrul de 1,20 m si adnc de 1,30 m. Aceasta era strpuns de alt groap, de Iorm
dreptunghiular (1,00 0,50 m), adnc de 1 m si ptrunznd n pmntul viu de la baza movilei; pe
Iundul acestei gropi s-au descoperit cteva oase mari, ce preau a Ii de bovine.
n mantaua secundar a tumulului (n aIara inelului de piatr nr. 3 si ndeosebi a celui marginal),
s-au constatat resturile unor materiale de construcie, despre care se crede c au Iost aduse de la altar.
ntre acestea se aIl cteva Iragmente de piese arhitectonice, considerate a Ii piese rebutate
256
. Dar
dou dintre acestea ne rein n mod deosebit atenia: dup Iorma lor, ele provin de la o balustrad
crenelat, amintind de balustrada cu merloane a troIeului. Aceasta sugereaz ideea c tumulul actual
ascunde ruina unui mausoleu
257
; cele dou piese arhitectonice (descoperite n mantaua tumulului,
dincolo de cercul exterior) au alunecat dup ruinarea mausoleului.
ndeosebi cercetrile recente au permis concluzia c groapa circular (din inelul central), n
apropierea creia s-au descoperit unele resturi de incineraie, reprezint mormntul propriu-zis, peste
care probabil s-a ridicat mausoleul; acest mormnt a Iost distrus de groapa dreptunghiular eIectuat
de proIanatori. Ulterior (secolele VVI), tumulul a Iost strpuns de dou morminte barbare de nhumaie.
nvaii care s-au ocupat de aceste monumente au adus o serie de argumente de ordin
arheologic, care sugereaz ridicarea acestora ntr-o anumit succesiune. AstIel, O. BenndorI
258
arta
c piatra care a servit la construcia altarului si a troIeului provine din aceeasi carier (de la Deleni);
dar n timp ce la construcia altarului s-a Iolosit calcarul cochiliIer (Muschelkalk) din stratul superior,
la troIeu s-a Iolosit roca din stratul urmtor, mai Irumoas, semnnd cu marmura. Cum observa ns
cu dreptate J. Colin, anterioritatea cronologic incontestabil a altarului Ia de troIeu nu poate Ii
numrat n ani
259
. M. Smpetru arat ns c piatra Iolosit la altar este calcar numulitic
260
. Acelasi
cercettor mai observa c piatra de construcie a altarului este diIerit de aceea de la troIeu, dar

252
CIL, III, 14214; E. Doruiu, loc. cit., p. 346 si Iig. 3.
253
E. Doruiu, loc. cit., p. 347, Iig. 5 (legionari), p. 348 si Iig. 6 (Iragment dintr-o list de soldai
auxiliari), Iig. 8 (Iragment dintr-o list de suboIieri).
254
M. Smpetru, op. cit., p. 152153.
255
Ibiaem, p. 161187, cu bibliograIia anterioar si expunerea rezultatelor cercetrilor mai
vechi si proprii de la tumul.
256
Ibiaem, p. 178 si Iig. 127, 130 (12), 131 (12).
257
A. G. Poulter a intuit ntructva aceast problem, cnd propune o reconstituire a
mausoleului ntr-o manier asemntoare troIeului (vezi p. 109, nota 171).
258
O. BenndorI, Neues ber Aaamklissi, n Oest. JahresheIte, 6, 1903, p. 254255.
259
Latomus, 15, 1956, 1, p. 68.
260
M. Smpetru, op. cit., p. 176177.

134
identic cu cea de la mausoleu (tumul); totodat, exist o serie de deosebiri n tehnica de construcie
(de exemplu, liantul) si sub raport decorativ-stilistic ntre altar si mausoleu (tumul) pe de o parte si
troIeu pe de alta
261
(autorul citat credea c ntreg complexul comemorativ dateaz din timpul lui
Traian: altarul si tumulul ar Ii Iost ridicate dup 102, iar troIeul n 109
262
).
S-a discutat mult cu privire la raportul cronologic dintre cele trei monumente. M. Smpetru
observa c prelungirea axului E-V al altarului (a crui Ia privea spre est) trece chiar prin centrul
mausoleului; de asemenea, distana dintre altar si centrul troIeului este egal cu distana dintre altar si
centrul mausoleului ceea ce i sugera autorului citat ideea interesant a unui ,triunghi comemorativ
(linia unind centrele troIeului si mausoleului, msurnd 127,50 m, Iormeaz baza unui triunghi
isoscel). M. Smpetru gsea n aceast observaie nc un argument privind unitatea de concepie a
acestui complex comemorativ si implicit contemporaneitatea lor
263
.
S-a observat ns c altarul priveste spre rsrit, ceea ce se opune ideii de concepie unic n
realizarea acestui complex monumental
264
. De asemenea, Iaptul c numai altarul si mausoleul sunt situate
pe un ax (E-V), arat c troIeul care iese n aIara acestuia a Iost adugat ulterior. De altIel, majoritatea
cercettorilor acestor monumente (inclusiv M. Smpetru, autorul ultimei contribuii importante), consider
c altarul si mausoleul (tumulul de azi) dateaz mai devreme dect troIeul; noi ne-am raliat prerii c ele
dateaz din timpul lui Domitian
265
. Traian avea s adauge troIeul, crend aici un adevrat complex
comemorativ; dispus la baza ,triunghiului comemorativ, troIeul era apropiat probabil si ca realizare
arhitectonic de mausoleu (vezi n acest sens Iorma circular si diametrele apropiate; balustrada crenelat
poate s Ii Iost adugat chiar n timpul lui Traian). Prin aceasta se exclude si ideea aberant c iniial
nucleul troIeului era vizibil, iar tamburul de mortar si metopele ar Ii Iost adugate ulterior.
Un loc important n studiul rzboaielor dacice l dein cercetrile
arheologice. n special cercetarea cetilor din Munii Orstiei au adus elemente
extrem de importante privitoare la cucerirea si distrugerea n cursul primului rzboi
dacic a mai multor ceti, reIacerile n grab din preajma celui de-al doilea rzboi si
distrugerea lor deIinitiv din ordinul cuceritorului.
De asemenea, s-au cercetat un numr de castre romane (cele mai multe cu val
de pmnt) din acest rstimp, trgndu-se o serie de concluzii cu privire la mprejurrile
construirii lor si la trupele care au staionat n ele. Cercetrile arheologice de teren
au contribuit astIel n mod substanial la mbogirea cunostinelor noastre despre
desIsurarea acestei nclestri pe via si pe moarte.
Expeditio Dacica I
266

La 25 martie 101, mpratul Traian prsea Roma
267
si se ndrepta spre
Moesia Superioar, care reprezint baza de pornire a operaiunilor militare.

261
Ibiaem, p. 184185.
262
Ibiaem.
263
Ibiaem, p. 19.
264
E. Doruiu-Boil, Dacia (N.S.), 5, 1961, p. 361, observ astIel pe bun dreptate c altarul
priveste spre rsrit deci este opus troIeului, care se aI la 250 m spre vest.
265
Vezi supra, p. 109 sq.
266
Prezentri ale rzboiului pentru cucerirea Daciei se gsesc n mai multe lucrri de sintez,
precum: C. Daicoviciu, n Istoria Romaniei, I, 1960, p. 305315; M. Macrea, Jiaa in Dacia roman,
Bucuresti, 1969, p. 2226; H. Daicoviciu, Dacia ae la Burebista la cucerirea roman, 1972, p. 321335;
D. Tudor, OR
4
, 1978, p. 3034, precum si n lucrrile de popularizare evocnd personalitatea regelui
Decebal (citate la p 110, nota 175). Cele mai importante sinteze rmn cele semnate de C. Patsch,
Kampf, 1937, p. 52134; K. Strobel, Untersuchungen :u aen Dakerkriegen Trafans (Antiquitas 1, 33),
Bonn, 1984; vezi nc, idem, supra, nota 126.
267
CIL, VI, 2074 ( ILS, 5035; IDRE, I, 4): vota (rugi) pronunate de colegiul preoesc al
Irailor Arvali [pro salute et reait{u et victoria Imp(eratoris) Caesaris Nervae Traiani Aug(usti)

135
Pregtirile Iuseser minuioase si duraser aproape trei ani. Pentru a Iacilita
concentrarea eIectivelor si legturile cu Pannonia, mpratul a ntreprins dou
lucrri de art de mare importan. Pe malul drept al Dunrii, n clisura Cazanelor,
a pus s se taie un drum n stnc (anul 100); aciunea este consemnat de o
inscripie ajuns pn la noi
268
(Iig. 14/1): Imp(erator) Caesar aivi Nervae f(ilius)
Nerva Traianus Aug(ustus) Germ(anicus) pontif(ex) maximus trib(unicia)
pot(estate) III pater patriae co(n)s(ul) III montibus excisi[s{ anco[ni{bus sublatis
via[m{ f[ecit{. De asemenea, pentru a usura legturile pe Dunre, mpiedicate de
cataractele (pragurile) de la Porile de Fier, a pus s se sape un canal de-a lungul
malului drept, ntre actualele localiti Sip si Caratas (n Serbia); aceast aciune
este consemnat de o alt inscripie din anul 101, descoperit cu jumtate de secol
n urm
269
: Imp(erator) Caesar aivi Nervae f(ilius) Nerva Traianus Aug(ustus)
Germ(anicus) pontif(ex) max(imus) trib(unicia) pot(estate) J p(ater) p(atriae)
co(n)s(ul) IIII ob periculum cataractarum aerivato flumine tutam Danuvi
navigationem fecit.
n vederea rzboiului Iuseser concentrate n provinciile vecine numeroase
trupe. Armata roman era Iormat din cele patru legiuni ale Pannoniei
(I si II Adiutrix, XIII si XIV Gemina), dou ale Moesiei Superioare (IV Flavia si
VII Claudia), trei ale Moesiei InIerioare (I Italica, V Macedonica si XI Claudia)
si alte cteva aduse de la Rin; n total 1314 legiuni, numrnd peste 70 000
de oameni. Se adaug un mare numr de uniti auxiliare din armata regulat:
alae (uniti de cavalerie) si cohortes (uniti de inIanterie), dar si Iormaiuni
etnice speciale, recrutate din rndul diIeritelor popoare (mauri, palmireni, asturi
etc.). Operaiunile de debarcare erau sprijinite de Ilota dunrean, classis
Flavia Moesica. Se apreciaz c Iora de invazie se ridica la circa 150 000 de
oameni
270
.
Unitile militare erau puse sub comanda unor generali si oIieri capabili
si ncercai, ale cror nume sunt amintite de numeroase inscripii consemnnd
distinciile primite pentru actele de bravur pe cmpul de lupt. Printre acestia
se numr Iulius Sabinus, D. Terentius Scaurianus si C. Iulius Quadratus Bassus,
viitori guvernatori ai Daciei, si alii. Statul major al mpratului era
Iormat dintr-o serie de generali valorosi, precum Licinius Sura, mai apoi P. Aelius
Hadrianus (viitorul mprat), ca si o serie de tehnicieni precum gromaticul Balbus.

Germ(anici). CI. R. Paribeni, Optimus Princeps, p. 221; R. Hanslik, RE Suppl. X (1965), col. 1062;
K. Strobel, op. cit., p. 162.
268
CIL, III, 8267 ( 1699; ILS, 5863). Despre drumul roman n zona Cazane Porile de Fier,
vezi P. Petrovic, Starinar, 37, 1986, p. 4152.
269
J. Sasel, JRS, 1973, p. 8085; AE, 1973, 475; Anna et Jaro Sasel, Inscriptiones Latinae
quae in Iugoslavia inter annos MCMLX et MCMLXX repertae et eaitae sunt, Ljubljana, 1978, p. 29
30, nr. 468.
270
Vezi N. Gostar, Larmee romaine aans les guerres aaces ae Trafan (101102, 105106),
Dacia (N.S.), 23, 1979, p. 115122 (apreciaz eIectivele romane aruncate n lupt la circa 80 000
de oameni).

136
Armata dacilor trebuie s Ii Iost si ea apreciabil ca Ior, Ir s se ridice
ns numeric la valoarea celei romane. De altIel, este un principiu al purtrii
rzboiului, ca o armat n expediie (Iora de invazie) s Iie dubl sau chiar tripl
Ia de aceea a adversarului. Se poate aprecia deci c armata dac nu trecea de
50 000 de oameni. Probabil totusi c nu toi brbaii n stare s poarte armele au
Iost chemai la lupt. Purtarea rzboiului era privilegiul unei anumite categorii
sociale, iar comaii nu reprezentau probabil chiar poporul de jos. Cum rezult de pe
Column, armata lui Decebal era Iormat dintr-o cavalerie luptnd cu arcuri si o
pedestrime narmat cu palose curbe (siccae), sbii drepte sau curbe (falces)
271
, iar
ca stindard aveau vestitul balaur araco. ncrederea mare a regelui era, alturi de
brbia ostasilor si, n seria de ceti si IortiIicaii din jurul capitalei si de mai
departe, n munii si codrii ntunecosi si n zeii Daciei care nu-i prsiser pn
atunci niciodat.
AtmosIera de eIervescen din tabra dacilor se poate reconstitui recitind
relatarea lui Dio Chrysostomos (Discursuri, XII 1920), care Iusese n Dacia n
anul 98: ,| - - - | am ajuns la niste oameni ntreprinztori, care nu aveau rgazul s
asculte cuvntri, ci erau agitai si tulburai ca niste cai de curs n potou, nainte de
plecare, nerbdtori s treac vremea, cai pe care rvna si nIocarea i Iac s
loveasc pmntul cu copitele. Acolo, la ei, puteai s vezi peste tot sbii, platose,
lnci, toate locurile pline de cai, arme si oameni narmai. n mijlocul attor oameni
deosebii, eu nsumi m nIisam grozav de nepstor, un spectator Ioarte pasnic al
rzboiului, neputincios la trup, naintat n vrst, om care nu purta sceptrul de aur si
nici panglicuele sIinte ale vreunui zeu, care nu venise pe drumul unde-l mna
nevoia, n tabra ostseasc, pentru a cere slobozirea Iiicei sale, ci doritor de a vedea
pe oameni luptnd unii pentru stpnire si putere, iar alii pentru libertate si patrie.
Probabil c Decebal a ncercat s coalizeze la cauza antiroman si unele
neamuri vecine, precum bastarnii si sarmaii, mai mult sau mai puin constieni de
iminena pericolului roman. A cutat se pare s determine la o aciune antiroman
si pe Pacorus II (78110), regele parilor. Se poate ca o ambasad dac s Ii ajuns
nainte de cel de-al doilea rzboi pn la acesta, prilej cu care Decebal i-a trimis
n dar pe sclavul Callidromus; solii au strbtut lungul drum probabil pe la nordul
Mrii Negre, prin ara sarmailor roxolani si alani populaii de neam iranian
care i erau Iavorabili lui Decebal.
Desfurarea r:boiului. Armata roman a ptruns n Dacia pe un pod de
vase, asa cum se vede ntr-o scen de pe Columna lui Traian. Trupele romane ies

271
Sabia curb reprezint semnul distinctiv al dacilor pe monumentele sculpturale romane
(vezi lespezile cu inscripii ale cohortei I ULpia Dacorum milliaria de la Camboglanna, pe valul lui
Hadrian, n Britannia: IDRE, I, 201 si 203), precum si pe monedele simboliznd provincia Dacia.
Aceste sbii erau probabil arme redutabile, asa cum reiese din aIirmaia istoricului Fronto (Principia
historiae, II, p. 204): Traian ,a plecat la rzboi |este vorba de rzboiul cu parii| cu soldai ncercai,
care dispreuiau pe pari, dusmanii nostri, si nu se sinchiseau de lovituriule de sgei ale acestora,
dup grozavele rni ce le-au Iost pricinuite de sbiile ncovoiate ale dacilor. Vezi studiul lui Ctlin
Borangic, Falx Dacica, n Dacian Stuaies, Cluj, 2008, p. 141160.

137
pe poarta unei ceti, probabil Viminacium (Kostolac) si psesc pe pod (scenele
IIIV); zeul Danubius, cu bustul iesind din valuri, capul ncununat cu trestie si apa
siroindu-i din pr si barb, sprijin cu dreapta prin ap podul
272
. Soldaii sunt n
inut de mars; sbiile (glaaii) le atrn de soldul drept, cstile sunt agate de
umr, iar n mna stng poart scutul prelung. InIanteristii sunt precedai de cinci
purttori de stindarde. La cellalt capt al podului, se vd soldaii care au pus deja
piciorul pe malul nordic al Iluviului; se disting doi trmbiasi cu cornuri mari
semicirculare, iar n continuare civa clrei narmai cu lnci. Podul nu este
reprezentat continuu (scena IV); se observ dou segmente Iormate din grupuri de
corbii, legate probabil de piloni btui n albia Iluviului
273
. Ajuns pe cellalt mal,
Traian ine sIat de rzboi: l vedem ntre doi oIieri, iar alii stau n picioare mai n
spate. Aceasta era deci coloana condus de nsusi mpratul, care traverseaz
Banatul spre Tibiscum; itinerariul ne este cunoscut din unicul Iragment pstrat (la
gramaticul Priscianus) din Dacicele lui Traian: inae Ber:obim, aeinae Ai:i processimus
(,de acolo am naintat spre Berzobis, iar apoi spre Aizis; cele dou localiti au
Iost identiIicate cu Berzovia si Frliug).
Exist si prerea c cele dou segmente ale podului reprezint dou coloane
ale armatei care a ptruns n Dacia
274
. Exegeii moderni ai rzboaielor dacice sunt
de acord c o a doua coloan a armatei romane a ptruns n Dacia pe la Dierna
(Orsova), a naintat pe valea Cernei si a Timisului, ntlnindu-se cu prima coloan
la Tibiscum (Jupa, lng Caransebes). Este posibil ca o a treia coloan s Ii ptruns
pe la Drobeta (lng care, la Schela Cladovei, s-a identiIicat un mare castru de
pmnt), iar de aici a trecut pe sub muni pe la Ctune, Vru si Porceni (Bumbesti)
traseu marcat de alte castre de pmnt
275
, urcnd apoi prin pasul Vlcan spre
Sarmizegetusa regal.
Ptrunznd pe teritoriul Daciei
276
, armata roman este preocupat mereu de
consolidarea terenului ocupat, pentru sigurana armatei de ocupaie; se construiesc
castre, drumuri si poduri, asa cum reiese din scenele Columnei (XXXIII). Iat ce
scria n aceast privin Balbus:

272
Despre personiIicarea Dunrii n izvoarele antice: Carmen Maria Petolescu, TD, 6, 1985,
p. 196199 ( LIMC, III/1, 1986, p. 343344). Tzetzes (Chiliaaes, II 6263) scrie c ,dup ce sosi la
Istru, Traian i trecu ndat pe romani dincolo, cu corbiile, mpotriva dacilor; n realitate, romanii au
trecut Dunrea pe pod de vase, asa cum arat Columna.
273
Reprezentarea ar putea sugera c podul se ntrerupea n insula Ostrova din Iaa orasului
Viminacium, continund apoi pe cellalt bra pn la Lederata (Ramna); R. Vulpe (Columna
2
, p. 2223)
respingea aceast eventualitate, deoarece segmentele podului sunt redate n planuri diIerite, iar ntre
ele se vede apa Dunrii curgnd. Este posibil, iarsi, ca al doilea segment s reprezinte captul de
nord al podului, pe pmntul Daciei.
274
Este prerea lui Cichorius, acceptat si de R. Vulpe, loc. cit.; vezi si nota precedent.
275
Vezi C. C. Petolescu, n Oltenia, 2, 1980, p. 103108 ( idem, Contribuii, I, p. 3140);
idem, n SMGR, III, 1986, p. 510 sqq. Despre alt ncadrarea cronologic a acestor castre, vezi totusi
supra, p. 103104.
276
S-ar putea ca la momentul ptrunderii pe pmntul Daciei s se reIere o Iraz din Getica lui
Criton, transmis de Lexiconul lui Suidas: ,nc pe cnd traversau si abia apucnd s debarce, (dacii)
i atacau (vezi I. I. Russu, StC1, 4, 1972, p. 122, Iragm. 4).

138
,Dar dup ce noi am psit pe pmntul dusmanilor, pe dat, Celsus, operaiunile militare ale
Cezarului nostru au nceput s solicite stiina msurtorilor. Pe o anumit poriune determinat
a drumului trebuiau trase dou drepte regulate, cu ajutorul crora s se nale masa urias a
ntriturilor necesare pentru aprarea comunicaiilor; datorit inveniei tale, Iolosirea
instrumentului de msurat a permis trasarea acestor linii pentru Iiecare sector al liniilor n
parte. Iar n ceea ce priveste planul podurilor, chiar dac dusmanul ar Ii vrut s ne hruiasc,
noi puteam indica limea cursurilor de ap de pe malul nostru. Stiina divin a numerelor ne-a
artat cum s cunoastem nlimea munilor care trebuiau apoi cucerii
277
.
naintarea armatei romane s-a petrecut Ir incidente. Decebal s-a hotrt s-i
astepte pe romani ntr-un loc prielnic pentru a da btlia.
Un Iragment din Istoria roman a lui Cassius Dio (68, 8, 1), rezumat de
Xiphilinus, prezint o ntmplare petrecut n acest rstimp: ,Cnd Traian a pornit
mpotriva dacilor si se apropia de Tapae, locul unde barbarii si aveau tabra, i se
aduse o ciuperc mare, pe care era scris cu litere latine c att ceilali aliai, ct si
burii sItuiesc pe Traian s se ntoarc si s Iac pace. Exegeii Columnei au
ncercat a identiIica episodul relatat ntr-o scen a acesteia (IX)
278
: un barbar
descul, mbrcat ntr-o cmas lung care-i las dezgolit umrul drept, cade de pe
un cal (sau un asin?), nspimntat la vederea lui Traian si a doi nsoitori ai si; n
mna stng ridicat ine un obiect rotund, iar n dreapta, cu care se reazem de
pmnt, un Iel de baston. Unii istorici identiIic aici scena solului bur; obiectul rotund
poate Ii ciuperca mare menionat de Cassius Dio (sau un scut, iar ,bastonul din
dreapta un sul pe care era scris?)
279
.
Se pare c Traian a respins cu duritate ultimatumul
280
si a continuat naintarea.
Btlia s-a dat tot la Tapae (scena XXIV) probabil la Poarta de Fier a Transilvaniei ,
ca si aceea cu Tettius Iulianus. Rezumatul lui Xiphilinus red astIel aceast
nclestare: ,Dar Traian ddu lupta cu ei, si vzu rnii pe muli dintre ai si si ucise
muli dusmani. Deoarece i lipseau bandajele, se zice c nu si-a cruat nici propriile
vestminte, ci le-a tiat Isii. Apoi a poruncit s se ridice un altar soldailor czui n
lupt si s le aduc n Iiecare an jertI pentru mori
281
. Luptele au Iost crncene; scena
de pe Column arat pe nsusi Jupiter, Iavorabil romanilor, aruncnd Iulgerele sale
contra dacilor! Traian este salutat de soldai cu titlul de imperator (a doua salutaie)
282
.

277
Vezi Gromatici veteres (ed. C. Lachmann, I, 1848). CI. ,munii ntrii la Cassius Dio (68,
9, 3) si Statius (Silvae, I, 1, 80); pentru ,munii ntrii cu ziduri, vezi Istoria Romaniei, I, 1960, p. 305.
278
Scena pare redat si pe o moned de bronz; vezi Carmen Maria Petolescu, TD, 10, 1989,
p. 226, nr. 3: pe avers, Traian (togat) clare, spre stnga, cu mna dreapt ridicat; n Ia un om
ngenunchiat, usor pe spate, sprijinit n braul drept si ntinznd pe cel stng spre mprat (Strack 52 b,
pl. X; nu apare n RIC).
279
Pentru interpretarea acestei scene, vezi R. Vulpe, Les Bures allies ae Decebale aans la
premire guerre aacique ae Trafan, StCl, 5, 1963, p. 223247 ( idem, Stuaia Thracologica, Bucuresti,
1976, p. 234243).
280
Observaia este justiIicat de poziia neIireasc a mesagerului n scena de pe Column:
czut pe spate (speriat), iar nu n atitudine de prosternare n Iaa mpratului.
281
Ridicarea altarului ar Ii, ntre altele, o dovad c regiunea n care s-a dat btlia era
considerat anexat de romani (vezi Fontes, I, p. 687, nota 115). Dup R. Vulpe (Dion Cassius et la
campagne ae Trafan en Mesie Inferieure, StCl, 6, 1964, p. 211223 Stuaia Thracologica, p. 199233),
relatarea din paragraIul LXVIII, 8, 2 din Istoria roman a lui Cassius Dio (de Iapt, rezumatul lui
Xiphilinus) s-ar reIeri la luptele de la Adamclisi, n Dobrogea, unde s-a ridicat binecunoscutul altar.
282
R. Hanslik, RE, Suppl. X (1965), col. 1056.

139
n Iaa coplesitoarei Iore expediionare romane, Decebal se hotrste s se
retrag spre cuibul de vulturi din muni si s reziste n cetile cu ziduri de piatr.
Cteva asezri si ceti cad n mna romanilor (scenele XXV, XXVI, XXIX).
Derularea Iireasc a Iilmului Columnei arat petrecndu-se cteva evenimente
mai deosebite. Ele sunt relatate si de principalul izvor al acestui rzboi (Cassius
Dio); dar Ir prezentarea lor n succesiunea cronologic din jurnalul Columnei, am
Ii ndemnai, datorit strii n care a ajuns pn la noi cartea LXVIII a Istoriei
romane, a aseza unele episoade abia la sIrsitul rzboiului, n 102.
AstIel, n scena XXV, pe zidul unei ceti dacice, printre creneluri, se zresc
un sir de pari n care sunt Iixate cranii umane; lng ele, un vexillum roman (Iig. 4/2).
Sunt probabil capetele prizonierilor romani, prinsi n timpul dezastrului lui Fuscus,
precum si stindardul pierdut de acesta mpreun cu armele si masinile de rzboi
283
.
ntr-o alt scen (XXVII), l vedem pe Traian ntr-un castru, n picioare,
vorbind unor soldai; n aIara castrului se vd chipurile ctorva barbari, despre care
R. Vulpe credea c reprezint o solie a burilor si sarmailor
284
. Atenia cu care
mpratul trateaz pe proprii militari (alocuiune ori darea unor ordine) contrasteaz
cu desconsideraia artat ambasadei barbare; era o metod psihologic, menit s
arate solilor c nu le ascult nici cererile, nici eventualele ameninri
285
.
Deosebit de interesant este scena XXVIII, reprezentnd o solie dacic;
vedem cinci comai adresndu-se mpratului, cei din Ia cu minile ntinse n
senn de rugminte. Evenimentul este consemnat si de Cassius Dio (LXVIII 9,1:
,Decebal a trimis soli, chiar nainte de nIrngere, nu aintre comai ca mai
inainte , ci pe cei mai buni dintre pileai). Nu stim dac era vorba de solicitarea
sincer a unui armistiiu ori pur si simplu dorina de a cstiga timp.
Tot acum s-a petrecut un alt eveniment, relatat de scena XXX. mpratul este
reprezentat asistnd la deportarea unei Iemei nobile dace, cu prunc la piept, care se
ndreapt spre o corabie, probabil pe Dunre; alte Iemei ridicndu-si copiii n brae
schieaz poate un gest de adio. Scena a Iost pus de exegeii Columnei n legtur
cu binecunoscutul pasaj din opera lui Cassius Dio (LXVIII 9, 4), din care aIlm c
,Maximus prinsese n acest timp pe sora aceluia |a lui Decebal| si cucerise un loc
ntrit; generalul menionat de istoricul antic era M Laberius Maximus, guvernatorul
Moesiei InIerioare
286
, care ptrunsese n Transilvania, poate pe valea Oltului.
Cetatea cucerit ar Ii Iost, dup C. Daicoviciu, cea de la Costesti
287
, unde Traian va
Ii recuperat armele si insignele pierdute de Fuscus n 87; dup H. Daicoviciu, ar Ii
vorba eventual de Tilisca
288
.

283
Prin pacea cu Domitian, Decebal restituise numai o parte din arme si prizonieri (vezi
inIormaiile din opera lui Cassius Dio; supra, p. 105).
284
R. Vulpe, Columna
2
, p. 3940.
285
Scena aduce aminte de episodul narat de istoricul bizantin Petrus Patricius, n legtur cu
solia carpilor la Tullius Menophillus, guvernatorul Moesiei InIerioare (vezi Fontes, II, p. 489).
286
B. E. Thomasson, LP, col. 131, nr. 66.
287
Istoria Romaniei, I, Bucuresti, 1960, p. 307.
288
H. Daicoviciu, Dacia ae la Burebista la Decebal, p. 326. Acelasi autor, n Portrete aacice,
p. 159, respinge identiIicarea scenei XXX de pe Column cu episodul narat de Cassius Dio (LXVIII, 9, 4).

140
ntre timp, evenimentele luau o ntorstur neasteptat. Se pare c solia prin
care ,ceilali aliai, ct si burii, sItuiesc pe Traian s se ntoarc si s Iac pace nu
Iusese numai un ,insolent ultimatum
289
. ntr-adevr, mai multe scene de pe
Column (XXXIXLIV) arat lupte n alt parte, probabil n rsrit. Se vede c, n
iarna anilor 101102, Decebal a ncercat s schimbe soarta rzboiului, organiznd
o diversiune
290
; invazia dacilor aliai cu sarmaii roxolani si probabil burii
germanici asupra Dobrogei; se reeditau: nenumratele atacuri ale geilor si
sarmailor despre care vorbea poetul Ovidiu, cele din iarna anilor 68/69 din partea
roxolanilor ori atacul dacilor lui Diurpaneus din iarna anilor 85/86. Trecerea
Dunrii ngheate nu a Iost lipsit de primejdii: pare-se c gheaa se rupe sub
greutatea cailor si clreilor, care lupt cu valurile si sloiurile (scena XXXI). Dar
pedestrii, probabil mai usori, reusesc s treac Iluviul cu bine; vedem cum doi
tarabostes (unul purtnd un araco) si cavaleria roxolan, n armuri de solzi, se
apropie de zidurile unei IortiIicaii romane pe care o asediaz (scena XXXII). Alt
scen arat pe daci, sub ziduri, aruncnd sgei asupra aprtorilor; civa ncearc
s sparg zidul cu un berbec. Cum s-a subliniat de cei ce au avut meritul s se
ocupe de Column, scena este simbolic, reproducnd de Iapt atacul asupra
castrelor de la Dunre.
Atacul a luat prin surprindere garnizoanele romane; invadatorii se umplu de
przi. Probabil dacii si aliaii lor au proIitat de Iaptul c aprarea Moesiei InIerioare
Iusese subiat, trupele ei Iiind solicitate n rzboiul din Dacia.
Totusi, atacul nu a avut amploarea si importana pe care i-a acordat-o un
istoric al nostru: de a nimici Iorele romane rmase n castrele de la Dunre si,
executnd o operaiune de nvluire, demn de marii strategi ai antichitii, s pun
n primejdie liniile de comunicaii ale lui Traian
291
. n ce ne priveste, ne vom
mulumi cu relatarea evenimentelor, att ct ne permite urmrirea scenelor de pe
Column. Vedem astIel cum Traian nsusi se mbarc pe o corabie, plutind pe
Dunre n jos (scenele XXXIIIXXXV). Probabil totusi c Traian nu a dislocat
Iore nsemnate pe noul teatru de rzboi, pentru a nu primejdui situaia de pe
Irontul principal; ca dovad, la lupta care se d particip numai auxiliari
292
. Dup
ce nIrng pe clreii roxolani (poate ntr-o lupt separat?), trupele romane (se
disting auxiliarii germani narmai cu mciuc si avnd bustul nud) atac pe daci.
Lupta este cumplit si dureaz pn la cderea nopii (sugerat de Nox
personiIicat, care-si desIsoar vlul asupra cmpului de lupt: scena XXXVII).
Mai n dreapta, lng un copac (simboliznd desigur o pdure) se vd civa daci
asistnd pare-se la btlie, printre care recunoastem un tarabostes, dup cusma sa:

289
R. Vulpe, DID, II, p. 85.
290
C iniiatorul acestei aciuni a Iost Decebal, reiese clar din inscripia de pe monumentul
triumIal de la Adamclisi indiIerent dac ntregirea rndurilor 89 ale acesteia este [aevicto exerc{itu
D[acorum et Rhoxolano{rum ori [aevicto exerc{itu D[ecebali regis Daco{rum (vezi p. 130131).
291
R. Vulpe, art. cit. (nota 281); idem, DID, II, p. 86.
292
Idem, Columna
2
, p. 4850.

141
poate comandantul armatei de invazie a dacilor. Atacai de pretutindeni, dacii sunt
nvinsi; n partea de jos a unei scene (XXXVIII) se zreste un taraboste dac,
nIigndu-si pumnalul n piept pentru a nu cdea viu n minile nvingtorilor.
R. Vulpe socotea c btlia s-a dat pe locul unde mpratul Traian va
ntemeia ,Orasul Victoriei
293
; pentru a-l distinge de altele omonime din inuturile
balcanice, el este denumit Nicopolis-aa-Istrum. Acelasi istoric identiIica locul
btliei relatate de alte dou scene (XLXLI) cu platoul de la Adamclisi
294
.
Exegeza modern asupra Columnei a Iost mai apoi conIirmat de o inscripie
de la Epidaurus (n Argolida), ridicat la civa ani dup victoria mpratului
Traian n Moesia (InIerior): iv ; Au-i; `:3i 1i:.iu
|i.ci; :3icu |:i.-u : Muc.i :.-;; lipsa supranumelui
Dacicus, acordat mpratului de ctre Senat la sIrsitul anului 102, arat c victoria
respectiv a Iost repurtat asupra coaliiei barbare din iarna dintre anii 101/102
295
.
Dup victorie, Traian este salutat pentru a treia oar imperator. La aceast
biruin se reIer o moned de aur (aureus), avnd pe avers capul mpratului cu
legenda Imp(erator) Caes(ar) Nerva Traian(us) Aug(ustus) Germ(anicus); pe
revers, un personaj apas cu piciorul pe genunchiul unui om czut pe spate, iar
deasupra capului acestuia se vede un troIeu
296
. ntre demnitile mpratului este
nscris cel de-al patrulea consulat (cu care a Iost nvestit la 1 ianuarie 101); Iaptul
c mpratul nu poart nc titlul Dacicus, primit ctre sIrsitul lui 102, arat c
alegoria de pe reversul monedei simbolizeaz nu victoria Iinal asupra lui Decebal,
ci mai degrab biruina din iarna anilor 101/102 contra coaliiei barbare abtute
asupra Moesiei InIerioare; n aceast privin, apariia troIeului n cmpul monedei
ni se pare semniIicativ. De altIel, cum se va vedea, reprezentarea Daciei nvinse
este altfel redat pe monede.
Se pare c dezastrul atacatorilor nu a Iost chiar total, asa cum ne las s
credem Columna. Dintr-o scrisoare a lui Pliniu cel Tnr ctre mpratul Traian
(vezi p. 119120), aIlm c un anume Callidromus, sclavul lui Laberius Maximus,
a Iost capturat n Moesia (InIerior) de ctre Susagus (probabil o cpetenie sarmat,
numele Iiindu-i prea cunoscut mpratului pentru ca Plinius s-i mai menioneze
rangul); de la Susagus, Callidromus a trecut la Decebal, care l-a trimis mai apoi n
dar lui Pacorus al II-lea, regele parilor. Se pare deci c o parte din atacatori s-au
ntors cu bine la locurile lor, ncrcai cu przi.

293
R. Vulpe, Columna
2
, p. 5051. Aceast identiIicare este ntrit de mrturiile a dou
izvoare: Ammianus Marcellinus, XXXI 5,16 (,orasul Nicopolis, care a Iost ntemeiat de Traian, n
amintirea victoriei sale mpotriva dacilor) si Iordanes, Getica 101 (,aceast cetate a zidit-o Traian
dup nIrngerea sarmailor si a numit-o Cetatea Victoriei).
294
R. Vulpe, Columna
2
, p. 5253.
295
AE, 1991, 1450; cI. C. C. Petolescu, La victoire ae Trafan en Mesie Inferieure, TD, 16,
1995, p. 223226.
296
RIC, II, 7071. CI. Carmen Maria Petolescu, Primul r:boi aacic al lui Traian reflectat in
emisiunile monetare, TD, 10, 1989, p. 225228.

142
Cum spuneam, istoria lui Cassius Dio (mai bine zis rezumatele pstrate) nu
Iace nici o meniune pe marginea acestor evenimente. AIlm numai de iniierea
unor tratative de pace; avansurile las s se neleag istoricul antic vin din
partea lui Decebal (vezi n acest sens scena LII): ,Decebal a trimis soli, chiar
nainte de nIrngere, nu dintre comai ca mai nainte , ci pe cei mai buni dintre
pileai. Acestia azvrlir armele, se aruncar la pmnt si struir pe lng Traian
ndeosebi s ncuviineze lui Decebal s vin n Iaa lui si s stea de vorb, deoarece
este gata s ndeplineasc toate cele cerute; iar dac nu, cel puin s trimit Traian
pe cineva care s se neleag cu el. Au Iost trimisi Sura si Claudius Livianus,
preIectul pretoriului. Dar nu s-a realizat nimic, deoarece Decebal nu a cutezat s se
ntlneasc cu acestia, ci a trimis si atunci pe alii (Cassius Dio, 68, 9, 13)
297
.
Esund trativele, luptele se reiau (scenele LV-LXXII). ,Traian ni se spune
n continuare a ocupat munii ntrii si a gsit acolo armele, masinile de rzboi
cucerite |de la romani|, precum si steagul luat de la Fuscus (Cassius Dio, 68, 9, 3).
Din excerptele lui Xiphilinus la Cassius Dio (68, 8, 3) mai aIlm c armata roman
,a nceput s urce pe muni, ocupnd cu mari primejdii colin dup colin si se
apropia de capitala dacilor. Lusius
298
i-a atacat din alt parte; el ucise muli
dusmani si prinse de vii un numr si mai mare (vezi scena LXIV).
Din relatarea istoricului antic rezult c dacii s-au aprat cu nversunare, Iiind
totusi pn la urm coplesii de armata roman, mai numeroas si dotat cu o
tehnic militar adecvat pentru asedierea si cucerirea cetilor. Cum se vede,
Traian a dat ordin lui Lusius Quietus, care ptrunsese n Iruntea trupelor sale de
mauri, probabil prin pasul Vlcan, s execute o operaiune de nvluire dinspre sud
si sud-est; aceasta rezult si din prezena castrelor de pmnt de la VrIul lui Ptru,
Comrnicel si Jigoru
299
. Romanii se aIlau n Iaa Sarmizegetusei, cum rezult si din
spturile de la Feele Albe
300
. ,Pentru aceste motive, dar mai ales pentru c
Maximus prinsese n acest timp pe sora aceluia si cucerise un loc ntrit, Decebal
era gata s primeasc orice condiii ce i s-ar Ii impus, continu Cassius Dio (68, 9, 4);
evenimentul se petrecuse, se pare, nc din toamna anului precedent. La motivele

297
La Petrus Patricius (vezi Fontes, I, p. 689), acest text este reprodus astIel: ,Decebal a trimis
soli lui Traian dintre pileai. Acestia sunt la ei oamenii cei mai onorai. Trimisese comai mai nainte;
acestia se bucur de mai puin trecere la ei. Venind acestia |pileaii| la Traian, aruncar la pmnt
armele, si legar minile n Ielul captivilor si l-au rugat pe mprat s stea de vorb cu Decebal.
Dup I. I. Russu, la acest moment s-ar reIeri un alt pasaj, extras din opera unui autor antic (Criton sau
Cassius Dio), transmis tot de Suidas: ,de vreme ce nu s-a prezentat nici un mesager pentru Lucius, a
tratatat cu el Decebal (Lucius ar Ii Licinius Sura: StCl, 13, 1972, p. 124, nr. 10); pasajul este ns
echivoc, cum a subliniat si autorul citat, putnd s se reIere si la alt episod.
298
Despre Lusius Quietus, vezi PIR
2
, L 439.
299
Vezi I. Glodariu, Itinerarii posibile ale cavaleriei maure in r:boaiele aacice, n vol. In
memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj, 1974, p. 151164; cI. I. Ferenczi, O posibilitate ae inaintare
a trupelor romane, cu oca:ia celor aou r:boaie aacice (101102, 105106) pan acum necunoscut,
prin Carpaii meraionali, Tibiscus, 5, 1978, p. 115126. Despre castre: I. Glodariu, E. Iaroslavschi,
A. Rusu, Ceti i ae:ri aacice ain Munii Ortiei, p. 168173; I. Glodariu, V. Moga, Apulum, 25,
1988, p. 171180 (castrul de pe VrIul lui Ptru).
300
H. Daicoviciu, Dacia ae la Burebista la Decebal, p. 326.

143
consemnate de autorul antic se poate aduga nc unul: deIeciunea unor nobili
daci; o scen de pe Column (LXVI) arat pe Traian n Iaa unui castru, primind
nchinarea a doi pileai.
,Decebal era gata s primeasc orice condiii ce i s-ar Ii impus, nu Iiindc ar
Ii avut de gnd s le respecte, ci ca s mai prind putere, dup pierderile suIerite
atunci (Cassius Dio, loc. cit.). De la Xiphilinus aIlm c ,Decebal a trimis 20 de
soli dintre cei mai buni pileai (u; i.cu; . v.`).) si se rug de
mprat, prin mijlocirea lor: nimic mai mult dect c este gata s ncheie pace n
condiiile impuse. Solia, Iormat din tarabostes (au capul acoperit) si comai, se
nIiseaz lui Traian n Iaa zidurilor unui castru, asa cum rezult de pe Column
(scena LXXV; Iig. 5); soldaii romani, innd cu mndrie nlate stindardele, asist
la umilirea nvinsilor. Doi nobili ngenunchiaz n Iaa mpratului (nu credem c
primul ar Ii Decebal), n timp ce altul, n aceeasi poziie, ncearc s-i cuprind
genunchii. Doi daci au minile la spate, probabil legate simbolic n Ielul captivilor
301
.
Trimisii au azvrlit scuturile la pmnt. n continuare, vedem un grup de daci
ngenuncheai. Regele pare a Ii cel reprezentat ultimul ntr-o alt scen, din planul
al doilea, unde vedem ali daci nobili si comai cu braele ntinse n semn de
rug, dar avnd steagurile (dou stindarde de stoI si doi ,balauri dacici) ridicate;
scena nu pare deci s conIirme urmtoarea Iraz din excerptele istoriei lui Cassius
Dio (LXVIII 9, 6): ,Merse la Traian, czu la pmnt spre a i se nchina si azvrli
armele; dreptatea trebuie s Iie de partea acestui monument contemporan, autentic.
n urma victoriei, armata l aclam pe Traian pentru a patra oar imperator
302
.
Biruina asupra dacilor este trmbiat prin emisiuni de piese de bronz
303
; cele
mai importante sunt cele care dateaz ctre sIrsitul anului 102, cnd Traian apare
co(n)s(ul) IJ aes(ignatus) J si poart oIicial titlul de Dacicus. dac ngenuncheat
oIer un scut lui Traian
304
; Dacia (personiIicat) implor pe zeia Roma, care st pe
o cuiras si-i ntinde mna (n prezena mpratului)
305
. Nimic din ,satisIacia
brutal a biruitorului, de care vorbea C. Moisil
306
, care trebuie aplicat, cum s-a
vzut, altor evenimente: victoria contra invadatorilor din Moesia InIerioar. Cci,
n 102, Dacia a Iost doar nvins, nu zdrobit; Traian, mpratul sobru, nu se putea
Iace ridicul precum Domitian cu o victorie doar pe jumtate!
Din anul 103 (dup indicaia celui de-al cincilea consulat al mpratului)
dateaz o moned de aur, reprezentnd un dac n atitudine trist, asezat pe o
grmad de arme si sprijinindu-si capul n mna stng
307
.

301
A se compara aceast scen cu relatarea lui Cassius Dio, LXVIII 10,1.
302
Vezi nota 282.
303
Vezi studiul sintetic citat la nota 296.
304
Cohen, 174; RIC, 447; Strack, 348, pl. V.
305
Cohen, 598; RIC, 448; vezi Strack, Anhang IV, p. 301, nr. 55.
306
C. Moisil, Moneaele impratului Traian referitoare la r:boaiele cu aacii i cucerirea
Daciei (extras), Bucuresti, 1929, p. 4.
307
RIC, II, p. 249, nr. 78.

144
Dacia n perioada interbelic
Condiiile de pace impuse de Traian erau extrem de grele. Situaia era diIerit
de aceea din anul 89; mpratul nsusi era un personaj dur, calculat, decis s
slbeasc regatul dacic astIel nct s nu se mai poat ridica niciodat. De ce totusi
Traian nu si-a pus acum n aplicare intenia-i Ierm si veche de a transIorma Dacia
n provincie?
Dup prerea noastr, o asemenea decizie ar Ii comportat n acel moment
primejdii prea mari. TransIormarea Daciei n provincie ar Ii riscat s dezlnuie o
miscare general antiroman; aceasta ar Ii coalizat la cauza regelui partida
Iiloroman, care va Ii existat si n Dacia ca pretutindeni (am vzut cum unii nobili
daci vin s se nchine lui Traian). Or, se pare c armata roman nssi suIerise
pierderi grele si probabil nu era nc n stare s Iac Ia unei noi conIruntri, pe
via si pe moarte. Mai era Iaptul c Traian avea de nIruntat o anumit opoziie a
Senatului, care preIera pentru Dacia situaia de regat clientelar; Senatul avea motive
s cread c, dup nIrngerea suIerit, dacii nu vor mai avea curajul s se ridice,
necum s reprezinte o primejdie pentru dominaia roman n Peninsula Balcanic.
Condiiile pcii sunt expuse astIel de Cassius Dio (68, 9, 56): ,s dea napoi
armele, masinile de rzboi si pe constructorii acestor masini, s predea pe dezertori,
s distrug ntriturile si s se retrag din teritoriul cucerit, ba nc s-i socoteasc
dusmani sau prieteni ai si pe cei ai romanilor; s nu primeasc nici un Iugar, nici
s nu mai ia n slujba lui vreun ostas din Imperiul roman (cci Decebal atrgea la
sine prin momeli pe muli oameni viteji). Autorul antic ine iarsi s precizeze:
,De nevoie el primi aceste condiii.
Asadar, Decebal trebuia s predea armele si masinile de rzboi pe care le
primise n calitatea sa de rege aliat al poporului roman, s trimit napoi pe mesterii
romani, precum si pe dezertori
308
. Cea mai grav condiie era s drme zidurile
cetilor. O scen de pe Column (LXXVI) arat civa daci care desprind cu
trncoapele blocurile unui zid Iixat de stnc. De altIel, cercetrile arheologice au
pus n eviden urme de demantelare (si apoi de reIacere, n preajma celui de-al
doilea rzboi) la cetile de la Piatra Rosie, Blidaru si Sarmizegetusa. Teama de
renvierea puterii dacilor determin pe Traian s interzic n mod expres primirea
Iugarilor, n sprecial a ostasilor romani (Iolosii probabil ca instructori militari, n
schimbul unor recompense regesti).
Mai erau si alte condiii grele. Una dintre ele sun astIel: ,s se retrag din
teritoriul cucerit, probabil teritoriul ocupat de romani n cursul operaiunilor. Este
vorba n primul rnd de Banat, cu trectoarea Tapae, unde Traian ,a poruncit s
se ridice un altar soldailor czui n lupt si s li se aduc n Iiecare an jertI pentru
mori (Cassius Dio, 68, 8, 2), ceea ce, dac altarul a Iost ridicat pe locul btliei,
ar indica ocuparea permanent a acestor teritorii si dup ncheierea pcii. Fr
ndoial c era ocupat si Oltenia, cel puin partea ei de vest, cci altIel nu s-ar

308
Utilizarea masinilor de rzboi de ctre daci este remarcat ntr-o scen de pe Column
(LXVI), unde vedem doi comai mnuind o catapult. Despre dezertorii romani, vezi un pasaj (atribuit
lui Cassius Dio) transmis de Suidas: ,Soldaii dovedii (vinovai) de o Irdelege, pe cnd se pregtesc s
dezerteze la Decebal, sunt pedepsii cu moartea (I. I. Russu, StCl, 13, 1972, p. 125, Iragm. 13).

145
explica ridicarea podului de la Drobeta n intervalul dintre cele dou rzboaie.
Vom vedea c Decebal va pretinde lui Traian ntr-un anumit moment ,s-i cedeze
ara pn la Istru (Cassius Dio, 68, 12, 2).
O alt condiie era, cum am vzut, s Iie aliat devotat al Romei: ,s-i
socoteasc dusmani sau prieteni ai si pe cei ai romanilor; cu alte cuvinte, i se lua
dreptul la o politic extern independent.
,Dup ce rndui acestea si ls oaste la Sarmizegetusa, punnd strji si n
restul rii, el se ntoarse n Italia, glsuieste mai departe istoricul antic (68, 9, 7).
Asadar, Traian a lsat garnizoane n diIerite locuri ntrite, n castrele construite n
cursul naintrii romane: n Banat si ara Haegului, n Oltenia, Muntenia si sudul
Moldovei, precum si n sud-estul Transilvaniei.
Au existat n schimb discuii cu privire la Sarmizegetusa, unde Cassius Dio
scrie c a Iost lsat o garnizoan roman. Dup C. Daicoviciu, aceasta nu putea Ii
cetatea de scaun a lui Decebal, ci viitoarea capital roman a provinciei Dacia, care
ar Ii Iost conIundat de istoricul de la nceputul secolului al III-lea att de des citat
cu resedina regilor daci
309
. Nu a lipsit nici prerea c este vorba chiar de Sarmizegetusa
regal. n acest sens, este semniIicatv prezena unor therme romane, ridicate la sud
de incinta de pe terasa V
310
; de asemenea, n cursul spturilor mai noi au aprut n
zidul cetii cteva blocuri de construcie cu numele legiunilor II Aaiutrix pia
fiaelis, IIII Flavia felix (3 buci), un bloc cu inscripia unei vexillaii (Iraciuni) a
legiunii JI Ferrata, alturi de altul cunoscut mai de mult cu reprezentarea
capricornului (simbolul legiunii I Aaiutrix)
311
. Este deci probabil c Iora de
supraveghere roman a Iost asezat chiar n capital, ale crei ziduri au Iost
reIcute si poate parial rectiIicate pentru a se apropia de aspectul unui castru roman
312
.
Fora de ocupaie roman lsat n Dacia trebuie s Ii Iost apreciabil. Cum
s-a vzut din prezena blocurilor cu inscripie, ea includea Iraciuni din cteva
legiuni (dac nu chiar legiunile cu ntreg eIectivul lor), precum si numeroase uniti
auxiliare. N. Gostar remarca Iaptul c un numr important de trupe (1 ala si 12
cohortes), prezente n anul 100 ntr-o diplom militar a provinciei Moesia
Superior
313
, nu mai apar n diploma din 103/107 a aceleiasi provincii
314
; n schimb

309
C. Daicoviciu, La Transylvanie aans lantiquite, Bucuresti, 1945, p. 8687; idem, n Istoria
Romaniei, I, p. 307. Vezi si H. Daicoviciu, Dacia ae la Burebista la cucerirea roman, p. 327328:
,Atunci cnd acelasi istoric vorbeste despre oastea lsat la Sarmizegetusa, el nu se reIer la capitala
dacic. Aceasta nu Iusese ocupat, iar spturile arheologice n-au pus n eviden prezena roman
aici n anii 102105. Dio Cassius nu stia nimic de Sarmizegetusa de pe Dealul Grdistii: distrus de
romani la 106, ea czuse de mult n ruin si uitare. Spunnd Sarmizegetusa, istoricul roman se gndea
la Sarmizegetusa roman din vremea lui, adic tocmai la orasul din ara Haegului. Fireste c n 102
acest oras nu exista nc; garnizoana roman Iuse lsat pe locul unde se va ridica el peste civa ani.
Vezi si Fontes, I, p. 691, nota 132.
310
Vezi I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu, Ceti i ae:ri aacice ain Munii Ortiei,
Bucuresti, 1988, p. 133 si Iig. 25.
311
IDR, III/3, 268271 (cu indicarea surselor bibliograIice).
312
Autorii contribuiei citate la nota 310 cred ns c garnizoana roman s-a stabilit n capitala
regal abia dup nIrngerea deIinitiv a dacilor, n 106 (op. cit., p. 128129).
313
CIL, XVI, 46.
314
CIL, XVI, 54.

146
apar (este drept, ceva mai trziu) ntre trupele provinciei Dacia
315
. De aici, N. Gostar
trgea concluzia c aceste trupe erau deja dislocate pe teritoriul Daciei n intervalul
dintre cele dou rzboaie dacice ale lui Traian
316
. Numele comandantului roman era
Longinus; el nu era doar legatul unei legiuni
317
, ci probabil chiar comandant al
ntregii armate de ocupaie din Dacia, cu un titlu care ar putea suna astIel: legatus
Augusti pro praetore exercitus legionarii et auxiliorum in Dacia tenaentium (?),
,legat imperial (comandant) al armatei din legiuni si trupe auxiliare aIlate n
Dacia; el era Ir ndoial un consularis (Iost consul)
318
. Pentru acest motiv, a Iost
identiIicat cu Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus, consul n anul
90, Iost legat al provinciilor Moesia Superior (ntre 9395) si Pannonia (9698)
319
.
Din aceast situaie ar rezulta conIorm unei opinii exprimate recent c
regatul dacic era acum mai restrns, el cuprinznd doar teritoriile de la nord de
Muresul mijlociu si de la nord de cursul transilvnean al Oltului
320
; resedina regal
s-ar aIla acum la Piatra Craivii
321
.
Traian a scris Senatului, cerndu-i s ntreasc pacea. Solii daci au btut
drumul pn la Roma, unde s-au nIisat naltului corp legiuitor al Imperiului. ,Ei
puser armele jos, si legar minile n Ielul prinsilor de rzboi si rostir cteva
cuvinte de implorare. n Ielul acesta i nduplecar la pace si-si luar napoi armele
(Cassius Dio, LXVIII 10, 1).
ntors la Roma, Traian si srbtori triumIul (vezi Pliniu cel Tnr, Epist., VII
4, 2)
322
si si lu titlul de Dacicus (Cassius Dio, LXVIII, 10, 2), organiznd o serie
de Iestiviti (lupte de gladiatori n teatru si reprezentaii cu actori de pantomim).
Emisiunile monetare reprezint pe Traian n cvadrig triumIal
323
; pe un aureus din
anul 103, mpratul Traian prezint Senatului un dac ngenuncheat
324
.
Fr ndoial c pentru ambii adversari, pacea nsemna doar un armistiiu
ntre dou rzboaie.
Cel puin Traian considera aranjamentele pcii din 102 drept provizorii.
Intenia lui Ierm era de a crea o provincie n Dacia. Asa se Iace c, n intervalul
dintre cele dou rzboaie, arhitectul Apollodor din Damasc construieste un pod

315
CIL XVI, 57 si 163 ( IDR, I, 23) din anul 110.
316
N. Gostar, AIIA Iasi 13, 1976, p. 6465.
317
Cum ar rezulta din traducerea cuvntului civ:;: Cassius Dio, LXVIII 12, 1.
318
Vezi Fronto, De bello Parthico, II, p. 214: ,Oare n-a Iost prins n Dacia un brbat de rang
consular, sub comanda personal a strmosului vostru Traian?; n legtur cu evenimentul si
personajul la care izvorul Iace aluzie, vezi mai departe, p. 150.
319
R. Syme, Danubian Papers, Bucuresti, 1971, p. 185; vezi si N. Gostar, loc. cit., p. 6369.
320
C. H. Opreanu, Dacia roman i Barbaricum, Timisoara, 1998, p. 40.
321
Despre zidul acestei ceti, din piatr de talie, vezi V. Moga, Remarques sur le mur ae la
citaaelle aace ae Piatra Craivii, AMN, 32, 1995 (I), p. 145148.
322
Vezi nc A. Degrassi, Inscriptiones Italiae, XIII, 1, p. 157; IDRE, I, 94.
323
RIC, II, 48 si 72; Strack, 58 si 60, pl. I (cI. p. 109).
324
RIC, II, 215, pl. VIII/145.

147
de piatr peste Dunre
325
(Iig. 6/2), aprat la cele dou capete, Drobeta si Pontes,
de dou castre puternice. Iat descrierea podului, asa cum ne-a rmas de la Cassius
Dio (68, 13, 16):
,Traian construi peste Dunre pod de piatr, pentru care nu stiu cum s-l admir ndeajuns.
Minunate sunt si celelalte construcii ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea.
Stlpii, din piatr n patru muchii, sunt n numr de douzeci; nlimea este de o sut cincizeci
de picioare, n aIar de temelie, iar limea de saizeci. Ei se aIl, unul Ia de altul, la o distan
de o sut saptezeci de picioare si sunt unii printr-o bolt. Cum s nu ne mirm de cheltuiala
Icut pentru acesti stlpi? Nu trebuie oare s ne uimeasc si Ielul mestesugit n care a Iost
asezat n mijlocul Iluviului Iiecare stlp, ntr-o ap plin de vrtejuri, ntr-un pmnt nmolos,
de vreme ce cursul apei nu putea Ii abtut? Am artat limea Iluviului, nu pentru c ar curge
numai pe aceast lime cci pe parcurs se leste de dou ori si de trei ori pe att , ci pentru
c acolo este locul cel mai ngust si cel mai potrivit pentru construirea unui pod. Cu ct spaiul
se ngusteaz mai mult aci deoarece apa coboar dintr-o ntindere larg, pentru a intra din
nou n alta si mai mare cu att se Iace mai nvalnic si mai adnc. nct si mprejurarea
aceasta se adaug la greutatea construirii podului. Concepia mrea a lui Traian se vdeste si
din aceste lucrri. Astzi ns podul nu Ioloseste la nimic, cci nu mai exist dect stlpii, iar
pe deasupra lor nu se mai poate trece: ai zice c au Iost Icui numai ca o dovad c Iirii
omenesti nimic nu-i este cu neputin. Traian se temea c, dup ce nghea Istrul, s nu se
porneasc rzboi mpotriva romanilor rmasi dincolo si construi acest pod, pentru ca
transporturile s se Iac peste el cu usurin. Dimpotriv, lui Hadrian i-a Iost team c barbarii
vor birui strjile acestuia si vor avea trecerea lesnicioas spre Moesia; de aceea, distruse partea
de deasupra.
Motivarea construirii podului: ,Traian se temea c, dup ce nghea Istrul, s
nu se porneasc rzboi mpotriva romanilor rmasi dincolo..., ar Ii o indicaie c
aceast oper a nceput nc din anul 102, dup terminarea operaiunilor militare.
Ideea ncolise n mintea mpratului cel puin din iarna anilor 101/102, cnd
nghearea Dunrii a nlesnit aciunea de diversiune n Moesia InIerior a dacilor si
aliailor lor. Aceasta subliniaz iarsi intenia lui Traian de a lega temeinic de
Imperiu teritoriile anexate si, Ir ndoial, de a transIorma ntregul regat al lui
Decebal n provincie.
Construirea podului este imortalizat prin baterea de ctre Senatul roman a
unei monede de bronz
326
. Podul este redat schematic, cu dou turnuri dreptunghiulare
la capete mpodobite cu statui; de un capt al podului este legat o corabie.
Probabil tot cu acest prilej s-a btut si moneda cu reprezentarea zeului Danuvius
327

(Iig. 12/7).
Decebal era Ir ndoial constient de inteniile adversarului su; de aceea se
pregteste, deocamdat n tain, pentru revans. Cassius Dio (68, 10, 3) rezum
toate acestea, cnd expune motivele celui de-al doilea rzoi: ,...Decebal n multe
privine nu respect tratatul, ci si pregteste arme, primeste Iugari, reIace ntriturile,
trimite soli la vecini si aduce pagube celor ce nu se nelegeau cu el, iar iazigilor
le-a smuls un inut....

325
Vezi D. Tudor, Poaurile romane la Dunrea ae Jos, Bucuresti, 1971, p. 53153 ( idem,
Les ponts romains au Bas-Danube, Bucuresti, 1974, p. 47134); idem, OR
4
, p. 5668.
326
RIC, II, 569, pl. X/188.
327
RIC, II, 100, pl. VIII/142.

148
Din Iaptul c Decebal se narmeaz cu nIrigurare, reiese c nu Iusese
ngenunchiat cu totul; c avea nc la dispoziie mijloace de a-si Iuri arme si locuri
Ierite pentru a primi pe dezertori, unde autoritile militare romane nu puteau
ptrunde s-i aresteze. Mai grav nclcare tocmai pentru c nu putea Ii ascuns
si deci tgduit era reconstruirea cetilor; aceasta nu se putea Iace sub ochii
romanilor, Ir ca ei s intervin. Acuzaia coninea probabil un smbure de
adevr, dar mai degrab n sensul c Decebal nu executase ntru totul ordinul de
distrugere a IortiIicaiilor; ct despre lucrri de reIacere sau reparaii, ele s-au Icut
n grab, probabil abia dup dezlnuirea insureciei antiromane. Faptul c
Longinus este convins s vin la o ntrevedere cu Decebal, Iiind capturat de viu,
arat c el nu bnuia inteniile regelui si nu avea nici motive deosebite de suprare
contra lui. Acuzaia roman, consemnat de istoricul greco-roman la nceputul
secolului al III-lea, era menit s justiIice n Iaa contemporanilor, a istoriei si a
zeilor c vinovat de rzboi era Decebal!
n schimb, era real Ir ndoial acuzaia c Decebal nelegea s duc o
politic extern independent. Probabil c de acum dateaz solia sa la Pacorus al II-lea,
regele parilor, cruia ntre alte daruri i trimite pe sclavul Callidromus. Vecinii la
care Decebal trimite soli puteau Ii marcomanii si cvazii de la nord-vest de Dacia,
poate si carpii si costobocii care locuiau n centrul si nordul Moldovei, bastarnii din
rsritul Daciei si sarmaii roxolani aIlai si mai spre rsrit, cu care mai cooperase
n iarna 101/102. Nu pot Ii numrai ntre acesti aliai posibili sarmaii iazigi,
cuibrii ntre Dunre si Tisa nc de la sIrsitul secolului I a.Chr. Cassius Dio spune
c Decebal ,le-a smuls un inut; din Iaptul c dup aceea, desi l revendicau,
Traian nu li l-a mai restituit, rezult c este vorba de un teritoriu care a Iost ulterior
nglobat Imperiului. Acesta nu putea Ii dect zona de cmpie a Banatului, deci la
vest si nord de linia Lederata Aizis Berzobia Tibiscum, pn la Mures si poate
dincolo de acesta. Aici sarmaii vor Ii ptruns cu turmele lor, proIitnd de situaia
grea a dacilor, poate nc n cursul rzboiului cu Domitian. Aceasta constituia, se
vede, o nclcare a obligaiei pe care regele si-o asumase ,s-i socoteasc dusmani
sau prieteni ai si pe cei ai romanilor (Cassius Dio, 68, 9, 5); or se pare c atunci
romanii erau n relaii bune cu iazigii, dup pacea ncheiat de Domitian (vezi
Suetonius, Domit., 6, 1; Statius, Silvae, III, 3, 171)
328
.
Expeditio Dacica II
Autorul antic las s se cread c Traian se dedase linistit cu totul treburilor
obstesti si vieii de la Roma. ,Dar cnd i s-a anunat c Decebal n multe privine nu
respect tratatul... (urmeaz enumerarea acuzaiilor care i se aduceau; vezi consemnarea
lor, de ctre noi, n paginile anterioare), ,Senatul decret c Decebal este din nou
vrajmas, iar Traian nsusi, Ir s lase conducerea altor generali, porni cu rzboi

328
Dimpotriv, relaiile cu marcomanii si cvazii rmseser ncordate: Decebal Iusese obligat s
permit trecerea spre inuturile acestora a corpului expediionar condus de C. Vellius RuIus; v. supra, p. 108.

149
mpotriva aceluia (Cassius Dio, 68, 10, 4)
329
. O moned de bronz btut acum arat
cum Tibrul (personiIicat) Iurios se arunc asupra Daciei, dobornd-o la pmnt
330
.
Traian prsea Roma la 4 iunie 105, mbarcndu-se la Brundisium
331
;
mbarcarea mpratului si a statului su major este redat de o scen de pe Column
(LXXIX). nc pe pmnt roman, nainte de a ajunge n Dacia, Traian va Ii Iost
ntmpinat de o solie din partea regelui dac. ,ntruct muli daci trecuser de partea
lui Traian si nc din alte pricini , Decebal ceru iarsi pace (Cassius Dio, 68,
11, 1). Condiiile care i le punea mpratul erau probabil inacceptabile; textul
pstrat din Istoria roman a lui Cassius Dio menioneaz numai: ,ns el nu
nelegea s depun armele si s se predea ceea ce este destul pentru a ne Iace s
nelegem c preteniile lui Traian echivalau cu o cerere de capitulare Ir condiii,
Iiind deci inacceptabile; de aceea, Decebal ,si aduna n vzul tuturor trupe si
chema n ajutor pe vecini. Regele dac adreseaz un apel patetic popoarelor vecine,
chemndu-le la aliana antiroman: ,Spunea c dac-l vor prsi pe dnsul, si ei
vor Ii n primejdie; c mai usor si mai sigur si vor pstra libertatea, ajutndu-l n
lupt, nainte ca el s Ii suIerit vreo nenorocire. ns privind nepstori cum sunt
nimicii dacii, mai pe urm vor ajunge ei nsisi robi, cci vor rmne Ir aliai
(Cassius Dio, 68, 11, 1). Apelul a rmas probabil Ir ecou. A contat desigur teama
de represaliile romanilor, n caz c-l vor ajuta pe Decebal. Simeau, totodat, c
libertatea lor nu era direct si imediat ameninat, dar, Ir ndoial, mai sperau c
nimicirea lui Decebal le va usura ncercarea de a ocupa cel puin o parte din
pmnturile dacice rvnite (vezi scena C: aliaii care prsesc pe Decebal).
Lacuna din textul lui Cassius Dio nu ne las s nelegem la ce anume se
reIer istoricul antic cnd scrie: ,Prin Ior Decebal n-a izbutit; n continuare ne
relateaz ns urmtoarea ncercare disperat a acestuia: ,Dar era ct pe-aci s-l
ucid pe Traian prin viclesug, ntinzndu-i o curs. Trimise n Moesia civa
dezertori, ca s ncerce s-l omoare, ntruct se putea ajunge usor la el. Atunci, din
cauza nevoilor rzboiului, primea Ir excepie pe oricine voia s-i vorbeasc.
Oamenii aceia nu au putut ns s-si aduc la ndeplinire planul, Iiindc unul din ei
a Iost bnuit si prins. Supus la cazne, a dat n vileag ntreaga urzeal (Cassius Dio,
68, 11, 3).
Toate acestea se petreceau cnd Traian nu trecuse nc Dunrea. mpratul
punea probabil la punct pe teritoriul Moesiei Superioare ultimele detalii ale
expediiei. S-ar putea ns ca adversarii s nu Ii socotit epuizate mijloacele diplomatice,

329
Vezi si urmtorul pasaj transmis de Suidas, dup Arrianus sau Crito: ,nclcrile din partea
lui Decebal au mers att de departe, nct a Iost necesar a pune capt prin rzboi insolenei lui.
330
RIC, II, 556, pl. X/180.
331
Fasti Ostienses (ed. L. Vidman, Praga, 1982), p. 46 ( IDRE, I, 95). Vezi A. Degrassi, La via
seguita aa Traiano nel 105 per recarsi nella Dacia, n Rendiconti della PontiIicia Accademia Romana
di Archeologia, 22, 1946-1947, p. 167173 ( Scritti vari ai antichita, I, Roma, 1962, p. 567581);
Vito A. Sirago, Da Brinaisi al Danubio. Itinerario ai Traiano nel 105, n vol. Romanita orientale e
Italia meriaionale aellantichita al Meaioevo. Paralleli storici e culturali. Atti del II Convegno di
Studi italo-romeno (Bari, 1922 ottobre 1998), a cura di SteIania Santelia, Bari, 2000, p. 135146.

150
ca dovad c generalul Longinus este convins s aib o ntrevedere cu Decebal;
iat ce ne spune Cassius Dio 68, 12, 15)
332
:
,Atunci Decebal chem la dnsul pe Longinus, comandantul unei legiuni, a crui drzenie o
simise n luptele purtate cu el, si, dup ce-l convinse s vin sub cuvnt c va Iace ce i se va
porunci, l prinse si-l ntreb de Ia cu alii despre planurile lui Traian. Pentru c |Longinus|
nu voia s mrturiseasc nimic, l inu sub paz, dar nelegat. Decebal trimise apoi un sol la
Traian si ceru acestuia n schimbul eliberrii lui Longinus s-i cedeze ara pn la Istru si
s-i plteasc banii pe care i-a cheltuit cu rzboiul. |Traian| rspunse prin vorbe ndoielnice
prin care voia s arate c nici nu preuieste prea mult pe Longinus, dar nici prea puin; c nici
nu dorea s-l piard, dar nici s-l scape cu sacriIicii mari. Decebal mai sttea n cumpn,
nestiind ce s Iac. Dar ntre timp Longinus si Icu rost de otrav cu ajutorul unui libert de-al
su, si Igdui lui Decebal c are s-l mpace cu Traian, pentru ca regele s nu bnuiasc de
loc ce are n gnd si s nu i se pun o paz aspr; Longinus scrise o scrisoare plin de
rugmini si o ddu libertului s-o duc lui Traian, spre a putea s rmn nestnjenit. Dup ce
libertul plec, Longinus bu otrav n timpul nopii si muri. Dup aceast ntmplare, Decebal
ceru lui Traian pe libert si Igdui s-i dea n schimb trupul lui Longinus si zece prizonieri. Si
trimise ndat un centurion prins mpreun cu Longinus, spre a aduce la ndeplinire cele cerute.
Traian aIl de la acesta tot ce se petrecuse cu Longinus. Dar nu-i trimise napoi lui Decebal
nici pe acela, si nu-i ddu nici pe libert, socotind c viaa libertului este mai de pre pentru
demnitatea Imperiului dect nmormntarea lui Longinus.
IndiIerent de pretenia lui Decebal exagerat de istoricul antic ca Traian
s-i restituie teritoriul cucerit si mai ales s-i plteasc despgubiri de rzboi
333
,
rezult c Decebal ncerca totusi cu disperare s menin pacea; aceasta reiese si
din Iaptul c Longinus adoarme usor bnuielile lui Decebal, promind s-l mpace
pe rege cu mpratul. Acum ns, esund tratativele, rmneau s decid armele.
Capturarea lui Longinus, urmat de sIrsitul tragic al acestuia, au nsemnat
deschiderea ostilitilor. Columna ni-i arat pe daci atacnd primii (scenele XCIII-
XCV)
334
; era semnalul rscoalei antiromane, n sperana c dusmanul va Ii aruncat
peste Dunre nainte ca Traian s treac dincoace cu grosul trupelor sale. Probabil
c abia acum se reIac n grab unele IortiIicaii, asa cum au artat cercetrile
arheologice: zidul Sarmizegetusei (unde se Iolosesc blocuri cu inscripii si nsemne
ale legiunilor romane, poate dup nimicirea garnizoanei lsate aici de Traian);
construirea cetii nr. 2 de pe Blidaru; construirea unei incinte noi, mai largi, la cetatea
de la Piatra Rosie; reIacerea elementelor deIensive ale cetii de la Costesti
335
.
Istoricul antic aIirm c unul din motivele pentru care Decebal ceruse pace
nc de la nceputul ostilitilor era Iaptul c muli daci trecuser de partea lui
Traian. n mod constant, vina este aruncat pe nobilimea care gsea mai usoar

332
De ntmplarea relatat se leag poate un pasaj, transmis de Suidas (eventual dup Criton:
I. I. Russu, StCl, 13, 1972, p. 126, Iragm. 15); vezi la noi, p. 24, nota 44 si 9899, nota 126.
333
Ultima pretenie, dac nu cumva era o sIidare aruncat romanului (vezi solia ctre Domitian,
cernd ca ,Iiecare roman s-i dea lui Decebal, anual, cte doi oboli; Cassius Dio, LXVII 6, 5), era poate
mai degrab o cerere ca mpratul s revin asupra plii subsidiilor.
334
Dup prerea lui H. Daicoviciu, Dacia ae la Burebista la cucerirea roman, p. 330, aceasta
ar reprezenta o denaturare oIicial a Iaptelor, din doriuna lui Traian de a arunca vina rzboiului pe Decebal.
335
I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu, op. cit., passim.

151
calea trdrii dect rezistena armat
336
. Columna ne arat ns un grup de daci
nchinndu-se lui Traian (scena XC): este vorba de comai, brbai si copii, care
ntind minile n semn de rug spre mprat. Scena se petrece Ioarte probabil la sud
de Dunre
337
; sunt oameni pasnici Iugii de urgia rzboiului, care cer poate
ngduina s li se permit revenirea la vetrele lor. Fr ndoial c mpratul le-a
ndeplinit rugmintea altIel, reprezentarea scenei nu si-ar Ii avut rostul.
Abia dup aceea Columna (XCVIIIXCIX) reprezint podul de peste Dunre
construit de Apollodor (Iig. 12/7); scena nIiseaz pe Traian pe cale de a aduce o
jertI cu prilejul inaugurrii podului.
,Traian trecu Istrul pe acest pod si a purtat rzboi mai mult cu chibzuial dect cu nIocare,
biruindu-i pe daci dup ndelungi si grele strdanii. El nsusi ddu multe dovezi de pricepere la
comand si de vitejie, iar ostenii trecur mpreun cu dnsul prin multe primejdii si ddur
dovad de vrednicie. Un clre greu lovit Iu scos din lupt n ndejdea c va mai putea Ii
salvat. Dar simind el c nu se va mai vindeca, se repezi din cort (cci rana nu-l istovise de tot)
si se ntoarse la postul su, prbusindu-se Ir suIlare, dup ce svrsi Iapte mree (Cassius
Dio, 68, 14, 12).
Este tot ce ne-a rmas de la Cassius Dio despre acest rzboi, de Iapt ceea ce
s-a pstrat din excerptele lui Xiphilinus; relatarea istoricului antic trebuie s Ii Iost
ns destul de ampl, dac a inut s consemneze chiar si un episod mrunt precum
acela despre eroismul clreului roman.
Rzboiul a Iost se pare destul de greu resimit si de romani. Istoricul antic ne
spune c Traian ,a purtat rzboi mai mult cu chibzuial dect cu nIocare;
mpratul a gndit bine Iiecare aciune, pentru a evita capcanele si situaiile
neprevzute. Biruina a Iost cstigat ,dup ndelungi si grele strdanii. Este ceea
ce rezult si din scenele Columnei. Se pare c toat vara anului 105 a Iost trecut
cu operaiuni menite a readuce armata roman la poziiile pierdute n urma
dezlnuirii rscoalei antiromane. Atacul asupra Daciei s-a desIsurat probabil si
atunci din mai multe direcii: din vest, prin Banat si pe valea Muresului, apoi pe
Apa Orasului; dinspre sud, de la Drobeta, prin pasul Vlcan; n sIrsit, poate, pe
valea Oltului. n orice caz, la cderea iernii, cercul n jurul cetilor din muni
trebuie s se Ii strns puternic.
Probabil c operaiunile de cucerire a ultimelor ceti au nceput abia n vara
anului 106
338
. Arheologii au constatat c cetatea de la Costesti a Iost din nou

336
H. Daicoviciu, op. cit., p. 330: ,Ceea ce era si mai grav, unele cpetenii dace, ademenite de
aurul Romei sau nspimntate de puterea armelor lor, trecuser mpreun cu oamenii lor de partea
mpratului. La o asemenea mprejutare poate s se reIere un alt pasaj (eventual tot din scrierea lui
Criton: I. I. Russu, StCl, 13, 1972, p. 127, Iragm. 18), transmis de Suidas: ,iar muli dintre gei se
deplasar (din locurile lor) si trei mii revenir (acas); ntlnind pe comandanii (romani), se angajar
s Iie leali si s execute poruncile (lor).
337
Dimpotriv, R. Vulpe, Columna
2
, p. 8586, situeaz aceast scen n Banat; vezi si explicaia
scenei XCI.
338
A se vedea scena CX (Iig. 7/1), unde soldaii romani sunt ocupai cu secerarea grului; cI.
N. Gostar, Une scne agricole ae la Colonne Trafane, AU Iasi (istorie), 18, 1972, 2, p. 147152.

152
trecut prin Ioc si sabie. La asediul cetilor, romanii Iolosesc masini de rzboi si
scri pentru escaladarea zidurilor. ntr-o scen de pe Column (CXIII), se vede
cum un castru roman a Iost ridicat n apropierea zidurilor unei ceti dacice; ea nu
pare a Ii Sarmizegetusa, cum se crede
339
, pentru c sistemul de construcie a
zidurilor (rnduri din pietre neregulate alternnd cu brne de lemn) este diIerit de
cel constatat prin cercetrile arheologice de la Sarmizegetusa Regia (blocuri
paralelipipedice de piatr). Se vd soldaii romani purtnd scri pentru a asalta
zidurile citadelei dacice, apoi escaladndu-le; dar se pare c aprtorii au respins
atacul. n continuare, se vd alte lupte violente; soldaii romani sunt biruitori, dacii
zac dobori cu sbiile lor ncovoiate alturi.
Alte scene redau asediul unei ceti cu ziduri din piatr tiat regulat (CXVI si
urm.). Aceasta trebuie s Iie Sarmizegetusa
340
. Scena prezint soldai romani care
probabil escaladeaz zidurile, n timp ce alii, din aIar, cu trncoape, ncearc s
Iac o bres n zid. S-ar prea c si aici atacul a Iost respins, cci ntr-o scen
(CXVII) vedem cum soldaii romani construiesc un Iel de turn de lemn (?)
341
,
pentru a putea urca pe ziduri. Cteva scene redau n continuare asediul capitalei
regale. Aprtorii rezist cu nversunare, desi sunt sleii de puteri. O scen
dramatic (CXX) red mprirea ultimelor rezerve de ap ntre aprtori; sunt
deopotriv tarabostes (i recunoastem dup pileus) si comai. ntr-o alt scen
(CXIX) vedem cum aprtorii pun Ioc construciilor din cetate, pentru ca nimic s
nu cad n mna cuceritorului. Dar rezistena continu n alte pri. ntr-o scen
(CXXXII-CXXXIII), vedem cum aprtorii prsesc o cetate, poate n cursul
nopii, n liniste, cu gndul de a cuceri printr-un atac prin surprindere castrul roman
din apropiere. ntr-adevr, o alt scen (CXXXIV) arat cum, protejai de scuturile
lor ovale, dacii ncearc s ia cu asalt un castru, dar sunt respinsi cu pierderi grele;
un grup de tarabostes asist de pe o nlime la lupt: cel din centru pare a Ii chiar
regele Decebal (scena CXXXV).
Din capitala cucerit si jeIuit, romanii duc tot ce pot lua (scena CXXIV: este
vorba probabil de prada de mn, din vnzarea creia s-au ridicat statuile de bronz
aurite din Iorul lui Traian, purtnd inscripia ex manubiis; vezi Aulus Gellius,
Noctes Atticae, XIII 25). O alt scen (CXXXVIII) arat cum prada, constnd din
vase (probabil din metal preios), este ncrcat n samare pe cai
342
(Iig. 7/2). ntre

339
C. Daicoviciu, H. Daicoviciu, Columna, explicaia de la Iig. 48 si urmtoarele; R. Vulpe,
Columna
2
, p. 201202.
340
Dimpotriv, C. H. Opreanu (Dacia roman i Barbaricum, Timisoara, 1998, p. 41) crede c
aceasta este cetatea de la Piatra Craivii, noua resedin a regelui Decebal; vezi de asemenea supra,
notele 320321; idem, AMN, 35 (I), 1998, p. 191.
341
Dup R. Vulpe, Columna
2
, p. 96, sunt aggeres parapet pentru a nlesni lupta la un nivel
egal cu al aprtorilor. Aceast tehnic de asediu se poate recunoaste si n valul ce nconjoar cetatea
de la Costesti (H. Daicoviciu, DIVR, p. 188; C. Preda, EAIVR, I, p. 360) nlat probabil de romani,
pentru a tia dacilor orice posibilitate de a iesi din ncercuire.
342
Dou asemenea pocale mestesugit lucrate si un corn decorat cu aur din prada dacic au Iost
druite de mpratul Traian templului lui Zeus Cassios din Syria, cum rezult dintr-o epigram
atribuit mpratului Hadrian (vezi Anthologie grecque. Premiere partie: Anthologie Palatine, tome
III, livre VI. Texte tabli et traduit par Pierre Waltz, Paris, Les Belles Lettres, 1960, p. 160, nr. 332).

153
timp, a Iost capturat si tezaurul regal (episodul divulgrii locului unde au Iost
ascunse comorile ar Ii redat, dup prerea lui R. Vulpe, n scena CXXX):
,Au Iost descoperite si comorile lui Decebal, desi se aIlau ascunse sub rul Sargetia, din
apropierea capitalei sale. Cci |Decebal| abtuse rul cu ajutorul unor prizonieri si spase acolo o
groap. Pusese n ea o mulime de argint si aur, precum si alte lucruri preioase, mai ales dintre
cele care suportau umezeala, asezase peste ele pietre si ngrmdise pmnt, iar dup aceea
adusese rul din nou n albia lui. Tot cu oamenii aceia |Decebal| pusese n siguran, n niste
pesteri, vestminte si alte lucruri la Iel. Dup ce Icu toate acestea, i mcelri, ca s nu dea
nimic pe Ia. Dar Bicilis, un tovars al su, care cunostea cele ntmplate, Iu luat prizonier si
ddu n vileag toate acestea (Cassius Dio, LXVIII 14,4-5). ,Dup ce a cucerit-o pentru
prima oar |este vorba de Dacia| si l-a nvins pe Decebal, puterniul Traian a adus romanilor
cinci milioane de livre de aur, o cantitate dubl de argint, n aIar de cupe si lucruri (scumpe)
depsind orice nchipuire... (Ioannes Lydus, De magistratibus II 28)
343
.
Cei scpai din ncercuire printre ei nsusi regele Decebal ncearc s se
desprind de urmritori. Probabil c viteazul rege spera s mai organizeze o
rezisten, spre rsrit, unde mai avea ceti care nc nu Iuseser cucerite. Poate
voia s treac mai departe, dincolo de muni, s njghebe o coaliie cu bastarnii si
roxolanii cu care se aliase n cursul expediiei moesice din iarna dintre anii 101102.
Aceast ndejde va Ii mprtsit-o credinciosilor si, crora le mai vorbeste ntr-o
scen reprodus de Column (CXXXIX). Dar romanii erau pe urmele lor (scenele
CXLII-CXLIV). Textul lui Cassius Dio (LXVIII 14, 3; la Xiphilinus) red epilogul
ntr-o singur Iraz: ,Cnd a vzut Decebal c scaunul lui de domnie si toat ara
sunt n minile dusmanului, c el nsusi este n primejdie s Iie Icut prizonier, si
curm zilele. La Pliniu cel Tnr ntlnim doar o aluzie ntr-una din epistole (VIII,
4, 2): ,un rege alungat din resedina sa, izgonit chiar din via, Ir s Ii pierdut
niciodat ndejdea (pulsum regia, pulsum etiam vita regem nihil aesperantem).
SIrsitul eroic al regelui este redat ntr-o scen a Columnei (CXLV; Iig. 8/1).
Regele apare asezat lng trunchiul unui copac, sprijinit n genunchiul si braul
stng, iar piciorul drept ntins, cu scutul czut alturi; n mna stng ine un
pumnal usor curbat, pe care-l duce spre gt. Civa clrei, cu braele ridicate n
care ineau probabil lncile, sunt nc n avnt, ceea ce nseamn c se aIlau la
oarecare distan de rege; n Iruntea lor se vede alt clre, probabil comandantul,
cci are braul drept ntins, cu degetele apuctoare ndoite, semn c inea o sabie.
Un document deosebit de important pentru mprejurrile sIrsitului eroic al
regelui Decebal este stela Iunerar a lui Ti. Claudius Maximus descoperit la
Grammeni (lng anticul Philippi), pe teritoriul Iostei provincii romane a Macedoniei
344
.

343
Aceste ciIre, evident exagerate, au Iost reduse de J. Carcopino (Dacia, I, 1924, p. 2834) de
zece ori (deci 500 000 livre de aur si 1 000 000 livre de argint, echivalnd cu 165 000 kg de aur si
331 000 kg argint). Vezi si I. I. Russu, Comorile regelui Decebal, Sargetia, 4, 1966, p. 97106.
344
M. P. Speidel, The Captor of Decebalus. A new Inscription from Philippi, JRS, 60, 1970,
p. 142152; idem, Ranisstorum, ultimul punct ae sprifin al lui Decebal, AMN, 7, 1970, p. 511515;
AE, 19691970, 583; IDRE, II, 363. CI. Maria Alexandrescu-Vianu, Le relief ae la stle au captor
Decebali, RESEE, 13, 1975, p. 595598. Despre Ranisstorum, cu o nou ncercare de localizare (la
Grdistea Muncelului ,Sub Cununi), vezi I. Glodariu, Apulum, 19, 1981, p. 5155.

154
Sus, n registrul sculptural, este redat un clre roman n galop, aruncndu-se asupra
unui om prbusit la pmnt; acesta din urm poart pe cap un Iel de bonet cu mo
(pileus), iar din mn i cade un pumnal ncovoiat. Dedesubt sunt redate cteva
decoraii primite de Ti. Claudius Maximus n cursul serviciului su militar. Inscripia,
pstrat aproape n ntregime, este urmtoarea (Iig. 11):
Ti. Clauaius
Maximus, vet(eranus),
[s(e){ v(ivo) f(acienaum) c(uravit), militavit
eque(s) in leg(ione) JII C(lauaia) p(ia) f(iaeli), fac-
5 tus qu(a)estor equit(um),
singularis legati le-
gionis eiusaem, vexil-
larius equitum item
bello Dacico ob virtu-
10 te(m) aonis aonatus ab im-
p(eratore) Domitiano, factus aupli(carius)
a aivo Troiano in ala secu(n)a(a)
Pannoniorum a quo et fa(c)-
tus explorator in bello Da-
15 cico et ob virtute(m) bis aonis
aonatus bello Dacico et
Parthico et ab eoae(m) factus
aecurio in ala eaae(m) quoa
cepisset Decebalu(m) et capu(t)
20 eius pertulisset ei Ranissto-
ro, missus voluntarius ho-
nesta missione a Terent[io Scau{-
riano, consulare [exerci{-
tus provinciae nov[ae - -{
,Tiberius Claudius Maximus, veteran, Iiind n via s-a ngrijit s se Iac (acest monument); a
Icut serviciul militar cu rangul de clre n legiunea VII Claudia pia Iidelis; Icut cvestor al
clreilor, ales n garda de corp a legatului aceleiasi legiuni, stegar al clreilor; de asemenea,
decorat pentru virtute n rzboiul dacic de mpratul Domitian; Icut auplicarius de ctre divul Traian
n ala a doua de pannoni, de ctre care a si Iost Icut cercetas n rzboiul dacic si pentru virtute de
dou ori decorat n rzboiul dacic si n cel partic si de ctre acelasi |mprat| Icut decurion n aceeasi
al Iiindc prinsese pe Decebal si i dusese capul la Ranisstorum; trimis voluntar, dup lsarea la vatr
de ctre Terentius Scaurianus, consularul noii provincii....
Asadar, o descoperire epigraIic excepional ne-a revelat n chip neasteptat
numele celui ce conducea grupul de clrei (cercetasi) romani pornii pe urmele lui
Decebal. ntr-o alt scen de pe Column (CXLVII; Iig. 8/2), grav mutilat, vedem
cum capul regelui si mna dreapt a acestuia sunt prezentate pe o tipsie armatei: ca
s se aIle c marele adversar al Romei Iusese rpus. Dar adevrata valoare a stelei lui
Ti. Claudius Maximus const n Iaptul c se conIirm veridicitatea scenei de pe
Columna lui Traian: Iaptul c Decebal si-a pus el nsusi cu demnitate capt vieii
345
.

345
Dimpotriv, J. Gag, StCl, 25, 1986, p. 119-124, considera c inscripia de la Grammeni
exclude complet ideea sinuciderii lui Decebal; dup acest autor, ,Dcbale a t tu dans un combat

155
Actul eroic si disperat mai apare redat pe cteva vase Iragmentare de tip terra
sigillata din Gallia
346
.
AstIel, pe un Iragment de vas descoperit n 1868 la Blain (Loire Atlantique) este reprezentat
sinuciderea regelui Decebal si prosternarea n Iaa mpratului Traian a unui rege din Iamilia
Arsacizilor, care domneau n Parthia si Armenia
347
.
Pe alt vas, mulumitor conservat, descoperit n 1979 la La GrauIesenque, se repet, separate
prin diIerite motive (capitele ionice, linii ondulate, reprezentri de stnci etc.), dou scene istorice. ntre
un urs ridicat pe labele din spate si un leu pregtit s se arunce la atac, este reprezentat sinuciderea
unui om: asezat pe stnc, cu genunchiul stng ndoit, cu mantia si scutul czute n spate; cu mna
dreapt si nIige n piept o mic sabie; ntre leu si Iigura eroului, inscripia DECIBALV (Iig. 9/2).
Cealalt scen reprezint un personaj n picioare, aproape nud, cu o estur n jurul soldurilor, ntre
dou Iiare care se arunc asupra sa; jos, legenda PARTV. Acest vas este opera ceramistului L.
Cossius, cunoscut prin produsele sale rspndite n Gallia, Britannia, Germania, Raetia si Italia (el a
Iost activ, se vede, pe timpul lui Traian)
348
.
Ni se pare interesant s remarcm prezena acestui motiv istoric n repertoriul
unui centru ceramic din sud-estul Galliei. Dup prerea noastr, aceast prezen
nu este ntmpltoare. AstIel, se poate aminti descoperirea la Axima, nu departe de
centrul ceramic amintit, a unei inscripii datnd din anul 108
349
:
Imp(eratori) Caesari
aivi Nervae f(ilio)
Nervae Traiano
Aug(usto) Germ(anico) Daci-
5 co pontifici max(imo) tribunic(iae) potest(atis)
XII imp(eratori) JI co(n)s(uli) J p(atri) p(atriae),
aevictis Dacis,
Foroclaua(ienses) pub(lice)

singulier, a cheval, par un sous-oIIicier de cavalerie de Trajan (p. 119). J. Gag trecea cu vederea
Iaptul c scena sinuciderii este reprezentat si pe vasele gallice de tip terra sigillata (vezi mai departe,
la noi, nota 346). Acest savant mai connsidera (p. 119, nota 4) c scena dramatic a mpririi
ultimelor rezerve de ap (CXX) ar reprezenta ,le suicide d`un groupe de notables daces, se passant
l`un a l`autre la coupe de poison; n legtur cu acest episod, iat ce scria R. Vulpe (Columna
2
, p. 97):
,Adevratul sens al tragediei reprezentate aci, cu totul altul, a Iost restabilit n anii nostri, n urma
descoperirilor lui C. Daicoviciu. Prin spturile sale din munii Sarmizegetusei, el a pus n eviden
rolul important pe care, n cetile dace asezate pe vrIuri stncoase, l avea aprovizionarea cu ap,
prin conducte, din izvoare situate n aIara zidurilor lor. Ne amintim cum capitularea lui Decebal n
primul rzboi, n 102 (scena LXXV), a Iost determinat de captarea de ctre romani a unei conducte de
ap a Sarmizegetusei Regia, reprezentat n scena LXXIV. Acum, dup instalarea strns a asediului
roman, tot interceptarea resurselor de ap ale cetii a trebuit s Iie una din primele preocupri ale
asediatorilor si, evident, operaia a reusit pe deplin. Numai c de data aceasta nu mai putea Ii vorba de
capitulare, ci de rezisten disperat. Asadar, departe de a nIisa o sinucidere colectiv, scena reprezint,
dimpotriv, ncercarea de supravieuire a dacilor chinuii de sete, cea mai cumplit suIerin la care
pot Ii supusi aprtorii unei IortiIicaii asediate. Cei mai viteji ostasi sunt neputinciosi n Iaa ei....
346
Vezi M. Labrousse, Les potiers ae La Graufesenque et la gloire ae Trafan, Apulum, 19, 1981,
p. 5763 (descrierea amnunit a acestor vase, cu imagini IotograIice si desene, nsoite de bibliograIia
anterioar); cI. C. C. Petolescu, TD, 6, 1985, p. 200201.
347
IDRE, I, 190.
348
IDRE, I, 191.
349
CIL, XII, 105 ( ILS, 289; IDRE, I, 180).

156
,mpratului Caesar Nerva Traianus Augustus Germanicus Dacicus, Iiul divului Nerva, mare
preot, nvestit a dousprezecea oar cu puterea tribunician, avnd cea de-a sasea salutaie imperial,
consul pentru a cincea oar, printe al patriei, Iiind nIrni Dacii, (au ridicat aceast inscripie)
cetenii din Forum Claudii, pe cheltuial public.
Este posibil ca victoria contra dacilor s Ii Iost evocat n aceste pri si prin
alte monumente, care au servit ca surs de inspiraie pentru ceramistii din La
GrauIesenque. Alte patru inscripii ale unor personaje participante la rzboiul dacic
s-au descoperit la Nmes (anticul Nemausus); se consider c una din ele (Iragmentar)
ar Ii Iost dedicat chiar lui D. Terentius Scaurianus, viitor guvernator al provinciei
Dacia
350
.
Tragicul act este demn de marii eroi ai antichitii. Decebal stia c
nvingtorul nu va Ii mrinimos cu el. Dar mai grea dect moartea era umilina la
care ar Ii Iost supus n cursul serbrii triumIului mpratului. Doar cu numai civa
ani n urm, n 100, Pliniu cel Tnr i se adresase astIel mpratului n Panegyricus
(17, 13):
,Am impresia c vd de pe acum un triumI, plin nu de przi alese din provincii sau de aur stors
de la aliai
351
, ci de arme dusmane si de lanuri ale regilor luai prizonieri; m si vd cum
ncerc s recunosc numele lungi ale acestor conductori si trupurile lor care nu desmint deloc
Iaima numelui lor. Mi se pare c vd tablourile pline de isprvile groaznice ale barbarilor, iar
pe Iiecare dintre ei, cu minile legate, urmnd tabloul cu isprvile sale. Apoi |te vd| pe tine,
n picioare, urmrind ndeaproape, din spate, neamurile nvinse; iar naintea carului sunt
scuturile pe care tu nsui le-ai strpuns. Si nu i-ar lipsi nici spolia opima, dac ar ndrzni s
te nIrunte vreun rege
352
si dac nu s-ar ngrozi nu numai de suliele aruncate de tine, dar si de
cuttura ta, chiar atunci cnd v desparte un cmp ntreg si toat armata.
Regele erou a preIerat moartea dezonoarei. Cu aceeasi nversunare au Iost
urmrii probabil toi ceilali membri ai Iamiliei regale. Pe Column (scena
CXLVI) vedem cum doi copilandri, probabil vlstare regesti, sunt capturai de
soldaii romani. Ei nu trebuiau s scape cu Iuga la neamurile vecine, unde ar Ii
putut conspira pentru organizarea unei coaliii antiromane, meninnd, totodat, vie
n suIletele dacilor nvinsi scnteia rezistenei antiromane. Legai n lanuri asa
cum apar doi asemenea captivi pe Iragmentul de vas de la Blain , acesti prizonieri
de neam regal erau menii a mpodobi cortegiul triumIal al mpratului.

350
CIL, XII, 3169 ( IDRE, I, 183); cI. Y. Burnand, MEFR, 87, 1975, p. 701703.
351
Aluzie ironic la triumIul lui Domitianus, ,despre a crui nIrngere si Iug nu exist alt
dovad mai sigur dect triumIurile pe care le serba (Paneg.,11, 4).
352
Spolia opima erau przile de care era despuiat un seI militar barbar, ucis de un comandant
roman; acestea erau dedicate lui Iupiter Feretrius. Vezi cazul lui M. Licinius Crassus, care a ucis cu
propria-i mn pe Deldon, cpetenia bastarnilor, n anul 29 (Cassius Dio, 51, 24; cI. W. Seston, Scripta
varia, Roma 1980, p. 125126). Duelul (pugna singularis) cu un rege era privilegiul comandantului
armatei romane n cazul la care Iace aluzie Pliniu cel Tnr, al mpratului Traian; nu poate Ii deci
acceptat prerea lui J. Gag (vezi mai sus, nota 345), cum c regele Decebal a czut n cursul unui
duel cu Tiberius Claudius Maximus, suboIier roman.

157
Moartea regelui a pus practic capt rzboiului. Chiar nainte de relatarea
actului disperat, o scen de pe Column (CXLI) arat un grup de nobili daci
nchinndu-se lui Traian: unul apare ngenunchiat, cu braele deschise si lsate n
jos, ali cinci ntind braul drept n semn de implorare. Scena vrea s arate c
mpratul este generos cu nvinsii (dictonul vergilian: parcere subiectis); altIel, i-ar
Ii artat suIerind represaliile si mnia nvingtorului.
Focare de rezisten armat au continuat s existe si dup aceea. O scen
(CLI) red o ultim lupt; n Iaa unei asezri ntrite cu zid din piatr cioplit si
palisad, un grup de daci si sarmai (recunoscui dup bonetele lor conice) lupt cu
disperare cu soldaii romani; un dac czut n genunchi este pe cale a Ii strpuns de
lancea dusmanului. Scena prezint importan deosebit; pentru prima dat aIlm
c alturi de daci n acest rzboi lupt si niste aliai al cror ajutor a venit se pare
prea trziu. S-ar gsi astIel o explicaie la urmtoarea Iraz din opera lui Sex.
Aurelius Victor (Caesares, 13,3): quippe primus aut solus etiam vires Romanas
trans Istrum propagavit, aomitis in provinciam Dacorum pileatis Sacisque
nationibus, Decibalo rege ac Saraonio (,ntr-adevr, primul sau singurul a extins
stpnirea roman peste Istru, Iiind supusi n provincie pileaii dacilor si neamurile
scitice, regele Decebalus si Sardonius). Este clar c Dacorum pileati reprezint
(semniIic) poporul dac condus de regele Decebal; dar Sacae nationes sunt altceva,
iar Sardonius poate Ii conductorul rzboinicilor (roxolani retardatari ?) care apar
n scena abia menionat de pe Columna lui Traian
353
. Poate c Decebal, iesind din
cetatea ncercuit si lund-o spre rsrit, spera n sosirea acestui ajutor, cu care s
ncerce o nou rezisten. Ndejdea i-a Iost spulberat de escadronul de clrei din
ala II Pannoniorum condus de Ti. Claudius Maximus, care s-au luat pe urmele
sale.
Pentru a Iace orice rezisten a dacilor imposibil, romanii distrug din temelie
cetile si sanctuarele lor. ntr-o scen de pe Column, vedem cum, n timp ce
soldaii romani pun Ioc unei ceti, auxiliarii romani escorteaz un grup de daci
(CLIII). Este greu de spus ce reprezint aceast scen; puin probabil s Iie prinsi
de rzboi, dusi n sclavie, cci nu au minile legate. Erau poate cei ce vor Ii nrolai

353
Numele Sardonius (atestat doar prin aceast surs), trebuie s Iie autentic; a se compara cu
Mi.;, nume istoric (purtat de ginerele marelui rege Darius), dar atestat acum si epigraIic
(o inscripie pe o Ioi de plumb de la Histria, probabil o tabella aefixionum; datat n prima jumtate
a secolului IV a.Chr.; publicat de Al. Avram, C. Chiriac, I. Matei, BCH, 131, 2007, p. 400404).
Teritoriul locuit de acele ,neamuri scitice (Sacae nationes), asupra crora domnea Sardonius, se aIla la
nord de Dunre, iar nu n stepele nord-pontice deoare Traian nu a creat o provincia si la nordul
Mrii Negre. Dimpotriv, Muntenia, sudul Moldovei si chiar sud-estul Transilvaniei Iuseser anexate
nc din anul 102 si atasate provinciei Moesia InIerior. Aceste populaii scito-sarmatice ptrunseser
n spaiul getic nc n decursul sec. I p.Chr (vezi n acest sens: R. Harhoiu, SCIVA 44, 1993, 1, p. 4152;
contra: Gh. Bichir, SCIVA, 44, 1993, 2, p. 135170), dup operaiunile de evacuare ntreprinse de
Aelius Catus si Ti. Plautius Silvanus Aelianus.
353
Dacia (N.S.), 3, 1959, p. 315317.

158
cu Iora n unitile auxiliare romane? Mult mai probabil par s Iie locuitorii
evacuai din cetatea creia i se pune Ioc; c este asa, rezult si din alte do scene n
continuare, n care vedem acesti oameni pornii din locurile lor mpreun cu vitele
lor. O alt interpretare a acestor scene (Froehner, Cichorius, Lehmann-Hartleben,
Christescu etc.), cum c ar Ii vorba de exodul acestei populaii, dincolo de graniele
provinciei romane, nu este acceptabil, deoarece cei plecai sunt nsoii de soldai
romani. Asa cum au subliniat o serie de istorici ai nostri (n special H. Daicoviciu)
354
,
este vorba de evacuarea populaiei din zona cetilor si din locurile unde se vor
nla castrele sistemului deIensiv roman.
Dup ce ne inIormeaz lapidar c regele Decebal si-a pus capt zilelor,
rezumatul lui Xiphilinus mai adaug: ,Capul su Iu dus la Roma (Cassius Dio, 68,
14, 3). Evenimentul este consemnat si n Fasti Ostienses pentru anul 106: [caput
D{ecibali [regis in sca{lis Gemon[is expositum sau iacuit{ (,capul lui Decebal a
Iost aruncat pe scrile Gemoniilor)
355
; din pcate, nu se pstreaz data (luna si
ziua) acestei nsemnri, pentru a avea si o indicaie despre sIrsitul rzboiului.
O inscripie greceasc din Cyrenaica din pcate, tot nedatat se reIer si
ea la ,capturarea monarhului Decebalus: | . Ai-. i|
A:-.3i`` :`i3:| - - - |
356
; titlul merit a Ii reinut, dac avem n vedere c n
istoria lui Cassius Dio (67, 7, 23) demnitatea regal este desemnat cu termenul
de basileus.
Victoria mpotriva dacilor a Iost srbtorit cu Iast la Roma. Excerptatorul lui
Cassius Dio (68, 15, 1) noteaz: ,Dup ntoarcerea la Roma, venir la Traian
nenumrare solii din partea altor barbari si de la inzi. El ddu spectacole timp de o
sut douzeci si trei de zile, n cursul crora au Iost ucise cam unsprezece mii de
animale slbatice si domestice. Au luptat zece mii de gladiatori. Senatul roman a
decretat ridicarea n Iorul care poart numele lui Traian a unei coloane, avnd n
vrI statuia mpratului, iar pe Ius avnd gravat ntr-o Iriz continu istoria celor
dou rzboaie (supra, p. 128 sqq.).
n legtur cu rzboiul cu dacii si victoria asupra lor s-au emis numeroase
monede: de aur, argint si bronz
357
; pentru ideea urmrit de subiectul nostru, ne
vom mulumi a Iace doar o prezentare general a principalelor tipuri. Se pot aminti
astIel mai nti monedele reprezentnd pe Traian n galop, trecnd peste un dac
czut la pmnt
358
; probabil c aceste piese sunt cele mai vechi, btute chiar n
cursul operaiunilor militare din 105106. O moned reprezint pe Traian aducnd
un dac, care cade n genunchi, n Iaa unui personaj cu tog, reprezentnd

354
Dacia (N.S.), 3, 1959, p. 315317.
355
Fasti Ostienses (ed. L. Vidman, 1982), p. 4647 ( IDRE, I, 96).
356
AE, 1929, 8 ( SEG, IX, 101; IDRE, II, 421).
357
C. Moisil, op. cit. (nota 306), p. 7 si urm.; vezi RIC, II, p. 327 si urm. (pentru tipurile
monetare).
358
RIC, II, nr. 208209, 535545.

159
Senatul
359
; pe alta, vedem Roma purtnd Victorie si suli, iar la picioarele ei un
dac ngenuncheat
360
. Cele mai interesante piese privitoare la nIrngerea Daciei
sunt cele avnd n exerg legenda DAC(ia) CAP(ta), reversul acestora reprezint
un dac (sau Dacia personiIicat) cu minile legate si cu sabia ncovoiat la
pmnt
361
. Cteva monede reprezint pe zeia Victoria atrnnd de un trunchi de
arbore un scut pe care a scris JIC(toria) DAC(ica) (Iig. 12/34)
362
. Legate de
triumIul dacic sunt emisiunile reprezentnd pe Traian n cvadrig
363
ori ncununat
de zeia Victoria
364
. Un loc important dein piesele cu simbolizarea pcii; cea mai
interesant ni se pare una reprezentnd pe Pax cu tor, punnd Ioc unei grmezi de
przi
365
.
Evident imitat dup tipul monetar al dacului nIrnt, sunt dou medalioane de
plumb descoperite n apropiere de Durostorum: unul la Prjoaia (jud. Constana;
diam. 4,4 cm), reprezentnd un clre roman care se arunc asupra unui personaj
czut la pmnt
366
; cellalt de la Dunreni (com. Alimanu, jud. Constana; diam.
3,8 cm), rednd un clre aruncndu-se de asemenea asupra unui dusman (n urma
calului este redat un peste, sugernd trecerea unei ape, evident Iluviul Dunrea)
367
.
Cele dou medalioane (Iig. 12/1011) se reIer cu maxim probabilitate la victoria
asupra coaliiei barbare abtute asupra Dobrogei n iarna anilor 101/102.
Motivul dacului nIrnt este ntlnit pe alte dou monumente sculpturale.
Unul a Iost descoperit la Atena. Din trupul unui personaj se mai pstreaz doar piciorul drept,
care apas asupra unui om czut la pmnt, identiIicat ipotetic cu un dac
368
.
Mai interesant este un relieI descoperit la Grdistea Muncelului, la o distan oarecare de
latura de est a cetii
369
. Este vorba de un bloc de calcar vros (0,83 0,57 0,33 m), ru conservat;
lipseste sIertul de sus din dreapta; totusi, elementele eseniale ale scenei se pot nc distinge. AstIel, n
partea stng se vede un personaj n picioare, innd n mna dreapt o lance; capul este corodat;
braul stng este ntins; piciorul stng, ndoit, din proIil, apas genunchiul unui om rsturnat la
pmnt. Acesta din urm este redat n proporii reduse Ia de personajul principal. Deasupra capului
su, mai spre dreapta, este sculptat o sabie ncovoiat
370
; prin acest din urm element, personajul
czut este identiIicat cu un dac, iar nvingtorul era probabil nsusi mpratul Traian.


359
Ibiaem, nr. 215.
360
Ibiaem, nr. 485.
361
Ibiaem, p. 238239 (prezentare general).
362
Ibiaem, nr. 527531.
363
Ibiaem, nr. 532.
364
Ibiaem, nr. 549551.
365
Ibiaem, nr. 507.
366
V. Culic, Un relief ae plumb privitor la luptele impratului Traian pentru cucerirea Daciei,
SCIV, 23, 1972, 4, p. 651657 (diametru: 4,4 cm); vezi si nota urmtoare.
367
C. Iconomu, C. Chiriac, AM, 26, 2003, p. 5158; cI. C. C. Petolescu, Jictoria impratului
Traian pe aou meaalioane ae plumb ain Dobrogea, n vol. In honorem Gheorghe Popilian, Craiova,
2006 (ed. D. Bondoc), p. 263266 ( Contribuii, I, p. 8184).
368
I. I. Russu, Daco-geii in Imperiul Roman, p. 81, nr. 27 a.
369
M. Macrea, Sargetia, 2, 1941, p. 131 si urm.
370
Pentru sabia curb, vezi supra, nota 271.

160






III
ROMANA
ORGANIZAREA ADMINSTRATIV A DACIEI ROMANE
Dacia n perioada rzboiului de cucerire
Mult timp s-a considerat c ntreg teritoriul de la nord de Dunre cucerit de
mpratul Traian ar Ii Iormat o singur unitate administrativ provincia Dacia,
care la nceputul domniei lui Hadrian ar Ii Iost divizat n Dacia Superior si Dacia
Inferior, mai trziu, sub Antoninus Pius, din Dacia Superioar s-ar Ii desprins o a
treia provincie, Dacia Porolissensis
1
.
Dar descoperirile epigraIice din ultima jumtate de secol au modiIicat complet
datele problemei
2
. Trebuie totodat avut n vedere si Iaptul c, desi aceste documente
aduc stiri noi, analiza lor ridic mereu alte probleme. Acestea pot Ii ntructva lmurite
numai urmrind dislocarea unitilor militare pe cuprinsul ntregii Dacii
3
.

1
Pentru literatura mai veche privitoare la aceast problem, a se vedea: V. Prvan, Cateva
cuvinte cu privire la organi:aia provinciei Dacia Traiana, Bucuresti, 1906 ( Scrieri ae istorie roman,
ed. N. Zugravu, Iasi, 2002, p. 1765); C. Daicoviciu, La Transylvanie aans lAntiquite, Bucuresti, 1945,
p. 91104; M. Macrea, n Istoria Romaniei, I, Bucuresti, 1960, p. 352356; idem, Jiaa in Dacia roman,
Bucuresti, 1969, p. 2994.
2
Este vorba, mai nti, de descoperirea (n anul 1957) unei diplome militare la Palamarca (n
Bulgaria), datnd din 13 decembrie 140 si cuprinznd trupele provinciei Dacia InIerior (B. Gerov, Klio,
37, 1959, p. 196210; AE, 1962, 264; IDR, I, 13; RMD, 39). n urma analizei acestei diplome, B. Gerov
ajungea la concluzia c pe timpul mpratului Traian, nainte de reorganizarea administrativ
nIptuit de Hadrian, estul Olteniei, Muntenia si sud-estul Transilvaniei au aparinut provinciei
Moesia InIerior. n discuie rmn alte teritorii vestul Olteniei si Banatul: anume, dac au aparinut
provinciei Dacia sau Moesiei Superioare. Ulterior, alte dou diplome militare, descoperite succesiv la
Gherla (n 1960 si 1971), datnd una din 2 iulie 133 (IDR I, 11), cealalt si mai recent: 10 august 123
(IDR I, 7), arat c provincia Dacia Porolissensis nu a Iost creat n 158159, cum se crezuse (CIL,
XVI, 110 IDR, I, 17; redatare: RMD, I, 47, anul 154), ci mult mai devreme, nainte de anul 123 (o
alt diplom militar, descoperit n Turcia, la UrIa, atest aceeasi provincie la 14 aprilie 123: RGZM,
22; ILD, 20).). De asemenea, autorul acestei cri a demonstrat (SCIV, 22, 1971, 3, p. 411422) c vestul
Olteniei a aparinut provinciei Dacia Superior, Iapt conIimat prin diploma de la Drobeta din 1 aprilie 179
(citat mai departe, p. 169, nota 49).
3
Dintre studiile privitoare la organizarea Daciei, a se vedea n special: M. Macrea, Organi:area
provinciei Dacia, AMN, 3, 1966, p. 121150; C. C. Petolescu, Lorganisation ae la Dacie sous Trafan
et Haarien, Dacia (N.S.), 29, 1985, p. 4555; idem, Reorgani:area Daciei sub Marcus Aurelius, StCl,
24, 1986, p. 131138 (variant, cu unele observaii suplimentare: Germania, 65, 1987, 1, p. 123134);
idem, n Lumea veche, 1, 1996, p. 37-44; idem, Organi:area aaministrativ a Daciei romane, Studii si

162
nc n cursul primului rzboi (101102), o parte a teritoriului Daciei intrase
deIinitiv sub dominaia Romei. Istoricul Cassius Dio ne inIormeaz c, ndat dup
ncheierea rzboiului, mpratul Traian, ,dup ce rndui acestea |reIerire la condiiile
pcii cu Decebal| si ls oaste la Zermi:egethousa, punnd strji si n restul rii, se
ntoarse n Italia (LXVIII 9, 7). AstIel, chiar n capitala regal a Iost lsat o
puternic garnizoan; n cursul cercetrilor arheologice au aprut n zidurile cetii
de la Grdistea Muncelului cteva blocuri de construcie
4
cu numele legiunilor
II Aaiutrix pia fiaelis
5
, IIII Flavia felix
6
si o vex(illatio) leg(ionis) JI Ferr(atae)
7
; pe
alt bloc de piatr este reprezentat capricornul (considerat a Ii simbolul legiunii
I Aaiutrix)
8
. Au mai Iost lsate garnizoane n diIerite locuri ntrite ()ui.), n
castrele construite n cursul naintrii armatei romane: n Banat si n ara Haegului,
n nordul Olteniei, n zona subcarpatic a Munteniei si n sudul Moldovei, precum si
n sud-estul Transilvaniei. Pentru sigurana armatei rmase n Dacia, mpratul a
decis construirea unui pod peste Dunre: ,Traian se temea c, dup ce nghea
Istrul, s nu se porneasc rzboi mpotriva romanilor rmasi dincolo si construi acest
pod, pentru ca transporturile s se Iac peste el cu usurin (Cassius Dio, LXVIII,
13, 16).
De la acelasi istoric (LXVIII 12, 2), mai aIlm c, mai trziu (n anul 105),
regele Decebal pretindea de la Traian, n schimbul eliberrii generalului roman
Longinus, capturat n Dacia, ,s-i dea napoi ara pn la Istru, cu alte cuvinte s-i
retrocedeze teritoriile ocupate dup primul rzboi dacic. Se pune problema despre
ce teritorii este vorba, cnd si n ce condiii au intrat ele sub dominaia roman.
Forele romane de ocupaie trebuie s Ii Iost apreciabile. n teritoriul ocupat
(n special n Banat, dar si n nord-vestul Olteniei), au Iost lsate importante
eIective din legiuni (dac nu chiar legiunile cu ntreg eIectivul lor) si numeroase
trupe auxiliare (detasate din armata Moesiei Superioare), puse sub comanda generalului
Longinus; acesta a Iost identiIicat cu Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius
Longinus, Iost consul, care guvernase mai nainte provinciile Moesia Superior si
Pannonia
9
.
Pe de alt parte, inIormaii importante ne sunt Iurnizate de asa-numitul papyrus
Hunt, coninnd situaia dislocrii (rspndirii) eIectivelor cohortei I Hispanorum
veterana quingenaria, din armata provinciei Moesia InIerior
10
: o parte din militarii

articole de istorie, 71, 2006, p. 137149; D. Protase, n Istoria Romanilor, II, Bucuresti, 2001, p. 4552.
Pentru guvernatorii Daciei: B. E. Thomasson, LP, I, 1984, col. 149160 (vezi completrile: ,ex parte
retractatum, Gteborg, 2009); C. C. Petolescu, Aaministraia Daciei romane, RdI, 39, 1986, 9, p. 880
905; I. Piso, Fasti Provinciae Daciae, I. Die senatorischen Amtstrger (Antiquitas I, 43), Bonn, 1993.
4
H. Daicoviciu, I. Ferenczi, Adriana Rusu, Sargetia, 2124, 1988-1991, p. 4547; vezi si
notele urmtoare).
5
IDR, III/3, 268
6
IDR, III/3, 269.
7
IDR, III/3, 270.
8
IDR, III/3, 271. Dar I. Piso, La legio I Adiutrix a Sarmi:egetusa Regia?, n vol. Dacia felix,
Cluj, 2007, p. 279283, arat c este vorba tot de legiunea IIII Flavia (vezi si AE, 2007, 1292).
9
PIR
2
, P. Vezi B. E. Thomasson, LP, Gteborg, 1985, col. 102, nr. 22 (Pannonia) si col. 125128,
nr. 31 (Moesia Superior).
10
Despre aceast trup: C. C. Petolescu, Auxilia Daciae, Bucuresti, 2002, p. 109110, nr. 43
(cu bibliograIia anterioar).

163
trupei se aIlau trans Danuvium in expeaitionem (ceea ce indic o stare de rzboi);
alii cu speciIicarea intra provinciam (deci n cuprinsul Moesiei InIerioare) se
aIlau Piroboriaavae in praesiaio, Buriaavae in vexillatione
11
. IdentiIicarea acestor
toponime dacice este n general admis precum urmeaz: Piroboriaava la Poiana
(jud. Galai)
12
, n valea Siretului, iar Buriaava la iesirea Oltului din muni, probabil
la Stolniceni (Rmnicu Vlcea)
13
, nu departe de aava omonim getic; cercetrile
arheologice de la Stolniceni au scos, de altIel, la lumin crmizi purtnd stampila
unei vexilaii din legiunile I Italica, J Maceaonica si XI Clauaia, toate aparinnd
armatei Moesiei InIerioare
14
. Revenind la papirul amintit, subliniem c inIormaiile
consemnate dateaz sigur de la sIrsitul anului 105
15
; rezult c n cursul celei de-a
doua expediii a mpratului Traian n Dacia, teritoriul de la sud de Carpai (n spe
estul Olteniei si Muntenia), precum si sudul Moldovei aparineau provinciei Moesia
InIerior (se aIlau prin urmare intra provinciam).
n aIar de acestea, cercetrile arheologice au permis identiIicarea altor
IortiIicaii romane n nordul Munteniei, n Iaa intrrilor n trectorile Carpailor
meridionali, pzite de trupe ale Moesiei InIerioare. AstIel, la Voinesti, pe Rul
Trgului (la nord de orasul actual Cmpulung-Muscel) s-a identiIicat un castru, din
interiorul cruia provin dou igle cu stampilele legiunii XI Clauaia si cohortei
I Flavia Commagenorum
16
. Mai departe, la Rucr, s-a identiIicat un castellum, situat
n Iaa unui important pas de nlime (RucrBran) spre Transilvania, care controla
totodat captul drumului ce urca spre muni de-a lungul rului Dmbovia; de la
Rucr provin crmizi cu stampila cohortei II Flavia Bessorum
17
. Si mai spre est, n
zona dealurilor subcarpatice, pe rul Prahova, la Trgsorul Vechi, se aIla alt castru,
din ale crui therme (bi) au aprut crmizi cu stampilele legiunii XI Clauaia
18
si
cohortei I Flavia Commagenorum
19
. De asemenea, pe rul Teleajen, aproape de
intrarea n muni, se aIlau castrele de la Mliesti (din glii, muri cespiticii) si
Drajna-de-Sus (construit din piatr); n acesta din urm au aprut crmizi stampilate
ale legiunilor I Italica, J Maceaonica si XI Clauaia, precum si ale cohortei I Flavia
Commagenorum
20
. Studiul stampilelor tegulare si al monedelor descoperite arat c
aceste IortiIicaii au Iost construite simultan, pe timpul domniei mpratului Traian,
n decursul sau ndat dup primul rzboi dacic.

11
Despre acest izvor: Robert O. Fink, Roman Military Recoras on Papyrus, Princeton, 1971,
p. 217227, nr. 53 (textul este reprodus si n Fontes, I, Bucuresti, 1964, p. 467471.
12
TIR, L-35, p. 58. Vezi R. Vulpe, Marilena Florescu, Piroboriaava. Ae:area geto-aac ae la
Poiana, Bucuresti, 2003 (Bibliotheca Thracologica, XXXIX).
13
TIR, L-35, p. 6869.
14
IDR, II, 556560; ILD, 159160.
15
Pentru datarea acestui papyrus (la sIrsitul anului 105 nceputul anului 106), esenial este
inscripia de la Rasova (jud. Constana), publicat de A. Rdulescu si Maria Munteanu, n Dacia
(N.S.), 25, 1981, p. 356358 (reprodus n AE, 1981, 746), unde apare, n calitate de guvernator al
Moesiei InIerioare, Fabius Iustus, cel identiIicat n textul acestui papir de R. Syme (Danubian Papers,
Bucuresti, 1971, p. 122 si urm.).
16
ILD, 165166 ( AE 2000, 12641265).
17
AE 1959, 324; IDR, II, 607.
18
IDR, II, 606.
19
M. Zahariade, D. Lichiardopol, n DAP. Crearea provinciei, 2006, p. 127.
20
IDR, II, 600603; AE, 1997, 1323; ILD, 167.

164
Nu este exclus ca si drumul care urca pe valea Buzului, spre sud-estul
Transilvaniei, s Ii Iost de asemenea supravegheat: un castru cu val de pmnt pare
a Ii Iost ridicat chiar n zona de cmpie, la Filipesti
21
.
Se admite c au Iost supravegheate si intrrile spre Transilvania ale Carpailor
rsriteni. AstIel, drumul care urca pe Siret si apoi de-a lungul Trotusului, spre pasul
Oituz, era probabil controlat de garnizoana (praesiaium) de la Piroboriaava. Se pare c
si valea Bistriei, deci si mai spre nord, a intrat n vederile strategice ale romanilor;
astIel, n locul numit Troian, aproape de cetatea dacic de pe Btca Doamnei (lng
actualul oras Piatra Neam), pare s Ii existat un castellum de pmnt
22
.
Circumstanele n care au Iost construite aceste castre pot Ii deduse din rolul
lor strategic: de a apra teritoriile anexate de Traian la nord de Dunre, dup primul
rzboi dacic, Ia de un atac prin surprindere din partea regelui Decebal
23
. n
aceleasi mprejurri a Iost anexat si atasat Moesiei InIerioare teritoriul sud-estic al
Transilvaniei (aproximativ pn la linia Oltului); astIel, graie sistemului de construcie,
s-a dedus c IortiIicaiile (castrele) de la Brecu si Hoghiz au Iost contemporane cu
cel de la Drajna-de-Sus
24
.
Asadar, pe baza analizei izvoarelor scrise (narative, epigraIice), coroborate cu
cercetrile arheologice, cei mai muli istorici sunt astzi de prere c bun parte din
teritoriile dacice au Iost anexate nc din anul 102; unele (Banatul, vestul Olteniei)
au Iost atribuite Moesiei Superioare (dac nu cumva au Iormat nc de pe atunci un
comandament militar aparte
25
), altele au Iost anexate provinciei Moesia InIerior
(estul Olteniei, Muntenia, sud-estul Transilvaniei, sudul Moldovei)
26
. Regatul lui
Decebal Iusese sensibil redus ca teritoriu la nord de cursul inIerior al Muresului si
de cursul transilvnean al Oltului; situaia sa era Ir ndoial mai grav dect cea
recunoscut prin calitatea de rex amicus et socius populi Romani. ncercarea
disperat a lui Decebal de a rsturna situaia a dus la cel de-al doilea rzboi
(105106), ncheiat cu sIrsitul tragic al regelui. Ca urmare, intreaga Dacie era
nIrnt; asa glsuieste o inscripie de la Corinth, care red cariera unui oIier participant
la acest rzboi: secunaa expeaitione, qua universa Dacia aevicta est
27
. Situaia de

21
TIR, L-35, p. 41.
22
N. Gostar, Apulum, 5, 1964, p. 144; idem, AIIA Iasi, 17, 1980, p. 3.
23
C. C. Petolescu, SMGR, III, 1986, p. 510513.
24
D. Protase, Sargetia, 13, 1977, p. 191202: autorul observ, n castrele de la Brecu si
Hoghiz, sistemul de construcie cu ,zid dublu de incint, situaie ntlnit de asemenea la Drajna-de-
Sus si Castra Traiana ceea ce ar arta c sunt contemporane. De asemenea, participarea lui Laberius
Maximus, guvernatorul Moesiei InIerioare, la rzboiul contra dacilor (de la Cassius Dio, LXVIII, 94,
aIlm c acest general a ocupat o IortiIicaie dacic, unde a capturat pe sora regelui Decebal) a dus la
anexarea sud-estului Transilvaniei nc n cursul primei expediii dacice (101102 p.Chr.); vezi n
aceast privin si opinia lui M. Macrea, AMN, 3, 1966, p. 135.
25
Vezi n acest sens N. Gostar, AIIA Iasi, 13, 1976, p. 6465. De asemenea, C. H. Opreanu
(Dacia roman i Barbaricum, Timisoara, 1998, p. 40 si urm.) consider c Traian a anexat si partea
de sud a Transilvaniei; n acest Iel, ,regatul lui Decebal, reconIirmat ca rex amicus, era serios
restrns, el cuprinznd din acel moment doar teritoriile de la nord de Muresul mijlociu si cele de la
nord de Oltul transilvan.
26
C. C. Petolescu, Fl. Matei-Popescu, The Presence of the Roman Army from Moesia Inferior
at the North of the Danube ana the Making of the Dacia Inferior Province, n vol. Die rmischen
Provin:en, p. 357367; N. Gudea, Cr. Gzdac, Die aakische Gebieteim aer rmischer Provin: Moesia
Inferior (101118 n. Chr.), EN, 1617, 2006-2007, p. 4984.
27
IDRE, II, 367 ( AE 1934, 2).

165
nIrnt a rii dacilor rezult cu deosebire din emisiunile monetare; de asemenea,
pe un basorelieI de la Roma, apare Dacia personiIicat sub chipul unei Iemei
asezate, cu capul sprijinit n palma minii drepte, lng un scut dacic si alte arme
28
.
Dacia n perioada 106-117
29

Data ncheierii rzboiului nu este mai exact cunoscut, dar este vorba probabil
de vara anului 106. ntre recompensele pentru bravur n cursul celui de-al doilea
rzboi, soldaii din cohors I Brittonum milliaria Ulpia torquata p(ia) f(iaelis) civium
Romanorum primesc la 11 august 106 cetenia roman, nainte chiar de terminarea
serviciului militar (ante emerita stipenaia), cum rezult dintr-o diplom militar de
la Porolissum
30
. Se pare c mpratul Traian a mai zbovit n Dacia pn n anul
urmtor, cnd s-a ntors la Roma pentru a-si serba triumIul. n Dacia rmnea o
puternic armat de ocupaie, sub comanda lui Iulius Sabinus, personaj de rang
consular, cunoscut dintr-o diplom militar datnd din 14 octombrie 109
31
; probabil
n timpul legaiei lui s-a petrecut procesul de organizare a provinciei Dacia. Prin
108-109 i-a succedat la guvernarea provinciei D. Terentius Scaurianus
32
. Din anul
110 dateaz emisiunile monetare (sestertius, auponaius, as) cu legenda Dacia
August(i) Provincia, Dacia apare personiIicat sub chipul unei Iemei stnd pe o
stnc (aluzie la cununa de muni), cu spic de gru si un copil innd strugure,
ambele simboliznd rodnicia pmntului provinciei.
Dar nu toate teritoriile ocupate de Traian au Iost cuprinse n noua provincie;
cele atasate Moesiei InIerioare (urmare a primului rzboi dacic) au rmas n continuare
sub autoritatea guvernatorului acestei provincii pe tot timpul domniei lui Traian.
Asadar, provincia Dacia cuprindea Banatul (n ntregime sau n cea mai mare
parte), vestul Olteniei (aproximativ actualele judee Mehedini si Gorj), precum si cea
mai mare parte a Transilvaniei (cu excepia zonei de sud-est; aproximativ judeele
de astzi Sibiu si Brasov). Dacia era o provincie imperial, avnd n Irunte un
guvernator ca lociitor al mpratului (legatus Augusti pro praetore), numit dintre
membrii ordinului senatorial; deoarece n provincie staionau trei legiuni (I Aaiutrix,
IIII Flavia si XIII Gemina), guvernatorul era de rang consular (vir consularis), adic
provenea dintre Iostii consuli. El avea atribuii militare si juridice, pe care le exercita
n numele mpratului. Pe timpul guvernrii lui D. Terentius Scaurianus a Iost Iundat
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmi:egetusa, capitala noii provincii
33
. Au
urmat la guvernarea Daciei
34
: C. Aviaius Nigrinus, prin 111113
35
; Q. Baebius

28
Despre personiIicarea Daciei, vezi n special M. Macrea, De la Burebista la Dacia postroman.
Repere pentru o permanen istoric (ed. M. Brbulescu), Cluj, 1978, p. 158166; Carmen Maria
Petolescu, n LIMC, III/1, p. 310312 (s. v. Dacia).
29
Vezi I. Piso, Les aebuts ae la province ae Dacie, n vol. Die rmischen Provin:en, p. 297331.
30
CIL, XVI, 160 IDR, I, 1; vezi si ILD, 11. Decretul imperial (constitutio) dup care s-a
copiat aceast diplom dateaz ns abia din anul 110.
31
RMD III, 148 ( AE 1990, 860; ILD, 10).
32
Guvernmntul lui D. Terentius Scaurianus este menionat de diplomele militare din anii
109 (vezi nota precedent) si 110 (CIL, XVI, 57, 160 si 163; IDR, I, 13), precum si de inscripia de
Iundare a Coloniei Ulpia Traiana (vezi infra, nota 33).
33
CIL, III, 1443 ( IDR, III/2, 1; vezi si ILD, 237238).
34
I. Piso, n vol. H. HeItner, K. Tomaschitz (ed.), Aa fontes', Viena, 2004, p. 515518 (vezi
AE, 2004, 1184); idem, n Die rmischen Provin:n, p. 306, propune, cu unele semne de ntrebare,

166
Macer, atestat n 114
36
; dup un interval, ocupat eventual de un alt guvernator, a Iost
numit, n 117, C. Iulius Quaaratus Bassus
37
. Importana Daciei n ierarhia provinciilor
romane rezult si din Iaptul c toi guvernatorii ei de pe timpul lui Traian au Iost
personaliti militare de prim rang; spre exemplu, Bassus guvernase mai nainte
Syria, una din cele mai importante provincii ale Imperiului din punct de vedere
militar si strategic.
Dacia n perioada 117-168
Pacea pe care Traian si Icuse iluzia c a instaurat-o la grania dunrean a
Imperiului, prin crearea provinciei Dacia, a Iost grav ameninat, ndat dup
moartea acestuia. Autorii tulburrilor au Iost sarmaii, n primul rnd iazigii
cuibrii n pusta pannonic. mpratul Hadrian a stat chiar un moment n cumpn:
dac s menin aceast provincie sau s-o abandoneze; istoricul roman Eutropius
(VIII 6, 1, 2) arat c, dup renunarea la Assyria (Mesopotamia), Hadrian a vrut s
Iac acelasi lucru cu Dacia, dar l-au oprit de la aceasta prietenii (iaem ae Dacia
facere conatum amici aeterruerunt), ca nu cumva prea muli ceteni romani s
cad n mna barbarilor (ne multi cives Romani barbaris traaerentur). Dup un
moment de ezitare, mpratul a luat msuri energice pentru a Iace Ia situaiei
(SHA, Haar., 6, 6): auaito aein tumultu Sarmatarum et Roxalanorum, praemisis
exercitibus, Moesiam petit (,auzind de rscoala sarmailor si roxolanilor, Iiind trimise
nainte armatele, a venit n Moesia). El ncredineaz comanda operaiunilor lui
Q. Marcius Turbo Fronto Publicius Severus, personaj de rang ecvestru, dar militar
de carier excepional de valoros, pus succesiv (iar nu concomitent, cum se crede)
n Iruntea Pannoniei (InIerioare) si Daciei: Marcium Turbonem post Mauretaniam
praefecturae infulis ornatum Pannoniae Daciaeque aa tempus praefecit (SHA,
Haar., 6, 7)
38
. Cu roxolanii alt ramur a sarmailor, care locuiau la est de Dacia
a ncheiat pace, consimind la mrirea subsidiilor (cum rege Roxalanorum qui ae
imminutis stipenaiis quaerebatur, cognito negotio, pacem composuit, SHA, Haar.,
6, 8); dar Muntenia si sudul Moldovei Iuseser abandonate
39
.
Curnd sarmaii iazigi sunt zdrobii, iar Hadrian se ndreapt spre Roma (unde
ajunge n vara anului 118), Dacia Turboni creaita titulo Aegyptiacae praefecturae

ordinea: Iulius Sabinus 106107/108, D. Terentius Scaurianus 107/108110/111, Q. Baebius Macer
111/112114/115, C. Aviaius Nigrinus 115?117, C. Iulius Quaaratus Bassus 117118.
35
CIL, III, 7904 ( ILS, 2417 IDR, III/2, 205).
36
RMD, IV, 225226 ( ILD, 1213).
37
IDRE, II, 381.
38
n ceea ce priveste misiunea la Dunre a lui Q. Marcius Turbo, Historia Augusta red dou
aspecte (supra, n text): comandamentul asupra provinciilor Pannonia (de Iapt, doar Pannonia InIerior)
si Dacia (dar misiuni separate, succesive; nu concomitente, cum cred unii istorici), cu titlul de praefectus
singurul compatibil cu apartenena sa la ordinul ecvestru; ornarea cu titlul de preIect al Egiptului era
absolut Iictiv, dar i permitea accesul spre cele dou comandamente dunrene (n Pannonia InIerior, apoi n
Dacia) si, n perspectiv, spre preIectura pretoriului. Despre acest personaj: PIR
2
, M 249; G. AlIldy, ZPE,
36, 1979, p. 233253; C. C. Petolescu, Dacia (N.S.), 37, 1993, p. 285290; M. Absil, Les prefets au
pretoire auguste a Commoae, Paris, 1997, p. 166167; I. Piso, ZPE, 150, 2004, p. 271273.
39
O ampl prezentare a evenimentelor si izvoarelor: I. I. Russu, Dacia i Pannonia Inferior in lumina
aiplomei ain anul 123, Bucuresti, 1972 (variant n limba german: Dacia, N.S., 18, 1974, p. 155176).

167
quo plus auctoritatis haberet ornato (SHA, Haar., 7, 3). Prin urmare, Turbo mai
rmne un timp n Dacia, procednd probabil la punerea n aplicare a deciziei
imperiale de reorganizare a Daciei; dup care pleac si el la Roma, Iiind numit
praefectus praetorio, comandantul grzii imperiale.
ndat dup acest evenimente, Dacia roman apare cu structuri administrative
si politice modiIicate. Mai nti, se constat existena unei provincii Dacia Superior
(conIorm diplomei militare din 12 noiembrie 119, Turbo apare n Iruntea armatei
acestei provincii, probabil cu titlul de praefectus)
40
, cuprinznd se pare cea mai
mare parte a Daciei traiane. Desemnarea acestei provincii drept ,Superioar presupune
existena simultan a unei provincii Dacia Inferior (cele mai vechi diplome privitoare
la Dacia InIerior cunoscute pn acum dateaz din 17 iulie 122
41
); aceasta cuprindea
teritoriile nord-dunrene anexate n 101102 de trupele Moesiei InIerioare (estul
Olteniei, sud-estul Transilvaniei, precum si un mic col din nord-vestul Munteniei si
altul din sud-vestul acesteia; cea mai mare parte a Munteniei, precum si sudul Moldovei
Iuseser abandonate n 117/118). Denumirile celor dou Dacii sunt date n raport cu
cursul Dunrii, ca si n cazul celor dou Moesii sau al celor dou Pannonii.
n anul 123, diplomele militare atest o a treia provincie, Dacia Porolissensis
42
,
desprins din nordul Daciei traiane (teritoriul aIlat la nord de rurile Aries si
Mures); dar ea a Iost creat probabil tot n 118, concomitent cu celelalte dou provincii
dacice (Superior si Inferior)
43
sau la scurt timp dup aceea. Urmrind componena
armatei noii provincii (exercitus Daciae Porolissensis; v. infra, p. 210212), constatm
c o parte din trupe au ajuns pe Irontiera de nord abia pe timpul lui Hadrian; despre
celelalte stim doar c se aIlau n Dacia (apoi n Dacia Superior, diploma din 12
noiembrie 119). Este posibil, prin urmare, ca o parte din teritoriul viitoarei provincii
Dacia Porolissensis (cel situat la est de linia Potaissa Napoca Porolissum) s Ii
Iost anexat abia pe timpul mpratului Hadrian (urmare a activitii militare a lui
Q. Marcius Turbo).
Dacia Superior avea n Irunte tot un legatus Augusti pro praetore, acum ns
doar de rang pretorian (vir praetorius, el exercitase la Roma pretura; ndat dup
guvernarea Daciei era investit consul); diminuarea rangului legatului era posibil
datorit Iaptului c n provincie staiona acum o singur legiune (legio XIII Gemina).
Pentru probleme de ordin Iinanciar, el era secondat de un procurator imperial,
procurator Augusti, provenind din ordinul ecvestru.

40
W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl, AMN, 3940 (I), 20022003, p. 4850, nr. 7 ( RMD,
V, 35; ILD, 14); W. Eck, A. Pangerl, AMN, 4142 (I), 20042005, p. 6167: [quae sun{t in Dacia
Super(iore) sub Marcio Tur[bone{.
41
RGZM, 20 ( ILD, 18); AE, 2002, 1742 ( P. Weiss, ZPE, 141, 2002, p. 242245, nr. 2; AE
2002, 1742; ILD, 17; RMD, V, 361); AE, 2003, 2042 ( W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl, AMN,
3940, 20022003, p. 3437, nr. 20); AE, 2007, 1759 ( W. Eck, A. Pangerl, AMN, 4344/I, 20062007
(2008), p. 186189, nr. 1)
42
Diploma de la UrIa (Turcia) datnd din 14 aprilie 123 (RGZM, 22; ILD, 20) si diplomele de la
Gherla (IDR, I, 7; AE 1973, 459; RMD I, 21) si Covdin (IDR, I, 7 a RMD, I, 22) din 10 august 123.
43
C. C. Petolescu, RdI, 32, 1979, 2, p. 267270; idem, SCIVA, 30, 1979, 1, p. 105109; idem,
Dacia (N.S.), 29, 1985, p. 5355; vezi si I. Piso, Zur Entstehung aer Provin: Dacia Porolissensis, n
Festschrift Bet:, 1985, p. 471481.

168
Celelalte dou Dacii (Inferior si Porolissensis) aveau n Irunte cte un
procurator Augusti, n calitatea lor de guvernatori, ei aveau n subordine trupele
auxiliare aIlate n aceste provincii.
Pe monedele de bronz din timpul lui Hadrian (sestertius, auponaius, as; emisiuni
ale Senatului), Dacia personiIicat apare stnd pe stnc (aluzie la cununa de
muni), innd n mna dreapt vexillum, iar n stnga sabia curb dacic
44
(Iig. 12/5).
Primii ani ai domniei mpratului Antoninus Pius au Iost marcai de o serie de
evenimente, care gsesc ecou n cteva izvoare antice (Aelius Aristides, Polyainos,
Oracula Sibyllina, Historia Augusta)
45
. n ceea ce priveste Dacia, evenimentele au
aIectat se pare numai grania ei de sud-est; autorii tulburrilor au Iost probabil
sarmaii roxolani. Graie unei inscripii de la Caesarea (n Mauretania), aIlm c
mpratul a trimis n aceast zon de conIlict pe Titus Flavius Priscus Gallonius Fronto
Quintus Marcius Turbo, si acesta personaj de rang ecvestru, dar investit cu un
mandat special: [pro l{eg(ato) et praef(ectus) Daciae Inferioris (poate chiar n anii
138/139)
46
; titlul su arat c a avut la dispoziie eIective din legiuni, dislocate
special pentru a Iace Ia ameninrii barbare. Mai rezult din aceast situaie c
autoritatea legatului propretor al Daciei Superioare nu se ntindea si asupra
procuratorilor-guvernatori ai celorlalte dou Dacii (Inferior si Porolissensis).
Precaritatea acestui sistem administrativ-militar a trecut totusi neluat n seam
n anii care au urmat, de liniste si prosperitate, ai domniei lui Antoninus Pius.
Reorganizarea Daciei pe timpul lui Marcus Aurelius
n anul 168, izbucneste un lung si greu rzboi cu populaiile barbare de la Dunrea
de mijloc si de sus (sarmaii iazygi si diIerite seminii germanice); Dacia este ameninat
si chiar atacat
47
. n aceste mprejurri, mpratul Marcus Aurelius procedeaz la o
reorganizare radical a guvernmntului celor trei provincii ale Daciei; acestea sunt
puse sub autoritatea unui guvernator general, purtnd titlul de legatus Augusti pro
praetore trium Daciarum (calitatea de guvernator civil este desemnat si cu titlul de
praeses). Deoarece de acum nainte se aIlau n Dacia dou legiuni (J Maceaonica
si XIII Gemina), el era iarsi de rang consular; de aceea, el mai era denumit si
consularis III (trium) Daciarum. Primul titular al acestui guvernmnt uniIicat a Iost
Marcus Claudius Fronto, czut eroic pentru aprarea Daciei
48
. Concomitent se
constat o modiIicare a denumirii provinciilor: Dacia Superioar devine Dacia
Apulensis, iar Dacia InIerioar este denumit Dacia Malvensis; provincia Dacia
Porolissensis si pstreaz vechiul nume si vechea ntindere teritorial.

44
Vezi trimiterile de la nota 28.
45
C. C. Petolescu, Dacia la inceputul aomniei lui Antoninus Pius, TD, 14, 1993, p. 159162
( idem, Contribuii, p. 108112); vezi infra, p. 293.
46
IDRE, II, 461 ( AE, 1946, 113). Pentru cariera acestui personaj polionim, a se vedea:
C. C. Petolescu, Dacia (N.S.), 26, 1982, p. 167170; I. Piso, ZPE, 150, 2004, p. 274275.
47
Vezi inscripiile de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa: IDR, III/ 11 ( AE, 1976, 561) porticus
cum cubiculis a vi hostium exustos. restituit; 76 ( CIL, III, 7969; ILS, 371) ancipiti periculo
virtutib(us) restituta. CI. C. C. Petolescu, Contribuii, I, p. 115120.
48
CIL, III, 1457 ( IDR, III/2, 90, Ulpia Traiana Sarmizegetusa); CIL, VI, 1377 ( 31640; ILS,
1098; IDRE, I, 10, Roma).

169
Prin aceast reorganizare, atribuiile legatului Iostei provincii Dacia Superior
(suma acestor competene era desemnat cu termenul de imperium, deopotriv civil
si militar) se extindeau si asupra celorlalte dou provincii ale Daciei; se depsea astIel
dilema constituional privind interdicia exercitrii prerogativelor unui guvernator
dincolo de limitele provinciei sale (cI. Digesta, XLVIII, 22, 7, 44). De Iapt, reIorma
nIptuit de Marcus Aurelius a avut un caracter de circumstan, cu precdere
militar; trupele provinciilor dacice Iormeaz n continuare, dup ct se pare, trei
armate (exercitus) separate (cum ar rezulta din diploma militar de la 1 aprilie 179,
n care apar numai trupele auxiliare ale Daciei Superioare)
49
. Meninerea identitii
Iiecrei provincii se observ si din Iaptul c legaia guvernatorului general conine
totdeauna reIerirea la tres Daciae sau provinciae Daciarum (deci la plural).
Dacia mai cunoscuse asemenea uniIicare a comandamentelor militare (chiar
n 168, cu Moesia Superioar), dar de scurt durat; dimpotriv, n urma reorganizrii
la care ne-am reIerit mai sus, unirea celor trei Dacii va Ii permanent, probabil pn
spre sIrsitul stpnirii romane n Dacia (din pcate, ultimul legat consular al celor
trei Dacii cunoscut este din timpul lui Gordian al III-lea).
Problemele Iinanciare ale celor trei Dacii erau girate ca si mai nainte:
separat pentru Iiecare provincie de cte un procurator Augusti.
Pe timpul lui Septimiu Sever si Caracalla, se constat cum un procurator al
Daciei Apulensis este nsrcinat s asigure interimatul guvernrii Daciei: agens vice
praesiais; inovaia se repet de mai multe ori si sub mpraii care au urmat, ultima
meniune Iiind din timpul domniei comune a mprailor Trebonianus Gallus si
Volusianus. Probabil ns c autoritatea acestui vice praesiais (,vice-guvernator) se
ntindea numai asupra Daciei Apulensis, cum rezult din Iaptul c de cele mai multe
ori meniunea exercitrii interimatului este asociat cu titlul de procurator Augusti
Daciae Apulensis.
S-ar prea de asemenea c, spre mijlocul secolului al III-lea, practica
interimatului guvernrii s-a permanentizat. Teama mprailor de uzurprile tot mai
Irecvente, Iavorizate de existena unor mari comandamente militare, va Ii prevalat Ia
de interesele unei aprri eIiciente a granielor provinciale; este posibil, n aceste
condiii, s se Ii renunat la uniIicarea celor trei provincii ale Daciei. Asa se Iace c,
tot n aceast perioad, Iostul procurator al Daciei Malvensis poart chiar titlul de
praeses (,guvernator)
50
.
O problem n disput este situaia vestului Munteniei dup evenimentele din
anul 117. Dup prerea unor istorici, acest teritoriu ar Ii rmas n cadrul provincial
roman (concret: n Dacia InIerior) chiar si dup evenimentele de la nceputul
domniei lui Hadrian. S-a emis si prerea c reanexarea vestului Munteniei ar Ii avut
loc la nceputul domniei lui Antoninus Pius.
Dar evenimentul s-a petrecut probabil mai trziu, abia la nceputul secolului al III-lea
(cum par a indica descoperirile numismatice), poate chiar pe timpul lui Caracalla. Acest
teritoriu, protejat dinspre est de limes Transalutanus (o linie IortiIicat, constnd din
vallum, castra si turres, n care staionau trupe auxiliare), a Iost atasat Daciei Malvensis
51
.

49
RMD II, 123 ( AE 1987, 843; ILD, 46).
50
IDRE, II, 357 ( CIL, III, 13704; ILS, 9009).
51
Vezi infra, p. 182 sqq.

170
Fasti Daciae
DACIA N TIMPUL LUI TRAIAN
Legati Augusti pro praetore
Iulius Sabinus
RMD, 148 ( AE, 1990, 860; IDRE, II, 307; ILD, 10).
105107/109
D. Terentius Scaurianus
CIL, III, 1443 ( AE, 1972, 465; 1976, 570; IDR, III/2, 1; cu adugarea a dou
mici Iragmente: I. Piso, AMN, 3940/I, 2003, p. 88, nota 36; ILD, 238); AE,
19691970, 583 ( IDRE, II, 363; Grammeni, Macedonia); AE, 1998, 1084
( I. Piso, in: Traiano. Ai confini aellImpero, G. Arbore-Popescu ed., Milano,
1998, p. 276, nr. 212; idem, in: R. Etienne, I. Piso, Al. Diaconescu, Colonia Ulpia
Traiana Sarmi:egetusa, I. Le forum vetus, Bucuresti, 2006, p. 211214; cI.
Al. Diaconescu, EN, 16-17, 2006-2007, p. 95106; ILD, 237).
Diplome militare (anul 110): CIL, XVI, 57 ( IDR, I, 1), 160 ( IDR, I, 2), 163
( IDR, I, 3): RMD, 148 ( AE 1990, 860; IDRE, II, 307; ILD, 10); RMD, V, 343
( AE, 2002, 1741; ILD, 11: copie dup aceeasi constituie cu diploma CIL, XVI,
160 IDR, I, 1).

109110/111


C. Avidius Nigrinus
CIL, III, 7904 ( ILS, 2417; IDR, III/2, 205).

112113
Q. Baebius Macer
RMD, IV, 225 ( ILD, 13); 226 ( RGZM, 16; ILD, 12).

114
C. Iulius Quadratus Bassus
Chr. Habicht, Alterthmer von Pergamon VIII 3 (1969), p. 43 sqq., nr. 21
( IDRE, II, 381).
117
DACIA DE LA HADRIAN LA MARCUS AURELIUS
(117168)
Q. Marcius Turbo Fronto Publicius Severus
SHA, Haar., 6, 7 si 7, 3. Diplom din 12 noiembrie 119: RMD, V, 351 ( ILD,
14; cu un nou Iragment si publicare integral: W. Eck, A. Pangerl, AMN, 4142/I,
20042005, p. 6167: [quae sun{t in Dacia Superiore sub Marcio Turbone); alte
dou diplome din 10 august 123: IDR, I, 7 ( AE, 1973, 459; RMD, I, 21;
Gherla), 7 a ( RMD, I, 22; Covdin).
118119

Legati Augusti pro praetore Daciae Superioris
Cn. Minicius Faustinus Sex. Iulius Severus
CIL, III, 2830 ( 9891; ILS, 1056; IDRE, II, 294; Burnum); IDR, I, 5 ( AE 1958,
30 1959, 31; RMD, 17; diplom militar, Csei; 29 iunie 120); CIL, XVI, 68
(vezi Suppl., p. 215) ( IDR, I, 6; Porolissum; 29 iunie 120); RGZM, 22 ( ILD,
20; diplom din 14 aprilie 123, UrIa, Turcia); IDR, I, 8 ( AE, 1967, 395; RMD,
27, diplom militar, Tibiscum; anul 126); IDR, I, 9 ( RMD, 28, Tibiscum; a. 126).
119127

171
Cn. Papirius Aelianus Aemilius Tuscillus
CIL, III, 1446 ( IDR, III/2, 8) (Ulpia Traiana Sarmizegetusa).

cca 131134
C. Iulius Bassus
CIL, III, 1078 ( ILS, 2301; IDR, III/5, 198) (Apulum).

135138
L. Annius Fabianus
CIL, III, 1455 ( 7972; IDR, III/2, 84) (Sarmizegetusa).

134141
Q. Mustius Priscus
CIL, XVI, 90 ( IDR, I, 14; diplom militar, Stara Zagora; 23 Iebruarie 144).
.
141144
P. Orfidius Senecio
CIL, III, 1465 ( IDR, III/2, 101) (Sarmizegetusa).

144-148
C. Curtius Iustus
CIL, III, 1458 ( IDR, III/2, 91) (Sarmizegetusa).

147/148150
M. Sedatius Severianus
CIL, III, 1562 ( ILS, 3896; IDR, III/1, 56), 1575 ( IDR, III/1, 70) (Bile
Herculane); IDR, III/2, 97 ( AE 1913, 55; ILS, 9487); 98 ( AE 1933, 249)
(Sarmizegetusa).

150-153
L. Iulius Proculus
IDR, III/5, 106 ( AE, 1967, 385 1977, 653) (Apulum).

153156 (?)
M. Statius Priscus Licinius Italicus
CIL, XVI, 107 ( IDR, I, 15, diplom militar, Tibiscum; 13 decembrie 157?);
CIL, XVI, 108 ( ILS, 2006; IDR, I, 16; diplom militar, Cristesti; 8 iulie 158);
CIL, VI, 1523 ( ILS, 1092; IDRE, I, 9; Roma); CIL, III, 940 ( IDR, III/3, 241),
7882 ( IDR, III/3, 240; Germisara); ILD, 320 ( AE, 1993, 1342; Germisara).

155/156158
P. Furius Saturninus
CIL, III, 943 (Brucla), 1171 ( IDR, III/5, 422; Apulum), 1177 (vezi IDR, III/5, 5*;
posibil de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa), 1460 ( IDR, III/2, 92), 7902 ( 1412;
ILS, 7155; IDR, III/2, 93; Sarmizegetusa); IDR, III/2, 94 ( AE, 1972, 463;
Sarmizegetusa); IDR, III/3, 232 ( AE 1944, 59), 236 ( AE, 1971, 131; Germisara).

159161
P. Calpurnius Proculus Cornelianus
CIL, III, 1007 ( IDR, III/5, 73; Apulum).

161164 (?)
Ti. Iulius Flaccinus
CIL, III, 1461 ( IDR, III/2, 95; Sarmizegetusa), 7768 ( IDR, III/5, 317;
Apulum); IDR, III/2, 245 ( AE, 1934, 11; Sarmizegetusa).
Datare
neprecizat
Procurator Augusti Daciae Superioris
T. Desticius Severus
CIL, V, 1877 ( IDRE, I, 149), 8660 ( ILS, 1364; IDRE, I, 150); Pais, CIL, V,
Suppl. I, 1227 ( IDRE, I, 151) (Concordia, Italia, regio X).
cca 160

172
Procuratores Augusti Daciae Inferioris
Egnatius - - - ]
IDR, III/4, 325 ( AE, 1974, 564 1978, 706; I. Piso, AMN, 36/I, 1999, p. 8186;
AE, 1999, 1286; ILD, 433).

118121 ?
Cocceius Naso
AE, 2006, 77 ( RGZM, 20; ILD, 18; diplom militar, 17 iulie 122); VAHD,
102, 2009, p. 5973 (diplom din anul 126).

122126
Plautius Caesianus
CIL, XVI, 75 ( IDR, I, 10) (diplom militar, Grojdibod; 22 martie 129).

126/127129
Claudius Constans
AE, 1997, 1764 ( P. Wei, ZPE, 117, 1997, p. 243246, nr. 8; IDRE, II, 473; ILD, 25;
vezi I. Piso, Ti. Clauaius Constans, procurateur ae Dacie Inferieure et ae
Mauretanie Cesarienne, AMN, 37/I, 2000, p. 231242); AE, 2002, 1743 ( P. Wei,
ZPE, 141, 2002, p. 245246, nr. 3; ILD, 24); AE, 2003, 2044 ( W. Eck,
D. MacDonald, A. Pangerl, AMN, 39-40/I, 2002-2003, p. 4144, nr. 4; ILD, 26);
AE, 2003, 2045 ( W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl, loc. cit., p. 4445, nr. 5;
ILD, 27). De adugat eventual: CIL, III, 953 ( IDR, III/4, 230; cu identiIicarea lui
I. Piso, AMN, 37/I, p. 235; ILD, 431).

130
T. Flavius Constans
CIL, III, 13793 ( 12601 a; IDR, II, 575), 13794 ( 12601 b; IDR, II, 576;
Arutela); 13795 ( ILS, 8009; IDR, II, 587; Praetorium)

138
T. Flavius Priscus Gallonius Fronto Q. Marcius Turbo
AE, 1946, 113 (cI. Dacia, N.S., 26, 1982, p. 167170) ( IDRE, II, 461): [pro
l{eg(ato) et praef(ectus) prov(inciae) Dac[iae{ Inferioris.

138140
Iulius Aquila Fidus
CIL, III, 13796 ( ILS, 9180; IDR, II, 5880; Praetorium, a. 140); AE, 1962, 264
( IDR, I, 13; RMD, 39) (diplom militar, Palamarca; 13 decembrie 140).

140
Ulpius Saturninus
RMD, IV, 269 ( AE, 2001, 2155; tbliele nedesIcute, numai Ieele exterioare;
publicare integral: Falko v. Saldern, BVb., 69, 2004, p. 1118; ILD, 35) (19 iulie 146).

146
T.? V?]arius Pr]iscus
AE, 1987, 796 ( J. Sasel, ZPE 52, 1983, p. 175181; IDRE, II, 255).

152155
- - - ]lius Cu - - - ]
RMD, V, 441 ( AE, 2001, 2154; ILD, 45).
167168

Procuratores Daciae Porolissensis
Livius Gratus
RGZM, 22 ( ILD, 20; diplom din 14 aprilie 123, UrIa); IDR. I, 7 ( AE 1973,
459 si 1977, 703; RMD, 21, Gherla; diplom militar din 10 august 123); IDR, I,
7 a ( RMD, 22) (diplom militar, Covdin; a. 123);
123


173

Flavius Italicus
RMD, I, 35 ( AE 1962, 255 si 1967, 390; IDR, I, 11; diplom militar, Gherla;
2 iulie 133); RMD, IV, 248 ( AE, 1995, 1283 si 1996, 1275; ILD, 30; diplom
militar, Porolissum, anul 135); RMD, V, 375 ( AE, 2002, 1745; ILD, 29;
Porolissum, 10 decembrie 130 / 9 decembrie 131).

131135
M. Macrinius Vindex
CIL, XVI, 110 (cI. Suppl., p. 216) (diplom militar, Domasnea); IDR, I, 17
(amndou tbliele, cu reconstituirea textului integral; cI. AE, 1977, 719, datare
27 septembrie 154) ( RMD, 47); RMD, V, 404 ( AE, 2001, 1705; ILD, 38;
Csei, 24 septembrie 151).

151154
Tib. Cl. Quintianus
CIL, III, 836 (Porolissum). Posibil identic cu Clo[aius?...{ dintr-un Iragment de
diplom militar de la Buciumi (RMD, 128; ILD, 48).

157
Volu - - - ]
RMD, III, 177 ( W. Eck, D. Isac, I. Piso, ZPE 100, 1994, p. 577591; AE 1994,
1487; ILD, 39; Iragment de diplom, Gilu, anul 161/162).

161/162
L. Sempronius Ingenuus
Sase diplome militare, datnd probabil toate din 21 iulie 164: CIL, XVI, 185 ( AE,
1937, 113; IDR, I, 19; Iragment, Palatovo); RMD, I, 63 ( AE, 1959, 37; IDR, I,
20; Csei, Iragment); RMD, I, 64 ( AE 1957, 199; IDR, I, 18; Gilu); RMD, I, 66
( IDR, I, 2; Iragment, Buciumi); RMD, II, 116 ( AE, 1983, 850; ILD, 42; Iragment,
Buciumi); RMD, IV, 289 (AE, 1995, 1284; ILD, 41; Iragment, Porolissum).

164

DACIA DUPA REFORMA LUI MARCUS AURELIUS
Legati Augusti pro praetore trium Daciarum
M. Claudius Fronto
CIL, III, 1457 ( ILS, 1097; IDR, III/2, 90; Sarmizegetusa); CIL, III, 7905 ( ILS, 2311;
ISM, V, 160; Troesmis); CIL, VI, 1377 (cI. 31640) ( ILS, 1098; IDRE, I, 10; Roma).

168170
Sex. Cornelius Clemens
CIL, III, 7505 ( ILS, 2311; ISM, V, 160; Troesmis); CIL, VIII, 20994 ( 9365;
ILS, 1099; IDRE, II, 459; Caesarea, Mauretania).

170172 (?)
L. Aemilius Carus
CIL, III, 1153 (Apulum), 1415 ( IDR, III/3, 275; Grdistea de Munte ,Sub
Cununi), 7771 ( ILS, 4398; IDR, III/5, 319; Apulum).

173175
C. Arrius Antoninus
CIL, III, 12574 ( AE 1912, 304; AE, 1972, 487; IDR, III/3, 262, Orstioara de
Sus); AE 1931, 122 ( IDR, III/2, 85), 123 ( IDR, III/2, 86), 124 ( IDR, III/2,
87) (Sarmizegetusa); AE 1973, 466 ( 1978, 687; IDR, II, 391; ILD, 139,
Romula).

176177
P. Helvius Pertinax
CIL, III, 7751 ( ILS, 7139; IDR, III/5, 94, Apulum); AE 1973, 466 ( 1978, 687;
IDR, II, 391; ILD, 139, Romula); RMD, 123 ( AE 1987, 843; ILD, 46; diplom
militar, Drobeta; 1 aprilie 179).
177179

174

C. Vettius Sabinianus Iulius Hospes
AE 1920, 45 ( IDRE, II, 427; Thuburbo Maius).

180182
L. Vespronius Candidus
CIL, III, 1092 ( IDR, III/5, 235, Apulum).

182184
C. Pescennius Niger
Cassius Dio, LXII, 8, 1.

cca 185
G. C(...) Hasta
AE, 1983, 801 ( IDR, III/5, 137, Apulum). CI. C. C. Petolescu, Dacia (N.S.),
4345, 19992001, p. 231232

cca 190
Q. Aurelius Polus Terentianus
CIL, III, 1374 (v. p. 1402) ( IDR, III/3, 45, Micia).

cca 193
P. Septimius Geta
CIL, III, 905 (Potaissa), 7794 a ( IDR, III/5, 434, Apulum); AE 1946, 131 ( IDRE,
II, 436, Lepcis Magna).

195
Pollienus Auspex
ILS, 8841 ( IDRE, II, 386) (Xanthos).

cca 197200
(?)
L. Octavius Iulianus
CIL, III, 876 (Potaissa), 1308 ( IDR, III/3, 284, Ampelum; a. 200), 1393 ( IDR,
III/3, 233, Germisara), 14485 a ( ILS, 9179; IDR, II, 174, Bumbesti; a. 201); AE,
1987, 848 ( ILD, 199, Tibiscum).

200201/202
L. Pomponius Liberalis
CIL, III, 1174 ( ILS, 7255 a; IDR, III/5, 425, Apulum); AE, 1944, 74 ( IDR, III/3,
47; a. 204).

204
Mevius Surus
CIL, III, 1377 ( IDR, III/3, 56, Micia), 7647 ( 6250, 6251, vicus Anartorum ?),
13801 ( 14216, 16; IDR, II, 497, Slveni), 14479 ( 7741; IDR, III/5, 426,
Apulum).

205 (?)
Cl(audius) Gallus
CIL, III, 1564 ( IDR, III/2, 57, Bile Herculane); IDR, III/1, 271 (Voislova).

206208 (?)
C. Iulius Maximinus
CIL, III, 1127 ( IDR, III/5, 427, Apulum); AE, 1971, 385 ( IDR, III/3, 313,
Rapoltul Mare; a. 208).

208
Fl.(?) Postumus
AE, 1777, 666 ( 1978, 678; ILD, 761, Tihu).

211212
L. Marius Perpetuus
CIL, III, 1178 ( ILS, 1165; IDR, III/5, 436, Apulum); AE, 1960, 226 ( I. I. Russu,
MCA, 6, 1959, p. 876877, nr. 8; ILD, 542, Napoca; a. 214); AE 1978, 690
( M. Macrea, E. Chiril, N. Gudea, V. Luccel, C. Pop, SC Sibiu, 14, 1969,
p. 289298; cI. C. C. Petolescu, Epigraphica-Travaux, 1977, p. 161 nota 16 si
I. Piso, AMN 15, 1978, p. 186187, nr. 5; ILD, 633, Buciumi); AE, 1987, 849 ( IDR,
III/1, 128; AE, 1978, 682; I. Piso, AMN, 15, 1978, p. 184186, nr. 4; I. Piso,
P. Rogozea, ZPE 58, 1985, p. 214218, nr. 2; ILD, 200, Tibiscum).
212214/215

175

C. Iulius Septimius Castinus
CIL, III, 7638 (Porolissum) leg. Aug. pr. pr.; IDR, III/5, 71 ( B. Cserni, ATE, 14,
1908, p. 45): leg. Aug. pr. pr. III Daciar. (Apulum); AE 1959, 327 ( IDR, II, 175;
Bumbesti); AE, 1980, 755 ( 1977, 666; ILD, 663, Porolissum).

214/215217
Marcus Claudius Agrippa
Cassius Dio, LXXVIII 13, 23.

217218
Iasdius Domitianus
CIL, III, 797 (Ilisua) leg. Aug. pr. pr., 798 ( ILS, 2494, Ilisua) [l{eg. Aug. pr. pr.,
7723 ( 952; IDR, III/4, 234, Olteni); AE, 1912, 5 ( IDR, III/1, 76, Mehadia) leg.
Aug. pr. pr., cos. Daciar. trium; IDR, III/4, 221 ( M. Macrea, AISC 4, 19411943,
p. 236; AE, 1950, 16, Cumiaava).

Sub Severus
Alexander
Q.(?) Iulius Licinianus
IDR, III/1, 144 ( I. Piso, ZPE, 49, 1982, p. 231-232, nr. 6; ILD, 201, Tibiscum);
IDR, III/5, 429 ( I. Piso, ZPE 49, 1982, p. 230231, nr. 5; idem, AMN, 20, 1983,
p. 103-106, nr. 2; Cl. L. Blu, I.I. Russu, Apulum, 20, 1982, p. 119120, nr. 3;
AE, 1983, 802 si 1984, 737, Apulum); I. Piso, D. Benea, AMN, 36/I, 1999, p. 9798,
nr. 3; ILD, 197, Tibiscum).

Sub Maximin
Tracul
M. Cuspidius Flaminius Severus]
AE, 1959, 312 ( IDR, II, 19, Drobeta); cI. I. Piso, Tituli, 4, 1982, p. 491493, nr.
2; C. C. Petolescu, Dacia (N.S.) 35, 1991, p. 201204 ( ILD, 52).

Sub Maximin
Tracul
D. Simonius Proculus Iulianus
CIL, III, 1573 ( IDR, III/1, 66, Mehadia) v(ir) c(larissimus), praeses Daciarum;
CIL, VI, 1520 ( ILS, 1189; IDRE, I, 15, Roma) c. [v.,...leg. Aug. Sy{riae Coeles,
Daciarum III.

Sub
Gordian III
Marc(us) Veracilius Verus
CIL, III, 832 (cI. p. 1377) (Gherla).

Primele
decenii ale
sec. III
Procuratores Daciae Apulensis
P. Cominius Clemens
CIL, V, 8659 ( ILS, 1412; IDRE, I, 152, Concordia) proc. Aug. prov. Daciae
Apolensis (sic); AE, 1890, 151 ( IDRE, I, 153, Concordia); IDRE, I, 141
(Aquileia).

cca 169176
C. Sempronius Urbanus
CIL, III, 1298 ( IDR, III/3, 316, Ampelum), 7918 ( IDR, III/2, 272, Sarmizegetusa);
AE, 1930, 137 ( 1933, 15; IDR, III/2, 231, Sarmizegetusa), 138 ( 1933, 16;
IDR, III/2, 209, Sarmizegetusa); AE, 1983, 826829 ( I. Piso, ZPE 50, 1983, p.
235238, nr. 1-4; ILD, 250253).

post 181
T. Claudius Xenophon
CIL, III, 7127 ( ILS 1421, Ephes).

cca 183
Aelius Apollinaris
AE, 1939, 5 ( IDR, III/2, 222, Sarmizegetusa), 1983, 831 ( I. Piso, ZPE 50,
1983, p. 239, nr. 6; ILD, 255).
Sub
Commodus?

176

...]ronius Antonianus]
AE, 1983, 830 ( I. Piso, ZPE 50, 1983, p. 238-239, nr. 5; ILD, 254).

cca 195198
T. Cornasidius Sabinus
CIL, IX, 5439 ( ILS, 1368; IDRE, I, 119, Falerio, Picenum).

cca 200 (?)
L. Octavius Felix
IDR, III/2, 225 (Sarmizegetusa).

Sub Septimiu
Sever si
Caracalla
Herennius Gemellinus, a. v. p.
CIL, III, 1625 ( IDR, II, 640; IDR, III/2, 342) proc. Augg. nn. agens v. p., 7901
( IDR, III/2, 188); AE, 1913, 51 ( ILS, 9515; IDR, III/2, 220, Sarmizegetusa)

cca 205 (?)
Ulpius Victor?], a. v. p.
CIL, III, 1464 ( ILS, 1370; IDR, III/2, 100, Sarmizegetusa); cI. I. Piso, ZPE 40,
1980, p. 273282 (AE, 1980, 758).

Sub
Elagabal ?
M. Aurelius Tuesianus
AE, 1979, 506 ( IDR, III/2, 88; cI. I. Piso, Chiron, 8, 1978, p. 515527; G. AlIldy,
ZPE 34, 1979, p. 247270).

Prima
jumtate
a sec. III
Q. Axius Aelianus, bis a. v. p.
Opt inscripii de la Sarmizegetusa: CIL, III, 1422 (cI. p. 1016, 1407) ( ILS, 3636;
IDR, III/2, 206) v. l., proc. Aug[g.{ (?) (v. CIL, III, p. 1016), 1423 ( IDR, III/2,
244) proc. Aug. (gresit Augg. n IDR), 1456 ( ILS, 1371; IDR, III/2, 89) proc.
prov. Dac. Apul. bis vice praesiais; AE, 1971, 376 ( CIL, III, 74*, ntre Ialse;
reabilitat de N. Gostar, MCA, 2, 1956, p. 635638; I. I. Russu, AMN 3, 1966,
p. 445; IDR, III/2, 191) v. e., proc. Augg. (sau Aug.?); AE, 1982, 828 ( I. Piso,
ZPE, 49, 1982, p. 234235; ILD, 281) proc. Aug. n.; AE, 1983, 833 ( I. Piso,
ZPE, 50, 1983, p. 241242, nr. 8; ILD, 257; AE, 1998, 1100 ( I. Piso, ZPE, 120,
1998, p. 264266, nr. 1314; ILD, 277). proc. Aug[g{; AE, 1998, 1101 ( I. Piso,
ZPE, 120, 1998, p. 266267, nr. 14; ILD, 278) v. e., proc. Aug[[g{{.

236238
Caesidius Respectus
AE 1930, 134 ( 1933, 12; IDR, III/2, 331).

240242 (?)
M. Lucceius Felix
Nou inscripii de la Sarmizegetusa: CIL, III, 1437 ( IDR, III/2, 286); AE, 1983,
835841 ( I. Piso, ZPE, 50, 1983, p. 242247, nr. 10-16; ILD, 258264). AE,
1998, 1091 ( I. Piso, ZPE, 120, 1998, p. 259260, nr. 4; ILD, 268), 1092
( 1983, 834; I. Piso, ZPE, 50, 1983, p. 242244, nr. 9; revizuire, idem, ZPE, 120,
1998, p. 260261, nr. 5; ILD, 269), 1094 ( CIL, III, 7970 IDR, III/2, 64; alte
Iragmente, cu revizuirea inscripiei: I. Piso, ZPE, 120, 1998, p. 262263, nr. 7;
ILD, 271), 10961098 ( I. Piso, ZPE, 120, 1998, p. 262264, nr. 9-11; ILD, 273275).

242245
P. Aelius Hammonius
AE, 1930, 135 ( 1933, 13; cI. I. Piso, Dacia (N.S.), 20, 1976, p. 251; IDR, III/2,
246) v. e., proc. Aug[g.{, AE, 1998, 1092 ( 1983, 834; I. Piso, ZPE, 50, 1983, p.
242244, nr. 9; revizuire: idem, ZPE, 120, 1998, p. 260261, nr. 5; ILD, 269).
cca 245247

177

M. Aur(elius) Marcus, a. v. p.
AE, 1983, 815 ( I. Piso, ZPE, 50, 1983, p. 248249; IDR, III/5, 68, Apulum),
841 ( ZPE, 50, 1983, p. 247248, nr. 16; ILD, 264, Sarmizegetusa).

cca 251253
Q. Decius Vindex
CIL, III, 1404 ( IDR, III/3, 7) (Aquae).


Temonius?] Secundus]
IDR, III/2, 338 ( I. Piso, StCl 18, 1979, p. 137138, nr. 1); AE, 1983, 832 ( I. Piso,
ZPE, 50, 1983, p. 240241, nr. 7; ILD, 256) (Sarmizegetusa).


Procuratores Daciae Malvensis
M. Macrinius Avitus Catonius Vindex
CIL, VI, 1449 ( ILS 1107; IDRE, I, 17) (Roma).

cca 169
M. Aurelius Cassianus
CIL, III, 13704 ( ILS, 9009; IDRE, II, 357, Thessalonic).

Mijlocul
sec. III
Procuratores Daciae Porolissensis
M. Valerius Maximianus
AE, 1956, 124 ( IDRE, II, 445, Diana Veteranorum).

cca 178179
C. Valerius Catulinus
CIL, III, 857 (Napoca).

Sub
Commodus
Aelius Constans
CIL, III, 865 (Napoca).

191192
P. Aelius Sempronius Lycinus
CIL, III, 6756 ( 6054; ILS, 1414; IDRE, II, 396, Ancyra); CIL, III, 6757 ( 6055;
ILS, 1413; IDRE, II, 397, Ancyra); CIL, III, 7659 (Napoca).

cca 198209
M. Cocceius Genialis
CIL, III, 7662 (Napoca).

cca 200
C. Publicius Antonius Probus
CIL, III, 856 (Napoca).

cca 198209
(?)
C. Aurelius Atilianus
CIL, III, 853 (Napoca).

Sub Caracalla
Ulpius Victor
CIL, III, 1464 ( ILS, 1370; IDR, III/2, 100, Sarmizegetusa); AE, 1980, 755 ( 1977,
666; ILD, 663, Porolissum).

cca 217
M. Aurelius Apollinaris
AE, 1974, 544 ( M. Brbulescu, AMN 10, 1973, p. 171179; ILD, 553, Napoca).


178
SISTEMUL DEFENSIV SI DE COMUNICAII AL DACIEI ROMANE
Castra Daciae
Principalul element constitutiv al sistemului deIensiv al provinciilor Daciei
romane l reprezint castrele si alte IortiIicaii mai mici
52
.
Cele mai importante date despre castrul roman le deinem, nc din epoca
republican, din ampla digresiune asupra constituiei si organizrii militare romane
din Istoriile lui Polybios (VI, 2732). Pentru epoca imperial, o descriere amnunit
a castrului ntlnim n scrierile principalilor autori militari: Pseudo-Hyginus, De
munitionibus castrorum, si Vegetius, Epitome rei militaris. Cercetrile arheologice
conIirm sau completeaz cu elemente noi datele oIerite de izvoarele scrise.
Desi ntre principalele scrieri (Polybios, Hyginus) s-au scurs aproape trei secole
de istorie, elementele eseniale ale castrametaiei romane au rmas aceleasi, diIerenele
Iiind determinate de evoluia organizrii militare n epoca Imperiului. Permanentizarea
operaiunilor militare, ca si nceputul organizrii graniei militare (limes), determin
diversiIicarea modalitilor de ridicare a unui lagr. ntlnim astIel castra aestiva si
castra hiberna, care, prelungindu-si existena (ndeosebi cele de grani), devin castra
stativa, aceste castre aveau ntritura Iie din pmnt, Iie din piatr sau crmid
53
.
Trasarea unui castru era Icut n acelasi Iel cu a unui oras si se eIectua de
topometrii militari (metatores, agrimensores). Locul era ales cu grij pentru a
mbina calitile strategice cu cele gospodresti (asigurarea aprovizionrii cu ap,
alimente si Iuraje).
Trebuie menionat c nssi denumirea acestei IortiIicaii a provocat anumite
nedumeriri si discuii. n literatura arheologic modern (ndeosebi cea german)
exist astIel tendina de a denumi castra numai IortiIicaiile legiunilor, pentru cele
ale trupelor auxiliare preIerndu-se denumirea de castellum. Dar inscripiile (ne
reIerim la cele din Dacia) desemneaz castra chiar si IortiIicaiile unor trupe
auxiliare, precum cele de la Copceni-Praetorium (garnizoana unui numerus

52
Importana castrului n viaa armatei romane este admirabil pus n eviden de Titus Livius
(Ab Urbe conaita, XLIV, 39), n discursul rostit de (atribuit lui) Aemilius Paulus, n ajunul btliei de
la Pydna (anul 168 a. Chr.): ,Strmosii nostri socoteau c un castru IortiIicat este aidoma unui port la
mare, n care o ostire se poate misca n orice mprejurare, de unde poate s ias la lupt si unde s se
poat retrage din lupt, atunci cnd este zguduit de Iurtun. De aceea, strbunii nostri, dup ce si
nconjurau castrul cu IortiIicaii, l ntreau si cu o paz puternic, deoarece oastea care era alungat
din tabra sa era socotit nvins, chiar dac ar Ii izbndit n lupta dat pe cmpul de btaie. O tabr
este locul de primire a armatei biruitoare, de reIugiu pentru cea nvins. Ct de multe au Iost ostile
care, Iiindc n-au avut noroc s izbndeasc n lupt, alungate pn n taberele lor, cnd li s-a ivit un
moment prielnic, l-au atacat si l-au alungat pe dusmanul care mai nainte Iusese victorios? Castrul,
acest slas vremelnic, este a doua patrie a ostasului, parapetele castrului sunt ca zidurile cetii, cortul
su reprezint casa si penaii si (vezi: De la funaarea Romei, V, Bucuresti, 1963, p. 207; traducere
de Toma Vasilescu, Florica Demetrescu, Paul St. Popescu).
53
Cel mai recent repertoriu al castrelor din Dacia a Iost ntocmit de N. Gudea, Der aakische
Limes. Materialen :u seiner Geschichte. Sonderdruck aus Jahrbuch des Rmisch-Germanischen
Central-Museum, 44, Mainz, 1997, publicat cu ocazia celui de-al XVII-lea Congres internaional de studii
asupra Irontierelor romane. De asemenea, cu acelasi prilej, s-au publicat, ntr-o serie denumit Ghia al
monumentelor ain Dacia Porolissensis (Zalu, 1997), mai multe Iascicule prezentnd castrele din Dacia
Porolissensis, n versiune paralel german si romn; vezi si bibliograIia suplimentar de la nota 57.

179
burgariorum et vereaariorum; anul 140)
54
si Bumbesti (unde staiona cohors I
Aurelia Brittonum milliaria; anul 201)
55
. Dimensiunile castrelor variaz: de la cele
mai mici, acoperind o supraIa de cteva hectare, pn la marile castre de legiuni
56
.
Complexele de castre ridicate n cursul rzboiului de cucerire n Banat
(Berzovia, Zvoi) si chiar n zona cetilor dacice din muni, cele din nordul Olteniei
(de la Drobeta la Bumbesti), precum si cele de pe drumurile ctre trectorile din
Carpaii meridionali (dar si n cei rsriteni) ori chiar n Iaa acestora, aveau ca
scop a strnge n cleste regatul lui Decebalus. Dup cucerirea Daciei, aceste castre,
rmase intra provinciam (cum se exprim sugestiv papirul Hunt), nu mai aveau de
ndeplinit vreun rol militar, cele mai multe dintre ele Iiind abandonate.
Organizarea noii provincii proces complex, n care conceperea reelei de
drumuri si stabilirea garnizoanei trupelor reprezint elemente eseniale marcheaz
n Iapt nceputul constituirii sistemului deIensiv al Daciei romane; el a Iost iniiat
chiar de mpratul Traian si realizat n liniile sale generale sub urmasul su
57
.
AstIel, sub Hadrian a avut loc reorganizarea provinciilor Daciei si crearea celor trei
armate (exercitus) provinciale; trupele si Iixeaz temeinic garnizoanele, pentru o
lung perioad de timp (unele vor rmne neschimbate pn la sIrsitul stpnirii
romane n Dacia). La nceput, cele mai multe castre erau construite cu val de
pmnt, iar ediIiciile importante din interior se ridic treptat din piatr; aIlm astIel
dintr-o inscripie c n anul 143 se ridic principia (cldirea comandamentului)
castrului de la Gherla
58
, iar n 165 acelasi ediIiciu din castrul de la Tibiscum
59
.
Abia mai trziu, spre sIrsitul secolului al II-lea nceputul secolului al III-lea, are
loc reIacerea radical a IortiIicaiilor, greu ncercate (sau chiar distruse) n cursul
rzboiului marcomanic.

54
CIL, III, 13 796 ( ILS, 9 180; IDR, II, 588).
55
CIL, III, 14 485 a ( ILS, 9 179; IDR, II, 174).
56
AstIel castrul legiunii XIII Gemina de la Apulum msura 21,5 ha (V. Moga, De la Apulum
la Alba Iulia, Fortificaiile oraului, Bucuresti, 1987, p. 54750); castrul legiunii V Macedonica de la
Potaissa acoper o supraIa de 23,37 ha (573 408 m) (M. Brbulescu, Din istoria militar a Daciei
romane. Legiunea J Maceaonica i castrul ae la Potaissa, Cluj, 1987, p. 98), cel de la Berzobia
aproximativ 20 ha (490 410 m) (TIR, L 34, p. 36), iar cel de la Schela Cladovei (lng Drobeta;
menionat de cercetri mai vechi) 37,44 ha (650 576 m) (D. Tudor, OR
4
, p. 300301).
57
N. Gudea, Sistemul aefensiv al Daciei romane, Apulum, 14, 1974, p. 182192; idem, Cateva
observaii in legtur cu fa:a ae pmant a castrelor, AIIA Cluj, 18, 1975, p. 7186; idem, Der Limes
Dacicus una aie Jerteiaigung aer oberen moesischen Donaulinie von Trafan bis Aurelian, ANRW,
II/6, 1977, p. 851875; idem, Despre grania aintre provinciile Dacia i Moesia Superior in secolele
II-III e.n., Drobeta, 4, 1980, p. 87108; idem, Sistemul aefensiv al Daciei. Intre realitate i ficiune,
AMP, 10, 1986, p. 183203; idem, Archologische Forschungen auf aem Limes aer arei aakischen
Provin:en una auf Gren:en aer benachbarten Provin:en Moesia Superior una Moesia Inferior, :wischen
aen Jahren 1983-1988, EN, 2, 1992, p. 6993; Ioana Bogdan Ctniciu, Evolution of the System of
Defence Work in Roman Dacia (BAR International Series, 116), OxIord, 1981; eadem, Cu privire la
Muntenia in sistemul aefensiv al Imperiului Roman, AMN, 21, 1984, p. 125143; eadem, Cateva
consiaeraii asupra limes-ului Daciei, AMP, 11, 1987, p. 181190; eadem, Fortifications ae terre
trafanes en Dacie et aans le nora ae la Mesie Inferieure, AMN, 2630 (I/1), 1989-1993, p. 4966;
eadem, Muntenia in sistemul aefensiv al Imperiului Roman (sec. IIII p.Chr.), Alexandria, 1997.
58
AE, 1906, 112 ( G. Finaly, Arch. Ert., 26, 1906, p. 37-38).
59
IDR, III/1, 130.

180
Cile de comunicaie
O prim caracteristic a orientrii liniilor de castre ale Daciei const n Iaptul
c, n bun parte, sunt situate pe principalele artere rutiere ale provinciei: att cele
de pe marele drum imperial din vestul provinciei (de la Dunre, prin Tibiscum,
Ulpia Traiana si Apulum, pn la Porolissum), ct si cele din Dacia InIerioar
(ndeosebi pe Olt si limes transalutanus). De asemenea, se poate remarca ridicarea
unor IortiIicaii pe artere care Iceau legtura cu Imperiul, dar trecnd prin zone
doar controlate de romani (pe valea Muresului, spre Pannonia; prin trectoarea
Brecu si sudul Moldovei, spre Dobrogea). Ca o caracteristic general, remarcm
amplasarea acestor castre n Iuncie de conIiguraia geograIic a provinciei, spre a
bara (dar de data aceasta dinspre interior, n cazul Transilvaniei) cile de acces spre
provincie, la trectori si pe vile rurilor
60
.
Primul drum (n sens cronologic, Iiind menionat chiar de un izvor) este cel
urmat de nsusi mpratul Traian n cursul primului rzboi dacic (Priscianus:
Traianus in I Dacicorum. inae Ber:obim, aeinae Ai:i processimus) si este marcat pe
Tabula Peutingeriana (VII 2-4): Leaerata Apus flumen Arciaava Centum Putei
Ber:obia Ai:is Caput Bubali Tibiscum; pe acest drum, n prima jumtate a
secolului al II-lea, mai era probabil n Iuncie doar castrul de la Arcidava (deoarece,
dup plecarea legiunii IIII Flavia, pe locul marelui castru de la Berzovia s-a
ntemeiat o asezare civil). n estul Banatului, alt drum pornea de la Dierna si
ajungea tot la Tibiscum, Iiind punctat ntre altele de castrele de la Mehadia
(Praetorium) si Teregova (Aa Pannonios). De la Tibiscum, drumul trecea prin Zvoi
(dar castrul de aici dateaz tot din epoca rzboiului de cucerire, Iiind curnd abandonat)
spre Ulpia Traiana Sarmizegetusa, iar apoi cobora pe rul Strei, prin Aquae, spre
rul Mures. Nu departe, pe Valea Orasului, la Orstioara de Sus (ntre acest sat si
Bucium) se aIla un castru (pzit de numerus exploratorum Germanicianorum).
Pe Muresul inIerior, pe malul stng al acestuia, au existat pe timpul lui Traian
o serie de IortiIicaii (la Cenad, Aradul Nou, Bulci), pzite de detasamente din
legiunile IIII Flavia si XIII Gemina; dar au Iost ulterior, se pare, abandonate. n
continuare, prima IortiIicaie important, situat la nceputul vii Muresului, tot pe
malul stng al acestuia, era la Veel (Micia), unde au staionat la un moment dat,
concomitent, trei uniti militare (ala I Hispanorum Campagonum, cohors II Flavia
Commagenorum si numerus Maurorum Miciensium). Apoi, dup ce drumul de pe
Mures si cel venind de la Ulpia Traiana Aquae se unesc, ntlnim la Cigmu, pe
malul drept al Muresului, alt castru (unde staionau peaites singulares Britannici,
organizai ulterior ntr-un numerus). Drumul roman continua spre Apulum (castrul
legiunii XIII Gemina) si urca pe Mures (la Rzboieni-Cetate si avea garnizoana
ala I Batavorum milliaria), apoi, prin Potaissa (de pe la 168 aici staiona legiunea
V Macedonica) si Napoca (drumul dintre aceste dou localiti a Iost construit n
anul 108 de ctre cohors I Flavia Ulpia Hispanorum milliaria civium Romanorum
equitata
61
), ajungea la Porolissum.

60
Despre castrele despre care va Ii vorba n expunerea de mai departe, vezi bibliograIia citat
la notele 53 si 57, ndeosebi repertoriul sintetic al lui N. Gudea (publicat la Mainz, 1977). Pentru
trupele auxiliare, vezi repertoriul din cartea noastr Auxilia Daciae, Bucuresti, 2002, p. 61 si urm.
61
CIL, III, 1 627 (vezi ILD, 536).

181
Constatm c n poriunea dintre Micia (pe Mures) si Bologa (pe Crisul Repede,
unde ncepea aprarea Daciei Porolissensis), la vest de marele drum imperial, n
special n zona minier, se aIlau o serie de asezri, a cror protecie era asigurat
prin IortiIicaii mai mici (la Ampelum este atestat epigraIic un numerus Maurorum
Hisp.) si posturi de beneficiarii; se poate presupune c grania de vest a Daciei
Superioare trecea pe o linie imaginar pe la vest de Micia si Alburnus Maior, apoi
pe culmea Munilor Apuseni pn atingea Crisul Repede. Acest sistem se sprijinea
n primul rnd pe castrele celor dou legiuni, de la Apulum si Potaissa, de la care
porneau spre vest, n Iorm de evantai, o serie de drumuri pzite de IortiIicaii mai
mici si turnuri de observaie.
Aprarea Daciei Porolissensis ncepea prin urmare de la Bologa (pe Crisul
Repede), continund cu o serie de castre aIlate la poalele Munilor Mesesului: la
Buciumi, Romnasi, Romita, Porolissum (aici se aIlau dou castre, pe dealurile
Citera si Pomt). Centrul militar de la Porolissum bloca intrarea n Iaa unei
trectori (la ,Porile Mesesului); pe bun dreptate este considerat ,cheia de bolt
a sistemului de aprare al provinciei celei mai nordice a Daciei (ceea ce justiIic
denumirea de Porolissensis ce i-a Iost dat de mpratul Hadrian)
62
. n Iaa acestor
castre, pe culmea Munilor Mesesului, se aIlau o serie de turnuri de supraveghere,
care comunicau ntre ele si puteau transmite semnale (luminoase si acustice) ctre
castrele din vale. De asemenea, complexul militar deIensiv de la Porolissum este
completat prin dou linii de aprare (clausurae), constnd din val de pmnt si (pe
o poriune) zid de piatr, pzite de burgi de pmnt si turnuri de supraveghere.
Aceste castre (ndeosebi cele de la Porolissum) erau nesate de un numr important
de trupe auxiliare (de remarcat c n Dacia Porolissensis staioneaz cel mai mare
numr de cohortes milliariae).
De la Tihu, limes-ul Daciei Porolissensis continua (pe o poriune pe Somes)
cu castrele de la Csei (Aa Samum), Ilisua, Orheiul Bistriei, pn la Brncovenesti
pe Mures (dar acesta din urm aparinea Daciei Superior
63
). n interior se aIl alte
castre, pzite de trupe de cavalerie: la Gilu (ala Siliana), Gherla (ala II Gallorum
et Pannoniorum) si Zutor (Optatiana, unde staiona se pare un numerus de mauri).
De la Brncovenesti, aprarea revenea trupelor Daciei Superioare, trecnd pe
la poalele munilor vulcanici: Clugreni, Sreni (pe Trnava Mic), Inlceni,
Odorhei (pe Trnava Mare) si Snpaul (pe Homorodul Mare).
Aprarea colului de sud-est al Transilvaniei revenea armatei Daciei InIerioare.
Trectoarea Oituz (Angustiae) era pzit de castrul de la Brecu (cu ala Asturum). Alte
IortiIicaii continu pe Oltul transilvnean (pe malul drept) aparinnd aceleiasi
provincii: la Olteni, Hoghiz, Feldioara, Cincsor, Boia (Caput Stenarum). Castrele din
zona carpatic a Oltului se aIl ns pe malul stng al rului: la Cineni (Pons
Jetus), Racovia, Copceni, Climnesti-Bivolari (Arutela), Jiblea; pe o linie paralel

62
N. Gudea, Porolissum. Der Schlusstein aer Jerteiaigungssystem aer Provin: Dacia Porolissensis,
Marburg, 1989. Despre spturile din castru, vezi monograIia semnat de acelasi autor, publicat n
AMP, 13, 1989.
63
O diplom militar datnd din anii 136/138 (AE, 2002, 1223; RMD, V, 384; ILD, 34),
menioneaz, ntre trupele Daciei Superioare, un numerus equitum Illyricorum, care staiona n castrul
de la Brncovenesti (vezi C. C. Petolescu, Auxilia Daciae, p. 132133, nr. 68); rezult c acest castru
aparinea provinciei Dacia Superior, nu Daciei Porolissensis, cum se credea pn de curnd.

182
cu ultimele patru, la est de masivul Cozia, se aIl castrele de la Titesti, Rddcinesti
si Smbotin (Castra Traiana). De la iesirea Oltului din muni si pn la vrsarea n
Dunre, sunt cunoscute o serie de alte castre (de data aceasta pe malul drept al
Oltului): la Stolniceni (Buriaava), Ionestii Govorii (Pons Aluti), Momotesti (Rusiaava),
Enosesti (Aciaava), Resca (Romula), Slveni, Tia Mare, Islaz.
n Oltenia, un drum mai urca de la Drobeta, pe sub zona de dealuri ale
Mehedinilor si Gorjului, pn la Porceni (com. Bumbesti), iar n continuare, prin
pasul Vlcan, spre Transilvania. Alt drum, menionat de Tabula Peutingeriana,
pornea de la Drobeta si tia Oltenia prin Aamutrium (toponim atestat si de Ptolemeu,
III, 8, 4: Au.), Pelenaova, Castra Nova (localizri incerte), ajungnd la
Romula; pe acest drum se aIla desigur si importantul castru de la Rcari, pzit de
un numerus de mauri
64
. Alt drum pornind de la Dunre urca desigur pe Jiu, trecnd
pe la Rcari si ajungea la Bumbesti
65
.
Mai reinem Iaptul c GeograIul din Ravenna (IV, 5) menioneaz un numr
de civitates aIlate pe un drum care ncepea la Tyras; acesta continua desigur prin
sudul Moldovei si prin pasul Oituz, apoi prin cteva localiti neidentiIicate (cu
nume corupte: Tirepsum, Iscina, Capora, Alincum, Ermerium, Urgum, Sturum,
Congri; ultimele dou pot Ii castrele alelor I Asturum de la Brecu si I Tungrorum
Frontoniana de la Ilisua) si ajungea la Porolissum
66
. Drumul trecea probabil mai
departe n ara iazygilor; de la Cassius Dio (LXXI 19, 2) aIlm c mpratul
Marcus ,le-a ngduit (iazygilor) s Iac nego cu roxolanii, prin teritoriul Daciei,
ori de cte ori guvernatorul acestei provincii le va da voie
67
.
Limes 1ransalutanus
Pentru istoria militar a Daciei romane, probleme deosebite ridic linia de
IortiIicaii din vestul Munteniei, cunoscut n literatura de specialitate sub
denumirea de limes transalutanus; acesta se ntindea de la Dunre pn n Iaa
pasului Bran, pe o lungime de circa 235 km, Iiind situat la o deprtare de 1050 km
la est de Olt
68
. Acest veritabil limes consta dintr-un sir de castre, legate printr-un
drum si protejate dinspre rsrit de un val de pmnt (numit popular Troianul
69
).

64
Vezi recent: N. Gudea, D. Bondoc, Castrul roman ae la Rcari. Incercare ae monografie,
Cluj, 2009, 495 p.
65
Pe teritoriul com. Bumbesti (jud. Gorj) au existat trei castre: pe malul stng, n punctul
Vrtop, un castru cu val de pmnt; lng gar, alt castru, la nceput cu incinta din glii (murus
cespiticius), reconstruit din piatr n anul 201 (CIL, III, 14485 a ILS, 9179 IDR, II, 174); dincolo
de Jiu, la Porceni, se aIla alt castru cu val de pmnt. Vezi V. Marinoiu, Romanitatea in noraul
Olteniei, Craiova, 2004, p. 4553; C. C. Petolescu, Contribuii, I, p. 36.
66
Fontes, II, p. 579581, nota 2; M. Macrea, Jiaa, p. 153.
67
Vezi Fontes, I, p. 703, nota 193.
68
D. Tudor, OR
4
, Bucuresti, 1978, p. 253257; Ioana Bogdan Ctniciu, Muntenia in sistemul
aefensiv al Imperiului roman (sec. I-III), Alexandria, 1997, p. 78-111; C. C. Petolescu, Grania ae
sua-est a Daciei romane, Argesis, 14, 2005, p. 271278 ( idem, Contribuii, I, p. 132139).
69
Etimologic, acest toponim este legat de numele mpratului Traian (numit n mod popular
Troianus. vezi C. C. Petolescu, TD, 4, 1983, p. 143145; idem, Troianus aans lepigraphie latine.
Onomastique romaine et evolution etymologique, n vol. LAfrique, la Gaule, la Religion romaine.
Melanges a la memoire ae Marcel Le Glay. Collection Latomus, vol. 226, Bruxelles, 1994, p. 723729);
prin extindere, a dat n limba romn un termen banal: ,troian (de zpad). Evident, construcia

183
Castrele de pe acest val sunt urmtoarele, pornind de la Dunre spre nord:
Flmnda
70
, Putinei
71
, Bneasa
72
(dou castre), Rosiori-de-Vede
73
, Gresia
74
, Ghioca
(Crmpoia)
75
, Urluieni
76
(dou castre), FlIani (Izbsesti)
77
, Spata-de-Jos
78
(dou
castre), Albota
79
, Purcreni
80
, Cmpulung (Jidova; dou castre)
81
; cu excepia
castrelor (mari) de la Urluieni si Spata (cu zid de crmid) si Jidova (din piatr),
celelalte sunt castre cu val de pmnt.
Traseul acestui val (numit de arheologi la nceput limes Jalachicus sau limes
cisalutanus) a Iost precizat nc din anul 1885 de C. Schuchhardt
82
si descris n
amnunime de Gr. Tocilescu
83
si mai cu seam de P. Polonic
84
; n secolul al XX-lea,

acestui val nu are nici o legtur cu mpratul Traian cruia i s-au atribuit n antichitatea trzie, pe
drept sau din pur imaginaie, o serie de opere constructive.
70
D. Tudor, OR
4
, p. 286, nr. 28; I. Bogdan Ctniciu, Evolution of the System of Defence Work
in Roman Dacia, BAR International Series, 116, OxIord, 1981, p. 3334; eadem, Muntenia..., p. 8687.
71
D. Tudor, OR
4
, p. 290, nr. 35; I. Bogdan Ctniciu, Muntenia..., p. 105106.
72
G. Cantacuzino, Dacia, 910, 19411944, p. 441472; D. Tudor, OR
4
, p. 265, nr. 5.
73
D. Tudor, OR
4
, p. 297, nr. 39.
74
D. Tudor, OR
4
, p. 277, nr. 6; R. Avram, Revista Muzeului Militar Naional, Supl. 4, 1998,
p. 526; vezi nc: R. Avram, C. C. Petolescu, Les fouilles archeologiques sur la frontire ae Dacia
Malvensis (1983-1997), RFS XVII, Zalu, 1999, p. 188.
75
D. Tudor, OR
4
, p. 277, nr. 16; spturi iulie 1999 (R. Avram).
76
I. Bogdan Ctniciu, SCIVA, 45, 1994, 4, p. 327355.
77
C. C. Petolescu, R. Avram, T. CioIlan, Argessis, 7, 1995, p. 3139; vezi de asemenea
R. Avram, C. C. Petolescu, loc. cit., p. 189.
78
V. Christescu, Dacia, 56, 19351936, p. 435447; D. Tudor, OR
4
, p. 298300.
79
D. Tudor, OR
4
, p. 258, nr. 2.
80
D. Tudor, OR
4
, p. 290, nr. 33.
81
Primele stiri si un plan sumar (aproximativ) al castrului de piatr de la sud de orasul
Cmpulung (la Pescreasa ,Jidova) ne sunt transmise de Luigi Ferdinand de Marsili (oIier de geniu
din armata austriac, ajuns prin aceste pri pe la anul 1691), care l nregistreaz cu numele ,Sidova
(evident: Jiaova) (Danubius Pannonico-Mysicus, II, Haga, 1726, Iig. 39). Alte date ne transmit Cezar
Bolliac si mai cu seam C. D. Aricescu (Istoria Campulungului, prima reeain a Romaniei, Bucuresti,
1855, p. 1118), care consemneaz ruinele de la Pescreasa prin toponimul Graitea. Castrul este
marcat pe harta ruseasc din 1835; vezi C. C. Giurescu, Principatele Romane la inceputul secolului
XIX, Bucuresti, 1958, p. 169. Castrul de piatr a Iost sondat n 1901 de PamIil Polonic, de la care au
rmas un raport destul de amnunit si o serie de schie, utilizate sumar de Gr. Tocilescu (Fouilles et
recherches archeologiques en Roumanie, Bucuresti, 1900, p. 134) si valoriIicate mai trziu de D. Tudor
(Castrele romane ae la Jiaava lang Campulung in Muscel, n Bucuresti, II, 1936, p. 89119; vezi si
extras, 1938; idem, OR
4
, p. 281284, nr. 23). Spturi sistematice s-au eIectuat ncepnd din anul
1962 de ctre Institutul de Arheologie din Bucuresti, la nceput n colaborare cu Muzeul din
Cmpulung, iar din 1964 n colaborare (pn n prezent) cu Muzeul judeean Arges; rapoarte despre
aceste spturi: Emilian Popescu, Eugenia Popescu, SC Pitesti, 1968, p. 6779 ( MCA, 9, 1970,
p. 251263); C. C. Petolescu, T. CioIlan, Argessis, 7, 1995, p. 1729. Pentru castrul de pmnt:
C. C. Petolescu, T. CioIlan, MCA (s.n.), I, 1999, p. 215220.
82
C. Schuchhardt, Wlle una Chauseen im salichen una stlichen Dacien, AEM, 9, 1885, p. 228229.
83
Gr. G. Tocilescu, Fouilles, p. 117141.
84
Traseul Troianului a Iost clcat cu piciorul de neobositul arheolog inginer topometru
PamIil Polonic, ale crui rapoarte (naintate lui Gr. Tocilescu, proIesor la Universitatea din Bucuresti
si director al Muzeului Naional de Antichiti) si nsemnri, pstrate la Biblioteca Academiei
Romne, sunt si acum cercetate cu atenie de arheologi. Vezi ndeosebi: P. Polonic, Despre valuri,
arumuri i cetile ain rile locuite ae romani (manuscris la Biblioteca Academiei Romne; citat de
D. Tudor, OR
4
, p. 350).

184
a Iost cercetat de o serie de arheologi, precum C. S. Nicolescu-Plopsor
85
,
D. Tudor
86
, R. Vulpe
87
, Cr. M. Vldescu
88
, Ioana Bogdan Ctniciu
89
si R. Avram
90
.
Dup unii arheologi, valul s-ar ntinde pn la nord de orasul Cmpulung-
Muscel de azi, prelungindu-se chiar n Transilvania. Ali cercettori (mai ales din
generaia mai nou) sunt mai reticeni, ndoindu-se de prezena lui eIectiv n zona
de dealuri si munte. Adevrul este c, n zilele noastre, traseul Troianului nu se mai
observ la Iel de bine ca acum o sut de ani; prin urmare, este greu a contrazice
observaiile arheologice, de attea ori conIirmate, ale lui P. Polonic.
Cercetarea limes-ului transalutan ridic unele ntrebri, la care nu s-a dat
totdeauna un rspuns potrivit: traseul Troianului, modul de realizare si mai ales
datarea acestuia; cel mai adesea prerile exprimate s-au bazat doar pe cercetri de
supraIa, desi nici cercetrile mai noi nu au condus nc la rezultate mulumitoare.
Gr. Tocilescu si P. Polonic negau existena unui san protector, care ar Ii trebuit s se aIle la est
de vallum. n anul 1972, valul a Iost secionat n 12 puncte, ntre Poiana si Putineiu, pe o distan de
circa 20 km, pentru amplasarea unor conducte de irigaie. Cu acest prilej, proIilul sanurilor a Iost
cercetat de arheologii R. Vulpe, St. Ferenczi si Ioana Bogdan Ctniciu care au constatat, de
asemenea, c valul nu are san de aprare spre rsrit
91
.
n spatele valului, la o distan ntre 1050 m, s-au reperat mai multe movile (cu diamnetrul de
1520 m), considerate de Tocilescu drept turnuri de observaie si semnalizare
92
. Ele nu au Iost
nregistrate topograIic, Iiind treptat aplatizate de lucrrile agricole. Ioana Bogdan Ctniciu a spat o
astIel de movil la Scrioastea, n 1974, constatnd c este vorba de un turn de lemn
93
.
Dar problema cea mai diIicil, care a generat aprige dispute ntre arheologi, se reIer la data
constituirii acestui limes. Dup prerea lui Gr. Tocilescu, aceast linie IortiIicat dateaz de la sIrsitul
secolului al II-lea nceputul secolului al III-lea
94
. Tot astIel, Zangemeister
95
si Kornemann
96
l
considerau un limes dublu Ia de cel de pe Olt; deoarece inscripiile castrelor din zona montan
(carpatic) a Oltului dateaz din timpul lui Hadrian, ridicarea castrelor de pe limes-ul din vestul
Munteniei ar data din timpul lui Antoninus Pius. Barthel
97
respingea ideea existenei unui limes dublu,
deoarece lipsesc dovezi arheologice si epigraIice n acest sens. Prerea lui a Iost nsusit si de Fabricius
98
,
care explic noul limes ca o lrgire a zonei de aprare pentru asezrile care se dezvoltaser pe Olt.

85
AO, 6, 1927, p. 6980 (arat c este menionat ntr-o serie de documente medievale ca drum
sau hotar de mosii).
86
OR
4
, p. 253257.
87
R. Vulpe, Les valla ae la Jalachie, ae la Basse-Molaavie et au Bouafak, n Actes au IX
e
Congrs,
1974, p. 267276.
88
Cr. M. Vldescu, Fortificaiile romane ain Dacia Inferior, Craiova, 1986, p. 9697.
89
Ioana Bogdan Ctniciu, n Actes au IX
e
Congrs, 1974, p. 259265; eadem, Nouvelles
recherches sur le limes au sua-est ae la Dacie, n Akten aes XI. Limeskongresses, 1977, p. 333352.
90
Vezi R. Avram, C. C. Petolescu, RFS XVII, p. 187193.
91
Vezi R. Vulpe, n Actes au IX
e
Congrs, 1974, p. 271.
92
Gr. G. Tocilescu, Fouilles, p. 123.
93
Akten aes XI. Limeskongresses, 1977, p. 343344.
94
Gr. G. Tocilescu, Fouilles, p. 123124. (,Cette muraille en terre brulle on peut la considrer
comme une ligne de postes avancs se trouvant avec le limes alutanus dans le mme rapport que le
premier vallum de Bretagne au second).
95
Neue Heidelberger Jahrbuch, 5, 1895, p. 81 si urm.
96
Klio, 7, 1907, p. 105.
97
Bericht ber aie Fortschritte aer rmisch-germanischen Forschung im Jahre 1906/7, FrankIurt
a. M., 1909; cI. E. Kornemann, Klio, 9, 1909, p. 500502.
98
RE, XIII (1927), col. 645.

185
De asemenea, V. Christescu, n urma studierii tezaurului monetar descoperit n castrul de la
Spata-de-Jos (44 de piese, care se ntind de la Septimiu Sever la Gordian al III-lea), data si el
ridicarea acestui limes abia la nceputul secolului al III-lea
99
.
Argumente Ioarte importante privind ncadrarea cronologic a acestui limes aducea D. Tudor;
el conchidea c valul transalutan a Iost realizat la inceputul secolului al III-lea (probabil sub Septimiu
Sever) si evacuat n timpul lui Filip Arabul
100
.
Aceste cercetri au permis unor istorici-arheologi a repune n discuie data de nceput a limes-
ului transalutan; cele mai importante ipoteze provin de la cei care au Icut spturi n castrele de pe
acest limes. Voi meniona mai nti pe Emilian Popescu, care remarca mai multe niveluri de locuire n
castrul de piatr de la Jidova, exprimndu-se prudent c ridicarea acestui castru ar putea data din
timpul lui Antoninus Pius
101
. De asemenea, Ioana Bogdan Ctniciu, autoarea unor importante
contribuii despre Muntenia n sistemul deIernsiv roman, susine teza ridicrii acestei linii de
IortiIicaii nc de pe timpul lui Hadrian
102
.
Cum chiar si ipotezele trebuie s se bazeze pe elemente ct de ct certe, s vedem care sunt
argumentele pe baza crora poate Ii luat n considerare ncadrarea cronologic a acestor castre.
Din pcate, trebuie artat dintru nceput c n niciunul din castrele de pe limes transalutanus
nu s-a descoperit vreo inscripie, care s asigure datarea nceputurilor acestor situri; se menioneaz
doar un mic Iragment de altar din castrul de la Spata-de-Jos (care ar Ii nceput cu literele IMP) si o
dedicaie pentru Eroul cavaler
103
. Nu se pune problema lipsei pietrei pentru scris, deoarece n
apropiere de Cmpulung se aIl cariera de la Albesti, exploatat nc din antichitate (dovad
numeroasele pietre de construcie si chiar Iragmente de piese arhitectonice descoperite n castrul de la
Jidova). Totusi, graie descoperirilor arheologice din ultimii ani, cunoastem acum trupa care a
staionat n castrul de la Jidova: cohors I Flavia Commagenorum
104
.
De asemenea, nu exist materiale arheologice databile n chip sigur din secolul al II-lea
p. Chr.; lipsesc, de exemplu, cu desvrsire Iragmentele de terra sigillata (care circul din plin n
Dacia n secolul al II-lea si la nceputul seolului al III-lea); opaiele descoperite nu sunt
concludente
105
, la Iel Iibulele ele avnd o existen mai ndelungat.
Monedele descoperite pn acum dateaz aproape n totalitate ncepnd cu Severii. AstIel, la
Bneasa, Cezar Bolliac, care a rscolit castrul, a gsit monede de la Caracalla
106
, iar G. Cantacuzino dou
piese de argint de la acelasi mprat
107
. La Gresia a aprut un denar (usor tocit) de la Commodus
108
.
La Urluieni, n castrul B (cel cu zid de crmid), Ioana Bogdan Ctniciu a descoperit (pe berma, n
Iaa porii) un sester de la Traian
109
(care ar constitui, dup autoare, un reper pentru datarea Iazei de

99
Istros, I, 1934 (1), p. 73.
100
D. Tudor, SCIV, 6, 1955, 12, p. 90: ,Modeste sunt si descoperirile de material arheologic
mrunt n interiorul acestor castre, ceea ce Iormeaz iarsi o bun dovad despre o stpnire roman
scurt. Constatm, de asemenea, c n vecintatea castrelor nu apar asezri civile dezvoltate
(obisnuitele canabae), cu urme de via romane. Un alt Iapt important este c, ntre cursul Oltului si
acest limes, ntr-o zon ocupat si supus colonizrii, nu se constat asezri rurale de seam, purtnd
pecetea vieii civile romane. Vezi nc, idem, OR
4
, p. 253 si urm.
101
Discuia porneste de la Iaptul c, sub agger, a aprut o moned de bronz (uzat; determinat
de Bucur Mitrea), care ar Ii Iost emis pe timpul lui Antoninus Pius; citat de Ioana Bogdan
Ctniciu, AMN, 21, 1984, p. 130, nota 31, dup comunicrile prezentate la Muzeul din Pitesti de
Flaminiu Mrtzu (1975) si Emilian Popescu (1976). De asemenea, cele patru nivele din castru, deduse
de R. Florescu (Drobeta, 1978, p. 56: pe baza raportului publicat de Em. Popescu si Eugenia Popescu;
vezi supra, nota 81) sunt pur imaginare, rod al unui exces de speculaie stratigraIic.
102
Ioana Bogdan Ctniciu, Muntenia., p. 92 si urm.
103
IDR, II, 632633.
104
ILD, 164.
105
T. CioIlan, M. Negru, AO (s.n.), 11, 1996, p. 4954.
106
C. Bolliac, Excursiune arheologic in Romania, Bucuresti, 1869, p. 14.
107
Dacia, 910, 1941-1944, p. 441472.
108
R. Avram, C. C. Petolescu, RFS XVII, p. 188.
109
SCIVA, 45, 1994, 4, p. 339.

186
lemn si pmnt). La Spata-de-Jos au aprut 4 piese de argint (de la Severus Alexander) si 5 de bronz
(doar una desciIrat, de la Iulia Mammaea); de menionat si micul tezaur coninnd 44 de piese,
ntinzndu-se de la Septimiu Sever la Gordian III
110
. n castrul de la Jidova au aprut un numr
important de monede, cele mai multe datnd de la Septimiu Sever la Gordian III; printre excepii, se
citeaz un bronz din timpul lui Commodus si un antoninian de la Philippus Caesar
111
.
Amintim c majoritatea acestor castre aveau val nconjurtor de pmnt; doar cele de Urluieni
si Spata-de-Jos erau cu zid de crmid, cel de la Bneasa era de chirpic (?), iar cel de la
Cmpulung-Jidova era construit din piatr. Este greu de nchipuit cum ar Ii putut rmne n Iuncie,
timp de un veac si jumtate, castrele cu val de pmnt din vestul Munteniei; de altIel, unele castre cu
val de pmnt din Dacia sudic (Bumbesti
112
, Slveni
113
) au Iost reconstruite pe timpul lui Septimiu
Sever (cu ziduri de piatr). De asemenea, cercetarea barcilor militare din castrele de pe limes
transalutanus indic o existen scurt, Ir Iaze de reIacere. Aceste castre sIrsesc printr-un violent
incendiu, datorat se pare atacului carpic din 245 (cum au artat ndeosebi cercetrile si descoperirile
de monede din castrele de la Spata-de-Jos
114
si Cmpulung-Jidova
115
).
Mai observm c linia de IortiIicaii din vestul Munteniei nu apare n Tabula Peutingeriana.
Lipsa d de gndit, cci, ncepnd cu secolul al III-lea, limes-ul de est al Daciei si cel de la Dunrea
de jos au Iost cele mai vizate de atacurile barbare. Explicaia ar Ii c imaginea Daciei n Tabula este
mai veche (cel mai trziu de la sIrsitul secolului al II-lea)
116
, iar limes-ul transalutan ulterior
realizrii acesteia.
n aceast situaie, suntem obligai a accepta opinia celor care au propus o datare mai trzie a
limes-ului transalutan. Nu poate Ii avut ns n vedere domnia lui Septimiu Sever
117
, deoarece n
timpul acestuia s-au eIectuat lucrri militare numai pe cuprinsul Olteniei
118
. O situaie tensionat la
grania de nord-vest a Daciei si la nord de gurile Dunrii este atestat ns pe timpul lui Caracalla.
Dintr-o scurt inIormaie din biograIia lui Caracalla din Historia Augusta aIlm c mpratul, pornit
n expediia oriental, a renunat la un moment dat la itinerariul stabilit si a zbovit un timp n Dacia (SHA,
Ant. Car., 5, 4: aein aa Orientem profectionem parans, omisso itinere, in Daciam reseait). Nici Cassius Dio
nu este mai explicit (LXXVII, 16, 7): ,Antoninus sosi n Thracia, dar nu se preocup de Dacia, ci trecu
Helespontul nu Ir primejdii. De la acelasi autor (LXXVIII, 20, 3) aIlm totusi c mpratul l-a
chemat pe Cabriomarus, regele cvazilor, n Iaa scaunului su de judecat si l-a ucis; din alt pasaj
(LXXVII, 27, 5) mai aIlm c el a primit si ostatici de la daci (este vorba de dacii liberi din vest). Herodian
consemneaz doar c, dup ce a cercetat taberele de la Istru, Caracalla a trecut n Thracia (IV, 8, 1).
Aceste inIormaii lacunare sunt completate ntructva de sursele epigraIice. Cu prilejul vizitei
mpratului n Dacia, i s-au ridicat pretutindeni inscripii, autoritile provinciale presupunnd c
mpratul s-ar putea abate prin prile lor. Caracalla este cinstit prin altare ridicate de ctre
colectiviti (n special de ctre trupe) si prin nchinri individuale ctre zei pro salute imperatoris
119
.
Uneori textul unor inscripii a Iost regravat parial, n vederea reactualizrii titulaturii imperiale
120
.

110
V. Christescu, Istros, I, 1934 (1), p. 7380; cI. B. Mitrea, SCN, 4, 1968, p. 197205. Izolat s-au
mai descoperit: 2 piese de argint de la Commodus si Severus Alexander; 1 bronz de la Iulia Mammaea.
111
Vezi bibliograIia citat supra la nota 101 si infra la nota 115.
112
Vezi inscripia din anul 201, prin care se atest reconstruirea n piatr a zidului (valului) din
glii al castrului de la Bumbesti (CIL, III, 14485 a ILS, 9149; IDR, II, 174; ILD, 92): muros cesp[iticios{
castro[ru{m coh(ortis) I A[u{reliae Brittonum (milliariae) Antoniniana(e) vetust(ate) ail[apsos{ lapiae eos
restitue[r{unt.
113
CIL, III, 13800 ( IDR, II, 496).
114
Supra, nota 110.
115
Vezi Em. Popescu, C. C. Petolescu, T. CioIlan, Distrugerea castrului roman ae la
Campulung-Jiaava, n StCom Cmpulung-Muscel, 1984, p. 1517.
116
C. C. Petolescu, TD, 19, 1998, p. 157160 ( Contribuii, I, p. 276-279).
117
Vezi supra, nota 94.
118
IDR, II, 174 ( CIL, III, 14485 a; ILS, 9179; Bumbesti), 496 ( CIL, III, 13800; Slveni).
119
Vezi M. Macrea, Aprarea graniei ae vest i nora-est a Daciei pe timpul impratului
Caracalla, SCIV, 8, 1957, p. 215251; idem, Jiaa in Dacia roman, Bucuresti, 1969, p. 85 si urm.
120
Vezi IDR, II, 174 (Bumbesti), 496 si 499 (Slveni); ILD, 431 (Hoghiz) si 796 (Ilisua).

187
Alte inscripii atest lucrri militare de construcie: astIel, la Porolissum, trei inscripii cu text
identic menioneaz lucrri nenumite (probabil la pori)
121
; la Inlceni, o inscripie (Iragmentar) s-a
descoperit n ruinele de la porta praetoria
122
; un alt Iragment de inscripie s-a descoperit si n castrul
de la Rcari
123
. La Feldioara, pe cursul transilvnean al Oltului, au aprut crmizi stampilate ale
cohortei II Flavia Numiaarum, purtnd supranumele imperial Antoniniana
124
.
Un caz aparte este reprezentat de descoperirea de stampile tegulare ale legiunii XI Claudia
Ant(oniniana) n thermele militare de la Pietroasele (jud. Buzu)
125
, deci ntr-un teritoriu considerat c
a rmas n aIara dominaiei romane. Este vorba prin urmare de prezena n acest punct a unui
detasament dintr-o legiune din Moesia InIerior, care si-a trimis o vexilaie de lucru la mare distan de
sediul trupei (Durostorum). Un detasament dintr-o legiune necunoscut pare a Ii atestat si de un
Iragment de graIit tegular din castrul de lng Cmpulung (Jidova)
126
.
S-ar prea c, dup vizita din Dacia Porolissensis, mpratul a inspectat si castrele de pe
grania rsritean a Daciei Superioare; apoi a cobort probabil pe linia Oltului si a dispus unele
msuri de reorganizare militar n vestul si nordul Munteniei. De aici a trecut probabil n nordul
Dobrogei, de unde a coordonat unele operaiuni militare la nord de gurile Dunrii (v. infra). Prezena
mpratului n aceste pri pare s se reIlecte n Itinerarium Antonini, care urmeaz linia Dunrii de
jos, apoi coboar de-a lungul litoralului pontic pn la Bizan.
Despre intervenia unor Iore militare romane la nord de gurile Dunrii aIlm dintr-o inscripie
de la Oescus (Moesia InIerior), n care este prezentat cariera primipilarului T. Aurelius Flavinus
127
;
n calitate de centurion legionar, acesta participase la luptele cu neamul cennilor de la Rinul inIerior,
iar mai apoi a luat parte la o misiune n zona cetii Tyras (de la limanul Nistrului), Iiind de Iiecare
dat recompensat de mprat si avansat n grad: [ob{ alacritatem virtu[tis{ [aav{ersus hostes
C[ennos{ et res prospere Ty[rae ges{tas
128
. Se pune problema cine au Iost dusmanii care au prilejuit
Iaptele de arme ale acestui brav oIier.
Unii ar putea Ii carpii din Podisul Moldovenesc
129
. Este posibil ca, datorit atitudinii lor tot
mai agresive, mpratul s le Ii anulat plata stipendiilor
130
; stim c, un sIert de secol mai trziu, carpii
aveau s se plng guvernatorului Moesiei InIerioare de reIuzarea stipendiilor (dup cum ne
inIormeaz Petrus Patricius)
131
.
Ali dusmani (hostes) pot Ii niste strini aprui de curnd n zona de silvostep de la nordul
Mrii Negre: goii
132
.

121
ILD, 658660 (cu bibliograIia anterioar).
122
IDR, III/4, 267.
123
IDR, II, 162.
124
IDR, III/4, 177.
125
ILD, 170171.
126
Ioana Bogdan Ctniciu (Muntenia., p. 44, 106) crede c este vorba chiar de legiunea XI
Claudia.
127
D. Tudor, La pretenaue guerre ae Caracalla contre les Carpes, Latomus, 19, 1960, 2,
p. 350356; B. Gerov, Die Invasion aer Carpen im Jahre 214, n Acta of the Fifth International
Congress of Greek ana Latin Epigraphy Cambriage 1967, OxIord, 1971, p. 431436; Emilia Doruiu-
Boil, Incursiunea carpilor ain anul 214, SCIV, 24, 1973, 3, p. 435441; C. C. Petolescu, Din nou
aespre pretinsul r:boi al lui Caracalla contra carpilor, SCIVA, 39, 1988, 3, p. 281286 ( idem,
Contribuii, I, p. 127-132). Vezi infra, p. 300301.
128
IDRE, II, 320; vezi si nr. 321.
129
Aceast ipotez nu are nici o legtur cu lectura mai veche aauersus hostes C[arpos{,
devenit caduc (vezi textul care trimite la nota precedent).
130
Vezi n acest sens situaia tezaurelor monetare din Moldova: cel mult trei tezaure care se
ncheie cu monede de la Caracalla (V. Mihilescu-Brliba, La monnaie che: les Daces orientaux,
Bucuresti, 1980, p. 75100).
131
Vezi Fontes, II, p. 239.
132
Toat problematica privitoare la prezena mai timpurie a goilor la nordul Mrii Negre, nc
de la sIrsitul secolului al II-lea, este discutat n articolul nostru citat mai sus, nota 127 (SCIVA, 39,
1988, 3, p. 284, cu bibliograIia aIerent).

188
n aceast privin, ne atrage iarsi atenia o inIormaie din Historia Augusta. n biograIia lui
Caracalla (10, 6), se noteaz c, dup asasinarea lui Geta, senatorul Helvius Pertinax, Iiul Iostului
mprat Pertinax, ndeamn n btaie de joc pe Caracalla s-si adauge la titlurile triumIale pe cel de
Geticus Maximus. ,cci ucisese pe Iratele su Geta, iar goii erau denumii si gei pe care el, cnd
s-a dus n Orient, i-a nvins prin lupte de nvlmseal. Trecnd peste partea anecdotic a acestui
pasaj, credem c stirea despre luptele lui Caracalla cu goii conine o inIormaie real. AstIel, de la
Cassius Dio aIlm c mpratul Caracalla avea n garda sa celi si scii (LXXVIII, 56); celi sunt
numii de acelasi autor de exemplu cennii (LXXVI, 14, 11), iar sciii nu pot Ii dect populaii
(eventual amestecate) trind la nordul Mrii Negre. Despre contactele mai timpurii ale romanilor cu
goii ne inIormeaz o inscripie greac de la Motha (Arabia) din 28 Iebruarie 208, din care aIlm
despre prezena unor gentiles goi n slijba romanilor
133
. Ar Ii deci posibil ca acele res prospere Tyrae
gestae s priveasc tocmai reprimarea unei razii gotice n teritoriul cetii de la limanul Nistrului (Tyras).
n aceste mprejurri, intuind pericolul pentru Dacia Malvensis, mpratul Caracalla a dispus
ridicarea castrului de la Pietroasele, situat ntr-un loc important de trecere dinspre Moldova spre
provincia roman. Tot atunci mpratul a decis probabil ridicarea liniei de castre din vestul Munteniei
(cea denumit n mod convenional de arheologi limes transalutanus).
Existena acestor castre pare a Ii Iost de scurt durat (circa trei decenii), Iiind distruse de
invazia carpic de la nceputul domniei lui Filip Arabul
134
. Aceasta ar explica n parte urmele
nesemniIicative de via civil pe lng aceste castre.
ARMATA ROMAN DIN DACIA
n primele secole ale istoriei Romei (epoca regal si cea mai mare parte a
epocii ,republicane), armata roman era Iormat din ceteni chemai la arme. Din
cauza perpeturii strii de rzboi si a absenei ndelungate a brbailor de la casele
lor, gospodriile rnesti se ruineaz, ranii romani Icnd tot mai greu Ia sarcinilor
militare. Situaia devine acut n secolul al II-lea a.Chr., ducnd la convulsiuni
sociale si politice, crora unii reprezentani de marc ai aristocraiei romane
(precum Iraii Gracchi) le caut soluii, prin susinerea unor legi agrare (de esen
populist). De aceea, treptat, cstig teren ideea armatei de ,mercenari, care se
permanentizeaz n epoca rzboaielor civile.
Odat cu instaurarea Principatului, are loc o temeinic reorganizare, care va
asigura stabilitate, timp de trei secole, armatei romane
135
. Aceasta devine o armat
de proIesionisti, cu reguli precise de recrutare si lsare la vatr
136
, Iuncionare
137
si

133
L. Robert, BEp, 1943, 76; vezi M. P. Speidel, n ANRW, I, 8, 1977, p. 712715.
134
O interesant ipotez a emis colega Ioana Bogdan Ctniciu (Muntenia in sistemul aefensiv
al Imperiului Roman, Alexandria, 1997, p. 107108): linia transalutan de castre ar Ii Iost nimicit
mai trziu, posibil n cursul invaziei gotice. ntr-adevr, cum subliniaz autoarea citat, ultimele
monede descoperite n aceste castre reprezint doar un terminus post quem; abandonarea poate Ii
contemporan cu anul emiterii ultimei monede (cele mai multe de la Gordian al III-lea; cea mai
recent provine din castrul de la Cmpulug-Jidova: un denar de la Philippus Caesar; v. p. 186 si nota
115), dar poate s Ii avut loc si mai trziu (n cursul invaziei din anul 267). Vezi mai recent, eadem,
Tthe Limes in South-Eastern Dacia ana the Abanaonment of the Province, n vol. Miscellanea
romano-barbarica, Bucuresti, 2006, p. 109122.
135
J. Harmand, Les origines ae larmee imperiale. Un temoignage sur la realite au pseuao-
principat et sur levolution militaire ae lOcciaent, ANRW, II, 1, 1974, p. 263298.
136
G. Forni, Il reclutamento aelle legioni aa Augusto a Diocle:iano, Milano Roma, 1953;
J. C. Mann, Legionary recruitment ana veteran settlement auring the Principate, Londra, 1983; vezi
nc: St. Links, Kon:epte aer Privilegierung rmischer Jeteranen, Stuttgart, 1989.
137
R. W. Davies, Service in the Roman Army, Edinburg, 1989; vezi nc: G. Wesch-Klein,
So:iale Aspekte aes rmischen Heerwesens in aer Kaiser:eit, Stuttgart, 1998.

189
mobilitate
138
, recunoasterea meritelor
139
si avansare
140
, cu un corp de oIieri si
generali de extracie aristocratic, dar si de carier. O reIorm cunoaste armata n
epoca lui Gallienus
141
, apoi o proIund transIormare odat cu instaurarea
Dominatului
142
.
Legiunile
143

Numrul legiunilor crescuse enorm n perioada rzboaielor civile; dup
instaurarea pcii, era imposibil s mai Iie meninute toate sub arme. La moartea lui
Augustus, mai existau doar 25 de legiuni. Unele au disprut n cursul primului
secol al Pricipatului: trei legiuni nimicite (mpreun cu alte trupe auxiliare) n
dezastrul lui Varus (anul 9 p.Chr.); legiunea IIII Maceaonica, disprut probabil n
cursul rzboiului din 68/69; legiunea J Alauaae, distrus eventual n Dacia n
dezastrul lui Cornelius Fuscus; legiunea XXI Rapax distrus de sarmai, tot pe
timpul lui Domitian. n secolul al III-lea, dou legiuni au Iost desIiinate temporar:
III Gallica, din Syria, al crei legat a aspirat la purpura imperial, dizolvat de
Elagabal (reconstituit dup cderea acestui mprat); III Augusta (Numidia),
implicat n uciderea primilor doi Gordieni, dizolvat de Gordian al III-lea,
reconstituit abia sub Valerian. S-au creat si legiuni noi: pe timpul lui Marcus
Aurelius legiunile II si III Italica, sub Septimiu Sever legiunile I, II si III Parthica
(cnd numrul legiunilor s-a ridicat la 33). Aceast situaie a durat pn pe timpul
lui Diocletian, cnd numrul legiunilor a crescut mult (dar cu diminuarea eIectivelor).
n epoca imperial, Iiecare legiune purta un nume; acesta deriv de la
diviniti (I Minervia, Martia Jictrix, XJ Apollinaris), de la insignele lor (J Alauaae,
XII Fulminata), de la numele mprailor (II, III si JIII Augusta, JII si XI Clauaia,

138
Un aspect: R. Saxer, Untersuchungen :u aen Jexillationen aes rmischen Kaiserheeres von
Augustus bis Diokletian, Kln Graz, 1967 (ES, 1).
139
V. A. MaxIield, The Military Decorations of the Roman imperial Army, Londra, 1981.
140
A. von Domaszewski, Die Rangoranung aes rmischen Heeres, Bonn, 1908 (BJhb., 117;
vezi nc: 2. durchgesehebe AuIlage. EinIhrung, Berichtigungen und Nachtrge von B. Dobson,
Kln Graz, 1967); vezi de asemenea numeroasele contribuii din volumul La Hierarchie (Rangoranung)
ae larmee romaine sous le Haut-Empire. Actes du Congres de Lyon (1518 septembre 1994)
rassembls et dits par Yann Le Bohec, Paris, 1995.
141
Vezi AE, 1983, 6; M. Christol, Les reformes ae Gallien et la carrire senatoriale, Tituli, 4,
1982, p. 143166; Y. Le Bohec, Larmee romaine sous le Haut-Empire
2
, Paris, 1990, p. 25, 39
(praefectus legionis), 281 (index)
142
Vezi: D. van Berchem, Larmee ae Diocletien et la reforme constantinienne, Paris, 1952;
D. HoIImann, Das sptrmische Bewegungsheer una aie Notitia Dignitatum, 2 vol., DsseldorI,
19691970; M. J. Nicasie, Twilight of Empire. The Roman Army from the reign of Diocletian until the
battle of Aarianople, Amsterdam, 1998; Y. Le Bohec, Larmee romaine sous le Bas-Empire, Paris, 2006.
143
Rmn nc Iundamentale cele dou articole sintetice: E. Ritterling, Legio, RE, XII (1925),
col. 11861837; A. Passerini, Legio, DE, IV (19491950), p. 549624. Vezi de asemenea: H. M. D.
Parker, The Roman Legions
2
, Cambridge, 1958. MonograIiile unor legiuni: Doina Benea, Din istoria
militar a Moesiei Superior i Daciei. Legiunea a JII-a Clauaia i legiunea a IIII-a Flavia, Cluj,
1983; V. Moga, Din istoria militar a Daciei romane. Legiunea XIII Gemina, Cluj, 1985;
M. Brbulescu, Din istoria militar a Daciei romane. Legiunea J Maceaonica i castrul ae la
Potaissa, Cluj, 1987; Y. Le Bohec, La troisime legion Auguste, Paris, 1989.

190
IIII Flavia, II Traiana Fortis, XXX Ulpia Jictrix), de la numele popoarelor cu care
s-au luptat sau denumirea provinciei din care au Iost recrutate (I Germanica, IIII
Scythica, IIII si J Maceaonica, IX Hispana, XXII Deiotariana), dup calitile
dovedite n lupt (JI Ferrata, JI Jictrix, XX Jaleria Jictrix, XXI Rapax, X Fretensis);
mai erau legiuni create prin dublare (XJ si XXII Primigenia) ori prin Iuziune (legiones
gemellae. XIII si XIIII Gemina) sau aaiutrices (I si II, Iormate din marinari).
Legiunile poart epitete primite n diverse ocazii (pia fiaelis, constans, vinaex, felix,
victrix, firma), iar ncepnd cu Caracalla supranume imperiale (Antoniniana,
Maximiana, Alexanariana Severiana, Goraiana, Philippiana, Deciana etc.).
Legiunile erau cantonate n aIara Italiei, n provincii: n Britannia legiunile
II Augusta, JI Jictrix, XX Jaleria Jictrix; n Germania Superior legiunile JIII
Augusta si XXII Primigenia; n Germania InIerior legiunile I Minervia si XXX
Ulpia; n Raetia legiunea III Italica; n Noricum legiunea II Italica (acestea
dou din urm create de Marcus Aurelius); n Pannonia Superior legiunile
I Aaiutrix, X Gemina si XIIII Gemina; n Pannonia InIerior legiunea II Aaiutrix;
n Moesia Superior legiunile IIII Flavia si JII Clauaia; n Moesia InIerior
legiunile I Italica, J Maceaonica (pn n 168) si XI Clauaia; n Cappadocia
legiunile XII Fulminata si XJ Apollinaris; n Syria legiunile III Gallica,
IIII Scythica si XJI Flavia; n Iudaea legiunile JI Ferrata si X Fretensis; n
Arabia legiunea III Cyrenaica; n Egipt legiunea II Traiana; n Numidia
legiunea III Augusta; n Hispania Citerior legiunea JII Gemina; n Mesopotamia
legiunile I si II Parthica. Septimiu Sever (creatorul celor trei legiuni Parthicae) a
cantonat legiunea II Parthica la Alba, lng Roma.
Comandantul legiunii era legatus (Augusti) legionis
144
; el era de rang
senatorial, Iost pretor (vir praetorius); putea avansa ca guvernator al unei provincii
de rang pretorian. n subordinea direct a legatului legiunii se aIlau sase tribuni:
unul era de rang senatorial, tribunus laticlavius (care era de drept si lociitorul
legatului legiunii), ceilali cinci erau de rang ecvestru, tribuni angusticlavii.
O legiune era organizat n 10 cohorte, numerotate de la I la X, Iiecare
cuprinznd 3 manipuli de cte dou centurii; deci 60 de centurii 80 de oameni;
prima cohort se pare c numra 800 de oameni. Cavaleria legionar numra 120
de clrei, grupai n 4 turmae, conduse de decurioni, dar avnd deasupra un
centurion
145
. Se adugau alte eIective (meseriasi, medici, veterinari, ,artilerie etc.),
astIel nct o legiune ajungea s numere pn la 6 400 de oameni.
Fiecare cohort cuprindea sase centurii, conduse de centurioni: hastatus prior
si hastatus posterior, princeps prior si princeps posterior, triarius (pilus) prior si
triarius (pilus) posterior; centurionul cel mai nalt n rang (centurio prior) era totdeauna

144
Th. Franke, Die Legionslegaten aer rmischen Armee in aer Zeit von Augustus bis Traian,
Bochum, 1991; vezi de asemenea: G. AlIldy, Die Legionslegaten aer rmischen Rheinarmeen, Kln
Graz, 1967 (ES, 3); E. Dabrowa, Legio X Fretensis, a prosopographical stuay of its officers (IIII c.
A.D.), Stuttgart, 1993 (centurioni si legai); I. Piso, Fasti provinciae Daciae, I. Die senatorischen
Amtstrger, Bonn, 1993, p. 210281 (legaii legiunilor XIII Gemina si V Macedonica). Dup reIorma
lui Gallienus, comanda legiunii o avea praefectus legionis, de rang ecvestru (vezi AE, 1983, 6).
145
Vezi C. C. Petolescu, n vol. Civilisation grecque et cultures antiques peripheriques. Hommage
a Petre Alexandrescu a son 70
e
anniversaire (ed. Al. Avram si Mircea Babes), Bucuresti, 2000, p. 340
(cu bibliograIia problemei).

191
comandantul manipulului. Comandantul manipulului de triarii era totodat comandantul
cohortei; comandanii cohortelor erau denumii primi oraines (orainarii)
146
.
Deosebirea centurionilor se Icea si n Iuncie de cohorte, de la cohors X la cohors I ;
astIel, ordinea rangurilor era, de la X (aecimus) hastatus posterior (centurionul cel
mai mic n rang) pn la primus pilus, comandantul primei cohorte (centurionul cel
mai nalt n rang). n Iuncie de titlul centurionului si numrul de ordine al cohortei
era si ordinea rangurilor si implicit avansarea centurionilor din legiune
147
.
Centurionii proveneau Iie dintre tinerii cavaleri care renunau la inelul de
cavaler (motiv pentru care n inscripii sunt desemnai cu titlul de ex equite Romano),
Iie erau promovai dintre evocati grzii pretoriene ori chiar dintre suboIierii legiunilor
(motiv pentru care erau denumii ex caliga, caliIicativ, evident, omis n inscripii).
Primipilii
148
proveneau Iie prin avansarea centurionilor legionari, Iie din
centurionii grzilor pretoriene promovai ntre primi oraines legionari. Primipilatul
era nsoit de acordarea demnitii ecvestre; un Iost primipil (primipilaris)
149
putea
urca treptele superioare ale ierarhiei ecvestre (procurator de rang aucenarius al
unei provincii) sau primi comanda succesiv a grzilor de la Roma (cu titlul de
tribunus cohortis) dup care urma al doilea primipilat. Un primus pilus bis era
numit praefectus castrorum al unei legiuni sau putea aspira la comanda Ilotei de la
Misenum ori Ravenna, dup care urma preIectura Egiptului, apoi comanda grzii
pretoriene
150
.
Legiunile erau recrutate numai dintre ceteni; n orice caz, soldaii trebuiau
s primeasc cetenia la intrarea sub drapel. Vrsta recrutrii era la 1718 ani.
Pn la Septimiu Sever, cstoria nu era permis n timpul serviciului militar nici
pentru soldai, nici pentru centurioni. Copiii legionarilor n serviciu rmneau
nelegitimi; doar dac la rndu-le intrau sub drapel, primeau numele tatlui si erau
nscrisi n tribul Pollia.
Se cunosc doar dou momente cnd soldaii din legiuni primesc diplome
militare. AstIel, trei diplome dateaz din 22 decembrie 68
151
si au Iost acordate de
mpratul Galba: veteranis qui militaverunt in legione I Aaiutrice honestam
missionem et civitatem aeait; aceast legiune Iusese creat de Nero din marinari,
motiv pentru care Tacitus o denumeste classica (Hist., I, 31 si 36) sau prima classicorum
(Hist., II, 67); Galba a ncercat s-o readuc la vechea condiie (Suetonius, Galba,
12; vezi si Tacitus, Hist., I, 6 si 31). Alte diplome dateaz din timpul lui Vespasian:
dou din 7 martie 70
152
, privind: una pe causari qui militaverunt in leg(ione) II
Aaiutrice pia fiaele, qui bello inutiles facti, ante emerita stipenaia exauctorati sunt
et aimissi honesta missione, cealalt acordat veteranis qui militaverunt in leg(ione)

146
Vezi AE, 1993, 1364: primi oraines et centurion(es) leg(ionis) I Ital(icae).
147
Vezi: D. J. Breeze, The Career Structure below the Centurionate auring the Principate,
ANRW, II/1, 1974, p. 435451; M. P. Speidel, The Centurions Titles, ES, 13, 1983, p. 4361.
148
Vezi B. Dobson, Die Primipilares. Entwicklung una Beaeutung, Laufbahnen una Persnlichkeiten
eines rmischen Offi:ierranges, Kln Bonn, 1978 (BeiheIte der Bonner Jahrbcher, 37).
149
C. WolII, Primus pilus ou primipilaris?, REMA, I, 2004, p. 522 (vezi AE, 2004, 81).
150
B. Dobson, The Significance of the Centurion ana Primipilaris in the Roman Army ana
Aaministration, ANRW, II, 1, 1974, p. 392434.
151
CIL XVI, 79.
152
CIL, XVI, 1011.

192
II Aaiutrice pia fiaele, qui vicena stipenaia aut plura meruerant et sunt aimissi
honesta missione; o a treia diplom reproduce o constitutio din 5 apilie 71, emis
pentru unii marinari exauctorati din Ilota de la Ravenna
153
; toate trei diplomele
continu cu Iormula quorum nomina subscripta sunt ipsis liberis posterisque
eorum civitatem aeait et conubium cum uxoribus quas tunc habuissent, cum est
civitas iis aata, aut, siqui caelibes essent, cum iis quas postea auxissent aumtaxat
singuli singulas. Legiunea II Aaiutrix a Iost constituit de Vespasian din marinari
din Ilota de la Ravenna cei care, instigai de Lucilius Bassus, trecuser de partea
lui Vespasian (Tacitus, Hist., III, 12) si au luptat n armata lui Antonius Primus; curnd
dup aceea, a Iost Icut de mpratul Vespasian iusta legio si denumit pia fiaelis.
Soldaii serveau n inIanterie (majoritatea) sau n cavaleria legionar; un
eques era superior n rang unui simplu miles. Soldaii de rnd puteau aspira spre
treapta gradailor
154
(principales, ceea ce atrgea scutirea de corvezi, Iiind imunes),
precum: Iuncionari n birouri (librarii, actarii, exceptores) si la intenden (custoaes
armorum), suboIieri de ordonan (cornicularii, commentarienses, speculatores,
stratores, beneficiarii), cu diIerite misiuni (tesserarii, signiferi, vexiliferi, haruspices si
victimarii, meaici, architecti); cel mai nalt dintre ei era optio, care putea aspira la
rangul de centurion. Pe cmpul de lupt, ordinele comandantului erau transmise prin
intermediul trompeilor (tubicines, liticines, buccinatores) si al purttorilor de stindarde
155
.
Pe timpul mpratului Traian, n Dacia au staionat trei legiuni: I Aaiutrix,
IIII Flavia si XIII Gemina; din aceste legiuni au Iost detasate importante eIective si
trimise n rzboiul cu parii
156
. Dup reorganizarea provincial nIptuit de
mpratul Hadrian, n Dacia Superior a rmas o singur legiune, XIII Gemina,
avnd sediul la Apulum; dup anul 168 a Iost adus n Dacia nc o legiune,
J Maceaonica si stabilit la Potaissa
157
.
Prezentm n continuare o situaie a documentrii privind legiunile si
vexilaiile legionare aIlate n Dacia.
Legio I Aaiutrix
Se consider c aceast trup a participat la rzboiul dacic al mpratului
Traian, dup care ar Ii rmas n Dacia
158
. n acest sens, se aduc n discuie n
special dou inscripii:

153
AE, 2004, 1282 ( 2007, 1232).
154
Vezi astIel: M. Clauss, Untersuchungen :u aen principales aes rmischen Heeres von Augustus
bis Diokletian. Cornicularii, speculatores, frumentarii, Bochum, 1973; E. Schallmayer s.a., Corpus
aer grieschischen una lateinischen Beneficiarier-Inschriften aes Rmischen Reiches, Stuttgart, 1990;
J. Ott, Die Beneficiarier. Untersuchungen :u ihrer Stellung innerhalb aer Rangoranung aes
rmischen Heeres una :u ihrer Funktion, Stuttgart, 1995; Jocelyne Nelis-Clment, Les beneficiarii.
Militaires et aaministrateurs au service ae lEmpire (I
er
s. a.C. JI
e
s. p.C.), Paris, 2000.
155
Vezi Cristina-Georgeta Alexandrescu, Blasmusiker una Stanaartentrger im rmischen Heer.
Untersuchungen :ur Benennung, Funktion una Ikonographie, Cluj, 2010
156
Vezi C. C. Petolescu, Dacia (N.S.), 33, 1989, p. 253254.
157
Vezi I. Piso, Les legions aans la province ae Dacie, n vol.: Y. Le Bohec, C. WolII, Les
legions ae Rome sous la Haut-Empire. Actes au Congrs ae Lyon (1719 septembre 1998), Lyon,
2000, p. 205225.
158
E. Ritterling, RE, XII, col. 13901391.

193
1. Apulum
159
: Domin(?o) Aeterno, pro salute Imp(eratoris) Nervae Traiani
Caes(aris) Augu(sti) Ger(manici) Daci(ci), L. Antonius Apollin[aris{, vet(eranus)
leg(ionis) I Aa(iutricis) p(iae) f(iaelis). Deoarece Traian nu poart nc titlul
Parthicus, se consider c inscripia dateaz ante 115.
2. Apulum
160
. Fortunae Aug(ustae) sacr(um) et Gen[i{o canabensium,
L. Silius Maximus, vet(eranus) leg(ionis) I Aa(iutricis) p(iae) f(iaelis), magistra(n)s
primus in can(abis), a(ono) a(eait) et Silia Ianuaria et Silius Firminus. Dedicantul
Icea parte din prima pereche (n sens cronologic) de magistrai ai canabelor.
La acestea se pot aduga alte cteva inscripii:
3. Apulum
161
. Aesculapio et Hygiae, Tib(erius) Cl(auaius) Jalerianus,
(centurio) leg(ionis) XIII G(eminae) et leg(ionis) I A(a)i(u)tricis). Reinem n
special inIormaia despre avansarea acestui centurion din legiunea XIII Gemina n
legiunea I Adiutrix, care s-ar putea s-si Ii avut castrul tot la Apulum.
4. Acelasi centurion pare s apar si ntr-o inscripie de la Hoghiz din timpul
mpratului Hadrian, menionnd probabil o lucrare de construcie:
162
[vexil(latio)
leg(ionis, -onum) I Aa(iutricis) et{ XIII G(eminae) sub Tib(erio) Cl(auaio) [Jaleriano?
(centurione) leg(ionis{ XIII G(eminae) Antoninianae (?) (supranumele imperial a
Iost adugat pe timpul mpratului Caracalla). Ar rezulta c avansarea acestui
centurion s-a produs de Iapt din legiunea I Adiutrix n legiunea XIII Gemina.
5. Stampil tegular de la Apulum
163
: LEGXIIIGETADI. Ar Ii o stampil
comun a legiunilor XIII Gemina si I Adiutrix; dar unii nvai
164
preIer lectura
Leg(ionis) XIII Ge(minae) Taai (numele trupei nsoit de antroponimul Taaius).
6. Apulum. Dou Iragmente de tegule descoperite n apropierea zidului de est
al castrului
165
:
a. b.
LEG I G I AD (ligatura A D)
IIIXGII X GIIL (litera E redat II)
Din combinarea celor dou texte, rezult urmtoarea lectur: Leg(io, -ionis)
I Aa(iutrix, -icis) / leg(io, -onis) XIII (n r. 2, scrierea este retrograd).
n legtur cu prezena acestei legiuni la Apulum, s-au Iormulat mai multe
opinii. AstIel, Ioana Bogdan Ctniciu considera c la Apulum cele dou legiuni
campau n acelasi castru
166
. Dimpotriv, J. C. Mann considera c ar Ii existat un

159
CIL, III, 1004 ( IDR, III/5, 65).
160
CIL, III, 1008 ( IDR, III/5, 74).
161
CIL, III, 981 ( IDR, III/5, 11).
162
CIL, III, 953 ( IDR, III/4, 230; lectura reinut este cea propus de noi: vezi ILD, 431).
163
IDR, III/6, 246 (bibliograIia complet). Alte stampile provin de la Criseni (IDR, III/3, 12,2)
si de la Pianu de Jos (IDR, III/4, 1). O stampil cu acelasi coninut ar proveni si de la Drobeta: CIL,
III, 1628 ( 8062; ILS, 9109; IDR, II, 101).
164
E. Ritterling, RE, XII, col. 1391 si 1717; I. I. Russu, Apulum, 5, 1965, p. 229230, nr. 21,
Iig. 3I; idem IDR, III/4, p. 18 (ntreaga discuie).
165
Cele dou Iragmente sunt menionate de I. I. Russu, IDR, III/3, p. 28 (ad nr. 12,2); idem,
IDR, III/4, p. 17 (ad nr. 1); publicare: IDR, III/6, 1 (Cl. L. Blu).
166
Ioana Bogdan Ctniciu, Evolution of the System of Defense Work in Roman Dacia (BAR,
116, 1981), p. 21.

194
castru dublu
167
ceea ce este n contradicie cu topograIia militar de la Apulum.
Dup C. Opreanu, legiunea I Adiutrix si-ar Ii avut castrul n Partos, pe amplasamentul
viitorului municipium Aurelium Apulense
168
. Toate aceste opinii au Iost contestate
de I. Piso
169
.
O alt ntrebare este dac aceast legiune a staionat cu ntregul su eIectiv n
Dacia. Dup I. Piso, n Dacia ar Ii staionat numai o vexilaie a acestei legiuni
170
;
aceasta ar Ii rmas n Dacia pn n anul 113, cnd legiunea a Iost trimis n Orient
n rzboiul cu parii.
Prerea noastr este c n Dacia au rmas pe timpul lui Traian toate cele trei
legiuni, desi eIectivele au putut Ii n anumite momente diminuate. AstIel, pentru
rzboiul cu parii, Traian a luat detasamente (vexilaii), cu eIectiv necunoscut, din
Iiecare din aceste legiuni, posibil si din provinciile vecine, contribuind la constituirea
unui corp de trupe pus sub comanda unui general roman. Teoretic, n Dacia staionau
tot trei legiuni; asa s-ar explica rangul nalt al guvernatorilor Daciei: cel mai cunoscut
este cazul lui C. Iulius Quadratus Bassus, un veteran al rzboiului dacic si al rzboiului
parthic; dup guvernarea Syriei (cea mai important legaie consular), acest general
a Iost trimis, n 117, s guverneze Dacia
171
.
Dintr-o epoc mai trzie, posibil din timpul rzboiului lui Filip Arabul cu
carpii, pot s dateze dou inscripii menionnd militari ai legiunii I Adiutrix czui
n cursul luptelor: incursu hostis Daciae aeciait
172
, aecea(it) exp(eaitione) Dacisca
173

(cI. infra, la legio II Italica).
Legio IIII Flavia
174

A participat probabil la rzboiul mpratului Traian cu dacii
175
. Numele
abreviat al legiunii apare pe un bloc de calcar descoperit n zidul de incint al
cetii dacice de la Grdistea de Munte
176
; nseamn c o Iraciune a acestei legiuni
a Iost lsat s vegheze n capitala dacic (Sarmizegetusa Regia), alturi de alte
vexilaii legionare (din legio II Aaiutrix pia fiaelis
177
, legio JI Ferrata
178
si poate
I Aaiutrix
179
), unde a eIectuat lucrri constructive; asa se explic pasajul din opera

167
J. C. Mann, Legionary Recruitment ana Jeteran Settlement auring the Principate, Londra,
1983, p. 3940; idem, Apulum, 35, 1998, p. 122132.
168
C. Opreanu; Dacia roman i Barbaricum, Timisoara, 1998, p. 42.
169
I. Piso, loc. cit., p. 205206, notele 56.
170
I. Piso, op. cit., p. 206: 'Elle aurait remplac dans le camp d`Apulum des eIIectiIs de la
legio XIII Gemina occups ailleurs avec la costruction de camps auxiliaires et de routes stratgiques.
171
Despre acest guvernator: IDRE, II, 381 (cu bibliograIia); vezi I. Piso, Fasti provinciae
Daciae, I, p. 2329, nr. 4.
172
CIL, III, 3660 ( ILS, 2308; IDRE, II, 274).
173
IDRE, II, 276 ( AE, 1909, 144). Vezi C. C. Petolescu, Dacia i Imperiul Roman,
Bucuresti, 2000, p. 318, nota 52.
174
Despre aceast legiune: Doina Benea, Din istoria militar a Moesiei Superior i a Daciei.
Legiunea a JII-a Clauaia i legiunea a IIII-a Flavia, Cluj-Napoca, 1983, p. 141217.
175
K. Strobel, Untersuchungen :u aen Dakerkriegen Trafans, Bonn, 1984, p. 8890.
176
IDR, III/3, 269 a-c.
177
IDR, III/3, 268 ( AE, 1983, 824).
178
IDR, III/3, 270 ( AE, 1983, 825).
179
IDR, III/3, 271.

195
lui Cassius Dio (LXVIII, 8,7), de unde aIlm c dup ncheierea ostilitilor din
102 Traian a lsat oaste la Sarmizegetusa. O problem nerezolvat este ns dac
legiunea a staionat pe locul viitoarei capitale a provinciei Dacia (colonia Ulpia
Traiana) unde s-au descoperit, cu ocazia spturilor din Iorul roman, cteva
stampile tegulare
180
, de tipul celor deja cunoscute la Ulpia Traiana
181
; unii autori
consider c asa-zisul forum vetus ar Ii de Iapt principia castrului legiunii IIII Flavia
182
.
Despre staionarea legiunii IIII Flavia n Dacia pe timpul domniei lui Traian
stau mrturie numeroase descoperiri epigraIice, ndeosebi tegulare, de pe cuprinsul
Banatului si zonei de sud-est a Transilvaniei
183
. Din aceast perioad dateaz
legaia asupra acestei legiuni a lui T. Iulius Maximus Manlianus
184
. Din aceeasi
perioad sunt cunoscui doi centurioni ai legiunii: Sex. Pilonius Modestus, originar
din Beneventum, mort la vrsta de 37 de ani
185
si cunoscutul M. Calventius Viator,
cu misiunea de exerc(itator) eq(uitum) sing(ularium) C. Aviai Nigrini, leg(ati)
Aug(usti) pr(o) pr(aetore)
186
.
Dup Doina Benea, legiunea IIII Flavia ar Ii Iost retras din Dacia la
izbucnirea rzboiului cu parii, pentru a nlocui legiunea VII Claudia trimis n Orient
187
.
Participarea legiunii VII Claudia la rzboiul parthic este presupus pe baza unei
inscripii grecesti din Lydia, unde este amintit alturi de alte legiuni (I Italica, IIII
Scythica si V Macedonica), n legtur cu prestrile din partea provinciei pentru
aprovizionarea acestor trupe
188
. Dar este mai probabil c legiunea VII Claudia a Iost
si ea prezent n rzboiul cu parii doar cu o vexilaie. Probabil la Iel s-a ntmplat
si cu cele trei legiuni din Dacia, care au trimis n Orient doar Iraciuni din ele,
pentru a nu aIecta aprarea provinciei; n aceste condiii, legiunea IIII Flavia a
rmas, cu grosul ei, n Dacia pn n anul 118
189
. Asa se explic Iaptul c un
centurion al acestei legiuni, Q. Licinius Macrinus, dedic la Micia o inscripie lui
Iupiter Optimus Maximus Heliopolitanus, dup ntoarcerea din campania oriental
190
.
Legio J Maceaonica
191

Se crede c aceast legiune a Iost creat de Brutus (ca si legio IIII
Maceaonica) si ar Ii participat la btlia de la Philippi. A Iost stabilit probabil de
Augustus pe teritoriul Moesiei, unde este atestat de Tacitus (Annales, IV, 5, 3) si
de o inscripie
192
pe timpul lui Tiberius. mpreun cu legiunea IV Scythica lucreaz

180
Vezi monograIia publicat sub direcia lui I. Piso, Colonia Dacica Sarmi:egetusa, I. Le
forum vetus ae Sarmi:egetusa, I, Bucuresti, 2006, p. 315320, nr. 15.
181
IDR, III/2, 540.
182
Vezi rezumatul discuiilor: I. Piso, Les legions (supra, nota 157), p. 208210.
183
I. Glodariu, Die Legio IJ Flavia felix in Da:ien. AMN, 3, 1966, p. 429435; D. Protase, Die
Legio IIII Flavia nralich aer Donau una aie Zugehrigkeit aer Banat una Westolteniens :ur Provin:
Da:ien, AMN, 4, 1967, p. 4772.
184
CIL, XII, 3167 ( ILS, 1016; IDRE, I, 182).
185
CIL, III, 1480 ( ILS, 2654; IDR, III/2, 437).
186
CIL, III, 7904 ( ILS, 2417; IDR, III/2, 205).
187
D. Benea, op. cit., p. 5051.
188
AE, 1939, 132.
189
I. Piso, art. cit., p. 211.
190
CIL, III, 1353 ( IDR, III/3, 95).
191
RE, XII, 1925, col. 15721585 (E. Ritterling); DE, IV, 1949, p. 562 (A. Passerini).
192
ILS, 2281.

196
la construirea drumului de pe malul drept al Dunrii
193
. Cel mai trziu pe timpul
mpratului Claudius, legiunea V Macedonica a Iost stabilit n castrul de la Oescus
(Ghighen)
194
.
n anul 62 a Iost trimis de Nero n expediia din Armenia (Tacitus, Annales,
XV, 6). Dup declansarea rzboiului cu evreii, a Iost trimis la Alexandria. A luat
parte la numeroase operaiuni; n 68 era cantonat la Emaus
195
; n 69 particip la
asediul Ierusalimului (unde ocup turnul Antonia: Flavius Iosephus, Bellum Iuaaicum,
V, 11 si VI, 1,7). Cu ocazia acestor lupte, au Iost decorai si doi centurioni ai legiunii
V Macedonica
196
.
Din anul 71 revine n Moesia, n castrul de la Oescus. Dup divizarea
Moesiei (anul 86), legiunea V Macedonica a aparinut provinciei Moesia InIerior.
A luat parte la rzboiul dacic al mpratului Domitian
197
.
Poziia sa n proximitatea Daciei implic din plin legiunea V Macedonica n
bellum Dacicum al mpratului Traian. n cursul expediiei din 101-102, comandant
al legiunii a Iost Q. Roscius Coelius Pompeius Falco
198
. n acest timp (sau n intervalul
103105 ?) particip alturi de detasamente din alte trupe ale Moesiei InIerioare
(legiunile I Italica si XI Clauaia si cohors I Flavia Commagenorum) la lucrrile
militare din nordul Munteniei
199
. S-ar putea ca un detasament s Ii luat parte si la
lucrrile de construcie a podului si castrului (?) de la Drobeta, unde au aprut
numeroase stampile tegulare ale acestei legiuni
200
. De asemenea, de la Stolniceni
(Buridava) se cunosc stampile comune ale legiunilor I Italica, XI Claudia si
V Macedonica
201
, iar de la Arutela stampile ale legiunii V Macedonica
202
.
Probabil nc de acum, legiunea V Macedonica a Iost mutat n Dobrogea, la
Troesmis (Iglia); aici este menionat de Ptolemeu (III, 10, 5)
203
si de numeroase
inscripii
204
. Pe lng castru a aprut o asezare civil; pe timpul lui Hadrian, o inscripie
menioneaz veterani et cives Romani consistentes aa canabas legionis J Maceaonicae
205
.
Este posibil ca legiunea s Ii participat, cu o vexilaie, la rzboiul parthic al
mpratului Traian, asa cum rezult din studiul carierei unor centurioni ai acestei
legiuni
206
. Mai sigur este participarea unei vexilaii din legiunile I Italica, V Macedonica
si XI Claudia la rzboiul mpratului Hadrian cu iudeii
207
. De asemenea, a participat

193
CIL, III, 1698.
194
T. Ivanov, n Actes au IX
e
Congrs, p. 59, nr. 1113.
195
CIL, III, 6647, 14155, 11 si 12.
196
CIL, VI, 3580, a-b; CIL, XI, 390.
197
CIL, III, 12411 ( IDRE, II, 328 (centurion decorat); poate si IDRE, II, 359.
198
CIL, III, 12117 (Budrun, Cilicia); CIL, X, 6321 ( ILS, 1035); IDRE, I, 101 (Tarracina);
IDRE, II, 374 (Ephesus).
199
IDR, II, 600603; ILD, 167 (Drajna de Sus).
200
IDR, II, 99. Alte opinii: D. Benea (AMP, I, 1977, p. 173178; AMN, 15, 1978, p. 235244:
le dateaz n epoca Aurelian Diocletian) si C. C. Petolescu (RdI, 32, 1979, 11, p. 2204, nota 10:
eventual din epoca lui Filip Arabul).
201
IDR, II, 556558.
202
IDR, II, 579.
203
Fontes, I, p. 552.
204
Vezi n special ISM, V (indici, p. 340).
205
CIL, III, 6166 ( ISM, V, 154).
206
Vezi C. C. Petolescu, Contribuii, I, p. 143 si 148.
207
CIL, III, 14155, 2.

197
la rzboiul parthic condus de Lucius Verus; o inscripie de la Troesmis aminteste
de un soldat aefu(n)ctus in expea(itione) Part(hica)
208
. La aceast campanie s-ar
reIeri si inscripia centurionului C. Cassius Vitalis, care nchin, civa ani mai
trziu, la Potaissa, o inscripie lui Apollo Parthicus
209
.
Pe timpul mpratului Marcus Aurelius s-a pus n miscare o vast coaliie
barbar, asaltnd graniele Imperiului de la Rin si Dunre (SHA, Jita Marci, 22, 1):
Gentes omnes Illyrici limite usque in Galliam conspiraverunt, ut Marcomanni,
Jaristae, Hermunauri et Quaai, Suevi, Sarmatae, Lacringes et Burei, hi alliique cum
Jictualis, Sosibies, Sicobotes, Roxolani, Basternae, Halani, Peucini, Costoboci.
Dacia nssi a Iost atacat: de sarmaii iazygi, care au ptruns dinspre vest
(castrul de la Micia a Iost ars), poate si dinspre nord (quazi ?) si rsrit
(costoboci)
210
. n aceste condiii, legiunea V Macedonica a Iost adus si ea pentru a
participa la luptele de la Dunrea pannonic; este semniIicativ n acest sens
inscripia de la Troesmis a lui T. Valerius Marcianus, nscut n canabele legiunii
(castris), veteran al legiunii V Macedonica, participant la rzboiul cu parii, apoi la
cel de la Dunre: funct(us) ex[peai{t(ione) Orientali sub St[at(io) Pri{sco, Iul(io)
Severo, M[art(io) Jero{ c(larissimis) v(iris) item Germ(anica) sub [Cal{pur(nio)
Agricola, Cl(auaio) Fronto[ne{ c(larissimis) v(iris), m(issus) h(onesta) m(issione)
in Dacia Cethe(go) et Claro co(n)s(ulibus) sub Corne(lio) Clemente c(larissimo)
v(iro), reversus aa Lares suos
211
. Rezult c legiunea V Macedonica a participat la
rzboiul cu neamurile germanice mai nti sub comanda lui Calpurnius Agricola; n
legtur cu calitatea acestui general, exist o serie de discuii: consul probabil n
159
212
, posibil legat al Britanniei, ntre 162166
213
; eventual guvernator consular al
Daciei ntre 166-168
214
; dar mai probabil comandant al unui corp de armat cu
titlul de legatus Aug(usti) pr(o) pr(aetore)
215
. Militarul din inscripia noastr,
T. Valerius Marcianus, a ajuns n Dacia pe cnd la crma acesteia era guvernatorul
(acum de rang consular) M. Claudius Fronto (168170); a Iost lsat la vatr de
succesorul acestuia, legatul Cornelius Clemens. Prin urmare, legiunea V Macedonica a
Iost adus n Dacia prin 168/169, Iiind atribuit Daciei Porolissensis
216
.
Garnizoana legiunii a Iost stabilit, probabil de la nceput, la Potaissa. Castrul
(573 408 m; 23,38 ha) era situat pe platoul denumit acum ,Cetate si a Iost
sistematic investigat prin spturi ncepnd din anul 1971.
Datele tehnice eseniale despre sistemul de IortiIicare si organizarea intern a
castrului legiunii V Macedonica sunt n primul rnd cele cunoscute n urma
cercetrilor arheologice. Uneori, la acestea se adaug cteva inscripii: astIel, o
epigraI din anul 195 menioneaz o construcie (nenumit, deoarece inscripia era
desigur Iixat pe Iaada acesteia) druit legiunii de mpratul Septimiu Sever, cu

208
CIL, III, 6189 ( ISM, V, 185).
209
ILD, 482 ( AE, 1972, 454).
210
C. C. Petolescu, Contribuii, I, p. 118 si urm.
211
CIL, III, 7505 ( ILS, 2311; ISM, II, 160).
212
G. AlIldy, Konsulat una Senatoren Satana unter aen Antoninen, Bonn, 1977, p. 172.
213
Ibiaem, p. 219.
214
Ibiaem, p. 223.
215
Pentru problem, vezi si I. Piso, Fasti, I, p. 8889
216
I. Piso, Tituli, 4, 1982, p. 389; M. Brbulescu, Legiunea J Maceaonica, p. 23.

198
dedicaia guvernatorului general al Daciilor P. Septimius Geta (Iratele mpratului),
prin grija legatului legiunii Tib. C|l(audius)| Claudianus
217
. O alt inscripie
(disprut) menioneaz o basilica leg(ionis) J Mac(eaonicae)
218
.
n primele decenii ale staionrii n Dacia, inIormaiile asupra legiunii
V Macedonica sunt precare. Dup dispariia lui Commodus si declansarea luptei
pentru putere, vexilaii dacice au Icut pare-se parte din armatele care l-au nsoit
pe Septimiu Sever n Italia
219
.
n anul 195, comandant al legiunii V Macedonica era Ti. Claudius Claudianus;
n 196 el deinea comanda legiunii XIII Gemina, dup care este menionat cu titlul
de praepositus vexillation(um) Daciscarum: este vorba, evident, de un corp de
trupe din Dacia luate s lupte n Gallia contra lui Clodius Albinus
220
.
Legiunea este atestat la Potaissa pn la sIrsitul dominaiei romane n
Dacia. Pentru Iidelitatea Ia de mprat si patrie, trupa a primit epitetele p(ia)
c(onstans)
221
, pia fiaelis
222
, iar n secolul al III-lea supranume imperiale:
Antoniniana (de la Caracalla)
223
, Severiana Alexanariana (de la Severus
Alexander)
224
, Goraiana (de la Gordian al III-lea)
225
.
n perioada ,anarhiei militare, legiunile Daciei nu au participat, se pare, la
competiia pentru putere, rmnnd Iidele mprailor acceptai de Senat. Din
aceast perioad mai avem cteva inIormaii despre legiunile Daciei.
AstIel, dintr-o inscripie de la Roma aIlm despre un anonim p(rimi)p(ilaris),
aux legg(ionum) Dac(iae), Ir ndoial comandantul unei vexilaii din cele dou
legiuni ale Daciei; dup care a avansat tribun al unei cohorte pretoriene, pe timpul
celor doi Filipi
226
.
Pe monedele de tipul Provincia Dacia, emise ncepnd cu Filip Arabul, apare
simbolul legiunii: vulturul. AstIel, pe monedele din primul an (246), Dacia
personiIicat ine n mna dreapt sabia curb, iar n stnga un stindard cu
inscripia D(acia) F(elix) (la picioarele Daciei, vulturul si leul); pe alte emisiuni,
Dacia ine n Iiecare mn cte un vexillum, avnd ciIrele J (dedesubt vulturul) si
XIII (dedesubt leul)
227
(Iig. 12/6).
Probabil de pe timpul lui Valerian si Gallienus dateaz comanda lui L. Petronius
Taurus Volusianus, trib(unus) leg(ionum) X et XIIII Gem(inae) prov(inciae) Pannoniae
Superiori(s) itim leg(ionum ?) Daciae
228
. Pe timpul invaziilor din timpul acestor
mprai, legiunea V Macedonica a trimis probabil o parte din eIective pentru a

217
CIL, III, 907.
218
CIL, III, 38* ( I. I. Russu, AMN, 3, 1966, p. 444445; AE, 1971, 364; ILD, 462).
219
M. Brbulescu, Legiunea J Maceaonica, p. 26.
220
CIL, VIII, 7978 ( ILS, 1147; IDRE, II, 441).
221
ILD, 464, 475, 482, 486, 499, 463; simplu, pia: ILD, 474.
222
ILD, 463, 523, 527.
223
CIL, III, 902; ILD, 213. 530 (vezi si I. I. Russu, Z. Milea, Probleme de MuzeograIie, 1964,
p. 23, nr. 10 c).
224
ILD, 772 Severi[[ ana Alexanariana{{ , 775: S(everiana), 778: Severi[ana.{.
225
ILD, 488 p(ia?) Goraiana, 765, 769.
226
CIL, VI, 1645 ( ILS, 2773; IDRE, I, 19).
227
Vezi studiul amnunit publicat de Iudita Winkler, Moneaa ,Provincia Dacia`, SCN, 5,
1971, p. 145160.
228
CIL, XI, 1836 ( ILS, 1332; IDRE, I, 129).

199
lupta la sud de Dunre. Grosul legiunii continua ns s staioneze n castrul de la
Potaissa; aici, pe timpul acelorasi mprai, o inscripie este dedicat lui Deus
Azizus Bonus Puer Conservator, de ctre Donatus, preIect al legiunii
V Macedonica III pia fiaelis
229
; repetarea epitetului legiunii se ntlneste si pe
monedele lui Gallienus: JI p(ia) JI f(iaelis) si JII p(ia) JII f(iaelis)
230
.
Pe timpul lui Gallienus, detasamente din legiunile Daciei ajung la Poetovio, n
Pannonia Superior
231
, aIlate sub comanda lui Flavius Aper, praepositus leg(ionum)
J M(aceaonicae) et XIII G(eminae) Galli(enarum)
232
. EIective din aceste legiuni au
ajuns pn n Gallia; asa s-ar explica prezena numelor acestor legiuni pe aurei
emisi de Victorimus (urmasul uzurpatorului Postumus)
233
.
De pe timpul lui Gallienus, legiunea V Macedonica este condus de preIeci:
unul este Donatus, menionat mai sus; altul ar putea Ii Optatus (nu este exclus ns
s Iie doar praefectus castrorum)
234
.
De la Mehadia se cunoaste o stampil tegular comun a celor dou legiuni:
LEGG V M / ET XIII GN
235
; unii autori cred c dateaz din epoca posterioar
retragerii aureliene
236
. Dar litera Iinal este probabil ligatura A N T, abrevierea
supranumelui imperial Ant(oniniana); poate Ii prin urmare o vexilaie de lucru,
trimis aici pe timpul mpratului Caracalla.
Pe lng castrul legiunii s-au nIiripat probabil obisnuitele canabae; este
posibil ca acestea s Ii Iost nlate de Septimiu Sever la rangul de municipium
Septimium
237
(caz asemntor cu cele de la Apulum; v. infra, p. 202, 225). Tot sub
acest mprat, asezarea civil de la Potaissa a Iost ridicat la rangul de colonia
238
,
dup cum ne inIormeaz juristul Ulpian (Patavissensium vicus, qui a aivo Severo
ius coloniae impetravit ; v. infra, p. 226).
Dup abandonarea Daciei, legiunea V Macedonica a revenit la Oescus, n
Dacia Ripensis; ea stpnea un ,cap de pod (de la Constantin cel Mare, un pod
adevrat) pe malul de nord al Dunrii, asa cum apare n Notitia Dignitatum
(Orientis, XLII, 39). praefectus legionis quintae Maceaonicae Suciaavae si cum
rezult din bogatul materal epigraIic tegular
239
.

229
CIL, III, 875.
230
Vezi Jen Fitz, Les antoniniani aes legions ae Gallien, n Melanges aarcheologie, aepigraphie
et ahistoire offerts a Jerme Carcopino, Paris, 1966, p. 355365.
231
IDRE, II, 266270.
232
IDRE, II, 267.
233
RIC, V/2, p. 388, nr. 16 si 19; cI. E. Ritterling, RE, XII (1925), col. 1344.
234
CIL, III, 892.
235
IDR, III/1, 102.
236
M. Brbulescu, Leg. J Maceaonica, p. 32.
237
Vezi C. C. Petolescu, Contribuii, I, p. 162163 (opinia autorului din anul 1985). Vezi n acest
sens si acceptarea acestei ipoteze de ctre Mihai Brbulescu, Potaissa. Stuaiu monografic, Turda, 1994,
p. 4647.
238
Dispunem totusi de o singur atestare epigraIic: un Iragment de altar dedicat unei diviniti
necunoscute, de un anonim IIvir col(oniae) Pot(aissensis). Vezi totusi CIL, III, 1030 (infra, nota 487).
239
IGLR, 280283; ILD, 117.

200
Legio XIII Gemina
240

A Iost adus de Traian din Pannonia pentru a participa la rzboiul cu dacii si
a rmas n teritoriul ocupat dup armistiiul din 102. Dup nIrngerea deIinitiv a
dacilor, ea a Iormat, alturi de legiunile I Aaiutrix si IIII Flavia, precum si un
numr apreciabil de trupe auxiliare, armata noii provincii (exercitus Dacicus).
Garnizoana legiunii XIII Gemina a Iost nc din timpul lui Traian la Apulum, unde
si-a construit castrul de piatr (21,5 ha)
241
.
Legiunea XIII Gemina a participat, probabil doar cu o vexilaie, la rzboiul
parthic al mpratului Traian
242
.
La nceputul domniei lui Hadrian, legiunile I Adiutrix si IIII Flavia au Iost
retrase din Dacia, revenind la vechile garnizoane. n Dacia a rmas o singur legiune,
XIII Gemina, ceea ce explic diminuarea rangului guvernatorului Daciei Superioare
(legatus Augusti pro praetore) la treapta de vir praetorius; el era totodat si comandantul
legiunii
243
.
Legiunea XIII Gemina controla n special cursul Muresului; materialul
tegular cu stampilele legiunii provine din peste 40 de localiti de pe cuprinsul
provinciei. O inscripie de la Bejan, lng Deva, menioneaz o vexil(l)atio l(egionis)
XIII G(eminae) Ant(oninianae), avnd rolul de a supraveghea lucrul n carier
244
;
tot despre o vexilaie trebuie s Iie vorba n stampila de la Mehadia, din timpul lui
Caracalla, unde apar mpreun cele dou legiuni ale Daciei: LEGG V M ET XIII
GN
245
. Urmele prezenei legiunii se cunosc si n celelalte dou provincii dacice: n
Dacia InIerioar la Slveni (stampile tegulare)
246
si la Hoghiz (inscripie din timpul
lui Hadrian)
247
; n Dacia Porolissensis, la Tihu, de unde provine o lespede cu
inscripia vexillat(io) leg(ionis) XIII G(eminae)
248
.
Descoperirile epigraIice, ndeosebi cele de la Apulum, sunt revelatoare pentru
ordinea rangurilor din aceast legiune
249
. Cunoastem astIel pn acum 15 comandani
ai legiunii (legati Augusti legionis)
250
. Alt oIier important era praefectus castrorum
(provenit dintre centurionii legionari de cel mai nalt rang, care primise si demnitatea
ecvestr)
251
. Dup reIorma militar a lui Gallienus, el devine comandantul legiunii
(praefectus legionis); cunoastem pn acum numele a doi dintre ei: M. Aurelius
Veteranus
252
si Mucianus Traianus
253
.

240
Despre aceast legiune, vezi: E. Ritterling, RE, XII (1925) col. 17101746; A. Passerini, DE,
IV, p. 563564.; vezi si nota urmtoare.
241
Vezi V. Moga, Din istoria militar a Daciei romane. Legiunea XIII Gemina, Cluj, 1985;
idem, De la Apulum la Alba Iulia. Fortificaiile oraului, Bucuresti, 1987, p. 5475 (,Castrul roman
si evoluia centrelor urbane de la Apulum).
242
IDRE, II, 409; vezi C. C. Petolescu, Dacia (N.S.), 33, 1989, p. 253254. Contra. I. Piso,
Les legions. , p. 222.
243
Lista guvernatorilor Daciei Superioare: I. Piso, Fasti Daciae, I, 1993, p. 4281.
244
CIL, III, 12565 ( IDR, III/3, 39).
245
Vezi supra, nota 235.
246
IDR, II, 524.
247
CIL, III, 953 ( IDR, III/4, 230; ILD, 131).
248
ILD, 760 (cu bibliograIia anterioar).
249
Vezi n aceast privin ndeosebi IDR, III/5, p. 564566 (indici); vezi prosopograIia
legiunii la V. Moga, Legiunea XIII Gemina, p. 78 si urm.
250
Lista legailor legiunii XIII Gemina: I. Piso, Fasti, p. 218266.
251
V. Moga, Apulum, 13, 1975, p. 651657; idem, Legiunea XIII Gemina, p. 9698.
252
CIL, III, 156 ( ILS, 3845; IDR, III/1, 54).

201
Mai reinem Iaptul c, dup regula cunoscut, legiunea avea n componena
sa si 120 de clrei
254
. De la Apulum provin dou atestri: eq(ues) [le{g(ionis XIII
G(eminae) An[t{oninian(a)e
255
; equ(es) leg(ionis) XIII G(eminae) 7 (centuria)
Ingenui
256
; tot clre legionar poate Ii un ex eq(uite) dintr-o list (poate de militari)
257
.
O interesant inscripie provine de la Ulpia Traiana: o dedicaie ctre I. O. M.
si Mars Augustus, pro salute Iul(i) Flaccini, leg(ati) Aug(usti) pr(o) pr(aetore),
pus de ctre translat(i) in leg(ionem) XIII G(eminam)
258
; poate Ii vorba de soldai
merituosi din trupele auxiliare din Dacia, vrsai n legiune, dar si de soldai dintr-o
vexilaie legionar adusi n Dacia cu prilejul evenimentelor de la nceputul domniei
lui Hadrian sau a celei a lui Antoninus Pius (din pcate, legaia lui Iulius Flaccinus
nu este precizat cronologic de niciuna dintre epigraIele care l atest)
259
.
Legiunea a purtat epitetul p(ia) f(iaelis), iar n secolul al III-lea diIerite supranume
imperiale: Antoniniana
260
, Severiana
261
, Goraiana
262
, Philippana
263
, Gallieniana
264
.
Simbolul legiunii era leul, asa cum apare pe monedele de tipul Provincia
Dacia emise ncepnd cu Filip Arabul
265
(Iig. 12/6).
n timpul rebeliunilor din vremea anarhiei militare, Iraciuni din legiunea XIII
Gemina ajung n diIerite coluri ale lumii romane. AstIel, la Poetovio, n Pannonia
Superior, este menionat o vexilaie din cele dou legiuni ale Daciei sub comanda
lui Flavius Aper, v(ir) e(gregius), praepositus legg(ionum) J M(aceaonicae) et XIII
G(eminae) Gallienarum
266
. Pe monede (antoniniani) de la Mediolanum, se citeste
legenda LEG XIII GEM VI P VI F
267
, iar pe aurei din Gallia emisi de uzurpatorul
Victorinus se citesc si numele legiunilor V Macedonica si XIII Gemina
268
.
Un aspect interesant legat de prezena legiunii la Apulum este meniunea n
cteva inscripii a unei asezri civile dezvoltate pe lng castru: canabae. n Iruntea
unei asemenea asezri se aIlau doi magistri, dintr-o inscripie aIlm numele
primului (n sens cronologic) dregtor al canabelor: Fortunae Aug(ustae) sacr(um)
et Gen[i{o canabensium, L. Silius Maximus, vet(eranus) leg(ionis) I Aa(iutricis) p(iae)
f(iaelis), magistra(n)s primus in can(abis)
269
. Observm c nu se menioneaz numele

253
IDRE, II, 352 ( ILS, 9479).
254
Vezi Y. Le Bohec, op. cit., p. 25.
255
IDR, III/5, 377 ( AE, 1980, 738).
256
IDR, III/5, 601 ( CIL, III, 1200).
257
IDR, III/5, 450 ( AE, 1983, 800).
258
IDR, III/2, 245.
259
Vezi IDR, III/5, 317; aici I. Piso propune intervalul dintre 164168, cnd lista guvernatorilor
Daciei Superioare prezint o lacun.
260
IDR, III/2, 432; III/6, 110; ILD, 304, 318, 431; IDRE, II, 341,
261
IDR, III/2, 113; ILD, 774.
262
CIL, III, 990 ( IDR, III/5, 31).
263
CIL, III, 1464 ( ILS, 1370; IDR, III/2, 100).
264
ILD, 184.
265
Vezi supra, nota 227.
266
IDRE, II, 267, 268; vezi si nr. 266, 269270.
267
Vezi n aceast privin: J. Fitz, op. cit. (titlul complet: supra, nota 230), p. 363365; V. Moga,
Legiunea XIII Gemina, p. 29.
268
Vezi RIC, V/2, 1933 |1968|, p. 383: legiunile V Macedonica si XIII Gemina, dar si alte
legiuni, subliniind ideea Iidelitii armatei si unitii Imperiului iar nu c aceste trupe (Iraciuni din
ele) ar Ii ajuns prin prile occidentale.
269
CIL, III, 1008 ( ILS, 2476; IDR, III/5, 74).

202
legiunii pe lng care s-au nlat canabele; probabil este vorba de ambele legiuni
de la Apulum (I Aaiutrix si XIII Gemina), astIel nct inscripia poate data chiar din
timpul domniei lui Traian (nainte de retragerea legiunii I Aaiutrix din Dacia). n
alte inscripii, apartenena canabelor la legiunea XIII Gemina este clar exprimat:
aec(urio) kanab(arum) leg(ionis) XIII G(eminae)
270
, veteranus leg(ionis) XIII
Gem(inae) [ - - - { et a[e{c(urio) canabensium
271
, conscribti et c(ives) R(omani)
consist(entes) kan(abis) leg(ionis) eiusaem
272
.
Consiliul local purta, precum ntr-un oras roman, numele de orao aecurionum;
inscripiile menioneaz civa decurioni ai canabelor
273
. ntr-o inscripie dedicat
lui M. Ulpius Apollinaris, praef(ectus) cast(rorum) leg(ionis) XIII Gem(inae), ei si
arog chiar titlul de conscribti (vezi supra); gestul de respect al consilierilor si
cetenilor romani arat poate c asezarea civil se aIla sub autoritatea preIectului. Din
aceeasi inscripie aIlm c n canabe locuiau un grup important de ceteni romani:
c(ives) R(omani) consist(entes); dintr-o alt inscripie, aIlm c acesti ceteni romani
au un lcas de cult, n care un veteran are rolul de aeais custos c(ivium) R(omanorum)
leg(ionis) XIII [G(eminae){
274
.
Pe timpul mpratului Septimiu Sever, canabele sunt ridicate la treapta de
oras: municipium Septimium Apulense
275
.
Prin prezene temporare, de scurt durat, sunt atestate n Dacia Iraciuni din
alte cteva legiuni:
Legio II Aaiutrix
A luat parte la rzboiul lui Traian pentru cucerirea Daciei
276
. Dup armistiiul de
la sIrsitul anului 102, un detasament din aceast legiune rmne n Sarmizegetusa
regal ocupat si particip (mpreun cu Iore din alte legiuni
277
) la lucrri militare, asa
cum rezult din inscripia de pe un bloc de construcie: Leg(io) II Aa(iutrix) p(ia)
f(iaelis)
278
.
Dintr-o epoc mai trzie, posibil tot din timpul rzboiului lui Filip Arabul cu
carpii (v. supra), pot data alte dou inscripii menionnd militari ai acestei legiuni
czui n cursul luptelor: aesiaeratus in Dacia
279
, aesiaera[tus bello{ Dac[i{co
280
.
Legio II Italica
Aceast legiune a Iost creat de mpratul Marcus Aurelius si stabilit n
Noricum, la Lauriacum (Lorch). Dou inscripii din aceast provincie menioneaz

270
CIL, III, 1100 ( ILS, 7141; IDR, III/5, 253),
271
CIL, III, 1093 ( ILS, 7140; IDR, III/5, 240).
272
AE, 1910, 84 ( ILS, 9106; IDR, III/5, 438).
273
n aIar de cei menionai la notele 269-272, vezi nc: CIL, III, 1214 ( ILS, 7154; IDR,
III/5, 527): quona(am) aec[ur(io) k{anabar(um).
274
CIL, III, 1158 ( ILS, 2477; IDR, III/5, 366).
275
CIL, III, 985 ( IDR, III/5, 19), 1051 ( ILS, 7144; IDR, III/5, 164), 1083 ( ILS, 7143;
IDR, III/5, 204).
276
K. Strobel, Dakerkriege, p. 8788.
277
IDR, 269 a-c: Leg(io) IIII F(lavia) f(elix), 270: Jex(illatio) / leg(ionis) JI / Ferr(atae).
278
IDR, III/3, 268.
279
CIL, III, 3336 ( IDRE, II, 285).
280
CIL, III, 10317 ( IDRE, II, 287).

203
militari din aceast trup czui n lupt: unul bel(lo{ D[a{c[i{co aesiaer(atus)
281
,
cellalt o(bitis) in exp(eaitione) Daccisca
282
. Poate Ii vorba de rzboiul cu carpii al
lui Filip Arabul. Mihail Macrea nclina ns s cread, ca si n cazul legiunii I Italica
(v. mai sus), c este vorba de rzboiul lui Maximin Tracul cu dacii liberi din vest
283
.
Legio III Gallica
Cu ocazia spturilor din castrul de la Porolissum au aprut numeroase
crmizi si igle cu stampila L(egio) III G(allica)
284
.
n zona danubian, aceast legiune mai este menionat n inscripia de pe un
sarcoIag de la Viminacium, n care apare un centurion din legiunea III Gall(ica)
S(everiana) A(lexanariana)
285
.
N. Gudea consider c Septimiu Sever ar Ii trimis n Dacia detasamente din
aceast legiune, ca pedeaps pentru Iaptul c au susinut pe Pescennius Niger
286
.
Dar E. Birley a artat c Septimiu Sever nu a ntreprins nimic contra trupelor care
au susinut pe adversarul su
287
; acelasi nvat observa c o vexilaie din aceast
legiune a luat parte la lucrrile de construcie a castrului de la Dimmidi (Numidia)
288
.
Dup I. Piso, un detasament din aceast legiune ar Ii venit la Porolissum pentru a
nlocui trupele trimise mpotriva lui Clodius Albinus
289
.
Este posibil ns si o alt explicaie: acest detasament a Iost trimis n Dacia
dup dizolvarea legiunii de ctre Elagabal; tot ca pedeaps au Iost trimise si alte
eIective, precum cel de la Dimmidi, poate si cel de la Viminacium (v. supra).
Legiunea III Gallica va Ii reIcut de Severus Alexander.
Legio JII Clauaia
Aceast legiune, aparinnd armatei provinciei Moesia Superior (sediul la
Viminacium)
290
, a luat parte la rzboiul pentru cucerirea Daciei
291
. Din aceast
trup par s provin doi centurioni decorai de mpratul Traian: L. Aconius
Statura
292
si L. Aemilius Paternus
293
. A luat parte la lucrrile de construcie a
podului de peste Dunre si a castrului de la Drobeta, cum arat crmizile cu
stampilele acestei legiuni
294
. Alte stampile tegulare se cunosc din cteva localiti

281
CIL, III, 4857 ( IDRE, II, 247).
282
CIL, III, 5218 ( 11691; ILS, 2309; IDRE, II, 256).
283
M. Macrea, Jiaa in Dacia roman, Bucuresti, 1968, p. 437.
284
ILD, 732.
285
AE, 1905, 157 ( IMS, II, 85: ,Le monument de Viminacium date de l`poque a laquelle la
lgion passe par le bassin danubien pour gagner le Iront de la Germanie, au temps de Svere Alexandre).
286
N. Gudea, AMP, 7, 1983, p. 228229; idem, AMP, 12, 1988, p. 198199; idem, Be:uglich
aer europischen Wanaerschaft aer legio III Gallica :u Beginn aes 3.Jh., RFS XVIII Amman, London,
2002, p. 1924.
287
E. Birley, Septimius Severus, the African Emperor, London, 1971, p. 181182 (non viai;
citat dup I. Piso).
288
G. Ch. Picard, Castellum Dimmiai, Paris, 1949, p. 47 si urm.
289
I. Piso, Les legions (v. supra, nota 157). p. 207.
290
Despre aceast legiune, Doina Benea, op. cit. (v. supra, nota 174), p. 29140.
291
K. Strobel, Dakerkriege, p. 91.
292
CIL, XI, 5992 ( IDRE, I, 125).
293
CIL, II, 4461 ( ILS, 2661; IDRE, I, 171).
294
IDR, II, 100.

204
din sudul Banatului, de pe Dunre, Ir a se putea preciza data si mprejurrile
aducerii lor acolo
295
.
Pe timpul lui Filip Arabul, dou inscripii (blocuri de piatr pentru
construcie) de la Romula menioneaz prezena unor eIective din aceast legiune
296
,
aduse s lucreze la ridicarea zidului de incint al orasului, dup distrugerile provocate
de invazia carpilor.
De asemenea, de la Cioroiu Nou provine o inscripie menionnd un
spe[cul(ator) leg(ionis){ JII Cl(auaiae) [[ - - - {{ ; urmeaz un supranume imperial
martelat, care poate Ii al lui Filip Arabul, sau (dup o alt lectur) al lui Maximin
Tracul
297
; de menionat c spturile mai recente de la Cioroiu Nou au dus la
descoperirea a numeroase stampile tegulare Leg(io) JII Cl(auaia)
298
. O stampil de
acest Iel a aprut si la Bumbesti
299
.
Legio JII Gemina
n cursul spturilor din castrul de pe Pomt de la Porolissum au aprut
stampile tegulare cu urmtoarea lectur: L(egio) JII G(emina) F(elix)
300
. Este un
detasament din legiunea al crei sediu era la Leon, n Hispania Tarraconensis, ajuns
n aceste pri cndva n secolul al III-lea.
Dup P. Le Roux
301
, aceste stampile pot Ii legate de prezena acelor Symmachiarii
Astures, menionai n inscripia de la Ujo
302
; acestia ar Ii venit n Dacia nsoind o
vexilaie a legiunii VII Gemina, pentru a participa la rzboiul din 105-106. Dar
aceste crmizi nu au aprut n Iaza cea mai veche a castrului. AstIel, E. Toth
consider c aceste stampile nu pot data nainte de rzboaiele marcomanice
303
. Pe
de alt parte, N. Gudea pune prezena stampilelor legiunilor III Gallica si VII Gemina
n legtur cu construciile militare atestate n cteva inscripii de la Porolissum din
anul 213
304
. I. Piso consider ns c aceste stampile trebuie tratate separat
305
.
Se crede c un detasament din aceast legiune ar Ii staionat si la Potaissa
306
.
Dup I. Piso, aceste detasamente au Iost aduse pentru a nlocui trupele luate de
Caracalla pentru rzboiul contra parilor
307
.
Ar Ii posibil a lega acest detasament de campania oriental a lui Gordian al
III-lea, sIrsit dezastruos; cum ntre timp Dacia Iusese atacat de carpi, noul

295
IDR, III/1, p. 32, 38, 49, 59, 126127.
296
IDR, II, 327 ( ILD, 136): JI ha[st(ati) pr(ioris) et post(erioris), 328 ( CIL, III, 8047):
IX h(astati) pr(ioris).
297
IDR, II, 141 ( ILD, 99).
298
ILD, 100.
299
ILD, 94.
300
ILD, 733; acelasi tip: CIL, III, 8071 a.
301
Mlanges de la Casa de Velazquez, 21, 1985, p. 83-90 (rezumat n AE, 1985, 719).
302
IDRE, I, 177.
303
E. Toth. Porolissum. Das Castellum in Moigraa. Ausgrabungen von A. Raanoti, Budapesta,
1978, p. 4649.
304
ILD, 658-662 (cu bibliograIia anterioar).
305
I. Piso, Les legions, p. 207.
306
ILD, 499. Prezena numelui acestei legiuni, alturi de cel al legiunii V Macedonica, n
inscripia citat, este improbabil; prin urmare, orice conexiune ntre epigraIele citate (de la Porolissum
si de la Potaissa) este riscant.
307
I. Piso, art. cit., p. 220.

205
mprat Filip Arabul a venit cu trupele din Orient si a restabilit situaia; ntre
acestea pot Ii si eIective din legiunea VII Gemina, care particip la lucrrile de
IortiIicaie de la Porolissum
308
.
Legio X Gemina
S-ar putea ca aceast legiune s Ii participat la bellum Dacicum al mpratului
Traian
309
. Prezena trupei (probabil doar o parte din ea) este atestat prin dou
stampile tegulare descoperite n cursul spturilor din cetatea de la Sucidava
310
.
Legio XIJ Gemina
Se presupune c aceast legiune a participat la rzboiul dacic al lui Traian
311
.
n acest sens se poate invoca si o inscripie de la Apulum dedicat Jictoriae
Aug(ustae) de ctre un veteran al acestei legiuni, la data punerii inscripiei aeais
custos c(ivium) R(omanorum) leg(ionis) XIII [G(eminae){, dup I. Piso, acest
custos era ,gardian al locului (lcasului) de cult (aeaes) al cetenilor romani din
canabele legiunii XIII Gemina
312
.
Legio XXII Primigenia
EIective din aceast trup, al crei sediu era la Mogontiacum (Mainz, Germania
Superior) au luat parte la lucrrile de ridicare a zidului de incint al Romulei pe
timpul lui Filip Arabul; pe dou blocuri cu inscripie (,BauinschriIt), legiunea
poart supranumele imperial martelat [[ Philippianorum {{
313
. Aceast legiune
contribuise la constituirea corpului expediionar pornit mpreun cu mpratul
Gordian al III-lea mpotriva persilor; o parte din aceste trupe au Iost aduse n Dacia
de ctre Filip Arabul pentru a lupta contra carpilor, iar ulterior au luat parte la unele
lucrri militare. Alte eIective din aceast legiune acionaser probabil si la sudul
Dunrii: asa pare s rezulte din analiza unei inscripii cu loc de descoperire nesigur
(Ulpia Traiana
314
sau mai degrab Apulum
315
), care menioneaz un centurion
al acestei legiuni, P. Tenacius Vindex, cinstit cu titlul de buleuta civitatis

308
ntre titlurile triumIale ale lui Filip Arabul (X. Loriot, ANRW, II, 2, 1975, p. 788 si urm.;
D. Kienast, Kaisertabelle, p. 198199) Iigureaz, alturi de Parthicus Maximus si Carpicus Maximus,
si cel de Germanicus (n 248); acest titlu l-a primit n urma luptelor cu neamurile germanice de la Dunrea
superioar (n primul rnd marcomani si cvazi), care atacaser probabil Dacia Porolissensis. n aceste
condiii, vexilaia din legiunea VII Gemina Felix, participant la operaia de restabire a pcii
provinciei, a contribuit eventual si la lucrrile constructive militare de la Porolissum. De prezena
mpratului la Porolissum se pot lega si cele patru inscripii de la Porolissum dedicate lui Filip Arabul,
Cezarului su si Augustei sale (ILD, 668671).
309
Vezi discuia n legtur cu inscripia IDRE, II, 468.
310
IDR, II, 237: [L{eg(io) X G(emina) (K. Strobel, Dakerkriege, p. 92, nota 52, remarca
asemnarea cu stampilele de la Noviomagus); alt stampil a aprut n spturile eIectuate de Oct.
Toropu si Corneliu Ttulea (Suciaava Celei, Bucuresti, 1987, p. 102, Iig. 24/3). Totusi, cercetrile
arheologice de la Sucidava nu au surprins pe platoul ,Cetate un nivel roman de la nceputul secolului
al II-lea; este deci mai probabil c aceste stampile dateaz dintr-o perioad ulterioar.
311
K. Strobel, Dakerkriege, p. 96.
312
CIL, III, 1158 ( ILS, 2477; IDR, III/5, 366).
313
IDR, II, 325326.
314
CIL, III, 1481 ( IDR, III/2, 120).
315
IDR, III/5, 582.

206
Nicopolitanor(um) (Nicopolis-ad-Istrum din Moesia InIerior); el era probabil
originar din Dacia, iar la retragere se stabilise la Apulum, unde libertul su (augustal
al coloniei Apulensis) l onoreaz cu aceast inscripie, l(oco) a(ato) a(ecreto)
a(ecurionum).
Trupele auxiliare din Dacia
n provincii, de obicei n castrele de pe limes, staionau si asa-numitele
auxilia (trupe auxiliare)
316
.
La nceput erau trupe strine, Iurnizate de regi si popoarele aliate (Festus,
Epit., p. 17: Auxiliares aicuntur in bello socii Romanorum exterarum nationum), apoi
recrutate din provincii; sub imperiu (epoca Principatului), auxiliile erau trupe diIerite
de legiuni, recrutate dintre peregrini sau chiar dintre ceteni. Ele si primeau
numele de la cel al popoarelor ori populaiilor din care au Iost iniial recrutate
(cohortes. Gallorum, Brittonum, Thracum, Dacorum etc.) ori de la cel al provinciilor
(vezi astIel cohortele II Gallorum Dacica, II Gallorum Maceaonica, II Gallorum
Pannonica), de la numele unui comandant (ala Tungrorum Frontoniana, ala
Gallorum Capitoniana etc.), de la numele unui mprat (cohors ori ala. Clauaia,
Flavia, Ulpia, Aelia, Aurelia), de la arma proprie (cohortes. gaesatorum, sagittariorum,
catafractariorum, scutata). Numele trupei este deseori nsoit de epitete onoriIice
(victrix, pia fiaelis, torquata, armillata), iar ncepnd cu secolul al III-lea de diverse
supranume imperiale (Antoniniana, Goraiana, Philippiana etc.).
Trupele auxiliare se pot grupa n uniti regulate alae (de cavalerie) si
cohortes (de inIanterie), precum si neregulate nationes si numeri. Comandanii
lor erau oIieri de rang ecvestru (preIeci si tribuni), iar comenzile lor (grupate n
trei trepte) purtau denumirea de militiae equestres (deobicei tres militiae, n chip
excepional urmate de o quarta militia)
317
. ClasiIicarea trupelor auxiliare are n
vedere si mrimea eIectivelor
318
.

316
Despre unitile auxiliare romane, a se vedea n special articolele lui C. Cichorius din RE, I
(1893), col. 12231270 (ala) si IV (1900), col. 231256 (cohors); vezi si DE, I, col. 372383 si II
(1900), p. 324338; pretenie de reactualizare: John E. H. Spaul, Ala. The auxiliary cavalry units of
the pre-Diocletianic imperial Roman Army, Andover, Nectorea Press, 1994; idem, Cohors. The eviaence
for ana a short history of the auxiliary Infantery of the Imperial Roman Army, BAR. International Series,
841, 2000 (despre aceste dou studii, vezi notele critice semnate de Ov. entea si Fl. Matei-Popescu,
AMN, 3940/I, 20022003, p. 259296). Vezi nc: G. L. Cheesman, The Auxilia of the Roman Imperial
Army, OxIord, 1914; D. B. Saddington, The Development of the Roman Auxiliary Forces from Caesar
to Jespasian (49 B.C. A.D.79), Harare, 1982. Pentru limes-ul roman de la Dunre si Rin, a se vedea:
W. Wagner, Die Dislokation aer rmischen Auxiliaformationen in aen Provin:en Noricum, Pannonien,
Moesien una Dakien von Augustus bis Gallienus, Berlin 1938; K. KraIt, Zur Rekrutierung aer Alen
una Kohorten am Rhein una Donau, Berna 1951; G. AlIldy, Die Hilfstruppen aer rmischen Provin:
Germania Inferior (ES, 6), DsseldorI, 1968; J. Benes, Auxilia Romana in Moesia atque in Dacia, n
Sbornik Praci FilosoIicke Fakulty Brnnsk University, E-15, 1970, p. 159209 (separat, Praga 1978).
Despre trupele auxiliare din Dacia: V. Christescu, Istoria militar a Daciei romane, Bucuresti, 1937,
p. 177207 (ediia 2-a, Bucuresti, 2010); J. Szilagyi, Ziegelstempel, Budapesta, 1946; I. I. Russu, Auxilia
Provinciae Daciae, SCIV, 23, 1972, 1, p. 6377 (observaii critice n legtur cu studiul din 1970 al lui
J. Benes); C. C. Petolescu, Auxilia Daciae. Contribuie la istoria militar a Daciei romane, Bucuresti, 2002.
317
Pentru oIierii de rang ecvestru (prin urmare si cei din Dacia): H. Devijver, PME, I (1976),
II (1977), III (1980), IV (Supplementum I; 1987), V (Supplementum II, 1993) (v. lista abrevierilor)..
318
Roberto Bartoloni, Alcune ipotesi sulla composi:ione e sulla for:a numerica aei reparti
ausiliari aellesercito altoimperiale, n vol. Hierarchie (Rangoranung), 1995, p. 147150.

207
Unitile de cavalerie alae erau de dou Ieluri: quingenariae Iormate
din cte 480 de clrei grupai n 16 turmae u 30 de clrei; milliariae Iormate
din 1008 oameni grupai n 24 turmae u 42 equites. Comandantul alei se numea, n
amndou cazurile, praefectus; dar n timp ce comanda unei ala quingenaria
reprezenta a treia miliie ecvestr, comanda unei ala milliaria era a patra miliie (la
care erau promovai numai cei mai valorosi oIieri ecvestri).
Trupele de inIanterie cohortes erau si ele de dou Ieluri:
quingenariae cu un eIectiv de 480 de inIanteristi, grupai n 6 centurii de
cte 80 de oameni Iiecare; n caz c unitatea era equitata (eIectiv nesigur), ea
dispunea si de 6 turmae u 20 clrei; comanda cohortei o avea un praefectus, acest
rang reprezentnd prima treapt n cadrul miliiilor ecvestre;
milliariae (eIectivul este nesigur); soldaii erau grupai n 10 centurii; n caz
c unitatea era equitata, ea numra 800 de inIanteristi grupai n 10 centurii u 80 de
oameni si 240 clrei grupai n 10 turmae u 24 de oameni; comanda o avea un
tribunus (acest comandament putea Ii a doua treapt n cadrul miliiilor ecvestre; n
cazul repetrii tribunatului, comanda unei cohors milliaria equitata era superioar
celei a unei cohors milliaria peaitata).
Ca si n cazul legiunilor, centuriile si turmele nu aveau numere de ordine.
ntre oIierii ce le comandau nu erau diIerene de grad (dar unul dintre ei era centurio
princeps, respectiv aecurio princeps). Raportarea unui militar, pedestras sau clre,
se Icea la numele comandantului su direct.
Soldaii erau recrutai din diIerite popoare, ale cror nume le poart, Iiind
cantonai n alte provincii (de regul ct mai departe de patria lor); vrsta de
recrutare era ntre 2023 de ani, uneori mai devreme. Treptat se introduce ns, ca
si n cazul legiunilor, ncepnd cu secolul al II-lea, sistemul recrutrii locale.
Serviciul dura 25 de ani, la captul crora veteranii erau ,lsai la vatr (aimissi
honesta missione), primind cetenia roman (civitas Romana) si (sau) dreptul de
cstorie legitim (conubium) ceea ce atrgea dreptul de cetenie si asupra
Iamiliei sale: soie uxor si copii liberi (nscui ori urmnd a se naste); toate aceste
drepturi (privilegii) se gsesc nscrise n diplomele militare, dintre care un numr
apreciabil au aprut si n Dacia. Uneori, pentru Iapte de arme deosebite, soldaii
unor uniti primesc dreptul de cetenie n mas, chiar nainte de terminarea
serviciului militar (ante emerita stipenaia)
319
; de asemenea, o serie de uniti poart
indicaia (atributul) civium Romanorum, Iiind chiar recrutate (ndeosebi ncepnd
cu secolul al III-lea) dintre cetenii romani.
n caz de rzboi, mpratul apeleaz si la ajutorul unor populaii ale Imperiului,
nationes ori gentes, din inuturi mai puin civilizate, dar cunoscute pentru calitile
lor combative (uneori luptnd cu arme speciIice). AstIel, n rndul Iorelor romane
au luptat, n rzboiul lui Traian pentru cucerirea Daciei, Symmachiarii Astures
320
,
electi expeaiti ex Raetia
321
, Mauri gentiles
322
, arcasi sirieni si palmirenieni. Ulterior

319
Cum este cazul cu soldaii din cohors I Brittonum milliaria Ulpia torquata pia fiaelis
civium Romanorum, care primesc civitas Romana la 11 august 106, dar honesta missio abia n anul 110
(CIL, XVI, 160 IDR, I, 1).
320
IDRE, I, 177.
321
IDRE, II, 262 ( AE, 1994, 1392).
322
Cassius Dio, LXVIII 32, 4; vezi si Columna lui Traian (scena LXIV).

208
i aIlm organizai n numeri (pe timpul lui Antoninus Pius, unii chiar mai trziu);
subdiviziunile acestora erau tot centuriile sau decuriile, dup cum erau Iormai din
inIanteristi ori cavaleristi. Aceste Iormaiuni, ntlnite si n alte provincii, ncep a Ii
organizate dup sistemul roman; conduse la nceput de praepositi (de obicei
centurioni detasai din legiuni), ele primesc cu timpul oIieri proprii, preIeci sau
tribuni n Iuncie de eIectivele lor, asemenea trupelor auxiliare regulate. Treptat,
numeri capt regim de ala sau cohors (situaie nscris uneori chiar n nume), iar
comanda lor echivaleaz cu prima sau a doua miliie ecvestr. Chiar si alte
Iormaiuni provinciale ncep a Ii organizate n numeri: astIel, n Dacia Superior
cunoastem un numerus exploratorum Germanicianorum
323
, iar n Moesia InIerior
chiar un numerus civium Romanorum
324
.
Fiecare din cele trei provincii ale Daciei (Superior, Inferior si Porolissensis)
avea propria armat; dar aceast instituie (exercitus) este atestat ca atare numai de
monedele mpratului Hadrianus, al cror revers nscrie legenda exercitus Dacicus,
precum si de stampile tegulare menionnd Ex(ercitus) D(aciae) P(orolissensis)
325
.
Fiecare armat este cunoscut mulumitor graie diplomelor militare
326
si
inscripiilor (lapidare sau stampile tegulare), pe baza crora putem urmri
desIsurarea geograIic a unitilor; n unele cazuri, totusi, locul de garnizoan este
nesigur sau chiar necunoscut.
Armata Daciei Superioare numra, prin urmare, n aIar de legiunea XIII
Gemina (dup 168 a sosit la Potaissa legiunea J Maceaonica; dar nu suntem siguri
dac a Iost aIectat armatei provinciei Dacia Superior, ori mai degrab Daciei
Porolissensis), si un numr apreciabil de uniti auxiliare
327
. n aceast provincie
328
,
au staionat doar trei uniti de cavalerie (alae). I Batavorum milliaria (garnizoana
la Rzboieni-Cetate; este se pare singura ala milliaria din Dacia), I Bosporanorum

323
Vezi repertoriul numeri-lor, Auxilia Daciae, p. 128146.
324
J. Benes, Auxilia Romana, p. 5758, nr. 141/5.
325
M. Macrea, Dacia (N.S.), 8, 1964, p. 145160.
326
Se cunosc pn n prezent 54 de constitutiones (decrete imperiale), dup care au ajuns pn
la noi 75 de copii (tabellae honestae missionis, diplome militare) privitoare la armatele (exercitus)
celor trei provincii ale Daciei; vezi W. Eck, A. Pangerl, AMN, 43-44 (I), 20062007 (2008), p. 210.
327
Pentru trupe, trmitem la repertoriul nostru din Auxilia Daciae unde acestea sunt prezentate
n ordinea: alae, cohortes, numeri, pentru Iiecare categorie n ordine alIabetic (de obicei, n Iuncie
de etnic); cnd se cunoaste, este trecut si locul de garnizoan.
328
Trupele auxiliare ale Daciei Superior sunt cunoscute din mai multe diplome militare datnd
din: 12 noiembrie 119 (loc de descoperire necunoscut; W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl, AMN, 38/I,
2001, p. 27 si urm.; RMD, V, 351; ILD, 14; reluare, cu un nou Iragment: W. Eck, A. Pangerl, AMN,
4142/I, 20042005, p. 6167; AE, 2005, 1703); 29 iunie 120 (W. Eck, A. Pangerl, AMN, 4344,
20062007, p. 194198, nr. 4; AE, 2007, 1762); 14 aprilie 123 (UrIa; RGZM, 22; ILD, 20); 10 decembrie
125 - 9 decembrie 126 (Iragment, loc de descoperire necunoscut; W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl,
AMN, 38/I, p. 3638, nr. 2; AE, 2001, 2151; RMD, V, 367; ILD, 21); 10 decembrie 136/10 iulie 138
(Micia; C. C. Petolescu, A. Corches, Drobeta, 1112, 2002, p. 120126; AE, 2002, 1223; RMD, V,
384; ILD, 34); 23 februarie 144 (Stara Zagora; CIL, XVI, 90 IDR, I, 14); septembrie (?) 152
(Iragment, loc de descoperire necunoscut; W. Eck, A. Pangerl, AMN, 4344/I, 2006-2007, p. 198203,
nr. 5; AE, 2007, 1763); 13 decembrie 157 (?) (Jupa; CIL, XVI, 107 IDR, I, 15); 8 iulie 158
(Cristesti; CIL, XVI, 108 IDR, I, 16); 1 aprilie 179 (AE, 1987, 843; RMD, 123; ILD, 96).

209
(la Cristesti) si I Hispanorum Campagonum (la MiciaVeel); ala Hispanorum a
cunoscut o prezen trectoare, la nceputul domniei lui Hadrian (diplomele din 12
noiembrie 119 si 17 iulie 122)
329
, Iiind curnd aIectat provinciei Dacia InIerior.
Mult mai numeroase sunt trupele de inIanterie; cele mai multe dintre ele sunt cohortes
quingenariae, precum II Gallorum Dacica, II Gallorum Pannonica, J Gallorum (la
Pojejena), I Augusta Ituraeorum sagittariorum, I Thracum sagittariorum, I Ubiorum
(la Odorheiul Secuiesc); unele din aceste cohorte erau equitatae, precum I Alpinorum
(la Sreni), II Flavia Commagenorum sagittariorum (la Micia), IJ Hispanorum (la
Inlceni), JIII Raetorum civium Romanorum torquata (la Teregova). n Dacia
Superioar sunt cunoscute si cteva cohortes milliariae (trei se pare c doar
peaitatae) I Jinaelicorum (la Tibiscum), I Aurelia Brittonum (la Bumbesti),
probabil si III Campestris (la Drobeta), alte dou Iiind equitatae I sagittariorum
(n secolul al III-lea, la Drobeta) si III Delmatarum (la Mehadia-Praetorium).
n aIar de aceste trupe, diplomele Daciei Superioare (cele din anii 120 si
126)
330
amintesc niste Palmyreni sagittarii ex Syria qui sunt in Dacia Superiore,
care ulterior vor Ii organizai n numeri; astIel, la Tibiscum staioneaz un numerus
Palmyrenorum Tibiscensium. O diplom militar mai nou, datnd din 136/138,
atest prezena unui numerus Illyricorum n aceast provincie; garnizoana sa era la
Brncovenesti. De asemenea, o diplom militar din anul 158 aminteste vexil(larii)
Afric(ae) et Mau[r{et(aniae) Caes(ariensis) qui sunt cum Mauris gentilib(us) in
Dacia Super(iore)
331
; n anul 204, o inscripie de la Micia menioneaz Mauri
Micienses. Apoi, ntr-o serie de epigraIe din Dacia Superioar, vedem cum maurii
sunt organizai n numeri. numerus Maurorum Miciensium, numerus Maurorum Hisp.
(la Ampelum), numerus Maurorum Tibiscensium. Din aceast categorie mai pot Ii
amintii peaites singulares Britannici, organizai ulterior ntr-un numerus singularium
peaitum Britannicorum (n diploma de la Drobeta din anul 179 sunt denumii nc
vexillatio peaitum singularium Brittannicianorum) (garnizoana la Cigmu), precum
si numerus exploratorum Germanicianorum (la Bucium / Orstioara de Jos).
Deosebit de acestia, mai trebuie amintii peaites singulares (atestai la
Apulum printr-un numr mare de stampile tegulare) si equites singulares, care
Iormau garda guvernatorului provinciei; inscripiile atest ulterior organizarea lor
ntr-un numerus singularium.
n Dacia Inferior au staionat numai trupe auxiliare
332
. Se cunosc trei alae
quingenariae, anume: I Asturum (la Hoghiz), I Clauaia Gallorum Capitoniana (tot

329
Vezi supra, nota 328; la 22 martie 129 (CIL, XVI, 75; IDR, I, 10), ala I Hispanorum apare
n Dacia InIerior.
330
IDR, I, 5 ( RMD, 17; Csei), 6 ( CIL, XVI, 68; Porolissum) (amndou din 29 iunie
120), 89 (RMD, I, 2728; Tibiscum, 31 ianuarie / 12 Iebruarie 126). Tot din 29 iunie 120 dateaz un
mic Iragment de diplom de la Romnasi (C. C. Petolescu, Latomus, 24, 1975, 4, p. 10201023; RMD,
p. 102, nr. 2; ILD, 4; RMD, V, 355).
331
CIL, XVI, 108 ( IDR, I, 16). Aceast trup este identic probabil cu cea menionat ntr-o
alt diplom militar, din anul 152 (W. Eck, A. Pangerl, AMN; 4344 (I), 20062007 (2008), p. 198201,
nr. 5; AE, 2007, 1763).
332
Trupele Daciei InIerioare sunt menionate n mai multe diplome militare, datnd din: 17 iulie
122 (patru Iragmente, publicate de: Barbara PIerdehirt, RGZM, 20 ILD, 18; P. Wei, ZPE, 141, 2002,
p. 242245, nr. 2 si preluat n AE, 2002, 1742 RMD, V, 361 ILD, 17; W. Eck, D. MacDonald,
A. Pangerl, AMN, 39-40, I, 20022003, p. 3437, nr. 2 AE, 2003, 2042; W. Eck, A. Pangerl, AMN, 4344,

210
n sud-estul Transilvaniei) si I Hispanorum (la Slveni). O prezen trectoare este
ala Gallorum Atectorigiana, care apare n Dacia InIerior ntr-una din diplomele din
17 iulie 122
333
; tot eIemer este si o presupus ala Flavia
334
. De asemenea, diplomele