ICOANA - FEREASTRA SPRE ABSOLUT Prof.

Sofragiu Andreea- Cristina Sfntul Ioan Damaschinul definea icoana ntr-un mod original: ceea ce este cartea pentru cei ce tiu s citeasc este icoana pentru cei care nu tiu; ceea ce e cuvntul pentru auz este icoana pentru vz. n acest fel simplu, Sf. Ioan Damaschin arta rostul pe care icoana l are n contextul vieii cotidiene. Pentru teologia ortodox, temeiul icoanei este realitatea ntruprii Fiului lui Dumnezeu: "i Cuvntul trup S-a fcut" (Ioan 1, 14). Dumnezeu, n El nsui, nu este reprezentabil prin icoan. Dar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoan din Sfnta Treime, este reprezentat pentru c El nu este doar Dumnezeu adevrat - "unul din Sfnta Treime" -, ci i om adevrat, care a luat trup concret (i deci un chip anume) "pentru noi i a noastr mntuire". Icoana este deci o consecin a ntruprii, cci Hristos este "chipul lui Dumnezeu cel nevzut" (Coloseni 1, 15). Ca reprezentare pictural, icoana poate avea aspectul ei istoric, estetic, arheologic etc. specific, dar pentru cretini ea nu aparine propriu-zis artelor, ci cultului Bisericii: pe de-o parte, mpreun cu sfintele moaste, cu crile sfinte i celelalte obiecte de cult, iar pe de alt parte, cu toat motenirea teologic, de credin i nvtur ortodox - Sfnta Scriptur, Sfnta Tradiie, Sfintele Taine etc.

Icoan ruseasc, anul 1100, coala din Kiev.

Icoana nu este deci un ornament, un tablou sau o simpl reprezentare figurativ, ci o comunicare vizual a realitii invizibile divine, manifestat n timp i spaiu. Icoana nu este portretul unei persoane care a fost, ci este portretul sau reprezentarea unei persoane n mpria lui Dumnezeu. Traducerea literal a cuvntului grec (iconografie) este "scrierea de imagini". De aceea, unii cretini ortodoci insist s precizeze c se "scriu", nu se "picteaz". Acest lucru este explicat prin compararea icoanelor cu Sfnta Scriptur n

sensul c, precum Biblia nu e doar o relatare istoric, icoanele nu sunt simple compoziii artistice, ci mrturii ale adevrului cuprins n Scriptur. Departe de a fi produse ale imaginaiei iconografului, icoanele sunt mai degrab o form de transcriere a Bibliei. In ultimul timp a crescut interesul pentru ceea ce presupune tehnica, adica mestesug, iscusinta sau abilitate in manuirea uneltelor si materialelor de executie, fapt care a dus la infiintarea sectiilor de patrimoniu in cadrul Seminariilor Teologice. S-au infiintat aceste sectii pentru ca un iconar nu se poate forma decat intr-un mediu teologic. Termenul iconar este folosit in erminia bizantina pentru pictorii de icoane si s-a inradacinat in acest fel. Totusi, iconarii nu sunt pictori de imagini, ci sculptori de suflete, caci se spune ca ei poarta icoanele lor in inimi. Iconarii de altadata erau pustnici si se nevoiau in tot felul de asceze care par greu de inteles pentru omul modern, Avva Ghelasie manca uneori doar un pumn de grau sau orez la doua zile. Iconarul de astazi il are ca model pe cel de altadata, rosteste rugaciunea iconarului inainte de inceperea lucrului, pe langa viata sfantului care urmeaza sa-l reproduca. Pentru crestinul ortodox, icoana ramane un mijloc de comunicare a lui Hristos din planul invizibil cu noi cei aflati in lumea materiala, de aceea icoana a mai fost definita si fereastr spre absolut.

RESURSE: Dionisie de Furna, Erminia picturii bizantine, Bucuresti, Ed. Sophia, 2001 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicionar de teologie ortodox, Bucureti, Ed. Institutului Biblic i de Misiune al BOR, 1994, art. "Icoan", p. 201-204. Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Romneasc nr. 1/1994