ARTA N ANTICHITATE Arta a fost definita n general ca fiind o activitate specifica omului care are drept scop producerea

unor valori estetice si care se foloseste de mijloace specifice, cum sunt cuvntul, n cazul artei scrise, imaginea sau volumul, n cazul artelor plastice. Aceasta definitie a artei este nsa caracteristica n special epocii moderne si contemporane. n antichitate arta nu era subsumata producerii frumosului, ci era destinata n primul rnd sa transmita un mesaj sau o imagine religioasa. Imaginea artistica era repetitiva si tindea sa respecte formele traditionale pentru ca mesajul religios sa fie corect transmis n timp. Arta nu era interesata de inovatie, n sensul pe care omul modern l confera acestei notiuni, pentru ca noul putea modifica ritualul religios, acest fapt putnd duce la catastrofe considerate a fi cu urmari cosmice. 2 EGIPTUL Vechilor egipteni expunerea n muzee a operelor de arta descoperite n morminte li s-ar fi parut o blasfemie, o actiune fara justificare logica, un gest tipic de barbarie. Arta egipteana, la fel ca ntreaga arta antica, nu cunostea conceptual modern de arta pentru arta, doar de dragul frumosului, att de firesc astazi. Arta egipteana a fost magica, adica inspirata de mitologie iar, simbolurile ei trebuiau descifrate si interpretate. Mesajul ei nu tinea de estetica, ci de sacru. Ea nu poate fi nteleasa n sensul ei real fara cunoasterea miturilor, a ritualurilor magice, a importantei vrajilor efectuate de preotii din temple. Arta egipteana a fost o arta n care mesajul imaginii si imaginea se repetau si, secole de-a rndul, s-au produs foarte putine modificari n maniera de a picta sau sculpta, de exemplu. Cu ct imaginile pastrau mai fidel formele si tehnicile traditionale, cu att arta era mai apreciata de catre egipteni. Artistii egipteni au ramas n mare parte anonimi iar munca lor se realiza de obicei n echipa. n cazul unei statui de mari dimensiuni, de exemplu, mai multi artisti si alegeau, fiecare, o anumita parte a corpului statuii pe care o realizau separate, apoi toate partile erau asamblate asa cum a consemnat, n istoriile sale, Diodor din Sicilia, care a vizitat Egiptul contemporan lui (sec. I . Hr.). Pictorii si sculptorii respectau reguli precise n realizarea operei lor. n sculptura, de pilda, se trasa un ax de-a lungul corpului uman iar partea stnga trebuia sa fie aproape identica cu cea dreapta. n pictura se foloseau sabloane. Doar marii maestri puteau realiza multe dintre desene direct cu mna libera. n legatura cu imobilismul si traditionalismul din arta egipteana trebuie mentionat

ca de obicei figurile umane erau reprezentate n pictura sau sculptura, nu cu trupul lor real, ci cu imaginea lor din tinerete, din perioada apogeului vietii., Era vorba despre o interpretare rituala si magica si l reprezenta pe om n starea lui de har (imaginea lor de maxima frumusete). Statuile de exemplu aveau o atitudine fixa. Zeii, faraonii sau dregatorii sunt nfatisati uneori n picioare, cu membrele inferioare adunate sau cu piciorul stng putin nainte, alteori erau asezati pe un fotoliu ntr-o pozitie rigida. Exista si reprezentari ale unor statui cu minile ridicate n sus, gest care imita hieroglifa KA, un gest de ruga sau adorare. n morminte statuile nfatiseaza, de asemenea, persoana moarta, 3 la vrsta tnara chiar daca cel nmormntat a murit batrn. Statuia reprezinta trupul de slava, folosind un termen tipic iconografiei(descrierilor) icoanelor ortodoxe. Egiptenii au preferat sa deseneze profiluri chiar daca stiau sa deseneze si figura umana din fata (frontal) asa cum o dovedesc picturile din epoca Tell el Amarna. Aceasta reprezentare este de fapt simbolica, pentru ca omul decedat trebuia sa priveasca, n viziunea egiptenilor, doar spre rasarit sau apus. Bustul, nsa a fost reprezentat n general din fata. Abdomenul este ntors n trei sferturi iar picioarele sunt reprezentate din profil. Pictura egipteana nu cunoaste perspectiva asa cum se pare ca nu a fost cunoscuta nici la greci sau romani, dect foarte trziu . Perspectiva n pictura va aparea prima oara n pictura ortodoxa crestina, la bizantinii din scoala lui Panselinos si apoi n Occident, la Giotto. n pictura veche egipteana nu a fost folosit dect exceptional procedeul redarii umbrelor si procedeul degradeului. In morminte, pictura nu era destinata sa decoreze, ci imaginile reproduse se credea ca vor prinde viata prin magia si vrajile facute de preoti. n Egipt, statuile erau pictate pe un strat subtire de ipsos, folosit ca suport pentru culorile de tempera. Ochii erau facuti din pietre semipretioase. Statuile erau mbracate si coafate. Preotii aveau ritualuri complicate n care mbracau, spalau si ngrijau statuile zeilor. Culorile picturilor aveau o simbolistica precisa. Personajele n rosu erau cele negative, pentru ca aceasta era culoarea zeului Seth (zeul desertului). Verdele era culoarea bucuriei, a tineretii, a sanatatii, era culoarea zeului Osiris, mparatul lumii apoi zeu al renvierii . Cu negru se pictau mumiile, fiind culoarea renasterii de dupa moarte, culoarea care l reprezenta tot pe Osiris. Culoarea galbena era asociata aurului fiind culoarea fasta a trupurilor de zei. PIRAMIDELE n epoca predinastica, cei morti ce ngropau n nisip, alaturi de vase de lut si alte

cteva obiecte funerare. n timpul primei dinastii, regii se vor nmormnta n asa-zisa mastaba, de forma trapezoidala, construita la nceput din caramizi nearse, apoi din piatra. O mastaba se compunea dintr-un cavou si un fel de capela. Cavoul era construit de obicei 4 n fundul unui put. Dupa nmormntare, cavoul era zidit pentru a-l feri de jefuitori, iar deasupra se facea o movila de pietre, nisip, pamnt. Se admitea ca sufletul, KA, vine sa dea viata statuilor si picturilor din morminte. A doua etapa n evolutia arhitecturii funerare este piramida n trepte, cum este cea a regelui Djoser de la Sakkara care contine camere subterane si o mastaba considerabila ca dimensiuni. Ea a fost construita de mitologicul arhitect Imhotep (mai apoi zeificat ca zeu al arhitecturii, medicinei si ntelepciunii) si se ridica pe o naltime de pna la 61 de metri, n sase mari trepte. Sub piramida se aflau camerele funerare ale regelui Djoser si a unsprezece rude ale sale. Piramida a fost o forma arhitecturala care s-a regasit la aproape toate marile civilizatii antice: ziguratele babiloniene, piramidele toltece, olmece si aztece din Mexic ca si piramidele mayase. Cea de-a doua piramida celebra este cea de la Meidum, a regelui Snefru din dinastia a IV-a care la nceput avea opt niveluri, umplute mai trziu astfel nct, cele patru suprafete laterale au devenit o panta continua. n ultima etapa de evolutie a arhitecturii de acest gen se ajunge la construirea unei piramide perfecte din punct de vedere geometric si aceasta este piramida de la Gizeh, a faraonului Keops. Monumentul acoperea circa patru hectare si avea o naltime initiala de 147 metri din care lipsesc astazi ultimii noua metri, distrusi n timp. Alte doua piramide mai mici apartin fiului lui Keops, faraonul Kephren si faraonului Mykerinos. Pentru cei bogati mormntul era un monument de care se ocupau nca din tinerete. Conform mitului si doctrinei osiriene mormntul, modul cum era construit trebuia sa asigure renvierea posesorului sau. Doctrina lui Osiris, despre asigurarea vietii de apoi, cerea urmatoarele ritualuri: conservarea trupului, sculptarea unor statui asemanatoare cu defunctul, n care sa intre sufletul KA, celebrarea unui cult funerar de catre preoti. Construirea mormintelor era subsumata acestor cerinte de ritual, care trebuiau restectate cu strictete si unde inovatiile nu erau premise. Templele 5 La nceput templele au fost doar niste colibe de trestie cu acoperis rotund sau bombat, decorate cu un bucraniu (craniu de bou cu coarne). Aceste temple vechi nu s-au

pastrat si sunt cunoscute din imaginea lor de pe basoreliefuri ulterioare. Din vremea Imperiului Vechi au ramas templele subterane de la Melamud. Din vremea Imperiului de Mijloc nu s-a pastrat dect o capela mica, a faraonului Sesostris, la Karnak (Teba). Din Imperiul Nou au ramas templele din fosta Teba si cele de la Abydos. Din epoca Ptolemeilor s-au pastrat templele de la Edfu, Dendera si cel de la Philae. Cladirea unui templu de catre faraon era precedata de consultarea unei carti, cartea ntemeierii templelor, care se credea ca ar fi fost scrisa de catre arhitectul zeificat Imhotep. nceputul templului l facea faraonul si preotii care purtau masti cu capete de zei (zeul Thot cu cap de ibis, zeul Sobek cu cap de crocodil, zeita Hathor cu cap de leoaica), care masurau cu funiile dimensiunile viitorului templu. Regele facea cu mna sa prima caramida, mpingea un bloc mare de piatra sub care depunea cioburi cu numele vrajmasilor Egiptului si ai sai, talismane si tablete cu numele faraonului si data nceperii cladirii. Planul templului avea o relatie strnsa cu doctrinele teologice ale timpului. Zeul caruia i se cladea templul era si zeu si om, caci era n acelasi timp un rege pamntesc (Osiris) si un zeu al cerului, soarele (Ra). De aceea templul va trebui sa cuprinda simbolic, cele doua existente, cea pamnteasca si cea solara. Planul unui templu egiptean ncepnd cu Imperiul de Mijloc cuprindea urmatoarele: un zid exterior, o poarta monumentala avnd n laturi doua turnuri, o curte interioara marginita de un portic cu coloane, unde intrau vizitatorii n general. n sala hipostila (sub coloane) zeul si face scularea si se arata sub forma statuii sale, bogat nvesmntata. Aici primea ofrandele. n aceasta parte a templului nu erau admisi dect preotii. Templul cuprindea si o parte secreta care era camera privata a zeului, sanctuarul. Aici se afla fie imaginea vie a zeului, fie emblema sa, adica statuia corespunzatoare. naintea salii secrete se afla un alt sanctuar cu barca zeului, barca n care se urca acesta cnd calatorea n afara templului. n jurul acestor sanctuare se aflau chili unde se tineau ofrandele si materialul de cult. Aici nu intrau dect faraonul si preotii. 6 Alaturi de corpul principal al templului se aflau cteva edificii anexe: un loc sfnt, un put, o biblioteca sau scriptorium, unde se copiau papirusuri si existau ncaperi de locuit pentru preoti, ateliere si magazii. Tavanul templelor era pictat cu stele si cu pasari divine, podeaua era pictata cu plante de balta tipice Nilului. Padurea de coloane reprezenta trestia si vegetatia. Pe ziduri erau imagini cu miturile fundamentale ale crearii lumii (cosmogonice), ale ntoarcerii la

viata a lui Osiris etc. Se tineau slujbe zilnice, care se credea ca asigurau rasaritul soarelui, repetarea inundatiei Nilului sau succesiunea anotimpurilor. Templul avea rolul de pastrare a ordinii cosmice. Pictura Arta egipteana a fost o arta plina de culoare, se foloseau culori puternice si rezistente n timp. Unele tehnici de obtinere a culorilor au ramas secrete. n anumite morminte peretii sunt acoperiti cu picturi reprezentnd viata de familie, strnsul recoltei, munca la camp, cresterea vitelor dar si judecarea sufletului dupa moarte. n perioada Tell el Amarna, a faraonului Ikhun-aton (Amenophis al IV-lea), n pictura si fac aparitia nuantele n degradeuri care dadeau iluzia reliefurilor si efectul luminii. Sunt pictate cu realism scene inclusive umoristice. Apoi se va reveni la formele traditionale de pictura, dupa moartea faraonului reformator. Sculptura Basoreliefurile care decorau zidurile templelor erau pictate cu culori de tempera. Statuile erau colosale, fiind menite sa impuna respect. Au existat statui de pna la 27 de metri, lucrate sub faraonii Amenophis al III-lea si Ramses al II-lea. Statuile de mici dimensiuni puse n morminte se credea ca vor fi chemate la viata, si aveau rolul de a-l sluji pe stapn: servitoare, roabe, mestesugari si plugari. Inclusiv n sculptura perioada Tell el Amarna si spune cuvntul, corpul uman este redat foarte 7 realist, tipul de frumusete devine cel al faraonului cu figura sa prelunga si craniul alungit. Sculptorii reproduc chipul sau si pe cel al sotiei sale Nefertiti cu mult realism. Din pacate aceasta perioada exceptionala pentru arta se ntrerupe n timpul lui Tutankhamon, cnd se revine la cultul vechilor zei si la forma traditionala de arta. Inovatia n religie si, deci n arta i nspaimnta pe vechii egipteni care nu cautau spectaculosul n nou. Traditia n reprezentarile religioase ale artei, trebuia sa ramna eterna pentru a conferi siguranta ca mesajul artei umane erau corect nteles de catre zei si astfel omului i se asigura renvierea. ORIENTUL APROPIAT La fel ca si civilizatia egipteana, arta si civilizatia Orientului Apropiat vor influenta societatea arhaica si clasica greaca, apreciata ca fiind matricea care a stat la baza nasterii culturii europene. Marile creatii ale artei orientale au fost inspirate, de asemenea, de religie. n Mesopotamia, templul a reprezentat multa vreme centrul orasului. Adeseori templele erau darmate si recladite din nou, mai mari si mai somptuoase. Dar nu se construia doar pentru slava zeilor, ci si pentru prestigiul regilor; palatul descoperit la Kish fiind probabil cel mai vechi edificiu de acest gen. Cu timpul, importanta monarhiei creste si, odata cu ea, arhitectura de palat se diversifica cum a fost

cazul palatul lui Zimri-Lim de la Mari, a marilor palate asiriene si a celor de la Babilon, apoi a palatele siriene de la Alalakh sau Tell Halaf. Uneori arhitectura palatelor lasa n umbra, prin somptuozitatea lor, modestia lacasurilor divinitatii. Exceptie au facut templele impresionante n forma de piramida, ziguratele, tipice Mesopotamiei. Materiale de constructie erau, la nceput, chirpiciul facut din argila, paie tocate sau caramida nearsa, turnata n tipare si uscata la soare. n Mesopotamia caramida arsa nu a fost utilizata dect la placarea peretilor din caramida nearsa. Foarte rar, era folosita piatra. Ce impresioneaza n Orient nu este arhitectura, ci bogatia ornamentatiei vegetale dar si zoomorfe. Datorita materialelor fragile folosite, arhitectura nu a nregistrat progrese 8 spectaculoase ca n Egipt sau Grecia, unde se foloseau ca materiale de constructie piatra sau marmura. n arhitectura orientala curtea interioara juca un rol esential n ordonanta cladirilor. n Mesopotamia, n raport cu pozitia curtii se rnduiau diferitele cladiri, ea era centrul comunicatiilor interioare, deoarece nu existau coridoare iar curtea distribuia pretutindeni aerul si lumina. Peretii exteriori ai templului erau masivi si fara ferestre. Existau si coloane din caramida nearsa, de dimensiuni colosale. La Uruk, ntr-un templu datnd din mileniul al IV-lea . Hr., s-au descoperit doua rnduri de coloane enorme, decorate cu mozaicuri din conuri de piatra. Coloanele erau rotunde sau imitau trunchiul de palmier, cum a fost cazul templului de la Tell Rimah. Tehnica mozaicului avea aici specificul sau. Mozaicul era de fapt format din conuri de lut ars cu baza pictata n rosu sau alb sau din conuri de pietre diferit colorate nfipte cu vrful ntr-un mortar gros de argila. Culorile erau asezate n forme geometrice diferite. Astfel de mozaicuri apar la Sumer, n ultimele secole ale mileniului IV si nceputul mileniului III. Cu timpul acest tip de mozaic care acoperea si peretii templelor nu doar coloanele, a fost nlocuit de picturi. Pictura murala exista si anterior, dar era folosita n special pe ceramica. n Mesopotamia sau n Iran apar teme decorative preluate din repertoriul iconografic al picturii neoliticului: leoparzi, mufloni si scene de vnatoare. Exista o extrema stilizare a formelor. Ceramica mesopotamiana se rezuma la aceleasi monotone benzi spurapuse orizontal si dispuse simetric. n jurul anului 3000, n Mesopotamia arta era extrem de conventionala. n pictura nu existau efectele de umbra si lumina. Culorile erau uniforme, la nceput se folosea doar albul, negrul si rosul. n epoca sumeriana apare galbenul, apoi cafeniul, albastrul, verdele

(n special la palatul din Mari), apoi si alte culori. n epoca sumeriana pictura se prezinta adesea sub forma de tablouri n care se vede influenta ceramicii. n secolul al IX-lea . Hr. si-a facut aparitia relieful de piatra n palatele asiriene. Pictura n tempera (culori de apa) exista de la nceput. Pictura smaltuita e mult mai recenta, dezvoltndu-se catre sfrsitul mileniului al II-lea si era asemanatoare cu tehnica faiantei, cunoscuta n Egiptul antic. Pe un fond de argila arsa se aplicau culori care se ardeau din nou si se transformau ntr-un fel de smalt. n Babilon, de exemplu, 9 ntreaga suprafata a enormelor ziduri ce margineau calea rezervata procesiunilor, care ducea spre poarta zeitei Istar, figurau monstri suprapusi. Cu timpul caramizile colorate au fost produse cu modele care dadeau senzatia de pictura n relief. ncepnd cu secolul al XIV-lea piatra a nceput sa joace un rol tot mai important n decorul architectural iar relieful n piatra a cunoscut o raspndire impresionanta. n arta sumeriana de inspiratie mai cu seama religioasa, relieful era cu precadere votiv (nchinat divinitatii), credinciosul punea sa fie reprezentat pe placi de piatra n ipostaza ndeplinirii anumitor ritualuri. Obiectele de cult, de asemenea, erau decorate cu teme cosmogonice (mituri privind crearea lumii), redate n forma simbolica, adeseori esoterica (mesajul nu poatea fi nteleasa dect de initiati). Vasele erau uneori de piatra, cu motive n relief. Animalele jucau un rol important n tematica artei. Subiectele erau repetate pe nenumarate exemplare. Relieful sumerian nu decora dect obiecte de foarte mici dimensiuni. Spre mijlocul mileniului III imperialismul unor orase a avut drept efect preamarirea functiei monarhice si relieful si schimba n consecinta aspectul. Sculptura n relief a cunoscut adevarat sa stralucire nu n Babilon, ci la artistii asirieni, n mileniul I. Relieful a nceput sa fie legat de arhitectura. Monstrii giganitici care ocroteau portile oraselor si lae palatelor hitite, asiriene, erau modelati (sculptati) n relief. Leii din perioada babiloniana au fost nlocuiti cu sfincsi (lei cu cap de om), tauri naripati si tauri androcefali (cu cap de om). Sculptura Doar sumerienii au creat n jurul anului 3000 . Hr. o arta statuara. Exista un cap de femeie din marmura alba, descoperit la Uruk, dar care de fapt este un chip n relief, partea posterioara fiind complet plata. Un numar mare de statui s-au descoperit si la Mari. n Mesopotamia, arta statuara a ncremenit (deci nu a mai evoluat) din ziua n care s-a pus capat dominatiei culturale a sumerienilor si urmeaza o perioada de decadenta a artei statuare.

Religia si persoana monarhului erau principalele teme tratate de artisti. Statui de cult nu s-au pastrat. n stelele hitite sau n reliefuri s-au conservat nsa reprezentari ale divinitatii izolate sau n procesiune. 10 La hititi, de exemplu, nu se cunoaste nici o reprezentare a chipului regesc care sa nu ni-l nfatiseze pe monarh oficiind n prezenta zeului. n Mesopotamia apar primele semne ale unei arte dinastice destinata exclusiv preamaririi regelui si nu neaparat a divinitatii. Decoratia palatelor era destinata glorificarii monarhului. Scenele pictate sau n relief prezentau evenimente istorice trecute sau contemporane din viata monarhului, deci rea si o arta istorica, narativa. n mileniul nti, ncepnd cu domnia lui Assurnasirpal al II-lea, n palatele asiriene frizele redau episoade din batalii sau partide de vnatoare, asa cum a fost si n Egipt, Micene, n Grecia sau la Roma. Numele gravat sub efigiile regilor ducea la identificarea acestora, nu imaginea n sine. n fond, reprezentarea figurativa si naratiunea scrisa se nrudeau. Peisajul: Nici un artist oriental, n afara de pictorii cretani, nu s-a preocupat sa nfatiseze un peisaj din punctual de vedere pitoresc. A face un peisaj ne apropie de conceptual modern de arta pentru arta, concept necunoscut n antichitate. Stilul de reprezentare: Corpurile sunt prezentate din profil, capul din profil dar ochiul din fata, umerii din fata, mod de redare caracteristic artei considerate primitive. Au existat artisti care au reprezentat personaje din profil plin. Din secolul al XIII-lea ncep sa apara astfel de reprezentari n Asiria, mai trziu n Babilon. Animalele erau aproape ntotdeauna reprezentate din profil plin dar cu vederea din fata. Alt procedeu folosit este dublarea unui personaj pentru a sugera pluralitatea (existenta mai multor personaje). Procedeul apare la Persepolis si va fi preluat, n mod stralucit, si de catre greci. Arta orientala nu reda adncimea, spatiul nu este niciodata tridimensional, dar exista tendinta de etajare a planurilor. 11 Concluzie Foarte putine arte au ramas mai imobile ca arta Orientului Apropiat, care a atins o maretie de netagaduit n ritmuri monotone si somptuoase. GRECIA CIVILIZATIA CRETANA (cca. 2000-1700 . Hr.) Epoca bronzului a generat n special n spatiul insulei Creta, o cultura impresionanta prin arta sa. O splendida arhitectura uimeste si astazi lumea stiintifica prin frumusetea si ingeniozitatea formelor sale. Lumea cretana a bronzului era constituita din orase populate cu palate, a caror origine poate fi cautata n modele orientale. Peretii

palatelor erau acoperiti cu fresce care redau o viata de curte luxoasa, stralucitoare. Apar pictate personaje care danseaza, acrobati, barbati si femei, doamne de curte foarte elegane, iar unul dintre portretele de femei a fost denumit, datorita aerului sofisticat pe care femeia pictata l etala, Parizianca. Aducatorii de ofrande sunt pictati n lungi procesiuni, care amintesc de pictura egipteana conventionala. Arta egeeana are nsa mult mai multa libertate de expresie, este mai diversa, mai dinamica si mai dezinvolta dect cea egipteana. CIVILIZATIA MICENIANA (dupa 1600-c. 1100 . Hr.) A fost produsa de o populatie indoeuropeana suprapusa peste populatia care a produs cultura cretana. Asezarea de la Micene a devenit emblematica pentru noua civilizatie ce caracterizeaza Grecia n acea epoca. Constructiile de la Micene pastreaza ceva din rafinamentul palatelor cretane cu scari monumentale, porticuri, coloane-cuie, decoratie luxoasa cu fresce, dar apar si elemente noi, de influenta nordica sau anatoliana. Doua morminte descoperite la Micene au oferit tezaure uluitoare, masti de aur asezate pe chipul mortilor, spade, pumnale de bronz cu incrustatii de aur si argint. CERAMICA GEOMETRICA (sec. XII-IX . Hr.) 12 Datorita invaziei unor noi populatii indoeuropene dar si datorita reevaluarii unor traditii decorative mai vechi, apare ceramica geometrica. Se va dovedi astfel superioritatea olarilor atenieni n aceasta perioada. Pe suprafata neagra a vasului sunt trasate zigzaguri, triunghiuri, romburi etc. Inclusiv figura umana este prezentata prin forme geometrice. Aceasta schematizare nu are nici o legatura cu lipsa de experienta sau stngacia, ci, se dorea prin aceste imagini realizarea unui epitaph funerar, a unui mesaj bine stabilit, este figurat un rit. n secolul al VIII-lea . Hr., se observa influenta mai puternica a Orientului si desenul geometric este tot mai des nsotit de decorul vegetal de umplutura. Silueta umana nu mai este att de schematica. Pictorul parca nu mai urmareste un rit ci doreste sa povesteasca ceva, un eveniment. Apoi tendinta de orientalizare devine tot mai puternica n secolele urmatoare. Rolul Egiptului pare esential. Marile statui apar n Grecia spre mijlocul secolului al VIIlea . Hr., cnd n delta Nilului, la Naucratis, se instaleaza colonistii greci. Creta apare si acum ca initiatoarea noilor directii n arta greaca. Aici anticii plaseaza activitatea legendarului Dedal, artistul complet, primul care a stiut sa lucreze cu arta (de unde etimologia numelui Dedal). El este artistul care a stiut sa elibereze figurile de imobilitatea lor primitiva. Arhitectura religioasa raspunde si ea nevoii de monumentalitate. CULTURA ARHAICA Stilurile doric si ionic

Aria de raspndire a stilului doric este n Grecia continentala, Sicilia, Grecia Mare, iar a celui ionic n Anatolia si n insulele din Marea Egee. Stilul doric are un aspect mai sever, coloana se nalta direct, fara intermediul unei baze. Stilul ionic se caracterizeaza printr-o cautare decorativa foarte ndepartata de simplitatea stilului doric. Coloana se sprijina pe o baza ornamentata, friza nu este divizata n metope si triglife, este formata dintr-o banda continua care-i invita pe sculptori la naratiuni lungi. Capitelul este n forma de coloane spiralate. Sculptura nu ocupa doar 13 frontoanele si frizele pentru ca ornamentele (flori de lotus, palmete, perle) se gasesc pe marile orizontale si ncadreaza inclusiv intrarile. Temple n stil doric sunt: templul Herei de la Olimpia, doua temple la Siracuza sau Acropola de la Selinunt. n stilul ionic va fi realizat templul de la Efes, nchinat Artemidei. Statuile tipice epocii: Kouros: tnarul gol n picioare; poate fi zeu, un mort, un credincios oficiind actul de cult. Kore: tnara fata n picioare, mbracata. Statuile din perioada arhaica au un surs tipic pe buze, care a fost chiar denumit arhaic sau ionic. Temele artistice specifice sunt Cavalerul Rampin, tema omului si a calului vor devenii celebre n epoca. Statuile erau pictate, ochii de exemplu erau pictati cu rosu. Rigiditatea hieratica a statuilor este ecvhivalenta cu un limbaj sacru, ea plaseaza statuile n afara lumii profane. La greci, imaginea nu reda, ea povesteste miturile lumii antice. Evolutia acestor imagini arata cum umanizarea crescnda a religiei le da o savoare specific elenica: fiarele salbatice, monstrii din arta secolului al VIII-lea . Hr. sunt treptat eliminati si izgoniti spre extremitatile compozitiei, locul major l ia figura umana: zeul sau eroul, care apar gloriosi n misiunea lor de civilizatori. Decoratia frontoanelor templelor Teme mitice: lupta lui Herakles contra hidrei din Lerna sau luptele dintre zei si giganti pe vechiul tempul din Atena, din care nu au mai ramas dect fragmente. Frizele Cuprind decoratiile de pe nivelul de mai jos n reverul tempului; era vorba de umplerea fie a spatiului restrns, geometric limitat, al metopei dorice, fie a bandei continue a frizei ionice. Decoratiile redau scene din razboiul Troiei si sfatul zeilor care hotarasc sfrsitul orasului. 14 ARTA PRECLASICA (SEC. VI-V . HR.) Perioada severa este perioada reformatorului Clistene, caracterizata prin

austeritate. Femeile abandoneaza costumul ionian pentru pledul doric, iar barbatii nlocuiesc coafurile lor complicate cu o simpla bentita. Caracteristica va fi ceramica cu figuri rosii care va descuraja orice imitatie. Desenul are o perfectiune uimitoare. Vasele de obicei erau semnate. Marii artisti sunt Eufronios, olar si pictor cu simt al grandorii, care si alege mai ales scene mitologice. Epictet, alt artist, este si el pictor de vase, fiind interesat mai ales de viata cotidiana sau de scenele de banchet de cavaleri. Pictorului Douris, care lucreaza ntre anii 500-470 . Hr., i place sa evoce tineri la lectia de poezie sau la lectia de muzica, la jocuri sau antrenament. PRIMA ARTA CLASICA Arta greaca a secolului al V-lea . Hr. nu este caracterizata de realism, ci este echilibrata de preocupari de ordin religios si intelectual. Victoria cetatilor grecesti mpotriva persilor (490-449 . Hr.) a exaltat orgoliul Spartei si al Atenei. Dar arta va ramne profund religioasa chiar cnd glorificarea Atenei, de exemplu, duce la glorificarea cetatii nsasi. Grecii sunt uluiti de victoriile lor mpotriva persilor, iar omul devine tema cetrala a artei. Sofocle n Antigona spune ca dintre toate minunile, omul este cea mai mare. Perfectiunea umana este astfel glorificata prin arta. Templul lui Zeus din Olimpia este o opera de arhitectura clasica. Planul este al arhitectului Libon din Eleea si cuprinde seria obisnuita: pronaos, naos, opistodom, nconjurate de o colonada dorica cu 6 coloane la fatada si 13 pe laturile lungi. Decoratia sculptata facea apel mai degraba la meditatie dect la admiratie. Erau istorisite ispravile lui Herakles, eroul dorian prin excelenta, dar semnificatia era evidenta pentru credinciosi, care recunosteau forta omului, cnd actiona n sensul dorit de zei. Zeita Atena l nsotea permanent pe Herakles. Miron 15 Este artistul care a ramas celebru prin doua lucrari de bonz, astazi pierdute: una o reprezenta pe zeita Atena cu satirul Marsyas, privind cu lacomie flautul dublu pe care zeita l arunca. S-au pastrat doar copii partiale ale acestui grup statuar. Tot de Miron este realizat Discobolul, care are numeroase relici, dar originalul nu a fost gasit. Policlet Va lucra ntre anii 460-420 . Hr. Artistul reda doar figuri imobile pentru ca era preocupat de interpretari teoretice. I se cunosc sapte sau opt statui, cunoscute doar din copii ulterioare. 1. Amazoana ranita, cu o musculatura aproape masculina, studii asupra nudului viril care continua traditia kouroi-lor arhaici. 2. Doriforul(purtatorul de lance) 3. Diadumene Sunt statui n repaus, cu fata imobila, dar cu un rol deosebit dat proportiilor, care nnobileaza formele, supunndu-le conceptelor spiritului. Doriforul este considerat

modelul absolut pentru sculpturile antice. Prezentarea personajului este frontala, greutatea corpului cade pe piciorul drept. Acropola Atenei Este emblema absoluta a clasicismului grecesc antic. Aceasta realizare se confunda cu geniul unui om, Phidias si al unei epoci numita secolul lui Pericle. Dupa nlaturarea pericolului persan Atena triumfatoare practica un imperialism care-i aduce prestigiu si importante resurse interne. Democratia ateniana este la apogeu. Pericle a dat de lucru mestesugarilor si o noua splendoare orasului, restaurnd edificiile distruse n razboiul cu persii. Parthenonul Se va ridica n punctul cel mai nalt al Acropolei, pe o terasa artificiala. Monumentul va fi n ntregime din marmura, iar fundatiile se sprijina pe stnca. 16 Arhitectul va fi Ictinos iar sculptorul Phidias, prieten cu Pericle. Ictinos modeleaza arhitectura dupa programul de sculptura al lui Phidias. n naos este statuia de cult, iar lnga naos, n pronaos, se pastra tezaurul templului, aparat de fecioarele sacre (un fel de preotese). Coloanele sunt foarte numeroase pentru un edificiu doric, 17 pe laturile lungi. Friza dorica i lasa sculptorului 92 de metope n care si poate plasa opera. Sub portic arhitectul a mai prevazut o friza n stil ionic, care a reclamat o noua decoratie n relief. Marmura a fost taiata cu o precizie de neegalat, iar blocurile de marmura au fost legate prin intermediul unor cepuri de bronz fixate cu plumb, ceea ce face aproape invizibile mbinarile de-a lungul coloanei. Sculptura Friza ionica figura procesiunea Panateneelor, cnd la fiecare patru ani, ntregul popor atenian aducea zeitei drept omagiu un vesmnt nou, amintire a vechilor rituri n care statuia era tratata ca o persoana reala. Procesiunea era prezentata prin aproape ntreaga populatie a Atenei, de la cavaleri, sacrificatori si pna la meteci, populatia straina a Atenei. Distanta dintre muritori si zei nu mai era att de vizibila pentru ca zeii, n conversatie familiara, admit printre ei tinere ateniene, sculptorul nu putea prezenta ntr-o maniera mai stralucita noua maretie a omului. Doar ca zeii asezati au aceeasi dimensiune cu a oamenilor n picioare. Friza dorica prezinta nsa teme traditionale din mitologia greaca: razboiul zeilor mpotriva Gigantilor, la vest erau prezentate luptele grecilor cu Amazoanele. Metopele de la nord, cele mai expuse privirii pentru pelerini, ilustrau un episod din razboiul Troiei. Statuia de cult, Atena Parthenos, se pare ca avea cca. 15 m, cu soclu cu tot. Era facuta din fildes pentru cap, brate si picioare si din aur pentru vesminte. Aceasta imagine

foarte bogata a zeitei contrasta cu simplitatea clasicismului grecesc, dar statuia nu era un obiect de arta ci avea o ncarcatura religioasa si emotionala. 17 Ceramica atica Pictorii deseneaza pe un chip n profil ochiul ca un triunghi, se folosesc cu ndemnare de racursi, nu ezita sa prezinte chipuri din fata. Personajele nu mai apar toate pe acelasi nivel ci sunt etajate pe suprafata vasului. Meritul acestor noutati n ceramica revine nu pictorilor de vase ci picturii de fresce. Acum i se atribuie un rol hotartor lui Polignotes din Samos. El a pictat mai ales la Delfi, zidul porticului care servea pentru reunirea cetatenilor din Cnidos. Un alt pictor contemporan, Nikon, ntrebuinta de altfel procedee analoge. A DOUA ARTA CLASICA (corespunzatoare ultimilor 25 de ani ai secolului al V-lea secolul al IV-lea . Hr.) Forma ramne clasica, dar spiritul este altul. Evenimentul care a marcat aceasta schimbare a fost participarea Atenei n razboiul peloponesiac, care a dat o lovitura religiei civice. Tipic acestei perioade este Erechteionul, templul de pe Acropole, cu cariatide. Sculptura Arta lui Calimah este cea care traduce cel mai bine noul ideal clasic, o replica a operei sale se afla la Louvru, Venus Genitrix. Lui i s-a atribuit inventarea capitelului corintic, privit ca o continuare a stilului ionic; cu un cos dublu de frunze de acant, care mbratiseaza baza capitelului cu volute. Stilul corintic care fost putin popular n epoca clasica, va fi preluat nsa n epoca elenistica si foarte iubit n lumea romana. Ceramica n aceasta perioada se trece de la stilul liber al primei periade clasice la stilul nflorit. Pictura este ncarcata cu ghirlande, broderii, bijuterii, mai ales n viata feminina. 18 Lumea feminina invadeaza reprezentarile. Formele vechi de pe cupele destinate banchetelor masculine sunt tot mai rare. Pictura Despre pictorul Apolodor se spune ca a fost primul care a reusit sa gradeze umbrele, sa sugereze rotirea volumelor prin folosirea clar obscurului. Cautarile sale au fost continuate de pictorul Zeuxis. SECOLUL AL IV-LEA Acest secol urmeaza perioadei clasice si face trecerea spre perioada elenistica. A fost o perioada caracterizata prin dezbinarea lumii grecesti si pregatirea cuceririi acesteia de catre Macedonia. Este o perioada n care echilibrul, ratiunea tipice clasicismului pierd teren n favoarea sentimentalului si a imaginarului. Exista o influenta tot mai intensa a Orientului. Arhitectura

Templul din Efes impresioneaza prin amploare si somptuozitate, el va fi inclus printre cele sapte minuni ale lumii antice. Arhitectura domestica cunoaste nsa o nflorire fara precedent, subordonata nevoii de comoditate mai mult dect nevoii de lux. PERIOADA ELENISTICA Arta a fost marcata n aceasta perioada de cuceririle lui Alexandru cel Mare, care au dus elenismul la marginile lumii cunoscute pna la acea data. Dupa moartea lui Alexandru, imperiul se farmiteaza. n Egipt se va dezvolta o arta bine individualizata, numita ptolemaica sau alexandrina. ntre Anatolia si granitele Indiei, vor exista pamnturi si semintii de o diversitate uimitoare, care vor crea o arta proprie. n Asia Mica, cu Pergam drept capitala, se dezvolta un regat si o arta attalida. Macedonia ncearca sa-si mentina tutela asupra unei Grecii tot mai divizate. Structura cetatii este pastrata n Grecia si adoptata n regatele orientale, unde serveste drept vehicul elenismului. Pe de alta parte, influenta Orientului asupra artei 19 grecesti este evidenta. Influenta se manifesta printr-o atentie sporita acordata efectelor de sensibilitate, emotiei, imaginatiei, etc. De asemenea, niciodata nu a fost pusa n valoare cu atta insistenta personalitatea individuala. Arta reda cele mai specifice trasaturi fizice sau morale, dar si aici initiator fusese secolul al IV-lea. Arhitectura Caracteristic este stilul corintic, mai decorativ si mai realist, ntruct foloseste forme mprumutate din natura. Alexandria Urbanismul elenistic cunoaste apogeul n situl Alexandriei, unde preocuparile pentru maretie si pitoresc dau urbanismului o semnificatie noua. Strazile sunt mai mari, apar gradinile si parcurile de o marime neobisnuita pentru un oras. Anexate palatelor regale sunt Muzeul si Biblioteca, care era, totodata, Universitate si Centru de Cercetari. Exista un plan al orasului n forma tablei de sah de inspiratie orientala. Pergam Acelasi simt al pitorescului si al grandorii, dar fara rigiditatea geometrica alexandrina, reprezinta un alt tip de urbanism elenistic. Pe Acropola Pergamului apare un dcor aproape teatral. Arhitectii Pergamului se lasa condusi de structura terenului caruia i subliniaza articulatiile. Supunerea fata de liniile naturale ale peisajului scotea mai mult n evidenta caracterul monumental al compozitiei. Edificii civile Apare baia publica care dobndeste o functie pur laica, de igiena si agrement. Casele mbogatitilor devin somptuoase. Foarte important este porticul care margineste curtea. Podelele salilor principale ale casei sunt pavate cu mozaicuri. ncaperile adaposteau uneori un mobilier luxos si numeroase statui, de dimesniuni reduse,

care erau puse n valoare n nise cu fundal ntunecat. Sculptura 20 Ca urmare a cererilor, se nmultesc copiile, mai mult sau mai putin fidele, dupa statuile perioadei clasice. Dar acest copii sunt esentiale pentru cunoasterea sculpturii din secolele V-IV . Hr. Se dezvolta arta portretului iar realismul n vigoare l ndeamna pe sculptor sa reproduca cu fidelitate trasaturile, chiar imperfecte, ale modelului. Pictura Cunostintele n domeniul picturii sunt lacunare. Foarte raspndita este nsa tehnica mozaicului. Concluzie Romanii au fost uluiti cnd au descoperit claicismul grec pe care l-au considerat o forma de arta aproape perfecta. La fel ca si romanii, ntreaga cultura europeana a admirat si a asimilat arta greaca considernd-o etalonul de referinta al oricaror realizari artistice. IMPERIUL ROMAN Referitor la cultura romana se poate spune ca, daca Roma a cucerit cetatile grecesti, arta greaca a cucerit Roma. Arta romana a fost si ea puternic legata de fenomenul religios dar, spre deosebire de alte culturi, se observa mult mai clar si mai accentuat legarea artei de politica si propaganda. REPUBLICA Pna la sfrsitul Republicii, societatea era rustica si patriarhala. Din pacate pentru istoria artei majoritatea edificiilor romane pastrate pna astazi sunt din perioada imperiala. mparatii avnd bani si politici edilitare pe masura puterii lor, au reconstruit importantele centre urbane romane. Dar, n masura n care reconstruiau, ei au si copiat multe opere apartinnd perioadei republicane. Portretele lui Pompei sau Cicero neau parvenit prin copii trzii, din timpul imperiului. 21 Cel mai de vaza loc pentru o statuie era Forul roman. nghesuiala n anumite zone ale Forului era de altfel binecunoscuta, asa nct cenzorii au ncercat n anul 158 . Hr. sa nlature statuile ridicate celor ce servisera ca magistrati, cu exceptia celor comandate de senat ori de adunarea poporului. Se pare nsa ca particularii aveau dreptul sa-si ridice statui n locurile publice de la Roma si au profitat din plin de acest lucru. Specialistii de astazi pot cu greu preciza ct de exacte erau copiile realizate dupa statuile vechi. Doua statui din perioada sfrsitului Republicii s-au pastrat. Este vorba de asa-numitul Generalul de la Tivoli si Oratorul, descoperit lnga lacul Trasimenus. Evidenta este influenta elenistica n maniera de executie. Pictura n perioada Republicii pictura era mai putin influentata de cea greaca,

conservndu-se radacinile ei etrusce. Din pacate, s-au pastrat foarte putine picturi romane pna astazi, cu exceptia celor de la Pompei si Herculanum. Se cunoaste faptul ca n perioada Republicii au existat picturi narative, istorice, executate mai ales cu ocazia triumfurilor. Adeseori picturile erau purtate n procesiunile triumfale si asezate apoi pe temple sau n alte cladiri. Cicero, de exemplu, spunea ca prefera arta picturii, pe care o preciaza mai mult dect sculptura. Din pictura acestei epoci a supravietuit doar un fragment deteriorat, dintr-un mormnt de pe Esquilin. Personajele sunt redate pe masura marimii functiei lor n stat. Arta reliefului Este sarac atestata n perioada Republicii. S-au pastrat pna azi doar doua frize atribuite asa-numitului Altar al lui Domitius Ahenobarbus. Una dintre frize deriva clar din arta elenistica si reprezinta o procesiune de divinitati si monstri marini, iar cealalta reprezinta un sacrificiu public roman. PRINCIPATUL 22 Augustus va detine dupa anul 12 . Hr. si demnitatea de Mare Pontif. n timpul lui, Mecena a dirijat o mare parte a productiei literare a perioadei, iar numele sau a devenit sinonim cu activitatea de protejare a artei. Augustus a fost de asemenea prieten cu trei mari personalitati ale momentului: Titus Livius, Horatius si Vergilius. De altfel, multe dintre temele literare se vor regasi si n arta. n timpul vietii lui Augustus, Marea Mediterana a devenit lac roman, aproape a atins granitele imperiului de mai trziu. A domnit peste 50 de ani, iar statuile sale au mpnzit imperiul. O consecinta a pasiunii romane pentru standardizare era si aceea ca deseori capul era sculptat separat si putea fi montat la nevoie pe un bust sau pe o statuie ecvesta oriunde pe cuprinsul imperiului. Insultarea sau profanarea portretului mparatului se putea pedepsi cu moartea. mparatul putea avea statui de aur, argint, bronz sau piatra. Cea mai vestita statuie n marmura a lui Octavian este cea care a dat numele ei tipului portretistic Prima Porta. n zona descoperirii se afla vila Liviei, locuinta lui Octavian. Statuia l nfatiseaza ca imperator, purtnd cuirasa si paludamentum drapat n jurul soldurilor, la fel ca statuia Generalul de la Tivoli. La romani, se considera ca o persoana traieste n simulacrul sau, la fel cum un zeu este imanent n statuia care-l reprezinta. Pentru ca statuia are picioarele goale se crede ca aceasta reprezentare a lui Octavian este facuta dupa moartea sa, cnd a intrat n sfera divina, pentru ca doar zeitatile apareau cu picioarele goale. Este greu de precizat, de asemenea, daca este vorba de un original sau de o copie ulterioara.

Un alt monument esential al perioadei lui Augustus este Altarul Pacii (Ara Pacis). Altarul se ridica pe Cmpul lui Marte n partea vestica, pe Via Lata. Drept gnomon (reprezentare a soarelui) servea un obelisc egiptean, o reprezentare simbolica a razelor solare. Era astfel celebrata anexarea Egiptului. Pe zidul de incinta se afla reprezentat un vrej floral, poate cel mai frumos executat din perioada romana. De asemenea, este reprezentata o procesiune si scene alegorice sau mitologicoistorice. n interiorul zidului se afla altarul propriu-zis. n jurul lui se afla o friza din care sa mai pastrat doar o aripa decorata n exterior cu o procesiune de sacrificiu, iar pe partea interioara era redat cortegiul vestalelor. Forul lui Augustus 23 A fost cea mai mare constructie a momentului si dovedeste ca Augustus a fost n domeniul constructiilor civile un mare inovator. El a dorit initial sa realizeze un For al lui Cezar. Prin realizarea acestei constructii grandioase a deschis o adevarata moda imperiala a crearii de forumuri. Aceste forumuri au devenit un simbol al maretiei Imperiului Roman. Aici s-au desfasurat multe ceremonii care i-au format pe romani si le-au ntarit credinta ca sunt un popor ales. n templul lui Marte din axa centrala a forului se ntrunea senatul pentru a dezbate n privinta pacii sau a razboiului. De aici pleca armata n expeditii militare si tot aici erau primiti comandantii victoriosi care-si depuneau mantiile triumfale la templu. Forul lui Cezar a fost terminat de Augustus, care a nceput sa ridice apoi complexul care-i va purta numele, Forum Augusti, finantat de el si construit pe un teren care era proprietate personala. Laturile Forului au fost flancate de colonade iar n partea opusa intrarii se afla templul lui Marte Razbunatorul. n cella templului erau plasate trei statui: n mijloc a lui Marte, la stnga iubita lui, Venus, iar rezultatul unirii lui Marte cu Venus a fost Conbcordia. Marte era tatal lui Romulus si al lui Remus. n fata templului se afla un grup statuar reprezentndu-l pe mparat n ipostaza de triumphator, n picioare, ntr-o cvadriga (car tras de patru cai). n vreme ce Ara Pacis era un monument nchinat pacii lui Augustus, Forul era dedicat victoriilor sale militare. n partea stnga, lnga zona colonadelor, se afla un grup statuar reprezentndu-l pe Aeneas cu fiul sau Iulius, parasind Troia n flacari. De o parte a grupului se nsirau statuile regilor din Alba Longa si membrii de frunte ai gintei Iulia. Exista de asemenea o statuie a lui Romulus, flancat de regii Romei si oamenii de frunte ai Republicii, admirati de Augustus.

n timpul lui Augustus, Roma devine dominatoare att n arta, ct si n alte domenii, iar cultul imperial cunoaste o importanta raspndire. Colosseum A fost cel mai impunator monument al artei din timpul Flaviilor. Amfiteatrul este cel mai mare din lumea romana. Amfiteatrul a fost ridicat pe vremea lui Titus, fiul lui 24 Vespasian, iar jocurile de deschidere au durat 100 de zile. Arena a fost inundata si n ea se crede ca a avut loc o batalie navala la care au participat cca. 3000 de oameni. Uriasa constructie putea cuprinde 50 000 de oameni. Arcul lui Titus Arcul a fost construit pe Via Sacra si a fost destinat sa comemoreze triumful lui Titus dupa victoria mpotriva evreilor. Reliefurile ornamentale ale arcului lui Titus redau chiar procesiunea triumfului. Pe unul dintre panouri figureaza si mparatul. El sta n picioare n carul mpodobit. Capul i este acoperit cu lauri iar sceptrul cu vultur l tinea n mna stnga. Muritorii sunt prezentati n tovarasia personificarilor si a zeitatilor. n arta oficiala, mparatul nsusi devenise asociatul permanent al zeitatilor mari n scopul de a da impresia vizuala ca se afla deasupra celor de rnd. Efectele scenice ale sculpturii n relief sunt importante la arcul lui Titus. Porta Triumphalis, prin care trece mparatul, este redata n perspectiva din trei sferturi, artistul reusind sa redea senzatia de adncime. Mai mult, trecnd pe sub arc, dinspre For, privitorul are senzatia ca atelajul si carul mparatului de deasupora se apropie de el. Forul lui Traian Ca si Augustus, Vespasian si Domitian, Traian a cladit un for, mai mare dect toate cele trei anterioare. Forul lui Traian a fost un dar facut poporului roman si platit din prada razboaielor dacice. Arhitectul a fost Apollodor din Damasc, unul dintre cei mai mari arhitecti ai antichitatii. Forul a fost inaugurat n anul 112, iar Columna n anul 113. Multa vreme aceasta constructie a fost considerata cea mai impresionanta din Roma. Complexul era format dintr-o basilica, Columna (flancata de Biblioteca Ulpiana si arhivele imperiale), trei statui ale mparatului plasate la cele trei intrari ale basilicii. Spatiul liber al forumului era dominat de o uriasa statuie ecvestra (mparatul era reprezentat calare). La intrarea n forum fusese amplasat un arc de triumf. mprastiate pe toata suprafata forului se aflau statuile personajelor particulare care s-au distins n slujba orasului. 25 Columna, parte componenta a forumului, a supravietuit aproape intacta pna astazi. Deasupra ei se afla o statuie a lui Traian, pierduta n evul mediu si nlocuita n 1558 de catre papa Sixtus al V-lea cu statuia Sf. Petru. naltimea totala este de aproape 38 metri. Friza este lunga de 200 m si se nfasoara de 23 de ori pe coloana. Din punct de vedere artistic, coloana este o opera de arta originala. Friza prezinta

cele doua razboaie dacice, separate tematic de reprezentarea unei Victorii n picioare. Columna are importanta istorica pentru ca nareaza fapte si ofera informatii despre tehnicile de lupta romane si dacice. Are valoare propagandistica, destinata fiind a mari prestigiul mparatului si valoare artistica datorita plasticitatii si acuratetii mesajului pe care l transmite. Chipul mparatului apare destul de des pe columna, mai ales n scenele de adlocutio (discursuri), cu mna dreapta ridicata n gestica obisnuita a vorbitorului. De o mare diversitate sunt scenele sacrificiale (de sacrificii n cinstea zeilor), cnd romanii sunt prezentati realizndu-si rugaciunile si aducnd sacrificii. Referitor la modul n care sunt redati dacii, se poate spune ca niciodata un dusman al Romei nu a fost prezentat cu mai mult respect si nu a avut un rol att de proeminent. Datorita curajului lor n lupta, romanii i-au considerat un dusman demn de valoarea armatei imperiale. Mutarea capitalei Imperiului roman n est va marca si pe plan artistic o mutare semnificativa. Tranzitia de la arta imperiala clasica romana spre arta evului mediu va fi vizibila n modul de realizare a unui important edificiu din timpul tetrarhiei, monument pastrat partial pna n ziua de astazi: Arcul lui Galerius din Thessalonic. Arcul lui Galerius n timpul tetrarhiei, Imperiul avea patru noi capitale, din care Roma era exclusa. Arcul lui Galerius a fost ridicat la Thessalonic, orasul de resedinta al mparatuilui Galerius. Arcul se afla pe Via Egnatia, drumul de costa catre Bizant. Catre mare se afla palatul mparatului, lnga care era situat circul sau hipodromul. Ca urmare a tot mai marii formalizari a ceremoniilor, palatul si circul s-au contopit definitiv. n partea opusa palatului se afla mausoleul lui Galerius, actuala Biserica Sf. Gheorghe. 26 Inscriptia dedicatorie a arcului s-a pierdut, dar reliefurile ne dezvaluie ca el a fost construit pentru a sarbatori victoria pe frontul de est n razboiul din anii 296-299. Pilastrii arcului sunt decorati cu benzi nguste de relief care istorisesc campania. Motivul antic trziu al tronului este des folosit pe arcul lui Galerius. Conotatia acestuia este sacra si va fi preluat mai trziu de iconografia crestina n reprezentarile lui Hristos. Cu toate acestea, mparatul este reprezentat luptnd el nsusi pe cmpul de lupta si nu doar pe tron. Figura mparatului este nsa accentuata n detrimentul tuturor celorlalte elemente. Scena de adlocutio este si ea neclasica, iar mparatul vorbeste stnd la tribuna dar cu mna dreapta stngaci ridicata. mparatul se detaseaza cu totul din masa soldatilor iar predominanta sa

este absoluta. Toate aceste schimbari vor anunta aparitia artei de tip medieval si nceputul ndepartarii de arta clasica oficiala romana. Arcul lui Constantin cel Mare Luptnd cu Maxentius, Constantin si-a marit autoritatea si puterea. Pentru meritele sale i-a fost votat un arc de triumf, ultimul care avea sa fie ridicat la Roma (cca. 315). Arcul nu contine elemente ale iconografiei crestine. Pe el nu figureaza nici macar hristograma. Arcul e construit ca orice arc triumfal, cu trei deschideri decorate cu piese apartinnd unor monumente anterioare. n veacul al III-lea, caracterizat de criza, se resimte lipsa artistilor si a arhitectilor. De altfel, Constantinopolele a fost construit cu materiale de constructii aduse din alte orase si Constantin, la fel ca si Nero, a jefuit vechile centre culturale de statui si le-a adus la Constantinopol. Pe latura estica a arcului, mparatul sta pe tron ntr-un car, ntovarasit de o victorie, la fel ca si pe Arcul lui Galerius. De asemenea, episodul n care mparatul mparte bani este total diferit de prezentarea traditionala. mparatul este asezat pe tron n plina frontalitate si mparte banii cu paleta obisnuita. Asemanarea cu arta romanica a evului mediu este tot mai evidenta. Constantin a fost primul mparat roman care triumfator, nu a mai adus sacrificii cu ocazia intrarii n capitala. Arta portretului oficial 27 n vremea tetrarhiei s-a instituit un ceremonial complet privitor la portretul oficial, n acelasi timp n care portretul nceta sa mai fie portret n sensul traditional, devenind o abstractie supraindividuala. Chiar dupa impunerea crestinismului, cultul mparatului a continuat. Palatul imperial a fost conceput ca un templu si n jurul portretului imperial apare un ceremonial sofisticat. Portretele lui Constantin au similitudini cu portretele lui Traian, mparatul pe care Constantin l admira. Odata cu ntemeierea monarhiei universale si fondarea noii capitale la Constantinopol, Constantin invoca tot mai des si imaginea lui Alexandru cel Mare. n aceasta perioada Constantin este reprezentat ca un conducator elenistic, purtnd la vedere diadema cu pietre pretioase. Vremurile Principatului erau de mult apuse. Dupa trei secole si jumatate de la momentul cnd Augustus nfatisase pe monede Victoria triumfatoare sfarmnd diadema regala, monarhia a fost instalata cu toate semnele ei exterioare chiar daca denumirea de rege nu fusese recunoscuta nca. Marea traditie va fi treptat abandonata iar portretul mparatului este din ce n ce mai formalist prezentat. Traditia clasica, cu alegoriile, miturile si zeitatile sale din care

arta oficiala si alcatuise repertoriul, continua sa existe doar n cadrul artei miniaturale, n special a operelor lucrate n fildes ori argint si, n oarecare masura, al mozaicurilor. Marea arta clasica greco-romana intra ntr-un con de umbra, renascnd nsa n forme noi odata cu Renasterea si aparitia Clasicismului academist. II. ARTA N EVUL MEDIU 1. BIZANTUL Constantinopolul devenea n anul 330 d. Hr. noua capitala a unui imperiu care pastra traditia Romei antice, a rationalismului mbibat de senzualitate al elenismului si a splendorii monarhiilor orientale construite pe suportul fanatismului religios. Imperiul bizantin a supravietuit unsprezece secole, pna n 1453, cnd s-a prabusit sub atacul turcilor otomani. Arta bizantina a subsumat o traditie romana n urbanistica, n rigoarea compozitiei si n tehnica savanta a constructiilor. Traditiei elenistice i era caracteristica preferinta pentru eleganta si rafinament. Orientul a oferit gustul pentru fast si grandios, cu sensul ierarhiei, si a consacrat voluptatea culorii si a ornamentului. Un lacas de cult, o biserica, trebuia sa fie reprezentarea unui microcosmos, o reproducere a ierarhiei divine, cupola semnificnd cerul iar spatiul interior era lumea 28 vizibila, pamnteana. Astfel, ntr-un lacas de cult decoratia murala mozaicul sau fresca urma o ordine precisa iconografica, fiind riguros codificata. Arta bizantina este n primul rnd o arta imperiala si crestina. Aceasta exalta maretia supranaturala a mparatului si a bisericii (Hristos este si el redat ca mparat al lumii). Nu este o arta a ratiunii si a realismului, cum era clasicismul grec, ci este o arta a transcendentei, a emotiei religioase si a fastului. Maretia ceremoniilor aulice (imperiale) si fastul ceremoniilor religioase, luxul stofelor si al vesmintelor civile si religioase, frumusetea bijuteriilor a impresionat lumea contemporana perioadei de maxima nflorire a Bizantului. Constantinopolul a devenit orasul rvnit, cu bogatii fabuloase, care ar fi asigurat cuceritorului sau stapnirea lumii ntregi. Exista patru mari perioade n dezvoltarea artei bizantine: prima este legata de perioada de definire a caracteristicilor principale ale artei bizantine (330-720); urmeaza criza iconoclasta (de interzicere a icoanelor), 720-843; apoi clasicismul bizantin (8431204) si, n final, epoca imperiului latin si renasterea din vremea Paleologilor (12041453). I. Perioada de definire a stilului Perioada 330-720 este rastimpul n care civilizatia romana, mpreuna cu toate componentele elenistice, s-au transformat n civilizatia bizantina si a marcat trecerea spre

religia unica a imperiului, crestinismul. Arhitectura religioasa nca din secolul al IV-lea s-a impus pozitionarea absidei unei biserici spre rasarit pentru a permite credinciosilor sa se roage cu fata spre partea din care rasarea soarele. Bolta n semicalota a aparut ca simbol al boltii ceresti. Altarul era asezat n absida sau n fata ei, n nava centrala. n vechile biserici existau tribune destinate mparatului si familiei sale, situate deasupra multimii de credinciosi. Femeile erau grupate n tribune aflate deasupra navelor centrale si care se numeau ginecee. Biserica San Vitale din Ravenna A fost consturita cu sprijinul mparatului Iustinian, ntre anii 530-547. Este evidenta aici influenta Constantinopolului pentru ca apar tribunele specifice mai ales zonei Greciei si inexistente n Italia. La exterior, edificiul este octogonal. Biserica emana somptuozitate si prin panourile de mozaic ale lui Iustinian si al Teodorei. Planurile n cruce Proveneau din Siria de nord, Palestina, dar existau si din sudul si vestul Asiei Mici. Planul n cruce a fost folosit mai ales pentru bisericile martirilor crestini. Arhitectii crestini au dat o mai mare extindere zonelor laterale ale bisericilor, asa nct sa fie mai bine desemnata forma de cruce. Avntul luat de folosirea cupolelor sub Iustinian a permis ca planurile n forma de cruce sa capete o amploare monumentala, care satisfacea pofta de fast si de putere a mparatului. 29 Sfnta Sophia din Constantinopol Sfnta Sophia a ramas aproape n forma ei originala, apartinnd secolului al VIlea, cnd a fost construita. Iustinian a dorit sa construiasca o biserica neegalata de nici o alta prin maretie si splendoare. Biserica a fost construita de catre cei mai mari arhitecti ai perioadei, teoreticieni, ingineri si matematicieni n acelasi timp: Anthemius din Tralles si Isodor din Milet. Privit din exterior edificiul pare greoi, dar trebuie stiut ca pentru bizantini exteriorul era doar nvelisul cladirii, interiorul nsa te face sa te simti zguduit de cutezanta constructiei. Planul este acela al unei basilici cu trei nave, despartite de colonade. n acelasi timp, la Sfnta Sophia s-a savrsit o revolutie, care ne va ndeparta de arhitectura antica. Nu avem de-a face cu un paralelipiped de coloane si de ziduri, purtnd prisma unui acoperis, ci cu o cupola care se sprijina pe mari arcuri ntinse ntre stlpi. Coloanele nu mai au dect un rol secundar n stabilitatea monumentului si vor avea mai trziu tendinta sa dispara. Cupola pare acum agatata de cer printr-un lant de aur, cum o descrie Procopius. Datorita ritmului rapid n care s-au executat lucrarile, mortarul prea gros dintre caramizi n-a avut timp sa se usuce si edificiul s-a tasat prost, ducnd la

avarierea arcului care sustinea cupola spre est. Arhitectura profana Urbanismul la Constantinopol ntemeiata de mparatul Constantin, capitala Bizantului va deveni o mare metropola care va numara cel putin sase sau sapte piete publice importante. Spre deosebire de multe orase ntemeiate n epoca elenistico-romana, Constantinopolul n-a fost construit dupa un plan ortogonal, ci s-a modelat dupa relieful terenului. Pe lnga numeroase biserici s-au construit si edificii specifice unei capitale romane: doua senate, un Capitoliu, un Hipodrom, o Universitate. Palatul imperial a fost ridicat aproape de Hipodrom. Palatul cuprindea un mare numar de biserici si capele. Principalele elemente ale Marelui Palat erau: un vestibul monumental (Chalke); Tribunalul celor nouasprezece paturi (sala de receptie cu nouasprezece paturi de banchet, dupa moda antica); Daphne (sala unde se mparteau coroanele de lauri catre senatori); Chrysotriclinium (sala tronului octogonala), etc. Marele Palat avea si instalatii sportive. Existau nsa la Constantinopol si alte palate ale membrilor familiei imperiale. Unele slujeau drept resedinte de vara sau ca popasuri de vnatoare. Pretutindeni sa cautat satisfacerea preferinta pentru confort, pentru placerile vietii si ale luxului. Pictura monumentala si ndeosebi mozaicul constituie expresia majora a geniului artei bizantine. Trebuie facuta nsa distinctia ntre mozaicul pavimentar (al podelelor), facut n principal din marmura si pietre colorate care reprezinta o supravietuire a tehnicii romano-elenistice si mozaicul parietal (pe perete), alcatuit din cuburi de sticla colorata, prin adaugarea unor oxizi metalici sau a unor foite de aur sau argint. Acest procedeu avea sa deschida noi perspective picturii bizantine. Mozaicul parietal cuprinde degradeurile si clarobscurul, deoarece fiecare cubulet formeaza un ton de culoare care nu se poate contopi cu cel de alaturi. Pictura bizantina a prefacut n stil artistic frontalitatea si imobilitatea; ochiul launtric al artistului este pus mai mult n valoare. Pictorii redau n arta nu doar ceea ce 30 vad, ci si ceea ce simt. Pictura sau mozaicul se doreau a fi opere monumentale, care trebuiau sa respecte arhitectura. Din pacate, multe asemenea mozaicuri au disparut. S-au pastrat la biserica Sf. Gheorghe de la Salonic, biserica Hosios David, tot din Salonic, Mausoleul Gallei Placidia de la Ravenna, Baptisteriul catedralei de la Ravenna, Baptisteriul arian (Ravenna), biserica San Vitale din Ravenna, si n alte cteva locuri: Roma, Cipru, Sinai, Constantinopol, Torcello. Mozaicul era o tehnica foarte costisitoare si tocmai de aceea ea a fost profund legata de puterea economica imperiala. Icoanele Bizantinii considerau icoana orice imagine religioasa portativa sau fixa, indiferent de tehnica n care era executata. Originea lor ar putea fi plasata n arta portretului grecoroman, n special n arta portretului imperial.

Cultul icoanelor s-a dezvoltat mai ales n secolul al VI-lea si al VII-lea. Se credea ca icoanele au rolul de a apara cladiri sau orase. n secolul al VI-lea apare legenda icoanelor acheiropoiete (nefacute de mna omului). II Criza iconoclasta (720-843) A aparut datorita succeselor militare ale arabilor, care au cucerit provinciile africane si asiatice ale Imperiului Bizantin. Iconoclastii (adversarii existentei icoanelor) au vazut aceste evenimente ca o pedeapsa pe care Dumnezeu le-a dat-o pentru ca au venerat excesiv icoanele si nu pe Dumnezeu. Protectia divina parea ca i favorizeaza pe musulmani, care nu reprezentau prin arta lor chipul lui Iehova si al oricarei alte fiinte divine. Leo al III-lea Isaurianul (717-741) a fost mparatul care a aplicat primul politica iconoclasta. Imaginea lui Hristos a fost nlocuita cu o simpla cruce. Politica iconoclasta a fost continuata si de Constantin al V-lea (741-775). Papii si Ioan Damaschinul s-au opus acestei politici elabornd o adevarata teologie a icoanei. Dupa moartea lui Teofil, vaduva sa Teodora a restituit cultul icoanelor, iar n 843 n prima duminica din Postul Mare, reinstaurarea icoanelor a fost sarbatorita la Sfnta Sophia, iar biserica greaca sarbatoreste si astazi aceasta zi ca fiind Duminica Ortodoxiei. III Perioada clasicismului bizantin (843-1204 n aceasta perioada s-au adunat n bibliotecile publice si particulare manuscrisele autorilor antici si se vor executa dupa ele copii cu litere n scrirea minuscula. n arhitectura se va impune formula cea mai raspndita n arhitectura bizantina, aceea a planului n cruce greaca nscrisa, care reprezenta solutia cea mai satisfacatoare a adaptarii cupolei la planul dreptunghiular. Un exemplu n acest sens l constituie biserica de la Skripu (Beotia), dar acest plan s-a impus cu precadere la Constantinopol, n cazul bisericilor manastirilor Hristos- Pantepopt (care vede totul), Hristos Pantokrator (Atotstapnitorul), etc. Planul n cruce greaca nscrisa a fost preluat si n Rusia kieveana, dar si pe muntele Athos. 31 n aceasta perioada (1060-1083) va fi rezidita si biserica San Marco din Venetia. Este epoca n care relatiile dintre Bizant si Venetia erau foarte strnse. Pictura religioasa Miscarea iconoclasta a dus n final la cristalizarea doctrinelor despre imaginea religioasa. n esenta se afirma ca prin intermediul artei sacre credinciosul ajunge la cunoasterea arhetipurilor inteligibile, dar invizibile. Biserica era menita a reflecta mparatia lui Dumnezeu. Dupa perioada iconoclasta, crucea din zona absidei a fost nlocuita mai ales cu o imagine a Maicii Domnului cu pruncul. De obicei, cupola mare cuprinde scena naltarii, cum este cazul n biserica Sf. Sophia de la Salonic, de exemplu.

Mozaicurile au fost, de obicei, ctitorii imperiale, iar pentru restul bisericilor s-a folosit fresca, a carei executie era mai usoara si mai putin costisitoare. Una dintre cele mai celebre fresce din Macedonia a fost realizata la Sf. Sophia de la Ohrida, n perioada 1040-1045. Ceea ce impresioneaza este numarul de patriarhi ai Constantinopolelui reprezentati n pictura. Treisprezece n total, iar ultimul reprezentat este Eustatie. Acestoar li se adaugau reprezentari a trei patriarhi ai Antiochiei si alti trei ai Ierusalimului, precum si a sase papi (de la Sf. Clement la Sf. Grigore cel Mare), recunoscuti ca sfinti de biserica rasariteana. Influenta artei bizantine n Europa Occidentala si Centrala Influente se vor resimti si n Elvetia sau Germania ottoniana, de la Otto I (962972), pna la Otto al III-lea. De la bizantini, prin intermediul Italiei, au fost preluate: arta emailurilor, planurile de biserici, pictura religioasa (prin fondurile de aur si culorile dense), etc. Fata de Europa romanica, Bizantul a jucat rolul de initiator. Tot din arta bizantina au fost preluate gustul pentru fast, stralucire si monumentalitate. De altfel infleunte italo-bizantine au ajuns pna n sudul Angliei. O dovada o constituie chiar catedrala de la Canterbury. Epoca Imperiului lattin de la Constantinopol (1204-1261) si Renasterea din vremea Paleologilor (1261-1453) Dinastia Paleologilor avea sa ocupe tronul Constantinopolului timp de o suta nouazeci si doi de ani, cea mai ndelungata perioada de domnie a unei dinastii. nsa o data cu decaderea politica care va urma, n tarile slave, ca si n tarile romnesti, influenta bizantina se va mentine prin intermediul bisericii. Umanismul bizantin, tot mai constient de trecutul sau legat de Grecia antica, a luat avnt sub Andronic al II-lea Paleolog (1282-1328). Universitatea de la Constantinopol a fost reorganizata si a capatat numele de Muzeu, ncercndu-sew legarea de traditia alexandrina. Slabirea structurii statului bizantin a dus treptat la desacralizarea imaginii imperiale. Arhitectura religioasa n epoca Paleologilor, arhitectura se caracterizeaza prin rafinamente si perfectionarea artei din veacurile anterioare. Datorita complicarii planurilor si supraabundentei din decorul exterior s-a vorbit chiar de un baroc bizantin. 32 n aceasta perioada se acorda o mare atentie decorului exterior al fatadelor. Apar nise, arcade, frontoane curbate, ornamente desenate pe piatra si caramida, cum a fost cazul la bisericile de la Salonic sau din Serbia, de exemplu. Pictura monumentala Stilul nou a fost impus mai ales de la Salonic, unde s-au refugiat artistii. Figurile umane sunt foarte frumos realizate, asa cum o demonstreaza pictura de la biserica Sf. Gheorghe de la Oropos. n Serbia, de asemenea, au venit multi artisti greci care au decorat bisericile de aici. Caracteristicile stilului renasterii din vremea Paleologilor

Mai ales sub domnia lui Andronic al II-lea (1282-1328), pictura si umanismul au nflorit att la Constantinopol, ct si l alte regiuni ale imperiului. Acum reapare mozaicul, ca forma de arta imperiala. Artistii se inspira tot mai des, indiferent de forma artei pe care o practica, din modelele artei antice. Arta antica i familiarizeaza cu tainele racursiului, al figurilor vazute din spate sau din profil. Privirile din icoane devin expresive si fizionomiile se diversifica. Renaste gustul pentru narativ. Siluetele se alungesc si sunt pline de gratie. Spre deosebire de epocile anterioare, amprenta personalitatii artistului se observa mult mai clar. La Salonic, scoala macedoneana si mprospateaza formele nu privind spre antichitate, ci inspirndu-se din natura. Concluzie Timp de peste un mileniu, arta bizantina a constituit cea mai importanta arta pe plan european, iar Bizantul a fost un model de civilizatie care a fascinat si nca fascineaza prin bogatia, fastul si monumentalitatea sa. 2. ARTA ROMANICA Europa cunoaste la nceputul Evului Mediu invazia barbarilor (popoarelor migratoare) care ntrerupe echilibrul artei clasice greco-romane. Decaderea Romei si mutarea capitalei la Constantinopol va accentua noile schimbari care vor avea loc n cultura vest-europeana. Crestinismul si invazia barbara au ntarit initial influenta orientala. ncercarea de restabilire a imperiului occidental, denumit roman de catre Carol cel Mare, va nsemna si o rentoarcere spre modelele greco-romane ale antichitatii. Secolul al XI-lea a reprezentat perioada de cristalizare a celor doua stiluri definitorii vest-europene n Evul Mediu: romanicul si apoi goticul. Arta bisericeasca Stilul romanic va cunoaste o mare dezvoltare ntre secolele al X-lea si al XIII-lea. Biserica se dezvolta si devine o adevarata institutie, partial autonoma, cu functii religioase culturale, dar si economice (manastirile sunt centre agricole datorita domeniilor pe care le stapnesc). Datorita fortei sale economice, biserica nu mai este strict legata pentru mari realizari artistice, de monarhie. Ea si poate, adeseori, asigura resurse proprii pentru constructia bisericilor. 33 De exemplu, rolul politic si moral al Cluny-ului n epoca romanica este considerabil. Abatele de Cluny este un adevarat suveran. Aceasta comunitate bisericeasca a dat multi papi, doctori dar si unii dintre membrii comunitatii au fost sanctificati, ca: sfntul Odon sau sfntul Hugues. Multi abati au fost adevarati artisti ntr-un mod profund si esential. Preotii au fost organizatorii marilor constructii de biserici. Ei erau iubitori de muzica, de frumos, n general. Perfectiunea corpului uman nu-I lasa, de asemenea, indiferenti. Cluny a sprijinit pelerinajele si astfel mobilitatea artistica. Erau preferate puncte de pelerinaje ca Santiago de Compostella sau biserica San Michele de pe muntele

Gargano. Arta romanica nu este sinonima cu abatia Cluny, dar aceasta a jucat un rol esential cultural n perioada romanica. Arhitectura romanica este caracterizata de bolti compacte si ziduri groase. Programul bazilicii romanice este acela de relicvar imens. Avem o biserica pentru calugari si pelerini, care adaposteste corpurile unor sfinti care atrage credinciosii la fel ca si reproducerea efectelor miraculoase produse n biserici sau locuri sfinte. Biserica propriu-zisa are trei sau cinci nave. Ea cuprinde toata multimea de credinciosi impunnd o anumita ordine a traversarii bisericii. n absida sunt adapostite moastele sfinte. Caracteristic stilului romanic este faptul ca toate partile bisericii sunt usor vizibile credinciosului, spre deosebire de lacasurile de cult orientale, care au nmultit si disimulat cotloanele la nesfrsit. Planul circular al bisericilor este inspirat de mormntul lui Christos, vazut de pelerinii care ajung pna n Tara Sfnta. Este nsa un tip de plan care nu este specific stilului romanic. Planul n cruce, ramne cel mai frecvent folosit. Basilica Sf., Hugues are dimensiuni uriase, cinci nave, turnuri numeroase si colosale, dar ea nu mai are termeni de comparatie dect poate cu biserica din Speyer. Modelul bisericii Cluny ramne nsa esential n Burgundia, dar si dovedeste puterea de infuenta pna n Anglia la Saint-Pancrace din Lewes. Arta romanica, la fel ca orice stil de arta nu prezinta forme general valabile n toate regiunile unde se exprima. Adeseori se mbina alaturi de elementele clasice stilului, traditiile locale sau alte influente. Nu lipseste, de asemenea, imitarea modelelor antice asa nct conisa unui arc de triumf sau a unui sanctuar se gaseste aproape neschimbata pe un zid de biserica. Infulenta antica o gasim si n compozitiile de coloane de la bisericile Saint Trophime din Arles si Sain-Gilles-du-Gard, cu portice decorate cu statui si naltate pe socluri puternic iesite n afara. n Italia si zonele intens romanizate, niciodata nu s-a uitat amintirea arhitecturii antice. Adeseori, templul supravietuieste n biserica. La Roma, n secolul al XII-lea, Santa Maria di Trastevere (1040-1148) ne arata capiteluri ionice sub un plafon cu lambriuri si o podea de marmura multicolora. Imaginile oferite de artele vizuale romanice sunt epice. Ele redau, n general, pasaje din Biblie referitoare la Apocalipsa, pagina cea mai extraordinara din Cartea Sfnta, cel putin n secolul al XII-lea. Credinciosii care intra n biserica nu sunt ntmpinati de un Christos evanghelic, ci ei trebuie sa defileze sub timpanul Judecatii de Apoi, ca si cum ei ar fi cei care trebuie sa asculte ultima sentinta. 34 Numarul si ciudatenia monstrilor care populeaza arta romanica impresioneaza si i da o nota de originalitate. Viata animala este de o bogatie deconcertanta si de puternica

influenta orientala. 3. ARTA GOTICA Avnd radacini n arta romanica, goticul se structureaza ca un curent nou, original si definitoriu pentru arta Evului Mediu. Arta gotica timpurie n iconografia religioasa de tip gotic imaginea Fecioarei cunoaste o raspndire fara precedent. Statuia ei de lemn sau metal este purtata la procesiuni sub un baldachin de stofa. Figura centrala ramne nsa imaginea lui Christos dar si a celor patru evanghelisti. Pe coloane se evidentiaza figuri umane feminine si masculine care atrna si dau senzatia ca sunt ele nsele niste coloane si astfel sunt chiar si denumite. Aceasta arta gotica timpurie prefigureaza stilul monumental tipic catedralelor din secolul al XIII-lea. Perioada clasica Stilul marilor catedrale este ilustrat de cea de la Reims sau de cea de la Amiens. Catedrala de la Reims va fi legata de ntreaga istorie a monarhiei din Franta, fiind locul unde se ungeau regii. Pe o formidabila zidarie este afisata o arta eleganta iar n nise sunt adapostite statui de ngeri care poarta deasupra lor ornamente piramidale. Catedrala din Bourges, asemanatoare cu Notre Dame din Paris, se deosebeste nsa de aceasta fiind plina de inovatii. Arhitectul a speculat un anumit iluzionism optic, aratndu-ne mai multe biserici ntr-una singura. n general n biserici, pictura murala este nlocuita cu vitraliul. Fereastra si lumina dobndesc o importanta deosebita, facnd parte din arhitectura specifica stilului gotic. Scopul renovarilor arhitecturale este obtinerea unui iluminat ct mai bogat al navelor. Rozele uriase taiate n zid, capteaza o lumina multicolora ntr-o retea de raze, cercuri si arcade. Zidul disparut din aceste rozete face parca loc unei roti de foc. Pretutindeni nsa, unde vitraliul poate sa nlocuiasca zidul, l nlocuieste si zidul dispare. Arcurile zidurilor devin tot mai ascutite si biserica pare ca se nalta spre cer. O astfel de naltare este si o arta de calcul dar si de gratie studiata. La catedralele din Beauvais si Koln cladirea capata proportii colosale si au trebuit gasite noi solutii tehnice. Catedrala din Koln a fost nceputa n anul 1248 si terminata definitiv doar n 1824, lucrarile fiind adesea ntrerupte. Este vorba n acest caz de un import francez n mediul germanic, care chiar daca foloseste structura gotica ramne de cele mai multe ori credincioasa sistemului romanic al maselor si al compozitiilor frecvente n Renania. Arta gotica se va raspndi si n Italia si Spania, cu specificul ei, la care se vor adauga traditiile locale. n Italia arhitectura de tip gotic nu a creat capodopere. n Spania, dimpotriva, bisericile gotice atrag atentia prin frumusetea lor. Catedralele din Tarragona si Lerida, nu fac exceptie chiar daca au nca absida benedictina. Impregnata de influenta

musulmana, si arta gotica din Spania este departe de a se apropia de calitatea celei franceze. n Portugalia avem o capodopera a artei gotice si anume biserica Santa Maria de la Victoria din Batalha (sec. Al XIV-lea). Aici acoperisurile bisericii sunt nlocuite cu niste terase care au o amploare ce modifica armonia maselor si nu-si gaseste analogii dect la bisericile din Cipru si la catedrala din Palma. 35 n Anglia, goticul se dezvolta ntr-o forma specifica dar si spectaculoasa n acelasi timp. Zidul absidei bisericilor este aici, adeseori, nlocuit cu vitralii uriase. Dar trasatura cea mai remarcabila este aparitia precoce a acelor forme baroce fiind o inovatie a miscarii si efectelor. Englezii au preluat repertoriul ornamental al artei celtice, irlandeza si anglosaxona, care suprapuse pe fundalul gotic au dat impresia unui baroc precoce. Goticul englez se va exprima n formele bisericii Christ Church din Oxford sau la cele Cinci Surori de la York, la Merton College, precum s n structura bisericii din Carlisle. CONCLUZIE Manifestata n forta n Franta, arta gotica prezinta diferentieri n celelalte zone geografice n care se extinde. n Spania se izbeste de Islam, n Italia de arta bizantina, iar n Anglia se dezvolta precoce si cu forme preluate din ornamentatia celtica, saxona sau irlandeza. Sculptura (plastica) monumentala si umanismul gotic n secolul al XIII-lea, iconografia nu mai este atrasa de viziuni, monstri si Apocalipsa. Arta bisericeasca devine evanghelica, umana, occidentala si fireasca. Imaginea Fecioarei, tot mai des invocata, respecta feminitatea si gratia maternitatii. Ea nu mai este idolul de piatra din epocile mai vechi, ci sora celesta a tuturor mamelor. Temele artistice care revin sunt legate de imaginile Craciunului, cu nasterea lui Isus si sosirea celor trei magi; de imaginile Patimilor si de Pasti, deci cele mai umane povesti biblice. Parabole sunt si ele ilustrate, de la episoadele cu fecioarele ntelepte, bunul samaritean, fiul risipitor, etc. Tot n iconografia artei gotice apar si ramasitele lumii antice, prin evocarea lui Aristotel si a lui Vergiliu, victime ale vicleniei feminine. Din istoria profana nu lipseste imaginea lui Carol cel Mare, asa cum apare n vitraliile de la Chartres. Nu lipseste nici epopeea Judecatii de Apoi, dar acest capitol nu mai are violenta din arta romanica, desi pastreaza imagini pline de forta, nfricosatoare, a celor patru Calareti ai Apocalipsei, de la catedralele din Paris si Amiens. Arta Evului Mediu nu a ignorat nici nudul uman. La biserica din Rampillon, de exemplu, pe scena care reprezinta nvierea Mortilor, apar nuduri foarte armonios realizate. Pictura gotica

Cea mai specifica forma de pictura monumentala, pentru stilul gotic, este vitraliul. Acest tip de arta apare n jurul secolului al X-lea si se extinde mai ales prin cautarea luminii, ceruta de arhitectura gotica. La Notre Dame de Paris, de exemplu, rozele uriase si delicate sunt ca niste roti de foc ale carului biblic. Navele catedralei sunt scaldate n lumini trandafirii, galbene, verzi si violete, scoase uneori n relief de delicatele borduri albe. Figurile reprezentate n vitralii apar astfel luminoase, generatoare de lumina, parca provenind din alta lume. Pentru pictura monumentala traditionala, Giotto ramne definitoriu nu doar pentru secolul sau, ci si pentru secolele urmatoare. Basilica de la Assisi a oferit pictorilor prilejul unor vaste desfasurari. Aici va ncepe arta lui Giotto, care se va mbina cu arta lui Giunta, Cimabue si Torriti. 36 Barocul gotic. Sfrsitul Evului Mediu Arta gotica devine ncarcata cu noi ornamente care o invadeaza. n Italia n secolul al XV-lea, mai precis la Venetia, palatul Dogilor este un edificiu oriental, gotic si romanic n acelasi timp, pus lnga San Marco, biserica care evoca stilul bizantin. Tablourile lui Van Eyck au pus n valoare si au lansat pictura n ulei, cunoscuta anterior dar nefolosita sistematic. Tusa pictorului aluneca fara ca tonul de culoare sa se prelinga si era acordat astfel timp meditatiei artistului. Van Eyck si atelierele flamande puneau astfel bazele picturii moderne. Progresele n redarea perspectivei vor schimba, de asemenea, arta medievala. Hieronymus Bosch, un alt mare artist ale acestei perioade, prezinta n pictura sa viziuni apocaliptice n care apar demoni cu coarne si par, narmati cu clesti si sustinnduse n aer cu ajutorul unor membrane. Masini zburatoare aluneca pe cer. Bosch reflecta strafundurile ntunecate ale Evului Mediu, parca ncercnd o revenire la traditia romanica atrasa de visul Apocalipsei biblice. Evul Mediu si Renasterea italiana Renasterea italiana, la nceputurile sale este n esenta un fapt medieval. Italia n secolele XIII-XIV traieste gndirea gotica si pe cea romanica. Marii artisti ai Renasterii se vor forma si vor prelua teme artistice medievale punndu-le ntr-o forma apropiata de arta elenistica, dar mult mai libera n exprimare. 4. RENASTEREA A adus n prim plan individualitatea artistului, care nu mai este att de ncatusat ntre schematica impusa de teologie si traditie. n arta plastica sunt dezvoltate legile perspectivei. Artistii Renasterii se ntorc spre etalonul oferit de arta clasica greco-romana, pastrnd nsa experienta acumulata de arta subordonata crestinismului, cu toate reprezentarile ei biblice si religioase. Mai mult dect att, artistii depun un effort ncordat

pentru a da reprezenttarii artistice, prin studii de anatomie si de perspectiva, baze concrete ca oricarei alte stiinte. ITALIA Renasterea italiana s-a manifestat n special prin cele trei centre de emanatie ale artei sale: Florenta, Roma si Venetia. FLORENTA Fiecare artist italian se intitula cu mndrie arhitect, sculptor si pictor. Sculptorii n special nazuiau sa se inspire din operele antice. Dar Italia s-a afirmat artistic mai ales prin pictura si inovatiile sale n acest domeniu. Masaccio, este pictorul care, legat de Evul Mediu, a deschis nsa noua epoca n pictura italiana, datorita tragismului si dramatismului artei sale. El a pictat pe vechiul zid 37 al bisericii Santa Maria del Carmine Barbatul si femeia izgoniti de nger din Eden. n capela decorata de Masaccio au venit sa se initieze Rafael, Leonardo da Vinci, Signorelli si Michelangelo. Pictura sa impresioneaza si zguduie, a avut un simt deosebit n a reda dramatismul conditiei umane. Uccello este pictorul care va intreprinde cercetari serioase asupra redarii perspectivei, chiar daca raporturile geometrice pe care le-a stabilit cu aceasta ocazie au fost departe de a fi perfecte. Dramatismul existentei oraselor italiene, farmitate si aflate aproape permanent n conflict va fi redat n arta epocii de catre artistii Renasterii. Donatello a redat cu multa forta n sculptura sa aceste framntari. Fetele personajelor sale sunt ravasite de emotie si pasiune. Donatello a retrait n arta sa umanitatea pasionala, fanatica si blazata din acea vreme. El a exprimat cel mai profund sufletul si specificul florentin al epocii sale. Brunelleschi, influentndu-si discipolii: Donatello, Masaccio, Uccello, crea cu adevarat perspectiva lineara. Cennino Cennini, L. B. Alberti, Ghiberti, Paulo Uccello, Piero della Francesca, Leonardo de Vinci, Cellini, Vasari, toti vor scrie tratate didactice despre arhitectura, perspectiva, sculptura, pictura, dar si despre geometrie, hidraulica, anatomie, geologie. Artistii deschideau cadavre pentru a cunoaste mecanismul materiei n miscare. Pictorii italieni calatoreau si se mutau de la Florenta la Pisa, Siena, Arezzo, Perugia, Assisi, Roma, etc. Adeseori lucrau mpreuna, fiecare si picta zidul. Nu duceau lipsa de oferte de munca, pentru ca n epoca, palatele, municipiile, manastirile, erau acoperite cu picturi, iar fatadele decorate. Despre Sandro Botticelli, unul dintre cei mai spectaculosi pictori florentini, istoricii de arta afirma ca avea o imaginatie voluptoasa dar bolnava. El a descoperit misterul padurilor si al cmpiilor, rodnicia marii si decoratia florala. Opera sa a fost considerata artificiala, nedecisa dar totodata nobila si de o extraordinara frumusete a

formelor. El a fost si extrem de imaginativ. A ramas celebru prin tablourile sale: Primavara, Protretul lui Giuliano de Medici, Madona magnificatului, Nasterea Venerei. LEONARDO DA VINCI Da Vinci a fost absorbit n pictura sa n primul rnd de legile perspectivei si de calcule. A fost omul complet al Renasterii, care a presimtit si a ntemeiat, ntr-o forma sau alta, toate stiintele viitorului. Era primul om pentru care stiinta si arta s-au contopit, prin mijloacele lor, pentru a exprima gndirea. A fost omul care a desenat si imaginat masinarii, a reprodus flori si muschii anatomiei umane. n pictura sa Cina cea de taina, trateaza drama interioara a personajelor cu multa finete psihologica. Personajele si traiesc n fata noastra propria tragedie. Da Vinci a plecat din Florenta si si va continua opera n afara marelui oras artistic, aflat n declin. Picturi: Leda, Bachus, Ioan Botezatorul, Sfnta Maria si Ana, Gioconda, Adoratia magilor. ROMA Iuliu al II-lea, care a fost un papa artist dar si razboinic, se va adresa arhitectului Bramante pentru a-si realiza planurile artistice. Arhitectul l cheama de la Florenta pe 38 Michelangelo si pe Rafael, care-i era ruda. Aici marii artisti au redescoperit ruinele romane si legile acestei arhitecturi. Tot aici au intrat n contact cu statuile antichitatii, descoperite treptat si aspru disputate de papa si de printii din Roma. 1. RAFAEL El a fost comparat adeseori cu Giotto. Privind lucrarile sale de la Vatican nu mai conteaza ca vezi eroi sau sfinti, martiri sau filosofi, zei, simti doar forme care se armonizeaza si se ntrepatrund si culori care se completeaza n armonie. Pictura sa iradiaza o inepuizabila tinerete si o imaginatie impresionanta. Rafael a exercitat o influenta deosebita asupra tuturor pictorilor din Europa moderna. A fost un maestru n a reda forta si splendoarea gesturilor care par a face din fiintele omenesti statui care prin viata. Picturi: Incendiu din Borgo, Parnasul, Logodna Fecioarei, Scoala din Atena. 2. MICHELANGELO Venea din Florenta. l citise pe Platon. Nu se despartea niciodata de opera lui Dante. A fost elev al lui Ghirlandaio si cauta intimitatea operelor lui Giotto, Masaccio, Della Quercia, Donatello si Piero della Francesca. Michelangelo a fost un artist compet, pictor, sculptor si poet. Pentru a cunoaste trupul uman se nchidea n casa cu cadavre, pna era izgonit de duhoarea acestora. Ducndu-se de la Florenta la Roma a vazut, la Orvieto, frescele proaspete ale lui Luca Signorelli, care acoperise cu decoratii zidurile manastirii de la Monte Oliveto. Aceste fresce prezentau primele nuduri anatomice italiene, care l-au impresionat pe tnarul artist. Erau cadavre jupuite de piele, pictate direct, nsufletite cu o noua viata. Un colcait feroce de trupuri chinuite de demoni n infern. O opera uriasa. Pasiune si stiinta amestecate.

A fost un artist plin de pasiune, ndragostit de lumea exterioara pe care o reda n pictura sa cu multa traire si implicare. Suferinta si moartea l impresioneaza si i marcheaza opera, e cuprins de mnie si uneori se simte nvins. Operele sale neterminate din seria Sclavilor o dovedesc. Considera sculptura o forma completa de exprimare artistica, afirmnd ca pictura este cu att mai frumoasa cu ct se apropie de sculptura iar sculptura e mai proasta cu ct se apropie de pictura. La nceput nu vrea sa picteze Capela Sixtina, apoi din slabiciune cedeaza si se nchide aici timp de patru ani. Pictnd, stiinta lui se manifesta prin fota racursiurilor, prin ndrazneala volumelor. Corpurile sunt herculeane, colosi vii destinati sa impresioneze. Drama genezei lumii este magistral redata. Lucrari de sculptura: Mormntul familiei Medici, Moise, David. ACADEMIA SAN LUCA Scoala este ntemeiata la mai putin de 15 ani dupa moartea lui Micheloangelo de catre elevii sai si ai lui Rafael. Italia a dezvaluit lumii compozitia. Fara experienta italiana nu l-am fi avut nici pe Rubens, nici pe Rembrandt, nici pe Poussin, care sunt toti mari creatori de compozitii artistice. Compozitia este necesara dar n acelasi timp este si personala. Ea nu apartine dect artistului capabil, prin mijloacele sale proprii sa creeze armonia operei de arta. 39 Adeseori cei formati la asemenea scoli au fost priviti ca niste epigoni si foarte putini s-au ridicat la valoarea marilor maestri pe care I-au avut drept model. VENETIA La Venetia se ntrepatrund influentele Orientului, ale Bizantului, inclusiv influentele Occidentului (romanic si gotic), la care se adauga imaginea elenismului si a Romei antice. Oras de negustori care sunt si mari calatori, Venetia a ramas un loc al influentelor cele mai diverse si spectaculoase. Giovanni Bellini a influentat nceputul artei venetiene si prin dramatismul operei sale, care a devenit model pentru alti artisti, a permis respingerea, rationalismul platonician. Este pictorul care, spre sfrsitul vietii va da o mai mare atentie peisajului si marii ca fundal al picturilor sale. Spectacolul strazilor venetiene a fost cel mai colorat redat de Carpaccio, considerat si el un primitiv al artei venetiene. Era un artist care iubea pitorescul si anecdota, fiind oriental dar si italian n acelasi timp. Dar marea pictura venetiana va fi reprezentata de trei importanti pictori: Tizian, Tintoretto si Veronese. TIZIAN Cu opera sa va umple un secol ntreg, i va sili pe Tintoretto si pe Veronese sa se descopere pe ei nsisi, va domina Europa prin operele sale. Este artistul care defineste pentru totdeauna limbajul picturii, i va infleunta pe Rubens, Rembrandt, Velazquez,

Poussin, Watteau, Delacroix, peisagistii moderni. Va justifica prin ultimele sale opere, ndraznelile artistilor contemporani. A fost un maestru al redarii volumelor, al culorii si al umbrelor. Odata cu el linia desenului dispare n pictura pentru ca petele degradate de culoare evoca ndeajuns forma. Este considerat parintele picturii si a spiritului modern. Avea o origine aristocratica si se nascuse la poalele Alpilor, unde nvatase sa iubeasca natura si padurea. A pictat, de la portrete de curtezane, la mari tablouri cu teme religioase: Christ cu cununa de spini, Pieta, dar si portretul lui Carol Quintul, redat calare cu armura neagra iesind dintr-o padure pictata n negru cu reflexe rosietice. TINTORETTO A fost muzician si pictor. Lucra la lumina lumnarilor si lasa impresia ca are senzatii monstruoase. A acoperit cu fresce si pnze peste o suta de ziduri de biserici, palate, scoli, manastiri. Era un maestru al improvizatiei. El va trai si va reda Venetia stralucitoare, Venetia teatrala si romantica, dar si Venetia triviala sau orientala. Este un maestru n a reda femeia careia i ridica o apoteoza n pictura sa. Lucrari: Calea lactee, Uciderea pruncilor, Suzana la baie, Moise salvat din apa. VERONESE A iubit si a pictat n special luxul si bogatia Venetiei. La fel de mult a pictat si copacii, florile, fructele, marea, cerul sau nudul unei femei. Veronese iubea spectacolul vietii opulente, a Venetiei luxoase. A fost un maestru absolut n armonizarea culorilor, a nuantelor de culori. 40 Veronese a fost pictorul gloriei Venetiei. El i-a redat forta si bogatia, stapnirea pe ape, frumusetea palatelor si a oamenilor. Lucrari: Rapirea Europei, Fetele lui Lot. SPATIUL FRANCO-FLAMAND Renasterea a mbracat forme artistice specifice n Flandra si Franta. FRATII VAN EYCK Prin arta lor au reprezentat nflorirea goticului n forme noi. n tablourile lor vor picta lipmezimea si stralucirea luminii Nordului> mielul mistic este unul dintre tablourile lor celebre. Erau originari din Meuse (Maas). Nu se deosebeau cu nimic de negustorii din Bruges si de proprietarii de ateliere din Gand. Mergeau regulat la biserica si faceau calatorii calare n zonele din jur. Tocmai de aceea acesti artisti au respectat omul simplu si l-au prezentat fara a adauga nfatisarii lor nimic din ce nu era real. Ei urmareau asemanarea cu modelul, plini de tenacitate. Au pictat fete de negustori lacomi si cinstiti, femei resemnate cu soarta lor, uneori chipuri mari, urte. n final nsa, arta lor a capatat forta tocmai prin realismul si specificitatea ei. Tablouri celebre: Petabul Mielului Mistic, Giovanni Arnolfini cu sotia sa,

Canonicul Van der Paele. PIETER BRUEGEL A calatorit n Italia dar nu s-a lasat dominat de arta pe care a vazut-o acolo. Avea o origine aproape taraneasca dar un spirit liber si puternic. A fost considerat adeseori un primitiv datorita artei sale care trata temele comic si lasa senzatia de ridicol celor care-I priveau tablourile. Peisajul este n opera sa de o deosebita importanta. Pictura sa este vie, plina de viata cu toate ca temele alese sunt aproape banale. n tablouri apar gospodine, copii, oameni obisnuiti si nu titani, zei, eroi sau sfinti. A fost influentat de Hieronymus Bosch, dar a renuntat la monstriii si cosmarurile grotesti ale acestuia pentru un umanism simplu si adaptat temperamentului sau si traditiilor flamande. Tablouri celebre: Parabola orbilor, Jocurile de copii, Toamna, Iarna, Vara, Primavara. GERMANIA ALBRECHT DRER Tatal sau era bijutier, deci un mestesugar-artist. Drer a depaxsit, prin talentul sau, toate asteptarile tatalui. Specifica spatiului german era gravura mult mai raspndita dect pictura n ulei iar Drer va fi un mare artist gravor care va revolutiona mesajul artistic fiind n acelasi timp foarte legat de mentalitatea germana. Spiritul sau renascentist s-a manifestat prin interesul deosebit aratat si celorlalte arte. Iubea poezia, muzica, dansul. A folosit nsa n 41 arta sa toate simbolurile religioase medievale: sfinti, spiridusi, demoni, cavaleri, turnuri, cetati. Nu a nfrumusetat realitatea si natura ci a redat-o asa cum a vazut-o. A preferat n special gravura pe metal (arama) pe care o sapa cu pricepere de mestesugar dar si cu geniu de filosof. Oamenii pe care i-a desenat nu au formele perfecte din picturile italiene, ci sunt realist redati, cu toate defectele lor fizice. n melancolia, una din cele mai importante opere ale sale, vedem geniul german coplesit de oboseala dar nconjurat de toate cuceririle spiritului lor. Lucrari celebre: Cavalerul si martea, Portret de barbat, Melancolia, Morile, Rapirea Annymonei. HANS HOLBEIN A fost fiu de pictor. Acunoscut pictura italiana dar a ramas profund germen. A reusit sa nvete arta mbinarii culorilor care pareau tesute n materia tablourilor. A fost de asemenea un portretist nentrecut. Personajele sale au ochii vii si privirea necrutatoare. Foarte german prin scrupuloasa lui precizie, prin forta de analiza si de reconstructie, el este singurul dintre germani care a stiut sa aleaga, este cel care nu a confundat ceea ce este frumos cu ceea ce este straniu, ceea ce este esential cu ceea ce este exact, ceea ce

este profund cu ceea ce este complicat. Tablouri celebre: Negustorul Gisze, Sotia lui Luther sau Sotia si copiii artistului. Spiritul Renasterii a marcat pentru totdeauna arta europeana dnd formei clasice a formelor artistice suprematia absoluta. MODULUL II : ARTA MODERNA SI CONTEMPORANA Cuprins: 1. Clasicism, baroc si roccoco 2. Romantism 3. Avangarde artistice 4. Arta contemporana Clasicismul se inspira din arta antica greco-romana dar si din arta Renasterii. Barocul si rococo-ul sunt curente dezvoltate din clasicism, exprimnd n forme clasice tendintele spre lux si opulenta ale aristocratiei europene. Barocul si rococo-ul nseamna monumentalitate, o explozie ornamentala dar si noi forme de evolutie a artei, datorita compozitiilor sofisticate pe care le propune si datorita asimetrismului n conceptia picturala. 42 CLASIC, BAROC SI ROCOCO. SECOLUL AL XVII-LEA ITALIA De la Vatican, papa dorea sa renvie Imperiul Roman n forma lui spirituala adica, un imperiu al credintei crestine. Se dorea renvierea Orasului Etern n acel stil pompos propriu Romei antice. Se cautau modele n antichitatea romana, cea greceasca fiind foarte putin cunoscuta. n secolul al XVII-lea Roma va fi capitala artistica a lumii. Aici vor veni artistii mari ai perioadei pentru a se forma si pentru a admira arta lui Michelangelo sau Rafael. Sub influenta Romei s-au format flamanzii Rubens si van Dyck, iar francezii Poussin, Claude Lorrain si Le Valentin se vor stabili n Cetatea Eterna fiind asimilati scolii artistice romane. Sculptura Arhitectul Bernini s-a ocupat cu restaurarea statuilor antice. Grupul statuar al lui Laocoon, datorat sculptorilor din Rhodos, care a fost descoperit n 1506 ntr-o vie din Roma, a continuat sa exercite asupra sculptorilor o influenta magica. Bernini a realizat sculpturi care redau sentimente extreme: David (la extaz), Extazul Sfintei Tereza, Apollo si Daphne, etc. Alt sculptor celebru al perioadei a fost Francesco Mochi, lucrarile lui fiind direct inspirate din operele antice. Pictura Doua importante opere vor marca pictura europeana a secolului al XVII-lea: frescele plafonului Galeriei lui Hercule din palatul Farnese, executate de Annibale Garrocci si pnzele n ulei ale lui Caravaggio pentru capela Contarelli din biserica SanLuigi-dei-Francesi reprezentnd Istoria vietii si martiriul Sfntului Matei. Caravaggio (1573-1610) a fost un pictor temperamental, care a repictat cele mai

cunoscute picturi ale sale, pentru a le da un aer mai dramatic. A fost influentat de clasicismul antic dar si de opera lui Michelangelo si chiar de Rafael. Omul devine centrul 43 picturii sale dar se opune manierismului care tindea sa copieze, fara sentimente, arta Renasterii. Oamenii umili din popor sunt cei care apar n scenele sale biblice si aceasta sanctificare a poporului provine din convingerea ca oamenii umili sunt mai aproape de spiritul biblic. Pictura sa are nsa un caracter sumbru, dar a fost copiata de multi artisti italieni. Annibale Carracci (1560-1609) a fost pictorul care a impus stilul Galeriei Farnese, ce a devenit modelul cel mai copiat al palatelor din Roma. Baza inspiratiei din arta sa a constituit-o arta antichitatii si cea a Renasterii. Barocul n pictura a fost foarte spectaculos, mai ales n arta decorarii plafoanelor palatelor. Studiul de perspectiva explodeaza si evolueaza. Spectatorului, care se afla jos, i se creaza iluzia ca o ntreaga lume de fiinte zboara deasupra sa. Biserica nu ramne mai prejos si aceasta lume creata din iluzia spatiului apare pe marile plafoane ale bisericilor epocii. Apogeul acestui stil va fi atins n opera lui Andrea Pozzo, care picteaza plafonul bisericii Sant Ignazio din Roma, capodopera acestui iluzionism. SPANIA Arta picturii spaniole n secolul al XVII-lea se concentreaza la Sevilla. Stilul care se impune este asemanator cu cel sumbru, tenebros al lui Caravaggio, dar fara a se putea dovedi ca provine din influenta exercitata n Spania de catre pictorul italian. Tenebrismul se manifesta la pictorii spanioli precum Francisco Ribalta sau Jos de Ribera. Diego Rodriguez de Silva y Velzquez ramne nsa cel mai important artist spaniol al secolului al XVII-lea. Chemat la Madrid, devine pictorul oficial al curtii lui Filip al IV-lea. Aici picteaza mai ales portrete. Velzquez exprima n pnzele sale acel sentiment de solitudine tipic sufletului spaniol. Portretelor de bufoni si cersetori le da un accent de duritate dezamagita. A posedat, ca artist, toate resursele picturii dar le-a folosit cu discretie, dispretuind formele prea evidente ale virtuozitatii artistice. TARILE DE JOS Pictura 44 Rubens domina pictura europeana impunnd stilul baroc n ntreaga Europa. El este suveranul absolut al picturii, asigurnd Anversului primul loc n arta baroca. Rubens (1577-1640) S-a format n Italia n rastimpul ct a poposit aici, ntre anii 1600-1609. n anul 1613 se dovedeste a fi deplin stapn pe arta sa, pictnd naltarea Sfintei Cruci,

comandata de biserica Sfnta Walburg. Pictura flamanda era specializata pe picturi de mici dimensiuni, pentru portretele mari ei mareau dimensiunile picturilor de cabinet. Rubens aduce din Italia sensul compozitiei monumentale cu personaje n marime naturala si chiar mai mari. Pictura tumultoasa si frematatoare a lui Rubens nu e numai o forma a senzualitatii, dar si o expresie dinamica. n plus Rubens poseda ce nu au italienii: simtul luminii, umbra nu este absenta luminii ci o forma de vibratie luminoasa, calda si misterioasa. El este un magician al efectelor de transparenta. Rubens continua traditia lui van Eyck, care include tot universul n cteva zeci de centimetri patrati. Rubens picteaza si tablouri pe care nu i le comanda nimeni, doar de dragul propriei placeri, priveste cu intensitate frumusetea lumii. Ca si Titian, Rubens este un pictor universal, absolut. El a realizat cu deosebita usurinta acordul ntre exigentele epocii si ale sufletului sau. Rembrandt (1606-1660) A fost un mestesugar desavrsit. Rembrandt a facut din pictura un mijloc de explorare a mitologiei, a istoriei, a sentimentului religios, vietii pitoresti si a fost foarte profund n redarea vietii launtrice. Moartea sotiei sale l predestineaza singuratatii si-l confirma n vocatia sa de pictor al vietii si suferintei launtrice. Obsedat de imaginea lui Christ, pictorul vede n Evanghelie un mesaj de dragoste, lucru care l ndeparteaza de severitatea calvinismului care crede mai mult n dreptatea dect n mila dumnezeiasca. Pelerinii din Emaus este pictura care evoca cel mai bine sentimentele sale religioase. n arta Tarilor de Jos apare pentru prima oara genul natura moarta legat de pictura scenelor de interior, de afectiunea pentru obiectele familiare. 45 FRANTA Cea mai populata tara din Europa, Franta este n secolul al XVII-lea la apogeul puterii sale. n anul 1661 ncepe construirea Versailles-ului, care dureaza 30 de ani. La sfrsitul secolului, castelul cu parcul si cu tot decorul sau reprezinta expresia cea mai nalta a artei monarhice si toti principii Europei o imita. Colbert se ocupa de avntul Academiei de Pictura si Sculptura, fondata n anul 1648. Urmeaza ntemeierea academiilor de muzica, declamatie, dans, arhitectura, stiinta, etc. Arta antichitatii este considerata modelul suprem. n aceeasi perioada tapiseriile sunt realizate n ateliere pariziene din marea cladire Gobelius, pe care Colbert o ridica, n anul 1662, la rangul de Manufactura regala, iar Charles Le Brun primeste brevetul de prim pictor al regelui si si asuma directia artistica a manufacturilor de arta. n timpul Regelui Soare, palatul regal straluceste prin lux si splendoare iar

clasicismul francez este ridicat la rangul unei institutii. Parisul este mpnzit de palate iar nobilimea nu mai paraseste orasul. Palatul Luvru devine si el un model pentru palatele europene. Pictura Richelieu va ncerca sa impulsioneze dezvoltarea picturii n Franta si ncearca sa-l atraga aici pe Poussin, care devenise la Roma o celebritate. Dar Poussin nu va sta mult la Paris, ntorcndu-se la Roma. Nicolas Poussin (1594-1665) Este artistul care a asimilat toate formele clasicismului, ale lui Rafael, ale venetienilor, ale picturii si sculpturii clasice antice. Metamorfozele lui Ovidiu l inspira, la fel ca si anumite episoade din istoria Romei antice. n prima parte a vietii sale de artist a pictat tablourile n friza, ca pe niste basoreliefuri antice, prefera tonurile de rosu, dar si preparatii de culoare pentru a reda ct mai fidel lumina. n Bacanale, se inspira din 46 pictura lui Titian si Bellini. Lucrarile sale Parnasul sau Triumful Florei sunt inspirate de Rafael. Forta picturii lui Poussin este data nsa de faptul ca el priveste pictura ca o speculatie filozofica si estetica. Subiectele sale religioase sunt luate mai ales din Vechiul Testament: seria Celor Sapte Taine pictate la comanda lui Cassiano de Pozzo se numara printre operele sale de mare inspiratie. Seria este pictata ntr-un colorit vesel si se ncearca reconstituirea vietii crestine din antichitate. Catre anul 1648 sensibilitatea lui Poussin va raspunde la profunda chemare a naturii si peisajul i invadeaza opera. El da nsa naturii o semnificatie umanista pentru ca natura devine cadrul picturilor cu subiect mitologic: Orion, Orfeu, Polifem, Diogene, etc. Desi a trait multa vreme la Roma, opera lui Poussin a fost cumparata si se vindea foarte bine la Paris. Chiar Ludovic al XIV-lea a achizitionat tablouri pictate de el. ANGLIA Carol I iubea fastul si l-a chemat pe Rubens n Anglia, pe lnga faptul ca a achizitionat picturile unor mari artisti europeni. Revolutia engleza si moartea lui Carol I pe esafod a avut drept rezultat si vnzarea colectiilor regale de arta n strainatate. La sfrsitul secolului al XVII-lea, venind pe tron Maria I, cu sotul ei Wilhelm de Orania, se consolideaza influenta artei olandeze n Anglia. Arhitectura Daca n Franta, programele arhitecturale se desfasoara n jurul palatului regal, n Anglia, unde domina monarhia parlamentara, arta se orienteaza n jurul orasului. Principiile formei clasice engleze sunt precizate de arhitectul Inigo Jones care viziteaza Italia. El este cel care va realiza Resedinta Reginei (Queens House) de la

Greenwich. Jones este adevaratul ntemeietor al scolii engleze de arhitectura. Incendiul din 1666 de la Londra, care a mistuit o mare parte din oras, a nsemnat si nceputul unei importante perioade de constructii n oras. Sir Christopher Wren prezideaza aceasta mare scoala de arhitectura care se va forma n contextul perioadei de reconstructie a orasului. 47 Pictura beneficiaza de aportul lui Rubens, invitat la curtea Angliei si de aportul flamandului Van Dyck. Ultimul se stabileste n 1632 n capitala Angliei, devenind pictorul de curte al lui Carol I. A realizat portrete ale regelui, reginei si ale gentilomilor de la curte. n artele decorative se va resimti catre sfrsitul secolului influenta artei chineze si japoneze pentru ca marii colonialisti ai epocii intra n contact tot mai strns, iar Anglia devine cel mai mare imperiu colonial al momentului. SECOLUL AL XVIII-LEA ITALIA n marile orase continua sa se realizeze grandioase ansambluri urbanistice. La Roma, Nicola Salvi construieste Fontana dei Trevi si celebra scara de la Trinit dei Monti de Francisco de Sanctis. n 1734, unul dintre fiii lui Filip al V-lea al Spaniei primeste sub numele de Carol al VII-lea coroana regaului Neapole si a Celor Doua Sicilii. Carol a fost un print megaloman care a construit edificii colosale: castelele de la Capodimonte si Castera si teatrul San Carlo din Neapole. Barocul se va impune treptat si atinge o culme a nebuniei ornamentale n sudul Italiei. Giuseppe Zimbalo si elevul sau, Giuseppe Cino, introduc elemente gotice si renascentiste n exces, realiznd un fel de oras fantastic conceput de o imaginatie fara limite. Pictura Situatia n Italia este complexa deoarece pe solul ei coexista trecutul, prezentul si viitorul artistic. n pictura, Giacomo Serpolta inaugureaza dispunerea asimetrica n pagina, metoda din care germanii n epoca rococo vor face nsusi principiul compozitiei lor ornamentale. Venetia este orasul n care va nflori n aceasta perioada pictura rococo, cu acele compozitii parca taiate la mijloc, cele ale lui Piazzetta, sau hasurile fratilor Guardi. Aici exista pictori care iubesc realismul ca Antonio Canal, numit Canaletto, dar si pictori cum 48 va fi Francesco Guardi (1712-1793), care prefigureaza impresionismul prin modul n care reda mirajul atmosferei venetiene, dnd culorii o neobisnuita scnteiere. Tot la Venetia, Gian Battista Tiepolo face ca pictura spatiala sa atinga culmea sa cea mai nalta, artistul

renunta la orice artificiu de perspectiva arhitecturala, punndu-si figurile desenate n racursiuri vertiginoase, sa evolueze printre nori. Tiepolo lucreaza ntr-un colorit viu, ntro factura plina de nerv, rapida. Pictorii italieni, celebri n toata lumea sunt invitati la curtile princiare si regale din ntreaga Europa, la Londra, Madrid, Dresda, Varsovia, Viena, Paris. FRANTA Pe Ludovic al XVI-lea nu l interesa dect vnatoarea si lacatuseria si era indiferent la arta. Regina Maria Antoaneta si va manifesta nsa foarte puternic preferintele catre lux, moda si aspectul interioarelor palatului. Amenajarea interioarelor palatelor capata o importanta marita. Se renunta la sirurile de ncaperi care dadeau una n alta si se accentueaza tendinta de specificare si separare a camerelor de locuit: dormitor, anticamera, sufragerie, salon, cabinet de lectura, budoar, biblioteca, etc. La parter erau situate ncaperile destinate receptiilor iar etajul era zona n care se desfasoara viata personala. Pictura Antoine Watteau (1684-1721) a fost influentat de Rubens, Titian, Veronese. Arta pictorului este plina de poezie, rednd o lume vrajita si plina de melancolie. Opera sa este dominata de doua tablouri: mbarcarea pentru Citera de la Louvru si Firma lui Gersaint, aflata la Muzeul din Berlin. Pictura este pentru el o speculatie personala. Pictorul cel mai rococo, din scoala franceza, apartine nsa epocii lui Ludovic al XVI-lea, este vorba de Jean Honor Fragonard. Rubens este pictorul care-l influenteaza. Fragonard da impresia ca improvizeaza iar tablourile sale au ntotdeauna maiestria unei executii rapide tratnd teme frivole foarte ndraznete. Apar portretele de femei, n numar din ce n ce mai mare. Pictorul doamnelor de Pompadour si du Barry si al amantelor lui Ludovic al XV-lea este Francois Hubert 49 Drouais. Doua pictorite se remarca n perioada: Madame Labille-Genard (17481803) si Madame Vige-Lebrun (1755-1842), ultima dintre ele, fiind foarte apreciata de regina Maria Antoaneta. Artele decorative se dezvolta exploziv n Franta. De exemplu, dupa moartea marchizei de Pompadour inventarul lucrurilor sale au fost nscris n 200 de pagini si a fost nevoie de un an de zile si doi notari pentru a fi alcatuit. De altfel, Versailles-ul si locuintele regale erau tixite de mobila si obiecte care, n cea mai mare parte, vor fi vndute n timpul Revolutiei. Argintaria a cunoscut si ea o nflorire fara precedent. SPANIA Pictura Spre sfrsitul secolului apare Francisco Goya (1746-1828), un geniu al picturii europene. n activitatea sa se disting doua perioade. ntre anii 1776-1793 Goya picteaza cu senzualitate viata de societate si moravurile contemporane ntr-un stil elegant si cu un

colorit vesel. Portretele sale evoca maniera lui Velazquez. Surzind complet, dupa 1794, Goya devine satiric atunci cnd picteaza, de exemplu, Familia lui Carol al IV-lea sau Frescele de la Mnastirea San Antonio de la Florida. Invazia armatei franceze l desparte de aristocratie si arta sa, datorita expresiei romantice, apartine de atunci ncolo secolului al XIX-lea. AUSTRIA Prestigiul monarhiei austriece creste dupa nfrngerea turcilor. Principii din Austria si Boemia pun sa li se nalte palate si castele care rivalizeaza ntre ele si sunt destinate sa mareasca prestigiul posesorilor lor la fel cum se ntmpla si n Germania. n Austria si Germania se dezvolta un baroc care este de fapt o interpretare originala a formelor inventate de Italia si Franta. Aici vin artisti si arhitecti francezi si italieni, care vor construi palatele princiare germane. Stilul baroc german si austriac este un stil eclectic cu efecte multiplicate, cu ornamente bogate care trebuie sa exprime maretie aristocratica si imperiala. 50 n Germania secolul al XVIII-lea apartine rococo-ului. Motivele decorative sunt explozive si diversificate dar pastreaza un anumit ritm al organizarii. Compozitia disimetrica domina. Curbele si intersectii de planuri sunt adeseori multiplicate. n biserici exista un colorit viu iar lambriurile si stucaturile aurite sunt adesea ncorporate alaturi de oglinzi, care multiplica planurile. n rococo sunt elaborate planuri arhitecturale complicate, se prefera planurile n spirala si multe curbe. Gradinile palatelor au statui, temple, jocuri de apa, teatre, pavilioane exotice, livezi sau jocuri mecanice. Stilul rococo este plin de imaginatie, decoratia are arabescuri complexe si nesfrsite. Din obiectele decorative fac adeseori parte portelanuri chinezesti, obiecte indiene si numeroase oglinzi. Spre sfrsitul secolului al XVIII-lea rococo-ul german se stinge brusc si se impune neoclasicismul inspirat de arta greaca antica, curent venit din Prusia. ROMANTISMUL Criteriile artistice sunt profund modificate atunci cnd trebuie evaluate operele de arta romantice. Pentru prima oara, sensibilitatea individuala a fost considerata singura facultate de judecata estetica. Miscarea romantica a generat o revolutie si n arta. Romantismul uraste frivolitatea si este atras de ideile nationalismului, care este vazut ca o forma de individualism dar si de specificitate nationala, profund atasata de ideea de libertate. Referitor la sensibilitatea artistica se va acorda o importanta deosebita schitei si desenului, care capta spontaneitatea si personalitatea artistului, pe care se punea att de mult pret.

Romantismul a pornit de la neoclasicism, dar a adus noutatile sale si diversitatea stilurilor. Accentul pus pe geniul individului a diversificat forma artei pentru ca, fiecare individ era stimulat sa-si manifeste sentimentele si temperamentul n creatia sa. Arta si pierde definitiv caracterul dogmatic si repetativ. ANGLIA 51 J. M. Turner este pictorul englez romantic cel mai reprezentativ. El abordeaza n special peisajul, o tema mult iubita de romantici. Dar ce a socat cel mai mult la operele sale a fost tehnica de executie. Liniile clare de delimitare a contururilor aproape dispar din pictura sa, dnd impresia disparitiei formelor, daca tabloul este privit de aproape. Privit din departare contururile se clarifica si tabloul capata profunzime. Tablourile sale Cascadele Rinului la Schaffhausen si Caderea unei avalanse n Grisoni au socat critica de arta engleza, conservatoare. n capodopera sa Furtuna de zapada: Hanibal cu armata lui trecnd Alpii, Turner sugereaza zadarnicia eroismului n fata istoriei si a naturii. Oamenii sunt reprezentati prin siluete minuscule, sovaind primejdios pe marginea vltorii, parca aspirati spre haosul primar. Constable Atractia artistului pentru redarea peisajelor reflecta n fond viziunea artistului asupra armoniei universale. Natura era lumea si trebuia reflectata n arta. n momentul mortii, de exemplu, el lucra la un tablou nfatisnd un peisaj cu o moara n prim-plan, iar n fundal se observa silueta castelului Arundel. Era o inversare a ordinii topografice n estetica din secolul al XVIII-lea, care ar fi impus prezentarea n prim-plan a castelului. Nu se sfia sa prezinte n peisajele sale balegarul care era folosit de tarani pentru a ngrasa pamntul. Pentru Constable nu exista peisaj urt pentru ca lumina, umbra sau perspectiva l puteau face frumos n orice pictura. Cerul, de asemenea, nu este privit ca un fundal ci este o nota fundamentala a picturii, chiar generator de sentimente insuflate privitorului. Constable a fost pictorul care a redat cel mai fidel tinuturile rurale ale Angliei, n picturi precum: Ferma din vale sau Ecluza. FRANTA Antoine-Jean Gros Este pictorul francez care a primit comenzi oficiale pentru a realiza tablouri destinate proslavirii lui Napoleon I. Gros a realizat tabloul intitulat Cmpul de batalie de la Eylau, unde a avut posibilitatea sa redea ororile razboiului fara a fi acuzat de lipsa de 52

loialitate. Napoleon, aflndu-se pe cmpul de lupta, a doua zi dupa batalie, a remarcat ca, daca regii lumii ar contempla acel cumplit spectacol al mortii, ar fi mai putin nsetati de razboaie si cuceriri. Lui Gros i s-a cerut sa comemoreze acest moment. Tabloul l-a multumit pe Napoleon si a cstigat admiratia tuturor. Gros a fost naltat la rang de baron al imperiului lui Napoleon. Tabloul avea dimensiuni uriase fiind lung de opt metri. Siluetele oamenilor erau de doua ori mai mari dect n realitate. ImpImpresionau cadavrele uriase mproscate cu zapada si snge, care dominau ntreaga pnza. Delacroix Exprima prin arta sa noi sentimente n pictura. n tabloul sau Masacrul de la Chios sugereaza groaza reprimata. Tabloul a fost inspirat de lupta grecilor pentru eliberarea de sub stapnirea otomana, la nceputul secolului al XIX-lea. Romanticii se dovedeau a fi artisti puternic implicati n evenimentele politice ale timpului lor. Delacroix aduce si alte noutati n pictura, pe lnga temele inspirate din evenimentele contemporane. El considera culoarea n pictura la fel de importanta ca si conturul, opunndu-se astfel teoriilor neoclasicilor, care condamnau atentia exagerata pentru culoare, considernd doar forma ca fiind ceva esential si etern. Pentru Delacroix, dimpotriva, culoarea era viata si lumina. Lucrarea sa 28 Iulie. Libertatea conducnd poporul a ramas o imagine emblematica pentru orice revolutie. Tabloul a fost cumparat de stat fiind considerat prea inflamabil pentru o expunere ndelungata. Concluzie Insistenta cu care romanticii au privit individualitatea si originalitatea a mpiedicat aparitia unui stil romantic unic, ducnd inevitabil la aparitia unor stiluri romantice diferite. Esential este faptul ca romantismul a dat artei apusene un nou dinamism, crend o alternativa la clasicism. Romantismul va deveni punctul de plecare pentru revolutia din arta, apartinnd secolelor XIX si XX. Accentul pus pe geniul individualitatilor artistice, pe culoare n defavoarea formei, pe exprimarea sentimentelor si nu a ratiunii n arta, vor fi noile directii tipice modernizarii. 53 ARTA MODERNA Realismul Courbet a fost artistul care nca din anul 1847 a anuntat programul sau artistic care era subsumat realismului, un realism care si propunea nfruntarea directa a realitatii, independent de orice poetica preconstituita. Se dorea depasirea simultana a calsicismului dar si a romantismului printr-o noua viziune artistica n care nimic sa nu se mai suprapuna ntre realitate si artist. Courbet nu nega importanta istoriei sau a marilor artisti din trecut dar sustinea ca

de la acestia nu se putea mosteni nici o conceptie asupra lumii, nici un sistem de valori, nici o idee despre arta ci doar experienta de a nfrunta realitatea si problemele sale cu mijloacele picturii. Dincolo de ruptura de clasicism si romantism problema este de a nfrunta realitatea si de a elibera senzatia vizuala de orice experienta sau notiune dobndita anterior care ar putea prejudicia promptitudinea si actiunea picturala. Gustave Courbet este artistul care a dat sens realismului n arta. La nceput, tablourile sale au socat pentru ca se considera ca se ndepartau de ideea de frumos n arta. Faptul ca el nu cauta sa redea frumosul era considerat un precedent periculos care degradeaza arta. Subiectele inspirate din viata cotidiana erau considerate minore si se preferau operele inspirate din trecut, din fapte istorice importante. Prin tablouri ca Spargatorii de piatra (1848) si O nmormntare la Ornans (1849-1850) Gustave Courbet a fost considerat ca sef al scolii realiste n pictura franceza a timpului. Pictura O nmormntare la Ornans reprezinta pe o pnza de mari dimensiuni, 45 de persoane prezentate n marime naturala. Acest tablou reda o fresca a vieTii provinciale n care oamenii si pamntul apar ntr-o unitate organica, un portret al unei comunitati sociale pe care o cunostea foarte bine pentru ca si traise acolo copilaria si adolescenta. Cuprins de febra creatiei, Courbet a mai lucrat si o alta compozitie, Tarani din Flagey ntorcndu-se de la trg, n care personajul principal este tatal sau calarind un cal. La Salonul oficial de la Paris din 1851, Courbet a trimis mai multe tablouri si toate i-au fost acceptate. Pictura O nmormntare la Ornans a strnit entuziasm dar si 54 violente critici. Pe de o parte erau elogiate si apreciate adevarul care triumfa n arta lui Courbet, promovarea vietii contemporane, vigoarea si sinceritatea picturii. Pe de alta parte acelasi tablou a fost caracterizat drept o caricatura infama si nelegiuita, o glorificare a urteniei vulgare. Realismul era considerat de unii critici un sistem de pictura salbatica n care arta este njosita si degradata. Prin arta sa nsa, Courbet marca o mare cotitura n arta si n modul de a ntelege frumosul. Impresionismul Miscarea impresionista a deschis calea cautarilor artistice moderne, nchegndu-se la Paris ntre anii 1860-1870. Prima expozitie impresionista s-a deschis n anul 1874, n atelierul fotografului Nadar. A fost o expozitie neoficiala a independentilor n arta, a artistilor refuzati la Salonul oficial. Denumirea de impresionisti a fost data acestor artisti datorita comentariului ironic al unui critic cu privire la tabloul lui Monet intitulat

Impression soleil levant. Artistii independenti au preluat aceasta titulatura de impresionisti, ca o sfidare la adresa comentariului sarcastic al criticului de arta. Reprezentantii cei mai de seama ai curentului au fost: Monet, Renoir, Degas, Cezanne, Pissaro, Sisley. n prima faza a cautarilor impresioniste l gasim si pe un prieten al lui Monet, J. F. Bazille, care a murit n timpul razboiului franco-prusac. E. Manet nu facea parte din grup, dar era considerat precursorul impresionismului. Manet era mai n vrsta si initial apropiat de realism. Dupa anul 1870, Manet s-a orientat spre maniera impresionista. Primele expozitii impresioniste au declansat reactii scandalizate n snul criticii si al publicului. Singurii critici de arta care au nteles importanta miscarii au fost Duret si Duranty si, cu oarecari rezerve, scriitorul E. Zola, prieten cu Czanne. Nu aveau un program bine conturat dar prin discutiile de la Cafeneaua Guerbois se ajunsese la stabilirea ctorva puncte comune, privind orientarea impresionista: 1. aversiunea fata de arta academica a Saloanelor oficiale; 2. orientarea realista; 3. dezinteresul total fata de subiect; preferinta pentru peisaj; respingerea uzantelor de atelier 55 privind iluminarea modelelor, faptul ca se ncepea cu desenul si se trecea apoi la clarobscur si la culoare; 4. studiul culorilor, al complementaritatii acestora. Monet, Renoir, Sisley si Pissaro fac un studiu direct, experimental, asupra adevarului artistic. Au renuntat la munca n atelier si au lucrat pe malurile Senei, propunndu-si sa redea instantaneu, cu ajutorul unor tehnici rapide si fara reveniri, impresia luminoasa, transparenta atmosferei si a apei prin note cromatice pure si evitnd folosirea negrului pentru a transpune ntunecimea culorilor n umbra. Ocupndu-se exclusiv de senzatia vizuala, ei se ndeparteaza de poeticitatea motivului, de emotia si sensibilitatea romantica. n schimb, Czanne si Degas considera studiul istoriei la fel de important cu studiul naturii. Czanne si dedica o mare parte a timpului studiului la Luvru, facnd copii interpretative dupa marii maestri. Este convins ca pentru a reda clar esenta procesului pictural, trebuie sa reexamineze istoria sa. Impresionistii se ntreaba ce trebuie sa devina arta ntr-o epoca stiintifica si cum trebuie transformata tehnica artei pentru a deveni o tehnica riguroasa, asemeni tehnicii industriale, care depinde de stiinta. Inventarea fotografiei (1839), progresul rapid al acesteia, care oferea precizia imaginii, a dus la o criza puternica n pictura. Criza loveste mai ales pictorii de meserie si plaseaza pictura la nivelul unei activitati de elita. Daca opera de arta devine un produs exceptional, ea poate interesa numai un public restrns de spectatori si are o nsemnatate sociala limitata. Apare, n acest context, o noua viziune despre arta: pictura, eliberata de obligatiile

traditionale de a reprezenta adevarul, tinde sa apara ca o pictura pura, adica sa clarifice cum se obtin, prin procedee picturale riguroase, valori care nu pot fi realizate n alt mod. Totusi, se afirma adesea ca fotografia a oferit pictorilor experienta unei imagini lipsite de trasaturi liniare, formata numai din pete de culoare nchisa si deschisa. Fotografia ar sta deci la originea picturii cu pete de culoare, deci a ntregii picturi realiste a secolului al XIX-lea. Dar nu era o afirmatie realista pentru ca, de la venetieni la Rembrandt, Velazquez, Goya, istoria picturii este plina de reprezentari fara desen. De fapt, fotografia i-a ajutat pe pictorii de viziune sa cunoasca adevarata lor traditie. Courbet a fost primul care a surprins miezul problemei. Realist, ca viziune artistica nu a afirmat niciodata ca ochiul uman poate surprinde mai exact realitatea 56 comparativ cu obiectivul fotografic. Ceea ce nu putea fi nlocuit printr-un mijloc mecanic era arta executarii tabloului, munca artistului. Dupa aceasta clarificare, impresionistii s-au putut servi de materialele imaginii procurate de fotografie, fara sa-si faca vreo problema n aceasta privinta. Artisti si tablouri celebre Eduard Manet, Prnzul pe iarba; tabloul a fost respins la Salonul oficial si a fost expus n atelierul fotografului Nadar la Salonul rafuzatilor. Publicul si critica au considerat absurd tabloul si tematica acestuia (o femeie goala converseaza ntr-o padure, cu doi domni mbracati). Manet a preluat o tema apartinnd istoriei picturii, cu personaje moderne, ceea ce a indignat publicul si critica. Lucrarea se inspira din Concertul cmpenesc, tablou atribuit astazi lui Giorgione sau lui Titian, n perioada de tinerete. Personajele lui Manet nsa erau oameni si nu divinitati ale apei, ca n tabloul renascentist. Pictura aducea si noutati n modul de a reda clarobscurul. Lumina nu mai este o raza care atinge corpurile, accentund partile proeminente si lasnd n umbra pe cele retrase. Un accent deosebit este pus pe redarea transparentie apei, a frunzisului si a ierbii. Lumina se identifica n culoare. Pictorul nu este interesat de redarea volumelor si ntre corpurile solide si spatiu nu mai exista deosebiri. Claude Monet: Regata de la Argenteuil. Catedrala Alfred Sisley: Insula la Grande Jatte Auguste Renoir: Moulin de la Galette. Renoir se va asocia cu Monet, ntre anii 1869 si 1974 lucrau mpreuna pe malurile Senei, n plin aer, decisi sa termine cu toate regulile de atelier (perspectiva, compozitie, claobscur), sa gaseasca o pictura care sa redea impresia vizuala pura. Cu toate acestea Renoir va fi primul care se ndeparteaza din grupul impresionist, dorind integrarea n Salonul oficial. La maturitate, Renoir va crea un nou clasicism, cu personaje

mitologice, nimfe realizate n noua tehnica impresionista. Idealul nu mai este natura si figura umana frumoasa, ci pictura expresiva. Degas chiar ura ideea de frumos, iar ceilalti impresionisti l ignorau. Dupa calatoria sa n Italia, n 1881, Renoir se ntoarce nsa la marii maestri ai frumosului, la Ingres si la Rafael, apoi la pictura pompeiana. Edgar Degas: Bautorii de absint 57 Degas era un admirator al lui Ingres si a facut parte din grupul de avangarda al impresionistilor. Se spune ca ar fi fost mai mult desenator dect colorist, ceea ce nsa l ndeparta de impresionism unde predomina culoarea naintea formei. Spatiul din pictura lui Degas nu este natural (nu-i placea sa picteze peisaje), ci psihologic si social. Culorile sale sunt aride, fara stralucire. Degas se foloseste si de fotografie, fara prejudecati. Fotografia reda nsa un moment, n timp ce pictura reda o sinteza a miscarii. De aceea pictura nu poate fi nlocuita cu fotografia. Degas a studiat printre primii stampele japoneze, nu atras de exotismul lor, ci de noutatea sistemului de figuratie oriental. Bautorii de absint apartine momentului culminant al impresionismului dar se si deosebeste, oarecum, de maniera impresionista. Lipseste explozia de culoare. Artistul alege pentru acest tablou doua personaje reprezentnd doua tipuri umane mediocre, care nu au mai fost alese n pictura: un boem alcoolic si o mica prostituata ndobitocita de alcool. Tabloul da senzatia privitorului ca s-ar afla n cafenea, la o masa. Atentia este atrasa de sticla goala de pe tava si de cele doua pahare cu bautura. Cele doua personaje reprezinta o umanitate epuizata si irosita fiind reprezentati nemiscati, cu fata de o paloare nesanatoasa. Prin realismul imaginii, prin modul de redare al personajelor si prin analiza rece a lui Degas asupra conditiei umane, pictorul reuseste sa dea profunzime si forta tabloului. Paul Czanne: Magarul si hotii; Casa spnzuratului de la Anvers; Jucatorii de carti; Muntele Saint Victoire. Czanne a nfruntat problema sociala ca problema centrala a timpului sau, ncercnd sa defineasca nu numai functia, ci si datoria artistului n lume. Spre sfrsitul secolului, cnd se instaureaza mitul progresului, problema devine dilema: existenta artistului are sau nu sens? Exista solutia negativa a lui Van Gogh: artistul este respins de societate si l refuza, el este singur n fata realitatii de care se izbeste, nu rezista, dispare si moare. Van Gogh este ultima expresie a sublimului romantic. Solutia pozitiva este cea

a lui Czanne, care a vazut perspectiva unui nou clasicism, care sa reprezinte premisa unei noi dimensiuni a constiintei si a existentei, a unui nou raport al omului cu lumea, raport care sa nu mai fie contradictoriu si nelinistitor. 58 Dupa existenta celor doi artisti, Czanne si Van Gogh, totul va gravita n arta n jurul celor doi termeni opusi ai dilemei, n jurul relatiei lor dialectice tot mai ncordate: clasic sau romantic, impresionism sau expresionism. Paul Gauguin: Te Tamari No Atua. Gauguin si-a creat propria imagine artistica: legenda artisutlui care se ridica mpotriva societatii timpului sau si evadeaza pentru a gasi n natura si n oamenii nealterati de progres conditia de autenticitate si ingenuitate primitiva. Arta sa a influentat destinul miscarii Art Nouveau si al decoratiunii moderne. Nu a dorit sa lucreze la Paris ci a stat n Bretania, apoi n Panama si Martinica si, n fine, n Tahiti. Pentru un pictor impresionist este foarte importanta alegerea ambiantei n care lucreaza, sursa senzatiilor si impresiilor sale. n calatoriile sale nu cauta exotismul romantic, ci se exploreaza pe el nsusi, pentru a descoperi originile si cauzele departate ale propriilor senzatii. n picturile lui Gauguin nu exista relief, dar imaginile sale artistice au profunzime. Nu era mpotriva pictarii din memorie si era mare admirator al artei primitive, ndepartndu-se astfel de impresionism. Gauguin dispretuia lumea moderna, pe care o considera inhibitoare de imaginatie. Prin faptul ca s-a dus sa caute civilizatia si miturile indigene n Polinezia artistul condamna de fapt barbaria colonialismului care distrugea vechile civilizatii. Marele artist, considerat damnat de contemporanii sai, a preluat metodele impresioniste pentru a-si exprima ideile. El transforma astfel, structura impresionista a tabloului ntr-o forma de comunicare expresionista. Cu tabloul Te tamari no atua (Nasterea lui Christos fiul lui Dumnezeu), Gauguin vrea sa redea vizual sensul inocentei si integritatii morale a indigenilor, a caror sexualitate nereprimata, fara complexe de vinovatie, duce la revelarea caracterului profund sacru al dragostei. Sfnta Familie este formata din indigeni si prezentata n cadrul unor simboluri crestine. Reprezentarea familiei sfinte nu se face printre nori ci ntr-un staul cu boi, care se ntrevede n fundalul tabloului. 59 Lipsa perspectivei, modul de redare al luminii, importanta acordata impresiei n defavoarea ratiunii, rentoarcerea la arta primitiva sunt doar cteva semne ale marilor schimbari n arta care vor avea loc n secolul al XX-lea. Vincent Van Gogh: Portretul factorului postal Roulin. Cu Van Gogh ncepe drama artistului ce se simte exclus de o societate care-i ignora munca, facnd din el un neadaptat, mpingndu-l la nebunie si la sinucidere. Dar nu e vorba doar de artisti. O societate pragmatica pentru care munca e doar un mijloc de a

obtine profit nu poate face altceva dect sa-l respinga pe acela care, preocupat de conditia si destinul umanitatii, demasca falsa ei constiinta. Van Gogh este un pictor nu att de vocatie ct de disperare. A ncercat sa se ncadreze n ordinea sociala dar a fost respins. A facut apostolat religios, ca pastor si misionar la minerii din Borinage, iar biserica oficiala, solidara cu patronii, l-au expulzat. La 30 de ani se revolta iar forma acestei revolte este pictura. n Olanda reda n arta sa problemele sociale descriind n tonuri nchise mizeria si disperarea taranilor. La Paris se mprieteneste cu Toulouse-Lautrec si este influentat de impresionisti. Renunta la culorile sumbre si trece la un cromatism violent. Renunta la temele sociale. n contact cu miscarile artistice frantuzesti, ntelege ca arta nu trebuie sa fie un instrument, ci un factor de transformare a vietii si mai ales un mod de cunoastere a lumii. Impresionismul facuse mult pentru arta, dar numai erceptarea senzatiilor nefalsificate nu este suficienta: nu se traieste din senzatii. Impresionistii nsisi, dupa 1880, simt necesitatea unei aprofundari. Van Gogh recepteaza realitatea n mijlocul careia traieste ca pe o limita de care sufera, de care nu se poate elibera dect nfruntnd-o, identificndu-se cu acea pasiune a vietii pe care daca o simti foarte intens poti muri. Dar cum nfrunta Van Gogh realitatea artistica? n portretul factorului postal, domnul Roulin, pe artist nu-l intereseaza personajul, nici faptul ca este factor postal. Alege un personaj oarecare dar genialitatea realizarii picturii nu se leaga de tema, ci de tehnica de executie. Artistul nu comenteaza realitatea, nu o judeca, ci o reconstruieste. Este un maestru n combinatia culorilor. Tunica albastra a personajului prinde viata prin 60 culoarea si tusa atribuita de artist. Masa reprezentata n tablou este verzuie si nu n culoarea lemnului, iar muchiile sunt pictate cu albastru. Datorita efectelor de culoare, imaginea tinde sa se deformeze, sa se strmbe, sa se risipeasca prin alaturarea stridenta a culorilor, dar si prin ritmul strns al tusei. Pictura dobndeste o existenta autonoma exasperanta si chiar insuportabila, pentru ca tabloul nu reprezinta, ci exista ca o entitate autonoma. SIMBOLISMUL Curentului realist i se va opune simbolismul, care se va lega de conceptia aristocratica a romantismului incipient. Simbolismul neaga ideea de progres pe care realismul o accepta ca inerenta conceptiei sale privind arta ca cercetare. De asemenea, este respinsa deosebirea neta dintre arte, considernd ca pictura trebuie sa fie poetica si muzicala, iar poezia si muzica

trebuie sa fie picturale. Se urmareste de fapt, substituirea imaginilor cu simboluri. De aceea simbolismul nu este considerat ca fiind n antiteza cu impresionismul, ci ca o depasire a acestuia. Odilon Redon (1840-1916) a fost cel mai de seama reprezentant al simbolismului. MODERNISMUL La sfrsitul secolului al XIX-lea arta, este pusa tot mai acut fata n fata cu progresul rapid al stiintei si tehnicii, fiind ntr-o continua schimbare. Tendintelor moderniste din arta le sunt comune: renuntarea la modelele antice n ceea ce priveste tematica si stilul; dorinta de a diminua diferentele n arte precum arhitectura, pictura, sau sculptura si aplicatiile acestora n constructiile edilitare, mobila sau ornamentare, etc.; aspiratia spre un stil sau un limbaj al artei, international sau european. n curentele moderniste se amesteca, adeseori n mod confuz, motive legate de tehnica, stiinta cu motive umaniste, sociale sau poetice. Catre anul 1910 entuziasmului fata de prgresul industrial i urmeaza constientizarea transformarii vietii si a societatii moderne, fapt care s-a configurat n aparitia avangardei artistice. 61 Arhitectura La nceputul secolului al XIX-lea, T. Garnier pune problema arhitecturii n mod radical: proiecteaza un oras industrial a carui structura este determinata de exigentele unei comunitati integral angajata n functia industriala. Muncitorii erau considerati adevaratii cetateni ai orasului muncii. Dupa primul razboi mondial, arhitectii cei mai mari ai momentului (Gropius, Oud si Le Corbusier) au pus problema proeictarii spatiului urban. Obligatia arhitectului nu mai era de a proiecta doar cladirea, ci si mediul. Ei agreau folosirea elementelor prefabricate industrial si vor transforma arhitectura n urbanistica (arhitectura a orasului). Modernismul n arhitectura se opune stilului eclectic (care combina stilurile istorice din arta). Stilurile istorice sunt considerate depasite si false pentru ca nu se potrivesc cu societatea industriala. Academiile de arta sustin nsa importanta studierii stilurilor arhitectonice si astfel academismul intra n conflict cu arhitectura moderna. Modenismul ncearca sa produca o arhitectura mai ieftina si accesibila claselor medii. Tot ei se opun si ncearca sa gaseasca solutii pentru regndirea cartierelor mizerabile de periferie. Stilul Art Nouveau ncearca sa mbine modernitatea si functionalul cu ideea de frumos ornamental. Interiorul casei este amenajat n acelasi stil cu exteriorul ei. Arhitectii se intereseaza de psihologia si personalitatea orasului si a cladirilor pe care le proiecteaza, mai mult dect de ideea de a reforma urbanismul. Arhitecti celebri: H. Van de Welde, Otto Wagner, A. Perret.

n Statele Unite ale Americii problema urbanistica nu este prejudiciata de istoria antica sau de caracterul monumental al oraselor. Pna la declaratia de Independenta (1791) nu existau dect asezari de colonisti, cu cladiri rudimentare. La nceputul secolului al XIX-lea apar nsa primele mari planuri de constructii. Tipic este planul New Yrok-ului din 1811, care prevedea pe ntreaga peninsula Manhattan o retea de artere longitudinale uniforme (avenues) si transversale (streets). Reteaua va fi imediat umpluta cu edificii si ntreaga zona va deveni un mare centru de afaceri n timp ce cartierele de locuinte, mai ales de cottages (locuinte cu zona verde), se vor muta spre periferie. n centrul de afaceri cladirile se vor remarca prin naltimi vertiginoase, pentru a exploata la maximum terenul si a concentra serviciile. Se urmarea, 62 de asemenea, reducerea distentelor ntre centrele economice si se dorea etalarea puterii financiare a intreprinzatorilor. Spre sfrsitul secolului al XIX-lea, zgrie-norii constituie elementul ce caracterizeaza peisajul urban american. L. Sullivan (1856-1924) este arhitectul care, format n Europa, va ataca nsa problema zgrie-norului, pe care l ncadreaza ntrun important plan urbanistic. Art Nouveau Din punct de vedere sociologic, conceptul de Art Nouveau este un fenomen nou, impunator, complex. Se manifesta n toate tarile europene si americane, cu un anumit grad de dezvoltare industriala. Marea burghezie va detine prototipurile realizate de artisti si meseriasi de clasa cu materiale nobile. Mica burghezie si cea mijlocie consemna produse de acelasi tip, dar banalizate de productia industriala n serie si cu o calitate a materialelor, inferioara. Pentru ca industria micsoreaza timpul de productie si costul, se impune micsorarea timpului de consum si cel de schimb al produsului. Moda va fi tocmai factorul psihologic care provoaca interesul fata de un nou tip de produs si disparitia celui vechi. Caracteristicile curentului Art Nouveau: Tematica natorista a motivelor decorative (flori si animale) Folosirea de motive iconografice, stilistice si chiar tipologice, derivate din arta japoneza Folosirea arabescurilor decorative, iar n domeniul culorii se prefera nuantele reci, atenuate, transparente. Renuntarea la simetrie Raspndirea trasaturilor stilistice esentiale ale curentului Art Nouveau se va face prin reviste de arta, moda, comert si publicitate Temele stilistice la care se recurge sunt: libertatea de expresie, tineretea,

primavara si florile. Curentul Art Nouveau este ornamentare urbana, dar entuziasmul pentru noua primavara, adica pentru noua societate moderna. 63 Pictura modernismului Burghezia industriala bogata nu este interesata realmente de arta, de care se ocupa doar din motive de prestigiu social si pentru a-si investi banii n noi tipuri de valori, cum sunt colectiile de arta. Comerciantii de arta, dotati cu intuitie si gust, va francezul Vollard, depasesc critica oficiala de arta si investesc n artistii dispretuiti de critic, dar care n timp si vor impune opera, care va ajunge sa fie vnduta la preturi astronomice. n America iau nastere primele mari colectii de arta particulare. Americanii vor tine mai putin cont de parerile academiste ale istoricilor de arta europeni si vor investi n arta moderna. Pictura moderna, n general, va fi greu de acceptat si i se va recunoaste doar treptat valoarea. Daca secole de-a rndul pictura valoroasa a fost judecata dupa maiestria artistilor n a reda volumele, perspectiva, lumina, expresia si miscarea corpului uman, pictura moderna renunta treptat la toate aceste descoperiri n redarea complexitatii lumii pe o suprafata plana. Pictura moderna nu mai era interesata sa fotografieze realitatea si renunta treptat la volume, perspectiva, la figura umana n prim plan. Maiestria picturii clasice era dispretuita si modernii se ntorceau spre arta primitiva pe care o considerau mai aproape de ceea ce nsemna esenta picturii. Dar ntrebarea obsesiva a pictorilor moderni era legata de modul n care ar putea supravietui arta n epoca industriala si n perioada pragmatismului burghez, cnd arta era n pericol de a fi considerata inutila pentru ca nu parea sa produca profit. Gustav Klimt (1862-1918) este artistul conducator al miscarii de secesiune vieneza (secesiune semnifica aici separarea de arta academica). Klimt, la fel ca multi alti artisti ai epocii sale, este obsedat de pericolul decadentei n arta cnd ideea de frumos se descompune si pare sa dispara. El nsusi se inspira din arta bizantina, din motivele decorative ale acesteia, folosind nsa culori sterse, cenusii, pe care aplica straluciri ce par muribunde de aur, argint si email. Klimt sugereaza prin arta sa esenta acestui sentiment de criza trait de artist: arta este produsul unei civilizatii stinse deja, care nu poate supravietui n noua civilizatie industriala dect ca o amintire a ei nsesi. Artistii si lumea burgheza traiesc ntr-o atmosfera tensionata, pentru ca, desi arta moderna si gaseste o piata de desfacere, fiind cumparata de colectionarii marii burghezii 64 industriale, obsesia acestora pentru bani, eficienta, pragmatism i nspaimnta pe artisti, care se simt tot mai straini ntr-o lume care pare departe de valorile artei. Expresionismul

Originea expresionismului provine din tendinte antiimpresioniste. Textual notiunea de expresie este contrara celei de impresie. Impresia este o miscare orientata din afara nauntru, este realitatea (obiectul) care se imprima n constiinta (subiectul). Expresia este o miscare inversa, dinauntru n afara, ce poarta un subiect care se va imprima pe sine n obiect. Ambele curente, expresionismul si impresionismul, sunt nsa curente realiste, care cer angajamentul total al artistului n problema realitatii, chiar daca primul o rezolva pe plaqnul cunoasterii (impresia) iar al doilea pe planul actiunii (expresia). Se contureaza astfel contrastul dintre o arta angajata (expresionismul) si o arta de evadare (cum este partial impresionismul si simbolismul). Simbolismul este si elitist, pentru ca si subordoneaza comunicarea artistica unui cod (simbolul) cunoscut doar de cei initiati. n Franta, expresionismul se manifesta la nivelul grupului fovilor (fiare). Programul acestora nu este foarte precis dar se crede n urmatoarele teze: arta lor se opune decorativismului, curentului Art Nouveau si simbolismului. Henri Matisse este principalul exponent al grupului si n jurul lui se aduna alti pictori, ca: A. Marquet, K. van Dongen, R. Dufy, A. Derain, O. Friesz, G. Braque, M. Vlaminck. Matisse oferea solutia orientarii spre clasicism dar un clasicism original, mitic, universal si lipsit de continutul istoric al clasicismului de tip vechi. Studiile cromatice (de culoare) ale lui Matisse sunt studii plastice asupra posibilitatilor constructive ale culorii. Pablo Picasso (1881-1973), n perioada tineretii este atras de expresionism, chiar daca nu adera la grupul fovilor. Prin reactia sa morala fata de mistificarea sociala, atestata n perioada sa artistica albastra si roz, el se implica n demascarea ipocriziei sociale. Mai trziu Picasso va fi acela care va produce criza miscarii fovilor si va deschide prin cubism faza cea mai revolutionara a artei moderne. Existentialisii, nsa, traiau drama artistilor nentelesi de societate. Gauguin condamnase societatea moderna, pe care o considerase incapabila sa se bucure de arta. 65 Prin urmare artistilor le ramneau doar doua posibilitati: sa se izoleze ca si Gauguin sau sa impuna cu forta, societatii, creatia artistica. Grupul fovilor si-a propus sa-l redea societatii, sa-i impuna cu forta arta, acolo unde fusese respins. Arta expresionista prezinta forme deformate ale obiectelor, care dau impresia de urt. Dar urtul nu este altceva dect un frumos decazut si degradat. Or pentru expresionisti, n special pentru cei germani, conditia omului este aceea a ngerului decazut. O. Kokoscha este artistul austriac care pornind de la opera lui Klimt intra repede n legatura cu expresionistii germani din grupul Die Brcke. Libertin si anarhic, Kokoscha nu crede nici n oridnea sociala prezenta, nici n cea

viitoare. Realitatea era pentru el haotica si tocmai de aceea nu poate exista o structura care sa o ncadreze. Kokoscha creaza o pictura n care forma ncepe sa se descopmuna si sa nu mai aiba importanta. Este admirator al lui El Greco si forta picturii sale a influentat arta moderna, conducnd-o spre limite necunoscute pna atunci, dar curnd depasite de forta revolutiei produsa de cubism. Epoca functionalismului Dupa primul razboi mondial, problema edilitara revine n forta n actualitate, datorita nevoii de a reconstrui orasele afectate de razboi. Arhitectura moderna si gaseste acum functionabilitatea. Lupta pentru a impune modernismul nu a fost usoara nici n arhitectura. Modernismul presupunea economie maxima, cost ieftin, folosirea la maxim a spatiului si rezolvarea problemelor locuintelor, devenita o problema sociala. Din aceasta perioada ncep sa se raspndeasca obiectele n serie. Se teoretizeaza, de asemenea, principiul formei standardizate, care este fundamental pentru productia industriala. Formele caselor, mobilei sunt supuse tendintei de geometrizare, usor de standardizat. Arhitectul german L. Mies Van Der Rohe se va afirma n Statele Unite. Considera ca orasele vechi sunt destinate sa dispara si nu tine seama de ele. Zgrie-norii sunt considerati elemente ale orasului viitorului. ncepe sa proiecteze zgrie-nori cu nvelisuri de sticla n jurul unui nucleu structural nca din 1920, ca pura cercetare formala. 66 Pictura si sculptura n epoca functionalismului, ncadrata ntre anii 1910 si al doilea razboi mondial, mai multe curente artistice urmaresc sa defineasca raporturile dintre arta si functia sociala a acesteia. Prima cercetare analitica asupra structurii functionalismului operei de arta o constituie cubismul. La formarea acestui curent au contribuit: prima mare expozitie retrospectiva Czanne din 1907, pictura lui Rousseau, studiul artei negre africane si personalitatea lui Picasso. Rousseau aparent nu a contribuit cu nimic n definirea cubismului. Ce a facut a fost ca a redus pictura academica la nimic, a readus n discutie primitivismul n arta, a dovedit ca studiile de arta nu produc ntotdeauna mari artisti. Tot el a discreditat cultul artei frumoase al impresionistilor. Arta sa sfideaza inclusiv notiunea de kitsch, demonstrnd ca unoeri, pornind din sfera a ceea ce este considerat kitsch, se poate forma o arta adevarata. n anul 1907, Picasso picteaza Domnisoarele din Avignon, tablou care va aduce mari schimbari n arta moderna. Pictura lui Czanne, care era considerat o summa a

artei europene, este legata de pictura lui Picasso prin arta africana. Din amestecul acestor doua curente diferite de arta, Picasso demonstreaza ca civilizatia si arta europeana este singura n stare sa sintetizeze umanitatea evoluata si cea primitiva, ntr-o forma comuna. n fata unui asemenea tablou nu mai trebuie sa te ntrebi ce reprezinta, arta moderna depaseste acest stadiu. Actiunea artei moderne este considerata cu att mai eficienta cu ct obiectele din tablou vor fi mai greu recunoscute de privitor si cu ct privitorul va fi mai scandalizat. Obiectul din tablou nu mai reprezinta ceva, ci se constituie ntr-o noua realitate care apartine doar substantei tabloului si nu realitatii obiective care ne nconjoara. Juan Gris (1887-1927) este artistul spaniol activ la Paris si care n 1906 se ocupa de gasirea unei proportii de aur care sa fie valabila pentru spatiu, obiecte, volume si culorile dintr-o pictura. Obiectul dispare din pictura si ramne doar interesul pentru redarea spatiului, reprezentat de planuri colorate. Lumina nu exista n tablourile lui Gris dect sub reprezentarea unor tonuri de culori. 67 Avangarda Avangarda a fost considerata un fenomen tipic al tarilor care au ramas n urma miscarilor modernizatoare si care au facut un salt brusc spre arta moderna. De exemplu, Italia a ramas n secolul al XIX-lea si al XX-lea n urma curentelor noi promovate la Paris, care va detine n aceasta perioada de timp suprematia n arta. Futurismul italian este prima miscare de avangarda. Boccioni doarea ca italienii sa iasa din provincialismul lor cultural, sa-si nsuseasca experienta romantismului, impresionismului, cubismului si n acelasi timp sa le depaseasca n mod critic. Futuristii considera ca n noua civilizatie a masinilor, intelectualii artisti trebuie sa reprezinte impulsul spiritual al geniului, deci intelectualii de avangarda constituie aristocratia viitorului. Protagonistii futurismului sunt artistii italieni Balla, Boccioni, Carr. cole de Paris Scoala de la Paris a avut un rol esential n formarea si raspndirea atrei moderne. Scoala era de fapt expresia unei noi boheme. n marile cafenele din Montparnasse, unde Scoala din Paris si tinea adunarile sale nocturne, se ntlnesc artisti din toata lumea. Nu se cauta o unitate de limbaj pentru ca toate limbajele artistice sunt admise. Singura conditie era ca acestea sa fie moderne. Scoala de la Paris nu urma nici o linie politica. Conditia fundamentala a libertatii artei era independenta sa fata de orice directiva politica si religioasa, de orice traditie nationala. Artistul Scolii era nsa automat aparatorul libertatii de exprimare, indiferent de contextul politic. Membri marcanti ai Scolii de la Paris au fost: Picasso, Matisse si Braque. Picasso a fost unul dintre artistii cei mai completi ai perioadei, fiind pictor,

grafician, sculptor si ceramist. Din punct de vedere stilistic, trece de la cubism pna la o monumentalitate aproape clasica (desi ironica). Practic nu se alatura nici unei miscari artistice, dar intervine n toate. Timp de aproape 40 de ani el conduce si influenteaza irevocabil arta moderna, este arbitrul suprem al valorilor. Din punct de vedere al stilului adoptat, acesta este tot timpul diferit, n minile sale, atunci cnd creaza, stilurile trecutului sunt doar instrumente, la fel ca si tehnicile. n arta sa regasesti asemanari cu stilurile Greciei arhaice, cel aztec, romanic si al artei negre. 68 Braque este eternul artist faber al picturii moderne. Pentru el artistul nu creaza tipuri de obiecte ci, n mod absolut, tipul obiectului. Opera lui Braque, vazuta n complexitatea ei, este o culegere de idei si maxime, este un compendiu de ntelepciune care se distileaza din experienta estetica a lumii. Materia, pentru el, ca pictor, nu este aceea a lucrurilor, ci este culoarea asa cum pentru un sculptor este marmura sau bronzul. Matisse, n comparatie cu Picasso, este foarte constant cu stilul sau si demonstreaza ca marea arta se face n afara istoriei, dincolo de ea. Sursa lui de inspiratie este lumea mediteraneeana. El considera ca arta este capitalul (bogatia) lumii pe care artistii l construiesc mereu prin operele lor, imune la decadenta istoriei. A trait n timpul celor doua razboaie mondiale dar nu a lasat ca durerea sa invadeze arta sa. Arta trebuie sa insufle oamenilor bucuria de a trai, pe care tragedia istoriei o distruge. Fiind una din valorile supreme ale oamenilor, arta nu se poate asimila cu istoria natiunilor. Ea este supranationala. Tinerii artisti sositi pentru studii la Paris sunt rapid atrasi de Scoala. Ei experimenteaza noi moduri de exprimare si comunicare. Apatrizii Scolii de la Paris nu parasesc si nu tagaduiesc traditiile tarilor lor de origine. Un exemplu n acest sens este C. Brncusi, care soseste la Paris pentru a studia cu Rodin. Constantin Brncusai se elibereaza nsa foarte repede de tehnica monumentala a lui Rodin si ncepe sa studieze sculptura africana. Nu este fascinat de barbaria naiva, de primitivism, ci de esentialitatea plastica a acelor forme absolute. La Paris, el regaseste si experienta ancestrala, pe care o uitase n anii de ucenicie academica: tehnica taierii si simbolica artei populare romnesti. Nu va fi vorba de o simbolistica a obiectului, ci de o simbolistica a formei, pentru ca formei pe care o creaza, Brncusi i atribuie un sens, o face simbolica. Prin arta sa, Brncusi a revolutionat ireversibil sculptura, care se va

ndeparta irevocabil de formele clasicismului european traditional. Curentul Dada Primele obiectii mpotriva rationalismului cubist se nascusera chiar n cadrul cubismului. Duchamp este artistul care a dus mai departe critica cubismului. n faimoasa sa Logodnica este reprezentata o combinatie de imagini si placi transparente. Era astfel 69 ironizata analogia cubista dintre functionarea operei de arta si cea a masinilor. n tabloul sau nu exista reprezentat nici macar un obiect. Duchamp si Perabia, carora li se alatura si fotograful american Man Ray nfiinteaza revista 201, care anticipeaza multe teme ale miscarii dadaiste, la care va adera n 1918. Dada ia nastere la Zrich, n 1916, cnd poetul romn Tristan Tzara, scriitorii germani H. Ball si R. Huelsenbeck si pictorul sculptor H. Arp mtemeiaza Cabaretul Voltaire, cerc literar si artistic fara program, dar cu intentia de a ironiza si demistifica toate valorile constituite ale culturii trecute, prezente si viitoare. Nici numele Dada nu are nteles. A fost ales ntmplator dintr-un dictionar. Manifestarile grupului dadaist au fost voit scandaloase si deconcertante. Adevarata arta era considerata anti-arta. O miscare artistica ce neaga arta este un nonsens, iar Dada este acel nonsens, pe care membrii ei si-l asumau. Miscarea Dada se reducea, astfel, la actiunea pura, nemotivata si gratuita, dar tocmai de aceea demistificanta fata de valorile constituite. Dar miscarea Dada nu era att de absurda pe ct se autoproclama. Era o reactie violenta la absurditatea razboiului, o critica a societatii timpului. Razboiul era considerat o deviatie si istoria trebuia sa o ia de la zero pentru a nu prelua mostenirea trecutului, care includea si conflictele violente. Se dorea ndepartarea oricaror cenzuri, eliberarea societatii de suprastructurile puterii si ale autoritatii politice, adica ale valorilor institutionalizate. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, desi miscarea Dada dispare, spiritul sau contestatar revine si se perpetueaza n majoritatea curentelor artistice contemporane. Prin interventiile sale aparent gratuite Dada si-a propus sa aduca societatea n criza, sa o tulbure, ntorcnd mpotriva societatii propriile sale procedeee. n domeniul artei, dadaistii renunta la tehnicile specifice artei si recurg la materialele si tehnica productiei industriale. Duschamp expune obiecte oarecare (o sticla, o roata de bicicleta) pe care le prezinta ca fiind opere de arta. Cnd Duchamp pune mustati Giocondei lui Leonardo nu vrea sa desfigureze o capodopera, ci sa conteste veneratia cu care este privita n mod pasiv de catre opinia comuna. 70

Dadaismul actioneaza prin surprindere, n interventii neplanificate, tactica sa impune o varietate de mijloace tehnice, lipsite de prejudecati. Suprarealismul Dada s-a transfigurat treptat n suprarealism, adica n teoria irationalului sau a inconstientului n arta. Trecerea s-a produs prin revista franceza Litterature, la conducerea careia se afla un grup de literati: Breton, Soupoult, Aragon, Eluard. Breton era si medic psihiatru, l studia pe Freud, a carui teorie despre inconstient deschidea cercetarii o portiune nemarginita a psihicului. Se afirma ca n inconstient se gndeste n imagini si deoarece arta formuleaza imagini, ea este mijlocul cel mai potrivit pentru a scoate la suprafata continutul inconstientului. Pentru a fi autentica, arta nu trebuie sa foloseasca nimic din inconstient. n 1928 Breton va publica Le Surrealisme et la peinture, o adevarata estetica suprarealista. n ceea ce priveste tehnica, suprarealismul si nsuseste lipsa de prejudecati tipic dadaista. Suprarealismul se prezinta si el ca o forma de arta internationala pentru ca n subconstient nu se pot face deosebiri bazate pe istorie. Pictori suprarealisti: Max Ernst, J. Miro, A. Masson. Picasso, de asemenea, poate fi considerat si un suprarealist n cubismul sau. Picasso considera ca adevarata structura a fiintei este irationalul. Pe marele artist nu-l intereseaza nsa inconstientul individual ci doar cel colectiv. Nu ntmplator Jung, teoreticianul inconstientului colectiv, a scris despre Picasso, studii n care recunoaste contributia adusa de pictura sa la noua teorie post-freudiana, care avea sa se dovedeasca fundamentala pentru interpretarea dramei secolului nostru. Nu ar fi existat un Picasso suprarealist fara un Picasso cubist, dar fara un Picasso suprarealist n-ar fi existat un Picasso istorico-politic, autor al unor opere precum Guernica, Masacrul din Coreea, sau al alegoriilor Razboiului si Pacii. Criza artei ca stiinta europeana Dupa al doilea razboi mondial, raportul dintre societate si arta s-a nrautatit. Moartea artei a fost considerata inevitabila. ntr-o lume care traise genocidul bombei 71 atomice. Revolta morala a artistilor se ridica mpotriva unei societati dominata de o politica distructiva sau de oroarea lagarelor de concentrare. n fond, ce era arta? Un sistem cu valori estetice? n societatea de consum, arta a fost si este, adeseori, confundata cu imaginea. Lumea a fost si este lacoma de imagini, indiferent ca era vorba de pictura, gravura, desen, fotografie, film, imagine de televiziune. Astazi exista industrii gigantice care nu vnd dect imagini: cinematograful, televiziunea,

presa, publicitatea, grafica pe calculator. Artistii si vor pierde oare rangul de intelectuali pentru a deveni tehnicieni ai imaginii? Poate ca nu. Pentru ca ceea ce nu vor accepta niciodata marii artisti este tutela politicului, al institutionalismului si al fortei economice, care sa le ngradeasca libertatea de exprimare. ntr-o industrie subordonata, prin esenta ei, pragmatismului si cererii pietei, libertatea artistului nu mai poate exista. arta lui se transforma ntr-o marfa ceruta de piata. Iar daca libertatea de expresie dispare, se dizolva si genialitatea artistica. Este o contradictie pe care societatea moderna trebuie sa o rezolve. Situatia n Statele Unite ale Americii Dupa cel de-al doilea razboi mondial, centrul culturii artistice mondiale, si n consecinta al pietei de arta, se muta de la Paris la New York. Primele mari colectii de arta au fost opera celor mai bogati reprezentanti ai industriei si finantelor americane. Ei au nfiintat fundatii si galerii publice. FuncTia muzeelor americane, care se nmultesc spectaculos, nu este doar de conservare si informare, ci si de propagare a culturii artistice. Apar si primii pictori americani independenti de spiritul academic european: W. Homer, J. Marin, E. Hopper, B. Shahn. n 1913 se deschide la NewYork o mare expozitie, Armony Show, n care expun pictori americani, dar si mari artisti de pe vechiul continent, ca: Matisse si Picasso, care n Europa nu se bucurau la acea data de ncredere si erau luati n rs. n timpul celuyi de-al doilea razboi mondial n Statele Unite se muta o buna parte din artistii moderni ai Europei. America devine depozitara valorilor de inteligenta si cultura europeana. Avangarda se impune n Statele Unite, unde gaseste un mediu artistic fata trecut, fata pretentii academiste puternic traditionale. 72 Cu J. Pollock, pictura americana atinge punctul cel mai nalt al parabolei sale istorice. Citindu-l pe Jung, artistul se convinge ca sfera artei este inconstientul. El foloseste tehnica drispping-ului, care consta n aruncarea de picaturi si stropi de culoare pe o pnza ntinsa pe jos. Se lasa astfel ntmplarii o anumita marja de actiune n creatia artistica. Fara ntmplare nu exista existenta. Era o teorie total opusa ordiniii si organizarii tipice societatii americane, o societate a eficientei. n Europa, dupa al doilea razboi mondial, arta este dominata de personalitatea coplesitoare a lui Picasso, care ncepnd cu anii 1945 obtine recunoasterea unanima a valorii operei sale. Artistii epocii contemporane ncearca sa adauge cubismului dramatism

si culaore. Dezbaterea n arta se radicalizeaza n opozitia dintre realism si formalismul promovat de formula neo-cubista. Treptat, opera de arta ca obiect si pierde din importanta. Oamenii nlocuiesc obiectul de arta cu imaginea lui, iar n timp aceasta imagine produce plictiseala si tinde sa fie nlocuita. Ceea ce nu poate fi nlocuita este nsa dorinta artistului de a se exprima, de a crea noi forme, care corespund transformarilor iminente ale societatii umane. Teme de control: 1. Analizati o opera de arta reprezentativa pentru un stil si o perioada anume, la alegere 2. Realizati o prezentare power-point pentru a ilustra o scoala artistica la alegere BIBLIOGRAFIE
M. Alpatov, Manual de Istoria Artei J. Baltrusaitis, Evul mediu fantastic, Bucuresti, Meridiane, 1975 A. Botez-Crainic, Istoria artelor plastice, vol. I, Bucuresti, 1994 G. Duby, Arta si societatea, Bucuresti, 1987 (reeditata cu titlul Vremea catedralelor n 1999) Elie Faure, Istoria artei.Spiritul formelor, Bucuresti, Meridiane, 1990 G. Oprescu, Manual de istoria artei. Evul mediu, Bucuresti, Meridiane, 1985 Andr Scobeltzine, Arta feudala si rolul ei social, Bucuresti, Meridiane, 1979 V. Vatasianu, Istoria artei europene, vol. I, Bucuresti, 1968

Viata lui Benvenuto Cellini scrisa de el nsusi (orice editie) Vasari, Vietile celor mai de seama pictori, sculptori si arhitecti (orice editie) A. Otetea, Renasterea si Reforma, Bucuresti, 1968 J. Delumeau, Civilizatia Renasterii, Bucuresti, 1996 V. Vatasianu, Istoria artei europene, vol. II, Arta Renasterii, Bucuresti, 1968 73