Sunteți pe pagina 1din 360

Chimie

Sl.dr.ing. Anton FICAI


Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor
Catedra Stiinta si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale
2012-2013
Sistemul de notare
Ponderea aferenta diverselor etape:
50 % Verificarea finala (examen)
50 % Activitatea de laborator
Conditii de promovare:
Minim 50% din punctajul de examen
Minim 50% din punctajul total maxim (100pct)
email anton_ficai81@yahoo.com; in subiect trebuie sa apara FAIMA_2012-
2013
Principalele directii ale chimiei
Chimie
Chimie generala
Chimie anorganica
Chimie organica
Chimie analitica
Chimie fizica
Chimie alimentara Chimie tehnologica
si tehnologia
produselor chimice
Chimia mediului
Geochimie
Biochimie
Inginerie Chimica
Chimia materialelor
Chimia fizica a starii solide
Chimia
Materia
Substante
Molecule si ioni
Atomi
Nucleu Invelis electronic
electroni
nucleoni
Protoni Neutroni
Substante organice + anorganice
Simple Complexe
Metale - 86
Nemetale - 18
Semimetale - 7
Acizi; Baze
Oxizi; Saruri
....
Proprietati
Fizice Chimice
Densitate, culoare,
p.t.; p.f.; etc.
Reactivitate diferita in
reactiile de: schimb,
combinare, descom-
punere, redox. ...
Rolul chimiei
Rolul chimiei
Materia
Substante
Chimia
Compozitie Structura Proprietati
Chimica
Mineralogica
Structura microscopica
Structura macroscopica
Fizice
Chimice
Biologice
Principalele aplicatii ale elementelor
Inbogatirea uraniului, aditivi in apa, Aditiv in pasta de dini, producia de
aluminiu
9F
Respiraie, industria energetica (combustie-ardere), purificare ape
(ozon)
8
O
Producere de amoniac, explozibili, ingrasaminte sintetice, gaz inert,
criogenie
7
N
Crbune medicinal, otel, fibre, diamant, industria energetica, mine de
creion
6
C
Rachete de tenis, sticle rezistente la temperatura (boro-silicatice),
detergeni
5
B
Fereastra tubului de raze X; industria aerospaiala
4
Be
Aditiv in combustibilul de racheta, baterii, material in industria
aeronautica, antidepresante, sticle
3
Li
Gaz pentru umplerea baloanelor, lasere, agent de rcire in reactoarele
nucleare; gaz purttor, gaz inert
2
He
Combustibil pentru rachete, hidrogenarea uleiurilor
1
H
Aplicaii Element
Principalele aplicaii ale elementelor
Aplicaii Element
Tuburi de descarcare, gaze pentru becuri/neoane; contor Geiger, laser,
cromatografie
18
Ar
Dezinfecia apei, producerea HCl, PVC, freoni, nlbitori
17
Cl
Baterii, producerea acidului sulfuric, vulcanizarea cauciucului, produse
cosmetice, conservant
16
S
Materiale pirotehnice, ingrasaminte sintetice, pasta de dini, ageni de
curatire, antioxidant, emulsificator, potentiatori de aciditate in sucuri
15
P
Celule solare, microcipuri, sticle, ciment/beton, chirurgia estetica, adezivi
14
Si
Folii, tuburi, vesela, termopane, ui, maini, trenuri, industria
aerospaiala, purificarea apelor
13
Al
Industria aerospaiala, pigmeni, materiale de umplutura, protecie
anodica pentru conducte
12
Mg
Agent frigorific in reactoarele nucleare, sare de buctrie, cosmetice,
spunuri, airbag-uri (azida metalica 30-50% si azotat de sodiu sau
perclorat de potasiu 40-60%; la impact se produce gaz)
11
Na
Gaz in tuburile de Neon, tuburi tv, cititor de coduri de bare, laser
10
Ne
Principalele aplicaii ale elementelor
Acoperiri rezistente la coroziune, baterii, coemetice, pigmenti albi
30
Zn
Fire, cabluri, bronz, sculpturi, monede, catalizatori, obiecte de artizanat
29
Cu
Monede, catalizatori, tacamuri, mojare, placare cu Ni, baterii
28
Ni
Schimbator de caldura, industria aerospatiala, proteze, substituenti de
os, pigmenti, catalizatori
22
Ti
Materiale de constructii, arcuri, picturi speciale, motoare, catalizatori
23
V
Aplicaii Element
Sursa de radiatie , magneti permanenti, pigmenti, lame de ras, brici
27
Co
Magneti, poduri, masini, vapoare, trenuri, oteluri, agent de armare,
26
Fe
Oteluri speciale pentru cai ferate, baterii, sticle, pigmenti (negru)
25
Mn
Acoperiri protective, oteluri aliate, catalizatori pt CH
3
OH, laser
24
Cr
Detector de scapari de gaze, agenti de germinare
21
Sc
Metalurgie, baterii, ingrasaminte sintetice, plastifianti, ciment, aditivi
hartie, pictura
20
Ca
Ingrasaminte, sticle, lentile, praf de pusca, chibrite, substituent de sare
19
K
Distribuia elementelor chimice in organism
Microelemente
< 0.1%
Macroelemente
> 99,9%
Elementele chimice
Esentiale
oligoelemente
Esentiale?? Alte elemente
tolerabile
Fe, Co, Ni, Cu,
Zn, Cr, Mo, Mn,
V, Sn, Si, F, I, Se
Al, Br, Ba,
Sr, Rb, As,
B, Li,
Sb, Au, Ag, Ti
Toxice
Hg, Pb, Cd
Esentiale
C, H, O, N,
P, S, Cl, Na,
K, Mg, Ca
118 elemente => 52 elemente in sistemele vii => 25 elemente esentiale (bioelemente)
Rolul elementelor in organism
I Functionarea glandei tiroide
CO
2
, Zn, PO
4
3-
Controlul pH-ului
Ca Contractia intestinala
Ca, Fe, Co Diviziunea celulara
Fe, Cu Respiratia
Ca, Mg Contractia musculara, tonus muscular
Na, Cl, Ca Controlul presiunii si timpului de coagulare al sangelui
Fe Transportul si stocarea oxigenului
Ca, C, N, O Calculi renali (pietre)
Ca, P, Mg, O, F Constitutia dintilor si oaselor
Element/
specie
Rolul major al bioelementelor
Definitii
Element esential:
Deficienta fiziologica in cazul unei diete neadecvate
Compensarea dietei cu elementul respectiv =>deficienta dispare
Are functii specifice
Element esential major
C, H, O, N, P, S, Cl
Na
+
, K
+
, Mg
2+
, Ca
2+
, Cl
-
, SO
4
2-
, PO
4
3-
Sensibilitate
Rol in neutralitatea electrica
Mentinerea volumului de sange si plasma
Mentinerea presiunii osmotice
Distributia ionilor inspre interiorul si respectiv exteriorul celulei
DEREGLERI => BOLI
Laureati ai premiului Nobel in chimie
Chimia substantelor radioactive; dezintegrarea Great Britain
Sir Ernest
Rutherford
1908
Studii de biochimie; fermentatia artificiala Germany
Eduard
Buchner
1907
Compusi aromatici hidrogenati si coloranti Germany
Adolf von
Baeyer
1905
Descoperirea gazelor nobile noble gases Great Britain
Sir William
Ramsay
1904
Theoria disocierii electrolitice Sweden
Svante A.
Arrhenius
1903
Zaharuri; Purina Germany
Emil Hermann
Fischer
1902
Descoperirea legilor dinamicii chimice si a
presiunii osmotice din solitii
Netherlands
Jacobus H.
van't Hoff
1901
Domeniu de cercetare Tara Laureat An
Studii de termodinamica Germany
Walther H.
Nernst
1920
Sinteza amoniacului pornind de la
elemente
Germany Fritz Haber 1918
Pigmenti (clorofila) Germany
Richard M.
Willsttter
1915
Determinarea maselor atomice United States
Theodore W.
Richards
1914
Legaturi chimice in molecule (chim.
anorganica)
Switzerland Alfred Werner 1913
Reactivi Grignard
hidrogenarea catalitica a compusilor
organici in prezenta de metale fin divizate
France
France
Victor Grignard
Paul Sabatier
1912
Descoperirea Ra si Po Poland-France Marie Curie 1911
Cataliza, echilibre chimice, viteza de
reactie
Germany
Wilhelm
Ostwald
1909
Laureati ai premiului Nobel in chimie
Laureati ai premiului Nobel in chimie
Studii legate de carbohidrati, vitamina C
Carotinoide, flavine, vitamina A si B2
Great Britain
Switzerland
Walter N. Haworth
Paul Karrer
1937
Studii de moment de dipol, difractie de raze X
si fascicolul de electroni
Netherlands,
Germany
Peter J. W. Debye 1936
Sinteza unor noi elemente radioactive
France
France
Frederic Joliot-
Curie
Irne Joliot-Curie
1935
Descoperirea deuteriului United States
Harold Clayton
Urey
1934
Chimia suprafetelor United States Irving Langmuir 1932
Procese chimice de presiune inalta
Germany
Germany
Friedrich Bergius
Karl Bosch
1931
Satudierea sangelui si a pigmentilor din plante;
sinteza heminei
Germany Hans Fischer 1930
Steroli si relatia acestora cu vitaminele Germany
Adolf Otto
Reinhold Windaus
1928
Chimia elementelor transuranice
United States
United States
Edwin M. McMillan
Glenn T. Seaborg
1951
Descoperirea sintezei dien
Germany
Germany
Kurt Alder
Otto P. H. Diels
1950
Studiul alcaloizilor Great Britain Sir Robert Robinson 1947
Descoperirea fisiunii nucleare Germany Otto Hahn 1944
Introducerea studiilor proceselor
chimice prin utilizarea izotopilor
Hungary Georg de Hevesy 1943
Studii legate de hormonii sexuali
Studii legate de terpene
Germany
Switzerland
Adolf F. J. Butenandt
Lavoslav Stjepan Ruika
1939
Studii legate de carotinoide, vitamine Germany Richard Kuhn 1938
Laureati ai premiului Nobel in chimie
Dezvoltarea domeniului de compusi
organici cu fosfor si bor
United States
Germany
Herbert C. Brown
Georg Wittig
1979
Structura boranilor United States
William N.
Lipscomb
1976
Descoperirea nucleotidelor si a rolului
lor in biosinteza carbohidratilor
Argentina Luis F. Leloir 1970
Chimia si tehnologia polimerilor
Italy
Germany
Giulio Natta
Karl Ziegler
1963
Determinarea varstei cu
14
C United States Willard F. Libby 1960
Polarografie Czech Republic Jaroslav Heyrovsk 1959
Studiul naturii legaturilor chimice;
structura moleculara a proteinelor
United States Linus C. Pauling 1954
Chimie compusilor macromoleculari Germany Hermann Staudinger 1953
Cromatografie
Great Britain
Great Britain
Archer J. P. Martin
Richard L. M. Synge
1952
Laureati ai premiului Nobel in chimie
Laureati ai premiului Nobel in chimie
Carbocationi United States George A. Olah 1994
Inventarea PCR (polymerase chain
reaction); dezvoltarea mutagenezei
specifice
United States
Great Britain
Canada
Kary B. Mullis
Michael Smith
1993
Teoriile transferuylui de electroni Canada USA Rudolph A. Marcus 1992
Dezvoltarea RMN de inalta rezolutie Switzerland Richard R. Ernst 1991
Dezvoltrarea metodelor de sinteza a
compusilor naturali (retrosinteza)
United States Elias James Corey 1990
Descoperirea caracterului catalytic al
ARN-ului
United States
United States
Thomas Robert Cech
Sidney Altman
1989
Dezvoltarea metodelor cristalografice in
analiza proteinelor (acizi nucleici)
South Africa Aaron Klug 1982
Laureati ai premiului Nobel in chimie
Metateza compusilor organice
France
United States
United States
Yves Chauvin
Robert H. Grubbs
Richard R. Schrock
2005
Descoperirea si dezvoltarea polimerilor
conductive
United States
United States
Japan
Alan J. Heeger
Alan G. MacDiarmid
Hideki Shirakawa
2000
Elucidarea mecanismului de sinteza a
ATP; descopera enzimele de transport de
ioni Na
+
, K
+
ATPase
United States
Great Britain
Denmark
Paul Delos Boyer
John E. Walker
Jens C. Skou
1997
Descoperirea fulerenelor
Great Britain
United States
United States
Harold W. Kroto
Robert F. Curl, Jr.
Richard E. Smalley
1996
Chimia atmosferei; formarea si
descompunerea ozonului
Netherlands
Mexico - USA
United States
Paul Crutzen
Mario Molina
F. Sherwood Rowland
1995
Laureati ai premiului Nobel in chimie
Structura si functionarea
ribozomilor
United Kingdom
United States
Isreal
Venkatraman Ramakrishnan
Thomas A. Steitz
Ada E. Yonath
2009
Descoperirea GFP (green
fluorescent protein)
United States
Shimomura Osamu
Martin Chalfie
Roger Y. Tsien
2008
Procese chimice de suprafata Germany Gerhard Ertl 2007
Marile descoperiri ale chimiei
1. Oxigenul
Descoperit de Joseph Priestley (1770); clarificari ulterioare Antoine Lavoisier. Priestley a
obtinut oxigenul si stabileste rolul acestuia in procesele de combustie si respiratie fiind apoi
completa si corectat de Lavoisier.
2. Teoria atomica
John Dalton (1808) a propus prima teorie care face legatura intre volumul de gaz
sau masa de mineral si asa numitii atomi. Conform acestei teorii, elementele pure
sunt alcatuite din atomi identici in timp ce, compusii sunt rezultati prin combinarea
mai multor elemente (atomi).
3. Atomii se combina in molecule
Chimistul italian Amedeo Avogadro (1811) descopera ca atomii se combina cu
formarea moleculelor. De asemenea, Avogadro postuleaza ca acelasi volum din
doua gaze diferite, in conditii identice de T si P, contin acelasi numar de molecule.
4. Sinteza ureii
Friedrich Woehler (1828) sintetizeaza accidental ureea pornind de la materii prime
anorganice, dovedind astfel ca ureea poate fi sinteizata si din substante nevii.
Aceasta ideea a fost deosebit de importanta deoarece dovedea faptul ca, sinteza
substantelor organice nu necesita existenta unor forte vitale prezente in plante si
animale.
Marile descoperiri ale chimiei
5. Structura chimica
Friederich Kekule propune structura
benzenului (1860) si aduce in discuie
studiul structurii moleculare, mult
diferita de structurile propuse de Dewar.
6. Sistemul periodic al elementelor
Dimitry Mendeleev realizeaza primul sistem periodic (1860-1870) compus din
63 elemente ordonate dupa masa atomica, proprietatile acestor elemente fiind
repetitive dupa anumite cicluri periodice. De asemenea a prezis existenta unor
elemente nedescoperite pana in zilele lui, trei dintre aceste elemente fiind
descoperite pe durata vietii lui (germaniu, galiu si scandiu).
7. Transformarea compusilor chimici sub influenta electricitatii
Compusii chimic se transforma sub influenta electricitaii (Humphry Davy, 1807
1810). Este primul care aplica campul electric produs de o pila electrica sa
separe sarurile printr-un proces cunoscut in prezent drept electroliza. Utilizand
mai multe baterii obtine separarea mai multor elemente K, Na, Ca, Mg,
Marile descoperiri ale chimiei
8. Electronul
J.J. Thomson (1897) descoper particulele ncrcate negativ, mai mici dect
atomul ce iau natere in tuburile catodice si le-a numit corpusculi.
9. Corelaia electroni legtura chimica
Niels Bohr (1913-) propune modelul structurii atomice care are la baza
electroni care migreaz in orbitali specifici in jurul nucleului, proprietile
chimice ale elementelor fiind puternic influenate de numrul de electroni din
orbiltalii externi. Aceste lucrri au permis nelegerea influentei electronilor
asupra legturii chimice.
10. Cuantificarea lumini emise sau absorbite de atomi
Gustav Kirchhoff si Robert Bunsen descoper faptul ca fiecare atom
absoarbe sau emite lumina de lungime de unde specifica conducnd la
spectre specifice.
11. Radioactivitate
Marie si Pierre Curie descoper si izoleaz materiale readioactive. Dup
extragerea chimica a uraniului din zacamant, ei observa ca materialul
rezidual este mai activ dect uraniul pur, ceea ce duce la concluzia ca
zacamantul conine ceva mai radioactiv dect uraniul pur. Pe baza acestor
observaii, ei descoper elementele Po si Ra.
Marile descoperiri ale chimiei
12. Materialele plastice
John Wesley Hyatt propune utilizarea plasticelor pe baza de celuloza pentru
utilizarea acesteia in inlocuirea fildesului utilizat pentru constructia bilelor de
biliard. Materialele celulozice sunt materiale plastice sintetice utilizate ca
substituenti ieftini pentru fildes, chihlimbar, coarne, sau carapacea de testoasa.
Baekeland a inventat materialele plastice intarite, de tipul bachelitelor = izolator
electric. De asemenea importanta mare revin: PVC (1933), cauciucul vulcanizat
(1844), siliconului (1947->), polietilena de inalta densitate (1953), etc.
13. Fulerenele si nanotuburile de C
Robert Curl, Harold Kroto si Rick
Smalley descopera o clasa noua
de compusi pe baza de C cu o
structura de cusca, cunoscute
sub denumirea de
buckminsterfulerene sau simplu
fulerene (1985). Pornind de la
aceste descoperiri s-a descoperit
si nanotuburile de carbon. In
moleculele acestor structuri intra
doar C, avand forme specifice de
sfere, tuburi, elipsoizi, etc.
Marile descoperiri ale chimiei
14. Antibioticele
Reprezinta o clasa de substante chimice care inhiba
si chiar omoara unele microorganisme (bacterii,
virusi, fungi, potozoare, etc ). Denumirea de
antibiotic provine din limba greaca (anti = impotriva
si bios = viata) (denumirea acestor substante este
data de Selman Waksman in 1942 desi primul care
prezice existenta acestor substante este Louis
Pasteur si Robert Koch in 1877). Primul antibiotic
sintetizat este penicilina 1 (Alexander Fleming 1928)
penicilina
oxacilin
ampicilina
eritromicina
amoxicilina
gentamicina
Marile descoperiri ale chimiei
15. Materialele compozite
Atom
Atom (greaca) = ce nu poate fi taiat
Proprieti
10
-10
m
particul material;
Invizibil;
n continu micare;
divizibil prin procedee fizice (atom = nucleu (protoni + neutroni) +
invelisul electronic);
neutr din punct de vedere electric;
particip efectiv la reaciile chimice.
Abundenta elementelor Sistem Solar
Abundenta elementelor in univers
difer foarte mult de abundenta
elementelor existente la nivelul
Pmntului. La nivelul sistemului
solar, ~99% (masic) este localizat la
nivelul Soarelui, preponderent
compus din hidrogen si heliu, Heliu
fiind rezultatul reaciilor de fuziune
dintre moleculele de hidrogen.
0.040 0.015 Sulf
0.014 0.030 Fer
0.058 0.0035 Neon
0.076 0.0038 Magneziu
0.099 0.0045 Siliciu
0.096 0.0088 Azot
0.40 0.043 Carbon
0.97 0.078 Oxigen
27.1 8.7 Heliu
71.0 91.2 Hidrogen
Abundenta
(% masice)
Abundenta
% molare)
Element
Abundenta elementelor in Sistemul Solar
Abundenta elementelor Pmnt
Crusta terestra: vezi figura
Oceane: vezi tabel
Atmosfera: Azot (78.1%), oxigen (20.9%), argon
(~1%), carbon, hidrogen (sulf, fosfor, )
Abundenta elementelor la nivelul crustei
0.0026 Carbon
0.0065 Brom
0.0380 Potasiu
0.04 Calciu
0.0885 Sulfur
0.1350 Magneziu
1.05 Sodiu
1.9 Clor
10.8 Hidrogen
85.7 Oxigen
Con inut
%
Element
Abundenta elementelor
in oceane si mari
Structura atomului
NUCLEU ATOMIC
Zona centrala a atomului in care este concentrata aproape toata masa
atomului, este de dimensiuni reduse (10
-14
- 10
-15
m),
ncrcat pozitiv din punct de vedere electric (+Ze);
este format de nucleoni (protoni i neutroni)
NVELI ELECTRONIC
spaiul din jurul nucleului atomic, n care se gsesc electronii unui atom
(probabilitatea de a se gsi electronii este maxima) i care are sarcina
negativ (Ze) asigurnd neutralitatea atomului per ansamblu
PROTON
particul din nucleul atomic cu masa i sarcina relativ +1
NEUTRON
particul din nucleul atomic avnd masa relativ =1 i neutr din punct
de vedere electric
ELECTRON
particul cu masa relativ zero i sarcina relativ = -1
1
1
p
+ ++ +
1
0
n
0
1
e

DE RETINUT
9,11
.
10
-31
-1,6
.
10
-19
-1
0
e Electron
1,67
.
10
-27
0
0
1
n Neutron
1,67
.
10
-27
+1,6
.
10
-19
+1
1
p Proton
Masa [kg] Sarcina [C] Simbol Particula
NUMR ATOMIC, Z
numrul protonilor din nucleul unui atom sau sarcina nuclear; numrul
electronilor din nveliul electronic al atomului; este numit i numr de
ordine, indicnd poziia elementului n sistemul periodic
NUMR DE MAS, A
suma dintre numrul protonilor din nucleul unui atom (Z) i numrul
neutronilor din nucleu (N), deci numrul de nucleoni: A = Z + N
IZOTOPI
specii de atomi ai aceluiai element chimic, care au acelai numr de
protoni (acelai Z) i numr diferit de neutroni (A diferit):
Exista 3 izotopi ai hidrogenului: 1H (protiu), 2H (deuteriu), 3H (tritiu)
Exista 6 izotopi ai carbonului: 12C (98,89%) ; 13C (1,11%) ; 14C (urme).
NUCLID
specia atomic a unui element chimic cu un anumit numr de protoni i
de neutroni; se reprezint prin simbolul elementului i prin numrul de
mas-A, eventual i numrul de ordine-Z:
Z
A
E (exemplu nuclidul de
2
4
He)
ELEMENT CHIMIC
specie de atomi cu aceeai sarcin nuclear, deci acelai numr atomic
Z; substana a crei atomi componeni au acelai numr de sarcini
nucleare (substana elementar)
UNITATE ATOMIC DE MAS = u.a.m.
unitate de mas din fizica atomic ce reprezint a 12-a parte din masa
unui atom de carbon al nuclidului
12
6
C
1 u.a.m. = 1/12
.
m(
12
6
C) = 1/12
.
19,923
.
10
-27
Kg= 1,6610
-27
Kg=1,6610
-24
g
MAS ATOMIC sau MASA ATOMIC ABSOLUT (A)
masa unui atom dintr-un element (g/atom sau Kg/atom); are valori mici,
cuprinse ntre:10
-24
10
-22
g/atom, respectiv 10
-27
10
-25
kg/atom
MAS ATOMIC RELATIV (Ar)
mrime adimensional reprezentnd numrul care arat de cte ori
masa unui atom este mai mare dect a 12-a parte din masa atomic a
izotopului
12
6
C; raportul dintre masa unui atom dintr-un element (masa
atomic absolut) i a 12-a parte din masa atomic a izotopului
12
6
C
(u.a.m.)
MAS ATOMIC RELATIV A UNUI ELEMENT
Se calculeaz ca media ponderat a maselor atomice relative ale
izotopilor constitueni:
4.481
.
10
-26
kg 2,6565
.
10
-26
kg 1,992310
-26
kg 1,673210
-27
kg
A
Al
(
13
27
Al) A
O
(
8
16
O) A
C
(
6
12
C) A
H
(
1
1
H)
( )
Nr izotopi
n 1
Ar E %Izotop n Ar(Izotop n)
=
=

75,4 24,6
Ar(Cl)= 35 37
100 100
+ + + +
15,99
99,757%
0,038 %
0,205%
8
16
O
8
17
O
8
18
O
O
*
Masa
atomica
relativa a
elementului
Relaia de calcul a masei
atomice relative a elementului
Ponderea
Izotopilor
Izotopi Element
1.008
99,985%
0,015%
0%
1
1
H
1
2
H (D)
1
3
H (T)
H
35,45
75,4%
24,6%
17
35
Cl
17
37
Cl
Cl
99,985 0,015 0
Ar(H)= 1 2 3
100 100 100
+ + + + + + + +
*
Oxigenul are 13 izotopi cunoscui (
8
12
O
8
24
O), dintre care 3 izotopi naturali.
99,757 0,038 0,205
Ar(O)= 16 17 18
100 100 100
+ + + + + + + +
MASA MOLECULAR RELATIV
este mrimea care arat de cte ori masa moleculei unei substane
este mai mare dect u.a.m.; raportul dintre masa unei molecule i a
12-a parte din masa unui atom al nuclidului
12
6
C
este suma maselor relative ale atomilor moleculelor:
Mr HCl = Ar H + Ar Cl = 1 + 35,5 = 36,5
MASA RELATIV A UNITII STRUCTURALE
raportul dintre masa unitii structurale a unui compus i a 12-a
parte din masa unui atom al nuclidului
6
12
C este suma maselor
relative ale atomilor constitueni ai unitii structurale (totalitatea
ionilor sau atomilor indicai de o formula chimic n cazul
substanelor ionice i macromoleculare;cea mai mic unitate
structural servete ca unitate ipotetic):
este suma maselor relative ale atomilor constitueni:
Mr MgCl
2
= Ar Mg + Ar Cl = 24 + 235,5 = 95
MOL
molul = cantitatea dintr-o substan, exprimat n grame, numeric
egal cu masa atomic sau molecular i care cuprinde 6,023
.
10
23

atomi, ioni sau molecule
numrul de moli n (sau ) dintr-o cantitate de substan m se
calculeaz dup relaia:
m(g)
M(g / mol)
= = = =
NUMRUL LUI AVOGADRO = NA
este o constant universal, cu valoarea 6,02310
23
, care reprezint
numrul de particule (atomi, molecule, ioni) care se gsesc ntr-un
mol de substan sau numrul de atomi din 12 g de izotop de
carbon
6
12
C (sau dintr-un g de izotop de hidrogen
1
1
H):
MASA MOLAR = M (sau )
raportul dintre masa i numrul de moli ai unei probe de substan
unitatea de msur este Kg/mol sau g/mol
valoarea sa numeric, exprimat n g/mol, este egal cu valoarea
numeric a:
masei atomice relative a unui element, Ar
masei moleculare relative a unui compus, Mr
masei relative a unitii structurale a unui compus, Fr
VOLUMUL MOLAR = Vm
Volumul ocupat de un mol al oricrui gaz n condiii normale (t=0C,
p=1 atm);
Vm = 22,4 L/mol;
Raportul dintre volumul V i numrul de moli n ai unei probe de
substan;
Unitatea de msur: m
3
/mol sau L/mol
Legile fundamentale ale chimiei
LOMONOSOV - 1744, LAVOISIER 1785
n reaciilor chimice, masa total a produilor de reacie este
egal cu masa reactanilor = ntr-o reacie chimic masa de
substanta se conserva (la fel si numarul de atomi)
Ca(OH)
2
+ H
2
SO
4
= CaSO
4
+ 2H
2
O
74 98 136 36
LEGEA CONSERVRII MASEI
172
172
2Fe + 4HCl = 2FeCl
2
+ 2H
2
2*56 4*36.5 2*127 2*2
258
258
LEGEA PROPORIILOR DEFINITE
PROUST 1799
Fiecare substan are o compoziie foarte bine definita, raportul de
combinare intre elemente este aceeai, indiferent de masa de
precursori de la care se pornete; n acelai compus chimic,
elementele au acelai raport de combinare.
Legile fundamentale ale chimiei
1:8 4.5 0 31.5 4 32
1:8 36 0 28 32 32
1:8 36 0 0 32 4
Produs Oxigen Hidrogen Oxigen Hidrogen
Raport de combinare
Hidrogen / Oxigen
Masa substanelor dup
reacie
Masa substanelor
nainte de reacie
2H
2
+ O
2
= 2H
2
O
Dalton 1808
Elementele chimice se pot combina intre, in anumite condiii, cu
formarea unor compui avnd raportul de combinare diferit, proprietile
acestor substane fiind net diferite
Legile fundamentale ale chimiei
LEGEA PROPORIILOR MULTIPLE
CH
4
+ 1/2O
2
CH
3
OH
CH
4
+ O
2
CH
2
O + H
2
O
CH
4
+ 3/2O
2
HCOOH + H
2
O
CH
4
+ 2O
2
CO
2
+ 2 H
2
O
WENZEL RICHTER, 1791
Masele elementelor care se combin (m
A
i m
B
) sau se substituie
sunt proporionale cu echivalenii lor chimici (Eg
A
i Eg
B
):
Legile fundamentale ale chimiei
LEGEA PROPORIILOR ECHIVALENTE
A A
B B
m Eg
=
m Eg
Echivalentul gram al unui element (substan) cantitatea dintr-un
element (substan) exprimat n grame care, dup caz, reacioneaz sau
nlocuiete 1 g de hidrogen sau 8 g de oxigen
CALCULUL ECHIVALENTULUI GRAM

acid/baza
+
specie redox
-
M
Reactii de neutralizare: Eg=
nr. H transferati
M
Reactii de oxido-reducere: Eg=
nr. e transferati
M
Reactii de complexare: Eg=
nr. particule transferate
LEGEA ACIUNII MASELOR
GULDBERG WAAGE, 1867
La echilibru, raportul dintre produsul concentraiilor produilor de reacie
i produsul concentraiilor reactanilor, la puterea coeficientilor
corespunzatori reactiei care are loc este o constant (la o temperatur
dat) si se numeste constanta de echilibru (K):
Legile fundamentale ale chimiei
c d
a b
[C] [D]
K=
[A] [B]
+ + aA bB cC dD
3 2 5 3 2 5 2
CH COOH +C H OH CH COOC H + H O K=4
Volume egale de gaze diferite n aceleai condiii de temperatur i
presiune conin un numr egal de molecule;
Un mol din orice gaz sau de sau de orice substan care poate fi
transformat n stare gazoas fr a suferii reacii chimice de orice
natura, n condiii normale (temperatura de 0C sau 273K, i
presiunea de 1 atm sau 760 mm coloan de Hg) ocup acelai
volum, adic 22,4 L i conine Numrul lui Avogadro de particule
(NA = 6,02310
+23
particule (atomi, molecule);
Volum molar (Vm = 22,4 l/mol).
Legile fundamentale ale chimiei
LEGEA LUI AVOGADRO
GAY-LUSSAC, 1808
volumul ocupat de o mas
determinat de gaz variaz
direct proporional cu
temperatura absolut (ntr-o
transformare izobar); volumul
i temperatura gazului variaz
direct proporional.
Legile fundamentale ale chimiei
LEGEA GAY-LUSSAC
1 2
1 2
V V V
= constant = =constant
T T T
| |
|
\
Robert Boyle 1662 i Edme
Mariotte 1676
La temperatur constant,
volumul unui gaz variaz
invers proporional cu
creterea presiunii.
Legile fundamentale ale chimiei
LEGEA BOYLE-MARIOTTE
1 1 2 2
P V =P V =constant
Presiunea unui gaz este direct
proportionala cu temperatura acestuia
(la volum constant)
Legile fundamentale ale chimiei
LEGEA LUI CHARLES
1 2
1 2
P P
= =constant
T T
LEGEA GAZELOR IDEALE (RELAIA LUI CLAPEYRON)
Coninutul de gaz este determinat de presiune, temperatura si
volumul acestuia; atunci cnd variaz temperatura gazului o dat cu
modificarea presiunii are loc si o variaie a volumului.
Legile fundamentale ale chimiei
1 1 2 2
1 2
P V= RT
P V P V
sau = =constant
T T
P=cRT

unde
P este presiunea n N/m
2
,
v este numarul de moli de gaz (moli),
T este temperatura absolut (K),
R reprezint constanta gazului respectiv (J/mol K).
T
2
= T
1
(T
2
/T
1
)
V
2
=
V
1
(T
2
/T
1
)
1/(1 )
p
2
=
p
1
(T
2
/T
1
)
/( 1)
T
2
/T
1
T
2
=
T
1
(V
2
/V
1
)
(1 )
V
2
= V
1
(V
2
/V
1
)
p
2
=
p
1
(V
2
/V
1
)

V
2
/V
1
T
2
=
T
1
(p
2
/p
1
)
( 1)/
V
2
=
V
1
(p
2
/p
1
)
1/
p
2
= p
1
(p
2
/p
1
) p
2
/p
1
Entropia Adiabat
constant V
2
= V
1
(V
2
/V
1
) p
2
= p
1
/(V
2
/V
1
) V
2
/V
1
constant V
2
= V
1
/(p
2
/p
1
) p
2
= p
1
(p
2
/p
1
) p
2
/p
1
Temperatura Izoterm
T
2
= T
1
(T
2
/T
1
) constant p
2
= p
1
(T
2
/T
1
) T
2
/T
1
T
2
= T
1
(p
2
/p
1
) constant p
2
= p
1
(p
2
/p
1
) p
2
/p
1
Volum Izocor
T
2
= T
1
(T
2
/T
1
) V
2
= V
1
(T
2
/T
1
) constant T
2
/T
1
T
2
= T
1
(V
2
/V
1
) V
2
= V
1
(V
2
/V
1
) constant V
2
/V
1
Presiune Izobar
T
2
V
2
p
2
Raport
constant
Constant Proces
Legatura chimica
Ionica
Transfer de electroni
Formare ioni (cationi si anioni)
Interactii electrostatice intre ioni
Metalica caracteristica metalelor
in stare solida si lichida,
electronii pot fi considerati
comuni mai multor atomi
Covalenta
Punere in comun de electroni
Legatura covalenta polara sau
nepolara
Legaturi 100% covalente exista
doar in X
n
Legaturi van der Waals
Legaturi de hidrogen
Compuii chimici
combinaie de dou sau mai multe elemente intre care se dezvolta
anumite legturi chimice; numrul de elemente care duc la formarea
unui compus chimic este dat de natura elementelor
Compusi covalenti
combinaie de dou sau mai
multe elemente intre care se
dezvolta legaturi de natura
covalenta
Nepolari: H
2
, O
2
, N
2
, Cl
2,
CH
4
Polari: H
2
O, HCl, NH
3
Compusi ionici
combinaie de dou sau mai
multe elemente intre care se
dezvolta legaturi de natura
ionica
NaCl, CaO, KOH
Stabilirea formulei chimice
Formula chimica se stabilete in funcie de numerele de oxidare ale
elementelor componente
Numr de oxidare (stare de oxidare) = numr de electroni schimbai
yM
x+
+ xN
y-
= M
y
N
z
zH
y
+ yCl
z
= H
x
Cl
y
H
+1
+ Cl
-1
= HCl
y=???
z=???
zFe
y
+ yCl
z
= Fe
x
Cl
y
Fe
+2
+ 2Cl
-1
= FeCl
2
Fe
+3
+ 3Cl
-1
= FeCl
3
y=???
z=???
zH
y
+ yNO
3
z
= H
x
(NO
3
)
y
H
+1
+ NO
3
-1
= HNO
3
y=???
z=???
zH
y
+ ySO
4
z
= H
x
(SO
4
)
y
2H
+1
+ SO
4
2-
= H
2
SO
4
y=???
z=???
Stabilirea numrului de oxidare (N.O.)
Pentru ionii simplii: N.O. = valena
Pentru ionii compleci de tipul (E
a
B
b
)
m
1
N
element
i
m valenta nr
atomi ai elementului respectiv
= == =
= = = =
( (( ( ) )) )
( (( ( ) )) )
( (( ( ) )) )
( (( ( ) )) )
3
4
4
4
??
??
??
??
m
m
m
m
NO
SO
PO
ClO
= == =
= == =
= == =
= == =
( (( ( ) )) )
( (( ( ) )) )
( (( ( ) )) )
( (( ( ) )) )
5 2 3 1
5 2
3
6 2 4 2
6 2
4
5 2 4 3
5 2
4
7 2 4 1
7 2
4
m
m
m
m
N O
S O
P O
Cl O
=+ = =+ = =+ = =+ =
+ + + +
=+ = =+ = =+ = =+ =
+ ++ +
=+ = =+ = =+ = =+ =
+ + + +
=+ = =+ = =+ = =+ =
+ + + +
N.O. elemente=?
Reguli n stabilirea numerelor de oxidare
Aceste reguli se stabilesc pe baza electronegativitii elementelor i
gruprilor i a activitii chimice a metalelor. Regulile generale de
stabilire a numerelor de oxidare sunt:
1. atomii si moleculele au NO = 0
2. fluorul are numrul de oxidare -1; nu exist excepii;
3. oxigenul are numrul de oxidare -2; excepie fac combinaiile cu fluor (ex.
OF
6
), peroxizii (ex. NaOONa, Na
2
O
2
) i superoxizii (ex. KO
2
);
4. hidrogenul are numrul de oxidare +1; excepie fac parte hidrurile
metalelor mai active chimic dect hidrogenul (Li, K, Ca, Na, Fe, Zn, etc.);
5. metalele alcaline (Li, Na, K, Rb, Cs, Fr) au numrul de oxidare +1; nu
exist excepii;
6. metalele alcalino-pmntoase (Be, Mg, Ca, Sr, Ba, Ra) au N.O. +2; nu
exist excepii;
7. halogeni X (F, Cl, Br, I, At) au numrul de oxidare -1; fac excepie
compuii cu oxigen, compuii cu I i At ce conin i alte elemente mai
electronegative dect acestea;
8. n legturile covalente ale carbonului (cazul frecvent al compuilor
organici) apartenena electronilor la unul sau cellalt dintre atomii
implicai n legtur se stabilete exclusiv pe baza electronegativitii;
legturile simple implic cte un electron din partea fiecrui element,
cele duble cte doi electroni iar cele triple cte 3 electroni; un caz
deosebit este cazul benzenului i omologilor acestuia, n care
convenional ordinul de legtur este 1.5.
Electronegativitatea elementelor
Electronegativitatea = capacitatea unui atom de a atrage spre el
electronii legturi covalente formate.
2 legatura (preponderent) ionica
taria legaturii
> => > => > => > =>

Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de neutralizare
HCl + NaOH => NaCl + H-OH
HCl + NH
3
=> NH
4
+
Cl
-
NaHCO
3
; NaH
2
PO
4
,
NaHPO
4
, NaHC
2
O
4
,
Amfoteri acido-bazici
HO
-
NH
3
Baze
H
3
O
+
AlCl
3
Acizi
Bronsted Lewis
Aplicatii
Determinari cantitative de specii acide si bazice; depoluare; sinteza, medicina (asa
numitele pastile tamponate); cataliza; industria sapunurilor, detergentilor; indicatori
acido-bazici; indicatori de calitate; etc
Reacii de oxido-reducere
2K
2
Cr
2
O
7
+ 3CH
3
CH
2
OH + 8H
2
SO
4
=>
2Cr
2
(SO
4
)
3
+ 2K
2
SO
4
+ 3CH
3
COOH + 11H
2
O
Oxidare
Reducere
Tipul reactiei
C, CO, H
2
S, H
2
, H
2
O
2
Reducatori
KMnO
4
; K
2
Cr
2
O
7
, HNO
3
; H
2
O
2
Oxidanti
Exemple Caracter redox
Aplicatii
Determinari cantitative de specii active dpdv redox; depoluare; sinteza; cataliza;
pasivarea diverselor metale; producerea curentului electric (baterii); reactii
biochimice; protectia electrochimica a diverselor conducte; etc
Reacii de precipitare
Fe
2+
+ 2Fe
3+
+ 8 HO
-
Fe
3
O
4
+ 4 H
2
O
[ [[ [ ] ]] ]
2
3 2
Ks= Fe Fe OH
+ + + + + + + +
( ( ( ( ( ( ( (


Aplicatii
Determinari cantitative; depoluare; sinteza de
compusi greu solubili industriali sau cu aplicatii
biomedicale; cataliza; etc
Reacii de complexare
CH
2
CH
2
N N
CH
2
CH
2
CH
2
CH
2
C
C
C
C
O
O
O
O
O
O
O
O

4-
EDTA
+M
x+

Aplicatii
Determinari cantitative; depoluare; medicina; cataliza-catalizatori de transfer de
faza; indicatori/senzori; etc
Va multumesc pentru atentie
1
Reacii chimice in soluii apoase:
reacii de neutralizare (acid-baza)
si aplicaii ale acestora.
As.dr.ing. Anton FICAI
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor
Catedra Stiinta si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale
2012-2013
2
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
3
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de tip acid-baza
Acid + baza => produi
Produi = sare (+ H
2
O)
HCl + NaOH = NaCl + H
2
O
HCl + NH
3
= NH
4
Cl
4
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de tip oxidant/reductor
Oxidant + reductor => produi
2CO + O
2
= 2CO
2
CH
4
+ 2O
2
= CO
2
+ 2H
2
O
H
2
+ Cl
2
= 2HCl
5
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii ce duc la formarea
unui precipitat
Sare + Compus => Precipitat +
Fe
2+
+ 2Fe
3+
+ HO
-
=> Fe
3
O
4
3Ca
2+
+ 2PO
4
3-
=>Ca
3
(PO
4
)
2
Ca
2+
+ HPO
4
2-
=>CaHPO
4
5Ca
2+
+ 3PO
4
3-
+ HO
-
=>Ca
5
(PO
4
)
3
OH
6
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de tip metal-ligand
Implica legturi coordinative,
covalente si/sau ionice
M
m+
+ xL
n-
=>ML
x
(m-nx)
Ag
+
+ 2NH
3
=> Ag(NH
3
)
2
+
Al
3+
+ 3HO
-
=> Al(OH)
3
Al(OH)
3
+ HO
-
exces
=>[Al(OH)
4
]
-
7
Definiii
Acioneaz att ca acizi cat si ca baze, funcie de
partenerul de reacie
NaHCO
3
; NaH
2
PO
4
, Na
2
HPO
4
, NaHC
2
O
4
,
Amfoteri acido-bazici
In soluie pune in libertate HO
-
NaOH, KOH, Ca(OH)
2
Pereche de electroni
NH
3
; RNH
2
Baze
In soluie pune in libertate H
3
O
+
HCl, H
2
SO
4
, HNO
3
Orbital vacant
AlCl
3
; BF
3
Acizi
Acid/baza Bronsted Acid/baza Lewis
pH = co-logaritmul concentraiei ionilor de hidroniu; pH=-lg[H
3
O
+
]
pOH = co-logaritmul concentraiei ionilor de hidroxil; pH=-lg[HO
-
]
8
Definiii
Caracter tare
Caracter slab
In soluie reacia de disociere este totala
In soluie, reacia de disociere este pariala, taria
(gradul de disociere) fiind cuantificata de
constanta de disociere
+
2 3
2 aq
+
HCl + H O H O + Cl
NaOH H O HO + Na
NaOH Na + HO

+ + + +


+ + + +

- +
3 2 3 3
3 2 4 aq
CH COOH + H O CH COO + H O
NH H O NH + HO
+ + + +
+ ++ +


9
Exemple
NH
3
, RNH
2
,
R
2
NH, R
3
N,
F
-
, CN
-
, S
2-
,
RCOO
-
,
C
2
O
4
2-
,
KOH,
NaOH,
LiOH,
Mg(OH)
2
,
Ca(OH)
2
HF, H
3
PO
4
,
H
3
PO
3
, H
2
CO
3
,
HCN, H
2
C
2
O
4
,
H
2
S, HOCl,
HNO
2
, NH
4
+
,
fenoli, RCOOH
HI, HCl,
HNO
3
,
HClO
4
,
H
2
SO
4
,
HSbF
6
Slabe Tari Slabi Tari
Baze Acizi
H
2
PO
4
-
, HPO
4
2-
, HS
-
, HCO
3
-
, HC
2
O
4
-
, Amfoliti
acido-bazic
10
Constanta de disociere
+
+
d
A B
AB A + B K =
[AB]






11
Autoprotoliza apei; constanta de
disociere a apei; scala de pH
2
+
3
+
2 2 3 w( H O)
2
H O HO
H O + H O H O + HO K =
H O








2
2
+
3
+ 16
2 2 3 w(H O)
2
0
+
3
16 + 14
w(H O) 3 w 2
2
+
3
H O HO
H O + H O H O + HO K = =2 10
H O
In condiii standard : 25 C 298K
H O HO
K = =2 10 H O HO K H O 10
H O
lg H O lg HO











= == =




= = = = = = = =





+ ++ +


+
3
H O HO
2 2
+ 14
3
14
H O HO 10
pH pOH 14
pH pOH 7


= == =



= = = =


= = = = = = = =

+ = + = + = + =
= = = = = = = =
12
Constanta de aciditate
[ [[ [ ] ]] ]
[ [[ [ ] ]] ]
+
3
+
2 3 a
-
-
2 b
+ -
a b 3 w a b
H O A
HA + H O H O + A K =
HA
HO HA
A + H O HO + HA K =
A
K K H O HO K pK pK pH pOH 14













= = = = = = = = + = + = + = + = + = + = + = + =



13
pH
14
Formule de calcul a pH-ului
15
Determinarea experimentala a pH-ului
Determinarea aproximativa a pH-ului
Se utilizeaz indicatori de pH
Precizia msurtorii este moderata
Puternic influenata de individ
Determinarea precisa a pH-ului
Se utilizeaz echipamente specifice;
cel mai utilizat fiind electrodul cu
membrana de sticla
Precizia de msurare este de 0,01
16
Indicatori de pH
4,2 6,2 rou galben Rou de metil
4,80 5,40 purpuriu-verde Metil purpur
3,1 4,4 rou galben Metiloranj
3,0 4,6 galben albastru Albastru de bromfenol
2,9 4,0 rou galben Galben de metil
2,0 4,0 incolor galben 2,6 dinitrofenol
1,2 2,8 rou galben Albastru de timol
0,1 0,8 incolor galben Acid picric
Interval de
Viraj pH
Virajul de culoare
De la la
Indicator
17
Indicatori de pH
12, 0-13,5 Incolor portocaliu Acid trinitro-benzoic
9,4 10,6 incolor albastru Timolftalein
8,2 10,0 incolor roz violaceu Fenolftalein
5,0 8,0 rou albastru Turnesol
6,8 8,4 galben rou Rou fenol
6,8 8,0 rou galben Rou neutral
6,2 7,6 galben albastru Albastru de brom-timol
3,0 5,0 albastru rou Rou Congo
Interval de
Viraj pH
Virajul de culoare
De la la
Indicator
18
Determinarea exacta a pH-ului
Electrodul de pH
Electrod de sticla cu o jonciune Electrod de sticla cu jonciune dubla
19
Celula electrochimica

ref,1

j

m

ref,2
El.Ref.Ext2 (a
H
=constant) membrana proba(a
H
=?) El.Ref.Ext1
Reprezentarea schematica a celulei electrochimice
( (( ( ) )) )
cel H as j ref ,1 ref ,2 H
RT
k 2.303 lga unde k=f , , a (1)
F
= + + + = + + + = + + + = + + +
Deoarece potentialul de jonctiune nu variaza pe parcursul determinarilor iar
potentialul de asimetrie este corectat in etapa de etalonare, ecuatia (1)
devine:
cel H
cel
RT
k` 2.303 lga adica
F
RT
k` 2.303 pH, functia de etalonare a electrodului de sticla
F
= + = + = + = +
= = = =
20
Etalonarea/Calibrarea electrodului de
sticla
cel cel
cel
RT F F
k` 2.303 pH pH = k`
F 2.303RT 2.303RT
pH =a b
= = = =
+ + + +
Etalonarea necesita minim 2 msurtori la pH cunoscut (standard de pH):
1. Reglaj de panta si
2. Reglaj de asimetrie
21
Standarde de pH
9.97 10.01 10.06 10.12
2.09
2.64
Bicarbonat de sodiu+
carbonat de sodiu
9.14 9.18 9.23 9.28 3.80
Tetraborat de sodiu,
decahidrat (Borax)
6.85 6.87 6.88 6.90
3.39
3.53
Fosfat diacid de potasiu +
Fosfat acid de sodiu
4.02 4.01 4.00 4.00 10.13 Ftalat acid de potasiu
3.56 Sol. sat. Tartrat acid de potasiu
1.68 1.68 1.68 1.67 12.61 Tetraoxolat de potasiu
30C 25C 20C 15C
pH Conc.
g/L
Standard de pH
22
Etaloane uzuale de pH
BORAX
Tetraoxolat de potasiu
CHOH
CHOH
COOH
COO
K
- +
Tartrat acid de potasiu
23
Aplicaii
Determinarea pH-ului:
Probelor biologice: snge, urina, piele, saliva,
Alimentelor (controlul calitii): apa potabila, buturi, alimente,
Probelor de mediu (controlul calitii): ape, soluri
Produselor farmaceutice si cosmetice: pH-ul cremelor, pastei de dini,
Volumetria de neutralizare:
Determinarea coninutului de acizi sau baze din diverse produse:
Determinarea coninutului de NH
3
, HCl, CH
3
COOH, acidul
acetilsalicilic, ac citric din limonada, ac tartric din vin, etc
Determinri indirecte: azotat (prin reducere la NH
3
), proteine din
brnza (prin metoda Kjedhal).
Reglarea pH-ului: (soluii tampon)
Aplicaii de mediu
Industria chimica
24
Aplicaii medicale
Variaia pH-ului de-a lungul
tractului digestiv
Domeniul normal al
pH-ului sngelui
In cazul pacienilor care sufer de
cancer, pH-ul sngelui poate
atinge pana la 5.7
Urina are pH-ul normal in
domeniul 6.5-7.5
25
Aplicaii in medicina, industria farmaceutica,
cosmetica, sntate
5,5
6,3
6,3
6,4
6,5
7,4
8,1
porcul de Guineea
porc
cal
pisica
obolan
cine
capra
pH mediu Specie
26
Aplicaii in industria
alimentara/alimentaie
sntoasa
27
pH
28
Volumetria
Volumetria este o metod analitic de determinare CANTITATIV a
unui analit (A) pe baza reaciei chimice dintre analit (A) i reactiv de
titrare. n analiza volumetric, determinarea speciei de interes (A) se
face pe baza legii echivalenei conform reaciei chimice:
aA + rR = Produi de reacie
Pentru a se putea aplica legea echivalenei trebuie acordat o
deosebit atenie determinrii precise a volumului de echivalen.
Cu alte cuvinte, sfritul titrrii trebuie s coincid cu punctul de
echivalen. Pentru a putea determina cu precizie punctul de
echivalen este recomandat ca titrarea s se efectueze n pictur,
paharul Erlenmayer n care se efectueaz titrarea fiind agitat uor,
prin micri circulare.
29
Determinarea punctului de echivalen
Determinarea punctului de echivalen se realizeaz prin dou metode:
Chimic/vizual (presupune utilizarea indicatorilor = sunt substane care
i schimb o anumit proprietate (culoare, turbiditate, fluorescen,
etc.), n funcie de valoarea unei anumite mrimi variabile (pH, e, etc.) a
sistemului de analizat. Aceast schimbare are loc n apropierea
punctului de echivalen)
Indicatorii chimici, pentru a putea fi utilizai la determinarea punctului de
echivalen, trebuie s ndeplineasc o serie de condiii minime:
s funcioneze reversibil, cu vitez de transformare suficient de mare
(condiie impus datorit gradienilor de concentraie formai pe
parcursul titrrii);
schimbarea proprietii s se fac ntr-un interval de pH (n cazul
volumetriei bazate pe reacii cu transfer de protoni), de pM (n cazul
volumetriei bazate pe reacii de complexare sau precipitare), de e (n
cazul volumetriei bazate pe reacii redox) ct mai mic;
s fie solubil n mediul sistemului titrat (n general ap);
s fie stabil n condiiile de lucru date;
virajul s fie suficient de intens astfel nct s se poat lucra cu
concentraii mici de indicator.
Instrumental sau fizico-chimic (presupune utilizarea unor aparate
specifice)
30
Clasificarea indicatorilor acido-bazici
Indicatori acido-bazici
Indicatori de
culoare
Indicatori
turbidimetrici
Indicatori de
absorbie
Indicatori de
fluorescen
Simpli Micti Universali
Unicolori Bicolori Policolori
31
Alegerea indicatorului optim
Pentru indicarea corect a punctului de echivalen, indicatorul ar trebui s
vireze chiar n momentul atingerii punctului de echivalen. n realitate
ns, majoritatea indicatorilor i schimb o anumit proprietate a lor
nainte sau dup punctul de echivalen, punct numit punctul final al
titrrii i deseori notat pT. Datorit acestei diferene de pH rezult aa
numita eroare de indicator. Deoarece n majoritatea cazurilor nu este
posibil utilizarea unui indicator care s vireze la echivalen, indicatorul
se va alege astfel nct eroarea s fie minim.
La alegerea indicatorului optim, pentru o anumit titrare se impune
cunoaterea:
saltul de pH la echivalen, delimitat n funcie de eroarea admis i pH-
ul punctului de echivalen (independent de indicator, depinde doar de
reacia de neutralizare ce are loc) i,
mrimea domeniului de viraj i pT-ul indicatorilor (independent de
reacia de titrare, este o caracteristic a indicatorului).
Indicatorul va fi ales de aa natur, nct domeniul su de viraj s fie
cuprins n domeniul de salt la echivalen, iar pT-ul indicatorului ct mai
apropiat de pH-ul punctului de echivalen (n cazul ideal chiar egal).
32
Alegerea indicatorului optim
Ca regul general, n cazul n care saltul la echivalen este mare
posibilitatea s se gseasc un indicator care s aib saltul de viraj
inclus n saltul la echivalen este mare. Acest lucru se ntmpl de
obicei n cazul titrrilor acizilor tari cu baze tari i respectiv a bazelor tari
cu acizi tari; excepie cazul de acizi/baze tari dar foarte diluate.
n cazul n care saltul la echivalen este mic posibilitatea s se
gseasc un indicator care s aib saltul de viraj inclus n saltul la
echivalen se reduce substanial. n acest caz se recomand utilizarea
acelui indicator care cel puin unul din limitele saltului de viraj inclus n
saltul la echivalen, cellalt fiind ct mai apropiat de saltul la
echivalen. Acest lucru se ntmpl de obicei n cazul titrrilor acizilor i
respectiv a bazelor slabe i uneori chiar i n cazul titrrii acizilor/bazelor
tari foarte diluate.
n condiiile n care nici un indicator nu corespunde caracteristicilor
impuse n ceea ce privete domeniul de viraj raportat la saltul la
echivalen se poate recurge la utilizarea unor amestecuri de indicatori.
33
Formele caracteristice principalilor
indicatori acido-bazici funcie de pH
OH
N
O O
O
N
O O
H
3
O+
O H
2
-
pH<5
incolor
pH>7
galben
+
+
Paranitrofenol:
N N N
CH
3
CH
3
O
3
S
N N N
CH
3
CH
3
O
3
S
H
-
+HCl
forma azoica - galben; pH>4,4
-
forma indaminica - rosie; pH<3,1
+
Metiloranj
34
Formele caracteristice principalilor
indicatori acido-bazici funcie de pH
Fenolftaleina
O
O
OH OH
O
OH OH
OH
OH
O
OH O
O
incolor
rosu
+ NaOH, -2H
2
O
+2H
2
O, +HCl
-
+H
2
O
-H
2
O
35
Definiii
Prin punct de echivalen se nelege momentul n care analitul s-a
consumat n totalitate reacionnd cu cantitatea echivalent de soluie de
titrant (fr ca titrantul s se acumuleze n sistem).
Prin titrant se nelege orice soluie de concentraie exact sau
aproximativ cu factor de corecie determinat, care este utilizat pentru
determinarea cantitativ a unui analit dintr-o soluie necunoscut prin
procedeul de titrare.
Prin titrat se nelege orice soluie care este supus procedeului de titrare
n vederea determinrii cantitative a unui (unor) analit din soluie.
Prin titrare se nelege operaia de adugare treptat a reactivului de
titrare i msurarea volumului de titrant adugat pentru a atinge punctul de
echivalen.
Prin factor de corecie, F, se nelege un raport care arat de cte ori o
soluie este mai diluat sau mai concentrat dect soluia de concentraie
exact i se exprim matematic prin relaia:
F= T
r
/T
t
= C
r
/C
t
= V
t
/V
r
, n care
T
r
, C
r
, V
r
reprezint titrul, concentraia normal respectiv volumul real
T
t
, C
t
, V
t
reprezint titrul, concentraia normal respectiv volumul teoretic
36
Standardizarea soluiilor aproximative;
definiii
Prin soluie etalon se nelege soluia obinut pornind de la substane etalon
prin dizolvarea cantitativ a masei corespunztoare n balonul cotat
corespunztor. Mai mult, pentru ca soluia s poat fi considerat etalon,
aceasta nu trebuie s sufere nici o transformare n timp.
Soluiile etalon, de concentraie cunoscut, sunt folosite n analiza volumetric
pentru stabilirea titrului soluiilor de normalitate aproximativ.
Substanele etalon sunt acele substane care ndeplinesc, simultan
urmtoarele condiii:
s aib formul chimic bine definit (inclusiv numrul de moli de ap de
cristalizare);
s fie stabil n condiiile de lucru i respectiv n solventul n care este
dizolvat (de obicei ap distilat);
s aib un echivalent ct mai mare pentru a evita erorile de cntrire;
s fie suficient de pur sau prezena impuritilor s nu interfere n
determinare;
preul de obinere suficient de mic astfel nct s poat fi utilizat.
37
Substane etalon; Standardizarea
soluiilor aproximative
Dintre substanele care ndeplinesc condiiile necesare pentru a
putea fi considerate substane etalon se pot meniona: acidul oxalic
C
2
H
2
O
4
.
2H
2
O, sarea Mohr Fe(NH
4
)
2
(SO
4
)
2
6H
2
O, dicromatul de
potasiu, bromatul de potasiu, clorura de sodiu, clorura de potasiu,
sulfatul de potasiu etc.
Standardizarea unei soluii aproximative se face prin titrare cu soluia
etalon corespunztoare sau, in lipsa acesteia cu o soluie
aproximativa standardizata in prealabil
Prin standardizare se nelege determinarea factorului de corecie
volumetric; factorul de corecie volumetric se face pe baza legii
echivalentei:
b b
a a a b b b a b
a a
C V
C V F C V F F F
C V

= = = = = = = =

38
Condiii necesare si suficiente pentru o
determinare cantitativa
n analiza volumetric se folosesc numai acele reacii care ndeplinesc
cteva condiii minimale:
sunt cantitative (practic completeconform stoechiometriei reaciei)
i conduc la un produs de reacie stabil, cu compoziie definit i
fr reacii secundare;
decurg cu vitez mare (viteza se poate mri prin ridicarea
temperaturii, adugare de catalizatori);
punctul de echivalen se poate observ i stabili exact;
reactivul de titrare este stabil n timp.
39
Tipuri de metode volumetrice
Volumetrie bazat pe reacii de neutralizare (cu transfer de protoni)
Volumetrie bazat pe reacii redox
Volumetrie bazat pe reacii de precipitare
Volumetrie bazat pe reacii de complexare
40
Modaliti de titrare
titrare direct a soluiei de analizat cu
soluie de concentraie cunoscut;
titrarea indirect soluia de analizat nu
reacioneaz cu soluia titrat, de aceea
se adaug n exces o alt soluie titrat
ce reacioneaz cu substana iar excesul
se retitreaz cu soluia de concentraie
cunoscut;
titrarea prin substituie soluia de
analizat nu reacioneaz cu soluia de
concentraie cunoscut, de aceea se
transform ntr-o combinaie chimic care
poate fi apoi titrat cu soluia de
concentraie cunoscut.
41
Volumetria bazata pe reacii de neutralizare
Reacia de titrare cea mai des ntlnit n cazul titrrilor de
neutralizare poate fi scris dup cum urmeaz:
aA + bB = sare (+ H
2
O)
n care A reprezint acidul iar B reprezint baz
Ca o regul general, cel puin una din speciile participante n
reacia de titrare trebuie s fie acid sau baz TARE.
La rndul ei, volumetria bazat pe reacii cu transfer de protoni se
clasific, funcie de caracterul acido-bazic al titrantului sau a speciei
ce urmeaz a fi determinat. Astfel avem dou subclase:
ACIDIMETRIA (metod volumetric utilizat n vederea determinrii
unor specii cu caracter bazic, reactivul de titrare folosit fiind un acid)
ALCALIMETRIA (metod volumetric utilizat n vederea
determinrii speciile acide, reactivul de titrare folosit fiind o baz)
42
Clasificare
n funcie de tria acido-bazic a speciilor care particip n reacia de
titrare avem cteva cazuri distincte de curbe de titrare.
* acizii slabi i bazele slabe pot fi titrate cu baze slabe i respectiv cu acizi slabi
numai n anumite condiii
1. acizi tari cu baze tari
2. acizi tari cu baze slabe
3. acizi slabi monovaleni cu baze tari
4. acizi slabi polivaleni cu baze tari
5. acizi slabi monovaleni cu baze
slabe*
6. amestecuri de acizi cu baze tari
7. sruri cu hidroliz acid cu baze
1. baze tari cu acizi tari
2. baze tari cu acizi slabi
3. baze slabe monovalente cu acizi tari
4. baze slabe polivalente cu acizi tari
5. baze slabe monovalente cu acizi
slabi*
6. amestecuri de baze cu acizi tari
7. sruri cu hidroliz bazic cu acizi
ALCALIMETRIE ACIDIMETRIE
43
Volumetria bazata pe reacii de neutralizare
determinarea NaOH prin titrare cu HCl
44
Volumetria bazata pe reacii de neutralizare
determinarea HCl prin titrare cu NaOH
45
Volumetria bazata pe reacii de neutralizare
determinarea CH
3
COOH prin titrare cu NaOH
46
Volumetria bazata pe reacii de neutralizare
determinarea NH
3
prin titrare cu HCl
47
Influena concentraiei asupra curbei de
titrare
Curba de titrare BT+AT
0
2
4
6
8
10
12
14
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
n
p
H
C1=0,1M
C2=0,001M
domeniu de viraj recomandat C1
domeniu de viraj recomandat C2
48
Aplicaii uzuale ale volumetriei de
neutralizare
Determinarea concentraiei/coninutului de HCl, H
2
SO
4
, NH
3
, CH
3
COOH,
acidului boric, acidului oxalic, etc
Analiza sodei caustice comerciale
Determinarea carbonatului i bicarbonatului de sodiu, n prezen
Determinarea azotailor
Determinarea fosfatului
Determinarea numrului de grupri hidroxilice din zaharuri
Determinarea indicelui de saponificare al grsimilor i uleiurilor
Determinarea coninutului de protein din brnz
Determinarea coninutului de acid citric din citronad sau sare de lamie
Determinarea coninutului de acid tartric din vin
Determinarea coninului de aspirin din medicamente
Determinarea constantelor de aciditate
..
49
Aplicaii. Reglarea pH-ului; Soluii tampon
Reglarea pH-ului este deosebit de importanta att in cazul reaciilor
biochimice cat si in cazul reaciilor chimice clasice.
Reglarea pH-ului se realizeaz prin intermediul soluiilor tampon.
Soluia tampon este soluia care conine dizolvata cantiti
echimolare (sau apropiate) de acid slab si respectiv baza slaba
conjugata.
Puterea maxima de tamponare a unui sistem acid/baza slaba
conjugata revine soluiei care are aceeai concentraie de acid si
respectiv baza; pH-ul acestei soluii fiind pH=pKa.
Sisteme tampon deosebit de precise se pot regsi si in natura. Spre
exemplu, pH-ul sngelui este pstrat constant de prezena
tamponului H
2
CO
3
/HCO
3
-
; pH-ul esutului osos este pstrat constant
de prezena tamponului HPO
4
2-
/PO
4
3-
etc.
50
Aplicaii. Sisteme tampon uzuale
9.2 - 11 Borax, hidroxid de sodiu
6 - 7.5 Na
2
HPO
4
/NaH
2
PO
4
5.8 - 8 K
2
HPO
4
/KH
2
PO
4
3.7 - 5.6 Acid acetic acid/acetat de sodiu
2.5 - 5.6 Acid citric/citrat de sodiu
1 - 5 HCl, citrat de sodiu
Domeniu
de pH
Componente
Pentru un control fin se
pot utiliza amestecuri de
soluii tampon, spre
exemplu, acid acetic/
acetat de amoniu.
Pornind de la amestecuri relativ simple (acid
citric, fosfat diacid de potasiu, acid boric si acid
dietilbarbituric) se pot obine soluii tampon pe
ntreg domeniul de pH de la 2,6 la 12,
acid dietilbarbituric
51
Aplicaii: substane utilizate pentru
obinerea soluiilor tampon
4-2-hydroxyethyl-1-
piperazine
ethanesulfonic acid
6.88.2 7.55 HEPES
N-tris(hydroxymethyl)
methylglycine
7.48.8 8.05 Tricine
tris(hydroxymethyl)
methylamine
7.59.0 8.06 Tris
N,N-bis(2-hydroxyethyl)
glycine
7.69.0 8.35 Bicine
3-{[tris(hydroxymethyl)
methyl] amino} propane
sulfonic acid
7.79.1 8.43 TAPS
Denumire completa
Domeniu de
tamponare
pK
a
la
25C
Denumire
comerciala
52
Aplicaii: substane utilizate pentru
obinerea soluiilor tampon
2-(N-morpholino)ethane
sulfonic acid
5.56.7 6.15 MES
dimethylarsinic acid 5.07.4 6.27 Cacodylate
piperazine-N,N-bis(2-
ethanesulfonic acid)
6.17.5 6.76 PIPES
3-(N-morpholino)propane
sulfonic acid
6.57.9 7.20 MOPS
2-{[tris(hydroxymethyl)
methyl]amino}
ethanesulfonic acid
6.88.2 7.40 TES
Denumire completa
Domeniu de
tamponare
pK
a
la
25C
Denumire
comerciala
53
Va multumesc pentru atentie
1
Reacii chimice in soluii apoase:
reacii de oxido-reducere (REDOX)
si aplicaii ale acestora.
Sl.dr.ing. Anton FICAI
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor
Catedra Stiinta si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale
2012-2013
2
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
3
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de tip acid-baza
Acid + baza => produi
Produi = sare (+ H
2
O)
HCl + NaOH = NaCl + H
2
O
HCl + NH
3
= NH
4
Cl
4
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de tip oxidant/reductor
Oxidant + reductor => produi
2CO + O
2
= 2CO
2
CH
4
+ 2O
2
= CO
2
+ 2H
2
O
H
2
+ Cl
2
= 2HCl
5
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii ce duc la formarea
unui precipitat
Sare + Compus => Precipitat +
Fe
2+
+ 2Fe
3+
+ HO
-
=> Fe
3
O
4
3Ca
2+
+ 2PO
4
3-
=>Ca
3
(PO
4
)
2
Ca
2+
+ HPO
4
2-
=>CaHPO
4
5Ca
2+
+ 3PO
4
3-
+ HO
-
=>Ca
5
(PO
4
)
3
OH
6
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de tip metal-ligand
Implica legturi coordinative,
covalente si/sau ionice
M
m+
+ xL
n-
=>ML
x
(m-nx)
Ag
+
+ 2NH
3
=> Ag(NH
3
)
2
+
Al
3+
+ 3HO
-
=> Al(OH)
3
Al(OH)
3
+ HO
-
exces
=>[Al(OH)
4
]
-
7
Definiii
Reacia redox =reacia chimic care decurge cu modificarea numrului
(strii) de oxidare adic are decurge cu transfer de electroni;
N.O. numrul de oxidare sau starea de oxidare (nlocuiete noiunea
de valen) este numrul care reprezint sarcina electric (pozitiv sau
negativ), pe care o are specia participant la reacia redox. Pentru
elementele chimice din compuii ionici, N.O. reprezint sarcini electrice
intregi (numere naturale pozitive sau negative).
Oxidarea = procesul chimic care decurge cu creterea numrului de
oxidare; procesul chimic care decurge cu cedare de electroni;
Reducerea =procesul chimic care decurge cu scderea numrului de
oxidare; procesul chimic care decurge cu acceptare de electroni;
Agent oxidant = specie chimic care poate participa intr-o reacie
chimic funcionnd ca un acceptor de electroni; specie chimic care
particip intr-o reacie chimica si se reduce (numrul de oxidare scade);
Agent reductor = specie chimic care poate participa intr-o reacie
chimic funcionnd ca un donor de electroni; specie chimic care
particip intr-o reacie chimic si se oxideaz (numrul de oxidare
creste);
8
Reacii REDOX
Semireacia de reducere
Ox
1
+ ne
-
Red
1
mOx
1
+ m
.
ne
-
mRed
1
Semireacia de oxidare
Red
2
Ox
2
+ me
-
nRed
2
nOx
2
+ n
.
me
-
Reacia redox globala se poate scrie:
mOx
1
+ nRed
2
+n
.
me
-
mRed
1
+ nOx
2
+ n
.
me
-
adic
mOx
1
+ nRed
2
mRed
1
+ nOx
2
Ox
1
, Ox
2
formele oxidate ale speciilor 1,2
Red
1
, Red
2
formele reduse ale speciilor 1,2
fenomenele de oxidare i reducere sunt simultane
(n timp ce un element se oxideaz, un altul se reduce);
9
Tipuri de reacii redox
Reacia cu oxigenul (oxidare si/sau ardere):
4Fe + 3O
2
=> 2Fe
2
O
3
;
CH
4
+O
2
= CO
2
+ H
2
O
Reacia metalelor cu acizii (reacii de oxidare)
Fe + 2HCl => FeCl
2
+ H
2
;
3 Cu + 8 HNO
3
=> 3Cu(NO
3
)
2
+ 2NO+ 4H
2
O
Reacia cu hidrogenul (reacie de reducere)
CuO + H
2
=> Cu + H
2
O;
1/2O
2
+ H
2
= H
2
O
Reacii de schimb (dublu schimb)
Zn + CuSO
4
= ZnSO
4
+ Cu
Reacia metalelor cu apa
Na + H
2
O = NaOH + 1/2H
2
Zn + 2H
2
O = Zn(OH)
2
+ H
2
Reacia de deshidratare:
C
6
H
12
O
6
=> 6C + 6H
2
O
10
Tipuri de reacii redox
Reaciile de adiie
Reactiile de dezhidratare interna
Reactiile de dehidrohalogenare
Reactiile de hidrogenare
Reactiile de polimerizare
n CH
2
=CH
2
=> (CH
2
-CH
2
)
n
C
2
H
2
C H
2
CH
2
C H
2
CH
2
C H
3
CH
3
+H
2
Pd/Pb
2+
Ni
C H
3
CH
2
Cl
C H
2
CH
2
t
0
C
-HCl
C H
3
CH
2
OH
C H
2
CH
2
H
3
PO
4
, 170
0
C
-H
2
O
CH
2
CH
2
CH
3
CH
2
Cl
CH
2
CH
2
CH
3
CH
3
+HCl
+H
2
11
Tipuri de reacii redox
Reaciile de oxidare cu
ageni oxidani
Reacia de ozonoliza
C H
2
CH
2
O
2
C H
2
CH
2
O
+
C H
3
CH CH CH
3
OH OH
C H
3
CH CH CH
3
KMnO
4
/H
2
O
C H
3
CH CH CH
3
C H
3
C
O
OH
KMnO
4
/H
+
2
C H
3
CH CH CH
3
O
3
C H
3
C
O
H
2
O O
CH
2
O
C H
2
C H
2
CH
2
CH
2
O
O
3
2
12
Tipuri de reacii redox
Reacii biochimice
Rolul fierului in organism
45mgFe/kg corp(F) i 55mgFe/kg corp(B)
este component al hemoglobinei i mioglobinei (avnd rol n transportul i
stocarea O
2
) i al unor enzime oxidative;
rolul su n organismeste complex, n strile de oxidare +2 i +3 intervenind
nreacii de oxido reducere, reacii acido bazice, reacii de complexare.
deficiena n fier produce:
Anemie
ntrzieri n cretere
astenie i oboseal muscular
scderea imunitii
CH
2
CH
COOH
NH
2
SH
CH
2
CH
COOH
NH
2
S S CH
2
CH
COOH
NH
2
ox. enzimatica
13
Seria de activitate
Seria de activitate redox (seria Beketov Volta) - constituie o clasificare a
metalelor din punct de vedere electrochimic.
Seria de activitate se poate exprima sub aspect calitativ, cnd speciile sunt
ordonate dup capacitatea de a deplasa ionul unui alt metal din soluie.
K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb H
2
Cu Bi Sb Hg Ag Pt Au
Cu ct metalul este situat mai la nceputul seriei de activitate, cu att
cedeaz mai uor electroni, trecnd la ionii corespunztori, adic este mai
activ; acceptarea electronilor de ctre ionii metalici, adic refacerea atomilor
din ioni, este mai accentuat, cu ct metalul se afla mai la sfritul seriei.
Metalele aezate naintea hidrogenului l pot nlocui din combinaii, deoarece
atomii lor cedeaz electronii mai uor dect atomii de hidrogen, metalele
sunt metale comune. Metalele care se gasesc dupa hidrogen, nu-l
nlocuiesc, deoarece atomii lor cedeaz mai greu electroni dect hidrogenul
metale nobile (Ag, Pt, Au).
n mod asemntor se comport metalele fa de acizi. Metalele situate la
nceputul seriei, pn n hidrogen reacioneaz cu acizii diluai, punnd
hidrogenul n libertate, iar metalele de la cupru spre sfritul seriei sunt
atacate numai de acizii oxidani (sulfuric i azotic concentrai).
14
Poteniale standard la 298 K
E
0
(V) Reacia
+2.87 F
2(g)
+2e

2F

(aq)
+1.61 Ce
4+
(aq)
+e

Ce
3+
(aq)
+1.51 MnO
4

(aq)
+8H
+
(aq)
+5e

Mn
2+
(aq)
+H
2
O
(l)
+1.50 Au
3+
(aq)
+3e

Au
(s)
+1.36 Cl
2(g)
+2e

2Cl

(aq)
+1.23 O
2(g)
+4H
+
(aq)
+4e

2H
2
O
(l)
+1.09 Br
2(l)
+2e

2Br

(aq)
+0.80 Ag
+
(aq)
+e

Ag
(s)
+0.77 Fe
3+
(aq)
+e

Fe
2+
(aq)
+0.52 Cu
+
(aq)
+e

Cu
(s)
+0.34 Cu
2+
(aq)
+2e

Cu
(s)
+0.22 AgCl
(s)
+e

Ag
(s)
+Cl

(aq)
+0.07 AgBr
(s)
+e

Ag
(s)
+Br

(aq)
0.000 2H
+
(aq)
+2e

H
2(g)
E
0
(V) Reacia
0.000 2H
+
(aq)
+2e

H
2(g)
0.13 Pb
2+
(aq)
+2e

Pb
(s)
0.15 AgI
(s)
+e

Ag
(s)
+I

(aq)
0.76 Zn
2+
(aq)
+2e

Zn
(s)
1.66 Al
3+
(aq)
+3e

Al
(s)
2.07 AlF
6
3-
(aq)
+3e

Al
(s)
+
6F

(aq)
2.25 H
2(g)
+2e

2H

(aq)
2.37 Mg
2+
(aq)
+2e

Mg
(s)
2.71 Na
+
(aq)
+e

Na
(s)
2.87 Ca
2+
(aq)
+2e

Ca
(s)
2.90 Ba
2+
(aq)
+2e

Ba
(s)
2.93 K
+
(aq)
+e

K
(s)
3.03 Li
+
(aq)
+e

Li
(s)
15
Aplicaii ale reaciilor redox
Volumetria redox
Electroliza
Surse de curent - Pile galvanice
Electrodepunerea
Coroziunea si protecia anticoroziva
Industria chimica
Dispozitive specifice
16
Volumetria redox
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
1
0
1 1 1 1
1
1
0
2 2 2 2
1
Ox
0,059
m Ox + m n e m Red E =E + log
n Red
Ox
0,059
n Ox + m n e n Red E =E + log
m Red

1 2 1 2
m Ox + n Red m Red + n Ox
Sistemele redox care stau la baza titrrii sunt:
Iar reacia de titrare:
17
Curba de titrare
Dac se titreaz un reductor (Red
1
) cu o soluie de oxidant (Ox
2
), de
aceeai concentraie (0,1 M) avem:
[ ]
[ ]
1 0
1 1
1
Ox
0,059
E =E + log
n Red
0 0
1 2
n E +m E
E
m n

=
+
Pn la punctul de echivalen,
potenialul redox este dat de
potenialul cuplului Red
1
/Ox
1
:
La echivalen, potenialul
redoxeste dat de relaia:
Dup punctul de echivalen,
potenialul este dat de
potenialul cuplului Red
2
/Ox
2
:
[ ]
[ ]
2
0
2 2
2
Ox
0,059
E =E + log
m Red
1 2 1 2
m Ox + n Red m Red + n Ox
18
Curba de titrare Fe
2+
cu Ce
4+
Curba de titrare a Fe
2+
de
concentraie 0,1M cu Ce
4+
de
aceeai concentraie prezint 3
zone caracteristice:
Prima zon, corespunde unui grad
de titrare <100 %, potenialul este
dat de potenialul cuplului
Fe
2+
/Fe
3+
ca urmare a excesului
de Fe
2+
existent;
A doua zon, corespunde unui
grad de titrare 100 %, adic
echivalen, potenialul este dat
de potenialele celor dou cupluri;
A treia zon, corespunde unui
grad de titrare > 100 %, iar
potenialul este dat de excesul de
Ce
4+
din sistem.
19
Indicarea punctului de echivalenta in
cazul titrrii redox
n funcie de modul de determinare a punctului de echivalen avemtrei
cazuri diferite:
1. Metode poteniometrice implic msurarea diferenei de potenial
dintre electrodul de lucru i electrodul de referin pe tot parcursul
titrrii; punctul de echivalen fiind determinat pe baza curbei de
titrare redoxobinut.
2. Metode chimice (coloristice) cuprinddou cazuri distincte
1. Reactivul de titrare funcioneaz drept indicator poate fi ilustrat
prin cazul permanganatului de potasiu care datorit cuplului
cromofor MnO
4-
(violet)/Mn
2+
(incolor).
2. Utiliznd indicatori redox punctul de echivalen se determin
prin intermediul indicatorilor redox (substane cu caracter
oxidant sau reductor).
20
Indicatori redox

N
N
NO
2
Fe/3
2+
COOH
NH
Indicatori REDOX, independeni de pH
Potenial Culoarea formei
E
0
, V oxidate reduse
2,2'-Bipiridina
(complex cu Ru)
+1.33 incolor Galben
Sulfat de 5-Nitro
fenantrolina (complex
cu Fe)
+1.25 Cian rou
Acid n-fenil antranilic +1.08
Violet-
rou
Incolor
N N

Ru/3
2+
21
Indicatori redox
N
N
Fe

/3
2+
N N

Fe/3
2+
N
N
Me
Me
Fe

/3
2+
Indicatori REDOX, independeni de pH
Potenial Culoarea formei
E
0
, V oxidate reduse
Sulfat de 1,10-
Fenantrolina (complex
cu Fe) feroina
+1.06 Cian Rou
2,2`-Bipiridina
(complex cu Fe)
+0.97 Cian Rou
5,6-Dimetilfenantrolina
(complex cu Fe)
+0.97
Galben-
verzui
Rou
22
Indicatori redox
NH
2
N H
2
OMe MeO
NH
2

HSO
4
+
-
NH NH
NH
Indicatori REDOX, independeni de pH
Potenial Culoarea formei
E
0
, V oxidate reduse
o-Dianisidina +0.85 rou Incolor
Sulfonat sodic de
difenilamina
+0.84
rosu-
violet
Incolor
N, N-
Difenilbenzidina
+0.76 violet Incolor
Difenilamina +0.76 violet Incolor
23
Indicatori redox
Indicatori REDOX dependeni
de pH
Potenial (E
0
, V) la Culoarea formei
pH=0 pH=7 oxidate reduse
2,6-Diclorofenol-indofenol sodic +0.64 V +0.22 V Albastru Incolor
o-crezol indofenol sodic +0.62 V +0.19 V Albastru Incolor
Tionina (Violetul lui Lauth) +0.56 V +0.06 V Violet Incolor
Albastru de metilen +0.53 V +0.01 V Albastru Incolor
Acid indigo-tetrasulfonic +0.37 V - 0.05 V Albastru Incolor
Acid indigo-trisulfonic +0.33 V - 0.08 V Albastru Incolor
Indigocarmin +0.29 V - 0.13 V Albastru Incolor
Acid monoindigosulfonic +0.26 V - 0.16 V Albastru incolor
Fenosafranina +0.28 V - 0.25 V Rou incolor
Safranin T +0.24 V - 0.29 V Rosu-violet incolor
Rou neutral +0.24 V - 0.33 V Rou incolor
24
Utilizri ale volumetriei redox
Permanganatometria (KMnO
4
)
Bicromatometria (K
2
Cr
2
O
7
)
Tiosulfatometria (Na
2
S
2
O
3
)
Cerimetria (Ce(SO)
2
)
Iodometria (I
2
)
Iodatometria (KIO
3
)
Bromatometria (KBrO
3
)
Determinarea coninutului de H
2
O
2
Determinarea coninutului de azotii
Determinarea coninutului de H
2
C
2
O
4
Determinarea coninutului de Fe
2+
dintr-un amestec Fe
2+
i Fe
3+
25
Utilizri ale volumetriei redox
Permanganatometria (KMnO
4
)
Bicromatometria (K
2
Cr
2
O
7
)
Tiosulfatometria (Na
2
S
2
O
3
)
Cerimetria (Ce(SO)
2
)
Iodometria (I
2
)
Iodatometria (KIO
3
)
Bromatometria (KBrO
3
)
Determinarea Cr
3+
Determinarea Pb
2+
, Ba
2+
Determinarea puritii KClO
3
comercial
Determinarea consumului chimic
de oxigen (CCO)
26
Utilizri ale volumetriei redox
Permanganatometria (KMnO
4
)
Bicromatometria (K
2
Cr
2
O
7
)
Tiosulfatometria (Na
2
S
2
O
3
)
Cerimetria (Ce(SO)
2
)
Iodometria (I
2
)
Iodatometria (KIO
3
)
Bromatometria (KBrO
3
)
Determinarea K
2
Cr
2
O
7
Determinarea Cu
2+
Determinarea acidului sulfuros
i a sulfiilor
Determinarea sulfailor
Determinarea arseniailor
Determinarea perhidrolului (H
2
O
2
)
Determinarea oxigenului din apa
metoda Winkler
Determinarea formaldehidei
27
Utilizri ale volumetriei redox
Permanganatometria (KMnO
4
)
Bicromatometria (K
2
Cr
2
O
7
)
Tiosulfatometria (Na
2
S
2
O
3
)
Cerimetria (Ce(SO)
2
)
Iodometria (I
2
)
Iodatometria (KIO
3
)
Bromatometria (KBrO
3
)
Determinarea coninutului de Fe
2+
dintr-un amestec Fe
2+
i Fe
3+
Determinarea nitriilor
28
Utilizri ale volumetriei redox
Permanganatometria (KMnO
4
)
Bicromatometria (K
2
Cr
2
O
7
)
Tiosulfatometria (Na
2
S
2
O
3
)
Cerimetria (Ce(SO)
2
)
Iodometria (I
2
)
Iodatometria (KIO
3
)
Bromatometria (KBrO
3
)
Determinarea As(III) i Sb(III)
Determinarea hidrazinei
Determinarea ionului mercuric
Determinarea ionului cupric
Determinarea srurilor de Tl
+
Determinarea srurilor de Sn
2+
29
Utilizri ale volumetriei redox
Permanganatometria (KMnO
4
)
Bicromatometria (K
2
Cr
2
O
7
)
Tiosulfatometria (Na
2
S
2
O
3
)
Cerimetria (Ce(SO)
2
)
Iodometria (I
2
)
Iodatometria (KIO
3
)
Bromatometria (KBrO
3
)
Determinarea coninutului de H
2
O
2
Determinarea coninutului de azotii
Determinarea coninutului de H
2
C
2
O
4
Determinarea coninutului de Fe
2+
dintr-un amestec Fe
2+
i Fe
3+
30
Utilizri ale volumetriei redox
Permanganatometria (KMnO
4
)
Bicromatometria (K
2
Cr
2
O
7
)
Tiosulfatometria (Na
2
S
2
O
3
)
Cerimetria (Ce(SO)
2
)
Iodometria (I
2
)
Iodatometria (KIO
3
)
Bromatometria (KBrO
3
)
Determinarea As
3+
i Sb
3+
Determinarea hidroxilaminei
Determinarea fenolului
Determinarea diverilor ioni metalici
prin intermediul oxinei
31
Sistemele capabile s transforme energia chimic n energie electric se
numesc pile electrice sau elemente galvanice.
La cei doi electrozi se produc reacii de oxidoreducere:
- la electrodul pozitiv (catod) au loc reacii de reducere a ionilor metalici
din soluie (depunerea Cu)
- la electrodul negativ (anod) au loc reacii de oxidare (dizolvarea Zn).
Pila Daniel
Pile galvanice
Anod Catod
Are loc procesul
de oxidare
Are loc procesul
de reducere
Se produc electroni Se consuma electroni
Anionii migreazain
compartimentul anodic
Cationii migreaza din
compartimentul catodic
Are semnul - Are semnul +
32
Procesele de electrod
33
Procesele de electrod (electrod inert)
34
Tensiunea-fora electromotoare a pilei E
F.e.m. a unei pile (E) se definete ca diferena de potenial care ia
natere ntre doi electrozi n circuitul deschis.
n cazul pilei Daniel, pentru reacia:
(-) Zn + Cu
2+
Zn
2+
+ Cu (+) E
0
celula
= E
0
ox
+ E
0
red
se poate deduce ecuaia lui Nernst:
ox
red
0
a
a
ln
zF
RT
E E + =

+
+
+ =
2
2
Zn
Cu
0
a
a
2F
RT
E E ln
n general ecuaia lui Nernst se scrie astfel:
red
0
ox
a 0,059
E E lg
2 a
= +
35
Clasificarea bateriilor
Dup reacia chimica:
Dup natura electrolitului:
Celule ireversibile
bateriile clasice
Celule reversibile
Acumulatori
baterii rechargeable
Celule cu electrolit lichid umede
Celule cu electrolit solid
Celule cu electrolit tip topitura
Celule de sigurana/rezerva
36
Caracteristicile principale ale bateriilor
Celule cu electrolit lichid umede
sunt primele tipuri de celule galvanice obinute,
in prezent sunt foarte puin utilizate; exista
riscul ca electrolitul sa penetreze pereii drept
pentru care, n multe cazuri electrolitul lichid s-a
nlocuit cu gel;
Cele mai cunoscute astfel de celule galvanice
sunt: pila Daniell, pila Leclanche, pila Grove,
pila Bunsen, pila pe baza de acid cromic, pila
Clark, pila Weston;
Majoritatea aplicaiilor practice ale acestor tipuri
de baterii au la baza sistemele Ni-Cd-KOH si
respectiv cele pe baza de Pb-PbO
2
-H
2
SO
4
;
Exista atat sisteme reversibile cat si ireversibile;
Pila Leclanche a fost rapid adaptat in obinerea
celulelor cu electrolit solid.
37
Acumulatori auto
Se mai numesc si baterii
rencrcabile;
Acumulatorii auto au la baza
Pb/PbO
2
si electrolit lichid (H
2
SO
4
~33%v/v);
Probleme de mediu reciclare
obligatorie a acestor baterii;
Bateriile auto uzuale conin 6/12
celule nseriate care produc
~12/24V.
(-) Pb(s)|PbSO
4
(s)|H
2
SO
4
(aq)||PbSO
4
(s), PbO
2
(s)|Pb(s) (+)
Pb(s) + PbO
2
(s) + 2H
2
SO
4
(aq) = 2PbSO
4
(s) + 2H
2
O =2,10-2,13V/celula
38
Acumulatorii auto - regenerare
In procesul de ncrcare a bateriilor, reaciile chimice care se petrec
sunt opuse reaciilor ce au loc in condiii de funcionare (producere de
curent);
Exista riscul exploziei, deoarece la tensiunile de regenerare apare
posibilitatea hidrolizei apei=>H
2
si O
2;
Reaciile chimice care au loc (la ncrcare / regenerare) sunt:
Anod(oxidare):
PbSO
4
(s)+5H
2
O(l)=PbO
2
+3H
3
O
+
(aq)+HSO
4
-
(aq)
0
=1,685V
Catod(reducere):
PbSO
4
(s)+H
3
O
+
(aq)=Pb(s)+H
2
O(aq)+HSO
4
-
(aq)
0
=-0,356V
39
Caracteristicile principale ale bateriilor
Celule cu electrolit solid
Pila Leclanche a fost modificata, locul electrolitului lichid fiind luata de un
electrolit solid=>bateriile comerciale din zilele noastre;
Printre cele mai utilizate baterii cu electrolit solid utilizate in zilele noastre
sunt bateriile Leclanche Zn-C;
Zn(s) + 2MnO
2
(s)+ 2NH
4
Cl(aq) = ZnCl
2
(aq) + Mn
2
O
3
(s) + 2NH
3
+ H
2
O =1.5V
40
Bateriile alcaline
Bateriile alcaline sunt alctuite, de obicei din: pulbere de Zn-anod (-)
(suprafa specific mai mare => vitez de reacie mai mare =>
densitate de curent mai mare) si MnO
2
-catod(+);
Sunt foarte asemntoare bateriilor Zn-C dar ca electrolit se folosete
KOH si mai rar NH
4
Cl sauZnCl
2
;
Exista si baterii alcaline rencrcabile dei majoritatea sunt destinate
pentruunic folosin;
Superioare ca performan bateriilor de tip Leclanche (bateriile AA pot
asigur o capacitate de pn la 3000mAh dar in timpul utilizrii (spre
exemplu, in cazul unui aparat foto digital capacitatea poate scdea pn
la 700mAh; tensiunea de lucru este de 1,1-1,3V iar tensiunea maxim
poate atinge 1,5-1,65V;
Reaciile chimice care au loc sunt:
(-) Zn(s) + 2OH

(aq) ZnO(s) + H
2
O(l) + 2e

(+) 2MnO
2
(s) + H
2
O(l) + 2e

Mn
2
O
3
(s) + 2OH

(aq)
Datorit KOH, peretele poate fi penetrat relativ uor=>scurgeri de
electrolit
41
Baterii alcaline
Diverse tipuri de baterii alcaline
42
Caracteristicile principale ale bateriilor
Celule cu electrolit tip topitura
Baterii primare sau secundare (acumulatori) ce conin drept
electrolit o sare sub forma de topitura;
Dei exista probleme de izolare pentru a menine
temperatura, datorita densitii de putere mari sunt poteniale
surse de curent pentru mainile electrice;
Celule de rezerva/sigurana
Aceste baterii pot fi pstrate pentru o perioada relativ mare de
timp fiind activate la comanda cnd are loc asamblarea
celulei (de obicei electrolitul nu se pune in contact cu cei doi
electrozi).
Sunt utilizate in sigurane electronice (la un soc mecanic,
capsula care conine electrolitul se sparge si pune in libertate
electrolitul); baterii activate de apa, etc.
43
Accidente provocate de bateriile litiu-ion
44
Celula de concentrare
45
Electroliza: definiii i istoric
Electroliza este fenomenul ce se petrece la trecerea curentului electric
continuu prin soluia sau topitura unui electrolit; procesul de transport a
ionilor unui electrolit ce are loc la trecerea unui curent electric continuu
princei doi electrozi imersai in electrolit.
Electrolit =orice substan care prin dizolvare sau topire se disociaz n
ioni, permind trecerea curentului electric.
n procesul de electroliz, ionii pozitivi sau cationii sunt dirijai nspre
catod (pol negativ, -), iar ionii negativi sau anionii nspre anod (pol
pozitiv, +) unde i pierd sarcina i se depun sau intr n reacie chimic.
Specificm c la anod exist un proces de oxidare, n timp ce la catod
unul de reducere.
Aciunea curentului electric asupra unor solutii a fost observata inca din
1800 (W. Nicholson si A. Carlisle) insa aceste fenomene au fost studiate
abia in 1833-1834de catre M. Faraday.
Corelaia dintre reaciile chimice si curentul electric a fost observata nc
din 1789-Galvani si 1800-Volta insa relaiile cantitative au fost
determinate abia in 1875-J .W.Gibbs si 1882-H. von Helmholtz. Abia
dup ce s-a reuit determinarea tensiunii electromotoare a pilelor (I.C.
Podendorff si du Bois Reymond-1862) si elaborarea teoriei osmotice a
pilelor (W. Nernst-1889).
46
Electroliza clasificarea speciilor chimice
Substanele
Conductori
Izolatori
De specia I (metalici)
De specia a II-a (ionici)
De specia a III-a
(semiconductori)
47
Celula voltaica
Celula de electroliza
Electroliza
48
Electroliza: Legile electrolizei
1. Cantitile de substane depuse sau dizolvate la electrozi sunt
proporionale cu cantitatea de electricitate ce trece prin electrolit.
2. Cantitile de substane depuse sau dizolvate de aceeai cantitate
de curent sunt proporionale cu echivalenii electrochimici ai
substanelor.
m K i t Kq
q E i t M
m
E
F v F F
K
= =

= =
=
m=masa de substanta depusa sau dizolvata
Q=sarcina electrica
i = intensitatea curentului
t = timpul de electroliza
F =numarul lui Faraday = 96,485 C mol
-1
M = masa molara
z = numar de electroni transferati
E = echivalentul chimic
K = echivalentul electrochimic
49
Aplicaii practice ale electrolizei
Metode electrochimice pentru obinerea: hidrogenului, oxigenului, clorului,
aluminiului, sodiului, hidroxidului de sodiu etc.
a) Obinerea sodiului prin electroliza NaCl topite n prezena KCl sau CaCl
2
,
la 600C
b) Obinerea hidrogenului i a oxigenului prin electroliza apei acidulate cu
acid sulfuric unde:
c) Electroliza soluiei apoase de NaCl pentru obinerea NaOH, Cl
2
i H
2
.
2NaCl + 2H
2
O -> H
2
+ Cl
2
+ 2NaOH
Metode electrometalurgice pentru obinerea: Zn, Cd, Hg i pentru rafinarea
electrolitic a unor metale ca: Ag, Au, Cu, Pb, Al
Rafinarea electrolitic a cuprului cnd se utilizeaz:
- anod din cupru brut (anod solubil);
- catod din cupru pur (foi subire);
- o soluie de CuSO
4
acidulat cu H
2
SO
4
(electrolitul)
Metode galvanotehnice pentru realizarea unor acoperiri metalice n scop
protector; Ex. Cuprarea fierului cnd se folosete anod din cupru i catod
din fier, electrolitul este soluie de CuSO
4
Metode de analiz bazate pe electroliz
- polarografia;
- electrogravimetria;
- electroforeza.
2
Cl + Na 2
electroliz
NaCl 2
2 2
a electroliz
2
O 2 1 H O H +

( +)

C u

C u


0

- 2 e

2 +
( - )

C u


2 +

C u


0

( p e

f i er )
50
Electroliza apei
Anode: 6H
2
O(l) O
2
(g) + 4H
3
O
+
(aq) + 4e-
Cathode: 4H
3
O
+
(aq) + 4e- 2H
2
(g) + 4H
2
O(l)
2H
2
O(l) 2H
2
(g) + O
2
(g)
51
Electroliza topiturii de clorura de sodiu
52
Electroliza soluiei de clorura de sodiu
2Cl
-
-> Cl
2
+ 2e
-
Eox=-1.36V
H
2
O -> O
2
+ 4 H
+
+ 4e
-
Eox=-1.23V
Na
+
+ e
-
-> Na Ered = -2.71V
2H
2
O+2e
-
-> H
2
+ 2OH
-
Ered = -0.83 V
2 NaCl(aq) + 2 H
2
O(l) ->2Na
+
(aq) + 2OH
-
(aq) + H
2
(g) + Cl
2
(g)
53
Obinerea aluminiului
Sursa majora de aluminiu este bauxita, Al
2
O
3
. Al
2
O
3
anhidru se topete la peste
2000C. Datorita temperaturii mult prea mari, obinerea Al din bauxita se
realizeaz conformmetodei propuse de Charles Hall. Aceasta metoda consta in
dizolvarea Al
2
O
3
in criolit (Na
3
AlF
6
) topit (se topete la 1012
o
C fiind un bun
conductor de electricitate. Drept anod se folosete grafitul care se consuma in
procesul electroliticconformreaciei:
2Al
2
O
3
+3C 4Al(l) +3CO
2
(g)
54
Electrodepunerea
55
56
Coroziunea si protecia anticoroziv
Coroziunea = proces electrochimic spontan, de obicei, nedorit
De obicei procesul de oxidare are loc pe baza oxigenului atmosferic
57
Tipul de coroziune i intensitatea distrugerii sunt determinate de:
-natura i structura materialului;
-compoziia mediului agresiv;
-condiiile de desfurare a unui proces tehnologic.
Clasificare proceselor de coroziune dup diferite criterii:
a) Mecanismul de desfurare: coroziune chimic; electrochimic; biochimic.
b) Aspectul distrugerii: coroziune general (continu); localizat (discontinu).
c) Caracterul distrugerii n raport cu structura metalului: coroziune intercristalin;
transcristalin; selectiv.
Coroziunea chimic se produce la contactul metalelor cu aerul sau gazele uscate (O
2
, HCl,
H
2
S, oxizi ai clorului sau sulfului), ndeosebi la temperaturi ridicate, cnd se formeaz oxizi,
cloruri, sulfuri, sruri sau ali produi care rmn la locul interaciunii.
Dac peliculaformat lasuprafaa metalului esteoxidic,
s-aufcut aprecieri cantitativepebazaraportului
Me
ox
V
V
.
Coroziunea chimic este influenat de:
factori interni (natura, structura, compoziia metalului sau aliajului);
factori externi (natura agentului coroziv, temperatura).
1
V
V
Me
ox
>
1
V
V
Me
ox
< 1
V
V
Me
ox
>>>
Coroziunea este procesul de distrugere spontan a metalelor, aliajelor i n general, a
materialelor sub aciunea agenilor chimici, electrochimici i biochimici din mediu
COROZIUNEA METALELOR
Coroziunea chimic
58
Coroziunea electrochimic este procesul de distrugere a metalelor n prezena
electroliilor. Mecanismul acestor procese se poate explica prin teoria micropilelor
locale n cazul unui metal sau aliaj care prezint neomogeniti n compoziie sau
structur sau la contactul a dou metale cu activiti diferite.
+

z -ze
Me Me (-)
-
+
+ + zH Me(OH) O zH Me
z
-ze
2
-
2
ze
H
2
z
zH ) (
-
+
+ +
O H
2
z
zH O
4
z
2 2
+

+ + ze
-oxidare anodic sau
- reducere catodic
sau
Exemple de coroziune electrochimic pe suprafee eterogene
a)Tabla de cupru a unui rezervor nituit cu aluminiu n prezena unui electrolit (ape).
3
- 3
2
0
3 -3e
Al(OH) 3OH Al
Cu) suprafata (pe H H H , H H
Al Al (-)
-
+
+ +

+
+ +
+

e
) (
1
e
-
e
-
Al
3+
3OH
-
2H
*
H
2
Al(-)
Al(OH)
3
Cu
Cu(+)
b)Fier acoperit cu zinc (tabla zincata)
+

2 -2e
Zn Zn (-)
-
Fe) (pe H 2H ) (
2
2e
-
+
+ +
2
- 2
Zn(OH) 2OH Zn +
+
2e
-
Zn(-)
Zn
Fe(+)
Zn
2+
2H
+
H
2
2OH
-
- protecie anodic
c)Fier acoperit cu staniu (tabl cositorit )
+

2 -2e
Fe Fe (-)
-
Sn) (pe H 2H ) (
2
2e
-
+
+ +
2
- 2
Fe(OH) 2OH Fe +
+
e
-
Sn(+)
Fe(-)
Fe
2+
H
2
2H
+
Coroziunea electrochimic
59
Exemple de coroziune electrochimic pe suprafee omogene
a)Procesul de coroziune acid a zincului (cu depolarizare de H
2
)
+

2 -2e
Zn Zn (-)
-
H 2H ) (
2
2e
-
+
+ +
2
- 2
ZnCl 2Cl Zn +
+
b)Coroziuneacuconsumdeoxigen(cudepolarizaredeO2)
+

2 -2e
Fe Fe (-)
-
- 2e
2 2
2OH O 2 1 O H ) (
-
+ +
+
2
- 2
Fe(OH) 2OH Fe +
+
3 2 2 2
Fe(OH) 2 O H O 2 1 2Fe(OH) + +
FeO(OH) Fe(OH)
O H
3
2

c) Proces de coroziune, de dizolvare a metalelor nsoite de separarea altui metal, reducerea


unui cationdelaovalen superioar launainferioar,reducerea unui alt oxidant.
Cu SnSO CuSO + +
4 4
Sn
4 3 4 2
3 ) ( Fe FeSO SO Fe +
O H NO NO Cu HNO
2 2 3 3
4 2 ) ( 3 8 3Cu + + +
Factori care influeneaz coroziunea electrochimica
a)Natura metalului
b)Structura i starea suprafeei metalului
c)pH-ul soluiei
d)Concentraia electrolitului
e)Concentraia oxigenului dizolvat n soluie
f) Temperatura
g) Viteza de curgere
Coroziunea electrochimic
60
Aprecierea distrugerii prin coroziune
Aprecierea cantitativ const n determinarea vitezei de coroziune folosind metode:
a) n metodele gravimetriceviteza de coroziune se exprim prin indicele gravimetric K
g
.
m
cor
- pierderea de mas prin coroziune (creterea n greutate) n g
t - timpul de coroziune, n h, zi, an;
S - aria suprafeei corodate n m
2
.
Dac coroziunea este uniform se calculeaz indicele de penetraie p
b) In metodele volumetricese msoar volumul de H
2
degajat sau de O
2
absorbit. Viteza
de coroziune se exprim prin indicele volumetric n unitile: cm
3
/ m
2
h sau cm
3
/ m
2
zi.
c) n metodele electrochimicese evalueaz cantitatea de metal corodat msurnd curentul
debitat n proces.
Viteza de coroziune:
Densitatea de curent este:
unde z este valena ionului metalic care trece n soluie.
t S
m
K v
cor
g cor

= =

1
1000
365 24 v
p
cor


=
S
I
F z
A
t S
t I
F z
A
t S
m
K v
-
cor

= =
S
I
i =
A
F z K
i
-

=
61
Protecia anticoroziv
Acoperiri depunerea unor filme subiri de vopseluri, polimeri, etc.
Galvanizarea depunerea unor straturi metalice rezistente la coroziune
Alierea cu metale care formeaz un strat protector, pasiv
Protecia catodic - cu electrozi de sacrificiu
- cu sursa extern de curent electric continuu
Protecia anodic - cu sursa extern de curent electric continuu
- cu reacie catodic suplimentar
62
Protecia anticoroziv a metalelor i a aliajelor
Protecia anticoroziv ametalelor i aaliajelor seclasific nprotecie activ i pasiv.
Protecia anticoroziv pasiv serealizeaz prinaplicareadestraturi protectoarecarepot fi:
- metalice
- nemetalice
- denatur anorganic.
1. Straturile protectoare metalice pot fi depuse prin: imersie n metal topit, placare,
pulverizare(metalizare), difuziunetermic, pecaleelectrochimic.
a) Acoperiri anodice(deexemplu ZnpeFesauoel),cnd potenialul metalului debaz (Fe)
estemai electropozitivdect astratul depus(Zn).
b) Acoperiri catodice (de exemplu Sn pe Fe),cnd potenialul stratului depus (Sn) este mai
electropzitivdect ametalului debaz (Fe).
Depunereametalelor pecaleelectrochimic serealizeaz prinelectrolizasoluiilor apoasede
sruri simplesaucomplexececonin ionul metalului cetrebuiedepus
2. Straturileprotectoarenemetaliceorganicesunt: peliculeledevopsele, grundurile, pelicule
delacuri, acoperiri cumaseplastice.
3. Straturile protectoarede natur anorganic sunt: peliculele de oxizi sau fosfai obinute
artificial
Protecia anticoroziv activ se refer la aciunea de modificare a sistemului de coroziune
caredepindede: materialul folosit, mediul coroziv i condiiile decorodare(temperatur, pH,
concentraia nO2, presiune, duratadecoroziune)
1. Tratareamediului cuscopul deamicora caracterul lui agresiv
a) ndeprtarea agentului oxidant,
b) ModificareapH-ului
c) Utilizareainhibitorilor decoroziune
63
Protectia catodica a obiectelor metalice
64
Protecia anticoroziv a metalelor i a aliajelor
2. Metode electrochimice de protecie se bazeaz pe reducerea vitezei de coroziune a construciilor
metalice prin polarizarea lor realizat prin protecie catodic i anodic
a) Protecia catodic
- cu surs exterioar de curent prin polarizarea catodic a instalaiei metalice de protejat cu o surs de
curent continuu i un anod auxiliar n circuitul de polarizare (a i b).
a) b)
Protecia catodic cu surs exterioar de curent
Anod
Electrolit
Corp
metalic
- +
+
+
+
+
- +
Surs de curent
continuu
Sol
Conduct de
protejat izolata
Anod
65
Protecia anticoroziv a metalelor i a aliajelor
- Protectie catodica cu anozi activi sau de sacrificiu, care se leag la construcie;drept anozi
se folosesc metale cu un potenial mai electropozitiv dect al Fe cum sunt: Mg, Zn, Al.
a) b)
Fig. 4.14. Protecia catodic cu anozi activi (de sacrificiu)
b) Protecia anodic
Metalele trec din stare activ n stare pasiv prin deplasarea potenialului, adic prin
polarizare anodic cu o surs exterioar de curent
Fig. 4.15. Protecia anodica cu sursa exterioara de curent
+O
2
+H
2
O4OH
Anod
Zn
2+
Corp
metalic
+O
2
+H
2
O4OH
Bloc de
zinc
Zn
2+
Zn
2+
Sol
Conduct
Anod
- +
Vas de
protejat
Mediu
coroziv
Catod
+
66
Coroziunea la nivelul plombelor dentare
Hg
2
/Ag
2
Hg
3
0.85 V
2+
Sn /Ag
3
Sn -0.05 V
2+
67
Va multumesc pentru atentie
1
Reacii chimice in soluii apoase: reacii
de precipitare si aplicaiile acestora.
Universitatea POLITEHNICA din Bucureti
Facultatea de Chimie Aplicata i tiina Materialelor
Catedra tiina i Ingineria Materialelor Oxidice i Nanomateriale
2012-2013
2
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de tip acid-baza
Acid + baza => produi
Produi = sare (+ H
2
O)
HCl + NaOH = NaCl + H
2
O
HCl + NH
3
= NH
4
Cl
3
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de tip oxidant/reductor
Oxidant + reductor => produi
2CO + O
2
= 2CO
2
CH
4
+ 2O
2
= CO
2
+ 2H
2
O
H
2
+ Cl
2
= 2HCl
4
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii ce duc la formarea
unui precipitat
Compus+agent de precipitare=>Precipitat+
Fe
2+
+ 2Fe
3+
+ HO
-
=> Fe
3
O
4
3Ca
2+
+ 2PO
4
3-
=>Ca
3
(PO
4
)
2
Ca
2+
+ HPO
4
2-
=>CaHPO
4
5Ca
2+
+ 3PO
4
3-
+ HO
-
=>Ca
5
(PO
4
)
3
OH
5
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de tip metal-ligand
Implica legturi coordinative,
covalente si/sau ionice
M
m+
+ xL
n-
=>ML
x
(m-nx)
Ag
+
+ 2NH
3
=> Ag(NH
3
)
2
+
Al
3+
+ 3HO
-
=> Al(OH)
3
Al(OH)
3
+ HO
-
exces
=>[Al(OH)
4
]
-
6
Definiii
Precipitarea este o reacie chimic ce se desfoar in soluie i care
duce la formarea unui compus solid;
Solubilizarea (dizolvarea) este procesul fizic sau chimic prin care o
substana solid trece in soluie;
Solubilitatea reprezint o msur a cantitii maxime de substan ce se
poate dizolva intr-un volum de ap, in condiii date (in special
temperatur, trie ionica, pH, presiune, ); este o constant fizic
caracteristic pentru fiecare substan, in condiii date;
Soluie saturat soluia care conine cantitatea maxim de substan
dizolvat (echivalentul solubilitii), in condiii date; adugarea unei
cantiti suplimentare de substana in soluia saturat duce la depunerea
acestuia sub form de precipitat (nu se dizolv);
Soluia suprasaturat este soluia care conine dizolvat o cantitate mai
mare dect cantitatea echivalent solubilitii;
Soluii concentrate / soluii diluate sunt soluiile care conin dizolvate
cantiti mari / mici de substan; nu exist o regul conform creia
peste o anumit concentraie o soluie s fie considerat concentrat.
7
Reacia de precipitare
Reacia de precipitare poate fi scrisa ca o reacie de dublu schimb:
AX + BY AY + BX
A
+
X
-
+ B
+
Y
-
AY + B
+
X
-
A
+
+ Y
-
AY
AgNO
3(aq)
+KCl
(aq)
AgCl
(s)
+KNO
3(aq)
Ag
+
NO
-
3(aq)
+K
+
Cl
-
(aq)
AgCl
(s)
+K
+
NO
-
3(aq)
Ag
+
(aq)
+ Cl
-
(aq)
AgCl
(s)

8
9
Reacia de disociere
Reacia invers precipitrii este dizolvarea. Dizolvarea presupune
disocierea precipitatului in ioni. Reacia de disociere este:
AY A
+
+ Y
-
K
s
= [A
+
]
.
[Y
-
]
pK
s
= -lgK
s
unde K
s
este constanta de solubilitate; pKs este cologaritmul constantei
de solubilitate; [A
+
] si [Y
-
] reprezint concentraia molar a respectivelor
specii ionice (din soluie)
In funcie de K
s
substanele se pot clasifica in solubile (K
s
>>) sau GREU
SOLUBILE ( insolubile) (K
s
<<).
10
11
Reprezentarea schematica a procesului de
dizolvare a unei substane ionice, in apa
12
Constante de solubilitate
2
13
Constante de solubilitate
14
Constante de solubilitate
15
Constante de solubilitate
16
Constante de solubilitate
17
Constante de solubilitate
18
Constante de solubilitate
19
Relaia dintre solubilitate si constanta
de solubilitate
A
m
B
n
mA
n+
+ nB
m-
K
s
=[A
n+
]
m
[B
m-
]
n
S mS nS

n m n m m n
s
s s
n m
K
K (m S) (n S) K m n S S
m n
m n
+
+
= => = => =

~3,1*10
-12
mg/L ~1.3*10
-17
~ 8*10
-51
Ag
2
S
~1,7 g/L ~9,2*10
-9
~8,5*10
-17
AgBr
~1,9 mg/L ~1.34*10
-5
~1.8*10
-10
AgCl
359 g/L (25
0
C) ~ 6,1 ~38 NaCl
S(g/L) S(mol/L) K
s
Compus
20
Compui greu solubili
Compuii greu solubili sunt acei compui care au o solubilitate
foarte mica intr-un anume solvent (K
s
foarte mic; pK
s
mare).
Solubilitatea insa este foarte puternic influenata de solvent. Spre
exemplu exista substane foarte solubile in apa si foarte greu solubile in
solveni organici sau viceversa. Un astfel de caz este NaCl care este
foarte solubil in apa, parial solubil in metanol (14,9 g/L 0,25mol/L
K
s
~ 0,065) si practic insolubil in eter etilic.
Exista cteva reguli care pot fi utilizate in stabilirea solubilitii sau
insolubilitii anumitor substane in ap in funcie de clas.
21
Compui ionici solubili
- Nitrai
- Acetai
Ag
+
, Hg
2
2+
i Pb
2+
Cloruri
Ag
+
, Hg
2
2+
i Pb
2+
Bromuri
Ag
+
, Hg
2
2+
i Pb
2+
Ioduri
Sr
2+
, Ba
2+
, Hg
2
2+
i Pb
2+
Sulfai
-
Srurile metalelor
alcaline precum si
srurile de amoniu
Clasa de compui Excepii
22
Compui ionici insolubili
Fluorurile metalelor alcaline, NH
4
F, AgF (parial solubil). Fluorurile
AgNO
3
, Ag(C
2
H
3
O
2
), AgF (parial solubil) Srurile de Ag
+
Na
2
CrO
4
, K
2
CrO
4
, (NH
4
)
2
CrO
4
si MgCrO
4
Cromaii (CrO
4
2-
)
Clasa de
compui
Excepii
Sulfuri (S
2-
) NH
4
S; sulfurile metalelor alcaline (grupa 1IA) precum si
sulfurile de Ca
2+
, Sr
2+
si Ba
2+
Carbonai (CO
3
2-
) Carbonaii metalelor alcaline si (NH
4
)
2
CO
3
Fosfai (PO
4
3-
) Fosfaii metalelor alcaline si (NH
4
)
2
PO
4
Hidroxizi (HO
-
) NH
4
OH; hidroxizii metalelor alcaline (grupa 1IA) precum
si hidroxizii de Sr
2+
si Ba
2+
(Ca(OH)
2
este parial solubil)
23
Solubilitatea compusilor ionici
24
Factorii care influeneaz solubilitatea
Reacia de precipitare este influenat de mai muli factori. Dintre
acestea, cele mai importante sunt:
Concentraia speciilor implicate in reacia de precipitare
Influena ionului comun
Temperatura de lucru
pH-ul soluiei
Presiunea
25
Factorii care influeneaz solubilitatea
Concentraia speciilor
implicate in reacia de
precipitare
Influena ionului comun
Temperatura de lucru
pH-ul soluiei
Presiunea
Coninutul maxim (din compusul A
n
B
m
) care
se poate dizolva este dat de produsul de
solubilitate; peste aceast cantitate,
compusul nu se mai dizolv si rmne ca
precipitat.
AgCl Ag
+
+ Cl
-
K
s
=[Ag
+
] [Cl
-
]
S S S dizolvare in ap
S` S` 1+S` dizolvare in KCl 1M
Solubilitatea poate fi de asemenea
influenat de prezena unui ion comun.
Spre exemplu: solubilitatea in ap distilat a
AgCl este S=~1,9 mg/L in timp ce in soluie
KCl 1M este de doar S`=~2,6*10
-13
mg/L.
26
Factorii care influeneaz solubilitatea
Concentraia speciilor
implicate in reacia de
precipitare
Influena ionului comun
Temperatura de lucru
pH-ul soluiei
Presiunea
27
Factorii care influeneaz solubilitatea
Concentraia speciilor
implicate in reacia de
precipitare
Influena ionului comun
Temperatura de lucru
pH-ul soluiei
Presiunea
5.6
.
10
-10
1 13
5.6
.
10
-8
2 12
5.6
.
10
-6
3 11
5.6
.
10
-4
4 10
5.6
.
10
-2
5 9
5.6 6 8
S, mol/L pOH pH
pH-ul soluiei influeneaz in special
solubilitatea hidroxizilor si a acelor sruri
care conin grupri care pot participa
simultan si la diverse echilibre acido-bazice.
Mg(OH)
2
Mg
2+
+ 2HO
-
K
s
=5,6
.
10
-12
S S
K
s
=[Mg
2+
][HO
-
]
2
=>S=K
s
/[HO
-
]
2
5.6
.
10
2
7 7
5.6
.
10
4
8 6
5.6
.
10
6
9 5
5.6
.
10
8
10 4
5.6
.
10
10
11 3
S, mol/L pOH pH
* Este vorba de solubilitatea
aparenta a Mg(OH)
2
in apa
28
Factorii care influeneaz solubilitatea
Concentraia speciilor
implicate in reacia de
precipitare
Influena ionului comun
Temperatura de lucru
pH-ul soluiei
Presiunea
pH-ul soluiei influeneaz in special
solubilitatea hidroxizilor si a acelor sruri
care conin grupri care pot participa
simultan si la diverse echilibre acido-bazice.
AgCH
3
COOAg
+
+CH
3
COO
-
K
s
=1,9
.
10
-3
S S [AcO-]
AcOH+H
2
OAcO
-
+H
3
O
+
K
a
= 1,7
.
10
-5
K
s
=S
.
[AcO
-
]
K
a
=([AcO
-
]
.
10
-pH
)/[AcOH] =>
[AcOH]=S-[AcO
-
]
Deci S=f(pH, K
a
, K
s
)
-pH
s
a
s
K 10
K
K
S
S

29
Factorii care influeneaz solubilitatea
Concentraia speciilor
implicate in reacia de
precipitare
Influena ionului comun
Temperatura de lucru
pH-ul soluiei
Presiunea
Influena presiunii asupra solubilitii este
important mai ales in cazul in care in urma
disocierii si respectiv a reaciilor care au loc
in soluie se degaj o component gazoas.
Astfel solubilitatea carbonailor poate fi
corelat cu presiunea si temperatura, in
special in cazul unor pH-uri acide:
CaCO
3
Ca
2+
+ CO
3
2-
K
s
=6
.
10
-9
CO
3
2-
HCO
3
-
H
2
O
.
CO
2
K
a1
, K
a2
~bazic ~neutru ~ acid
30
Aplicaii ale reaciilor de precipitare
Gravimetria
Volumetria de precipitare
Depoluare
Biosinteza osului
Aplicaii medicale
Industria chimica
Definiie: Gravimetria este o metod de
analiz cantitativ bazat pe transformarea
speciei de interes (analit) intr-un compus
greu solubil si msurarea cu precizie a
masei de precipitat rezultate.
Etapele analizei: se dizolv proba
cntrit; printr-un procedeu adecvat se
nltur speciile ce pot interfera n metoda
aleas; se ajusteaz condiiile
experimentale (pH, stare de oxidare,
concentraie); se adaug agentul de
precipitare adecvat (organic sau
anorganic); precipitarea se realizeaz la
cald; se separ precipitatul prin filtrare; se
spal precipitatul; se usuc, se calcineaz
i se aduce la mas constant; se
calculeaz constituentul analizat din prob
conform reaciei stoechiometrice.
31
Aplicaii ale reaciilor de precipitare:
Separarea cationilor pe grupe analitice
- Precipita cu HCl diluat, la rece cu
obinere de precipitate albe
Ag
+
; Hg
2
2+
; Pb
2+
HCl 2N I
Se obin sulfuri greu solubile: CuS, CdS,
Bi
2
S
3
, PbS, HgS sunt insolubile in
mediu alcalin in timp ce: Bi
2
S
5
, PbS
2
,
As
2
S
3
, As
2
S
5
, Sb
2
S
3
, Sb
2
S
5
sunt
solubile in mediu alcalin
Cu
2+
, Cd
2+
; Hg
2+;
Bi
3+
; Bi
5+
; Pb
2+
;
Pb
4+
; As
3+
; As
5+
;
Sb
3+
; Sb
5+
H
2
S,
pH=0,51
II
precipita sub forma de sulfuri sau
hidroxizi; precipitatele sunt solubile in
mediu acid
Ni
2+
;Co
2+;
Fe
2+
;
Fe
3+
; Al
3+
; Cr
3+
;
Zn
2+
; Mn
2+
(NH
4
)
2
S; pH=8-9
Sol. tampon
NH
4
Cl/NH
3
III
Ca
2+
;Sr
2+
; Ba
2+
(NH
4
)
2
CO
3
; pH=8-
9; sol. tampon
NH
4
Cl/NH
3
IV
NH
4
+
; K
+
; Na
+
;
Mg
2+
- V
Observaii Cationi
Reactivul de
grupa
Gr.
32
Ag
+
; Hg
2
2+
; Pb
2+
; Cu
2+
, Cd
2+
; Hg
2+;
Bi
3+
; Bi
5+
; Pb
2+
; Pb
4+
; As
3+
; As
5+
; Sb
3+
; Sb
5+
; Ni
2+
; Co
2+
; Fe
2+
;
Fe
3+
; Al
3+
; Cr
3+
; Zn
2+
; Mn
2+
; Ca
2+
; Sr
2+
; Ba
2+
; NH
4
+
; K
+
; Na
+
; Mg
2+
Precipita Grupa I
AgCl; PbCl
2
; Hg
2
Cl
2
HCl diluat
Grupele II, III, IV, V
H
2
S, pH 0,5
Precipita Grupa II: CuS, CdS; HgS; Bi
2
S
3
;
Bi
2
S
5
; PbS; PbS
2
; As
2
S
3
; As
2
S
5
; Sb
2
S
3
; Sb
2
S
5
Grupele III, IV, V
(NH
4
)
2
S, pH 8-9
Precipita Grupa III:
NiS, CoS, FeS, Al(OH)
3
; Cr(OH)
3
, ZnS, MnS
Grupele IV, V
Precipita Grupa IV:
CaCO
3
, SrCO
3
, BaCO
3
Grupa V:
NH
4
+
, Na
+
, K
+
; Mg
2+
(NH
4
)
2
CO
3
, pH 8-9
Schema generala de separare
a cationilor pe grupe analitice
33
Aplicaii ale reaciilor de precipitare
Gravimetria
Volumetria de precipitare
Depoluare
Biosinteza osului
Aplicaii medicale
Industria chimica
Utilizata in determinarea cantitativa a
halogenilor si a semihalogenilor (CN
-
si
SCN
-
)
1. Metoda Mohr
Reacia de precipitare este:
Reacia de culoare
2. Metoda Volhard
Se lucreaz cu un exces de AgNO
3
excesul
de AgNO
3
fiind ulterior titrat cu KSCN, in
prezenta de Fe
3+
.
s
Cl Ag AgCl K =1,8 10
+
+
10

2 4
2 12
4 2 4 s(Ag CrO )
2Ag CrO Ag CrO K =1,7 10
+
+
34
Aplicaii ale reaciilor de precipitare
Gravimetria
Volumetria de precipitare
Depoluare
Biosinteza osului
Aplicaii medicale
Industria chimica
Metalele grele sunt uzual
ndeprtate din ape prin reacii
de precipitare.
pH
35
Etapele procesului
de epurare a
apelor prin
procese fizico-
chimice
36
Aplicaii ale reaciilor de precipitare
Gravimetria
Volumetria de precipitare
Depoluare
Biosinteza osului
Aplicaii medicale
Industria chimica
Biosinteza esutului dur (oase, dini: smal
si dentina) are la baza reacia de
precipitare dintre Ca
2+
si PO
4
3-
conform
reaciei:
5Ca
2+
+ 3PO
4
3-
+ HO
-
=> Ca
5
(PO
4
)
3
OH
3Ca
2+
+ 2PO
4
3-
=> Ca
3
(PO
4
)
2
5Ca
2+
+ 3PO
4
3-
+ F
-
=> Ca
5
(PO
4
)
3
F
Reaciile de precipitare sunt intens utilizate
in obinerea unor biomateriale:
2Fe
3+
+ Fe
2+
+ 8HO
-
=> Fe
3
O
4
+ 4H
2
O
Al
3+
+ 3HO
-
=> Al(OH)
3
2Al(OH)
3
=> Al
2
O
3
+ 3H
2
O
37
Aplicaii ale reaciilor de precipitare
Gravimetria
Volumetria de precipitare
Depoluare
Biosinteza osului
Aplicaii medicale
Industria chimica
Sinteze de materiale industriale precum:
Si
4+
+ 4HO
-
=> Si(OH)
4
Si(OH)
4
=>SiO
2
+ 2H
2
O
MgSO
4(aq)
+Na
2
CO
3(aq)
MgCO
3(s)
+ Na
2
SO
4(aq)
Zn
2+
+ S
2-
ZnS
Ca(OH)
2
+ CO
2
CaCO
3
+ H
2
O
Pb
4+
+ 4HO
-
=> Pb(OH)
4
Pb(OH)
4
=> PbO
2
38
Va mulumesc pentru atenie
1
Reacii chimice in soluii apoase: reacii
de complexare si aplicaiile acestora.
Universitatea POLITEHNICA din Bucureti
Facultatea de Chimie Aplicata i tiina Materialelor
Catedra tiina i Ingineria Materialelor Oxidice i Nanomateriale
2012-2013
2
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de tip acid-baza
Acid + baza => produi
Produi = sare (+ H
2
O)
HCl + NaOH = NaCl + H
2
O
HCl + NH
3
= NH
4
Cl
3
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de tip oxidant/reductor
Oxidant + reductor => produi
2CO + O
2
= 2CO
2
CH
4
+ 2O
2
= CO
2
+ 2H
2
O
H
2
+ Cl
2
= 2HCl
4
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii ce duc la formarea
unui precipitat
Sare + Compus => Precipitat +
Fe
2+
+ 2Fe
3+
+ HO
-
=> Fe
3
O
4
3Ca
2+
+ 2PO
4
3-
=>Ca
3
(PO
4
)
2
Ca
2+
+ HPO
4
2-
=>CaHPO
4
5Ca
2+
+ 3PO
4
3-
+ HO
-
=>Ca
5
(PO
4
)
3
OH
5
Tipuri de reacii chimice
Reacii de neutralizare
Reacii de oxido-reducere
Reacii de precipitare
Reacii de complexare
Reacii de tip metal-ligand
Implica legturi coordinative,
covalente si/sau ionice
M
m+
+ xL
n-
=>ML
x
(m-nx)
Ag
+
+ 2NH
3
=> Ag(NH
3
)
2
+
Al
3+
+ 3HO
-
=> Al(OH)
3
Al(OH)
3
+ HO
-
exces
=>[Al(OH)
4
]
-
6
Definiii
Combinaia complex (complex sau chelat) = ansamblu multiatomic
constituit dintr-un atom central (cation = acid Lewis) i unul sau mai muli
liganzi coordinai (baze Lewis) la atomul central;
Legtura coordinativ = legtura chimic ce ia natere prin punere in
comun a 2e
-
, ambii provenind de la acelai atom;
Legtura coordinativ este reprezentat astfel: ML unde M este
atomul central (de obicei un cation) iar L reprezint un ligand, sgeata
fiind ntotdeauna ndreptat de la ligand la atomul central (adic de la
atomul donor ctre atomul acceptor = indica direcia de deplasare a
electronilor);
7
Liganzi polidentai: EDTA, EGTA, .
Atomi: N, O, S, F, Cl, Br, I
Molecule : :NH
3
, :OH
2
, :SH
2
Ioni: Cl
-
, Br
-
, I
-
,
[ ]
C N:

:
- provine din latinescul ligare = a lega
Ligand = orice specie (atom, anion sau un ansamblu mai complex) care are o
pereche de electroni neparticipanta disponibila pentru coordinare
In funcie de numrul de legaturi coordinative pe care un ligand le poate realiza
acetia se clasifica in:
Liganzi monodentai: Cl
-
, F
-
, HO
-
, H
2
O, NH
3
Liganzi bidentai: (hidrazina) NH
2
-NH
2
; ionul oxalat, ionul salicilat,
Liganzi polidentai: EDTA, EGTA, .
O
O H
O
O N
O
O
O H
N
OH
O
OH
Liganzi polidentai: EDTA, EGTA, .
O
N
OH
O
OH
O H
N
O
O
O H
Ligand
8
Atomul central
Cr, Mn, Fe
2+
, Fe
3+
, Co
2+
, Co
3+
, Ni
2+
, Cu
+
, Cu
2+
, Zn
2+
, Ag
+
Majoritatea cationilor metalici dau compleci mai mult sau mai puin stabili;
Numrul de coordinare arata numrul de legaturi ce se dezvolta intre
atomul central si ligand (liganzi);
Geometria atomului central este puternic influenat de numrul de
coordinare.
6 6 6 6
4 4 4
2 2
Numar de coordinare
In cazul cianurilor
9
Compui coordinativi naturali
Clorofila A
Compuii coordinativi sunt de importanta vitala in att in regnul
vegetal ct si in regnul animal.
10
Reacia de complexare
( )
2+
2+
aq 2 2
4,aq
Cu 4H O Cu H O +
( )
2+
2+
aq 3,aq 3
4,aq
Cu + 4NH Cu NH
M
m+
+ xL
n-
=>[ML
x
]
m-nx
11
Constante de formare
2.010
30
[Cu(CN)
4
]
3
1.010
16
[Cu(CN)
2
]

510
5
[CuCl
3
]
2
810
29
[Cr(OH)
4
]

110
23
[Cr(EDTA)]

110
20
[Co(ox)
3
]
3
4.510
33
[Co(NH
3
)
6
]
3+
4.910
48
[Co(en)
3
]
3+
110
36
[Co(EDTA)]

1.010
3
[Co(SCN)
4
]
2
510
9
[Co(ox)
3
]
4
1.310
5
[Co(NH
3
)
6
]
2+
8.710
13
[Co(en)
3
]
2+
K
f
Complex
2.010
16
[Co(EDTA)]
2
1.310
7
[Cd(NH
3
)
4
]
2+
1.210
12
[Cd(en)
3
]
2+
6.010
18
[Cd(CN)
4
]
2
210
16
[Al(ox)
3
]
3
1.110
33
[Al(OH)
4
]

1.310
16
[Al(EDTA)]

1.710
13
[Ag(S
2
O
3
)
2
]
3
1.210
10
[Ag(SCN)
4
]
3
1.610
7
[Ag(NH
3
)
2
]
+
5.010
7
[Ag(en)
2
]
+
2.110
7
[Ag(EDTA)]
3
5.610
18
[Ag(CN)
2
]

K
f
Complex
8.910
2
[Fe(SCN)]
2+
210
20
[Fe(ox)
3
]
3
1.710
24
[Fe(EDTA)]

110
42
[Fe(CN)
6
]
3
1.710
5
[Fe(ox)
3
]
4
5.010
9
[Fe(en)
3
]
2+
2.110
14
[Fe(EDTA)]
2
110
37
[Fe(CN)
6
]
4
310
8
[Cu(ox)
2
]
2
1.110
13
[Cu(NH
3
)
4
]
2+
110
25
[Cu(CN)
4
]
2
110
20
[Cu(en)
2
]
2+
510
18
[Cu(EDTA)]
2
K
f
Complex
12
Constante de formare
210
18
[Pb(EDTA)]
2
2.410
1
[PbCl
3
]

310
8
[Ni(ox)
3
]
4
5.510
8
[Ni(NH
3
)
6
]
2+
2.110
18
[Ni(en)
3
]
2+
3.610
18
[Ni(EDTA)]
2
210
31
[Ni(CN)
4
]
2
9.510
6
[Hg(ox)
2
]
2
6.810
29
[HgI
4
]
2
210
23
[Hg(en)
2
]
2+
6.310
21
[Hg(EDTA)]
2
310
41
[Hg(CN)
4
]
2
1.210
15
[HgCl
4
]
2
K
f
Complex
1.410
8
[Zn(ox)
3
]
4
4.610
17
[Zn(OH)
4
]
2
4.110
8
[Zn(NH
3
)
4
]
2+
1.310
14
[Zn(en)
3
]
2+
310
16
[Zn(EDTA)]
2
110
18
[Zn(CN)
4
]
2
210
35
[Pt(NH
3
)
6
]
2+
110
16
[PtCl
4
]
2
2.210
6
[Pb(S
2
O
3
)
3
]
4
3.510
6
[Pb(ox)
2
]
2
3.810
14
[Pb(OH)
3
]

3.010
4
[PbI
4
]
2
K
f
Complex
13
2
1 aq aq aq f
Pb Cl PbCl K
+ +
+
0
2, 2

aq aq aq f
PbCl Cl PbCl K
+
+
0
2, 3, 3 aq aq aq f
PbCl Cl PbCl K

+
2
3, 4, 4 aq aq aq f
PbCl Cl PbCl K

+
Corelaie constante de formare coeficieni
de distribuie
[ ]
[ ][ ]
K
PbCl
Pb Cl
f
aq
aq aq
1
2
=
+
+
[ ] [ ][ ]
PbCl K Pb Cl
aq f aq aq
+ +
=
1
2
[ ]
[ ][ ]
K
PbCl
PbCl Cl
f
aq
aq aq
2
2
0
=
+
,
;
[ ] [ ][ ][ ]
PbCl K K Pb Cl Cl
aq f f aq aq aq 2
0
2 1
2
,
=
+
[ ]
[ ][ ]
K
PbCl
PbCl Cl
f
aq
aq aq
3
3
2
0
=

,
,
;
[ ] [ ][ ][ ][ ]
PbCl K K K Pb Cl Cl Cl
aq f f f aq aq aq aq 3 1 2 3
2
,
+
=
[ ] [ ][ ][ ][ ][ ]
PbCl K K K K Pb Cl Cl Cl Cl
aq f f f f aq aq aq aq aq 4
2
1 2 3 4
2
,
+
=
[ ] [ ][ ]
PbCl K PbCl Cl
aq f aq aq 2
0
2 ,
=
+
[ ] [ ][ ]
PbCl K PbCl Cl
aq f aq aq 3 3 2
0
, ,

=
2
4,
4
3,
;
aq
f
aq aq
PbCl
K
PbCl Cl


(

=
( (

14
Example 2: A complex formed from a ligand and a metal
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ]
Pb Pb PbCl PbCl PbCl PbCl
aq all forms aq aq aq aq aq , , , ,
= + + + +
+ + 2
2
0
3 4
2
[ ]
[ ]

o
aq
aq all forms
Pb
Pb

+ 2
,
[ ] [ ][ ]
PbCl K Pb Cl
aq f aq aq
+ +
=
1
2
[ ] [ ][ ][ ]
PbCl K K Pb Cl Cl
aq f f aq aq aq 2
0
2 1
2
,
=
+
[ ] [ ][ ][ ][ ]
PbCl K K K Pb Cl Cl Cl
aq f f f aq aq aq aq 3 1 2 3
2
,
+
=
[ ] [ ][ ][ ][ ][ ]
PbCl K K K K Pb Cl Cl Cl Cl
aq f f f f aq aq aq aq aq 4
2
1 2 3 4
2
,
+
=
[ ] [ ] [ ][ ] [ ][ ] [ ][ ] [
Pb Pb K Pb Cl K K Pb Cl K K K Pb Cl K K K K Pb
aq allforms aq f aq aq f f aq aq f f f aq aq f f f f aq ,
= + + + +
+ + + + 2
1
2
1 2
2
2
1 2 3
2
3
1 2 3 4
2
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ]
Pb Pb K Cl K K Cl K K K Cl K K K K Cl
aq allforms aq f aq f f aq f f f aq f f f f aq ,
= + + + +
|
\

|
+ 2
1 1 2
2
1 2 3
3
1 2 3 4
4
1
[ ]
[ ]
[ ]
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ]

0
2 2
2
1 1 2
2
1 2 3
3
1 2 3 4
4
1
= =
+ + + +
|
\

|
+ +
+
Pb
Pb
Pb
Pb K Cl K K Cl K K K Cl K K K K Cl
aq
aq allforms
aq
aq f aq f f aq f f f aq f f f f aq
,
[ ]
[ ]
[ ] [ ] [ ] [ ]

0
2
1 1 2
2
1 2 3
3
1 2 3 4
4
1
1
= =
+ + + +
|
\

|
+

Pb
Pb
K Cl K K Cl K K K Cl K K K K Cl
aq
aq allforms
f aq f f aq f f f aq f f f f aq
,
Predicts amt of total Pb as Pb
2+
based only on [Cl-]

1 2 3 4
, , ,
Same for
15
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0.9
1
-2 -1 0 1 2 3 4 5
pCl
F
r
a
c
t
i
o
n
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0.9
1
-2 -1 0 1 2 3 4 5
pCl
F
r
a
c
t
i
o
n
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0.9
1
-2 -1 0 1 2 3 4 5
pCl
F
r
a
c
t
i
o
n
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0.9
1
-2 -1 0 1 2 3 4 5
pCl
F
r
a
c
t
i
o
n
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0.9
1
-2 -1 0 1 2 3 4 5
pCl
F
r
a
c
t
i
o
n
[ ]
[ ]

4
4
2

PbCl
Pb
aq
aq all forms ,
[ ]
[ ]

1
1

+
PbCl
Pb
aq
aq all forms ,
[ ]
[ ]

2
2
0

PbCl
Pb
aq
aq all forms ,
[ ]
[ ]

3
3

PbCl
Pb
aq
aq all forms ,
[ ]
[ ]

o
aq
aq all forms
Pb
Pb

+ 2
,
[ ] [ ] [ ] [ ]
Pb Pb PbCl PbCl PbCl PbCl
aq all forms
aq aq
aq
o
aq aq
,
=

(
+

(
+ + +
+ + 2
2 3 4
2
16
9 km
10
4
ppm PbSO
s ,
Magma, vulcani,
Presiune, temp (350
o
C)
155 000 , ppm Cl
aq

Recif de corali subteran


CaCO MgCO
solid 3 3

,
Pb Cl PbCl
aq aq
2
3
3
+
+
,
PbCl Pb xCl
x aq
x
aq ,
2 2 +
+
H S H S
2
2
2 +
+
Pb S PbS
s
2 2 +
+
CaCO Ca CO
H CO H CO
s 3
2
3
2
3
2
2 3
2
,
+
+
+
+
100
2
ppm PbCl
x aq
x
,

bio ical H S log


2
155 000
10
1
3545
1
1
10
1
4 37
6
2
2
3
,
.
.
g Cl
gH O
moleCl
gCl
gH O
mL
mL
L
M
aq

(
(

(
=
17
Aplicaii ale reaciilor de complexare
I. Intervine in diverse procese vitale: respiraie; fotosinteza, metabolism,
II. Aplicaii industriale:
n procedeul hidrometalurgic de obinere a Cu din minereuri (dizolvarea selectiv
a cuprului).
n procedeele industriale de obinere a Au i Ag din minereuri (dizolvarea
selectiva a acestor metale nobile cu NaCN).
Pentru prepararea unor substane pure (impuritile se pot transforma n
combinaii complexe solubile sau insolubile n ap).
n industria farmaceutic la prepararea unor medicamente: cisplatin, carboplatin,
oxalilplatin, vitamina B12, ..
III. Aplicaii de mediu
Depoluare: ndeprtarea metalelor grele, a cianurilor,
Determinarea duritii apei;
IV. Aplicaii medicale: detoxifierea organismului de Pb
2+
V. Aplicaii analitice
Analiza calitativ: identificarea sau mascarea anumitor specii (atomi, ioni,
molecule)
Volumetria bazat pe reacii de complexare
.
18
Aplicaii ale reaciilor de complexare
Intervin in diverse
procese vitale:
Respiraie
Fotosinteza
Metabolism

19
Aplicaii ale reaciilor de complexare
Intervin in diverse
procese vitale:
Respiraie
Fotosinteza
Metabolism

20
Aplicaii ale reaciilor de complexare
Intervin in diverse
procese vitale:
Respiraie
Fotosinteza
Metabolism

21
Aplicaii industriale:
dizolvarea
selectiv a Cu
2+
;
dizolvarea
selectiva Ag si
Au;
pentru purificarea
anumitor
substane impure;
n industria farma-
ceutic: sinteza
cisplatin,
carboplatin,
oxalilplatin,
vitamina B12, ....
Aplicaii ale reaciilor de complexare
CuS + 4NH
3
=> [Cu(NH
3
)
4
]
2+
+ S
2-
Ag=>Ag
+
;
Ag
+
+ 2CN
-
=> Ag(CN)
2
-
22
Determinarea duritii apei (1)
Duritatea apei este dat, n general, de srurile de Ca
2+
i Mg
2+
dizolvate
i poate fi determinat titrimetric, prin titrare cu EDTA:
Mod de lucru: Se iau 50 mL ap, se adaug 1 mL soluie tampon
amoniacal pH=10 i 3040 mg negru eriocrom T drept indicator. Se
titreaz cu EDTA 0,01 M pn la virajul de la rou la albastru pal. Dac
apa nu conine deloc Mg
2+
atunci este indicat adugarea a 0,1 mL
complex MgEDTA
2-
0,1M nainte de adugarea indicatorului.
Duritatea total se va exprima ca fiind mg CaCO
3
/L ap.
, [mg/L] (V se va exprima n mL)
Dac apa conine i ioni care interfer, atunci n ap se vor aduga 4 mL
soluie tampon, 30 mg clorur de hidroxilamoniu i 50 mg KCN (p.a.)
nainte de adugarea indicatorului.
( )
T M
EDTA
1000
D C V F 100
50
=
23
Determinarea duritii apei (2)
Pentru a obine un viraj mai clar se recomand ca nainte de
determinare apa s fie acidifiat cu HCl diluat, fiert pentru cteva
minute pentru ndeprtarea CO
2
, rcit i neutralizat cu NaOH urmat
apoi de adugarea soluiei tampon i a indicatorului.
Duritatea permanent: se iau 250 mL ap de analizat i se fierbe la
foc moderat timp de 20 30 minute. Dup rcire, soluia se
filtreaz (fr ca filtrul s fie splat), soluia rezultat fiind adus la
balon cotat de 250 mL. Se ia o cot parte de 50 mL i se
procedeaz ca n cazul duritii totale.
Duritatea temporar: se determin ca fiind diferena dintre duritatea
total i duritatea permanent, ambele exprimate ca mg CaCO
3
/L
ap.
24
Depoluare ndeprtarea metalelor grele
25
Se dau ?
40 ug/dL plumb in sange
3 L volume of blood
28.7 mg EDTA
m.w. 374.28
K
f
= 10
17.9
Concentartia molara Pb
molaritatea EDTA
Concentratia la echilibru
[ ]
( )
EDTA
mgEDTA
init
=
28 7 .
[ ]
Pb
gPb
dL
init
=
|
\

|
40
[ ]
( )
EDTA
mgEDTA
g
mg
mole
g
init
=
|
\

|
|
\

| 287
1
10
1
374 28
3
.
.
[ ]
( )
EDTA
mgEDTA
g
mg
mole
g
L
x M
init
=
|
\

|
|
\

|
=

287
1
10
1
374 28
3
7 66 10
3
5
.
.
.
[ ]
Pb
gPb
dL
dL
L
init
=
|
\

|
|
\

|
40 10
[ ]
Pb
gPb
dL
dL
L
mole
g
init
=
|
\

|
|
\

|
|
\

|
40 10 1
207 2

.
[ ]
Pb
gPb
dL
dL
L
mole
g
g
g
init
=
|
\

|
|
\

|
|
\

|
|
\

|
40 10 1
207 2
1
10
6

.
[ ]
Pb
gPb
dL
dL
L
mole
g
g
g
x M
init
=
|
\

|
|
\

|
|
\

|
|
\

| =

40 10 1
207 2
1
10
193 10
6
6

.
.
Detoxifierea organismului de Pb
2+
26
[ ]
EDTA x M
init
=

7 66 10
5
.
[ ]
Pb x M
init
=

193 10
6
.
CaNa EDTA Ca Na EDTA
s aq aq aq 2
2 2 4
2

+ +
+ +
EDTA Pb PbEDTA K x
aq aq aq f
4 2 2 17 9 17
10 7 93 10
+

+ = =
.
.
( )
( )
5 4
7.66 10 3 3.20 10
PbEDTA
x M L x moli

=
Din EDTA
Din Pb
( )
( )
6 6
1.93 10 3 5.79 10 10
PbEDTA
x M L x x moli

=
Agent limitativ
[ ]
EDTA
x x
L
x
after L R . .
. .
. =

320 10 579 10
3
7 467 10
4 6
5
. .
0
after L R
Pb (


6
6
. .
5.79 10
1.93 10
3
after L R
x
PbEDTA x
L

( = =

Detoxifierea organismului de Pb
2+
27
Detoxifierea organismului de Pb
2+
EDTA
4-
Pb
2+
EDTAPb
2-
stoi 1 1 1
Init
*
7.66x10
-5
0 1.93x10
-6
Change * +x x -x
Equil* 7.66x10
-5
x 1.93x10
-6
Aprox x<<<7.66x10
-5
x<<1.93x10
-6
[ ]
[ ][ ]
K x
PbEDTA
EDTA Pb
f
aq eq
aq eq aq eq
= =

+
7 93 10
17
2
4 2
.
,
, ,
x x M x
g
dL
= =

317 10 6 79 10
20 13
. .

[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ] ( )
K x
PbEDTA
EDTA Pb
PbEDTA x
EDTA x x
f
aq eq
aq eq aq eq
after L R
after L R
= = =

7 93 10
17
2
4 2
2
4
.
,
, ,
. .
. .
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ] ( )
[ ]
[ ] ( )
K x
PbEDTA
EDTA Pb
PbEDTA x
EDTA x x
PbEDTA
EDTA x
f
aq eq
aq eq aq eq
after L R
after L R
after L R
after L R
= = =

7 93 10
17
2
4 2
2
4
2
4
.
,
, ,
. .
. .
. .
. .
( )
( )
2
6
. .
20
5 17
4 17
. .
1.93 10
3.17 10
7.467 10 7.93 10
7.93 10
after L R
after L R
PbEDTA
x x
EDTA x

(


= = =
(


*Consideram ca tot Pb
2+
se transforma in complex cu EDTA si apoi o parte disociaza
28
5-10yrs
29
Volumetria bazat pe reacii de complexare
CH
2
CH
2
N N
CH
2
CH
2
CH
2
CH
2
C
C
C
C
O
O
O
O
O
O
O
O

4-
EDTA
Reactiv de titrare
O H
N
O
O
O
N
OH
O
O O H
O
OH
EGTA
30
Volumetria bazat pe reacii de complexare
Indicatori
NH
NH
N H
N H
N O
O
O O
O
O

-
NH
4
+
Murexid
N
N
NO
2
SO
3
Na
OH
OH
Negru eriocrom T
H
H
2 2
In
In
- -
HIn
HIn
2 2- -
In
In
3 3- - 0
6,3 11,5
pH
14
Tampon 9,2
31
Aplicaii analitice ale complexonometriei
Determinarea direct a Ba
2+
Determinarea direct a Bi
3+
Determinarea duritii totale a apei Determinarea Fe
3+
Determinarea Ca
2+
prin titrare de substituie Determinarea Ni
2+
Determinarea indirect a Al
3+
Determinarea indirect a Ag
+
Determinarea anionului fosfat Determinarea anionului sulfat
Determinarea Ca
2+
i Pb
2+
n amestec Analiza unui oel (Fe Ni)
Determinarea Cr
3+
i Fe
3+
din amestec Determinarea Cu
2+
Determinarea Ca
2+
i Mg
2+
n amestec Determinarea Fe
2+
Determinarea Ca
2+
n prezen de Mg
2+
prin titrare cu EGTA
Determinarea Ca
2+
n prezena Ba
2+
prin titrare cu CDTA
Determinarea individual a Mg
2+
, Mn
2+
i Zn
2+
din amestec
Determinarea coninutului de Fe, Ni, Cr dintr-un oel
Determinarea halogenurilor i a tiocianailor
32
Aplicaii ale reaciilor de complexare/
Analiza calitativ
Identificarea diverilor analii poate fi pusa in evidena prin reacii de
complexare:
Fe
3+
+ xSCN => [Fe(SCN)
x
]
3-x
(ROU snge)
Co
2+
+ xSCN => [Co(SCN)
x
]
2-x
(albastru)
Cu
2+
+ 4NH
3
=> [Cu(NH
3
)
4
]
2+
(albastru intens)
4Fe
3+
+ 3K
4
[Fe(CN)
6
] => Fe
4
[Fe(CN)
6
]
3
(Albastru de Berlin)
3Fe
2+
+ 2K
3
[Fe(CN)
6
] => Fe
3
[Fe(CN)
6
]
2
(Albastru de Turnbull )
2Ni
2+
+ K
4
[Fe(CN)
6
] => Ni
2
[Fe(CN)
6
] (verzui)
N
OH
N
O
+1/3Fe
3+
Fe/3
+H
+
Ni
N
O
H
O
N
O
N N
O
H
CH
3
CH
3
C H
3
C H
3
C H
3
C
C C H
3
N
N OH
OH
2
+ (Ni
2+
+ 2Cl
-
) + 2(NH
4
+
+ HO
-
)
+ 2(NH
4
+
+ Cl
-
)+2H
2
O
O
O
OH
OH
SO
3
Na
O
O
O
OH
SO
3
Na
Al(OH)
2
Al
3+
+ 3Cl
-
+
+ 3(NH
4
+
+ HO
-
)
+ 3(NH
4
+
+ Cl
-
)+H
2
O
S
S
NH
2
NH
2
S H
N H
NH
SH
S H
N H
NH
S
S
N H
NH
S
n

S
N H
NH
SH
+n-1Ni
2+
N + nH+
N
n
33
Va mulumesc pentru atenie
1
CHIMIA VIETII
Curs 12
2
I. AMINOACIZI
n natur se gsesc peste 400 de aminoacizi, ns organismele
utilizeaz doar un numr restrns pentru biosinteza diferitelor
tipuri de protide.
Amino-acizii sunt combinatii organice care contin in molecula
una sau mai multe grupe amino si una sau mai multe grupe
carboxil.
Toi aminoacizii care intr n structura protidelor sunt -
aminoacizi.
Att gruparea funcional amin primar NH
2
ct i cea
carboxilic COOH sunt grupate la acelai atom de carbon,
carbonul .
Diferenierea aminoacizilor este determinat de natura
radicalului R.
R C
H
NH
2
COOH
3
Aminoacizi: structura general
Grup carboxil
Grup amino
Un atom de hidrogen
Un radical (R)
Determin:
- Polaritatea
- ncrcarea
- Acid / Baz
- Hidrofobicitatea / hidrofilicitatea
Interactii de respingere a apei Interactii de
atracie a apei
4
Dupa structura, amino-acizii se mpart in doua mari categorii:
1. Alifatici: unde grupele funcionale sunt legate de o catena alifatica.
2. Aromatici: unde grupele funcionale sunt legate de un ciclu aromatic.
Dup aezarea relativa a grupelor funcionale se deosebesc -
amino-acizi, -amino-acizi, -amino-acizi, etc. Dintre amino-
acizii alifatici, cei mai importani sunt -amino-acizi, adic acei
amino-acizi care conin grupele funcionale legate de acelai
atom de carbon. Se deosebesc mai multe categorii mari de -
amino-acizi alifatici:
1. monocarboxilici 4. tioamino-acizi
2. dicarboxilici 5. diamino-acizi
3. hidroxi-amino-acizi 6. amino-acizi heterociclici
CLASIFICAREA AMINOACIZILOR
5
1. Amino-acizi monocarboxilici
Sunt aminoacizi simpli, catenele laterale sunt nepolare,
hidrofobe
Din aceast grup fac parte:
Glicocolul
Alanina
Denumire: Glicol, Glicina
acidul -aminoacetic
Prescurtare: Gli
Singurul aminoacid care nu prezinta
activitate optica
Denumire: Alanina
acidul -aminopropionic
Prescurtare: Ala
este o component de baz a
proteinelor, fiind nelipsit din toate
proteinele animale i vegetale
6
Valina
Izo-leucina
Denumire: valina
acidul -aminizovalerianic
Prescurtare: Val
se gsete n general n
cantiti mici n numeroase
proteine vegetale i animale,
cu excepia proteinelor din
seminele de in, care sunt
bogate n valin.
Denumire:acidul
-amino--metilvalerianic
Prescurtare: ileu
Structura:
7
Leucina
Denumire: Leucina
acidul -aminoizocapronic
Prescurtare: Leu
Modele chimice:
Structura:
8
Fenil-alanina
Denumire:
acidul -amino--fenil-
propionic
Prescurtare: Phe
Structura:
9
2. Amino-acizi dicarboxilici
Acidul aspargic
Denumire: acidul aminosuccinic
Prescurtare: Asp
Structura:
10
Acidul glutamic
Denumire: acidul -
aminoglutaric
Prescurtare: Glu
Structura:
11
Treonina
Denumirea:acidul -amino--
hidroxibutiric
Prescurtarea: Tre
Structura:
3. Hidroxi-amino-acizi
12
Tirosina
Denumire:acidul -amino--
hidroxifenil-propionic
Prescurtare: Tyr
tirosina are o deosebit nsemntate
n organismele animale prin faptul c
poate da natere la adrenalin
Structura:
13
Serina
Denumire:acidul -amino--
hidroxipropionic
Prescurtare: Ser
Structura:
14
Cisteina
Denumire:acidul -amino--
tiopropionic
Prescurtare: Cis
Structura:
4. Tio-amino-acizi
15
Cistina
Denumire:acidul di[-amino--
tiopropionic
Prescurtare:Ci-S
Structura:
16
Metionina
Structura:
Denumire: acidul -amino--
metiltiobutiric
Prescurtare: Met
17
Ornitina
Denumire: acidul , -
diaminovalerianic
Prescurtare: Orn
Structura:
5. Diamino-acizi
18
Lisina
Denumirea: Lisina
Prescurtare: Lys
Structura:
19
Prolina
Denumirea: acidul pirolidin--
carboxilic
Prescurtare: Pro
Structura:
6. Amino-acizi heterociclici
20
Histidina
Denumire: acidul -amino--
imidazolil-(4)-propionic
Denumire: imidazolil-(4)-
alanina
Prescurtare: His
Structura:
21
Triptofanul
Denumire: acidul -amino--
indolil-(3)-propionic
Denumire:indolil-(3)-alanina
Prescurtare: Trp
Structura:
22
Hidroxiprolina
Denumire: acidul -
hidroxipirolidin--
carboxilic
Prescurtare: Hyp
23
IMPORTANTA AMINOACIZILOR
Organismele i sintetizeaz din aminoacizi protidele proprii.
Unii aminoacizi sunt transformai n substane cu rol biologic
important: hormoni, amine, cetoacizi, etc.
Nu toi aminoacizii sunt sintetizai de ctre organismul animal.
Aminoacizii care nu pot fi sintetizai de ctre organismul
animal, dar care sunt absolut necesari pentru creterea i
dezvoltarea organismului = aminoacizi eseniali.
Aminoacizii eseniali sunt: arginina, fenilalanina, histidina,
izoleucina, leucina, lizina, metionina, treonina, triptofanul,
valina
24
Proprietati fizico- chimice
Aminoacizii sunt substane solide, cristalizate, solubile n ap
(cu excepia cisteinei, cistinei i treoninei).
Au punct de topire i fierbere relativ ridicate, peste 200C.
Cu excepia glicocolului, atomul de carbon din structura
aminoacizilor este asimetric. n consecin, aminoacizii prezint
activitate optic, avnd capacitatea de a roti planul luminii
polarizate.
Aminoacizii obinui prin sintez sunt racemici
dup poziia gruprii -NH
2
fa de atomii de carbon asimetrici
din catena hidrocarbonat, aminoacizii pot aparine seriei L sau
seriei D.
H
R
NH
2
COOH
H
R
N H
2
COOH
D-aminoacid
L-aminoacid
Aminoacizii naturali
prezeni n structura
protidelor aparin numai
formei L
25
Molecule n oglind dar nu
identice (nu se pot suprapune
una peste celalt)
26
Aminoacizii au caracter amfoter.
n soluie acetia se comport ca
amfioni sau ioni bipolari datorit disocierii
gruprilor funcionale carboxil i amin.
Astfel, n funcie de pH, aminoacizii pot exista n soluie apoas
sub trei forme: amfioni, cationi, anioni:
Datorit caracterului lor amfoter, aminoacizii se comport n
mediul acid ca baze, iar n mediu bazic se comport ca acizi.
Datorit capacitii lor de a disocia ca anioni sau cationi,
aminoacizii se pot deplasa sub aciunea unui cmp electric,
astfel, n mediu acid, aminoacizii migreaz spre catod, iar n
mediu alcalin spre anod. Punctul izoelectric se definete ca pH-
ul la care aminoacidul nu migreaz n cmp electric.
CH
R
H
3
N
COO
Amfion
(ion bipolar)
+
-
CH
R
H
3
N
COO
CH
R
H
3
N
COOH
CH
R
N H
2
COO
Amfion
(ion bipolar)
+
-
Cation
(ion pozitiv)
+
Anion
(ion negativ)
-
+ H
+
+ HO
-
27
PROPRIETATI CHIMICE
Proprieti chimice ale aminoacizilor sunt determinate de:
- prezena gruprii COOH
- prezena gruprii NH
2
- prezena altor grupri funcionale (-SH, -OH)
- prezena simultan a celor dou grupri funcionale COOH i NH
2
Proprieti chimice determinate de prezena gruprii -COOH
- Reacia cu alcoolii cu formare de esteri
- Reacia cu bazele cu formare de sruri
- Reacia de decarboxilare cu formare de amine biogene (sub
aciunea unor enzime specifice numite decarboxilaze)
- Reacia de reducere energic cu formare de aminoalcooli
28
Proprieti chimice determinate de prezena gruprii NH
2
a) Reacia de alchilare (metilare) cu formare de derivai cuaternari
b) Reacia de acilare cu formare de N-acil-derivai
c) Reacia de dezaminare cu formare de acizi nesaturai sau
saturai (sub aciunea unor enzime specifice numite dezaminaze)
a) Reacia cu aldehidele cu formare de baze Schiff
C H NH
2
COOH
R
O C
H
R C H N
COOH
R
C
H
R
- H2O
aminoacid
+
baza Schiff aldehida
Bazele Schiff ale aminoacizilor au caracter acid i se utilizeaz pentru
dozarea volumetric a aminoacizilor. Prin aceast proprietate
gruparea funcional bazic a unui aminoacid poate fi blocat i astfel
aminoacidul poate fi titrat n mod obinuit cu hidroxizii alcalini (metoda
Sorensen).
29
Proprieti chimice determinate de prezena gruprii NH
2
e) Reacia cu acidul azotos cu formare de hidroxiacizi
Aminoacizii reacioneaz aproape cantitativ cu acidul azotos. Din
volumul de azot care se degaj se poate stabili numrul gruprilor
aminice din molecula aminoacidului. Aceast proprietate st la
baza dozrii aminoacizilor prin metoda van Slyke.
C H NH
2
COOH
CH
3
O N OH C H OH
COOH
CH
3
C H NH
2
COOH
R
O N OH C H OH
COOH
R
- H
2
O
alanina
+
acid lactic
+ N
2
- H
2
O
aminoacid
+
hidroxiacid
+ N
2
30
CH
COOH
N H
2
C H
2
OH
CH
COOH
C H
2
N H
2
O PO
3
H
2
+ HO-PO
3
H
2
serina
- H
2
O
fosforilserina
Propriet Propriet i chimice determinate de i chimice determinate de prezena altor grupri
funcionale (-OH, -SH)
Gruparea alcoolica (-OH) se poate fosforila (esterifica cu H
3
PO
4
). De
exemplu, serina duce la formare de fosforilserina (particip la
structura proteinelor din lapte)
Gruparea tiol (-SH) se poate oxida reversibil pentru a forma o
legtur disulfurica. Astfel, cisteina se poate cupla cu o alt molecul
de cistein ducnd la formarea cistinei).
31
Proprieti chimice determinate de prezena simultan a celor
dou grupri funcionale COOH i NH
2
-reacia de condensare intermolecular cu formare de dipeptide,
tripeptide, etc.
- doi sau mai muli aminoacizi reacioneaz ntre ei cu eliminare
intermolecular de ap ntre o grupare COOH a unui aminoacid i
o grupare NH
2
a altui aminoacid.
- legtura peptidic format -CO-NH- st la baza formarii
structurilor complexe de tipul peptidelor, polipeptidelor i
proteinelor
32
II. PROTEINE
Proteinele sunt componente de baz ale tuturor celulelor vii, alturi
de lipide, zaharide, vitamine, enzime, ap si sruri anorganice,
formnd mpreun un sistem complex n cadrul cruia se petrec o
serie de reacii chimice care asigur reproducerea, dezvoltarea i
funcionarea normal a fiinelor vii.
Sunt componente ale structurilor celulare i au funcii biologice
fundamentale: enzimatice, hormonale, imunologice. Proteinele sunt
substane cu activitate biologic pronunata precum: enzimele,
pigmenii respiratori, muli hormoni i anticorpii. Substana
contractil din fibrele musculare din cilii i din flagelele organismelor
inferioare, care posed proprietatea de a transforma energia
chimic n energie mecanic, este de asemenea o protein. Ele
intr n structura tuturor celulelor i ajut la creterea i refacerea
celulelor.
33
Definitie:
Compui macromoleculari poliamidici rezultai din policondensarea
aminoacizilor (n 50 ,..., 10000), conin in molecula grupe peptidice
- (- CO- NH - )
n

Toate proteinele conin elementele: C, H, O, N i S; n unele proteine


se mai gsesc, n cantiti mici: P, Fe, Cu, I, Cl, i Br
51-56% C ; 20-23% O ;15,5-18,5 % N ;6,7-7,5 % H ; 0,5-2 % S ; 0,1-
1 % P
Necesar zilnic 70-80 grame ( 40-45 g proteina animala )
34
Clasificarea proteinelor
n funcie de compoziia lor chimic ele pot fi clasificate n:
Holoproteine cu urmtoarele clase de proteine:
Proteine globulare (sferoproteine) sunt de regul substane
solubile n ap sau n soluii saline: protaminele, histonele,
prolaminele, glutelinele, globulinele, albuminele.
Proteinele fibrilare (scleroproteinele) caracteristice regnului
animal, cu rol de susinere, protecie i rezisten mecanic:
colagenul, cheratina i elastina.
Heteroproteinele sunt proteine complexe care sunt constituite din
o parte proteic i o parte prostetic; n funcie de aceast
grupare se pot clasifica astfel:
- Glicoproteine
- Lipoproteine
- Nucleoproteine
- Metaloproteine
35
Dup sursa de provenien:
- proteine de origine vegetal
- proteine de origine animal
Dup solubilitatea n ap i n soluii de electolii:
- insolubile (fibroase)
- solubile (globulare)
Dup produii rezultai la hidroliza total:
-proteine propriu-zise (dau prin hidroliz total numai - aminoacizi)
-proteine conjugate sau proteide (prin hidroliz total se obine, pe
lang - aminoacizi, i o alt substan, care n structura proteinei
apare ca grup prostetic)
36
Proteinele fibroase
- se gsesc n organismul animal n stare solid i confer esuturilor
rezisten mecanic (proteine de schelet) sau protecie mpotriva
agenilor exteriori.
KERATINELE- proteinele din epiderm, pr, pene, unghii, copite i
coarne se disting printr-un coninut mare de sulf. Keratinele sunt
insolubile n ap att rece ct i cald, precum i n soluii saline. Din
cauza aceasta keratinele prezint o mare inerie fa de agenii chimici,
precum i fa de enzime.
FIBROINA, componenta fibroasa din mtasea natural, se gsete
n acest material nconjurat cu o component amorf, cleioas,
sericina, care reprezint cca. 30 % din greutatea total. n cele doua
glande ale viermelui de mtase, proteinele sunt coninute sub form de
soluie concentrat, vscoas.
37
Colagen
38
Compoziia colagenului
Colagenul are la baza o compoziie si secvena neobinuita de
aminoacizi
Glicina (Gly) se repeta la fiecare ~3 grupri de aminoacizi
Prolina (Pro) ~ 9% din molecula colagenului
2 Aminoacizi necaracteristici, care nu sunt rezultatul procesului de
translaie ci, se obin in etapa post-translaie prin aciunea a doua
enzime care funcioneaz drept oxidaze si necesita vitamina C drept
cofactor
Hidroxiprolina (Hyp), rezultat prin oxidarea prolinei.
Hidroxilisina (Hyl), rezultat prin oxidarea lisinei (Lys).
39
Elastina constituie
esutul fibros, cu o
elasticitate comparabil
cu a cauciucului, a
arterelor i a unora din
tendoane, cum este de
exemplu tendonul de la
ceafa bovinelor. Elastina
nu se transform n
gelatin la fierbere cu
ap i este digerat de
tripsina. Ca i colagenul,
fibrele de elastin sunt
compuse din aminoacizi
simpli, mai ales leucin,
glicocol i prolin.
40
Structura unei
albumine
Proteinele solubile sau globulare
-apar n celule n stare dizolvat sau sub form de geluri hidratate. Ele
au nsuiri fiziologice specifice i se submpart n albumine i globuline.
Albuminele sunt solubile n ap i n soluii diluate de electrolii (acizi,
baze, sruri), iar globulinele sunt solubile numai n soluii de electrolii.
Exemple de proteine solubile:
- albuminele din ou
- globulinele i albuminele din snge (hemoglobina, fibrinogenul)
- caseina din lapte
- proteinele din muchi (miogenul i miosina)
41
Hemoglobina - Toi pigmenii metalo-proteici (clorofila,
hemoglobina, citocromul, vitamina B12 ), leghemoglobina din nodozitile
Fabaceaelor), au o structur porfirinic, fiind formai din patru nuclee,
care alctuiesc un inel, n centrul (miezul) cruia se afl un metal;
magneziu, fier, cobalt, cupru, vanadiu.
Construcia proteinei respiratorii, pornete de la hem, la care, n jurul
unui cation bivalent de fier se leag cele 4 nuclee. Cnd hemul se leag
de globin (protein), rezulta hemoglobina.
42
Vzut ca structur spaial, hemoglobina se evideniaz prin
"nfurrile" globinei, care prinde n fiecare dintre " nfurrile " celor 4
catene (1, 2, 1, 2) cte o molecul de hem.
Hemul este pigmentul propriu-zis a
hemoglobinei i gruparea prosteic
a acesteia, n timp ce globina,
alctuit n special din aminoacizii
lizin i histidin, constituie partea
proteic a macromoleculei. Hemul
respirator se formeaz doar n jurul
fierului bivalent (ion feros - Fe
2+
),
ionul feric (Fe
3+
) fiind incapabil de a
fixa oxigenul gazos.
Globina este o protein cu caracter bazic, care ferete de la oxidare hemul i
i asigur un suport corespunztor. Globina are o structur asemntoare
albuminelor i prezint specificitate, avnd o structur caracteristic i
individual pentru fiecare specie. Aceast protid este format din sute de
aminoacizi, care se grupeaz n 4 catene polipeptidice, identice ntre ele,
fiecare combinndu-se cu cte o molecul de hem. Se cunosc mai multe tipuri
de catene, dintre care cele i sunt normale pentru eritrocitele postnatale
sntoase.
43
Combinaii ale hemoglobinei
Carboxihemoglobina
Dac n aer exist monoxid de carbon (CO), hemoglobina se combin
preferenial cu acesta (hemoglobina are o afinitate de 300 de ori mai mare
fa de CO, n comparaie cu O
2
), formndu-se carboxihemoglobina. Din
carboxihemoglobin, hemoglobina nu se mai reface (reacie ireversibil) iar
funcia de aprovizionare cu oxigen a celulelor se diminueaz sau nceteaz,
instalndu-se hipoxia (moartea).
Hb + CO HbCO
Carboxihemoglobina este o cromoprotein colorat rou-deschis
(hemoglobina are o culoare roie aprins).
Cantiti mici sau moderate de carboxihemoglobin se formeaz la
fumtori, la locuitorii marilor orae, la cei care lucreaz sau triesc n zonele
cu fum sau cu gaze de eapament. Cnd nivelul carboxihemoglobinei este
ridicat, aa cum se ntmpl n cazul (intoxicaii cu monoxid de carbon),
nsi viaa este ameninat.
O concentraie de 1,25 g de oxid de carbon la 1 mc de aer, poate produce
blocarea total a hemoglobinei din snge. Jumtate din acest nivel al
monoxidului de carbon se ntlnete pe strzile foarte circulate de ctre
mijloacele auto. Carboxihemoglobina, chiar i n concentraii neasfixiante,
are efecte negative asupra organismului, determinnd insuficien
coronarian, stenocardie, infarct, stres. n unele sarcini, carboxihemoglobina
poate fi letal pentru ft.
44
Methemoglobina - in prezena unor oxidani (cianuri, acid cianhidric,
nitrozamine, nitrai, nitril, acetanilid, fenacitin, sulfonamide, unele cloruri,
ap oxigenat, unele medicamente oxidante), fierul bivalent din hem, trece n
forma trivalent rezultnd methemoglobina. Methemoglobina este o form
anormal de hemoglobin, n care cromoproteina se coloreaz n brun. Dac
factorul oxidant dispare, dup un timp, methemoglobina revine n forma ei
normal, n urma unor reacii de reducere.
Creterea acesteia n
snge determin methemo-
globinemia, care se
manifest prin cianoz
hemiglobinic, fatigabilitate,
ameeli, cefalee, erupii,
hipoxie. Prezena
methemoglobinei n sngele
copiilor mici declaneaz
boala albastr.
45
Miozina
Structura moleculara a filamentului gros de miozina. In figura sunt
prezentate lanurile grele de miozina care se termina fiecare cu capul, de
care ataate, se pot observa subunitile eseniale si regulatoare (desen
preluat din Elsevier Ltd. Boron & Boulpaep: Medical Physiology, Updated
Edition)
46
Aciunea ionilor de calciu asupra subunitii troponin C rezulta in
expunerea locurilor de prindere a capurilor miozinice si astfel in cuplarea
actinei cu miozina. (desen preluat din Elsevier Ltd. Boron & Boulpaep:
Medical Physiology, Updated Edition
47
Proteinele din snge
Sngele este o suspensie a unor corpuscule mari, vizibile la
microscop, globulele albe i roii, ntr-un lichid omogen numit plasm.
Globulele roii conin toat proteina colorat roie, hemoglobina. Plasma
conine n soluie fibrinogenul, globuline i albumine. Lichidul rmas la
ndeprtarea globulelor i a fibrinogenului se numete serul sanguin.
Coagularea sngelui se datoreaz transformrii fibrinogenului ntr-un gel
ireversibil, fibrina.
Globulinele din ser pot fi separate n trei fraciuni, L-, B i z. O
importan deosebit o constituie z-globulinele, care s-au dovedit identice
cu anticorpii din serul sanguin.
48
STRUCTURA PROTEINELOR
este complexa iar explicarea ei se face cu ajutorul NOTIUNILOR de:
I. Structura PRIMARA care presupune:
- identificarea aminoacizilor
- numrul aminoacizilor
- succesiunea (secvena) aminoacizilor
Determinarea structurii primare se face prin:
- hidroliza proteinei
- identificarea -aminoacizilor
- determinarea cantitativa a -aminoacizilor
- determinarea succesiunii (ordinii) -aminoacizilor
49
II. Structura SECUNDARA
- se refera la: - orientarea spaiala
- cauzele acestei orientri
- grupa proteica este PLANA :O: C
CN:
C H
- structura elicoidala (spirala) GLOBULARE
- seria L are pasul pe dreapta
- se formeaz legaturi de H in cadrul aceleai molecule
(intramoleculara) intre 2 grupe pe spirale diferite
- legtura de H se formeaz intre H de la N si perechea de electroni
de la :O:-ul carbonilic (amidic)
- structura -pliata (incretit, panglica ondulata) FIBROASE
- legaturile de H se formeaz intre 2 grupe de la 2 macromolecule
diferite paralele (intermolecular)
50
III. Structura TERTIARA
- la enzime determina cataliza
- structura secundara dublata de legaturile fizice sau chimice datorate
radicalului R
- COO
-
si -NH
3
atracie electrostatica (acid glutamic-lisina)
- O-H si - :NH
2
- sau 2 grupe OH- se formeaz legaturi de H
- intre 2 grupe -CH(CH
3
)
2
leg. Van der Walls ex. Valina
- CH
2
-S-S-CH
2
leg. prin punte de sulf ex. cisteina
51
IV. Structura CUATERNARA
- asocierea unor macromolecule intr-o entitate cu rol biologic
- denaturarea modifica structura teriara si cuaternara
52
III. Glucide - Zaharide
Polizaharidele sunt hidrocarbonate compuse din mai multe molecule
de monozaharide ca de exemplu glucoza, fructoza care sunt legate ntre
ele n lanuri cu lungimi diferite formnd polizaridele ca glicogen,
amidon, celuloz si chitin,.
Formula general a unui polizaharid este:
-[C
x
(H
2
O)
y
]
n
- unde x are frecvent valoarea 5 i 6 iar y valoarea x-1.
53
Seria D
Monozaharide
54
Anomerie ,
55
56
Ciclul KREBS
57
58
Structura :
Glicogenul este la organismul animal corespondentul amidonului
de la plante, fiind un polizaharid compus din mai multe molecule
de glucoz. Glicogenul servete la nmagazinarea energiei i
detoxifierea organismului, o mare parte din glicogen se gsete n
ficat. Desfacerea glicogenului n monozaharide ca glucoza se face
cu eliberare de energie necesar de exemplu contraciei
musculare. Procesul de eliberare sau nmagazinare de energie fiind
reversibil i se realizeaz prin intermediul ATP-ului.
Glicogenul
59
Amidonul este o substan organic ce se gsete n
seminele, fructele i tuberculii plantelor i care se folosete n
industria alimentar, chimic etc. Formula brut a amidonului,
determinat prin analiza elementar, este (C
6
H
10
O
5
)
n
, la fel ca a
celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece in D-glucoza, cu
randament cantitativ. Din punct de vedere al compoziiei chimice,
amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectin i
amiloz, care difer ntre ele prin structur i reactivitate.
Amiloza este unul din cele 2 polizaharide,
ce intr n compoziia amidonului, fiind
cea mai puin rspndit n natur
(aproximativ 30%). Aceasta are o greutate
molecular mai mica dect cea a
amilopectinei, putnd atinge masa de
100.000. Are o structur liniar. n
structura acesteia, nu apar i legturi 1,6
alfa-glicozidice. Cu iodul n reacie, d o
culoare albastr. Amiloza este solubil n
ap.
Amilopectina este unul din cele 2
polizaharide, ce intr n compoziia
amidonului, fiind cea mai rspndit n
natur (aproximativ 70%). Aceasta are o
greutate molecular mai mare dect cea a
amilozei, putnd atinge masa de
1.000.000. n structura acesteia, pe lng
legturile 1,4 alfa-glicozidice, apar i
legturi 1,6 alfa-glicozidice. Cu iodul n
reacie, d o culoare violet. Are aceeai
formul i structur ca i glicogenul.
Amidonul
60
Amilopectina
Proprieti:
Amidonul are o structur amorf, insolubil n ap, dei la contact cu
apa acesta se umfl. La recunoaterea amidonului se folosete iodul:
la contact cu acesta, amidonul d o culoare violet nchis la rece.
O
61
Celuloza este o substan macromolecular natural din clasa glucidelor, fiind
constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este
polizaharid care mpreun cu lignina (un compus macromolecular aromatic) i alte
substane, formeaz pereii celulelor vegetale i confer plantei rezisten mecanic
i elasticitate. Aceasta are aceeai formul brut ca i amidonul (C
6
H
10
O
5
)n, unde n
poate atinge cifra miilor.
Proprieti fizice:
Celuloza este o substan solid, alb, insolubil n ap i ceilali solveni
organici, solubila in hidroxid de tetraaminocupru (II) numit si reactiv
Schweizer. Obinuit, ea se obine din lemn de conifere, de fag sau din stuf si
paie. Plantele au un coninut variabil de celuloz: fibrele de bumbac 85-90% n
timp ce lemnul conine 50% celuloz.
62
V mulumesc pentru atenie!
1
Chimie
Chimia vieii lipide
Sl.dr.ing. Anton FICAI
Universitatea POLITEHNICA din Bucureti
Facultatea de Chimie Aplicata si tiina Materialelor
Catedra tiina si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale
2012-2013
2
Lipide
Lipidele sunt substane organice grase, insolubile n ap, dar solubile
n majoritatea substanelor organice (cloroform, eter, ..). Exista o mare
diversitate de lipide avnd structuri si funcii diferite.
Acizi grai
Detergeni si spunuri
Grsimi si uleiuri
Ceruri
Fosfolipide
Terpene
Steroizi
Vitamine liposolubile
3
Acizi grai
Acizii grai sunt componente eseniale ale grsimilor,
uleiurilor, cerurilor sau a fosfolipidelor.
Lipide conin esteri ai acizilor grai cu catena
moderata.
Acizii grai pot fi pui in libertate prin hidroliza acida
sau bazica (hidroliza catalizata de acizi sau de baze).
Denumirea acizilor grai (triviala) reflecta, in general,
sursa de obinere a acestora.
Sunt cunoscuti att acizi grai saturai cat si
nesaturai, acizii saturai avnd temperaturi de topire
superioare acizilor grai nesaturai corespunztori.
4
Acizi grai saturai
76 C Acid arachidic CH
3
(CH
2
)
18
CO
2
H
69 C Acid stearic CH
3
(CH
2
)
16
CO
2
H
63 C Acid palmitic CH
3
(CH
2
)
14
CO
2
H
55 C Acid miristic CH
3
(CH
2
)
12
CO
2
H
45 C Acid lauric CH
3
(CH
2
)
10
CO
2
H
Punct de topire
Denumire uzuala/
triviala
Formula chimica
5
Acizi grai nesaturai
-49 C Acid arachidonic
CH
3
(CH
2
)
4
(CH=CHCH
2
)
4
-
(CH
2
)
2
CO
2
H
-11 C Acid linolenic
CH
3
CH
2
CH=CHCH
2
CH=CHCH
2
-
CH=CH-(CH
2
)
7
CO
2
H
-5 C Acid linoleic
CH
3
(CH
2
)
4
CH=CHCH
2
CH=CH-
(CH
2
)
7
CO
2
H
13 C Acid oleic CH
3
(CH
2
)
7
CH=CH(CH
2
)
7
CO
2
H
0 C Acid palmit-oleic CH
3
(CH
2
)
5
CH=CH(CH
2
)
7
CO
2
H
Punct
de topire
Denumire uzuala/
Triviala
Formula chimica
*
* Izomeri cis (Z)
6
Corelaie p.t. - structura
Punctele de topire mai ridicate ale acizilor grai saturai confirma
structurile spaiale propuse. Legtura nesaturata CIS (Z) introduce in
molecula acidului gras un punct de inflexiune care duce la o
mpachetare moderata a moleculelor. In cazul izomerilor trans, deviaia
de la linearitate este foarte mica si ca urmare temperatura de topire
este mult mai apropiata de cea a acidului gras saturat corespunztor,
de exemplu in cazul acidului elaidic (izomerul trans al acidului oleic)
p.t.=45
0
C.
Acid gras saturat
Acid gras nesaturat (CIS-Z)
Acid gras nesaturat (TRANS-E)
7
Acizii polinesaturai eseniali
Acidul linoleic i linolenic sunt considerate acizi grai
eseniali deoarece absena lor in dieta umana duce la boli
caracteristice de piele, mpiedica creterea precum i o
deshidratare avansata. De asemenea aceti acizi sunt
precursori de prostaglandine (familie de lipide cu rol in
reproducie).
Acid linoleic: CH
3
(CH
2
)
4
CH=CHCH
2
CH=CH-(CH
2
)
7
CO
2
H
Acid linolenic: CH
3
CH
2
CH=CHCH
2
CH=CHCH
2
-CH=CH-(CH
2
)
7
CO
2
H
8
Acizi grai naturali - necaracteristici
Acidul lactobacillic se regsete intr-o mare varietate de bacterii (gram+
sau gram-) de la bacterii anaerobe si pana la cele aerobe fiind deseori
acompaniat de acidul cis-9,10-metilen-hexadecanoic si omologii C
14
-C
20
.
In Alicyclobacillus cycloheptanicus, acidul 11-cicloheptilundecanoic,
analogul hidroxilat: acidul 2-hidroxi,- 11-cicloheptilundecanoic si 13-
cicloheptiltridecanoic (alturi de ali trei omologi minoritari), ~80% din
totalul de acizi grai este reprezentat de aceti acizi grai. In uleiul
vegetal Litchi chinensis, acidul gras majoritar este acidul dihidrosterculic
in timp ce uleiul vegetal de Sterculia foetida conine 65-78% sterculic
acid.
9
In anii 80 s-a descoperit in Olanda o bacterie roie care oxida anaerob
amoniacul la azot elemental.
NH
4
+
+ NO
2

=> N
2
+ 2H
2
O
Mecanismul de oxidare este unul foarte complex care implica formarea
hidrazinei si a oxidului de azot. Reacia are loc intr-un compartiment
special numit anammoxosom (liposom specific anammoxului),
hidrazina fiind un compus toxic si reactiv utilizat ca si combustibil de
rachete. Impermeabilitatea anammoxosomului este data de ciclurile
ciclobutanice ataate glicerinei sau altor alcooli prin legturi eterice sau
esterice.
Acizi grai naturali - necaracteristici
Acidul gras Ladderane din bacteria Anammox
10
Detergeni si spunuri
11
Surfactani
Acizii carboxilici si srurile acizilor carboxilici avnd caten
hidrocarbonat lunga cu peste 8 atomi de carbon prezint proprieti
specifice in ap datorit prezentei celor dou grupri: gruparea hidrofila
(COO
-
) si gruparea hidrofoba (alchil) existenta in molecula. Asemenea
compui sunt cunoscui sub denumirea de amfipate sau amfifile.
Acizii grai cu >10 atomi de carbon sunt aproape insolubile in apa si,
datorita densitii mici plutesc pe suprafaa apei. Spre deosebire de
parafine sau ali alcani, care au tendina de a se aglomera, aceti
compui se disperseaz in apa formnd deseori filme unimoleculare
(vezi figura ataata).
Substanele care se acumuleaz la suprafaa apei si modifica
proprietile suprafeei se numesc surfactani.
12
Srurile alcaline ale acizilor grai sunt compui ce au solubilitate
mai mare dect acizii grai de la care provin si datorita ionizrii
grupei carboxilice au un caracter amfifilic mult mai puternic.
Utilizarea surfactanilor drept ageni de curare are la baza
proprietatea acestor substane de a scdea tensiunea superficiala a
apei si implicit, permite sa penetreze si sa ude o varietate de
materiale.
La dizolvarea in apa a unor cantiti mici de surfactani se obine o
dispersie dezordonata de surfactani. Cu creterea concentraiei de
surfactant insa, acestea se asambleaz, reversibil, in agregate
polimoleculare numite micelii.
Micelii au forma sferica, cilindrica sau chiar ramificata.
Formarea miceliilor
13
Formarea miceliilor
14
Detergeni / spunuri
Cei mai vechi ageni de splare amfifili cunoscui de om sunt spunurile
fiind obinute prin hidroliza bazica a grsimilor animale (saponificare).
C H
2
C H
C H
2
OCO
OCO
OCO
C H
2
C H
C H
2
OH
OH
OH
COO Na
COO Na
COO Na
+3NaOH

-3H
2
O
+
- +
- +
- +
15
Dou dezavantaje majore ale utilizrii spunurilor pot fi identificate:
1. Aciditatea sczut a acizilor grai (pKa~4.9) ceea ce face ca pH-ul
spunurilor alcaline s fie 8-10. Dac apa de splare este impurificata cu
acizi atunci acizii grai precipita parial si duce la depunerea unei cruste.
2. A doua problema legata de utilizarea spunurilor alcaline este data de
duritatea apei ceea ce duce la depunerea unei cruste murdare.
Datorita acestor dezavantaje spunurile sunt parial nlocuite de detergeni
sintetici mai puin sensibili la variaii de pH. Scderea sensibilitii la variaii
de pH se poate realiza prin utilizarea unor grupri hidrofile mai acide (spre
exemplu grupri sulfonice). De asemenea, utilizarea detergenilor sulfonai ca
detergeni anionici confer solubilitate mai mare a miceliilor, inclusiv in ape
dure.
Prin varierea grupelor amfifile s-au dezvoltat o serie de clase de detergeni
precum detergenii cationici sau neionici. Deseori, detergenii cationici
prezint si activitate germicida iar abilitatea acestora de a modifica pH-ul ii fac
deosebii de atractivi pentru fabricarea agenilor de emoliere si condiionare a
parului impunndu-se pe piaa in ultimele decade.
Detergeni / spunuri
16
Grsimi/uleiuri
Clasa de lipide provenita de la esterificarea glicerinei cu acizi grai este
cunoscuta sub denumirea de grsimi sau uleiuri fiind caracteristice att
regnului animal cat si vegetal fiind una din componentele de baza a
dietei de zi cu zi. Trigliceridele solide sau semisolide (la temperatura
camerei) se numesc grsimi in timp ce cele lichide se numesc uleiuri.
Grsimile sunt caracteristice (cu precdere) regnului animal in timp ce
uleiurile sunt caracteristice plantelor cu excepia trigliceridelor provenite
din peste care sunt preponderent lichide si implicit, considerate uleiuri.
17
Compoziia chimica a unor grsimi/uleiuri
In compoziia grsimilor predomina acizii grai saturai in timp ce in
cazul uleiurilor predomina acizii grai nesaturai.
18
Hidrogenarea uleiurilor
Uleiurile pot fi convertite in grsimi prin transformarea grupelor nesaturate
in grupe saturate. Acest lucru se realizeaz prin hidrogenare, mai ales
datorit faptului c, in multe state europene si nord-americane grsimile
sunt mai apreciate dect uleiurile. Apar ins unele probleme legate de
producerea unor produse secundare parial hidrogenate dar care sufer
unele procese de izomerizare cis=>trans; izomerii trans ins sunt
responsabile, printre altele, de boli cardiace, cancer, diabet, obezitate,
probleme imunologice si potena.
19
Ceruri
Cerurile sunt esteri ai acizilor grai cu alcooli monohidroxilici cu catena
lunga. Cerurile naturale sunt deseori amestecuri ai acestor esteri, dar pot
conine de asemenea si hidrocarburi. Cteva dintre cele mai cunoscute
ceruri sunt:
Ceara de balena Ceara de albine Ceara de palmier
Ceara este rspndita in natura. Frunzele si fructele multor plante au o
pelicula de ceara, care ii apr de deshidratare sau mici prdtori. Penajul
pasrilor sau blana anumitor animale conin de asemenea pelicule de
ceara care ii impermeabilizeaz de apa.
Ceara este de asemenea utilizata in diverse aplicaii medicale sau
industriale: cosmetica, farmacie (unguent, excipieni), industria textila
(prelucrarea pielii) etc.
20
Fosfolipidele
Fosfolipidele sunt componente de baza ale membranei celulare. Sunt
similare cu trigliceridele fiind esteri sau amide a glicerinei sau sfingozinei cu
acizi grai si acid fosforic. La nivelul fosfolipidului, restul de acid fosforic este
la rndul sau esterificat cu etanolamina, colina sau serina. Resturile de acid
gras pot fi saturate sau nesaturate.
21
Formula chimica
a unor fosfolipide
22
Stratul dublu plan/liposomi
23
Vitamine liposolubile
Substanele eseniale numite vitamine uzual sunt clasificate in
hidrosolubile si liposolubile. Daca vitaminele hidroslubile se elimina
rapid din organism si necesita doze ridicate (pentru vitamina C doza
recomandata este de ~100mg/zi putnd atinge chiar si 2-3g/zi),
vitaminele liposolubile se elimina ncet ceea ce face ca doza
recomandata sa fie relativ mica putndu-se acumula uor si atinge
limita de toxicitate.
Vitamin A 0,8 mg ( max. cca. 3mg)
Vitamin D 5-10 g (max cca. 2 mg)
Vitamin E 15 mg ( max cca. 1 g)
Vitamin K 110 g (max ?????)
Din aceste date se observa faptul ca vitaminele A si D, dei eseniale in
concentraia adecvata poate deveni o otrava la supradoze. Vitamina D
spre exemplu este utilizat ca otrava pentru obolani fiind de 100 de ori
mai toxica dect NaCN (la aceeasi doza).
24
Structura chimica a vitaminelor liposolubile
25
Medicamente
Medicamentele sunt substane naturale, sintetice sau de semi-
sinteza (mono- sau multicomponent), de natura organica sau
anorganica care administrate pe diverse cai conduc la vindecarea,
ameliorarea sau prevenirea unei (unor) boli.
In majoritatea cazurilor, medicamentele conin pe lng substana
activa si ali componeni, avnd diverse scopuri (adjuvani).
26
Clasificare
Criteriile de clasificare ale medicamentlor sunt diverse, ele fiind
prezentate sintetic n cele ce urmeaz.
a.Dup modul de prezentare i preparare, medicamentele pot fi
solide, semisolide, lichide sub form de gaze sau aerosoli.
La rndul lor medicamentele solide se clasific n pulberi,
comprimate, capsule, pilule, supozitoare. n grupa medicamentelor
semisolide se pot incadra unguentele. Acestea din urm, n funcie
de proporia de ap, se clasific n creme, cele care conin mai
puin ap i paste, la care proporia de ap este mai ridicat.
Medicamentele lichide sunt soluiile, suspensiile, tincturile sau alte
preparate medicinale.
27
Clasificare
b. Dup modul de formulare se disting urmtoarele trei categorii:
oficinale, magistrale i industriale (specialiti).
Medicamentele oficinale sunt cele care se prepar n farmacie, dup
formule fixe, prevzute n farmacopee. Au, n general, o durat mai
mare de conservare i de cele mai multe ori se gsesc gata
preparate n farmacie.
Medicamentele magistrale sunt preparate a cror formulare este
stabilit de medic, sub form de prescripie. Se prepar numai n
farmacii, la cerere, i au o conservare limitat.
Medicamentele industriale (specialiti farmaceutice sau tipizate) sunt
cele preparate n industrie sau n laboratoare farmaceutice, dup
formule aprobate. Acestea sunt stabile, din punct de vedere chimic,
putnd fi pstrate i folosite mult timp dup ce au fost produse.
28
c. Dup modul de administrare medicamentele se mpart n:
medicamente pentru uz intern, extern i parenteral.
Cele pentru uz intern se administreaz pe cale oral sau bucal, per
oral sau per os.
Medicamentele pentru uz extern sunt cele care se aplic n cavitile
naturale ale corpului (ovule, supozitoare), pe tegumente (unguente,
paste, pudre) i pe mucoase (colire, loiuni, picturi pentru nas,
urechi).
Spre deosebire de celalate, medicamentele parenterale se administreaz
prin injectare sau perfuzabil.
d. Dup calea de administrare, deosebim medicamente per-orale,
parenterale, oftalmice, auriculare, etc.
e. Dup compoziie medicamentele pot fi simple, cu o singur substan
activ sau compuse, cu dou sau mai multe substane active.
f. Dup toxicitate medicamentele i substanele medicamentoase sunt
obinuite (anodine), puternic active, toxice i stupefiante.
Clasificare
29
g. Dup concepia terapeutic, medicamentele se mpart n alopate i
homeopate.
Medicamentele alopate reprezint marea majoritate a preparatelor
folsite n terapie. La baza medicinii alopate st principiul lui
Hippocrates conform creia medicamentul acioneaz asupra bolii
antagonist, neutraliznd-o.
Medicamentele homeopate au la baz un alt principiu al lui
Hippocrates: conform creia un medicament homeopat este
administrat pentru combaterea unei boli dac el provoac omului
sntos aceleai simptome cu ale bolii.
h. Dup modul de eliberare al substanei active medicamente se
clasific dup cum urmeaz: cu efect prompt (injecii, perfuzii), cu
efect obinuit (comprimate), cu aciune modificat (prelungit,
susinut sau repetat), cu aciune controlat i cu efect la int.
i. Dup modul de aciune ele sunt: cu aciune local (cele de uz
extern), general sau sistemic (cele de uz intern parenterale,
sistemele terapeutice transdermice).
Clasificare
30
j. n funcie de repartizarea dozelor de substan activ n forma
farmaceutic, medicamentele pot fi unidoz (comprimate, pilule,
supozitoare), multidoz (soluii, suspensii, emulsii, pulberi
nedivizate).
k. Dup originea substanei active: naturale (vegetale, animale),
sintetice (chimice).
l. Dup aciunea farmacologic: tonice, expectorante, anestezice,
m. Dup domeniul de aplicare: uz uman i uz veterinar.
n. Dup modul de eliberare din farmacie: etice, care necesit
recomandarea scris a medicului i cele care se pot elibera la
cerere, fr prescripie medical (produse OTC).
Clasificare
31
Principalele clase de medicamente
Anestezice generale
Anestezicele generale inhalatorii pot fi gaze sau lichide cu diferite
structuri chimice. Acestea au ca efect nlturarea reflexelor i
permite intervenia chirurgical fr rspuns motor din partea
pacienilor. Dintre cele mai cunoscute astfel de substane
menionam: enfluran, sevofluran desfluran, metoxifluran, halotan,
eterul etilic, protoxid de azot (N
2
O), xenon etc.
Anestezicele generale intravenoase sunt anumite substane
administrate intravenos (i.v.) pentru a induce somnul = hipnotice
(barbiturice: thiopentalul sodic, metohexital; benzodiazepine:
diazepam, midazolam care au ca antagonist flumazenil; etomidat,
propofol) sau analgezie/sedare=opioidele (morfina, alfentanil,
fentanil, sufentanil, remifentanil, buprenorfin, petidin (mialgin),
pentazocin (fortral); ketamina*) ele permit o revenire rapid din
anestezie prin administrarea de antagoniti
* n funcie de doz, produce analgezie sau analgezie i hipnoz
32
F
F
F
H
Cl
Br
N
N
Cl
O
CH
3
N N
O
Cl
O
H O
H
F
F
F
F
F
Cl
halotan
diazepam
fentanil
ketamina
enfluran
Principalele clase de medicamente
Anestezice generale
morfin
33
Sinteza diazepamului
34
Principalele clase de medicamente
Hormoni
35
Principalele clase de medicamente
Diuretice si Antidiuretice
Diureticele sunt substane care stimuleaz procesul de formare a
urinei si acioneaz la nivelul rinichiului. Medicamentele din aceast
grup sunt folosite pentru eliminarea excesului de ap i sare n strile
edematoase prin eliminarea unei urine abundente, bogate n sare.
Mecanismele de aciune ale diureticelor se bazeaz pe influenarea
schimburilor ionice de la nivelul membranei glomerulare i tubulare.
Primul diuretic cunoscut dateaz din secolul XVI (Hg
2
Cl
2
).
36
In funcie de mecanism de aciune avem:
Diuretice de ans (acioneaz la nivelul segmentului ascendent al ansei lui
Henle inhibnd reabsorbia de Na
+
, K
+
, Cl
-
): furosemid, acid etacrinic,
bumetanid, torsemid;
Diuretice tiazidice (acioneaz la nivelul ansei lui Henle mpiedicnd
reabsorbia de Na
+
i Cl
-
cu o cretere consecutiv a eliminrii urinare de K
+
.
Efectul diuretic al tiazidelor este mai puin intens dect cel al diureticelor de
ans): hidroclorotiazid, butizida, metolazona;
Diuretice antialdosteronice (acioneaz prin blocarea receptorilor pentru
aldosteron (spironolactona), sau ca antagoniti ai aldosteronului
(TRIAMTEREN i amilorid) ca urmare, scade reabsorbia tubular de Na
+
i
scad eliminarea urinar de K
+
);
Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice (scade formarea de acid
carbonic, iar apoi scade disponibilul de ioni de hidrogen pentru schimburile
Na
+
/H
+
la nivelul tubului contort distal i la nivelul canalului colector):
acetazolamida;
Diuretice osmotice (substane care filtreaz glomerular, rmn n urin i rein
echivalentul osmotic de ap; provoac eliminarea unei cantiti mari de ap.
Sarea eliminat este uor crescut fa de o eliminare normal): manitol, uree.
Principalele clase de medicamente
Diuretice si Antidiuretice
37
Sinteza furosemidului
Furosemid
Urea
38
Principalele clase de medicamente:
Analgezicele
Analgezicele reprezint o clasa de medicamente care calmeaz
temporar durerea. Combaterea durerii este realizat prin
mecanisme diferite de a reduce capacitatea senzorial nervoas,
care poate fi fcut la nivel central sau periferic. Substanele
analgezice pot fi difereniate astfel n narcotice i anestezice locale,
aceast difereniere nu se poate face clar la unele din ele.
Clasificare:
opioid-analgezice: morfin, codeina, oximorfona, hidromorfona,
oxicodona, hidrocodona, codetilina
neopiod-analgezice: derivaii acidului acetilsalicilic (salicilat de
metil); derivaii acidului fenilic (diclofenac); ibuprofen - analgezic i
antiflogistic
Analgezice neacide: paracetamol, pirazolon, meloxicam
39
Codeina
Fentanil
Principalele clase de medicamente:
Analgezice
Acid acetilsalicilic
Paracetamol Ibuprofen
Diclofenac
Piroxicam
40
Sinteza metadonei
41
Sinteza
paracetamolului si a acidului acetilsalicilic
42
Principalele clase de medicamente:
Antibiotice
Antibioticele sunt o grup de medicamente care se folosesc la tratamentul
bolilor infecioase provocate de bacterii. Antibioticele sunt folosite datorit
aciunii lor bactericide (omoar bacteriile / protozoarele).
Antibioticele sunt molecule relativ simple, sintetice sau naturale (produse
de mucegaiuri sau bacterii) care au capacitatea de a ucide sau de a frna
dezvoltarea (n doze relativ mici a altor specii concurente). Antibioticele
pot aciona:
bacteriostatic (frneaz nmulirea bacteriilor): sulfonamidele,
tetraciclina, cloramfenicolul
bactericid (omoar bacteriile): streptomicina, polimixina, etc
bacteriolitic (produce liza membranei bacteriene si implicit moartea
acestora): penicilinele, cefalosporinele, etc.
43
Peniciline
Sulfonamide
Streptomicina
Principalele clase de medicamente:
Antibiotice
H H CH
3
OH H Tetraciclin
H CH3 OH H Rolitetraciclina
H H H H NEt
2
Minociclin
H OH CH
3
H H Doxiciclin
H H H OH Cl Demeclociclin
H H CH
3
OH Cl Clortetraciclin
R R5 R6` R6 R7
Denumirea
antibioticului
44
Va multumesc pentru atentie