Strainul. Azi, tocmai ti-ai amintit de strainul pe care aveai sa il intalnesti la ora 16.

Nu il stiai, nu-l intalnisesi niciodata, dar dimineata ti s-a facut dor de el. Si te-ai intrebat pe unde oare mai calatoreste. Te-a bantuit amintirea lui. Poate de vina era aerul foarte special sau noii biscuiti din trotuar, ce dadeau un alt sens pasilor. Dar la ora 16, cand ti-ai ridicat privirea de la rotile caruciorului ce trageau dreapta, ai tresarit. In fata ta, era chiar el. Impingand tot un carucior, dar pe sens invers. V-ati intersectat, si odata cu pala de vant ce navalea in hipermercado, s-au intersectat si privirile voastre. Ai tresarit. Era atat de cunoscut! Si totusi, il intalnisesi candva? Si el te cunostea. Te-a Recunoscut. S-a oprit pret de o secunda, dilatata la maxim-secunda si ti-a facut loc. Ai mirosit pala de vant ce te astepta sa patrundeti impreuna in spatiul rasturnat pe dreapta, sau doar l-ai mirosit pe el....Amandoi ati capatat un aer tragic. Orice zambet a disparut de pe fetele voastre. Ati trecut unul pe langa celalalt la mai putin de cativa centimetri. L-ai simtit grav de importanta Intalnirii. Era ceva mai presus de orice in intelegere. Si in acelasi timp era ceva foarte relaxant. Senzatia ca nu esti singura. Aici. Pe Pamant. Si habar nu ai de unde a aparut, dar atat timp cat existase in tine inca de dimineata, era ok. De atunci iti tot scormonesti amintirile, fortezi memoria. Unde lai intalnit? Ce rasturnare de timp se petrece in aceste zile? Si unde ai fost totusi, pret de un ceas? In care hipermercado? In care tara? Pe care continent? Se vorbea portugheza in jurul tau? Si de ce toata lumea era amabila? Si cum de rosile acelea cherry targuite, au fost atat de dulci, iar chiflele cu chimen ti s-au topit in gura mai tarziu. S-a lasat noaptea, si inca te intrebi. Va veni si raspunsul la fel de surprinzator. Esti sigura de asta.