Sunteți pe pagina 1din 542
OGORUL DOMNULUI VOLUMUL XXXI ISTORIA BIBLICA VECHIUL TESTAMENT de Profesorul A. P. LOPUHIN TRADUCERE de Patriarhul NICODIM Tomul al doile EDITIE ILUSTRATA TIPOGRAFIA CARTILOR nISERICESTI, nUCLRESIT 1944 EFabricarea cérdmizel (dupé un monument egiptean) ‘ CAPITOLUL I. ISRAELITII IN EGIPT in timpul stramut&rii fui Iacov in Egipt, fara aceasta avea deja o viata istorici de mii de ani. In fruntea ei se perindase saisprezece dina+ stii, care carmuisera succesiv soarta ei. Acum domnea dinastia a gaptesprezecea, cunoscuté sub denumirea de pastoreascé sau a hicsilor.— Ea, dup’ cum s’a spus mai sus, apartinea unui neam strain, care navalise..cu-puterea in Egipt. si pusese mana pe tronul faraonilor. Exact nu se stie, de unde se iviseré acesti cuceritori si cSrui neam aparfineau ei. Dar fri indoialé, Egiptul datoreste aceast ras: turnare de fucruri uneia din acele migcari ~de popoare, care din cand in cand se ri- dicau din fundurile Asiei si valurile cirora se revarsau pana departe spre apus. Egiptul trebuia s& pazeascd cu mare grijé hos tarele sale nord:estice de invazia popoarelor nomade si in acest scop se construiser& fortificafii si un zid puternic, asemenea celui chinezesc. Dar neamurile nomade p&trundeau si dupa acest zid si cu invoirea guvernului egiptean se asezau in unghiul nord: estic al f&rli, Cat& vreme a fost puternicd stdpanirea de stat, as ceasta cu izband& r&sfrangea incursiunile de dinafaré gi finea in supunere pe cei asezati in Delta. Dar reprezentan{ii acestor din urmé in fafa acelor dinastii, care mulfamita slabiciunii lor, 18sau st&panirea din ménile lor, fara se imp&rfi in céteva pari indes pendente, reprezentanfli cirora slabir& statul prin rivalitafife lor. 6 De aceasta s'au folosit hicsif, n&valira asupra Egiptului si cu ae jutorul strAinilor din far& o coprinsera si puseré mana pe tron. Primul timp: al st&panirii hicsilor s'a distins prin silnicii, jafuri si ucideri; dar incetul cu incetul ‘cultura frii supuse siegi ardtd ins fluenfa sa civilizatoare asupra cuceritorilor; acestia se supuserd ei si curtéa nouei dinastii, isi {ui un aspect curat egiptean, cu fuxil si fustrul curfii faraonifor. Sub unul, din reprezentantif aces+ tei dinastii, anume sub Apapil,a si carmuit Egiptul Iosif. Numai Sub un faraon din dinastia p&storeasc& s'a putut, ca un rob nes insemnat, esit din p&storii disprefuifi de egiptenii de bastind, sd fie numit in postul de caérmuitor suprem al Egiptului. In vremea fui dinastia p&storeasc igi atinse stralucirea ei cea mai inaltd si fara, dup& turburari, incepu din nou s&si indrepte starea ei de prosperitate interna. Dar in ‘acelasi timp printre printii vechi egip- teni, cari se aflau supusi {ui faraon, incepu sé se observe mis+ c&ri politice, care tindeau fa eliberarea farii de sub strdini. Pre* simtind primejdia, dinastia pastoreascd, firegte, se ingrija, ca sd-si consolideze situatia si proteja pe str&ini, imparfind acestora pens tru agezare cele mai bune piménturi cu acel scop, ca sd aibd _ intr’ingii alfafii cei mai credinciogi fa vreme de nevoe. Prin ase= menea politica se poate explica si acel fapt, ci faraonul Apapi III a dat israelitilor, nouii veniti in Egipt, unul din cele mai bogate finuturi. Tinutul Gesem se intindea fa hotarul nord-estic al Egiptului. Acolo si mai inainte se asezasera diferifi nomazi, deoarece el se deosebeau prin p&suni minunate. In timpul de fafa, din cauza unei pustiiri de veacuri, finutul acesta ne infétiseaz& o pustietate tristd, acoperité de nisip, petrarie risipité si pSpuris. Dar semnele vechei sale rodnicii se pot vedea siacum pe malurile canalului tras de Lesseps dela Nil fa canaful de Suez. Indaté ce patrunde apa un- deva, pustia invie si infloreste minunat'). Infine, trebue numai umezeala, ca si se transforme tot finutul infr’o cémpie roditoare si in p&suni luxuriante. Napoleon I observa cu tot dreptul, ca sub un guvern infelept Nilul cucereste pustiul, iar sub unul réu pustiul cucereste Nilul. Guvernarea vechilor faraoni se ingrija foarte mult de udarea farei, de care fucru mérturiseste refeaua de canaluri indreptate in toate partile. De aceea si Egiptul se distingea prin o fertilitate neobisnuit’, de care nu ne putem da seama fata de paragina de ast&zi. Orasele si satele se zideau pe anumite tidic&turi, care impedecau revarsarea apelor. In gesuri si”pe tes 1) Ebers, Durcly Goseny pags 21. 1 renul de un nivel uniform numai girurile de palmieri inalfi lsau s& se inteleag’, c& in umbra lor se ascunde un sétucean sau un orasel, Un astfel de tablou prezinta astazi Egiptul; si tot un astfel de tablou de buna sama prezenta el si pe vremea lui Josif. Egiptul in timpul acela stdétea pe o inalté treapté. de civilis zatie. Stralucirea curtii lui faraon, méaretia puterii militare, cons+ tructiile imposante, stiinfete si artele il faceau cu adevarat tara minunilor duceau vestea in toate laturile lumii. Centrele prin- cipale ale viefii lui erau orasele: Memfis, Teba si On sau Iliopos lis, din care fiecare era centrul unei anumite laturi din viata sta+ tului. Memfisul era capitala pe timpul fui Iosif; intr’insul se era situat pe malul sténg al’ Nilului, cupa o intindere mare, aproape douazeci de chilometri: in cen: turg. In launtrut zidurilor orasului se aflau palate si temple ma. rete, si in afara lor se intindeau gradini si ceairuri, vederea cd: rora depe zidurile orasului era vestité prin farmecul sau la greci gi la romani. Mulfaémita situatiei sale avantajoase intr’un defileu al vaii Nilului, el finea in manile sale tot comerful {&rii. Bazarele lui furnicau de negustori, sositi din toate partile, iar piefele erau pline de multimea poporului, ce venea s& se inchine in templele lui si ca s& ia parte 1a procesiunele religioase solemne. Ca rege dinf& a fui faraon, Memfisul in acel timp intuneca prin importanta sa oragul_Teba, capitala_regilor egipteni indigeni,. dar acolo se_a- flau deasemenea vestite temple si palate, si mai ales acolea cons tinua s& traiasc& spiritul nemulfamirii politice contra dinastiei stra= ine. Dar centrut propriu al viefei religioase si intelectuale era O- nul sau Iliopolis_,oragul so lui®, situat pe granifa sudici_a Gee semului, Aicea'se afla cea mai vestita un! ate a {arif, care ax trégea intre zidurile ei pe infelepfii din toat& lumea. Templul sdu miret in cinstea soarelui se afla pe vremea fui Iosif in culmea autorit&tii sale. Colegiile sacrificatorilor tréiau in inc&peri deoses bite, special destinate pentru dansii in pridvoarele templufui. A» far’ de ei fa templu se mai aflau o multime de preofi savanti, care apartineau facultatilor religioasé, medicinala si istoric&d a tems plului, ce era sediul principal al stiinfii, prin care era vestit Ex giptul. Tot fa acest templu se afla vestitul observatoriu si sacrifie catoriloreastronomi din Iliopolis datorém noi calculul exact al lun- gimii anului. Sacrificatorul principal al lui se considera sacrificas torul principal al Egiptului si dupa indltimea rangului sdu stétea imediat dup& faraon. Din numérul sacrificatorilor acestui templu se alegeau cu preferinfa persoane pentru sfatul sacrificatorilor dela 8 curte. Cu fiica unuia din acesti vestiti sacrificatori din INiopolis s'a ciisitorit Iosif, ceeace a si pus pe dansul in fegdturd cu clasa aristocratic’ a tari. '). Dinastia pastoreascd atinse in vremea fui Iosif cel mai fnalt grad de inflorire si de putere. Dar deja sub Apapi Il, c&tre sfars situl domniei fui, in Teba, se incepu migcarea vechilor prinfi ine digeni pentru neatdrnare, si sub faraonul urmator ea se transfors ma in rascoalé fatisa, care-si puse de scop al sau r&sturnarea dis nastiei str3ine. Se incepu o lupté indar&tnica si indelungata. Hicsii isi apdrau pas cu pas situafia lor, dar sub presiunea forfei au tres buit s& se retragé mereu spre nord-est pana ce insfarsit aw fost isgonifi din Egipt. Se urc& din nou pe tron dinastia a optspreze- cea, protopérintele cérelaa fost Aames sau Amozis 1.) Ea isi alese de capitala Teba, ca centru al independentei_politice a_farii, sia dat Egiptului o serie de faraoni mari, sub care el isi atinse culs mea puterii sale externe si a desvoltarii interne. Timpul domniei acestei dinastii se distinse_cu deosebire prin puterea militara.. Ims pilati de atata yreme de straini, acum egiptenii se sileau oarecum s&si razbune contra tuturor str&inilor prin apasérile si cuceririle lor. Multimi mari de hicsi, care preferase robia pe malurile Nie fului, izgonifi in pustiu, fur& supuse fa tot felul de impilari si fa lucrari de constructie, impuse for de noul guvern, Nemultsmin- duese cu aceast& rézbunare din {auntrul farii, faraonii se sileau sd stearga rusinea ce adusesera {ari stépanirea strain, prin stralucie Tea cuceririlot in férile vecine. Legiunile egiptene incepura sd pa- trunda trufage peste granita de nordeest si s&gi deschidé drum batut spre centrul Asiei. In curs de cateva veacuri cronicile isto- riei egiptene se umplurd de povestiri despre expeditiile indrasnete si cuceriri pe toaté intinderea dela malurile Nilului panala Eufrat, si fiii tui_Israil, cari traiau in tinutut Gesem, au fost martori fard s& vrea ai mersurilor triumfale ale printior si comandantilor, ce, se intorceau din expeditiile pline de izbanda. Pe aicea treceau pe nic& pe ceas armate victorioase incarcate de prazi si aducand cu ele mulfimi de robi, cand cete de negrii, cand cete de barbari din nord cu oarecare acopereminte strani pe cap, imbracati cu pei de hiara si cu fefele boile. Victoria asupra popoarelor din Sie mas decat ruine triste. -Veacucile de rise {) Din aceste vestite orage astdzi n'au rd\ aril clvilizetfel boale pustietoare ca un vilor pustlitor s’qu d moderne au (rit ultimile rdmésife ale monument gt imbogalirca muzcelor copltalclor europenc. In locul Memilsulul se a Jardedcioase; dupa care.c grou de determinat adevarata situate a vestitel _capilale. a Egiptutul. + Care merg inaintea regimentelor in mars. Asemenea expeditii i ria, cucerirea unor orage comerciale siriene sau vreo victorie a: supra livienilor si a aliatilor for era prdsnuité zgomotos in toati fara si da pricin’ de vorba tuturor. Glasul tun’tor al trambifilor si barabanelor de r&zboiu ale acestor Procesiuni si parazi razbois nice au devenit evenimente obignuite si mulfi din fifi fui Israil se aflau in massele populare, care umpleau vaézduhul cu strig&tele de bucurie, care in’buse chiar sicantdrile pasnice ale corurilor sfinte, drasnefe si_departate_ au inceput s& intreprind& deja al doilea f: raon al _dinastiei_celei noua ~ Amenofis I, dar_ele devenira o ne Ja fiul si succesorul siu Totmes T. Sub acesta’steagurile egipféne ‘pentru prima-oara “strabSturé pana fa Eufrat, iar 1a sud pana in fundul farilor africane, 'a peste ~. an . © mie de chilometri dela férmurii Me- diteranei. Aceste expeditiuni nu ra. maseré fdrd inraurire si asupra vietii interne a {arii, Bogafiile pridate se in gréméadira in Egipt si desvoltara tuxul. Totodaté expeditiile puser’ pe egip= teni in conflict cu celelalte popoard si croird drumul pentru relafiuni comers ciale mai intinse, cu atat mai MUN Cures es eee cat unele {ari orientale, fiind expuse Pred ede en ua invaziei egiptenilor, stateau pe o treapta ¥ de civilizatie inalti, cum ne arat® aceasta prada de razboiu, pe care egiptenii o-apucar& dela ele. Carele de rasboiu, impodobite cu aur si argint, armaturile militare luxoase si armele artistic lu: crate de tot felul, vazele de aur, argint si arama, mobila de casi ee = de tot felul, ne arati, ci in Has naan si in Asia apuseana cultura se afla pe un tnalt grad de des: voltare cu mult inainte de cuce: tirea lui de Isus Navi. Egiptenii au imprumutat multe dela popoarele cucerite de dansii, cum se poate [\ CUAENN Recrutare militars (dupa un monument egiptean). conchide dup& monumentele.din acest timp. Prazile de razboiu au imbo agit fara, dar aceste bogatii, nas tural, s'au concentrat in manile guvernului si a claselor inalte, unde ele au desvoltat un lux extrem. Pentru multimile popo: rului toate aceste strlucite expeditiuni au fost o grea nenorocire, deoarece au sporit contributiile de rasboi si pentru alte nevoi ale statului, care in intregime erau puse pe umerii claselor de jos 10 ale poporului. Situatia poporului simplu totdeau.a a fost grea in Egipt. Inc& cu mult inainte de stramutarea izraelifilor in Egipt mas {urile Nilului risunau de gemetele poperului apasat gi nu odataé ati ‘izbucnit r8scoale sangeroase impotriva impilatorilor. Nu de mult. s’au descoperit multe statui mutilate ale lui H€ops, ceeace evident a fost urmarea uneia din asemenea- rascoale ale poporu- lui impilat contra acestui mare ziditor de piramide '). Dar negrésit rascoala atrase dupa sine o impifare si mai mare, Popos rul in grupe a fost dus in mine, a fost: silit s{ sape canaluri noué, s& construiascd noui piramide, pentru ca prin sudoarea de sange a maselor populare si se spele jignirea adus& majestafei fui fae raon. Si de ce greuta{i era insoffta zidirea piramidelor, se poate yvedea din pilda zidirei marei piramide. Pentru a transporta din portul de pe Nif fa locul consiruirei piramidei piatra trebuitoare, “400,000 de oameni, cari erau - schimbati- la fiecare trei luni, timp de zece ani, ceeace fa un foc fac 4.000.000 de oameni, si dupa aceea insusi constructia s'a svarsit in curgere de doudzeci de ani, si in fiecare an au lucrat 360.000 de oameni, asa c& fa acest mare monument au ostenit cam 7.000.000 de fucratori, intarinduel nu-atat cu ciment, pe cat cu sudori de sange. Faraonii diferitelor dinastii, dup& cafculele lor politice, dar parte si din capriciul vointei despotice, isi stramutau regedinta for cand intr’un orag, cand in altul, si poporul era obligat s& ridice cladirinoud pentru impodos birea acestor resedinte. Sub cravasa nemiloasé a supraveghetorului, fucratorii trebuiau sé munceascd de dimineaf’ pana sara, ca sassi procure o hrand mizerabil& pentru sine si familiile lor. Din. acest timp ni s’a pastrat epistola unui scriitor catre fiul s&u, in care se des+ crie situatia grea pana fa imposibil de suportat a tuturor mese~ riasilor in genere, incepand dela ferar panéala cismar, si prin asta voeste sa fereasc& pe fiul séu de a intra in clasa meseriagilor si sel facd si invefe mestesugul cdrturdresc 2, Ebers pe baza mo- numentelor descrie astfel una din scenele vie{ii muncitoresti din vechiul Egipt, de pe vremea lui Moise: »Sub un sicomor stufos un vanzitor de fucruri de mancare, de bauturi spirtoase si de acide pentru racorirea apei gira agezat masa sa si alaturea cu ea © ceat& de barcagii si vizitii racneau si se clorovéiau pentru ceva. Marinarii st3teau fungifi pe bordul vapoarefor si pe mal~ unii fa umbra palmierilor, alii sub razele arz&toare ale soarelui, de care ei se apitau, acoperindussi fata cu o parte de panzaz 1) Osburn, Monumental History of Egypt. Vol. 1, pag. 275. 2)-Maspero, Histoire anclenne, p, 123. epsigandie 11- -tura, care le servea de haind. Pe alaturea treceau arestatii sir parlifi de soare si negrii, in siruri lungi,“unul dupa altul, cu sub sarcinile grele, pe care trebueau sa le duca a destinati temple pentru jertfe sau fa.negustorii de diferite mérfuri. Pet tarau daraburi de piatré, aduse din pietraria Hennu sau Suan rijandule pe taluji de lemn spre locul construirei unui nou ter: sau palat. Lucratorii udau télpile cu ap, casa nu se aprind: mersul petroaelor. Tofi acesti lucratori erau ménafi cu cra de catre pristavi si cantau cantecele for de munck grea, dar sul for suna a apisare si ragusit, si abea in timpul repausulu dupa un pranz s&rac&cios abea se mai insuflefiau pufin. dese de muste. canesti urm&reau aceste grupe suferinde der citori, care cu rébdare tampitoare si ap’sitoare suportau atat paturife mustelor, cat si loviturile supraveghetorilor for. Asemenea situatie a claselor de jos o croiau atat raport sociale, cat si insegi religia, care consta din grosiera zeificare a malelor. Pufini din sacrificatorii superiori pastrau o tain& re oas& deosebitd despre existenfa unui singur Dumnezeu, ,' si Fiul*, care este ,astazi, eri si mane“, ,a Aceluia, care esi dar aceast& tain& ei o p&strau fa dansii, rezervand poporul: se mulfameascd cu idololatria grosolan’, care corespundea mai situafiei lor sociale mizerabile. Deaceea religia nu conlucra 1 dicarea moralé a maselor populare, ci mai curand injosea stiinfa lor morala. Ea nu inspira respectul de om, ca persoané pogora sau pané la nivelul animalelor, sau il ridica pana fa fitatea cu Dumnezeu. Faraonii u_cu_ origina, for Dumnezeu, si chiar in timpul v fi se inchinau ca le ce servea spre satisfacerea capriciilor guvernului si ale clasel a {Srii. Poporul nu putea intélni comp&timire nici din parte crificatorilor, cari, ca membrii ai unei caste privilegiate, era partea guvernului, care apucase in méanile sale toate pémén‘ farii. Injosit din punct de vedere social si impilat din punc vedere politic, poporul fsi cduta satisfactia in imoralitate. Cu rezistenfa sa la munc&, egiptenii erau extrem de neinfranati 1) Ebers, Durch Gosen, p. 528. Dupa pirerea ful Ebers numele Iehova are aproplat ct aceste numfrl egiptene ale adevaratulul Dumnezev. In unele imne ¢ se Intalnesc expresil curat biblice despre Dumnezeu ca de ex. in Imnul catre zeul - Singur numal Tu, Tu esti fAcdtorul flintefor, $1 numal Tu crezi toate celece exista. Nomat Et singur, e Singuruf, #1 nu este aftul egal fut, Singurul, care focueste in sfanta sfintelor. 12 patimile josnice. Educafi sub influenta jmoraf& a cultului religios, care consta din divinizarea senzualitafii, poporul si insust se dadea fa viaté imorala. Toate viciile protivnice firii erau fa dansul fenos mene obignuite'). Marele sarbatori religioase anuale se distingeau de obiceiu prin cel mai silbatec desfrau al senzualitatii, si astfel de s&rbXtori imorale, ca cele din Bubastis si din Dender, erau aga de populare, incat fa ele se adunau sute de mii de oameni’). In niste astfel de condifiuni politice si sociale au trait -israes lifit in Egipt. Dar ei ocupau o situatie esclusiva in fara. Ca neam fnrudit cu inaltul demnitar dela curte, si mulfamit& in ge« nere ocrotirii dinastiei p&storesti, care daduse din punct de vedere politic niste privilegii deosebite triburilor pastoresti, care populau laturea de nord-est a f&rif, ei se bucurau de o pozitie socialé deosebit’ de masa populatiunii egiptene indigene. Pe campiile slobode si rodnice ale Gesemului ei au crescut repede in ce priveste numarul si bogatia. Familia tui lacov se desvoltd intr’un trib intreg, care dup& numarul protoparinfilor sdi_ se impéarti in 12 sau 13 semintii, care-si p&strard constiinfa unitafit lor de"sange. Intéetatea intre ele dup& drept trebuea sd apartind semintiei fui Ruvim, dar Iacov in binecuvantarea sa de pe patul de moarte il fipsi de acest drept de intdiu nascut, pentrucé el ,se suise in patul tatalui sau si-l intinase“ *). Intaetatea intre dansele, cum era si firesc, 0 ocupara in Egipt semintiile, ce aveau de protoparinti pe fiii ui Iosif: Efrem si ‘Manase, dar intre dansele se ridicd in deosebi semintia lui Levi, care mai mult decat celelalte insu- sindu-si laturile bune ale civilizafiei egiptene, ajunse la intaetatea morala in neamul for gi in urm& ocupé situatia de cinste a clasei preofesti in mijlocul poporului sdu. Folosindu:se de o independen{a deosebitd, israelitii isi prelucrar& forma for de océrmuire inde- pendenta, conform cu particularitafile fiintei lor nafionale. Fiecare seminfie avea in cap un reprezentant deosebit sau un print si se impartea in cateva grupe mai mici, dintre care fiecare avea capex tenia sa deosebita. Astfel israelitii pfezentau o comunitate destul de organizaté, unita prin legaturile de rudenie si de interes reciz proc. Cu toate acestea, fiecare semintie avea si particularitatile sale deosebitoare in caracterul viefii. Semintia lui Ruvim, a lui Gad gi a lui Simeon se fineau strans de viafa pastorala ; semin- 1) Herodot, If, 46. Lev. XVII, 3+ ,Dupa-faptele pamantulul Egiptulul, in care tr&iil, sA nu va puctall, zice legiuitorul, care mat jos si enumerd acele .fapte", printre care la vers, 221 23 enumerd: grosolana impreunare cu animale si amestecul de singe de tot felul, 2) Ebers, Durch Gosen. p. 483. 3) Facerea, XLIX,. 4 B 13 fia lui Veniamin se distingea prin caracterul razboinic; semintia lui Levi se distingea prin caracter ceta{enesc si dragostea de sti- ina si de arte. Viafa in fara strdind a desvoltat intr'insii simful unirii intre dansii, si aceasta isi g&si expresiunea in adunérile re- prezentantilor poporului. La fiecare eveniment insemnat, ce se a: tingea de viata lor, reprezentanfii sau capi seminfiilor si a grus pelor mai mici se adunau fa sfat si discutau situatia lor din im: prejurarile date. De o astfel de neataérnare se bucurau israelifii si sub raport religios. Trebue de avut in vedere, ci din timpul’morfii_patriar- hului Iacov, ca cel din urm& mare reprezentant al epocei patri- arhale, pentru veacuri intregi au contenit orce contact direct cu Dumnezeu: n’au mai fost nici revelatiuni, nici vedenii, nici pro- rocii, ~ adec& toate acele mijloace prin care mai inainte se co- munica omenirii voea lui Dumnezeu. In astfel de imprejurari pen: tru fiii lui Israil ramase singurul izvor al cunoasterei lui Dumne- zeu tradifia parinjilor, de care fard indoialad se si fineau. Manifes« tarile principale ale acestei religiuni patriarhale era si circomcizi- unea, jertfa gi paza sambetei, gi sunt urme, care ne aratd, ca iss raelitii le fineau riguros. Despre tinerea ritualului circomciziunii de catre israelifi in Egipt noi avem mérturii directe (Es. IV, 24-26; Is. Nav. V, 5). Ce se atinge de aducerea jertfelor, apoi paza lor neo araté cererea lui Moise de a se da drumul poporului in pustiu ,ca si aduca jertfé Domnului Dumnezeu*, desi impreuna cu aceasta existé marturia, cd in aceastd privinfé in urma se ins Alniré pedici serioase din partea slujitorilor de idoli din Egipt (Es. VI, 25-28). In fine, multe urme ne.arataé paza sambetei sau a zilei odihnej, asa ca -hotérérea despre strangerea manei in pus« tie vinerea cate doud misuri, ca ea si ajunga si pentru sambata si deasemenea si insesi forma legiuirei despre sambata in porunca a patra (adu-ti aminte de ziua sambetei) singure de sine presupun, c& sambata, ca agezdmént, exista deja si se pazea de popor. Dupa aceea in legiuirea din Sinai multe din legiuiri ne arata limpede, ca la popor existau multe din acele obiceiuri si asezdmintele religioso- morale, care in,aceasta legiuire numai s’au intarit gi s'au Lamurit. Astfel vedem destul de bine, cd in timpul petrecerei in fara stfaina israelifii au pastrat adevarurile fundamentale ale religiunii parinfilor. Dar mai sunt si alte indicafiuni, care ne dau putinfa sd determinam gradul vitalitafii intr’ingii a religiei si nu numai in popor in genere, ci si in seminfii a parte:si chiar in persoane. Acestea sunt anume acele-nume, care se dadeau de catre parinfi copiilor lor in timpul indelungatei 44 petreceri tn robia Egiptului. Se stie, ce importan{a insemnatd se dadea in genere in epoca patriarhala numelor. Orice eveniment mai mult sau mai pufin insemnat in viafa duhovniceascd, religioso-moralé sau famifiara, neap&rat se rasfrangea asupra numelui, dat unei ax numite persoane sau unui anumit foc. Cateodatd potrivit cu si+ tuatia iineia sau alteia dintre persoane in economia dumnezeeascé, insusi Dumnezeu schimba numele oamenilor (cum se cunoaste as ceasta din viata {ui Avraam si a ‘Sarrei si a lui lacov), far in cea mai mare parte darea numetor mai ales copiilor, servea de ex- presie direct& a unei dispozifiuni duhovnicesti a parintilor, care exprimau prin darea numelor copiilor for sau recunoasterea inal- tei buneivoinfe si prezenfa lui Dumnezeu, sau-simplu sentimentele nadejdei si incercirei for (ca de exemplu in numele fiilor tui Iosif, a lui Moise, etc.). In vederea acestora, acea remarcabilé im- prejurare, c& printre reprezentanfii semintiilor necontenit se intafnesc astfel de nume, ca Eliav (Dumnezeu este Tatil meu), Elitur (Dum: nezeu este t&ria mea) Efiasaf (Dumnezeu este adunatorul meu) si altele de acelasi fel, ne araté limpede, cat de adanc tradifiile parintesti se inrd- dacinasera in inima fiilor lui Israil si cat de vie era intr'insii amintirea pa- rintilor lor, si mai ales purtarea Lui de grija’ pentru poporul cel ales. Remarcabila este in aceasta privinta mai ales aceea, ci asemenea nume cele maiadesa ori se intalnesc in semintia lui Levi. Astfel sunt numele: Efiasaf (Dumnezeu este adunatorul meu), Elitofan (Dumnezeu este pazitorul meu), Turiil(Dumnezeueste stanca mea), Eliazar (Dumne- zeu este ajutorul meu), Amram (ruda celui Preainalt), lohaveda (Dumnezeu este slava ei), etc. Singurd aceasté imprejurare ne as rat& indeajuns, cd seminfia lui Levi se distingea prin un deosebit devotament traditiilor parintesti si pastra cu deosebité tarie cre+ dinfa p&rinfilor, si prin asta. a meritat, ca anume ea s& devinad unealta Proniei pentru renasterea si indltarea poporului. Astfel, atét dupa locul agezdrei intr’un finut departat, cat si dupa caracterul intregei lor vieti sociale si religioase, israelifii trd+ iau izolati de ceialaltaé populatiune a Egiptului. Cu toate acestea timpul prin necesitate i-a apropiat de indigeni si urmele acestei ‘apropieri s'au intiparit pe multe faturi ale viefei lor. Inalta civili« zatie a Egiptului incetul cu incetul sia supus pe veneticii nomazi si acestia incetul cu incetul se deprinsera cu viafa agezatd si se apucaraé de agriculturd si de meserii. Odat& cu aceasta in mediul lor patrunsera stiinja si artele egiptene, urmele’ c&rora apar vadit in toaté viafa lor istoricé de dup& aceea. In Egipt ei au imiprumus tat ‘cunostinfe matematice, geometrice si astronomice, si impreund 5 cu aceasta invafatura arta de a fauri diferite lucruri de galanterie de aur, de argint, de lemn si de piatré; invafara si pregateascd situri scumpe de diferite culori, s& sculpteze si s{ graveze petre prefioase. Dar o dobandire_pretioas’_pentru_eia fost arta scrisului, despre cunoasterea c&ria nu se_vorbeste in epoca _pattiarhala,-pe cing” ‘Moi 08 gipt a scris deja legi pentru_popor, pe caré™poporul se obliga s{ le citeasc8. Chiar in limb’ au jntrat multe cuvinte egiptene. Masurile | evreesti se numesc cu nume egiptene. Nilul dupa obiceiul ‘egiptean in textul biblic se numeste simplu Ieor-rau; luna Adar aminteste biné numirea egip: tean& luna Atair; adon, numirea sicriului legii si teba, numele sicriegului, in care a fost mantuit Moise, sunt curat egiptene, si multe alte cuvinte si obiceiuri ne araté inraurirea egipteand asi pra israelitilor. Din ‘nefericire inraurirea egipteané nu s’a méarginit numai asupra viefii externe, ci in decursul vremei s’a reflectat in parte si asupra viefii luntrece’ religioso-morale. Aga unele ho- térari_ posterioare, ca si din unele fapte se poate cu siguranté deduce, c& israelifii in parte au cedat si s’au dedat si la obiceiuri imorale, 1a care se dedea poporul de jos in Egipt, si chiar si-au insusit unele forme idolatre. Negresit, o inraurire deosebiti -asupra lor a putut s& aib& nu acel ceremonial luxos religios, prin care se dis: tingea viafa religioasi a claselor inalte din Egipt, ci cele rituale de rand si grosolane a religiei populare din Egipt, martorii cdrora li s’A intamplat’s& fie adesa. In calitate de exemplu putem indica divinizarea vifelului de aur din pustie, precum siinterzicerea directa din lege de ase aduce jertfe la idoli (Lev. XVII, 7) interzicere intas rit& in urma si de Isus Navi, care spune deadreptul:, lepadati zeii, c&rora au slujit parinfii vostri peste rau si in Egipt, si slujifi Domnutlul (Is. Nav. XXIV, 14)". Astfel, petrecerea in in fara strding isa adus cu timpul la robia politiess. Es ameninja sé expund pe izraelifi gi in robi bia dithovniceasea: ~""" Catavreme istaelifii dup& moartea lui Iosif s'au bucurat de pace gi prosperitate, este tare greu de determinat. Dar se poate presupune cu probabilitate, c& situafia lor s’a schimbat in rau odat% cu urcarea pe tron a nouei dinastii egiptene indigene. ,,S’a ridicat in Egipt un nou rege, care nu cunostea pe Iosif, si tote odat& n’a putut si recunoascd nici drepturile descendentilor s&i la acele privilegii deoseBite, de care ei se bucuraseré sub vechea dinastie, Numele 1ui Josif, ca demnitar al dinastiei detronate, putea s&i fie necunoscut (sau simplu noul rege nu voea s& recunoascd meritele lui). ‘Totodat& ‘se infelege cu ce sentimente noul rege in 16 situatia lui a putut sd se refere c&tre israelifi. Ei erau supusi pris vilegiati, se bucuraseré de o deosebita favoare la dinastia detros nati, sub care ei stapaneau unul din cele mai bogate finu- turi ale Egiptului, care predomina asupra céei de p&trundere in chiar inima’ farii, Ura si dusmania fafa de dinastia detronata el fireste o intinse si asupra neamului favorizat de dansa. Dar fa cres« terea unei deosebite dusménii contra israelifitor au putut influenfa si alte imprejurdri politice: Lupta printilor egipteni cu dinastia si neamul pastoresc se produse cu deosebire in {inutul Gesem, unde hicsii, care se incuibaserd in lagére intérite, ‘multa’ vreme au’ res+ pins asaltul egiptenilor. In aceast& lupté nevrand au trebuit sa ia oarecare parte si israelifii, si nu-i nimic improbabil, c& ei erau de partea hicsilor, ca neam inrudit dupé particularitafile nafionale si ca o dinastie, c&ria ei fi datorau asa de mult. Dela egiptenii indis geni ei nu puteau astepta nimica, deoarece pentru dangii fiecare pastor era ,uraciune* gi toate triburile pdstoresti se aflau in dispret. Aceasta alianfé a lor cu hicsii ti fScura dusmani politici ai egiptenilor, si cand hicsii au fost izgoni{i definitiv din fara, atunci israelifii au trebuit sd pléteasc& cu robia trédarea lor fat& de faraonii indigeni. Teama luifaraon, ca israelifii, ca trib numeros gi puternic, ar putea in caz de rasboiu sé se uneascd cu dusmanul si sé se inarmeze contra egiptenilor, avea temeiuri reale si era adeverité de istoria din trecut a Egiptului. Hicsii cuceriseré Egiptul anume cu ajutorul triburilor pdstoresti, care, asemenea israelitilor, se age- zase in far& cu voea lui faraon si ocupau finuturile nordeestice ale Egiptului si ,in timpul razboiului s'au unit cu dusmanii* (Esire |, 9, 10). Si iatd, in interese curat de stat se incepu fafa. de dansii politica de apasare si de impilare. Mai intai de toate, negresit, noul guvern lipsi pe israeliti de acele avantaje si libertdti, de care ei se bucuraseraé sub fosta dinastie. Dar dupa aceea el trecu gi fa impilarea lor pozitiva si incepu ,s&i istoveascd prin munci grele“. In cazul dat nu era nevoe a nascoci artificial aceste lucrari: ele se iviracca o cerinfa fireascd in chiar laturea locuitd de izraelifi. Dupa isgonired hicsi« for din Egipt, se cerea pentru viitor a asigura {ara contrd incursiu- nilor strainilor,,salbateci, si deaceea guvernul gasi cu cale s& construiasc& cateva intérituri noua fa acest hotar, sila aceste munci grele au fost intrebuinfafi israeli{ii sa munceasca in dar. Munca era evident silnici : istoricul biblic povesteste cu amaraciune despre aceste munci.- ,Egiptenii cu cruzime, spune el, sileau pe fifi lui israil la Jucru si faceau viafa lor amar fa frdémantatul lutului si facerea c&ramizu, y1 1a tot lucrul campenesc gsi la orce munca, la care-i sileau cu seruslme’ (Es. 1, 13 *si 14). Astfel au _zidit ei lui faraon Pitomul | ‘st Raamzesul, _ orage ~pentr ru_depozite. “"Numirea acestui din urm& dintre orase, Raamzes, dadura prilej unor a tologi sé conchida, ca saul; Gare au av ‘éacuri mai tarziu. Aceasta parere face s& prelungim sederea israeli- filor in Egipt intr’un aga period, Marea Piramida Gizee tn Egirt. care numai cu greu poate fi pus in acord cu datele pozitive crono- logice si starneste foarte puternice obiectiuni; dar ea totodat& nu poate cu temeinicie si se sprijine nici pe faptul citat chiar acum. Precum numele asa si numirea Raamzes erau_destul de o! obisnuite in Egipt si nu se e poate | fi sorocit esclusiv la domnia. : faraonilor ¢ cu acest nume. pentru~ase-aséza acolo—va s& zic& cu un veac mai inainte ~in finutul Gesern exista deja o parte de loc sub denumirea de Raam: zes, care lesa si fost dat lor pentru asezare (Fac. XLVI, 11). Descoperirile cele mai nou revarsi ined si mai multé lumina asupra acestui fapt. Din ele se vede, c& faraonul_ not dé mnirare, ci din contra e foarte firesc, daca f orasele din nou construit lea numit cu nu relativ -de~celalalt itomul, semenea ‘se intalneste | in, cronicelé, ce sé Tefeid. Ja_un period mutt mai timpuriu decat acela, in“care a avut foc domniile le Ramzesilor. Cu fie si nu numai pentru si ae ai Faraonti pare c& ar fi vrut si se intreaca unii pe alfif cu slava . lor razboinica si cu cladirile grandioase, cu care impodobeau regex dinfele for, si cu cat era mai renumit un faraon, cu cat era mai vestit’ domnia fui, cu atat mai mult gemea poporul sub tmpilas rea muncilor mai presus de putere si a impozitelor. Cel mai vess; tit faraon din acest period a fost Totmes Ill. Acesta a fost un Alexandru Macedoneanu! al Egiptului; in timpul lunget sale dom« 't) Lepstus Konigsbuch der alten Aegypter, tab. XXI,XXX-XXXIU, Istoria Biblica ; 2 18 nif de cincizeci de ani el a ridicat nenumarate monumente, temple mirefe si fortificafii. Egiptul si asa stétea in fruntea popoarelor. Ostirele lui patrunsera pana fa marginile fumei cunoscute pe attincea. Bogitii nenuméarate au fost adunate in tems plele lui si caravanele comerciale se intins deau spre dansul din toate farile. In ins scripfiile de pe peretii marelui templu din Harnac, dupd cum mfrturiseste Tacit, s'au insemnat ,tributurile impuse popodrelor sus puse. Greutatea aurului si argintului, cans titatea de arme si cutite, cadouri de fildes si miresme placute pentru temple ; cat grau si lucruri de tot felul trebuia s& prezinte fiecare popor*. Nemulfamindu-se cu acestea, Totmes Ill, ca si dea mai mult& méaretie ie sacs pabenes oe strdlucire domniei sale si, poate, ca sd botu (dupa un monument satisfacé slabiciunea sa personala a iubirii eaiplean) de slava, a intreprins nu mai putine de 14 expeditiuni in diferite fari, din care el necontenit se intorcea cu prad& bogata si cu turme de captivi. Legiunile sale nu numai ca inundau f&rile vecine, Palestina si Siria, ci p&trundeau si in Me- sopotamia, ba chiar si in India. Dupa terminarea expeditiilor se cereau monumente grandioase si temple pentru eternizarea lor, si poporul trebuea sd lucreze si sd munceasca neobosit la cons ‘struirea lor. Poefii alcdtuiau in cinstea lui poeme entuziaste, in care se canta slava si virtufile lui, slivind pe impodobitorul padméantului“, iar poporul gemea sub greutatea impozitelor si a muncii, ce se cereau dela dansul pentru crearea majestatei cantate. Razboaele nesfargite cereau: oameni si bani, si deaceea se spori panala imposibil slujba militara si se intaéri strangerea de bani. Cu ce silnicii si nascociri se faceau acestea din urma, se poate vedea din scrisoarea, ce ni s’a pastrat din acest period. Intr’insa se povesteste cum ,strangatorul de dari se apropia in barca sa fa pontonul unui anumit finut pentru adunarea péarfii guvernamentale de gréu. Oamenii lui inarma{i cu toege, si negrii lui, cu ciomege de palmier in méni, strigau: Unde-i graul vostru? Si nu se putea cu nimic infrana navala lor. Daca ei nu erau satisfacufi, atunci insfécau pe bietul nenorocit, il tranteau la pamant, if fegau siel tarau fa canal gil aruncau in apd cu capul in jos; vecinii fugeau, ca s& se ingrijascé de propriul lor grau. Pe femeea lui o legau si o duceau impreund cu copiii ei cu 19 dansii*'). Dup& obiceiul tuturor marilor faraoni, Tutmes 1 a intres prins o mulfime de construiri grandioase: temple, palate, statui colosale, obeliscuri gi cladiri publice. De catre els’a zidit cel mai vestit templu din Egipt, asa numitul,, marele templu“ din Harnac, Ruinele lui impreund cu colosii din vecinatatea lui si astazi inspi- T& © superstitioas’ mirare fafa de grandoarea lui. Si la toate aceste constructiis'a cerut munca silnicd si in dar, care s'a si impus isra- elitilor si celorlalte neamuri aduse in robie. Toate neamurile de obarsie strdind si de origin’ semita, care populau Delta, trebuiau gu sudori de sange s& cladeascd maretia gi slava slui‘faron. Cand nu se gaseau la ind&man& brafe de munca se farmau partide de vanatoare pentru vanarea de negrii in Etiopia si mii de acestia se aduceau in lanfuri fa munc&. Partidele acestea. de-;vanatoare duceau pe lucratorii sleifi in minele de piatra, fi, ob! blocuri mari de granit si cu sforfari uriase sa le. tarascd 1a locul constructiei; fi sileau s& sape canale now, ca s& fac& loc mai larg pentru preumblarea iahturilor faraonene, s& facd c&ramida si s& frdmante lut gi var pentru cl&dirile in constructie, sé ridice apa din Nil in canale pentru udarea cémpiilor, cum se poate vedea aceasta si astazi pe malurile Nilului, unde lucratorii, desbra- cati, lucreaz& ca niste masini toata ziua sub soarele arzator. Cu un cuvant, ,la fiecare lucrare fi sileau cu cruzime,“ sub loviturile de toiag a supraveghetorilor inevitabili, dar si in toate timpurile viafa claselor de jos ale poporului in Egipt a fost grea sitristd. Voinfa despoticd totdeauna a domnit pe malurile raului sfant, si pentru satisfacerea capriciilor sale a sacrificat zeci de mii de viefi ome- negti. Chiar in secolul prezent la siparea canalului Mahmud au perit 30,000 de oameni, pe’ care isau silit s& ‘sape canalul cu méanile goale, fara lopefi si casmale ~ au perit de munca istovitoare sub loviturile supraveghetorilor faéré mila. Fara indoial& tot prin asemenea munci neomenoase erau apasafi si vechii israelifi, si gemetele gi strigdtele lor se pot auzi in cantecele sfasiitoare de suflet ale felahilor, actualii parias ai Egiptului. Indeplinind munca de robi, felahii canté Pe capetenille noastre Canli si m&nanice, Si stl hartineasca, Ei ne omoara ptin foame, Prin foame ne istovesc, Ei ne bat pe nol, 1) Maspero, Du genre epistolalre chez les anclens Egyptiens. Lenormant, Manuel de Thistolre de Orient, vol. I, pag. 423, 20 Ei ne bat cumplit. -Dar este Cineva si peste ei, Acelasd va pedepsi cumplit, Da, cumplit ti va pedepsi'). “Cu toate c& istoria robiei israelitilor in Egipt se reflecteaza, aga zicand, in fiecare hieroglifé a vechilor monumente egiptene, dar prin 6 ciudatd intamplare pand: acum totusi pe aceste monus mente nu s’a gasit nici un nume, care s'ar referi la evrei si far numi si iar simui pe ei cu unul cu vreuna din riumirile instisite de ei. Invatatii egiptologi isi pun toate sforfarile sd descopara ceva asema&ndtor cu numirea de ,evrei“, ,iudei*, sau nizraelifi*, “si sforfarile acestea au rémas aproape cu totul fara rezultat, Peo inscripfie Brugsch a cifit numirea Fenhu, care se referea fa niste captivi, care erau ocupafi cu munca grea a transportului blocurilor de piatrd din petraria Rufu (Troia zice Strabon) la Memfis-gi fa alte orase. Cuvantul ,Fenhu“ inseamnd »purt&torii toiagului p&storesc“ si munca acestor captivi cores+ punde muncei silite, a israelifilor din timpul robiei lor in Egipt. »Cu acest nume, spune Brugsch, se numeau neamurile pastoresti si nomade de origina semiticd, care trdiau in vecinatatea Egiptus lui si, trebue s& presupunem, se aflau cu Egiptul in acelasi rae port, ca si evreii 2)". Dar aceasta numire, ca adectivald, are un caracter prea’ general, ca s& poata fi referita special la evrei, si pelanga aceasta nu are asiménare de sunet cu numirea acestor din urm&. Egiptologul Chabas a incercat sd identifice alt neam de robi cu israelitii supusi la robie. Cafiva ani ‘acum in urma in unul din papirusele muzeului din Leiden a descoperit numirea unui neam, care se citeste aperiu. Neamul acesta era ocupat cu trans sportarea pietrei pentru zidirea templului soarelui, ridicat de Ramzes cel Mare aproape de Memfis, si egiptologul afirma, cd »aperiu“ nu este altceya decat pronuntia egipteand a cuvantului evreu*). Dar pelanga dificultitile cronologice, legate de presupunerea exis: ten{ii evreifor in Egipt in timpul acestei domnii, aceasta parere se combate prin alti descoperire, care araté pe acelas neam aperiu‘in robie fa egiptenisubRamzesV, adicd fa mult vremedupé esireaevrei= lor din Egipt‘). O asemanare mult mai apropiaté de numirea evrei era cuvantul gasit in o tablifa statisticd din Harnac, zidit de Totmes 4) Nassau Senior, Jurnal in Egypt, 1856. Stephen, Incidents and trovel in Egypt Now lork, vol. [, p. 22. 2) Zeltschrift for Aegypt. Sprache 1867. 3) Chabas Mélanges, Sér. 2 p. (44. 4) Speaker's, Commentary, vol. 1, pag. 46, aes IIL. In tabela diferitelor nationalitafi, al 79-a se noteaz neamul heber sau €ou, care sun& tare apropiat de haberim sau cum ziceau nouii evrei,) Causa unei asemenea taceri a monumentelor egiptene relativ de evrei se explicd prin particularitafile referinfelor egiptene catre unele sau altele din faptele vietii istorice a {arii, Egiptenii_erau foarte sensibili_pentru_cinstea sislava_férii_tor, si deaceea daca ei se sileau din toate puterile si eternizeze pe monumente acele fapte si evenimente istorice, care puteau servi spre proslavirea Egiptului, apoi pe de afta parte se sileau in tot felul si stearga tot ceeace putea’ servi ca amintire despre niste fapie si eveni- mente de natur& contrara. Prin asta intre altele se explic& si acel fapt insemnat, ca cu toata stapanirea indelungata a hicgilor in Egipt, egiptologii numai cu mare greutate au putut gasi urme intregi ale acestui period, amintirea neplacuta a cérujia a fost stearsi de pe monumente de faraonii indigeni. Nu arareori au fost cazurt, cand noul faraon daréma toate monumentele ridicate de faraonul predecesor, urat de dansul pentru ceva, si stergea depe padméant amintirea lui. Deaceea e asa de greu cateodaté a trage o linie succesiva a domniei dinastiilor si faraonilor, si cu o deosebitd greutate e injugaté cercetarea acelui period, care se refera la domnia hicsilor. Deoarece cu sederea israilifilor in Egipt si ins deosebi cu iesirea lor stau in legatura fapte si evenimente, care s'ar putea considera foarte injositoare pentru mandria {ari si pentru orgoliosii sti faraoni, apoi deaceea acesti din urm& au si nimicit toate monumentele, care ar fi putut sluji ca amintire des: pre aceste evenimente neplacute. Dar istoria n’a putut fi biruitd chiar nici de autocrafia ne- marginit’ a faraonilor. Dac& au fost sterse si nimicite monumente singuratece, care priveau acest period nefericit si rusinos pentru Egipt, apoi totusi mersul general al viefii si al raporturilor sociale si de stat ne prezinta un tablou atat de izbitor credincios istori- sirei biblice, incdt ajunge singur acest tablou general, ca sd ree dam aceast& tain’ neplacut& a istoriei Egiptului, Dar si afaré de asta ni s’au pastrat si monumente singuratece, care prin confi- nutul for ne amintesc uimitor evenimente legate cu istoria petres cerei israelitilor in Egipt si cu impilarea for din partea guvernului tui faraon. Un papirus, care se referé fa periodul examinat, ree produce viu inaintea noastra tabloul facerei c&ramidei, care alc’: tuia o parte de munca, impus& israelifilor. ,Doisprezece petrari, spune autorul papirustilui, afaré de oamenii, care se ocupau cu facerea c&r&mizei in orasele lor, au fost adusi aicea sd lucreze la zidirea caselor. S& fac& fiecare din ei numérul hotarat de cd+ 22 ramid& in fiecare zi. Ei nu trebue s& slabeasc{ munca la casa nou’. Intru aceasta eu mA supun poruneii, dati mie de stapa- nul meu“'), Acesti petrari si fucratorii facdtori de caramida, adusi din orasele lor pentru facerea unor: case si care lucrau obligator ,un anume numér“, dacd nu se identifica cu israelitii, apoi cel putin ne arata totusi acea situatie sociala, in care se aflau si acesti_ din urmd in timpul fucrufui in Egipt. Pe locul fostului oras Raamzes, construit de israelifi, se pot vedea cara: mizi enorme, facute din malul Nifului, uscate la soare si ames: tecate cu pae, si chiar dup& parerea unui astfel de cercetator prudent, ca Ebers, nu va fi o indrasneala a crede, c& aceste cad« rémizi au fost pregatite de méanile israelifilor’). Dar un monu« ment mai insemriat din cdramida egipteana s'a descoperit in grop: . nifa de’ pe dealul “Adrel-Curnah, care se refera la timpul fui Totmes Ill. Acest monument ne prezinté un tablou, care repre- zint& munca silnicd a facerei de c&rémidd si a construirei unor case. Lucratorii sunt ocupati cu diferite feluri de munca: unii cara cu caldarile apa dintr’un iaz, alfii rup fut dintr’un mal, alfii fac céramida, o cara cu osebite coromasle fd locul cladirii si alfii, in fine, sunt ocupafi cu insesi zidirea edificiului. In mijlocul ace- stei gloate muncitoare se-remarcé v&dit supraveghetorii, dintre care unul aplicd toiagul sdu pe spatele unui lucrator lenes, iar altul linistit sede pe o piatra din apropiere, finand totusi toiagul sdu intr’un chip destul de ameninfator *), Inscriptia, care insofeste acest tablou explicd, c& acestia sunt captivii pe care i-a adus Totmes Ill pentru construirea templufui zeului Ammon, si tot aicea se descrie rolul supraveghetorilor. ,Supraveghetorul princi- pal vorbeste ziditorilor: toiagul e in mana mea. Lucrati harnic cu manile. Nu va leneviti, sd nu ramanefi in urma}“ Unii din acesti captivi poarta traésdturi destul de vadite ale tipului evreesc si au barbi, care-i deosebea de egipteni. Pe cérémizi de obiceiu se punea pecetea faraonului, in timpul caruia se construia cladirea si Wilkinson observa, c& ,cdramizife, care purtau numele fui Cérdtorit materialulul de constructie (dupa un monument egiptean). 1) Papyrus Anastasl, dosul Chabas, Mélanges Egypt, ser. 2pag. 133. 2) Ebers, Durch Gosen, pag. 75. 3) Vezl o parte din aceasta tnchipuire {a inceputul capitotulul prezeat. 23 Tomes Ill, au fost gasite, mult mai multe decat c&rdmizile din vremea altui faraon*, iar alt egiptolog adaogé: ,,ciramida gasité in Egipt gi referitoare 1a timpul acestei domnii, totdeauna are intr’insa amestec de pae“. In asta nu se poate sé nu vedem cons firmarea izbitoare a istorisirei biblice despre faptul, ci israelitii trebueau sd procure pae pentru facerea numirului sorocit de c&r3- mida’). In genere monumentele egiptene adesea vorbesc de facerea c&rimidei cu ajutorul muncei silnice a unor captivi, dar c& prin acesti captivi nu putem infelege captivi de razboiu, se poate conchide din aceea, cd de acesti din urma totdeauna erau tare-putini adusi din expeditiile militare; asa c& in cele mai stralucite expeditii se observa cu ingrijorare abea zeci de acestia. Probabil sub acesti cap= tivi trebue s& infelegem diferiti straini, care locueau intre hotarele Egiptului, pe care egiptenii fi apuca cu forfa dela locurile unde fraiau ei siei aduceau la munca, cum se petreceau aceasta si cu israilitii. Caracterul silnic al acestor munci de asemenea se doves deste prin prezenfa permanentaé a supraveghetorilor inarmafi cu toege. Pe tabloul din Boni-Hasan se inchipueste, cum supraveghetorii pedepsesc pe muncitori. Unii din acestia din urma desbracati si lungiti la p&mant, doi fi fin de mani si unul de picioare, far supra: veghetorul fara crutare revars& loviturile pe spinarea goala. Tot la o asemenea pedeapsa sunt expuse pe alte tablouri si femeile. Ce se atinge de insesi supraveghetorii sau de sefif peste muncitori, apoi erau funcfionari ai guvernului, sub supravegherea cérora se aflau anumite finuturi, la randul lor divizinduse in plisi mai mici, se aflau sub gefia unor supraveghetori mai mici. Pentru ‘inlesnirea conducerei lucratorilor, ei alegeau chiar dintre israeliti supraveghetori ajutori, pe care si puneau raéspunderea pentru bunul mers “al lucrarilor, Aceasté masurd din urma putea sé aiba si in- semnatate politic’, deoarece producea impértire in popor (intre supraveghetori si lucr&torii de rand) si prin aceasta slébea unita: tea morala si puterea fui politica. Totusi cu toaté ap&sarea si impilarea din partea guvernului, tanarul popor crescu repede la numér si in putere; si sub impre> sia, poate, a expedifiilor orientale militare a egiptenilor prin pas mantul Gesem, infr’insul se desvolt& pasiunea razboit Aga un grup din semintia lui Efrem facu incursiuni in fara filistienilor si captura vite. De sine se infelege c&.asemenea inclina{iuni nu se putu s& nu inspire teama -guvernului, c& acest popor razboinic, 1) Esire, V. 12, Marturlife referitoare fa asta sunt grupate complect In scrlerea profesorulul T. G. Eleonschl: [storia poporulul_Iscaelit.tn Egipt*. Sanct Petesburg, 1881, 158-161. 24 infuriat din pricina:impilarilor,. poate s& pricinueascd mari difi« cult&fi politice in caz de-r&zboiu, sau poate s& asd cu sila din fari.si s& o lipseascd: de puterea de muncé. in dar. Vazind ca munca, munca cea mai’silnic& nu este in-stare sé opreasca cress terea tan&rului popor, guvernul celcrud se“hotari s& recurga la miasuri extreme, de. care e capabil numai despotismul oriental. La inceput s’a.dat.porunca tainicd -moagelor;. s§- omoare, pe nouii nascu{i de parte barbateascd. Dar aceasti porunca intimpind pro- testul t&cut in simful moral a reprezentantelor. moaselor din vechiul Egipt, si rémase. fara efect, »pentrucd moasele se temeau de Dumnezeu si nu faceau cum le vorbise lor regele Egiptului* (Es. I, 15). Atunci faraon - furios, repeté aceast& poruncaé pentru tot poporul si mai ales catre slugile regale. Si iaté fa gemetele pos porului sub greutatea muncilor se adaose gemetele mamelor. Dar in mijlocul acestor gemete a poporului izraelit se néscu marele izbavitor ~ Moise. > —$£€ Valea orasulut Teba. CAPITOLUL II TINERETA LUI MOISE n timpul petrecerii israelitilor in Egipt, intre dan- sii tribul lui Levi se remarca drept unul din cele mai talentate si mai adaptabil 1a cultura egiptean’. Si in genere tofi israelifii nu raméé seser& strdini de aceast& cultura si*si insusise diferite meserii si cunostinfe. Dar tribul lui Levi mergea din acest punct de vedere inaintea tu - turora sisgi insusise dela egipteni pana gi inalta lor infelepciune ~ arta scrisului, pe care pose- dandu-o, el fireste ocupa o pozitiune exceptio- nal& intre celefalte triburi. Ca mai talentat si mai cult, el odat& cu aceasta intrupa mai des plin in sine senzul istoric si religios al popo- rvlui; intr’insul s'au p&strat mai vii tradifiile pa: rintilor, mai integral traia credinta stramosilor si, ca intr’'un sicriu viu, se pastrase asezimintele lor. In acest trib se concentrase asa zicand sufletul” poporului, si in timpul celei mai grele robii si injosiri se ascundea scdnteea constiinfei naflo- nale, Anume dela aceast& vatra a sufletului poporului a si plecat pentru dansul izbavirea. In mijlocul tribului, trata modest familia 26 fui Amram si Iohavedei. Ea-prin nimic nu se remarcase, decat doar prin aceea, cd mai puternic si mai in intregime decat alfii pas: trase credinfa parinfifor si se sileau mai mult ca alfii s& 0 inras dacineze in copiii lor: fetifa Mariam si ba&efasul Aaron. Timput acela era greu pentru tot poporul. Politica egipteand de impilare atinsese punctul sdu culminant. Despotismul faraonilor cduta mij- loace mereu noua, ca sd impedece cresterea tanarului popor si sd zdrobeasc& puterea lui moral, si nu se opri nici in fafa oficarei neomenii. A fost edat chiar si edictul sangeros privitor fa ucides rea tuturor copiflor nou nascuti, si cand acest edict incepu a se aplica, lui Amram i se nascu al doilea fiu, aducand in loc de bué cutie in familie, o stragnicd durere. Copiful era neobisnuit de fru- mos si nefericita mama in. curgere de trei luni f-a finut ascuns de ochii dornici de sénge a ispravnicifor tui faraon. Dar al mai finea ascuns nu mai era cu putinfa, si ea se hotari la un pas desnédajduit, indicat ei poate de tradifia pastrat’ in neamul for despre regele Sargon al Haldeei'). Ea facu un sicries de pas pura, il unse bine cu asfalt si smoaldé, ca si nu intre apa, si punénd copilul intr’insul, cu rugaciuni si lacrimi, puse pres fiosul sicriegs pe apa in unul din canalele Nilului, plin de stu- harie, incredinfandusl Providenfei si supravegherei usoare a cos pilei de 12 ani, sora nefericitului copil. Trestia de papirus care se afl astézi numai mult mai fa sud pe malurile Nilului Alb, in acel timp crestea si pe toate canalele late ale Deltei nor- dice, unde traiau israelitii si unde se afla in noile palate ale Deltei resedinfa- curfei lui faraon. Cu frunzigul sdu trestia putea apara copilul'de razele dogoritoare ale soarefui, si totodaté acoperind, +aul, prezenta un loc ind&ménos, unde damele ‘dela curte se puteau scalda fara jena din partea pudicitafii femenine. Cursul lin si adan- cimea nu tocmai mare a apei prezenta sub ambele raporturi. o mai mare indémanare decét cursul lat si repede al Nilului insesi. Acest mic eveniment, care:a avut in urma o importan{a asa de enorma in istoria omenirii, s’a petrecut sub domnia faraonului Totmes I. Dupa indepértatele sale expedifiuni, fui ii placea sisi 3) Pe una din placile bibliotecci regale din Haldeea se istoriseste urmatoarea aulo~ biografle a ful Sargon Ir Eu, Sargon, marele rege al Aganel. Mama mea era din neamul posesorilor de pamant, dar eu n’am cunoscut pe fatal, meu. Eu am fost nascut talnie in oragul At\upirant, pe mafurile Eufratulul. Mama mea m'a pus ntr'un cog de papurd, uns cu sinoald st mba dat drumul pe rau, st apa n’a putut s& patrundé la mine, Raul m’a dus pandla’ focuinta ful Acki, cdratorut de apa, gl acesta In bunatatea lu! m’a scos din apé si m’a crescut ca pe propriul sdu flu. Dupa aceasta m'a pus. gradinar, si Istap.mla dat binecuvantare sl cu * trecefea anifor m'am fécut rege’. Smith, Chaldaean Genesis, p. 299, 27 petreac& timpul de odihna in castelele de pe granif%, ca de aicea cu mai mult& ind’manare si intreprind& noui expedifiuni. El avea trei copii~dela prima sofie: o fiici si dela a doua doi fii. Principesa Hatsasu era fiicd iubita a lui faraon si de aceea a jucat mare rol in istoria Egiptului. Dup& legile Egiptului, care cereau pastrarea curdfeniei sangelui, ea trebuea sé devina feraeia fratelui ei master,.printul mostenitor, care s’a urcat pe tron dupa moartea tat&lui siu, sub numele de Totmes II. Dar acesta era scurt la minte si curand pirasi scena iar femeia lui, energicd si inteleapta Hat-asu deveni caérmuitoare cu depline* puteri a {arei, desi siin calilate de epitroap&a frateluistu mai mic Totmes Ill. Aruncand de pe sine valu! vaduviei ea incepu sd se arate in’ toata stralucirea si mérefia faraonilor, in 5 calitate de regina cu depline drepturi, im- bracaté in haine barbatesti, cu coroana si insignele regale. Cas&torid ei vadit a fost nenorocit& si ea acum devenind regi na, isi rézcbun& pe amintirea barbatului ei stergandu-i numele de pe toate monumen- tele si in locul lui punand numele séu, la rand cu numele tatélui ei. Ea continua energic cu ridicarea templelor si palatelor incepute de tata! ei, dar aceste fucrari nu putura satisface ambitia reginei. Ea orga, nizi o expeditie pentru descoperirea de pa&manturi nou, si corabiile ei p&trunser& departe pe {armurii Africei, descoperind fari noua si aducdnd tezaure noué. Peretif templefor, construite in timpul ei, in ine = scriptiile lor istorisesc despre minunile in ryesta papirus din Palestina treprinderilor acestei vestite femei. Dupa apuseand. intoarcerea din expedifie, ea fu intampi- “ nat& cu parada luxoasa. Tezaurile aduse se consacrara solemn ze« ului Ammon, sub protectia céruia se intreprinsese expedifia. Se statornici o noua sirbatoare in cinstea lui, si regina isi facu esi rea la aceast& sirb&toare in cele mai scumpe haine, cu ,,mantie de bl&ni de leopard cu incheietori de aur pe umere si toatd mi- rosea ca 0 roza in plina floare“. Lectica sfant& a lul Ammon sas crificatorii o purtau pe umerele lor, in sunetele muzicei . sia im= nelor, si enorma procesiune a demnitarilor curfii, ostasii si ceis alti slujbasi si sacrificatori se indreptard spre templu, printfe mas 28 selé necuprinse de ochi ale poporului, care umpleau vaedubul de strigite de bucurie. Anume aceasti vestita regina, cand era inci principesd si trdia: la-tatil séu, plecdand cu prietenele sale s& se scalde, gasi in papurig sicriesul‘cu un copil plangand. Inima buna a principesei se induiosi de milS la vederea soartei nefericite al copilului lepd dat. Ea infelese, cd aceasta este jertfé nevinovata a crudului edict ~al- tat&lui ei contra israilifilor si nddajduind in puterea iubirii pa- rintesti: fafa de: dansa, se hotirt si méntue copilul si chiar sé infieze. Ea lu& o maricé dintre israelitence, care se dovedi apoi a fi chiar mama copilului, Iohaveda, si astfel Pronia indrepta si criegul viefii pruncului c&tre métirea jstoricd si spre slava unis versala. Cand pruncul crescu, principesa la fuat fa sine in palat, il infi& oficial sii puse numele Moise, ,pentrucd ea zicea eu din apa fam scos* '). Monumentele in m&sura mare confirma aceasta istorisire bi- blicd. Judecdd dupa actiunile fibere ale acestei fiice a fui faraon, trebue s& presupunem, c& ea se bucura de o deosebita influenta asupra fui faraon, iar faptul acela, cd ea in urmé inifid pe aceastd infiat{ stransurd din dispretuitul popor israelit in toat& infeleps cfunea egipteand“, violand astfel privilegiul de casté, cu ravnd p&zit de sacrificatori, ne araté, c&é ea in acel timp se bucura deja de inraurire asupra fui faraon. Pe temeful monumentelor se poate ar&ta satisf&c&tor, cd in toat& linia faraonilor, incepand cu dinastia a treia, cand pentru prima oara intré in intrebuintare aceasta numire, pana la cucerirea persand, pe o intindere de timp de peste sasesprezece veacuri se cunoaste numai o singura res gina, care carmueste independent fara. Numele ei se intalneste pe monumente in forma deplind si anume Hat-asu. ~ Numit ~ amun, si anume in acel foc, unde se putea astepta el dupa istorisirea biblic’, in calitate de stranepoaté a regelui, care nu cunostea pe Iosif. Regina Hatasu pe monumente necontenit se inchipueste cu barba, in sens cd ea era regind cu depline puteri, asemenea de pilda Ecaterinei celei mari a Rusiei, pe care 1) E5.If, £0. Tosif Flavie deriva acest nume dela cuvantul coptic mo — apa si sese = mintuit. E sigur, c& aceastd forma ebraizaté a numelui cgiptean, sl forma primitive egipteand a ful, dup pérerea majoritatil invatatifor, este Mesu, care adesa se intatneste pe monumentele egiptene st de scriitoril grect se red8 ca Mosis. Traducstoril alexendrent, evident, s'au inut de derivatiunea fui Flavie st redau acest nume Mw»o'¢. Poate ca regina in darea acestul nume:copifulul a avut tn vedere s& cinsteascd amintirea tatatul el, In numele cdruia Totsmes sau dupa transcrlerea greceases ToteMosis se aude numele Moise. Cerectarsa spectala a-acestel chestiunt vez Ia Th. G. Elconschl, In dizertatiunea sa _lstorla poporulut israclit in Eyipt’, Sanct Petersburg, 1884, pay. 222-250.