Sunteți pe pagina 1din 34

Principiile generale ale diagnosticrii autovehiculelor

1.1.Definitii Diagnosticarea tehnic a autovehiculelor reprezint totalitatea operatiilor tehnice si tehnologice necesare pentru determinarea strii tehnice si a capacittii de functionare a unui sistem sau a intregului automobil, precum si evaluarea acestora in raport cu conditiile de exploatare, fr demontarea pieselor sau a ansamblului respectiv. In acelasi timp diagnosticarea permite evaluarea resursei remanente si a capabilittii functionale a automobilelor, in limitele solicitrilor date de regimul de exploatare si a prognozrii duratei sigure de functionare (fr cderi). In cadrul operatiilor de mentenant apare necesitatea cunoasterii strii de degradare, nivelul reglajelor si interactiunea elementelor sistemului dat. cu o precizie ct mai mare, desi multi din parametrii care definesc capacitatea de functionare a unui ansamblu nu pot fi evaluati prin determinri directe (ex consumul specific de combustibil, precizia ajustajelor, etc.) Evalurile strii tehnice realizate prin metodele si mijloacele de diagnosticare tehnica, pe de alt parte, sunt necesare pentru limitarea solicitrilor n exploatare n functie de timp, astfel nct s se poat lua unele msuri tehnice de refacere a capacittii functionale, prevenind astfel avariile grave ale unittii tehnice respective La ntretinerea tehnic n exploatare a autovehiculelor, diagnoza tehnic are scopul de a determina starea de degradare a unei piese sau ansamblu, n corelatie cu nivelul nominal al parametrilor de functionare, asa cum se poate vedea n figura 1.1

Problematica diagnosticrii tehnice nu se limiteaz n activitatea de mentenant numai la determinarea strii tehnice ci si la evaluarea rezultatelor, adic a prelucrrii logice a constatrilor diagnozei.
Valoarea nominala a parametrilor de functionare

Evaluare

Determinarea masurilor tehnice de intretinere

Determinarea starii de degradare

Fig.1.1

Evaluarea strii tehnice pe baza diagnosticrii complexe necesit cunostinte temeinice despre structura obiectivului diagnosticat si a interactiunii elementelor componente. Se aplic procedee de gndire deductiv, care n cazul diagnosticrii complexe pot fi configurate prin tehnica de calcul, prin sisteme de expert sistem". Detectarea elementelor "rspunztoare" pentru o anumit stare a sistemului, d posibilitatea stabilirii unor tehnologii de diagnosticare specifice. Exemplu: combinarea informatiilor multiple, pas cu pas, ntr-o ierarhie logic ce defineste starea elementului n cauz (ex. simptome de functionare sau nefunctionare a sistemului si msurtorile de diagnosticare).

In fig.1.2 se prezint o schematizare a aplicatiei deductive a principiului "arborelui de defectiuni" n scopul determinrii elementelor care produc o stare definit (sau lipsa unei nsusiri de utilizare a sistemului). In exemplul prezentat in figura aparitia semnalului de diagnosticare A, B ... I la o anumit valoare actioneaz asupra elementului (a) care este rspunztor de starea observat a sistemului.

O caracteristic important a diagnosticrii tehnice este determinarea prin msurtori si evaluarea strii tehnice cu demontri putine sau mai ales fr demontare. Aceast nsusire este important deoarece demontrile repetate provoac o nou stare de rodaj fat de starea anterioar datorit configuratiei microgeometrice diferite a pieselor conjugate, ceea ce in final duce ia o intensificare a uzurii. Determinarea strii tehnice fr demontare a componentelor poate fi programat n perioada de exploatare pe baza unor ntreruperi planificate ale functionrii n cadrul programului general de mentenant Volumul de munc n cazul diagnosticrii fr demontare este n mod firesc mai redus ca n cazul demontrilor. Diagnosticarea tehnicii prin procesul su de msurtori are "rdcini" in tehnica msurrii, iar prin secventele de prelucrare a valorilor msurate si n informatic. Ca urmare a utilizrii polivalente a diagnosticrii n fabricatia, exploatarea si ntretinerea sistemelor tehnice, diagnosticarea tehnic s-a dezvoltat ca o disciplin partial a stiintelor tehnice avnd un pronuntat caracter autonom Domeniul principal de utilizare a diagnosticrii n procesul de mentenant a autovehiculelor l reprezint inspectiile tehnice planificate si operative, controlul calittii ntretinerii, reviziile impuse de legislatii pentru siguranta circulatiei si protectia mediului in general, n domeniul tehnic diagnosticarea are o vast arie de aplicabilitate pentru c are avantajul evitrii determinrilor subiective a strii tehnice si asigur precizia determinrilor cu un efort minim

1.2. Domeniile de utilizare n cadrul ntretinerilor tehnice In cadrul ntretinerilor tehnice, diagnosticarea are mai multe domenii de actiune care se intersecteaz partial n ceea ce priveste utilizarea mijloacelor tehnice de investigare, iar diferitele domenii de utilizare duc la strategii diferite. Una dintre cele mai frecvent intlnite este diagnosticarea functional. Diagnosticarea functional utilizeaz n general mrimi msurabile complexe indirecte, fcnd posibil determinarea capacittii sistemului de exercitare a unei functiuni, precum si efortul necesar ndeplinirii functiunilor respective. In functie de modul de efectuare, diagnosticarea functional poate fi realizat: intern (computer de bord) extern cu aparate specializate pe sistemele autovehiculelor.

Diagnosticarea defectoscopic are menirea s determine: cauza defectiunii, localizarea elementelor defecte sau a dereglajului: parametrul de stare modificat Functia de evaluare a diagnosticrii defectoscopice are n vedere stabilirea msurilor de repunere n functiune a sistemului. Starea de defectare trebuie determinat fr demontare, numai pe baza comparrii parametrilor de diagnosticare msurati, cu valorile limit a parametrilor respectivi. Diagnosticarea duratei remanente de functionare este un alt domeniu de aplicatie al diagnosticrii tehnice. Diagnosticarea defectoscopic si diagnosticarea resursei (duratei) remanente de functionare formeaz mpreun diagnosticarea de degradare

1.3. Tipuri de diagnosticare

1.4. Clasele diagnosticrii tehnice


Din punct de vedere al scopului si domeniilor de aplicatie a diagnosticrii tehnice in cadrul mentenantei automobilelor, se deosebesc cinci clase de diagnosticare. Diagnosticarea empiric -se face o evaluare a strii tehnice pe baza datelor nominale obtinnd o decizie de forma bine-ru Se poate utiliza n cazul unei diagnosticri globale. Diagnosticarea tehnic simpl se aplic la stabilirea strii tehnice a sistemelor automobilului cu ajutorul aparatelor de msur de regul cu indicatii analogice sau digitale speciale sau legate de tip (sistemul de alimentare, sistemul de frnare sau directie, etc). Diagnosticarea tehnic simpl se utilizeaz n cadrul diagnosticrilor globale (defectoscopice) sau planificate care se practic la societtile de transporturi. Diagnosticarea tehnic cu un sistem de aparate de verificat si evaluarea statistic a strii de degradare -Starea tehnic a sistemelor automobilului se determin cu un complet polivalent de aparate asistale de calculator cu afisaj digital. Diagnosticarea tehnic cu un complex verificat de aparate si prelucrarea automat a informatiilor - o determinare cuprinztoare a strii tehnice a sistemelor se realizeaz prin intermediul aparatelor de msur coroborate ntre ele, constituind un complex.

Evaluarea rezultatelor se realizeaz in comparatie cu limitele de deteriorare fundamentate statistic sau tehnico-stiintific sau pe baza prognozelor resurselor remanente de functionare stabilite anterior. Datele de msurare. n cadrul acestei forme de diagnosticare, se prelucreaz automat iar pe imprimant se obtin msurile de repunere n functiune {reglajele necesare. nlocuiri, etc). Diagnosticarea automat. - Se caracterizeaz prin determinarea si evaluarea tuturor parametrilor de diagnosticare ntr-o succesiune continu automat. OBS: Clasele de diagnosticare amintite mai sus sunt destinate n primul rnd diagnosticrilor exterioare. Pentru diagnosticri interne sunt realizabile diagnosticri tehnice simple, diagnosticarea asistat de calculator si evaluarea statistic a strii de deteriorare pn la indicarea unor msuri de ntretinere Nivelul actual este reprezentat de clasele 3-4 si in cazuri simple 1 si 2, clasa a 5-a se aplic la sisteme complexe (motor instalatie de frnare etc

1.5. Tehnologia si structura procesului de diagnosticare Un proces de diagnosticare din sfera mentenantei automobilelor poate fi: procesul de msurare pentru diagnoz procesul de evaluare a rezultatelor. Valorificarea rezultatelor diagnozei pentru ntretinere si prognozare se realizeaz printr-un proces partial de prelucrare a datelor obtinute la verificarea mai multor unitti (automobile, motoare de tip asemntor) ntrun interval de timp sau asupra unui singur exemplar care a fost supus unui sir de verificri ntr-un interval de timp dai.

In figura 1.5 se prezint schematic structura procesului de diagnosticare din acest punct de vedere si ntreptrunderea dintre procesul de diagnosticare si procesul de ntretinere. Sgetile indic fluxul functional.

1.6. Succesiunea operatiilor de diagnosticare In scopul mririi eficacittii diagnosticrii (ex.: cstigul de informatie n raport cu efortul depus), importante sunt combinatiile si desfsurarea diferitelor feluri de diagnoze precum si succesiunea n timp n procesul de exploatare a automobilelor In figurile 1.9 si 1.10 se prezint succesiunile posibile ale operatiilor de diagnosticare. O verificare principal este o diagnosticare complex care se realizeaz la intervale mari. Verificarea intermediar, eventual, este o diagnosticare total sau partial pentru precizarea rezultatelor verificrii principale.

1.7. Rolul diagnosticrii n procesul de exploatare a automobilelor

In cadrul mentenantei automobilelor, diagnosticarea are un rol de regulator al procesului de ntretinere tehnic. Pentru a asigura eficacitatea diagnosticrii n ansamblul procesului de exploatare, este necesar s fie ndeplinite urmtoarele conditii: combinarea operatiilor de diagnosticare cu operatiile curente de ntretinere tehnic (splri, gresari, curtri etc), legtur necesar avnd in vedere c unele operatii de diagnosticare presupun o pregtire prealabil a automobilului (splri, curtri), urmrindu-se astfel reducerea timpului de imobilizare a automobilelor; combinarea diagnosticrii cu operatiile de ntretineri si reglaje, instalatiile de diagnosticare trebuie s coopereze nemijlocit sau mijlocit cu instalatiile de ntretinere aceasta deoarece pe de-o parte, sunt necesare mici ntretineri ntre dou diagnosticri partiale si pe dealt parte, utilizatorului i sunt de mai mic important datele privind starea tehnic a autovehiculului dac nu sunt urmate de operatii de ntretinere care deriv din evaluarea diagnosticrii. diagnosticarea tehnica s se efectueze n timpii de stationare admisi ai automobilelor, iar timpul efectiv consumat pentru diagnoz s fie mai redus dect timpul necesar nlocuirilor partiale ale elementelor defecte

Avantajele efecturii operatiilor de mentenant n exploatarea automobilelor in general, pe baza diagnosticrii asigur o sene de avantaje cum ar fi: functionarea sigur n exploatare cu luarea n considerare a conditiilor variabile de exploatare; micsorarea timpilor de stationare conditionati de ntretinerea tehnic; reducerea timpului efectiv de lucru la operatiile de ntretinere prin diagnosticare defectoscopic; exploatarea sigur a automobilelor la parametrii economici optimi si n concordant cu normele de poluare; economii de materiale de ntretinere prin larga utilizare a rezervelor de uzur existente si o ntretinere dependent de defectiune. Aceste avantaje sunt posibile printr-o organizare optim a procesului de diagnosticare, reducerea erorilor de diagnoz si evaluarea corect a rezultatelor diagnosticrii, corelate cu comportarea automobilelor n conditiile specifice. Totodat n acest sens se impune asigurarea unei cooperri favorabile ntre diagnosticare si ntretinere

1.8. Parametri de diagnosticare In sistemul de diagnosticare elementul esential l constituie parametrii de diagnosticare deoarece ei influenteaz ntreaga structur a sistemului. Functionarea automobilelor este conditionat de interactiunea ntre piesele constituite n structuri n serie sau n paralel, precum si de interactiunea cu mediul exterior.
Parametrii care tin de procesele fundamentale si care determin functionabilitatea automobilului: puterea motorului, consumul de combustibil, spatiul de frnare, deceleratia, gradul de patinare al ambreiajului. temperatura lichidului de rcire. Acesti parametri dau informatii globale asupra strii tehnice generale a automobilului sau a unora din ansamblele sale. Parametrii de diagnosticare care deriv din fenomenele care nsotesc procesele fundamentale: vibratii, zgomote, modificri chimice etc. Aceast categorie d informatii mai nguste, dar restrnge aria de investigatie, localiznd defectiunea. Diagnosticarea pe elemente o succede pe cea general atunci cnd la diagnosticarea general a rezultat necorespunztor si urmreste s determine exact starea tehnic a ansamolelor (motor, transmisie, frne etc ) preciznd si necesitatea de ntretinere sau reparare. A treia grup a parametrilor de diagnosticare sunt parametrii geometrici care contin mrimi ca: jocul axial si jocul radial, coaxialitatea, cursa liber, paralelism, unghiuri. Parametrii geometrici dau informatii limitate dar concrete asupra strii tehnice a organelor aflate in interactiune.

Alegerea parametrilor de diagnosticare se face n functie de caracteristicile lor care exprim legturile lor cu parametrii de stare. Particularittile parametrilor de diagnosticare sunt: 1 univocitatea; 2- sensibilitatea; 3 - informativitatea; 4- repetabilitatea (stabilitatea), 5 - economicitatea.

1.11. Prognozarea duratei remanente de functionare a automobilelor pe baza diagnosticrii In ultima etap a lucrrilor de diagnosticare se efectueaz analiza rezultatelor diagnosticrii automobilului. Prognoza permite prevenirea defectelor, evidentierea uzurilor normale, analizarea procesului de mbtrnire a pieselor, indic parcursul pn la prima reparatie si intre reparatii, prentmpin demontrile inutile. De asemenea, prognoza micsoreaz n mod sensibil manopera lucrrilor de reparatii. Prognozarea se bazeaz pe rezultatele diagnosticrii si se reduce la determinarea capabilittii tehnice remanente sau a capabilittii garantate pentru o functionare fr defectare a mecanismelor, instalatiilor si agregatelor automobilului pn la urmtoarea diagnosticare sau reparatie. Precizia si siguranta prognozrii strii tehnice a componentelor automobilelor depinde, nainte de toate, de msura n care se cunoaste legitatea general a schimbrii parametrului de control in corelatie direct cu conditiile concrete de exploatare.

Forma functiei care determin capabilitatea remanent, n dependent de timpul de functionare, este urmtoarea:

D = D0 + bt
unde D0 - valoarea iniial a parametrului controlat b- coeficient de proportionalitate t- timpul de funcionare al componentei respective - indicele gradului ecuaiei

t rem

Dlim D0 1 = td D D d o

unde Dlim valoarea limita a parametrului Dd- valoarea gsit parametrului in timpul diagnosticrii Td timpul de funcionare de la nceputul exploatrii pn la diagnosticare

Daca nu este cunoscut parcursul (timpul td) de functionare de la nceputul exploatrii pn n momentul diagnosticrii, resursa remanent se determin pe baza parcursului intre dou diagnosticri.

t rem = R t

' 'rem
1

Coeficientul R se obtine din expresia

R=

Dd D0 1 Dd 1 D0

+1

t rem

Dlim D0 = ta 1 D D d 0

unde ta timpul de functionare intre 2 diagnosticri

1.12. Precizia si nivelul de ncredere al diagnosticrii tehnice 1.12.1. Criteriul preciziei n msurarea parametrilor de diagnosticare In practica diagnosticrii se utilizeaz o gam larg de metode si mijloace de diagnosticare a automobilelor. Aceste metode si mijloace sunt utilizate fie pentru diagnosticarea general (in ansamblu) sau a unor componente ale automobilului in statii specializate, fie o diagnosticare dinamic continu la bordul automobilului. Precizia optim la msurarea parametrilor se stabileste n functie de calculul resursei remanente de functionare, de modificarea elementului structural sau a! ansamblului, fat de momentul diagnosticrii anterioare. Precizia pe baza criteriilor tehnico-economice n concordant cu normele ISO se stabileste n felul urmtor:
limitele erorilor absolute de msurare sunt iar clasa de precizie = a 100% 2 Di

a = (0,2.... 0,35)Ai

unde Ai - abaterea limit a parametrului de structur (i) la care se fac msurtorile Di- valoarea limit a parametrului respectiv de diagnosticare.

Concluzie - Aprecierea autenticittii operatiilor de diagnosticare automobilelor

Scopul diagnosticrii sistemelor mecanice, electrice, electronice etc este de a evalua starea tehnic a unui agregat sau element structural - i - ce apartine sistemului conform valorii - j - a parametrului de diagnosticare. De autenticitatea si precizia msurrii parametrilor de diagnosticare depinde in mod obiectiv exactitatea in evaluarea situatiei fiecrui element structurai al sistemului, la un moment dat, de la care se recepteaz semnalul de diagnosticare. Pentru analiza legturilor ntre elementele de structur subansambleie automobilului si parametrii de diagnosticare, se propune schema structural din figura de mai jos

Stadiul autenticittii informatiei diagnosticului privind starea tehnic a automobilului trebuie sistematizat din dou puncte de vedere: sub aspect global i local Problemele globale directe se refer la stabilirea autenticittii A, (sau a probabilittilor erorilor de gradul I i II) n evaluarea strii tehnice a unui sistem (agregat) pe baza autenticittii - A, - a msurrii parametrilor de diagnosticare aferenti. Problemele globale inverse se refer la stabilirea autenticittii necesare - A - la msurarea parametrilor de diagnosticare pentru a se realiza un nivel cerut de autenticitate A, - n evaluarea strii tehnice a unui sistem (agregat) Problema local direct se refer la determinarea autenticittii -A, - la evaluarea strii tehnice a unui element structural - i - pe baza autenticittii cunoscute de msurare a parametrului de diagnosticare - j - iar problema local invers impune determinarea autenticittii necesare - A - a parametrului de diagnosticare pentru o autenticitate necesar Aj - a strii tehnice a elementului structural - i -. In vederea diagnosticrii automobilelor autenticitatea evalurii strii tehnice a unui agregat (problem global direct) situatie frecvent ntlnit se poale utiliza relatia:

Ai =

Aj

j =1

N- numrul parametrilor de diagnosticare dup care se evalueaz starea tehnic a sistemului

Curs 3
Diagnosticarea sistemelor autovehicului

Va urma ..