Sunteți pe pagina 1din 71

'Preot prof.

Petre Vintilescu
:...

I
I

Istoria Liturghiei ,in prime e trei veacurf

N
NfMIRA

2001

Coperta: RADU DUMITRIU

PREFATA ,

Preot prof. PETRE VINTILESCU

IST~RIA LITURGHIEI

IN PRIMELE

TREI VEACURI

Editura Nemira, 2001

I. Comercia Ii' zarea

ill afara granitelor !iirii lara acordul editurii este interzisa.

Difuzare: .C. Nemira & Co, str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucuresti I Telefax: 314.21.22; 314.21.26 . . lubul cartii: CP, 26-38, Bucuresti -muil: dilura@nemira.ro

www.ncmira.r

I 1111 IIII

(I)

1/

Editura .Nernira" pune la indemana cititorilor sai una dintre lucrarile cunoscutului si apreciatului profesorde teologie liturgica, Parintele Petre Vintilescu, aparuta pentru prima data la Bucuresti, in 1930, cu titlul original "Incercari de istoria liturghiei". Dupa cum arata autorul, ,,istoria liturghiei este un lucru impreunat cu multe greutati - unele de nebiruit chiar - in ceea ce priveste mijloacele pe care are nevoie sa se sprijine. Unei istorii a liturghiei ii trebuie izvoarele necesare pentru a-si extrage datele si temeiurile, Ii trebuie adica documentele din care sa,reiasa infatisarea ~i structura intima a liturghiei in fiecare epoca, ordinea si randuiala ei - daca se poate". Meritul autorului consta tocmai in faptul ca a reusit sa descopere izvoarele necesare pentru a urrnari dezvoltarea istorica a liturghiei in epoca primelor trei secole crestine. Consideram ca lucrarea Parintelui Profesor Petre Vintilescu are 0 deosebita valoare stiintifica datorita faptului ca pune in evidenta doua lucruri extrem de importante pentru o istorie a liturghiei crestine, Mai intai, en ne arata di .Iiturghia infati~ata in Constituiiile Apostolice este aproape exact liturghia oficiata in Biserica intreaga, din vremea Apostolilor pana in secolul al IV-lea". Apoi, tot atat de importanta este sublinierea ca liturghia cuprinsa in Constituiuie Sfiiuiun: Apostoli ,,ne transmite liturghia primitiva, intr-o forma prelucrata, in conformitate cu unele mici dezvoltari, pe care liturghia incepuse sa le primeasca in Biserica din Siria, chiar din veacul
5

".'1-'

Preot prof. Petre Vintilescu al Ill-Iea".1n virtute a acestor constatari se ajunge la concluzia ca "unitatea liturgica nu este deci sfarfimata pana la finele veacului al III-lea, cu to ate micile diferente cu caracter secundar, Asa-numitele Ortinduiri bisericesii, care transcriu In veacul M al IV-lea liturghia veacurilor precedente, marturisesc o uniformitate, cu 0 relativitate foarte redusa, a unuia si . acelu~a~i tip liturgic in toata Biserica primelor trei veacuri".' In cuprinsul lucrarii descoperim insa afirmatii deosebit de pretioase.cu privire la existenta "epiclezei" din perioada celor -trei veacuri care au constituit obiectul investigatiilor intreprinse de autor, Dupa cum se cunoaste, epicleza reprezinta rugaciunea rostita de .preot, in numele intregii comunitati, . rin care se invoca Duhul Sfant in vederea sfintiril darurilor p euharistice, adica sa se prefaca painea si vinul' in Trupul si 'Sangele lui Hristos, 'in vederea impartasirii credinciosilor, Autorul face apella doua personalitati ale Bisericii din veacul al Il-lea.Una priveste pe Sfantul Iustin Martirul si Filosoful: "Ramane deci stabilit -mai presus de orice indoiala, spune autorul, ea in marea rugaciune euharistica, la care se refera Sfa:nt~l Iustin Martirul, se afla inserata ~i epicleza, asa precum s~ gasesc ~icuvintele de instituire ale Cinei, mentionate de el aparte". 0 marturie tot atat de pretioasa 0 gasim ~i la Sfantul Irineu de Lyon: .Deosebit de important din punct de vedere liturgic este punctul in care Irineu confirrna pe Sfantul Iustin Martirul despre existenta epiclezei in veacul al Il-lea sau a unei formule de invocare a Duhului Sfant pentru sfintirea elementelor materiale ale Euharistiei", spune autorul. " Consideram ca aceste afirmatii privind .epicleza'' au 0 valoare deosebita pentru viata si misiunea Bisericii, din mai ,multe puncte de vedere. Mai intai, epicleza, care are in vedere prezenta ~i Iucrarea Sfantului Duh, pastreaza centrul de gravitatie al Bisericii in Hristos, In cali tate a Sa de Cap al . Trupului, care este Biserica. Prin Duhul Sfant, Hristos ramane atat deasupra Bisericii, cat si In Biserica, pentru ca sa inalte pe .credinciosi, prin Sfanta Euharistie, la comuniunea de viata
6

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri eterna eu Dumnezeu-Tata]. Daca se face abstractie de epicleza, exista pericolul sa se deplaseze centrul de gravita~ie al Bvisericii. . . de la Hristos insusi la slujitorii Sai, si sa se goleasca, as~fel Biserica de puterea ei spirituala. Apoi, invo,car,ea ~uh,!lUl Sfan~ atat asupra slujitorilor, cat si asupra credmClO~ll?r, ~? a~ela~l timp, are rolul sa mentina In legl'itura comun~u~ll at,at pe clerici, cat si poporul credincios. In caz contrar, exista pericolul ca Biserica'sa fie rupta intre clerici, care se suprapun poporplui si credinciosi, care trebuie sa se lase dorninati de cl~r. !n fin'e: prezenta D~hului Sfant in Bise~idi, ~n.?f.nt~ E~h~nst:e, . constituie garantia sfintirii si transtigurarn credm~lO~l~or m plinatatea constitutiei lor psiho-fizice~ In virtute a acestui fapt, '. teologia patristica a putut sa v:orb:asca despr~ Du:nnez~u Care S-a facut om, pentru ca omul sa se mdumnezel~sca. Daca Duhul Sfant coboara numai peste sufletul preotului sau pest~ ce~ al credinciosilor fara sa mai fie yorba de prezenta Duhului Sfant in Sfanta' Euharistie, ca Trup si Sange al lui ,Hristos.' exists pericolul ca Duhul sa ramana exterior sub~on~tlentu~Ul ;tmAan..: sa nu-l mai purifice de patimi si egoism, iar OffiU! sa ramana prizonierul propriului individualism. lata to~ atatea aspec~e care pun evidenta rolul primordial pe care :plclez~ I-a ~~t ~n Biseriea primelor trei secole, dupa cum 11 are ~l astazi, m liturghia Bisericii Rasaritene. " v ' Am tinut sa subliniem to ate aceste aspecte, fundca socotim ca dineoio de scopul pe care ~il-a propus, adica eel deva.studi~ istoria liturghiei In primele trei veacuri, lucrar~a Panr~.t~IUl Petre Vintilescu ne furnizeaza date extrem de pretioase privind dimensiunea pro fund spirituala a liturghiei, pe. care .Biserica noastra a pastrat-o nealterata de-a lungul veacunlo.r ~l care ne poate ajuta enorm In misi~ne~ pe ca:-e.Ortodoxra 0 are de indeplinit in lumea seculanzata de astazi.
PRo PROF. DR. DUMITRU POPESCU

LL

I',

'

I; I

INTRODUCERE
_.'1. .

I
I'

~ ,

'

Liturgica, in partea sa speciala, urrnareste lamurirea urmatoarelor doua probleme in chip exclusiv: I a) dezvoltarea, b) descrierea si explicarea cultului divin public al Bisericii I crestine ortodoxe, in structura si in sernnificatia lui. A ne ocupa de dezvoltarea cultului inseamna insa a face istoria cultului, care, de obicei, este privita ca 0 disciplina aparte, deosebita de liturgics. Noi socotim totusi de cea mai mare insemnatate pentru studiul liturgicii in general cunoasterea fazelor de dezvoltare succesiva ale cultului crestin, ca 0 conditie esentiala pentru intelegerea exacts si adanca a insernnatatii si a semnificatiei diferitelor momente liturgice, De aceea, mai mult ca 0 introducere in liturgfca specialii, nu putem renunta cu desavarsire la 0 serie de date istorice cu privire la inceputul liturghiei, privita indeosebi in cadrul serviciului bisericesc de o zi. Un astfel de studiu ne va pune in situatia de a stabili legatura neintrerupta, atat din punct de vedere al inspiratiei ~i al principiilor, cat si din punctul de vedere material sau al formelor, intre cultul simplu din primele zile ale Bisericii si eel de azi. Va reiesi astfel in evidenta continuitatea in esenta a pietatii crestine si vom putea sesiza momentul in care cultul crestinisi atinge sau i~i incheie cadrul sau intr-o dezvoltare externa completa; iar in ceea ce priveste diversitatea formelor in care se prezinta astazi cultul crestin la diferitele confesiuni crestine, vom avea ocazia, prin studiul istoriei cultului, sa ne

r I

Preot prof. Petre Vintilescu edificam asupra caracterului originar pe care l-a pastrat cultul Bisericii Ortodoxe cu 0 0 ravna neintrerupta, Nu yom pierde din vedere 0 privire istorica nici asupra celorlalte arnanunte ale cultului ortodox, mai de aproape ori mai de departe in legatura cu serviciul liturgic public propriu-zis: dar aceasta 0 vom face numai cand ne vom ocupa in parte de fiecare element, cu ocazia explicarii serviciului liturgic si a partilor lui. Deocamdata, ne oprim numai asupra liturghiei propriu-zise, care formeaza baza intregului cult ortodox, ; Istoria liturghiei este insa un lucru impreunat cu mari greutati - unele de nebiruit chiar - in ceea ce priveste mijloa, cele pe care ea are nevoie sa se sprijine. Unei istorii a liturghiei Ii trebuie izvoarele necesare, pentru a-si extrage datele si temeiurile, Ii trebuie adica documentele din care sa reiasa , infatisarea si structura intima a liturghiei in fie care epoca, ordinea si d.nduiala ei - daca se poate. , In aceasta privinta, trebuie sa marturisim ca izvoarele liturgicii, daca sunt pretioase pentru a ne da indicatii cu privire la spiritulliturghiei, la esenta, la ideile si actiunea ei, pre cum ~Fdespre\,inele arnanunte absolut caracteristice, totusi nu ne ofera 0 ,;randuiala", 0 ordine pozitiva amanuntita ~iabsolut precisa a liturghiei In cele trei veacuri primare. Amanuntele diverse ale cultului crestin, asa cum le aflam in aluziile liturgice - destul de numeroase; de altfel - risipite in scrierile din acea vreme, concords totusi perfect intre ele, se completeaza, reusind astfel sa ne dea 0 imagine a liturghiei prim are in generalitatea ei. Vom vedea mai tarziu daca ~i intrucat se poate pune pentru aceasta epoca problema unei "randuieli" a liturphieioin sensul Liturghierelor de azi. De aceea, izvoarele Iiturgice.necesare pentru 0 istorie a liturghiei in epoca de care ne ocupam, au .un caracter indirect sau mijlocit, iar nu direct , sau nemijlocit, cum ar fi cartile de ritual. ,). In tot cazul, scrierile din cele dintai trei veacuri ale Bisericii ne sunt suficiente pentru a ne edifica asupra istoriei liturghiei, eel putin asupra elementelor care formeaza partea

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri fundamentala si specifica a ei, si ne inlesnesc a intrevedea si inlantuirea momentelor ei in aceeasi ordine generala, pe care o con~tatam si astazi in cultul ortoct'ox.... A ne ocupa de izvoarele liturgicii pentru acea vrerne si de exploatarea lor in scopul trebuintelor no~stre .in~eamn~,. ~e fapt, a face cercetari asupra elementelor de lst~na~htu~ghlel III primele trei veacuri crestine. De aceea, mentionand izooareie liturgicii, vom face in acelasi timp si incercari de istoria liturghiei.

10

'0

I LITURGHIA DUPA SCRIERILE DIN VREMEA SFINTILOR APOSTOLI ,


1. Cultul practicat de Mantuitorul?i Apostolii Sai. 2. De la !niiltare pana la Cincizecime. 3. Cultul crestin in Ierusolim; de , ' la Cincizecime pana la persecuiia Iui Irod. 4. Liturgica crestuui in mediul greco-roman. 5. Desptinirea cuiiuiui cre?tin de eel iudeu. 6. Consulercui: asupra randuielii liturghiei din iimpul 'Apostolilor. 7. Liturghia in Corini pe vremea Sj'antllllli Apostol Pavel. 8. Diferite alte elemente ale cultuiui cre;>tin.9. Schema rancf,uieliiliturghiei apostolice.

I.

1. Din cele ce ne relateaza Sfintele Evanghelii in nume.roase locuri, rezulta di indatoririle cu privire la cult Iaceau parte dintre preocuparile cele dintai ale Mantuitorului, observandu-le eu toata atentia. Astfel, in timpul activitatii Sale, luase parte impreuna eu ueenicii la actele cultului public mozaic, atat in templul din Ierusalim, cat ~i in sinagogile din provincie', incat a putut sa impute celor ce l-au prins: "infiecare zi (ICa(J'T/j.lpav) sedeam in templu ~i inviitam"2 sau: "pururea a,!ll, tnviitat tn sinagogii ~i tn tempiu:" si n-ati pus mana pe Mine. In acelasi timp, El S-a aratat plin de ravna pentru prestigiul locasului de cult, cand a alungat pe vanzatori din templul din Ierusalim'; a petrecut nopti in rugaciune, singur', a recomandat rugaciunea privata", dar acelasi lucru 11face si pentru rugaciunea publica si in comun'. Nu este un simplu practicant al cultului, cise afirma ~i ca un purificator si reformator al .acestuia, pentru ca El a dat si precepte pentru spiritualizarea
13

Preot prof. Petre Vintilescu rugaciunii, in convorbirea cu samarineanca la putullui Iacob' precum si cu prilejul scrutarii moravurilor faris~ice legate de cult'; mai mult, EI a dat si modelul de rugaciune", in care preocuparile spirituale se gasesc intr-o ideala proportionalitate fata de nevoile temporale legate de natura omului. ' Fundamentul unui cult nou, al cultului "Legii celei not", Mantuitorul l-a instituit nurnai cu putin inainte de starsitul vietii Sale pamantesti, pre cum ne informeaza evanghelistii sinoptici'' si Sfantul Apostol Pavel in I Corinteni", Substanta ;acestui cult 0 anuntase insa mai de demult, spre scandalizar~a nu numai a iudeilor, dar chiar a ucenicilor, pre cum consemnefza Evangheliaa patra", Despre felul cum s-a practicat de urmasii Sai, potrivit expresei Sale porunci, cultul eel nou, instituit formal Ia Cina cea de taina, cum s-a infiripat el in forme de individualizare specifice, ne putem instrui numai din indiciile ce se pot surprinde in aceasta privinta din cartile Noului Testament. ."

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri


erau ~teptand cu un cuget in riuuiciun ?i in cerere, impreurui cufemeile ?icu Maria mama lui fiSHS,?i cu froiii Lui"15.

Cam in acelasicerc si, desigur, stapaniti de aceleasi preocupari, Ii ,surprinde pe Sfintii Apostoli si minunatul eveniment al pogorarii Sfantului Duh in ziua Cincizecimii, intrucat in ,~iua Cincizecimii, erau ioii (Apostolii) impreutui aduiuui la un
lOC"16. '

.' . 2. Dupa relatarile Sfantului Evanghelist Luca, Apostolii isi -, petreceau timpul exclusiv in rugaciune, dupa inaltar~a .. Invatatorului lor la cer, asteptand indeplinirea fagadufntei despre venirea Sfantului Duh. .
,,$i erau 'in tooui vremea 'in templu, laudand?i binecuvantand pe Dumnezeu "14.

. . Erau, mai propriu vorbind, in continue exercitii spirituale preg~tit~are, care se indeplineau in cercul strict al Apostolilor ,.si _al sfintelor femei, cum r ne lamuresc mai bine Faptele Apostolilor ... ,;1tunci 'ei (Apostolii) s-au 'intors 'in lerusolim, de la muntele ce
se cheama Eleim, care este aproape de Ierusolim; calea Stimbetei avand. $i daca au intrat, s-au suit 'in casa de sus, unde locuiau Pe~ru~Jaco,b,Joan ?,i Andrei, Fili~, Toma, Bartolomeu ?i Matei, Jacov allut Alfeu, Simon. Zelotul SLJuda ol Iui Jacov. Acestia toti

Negresit, aceste acte de cult, indeplinite nu numai in casa, ci si in templu, desi aveau loc laolalta, in comun, intrucat ucenicii erau stapaniti de acelasi spirit si de aspiratii identice, aveau totusi un caracter privat. Nu mai incape indoiala apoi ca ele se desfasurau in cadrul ritualului iudaic, cu formulele pe care acesta le punea la inderriana, insa cu alte sperante si intr-un spirit nou, Prin urmare, in aceste adunari religioase restranse si intime, din rastimpul de zece zile dintre inaltarea Domnului si ziua Cincizecimii, nu putem afla si nici nu putem . cauta inceputul oficierii liturghiei crestine. Au fast totusi pareri" care sustin di Apostolii ar fi inceput celebrare~ Sfintei Euharistii indata dupa invierea Mantuitorului, at at spre a !auda si a multumi lui Dumnezeu pentru slavita inviere a Invatatorului lor, cat si pentru consolarea lor si a credinciosilor. Mai mult, n-au lipsit afi:r:ma~iicare se silesc a ~edea in frangerea painii la Emus, in ziua Invierii, in tovarasia lui Luca si Cleopa (Lc. 26,' 30-31), a savarsire a Sfintei Euharistii de catre Mantuitorul Insusi". . Sunt multe motive insa care ne irnpiedica sa credem ca, dupa inaltarea Mantuitorului la cer, Apostolii VOl' fi incercat a pune imediat in practica sacerdotiul lor, Faptele Apostolilor, cel putin, nu ne-o spun. Mai mult, ele descriu exercitiile spirituale ale micii cete de ucenici, dupa inaltarea Domnului, reduse la rugaciuni ~i cereri, precum am vazut in pasajul citat mai inainte, si nu fac nici un fel de mentiune despre frangerea painii in legatura cu aceasta, inainte de pogorarea Sfantului 15

Preotprof. Petre Vintilescu D~h: ~r~~tir:.ismul inca nu se afirmase, pentru ca Apostolii inca nu pnrmsera de la Duhul Sfant flacara pururea arzatoare care avea sa sustina convingerea lor pana la eroismul martiric si care avea sa lumineze mintea lor pentru intelegerea fondul~i d:UAmnezeiescl invataturii Dascalului lor si pentru raspandirea a ei m l:u~~. De altfel, Mantuitorul rnsu~i conditionase inceputul ex:r~l~ar~l apostolatului si preotiei Apostolilor Sai de pogorarea Sfantului Duh, deoarece le poruncise sa ramana In Ierusalim pana ee se vor imbraca eu putere de SUS19 Ei fusesera investiti eu plenitudinea puterii spirituale inca din seara Cinei celei d~ .taina, erau deci preoti, dar harullor trebuia confirmat trebuia int~r~t ~isustinut prin puterea Sfantului Duh; si era cu 'atat mai multa' nevoie, cu cat ucenicii nu ajunsesera la 0 pricepere ?e,?lina a tainelor i~para1iei lui Dumnezeu nici chiar pana Ia m8i1area Domnului, cu toate instructiunile date de El in timpul celor patruzeci de zile20, Ziua Cincizecimii a fest hotaratoare , pentru }ntrarea in functie a puterii preotesti a Apostolilor si pentru :nceputul cultului crestin, Ei pasesc afara, peste pragul !F.ameret de sus", in public, "graind ... nuiririle lui Dumnezeu"21 eu alte cuvinte cantand laude lui Dumnezeu intr-o limba mist.erioasa, si numai dupa aceasta urrneaza predica ApostoIul~l Pe~ru. Lau~a .~i multumirea catre Dumnezeu ajung eentrul ~l caracteristica cultului crestin". Pe de al!a parte, eelebrarea Sfintei Euharistii de catre Mantuitorul Insusi, in cele patruzeci de zile dupa inviere nu mai putea sa aiba nici un sens dupa patimile, moartea si inviere~ Sa, atata vreme cat EI era personal prezentin mijlocul Apostolilor, Frangerea painii la Emaus nu este echivalenta cu Euharistia, caci, precum se poate vedea si din alte locuri ale ~ ului Tes~(!.~ent, expresia "friingerea painii" nu se referea intotd auna ~al?eea sau partea sacrificiala a liturghiei crestine, (' Il , .l na ~lfrangerea cerernonioasa a pdinii, adica formulele d( 1'1111. ('\ \111(' obi. lit la inceputul mesei, dupa datina iudaica. n 1,(1('\11 dill (I'll lvll\ Apo~l 1i1 r 27, 34-35, cand, cu ocazia nau11/\ ulu ('t)!' h I' ('111'( lJ'l\IlIl} ortn p Apostolul Pavella Roma,
I

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri el i-a incurajat pe marinari si "luancl ptiine, a muliumit lui
a incepui sa mananee", Dumnezeu inaintea tuturor ?i,jningand,

II .

. este edifieator. La Emaus, deci, Mantuitorul a-stat la 0 masa obisnuita, iar nu la un oficiu alliturghiei Sale. Un crestinism in actiune, adica in forme de pietate Iiturgica, treb~ie sa-I asteptam, prin urmare, 0 data cu predica Apostolilor.

3. Pe noi ne intereseaza, in aceasta ordine de idci in primul rand momentul in care liturghia crestina a inceput sa se afirme ca un cult eu Iiinta aparte, ea un cult nou ~i specific crestin, in prima eomunitate de crestini. Ne vom adresa, in acest seop, mai intai cartii Faptele Apostolilor, deoarece aceasta scriere se ocupa de istoria Bisericii crestine in primele ei zile, de eele dintai manifestari ale vietii crestine ' facand deci mentiune ~ide primele date ale pietatii crestine. Datele aeestei serieri sunt eu atat mai importante, eu cat ele se refera la inceputurile liturghiei in doua medii deosebite": in eel iudaic, din Ierusalim, siin eel din afara de Palestina, in mediul elenic. Viata comunitatii convertite in prima zi de predica a Sfantului Apostol Petru este astfel infati~ata in Faptele Apostolilor, cap. II: ,,$i erau astepuuui fntru fnvatatlLra ApostoWor ?i fntru

impart(i?ire ?i iniru fr6..ngerea ptiini: (rT7daaEt rov aptoo) si iniru. ruqiiciune", ' "Si toti cei ee credeau erall laolalta si aveall toate de obsie. Si?i vindea~ mo?iile ?i avel'ile ?i ie fmpdTteau tuturor, dllpd e.Jm avea neuoie jiecare. Si in fiecare zi (l(af)'7JIlEpav) C1l sitiruinui si fntr-un cuget erau in temptu. si, fr6..ngand painea prin. ~a.~e (dwv'reqJ te ~arf Ol/(OV cptov), primeou hrtuui elL bllClLrie si eu inima nevinovata, uiiuuuid pe Dumnezeu" etc. (v. 42-47)24. '

Prin urmare, prima comunitate de erestini din Ierusalim ducea 0 viata de obste; ea mergea la templu, dar in case particulare se instruia prin predica Apostolilor si frangea painea. Rugaciunea fiind nota si elementul esential al eultului
J , '

II

17

,Preot prof, Petre Vintilescu Istoria Liturghiei in primele trei veacuri se intelege di viata celei dintai comunitati crestine se concentra In. cult, iar .frangerea painii" caracteri~a acest cult. Desigur, aceasta expresie ar fi obscura si, prin ea insasi, n-arspune prea .mult, 'daca n-ar evoca, prin identitatea termenilor ei cu cei r~specJh,;LQi,n formula pentru instituirea Sfintei Euharistii insusi cultul .Legii celei noi", a carui indeplinireo randuise Mantuitorul cu porunca, in amintirea a tot ceea ce EI facuse pentru mantuirea lumii. Nu poate fi nici 0 indoiala ca aci este v<:r:ba de celebrarea Sfintei Euharistii, iar nu de 0 simpla fra~ngere de .p~i~e~obi~nui.ta ~~mesele iudaice semiliturgice. Frangerea pamn in cea dintai comunitate de crestini de la Ierusalim nu era un act izolat, ci 0 vedem pusa i~ legatura nedespartita si de aceeasi importanta cu predica Apostolilor, cu rugaciunile si doxologiile, facand un tot organic. Deci "chiar a doua 'zi dupa Cincizecime, Apostolii au 0 liturghie, care se deosebeste de liturghia iudaica si care serveste la punerea in randuiala a cultului crestin, Negresit, insa, nu trebuie sa exageram aceasta idee ~i sa socotim ca, din leaganul sau, Biserica , s-ar fi aflat in posesia unui ceremonial si a unui formular propriu-zis. Este totusi mai presus 'de oric~ indoiala faptul ca, o data cu zorii crestinismului, cultul eel nou apare cu carac" terele. sa~e ~onstitutive, care 11pun in chip hotarat aparte si nu , p~rmIt sa fie confundat cu cel al templului sau al sinagogilor'?'. i Din ,\camera de sus", Biserica crestina purcede in mijlocul iudaismului si allumii cu un cult sau cu 0 liturghie determinata in -fiinta ei", , Dar primii crestini din Ierusalim se imparteau intre !emplu~ i:udaic ~~intr.e Sf~ta Euharistie, in ceea ~e priveste indatoririle lor liturgice. EI nu renuntasera cu desavarsire la cultul national stramosesc si se socote~u indreptatiti la a~easta de ~~sa!~ p.ilda' vietii Mfintuitorului. De aceea, i~ipetreceau mal Intai timpul orelor de rugaciune dupa tipicul iudaic de atunci, in templu, dupa cum era practica pietatii ierusalirnitene", adica zilnic la orele de dirnineata si la ceie de catre seara. 'Astfel,"Petru ?i Joan s-au suit la templu la ceasul rugiiciuI

nii, in ceasul al nouiilea" (ora 3 d.a.)"; acelasi lucru 11face si


Sfantul Apostol Pavel indata dupa convertire~ sa si intoarcere'a in Ierusalim". 0 astfel de practice i~i gaseste explicatia, pe de .. alta parte, si in motive ce stau in legatura cu dezvoltarea Bisericii. "De aceea, cultul celei dintai comunitati crestine, care in parte era, un act al legii divine si in parte ~e intemeia pe prescriptiile Apostolilor condusi de Duhul Sfant, nu putea sa fie creat din capullocului dintr-o singura bucata. De asemenea, nuera folositor sa fie inchegat dintr-odata. A fost deci mai degraba supus legii de dezvoltare a Bisericii si a trebuit sa se perfectioneze progresiv, sub conducerea Sfant~lui Duh, a carui asistenta fusese fagaduita Apostolilor'?", Nu mai putin erau si interese de propaganda, din cauza carora nu trebuia sa se opereze dintr-odata despartirea intre cultul iudaic si cultul crestin. Iudeii trebuiau ca~dgati pentru Biserica si ni~aieri nu se ofere a un mediu mai potrivit unui astfel de scop, ca templul ~i sinagoga, in orele de rugaciune. De aceea, vedem ca Sfantul Apostol Pavel n-a cedat staruintelor crestinilor din Efes sa mai intarzie la dansii, ci "despiirti~du-se de ei, le-a spus: Trebuie negre~it ca siirbiitoarea care vine s-ojac la Jerusalim "31, si, de asemenea, intorcandu-se din a treia calatorie misionara, ocoleste Efesul pentru motivul "cii se griibea, de ar putea, de ziua CinzeCimii siijie in Ierusolim:". De altfel, insusi ingerul Domnului, dand drumul din ternnita Apostolilor inchi~i de sinedriu, le-a zis: "Mergeti si, stand, griiiti in templu poporului toate

cuvintele vietii acesteia"33.


De remarcat insa ca, chiar in templul din Ierusalim, primii crestini dintre iudei formau 0 grupare aparte, care se aduna de preferinta in pridvorul lui Solomon", in timpul orelor rugaciunii dupa ritul iudaic. Trebuie sa admitem ca la rugaciunile ritualului templului se vor fi facut adaosuri de catre crestini, cu invocarea numelui lui Iisus". Se intelege deci ca numai dupa incheierea indatoririlor de cult de la templu primii crestini dintre iudei se puteau consacra cultului noii religii, la care se convertisera. Seara trebuie sa fi fost timpul 19

18

Preot prof. Petre Vintilescu destinatpentru .frangerea painii", adica pentrucelebrarea Sfintei Euharistii, in case particulare. De altfel, nu numai I simpla impartire a timpului intre indeletnicirile de pietate ale . celor dintai crestini iudei era singura indicatie pentru oficiul liturgic' crestin seara, ci, desigur, se gasea pentru aceasta 0 indic~t~~ ,<:q.iar in faptul ,ca, Mantuitorul Insusi instituise . fundamentul cultului crestin in acest moment al zilei". Nu este deloc exclus ca celebr~rea Sfintei Euharistii sa fi inceput inputerea noptii, ba chiar catre a doua parte a ei. La 0 astfel de concluzie ne indeamna constatarea imprejurarilor in care s-a facut salvarea minunata a Sfantului Apostol Petru din temnita in care 11 aruncase lrod eel Mare, prin anul 40 d. Hr. . Petru ~ fost desteptat ih timpul somnului de catre Inger si a fost condus printre strajeri in strada, deei noaptea tarziu, iar dupa aceea el "a venit la casa Mariei; maica lui Joan, ce se chema ~i Marpu, unde erau multi adunafi ~ifiiFand rugaciune"37. Nu mai Incape IndoiaUi ca In locuinta aceasta .a Mariei, sora lui Barnaba, pusa la dispozitia crestinilor din Ierusalim, se celebra , cultul propriu crestin al "frangerii painii". Aceasta trebuie sa fie semnificatia cuvantului rugaciune aici, iar Apostolul Petru se indreptase spre acest azil, ca spre un loc stiut, destinat pentru celeb rare a misterului liturgic crestin", Prin urmare, la prima comunitate crestina din Ierusalim intaIhirn la inceput rnai rnult un cult "iudeo-cre9tin", in care s-ar putea deosebi - dupa datele primelor capitole din Faptele Apostolilor - "un oficiu exoteric si un oficiu esoteric", daca putern intrebuinta astfel de terrneni": eel dintai se practica in templu, iar eel de al doilea "p~in case". Ca oconsecinta a mecanismului celui dintai, la Ierusalim, Euharistia crestina, cunoscuta sub numele de "frangerea painii", se celebra zilnic.

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri afara Ierusalimului, din Palestina adica, dar rnai ales in cornunitatile intemeiate printre iudeii din diaspora. Aid, credinta cea noua fusese dusa mai intai de crestinii din Ierusalim, iar mai apoi a fost intar ita de Apostoli, mai ales in urma persecutiilor dezlantuite in acest oras. Ternplul, absent in noul mediu, .nu mai putea exercita nici autoritatea traditionala pentru indeplinirea ritualului sau si nu mai putea nici sa sustina, ca un corolar, in conceptia crestinilor, uzul pietatii ierusalimitene de a se celebra zilnic Euharistia. Astfel, liturghia crestina si-a putut lega in voie ofieiul sau in timp de punctele caracteristice istoriei si ratiunilor ei fundamentale, si aceasta a avut loc foarte repede, mai inainte chiar de a se tmplini douazeci de ani de la patima, invierea si inaltarea Dommilui. Astfel, Faptele Apostolilor ne inforrneaza di la Troia se celebra .frangerea painii" in ziua intai a saptamanii, adica in ziua in care inviase Domnul. Aceasta zi era, deci, singura zi liturgica, adica randuita pentru serviciul noii liturghii, pentru ca Sfantul Apostol Pavel, desi a dimas in Troia sapte zile, totusi numai in "ziua inta! a saptamanii" s-a adunat laolalta cu ceilalti crestini, pentru .frangerea painii?". Aceasta era deci 0 practica stabilita, acum, pe la anul 52-54, si sa notam ca Sfantul Apostol Pavel se gasea de asta data la Troia pentru a treia oara". Mai rnult, Duminica ("ziua intfii a saptarnanii") se gasea consf'intita si intrata in uz inaintc de anul50, caci Sfantul Apostol Pavel dispune in Epistola I catre Corinteni ca in aceasta zi sa se Iaca economiile in vederea milosteniilor, dispozitie pusa in practica in Galatia inca mai dinainte". Celebrarea oficiului la Troia - se spune precis - a - avut loc noaptea, fiind "multe fiiclii aprinse", prelungindu-se prin predica Apostolului pana la ziua", desi scopul adunarii este categoric fixat pentru frangerea painii, adica pentru cultul crestin. Este de presupus ca indeplinirca Sfintei Euharistii noaptea a inlesnit un proces de tranzitie naturala de la sfimMta la Duminica. Fara a fi suprirnata brusc si formal, sambata
21

4. Individualizarea liturghiei crestine, adica distingerea fiirttci" dar mai ales a oficiului ei, independent de orice ritual traditi nul, a In put mai precis in cornunitatile crestine din eo
I

Preot prof. Petre Vintilescu din iudaism; adunarile crestine pentru cult se faceau adica sambata seara, ca in sinagoga, .1ncepand de cu seara cu rugaciuni de pregatire, dupa carJ venea .frangerea painii", iar in urma acestui rit fundamental al cultului crestin urmau rugaciuni pana dimineata, in cea dintai zi a saptamanii, adica Duminica. Cu alte cuvinte, Sfahta Euharistie era incadrata de rugaciunea de seara si de dimineata, Astfel, fara nici un incident, s-a petrecut un f~l de , "alunecare", care a ingaduit foarte de timpuriu sa se poata serba liturghia crestina Duminica dimineata, In chipul acesta, cat se poate de curand - timpul nu se poate preciza - Duminica a intrat i~ plin uz ca sarbatoare specific crestina, prin care crestinii se deosebeau de iudei". In tot cazul, constatam faptul deja .intrat in uz la finele celor dintai doua decenii de viata

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri circumciziunii - "cel mai mare sacrament al iudaismului" -, echivala cu taierea "cordonului ombilical", care, unise Biserica cu iudaismul", Astfel, s-a deschis intre cultul cre~tin ~itemplul iudaic 0 prapastie, chiar rnai-nainte de separatia definitiva ~'i' iremediabila, care s-a desavarsit 0 data eu diirfimarca tcrnplului de catre generalul roman Tit. , Prin urmare, liturghia zilnica, propriecomunitatii din Ierusalim, sub influenta ritualului zilnic de la templu, trebuia sa ramana 0 exceptie; zi Iiturgica regulata, pentru oficierea misterului liturgic crestin, trebuia sa rarnana, chiar pentru Biserica din Ierusalim, numai Duminica, adica ziua in care inviase Domnul si care acum comemora acel dumnezeiesc eveniment eu atatea urrnari pentru mantuirea omului". Nu ne putem inchipui insa ca pietatea vie din acele zile, sub amintirea si impresia covarsitoare a evenimentelor recente, prin care se incheiase opera mantuirii, va fi fost indestulata numai cu 0 zi de rugaciune. Inainte de toate, era natural ca viata primilor crestini sa fie absorbita de cult; "primiicre~tini erau inainte de orice un popor al rugaciunii", cum se exprima Doellinger". Adunari de pietate nu mai incape indoiala ca vor fi avut crestinii cei dintai, chiar in aceasta epoca, si in alte zile, mai ales la vremea orelor iudaice de rugaciune, Sfantul Apostol Petru se suie in "camera de sus", pentru rugaciune, la vremea ce~sului al saselea", De asemenea, Sf'antul Apostol Pavel recomanda crestinilor din Efes, ca si acelora din Colose, psalmii, laudele si cantarile duhovnicesti". Fara indoiala, cultul din astfel de 'adunari va fi fost cu el~mente din Vechiul Testament, in spirit crestin, cum se vede din enumerarea facuta de Apostol, dar ramane stabilit di nu toate adunarile crestinilor din aceasta vreme erau propriu-zis euharistice, adica unite cu serviciul Sfintei Euharistii, careia i-a ramas consacrata, de regula, Duminica". A~a s-a putut ajunge cat se poate de timpuriu la adunari liturgice specific crestine, organizate far a vreun fel de dependenta fata de templul iudaic ori de sinagoga, in ceea ce priveste
23

si-a pierdut repede 'insemnatatea

crestina.
I

. 5. De altfel, chiar in Ierusalim, desprinderea primilor crestini .de cultul templului si dedicarea lor exclusiv cultului Euharistiei a inceput cat se poate de neintarziat.. urmand progresiv sub ill}boldul unor evenimente dureroase, dar, poate, providentiale, In mai putin de zece ani de la inaltarea Mantuitorului la cer, se dezlantuisera persecutii impotriva crestinilor din Ierusalim, persecutii care au facut din arhidiaconul Stefan eel dintai martir al Bisericii, inainte del anul35, si au constat viata Sfantului lacov eel Mare, pe la anul 40, in timpullui Irod. Retragerile de la templu si excomunicarile ine~itabile in aceste imprejurari au determinat, desigur, o,concentrare exclusiva asupra cultului crestin, din partea a o multime de iudei crestini, care nu au inteles sa se des part a de cultul national decat prin constrangerea unor astfel de imprejurari. Aceasta a fost un prilej chiar pentru tanara Biserica crestina ca sa dea toata consistenta externa cuvenita cultului sau: Indeosebi hotararea soborul~i apostolic tinut in Ierusalim pe la anul 50, prin care se stabilea neobligativitatea
22
I

Preot prof. Petre Vintilescu obligatiile -rituale din partea membrilor. Astfel de adunari se constata inca in preajma anului 50 si erau numite uneori, int~mplator, cu numele corespunzator grecesc: sinagoga (cruvayroy~)51. Numele obisnuit insa si caracteristic adunarilor crestine pentru liturghie era de .biserica" (EKKA,l1crta). Numirea aceasta desemna nu locasul, ei adunarea liturgica crestina", care n-avea alt motiv de intrunire decat cultul. In acest inteles gasim cuvantul atat in Faptele Apostolilorv.cat si in epistolele Sfantului Apostol Pavel, care trimitea inchinaciuni nunumai in numele sau, ci si al bisericilor, fie in general ale neamurilor", fie a celei din casa Achilei si Priscilei 55,ori catre biserica din casa . . lui Nimfan (Colose)". Se pare, totusi, ca sub numirea de biserica se .intelegea si sala destinata in diversele case particulare pent'ru adunarile crestine de cult.adica si locasul. Cel putin a~a ar rezuIta din faptul ca Sfantul Apostol Pavel, in intaia Epistola catre Corinteni, mustrandu-i pentru neoranduielile semnalate in ofieiul euharistic la ei, face deosebire intre casele obisnuite ~icasele particulare destinate serviciului liturgic crestin. Astfel, el zice: ,,Au doara n-aveti case (OlKWS-01KOS) ca sa mancati ~i sa beW Sau dispretuiti Biserica lui ])umnezeu (11'(11~ EKKA.11crta~LOU 0EOU)?"57 .Ca aceste adunari liturgice crestine erau cu Iiinta lor aparte bine distincta, cu 0 randuiala anumita, avern 0 dovada de prin anul 62, in instructiunile pe care le da Sfantul Apostol Pavel lui Timotei, in legatura cu ofieiul divin public. EI recornanda rugaciuni pentru diversele categorii de oameni, in felul in care ni s-a transmispana astazi ectenia mare", precum si alte instructiuni cu privire lapozitia si disciplina ce trebuia observat~'la serviciul divin public. Pe de alta parte, ofieiul liturgic crestin se infatiseaza, tot in aceasta vrerne, in antiteza eu c 1iudaic, caci Sffintul Apostol Pavel scrie: ,,Avem altar, diniru care 1L-CtH dreptul sa manance cei ce slujesc cortul"S9. Prin urmare: Stili In l mplu, 'au la biscriea crestina, dar in amandoua I

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri Liturghia crestina avea, deci, 0 consistenta sigura, de vreme ce Sfantul Apostol Pavel are curajul, in Epistola catre Evrei, sa compare cultul mozaic si eultul crestin, stabilind autoritatea si valoarea vesnica a acestuia din urrna, reeomandand crestinilor - nu chiar ca 0 porunca, ci ca un indernn - de a frecventa adunarea crestina de cult", Cu aceste constatari, ne aflam aproximativ la 30 de ani de viata crestina, adica pana pe la anul63 dupa Hristos. Am putut stabili pana aici cum cultul crestin, fixat in esenta sa de Mdntuitorul, s-a putut strecura printre imprejurari, biruindule, pentru ca sa apara ca un cult distinct si cu individualitate . precis a in fata cultului mozaic; am vazut cum s-a putut degaja de disciplinasi spiritul acestui cult, care revendica 0 misiune pe care nu voia s-o cedeze, si astfel Biserica a putut avea ''.liturghia ei, a carei dezvoltare externa avea sa se faca numai in ; spiritul nou ce 0 insufletea. < Cu aceasta ins a, am cunoseut numai cadrul extern de delimitare a liturghiei crestine de cultulmozaic in timpul Sfintilor Apostoli, numai semnele externe care 0 distingeau si conditiile speeifice in care ea se misca si se dezvolta. Care era insa structura ei interna, care era ordinea sau randuiala ofieiului liturghiei crestine in aceasta vrer ie? lata 0 problema care cuprinde in sine un punct de mare interes, eel putin ca si eel ce ne-a preocupat pana acum, desi din alt unghi de vedere.

P l'lil(' nul

6. '0 randuiala cornpleta, de la inceput pana la sf'arsit, a oficiului liturghiei crestine in vremea Sfintilor Apostoli, nu 0 aflam nicaieri in scrierile canonice ale Noului Testament; nu .0 vom afla decat dupa un veac de viata crestina, pre cum vom vedea, si atunci chiar, numai in liniile generale ale succesiunii punctelor ei esentiale, Dad insa a lipsit t.utorilor canonului nou ocazia de a face 0 astfel de mentiune, d. ca nu s-a ivit atunci nici 0 nevoie care sa impuna chestiunea ordinii liturgice ca seop al scrierilor lor, nu insemna totusi ca nu exista un tipic al
25

Preot prof. Petre Vintilescu oficiul cultului .Legii celei noi", Ar fi, desigur, 0 greseala sa pretindem sau sa ne asteptam a gasi liturghia, in intregimea ceremonialului ei, in scrierile Noului Testament. Liturghia este '0 chestiune de Traditie; ea a fiintat impreunacu cateheza apostolica, inainte ca unele parti din continutullor sa fi ajuns consemnate in scris in diferit~le carti aie Testamentului eel Nou. Liturghia, numai schitata in liniiIe ei mari si in punctele sale fundamentale, s-a desavarsit progresiv de catre Sfintii ,;Apostoli, in formele ei accesorii, de care documentele n-au putut lua act precis intotdeauna. Astfel, Srantul Apostol Pavel scria Corintenilor ca va randui, cu prilejul venirii la ei, anumite lucruri, pe care ins~ nu le mentioneaza", In intregimea fiintei '~i .a randuielii ei, liturghia ne-a fost adusa de Traditie. "in .liturghie, vorbeste inca spiritul care a inspirat Sfintele Scrieri; liturghia este traditia chiar in gradul sau eel mai inalt de putere si'de solemnitate?". Dupa cum, insa, Dumnezeu prescrisese pentru slujba Cortului reguli precise, de asemenea si Mantuitorul trebuie sa fi dat instructiuni Apostolilor Sai; trebuie, eel putin, sa lefi lasat unele indicatii, de vremece El daduse porunca categorica pent~u savarsirea Sfintei Euharistii spre pomenirea Sa. Aceasta ' era necesar pentru asigurarea vitalitatii spirituale a corpului mistic allui Hristos, care este Biserica.De altfel, Apostolii insisi trebuie sa-I' fi cerut acest lucru, Precum in timpul activit~th Sale, until dintre ei s-a adresat Invatatorului; "Doamne, invata-~e Ipe ,noi sa ne riupim':", iar El le-a dat' rugaciunea domneasca, tot a~a, mai tarziu, se poate foarte bine sa-L fi intrebat: Cum se cuvine sa procedam la frangerea painii?" Timpul de la inviere pana lal.inaltarea Sa, pe care Mantuitorul 11 petrece in convorbiri cu Apostolii Sai despre imparatia lui Dumnezeu, a fest propriu pentru aceasta", si nu mai departe decat catre 'sraqitul veacului intai - precum vom vedea - gasim invocarea .unei reguli liturgice stabilite de Mantuitorul, Chiar dupa inaltarea Sa, Mantuitorul a dat lamuriri asupra acestui lucru Sffmtului Apostol Pavel (I Cor. 11,23), Apostolii, la randul lor,

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri vor fi fost nevoiti sa puna in practica instructiunile primite in aceasta.privinta, fata mai ales de sporirea ~umarului c~estinilor, care neintarziat au trebuit sa se concentreze exclu~iv asupra cultului noii lor religii, in urma excomu'llicarii lor din ~omunitate~. iudai<;..a. antuitorul instituise esenta liturghiei, M .iar Apostolii, la randul lor, trebuiau sa organizeze cultul Bisericii de curand intemeiate, adica sa adapteze formele ei externe paralel cu dezvoltarea Bisericii, Avand asistenta Duhului Sffint, ei s-au ingrijit de partea decorative. Pentru aceasta, amintirea ~i meditatia asupra marilor fapte ale mantuirii, la care ei fusesera martori, a incalzit pietatea lor si, sub inspiratia gratiei divine, au pus la contributie formele consecrate de arta botezata - putem zice - 0 data cu popoarele intrate in sanul Bisericii. ,,Apostolii, in stangacia lor induiosatoare, se adreseaza lui Hristos cu cererea: .Doamne, invata-ne sa ne rugam", si Domnul Ie-a dat incomparabilul Tatal nostru. Biserica a continuat chemarea lui Hristos, dand eredinciosilor cel mai demn chip de a se ruga?", zice Odo Casel. Si astfel constatarea unui cult propriu crestin inainte de anul' 50 d.Hr., in comunitatile crestine din lurnea elenica, nu mai poate lasa nici 0 umbra'de indoiala asupra existentei unor reguli ale liturghiei in aceasta

<:

epoca,
Drept este ca deocamdata nu aflam decat numirile ee se obisnuiau in aceasta vreme pentru liturghie, ca: "frangerea painii?", care se refers mai mult la actiunea principals din care consta ritul; ori, "Cina Domnului "68 , sau si masa Dom," nului" etc., in legatura cu momentul instituirii si cu sernnificatia ei mistica. Pun and insa in ordine diferitele aluzii si mentiuni liturgice izolate din scrierile Noului Testament, pe baza indicatiilor din aceleasi scrieri si prin confruntare cu ordinea de astazi a serviciului liturgic, vom reusi sa reconstituim ordinea liturghiei apostolice cu maximum de probabilitate. Examinand, adica, diferitele doeumente vechi liturgice, prin apliearea regulilor de anatomie cornparata si simplificand ceea ce nu este comun intre ele, vom ajunge la 0
27

,
i'
I

26

Preot prof. Petre Vintilescu , schema a liturghiei, pe care 0 putem socoti ca reprezentand traduia liturgica apostouui. Fara indoiala, nu vom merge pana la exagerare in compararea si scoaterea de concluzii in legatura cu cultul primitiv si celactual al Bisericii, dar nici nu putem " riegUja un astfel de punct de orientare, data fiind puterea 'traditiei in materie de religie, dar mai ales exceptionalul caracter conservator al instinctului liturgic. I 0 urmarire insa a dezvoltarii cronologice a elementelor cultului crestin ne-ar putea ajuta s'a intuim ceva din viata , ,-' spirituala a primei comunitati crestine. Aceasta ar insemna 0 incercare de ,',biologie" Iiturgica, in lumina careia am putea "surprinde procesul de germinatie al grauntelui de mustar, pe care 11reprezinta traditia apostolica, si dezvoltarea diferitelor lUf clemente in directia ideii ci:m.duc~t~are: liturghiei cr~~t~~e. S-ar vedea, astfel, sufletul Bisericii, samburele primitiv, producand, sub actiunea intima a Sfantului Duh, unul dupa altul, toate organele functionale, in timpul perioadei de ela"" borare, de 'gestatie - daca putem vorbi astfel-, p~na la nasterea - unui organism complet", Acesta metoda am voi sa 0 avem in ,"vedere -cu precadere, in incercarea noastra de fa,a asupra istoriei liturghiei; nevoia insa de a examina si de a urrnari formele,.deci partea obiectiva in care a luat fiinta cultul crestin, , asa cum ni-l infatiseaza literatura bisericeasca si alte docu.. mente, ne va reduce, de fapt, mai mult la 0 opera'de extrinsecism, iar nu la 0 expunere exclusiva a istoriei experientei mistice a sufletului genuin crestin.
'I" . ' .' .

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri

muliumind; afrant ~i a zis: Luaii, mancati; acesta este trupul Meu care sejrti.nge pentru voi. Aceasta saface{i spre pomenirea Mea. Asemenea ~i paharul dupti Cirui, ziciind: AGest paliar esie Legea cea noud fntru sangele Meu. Aceasta safaceti ori de cate ori veii bea spre pomenirea Mea ". ' Peniru. oi; de cate ori veti manca aceasui paine ?i veti bea acest pahar, moartea Domnului estiti ptuui ctmd. va veni''".

Textul din epistola Sfantului Apostol Pavel coincide in aceasta privinta cu locul privitor la originea Sfintei Euharistii , aflat in Evanghelia dupa Luca," si amandoi laolalta sunt intr. 0 neinsemnata "divergenta verbala"73 asupra cuvintelor de instituire, fa~a de felul in care sunt relatate de cei dintai doi sinoptici". Din punct de vedere liturgic insa, atentia ne-ar putea fi atrasa mai degraba de mica deosebire In ceea ce priveste ordinea actelor liturgice din ritul euharistic, asa cum ne este descris ca a fost instituit si indeplinit de Mantuitorul. Astfel, cei dintai doi sinoptici (Matei si Marcu) vorbesc In primul rand de binecuvantarea painii, apoi de frfmgerea ~iimpartirea ei, ~i In cele din urma de multumiri in legatura cu paharul de vin, pe cand Sfantul Evanghelist Luca si Sfantul Apostol Pavel mentioneaza actul de multumire inainte de frangerea painii, nemaiamintind despre multumire, cand este verba de pahar. Expresia "binecuvantand si multumind" desemneaza rugaciunile premergatoare actuiui de' frangere a painii si oferire a paharului. ' In tot cazul, din aceste locuri se vede care este esenta liturghiei crestine; dar mai afes din imprejurarea in care scrie Sfantul Apostol Pavel rezulta ca liturghia crestina nu putea fi considerata ca atare daca ea nu era indeplinita a~a cum 0 " . Respectand cronologia literara, cea mai veche marturie instituise Iisus. Nu ni se arata insa care erau amanuntele euharistica, si deci cu privire la liturghie, 0 aflam in prima diferitelor momente din ritul Sfintei Euharistii, adica nu nise Epistola cat~e Corinteni a Sf8.ntului Apostol Pavel, scrisa comunica formulele din care constau binecuvantarea si rugaciunile ce intrau in actul de multumire. Totusi, pe temei~l probabil catre sfarsitul anului 5370. ' "Caci eu de la D011l,n'tll am prirnit ceea ce v-am dat ~i oiui: cd ., acestor pasaje, putem presupune di ritul central al liturghiei, adica Sfanta Euharistie, s-ar fi oficiat astfel: se aduceau mai ~omn1Lllis1l.s, in noa.ptea in care a fost vandut, a Zuat paine' ?i,
. Il

29

.Preot prof, Petre Vintilescu ~.intaj eiementele materiale - ~ainea ~ivinul, se faceau rug~ci~ni de lauda si de multumire de catre liturghisitor care, ammtmd de patimile si de ~oartea lui Hristos, p,r0l!un~a c~~ntele d: instituire; binecuvanta apoi elementele ~lfrangea pamea, dupa care urma impartasirea, ~, , . Din acelasi capitol al primei Epistole catre Corinteni, .rezulta ca in l~gatura cu oficierea Euharistiei era ~i mas a de I dragoste (UYU1tu)75, dar daca aceasta .?~eced~ sau urma, d ~ ,up~ dansa, este a chestiune care nu se afla indeajuns de clanflca~a : dieApostol, aici", Din sfaturile catre Timotei, rei~se ca, cu ~C~Ia savarsiri! Sfintei Euharistii, se faceau rugaciuni pentru diferite . .categorii de credinciosi: , , ~" . "Va indemn dec~ inainte de toate, sajacett ceren, rugacmnt, , mijlociri, muliumiri, pentru toti oamenii,:n, '" ~ Tot in legatura cu celeb rare a Sfintei Euharistii se c~nst~t~ in timpul Apostolilor a revarsare abundenta ~e ~arun spl,ntuale -Jiarisme - de catre Duhul Sfant peste unn dmtre credm~ .: ciosi, care ajungeau a avea revelatii, a grai in lynbi, a ~r~or~cl si a talmaci", Este sigur, pe de alta parte, ca la rugaclUm~e ,euharistice sau de. multumire poporul asistent se ,asocla iraspunz.nd .amin". Astfel, Sfantul Apostol Pave!: ~?~blI:-d d~ . datoria de a si talmaci a celor ce aveau harul grairn in limbi, invoca un argument practic: ,/lstjel, daca binecuv~ntezi cu ~d~hul,cum va ra~pun~e ,~,'?;;ul simplu: Amin, la multumtrea ta, cata vre~e el nu ~tte ce ~tCL , La aceste amanunte se reduc cunostintele pe care m le pun la indemana scrierile Noului Testament cu privire la serviciul I I propriu-zis al Sfintei Euharistii, care era cultul speciifiIC cres ti 80, m

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri deocamdata cunostinta de ele, fara sa ne ocupam de locul pe care ilputeau ocupa in randuiala serviciului divin. . Epistolele Sfantului Apostol Pavel ne infbrrneaza ca el recomanda staruitor diferitelor Biserici nu numai ca ele sa citeasca epistolele sale, dar chiar sa ia masuri sa se faca acelasi lucru si in alte Biserici, carora el nu Ie scrisese", Fara indoiala, executarea unei astfel de dorinte intra in randuiala cultului, intrucat citirea cartilor sfint~ facea parte din ritualul sinagogii", pe care .;negresit - primii crestini nu-l vor fi parasit nici dupa ce au avut adunarile lor proprii. Instructiunile Apostolului pot fi interpretate deci in sensul ca, pe pupitrul cu cartile Vechiului Testament, sa se adaoge si cele scrise sub inspiratia Legii celei noi si, desigur, asa s-a' si facut cu toate scrierile Noului Testament, inca din vremea Apostolilor. Si cum citirea Legii vechi implica si explicatii sub forma de comentariu sau de' cuvantari usoare sau de omilii, aceeasi metoda s-a urrnatsi fata de sC{'ierile autorilor inspirati ai Noului Testament, care puteau servica unminunat punct de plecare si de sprijin pentru predicarea invataturii crestine. Exemplul dat in aceasta privinta de Sfantul Apostol Pavel, cu ocazia celebrarii Sfintei Euharistii la Troia, instructiunile comunicate lui Tirnotei, precum si mentiunile din intaia Epistola catre Corinteni pot servi ca proba despre uzul predicii, in urma citirilor la adunarile de cult ale Bisericii apostolice", Un alt element al cultului crestin din vremca Apostolilor 11 formau si cantarile religioase, ca~e nu erau pre a departate de forma in care ele fusesera intrebuintate de crcstini pc cfind erau numai membri ai sinagogilor. Asa, Sfantul Apostol Pavel indemna pe Efeseni: , ,lCi va umpleti de Duhul) vorbind inire voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, uiud/iiui si oinuind Domnului in , " inimile oastre':". Aceeasi recomandare, cu aceleasi elemente si in aceeasi ordine 0 i~talnim si in Epistola catre Coloseni". S-a incercat definirea si deci deosebirea intre psalmi, Jande si cantari
31

I "

8. Aluzii si chiar mentiuni cu privire la cultul primilor crestini se gasesc, totusi, m~lt mai numer,oase~ in:iden;:al, ~n diferite pasaje ale Noului Testament, Este sl~r lI:sa - avan~ m vedere caracterul lor - ca ele nu se refera direct la ritul euharistic, sau la liturghia crestina propriu-zisa. Vom lua
30

Preot prof. Petre Vintilescu . .duhovnicesti ~i s-a ajuns la parerea generals psalmii sunt . acele poeziireligioase compusede David ~icunoscute sub acest mume, iar.Iaudele erau acele imne din Sfanta Scriptura a Vechiului Testament, inrudite prin fondul si caracterul lor cu psalmii, ca: cele doua cantari triumfale ale lui Moise dupa trecerea prin Marea Rosie", imnul Anei, mama proorocului Samuel", rugaciunea proorocului Avacum", cantarea pro orocului Isaia", rugaciunea lui lena proorocul" si a sfintilor trei tineri in cuptor". De altfel, acestea au ajun~ pana ~stazi in serviciul liturgic, impreuna cu cele compuse dupa modelul lor sisub inspiratia primelor evenimente ale Noului Testament, ca: imnul preotului Zaharia, tatal lui loan Botezatorul", al dreptului Simon" si al sfintei Fecioare Maria", In ceea ce priveste "cantarile duhovnicesti", ele erau 0 .creatie pur crestina a entuziasmului religios care insufletea crestinismul primitiv. Noua orientare de credinta a umplut de u4.; elan sfant sufletele cele .mai pline de simtire, care, sub . inspiratia Duhului Sffint, au revarsat pietatea primei comunitati crestine in forme lirice, pline de bucuria mantuirii .realizate in Biserica". Unele "fragmente de proza ritmata?" din scrierile Sffintului Apostol Pavel sunt privite ca cele dintai modele de imne crestine sau "cantari duhovnicesti". Astfel:

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri

ca

"Si aeeasta -fiindea stiti vremea ' , , , Ca arum vreme este . Noi din somn sa ne scuuim: Ca mai aproape este de noi mdntuirea Acum, dedit ctuui am prirnit cretuiua''".

-4l.>'

II

,,Mare este taina erestinatatii (evlaviei): Dumnezeu s-a aratdt in tru, s-a indreptat in Duhul, Afost vazut de inqeti; S-a propovaduit intre neamuri, Afost crezut in lume, S-a inalfat intru marire"97;
sau:il-,

, Perdri: aeeea zice:


De~teapta-te, eel ce dormi Si te scoala din morti , Si te va lumina Hristos'".

be asemenea: ~2

~ ~c~ste amanu::te izol~te ne indreptatesc - precum vedem sa distingern doua felun de elemente in cultul celor dintai crestini. Citiri.l~ ~in Vechiul Testament si psalmii reprezentau comoara traditiei, pe care au adus-o in Biserica 0 data cu ei cre~ti~~~dei, iar ~Iement~l nou il.forma produsul inspiratiei pur crestine, care izvora dm trebumtele adanci ale inimii cat ~ica .cerinte create de noua Lege a h~rului"loo. Citirea Legii si a p~~fe~ilor in cultul Bisericii insernna, de altfel, un ternei verificat al noii credinte, la care se refereau atatea locuri din Vechi~l T~esta~~nt, ~iar~ ps~alm~i cuprindeau in ei a bogata expe:len~a rel?glOasa, cantand in acelasi timp perfectiunile si providenta lui Dumnezeu sub cele mai variate forme. Nu mai putin, mu~~idintre ei vibrau de sperante mesianice; intrebuintarea unei astfel de categorii de psalmi in cultul Bisericii cn,:~tin~inles~ea - intr-un anumit fel - indeplinirea poruncii M.an~mtor~lm ~e a se savar~i liturghia intru pomenirea Sa. Nimic, deci, mal natural ca trecerea in cultul crestin a unor el~n:ente~in care se cuprindeau aspiratiile spre noua stare spmtuala. Ceva mai tarziu, s-a formulat in literatura bisericeasca - pre cum vorn vedea - chiar 0 justificare teoretica in favoarea acestei mosteniri de 1a sinagogti. Trebuie insa sa admitem ca trecerea elementelor din cultul Vec~iului T~~tament ~u s-a facut tale quale, ci ele au fost supuse un~~operatn de crestinare prin a1egerea lor in concordanta cu noua situatie din istoria mantuirii, Pericopele din Sf.nta Scriptura si psalmii din cultul crestin nu putau fi aceiasi ca in cu1tul sinagogii, ci erau alesi anume aceia care cuprindeau in ~eUI~fel prevestiri despre Mantuitorul, des pre opera ~idespre Biserica Sa. Aceste parti trebuie sa fi fost incadrate in doxologii
33

Preot prof. Petre Vintilescu .crestine, ca: "Slava Tie, prin Fiul Tau Iisus", despre care ne dau -rnarturie documente de la sfarsitul veacului I 101. Nota specific crestina insa 0 imprimau cultuluiacestor adunari.de credincio~i spiritul si accentele noii religii, care vibrau in citirile epistolelor Apostolilor, in predica ce le explica si in imnele pietatii crestine, compuse - ca forma lirica - dupa modelul eel?r din Sf~nta Scriptura.In aceasta privinta, imnul preotului Zaliaria, al sfintei Fecioare Maria ~i al dreptului Simeon vor fi fost cele dintai care au rasunat la cultul primelor adunari qrestine. Viata curat crestina a pietatii celor dintai credinciosi ai Bisericii 0 caracteriza mai pronuntat, rara indoiala, rugaciunea - rugaciunea eu invoearea numelui lui Iisus, rugaciunea de lauda, de cerere si de multumire lui Dumnezeu "prin Domnul nostru Iisus Hristos'?". Rugaciunea forma cea mai de seama preocupare a primilor crestini, precum ne inforrneaza cele dintai capitole din scrierea Faptelor Apostolilor. Rugaciunea era, de altfel, unul dintre punctele insemnate ale ritualului iudaic. . Cum se vede, cultul tinerei Biserici crestine cuprindea in randuiala sa aceleasi elemente ca si ritualui sinagogii, desi in alte forme si in alt spirit. Aeeste elemente le-arn putea grupa in patru puncte: 1) Citiri; 2) Predicii; 5) Cantiirile in general . (psalmi, imne) si 4) Rugiiciuni. Am mai putea adauga si colectele pentru saraci'", care, de asemenea, nu erau straine de serviciul sinagogii. Aceasta randuiala am putea-o califica drept "serviciul I sinagogii crestinizate"!". I Nu .este greu insa sa distingern ca elementele de cult examinate acum in urma nu sunt tot una ~i nu pot fi conifundate cu' serviciul euharistic, de care ne-am ocupat la inceput. Aceasta ne indreptateste sa afirrnam ea nu to ate adunarile . de cult ale primilor crestini erau insotite de celebrarea Sfintei Euharistii. Constatari facute in documentele din secolele urmatoare ne indreptatesc sa faeem 0 deosebire intreadunarile
34

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri sau cultul din zilele ordinare si cultulliturgic de Duminica, in - timpul Sfintilor Apostoli. In tot cazul, Duminica, serviciul dupa programul crestinizat al sinagogii trebuie sa fhformat partea pregatitoare si introductiva in serviciulliturghiei euharistice. La 0 astfel de conc1uzie ne indreptateste constatarea si deosebirea, ce se poate face in toate secolele urrnatoare si in to ate Bisericile pana astazi, intre un serviciu premergator, cunoscut sub numele de .Jiturghia catehumenilor", si liturghia crestina propriu-zisa saui.liturghia credinciosilor". In tot cazul, celebrarea Sfintei Euharistii era unita chiar in veacul apostolic eu serviciul pe care l-am numit al sinagogii crestinizate. Epistola intai catre Corinteni ne ofera inca un indiciu in aceasta privinta'".

,9. Incercand

acum, ca incheiere, schitarea intr-un tablou

general a randuielii liturghiei din vremea Sfintilor Apostoli,


vom cauta in acest scop un sprijin in indiciul ee-l aflam in versetul 42, cap. II, din scrierea Faptele Apostolilor. Precum rezultade aici, primii cre~tini"erau astepttitul intTu invatrlt"ura

Apostolilor, intru impiirta?iTea ?i intrujrangerea painii?i iniru. rugiiciuni". Primul element din programul acestor adunari
.crestine era, prin urmare, cu caracter didactic - "inva~atura Apostolilor", deci pregatitor, iar partea a doua 0 forma serviciul euharistic: .frangerea painii", Nu mai incape nici 0 indoiala ca expresia "lnva~aturaApostolilor" trebuie luata intr-un sens larg, ~i anume nu numai in intelesul unei predici de teologie practica crestina, ci cu toate elementele pe care ea trebuia sa le implice: cu elementul traditional al vechilor Scripturi, din care Sfintii Apostoli extrageau datele ce se verificau in noua imparatie a harului, cu psalmii, cu imnele si cantarile duhovnicesti. inainte, deci, de "frangerea painii", era un program,sau o randuiala de cult, asemanator, in schema lui generals, cueel din sinagogi, care s-ar desfasura astfel: 35

Preot prof. Petre Vintilescu

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri

A
..a) Citiri din Sfanta Scriptura a Vechiului Testament si din scrierile Apostolilor, aparute in acea vreme; '~~" .b) Predica sau omilia, ce urma ca explicare a textelorcitite; c) Psalmii, imnele si cantarile duhovnicesti; I d) Rugaciuni. I Despre inserarea in aceasta parte a serviciului divin din aceasta vreme a unei marturisiri de credinta (I Tim. 6, 12) si a sarutarii pacii, nu putem face 0 afirrnatie ;uficient sustinuta, precum am mentionat deja.

con~m~tul ei ~e ~a~re Sfintii Apostoli dupa spiritul crestin'" . A~e~tdlI~ ur:r~a oficiu corespundea ca timp orelor de rugaciune din iudaism, tar Duminica, cand se celebra Sfanta Euharistie cele ~oua parti al: oficiuluiIiturgic crestin erau unite, punctui culminant formandu-l ritul euharistic, care ocupa partea a doua, in ordinea succesiunii, din randuiala serviciului.

;. Urma apoi partea a doua sau "frangerea painii", care, du pa datele din Noul Testament deja vazute, nu putea fi celebrata decat asa cum 0 savarsise Mantuitorul. , , Deci:

B
a) Rugaciuni de lauda aduse lui Dumnezeu si rugaciuni de multumire, brodate, negresit, pe tema amintirii jertfei Domnului, deoarece Sfanta Euharistie fusese instituita pentru pomenirea Sa. In acestea intrau, fara indoiala, pronuntarea cuvintelor de instituire a Sfintei Euharistii si binecuvantarea , sau sfintirea elementelor euharistice; b) Impartasirea credinciosilor incheia serviciul divino . Predica prelungita a Sfantului Apostol Pavel in Troia, dupa . "fifulgerea painii'?", era probabil 0 exceptie, potrivita cu imprejurarea'de atunci, intrucat dimineata Apostolul urma sa se imbarce cu insotitorii sai,
I,

Cu privire, deci, la fizionomia cultului crestin din epoca apostolica, putem incheia cu constatarea ca in el se puteau distinge doua parti: una principala, fundamentala si specific crestina, care consta in celebrarea Euharistiei, iar alta adoptata In limpul procesului de separare a Bisericii de sinagoga, dupa s .h 'IYHl rflndui Iii a steia din urma, dar perfectionata in.

II

LlTURGHIA CRESTINA LA SFARSITUL '" '",," "," , "VEACULUI INTAI SI INCEPUTUL , VEACULUI AL DOILEA
1. Izvoarele istorice ale'iiturgici~ in aceasta vrerne. 2. Li. "turghia duminicaui, un uz absolut general. 3. Rugaciunea particularii zilnicii si conditiile externe ale ojiciului liturgic. " , 4. Constiinia despre existenta unei vechi rtuuiuieu a liturghiei . ~ielementeleeidate in Didahiacelor 12 Apostoli.5 ..Concluzii.

'"

..

~:

1. Scrierile de la finele veacului intai al erei crestine si cele de la inceputul veacului al doilea ne ofera elemente noi pentru istoria liturghiei. Nu elemente noi in viata si in spiritul liturghiei, ci marturii ~iamanunte de exprimare mai explicita, lamuriri mai categorice, care confirm a intr-o lumina mai precis a constatarile deja facute despre fiinta ~i amanuntele liturghiei din epoca apostolica, dinainte de daramarea Ierusalimului, eveniment eare a insemnat materialmente curmarea tuturor legaturilor intre Templu si Biserica, Intre izvoarele liturgicii, pentru aceasta epoca, numaram: a) Scrierea cunoscuta sub numele de Invatatura celor doisprezece Apostoli (tnouXll rev OroOEKUAnocrosoiv), scrisa earn anii 80-100 d.Hr.108; b) Epistola intcii catre Corinteni a Sfantului Clement Romanut; care dateaza de prin anii 96-98 d.Hr.; c) Epistola atribuita lui Barnaba, scrisa in timpullui Nerva (probabil intre anii 96-98 d.Hr.)I09; "d)Epistolele Sfantului Ignatie al Antiohiei (t 107c110 d.Hr.);

rntre

, ..

39

'Z~,:j
c

Preot prof. Petre Vintilescu e) Epistola. Sffmtului ~9licarp catre Filipeni, scrisa imediat dupa moartea Sfantului Ignahe, adldi intre anii 107-110 d.Hr. Ne-am oprit la aceste scrieri, care ispravesc un veac si incep un altul nou; pentru a surprinde infa~i~area liturghiei in acest moment -Intai, pentru ca, propriu vorbind, toate aceste izvoare dateaza de fapt din cursul celei dintai sute de ani de viata crestina, care a inceput dupa inaltarea la cer a Mantuitorul~i si dupa pogorarea Sfantului Duh. AI doilea,pentru ca aceste scrieri provin de la Parintii apostolici, adica de la ucenicii directi ai Sfintilor Apostoli, care erau deci in masura sa ne informeze exact asupra randuielilor liturghiei. " Completam numarul acestor izvoare cu un document de alta provenienta, si anume cu epistola scrisa imparatului Traian prin aniijp -113 d.Hr. de catre proconsulul Bitiniei, Caius Plinius Secundus, numit si Pliniu cel Tank Provine de la un inalt functionar pagan, ceea ce face documentul si mai interesant, intrucat ne pune la curent cu date privitoare la cultul crestin, a~a cum le-a putut cunoaste un pagan.
turti

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri cu cat aceasta scriere - chiar dad. am admite ca nu poarta in tiparul ei general 0 caracteristica ebraica, cum de obicei afirma critica -, apoi ea porneste "in tot cazul, dintr-un mediu iudaic: aceasta insemna eli Duininica era consacrata pentru liturghi~ in prima generatie crestina, care, in primele ei zile, daduse inca credit cultului iudaic. 0 astfel de situatie 0 confirma, de altfel, ~i epistola atribuita lui Barnaba:

:1

celor doisprezece Apostoli este cu atat mai interesanta

! i I

,,NQ,i serbiim in bucurie ziua morti "112. Co.,.. X V. 9 '

a.

opta.,in ca.relisus

, --- --- -- -- ',- ,

a.

invia.t din

II

2. Ceca ce constatam in vremea Apostolilor incidental si mai mult in biscricile din lumea greco-romana, eu privire la existenta unei zile liturgice prin excelenta, adica in care se savarsea Sfanta Euharistie, intalnim acum ca un uz ghsolut curent si deci generalliturghia duminicala. ,Adunandu-va in fieca.re Duminiui a. Domnului (xure O KUPWKllV O KUPlOU cyuvax9vxs)llO, frangeti paine ~i multumiti (faceti Euharistia: KAacra:tt: nptov Kat EUXaptcr'tTjO'Cltt:), dupa ee l~ai intai v-ati marturisit paca~ele,'pe~tsu ca jertfa ;::oastra sa fie curata'?". ('\.... p.1c~.ta t1l~ 1i.Ai/12~&'4t) ('~ )tN.? 1.IU,.. Prin urmare, indata dupa Sfinfii Apostoli - eel putin ~Qa mqartea lui Petru ~i Pavel - ~i inainte de a se incheia primul veac cre:;;tin, era un uz general savarsirea liturghiei intr-o anumita zi a saptamanii, care este desemnata cu numirea ei crestina: Duminica (ziua Domnului). Si marturia din lnvata. "
40

Epistola lui Pliniu eel Tanar confirrna categoric existenta unei zile determinate pentru cult, la crestini. Raportand imparatului Traian inforrnatiile- obtinute .de la apostatii anchetati, Jlli.Wll scria: .: " " ;,Ei sustin ca toata gresala si vina lor consta in aceea oi aveau obiceiul sa se adune intr-o zi fixa (hotiirata) - stato die , inainte de ziua (de rasaritul soarelui , ante lucem), ca intonau alternativ un imn lui Hristos ca unui zeu, ea se legau cu~ juramant sa nu faptuiasca nici 0 crima, nici un furt, nici 0 talharie, nici adulter, sa nu-si calce fagaduiala, sa nu refuze a ' inapoia ~eea ee au primit. Dupa aceea, se desparteau spre a se aduna din nou, pentru ea sa ia impreuna 0 hrana (un aliment cibum), de altfel obisnuita si nevinovata. Ei zic ca au incetat de a mai face aceasta. in urma edictului meu, prin care interzisesem intrunirile particulare; conform poruncii tale"1l3.~.f Rezulta de aici, deci, ca pentru cultul specific crestin, pentru Euharistie adica, sau pentru imnul adresat lui Hristos ea unui zeu - dupa stilul ~i dupa puterea de intelegere a situatiei de catre un magistrat pagan - ~i pentru a doua intrunire nu erau consacrate toate zilele, ci numai 0 anumita zi, fixata 114. Acea zi fixata pentru liturghia euharistica era ziua a opta, preeum 0 numeste Pseudo-Barnaba, in raport cu saptamana iudaica, adica Duminica (ziua Domnului), cum 0 mentioneaza lnvatatura celordoisprezeceApostoli, in legatura cu even'imentul invierii, pe care il comemoreaza.
41

Preot prof. Petre Vintilescu Negresit, momentele de cult ale Bisericii in acest timp . riu se reduceau numai la liturghia euharisti,ca de Duminica. fnvatatura cel~zeceapostoli, pe Hinga alte instructiuni, cuprinde In~dispozi\ii pentru 0 rugaciune zilnica, deosebita de Euharistie~' "Zileleyoastre de post sanu fie aceleasi cu ale fa\arnici1or, caci ei postesc lunea ~i joia, iar voi sa postiti miercurea si vinerea. Nici nu va rugati ca fatarnicii, ci cum a poruncit Domnul in Evanghelia Sa, asa sa va rugati: Tatal nostru, carele , esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, pre cum in cer si pe pamant. Painea no astra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi si ne iartanoua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de eel rau: df a Ta este puterea si slava in veci. De trei Qri pe zi sa ,va rugafi a~a"115.:' ' , Nu este greu sa vedem oglindindu-se in acest fel de recomandare a 'rugaciunii zilniee un asezamant apostolic pentru rugaciune, "randuit' paralel cu cele trei ore iudaiee existente atunci, sau dupa tipullor'?". Cele trei momente ale rugaciunii iudeilor in acea vreme erau: ~acharith, Jndata dupa rasaritul soarelui, Minchah, dupa 'pranz, ~i Abrith, in pragul noptii. Pentru motive de ordin practie insa, iudeii din diferite parti spuneau laolalta pe cea de a doua si cea de a treia (Minchah ~i Ab1'ith), afara de ziua sambetei ~i de zilele de sarbatori, " reducandu-se astfe1 momentele rugaciunii la doua: dimineata si seara'", Sfin\ii Apostoli, pentru a sustrage pe cre~tini de sub influenta sinagogii, randuisera ore paralele de rugaciune, dar cu continut crestin, precum se vede din recomandarea rugaciuilii domn~ti. Fara indoiala ca alte rugaciuni crestine se adaugau la aceasta, dar pecare, din lipsa de documente, nu le putem preciza. ' ";I~, Adoptarea anumitor tiIDlrj gen,eraJe exierne din cultul'~' sinagogii in cultul Bisericii era justificata de convingerea di Biserica cre~tina reprezenta desavar~irea a ceea cein Vechiul c.. Testament fusese numai simbol si inchipuire, ca Biserica
42

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri :cre~tinan:o~ten:a misiunea pe care sinagoga iudaicanu putuse s~al~de'ph?easc~, cum rezulta din parabola vierilor necredin:ClO~~. N~~lC, deci, de mirare in aceste adaptari de la sinagoga 1a~lsenca. 0 astfe1de concepti- 0 intalnim exprimata chiar in scnerile ~i1aParintii bisertcesti de mai tarziu'" .. " ,Rugaciunea zilnica de trei ori, recomandata in fnvatdtura . c~lor dOisprez..ec: Apostoli, a rarnas foarte.de timpuriu o' ruga' .cl~~e ~nvat~, m 10c~1adunarilor zilnice. pentru rugaciune, ',a?l~~Ulte la. mceput m comunitatea crestina din Ierusalim, I d!z.nmeat~~l seara. Persecutia 1ui Neron, cea dintai, a trebuit sa impuna crestinilor, fara indoiala dintr-un spirit de prudenta: .l,a)enuntarea la adunarile zilnice pentru cult si b) resemnarsa r Iarugaciunea particulara prevazuta mai inainte si.la serviciul ;.euharistic saptamana! de Duminica. ;:,'; , ",'; '". ' u:: ~~turghia cre~tina~seoficia, i~ aceasta vreme, tot in timpul :n~p~ll,p!ecum r,ezulta din pasajul deja citat din: episto1a lui IPlmlU catre Tr~l~n. }nterpre~areaacestui:pasaj insa ridica ,oarecar~ greutatl,. cand este vorba de precizari. Desigur, .apostatii anchetati nu vor fi .descris in amanuntims cultul !~re~tin,iar, pe de alta parte, se pune intrebarea ,daca au fost ,~' :ntelese exa~t declaratii~e lor d~ un functionar pagan, neinitiat ~., .m cele crestine, dar.mai ales cat au fost de complet si de exact ,'!'1'. -redate amanuntclo in raportul sau catre imparat, I~ tot cazul 'r. .sedisting clar doua momente, daca nu doua adunari in cultul e ; .crestin: in prima parte, se cantau imne de laudalui Hristos: iintervenea apoi 0 despartire, inurma unui angajament solemn pentru 0 viata mora1a,'dupa carese inapoiau sprea lua 0 masa :comuns, . . ; ... . Un~i,ca ~lbert ~eville"au vazut in aceasta ultima parte a .cultului crestin functionaraa agapelor, si anume seara'"; numai ca din scrisoarea lui Pliniu nu reiese deloc ca reintoarcerea {e~e~tinilorin adunare ar fi avut loc seara, ci numai ca veneau '~i.J din nou (rursus). Dupa alte pareri=, prima parte a cultului ~" crestin mentionat de Pliniu arreprezenta ceea ce noi am numit ;"': .serviciul sinagogii crestinizata ~i care, in -urma, a ajuns sa

:>.

1i~

43

~--------------------------~~------

Preot prof. Petre Vintilescu reprezinte liturghia catehurnenilor, iar partea a doua ar fi avut loc seara, cand se celebra Sfanta Euharistie si se tinea masa de , ,dragoste. In intervalul dintre aceste doua adunari, credinciosii ar fi mers pe.la casele lor; spre a lua cele necesare pentru acestea. Dar aceeasi obiectie serioasa s-ar putea ridica ~i impotriva acestei ipoteze. Mai probabila.ar putea fi parerea lui Pierre Batiffol, care, intemeindu-se pe angajamentul sub juramant luat de crestini, in prima parte a cultului, de a se abtine de la orice rau, socoteste di mai degraba s-arputea presupune aici 0 descriere prescurtata a botezului catehumenilor, inainte de celebrarea Euharistiei. Tot cu atata dreptate insa, am putea considera acest moment liturgic echivalent cupredica de la sfarsitul liturghiei catehumenilor, in care episcopul sfatuia ~i conjura pe ascultatori sa duca 0 viata morala demna, Descrierea liturghiei, data earn patruzeci de ani mai tarziu de Sfantul JUstin Martirul, ar putea justifica 0 astfel de interpretare. La mijlocpoate fi, de altfel- si aceasta este ceea ce se poate admite mai degraba -, olipsa de intelegere exacta a situatiei dir:partea lui Pliniu, ori 0 lips a de acuratete in relatarea faptului. In tot cazul, trebuie remarcat ca stilul acestui magistrat pagan era dictat de preocuparile functiei sale ~i de practica juridica romana. Interesul lui era sa dovedeasca juramantul, prin care se legau membrii adunarilor nocturne crestine, presupuse subversive, precum ~imancarile meselor, la care ei se adunau. In lipsa unei astfel de formule, pentru Pliniu se impunea ca ceva similar un anumitelement din cursul adunarilor de cult, si anume angajamentul pentru moralitate luat de crestini, pe care el il califica drept juramant; iar in locul pranzului ritual, constand din copii mici, care forma unul dintre punctele de acuzatie impotriva crestinilor, el constata un aliment obisnuit si nevinovat'". Fapt este di in vremea h~i Traian s-a reinnoit prohibirea Iata de asociatiile si de intrunirile secrete (coetus et hetaeriae), ia~ crestinii au fo~t nevoiti, in consecinta, sa-si margincasca adun5.~ile ,comune de cult 'la liturghia duminicala, care - ca ~i
44

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri pe timpul Apostolilor - se oficia seara sau noaptea, sambata spre Duminica (staio die), terminandu-se in zori, inainte de rasaritul soarelui (ante lucem)122. Cum celebrarea Euharistiei avea loc, inca din vremea Sfintilor Apostoli, in legaturasi in urma serviciului adoptat si perfectionat dupa tipicul din sinagoga, cele doua parti ale liturghiei, la care se, refera scrisoarea lui Pliniu, nu pot fi dedit exact aceleasi ca si ale liturghiei apostolice. Persecutia ~i dispozitiile prohibitive fata de adunarile cultului crestin au putut eel mult sa accentueze legatura intre serviciul de seara ~ide dimineata, incat sa se Iaca un singur ofieiu din ambele'", in a~a fel ca Sfanta Euharistie sa fie.incadrata intre aceste doua parti, ca si pe vremea Apostolilor, de altfel. In acest caz, imnele de lauda pentru Hristos mentionate de Pliniu nu pot fi decat rugaciunile si odele care se aflau in legatura cu celebrarea Euharistiei'". '. ,In nieiun caz nu putem admite: parerea ca nutrimentul, pe care - dupa raportul lui Pliniu - crestinii il luau laolalta dupa reintoarcerea la adunare s-ar referi numai la agape ~ica acestea, din prieina greutatilor ridicate de edietullui Traian, au suferit o transformare in sensul ca Euharistia ar fi rezultat ca un rezumat reprezentativ al meselor fr~~e~tide dragoste, care, de acum inainte, nu s-ar mai fj putut tine in intinderea si cu ceremonialul de pana aiei. Agapele - este adevarat , s-au despartit de serviciul euharistic alat de Hm uriu, incat aproape nu le mal mta mm e a veacu al . ea inainte. Motivele pnveau ins a isciplina cultului. Ritul euharistic si-a avut intotdeauna fizionimia sa distincta si pozitia sa fundamentala in cultul crestin, de la inceput, precum marturiseste un adevarat lux de probe din Noul Testament. Nu putem admite, prin urmare, ideea unei transformari a liturghiei in timpullui Traian, din care - pre cum le place unora dintre protestanti - ar fi rezultat Euharistia ca un rit prescurtat al agapei'". Cel mult, noile irnprejurari au putut sa se adauge lavechea observatie a neoranduielilor de la agape si sa fi contribuit 0 data mai mult ca Sfanta Euharistie sa se desparta de mesele de dragoste si sa se uneasca cu serv-iciul divin de dimineata.
45

Preot prof. Petre Vintilescu Daca, din punct de vedere al istoriei liturghiei, scri- . soarea lui Pliniu eel Tanar nu adauga nici un amanunt nou la cele deja' cunoscute din izvoare crestine, ea contine totusi 0 confirmare foarte pretioasa cu privire la cult. Astfel, din marturisirile apostatilor instrumentate de el, reiese ca punctul culminant al cultului crestin, in frecventarea caruia ei isi giSeau 0 VIlla, era impartasirea, ca si in cele dintai zile aie Bisericii. Daca, apoi, setine seama de declaratia acestora, ca .s-au lasat de crestinism, unii de trei ani, altii de mai multi ani; iar unii chiar de mai bine de douazeci de ani", intelegem ca indicatiile din scrisoarea lui Pliniu privesc situatia liturghiei crestine cam prin preajma anului 90 d.Hr.126. . In perioada aceasta, constiinta despre existenta unei randuieli vechi a cultului crestin se afirma formal si se raporteaza, pentru temeiurile ei, la Mantuitorul direct. Astfel, Clement, .', episcopul Romei, scria in prima sa epistola catre Corinteni: n 'if .Suntem datori sa facem cu randuiala toate cate ne-a poruncit Stapanul sa le savar~im la timpuri hotarate (KCl"CCl KCllpOUS "CE'tClYf.l.YOUS). Ofran dele ~iliturghiile (TClSE 1tpOcr$OpClS D xct At'tOUpYlClS) poruncit sa fie savarsite nu la intamplare EI a si fara randuiala, ci la timpurile si orele stabilite (COptcrf.l.EYOlS ~CllPOlS COpcllS). insusi a hotal:at, prin suverana Sa vointii, . xm El in ce loc si prin cine voieste sa fie savarsite acestea'?". .Fie care dintre noi, fratilor, dupa treapta sa, sa se Iaca placut lui Dumnezeu, in cucernicie ~i cu cuget curat, fara a calca regula stabilita pentru sIujba sa (AEl"COUPYlClS)128. Autoritatea unei astfel de randuieli este exprimata de Clement astfel: .Hristos de la Dumnezeu, iar Apostolii de la Hristos" 129. Nu stirn dad. Clement Romanul vrea sa inteleaga prin 1tpocr$op~sofrand e) ~i prin AEt"COuytClscele pa~i compo( doua nente ale cultului erestin, sau ambii termeni se refers la saerificiul euharistic, sau daca vrea sa deosebeasca liturghia euharistica de celelalte oficii'". In tot eazul, nu incape indoiala ca epistola lui Clement are in vedere mai multe feluri de oficii
46

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri ale cultului, adica sialte momente de rugaciune in comun, afara de Sfanta Euharistie.ide vreme ce el face mentiune de slujbe "la timpuri ~ila ore stabilite"." ' .. , ' ' , Ce contineau aceste reguli ale serviciului divin, Clement nu ne spune. Acest gol n umplu in parte instructiuniledin lnvatatura celor doisprezece 'Apostoli eu privire Ia'savarsirea Euharistiei. ., . Cap. IX:.Jar Euharistia (EUXClptcr'tlCl)s-o faceti: mai intai a~a pentru potir (rugati-va asa): Multumim Tie' Tatal i nostru pentru via cea' sian:ta a ltii David: sluga ta, ~e ne-ai facut-~ cunoscuta prin Iisus, Fiul tau, Slava Tiein veci. . Iar la Irangerea painii (ziceti):Multumim Tie, T'atalnostru, pentru viata si cunostintace ne-ai descoperit prin Iisus, Fiul Tau. Slava Tie in veci. Dupa 'cum aceasta paine franta' era imprastiata (pe dealuri) si, adunandu-se, s-a facut una, asa sa se adune Biseriea Ta de pe toata Iata pamantului, in impa~atia Ta; ea a Ta este slava si. puterea, prin Iisus Hristos in veci. Nimeni insa sa nu manance, nici sa bea din Euharistia voastra afara de eei botezati in numele Domnului; caci despre aceasta Domnul a zis: .Nu dati cele sfinte cainilor" .: , Cap. X:Iar dupa irnpartasire, multumiti asa'": Multumim , Tie, Parinte sfinte, pentru' numele Tau eel slant, pe care l-ai sala~luit in inimile noastre si pentrucunostinta si nemurirea ce ni le-ai facut cunoscute prin Fiul Tau Iisus. Slava Tie in veci, Tu, Stapane atottiitorule, ai facut toate pentru num~le Tau, ai dat oamenilor spre indestulare mancarea si bautura , ca sa-Ti , , multumeasca, iaruoua ne-ai daruit mancare si bautura duhovniceasdi si viata vesnica prin Fiul Tau. Mai'inainte de toate i~i multumim pentru ca esti puternic. Slava Tie in veci. Adu-Ti aminte. Doamne, de Biserica Ta, spre a' 0 izbavi de tot raul ~i a 0 desavarsi in dragostea Ta. Adun-o din cele patru vanturi, pe ea, care este sfintita pentru imparatia pe care ai gatit-o ei; ca a Ta este puterea si slava in veci. Vie harul si treaca lumea aceasta. Osana Fiului lui David. De este cineva sfant, sa vie; de nu este, sa se pocaiasca. Maran atha (Domnul vine sau
47

4.

,I

Preot prof. Petre Vintilescu vino, Doamne). Amin. Profetilor insa ingaduiti-le sa rosteasca oricate multumiri vor voi (&UXapt<J'tEtV occ eEA.Oucrtv~:h a) Deja, in pasajul citat mai inainte (vezi cap~ al aceleiasi scrieri), am vazut mentionate dopa momente sau acte distincte ale liturghiei, ~ianume: frangerea painii si rugaciunea euharistica sau de multumire, ce se facea impreuna cu cea dintai. b) Capitolele~eaduc un element in plus, si anume chiar formule euharistice, care sunt cele mai vechi din cate ni s-au transmis pana astazi, Din ele pare a rezulta ea Euharistia era asezata intre doua rugaciuni de multumire. ,c) Insa desi acestea nu se departeaza depunctele caracteristice atinse in liturghia obisnuita, adica binefacerile mantuirii primite de la Dumnezeu prin Fiul Sau, totusi, prin unele note particulare, randuiala din Invatatura celor doisprezece Apostoli a dat nasterela comentarii felurite. Astfel, in primul rand , vinul este binecuvantat inaintea ainii, ceea ce constituie , ",-un caz unie in toata iteratura crestina, In general, critic a de pana acum a privit cazul Didahiei celor doisprezece Apostoli ca pe ,,0 descriere incompleta a unui tip exceptional de serviciu euharistic"'", lasand sa se inteleaga ca aceasta randuiala este, de fapt, 0 prelucrare cre~tina a formulelor iudaice pentru binecuvantarea painii ~i a vinului. In corpul rugaciunilor insa, actele impartasirii sunt puse in alta ordine, in ordinea naturala ~i proprie Euharistiei crestine ' adica gustarea mai intai din paine, si apoi din pahar. , , Astfel, in cap. IX: "nimeni sa nu manance, nici sa bea din Euharistia voastra ...", iar in cap. X: "ne-ai daruit mancare ?i bdutura duhovniceasca ...", Aceasta constatare a dat prilej Abatelui Dom Jean de Puniet sa creada ca inversiunea din instructiunile randuicliieuharistice ale Didahiei s-ar datora neinde~anarii autorului acestei scrieri, care trebuie privit, de fapt, nu ca insusi autorul ei, ci ca un colector al rugaciunilor dintr-insa, Lui i-ar apartine propriu numai indicatiile: .rnai intai pentru potir (ruga~i-va asa.)" si "iar la frangerea painii
48

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri (ziceti.)", pe care le-a asezat intr-oordine gresita si, 0 data cu ele, ~i cele doua corpuri de rugaciuni culese de dansul'", o 'explicatie' exacta insji si convingatoare a rfmduielii euharistice din Didahia celor doisprezece Apostoli, 0 da J.B. Thibaut135, in opozitie cu toata critica de.pana acum.El rem area faptul, neobservat pana aici, ca cele doua capitole se refera in acelasi timp la ceremonialul agaper si alliturghiei euharistice, si anume: cap. IXtrateaza despre agapa, iar cap: Xdespre Sfanta Euharistie. ' , Paharul si painea despre care este yorba in cap. IX,precum ~irugaciunile ce le insotesc, fac parte, prin urmare, din ritualul unei mese dupa care urma' celebrarea Sfintei Euharistii, masa care nu era fara legatura cu traditia iudaica a primilor crestini, Frangerea painii era un rit obisnuit in iudaism la mesele semiliturglce ce aveau loc cu ocazia solemnitatilor mai de seama . Mantuitorul insusi respectase acest ceremonial traditional, indeplinindu-l in anumite imprejurari'", In vremea primei generatii de crestini, cand acestia inca nu rupsesera complet legatura cu cultul traditional, le place a sa gaseasca un exemplu de imitat in conduita Mantuitorului si, deci, sa pastreze inca ritul iudaic al frangerii painii la mesel~ lor particulare, rit care avea 0 semnifieatie mai inalta 'inmesele fratesti de dragoste crestina, Intrucat Sfanta Euharistie fusese instit~ita dupa Cina, precum ne informeaza evanghelistii sinoptici ~iSfantul Apostol Pavel, primii crestini socoteau ca trebui~ facuta mai intai agapa, si dupa aceea sa urmeze Euharistia.' In parte, agapa, repre~entand Cina cea de taina, satisfacea ~i un obicei al traditiei iudaice, la care i~i gasea' aplicare vechiulrit al frangerii painii, transfigurat insa acum prin formule crestine de multumire. Deci, formulele de multumire din cap. IX al DidahieiApostolilor se refera la paharul1?i painea franta la mesele agapelor. a) Proba cea mal puternica in sprinuI unei astfel de interpretari sta in faptul ca, in randuiala descrisa in cap. IX, ~ se face nici 0 mentiune despre caracterul de jerWi alliturghiei eliliaristice. Deci ~u poate fi yorba de ea.:

..-.

,
"

.'

49

,.
Preot prof. Petre Vintilescu b) 0 greutate apare insa i~ expresia, ~u care se des.chide capitolul IX: DEpt bE TllS EUXUptcr'ttuS .(iar m ce~a ~e pnv~~!~ Euharistia). Nu s-ar putea oare referi la Euharistia crestinai J.B.Thibaut observa insa ca, prin euh~l'istie, Noul Tes~t.amen~ se Intelege atat formula de multumire rosbta pe.ste p.amea ~l vinul de la mesele obisnuite (Fapte 27, 35), ca ~l la liturghia euharistica, cat si insesi elementele asupra car ora s-au pronuntat rugaciunile de multumire. Acest fapt a putut du~e la u~ schimb de' numiri, adica la intrebuintarea cuvantului . Euharistie pentru agape, dupa cum termen'!l d~~~-~ . aplicat atat meselor frate~Ji de dra~oste, C!t ~l htur&hl~l euharistice ..Lucrul acesta se vede clar in urmatorul pasaj din epistola Sffmtului Ignatie catre Smir~e~i (VIII,2): ,,Fara,,episc.o~ nu este ingaduit nici a boteza, mCI a face agape (adica liturghie). Prin urmare, expresia "in ce priveste euharistia", cu care este introdusa rugaciunea respectiva, ce se pronunta de proestosul adunarii, in legatura cu paharul de la inceputul mesei isi are explicatia ei.. c)' Binecuvantarea paharului inaintea painii era .c:va obisnuit, intr-adevar, la mesele iudal!:.e.0 astfel de practica la agaj)ele crestine se gaseste mentionata si .int~-o ~tr~ducere etiopiana, in care se reflects co~~inu~ul unei s~nen pler~ute, si anume Tmditia apostolieii, a 1mIpoht al Romei (218).SC:lere~ . aceasta cuprinde insa men,iune~ c.liaici este vo.rba de 0 simpla binecuvantare iar nu de Euharistia Domnulm, care se face la vremea sacrificiului, dupa ce s-a zis .Sus sa avem inimilel". d) Excludere elor nebotezati de la artici area la a a a nu infirrna intru nimic tema lui J.B. Thibaut, deoarece gap ca si Sfanta Euharistie, era simbolul unitatii Bisericii, din care nufaceau parte catehumenii, ca ~i paga~ii. . . . e) Expresia cu care incepe cap. Xal DLd~hteL eelo.l'd?LSpre~3~ee Apostoli - M!;1U bE 10 EIl7tATJa9TJvat = dU12aee v-att saturat constituieinca 0 dovada ca in capitolul precedent a fo~tyorba despre 0 masa adevarata, iar :ruga~iunile de m~l~umlfe .:ecomandate la inceputul noului capitol se refera la adevarata Istoria Liturghiei in primele trei veacuri Euharistie, desemnata prin cuvintele: ;"milne~ bduturii duhovnieeascii?i viatii ve$nieii p1'in Fiul Tiiu":'Aceasta hrana ~i bautura spirituala este pusa chiar in antiteza cu masa precedenta, cand se spune: "ai dat oamenilorspre indestulare mancarea si bautura, ca sa-Ti multumeasca, iar noua ne-ai rilaruit mancare si bautura duhovniceasca...". '. f) De altfel, expresiile din Iormulaeuharistica cuprinsa in capitolul Xinfa~i~eaza,intr-o forma concentrata si uneori chiar aproape de litera, fraze liturgice ajunse pana in liturghiile de astazi, ceea ce face inca o data proba ca acest capitol se referea exc1usivla liturghia euharistica crestina.Astfel, expresia "de este cilleva sjant, sii vie" arfi echivalenta cu "Sji1l:tele,sjintilor" din liturghia ortodoxa, dupa cum formula ;,Adu-Tiaminte, Doamne" revine de atatea ori in liturghia Sfantului loan Hrisostom, dar mai ales in cea'a Sfantului Vasile cel Mare.Tn sfarsit, prezenta in cap. X a raspunsului:...amm" :'cu care se inchei~ Euharistia crestina, acel ;,amin" adresat lui Iisus spre slava lui Dumnezeu, cU1~zicea Sffintul Apostol Pavel (II Cor. i, 20), si care lipseste din rugaciunile de multumire cuprinse in capitolulTx, completeaza seria probelor despre caracterul deosebit ~istrict liturgic al Euharistiei crestine descrisa in cap. Xallnvataturii
J

~r:

:;

... ",

.a particularitate pe care 0 intalnim in randuiala Euharistiei din aceasta vreme, este ingaduinta acordata profetilor de ilrosti rugaciuni de multumire, d~a puterea lor, negresit dupa imparta~irea credincio~ilor si sub eontrolul Bisericii. Asa se .'explica faptul eli in crestinatatea primitiva se aflau in uzul liturgic al diferitelor Biserici mai multe rugaciuni euharistice, iar nu numai una singura'", deoarece acest gen de rugaciune era lasat pe seama inspiratiei harismaticilor, cum marturiseste fnviitiitum eelor doisprezeee Apostoli: Fara indoiala, aeeste rugaciuni nu mergeau parra la uniformitate absoluta din punet de vedere verbal, dar aveau aceeasi factura si, in eeea ee .priveste fondul, re~u toate cugetarea ~ipietatea crestina cu privire Ia lucrile lui Dumnezeu in natura; la luerarile si
51

eelor doisprezeee Apostoli.

".

50

Preot prof. Petre Vintilescu purtarea Sa de grija.JLentru m,antuirea omului, prin Domnul nostru hsus Hristos. ' "'" ... Un astfel de model ne-a fost pastrat in cap. LIX-LXlnclusiv, i din intaia epistola a lui Clement al Romei catre Corinteni. Fara a se putea afirma ca aceasta: forma. chiar. 0 piesauzuala in liturghie, este totusi sigur di, prin stilul ei, seamana foarte de aproape cu rugaciunile euharistice solemne pe care le pronuntau capeteniile bisericesti in cadr~l cu~tului'3~. .Noi (crestinii din Roma) insa vom fi nevinovati de acest pacat (de noascultarea corintenilor) si vom face rugaciuni staruitoare si fiebinti, pentru ca in toata lumea Facatorul tuturor sa pastreze intreg numarul stabilit al alesilor Sa~p:in Fiul,Sau eel iubit Iisus Hristos, prin care ne-a chemat din mtunene la lumina , din necunostinta la cunoasterea numelui Sau eelui ", .. slavit, sprea nadajdui in numele Tau, prin care s-a Iacut toata zidirea, deschizfmdu-neEI (Hristos) ochii inimii noastre, ca sa Te cunoastem pe Tine, singurul cel prea inalt intru cele de sus, eel sfant, odihnindu-Te intru sfinti; pe Tine, eel ce umilesti ingamfarea celor maridri, eel ce nimicesti cugetarile neamurilor, eel ce inalti pe cei smeriti ~iumilesti pe eei inalti, eel ee imbogatesti si sa~ace~ti, eel ee omori si ma~tuie~~i ~idai viata eel ee esti singurul binefacator al duhurilor ~l Dumne~e~ a tot trupul, pe Tine eel ee privesti in adaneur! ~i ve~i faptele omenesti, eel ce esti ajutatorul eelor ee se afla m pnmejdie, .mantuitorul eelor deznadajduiti, Facatorul ~i ocrotitorul a tot duhul; pe Tine, eel ce fad sa se inmulteasca neamurile pe parnant ~i din toate W alegi pe cei ce Te iubes~ prin Iisus Hristos, Fiul Tau eel iubit, prin care Tu nAe-al invatat ne-ai sfintit si ne-ai cinstit; pe Tine te rugam, Stapane, sa fii' aj~tatorul siocrotitorul no~t,ru! ~e~ei stramtorati d~ntr~ noi mantuieste-i, pe eel smeriti mIIUle~te-~, pe cel, e~zu11 ridica-i, celor ee Ti. se roaga, arata-Te, pe cei bolnavi tamaduieste-i, pe eei r~tacW ai poporului Tau intoaree-i, pe ca~e~ eea dreapta; satura pe cei fHimanzi, Iibereaza pe cei legati ai nostri, scoala pe cei bolnavi, mangfiie pe cei descurajatil Ca
v

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri sa cunoasca toate neamurile ca Tu esti singurul Dumnezeu si Iisus Hristos Fiul Tau ~i ca noi suntem poporul Tau si oile pasunii Tale. LX. Cad Tu ai facut cunoscuta alcatuirea cea vesnica a .lumii, prin puterile care se arata; Tu, Doamne.ai zidit lumea, Tu care esti credincios in toate neamurile, drept in judecata, minunat in putere si maretie, intelept in ereare si priceput in intarirea eelor facute, bun in to ate eele vazute ~i eredincios catre aceia care se incred in Tine; Tu, milostive ~iindurate, iarta faradelegile, nedreptatile, pacatele si gresalele noastre. Nu socoti tot pacatul robilor ~iroabelor tale, ci curateste-ne prin curatia adevarului Tau, indrepteaza pasii nostri ca sa petrecem in sfintenia inimii ~isa facem cele bune ~ibineplacute inaintea Ta ~iinaintea stapanitorilornostrit Asa, Stapane, arata fata Ta peste noi, cu pace spre cele bune, ca sa fim ocrotiti cu mana Ta cea puternica si sa fim izbaviti de orice pacat cu bratul Tau eel inalt ~i ne scapa de cei ce ne urasc fara dreptate! ria noua ~i tuturor locuitorilor pamantului unire. si pace, preeum ai dat parintilor nostri, cand Te-au ehemat ei in credinta si in adevar, facandu-ne ascultatori fata de numele Tau eel atotputernie si prea sfant. ' . ,': " , . , ' LXI. Tu, Stapane, ai dat stapanitorilorsi carrnuitorilor nostri de pe pamant stapanirea imparatiei prin puterea Ta cea mareata ~i nespusa, ca sa cunoastem slava si cinstea data de Tine lor si sa ne supunem lor; intru nimic impotrivindu-ne vointei T;Ue. Da-le; Stapane, sanatate, pace,' bun a intelegere (un ire), tarie, ca sa poata ingriji fara nici 0 piedica de conducerea incredintata lor de Tine, caTu, Stapane, Imparate eeresc al veacurilor, dai fiilor oamenilor slava, cinste si stapanire asupra eelor ce se afla pe pamant: Tu, Doamne, indrepteaza sfatullor catre ceea ce este bunsi bineplacut inaintea Ta, pentru ca sa exercite cu pietate, in pace si blandete puterea data lor de Tine si sa dobandeasca astfel harul Tau. Pe Tine, care sigur ai puterea de a face acestea ~i inca ~i mai mari bunatati catre noi, pe Tine Te laudam prin Arhiereul si ocrotitorul
53

52

Preot prof. Petre Vintilescu sufletelor noastre Iisus Hristos, prin care se cuvine Tie slava ~i marirea, atat acum, cat ~idin neam in neam si in vecii vecilor! Arninl" 140.

III

.'

5. In rezumat, concluziile pe care ne indreptatesc indeosebi scrierile Parintilor apostolici sale tragem cu privire la innlti~area liturghiei pe vremealor sunt aceleasi ca si la finele perioadei apostolice, adica aceea dinaintea daramarii Ierusalimului cu cativa ani. . In afarade tipurile de rugaciuni euharistice aflate in inviWitura celor doisprezece Apostoli si in Epistola I ciiire Corinteni a lui Clement Romanul, izvoarele din aceasta epoca nu aduc elemente noi mai de seama, ci numai confirrna expres acceasi cristalizare in forme precise a liturghiei apostolice si intrarea acestor randuieli in constiinta bisericeasca ca instituiri , divine transmise prin Apostoli. . . . Rj!nl eunanshc este si ill aceasta vreme partea fundamentala a cultului crestin. Cuvantul "Euharistie" ajunge acum - am putea spune -'.till termen tehnic pentru el, spre deosebire de alte oficii indeplinite la ore deosebite, dupa cum expresia <:grurghi?)este intrebuintata 'pentru desemnarea expresa a oficierii Euharistiei de catre iararhie'". a formula scurta ~i generafa de doxologie .Slavli Tie in veci", sau cu adaosul crestin: ;,prin Fiul (1tat~)Tau Iisus"142,ori in forma ecfoniselorde astazi: "di a Ta este puterea ~i slava in veci":", precum si 0 mentiune. nu tocmai clara, a imnului intreit ,,8fant"14\sunt singurele amanunte liturgice pe care m le pune la indemana in plus nteratura Parintilor apostolici.
.,

IERARHIA ~I LITURGHIA iN VEACUL APOSTOLIC


1. Rolul ierarhiei in liturghie pe vremea Apostolilor. 2. Rolul liturgic al ierarhiei in timpul Ptiriniilor apostolici. 3. Locul prof~tilor in ierarhia liturghisitoaTe..

1: Des~re ~olul.ierarhiei in.liturghie nu avem amanunte tocma~l~r:cIse :n pnma epoca a Bisericii apostolice. F.a~aA indoiala, Apostolii Iusesera investiti cu puterea preotiei, m gradul eel mai inalt, direct de Mantuitorul si ca atare, ~veau nu numai plEID!~dinea puterii de a oficia liturghia, c~m ~: vedem pe Pavel facand la Troia, ci si pe aceea de a .r~ndUl tot ce era de trebuinta pentru cultul crestin in cornu=mtate. ~s!lp~a. aceste.i chestiuni nu fncape nici 0 discutie. ~poStO~I~ m~l~l se pnvesc nu numai ca predicatnri, ci s( ca ht:urghlSlt~n sau, cum :ice S!antul Apostol Pavel, ,,ispravnici ai !amelo! lui Dumnezeu 145. erau preoti si, in aceasta calitate, EI ~ndeplmeau c~ltul. L.e~ii :elei noi, dupa imprejurarile si lI~teresele ma~lllor mls:um sau- cum zicea patriarhul Proclu dl~ ~onstantmop?l: "el aflau marernangaiere in sacrificiul ~mshc al tr'!-pulUl Domnului; cantau liturghia timp foarte md~lungat ~lcu multe rugaciuni, Ei socoteau ca acest sacrificiu ca~: ch~marea de a invata trebuiau puse, din cauza sublimitatii lor, mamt~ de toate celelalte". Cea dintai liturghie vor fi facut-o, A pOAate, ~lar l~ "c~mera de sus" in care i-a gasit pogorarea c , S!antulUl Duh in zrua Cincizecimii. Ffu"aindoiala, nu este serios . sa ne punem problema daca Petru sau Iacob aveau protia sau
55

Preot prof. Petre Vintilescu intaietatea la liturghie, in Ierusalim, cum facea Cardinalul Bona'". Noi ne ocupam acum insa de ierarhia consacrata si incadrata de Apostoli, in legatura cu inmultirea bisericilor. Privitor la aceasta era natural, desigur, ca rolul liturgic al ierarhiei sa nu fie .subliniat in scrierile din aceasta vreme, in care autoritatea in Biserica, ~i deci 9i Iunctia liturgica, se concentra in mainile Apostolilor si ale ucenicilor-misionari intemeietori de cnmunitati crestine. Apostolii insisi mottveaza instituirea diaconatului pe considera~iade a nu fi ei sustrasi de la chemarea lor principals in cult: "iar noi intru rugdciune ~i rntru sLlljbacuvantuhti vmn ulbovi"I41.Trebuie luat in seama apoi fnptul ca numai ocazia tormeaza cauza principala a trecerii evcnimentelor si a taptclor in documente, lucru ce s-aintamplat 9i in legatura cu Iunctia hturgica a ierarhiei bisericesti, atunci cand tmprejuranle au dat 0 astfel de indicatie. Apar insa in curand titula~urile de ~~coR ~i de presbit~r. ~stfel~ ~rantu: Apostol Pavel mdeamna peTrt sa ageze preen pnn cetati, dupa instructiunile pe care i le daduse deja mai inainte'", si in9ira insusirile necesare slujitorilQr Bisericii'". De asemenea, le atrage aten~ia asupra marii raspunderi moi'ale a sarcinii sacerdotale, ca organe ale Duhului Sffmt in Biserica, pre cum sublinia el 150 acest lucru in staturile date la Milet presbiterilor din Efes Fara indoiala, intre chemarile ierarhiei, cea Iiturgica era cea dintai, nu numai prin caracterul preotiei, ci si pentru motivul ca, in acea epoca, toata viata comunitattl crestine se concentra in cult si se dezvolta in legatura cu el. Gratie imprejurarilor, fun~,ia@iaconilQi:b atlam men,ionata in cei dintai ani, ca sa nu zicem chiar in cele dintai clipe ale Bisericii. Aceasta functie era liturgica, pentru doua motive, constatate clar in Faptele Apostolilor 9i in Epistolele Sfantului Apostol Pavel. In primul rand, agapele, in vcderea carora Iusese creat diaconatul, erau in legatura cu ritul Sfintei Euharistii, deci cu Iiturghia'"; in al doilea rand, diaconul, rntre alte insusir]. trebuia sa fie "bdrbat pUn de credinfd ~ide Duh Sfdnt" 152, conditii
56

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri ne~:s~re unor slujitori la altar. El prime a hirotonia sau punerea mainilor'", -. De altfel, rolul ierarhi:i eclesiastice in genere, inliturghie, este u90r de p.resup~s chiar pe vremea Apostolilor, deoarece dr~ de a hirotom, conferit episcopilor154, se refera la un act sacramental, deci liturgic, care rezuma in sine plenitudinea competentei liturgice.

2. Cand insa Apostolii au trecut din viata ierarhia recurta!3. si asezata de ei ramane in locullor pe prlmul plan de c~nsidera\ie ~nBiserica si, deci, documentele pot lua act mai precis nu numai de membrii ei, ci si de atributiile sale .Asa se face ca, chiar inainte de finele vea~ului intai ~restin rolul si !unctiile Iiturgice ale membrilor c1erului sunt afir~at~ distin~t ~ndo~umentele vremii. Astfel, Clement Romanul face sa reiasa ~npn~~s~ ep~stol~ ca~reCorinteni rolulliturgic al membrilor I:rarhiel ~Ise~lce.~t.l, prm paralelismul in care Ii pune cu preotia templulUl. Sinici nu putea fi 0 metoda mai eficace decat aceasta: .. .Asadar, cei ce savarsesc la vremile randuite jertfele lor (ofran dele - 1tpoo$opaS) sunt bineprimiti si fericiti; caci cei ce urmeaza poruncile Stapanului, nu p1ic~t~iesc. A;hiereului ii s~nti~credintate anume servicii (M:t'toupytat) si preotilarJi s-a randuit lo~ull~r si l~irilQr.le sunt hotarate se~vicii (8taKOVtat) anume; laicul, m sfarsit, este legat prin porunci privitoare la cei laici'' (Cap. XL, 5, 5). Ca aici Clement se ocupa exclusiv de .rolul ierarhiei in liturghie, reiese clar din faptul eli el priveste atributiile persoanelor ierarhice, la care se refera, In legatura cu alt~rul (0uomo'tTJPwv), la care se aduceau jertfele templului mozaic: .Nu pretutindeni, fratilor, se aduc jertfe zilnice ..., ci numai. 1~I~rusalim; chiar si acolo,: nu se jertfeste in orice loc, Cl mamtea templului la -jertfelnic (Ouctccrnptov)" (Cap. XLI, 2-3).
57

i
! f )

I'

Ii

~
.~

.f'

Preot prof. Petre Vintilescu


.,

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri

Deci Clement, vrand sa convinga pe crestinii din Corint sa reintre in ordine si sa paraseasca' zarva la care se dedasera in timpul unei vacantede episcop'", nu aflii alta forma pentru a impune respectarea icrarhiei bisericesti, decat aceea de a 0 diferentia de masa credinciosilor, atragand atentia acestora . asuprarolului deosebit indeplinit In cult de clerici. ' Functiile liturgice ale clerului sunt atat de categoric subliniate de Sfantul Ignatie al Antiohiei, incat el nu considers valabil - desigur nu fara temei - un act liturgic savar~it fara participarea ierarhiei. Astfel, dupa ce sfatuieste sa se dea ascultare episcopului, pre cum Hristos urmeaza Tatalui, preo,Hor, en Apostolilor, iar diaconii sa fie respectati, ca 0 porunca a lui Dumnezeu adauga: "Fara episcop, nimeni sa nu faca ceva din cele ce stau in legatura cu Biserica. Acea Euharistie safie socotiui ca adevarata, care

se scIvaT?e?tesub conducerea episcopului (U7tO 'tOY f:7tHJK07tOV) sau a aceluia care prime?te de la el aceosui insareinare ... FarcIepiscop, nu este ingaduit nici a boteza, nici aface agape.(Euharistie)"156.
Fata de primejdia schismei, reprezentata prin docheti, Sfantului Ignatie accentua asupra "importantei unei,liturghii oficiale, ca semn de legatura'?", intfucat Sfanta Euharistie potrivit explicatiei mistice date de Sffintul Apostol Pavel'" - este mijlocul de unire a crestinilor in acelas tru mistic al lui Hristos. eoarece msa celebrarea ei constituia principala si cea mIrinaIta atributie a ierarhiei, Sfantul Ignatie staruie asupra valabilitatii acestui ofieiu numai cu conditia de a fi savarsit de ierarhia canonic instituita. De aici rezulta c'aoficierea liturghiei era atributia exclusiva a ierarhiei 'bisericesti. , ,

3. Scrierea Invatatura eelor doisprezece Apostoli. mentioneaza de asemenea rolul ierarhiei in liturghie, dar textele ei ridica si oarecare greutate, nu cu privire la acest rol, asupra caruia nu mai incapea nici 0 indoiala, ci din punct de vedere al persoanelor ierarhiei liturghisitoare.
58

Am vazut deja di, in serviciul Sfintei Euharistii aceasta scriere. acor~a ~r: fe~ deyrivil,:giu profetilor, cand dispune: .Profetilor msa mgadUltl-le sa multumeasca cat vorvoi (wxapHmv oon 9EAoucrtV),159 sunt chiar-numiti. arhiereii Ei v?~~i"~6(). de alta parte, in alt loc se ocupa de tr~pteleierarP~ hiei prm hirotonie - desi nu menttoneaza decat doua dintre ele ~ ~r~itand ca aceasta indeplineste slujba profetilor si a dascahlor. .' '. . ;".', " ,Alegeti-va (Xf:lpo'tOvllcra'tf:) fllJiscopi si'diaeoni vrednici' de ?omnul? ba:~ati. bl~nz! ~i nei~bitori de argint, adevarati si ~nc:r:atl,. caci ~l ei va mc!!plmesc serviciul pro.fetilor si al . tn'vatatonlor. Nu-i dispretuiti, caci ei trebuie cinstiti' d~ voi deopotriva cu profetii si invatatorii"161.' . ' . , Pre~um se vede, peroanele din ierarhia bisericeasca prin hirotonie par a se deosebi de profeti si de invatatori -dar toti la.olalta au 0 atributiecomunar's] a~u~e': oficie~ea'liturghieL Cine erau acesti profeti ~i invatatori si ce lac ocupau ei intre p'ersoa?~le d~ conducere? E greu de spus. Sfantul Apostol Pavel 11asaza imediat dupa Apostoli in urrnatoarea enumerare: . , ,~e unii i-a pus Dumnezeu in Biserica: mai Intai apostoli, al doilea prooroei, al treilea invatatori, apoi pe cei cu darul puterilor minunate; apoi, pe cei ce darultamaduirilor, milosteniiloAr, armuirii, felurimii limbilor"162. c ," . I~tr~ slu~ito:i~bis~rice~tiA vorbeste.deci, de apostoli; de se profeti si de invatatori, care, In ordinea autoritatii si consideratiei in comunitatea crestina primitiva,trebui~u ~a conteze inaintea celorlalti slujitori, careindeplinaau unele servicii interioare.lnvatatura eelor doisprez~ce Apostoli- de altfel ca si epistolele pastorale ale Sfantului Apostol Pavel - nu exclude tot~~i ~xistenta ie:-arhiei si~an cu functionareaacelor SIUJltO.~1 ~~UI~e:atl :~ai-nai~.te. 9tiindu-se insa di ~postolii, prOfe,tll ~l,mvatato~ll n~ mal sunt mentionati intre slujitorii bl~~tl de pe la Jumatatea veaeului al doilea inainte16\ am putea presupune di ace~tia nu erau altii decat misionarii plini de zel ~ide inspiratie - sfintiti, desigur, prin punerea mainilor, 59

Prcot prof. Petre Vintilescu


"

adica hirotoniti si inzestrati cu harisma profetiei - care au intemeiat comunitati, adica Biserici noi, unii in calitate de ucenici ai Domnului, din numarul celor 70, ori dintre colaboratorii de misiune ai Apostolilor. Materialmente, deci, a~a s-ar .explica faptul ca ei nu ma}sunt mentionati de pe lajumatatea veacului al doilea inainte. In sprijinul unei astfel de ipoteze pare a veni si 0 alta recomandare din lnvatatura celor doisprezece Apostoli, care ne lasa impresia limpede ea profetii si invatatorii nu erau stabili in aceasta vreme -Tntre anii 80 ~i 100. .Orice profet adevarat, care vrea sa se stabileasca la voi, este vrednic de hrana sa. Tot asemenea si un invatator adevarat este vrednic si el ca si lucratorul de hrana sa. ' , Deci luati parga' din produsele linului si ale ariei, din boi si din oi si dati-o profetilor, caci ei sunt arhiererii vostri. Iar daca n-aveti profeti, dati-o saracilor ... Tot asa, daca dai cep unui vas de vin sau de untdelemn, ia parga ~i da-o profetilor" 164. Am putea, deci, presupune ca profetii ~i invatatorii erau misionarii, care vizitau ~iinsufleteau Bisericile, iar sederea in mijlocul unei comunitati era vremelnica. Caracterul lor de calatori 11 releveaza si capitolele XI si XIIdin aceeasi scriere. Fata de acestia, ceilalti membri ai ierarhiei prin hiorotonie aveau 0 situatie ~i 0 chemare permanenta in sanul comunitatii, ~isarcina lor era aceeasi casi a profetilor si a dascalilor; ,,caci~iei indeplinesc serviciul profetilor ~i al invatatorilor"; de aceea se si reclama pentru ei cinstire ,tieopotriva cu profetii ~i invatatorii"165. Aceasta este, desigur, 0 simpla ipoteza, caci, in lipsa de alte amanunte, situatia profetilor ~i invatatorilor fata de a clerului obisnuit se infatiseaza mai degraba ca ,,0 enigma mai usor de semnalat, decat de rezolvat'?", , In tot cazul, in ceea ce priveste preocuparea noastra fata de rolul ierarhiei in liturghie, ea este clar luminata atat pentru timpul Sfintilor Apostoli, cat si pentru vremea Parintilor apostolici. Oficiulliturghiei intra exclusiv in atributiile membrilor ierarhiei bisericesti, care forma 0 stare aparte de restul crcdinciosilor,

.,'

RITUALUL EUHARISTIC ; FATA DE RlTUALUL PASCAL IUDAIC ,


'

1; Influenta ritualului sinagogii ori al Ternplului? 2. Ipotezele despre raportul ritualului difel'itelol' rnesesemiliturqice {udaiee eu riiualui euharisiic. 3. Critica lor.

deja ca la intocmirea slujbei premergatoare liturghiei euharistice, Biserica crestina a avut in vedere anumite norme ~i chiar un cadru anumit observat in cultul mozaic. Cultul Vechiului Testament avusese un rol profetic sau preinchipuitor, a9aincat folosirea un or elemente din cadrul lui, in cultul Bisericii lui Hristos, i~i putea gasi locul ca 0 necesitate pentru explicarea ~iintelegerea deplina a liturghiei crestine, ba chiar ca 0 metoda de amintirea lui Hristos in liturghie. Am vazut chiar afirmandu-se in literatura crestina conceptia despre Biserica lui Hristos ca mostenitoare a misiunii sinagogii'", Se explica, deci, pentru ce liturghia catehumenilor poarta pana astazi in cadrul ei, nu numai unele elemente transmise de traditie din cultul iudaic, ci chiar unele norme in ceea ce priveste ordinea sau randuiala ei. Acesta este un lucru stabilit. Controversa intre liturgi9tii moderni este numai asupra chestiunii dadi(ITturghla catehumeniloTJpe care noi am numit-o deja ,,0 forma cre~tinizata a vechiului serviciu al sinagogii", deriva intr-adevar, in ceea ce priveste randuiala, din serVicmL sinagogii ori din eel a~ Templ~i. Warren 168 inclina pentru aceasti'i din urma parere, pentru motivul di psalmii nu se cantau in sinagoga, ci Ia Templu; prin urmare,
61
.. ~

1. Am vizut

t&iA@LA

Preot prof. Petre Vintilescu numai de aici i-ar fi imprumutat Biserica pentru liturghia catehumenilor. Noi ramanem insa la parerea deja exprimata, si anume ca aceasta parte a cultului Bisericii s-a intocmit dupa . ~'anduiala serviciului sinagogii, la care se cantau ~i psalmi, precum arata Gustav Bickel'". Prin urmare, tie indoirn ca Biserica avea nevoie de imitarea tipicului dela Templu. Pe de alta parte, caracterul serviciului din smagoga corespundea mai exact trebuintelor servici~lu~ divin ~i~ adunarile neliturgice in sens propriu ale prirnilor crestini, adica fara oficierea Euharistiei. In adunarile religioase din smagogi, nu se aduceau nici~sacrific~i~e ani~al: ca.la TeI?plu, nici vreun alt fel de ofrand a matenala, a~a mcat comumtatea primilor crestini, care, in locul sacrificiilor .de la?em~lu, a~ea acum jertfa cuharistica, nu se puteau refen decat la randuiala serviciului din sinagoga pentru intrunirile lor zilnice de pietate, in care nu se aducea jertfa euharistica. . . Iudeii se strange au in fiecare zi in sinagogi pentru rugaciuni. Bickel insa socoteste ca liturghi~ ~atehumen.ilo~ corespunde in realitate cu $ach~rit s.au~ rug~clUnea~de ~ln:lneata a Sabatului, care avea orandmala mal bogata .decat in zileie ordinare'". El a intreprins chiar intocmirea unui tablou comparativ intre randuiala servici~Alui deSamb!ta a~sinagogii ~ si liturghia catehumenilor; uneon ~nsa f~~eaza ~~an~n~el~. Cert este insa ca partea cultului crestm numita mal tarziu liturghia catehumenilor a unit de la in~eput, ~~ randuiala sa, elementul traditional adus din ritul smagogn cu elementul nou, 1;0 It su l~spira~ia ~i orientarea credi~\ei ~re~tine. Pe .d~ altaparte, la:inc~ut, aceasta parte a cultulm pnmll~or cre~:ml avea 0 existenta inqependenta, adica nu era urmata neap~rat de serviciul e~haristic. Indfcii asupra acestei situatii am gasit in pasajele deja cercetate din Faptele Apostolilor ~i din Epistolele Sfantului Apostol Pavel; de asemenea, obiceiul aflat mai tarziu de a se face adunari de cult in biserica, far a liturghia euharistica, cum ne spune istoricul Socrate"! di. se petrecea
62

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri. lucrul in Biserica din Alexandria, miercurea si vinerea, ne intareste si mai mult in aceasta constatare. ":' '.. Nu mai incape indoiala insa ca, foarte de timpuriu, acest serviciu divin neliturgic propriu-zis -a ,fost unit cu serviciul euharistic, ca parte premergatoare. Se poate constata 0 astfel de sHt:a~ie chiar pe vremea cand~Sffmtul ~ostol Pavel scria prima s~istola catre Corintem: IJand iristructiuni de oDservat in legatura cu disciplinaharismelor, Apostolul mentioneaza intre alte elemente si intrebuintarea psalmilor de catre crestini'"; or, in liturghia euharistica, care se infatiseaza cu 0 randuiala stransa, unitara ~i pur crestina.' a~a ceva nu sia avut locul niciodata.Inca din aceasta vreme, deci, atunci cand se savarsea Sfanta Euharistie, avea loc mai intai serviciul dupa randuiala crestinizata a sinagogii. ..
;;,

.2. Daca, insa, despre partea introductiva a: serviciului primitiv al Bisericii, documentele ne-au pastrat date care ne ingaduie sa ne orientam asupra structurii acelui serviciu, totusi, despre ritul culminant ~i specific al Legii noi - des pre Sfanta Euharistie -, cunostintele noastre sunt'foarte sumare cu privire la ceremoniile amanuntite, cu privire la rugaciunile si actele ce intrau in compozitia acestora. Am vazut ca evanghelistii sinoptici se marginesc numaila enunturiin legatura cu instituirea Sfintei Euharistii de catre Mantuitorul, iar Sfantul Evanghelist loan, preocupat mai mult de un scop doctrinar, teologic,' nu da atentie amanuntelorbiogralice. Interesantele sale relatari despre cuvantarea Mantuitcrului dupa Cina 173 ~i despre promisiunile Sale euharistice'" nu ne invata nimic cu privire la ritualulliturgic. Nu stim nici in ce constau "laudele", cantate de Iisussi ucenicii Sai dupa terminarea Cinei, la plecarea catre muntele Maslinilor175 . Insa, pe baza faptului ca Cina cea de taina a avut loc in preajma pastelui iudaic, s-a presupus cii aceasta ar fi fost 0 masa pascala'", iar pentru ca Euharistia a fost instituita la
i .

63

~:

'.'

Preot prof. Petre Vintilescu sfarsitul acestei mese'?", s-afacut in vremea moderna examenul ritualului mesei pascale, incercandu-se a se arunca astfel 0 lumina asupra ritualului primitiv al Sfintei Euharistii. S-a cercetat, de asemenea, da,ca ceremoniile ce insoteau masa .mielului pascal au lasat sau nu vreo urma in Iiturghia euharistica. Cercetarile s-au desfasurat atilt din partea protestantilor, dintre care unii vor sa vada in Sfanta Euharistie 0 supravietuire a unei mese rituale, cat si in randurile savantilor romanocatolici, care nu s-au sfiit sa accepte ceea ce ii s-a parut a corespunde adevarului din aceste cercetari. In primul rand, trei invatati romano-catolici - Sepp177, Fouard'" si Probst'" - au incercat 0 explicare a randuielii euharistice, prin ceremoniile ritualului mielului pascal. Gustav Bickel este insa acela care a dus cercetarile mai adanc, formuland concluzii de amanunt'". EI a pornit de la aceeasi premiss cal~~ si anurrie cii liturghia cuprinsa in carte a a doua si aoptacrrri- Constitutiile $fintilor Apostoli este forma cea mai veche a liturghiei crestine ~i di, in esenta ei, i~iurca vechimea parrs la epoca apost61lca~tn plus, Bickel s-asilit sa demonstreze di planul liturghiei descrise in Constitutiile apostolice este randuit dupa cel al ritualului obisnuit la pranzul pascal, pe care Mantuitorul l-ar fi observat intocmai in sera Cinei, mai inainte de a institui Euharistia crestina'". Cu alte cuvinte, ritualul primei liturghii crestine, redus, de altfel, la cea mai simpla expresie, s-ar gasi intr-o inrudire stransa de forma cu ritualul mesei pascale iudaice. Pentru a ajunge sa stabileasca 0 astfel de legatura, Bickel ia ca punct de plecare al cercetarilor sale ceremoniile si binecuvantarile ritului pascal, pastrate pana astazi de' cartile talmudice. De altfel, ritualul iudaic prevede binecuvantari sau . rugaciuni zilnice ale mesei (Birkath hammzon), in care se disting trei idei: a) multumiri pentru alimente; b) pentru daruirea Palestinei poporului iudeu ~i c) pentru Ierusalim'". Un loc ceva mai deosebit ocupa insa In obiceiul iudaic masa de
64

Istoria Liturghiei In primele trei veacuri vineri seara, care marca inceputul Sabatului sau al zilei de sambata. . . Ceremonia Iamiliala pentru inceputul Sabatului se numea QiddU{> si se desfasura astfel: vineri seara, dupa intoarcerea dela sinagoga a capului familiei ~i a fiilor sai, se a~ezau toti membrii casei la masa, care trebuia sa fie gata la intoarcerea de la sinagoga. La locul tatalui, se puneau doua paini, ins emnand - se zice - cantitatea dubla de mana, pe care era dator fiecare israelit s-o adune in pustie in ajunul zilei de sambata, Alaturi era un ulcior de vin. Tatal. deschidea masa prin recitarea textului biblic in care se vorbeste despre creatia lumii in ~ase zile si despre odihna lui Dumnezeu in ziua a saptea; umplea apoi cuvin un pahar, rostind urrnatoarea formula: .Binecuvantat esti, Doamne, Dumnezeul nostru, eel ce ai facut rodul vitei", La aceasta se reduce,aQiddus; sau sfintire, adica sfintirea zilei care incepea. . ,:.: . ' . ' ." " . Imediatdupa .rostirea Iormulei, seful familiei gusta cel dintai din pahar, care trecea apoi pe rand la sotia si la fiii sai. Se spalau indata pe maini, dupa care urma binecuvantarea painii (Birkath hammosi) cu formula: .Binecuvdntat esti, Doamne, Dumnezeul nostru, eel ce faci sa se produca pai~ea din pamant", Dupa ce tatalgusta din paine, 0 impartea celorlalti membri ai familiei. Rabinii nu erau unanimi, daca formula de binecuvantare trebuia spusa inainte de a se rupe painea, sau deasupra painii Irante mai intai.Bigur.este ca.Ia pranzul pascal, rugaciunea se pronunta peste painea rupta: .atunci, a frange era sinonim cua binecuvanta". De asemenea, exista controversa asupra faptului daca era mai bine sa aiba loc intai QuiddU{>, pre cum sustinea Sammaisau Birkath hammo?i, cum credea rabinul Hillel. " : ., ,. . Acest scurt ceremonial preceda masa propriu-zisa, cu diferite feluri de mancare, existand pentru fiecare dintre ele un fel de binecuvantare, ins a fara insemnatatea celor obisnuite pentru paine ~i vin. De regula, se oprea 0 bucata din painea binecuvantata la inceput si unpahar cu vin, numit paharullui
,

.{

65

I~

..r. ~

,..:.. ..~'"

.. -

Preot prof. Petre Vintilescu


>

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri mancau fie simpla, fie luand pe bucatele un fel de pasta sau coca densa foarte piperata (Charosseth sau Chirosseth), care, prin culoarea ei, amintea lutul din care Evreii lucrasera atatea edificii in timpul robiei lor. In acest timp putea beafiecare in . libertate, adica fara a mai f~obligat sa observe ceremonialul de la primele .doua pahare. Acum venearandul mielului pascal, care se afla asezat fript pe masa, inca de la incepuf 0 data cu celelalte feluri. Dupaconsumarea, acestui . aliment, ..capul familiei i9i spala din nou mainile 9ii,umplandpentru .a treia 111 oara paharul eu vin, rostea 0 rugaciune de multumire pentru sfarsitul mesei, facand apoi ~a circule printre meseni paharul cu vin -.Se canta apoi in data .,adoua parte, dinpsalmii .Hallel (ps.114-117). S~ mai lua in urma a!Jwtrulea pahar ritual si se 1Y canla a ffeia siultima parte apsaTmilor Hallel (Ps.118-135'sau numai 135), si apoi se desparteau.' ",~:,; ~, . Erau, prin urmare, patru randuri de pahare rituale la pranzul. pascal: doua la inceputul si .doua la finele mesei; cele doua din urma aveau un caracter mai solemn. Bickel intemeindu-se pe textele din No,ul Testa'me~t si indeosebi p~ eel de la evanghelistul Luca, XXII20 ("a~ijderea si paharul dupcl . ce au cinat") 9i pe eel din Sfantului Apostol Pavel, I Cor. 11, 25: . ("".dupa cina"), socoteste ell instituirea Sfintei Euharistii a avut loc dupa al treilea pahar, adica dupa sfarsitul mesei. In acest caz, al patrulea pahar a ajuns paharul euharistic. Ceremonia s-ar fi desfasurat astfel, dupa ipoteza lui Bickel: , , Dupa rugaciunea de multumire 'de la sfarsitul pranzului pascal, s-a pregatit eel de al patrulea pahar, s-au spalat pe maini, si Mantuitorul a cantat, impreuna cu ucenicii..a doua parte a psalmilor Hallel (Ps.114~117),Iisus a, spus apoi 0 midi rugaciune de binecuvantare, obisnuita inainte demarele Hallel (Ps.135),9i acesta a fost cantat de toti laolalta, dupa uzul iudaic, adica ucenicii raspuhzand. sau recitand ultima parte a versetelor, mai ales ellpsalmii 1179i 135 au dupa fiecare verset refrenul: "ca in veac estemila Lui". Marele Hallel sau psalmul135 cuprinde 0 proslavire a lui Dumnezeu, care; in primul rand,
67

Ilie, care se consumau la sfarsitul mesei, cand tatal pronunta o rugaciune solemna; femeilor, copiilor, sclavilor 9i strainilor nu le era ingaduit sa stea atunci de fa~a.Se aduceau, de obicei, multumiri pentru hrana si pentru bautura, pentru Palestina 9i se implora mila lui Dumnezeu asupra Ierusalimului. Se ruga apoi pentru trimiterea proorocului Ilie 9i a Mantuitorului fagaduit, lacare cei de fa~araspundeau "amin". La pasajul: "sa nu fim lipsiti de hrana in veci" , toti raspundeau: "pentru numele Sau eel puternic", Atunci mancau toti partea pastrata din painea si vinul de la inceputul mesei. In esenta, acelasi ceremonial era 9i la pranzul pascal, numai ell devenea mai solemn, prin cantarea psalmilor Hallel si pri ~ celor jlli1nLpahanuituale. ., Pranzul asc se lua cu ocazia Pastelui, in fiecare familie iudaica, sWa, sub conducerea 'capulu'i familiEi La inceputul mesei, acesta turna primul pahar de vin rou si pronunta asupra lui urmatoarea formula de binecuvantare: .Acesta este , semnul libertatii noastre si aducerea-aminte 'de iesirea din Egipt. Binecuvantat este Dumnezeul nostru! Binecuvantat esti, 1mparate 'al universului, eel ce ai creat rodul vitei", Bea apoi el eel dintai, 9i dupa dansul ceilalti membri ai familiei, din acelasi pahar. Dupa aceea, s~lal1 to~i pe maini, se asezau la masa si consumau intr-o anumita ordine mancarile prescrise pentru ~ astfel de ocazie. Mancau la inceput ierburile amare, dupa care seful familiei- provo cat de obicei de intreMrile fiulul celui mai mare - spunea cateva cuvinte de inya~atur! in legatura cu ie9irea din Egipt 9i cu semn~fica~ia sarbatoririi Pastelui, Se canta apoi'lndata prima parte din psalmii Hallel sau de lauda (psalmii 112 ~i 113),iar dupa terminarea cantarii, beau toti cei de la masa, unul dupa altul, din al doilea pahar, in acelasi mod ca si din cel de la inceput. AcUm, tatal se spala din nou pe maini si, rupand azimile in do~a, la punea una peste alta, rostind formula' respectlva: "Binecuvantat esti, Doamne, Imparatul universului, eel ce ai facut sa iasii graul din sanul pamantului". EI impartea azima celor de la masa, care 0
66

--

Preot prof. Petre Vintilescu este socotit mai presus de orice divinitate (v. 2-3); continua apoi cu laude pentru minunile creatiei (v. 4-9), pentru binefacerile aratate poporului iudeu prin scoaterea din robia egipteana si a~ezarea In pamantul Canaanului (v. 10-22), precum si pentru alte izbaviri din nevoi (v.23-24). La versetul 25, care suna: "Cel ee tui hranii La tot trupul", Mantuitorul s-ar fi oprit. In acest moment ar fi instituit EI Sfanta Euharistie; aici ar fi rastit EI cuvintele de instituire, cu privire la trupul si la sangele Sau, binecuvantand painea si vinul din al patrulea pahar pregatit mai inainte. Marele Hallel a fost incheiat cu euvintele din versetul 25. Painea si vinul transformate In trupul si sangele Sau au fost impartite Apostolilor. Binecuvantarile ce se Iaceau la pranzul pascal dupa al patrulea pahar, eu privire la rodul vitei si la poporul iudeu, Mantuitorul Ie-a inlocuit cu 0 alta cantare, la care se refera expresia-din primii doi sinoptici: j,dandlaudd"183. Dupa Bickel, aceasta cantare ar putea fi psalmul22: .Domnui md paste si nimie nu-mi va lipsi". Bickel si-a intemeiat ipoteza sa' pe mai multe analogii. In primul rand, prezenta imnului Dsana; binecusxuuo: este eeLce vine fntru numele Domnului" in versetul 25 al psalmului 117 (din a doua serie de Hallel) ar fi 0 explicatie pentru intrebuintarea acestui imn, care se constata foarte devreme, In vechea liturghie crestina, In al doilea rand, marea rugaciune de multumire din liturghia cuprinsa In cap. XII, cartea VIII din Constitutiile Sfintilm' 'Apostoli (numita anafora In liturghia ortodoxa, iar In cea romano-catolica praefatio), care incepe ~i in forma prescurtata din Liturghierele de astazi cu cuvintele: "Cu vrednicie si cu dreptate este a-ti canta Tie...", n-ar fi decat o compozitie analoga psalmului 135 In tema sa euhologica. Planul de compozitie ar fi acelasi, numai ca versetele si ideile au fost modificate In spirit crestin, intrucat In aceasta rugaciune, care, in liturghia crestina, formeaza prima parte a rugaciunii euharistice, se multumeste lui Dumnezeu pentru darurile creatiei, pentru binefacerile din Vechiul Te~tament si pentru mantuirea adusa de Fiul lui Dumnezeu. In sfar~it,
68

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri Bickel se refera ~i la un punct trecator de analogie formala intre rugaciunea ce se obisnuia la pranzul pascal ~i inceputul rugaciunii din invdtdtura celor doisprezeee Apostoli (cap. IX),cu privire la Euharistie. ,. Teoria lui Bickel, desi impartasita de romano-catolici ~ide o parte din protestanti, a fost totusi combatuta de Drews, care o caracterizeaza drept ,,0 indrazneata exagerare a faptelor'?". Acest autor inclina insa spre parerea ca Euharistia primilor crestini poate sa se fi inspirat in vreun feloarecare, pentru raridiiiala ei, de la alte mese rituale ale iudeilor, dar mai probabil de la masa de vineri seara, cand se safbatorea inceputul Sabatului, pentru considerentul mai ales ca primii crestini, celebrand, pre cum se stie, atat de des Sfanta Euharistie, era mai natural sa ia ca model ritualul obisnuit la ,QiddUf, care se repeta saptamanal, decat pe cel de la pranzul pascal, care avea loc 0 data pe an'". Aceasta ipoteza este aparata ~ide Von der Goltz'", care a extras rugaciunile pentru rnasa, din cartile iudaice contemporane noua. '

5.Este momentul, fara indoiala, sa ne intrebam care este adevaratul raport intre ritualul meselor iudaice si ritualul euharistic. Trebuie sa subliniem insa, de la inceput, ca analogiile ?i conc1uziile autorilor citati se refera la cadrul extern si formal alliturghiei crestine, iar nu la esenta sa. ~ Cercetarile lor de istoria liturghiei pleaca de la un fapt stabilit si recunoscut, si anume: Euharistia a fost instituita ca ceva nou ~i aparte de pranzul iudaic al Pastelui, aparte ca fapt si ca semnificatie. Aceste cercetari tin totusi sa constate di , , " instituirea liturghiei a avut loc la 0 cina rituala iudaica, la sfarsitul ei, si deci nu fara legatura cu ea. Desi noua ca fapt ~i ca semnificatie, totusi, in ceea ce priveste forma, ritualul, adica formulele si actiunea liturgica, liturghia crestina a trebuit sa ia exemplu pentru planul ei de la ritualul iudaic. Formule de binecuvantare si de multumire pentru paine ~i vin se gaseau
69

'I
Preot prof. Petre Vintilescu in acest ritual, si pe tiparullor trebuie sa fi fost croite binecuvantarile si multumirilecelei -dintai liturghii crestine. Fara indoiala, aceste formule nu s-au mai brodat in jurul faptelor pe care le viza rugaciunea ebraica, ci a trebuit sa se inspire din marile adevaruri ale credintei crestine. La. aceste puncte s-ar redu~e concluziile teoriilor in discutie, Ceea ce tin sa sublinieze aceste teorii este ca modelul celui mai vechi ritual euharistic a fost ritualul iudaic. Se citeaza in sprijinul acestei afirmatii indeosebi randuiala euharistica descrisa in Didahia celor doisprezece Apostoli. In tot cazul, putem accepta in vreun chip oarecare ca Euharistia ar fi in randuiala ei externa 0 simpla crestinizare a formulelor iudaice de rugaciune sau, mai gray, 0 sublimizare a unui pranz iudaic oarecare? Nu putem tagadui un fapt, si anume ca instituirea Sfintei Euharistii sta in legatura, dupa relatarile din sinoptici si dupa Sfantul Apostol Pavel, cu 0 masa iudaica, Totusi, chiar daca am admite -lucru de altfel foarte discutabil- eli Mantuitorul, care venise pentru desavarsirea Legii vechi, ar fi serbat mai intai Pastele iudaic cu mielul pascal'", care avea numai 0 semniIicatie simbolica, n-ar putea fi vorba, cu toate acestea; decat de un raport cu totul extern, care se reduce la simpla succesiune in timp. Pastele iudaic avea sa inceteze 0 data cu Pastele eel nou, pe care 11instituia Mantuitorul, EI insusi fiind Pastele nostru, preeum zice Sfantul Apostol Pavel: "PQftele noastre, Hristos, pentru noi s-a jertjit" 188. Cuvintele Mantuitorului: "Luati, nulncati ..." etc., insemnau ceva cu totul nou, se refereau la un fapt cu totul deosebit Ceea ce facea Iisus prin instituirea Euharistiei era mai mult dedit 0 pre gatire , era chiar 0 inaugurare a jertfei Sale, era aducerea victimei ce avea sa fie jertfita, era inaugurarea sacrificiului ce avea sa fie consumat pe cruce'". S-ar putea vorbi, totusi, de un ecou al ritualului meselor iudaice in ritualul agapelor, mai ales ea cina luata de Mantuitorul eu Apostolii Sai inainte de instituirea Sfintei Euharistii a putut ajunge un model pentru crestinii din prima generatie 70
../
. 'f

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri a Bisericii. Rugaciunile de multumire la agapa, din capitolul IX al Didahiei celor doisprezece Apostoli, se resimt in parte, precum am vazut, de motivele euhologice din ritualul meselor semiliturgice ale iudeilor, Mustrarile administrate insa de Sfantul Apostol Pavel in intaia sa epistola catre Corinteni ~i oprirea unor astfel de mese, ce trebuiau sa aiba loc prin familii, iar nu in adunarile de cult, ne obliga sa vedem ca agapa n-a facut parte esentiala dinritul Euharistiei crestine. Ca atare, ea s-a despartit foarte de timpuriu de liturghia euharistica, ca ceva .cu totul diferit, a~a eli agapa n-a putut servi ca punte de trecere sau de inspiratie a ritualului liturghiei crestine din eel iudaic. Dimpotriva, deosebirile fundamentale dintre compozitia si caracterul meselor iudaice si cele ale meselor euharistice constituiau 0 piedica pentru imitarea sau pentru 0 copiere formala siexterna integrala, tale quale, a ritualului iudaic. Astfel, dupa cele maivechi documente relative la celebrarea Sfintei Euharistii, care sunt scrierile Noului Testament, masa euharistica nu cunoaste, afara de paine si vin, nici un fel de bucate. Nu sunt in Euharistia sinopticilor nici ierburi amare, nici azima, nici miel pascal;mai mult, descrierea Euharistiei din toate locurile Noului Testament vorbeste de paine, iar nu de azima, sau paine fara aluat, singura admisa la masapascala. De asemenea, Euharistia crestina nu cunoaste decat un singur pahar comun, pe cata vreme pranzul pascal numara patru, osebit ca, intre eel de al doilea ~i al treilea pahar ritual, fieeare mesean i~i avea paharul sau. Masa euharistica este redusa numai la elementele esentiale de mancare si de bautura; ea nu este 0 masa propriu-zisa, ci numai impropriu era numita "masa Dornnului". Aceasta numire, ca ~icea de "paharul Domnului", arata ca Euharistia nu era 0 masa 'comuna, adica obisnuita; ea nu avea un caracter particular, ca mesele din sanul familiei iudaice, ci era publica, intrucat la Sfanta Euharistie participau toti membrii comunitatii sau Bisericii crestine. . S-a incercat a se vedea in obiceiul primilor crestini, care, dupa Faptele Apostolilor, i~i petreceau vremea "in biserica, 71

Prcot prof. Petre Vintilescu lstoria Liturghiei in primele trei veacuri


fnlnaand prin case ptiuie" si "primeau hand eu bueurie ~i eu inimd nevinovatd"190,continuarea-unei practici a locuitorilor

din lerusalim, care primeau in case si ospatau laolalta cu pelerinii veniti la Templu. Acelasi capitol ins a, din aceeasi scriere, ne arata la versetul 42 ca nici yorba nu este de mese comune, ci de frangerea painii, ca act pus pe aceeasi treapta cu predica Apostolilor si cu rugaciunea: "erau astepttuu: intru
invdtdtura Apostolilor ?i intru impdTtd?ire ?i intru frangerea painii ~i intru rugdeiuni". Frangerea painii avea, deci, 0 sem-

nificatie aparte, deosebita de forma comunitara de existenta a primei Biserici crestine din Ierusalim; viata in comun a incetat aici dupa 0 scurta experienta, ca 9i agapele, iar Euharistia, care- . si avea fiinta ei aparte, legatd derugdeiune ?i depredied, a ramas, fara a purta in ritul ei urma unor mese ordinare sau obisnuite. Mai mult, elementele euharistice de paine si vin nu sunt alimente de la mesele luatein familiile iudaice, la diferitele solernnitati, ci .sunttrupul 9i sangele Domnului; ele sunt puse intr-o relatie mistica cu trupul si sangele jertfite de Mantuitorul pentru viata lumii. Euharistia crestina amintea moartea 9i jertfa lui Iisus. De aceea; alimentele euharistice nu erau proprii decat pentru impartasirea celor botezati 9i reclamau 'conditii de vrednicie morala din partea celor care voiau sa le primeasca'", lata, prin urmare, atatea motive de fapt, care deosebesc Iiinta liturghiei 9i care au facut improprie 9i tara rost 0 copie a ritualului vreuneia dintre meseleiudaice, Nu s-ar putea nega, intr-adevar, 0 oarecare analogie in ceea ce priveste succesiunea riturilor 9i gesturilor, ca: luarea paharului, binecuvantarea 9i multumirea, precum 9i inspiratia din psalmi a un ora dintre motivele pentru lauda Domnului, sau schema generala a rugaciunii de multumire din vechea liturghie crestina. Aceste puncte sunt insa departe 'de a pune ritualul euharistic in dependents deritualul iudaic, ; '.'Cornparatiile Iacute de Bickel, daca s-ar putea mentine rcduse cu totulla generalitate, nu se pot totusi sustine solid in amanuntele lor, precum a observat Dom Fernand Cabrol'",
72

,.'

Astfel, rugaciunile evreiesti luate de Bickel in considerare sunt culese din documente posterioare cu mai multe secole deci nu ne dau siguranta ca ele descriu exact ritualul Pastelui iudaic de pe vremea Mfmtuitorului, dupa cum element~le din liturghia crestina la care se refera el in analogiile sale sunt mai tarzii. De pilda, nu se poate afirma ca imnul serafimic intreit sfant ~r .fivavut ~i?t:u inceputo intrebuintare in liturghia euha:lStlca crestina, m care niciodata nu s-au cant at psalmi ca la pranzul pascal. Pe de alta parte, liturghia din Constitutiile apostoliee, luata ca term en de comparatie, desi foarte vech~ in fondul sau, totusi, foarte probabil, ea a primit multe retusari pana In veacul al patrulea, care ne-o face cunoscuta'", ' Chiar daca analogiile izolate si incidentale ce s-au sem~alat, si-ar putea gasi un temei solid in ideea un~i imitari, totu9.l un ~seme~ea f~pt n-ar stabili odependenta.a liturghiei vechi de ritualul iudaic, Dependenta arindica-o fondul dar am vazut ca Euharistia crestina: se r~ferea la alt fapt sf la alta sernnificatie decat ritul pascal ori eel de vineri seara. i~vatatura 9i opera lui Iisus insemnau un alt cadru, un cadrudeos~bit si culminant In istoria mantuirii. De aceea, era mai natural ca di~ Evan~h~lia lui Hristos sa, se inspire randuiala liturghiei ~uhanstlc~. SuntAde acord, prin urmare, In aceasta privinta, ipotezele citate, cand recunosc alaturi de noi ca ideile care au inspirat ritualulliturghiei primitive, sunt crestine, desi forma ar fi dupa mulajul iudaic. Cii sub oarecare aspecte externe s-ar ~fla unele puncte vagi de analogie, nimic nu e mai natural. Intai, pentru ca de inchegarea formula a liturghiei nu este strain a conlucrarea omului, adica a acelei dintai comunitati crestine si, prin urmare, stersele apropieri de nuanta isi gases'c astfel expljcatia lor in capitalul de' experienta omeneasca spirituala. In chip cu totul firesc, deci, omul treb~ie sa faca apel la toate mijloacele de care dispune, pentru a-si arata cultul sau pentru Dumnezeu, si aceste mijloace nu au 0 'variabilitate infinita, pentru ca ele tin de natura si de puterile omenesti. Asemanari de forma sau de aer general se pot vedea In toate
73

,
f

, i,

.t

Preot prof. Petre Vintilescu cultele religioase, dar faptul acesta-nu constituie 0 indicatie a dependentei dintre ele. "..ge su.!iJ1eastfel, indeosebi, di rugaciunea iudaica de diIUineata ($'ma Israel) a exercitat 0 inrau_rir~--,!s1!p-ra Iormei rugaciunii euharistice. Aceasta rugaciune, ca si cea de la mesele iudaice, incepe cu un dialog: - Laudati pe Domnul, pe Cel pre a maritl Asa este deschisa $'ma de catre recitatorul de rugaciuni. ' - Preamarit sa fie Domnul, Cel prea marit in veci!, raspunde comunitatea. De asemenea, la mesele semi-liturgice, capul familiei incepea: - Sa binecuvantam masa. - Numele Celui vesnic sa fie laudat in vecii vecilor, raspund cei de la masa, - Sa laudam pe Dumnezeul nostru, Cel ce ne hraneste, reia capul familiei. - Laudat sa fie Dumnezeul nostru, Cel ce ne hraneste si cu bunatatea Lui ne tine, raspund din nou cei din jurul mesei. Acest dialog si-ar afla, adica, ecoul in acela care precede marea rugaciune euharistica din liturghia crestina: - Sus sa avem inimile! - Avem catre Domnul! - Sa multumim Domnuluil , Mai mult, expresia "sa laudam pe Dumnezeul nostru", din dialogul de la mesele iudaice, este privita ca fiintand aproape textual in raspunsul "sa multumim Domnului" (EuxaptO'tT\O'wIlEV
'to) KUP1W )194.

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri si de ~ultumire erau ~roprii nu numai iudeilor, ci ?i paganilor; ~lUml~lle. e EU~oyt.a?l ~e EUxapl<ma le intalnim la pagani (ca d ~n sc.nenle a~nbUlte lui Hermes Trismegistul), pre cum si la iudei, Tocmai acest element al multumirii, comun 'iudeilor si paganilor, sustine ' originalitatea .'anaforei' ere stine adica i~depimd~nta .ei. Aceasta coi!lci:9J~]._ta_de_foL:tpas~u, bine ~ai z~s, de a~ltudlI~e,. demonsfreaza foarte bjne independenta ritualului crestin, Multumind, Mantuitorul a consfintit si a respectat Iunctiile naturale ale psihologiei religioase ~i cteci forma ei generala de manifestare. El nu venisc sa strice ci sa Ad' repteze.: sa desavarseasca; trebuia deci numai sa puna m es~n1a, care. a~ea sa tr~nsfigureze vechea atitudine a pietatii religioase, ?l sa determme precis obiectivul si mijlocul adevarat al rugaciunii de multumire. .Elementul nou in multumirea crestina era ca crestinii uneau in jertfa lui Iisus 'Hristos multumirea lor subiectiva cu 0 aC~lUneoblectIva"195. restinii C contopesc rugaciunea lor, care, este 0 Jertfa spmtuaIa, cujertfa personals a Logosului intrupat'", . ' . In ceea ce priveste sursa de inspiratie a formei marii rugaciuni de multumire din liturghia crestina a Constitutiilor apostolice, apoi aceasta se poate cauta mai degraba in Evanghelie, decat in sursa iudaica a psalmilor. Probst'", Salaville'" ?i altii au descoperit in cuvantarea Mantuitorului dupa Cina elemente care i?i au ecoullor in ritul euharistic. Comparatia . b~tuc~luide: vita ?i a m.laditel or,. precum si fagaduint~le Mantuitorului despre vemrea Sa din nou, despre trimiterea Sffintului Duh ~i des pre primirea rugaciunilor facute in numele Lui, W gasesc aplicarea lor in Euharistie'", Mai mult, Hemmer'". face a paralela intre ritul euharistic descris de Invatatura celor doisprezeceApostoli ?i evanghelia a IV-a si constata ca, desi cea dintai este 0 scriere anterioara celei de 'a doua, totusinu se pot tagadui "ioanismele" care abunda in rugaciunea euharistica din scrierea fnvdtdtura celor doisprezece apostoli. Fara indoiala, Didahiile Apostolilor, fiind mai vechi, nau putut face imprumuturi din evanghelia lui loan; inrudirea 75

,'"

~I

"

'.,

r ..
. r ...

Multumirea, ca si rccunostinta, insa, constituie 0 datorie catre Dumnezeu, pe care, tntr-adevar, poporul iudeu 0 manifesta cu prilejul ospatului familial ?i al celui pascal. Proslavirea lui Dumnezeu si multumirea pentru binefacerile Lui constituie, de altfel, satisfacerea unui impuls irezistibil al sufletului omenesc in general, reprezinta deci 0 functie naturala a pietatii religioase. Rugaciuni sau imne de binecuvantare 74

.J

Preot prof. Petre Vintileseu stransa a ideilor lor fundamenti;lle nu se poate explica de.c~t prin unul si acelasi fond de .c.urio~tin.,e, c~r~ forma ~ravd*a apostolica, prin una si aceeasi inspiratie ongmar cre~~m~. Aproprierile de idei si de cuvinte care s-~r J?uteaviza mtre ritul euhafisfic si.cel iudaic pascal sunt pur ~lslI?plu aparente . ~ tampHitoare si deci de:garte de a putea stahlh vreun fel de ~:;enden,a prop~iu-zis~ a ritului liturghiei pri~itive de ritul iudaic.

-r

v
'; A

I
. I':
.1

LITURGHIA IN VEACUL' AL DOILEA

l
1,

I'

1. Referintele Sfantului Iustin Martirul ~i Filosoful ~i consideratiile generale impuse de ele. 2. Structura celor (loud . pdrti ale cultului Bisericii in vremea Sfantului Tustin ~i chestiunea epiclesei. 3. Alte tniirturii despre liturghia veacului al do ilea. !

I
I
I I
I

tf

1. Dupa un veac si mai bine de viata crestina, adica pe la jumatatea veacului al doilea, evenimentele prin care trecea Biserica fac sa se produca un document de mare importanta astazi ca izvor pentru istoria liturghiei. Sfantul Iustin Martirul si Filosoful adreseaza pe la~l!l 150.d: Hr. 0 apologie catre impara'@ A1:!tQnin_~i}4Mc.Aureliu,ca ~i catre intregul popor rOman,-spre a apara pe crestini de calomniilece se debitau pe socoteala lor in legatura cu adunarile lor de pietate. Tocmai natura acestor invinuiri au determinat pe Sfantul Iustin sa se ocupe de cultul crestin si sa Iaca un expozeu alliturghiei ~i 0 scurta explicare aei, In capitolele 65-67ale.primei sale apologii, pentru a dezarma pe detractorii pagam. Spre a putea exploata eu deplin folos pentru istoria liturghiei insemnatele puncte din aceste capitole, care.intereseaza cultul crestin ~i dogmatica ritului euharistic, vom lasa sa se auda stilul apologetului crestin.
o(

't'

. LXV. 1. .Dupa ce am spalat (botezat) pe eel care s-aconvertit ~is-aunit cu noi, il conducem la locul in care sunt adunati acei

77

. 1

Preot prof. Petre Vintileseu pe care noi In numim Irati (adica "eredincio~ii" sau botezatii), facand apoi impreuna rugaciuni fierbinti pentru noi, pentru eel luminat (botezat) si pentru toti ceilalti de pretutindeni, pentru ea, ajunsi la cunostinta adevarului, sa ne aratam si prin fapte virtuosi si implinitori ai eelor poruncite, ea sa ne Invrednicim de rnantuirea vesnica. 2. Dupa incetarea rugaciunilor, ne imbratisam unii pe altii eu sarutare. 3. Se aduee apoi proestosului (intaiului statator dintre Irati: episeopului = 'tOJ rrpOCl"1OJ1nOJva8EA~OJv) paine si un pahar eu vin amesteeat eu apa. Aeesta, primindu-le.. da lauda si marire Tatalui tuturor prin numele Fiului si al Sffintului Duh; apoi face timp indelungat multumire (Euxaptcmav ... Em rrOAU notsum), pentru ca am fost invredniciti de aeestea din partea Lui. Cand a terrninat rugaciunile si multumirea, tot poporul de fa~a exclama zicand: amino 4. Amin inseamna In limba ebraica: asa sa fie. 5. Dupa ee intaiul statator (episeopul) a ispravit de multumit, si tot poporul araspuns, aceia pe care noi li numim diac~ni dau Iiecaruiadin cei de fa~a sa se impartaseasca din paine a, vinul si apa sfintite (euharistizate = suxUptcrneEt~ UptO~) si due si celor absenti. ' .. .. . ... . . LXVI.1. Si aeeasta hrana se cheama la noi Euharistie 9inu-i este ingaduit a se impartas! cu dansa decat aceluia care crede eli ceea ce invatam este adevarat si a primit botezul pentru iertarea pacatelor si nasterea din nou 9i vietuieste pre cum a invatat Hristos. 2. Caci noi nu.luam acestea ca pe 0 paine obis~uita si nici ca pe 0 bautura obisnuita, ci In felul in care IisusHristos, Mantuitorul nostru, intrupat prin cuvantul lui Dumnezeu, a avut trup si sange pentru mantuirea no astra, t~t asa alimentul sfintit (euharistiat) prin rugaciunea cuvantului, care vinedela EI (8t'suXll<J> AOYOUtOU ncp' cutou) - aliment cu care sangele si carnea noastra se nutresc prin transformare, am fost invatati ~a este trup si sange ale lui Iisus celui 'intrupat. 3. Caci Apostolii, in memo~'iile lor, care senumese Evanghelii, astfel ne-au transmis ea li s-a poruncit: iar Iisus, luand paine ~i multumind, le-a zis: .faceti aeeasta intru pomenirea Mea, aeesta .
I

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri este trupul Meu.' ~i luand asijderea paharul ~i multumind a zis: ,,Acestaeste sangele Meu'jsi acestea le-au dat numai lor. 4. Ceea ce imitand demonii cei rai, au randuit sa se faca si In misterele lui Mithra: se prezinta paine ~i un pahar cu apa in riturile de initiere, cu unele formule, pe care voi (paganii) le 9ti~isau puteti sa le stiti. LXVII. 1. Dupa aeestea (dupa botez ~i dupa prima participare la liturghie ~i impartasirea cu sfintele Taine), noi faeem din nou pomenirea aeestor lueruri (Cina euharistica) intre noi. Cei ee au stare vin In ajutorul eelor ee sunt lipsiti, si ne ajutam reciproc totdeauna. 2. In toate cele ee producem (Em nnct 'tE ou; rcpocr~EpOf.lEea) noi binecuvantam pe Ziditorul a toate, prin Fiul Sau Iisus Hristos si prin Duhul Sfant. 3. hi ziua numita a Soarelui, toti, din orase si din sate, se aduna intr-unul si acelasi , , , . , , , loc; se citesc memoriile Apostolilor sau scrierile profetilor, atat eat ingaduie timpul. 4. Apoi, citetul oprindu-se, intaiulstatator (episcopul) da intr-o cuvantare sfat 9i indemn la imitarea acestor frumoase inva~aturi. 5. Dupa aceea, ne ridicam eu totii 9ifacem impreuna rugaciuni, Apoi, precum deja am spus, dupa ce incetam noi rugaciunea, seaduce paine, vin si apa; proestosul (intaiulstatator = episcopul) inalta rugaciuni si multumiri (EUXU~ KUt EUxUptcrnu~ UVU7tEf.l7tEt) atat ciit poate, iar poporul raspunde: amino Se face impartasirea fiecaruia, dincele sfintite (asupra carora s-afacut rugaciunea euharistica), iar eelor ce nu sunt de fa~ali se trimite prin diaeoni. 6. Cei ee au belsug 9ivor sa dea, dau de buna voie, fieeare ee vrea, 9ice s-a strans se preda proestosului (episeopului) si el vine in ajutorul eelor orfani, al vaduvelor, al eelor in lipsa din cauza de boala sau dintr-o alta pricina, celor din legaturi, calatorilor; eelor straini; intr-un cuvant el poarta grijade toti care sunt intru nevoi. 7. Ne adunam in ziua Soarelui, atat pentru ea este ziua intai, cand Dumnezeu, scotand materia din intuneric, a ereat lumea, cat si pentru faptul ca, in aceeasi zi, Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, a inviat din morti, In ajunul zilei lui Saturn, El a fost rastignit, si in ziua urmatoare acesteia, care este ziua Soarelui, 79

......

78

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri Preot prof. Petre Vintilescu El s-a aratatApostolilor si ucenicilor ~ii-ainvatat aceste lucruri, pe care vi le-arn expus." Propriu-zis, descrierea liturghiei, Sf5.ntul Iustin 0 face in capitolele LXV~i LXVII, de doua ori, ia~ in.cap~tolul L~~~, da mai mult 0 explicatie dogmatica a ritului Sfintei Euharistii. De Iapt, in prima sa apologie, el se ocupii de trei ori de liturghie, caci deja in capitolul XIIIface aluzie la ea, vrand sa demonstreze pagfmilor di crestinii, departede a fi atei, dimpotriva, ei.adora pe Creatorul a toate, "Wuddndu-L din toatd puterea, prmtr-un cuvdnt de rugdciune ?i de rnulturnire peste ceie produse (,,-oym CUX}lS Katc;uxaptcrnasc;~'OtStpoO'~c;pof.lc;8a)~', r,naidep~rte 7 ia~ c~va adaoga: "Va vorn arata, de asemenea, ca noi cinstim pe Iisus Hristos, care s-a facut pentru noi invatator ... ~is-anascut ~e~tru: accasta, fiindrastignit sub Pontiu Pilat...". Planul apologiei nu~ i ingaduia, desigur, sa dea aici amanuntele de care se ocupa ceva mai apoi, in capitolele amintite. ."!, Precum 'se vede insa, nu avemjri pnma apologie a Sfantului Iustin Martirulliturghia in extenso, in chipul in care se afla in Liturghiere, cu toaterugaciunile ~iactele ei. Asa ~~va' nu intra in scopul apologetic al autorului, care era preocupat numai de descrierea generala a cultului crestin, spre a spul~era legendele pagfme create tenden~io~ injur~l ~iturghiei cre~tme: Cu to ate acestea, nu este intru mrmc redusa importanta acestui document, care cuprinde !ill mai amanuntita expunere ~ lituJ'ghiei din cele dintfli trei s<:cole; ~ '. v' . ' ", El releva un fapt de mare msernnatate, ~1 ~nu~e .~~ g~vea in veacu13L?oi1eCLa~a~trasatufl .C~~lhturg~v~' apostolis,a; Sfantul Iustm se ~~fera chiar ~~traditia apostohca, atunci cand citeaza Evanghelllle (rnemornle Apostolilor - cum " le zice el),in care Apostolii descriu ins~tu.i::ea Sfintei Eu~aristii:" , , si porunca Mantuitorului de a se savar~1mtru pom~mr~a Lui (cap. LXVI,3).Mai mult, Sf5.ntu~Iustin se'~cfera!<:Mantmt~rul insusi (cap. LXVII, 7). Pe de alta parte, reiese :a ~n acest !lmp exista 0 randuiala a liturghiei, care nu era locala, CI generala sau
A .'
"

ecumenica, cunoscuta in toata Biserica. Autorul apologiei se nascuse in Iudeea, ca pagan, earn pe la anul100, secrestinase - se zice - in Efes si parcursese drumul pana la Roma predicand credinta crestina. El cunostea deci ~i descria nu liturghia unei singure Biserici crestine din acea vreme. Apologia Sfantului Iustin Martirul este deci 0 marturie despre 0 uniforrnitate litur ica in veacul al doilea. Lucrul se verifica,de altfel, printr,0 intamplare pe recuta la cativa ani numai dupa aceea (inceputul anului 155), cand Polic<l!P, episcopul Smirnei, a coliturghisit la Roma,cu Anic~; episcopul acestui eras, ceea ce .mi s-ar fi putut. face Jara existenta unei randuieli comune a .liturghiei, ' ,', ", " , Tot in ordinea acestor consideratii generale in legatura cu " datele din apologia Sfantului Iustin, trebuie sa observam ca, ,t,: pentru savarsirea.Iiturghiei euharistice, era rezervata 0 anu'~):.r.;,:<'mita a saptamanii: I?uminica;' pe careapologetul, pentru zi '~'i\!l-. intelegerea destinatarilor scr1erii sale,' 0 numeste in confer. l' mitate cu vocabularul pagan, ziua Soarelui, dupa cum sambata o.mentioneaza ca zia luiSaturn. El arata si motivele pentru care aceasta zi fusese destinata pentru cultul crestin, Numai ora sau vremea din zi In care se oficialiturghia atunci nu este mentionata. Este vrednic de remarcat totusi ca Sfanta Euharistie este prezentata de Sfantul Iustin ca o' comemorare nu numai a patimilor, deci a jertfei Domn~ui, ci ~i a invierii Llli (cap. LXVII,7), fiind pusa intr-9 stran$a legatura invierea cu rnisterul .instituit la Cina cea de taina (cap. LXVI,3). Prin urmare, liturghia euharistica celebra, dupa concepti a crestina din veacul al .doilea, In toata splendoarea, misterul operei mantuirii savar~ita de Domnul nostru Iisus. Hristos. Serviciul divin al ;Bisericii reprezinta nu numai opera.Mantuitorului din lumea aceasta, nu numai "dupa trup" (II Cor, 5,'16), ci ea ilpriveste ~i il reprezinta ~i "indltat intru slavd" (1,Tim. 3, 16) sau inviat. Astfel, D~, prin savarsirea, liturghiei euharistice in cursul acestei zile, ajunge simbolul unei noi creatii, in
81

80
.~

Preot prof. Petre Vintilescu comparatie cu cea descrisa in primele capitole ale Bibliei'", Pe de alta parte, liturghia crestina riu era 0 masa sau un banchet, caci elementele euharistiei nuerau socotite simple alimente comune, ci ele ajungeau prin sfintire 'trupul si sangele Domnului. Ea era un o(iciu public, la care luau parte numai cej b~a1i, iar caracterul social al liturghiei ~ste subliniat.prin participarea poporului la rugaciune. Totusi, oficierea ei este un atribut' distinct at ierarhiei, care se deosebeste de popor (A.ao~) ~i de citet, did numai intaiulstatator (0 xposcrox) - adica episcopul - sfinteste darurile", el rosteste rugaciunile, iar poporul numai raspunde, La rolul de liturghisitor al ierarhiei se refera Sfantul Iustin, de asemenea, si in scrierea sa Dialogul ell, iudeul Trijon; cand zice di .jertfele si euharistiile (rnultumirile) facute de (persoane) vrednice sunt singurele sacrificii perfecte ~i placute lui Dumnezeu'?". Persoanele vredniee vizate de Sfantul Iustin sunt echivalente cu ierarhia, care, avand puterea de a UrnI' hisi, era singura vrednica de a oficia serviciul euharistic 1ntaiulstatato omenteaza locurile din cart~finte ~i administreaza s un rin redica, el concentreaza ofran dele si poarta grija de cei ce au trebuin1a d~le.
,

Istoria Liturghiei.in

primele

trei veacuri

,
serviciului sau ceea ce am putea numi liturghia catehumenilor le deosebeste, caci este clar ca, in randuiala liturgica data de Sfantul Iustin, se di~ting cele dou~r1i ale cultului crestin: li~urghia catehumenilor si liturghia credincio~ilor" Negresit, desavarsirea acestei institutii bisericesti este opera veacului al patrulea; dar despartirea serviciului divin in doua.radica 0 parte comuns sau pentru toti 7" botezati ori numai candidati la botez - nu se poate contesta 'chiar in v~~cul al doilea. Dealtfel am vazut ca, chiar in veacul apostolic, se deosebeau d~ua parti in serviciul divin, desi se intemeiau .pe alte considerente, I~ liturghia descrisa de Sfantul Justin se, oglinqesc,' eel putin, germenii disciplinei catehumenatului, care .s-a tot aceentuat din a doua parte a veacului a~ doilea, divizandu-se ,cu vremea in unitatile care alcatuiesc astazi cele sapte laude (vecernie, pavecernita, miezonoptica, utrenia cu ceasul I, eeasul III, ceasul VI si eeasul IX) si care pot fi privite ca 0 prelucrare a m~terialului intrebuintat in serviciul divin.din vechile adunari zilnice. Astfel, dupa cum rugaciunile euharistice de multumire ~i de binecuvantare eorespund liturghiei credinciosilor, 'tot. a~a rugaciunile, citirile din Scriptura si prediea au servit ea material din care s-a alcatuit in urma liturghia catehumenilor'", . In randuiala serviciului divin descris de Sffintul Iustin in cap. LXV, loculliturghiei catehumenilor 11 ocupa eeremoniile botezului. In liturghia obisnuita insa, infa1i~ata in capitolul . LXVII, ~ a serviciului, corespunzatoare Jiturghiei catehumenilor, este alcatuita din urmatoarele elemente de cult: a) Citiri din Stanta Scriptura, fara indoiala din ambele Testamente; b) Predica sau omBia protosului liturghisitor. Din felul in care esteaescrisa predica de Sfantul Iustin, se vede caea se reducea in cult la un comentar. Ea nu mai era vorbirea inspirata a harismaticilor din Biserica Corintului, de pe vremea Sfantului Apostol Pavel, ci era numai 0 cuvantare explicativa ~i de aplicatie a pericopelor din Scriptura Vechiului ~i Noului Testament. 83

la consideratiile propriu-zis liturgice, amintim inca 0 data ca SfantulIustin ne da descrierea liturghiei mai pe larg de doua ori, ~i aceasta repetare 0 face cu buna ~tiin1a, cad in cap. LXVII, 5, repetandu-se, subliniaza: .precum deja am spus". In cap.~, ne este infati~ata ~liturghie baptismala, ca s-o numim astfel, adica serviciul divin pentru botezarea catehumenilor, care avea loc, in primele veacuri, de obicei in noaptea Pastelor, Dupa ce s-a ocupat de taina botezului in capitolele LXI-LXIV ale apologiei sale, el descrie in eel urmator primirea noilor botezati la cea dintai liturghie, intre credinciosi, ~i prima lor impartasire, pentru ca in cap.[LXV1!> sa ne infa1i~eze randuiala comuna a liturghiei dumillicafe. Structura acestor servicii concords in liniile lor generaIe; numai prima parte a 82

2. Trecand

c,

Preot prof. Petre Vintilescu De cantarea religtgasa, apologia Sffmtului Iustin nu face nici 0 me;tiune. Ea trebuie, totusi,subinteleasa in legatura cu intrebuint~rea Sfintei Scripturi in cult~l crestin, deoarece ~~mii sunt u~ element ~ ei. si, ~a ~tare, psalmodia va fi a ernat, ne esit, cu lecturile din Biblie. . A oua part a serviciului, adica liturghia ouharistica, se asculta ~lse m eplinea stand to~iin picioa-.:.e (LXVII,5), ceea ce insemna ca mai inainte se putea sta ~ijos. a) Introducerea 0 forma 0 rugaciune generala, la care luau . parte toti credinciosii, adica cei boteza~l, he recltand in ~oapta dupa liturghisitor, fie participand prin raspunsuri. Aceasta reprezinta ectenia mare, judecand dupa expresiile din cap. LXV at prlmei apologii si din unele pasaje ale Dialogulu.~ cu i.ud-euLrifon, expresii care se gasesc in cadrul recomanda~llior T din prima epistola catre Timotei, II, 1-15 a Sfantu~ui Apos!o~ Pavel. Obiectul acestor rugaciuni comune rezulta clar, caci Sfantul Iustin zice: "noi facem rugaciuni fierbinti pentru noi, pentru eel botezat si pentru toti ceilalti de pretutin~e~oS, iar cu alt prilej asigura pe pagani: .ne rugam pentru VOl~l'pentr.u tQti {;Qilal\ioameni, care ne urasc'?" - facand poate aici aluzie 1a'iudei si la eretici, Intrueat tamureste mai departe di scopul acestor l:ugaciuni este ca ei sa-~i schimbeparerea ~i sa creada, spre a se mantui. Doua pasaje din Di.glogul SfanhllUl Iustm par a ne l~s~ sa vedem pfina ~iraspunsul ".!?oalJ,ill.L.mil~ie~te" adu~ar~l la al cererile formulate in rugaciunea comuna, care venea mamte de rugaciunea euharistica. Astfel, in cap.XCV!, ~: el.zi~e: "Pe Ifmga aceasta, ne rugam pentru voi, pentru ca sa f* ~llu* (t va 1>).,,1>1181')1:E) prin Hristos", iar in cap. CVIII, 5: "Ne ~ugam pe~tru ca chiar daca va yeti converti acum, sa aflati toate milele (n~vlas EbEOUS1Uxl>tv) 'la Dumnezeul universului, Parintele eel milostiv si induralor"207. b) UI:meaza apoi<SQtUtareafrafe~LXV, ~ Este pen~r~ prima oara cfmd se face mentiune precise de sa~ut~rveapacl~ intre actele litugice. Tinand seama ca ea este amintita numai
A'..

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri in liturghia ba,ptisIDJlla,' lip sind din a doua descriere a litur~hiei, am putea deduce ca, la inceput, sarutarea pacii va fi fost in uz numai in liturghia oficiata cu ocazia botezului catehumenilor, fiind un semn de fratietate intre vechii credinciosi ~i eei noi, intrati inBiserica p~in botez. .. . Dupa aceasta s~duc liturghisitorului elerrientele euhari.sti:~, ca!e co~stau din paine si vin amestecat cu apa; este cea dmt~l .martu.ne ?ocumentara despre intrebuin~are~n pregatirea Sfintei Euharistii. ..' ~. c) Cu aducerea.elementelor se deschidea ritul euharistic propriu-zis, Liturgul inalta, in legatura cu ele, doua feluri de rugaciuni: E~xa~ ~i EUXaptcrUat, "atat cat poate". (L)0TII,5) sau, cu.m se expnma in cap. LXV,5: "face timp indelungat multu~lre, pe~tru ca am fast invredniciti de acestea din partea Lui", iar poporul se asociaza printr-un "amin" colectiv, rostit la incheierea rugaciunii, '. Este .u~or ~e recunoscut in descrierea facuta in apologia Sfant~l~l Iustm aceeasi terna traditionala a rugaciunii euharistice, ~e care a~ I?ai vazut-o, ~i anume l?roslavirea lui Dum~:z~u ~l multumiri recunoscatoare pentru binefacerile creatiei si pentru harunle mantUlTll prm Iisiis Hristos. Tema aceasta este mai explicit descrisa in Dialogul cu iudeul Trifon, cealalta scriere a Sfantului Iustin. Astfel, in cap.LXI, 1, el zice: .Jisus Hristos ne-a prescris sa facem Euharistia, pentru ca sa rnultumim in acelasi timp lui Dumnezeu, pentru ca a creat lumea cu tot ce se afla intr-insa pentru trebuintele omului si pentru ca, sfaramand de tot legile ~iputerile rauf~catoare, ne-a liberat de pacatul in care ne-am nascut, prin Acela care de buna voie a suferit". Cuvantul euharistie este intrebuintat ca un fel de termen tehnic, desemnand atat marea rugaciune euharistica sau de multumire pronuntata de preot sau episcop (LXV,5), cat si elementele euharistizate sau ajunse Euharistie prin sfintire (LXV,5; LXVII,5). Euharistia se face intru pomenirea patimilor Domnului, lucru de care Sffintul Iustin vorbeste in Dialogul cu
A

85 84

,< ;'!'.

'

Preot prof. Petre Vintilescu


iudeul

Istoria Liturghiei

in primele

trei veacuri

Trifo, cand zice ca: "rugaciunile ~i euharistiile, facute de persoane vrednice (preoti sau episcopi), sunt singurele sacrificii perfecte si pla cute lui Dumnezeu ...; numai acestea au fost prescrise a se face de crestini chiar in timpul in care se face amintirea Patimii, pe care a suferit-o Fiullui Dumnezeu pentru ei" (CXVII, 2-3). Euharistia este deci 0 jertfa, idee subliniata, de aItfel, prin intrebuintarea cuvantului 1tpocr~opa pentru elementele materiale ale proaducerii (I Apolog. LXVII, 2). Aceasta valoare, ele 0 capata prin transformarea in trupul si sangele Domnului, si pentru larnurirea acestei idei Sfantul Iustin da 0 explicatie analoga cu intruparea Mantuitorului (LXVI, 2). d) Pe langa aceste comentarii cu caracter dogmatic asupra Euharistiei, ar fi fost mai interesant din punct de vedere liturgic sa cunoastem formulele inglobate in rugaciunea euharistica si pe cele care se intrebuintau in momentul transformarii, Cuvintele nu ne sunt date, intr-adevar, dar Sfantul Iustin Martirul face sa se inteleagti efectullor, cand mentioncaza di painea si vinul cu care se impartaseau crestinii , , " nu erau alimente obisnuite sau vulgare (LXXVI,2). Exista insa 0 rugaciune pentru sfintirea painii si vinului, adica ceca ce s-a numit mai tarziu ~" sau rugaciunea pentru invocarea Sfantului Duh. Textul primei apologii nu neo da, dar 0 mentioneaza categoric, ceea ce este nu de mica importanta pentru veacul in care ne aflam, In ciuda practicii liturgice de mai tarziu din Biserica romano-catolica, Sfantul Justin Martirul vorbeste de "aUrnentul euharistizat (devenit Euharistie sau sfintit) prin rugaciunea cuvcintului, care vine de la El" (LXVI, 2). .",..... u este mai putin adevarat insa ca interpretarea textului N original, care se refers la aceasta chestiune, ridica unele greutati si n-a unit pe toti exegetii in jurul unei interpretari unice. lata expresia in cauza: ,,(Tot a?a luam) mv (it' I:UXll~ AOYOU tOUnap' uutuu I:Uxap1Clt110!>tcrav 'tPO~11v" (LXVI, 2). Referindu-se la expresia de mai inainte: .(itaAoyou0wucrapK01Wt110!>t~.Illcrou~ XPtO"1:o~ Iisus Hristos intrupat prin cuvantul lui Dumnezeu" =
c

din ~cela~i aliniat, unii interpreti iau expresia Aoya~ drept Cuvantul sau Lognsul personal allui Du~u, prin care a avut loc intruparea Mantuitorulut si prin care, tot asa, se face transformarea elementelqr euharistice. Prin analogie cu acest . sens, ,rugaciunea cuvcintului, care vine de la El", trebuie sa insevIn:ne ca pa!nea. si vin~l se transform a in Euharistie prin rug'aciunea Mantuitorului, care este cuvantul ce vine de la Dumnezeu. Din punct de vedere gramatical ~i chiar din punct de vedereal dogmaticii ortodoxe si al formulei intrebuintate in epiclesa Liturghierului de azi ai Bisericii Ortodoxe, se~sul . este ~osibil. Alt~autori interpreteaza insa peXovo; din primul pasaj c.ape Cuvantul personal allui Dumnezeu, iar pe eel din expresia noastra ca pe un "cuvant" sau formula obisnuita, .' Pentru ca AOYOS in ambele pasaje sa poata inscrnna d Cuvantul divin personal, ar fi trebuit sa se fi intrebuintat expresia insotita de articol, care Insa lipseste. Deci sensul mai p!obabil al t.e~ului ?t'~uXll~~A6you ~rebu!e ~~fie altul, si se pare ca alte locuri din scrierile Sfantului Iustin mlesnesc precizarea. ~stfel, comparatia fiicu~taIn Dialogul eu iudeul Trifon (cap. 100), mtre Eva, care, ascultand de cuvcintul sarpelui, a facut sa se nasca neascultarea ?i moartea, ~i intre Fecioara Maria, care, raspunzand ingeruluf "Fie mie dupa cuvantul tau", a nascut pe Fiullui Dumnezeu, pare a ne ducela sensul mai adevarat. .~rin urmare, expresia~in pasajul (it'~uXll~AOYou trebuie interpretata ca un cuvant plin <;Ieautoritate.sau (, porunca, ca~oate avea efecte supranatru::al.e; a~a precum prin acest cuvant puternic allui Dumnezeu s-a facut intruparea lui Iisus, tot astfel cuvantul rugaciunii, lasata noua de Hristos, savarseste sfintirea Darurilor. .Cuvantul rugaciunii, care vine de la il" 'se refers deci la acea parte din marea rugaciune euharistica, prin care se invoca Sfantul Duh pentru sfintirea Euharistiei. Si cum In opinia din veacul Sfintului Iustin, rugaciunea euharistica era socotita venind direct de la Mantuitorul, se intelege usor temeiul mentiunii ,,care vine de la EI".. ' 87

86

Preot prof. Petre Vintilescu Ramane deci stabilit mai p,resus de orice indoiala ca in marea rugaciune euharistica, la 'care se refera Sfantul Iustin Martirul, se afla inserata si epiclesa, a~a cum se gaseau ~i cuvintele de instituire de.la... Cina, mentionate de el aparte'". IIlCeea ce pri~~te insa inni~i~~rea marii rugaciuni euharistice, 0 lumina pot proiecta cateva consideratii impuse de insasi expresia intrebuintata de Sfantul Iustin pentru exprimarea aceleiasi idei in cap. XIII, 1, al primei sale apologii. Facand 0 mentiune sumara, pre cum deja am vazut, despre rugaciunea euharistica, el vorbeste in acel capitol de proslavirea lui Dumnezeu A.oyo<; = prin cuvantul rugaciunii WXll<; sau printr-un cuvant de rugaciune. Termenul 1.010<; (cuvant) cuprinde in sine ideea de cuvantare si de expunere sau istorisire. Expresia A.oyo<; wXll<;am putea-o deci traduce mai liber, 0 cuvantare sau vorbire cu caracter.de rugc1ciune ori 0 rugaciunc in forma! de cuvantare ~i istorisire. In Biserica prirnitiva, marea rugaciune euharistica, in care se facea amintire atat de actiunea providentei pentru lume cat ~i de ceea :e Mantuitorul a facut si a suferit pentru noi, nu putea avea decat infatisarea unei nal:atiuni sau cuvantari solemne. Expresiile din Liturghierul de azi: ,,Adudindu-ne aminte ... de toate cele ce s-au facut pentru noi, de cruce, de groapa, de invierea de a treia zi, de suirea la ceruri...", care sunt 0 mostenire veche con firmata de Constitutiile Sfintilor Apostoli (cartea VIII-a, cap. 12) ~i care sunt numai formule concludente ale lungii expuneri solemne prin care se celebrau tainele mantuirii, alcatuiesc 0 dovada despre forma de cuvantare sau de naratiune a vechii rugaciuni liturgice. Era deci un A.OrOs wXDS= 0 cuvantare in fOLma de rugaciune. A9a se face eli intalnim in unele documente ale hteraturii crestine latine numirea de "sacramentul obisnuitei proclamatiuni (proslaviri sau laude publice)" sacramentum solitae praedicationis - pentru desemnarea rugaciunii euharistice, cum citim in traducerea latina a unei epistole adresata in anul 256 de Firmilian, episcopul Cczareei Capadociei, Sffintului Ciprian, episcopul Cartaginei'". De
v-

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri

., .
\

asemenea, in scrierea De Trinitaie et de Spiritu sancto, atribuita Sfantului Atanasie eel Mare, rugaciunea euharistica ~ste numita "ministerioru111. relatio" (expunerea sau relatarea liturghiei): .Eccelsiae Christi omnes ab oriente ad occidentem convenienter patrem a Seraphim laudari profitentur in ministeriorum relatione" (No.16 ) = Toate Bisericile lui Hristos de la rasarit pana la apus marturisesc de acord ca Tatal este laudat de serafimi in relatarea/expunerea liturghiei'". In cadrul acestei lungi expuneri liturgice despre tainele creatiei si ale mantuirii in genere, i9i avea loc si acel wXl]<; A.oyo<; 0 reap' curou - cuvant de rugaciune, care venea de la Mantuitorul, cum zice .Sfantul Iustin, adica epic1esa, impreuna cu cuvintele de instituire a Sfintei Euharistii, de asemenea pronuntate de Mantuitorul. . e) Dupa sfintirea elementelor proaducerii, urma imparHisirea celor de fata. Pentru aceasta, se cerea vrednicie n:'1orala, Ca' 9i in Invatatw:a celor doisprezece Apostoli, pre cum rezulta atat din conditia credintei crestine, impusa candidatului la impartasire (LXVI,1),care trebuie sa traiasca a9a cum a invatat Hristos, cat si din mentiunea ca "noi nu luam acest aliment ca pe 0 paine obisnuita si ca pe 0 bautura obisnuita" (LXVI;2). De frangerea painii, Sfantul Iustin nu face amintire, dar acest fapt se subintelege din insusi faptul distribuirii Sfintei Euharistii celor prezenti 9itrimiterea ei prin diaconi celor ce nu putusera participa la liturghie. f) A apa conexata liturghiei din Corint in veacul I, vedem di nu mai face parte din liturg la escnsa e antul Iustinja mijlocul veacului al doilea. Aceastamasa a dragostei suferise o modifieare 9i s~ueea aeum la 0 imparta9ire a eelor lipsiti sau in nevoi, din bununle date de buna voie de eel avun si eo-n-c-e-n-;-tr-a-:t-e-'-s-u'b-a-'d-m-l~n""'i"st-r-at;-;-,i-a-e-p--.i-se-o-p-u....,l;cadea organizarea si apliearea asistentei bisericesti .. " Pre cum vedem, in tabloul general' al sfintei liturghii infatisate in prima apologie a Sffmtului Iustin Martirul si completat in unele puncte cu lamuriri din scrierea sa Dialogul
89

88

--.

------_ ..

_--

Preot prof. Petre Vintilescu cu iudeul Trifon, se reflecta In aceeasi ordine momentele mari si principale ale liturghiei ortoddxe'de astazi, ceea ce mareste valoarea acestei surse pentru istoriculliturghiei. Un document atat de complet nu ne-a procurat nici unul dintre cele dintai trei veacuri crestine. Totusi, el se gaseste verificat ~i sustinut de mentiuni incidentale privitoare la liturghie, din alti scriitori ai veacului al doilea. '"

.. ' . .

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri corpurile noastre nu mai sunt stricacioase cand primesc Euharistia, avand speranta invierii'?", Cum se vede, invocarea lui Dumnezeu peste daruri este echivalenta cu expresia Sfantului Iustin: EUXaptG'tElV 'tOY uprov. Ideea devine si mai clara, cand Sfantul Irineu zice ca painea si vinul amestecat cu apa in potir primesc "cuvantullui Dumnezdu si se fac Euharistie sangele si trupul Domnului'?". Aceste pasaje sustin deci interpretarea cuvintelor "rugaciunea cuvantului, care vine de la El" din Sfantul Iustin, in sensul unei rugaciuni de chemare a puterii divine peste daruri. Lucrul devine si mai lamurit daca amintim di -In legatura cu imputarea facuta gnosticului Marcu, pentru ca admitea femei la oficierea Sfintei Euharistii Sfantul Irineu adauga ca acest eretic prelungea 'tOY AOYOV HIS E1tt(K)AllGEros = cuvantul (sau rugaciunea) de invocare. . Cu aceste date se incheie cunostintele noastre despre stare a liturghiei in veacul II. , "

la 0 parte pasajele din Atenagora'" si din Teofil al Antiohiei'", care privesc parti cu totul secundare ale liturghiei, ca: atitudini morale si fizice, ~inumai intr-un caz 0 mentiune incidentala in legatura cu rugaciunea credinciosilor pentru imparat'", ne vom opri asupra referintelor date de Sf'antul Irineu (t c.202) in scrierea sa Adversus Haereses. In apologia sa impotnva erehCllor gnostlci din acea Vl~e, Irineu n-are ca preocupare principala liturghia. El se situeaza in primul rand pe terenul doctrinar sau teoretic, dar, pentru soliditatea argumentelor sale, el se refera atat la invatatura, cat si la practicile Bisericii intregi, a~a ca datele sale privitoare la liturghie aveau 0 valoare ecumenica, dovedind, ca' si Sfantul lustin, existenta unei randuieli liturgice cunoscuta in intreaga
Biserica.

3. Lasand

Astfel, el aminteste des pre pronuntarea cuvintelor de instituire a Cinei si despre proaducerile din paine si vin'" ~i priveste Sfanta Euharistie ca jertfa ce se ofera in toata lumea de la Apostoli incoace, ca 0 realizare a proorociei lui Maleahi (1,10-11)215. Deosebit de important din punct de vedere liturgic este locul in care Irineu confirma pe Sfantul Iustin cu privire la existenta epiclesei in veacul II sau aunei formule de invocare a Sfantului Duh pentru sfintirea elementelor materiale ale Euharistiei, cand zice: "dici precum paine a, care este (produsa) din pamant;din moment ce primeste i.llu..ocarea Dumn~u, [ui nu mai este din aceasta clip a paine obisnuita, ci Euharistie, constand din doua lucruri: pamantesti si ceresti, tot astfel si
90

VI LITURGHIAIN VEACUL AL TREILEA


"-

1. Date generale despre existenta unei ,randuieli ' consistente a liturghieL 2. Momente ~i elemente din liturghia catehumenilor. 3. Men!iuni noi despre liturghia euharisticd a credinciosiun: 4. Chestiunea epiclesei. 5. Luarea Sfintei Euharistii de credinciosi acasd. 6. Concluzii.
'.,1 ,

"

1. Cu toata multimea scrierilor ce ne-au ramas de la Parintii si scriitorii bisericesti ai veacului III crestin, totusi nici una n~ ~e instruieste asupra liturghiei, in felui in care ~ face in veacul II Sfantul Iustin in prima sa apologie. Mentiuni si aluzii in legatura cu cultul Bisericii se gasesc, este adevarat, dar numai incidental in operele autorilor din aceasta vreme, care, fara a avea ca subiect principal sau secundar liturghia, au fost condusi, totusi, de logica dezvoltarii temei lor, sa se refere la un moment sau altul din liturghie .: Pan a la un punct, explicatia lipsei unor izvoare mai ample pentru istoria litur hiei din aceasta vreme, am afla-o in rigoarea~lplinei arcane a carei Iunctionare s-atot accentuat de la finele veaculUl mtai pana intr-atata ca, chiar la inceputul veacului al patrulea, un Parinte bisericesc, ca Sfantul Atanasie eel Mare, a pututsa-i invoee principiul, "Nu se euvine - zicea
el - sa pun em miste~1Lochii

"

I
f

I
!

n~initiatilor. de teama ca

paganii, in nepriceperea lor, sa nu rada de ele si pentru a nu se scandaliza catehumenii'?", Parca n-ar fi insa suficient acest motiv, spre a se explica tacerea sau rezerva literaturii bisericesti
93

Preot prof. Petre Vintileseu .lin aceasta epoca eu privire la liturghie, cand opere anterioare,

ca apologia Sfantului Iustin, vorbisera mai mult des pre ea ~i cand, chiar in acest veac, aluziile incidentale se refera la parti esentiale ale liturghiei, atunci cand a trebuit sa vina yorba . despre ele. Mai degraba, tot atat de probabila ca ~i rigoarea disciplinei arcane trebuie sa fie ~i considera~ia ca va fi lipsit ocazia de a se face subiect de controversa publica din cultul crestinilor, iar, pe de alta parte, pentru cre~tini ea era un element prea cunoscut 9i familiar, ca sa faca obiectul unoI' tratate speciale. - Cu toata tacerea documentelor, existenta unei randuieli consistente a liturghiei in veacul al treilea este mai presus de orice indoiala. Am vazut-o deja constatata pe la mijlocul veacului al doilea; mai mult, Clement al Romei 0 invocase inca in a doua jumatate a veacului intai, in prima sa epistola catre Corinteni. Ea reprezenta, desigur, un bun al traditiei apostolice, la care am vazut referindu-se Biserica primelor doua veacuri, si aceeasi atitudine se 0bserva ~iin veacul III in legatura cu ritul liturgic al Euharistiei. Astfel, Sfantul Ciprian (t258) staruieste, in scrisoarea catre Caecilius, episcopul din Biltha (Africa proconsulara), ca preotul sa rndepltneasca ritul euharistic intocmai asa cum a facut Mantuitorul219 Practica unei randuieli oficiale si generale a liturghiei este un sentiment puternic 9i adanc tnradacinat si in constiinta btsenceasca a veacului III. Randuiala liturghiei constituia 0 norma, care nu putea fi infranta fara reactie din partea Bisericii. Pentru Clement al Alexandrieill215), uzul liturgic general al Bisericii este, lCa vo v . 'tll~ ~1C1CAllcrta.~".Astfel, vorbind in scrierea sa~espre savarsirea Euharistiei de catre ereticii encratiti' cu paine 9i . apa, el subliniaza, cu ocazia interpretarii unui text din Proverbele lui Solomon (9, 17), ca 0 astfel de producere (rnv npooeopcv) nu este in conformitate cu "regula (rfinduiala) Bisericii'?". De asemenea, ceva mai tarziu, Firmilian, episcop de 'Cesarea Capadociei, intre 230-268; vorbeste de 0 "regula.
94

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri , b~se~ice,:sdi"pentru liturghie, intr-o epistola adres'ata sffmtului Ciprian m toamna anului 256222 Care era, insa, ace randuiala in veacul lui Clement al Alexandriei? . . . Intr-o forma foarte palida, am putea i~trevedea unele momente ale sale in descrierea data de chiar acest autor intro alegorie poetica din scrierea sa Indem~ catre neamuri .(Coho~t~tio ~d gent~s):Sfatuind pe adeptii misterelor sa paraseasca riturile lor ~1 sa prefere ceremoniile liturghiei crestine el face urmatoarea paralela: ,,' " . ~,,~u vrea~ sa-ti arat pe Logos si tainele (misterele) Logosului 91sa ti Ie explic dupa propriile tale tablouri... Corul este acela al dreptilor, cantarea lor este un imn catre Imparatul tuturor: fetel: psal~odiaza, ingerii n lauda, profetii invata., 0, c~ adevarat mistere sfinte, 0, lumina obsteascal La lumi~a facliilor sunt condus sa vad cerurile si pe Dumnezeu. Eu sunt stant deoarece ma sfintesc princonsacrare, Preot este Domnul; Ei ~o~d~ce ~e initiat la lumina 9i-1inseamna cu pecetea Sa. EI mfatlgeaza p~ credinciosi !atalui, mantuiti de acum pentru totdeauna ... Iisus eel vesmc, Marele Preot al unieului Dum~e.z;u, c~re nu .e~tedec.at una cu Tatal, se roaga pentru oameni. 91-~nvata. Veniti eu mme, pentru ca sa primiti cu mine darul i nemuririi. Eu va dau Logosul, cunostinta de Dumnezeu si de voi insiva'?". .. .." , , ' . Prin interpretarea acestei alegorii, am putea distinge ~mel~ e.leme?te al~ cultului crestin, Astfel, taineleLogosului.nu pot fi decat ~u~lectul sau tema sfintei liturghii, care reprezinta ~i fa~e ammt~~e de tot ceea ce a savar9it Domnul pentru mantuirea lumn. Corul dreptilor 9i psalmodierea fecioarelor - in , contrast cu menadele - se refera, desigur,la cantarea si imnele cre9ti~~lor~ i~r cant~rile de lauda ale ingerilor au, poate, semnificatia imnului de trei ori "srant", intonat de serafimii proorocului Isaia. Expresia "profetii invata" nu poate avea alt inteles decat al intrebuintarii citirilor din Scriptura in biserica, Clement pare a face aluzie laliturghia baptismala, ca si Sfantul

95

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri Prcot prof. Petre Vintilescu Iustin Martirul, cand vorbeste de sfintirea si conducerea initiatului la lumina de catre insusi Iisus Hristos. Vorbind de preotia Mantuitorului, autorul se refera la jertfa euharistica, care confers nemurire prin impartasirea cu ea. Celelalte mentiuni incidentale din literatura veacului al treilea, care intere~eaza liturghia,' macar ca prin ele insele nu ne invata nimic mai mult decat cea de mai inainte asupra . randuiehi ei, totusi i~i gasesc locul in planul liturghiei cunos cute in veacul I si II si in eel al veacurilor urmatoare, Urmarite si examinate, deci, dupa planul acesteia, datele scriitorilorbisericesti din veacul III ne pot orienta printr-insele mai amanuntit si asupra structurii liturghiei din aceasta epoca. ' Astfel, cele d'ou~ parti ale cultului crestin - liturghia catehu-: menilor sj cpa a credinciosilor - pot fi constatate destul de ~t ;i acum. Chiar la 'inceputul veacului III, Tertulian (tc.220) se plangea impotriva ereticilor, pentru c~ Ui~a~.pe: catchumeni si chiar pe pagani sa ia parte cu credinciosii la' liturghia suharistica'", iar ceva mai tarziu, ~n scriit~r: rasaritean din acelasi veac, ca Origen (t254-255), atragea atentia catehumenilor sa nu discute misterele crestine in fata celor neinitiati'". Desigur, 0 astfel de precautie ar ~i fost inu~il~, precum fara rost ar aparea incidentullui Tert~han cu ~retlcll~ daca cele doua parti ale liturghiei n-ar fi avut fiinta ~l randuielile lor bine 'definite, De altfel, scriitorii si Parintii bisericesti din aceasta vreme fac atatea aluzii ~i mentiuni la element~le care alcatuiesc continutul acestor parti ale cultului, ' a~a cum le-arn semnalat inca din epoca Apostolilor, .'; p~ale ale episcopiJor, dupa relatarile pe care Ie avem de la Tertulian'" ~i Sfantul Ciprian'". Era vreme de persecutie si de lupta cu ereticii, a~a ca instructiunile prepozitilor de seama ai Bisericii erau de mare folos pentru viata spirituals a credinciosilor,

2. Sa incepem cU@tlirghia catehumenilill) Astfe.1.citire~ pericopelor din Sfanta SCfipt':1ra,in ~i~eridi~ est~ cvo~fl~ma:a de Clement Alcxandrinul'" ~l de Ol'lgen227 111 Rasarit, iar 111 Apus de Tertulian'" ~i de Sfantul Ciprian, c~re.n~ informeaz~ ca lectura se face a de pe amvon'". Mai mult, 111 irmtarea uzului de pe vremea Sfintilor Apostoli, se citeau in biserica si sg:!soril~
96

Ca si altadata, o!!lilia era comentariul ce urma automat 13>. dupa citiri, pre cum ne lamuresc Stromatele lui Clement Alexandrinul'", omiliile lui Origen'" ~i scrierile Sfantului Ciprian'", Acesta din urma ne informeaza ca el predica in legatura cu cele ce s-au citit mai inainte.. iar Origen repeta in diferitele sale omilii expresia: "sa neocupam de cele citite'?". Origen este si mai amanuntit asupra regulilor ce seobservau cu privire la lecturile biblice in bisericasi la predica.j.Sau citit - zice el- mai multe lucruri extrase din Cartile Regilor: istoria lui Nabal, fuga lui David dinaintea lui Saul, pasajul in care se spune ca David i1'i(;..',ia lance a lui Saul,' fuga lui David, la regele Achar, in sfarsit rr,,: aratarea lui Samuel lui Saul la Pitonisa, In total, patru episoade deosebite. Daca ar trebui sa le comentampe toate, ar fi pre a lung, Episeopul sa-mi indice pasajul pe care trebuie sa-I comentez'?", De asemenea, Tertulian mentioneaza ca se da drumul eatehumenilor si enitentilor, dupa ~ostirea 'lieP37, C ntre citiri, dupa informatiile ramase de la Tertulian, se cantau alternativ psalmi, de catre doi cantareti'", De intrebuintarea acestut gen tradItional de cantare liturgic a in veaeul III, fae amintire Clement Alexandrinul'" si Origen'", Desigur, uzul liturgic al psalmilor era crestinat si acum prin incadrarea lor in doxologii crestine, in felul celei pastrate intr-una dintre scrierile lui Dionisie al Alexandriei (t254): ,,LuiDumnezeu- Tatal si Fiului, Domnului Iisus Hristos, cu Duhul Sfant, slava si putere in vecii vecilor,'~41, mnele de provenienta crestina se ~Iaturau I si In acest veac la psalmodia traditional a, precum marturisesc aceiasi scriitori, De la Clement Alexandrinul ni s-atransmis, la finel~ scrierii sale Pedagogul; urmatorul imn plin de pietate avantata, des pre care insa nu putem afirma ca ar fi gasit 0 intrebuintare liturgica: .

97

Preot prof. Petre Vintilescu "ZabaUi pentru carlani neinvatati (L'tOJ.ltoV 1tCOA.wV aoacov), aripa a pasarilor ce nu se ratacesc, carma sigura a copilariei, pastor al mieilor Imparatului; aduna-ti pe nevinovatii tai copii pentru a lauda cu sfintenie, a canta cu inima curata din buze nevinovate pe eel dintai dintre copii, pe Hristos! Imparate alsfintilor, Cuvantule, biruitorule prea inalt, datatorule al . intelepciunii Tatalui celui prea inalt, Tu, sprijinitor intru nevoi, fericit in toti vecii, Iisuse, Mantuitorule al neamului celui muritor! ' Pastorule, lucratorule, frau, carma, aripa cereasca a turmei celei prea sfinte; pescar de oameni rascumparati, care prinzi pentru viata vesnica pe pestele nevinovat, smuls din unda vrajrnasa a marii pacatuluil ' ; , ' " Fii calauzitorul lor, 0, pastorule al oil or duhovnicestil Sfinte, fii lor caIauza! Imparate al copiilor fara prihana, urm~le lui Hristos sunt calea catrecerl Cuvant necurmat,' vesnicianemarginita, lumina fara sfarsit, izvor al milei, pricinuitor a toata fapta cea buna, viata fara pata a celor care lauda pe Dumnezeul , 0, Hristoase, 0, Iisuse! Noi, cei ce cu guri fragede (slabe) sugem laptele ceresc stors din sanii dulci ai intelepciunii Tale, har al harurilor; prunci, .adapati curoua duhului, care curge din cuvantul Tau eel hranitor.. cantam impreuna laude nevinovate, imne sincere Imparatului Hristos! Sa cantam sfintele daruri (rasplatiri) ale invataturii vietiil ' Sa cantam cu inimi curate pe Pruncul eel atotputernic. Cor de pace, copii ai lui Hristos, ceata nevinovata, sa cantam impreuna pe Dumnezeul pacii'?", Dintre elementele serviciului divin pentru catehumeni mai ramane de constatat rugaciunea, in randuiala din veacul al treilea.: Clement Alexandrinul, Origen si Tertulian vorbesc de mai multe ori despre rugaciunea publica si se refera la mai muIte feluri de rugaciuni'". Ferdinand Probst socoteste di acolounde se intrebuinteaza termenii urrqcs si O&llcrEt~ (cereri, rugaciuni), 98

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri ., este yorba de rugaciunile obisnuite in liturghia catehumenilor, , spre deosebire de GUxat,care se refera la rugaciunile din randuiala liturghiei credinciosilor'v.. ,

.. ' ..

."

3. In ceea ce prive~teaceasta,di~ urrna pa~te a liturghiei crestine, intalnim, in diferite locuri ale literaturii veacului III toate momentele indicate in randuiala descrisa de Sfantui Iustin Martirul si, in plus, amanunte noi, prin.care liturghia din acest veac se leaga cu cea a.vremilor urmatoare. Astfel, si acum, ca si pe vremea Sfantului Iustin, iturghia credi~ciosil~ se ascuIta in picioa~ precuni rezulta din urmatoare e cuvinte aie lui Origen: "Sa stam drepti (inpicioare) ~i sa ne.rugam lui Dumnezeu sa ne invredniceasca a-i aduce darurile, pe care ni le va intoarce, dandu-ne bunuri ceresti pentru proaducerile pamantesti'?". De asemenea, ectenia cea mare, sau "rugaciunea impreuna cu fra~i", cum 0 numea Tertuliari'", care const'ffiiia trecerea de la litur hia catehum:enilor si introducerea In cea a credinciosilor, 0 recunoastem in dlerite scrieri ale Sfantului Ciprian, 'care aminteste diferitele categorii de cereri din cuprinsul acestei rugaciuni publice. Astfel, ea se Iacea pentru Biserica ~i unitatea ei, pentru episcop si tot ~, pentru cei lnchisl, pentru bmefacatori, pentru vrajmasi si intoarcerea cerorpacato~i, pentru izbaVirea de prfmejdii: p~ntru pac~i ,iertarea pacatelor si pentru mantuirea tuturor oamenilor'". Ceva mai apropiat de caracterul unei formule liturgice pare a vorbi despre rugaciunea aceasta a credinciosilor Tertulian: "Cu mainile ridicate ... ne rugam pentru toti imparatii, ca sa aiba viatji lunga, 0 imparatie tare, dinastie statornica, armata puternica, senat credincios, popor devotat, jinut pasnic si tot ceea ce pot oamenii sa ureze Cezarului'?", In Rasarit, de asemenea, se refera la acest gen de rugaciune Origen'" ~i Dionisie al Alexandriei'", Pregatirea credinciosilor mai inainte de Sfanta Euharistie .se facea prin sarutarea pa,5;ii,In randuiala cunoscuta in primele
99

1f
../

It

J
IS

Prcot prof. Petre Vintilescu doua secole. In secolul III, Tertulian sustine de asemenea mentinerea ei ori de cate ori se anCta liturghia, contrar celor care, pentru consideratii rigoriste, voiau s-o elimine din liturghia savar~Wi in zilele de post. Tertulian nu se invoieste cu 0 astfel de dispozitie decat pentru Vinerea patimilor (dies paschae)Z51. De ea pomenesc Clement Alexandrinul'" ~i Origen'". " Cu privire la ritul euharistic propriu-zis, diferitele pasaje din scrierile bisericesti ale veacului III ne dau amanunte nu mai putin interesante decat cele cunoscute din cele doua veacuri precedents. In general, ele confirma datele mai vechi, ba chiar Ie intaresc si le sustin cu amanunte mai precise. Origen face 0 descriere generals a rugaciunii euharistice, cunoscuta de obicei sub numele grecesc d~O~(aVa~opa). "Lainceputul rugaciunii (npoouuov 'trlS wXllS - zice el -, dam slava lui Dumnezeu dupa puterea noastra, prin Hristos eel impreuna slavit, in Sfantul Duh. Dupa aceasta, fiecare trebuie a face multumiri in comun pentru harurile date tuturor ~ipentru cele pe care fiecare le-a primit de la Dumnezeu. Dupa multumiri, fiecare sa se pocaiasca si sa-~i,marturiseasca acatele inaintea lui Dumnezeu, cerand mai intai ajutorul care il va elibera e o~acatului, apoi iertarea trecutului. Dupa marturisire, in al patrulea rand, vine 0 rugaciune pentru marile ~i cerestile lucruri, pentru. sine insusi ~i pentru toti, pentru familia ~iprietenii fiediruia. Iar dupa toate acestea, rugaciunea se incheie printr-o doxologie catre Dumnezeu prin Hristos in Duhul Sffmt"Z51:Mai interesant -si jnai concis este insa urmatorul pasaj al aceluiasi autor, in legatura cu momentul sfintirii, din apologia indreptata impotriva lui Cels: .Dar noi, multumind Creatorului a toate, mancam painile produse cu multumiri si rugaciuni pentru to ate darurile Sale, (paini)fJkutetru rin rugaciune, ceva sffint si care sfinteste pe cei care 11 intrebuinteaza manandi) cu gand curat'?", Precum ne lasa sa vedem aceste texte, ritul Euharistiei se desfasura ca si altadata, aducandu-se mai intai materiile
100

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri


,

necesare, care erau painea 9ivinul. In vin trebuia apoi sa se pun J!.lLa.Sfantul Ciprian staruieste asupra acestei practici bisericesti, in epistola catre Caecilius, lamurind ca apa simbolizeaza poporl!l, iar amestecarea ei cu vinul insemna incorporarea poporului la Hristos, pentru ca Hristos, in patimile Sate, ne-a purtat pe noi si patimile noastre=v ' Urma apoi, in legatura cu 'darurile, marea'rugaciune euharisgca, care, precum rezulta din prima descriere, era brodata exact pe tema traditionala, adica: lauda~imultumita lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, pentru binefacerile materiale si spirituale. . , Daca documentele mai vechi s-au marginit tot la 0 simpla descriere, rara sa ne deaf01"mularulliturgic al acestei rugaciuni sau macar unele formule de incadrare, literatura.veacului III, insa, ne serveste cateva propozitii liturgice sub forma de interjectii, noi fata de trecut, dar in permanenta intrebuintare in veacurile urmatoare. Astfel, Sfantul Ciprian mentioneaza ca preotul pregatea atentia credinciosilor cu expresia: - "Sursum cordoi" (Sus sa avem inimile), la care poporul raspundea indata: -"Habemus ad Dominum" (Avem catre Domnull'". Asa erau pregatiti credinciosii in vederea rugaciunii euharistice, ce avea sa inceapa. Pare ca se canta ~i imnul serafimic de trei ori "Sfiint", caci acest lucru trebuie sa-l intelegem dlii urmatoarele cuvinte ale lui Tertulian: "Se cuvine cu adevarat ca Dumnezeu sa fie binecuvantat de toti oamenii, in orice loc si in orice vreme, pentru aducerea aminte pe care trebuie intotdeauna s-o pastram pentru binefacerile Sale ... Aceluia caruia ceata ingereasca neincetat Ii striga: Stant, Stant, Sfant. Pentru aceea, daca suntem vrednici, sa ne intovarasim cu ingerii, sa ne obisnuim de aici de jos cu acest cuvant divin fata de Dumnezeu si cu aceasta datorie a slavei viitoare'?", La un astfel de imn pare a face aluzie si Clement al Alexandriei in Stromate: .rioi aducem multumiri lui Dumnezeu, cum fac
101

$..

Preot prof. Petre Vintilescu .iintele (I~(oa) care ii canta imnul de lauda si despre care . 1 . "259 ... vorbeste Isaia intr-o a egone. '

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri ispravit timpul de ajlJDl!I.e26S. De aItfel, aceasta pr~ctiea era generaHi in aceasta vreme si i~i gaseste explicatia in 'imprejurarile exceptionale prin care trecea atunci Biserica'",

4. Scri~rea lui Origen Contra lui

Cels cuprinde

0 precizare

Ie mare importanta," care inseamna Himuri~ea definit~v~ a .hestiunii privind invocarea asupra darurilor eu~anshce epiclesa), mentionata deja de Sfantul Ius~in, da: I?a1 confuz. 'Jrigen vorbeste de p~in~ Jacute tl:UPprm Tuac,~u~te(:uharistizate, cum spunea Sfantul Iustin), ceva sfant , iar mtr;o imilie in care se ocupa de impartasirea cu sfantul trup, m .tare de vrednicie, numeste Sfanta Euharistie: "ac!!.-astii 2illne ] fin.ill.a prin cuvantullui D;wmezeu ~i pl'in :'u~aci~ne"260, cev~ Aiar mai in urrna, in acelasi loc: "alim.entul sfmtl,t prm c~vantullu~ Dumnezeu si pl'in rugaciune't261. Prin urmare, dupa laude ~1 'nuItumiri .mare a rugaciune euharistica cuprindea, desigur, :uvi~tele de institUire, pe care Tertulian Ie citeaza intr-o scriere l sa, fara sa specifiee daca se intrebuir:tau in.liturghie262, si ipoi rugaciunea pentru chemarea ,SfantuIu,1 Duh asupra larurilor. '. . . b Urma apoi impartai?irea credincioillor prezenti, p~ul land trupul in mana credinc~, iar.d~ul da~d.potlru~ .u s[ln cle euharistic aI Domnulm263, Din unele scnen ale lui f'crtulian intelegem ca ~ III nu disparuse din Biserica \f ricii, dfind na':L~t~e::r.:::.e..:la~n:.:::e:::.o~1a==n.=..:d::..:u=i=e=li 264.

6. lata ca examinarea datelor privitoare la liturghie, risipite in lucrarile Parintilor si scriitorilor bisericesti din veacul III, ne lasa pe deplin convingerea ca liturghia Bisericii pastra exact aceeasi semnifica1ie ~i aceeasi structura ca ~i in vremea Apos,tolilor ~i a Parintilor apostolici. Dar aceeasi lipsa a formularelor liturgiee, care sa ne potoleasca curiozitatea asupra rugaciunilor, in care se revarsase pietatea crestina, care , sa ne lamureasca asupra ordinii exacte, in care se inlantuiau toate amanuntele liturghiei, - aceeasi lipsa staruie in tustrele veacurile dintai, Putem, oare, din aceasta imprejurare, sa conchidem inexistenta unor carti liturgice in aceasta epoca de restriste a Bisericii? E greu de afirmat, desi 0 asemenea parere s-aexprimat. Au existat, dar n-au ajuns pana la noi? Aceasta este o chestiune pe care 0 vorn lamuri atunci cand ne vom ocupa de cartile liturgiee. , Acum e nevoie numai sa constatam ca, cu toata absenta unor astfel de izvoare directe si deci pretioase pentru istoria liturghiei, totusi intreaga literatura din primele trei veacuri, din toate laturile Bisericii: din Rasarit (Asia si Egipt), din Apus si din Africa proconsulara, este de acord sa ne dea informatii, ce concords perfect intre ele ~i se cornpleteaza, cu privire la descrierea generala a liturghiei.

5. Un lucru curios aflarn in aceasta vreme, ~i anume: .redinciosii puteau sa ia cu dani?ii acasa Stanta Impartasanie, l'crtulian: prin anii 200-206, da 0 solutie pracbca cfedlnciosilor .crupulosi, care pretextau ca nu vin la liturghie mierc~reav si /inerea, pentru ca ajuneazii si ar intrerupe postul imparasfndu-se. El ii indeamna sa vina la biserica si in astfel de zile, l~r sa nu consume pe data SMntul trup, pe care il primesc in 'nana, ci sa-l duca acasa si s! se imparta~easca cu el dupa ce s-a
L02

:l,
VII LlTURGHIA DUPA ASA-ZISELE "ORANDUIRI" SAU "INTOCMIRI BISERICESTI" ,
A A'

.-

,:.

" ..

!~

-;."

1. l/imuriri introductive despre vechile "Oninduiri bisericesti". 2. Ctiieva date asupra luiipolit. 3. Cuprinsul diferiteior ortituiuiti bisericest): A) Canoa1J.,ele [porit; B) Oran~ lui duirea bisericeascii egipteanii; C) Testamentum Domini ?i D) Constitutiile sfintilor Apostoli. 4. Liturghia primitivii in lumina raportului dintre diferitele ortuuiuiri bisericesti.

..

referintelor despre liturghie, date de literatura crestina din veacul III, totusi nu putem ascunde di ele sunt mai indirecte chiar decat cele din primele doua vecuri. Propriu-zis, nu aflam nimic in documentele cunoscute din veacul III, care, prin ele singure, ..sa ne edifice lamurit ~i categoric asupra randuielii intregi si interne a liturghiei, Datele din literatura acestui veac au maimult. un r01 secundar, lamurind pe cele din vremea precedenta-si verificandu-se prin cele din epoca urrnatoare; ele sunt mai mult 0 trasura de unire intre izvoarele liturgicii dinainte ~idupa aceea. Ele intemeiaza cunostintele noastre aproape numai asupra descrie!ii generale a liturghiei si a spiritului ei, in aceastavreme, In privinta regulilor ei launtrice, nu ne spun decat pre a putin ceva nou. In lipsa unor carti autentice de cult, se cuvine, totusi, ase privi ca marturii pretioase pentru istoria liturghiei din aceasta vreme 0 serie de documente, a carer provenienta in forma actuala dateaza din veacul IV,darcare reproduc randuieli mai 105
,
I' I

1. Cu toata multimea

cot prof. Petre Vintilescu chi, eel putin din veacul III, poate-chiar din prima lui juatate. Ele sunt cunoscute de obicei sub titlul general de "OrdnLi1'i (intocmiri) bisericesti" (Ordonnances eccuisiastiques, rchenordnungen). Foarte' de aproape inrudite intre ele prin mtinutul lor referitor la liturghie, din care dau parti .ernanatoare, daca nu chiar identice prin formulele verbale, .este documente ne infaV~eaza liturghia completa, in desfairarea ei normals si fireasca. Critica inca nu di-adat verdictul ei definitiv, nici cu privire , autcnticitatea lor: nici cu privire la ordinea cronologica sau iportul exact de inlantuire intre ele. Nu vom aluneca in ivergentele de amanunt ale criticilor, ci ne vom margini la cele sumare mentiuni, de natura a inlesni orientarea iteresului nostru liturgic. Caci mai presus de controversele riticilor, care - de fapt - se refera la chestiuni secundare, ralane insemnatatea continutului acestor documente. Ele ontin dispozitii privitoare la savarsirea cultului crestin, rezentate - desigur, "printr-o fictiune literara'?" - ca dictate de Ifintuitorul insusi Apostolilor Sai sau de acestia ucenicilor lor i culese de un Parinte bisericesc, Clement al Romei ori Ipolit. Sub numirea de Ordnduiri biserice~ti, se numara, de obicei: a) Canoanele atribuite lui Ipolit, b) Asa-numita Ordnduire bisericeasca egipteana,
c) Testamentum d) Constitutiile e) Epitome.

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri socotim necesar a mentiona cateva date privitoare la persoana luilpolit. ' '. . "f " . . .... Preot la Roma la inceputul veacului III, ~-a despartit de episcopul sau, ajungand astfel schismatic, ca reprezentant al unei partide rigoriste adverse episcopului Calist, dar mai probabil pentru rivalitati personale. Ajuns episcop alpartizanilor sai, el s-a mentinut in schisma pana in timpul celui de al doilea urmas alluiCalist, anume Pontianus, cu care in sfarsit s-aimpacat, fiind amandoi exilati in Sardinia.unde au si murtt. Ipolit a fost 0 puternica personalitate, dezvoltand'o foarte variata activitate literara intre anii 200-235, ca .reprezentant al literaturii grecesti din Roma"268. I afost dat uitarii, iar vasta E sa opera literara s-a risipit si a ramas necunoscuta, cu toate ca in unele dintre veacurile urmatoare 11 aflam mentionat de cateva ori foarte elogios prin gu~a lui Eusebiu, Ieronim, Fotie, Zonara etc.269Descoperiri facute insa in ultimele decenii au . adus in actualitate scrierile lui Ipolit ~i i-au facut cunoscute din nou numele si personalitatea. inca din anul 1551, cu ocazia dezgroparii ruinelor unei biserici de. pe calea Rivoli, in cimitirul lui .Ipolit, se descoperise 0 statuie' de marmura ridicata probabil de admiratorii sai si infatisandu-l in costum ,de filosof, sezand peun scaun. St~tuia s'e'gaseste acum in muzeul din Latran. Pe laturile jetului se afla 0 lung-a inscriptie in greceste, reproducand ciclul pascal allui Ipolit si 0 lista a cartilor mai insemnate ale sale. in prima jumatate a 'acestei liste, sunt mentionate urmatoarele douatitluri: Despre haruri (Ilspt xaptcr~atO)v). Tnuiiiia apostolica ('A1tocrtOAtKll 1tapaoocrt<;) Nu s-ar puteaafirma in chip absolut sigur daca aceste . titluri se refera Ia una ~i aceeasi scriere (Traditia apostolica

1
106

Domini, Apostolilor si

2. N'Jm~Je lui Ipolit se gase~te mentionat in uncle dintre iceste documente, in!' discutia purtata tn jurullor, mait'dles In
.iteratura romano-catolica dinultimul timp, s-a silit a scoate la iveala contributia personala a: acestui scriitor, privit chiar ca iutor principal al intocmirilor liturgice din Epitome, ConstiI:utiile apostolice si Ortuuiuirea bisericeasca egipteana. De aceea,

despre haruri), sau la doua lucrari deosebitc: a) Despre haruri


~i'b) Traditia apostolica. Nu lipsescinsa argumente in sprijinul existentei a douaopere deosebite sub aceste doua titluri. Tendinta literaturii romano-catolice mai noi, in legatura cu aceasta chestiune,este de a indica scrierile de subcele doua
~l;07

Preot prof. Petre Vintilescu titluri drept origine a datelor despre liturghie din oranduirile bisericesti enumarate mai inaintcadica a le reduce pe toate la lpolit. Dar si aceste doua scrieri au avut soarta celorlalte opere ale acestui fecund scriitor, pierzandu-se de timpuriu. De obicei insa, se socoteste ca cea dintai, adica Ilspi XUptcr/-lU'WlV, trebuie recunoscuta sub titlul de imprumut de Didascalia Apostolilor, al carei original grec s-a pierdut, dar care este reprodus, sub 0 forma prelucrata, in cele dintai sase carti ale Constitutiilor apostolice, dupa cum cartea VIII ~ Constit~tiiZor apostoli~e ar reproduce intr-o forma adaptata cealalta scriere: 'AnocrtOAt1Cll nupu80crtS 270.

lstoria Liturghiei in primele trei veacuri document a.fost publicata in anul1848 de H. Tattam'", iar in anul1904 G. Horner publica intregul document in chestiune, laolalta in versiunile etiopiana, araba ~i sahidica, insotite de 0 traducere in engleza'", " ";', , c) i~pvo~anta d:osebita pentru istoria liturghiei ca~tiga ace~sta plesa,vImpu~andu-se l,n atentia si interesul general, mal ales dupa descifrarea un or fragmente latine de pe un palimpsest (pergament intrebuintat a doua o~upa ce i s-a ~ters primul scris), descoperit la Verona si publicat de E. Hauler !n anull~OO~74. S-aputut constata, adica, cu acest prilej acordul m~e~sebl.dmtre ~ceste fragmente latine, necunoscute pana aci, ~lversl1:nea etiopiana a Ortinduirii bisericesti egiptene, care ~e dau, arnandoua, una si aceeasi rugaciune euharistica de la lI!urghia f~cuta cu ocazia unei hirotonii de episcop. Dupa pa~erea lui Ha~ler, versiunea oranduirii bisericesti de pe palimpsestullatin de la Verona arfi 0 traducere prea ad tiueram. dupa un text grec, in veacuUV, iar F. Nau275, prijinindu-se pe s un text semnificativ din Sffintul Paulin de Nola, 11 socoteste pe acesta autor al tradueerii, in anul408276. ' lata, in sfarsit, pasajul din cele doua versiuni (latina si etiopiana) in Iegatura cu ritul euharistic: . .Dupa ee episcopul a fost hirotonit, toti ii'dau sarutarea pacii. Di~ji trebuie sa-i aduca apoi da;urile de jertf'a, si ~piscopul, intinzand mainile peste aeeste daniri:sa se roage impreuna cu preotii.dimprejurul sau si sa zica: - Donmul sa fie eu voi (cu toti)!' Si tot poporul sa raspunda: .. , , - Si cu Duhul tau! , Apoi: , - Sus sa avem inimile! - Avem catre Domnul! -.:. '.:.Sa multumim Domnului! - Cuvrectnicie si eu dreptate! Dupa aceea, toti sa zica rugaciunea euharistica (de multumireldupa episcop: "~' .

.:r

3. A. - Ne referim, in primul rand, la cele 38 de canoane, puse sub numele lui Ipolit'". 'Din punet deVedere al liturghiei, ca formular, ele sunt mai putin interesante dedit celelalte oranduiri bisericesti, intrucat nu ne dau 0 randuiala cornpleta ~i propriu-zisa., Ocupandu-se mai mult de disciplina in legatura cu ierarhia, ele cuprind insa si dese mentiuni ~i aluzii liturgice. De aceea, de continutul lor ne vom oeupa numai in treacat, in legatura ~i prin comparatie cu celelalte oranduiri bisericesti. B. - Mai insernnata este a~a numita Orcinduire bisericeasca egipteana. Subacest nume, se cunoasteun document ce se afla in tre! traduceri ~i care ne prezinta 0 liturghie in legatura cu hitoronia episcopului. a) 0 versiune a acestei scrieri se afla in limba copta (dialectul sahidic). b) 0 alta se gaseste in limba etiopiaQ,a. Din aceasta limba au fost traduse in limb a latina cateva parti ale acestui document (formula de hirotonie a episcopului si anafora euharistica), in ariul1691, de catre Job Ludolf in colectia sa canonica, intitulata Statuta Apostolorum, pe care insa germanii au numit-o KirchenordJtungen, de unde Ie si vine numele de Oranduiri , bisericesti. a versiune copta (in dialectul bohairic) a aceluiasi
108

'

1p9

"1

o,er he"

'cot prof. Petre Vintilescu Iti multurnim, Doamne, prin prea iubitul Tau Fiu Iisus ristos, pe Care in zilele acestea mai de pe urma ni l-ai trimis lantuitor, Rascumparator si Vestitor al voii Tale. EI este uvantul cel nedespartit de Tine, prin care ai Iacut to ate, dupa / ./ oia Ta; pe Care l-ai trimis din cer in sanul Fecioarei si trup s-a c::icut, nascut din Duhul Sfant si din Fecicara; Care, implinind oia Ta si un popor sfant dobandindu-Ti, mainele Sale intin.indu-si, a patimit, pentru ca prin patimirea Sa sa elibereze pe ~icare au crezut intru Tine; care, de buna voia Sa, a luat atimire, pentru'ca sa desfiinteze moartea, sa rupa legaturile iavolului, sa calce in picioareiadul ~isa-i smulga pe cei sfinti, .i-i fixeze hotarele si sa-si arate inviereaSa .l uand, deci, pame i mu umm a zis: Luati , manca 1; acesta este trupul Meu, are sefrange pentru voi: i asijderea ~i paharul (luand) a zis: .cesta este sangele Meu, care pentru voi s~ varsa; cand faceti ceasta, faceti-o intru pomenirea Mea. ,,' ',', --FillUciindu-ne deci aminte de moarteasi de invierea Sa, iti ducem (oferim) aceasta paine ~i acest pahar, multumindu-Ti .entru di ne-ai invrednicit sa stam inaintea Ta si sa-Ti aducem " ceasta slujba, ' , , ' ~ ~)i ne I ngam (te imploram) sa .trimiti Duhul Tau eel Sfant icste darurile sfintei Tale Biserici si adunandu-i intr-unul .ingur pe toti sfintii care le primesc (~eimpartasesc cu ele), sa ,~e Duhul Sfantspre intarirea credintei intru adevar, Ca sa Te laudam si sa Te marim prin Fiul Tau Iisus Hristos, irin Care lauda si m~rire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, in ;f5.ntaTa biserica, acum ~ipururea ~iin ve~ii vecilor, Amin!"Z77. Urmeaza mai departe 0 rugaciune de binecuvantare a mtdelemnului si a roadelor pamantului, iar dupa aceea, 'ugaciuiil pentr~ cei ce se imparta~esc, "S.!!g!ele,sfintilor" , 0 rinecuvantare, imparta~irea, multumirile dupa ea, rugaciunea '" pentru binecuvantarea poporului ~i formula pentru conce- . lierea lui'", Anafora de mai sus nu se gaseste insa in toate versiunile 'Iin familia egipteana a oranduirilor'bisericesti, Sub forma si
,

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri intinder~a de aci, o au numai palimpsestul descoperit la )::e,9na ~ersiunea etiopiana. Din cea copta lipseste, ca si din a~~-num1tele,canoane ale lui Ipolit. Ele dau numai dialogul de la mceput, dmtre liturghisitori si popor, si adauga: "Sa se roage a~a si sa zica cele ce vin ,dupa acestea, potrivit randuielii sfintei jertfe'?". ' Benedictinul engle~ Dom Hugh Connolly s-a silit sa demonstreze ca fragmentele de la Verona " ca si versiunile . eg1~tez:.e~le O-:anduirilor bisericesti fac parte din opera lui Ipolit, intitulata Tradiiio. apostolicd280, ceea ce inseamna ca ele tran~mit starea liturghiei din 'primele decenii ale veacului III. Tot in aceasta scriere tine sa' recunoasca Achelis'" si asanumitele canoane ale lui Ipolit, desi Funk282 socotcsts 'ea originea lor apartine veaculuial V-lea sau chiar al VI-le~283. C. - Un document inrudit cu Oranduirila biserice' _ tene este ~ieel cunoseut sub nurnele de Testamentum D~mini _ un apocrif (pseudoepigraf) siriac tradus in veacu a Il-lea dupa un manuscris gree mai vechi; el a fost publicat, pentru prima data, cu 0 traducere latina si adnotat de Patriarhul sirian unit al Antiohiei, Efrem II Rahmani, in anu11899284. Continutul sau se infati~eaza ca 0 preluerare eu oareeare adaosuri a aceluiasi material liturgic pe care l-am eunoseut din oranduirile egiptene ~i din fragmentele de la Verona. Are ,in plus liturghia eatehumenilor, 0 eetenie ~i 0 rugaciune zisa de ePlseo Ia flI~eleaeeste1a. Urllleaza, apoi, sarutarea pacii si aducerea darun or, a episcop, dupa cum am vazut si in documentele egiptene. Inainte de .Sus sa avem inimile",ctiaconul Ii atentioneaza pe eei nevrednici. a curiozitate a acestui document 0 formeaza prezenta propozitiei liturgice ..Sfintele. sfintilor" .la inceputul rugaciunii euharistice, dupa raspunsul pcporuluu "Cu vrednicie si cu dreptate". In rest, .marea ruga, ciune euharistica decurge ca ~icea cunoscuta din palimpsestul de la Verona si din versiunea etiopiana a oranduirilor biserice~ti, numai ea prezinta multe adaosuri. Cuvintele de instituire privitoarela vin lipsesc. Epicleza se reduce la 0 scurta
.

110

111

,
Prcot prof. Petre Vintilescu invocatie adresaHi "Treimei celei ve~nice". Inainte de irnpartasire, preotul zice: .Binecuvantat este eel ce vine intru numele Domnului "265. D. - Cea mai insemnata dintre oranduirile bisericesti este, insa, colectia numita~ltiifITre~Ea este socotita de critic a opera unui compilator, de "Q;igine probabil - din Siria. Cuprinsul sau este format din opt carti, dintre care cele dintai ~ase repro due, cu oarecare modificari '~i elemente noi, 0 scriere mai veche: Didascalia Apostolilor, care exista in limb a siriaca ~iin fragmentele unei versiuni latine'". Cartea nu a1tce~a. decat Didahia celor doisprezece Apostolt, cu multe interpolari. . --rmportanta acestei colectii consta in faptul di ea ne da cea mai completa liturghie din cate am putut cunoaste pana in aceasta vreme, si anume in cartec@n legatura ~ hirotonia episcopului. Material liturgic cuprind, de altfel, si carte a II [Cap. 57-59), precum si carte a VII (cap. 33-49). . In privinta v~ii acestei scrieri, critica n-a cazut nici pfina azi de acord asupra uneia si aceleiasi date. Afadi de Funk, care socoteste vechimea acestei scrieri de pe la inceputul veacului V, toti ceilalti insa se opresc asupra veacului IV. Harnack, de pilda, este pentru vremea dintre anii 340-360267, iar Dr. Paul Drews se opreste in preajma anului 350 d.Hr. Parerea generala inclina astazi pentru doua jumatate a veacului IV, ca data a cornpunerii acestei scrieri. . De obicei, liturghia cuprinsa in carte a VIII, sau liturghia clem,entina, cum i se mai zice, nu este privita ca 0 liturghie UzuaUi,ci ca 0 culegere a unui autor anonim, care s-a folosit de diverse piese liturgice mai vechi, pe care le-ar fi ordonat dupa planulliturghiei folosite in Antiohia, adica in Biserica Siriei, spre deosebire de liturghia cuprinsa in cartea II si VII, in care ar'fi folosit un tip de liturghie egipteana, in intrebuintare poate prin rcgiunea Feniciei. Aceasta este parerea Dr.. Anton Baumstark, care se bazeazain formularea acestei ipoteze pe felul cum se aleg pericopele din Scriptura pentru a fi citite la

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri


. . I

,
,

liturghia catehumenilor, precum si pe alte mici diferente de amanunt. Astfel, inliturghia egipte'ana, prima pericopa d~ citit se ia din oricare carte istorica, pe cand in carte a VIII din Constitutiile Apostolilor nu se citeste decat din cele dintai cinci carti ale lui Moise'", . 'In tot cazul, trebuie sa retinem ca. aceasta scriere reproducea in veacul IV material liturgic ~ai ve~hi si nuputem ascunde impresia puternica pe care ne-o produce liturghia desfasurata in cartea VIII ,i'Constitutiitor Aposfolice, in care se ~oate .const~ta aevea ecoul atator ~entiuni, aluzii si pasaje liturgice cunoscute din, literatura veacurilor precedente, precum ~i punctul de sprijin larg si bogat al liturghiilor ortodoxe de astazi, ..' in ea distingem doua parti bine caracterizate: liturghia cEehumenilor intdi, .~i apoi ce,a:a credincio~ilor, savar~ite precum am spus - cu ocazia unei hirotonii de episcop. Oficiul trebuie facut Duminica. In timpul liturghiei catehumenilor, se cite~te din Lege, din rofeti, 'din Epistolele ~iFaptele Apostolilor si din Evan helii ca . 5 . , rrneaza, apoi, cinci serE de ectenii amanuntite, rostite de diacon pentru: c~humeni, energumeni; neofiti: cei supu~i la pocainta ~i pentru credinctQ~i. Poporul raspunde: .Doamne, miluieste", iar la sfilr~itul Iiecarui fel die ectenie, ~ citeste cate. 0 rugaciune pentru' fie care dintre cele cinci categorii, care 0 ascultau plecati, Dupa aceasta, toti, afara de cei credinciosi, paraseau biserica la invitatia diaconului: "Iesjti!..." (cap. 6-10). ,.. ."." Dupa citirea de catre arhiereu a unei noi rugaciuni pentru credinciosi, se dadea sarutarea sfilnta, se luau masuri de ordine prin diaconi in vederea oficierii misterului euharistic iar . ., liturghisitorii i~i spalau mainile (cap. 11). Diaconii aduceau apoi episcopului darurile, care erau pregatite pentru Sffmta [ertfa, Tot ce a urmat palla aid, dupa concedierea diferitelor categorii de catehumeni, era un fel de pregatire introductiva
113

112

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri 'reot prof. Petre Vintilescu ientru ritul euharistic propriu-zis, care se deschidea cu .uvintele din II Cor. 13, 14, zise de arhiereu: . _ "Darul15Ommilui nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu-TaHil ~iimparta~irea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!" '/ ._ Si cu duhul tau, raspundea poporul. Si dialogul continua: I - Sus mintea! ." ~ _ Avem ~atre~ Domnull i \ - Cu vrednicie ~i cu dreptatel. " ." " .... ~. \Episcopul incepea apoi 0 lunga ru~aciune eu~anstlca,. 1~ care se multumea lui Dumnezeu pentru binefacenle creatiei, pentru acti~nea Providentei in epoca Vechiu:ui Tes:a~ent ~i pentru binefacerile mantutrii prin Ii!us. Hristos, !a:andu-s~ amintire de patiIJ;l,ile,de moartea, de mvierea, de inaltarea ~1 de-; doua Sa venire. In 'cadrul acestei rugaciuni sunt inserate, la momentele indicate de desfa~urarea' rugaciunii, c~a serafimica de trei ori sffmt, cuvintele de instituire de la Cina, in~a sffintuhil Duh (epiclesa) si dipticele sau pomenirea ..-.-----:--' ~ de vii 9i mortipe categorii sociale (cap. 12~~.~~ ;ste gr~u sa recunoastem in Liturghierul ortodox de aZ1~1III mohftele obisnuite la serviciul 'tainelor, 'expresiidin anafora ca~ii VIII a C~nstitutiiLor apostolice: . " ". .,' . . . .' Se pronunta, dupa aceea, 0 ectenie de catr: diacon ?entru primirca darurilor "in jertfelnicul eel. ceresc 1r:t~Um~ro~ de buna mireasma", dupa care episcopul CIte 0 rugaciune malI~te a de Imparta~ire'a clerului ~i a poporului. Diaconul zicea aP?l: _ Sa luam aminte!, iar episcopul completa: . Sfintele sfintilor; poponil raspundea: . '. _ Unul siant, ~mil Domn Iis~~ Hristos, ~ntru slava lui Du nezeu-Tatal, binccuventat esti m veer, amm. ~ Urrna imparta~irea, in timpul careia se citea psalmul 33,: in care se afla versetul: "Gustati si vedeti ca bun este Domnul (v. 8). Dupa ectenia de tncneiere, ep~c,?pul roste~ 0 ~u%aciun~ de multumire dupa imparta9ire, cerand daruri spmtuale 91 ---114
r
J .,

--

morale ca efecte ale impartasirii, Se incheia cu unecfonis iar diaconul concedia pe credinciosi cu formula: "Ie~iti in pace!", Cartea VIII cuprinde, precum se vede, un adevarat formular alliturghiei. In comparatie cu acesta, datele referitoare la liturghie din ~~e pun la indemgna in cap. 57 si 58 numai. un plan sau instructiuni de tipic ale randtiielii serviciului, staruind mai mult asupra liturghiei catehumenilor. Se citeau, astfel, in aceasta parte din 'urmatoarele cacti ale SfinferScripturi: din cartile lui MOise'na1e, ui Isus Navi, ale. l [udecatorilor, ale Regilor, I si II Paralipomena si cartile despre intoarcerea din captivitate; de asemenea, din cartile lui lov, ale lui Solomon ~i ale celor 16 prooroci, impartindu-secitirile in doua parti, adica alternand intre doi citeti. Urma apoi cantarea ps<illnilor de catre 0 alta persoanav.cantaretul -, poporului fiindu-i rezervat numai stihul de la inceput. . Se citea, dupa aceea, din scrierile Noului Testament: Faptele ~iEpistolele Apostolilor, iar la urma Evanghelia, zisa de diacon sau preot. Dupa .aceasta, preotii, iar la urma episcopul, predicau. In urma pregatirilor introductive in . liturghia cre(fincfo~ilor (scularea in picioare, aducerea darurilor de catre diaconi, sarutarea pacii ~i 0 ectenie mare), trebuia sa se faca Euharistia. Dar despre aceasta parte a serviciului, . cartea II nu ne da decat cateva randuri, mentionand numai "sa se savarseasca Sfflnta [ertfa., si dnd s-a sfmtit, sa se impar. taseasca fiecare categorie de credinciosi cu trupul Domnului ~i cu scumpulsange ..."; . " . . Am putea spune, deci, ca, in timp ee ~e infa\i~eaza regula litur@iei catehumenilor, cartcir-vrff" ne-a pastrat serviciul intreg alliturghiei credinciosilor, Cartea VII cuprinde numai elemente inrudite eu rugaciunile liturghiei, precum si . reguli in legatura cu randuiala botezului si a mirungerii. ' E. - Acelasi material aproape, ca ~i cartea VIII a Constituiiilor apostolice, dar cu unele omisiuni, 11contine si scrierea c~noscuta sub titlulmai mult conventional: C~nstiiutiile date , p!!:.nIpolit. Propriu-zis, aceasta scriere nu are 0 liturghie. Ea este 115

Preot prof. Petre Vintilescu mai mult u_n rezum~t, aproape textual, dupa Constitutiile apostoUce sau dupa olucrare originala anterioara acestora'". De aceea, acest document este cunoscut si sub denumirea de Epitome (al Co:nstitutiil~: apostoUce). "
,'~

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri ele ar fi derivat toate celelalte, in ordinea urmatoare: Oranduirile biserice;>ti egiptene, Constitutiunile prin Ipolit si, in cele din urrna, Constitutiile apostolice. Dimpotriva, Funk inversa exact o~dinea, ,socotind originara Ccnstituiiile Sfiniiun: Apostoli, cam prm preajma anului 400 d.Hr., iar Canoanele lui [polit abia de p.rin veacul VI. Mai probabila este insa ipoteza episcopului scotian de Moray, Dr. J. Maclean. EI respinge . si poate pe drept cuvant - ideea derivarii acestor oranduiri eclesiastice unele din altele, ramandnd la convingerea catoate acestea reproduc mai :nult sau mai putin fidel.un alt document liturgic mai vechi, care este sursa .tuturor, far a fi ajuns pana la noi in original. Mai vechi ~imai aproape de acesta ar fi Canaanele lui [poUt - desigur nu in forma augrnentata in care le cunoastein astazi, Originea lor ar fi in prima jumatate a veacului IV"cam din aceeasi vrerne ar proveni si oranduirile bisericesti din familia egipteana.iar 'l!sta1!tentumDomini armarcaju~atatea ve~ului IV. Cevamai tarziu ar veni Epitome, iar la sfarsitul ac.~luia~isecol, Constitupil~P-Qstoli. . ' Ipoteza nu este lipsita de temei, dacane gandim ca mai noi este natural sa fie Oranduirile bisericesti mai augmentate. Prin urmare, Constitutiile Sfintilor Apostoli,' care cuprind 0 liturghie intreaga ~i eu rugaciunile cele rnailungi.vadica cele mai dezvoltate, reprezinta 0 intocmire bisericeasca mai noua decat celelalte similare ei. Scrise, sau mai bine zi transcrise, intr-o vreme cand liturghia Bisericii din Siria luase 0 dezvoltare caracteristica acestei laturi a Bisericii, era natural ca aceste intocmiri sa poarte notele specifice ale cultului crestin din regiunea in care ele apareau, ..' .. .' Numele lui Ipolit, care revine custaruinta in legatura cu aceste scrieri, i~i poate avea rostullui. Daca acest poligraf nu este autorul nici uneia dintreele in forma lor de azi si chiar daca el nu este nici autorul original al sursei lor, totu~i rolul lui nu poate fi exclus, eel putin camijlocitor sau trans~itator al unei traditii liturgice dinai'nte de el, deci al unui tip primitiv de liturghie. Chia~ titlul scrierii sale, Traditia apostolica, i?i are 117

'1., ':

4. Inrudirea, pana aproape de identitate, a acestor documente constituie 0 situatie propice pentru concluzii interesante cu privire la uniformitatea liturghiei primitive. ,, . Desigur, daca s-ar putea determina in chip rieindoielnic autorul de la care deriva la origine.s-ar ajunge la concluzii mai precise cu privire la vechimea tipului de liturghie pe care 11 reproduc ~i care, mai mult decat in marile sale linii, se gaseste i11concordanta 9u liturghia ortodoxa de astazi. De fapt, i11 vremea din urma, mai ales 111 urma demonstratiilor lui Dom Hugh Connolly, se inclina spre Ipolit, ca autor principal al materialului din aceste scrieri, pre cum deja am mentionat, Numele lui insa 11Use intalneste decat In doua dintre docu.mentele In discutie. 0 data ca titlU intr-o versiune araba si In altaetiopiana a canoanelor lui Ipolit, ~ia doua oara in Epitome ~au ,a~a-numitele Constituiii date prin lpou: (partea II)290. Inrudirea insa si uneori chiar identitatea acestor serieri eu parti din celelalte din aceeasi familie conduc la apliearea axiomei aritmetice: doua cantitati egale cu a treia sunt egale intre ele. Toate aeeste documente s-ar referi, prin urmare, mai mult sau mai putin direct la Ipolit, deci ar reproduce stare a Iiturghiei dela inceputul veacului al treilea. Cel putin, daca critiea ar fi eonvenit definitiv ~i unanim cu privire la vechimea si raportul de prioritate dintre aceste scrieri, chestiunea tipului liturghiei cuprinse in ele ar fi, desigur, clarificata. Discutia este insa inca deschisa, chiar dupa documentarile benedietinului englez Connolly. Deja dinainte de dansulpentru Achelis, cea mai veche dintre Oranduirile bisericesti erau considerate canoanele lui Ipolit, pe care elle socotea opera autentica a acestuia, datand de pe la anu1220; din
116

.l>I .

i
1

Preot prof. Petre Vintilescu Istoria Liturghiei in primele trei veacuri elocventa sa sernnificativa In legaturii cu aceasta concluzie. Consonanta generala a acestor documente ~iIn cele mai multe privinte pana la micile amanunte, cu toate datele ~i documentele liturgice din cele dintai trei veacuri, ne indeamnaa vedea In scrierile, cunoscute sub titlul de Oranduiri bisericesti, transmitereatipului primitiv alliturghiei Bisericii. Discu'tia . , poate fi numai cu privire la gradul de originalitate primitiva sub care a ajuns sa fie transmis acest rit de scrierile In cauza. Dr. Ferdinand Probst socotea ca liturghia Infa~i~ata In Ctmstituiiiie Sfintilor' Apostoli este aproapeexact liturghia oficiata In Biserica intreaga, din vremea Apostolilor pana prin veacul al IV-lea. Insprijinul parerii sale, el invoca ecoul pana la litera In .carte a VIII a Constitutiile apostolice a formulelor ., liturgics citate in diferiti autori crestini ai primelor trei veacuri crestine, pe .care Probst ii pune chiar in paralel'", Dar mai aproape de realitate se gase~te Dr. Paul Drews, care priveste liturghia numita clementina nu chiar ca insusi ritul primitiv universal, ci numai ca 0 redactare mai tarzie a acestuia, si . , anume earn pe la anu1350 d.Hr, El se intemeiaza pe consonanta ce se constata intre liturghia clementina, pe de 0 parte, iar de de alta parte, pe lunga rugaciune din epistola lui Clement aI Romei catre Corinteni, randuiala liturgica din prima apologie a Sfantului Iustin Martirul ~i unele pasaje din Novatian (De Trinitate, 1si 8),un scriitor din veacul III292 Aceasta consonanta ,.nu se margineste nurnai la alaturari accidentale, ci merge chiar pana la expresii ~i inlantuiri in aceeasi ordine. Astfel, marea rugaciune euharistica (anafora) din carte a VIII a Constitutiilor apostolice reproduce, aproape cu aceleasi calificative, aceeasi lista a sfintilor patriarhi din Vechiul Testament, citata in rugaciunea din epistola lui Clement al Romei; desigur, paralelismul s-ar putea prelungi. De asemenea, randuiala, mai mult cu caracter de tipic, din prima apologie a sfantului Iustin se proiecteaza perfect in forma dezvoltata a liturghiei Consti.

"

. Cu toate acestea, Baumstark, precum am vazut ca si ~nr~~~:a~;;lrivesc liturg~ia reda~a de Constitutiile ap~stoli~e tiune s-ar ref! ceacto~era mn ~compilator, ~1carui stil si invenu , a in aceasta scnere Prin u li . , ~~::s~~~~aJ:~tfst un formular ~ni~tr~buint~;~~~:~i~~~~~~~~ realta cultulut nB~em~ao"cont:Ib~tle pentru cunoasterea starii . . ,,~ ls,:ncel in pnmele trei veacuri. Ea msa se destasoara prea natural si se inrudeste aproape cu liturghiile ortodoxe de astazi ca sa~ putem predad: era 0 sim r ti . " ~ , cre e ca din ad P ; crea,l~ artIflcI,alapersonals, care nu cunostea viata una~l e ~re~tIx:e.p~ de alta parte, atatea puncte de contact cu expresiile lIturglce din literatura crest in a a primelor t ' ~eacun este departe de a insemna un fa" rei hturghiei di~ Con:;st!tUfiil:apostolice, care Sl~i l~ g::;~~t~r~: ~~~~ioS~~~~~~xra;~~~~~~~i ~e~~biauC;:~~~~Ji~e~~tC~t~~it~~~ VIe ~}cu 0 1I:~lantUlre flreasca. Mai natural este sa admiteni 0 a~:t pentru,ace~ti scriitori, cat ~ipentru liturghia decat lit 11'" ~ c~~ ~lce ~r~ws, Aceasta sursa n-a putut fi fiind cI ~rg l~ pru~l1!lva. Mal mainte de a fi fost scrisa, sau ea. a puutut ghisito~la~a~eS~I.adsecCrrlSead" fi cunoscuta atat de litur, " mClOSI, nele formul hi d ' ~ ~:~~f;r e~~~~~~~a~r:afo:a), c~re se recita einca~;ull~r:~f~~

~~~S~~~~i~~~i

deci, l~trebuintatel:naen~nm~~nt~~a~~:uror, ~le a':l put.':!t fi: biseric:~ti, in operele lor, asa ca nu-i de mi~:r:~~e~~ l:ic;~lton ecoul ~~se verifica in ltturgfua din cartea VIII a Constitu~:i~~~ "lanPsO!t~hcte, la .:andul ei, ne transmite liturghia primitiva car fe, a in r-o orma prelu t~ " , dezvoltf ' , . era a, III conformitate cu unele , . an, pe care lIturghia incepuse sa -le rimea ~" Biserica din Siria, chiar in veacul IU294 P sea III

tuiiilor apostolice.
118

VIII CONSIDERATII SI ,OBSERVATII , 'v , ASUPRA UNIFORMITATII LITURGICE IN PRIME~~ TREI VEi\.CURI
A ' ,
J'

"
, I,

.!

;'

1. 0 coliziune aparentii. inire libertatea de improvizatie a liturghisitorului ~i uniformitatea liturgicd. 2. Limitele improvizatiei vechi in liturghie. 3. Sensul apostolicitdtii ritualului. 4. 0 uniformitate liturgicd in primele trei veacuri, dincolo de
micile variatii de amdnunt.
l:,i",

"J,

1. Chestiunea rugaci~~ii' !im~ovizate' de liturghisitor i~ serviciul euharistic, despre care nevorbesc Didahia celor 12 Apostoli si sfantul Justin Martiru1 si Filosoful ridica - si pe drept cuvant - problema seriozitatii afirrnatiei despre 0 randuiala liturgic a Iixa si generala, in Biserica primitiva. Cum se impaca 0 astfel de libertate personaUi cu ideea' unitatii, continuitatiisi uniformitatii liturghiei din cele dintai trei veacuri cre'sti~e? ,,', o regula sau 0 randuiaHi generaHi liturgica exista, intr-adevar, si ea era vie in constnnta Pannhlor si scriitorilor , bisericesti de atunci. Ea era mai mult d~cat un lucru in realizare, chiar pe vremea Sfmtului Apostol Pavel. Intocmirea liturghiei intr-o anumita ordine era un lucru chiar realizat in aceasta vreme, deoarece, in prima sa Epistola catre Corinteni, e11e scria in legatura cu Euharistia, ca .toate cu cuviinta si dupa randui~la (KU-rU-ru~t,\!)sa se faca'?". , ~ Iar in capitolulll, 2Q.:,,34, Apostolul nu Iacea aItceva decat sa le schiteze 9isa le puna in vedere randuiala invariabila a actiunii liturghiei, a9a cum se urma in Bisericile din
121

- --------~-~~
; (

I
Preot prof. Petre Vintilescu vremea sa; era numai 0 schita generala, pentru ell.- a~a c~m observa Fericitul -Augustin in legatura cu acest pasaj Apostolul ar fi depasit cadrul unei epistole daca ar fi inserat in textul ei ordinea amanuntita a liturghiei'", De altfel, am vazut ca la 0 astfel de randuiala se refereau Clement Romanul 297 Sfantul Iustin MartiruF98,Srantul Ciprian'", iar .Clement al Alexandriei 0 invoca drept KUVroV 111S&KKA11crtUC; (randuiala Bisericii intregi)?". Toti 0 considerau provenind de l~ Apostoli, ba chiar de la Iisus, prin mij~oc~~ea:or. P~ de alta parte, titlulTmditia apostolied al scrieru lu~ Ipolit este 0 denumire semnificativa in legatura cu chestiunea care ne preocupa. . Cu toate acestea, Didahia edor doisprezeee Apostolt garanteaza dreJ2tul profeWor la improvizirt,ie in .lj!urghie~ c.an~ prevede: .Profetilor ingadui~i-le sa rosteasca oncate rugacium vor voi" (X, 7), iar Sfantul Iustin ne spune ca "proestosul (episcopul) inalta rugaciuni ~imul~:niri at~t cat ?~~te:' (L~VII~ 5). De asemenea, versiunea copta a Orandutnt btseneeltt <:fliptene cuprinde mentiunea ca litu~ghisitoru.l se poate rug! liber. De aceea, din acest document lipseste chiar marea rugaciune euharistica (anafora). Mai putem vorbi, deci, de 0 uniformitate liturgica, cand fiecare episcop ori slujitor i~z~s~rat c': harisma profetiei putea compune rugaciunea euharistica dupa inspiratie? Istoria Liturghiei in primele trei veacuri in al doilea rand, chiar cand aceasta improvizatie privea intregul marii rugaciuni liturgics (anafora), randuiala liturgica n~ era alterata, pentru ca libertatea liturgului nu se mi~ca decat in cadrul schemei deja fixate a liturghiei. a astfel de schema, pe care 0 putem numi liturghi(1,ap,ostolicd, exista, pentru ca am_ vazut-o invocata in 'atatea randuri in, desfasurarea timpului din cele trei veacuri primare; ea era generala, pentruca pornea din Ierusalim, originea misionarismului crestin, ~~aincat se poate explica usor, prin unitatea de origine, consonanta marturiilor despre liturghie .din diferitele parti ale Bisericii. Cadrul general fiind fixat ~isensul s1mtema rugaciunilor fiind determinaUi, Improvlzatia avea sa se margmeasdi, deci, la avant, la cuvinte Sf la u~ele amanunte, ca obiect sau teme secundare ale.rug~clUnii euhanstlce. . -. - Situatia trebuie reprezentata cam in chipul urmator: Era ~biceiul ca liturghia sa fie oficiata de episcop cu soborul sau de preoti. Acestia i~i uneau glasul ori rugaciunea lor in taina cu cea a episcopului numai in partile sau formulele esentiale ale Euharistiei, care erau, desigur, uniforme. In pasajele insa in care episcopul i~i executa singur rolul sau, "ii eraingaduit sa improvlzeze, in legatudi cu anumite puncte, ca, de pilda: motivele variabile de recuno~tinta sau omagiile diferite de adus lui Dumne~eu ... ori si categoriile de persoane de pomenit - vii sau morti, adica dipticele'?", Asa au rezultat diferitele anafore. Serviciulliturghiei euharistice era unul si acelasi, numai anaforele variau prin unele amanunte, care au dus la deosebiri verbale, dar si acestea marginite la unele pasaje din continutul lor, . . Se intelege insa ca atunci candcoliturghiseau doi ori mai multi episcopi, cum era la liturghia pentru hirotonia unui

2. Pentru lamurirea unei astfel de chestiuni, este nevoie sa precizam mai inta; la ce se reducea libertatea profeWor de a multumi. .
cele ce se vad mai ales in invdtdtura eclor doisprezeee ApostoW01, pare ca libertatea profetilor de a se ruga in v?i~i~i
avea locul dl;!pa impartairea credinciosilor, deci la sf~r~ltu: slujbei. Prin urmare, in pnmuI rand, eventual~l~ var~a~lUm. verbale nu puteau sa atinga esen~ialul ritualului liturgic.
z:::;;

-----ntn

episcop nou, de pilda, to~i cohtugmsitoni trebuiau sa recite


rugaciunile in tot timpul slujbei. Nici unul dintre ei, prin
urmare, nu putea sa improvizeze, ci erau obligati sa observe in chip riguros tema oficiala a rugaciunii euharistice, a~a cum o transmisesera Apostolii de laMantuitorul'",
,123

122

L...=_~

... _:.-.... ' -

.-'c.,..

- ~

.i

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri v~ghe~ ~,se cuvine sa credem acest lucru - asupra institutiilor ~ltraditiilor, pe car~ Elle crea in Blserica., cs mai apoi, la tirma ~rmelor, ~ar.totu~~f,oarte,dvetimpuriu, acestei traditii verbale 1s-a substituit traditia sensa sau, mai bine zis traditiil . care trebui v d bA vA . ' . e scnse, . ~lauA .. 0 ~ndeasca mtr-o zi, cu dezvoltarile variate, sa care putin cate putin le deosebeau din ce in ce mai mult puter:a d~ ob~ce~disciplinar si, in sf~r~it,.de canon (randuiala) propnu-zis, mmic nu este mal verosimil si nu explica mai bi st~rea de ~ucruri in diferitele momente aie istoriei liturgice~~~ Din multlm~a ,anaf?relor, Biserica a consacrat mai tarziu e una sau, mal bl~e ZlS,pe unele din serviciul consemnat in f;rmd flarele sale, ~lan~me pe acelea care se gaseau mai apropiate u e ormula apostolica.

Preot prof. Petre Vintilescu

3. Pe de alta parte, apost~licitatea ritualului nu trebuie inteleasa ca ceva riguros unie, stabilit ~i intocmit printr-o rntelegere a tuturor Biserieilor, ci - precum observa Dom Paul Cagin - ca un punct al traditiei, de la care se porneste, "altraditiei relativ libere ~i totusi ~onforma, de fapt, cu Memorialul celebrat de Apostoli in comun, in primele zile'?". Deci dreptul de improvizare al profet;ilor putea sa duca la 0 variatie pur verbala in rugaciunea euharistiea, la 0 dezvoltare a diferitelor ei parti, dar in aceeasi dire ctie , ca 0 explicare, care insa n-a depasit niciodata tema ~i cadrul ei. Liturghia primelor trei v~curi se innit;i~eaza, deci, "c~rm,.inca fluid ~i susceptibil de modifkari de amanunt'?". Unitatea ins a nu era desTIint;ata;momentele act;iunii litur ice ~iinlant;uirea lor se succedau m aceea~l ordine, ceea ce tngaduta, pre cum am vazut, colitufgIilsirea In sotlor a clericilor din diferite parti ale Bisericii, cum a fost cazul episcopilor Policarp din Smirna si Anicet dinRoma, la anul 155. Era si natural, de altfel, 0 astf~l de situatie in aceasta vreme in care Bisericile se gaseau in raporturi de interdependen~a, prin originea lor misionara; cele mai noi liturghiseau dupa modelul predat ~iinvatat de la cele mai vechi, iar caU\.toriile misionare sustineau ~i verifieau uniformitatea [iturgica. Improvizatia inspirata a harismaticilor n-a insemnat distrugerea uniformiHit;ii liturgice, dupa cum pe terenul catenezei apostolice unitatea evangheliilor sinoptice, cu toate 306 variante1e lor, este sustinuta tocmai de unitatea de inspirat;ie "Dupa cum inspirat;ia nu impiedica evangheliile sinoptice de a-~i avea caracterele lor proprii, ment;inandu-le totusi in unitatea marturici apostolice, tot asa si improvizat;ia harismatica trebuia sa fie capabilji a mentine in liniile apostolice multiplicitatea anaforelor, pe care ea le inspira, zice Dom. P. Cagin. Nici inspirat;ia, nici harismele nu sunt agent;i de confuzie, despart;ite una de cealalalta, pentru ca sa lase oamenii si lucrurile tarate de valuri. In lipsa unui for de canonicitate, pe care trebuie sa renunt;am a-lintalni in acel timp, Sf3.ntul Duh
124

4. Fara indoiala, palla in veacul III, Biserica casti ase fo~r~em~lt caAsup~a~ata,s,i profunzime, ca sa nu se fi ivit u~ele mlc~vanante m oficiul liturgic, inlesnite fie de transmitere .fie ~e lipsa de d~spozitii precise cu privire la unele amandnte lasate la aprecler,ea sau la voia celui mai mare, fie de predilectii p,e~t,ru 0, exp~esle sau alta. Astfel, intr-un fel vedem ru ate citirile dlI: Sf~nta S~ri~tura a Vechiului Testament in ~arfea a II-a Constttufttlor ,Sfmttlor Apostoli ' si in alt fel A1n , , 1 . I' " , expunerea servicru Ul l!urglC ~m, cartea VIII a aceleiasi scrieri. De asemene,~' la S~a~t~l Clpn~n aflarn interjectia liturgics "sursum cor~a (sus inimile), ca in liturghia de astazi, pe cand Constitu!ule apost?lice (cartea VIII) au forma "Av(J) 'tOY vouv" (sus mmtea). Chiar m. ~eacul III se iveste un prilej pentru sem~alar~a acestor ml~l deosbiri, in ciuda unitatii si uniforrnitatii ht~rglce. ~stfel, e'pl~co~ul ~irmilian al Cezareii Capadociei ~e plangea Sfa~tulUl Ciprian, intr-o scrisoare din toamna anului 256, de pres~un~a pe care 0 facea papa Stefan I pentru a impune celorlalte B~S~TlCl punctul de vedcre al Romei cu privire la bote~~~e~et,lcllo~.Sunt Adeosebiri- zicea el- cu privire la multe . servicn divine ~l nu se mdeplinesc to ate lucrurile la Roma ca
A

125

Preot prof. Petre Vintilescu la Ierusalim; ~i in alte provincii inca, lucrurile variaza, dupa deosebirile de oameni si locuri si, totusi, aceasta nu constituie desfacerea unitatii Bisericii universale'?". Unitatea liturgica nu este deci sfaramata pana la finele veacului III, cu toate micile diferente cu caracter secundar. Asa-numitele Oranduiri bisericesti, care - am vazut - transcriu l~ veacul IV liturghia vsacurilor precedente, marturisesc despre 0 uniformitate, cu 0 relativitate foarte redusa, a unuia si aceluiasi tipic liturgic in toata Biserica primelor trei veacuri:, Aprilie, 1930

.
1
I' . J'

I"
"

;1
q : :;'

,~

1. Mt. 4, 23; 9, 35; 12,9; 13,54. Mc. 1 21' 3 l' e ~ Lc 4 15"44'6 6,13, 10. In 6, 59. ,j , ,~ ,,',' , ,. ., - , , , 2. Mt. 26, 55. 3. In 18, 20. ' 4. Mt. 21,13; Mc. 11, 15; Lc,'19, 16; In 2,14-16. 5. Lc. 6, 12; 22, 41. . ' 6. Mt. 6, 6. .,'; 7. Mt. 18, 19-20. 8. In 6, 23; Mt' 6, 5-7. 9. Mt. 6,5-7. ' 10. Mt. 6; 9-13. 11. Mt. 26, 26-28; Mc.14, 22-24; Lc: 22,19-20. 12. I Cor. 11, 23-25. 13. In 6, 48-66. 14. Lc. 24, 53. 15. Fapte 1, v. 12-14. 16. Fapte 2, 1. 17. ~a cea exprimata de Raynaud In liber de rim. Mis ' (Cf. Cardmalul Bona, De la Liturgie, II ed. Paris 18~4 tIp 2 , ' 1~. Cf. J. Schousboe, La Messe la pius a~cienn; R' . 1histoire des religions, Paris, t. XCVI No.5 1927 241 evue de 19. Lc.24, 49 ~i Fapte 1, 4. ' ',' p. . 20. Cf. Fapte 1, 6. 21. Fapte. 2, 1.
t:
I,

i~

4~~P.

1928~~: ~:.- Dam Jean de Pun,i~t, La liturgie de la messe, Avignon, deux~:~~f~ir~:~~u~~~~O!d~t~::fs,d~~~~~~:g~t1~~.Theologie positive,
;, ~,.
,t;..

127

, .!

Preot prof. Petre Vintilescu


24. Cf. ~i Fapte, cap. 5, 42." 25. Dom Jean de Puniet, La liturgie de la messe, p. 48-49. 26. Aceasta situatie a dat prilej sa se afirme ca adunarile intime de cult de acum erau ,,0 creatie care data deja din epoca lui Iisus"; o liturghie crestina consistenta ~i individualizata in esenta ei din primul ceas n-ar fi putut fi, adica, posibila dedit ca rezultatul unei practici indelungate, incepand' chiar din vremea predicii Mantuitorului. In acest scop, s-au interpretat diferite locuri din Evanghelii (Mc. 10,21; Lc.12, 32; MU8, 19; Mc. 3, 20, 31; 6, 34 etc.) in asa chip, ca sa se ajunga la existenta unei congregatii noi religioase, care era preocupata sa realizeze .imparatia lui Dumnezeu indeosebi prin adunarile de cult, in care - dupa conceptia popular a de atunci - rugaciunea ~i masa (frangerea painii) rezumau actiunea sfanta a intregii vieti a comunitatii, J. Schousboe a intreprins sustinerea unei astfel de teme in studiul citat mai sus, La messe la plus ancienne, publicat in "Revue de l'histoire des religions", No.5 din 1927, pp. 193-256. Domnia sa interpreteazain sensul unor sedinte ale cultului crestin masa de la Emaus, inmultirea painilor in pustie, ca si cazul, pe care-l mentioneaza Evanghelia dupa Marcu (3, 20), cand, din cauza imbulzirii poporului, Iisus ~i ucenicii Sai "nu puteau nici sa mcInnnce paine". Terna din studiul lui Schousboe intra in sistemul oficial protestant, care nu vrea sa vada in Euharistia de la Cina cea de taina instituirea liturghiei crestine, ci numai aplicarea mai tarzie a unei teologii hristologice la mesele rituale pagfine ori iudaice. In aceasta preocupare i~i aflii explicatia 0 apreciabila doza de imaginatie, de pasiune dupa noutate ~i originalitate, care duc in protestantism la Iortarea sensului textelor, la substituirea prin pareri subiective si la interpretari fara temei in domeniul faptelor. Este destul sa ne amintim di Sfintele Evanghelii nu pomenesc de . vreun alt fel de participare la cult a Mantuitorului cu Apostolii Sai, decat la cultul public iudaic. Chiar patimile si moartea Sa au loc cu ocazia venirii Sale in Ierusalim pentru sarbatoarea Pastelui. Prin urmare, nici un semn de practicarea unui cult aparte de catre ucenicii Domnului, in timpul activitatii Sale. In ziua Cincizecimii, Euharistia intra in Iunctie precis a ca liturghie crestina, pentru ca Sfantul Duh operase in domeniul entuziasmului practic religios aceeasi miraculoasa intelegere ~i patrundere, precum in domeniul convingerii daduse siguranta Apostolilor pana la martirism.

28. Fapte 3, 1. . . . 29. Fapte 22, 17. 30 . Dom Suitb er t B"aumer, Histoire du B " . " '.' '. .. . . Regmald Biron (Paris 1905 t I 1eman e, trad. fropar Dom 31. Fapte 18, 21. ' , . ,pag. 46). 32. Fapte 20, 16. 33. Fapte 5, 20 .. 34. Fapte 3, 11 ~i 5, 12. 35. Cf. H. Leclercq Laudes (D' t d' . fasc. 86-87, pag.1887 1888). IC. arch.chretienne

Istoria Liturghiei in primele tr el. veacun . 27. Cf. Pierre Batiffol, op. cit., pag. i17
> _

~i

. et de liturgie,

36. Cf, si P Lebedev: Lit . .' '. , . 1899, p. 26." '." t w'gtea, trad.de icon. N. Filip, Bucure~ti, 37. Fapt.e 12, 12; cf. ~i verset. 6-11. 38. Cf. SI H Lesetre La . tEL' pag. 96. . .. '. ' sam e g rse .'

I,
..
;-.

au siecie des aptitres, Paris, t.

..

. 39.- Zokler, Ha~dbuehder ~h l .' Zes~h~itz; Prakt. Th~ologie, NardI:: og~schen.Wiss~ns~ha!ten, .t. IV; c~flSh. GemeindegottesdiEmstes nac~~~' 1875, No: 6. DIe Liturgis des p: 399 (Cit. dupa dom Suitbert Biiu I rer g~SChIchtl. Entwicklung, 40. Fapte 20, 7. _ mer, op. CLt., pag. 47). .' 41. Fapte 16, 8, 2 Cor. 2, 12. 42. I Cor.16, 1-2. 43. Fapte, ibidem, v. 11.

_.

t,

44 Aceasta este 0 ipoteza form I adoptata de dom F. Cabrol, Le livre de de d?m Ca?,m ~I a fost cf. ~i dom H..Leclercq, Laudes 0 ". l re aniioue VI ed., pag. 231; Baumer, op. cit., pag. 48. . '. p. cii., pag. 1888-1889; dorn Suitbert
v v ".

lau~:;

'..,"

Les " . l: . . ~p. ci~.~tf~:~l:,t~~i.qi;i Paris,.1906, pag. 50. 47. Chnstenthum und Kirchezur Z' g 1860, p. 348 ~i 355 (cit. dupa dom S ~t.~ Grundl~gung;Regensburg, der 48. Fapte 10, 9.. . aumer, op. cii., pag. 47). .
45. Dom FCabrol 46. Cf'!f' Lesetre, 49. Efes. 5, 19; Col. 3, 16. 50. Cf. ~i Adrien Fortescrue L M . Boudinhon, Paris, pag. 8. ' a esse, trad. de l'anglais . 51. lac. 2, 2; Evr. 10, 25.
1

.::

par A.

128

.J

129

-~-Istoria Liturghiei in primele trei veacuri Preot prof. Petre'Vintilescu


52. Cf. si Pierre Batiffol, 73. Adrien Fortescue, La Messe, trad. de l'anglais par A. Boudinhon, Paris, pag.4. ' 74. Mt. 26, 26-28 si Mc.14, 22-24.' 75. I Cor. 11,20-2'2.,:., ' . , 76. L. Duchesne (Origines du culie chretien, ect:y, 1920, pag.50 n.I; Histoire ancienne de l'Eglise, u, III ed. p.4 7 si 48), H. Lesetre (op.cit., 'U, p. 225, t. II, p. 334) si dom F. Cabrol (Le livre de la Priere antique, VI ed., p.78 ~i 82) sunt de parere ca agapa preceda Euharistia. Cf. ~i dom Jean de Puniet, La liturgie de Ia messe, Avignon, 1928, pag. 51. Acest uz se referea, de altfel,la imprejurarea ca Mantuitorul savar~ise Sfanta Euharistie la sfarsitul unei mese. Impartasirea pe mancate, . obisnuita in veacul al IV:lea, in Carta gin a ~'i in u~ele localitati din Africa, in seara [oii Mari, se motiva tocmai prin imitarea Mantui- . torului (canon. 32, Hippo, 393). Chiar 0 dispozitie (can. 50) a unui sinod local tinut la Cartagina in anul397 consfintea un asemenea uz pentru Bisericile africane; dispozitia aceasta a fost anulata ins a de sinodul II Trulan (can. 29; vezi si can: 48 Cartagina). Istoricul Soerate ilst: bis. V, 22; cf. si Sozomen, lst. bis. VII, 19) consemneaza acelasi caz curios pentru crestinii egipteni, din vecinatatea Alexandriei, ~ipentru cei din Tebaida, care savar~eau Euharistia Sambata seara si se impartaseau cu sfintele taine la sfarsitul unei mese formate din mai multe feluri de mancare, Era, desigur, un ecou al unei practici apostolice - nu stim 'insa eat era de general a sau era numai locala (Corint) - dar, nu mai putin, 0 exceptie fa\a de uzul general constatat in veacul II (Tertulian: Ad uxorem, II,S. P.L. t. I, co1.1269) de a .se lua impartasirea pe nernancate. Aceasta din urma practica era si in epoca Constinuiilor apostolice, ca si ceva mai tarziu, pe vremea sfantului loan Hrisostom. Acesta a fost nevoit sa se apere impotriva clevetitorilor, care-i puneau in sarcina vina de a fi imparta~it pe cativa crestini dupa ce ar fi luat masa (Ep. III catre episcopul Chiriac). Cf. Prof. A.P. Golubtov, Liturghia in primele veacuri ale cre~tinismului; rev. "Vestitorul teologic", Moscova, august 1913, pag, 628 (trad. de d. 1. Stadnitchi) .. 77. I Tim. 2,1. 78. I Cor. 14,2,33. Era "ca 0 adevarata liturghie a Duhului Sfant dupa liturghia lui Hristos" (L. Duchesne, Les origines du culie chretien, ed. V, 1920, pag. 49). ' ' " 79. I Cor. 14, 16. , 80. Nu putem afirma daca textele din I Tes. 5,26; Rom. 16, 16; I Cor. 16, 20 ~i I Pt. 5, 14 pot fi interpretate in sprijinul uzului liturgic 131

op. cit., p~g. 100.

53.12,5. 54. Rom.16, 4. 55. Cor.16, 19.' 56 Col. 4, 15, 16.' 57'. Cor. 11,22. Cf. ~i P. Lebedev,

op. ctt., pag.

'25

58. I Tim. 2, 1 sq. 59, Evr. 13, 10. 60. Evr. 10, 25. . 61. Cf. I Cor. 11, 34 , I stitutions titurgiques, II ed., Paris, n 62. Dom Prosper Gueranger, ~ ~ ehiarun rotestant a fost 1878, p. 3. Luerul ~ste at!t ~e a~~var:t:.~~: sa reeun~asca ea studiul nevoit sa martunse~sea ea ,:~t,m~~a .e~sti nu poate sa dea olamurire Noului Testament. ~l,al Ist~ne~ bt~e:lgi~e ci,dimpotriva, desehiderea atat de buna eu ~~lVlfe~la ate e l U nee' 0 lumina nebrmuitapentru veehilor hturghit ~ste in stare s~ aru enimentelor istorice. Caci viata in~eleger~~ ~oulUl T:st~men; ~l :ie~nalt grad nu in serierile sale unei re11g11:pul~e~aza m ee m i aici trebuie eunoseutli" (Andreas sau intamplatoare,. ci "'. eu~~ut t 1 Jhristentum, Tiibingen, 1928, pag. 4). Duhm, Gottesdtenst un at es en .
v
v

63. Le. 11, ~', 1 64. Cf, Adnen Vlgoure,

L'turgies et spirituaLite, Paris, 1927, pag.


L

33-34. . Martirul si Filosofulsus\ine ea 65. Cf. Fapte 1, 3. S~. Ius~~ tfel de in~truetiuni chiar in ziua Mfmtuitorul a ~at Ap~sto111or Sal ~s LXVII, 7). Ist~ricul Eusebiu d~n invierii, cand 11s-a ara~at (d. I Apo Og't ~ut e muntele Maslinilor, m r veacul IV precizeaza ca aeeasta s~ape. d : t Pbl'serica lnaltarii (De vita t asa Elena a n lca ',. locul pe care Impara e X 1 1104' d si Demonstratio evangettca, Constantini, III, 43. P.G. X ,co. ,,', ,
~ v v

VI, 18, P.G., t. XXII, col.~58).


66.

Das Gediichtms des

errn

"n der altchristlichen Liturgie,


t '

Freiburg im Breisgau, 1922, pag.11: 67. Fapte 2, 42, 46 etc. 68. I Cor. l1',20!1i 10, 21.. \ XIV 69. Adrien Vlgourel, op. ~Lt., pag. . 70. Cf. ~i P. Batiffol, op. cu., pag. 91. 71. I Cor. 11,23-26. , 72. Le. 22, 19-20. 130

L. S.

I
Istoria Liturghieiin primele trei veacuri .

Preot prof. Petre Vintilescu ~ t~ e iar cele din I Tim. 6, 12, in al "sarutarii pacii" ch~a~~nace~s ~ :c:~i~ta cum este de parere Adr. favoarea unei martunsm pUbhceldt ~ns~a in ~rmatoarele cuvinte ale d it p 7 Asa arrezu a 1 . . ~ Fortescue, op. C .'. . . . d R XVI)' din acest limbaj a ramas lui Origen (In epLSto1arna orn., cap. ~ . " ~ aciuni" in biserici obiceiul ca fratii sa-~idea sarutarea, dupa rug . 81. I Tes. 5, 27; Co1.4, 16. 82. Fapte 13, 15. .' 83. Fapte 20, 7; I Tim. 4, 13 ~l I Cor. 14, 26. 84. Efes. 5, 19. 85.3,16 .. 86. Ies. 151-19; Deut. 32,1-24. 87. rRegi 2,1-10. 88. Avac. 3, 1-13. 89. Is. 26, 9-17. 90. lona 2. 3-10. 91. Dan. 3, 24-90. 92. Lc. 1,68-79. 93. Lc. 2, 29-32.. .' . . 94. Lc. 1,46-54." . .21' Dr V Mitrofanovici, Liturghia 95. cr. P. Lebedev, QPCt~, ~~g. , . .~. 909 a;' 300-310, Bisericii drepicredincioa.se r~ant~ne, hCeChrna~~l, 'JtJrg. t.Il, 2e ~ de 8 F C b 1 Cantiques, D1Ct.d Arc. re . e d 43 t; . ga19r~5_1976' livre de LaPriere antique, pag.13-6, 26-32;A r. Le par ., pa . .' ..' - .. Fortescue, op.cu., pag.6. . . . .' . . 96. Adr. Fortescue, op.Ctt.,.p.~. . 6 15 II Tim 2 11-13. 97. I Tim. 3, 16. A se vedea ~l I T1m., , . , 98. Efes. 5, 14. 99. Rom. 13, 11. . . . 100 Dom Suitbert Baumer, op.Ctt.,pag.2. .5 .' 101. Cf.lnviWit11.Ta celor 12 aposto l't IX" 2 3', X, 2 S1 .

1
J

i~;: ~~.l~:
.

~~~~e~~~~:

~~~~::~dU
.

~ulte chretien, V ed., Paris, 1920,

pag. 49; Adr. Fortescue, op.cit., pag.6..

Jiecare dintre VOL psalrm rn e, mva~ a u tdlrndcire are. Toate spre zidire sa.sejaca .
vI<'

104. A. Fort~scue, o~Cit., r~~i5 cland instructiuni in legatura cu 105. 14, 26, 1? care p.os.o 'te dar jratiL~r? Cand vd adunafi, manifestarea h~nsmel?r, .z1<:.e. ,,;ev~s are' lintbd are, descoperire are,

rd

..

-107. Cf. Dom Suit. Baumer, op.cit., pag. 58. 108. Criticii au facut sa varieze data compunerii acestei scrieri intre anii 50-160 d.Hr.; criteriile interne insa sunt in favoarea datei demai sus. 10~. Aceasta este parerea .lui Funk- ~i Bardenhewer, spre deosebire de Veil, Harnack si Oger, care sunt pentru rastimpul dintre 117-131. 110. Intr-o astfel de traducere, adjectivul KUPlCKTJ este luat intro intrebuintare substantivala (subintelegandu-se substantivul nuspu): in context insa, 0 astfel de interpretare pare un pleonasm si, dupa unele pareri, a~a ceva se gaseste in nepotrivire cu stilul perfect curat al autorului Dulohiei. Pentru a se arata timpul, ar fi fost mai nimerit, dupa geniul limbii grecesti.: dativul: rn KUptaXT]- Prepozitia KC'tC exprima un raport de conformitate (cf. Tit I, 9), asa incfit cuvantul subinteles pe langa xopuzvnv ar fi OIOaXT]V (invatat~ra), dat chiar ca titlu al scrierii, iar nu T]IlEpcv. Deci traducerea ar trebui sa sune: "Conform suveranei invataturi a Domnului, frangeti paine si multumiti ...". Aceasta este parerea la careramane J.B.Thibaut, desi recunoaste ca in acest pasaj nu poate fi.vorba decat de liturghia duminicala (La liturgie romaine, pag. 33-34). Intrebuintarea . prepozitiei KC'tC,atat in NoulTestament (Fapte 2,46), cat si in scrierile Parintilor apostolici (cf. Clement Romanul I CorinteniXL, 1-3),pentru a arata timpul, face foarte subreda ipoteza lui Thibaut, . 111.1nvdtatura eelor doisprezeee Apostoli, cap. XIV,1.Marturisirea pacatelor, mentionata in acest.pasaj, nu este interpretata, de obicei, ca taina a pocaintei, ci in sensul impacarii celor invrajbiti, inainte de aducerea daruluila altar (Mt. 5, 23 sq.). 112. Cap. XV,9. I' 113. Pliniu, Epist. X, c.96 (97). . " 114. In calendarul roman, stati dies era egal cujesti dies . 115. Dupa trad. din Scrierile Piirintilor Apostolici, vol. I,de Pr. 1. Mihalcescu, Ec. Mt. Paslaru ~i Ec. G.N. Nitu, Chisinau, 1927. 116. Dom Suit. Baumer, op.cit., pag. 56. 117: Cf. Dam Suit. Baumer, op.cit.; pag. 54, n.3, pag, 56 n.l. 118. in Constitutiile Sjintilor Apostoli, cartea VI, cap.V, citim ca Dumnezeu a parasit pe poporul lui Israel, iar templullui a ram as pustiu, pentru ca s-a luat de la ei Duhul Sfant ~iploaia profetica ~isau dat Bisericii celei din neamuri. Pe de alta parte, Sffintul Ambrozie -invata eli "tainele crestinilor sunt mai vechi decat ale iudeilor" (De

106. Cf. Adr. Fortescue, op.Ctt.,pag.l0.

133

132

Preot prof. Petre Vintilescu

sacrament is, I, IV, 10; P.L. t 16, col. 438 sq.), iar Sfantul loan Hrisostom
sublinia di toate care tineau de cultiil iudaismului erau simple tipuri si preinchipuiri pentru cele din cultul Bisericii crestine (cf. Omilia XIII, asupra cap.VII Evrei; P.G. t. 65, col. 105). 119. Vezi ~iAdr. Fortescue, op.cit., pag, 25-24. 120. P. Lebedev, in trad. cit., pag, 54; H. Lesetre, op.cit. t. II, pag. 534. 121. Cf. A.P. Golubtov, loc.cit., pag. 641. 122. Cf. ~i Dom Suit. Baumer, op.cit., pag.59. 123. Cf. Dom Suit. Baumer, op.cii., pag.59. 124. Cuvantul carmen.rdupa intrebuintarea pe care 0 avea la romani, insemna orice vorbire solemna.irugaciune sau salut; deci acest cuvant din scrisoarea lui Pliniu se putea referi la 0 slavoslovie, rugaciune sau cantare in cinstea lui Hristos, iar nu numai la un anumit imn. (Cf.A.P. Golubtov, lococit., p.541). 125. Cf. P. Batiffol, op.cit., pag, 38. .. ' 126. Cf. P. Batiffol, op.cii., pag, 38. 127. Clement, I Corinteni, cap.XL, 1-5. 128. Ibidem, cap.XLI, I. 129. Ibidem, cap.XLII. ' 130. P. Batiffol (op. cii., pag. 54), ca ~i Funk, recunoaste eli "ofranda nicuta lui Dumnezeu poate, intr-adevar, sa fie rugaciunea, ca ~i milostenia in bani sau in natura, destinata saracilor, ~i, in sfar~it, painea si vinul euharistic ..., desi ar fi surprinzator ca Clement sa nu fi vizat ceea ce are mai direct analogie cu sacrificiile templului...,

Ist~ria " . 1~0. Dupa traducerea

Liturghiei de E

In primele

trei veacuri
A

I
1

1
I

I'
I

iI

Parmttlor Apostolici vol I Chi . ~ c. M. Paslaru In Scrierile 1 ' ., Ismau'1927 , 14421./Cf. ~l:~ent, I Corint~ni, 2 si '5.' ' ',., ' . nvatatatura c 1 doi , , ' " 143. Ibidim, VIII ... e or otspr~~ce ~postol~ IX, 2, 3; X, 2 ~i 5. '.. 144. Cf. Ibidem, X, 6 siCle ' . ," m~nade ~de ingeri) stau inafntea ~:~t, I.. orm:~:!:t: ,,~eci de rnii de C Sfant, Sfant, Sfant Domnul S t {I?n de mn u sluJeau si strigau.

facuta

xl,

Lui!". ,avao '~ ma este toata zidirea d~ marire~ 145. I Cor. 4, 1. ,.! .146. Ca sa combata pe Genebrard prona Apostolului lacob iar nu I e.ztturg. apost.), care sustinea liturgie, lIed., tome I,p. 4:4). ' Pie a" ur P,etru,ca Bona (Cf. be La 147. Fapte 6, 4.," ' , ' 148. Tit! 5> ' ,-'; 149. I Ti~. 3, 2-13; Tit' I! '6-9 . 150. Fapte 20 28,,, , '151. Cf. I Cor:'U:20 sq. ; " ", .. ,"'" 152. Fapte 6,5. ! ,', , 153. Fapte 6,6: ' ,i ,. ;

(D .. ' ' , , "

'

.:",,!

,,154. Cf. I Tim. 5 22; vezi si Fapte 6:6 " , 155. Cf. Pro'I.: Mihalcescu "o'p 't ' ., 156 E . t la ca. r=: ct .,pag. 21-22.'
. 158. I Cor. 10, .17. 159. Cap. X, 7. , 160. Cap. XIII. 161. Cap. I, 2. l' 162. I Cor. 12,28. "

a catre Smtrneni, cap. VIII 2 157. Adr. Fortescue, op. cit.; pag 21 " .
PlS 0
i,"':

',.,

Euharistia",

'

131. Originalul grec e: Mstu 0&&i11tAllcrSllvat ootoc &UXaptcrtllcrat&' = Dupa ce v-ati saturat, multumiti astfel. 132. Dupa trad. de Pr. I. Mihalcescu, op.cit. 133. A. Fortescue, op.cit., pag, 14. 154. Cf. La Uturgie de Lamesse, pag. 66. 135. Cf. lucrarea sa La Uturgie romaine, Paris, pp. 26-27. 136.Mt. 13, 19; Mc.p,41;Lc.9, 16; 24,30,In. 21, 13. 137. Constitutiile Sfinfilor Apostoli (cartea VII, 26) redau aceasta propozitie ca ~i in traducerea roman a Didahiilor: uerc 81:IlWtaAllljltV = dupa impartasire (Cf. ~i P. Batiffol, op.cit., pag: 62, nota 2). 138. Numarul lor trece de 100 (Cf. F. Cabrol, Origines liturgiques, p.77). 139. Cf. L. Duchesne, Origines du culte chretien, pag. 51.

.,
'

xv

i~~:

,',

g!~~~Jil~ihalcescu,
i , "

O~.Cit.,'~'~g:l~.
_

"

165. Cap. Xv. 1

16676.P.Ba,ti~fOI; op.cit., pag.54, nota 2." . Cf. aicr nota 118. " ,., ",' "

'

"

de, vedere ramane p.47-48).'

op.cit., pag. 95). 169. Messe und Pascha, Mainz 187

168. Lit. of Ante-Nicene Ch

h' .' " urc , p.205 (Cit, dupa Adr. Fortescue,

si L D h ' .2: pag.88-104. La acest punct . uc esne (Ong~nes d~ culte thretien; V ed.,

134
135

--:

--~

Pre at prof. Petre Vintilescu Istoria Liturghiei In primele trei veacuri


170. Cf. Dom Cabrol, OriginesJiturgiques, pag. 331. 171. Istoria bisericeascii, cart. V, cap. XXII. 172. I Cor.14, 26. Dom Cabrol, care inclina spre parerea ca 0 unire a acestor doua parti ale serviciului divin crestin n-a putut avea loc decat dupa despartirea agapelor de Euharistie, socoteste eli nu poate fi yorba de a~a ceva in epoca in care a fost scrisa intaia epistola catre Corinteni (Cf. 01'igines liturgiques, p. 338). 173. In, cap. 13, sq. 174. In 6, 48-59. 175. Mt. 24, 30 si Mc. 14,26. 176. Mt. 26, 17; Mc.14, 12; Lc. 22, 15. 176b.Mt.26,26;Mc. 14, 18;Lc. 12,20. 177. Vie de Notre-Seigneur, VI, section, c. XXVIII, XXIX, XXX. 178. Vie de Notre-Seigneur Iesus-Cnrist, t. II, cart. VI, cap.IV. 179. Liturgie der drei ersten Jahrhunderte, pag.180. 180. In lucrarea sa Messe und Pascha, pag.105-122. ;)181. Cf. Dom F. Cabrol, Origines liturgiques, pag, 324. . 182. Descrierea acestora, am infatisat-o dupa P. Batiffol, op.cit., pag.YO-73 (care afolbsit p. G. Klein -'Vie Gebete in der DidacM (in "Zeitschrift fur die neut. Wissenschaft", t. IX, 1908, p.132-146); G. Rauschen L'Euharistie et LaPenitence, trad. fro Paris, 1910, p.97-99; Dom F. Cabrol, Origines liturgiques, p. 324-328; J. B. Thibaut, La liturgie romaine, p.12 sq. 183. Mt. 26, 30; Mc. 14,26. 184. Euhuristu: (articol publicat in .Realenzyclopadie fur protestantische Theologie", edit. III, vol. V, p. 563); d. ~i Rauschen, op.cit., pag. 98. _. 185. La aceeasi parere subscrie ~i G. Rauschen, op.cit. p.100.

192. Cf.loc.cit.
193. J.B. Thibaut (in La litur i . ': .' gre~eala lui Bickel sta in faptul di '{}le l'om~me, pag.13-14) socote~te eli cartea VIII a Constitutiilol' apost l~ pune l~ com~aratie liturghia din egiptean si cu Ps 1'34 dl' 0 tce numai cu micul Hallel, zis HaUel l , , . n mare e H allel ' d I' Constitutiile apostolice s-ar gasi in an I . .,pe can lturghia .din Hallel, din cares-ar fi inspirat' t a ogle nUI?~i cu psalmii marelui incepe dupa "Sus sa avem inim~~ .eaga rug~cn.~ne eUharistica, ce r lucrarea citata nu se arata destul d . Par~lel~ msa pe, sare 0 face in 194 e convmgatoare . Cf. O. Casel, Das Gediichtnis d If, .., Liturgie, pag.lS cf si A Baums'tark 'D' ~;s errn m der altchristlichen ,. , . , 195 . O~o Casel, op. cit., pag.17. te messe imMor,{} en Ian d , pag.127. 196. Ibtdem, pag. 21. . 197. Liturgie des IV Jahrhunderts pag 1-16' 198. Les jondements scri t .' .: .. , '. 1909,pag.8-9)." , ip uratres de l~Ptclese (Echos d'Orient, I 199. Cf. Adr. Fortescue, op.cit. pag 98' , 200. Doctrine des ap'otres P .' 19' . op.cit., pag. 75-76. , ' an~, O!~pag. XXX:'III; cf. P. Batiffol, 201. Cf. J.B. Thibaut La It'tu : ' ... ' . ' rqie romame pag 44 202. Vez! Dtalogul cu iudeul Trifon CXVI . . 203. Cap. CXVII, 2. ,. , .:

186. Tischgebete und AbendmahLsgebete in der altchl'istlichen und in del' grieschischen Kirche (Texte und Untersuchungen, XXIX, 26,
Leipzig, 1905). 187. Ca Mantuitorul n-a serb at Pastele iudaic la Cina cea de taina, a demonstrat Pr. 1. Mihalcescu, profesor de Teologie dogmatics la Facultatea de Teologie din Bucuresti ("Dogma soteriologica", fasc. VII, Bucuresti, 1927, pp. 208-215). 188. I Cor. V, 7. 189. Cf. Dom Jean de Puniet, op.cit., pag. 32; 190. Cap. II, 46. 191. Cf. I Cor. 11,27-28; Invatatum celor 12 Apostoli, XI, 28. 136

~
1

204. Cf. GoIubtov, op.cit. 205. Cap. LXI, 1. , 206. Dialogul cu iudeul Trifon cxxxru. 6 . XXXV 207. Cf J B Th'b ,'. ,~l , B. 20B .... I aut, La lturgle romaine, pag. 47-48 . Cf. Adnen. Fo~tescue, La messe, pag. 30-33. . 209. Inter Cypnam Epistul., LXXV 10 ;110 CCf. .B. ~ibaut, , J La liturgie r~maine, 'pag.54. .1 are a scns ilpecrO!;l(l m; , pe Ia anul 177.' . Pl xp!crtluvrov = fegatio pro christianis 212. A scris ilpoln A ~ Ul'OIl.UKOV in preaJma anului 180 213. Legatta pro Christianis,' X,XXVIIIsi Ad. Autol . 214. Adv. Haeres., cartea N. cap XVII 5' ., I, 11. 215. Ibidem, cartea cap.XvIi,5. " , cap. XVIII, 1,2,4,6. 216. Ibidem, cartea rv cap.XVIII 4-S. 217. Ibidem, cartea V, cap.II. ' . Ap?logia impotriva arienilor, P.G. t.XXV coI265-269 22119.8. EPLStula LXlII, 14, 17. "'.
A .

'I'

rv

137

Preot 'prof. Petre Vintilescu

'

Istoria Liturghiei

In primele

trei veacun.

220. Cf. Pedagogul, II, 2. ' ' , 221. Stromate, I, 19: ,,1111 KU1(l'tOV-KUVOVU EKKA.11CHUC; 't11C; .;", 222. Inter Cypriani Epistul. LXXV;10. ' 223.' Cohortatio ad gentes (P.G.' tom.VIII, col.237-246; cf. ~i Protreptic, pg.118 sq.), " 224. De praescr. cA1.' , , 225. In Lucam. Homilia VII (P.G.,t.XIII, coLl819). 226. Stromata VII (P.G., t.XIII, coLl819). " 227. In Gen. homil, 1,17 (P.G., t.XII, c01.166; t.IV, col.l, 183; t.VIII, 1, 203); Tn Exod. Hom. ,I"1 (P.G., t.XII, col.297); In Levit. Hom. I, 5 (P.G., t.XII, col.d 1'1). " ':, . .' '. 228. De praescript. 36 (P.L., t. II, col. 49), vezi ~l Apologettcum, 22 (P.L. t.I col.408)., " ' 229. Ep. 38,2; Ep. 39,4-5. 230. De Pudicitia, I (P.L. t. II, col. 981), De praescript. 51 (P.L. t. II, col. 71). 231. Ep. XI, 7. 232. VI, 14 (P.G., t.IX, col.337). 233. In Gen. Homilia X, 1 (P.G., t.XII, col.215); Cf. In Exod. Hom. VII (P.G. t.XII, coL349; In Levitic. Hom. IV, 9 (P~G:,t.XII, coL444). 234. De mortalitate, I. 235. In Gen. Homilia I, 17 (P.G. t.XII, coLl60). ' " 236. Migne, P.G., t.XII, co1.1012 (Cabral, Le livre de la prtere antique, VI-e ed., p.l04, nota 1). .' 237. De praescript, 40; Cf. Apologettcum, 39 (P.L. t.I, col. 4,69). 238. Ad uxorem, 19 (Rl., t.I, col. 1304). ' , , 239. Paed. II, 4 (P.G., t.VIII, col.444); Stromata I, 1 (P.G., t. VIII, co1.705)._ , , . J d' H 240.ln'Psalm. Homilia (P.G., t.XII, co1.1070 ~11071); In urnc, om. VI, 2 (P.G., t.XII, coL974). '" , ,; . D 241. Apologia ad Dionysium Rom. (P.L., t.V, co1.128 B) ~l m e Spiritu sancto, XXX, 72 (P.G."t.XXXII, col.201 BJ. . 242. Tradus dupa versiunea franceza din Dom Prospe~ Gueranger, Institutions liturgiques, Il-eme ed., ~.I, pag. 70. Imnele .Jui Clement al Alexandriei au fost scrise, probabd,. pentr,: cate?~~em. Nu este exclus, deci, ca ele sa fi avut 0 intrebuintare lI:urglca . (Cf. Dom Cabral, Lapriere des premiers chretiens, p.193, Pans, 1929).
A

243. Vezi Origen, In Gen. Homil. VII, 6 (P.G., t.12, p.203); In Levit. Hom ..VI, 6 (P.G., t.12, colA 75); In Num. Homil.X, 3 (P.G., t.12, co1.643; homd.XXIII, 3); Contra Cels, VIII, 34 (P.(}., t.12, col. 748 si 1568) etc. etc. 244; Liturgie tier drei ersten christlichen ]ahrhunderte, p.135 (Cf. Adr. Fortescue, op.cit., pAO).,,' .: 245. In Lucam Homil. 39 (P.L., t. 13, co1.1901-1902). ' ; , " 246. De oratione, 18 (P.L., t.I, col. 1176, 1178); Ad uxorem, II, 4 (P.L., t. I, col. 1295) .. 1,':" " ,
,1",

247. De Dom. Oratione,3, 8, 17; Ep.XXX, 6; Ep. LXI, 4; Ep. LXII, 5; XXXVII, 1, 4; Ad Demetr. 25 (Cf. Adr. Fortescue, op.cit., p. 50). 248. De oratione, 29;AdScapulam, 2; Apologeticum, 30,32, 39 (P.L., t.I, co1.1196, 700, 443, 44 7 si 468). ' , 249. I1Ept'tr]C; EUXTjC;; (P.G., t.XI, co1.1071). 14 250. Ep. X ad Germanum, 5 (P.G., t. X, co1.1327). 251. De oratione. ' ,'," .: ,. 252. Paedag. III, 11 (P.G., t.8, co1.660). ,,; 253. In Romanos Homil. X, 33 (P.G.,t. 14, col. 1282). 254. I1EptEUTjC; (P.G., t.XI"col.557-560). .: 255. Contra Cels, VIII; 33 (P.G., t.XI, co1.1565). 256. Cf. Epistula LXIII, 13. . 257. De Dominica Oratume, 31: "Ideo sacerdos, ante orationem praefatione praernissa, parat fratrum mentes dicendo: Sursum. corda:, ut dum respondet plebs: Habemus ad Dominum, admoneatur nihil aliud se quam Dominumcogitare debere". 258. Deoratione, 3 (P.L., t.I, co1.1156). , 259. P.G., t.VIII, col. 692. . 260. In Mat. Homilui XI, 14 (P.G., t. 13, col. 948) .. 261. Ibidem. 262. Adversus Marc. IV, 40 (P.L., t. III, col. 460 C). 263. Cf. Dionisie al Alexandriei, Ep. IVad Sixium, II (P.L., t. V, col. 47 A); Tertulian, De Corona, 3 (P.L., t. II, col. 79-80); Sf. Ciprian, De laps is, 25. .
I, .1,

264. Cf. Apologeticum, 39 (P.L. t. I, col, 470); De [ejuniis, 17 (P.L., t. II, col. 977). . 265. Cf. De oraiume, 19: "...Accepto corpore Domini et reservato utrumque salvum est, et participatio sacrificii et executio officii". 266. Vezi in aceasta privinta studiul meu: .Postrorea sfintei Jmpdrtt0iri pentru cei bolnavi" (Rev. .Bis, Ort. Rom.", no. 5 si 6 Mai si Iunie, 1928). .' .
.1,..."

138

139

d'W'fW

Preot prof. Petre Vintilescu


267. Cf. Adr. Fortescue, op.cit ..,pag. 71. 268. J.B. Thibaut, La Liturgie ro)naine, pag. 58. 269. Cf. Dr. Gherasim Timus, Dictional' aghiografic (la cuv. Ipolit). 270. Cf. J.B. Thibaut, La liturgie romaine, pag. 58-67. 271. Au fost scrise la inceput, probabil, in greceste, iar mai apoi traduse In limba copta, si din aceasta limbs in araba (CF. Adhernar d'Ales, La TMologie de Saint Hippolite, Paris, 1906, pag. 170). Pentru prima oara au fost facute cunoscute de Vansleb, in anul1677, insa sub numele de Canoanele lui Abulid, declarand ca nu poate determina persoana indicata sub acest nume In traducerea etiopiana. Dupa 15 ani, Ludolf de clara ell.numele de Abulid nu este decat forma etiopiana a numelui Ipolit. Numele de Abulid provine In limba etiopiana probabil din limba araba, deoarece sub acest nume. ne trans mite traducerea araba aceste canoane. Dr. A. Baumstark observa Insa ca Abulid traduce In limba araba atat numele de Ipolit, cat ~i pe cel de lulius si el opiniaza ca acesta din urma trebuie inteles In titIul dat celor 38 canoane. Bardenhewer (Geschichteder altkirchlichen Literatur, II Bd., 1903, p. 541 (nota) 1!ip. 545), desi recunoaste dubla traducere a numelui Abulid in limba araba, totusi este de parere ca la origine el trebuie sa insemne lpolit (Cf. Dom Paul Cagin, L'Anaphore apostolique, Paris, pag. 296-297). Cea dintai traducere a acestor canoane a fost facuta de Dom Haneberg, 1870, in limba latina. Cea mai buna traducere Insa este considerate acea a lui Achelis, Die Canones Hippolyti, Leipzig, 1891 (Texte und Untersuch., VI, 4). 272. The Apostolical Constitutions or Canones of the Apostles (in coptic with an english translation), London, 1848. 273. Statutes of the Apostles, 1904. (Aceste date sunt culese din lucrarea lui Dom P. Cagin, L'Anaphore apostolique, pag. 8, 11,304-305).

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri


10, ~recum ~i traducerea franceza a 1 'A' '. . a lui Dom Jean de Puniet La luu . ~I 1 . VIgourel(lbldem) ~i pe cea . 278. Vez~ ~i Adr. Fort~scu~, ::'~~t.,ep~g~:~se, pag. 77-79. 279. Vezi A. Fortescue, op.cii., pag. 80. .

280. "The so-calledEgyptian Church . d ' Collection Texts and Studies" VIII 4 Cor er ?-ndderIved documents. 1916 (Citat dupa J.B. Thibaut :t' ambndge, University Press, 281 Op .

~~~~to lSche,n~onstit~tionen, Rottenberg, 1891. " emar dAles, op.cu., pag. 171. . 284. Testamentum Domini nostri], Chri . latine reddidit et illustravit Ignati I ;;u ;lStl, nunc pnmum edidit, US Syrorum, Mainz 1890 (Cf Ad F rem I p~triarcha Antiochenus 'Al' ' " r. ortescue op Clt p g 75 . Adhe d e;, op.cit.: pag. 172-173). ' . ., a. .~I emar
283'
85. Ve~I A. !ortescue, op.cit., pag. 80-81., ' 286. Editate m latineste de F X F k ' . , Apostolorum, 2 vol., Paderborn 19 . u~ ,Dld?-ScAalt~t Constitutiones e P. Nau Paris 1900 9 li b. A05~ ulascolia, m limba rranceza de D , , .111 1m a romana Con iitutiil if' fost traduse de preot Gh N Nit B s I. ,ll e s iniilor Apostoli au iar a doua oara deacel~~i in ~ui ~cure~tI, 1907, ca teza de Iicenta, Apostolici", vol.II, editura Facu~v~~~1~ t;Olpgic~ ,,~crierile Parintilor 287. Lehre del' 12 Apostel ~,I~ ~ cologie din Chi~inau, 1928. Fortescue, op.cit., pag. 73). ' eipzig, 1884, p~.241-268. (Cf. A.

282 D'

ct

.cu., Texte
1"

und Unters

' op.c: ., p. 57). VI 4 pag 247 '",. sq.

AntIOchLtturgietypus in A.K. I-VII? (Cf. ibid~~)ag. 388-407. Aegypt oder 289. Cf. Funk Didasc et C tit A . Achelis (in Texte ~nd Unt;rsuc~t~~ . 4 postolorum, vol. II, pp~ XIII-XVI.
textele ambelor documente. (Cf. Ad. D~~~8~132 a asezat 111 paralel 290. Titlul canoanelor in cele doua v ' 'P' .t., p. 172). care le-a compus Ipolit primatul api 'lerslUm: ~) .Canoancle, pe domnilor Apostoli di~ autoritateeaPDISCOPI lr Romei, dupa poruncile omnu ui nostru Hrist b) ,A t , ces ea sunt canoanele si invataturilo B' '" os ... , Ipolit, primatul episco il~r Rom' Is:ncII, pe. care le-a scris din partea Sfiintului D~h c anbIlor, d~pa poru~cIle Apostolilor, . ' are vor ea pnn el "i Titl 1 artii I ' Epltome: .Constitutiils Sfintilor Apostoli d pa, ,II I din (Cf. Dom P. Cagin, op.cit., pag, 298-299). espre irotonii, pnn Ipolit".
fl.

'. 288. :,Oriens christianus", t.VII (1907)

274. Didascaliae Apostolorum fragmenta

Veronentia latina,

accedunt canonum qui dicuntur Apostolorum et Aegiptiorum reliquiae, Leipzig, 1900. Dom P. Cagin ii consacra studii importante in Euharistie, 19121!i in L'Anaphore apostolique. 275. Cf. R. Mangenot, Dictionnaire de tMologie catholique, t. IV,col, 735-736, la art. La Didascalfe des apotres. 276. Cf. J.B. Thibaut, La liturgie romaine, p. 60. 277. La traducerea acestei anafore am avut in vedere atat versiunea latlna de pe palimpsestul de la Verona, publicata de A. Vigourel in La Messe primitive, Paris, cat si pe cea din 1691 a lui Ludolf, publicata de Dom P. Cagin in L'Anaphore apostolique, pag. 8-

'h'. ~,

291. ln lucrarile sale' Litur i d dr Jahrunderte (Tbingen 1870) 's' ui g ~ .7et ersten christlichen es merten Jahrhunderts uiui deren. Reform (Miinch~n 1893)1 ~,~trdgte , . 1. upa A. Fortescue, op.cit., p. 84.

/1'
v

140

141

Preot prof. Petre Vintilescu


292. Carl Weymann a intemeiat.si mai adanc comparatia cu Novatian, prin publicarea in coloane paralele a unor texte ale acestui scriitor in comparatie cu pasaje din actele catorva martiri capadocieni. (Cf. Adr. Fortescue, op.cit., p. 86, n.2). " " 293. Eastern Liturgies, pp.x:XIV-XXXIII. Cf. ibidem, pag. 88). ( 294.Cf. A. Fortescue, op.cit., pag. 83-89. 295. Cap. 14,40. " 296. .Unde intelligi datur (quia multum erat, ut inepistolam totum illum agendi ordinem insinuaret, quem universa per orbem servat Ecclesia) ab ipso ordinatum esse quod nulla morum diversitate variatur", Ep. CVIII, al.LIV,n.8, P.L., tom.33, co1.203);Cf. J.Thibaut, op.cit., pag. 83. " 297. I Ep. Cor., XL, 1-3. 298. I Apologie, LXVI,3; LXVII, 7. 299. Epist. LXVIII, 14, 17.
300. Stromata I, 19.

CUPRINS

Prefa1a..................................................... Introducere III Liturghia dupa scrierile din vremea sfintilor apostoli ~iturghia crestina la sfarsitn] veacului lntai si Inceputul veacul~i a1 doilea ~ : Ierarhia si ~iturghia in veacul apostolic Ritualul euharistic fata de ritualul Pascal Iudaic Liturghia in veacul al doilea Liturghia in veacul al tretlea ~

::::::::::::::::::::::::::::::: ::::::::::9
13 39

301. X, 1. ; 302. Adrien Vigourel, Liturgies et spiritualite, pag. 35. 303. Cf. A Vigourel, op. 'cii., pag: 36. " " 304. L'Anaphore apostolique, pag.3. 305. A.. Fortescue, op.cit., pag. 70'. 306. Cf. Dom P. Cagin, op.cit., pag. 4. 307. Dom P. Cagin, op.cit., pp. 5-6. 308. Inter Cypriani Epist. LXXXV, . 6

III -

55 61
77 93

IV VVI -

VII - ~iturghia dupa asa-zisels "ora~duiri".sau ,,lntocmiri biserice~ti" VIII - ~onsi~er~1ii si observatii asupra uniformitatii " hturglce In primele trei veacuri... : Note

105

121
127