Dinita Angelica EMC (master an I )

Clasic si modern in educatia muzicala

Educaia are sarcina de a pregti omul ca element activ al vieii sociale, fiind un tip particular de aciune uman, o intervenie sau direcionare, o categorie fundamental a pedagogiei. Cuvatul educatie este de origine latin si deriv din substantivul educatio care nseamn cretere, hrnire, cultivare. Platon definea educaia ca fiind arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele. Pentru a atinge un nivel optim n proiectarea i realizarea unei activiti educaionale, se pune accent pe felul cum se desfoar aceasta i implica probleme organizatorice, procedurale i materiale. Astfel apare termenul de tehnologie didactic, care accept dou puncte de vedere: primul se refer la ansamblul mijloacelor audio-vizuale ce se utilizeaz n practica educativ, iar al doilea se refer la ansamblul structural al metodelor, mijloacelor de nvmnt, al strategiilor de organizare a predriinvarii, puse n aplicaie n strns corelare cu obiectivele pedagogice, coninuturile transmise, formele de realizare a instruirii i modalitile de evaluare. Drumul parcurs pentru atingerea obiectivelor educaionale il constituie metoda didactica. Metoda este selectat de cadrul didactic i este pus n aplicare n lecii sau activiti extracolare cu ajutorul elevilor i n beneficiul acestora. Presupune, n toate cazurile, o colaborare ntre profesor i elev, participarea lor la cutare de soluii, la distingerea dintre adevr i eroare i care, sub forma unor variante i/sau procedee selecionate, se folosete pentru asimilarea cunotinelor, a tririlor valorice i a stimulrii spiritului creativ. Cand se alege o metod, se ine cont de finalitile educaiei, de coninutul procesului instructiv, de particularitile de vrst i de cele individuale ale elevilor, de psihosociologia grupurilor colare, de natura mijloacelor de nvmnt, de experiena i competena cadrului didactic. O variant de clasificare a metodelor educaionale se poate pronuna n jurul axei istorice: 1. metode clasice, tradiionale ( metode ce servesc drept model , baza intr-un domeniu) 2. metode moderne (metode noi, relativ recente , contemporane ; care corespunde stadiului actual al progresului ) Se considera c fiecare metod, nefacand referire doar la clasificarea n funie de axa istoric, nu apare n stare pur, ci sub forma unor variante i aspecte diferite, nct, in mod difuz, n cadrul unei metode, de exemplu cea clasic, se pot nate treptat tendine ctre modernism. Ele apar i se concretizeaz n variante metodologice compozite, prin difuziunea permanent a unor trsturi i prin articularea a dou sau mai multe metode. Astfel, o metod tradiional poate evolua spre modernitate, n msura n care secvenele proceduale care le compun ingduie restructurri inedite sau cnd circumstanele de aplicare ale acelei metode sunt cu totul noi. n unele metode moderne se regasesc secvene destul de tradiionale sau se constata c variante ale acestei metode erau de mult cunoscute i aplicate. Comparatie intre cele doua metode, clasica si moderna: metoda clasica : 1. memorarea i reproducerea (ct mai fidel) a cunotinelor transmise de cadrul didactic 2. competitia intre elevi cu scop de ierarhizare 3. studiul individual al elevului 4. profesorul asigura insusirea temeinica si sistematica a cunostintelor predate 5. elevul incearca sa retina si sa reproduca ideile auzite 6. elevul accepta informatia data 7. slaba participare, neimplicare, lipsa de initiativa, conformism, supunere

8. elevul este dirijat in gandire si actiune 9. masurareasi aprecierea cunostintelor ( ce stie elevul) 10. accent pe aspectul cantitativ ( cat de multa informatie detine elevul) metoda moderna: 1. apel la experienta proprie 2. promoveaza invatarea prin colaborare 3. pune accentul pe dezvoltarea gandirii in confruntare cu altii 4. profesorul este partener in invatare 5. elevul exprima puncte de vedere proprii referitoare la o problema 6. elevul pune intrebari cu scopul de a intelege lucrurile, de a realiza sensul unor idei 7. initiativa, spirit intreprinzator 8. elevul isi asuma riscurile, participare si implicare personala, gandire libera, creativa, critica 9. masurarea si aprecierea capacitatilor ( ce stie si ce poata sa faca elevul) 10.accent pe elementele de ordin calitativ ( sentimente, atitudini) In scolile din Romania se practica intr-o proportie mai mare modelul traditional fata de cel modern. Insa, in urma unui studiu realizat ce avea ca subiect balanasarea modelului clasic cu cel modern, realizat pe un grup de 30 de studenti, viitori profesori, s-a scos in evidenta apropierea de modelul modern. In ceea ce priveste educatia muzicala, de-a lungul timpului, s-au conturat directii, concepte si metode , urmand ca in secolul al XX-lea sa se ajunga la sisteme inchegate de educatie muzicala, sisteme ce folosesc modelul modern de educatie. Cele mai raspndite si valoroase conceptii moderne sunt : Sistemul de educatie Maria Montessori In cadrul metodei sale, Maria Montessori a conceput un rol cu totul nou pentru educator, acela de ghid sau director, intrucat educatorul Montessori nu preda in mod traditional. Copiii invata singuri, folosind materialele specifice, timp in care rolul educatorului este sa directioneze, sa stimuleze si sa ghideze activitatea acestora. Educatorul nu se amesteca niciodata atunci cand un copil e concentrat, si nu intervine decat daca a constatat ca acesta are nevoie de ajutor, nu stie ce sa faca, sau ii deranjeaza pe ceilalti colegi. Ajutorul pe care un educator Montessori il ofera copilului este intodeauna extrem de limitat - atat cat sa se asigure ca acesta a iesit din impas. Copilul nu este corectat atunci cand greseste. Se considera ca inca nu ajuns sa stapanesca suficient conceptul respectiv iar materialul va fi strans si reluat cu alt prilej, dupa o lectie individuala, ori dupa o anumita perioada de timp. Educatorul Montessori nu pedepseste copiii niciodata dar nici nu le ofera recompense. Se considera ca singura recompensa de care are nevoie un copil este cea provenita din multumirea de sine, din faptul ca a realizat un lucru bun si corect, bazandu-se pe propriile lui puteri. In cazul in care un copil ii deranjeaza pe colegii lui sau se comporta intr-un mod care afecteaza armonia si ordinea din clasa, acesta va fi luat de catre educator si dus intr-un loc retras de ceilalti copii. I se va asigura jocul favorit dar va fi lipsit de libertatea de a se deplasa prin clasa dupa vointa proprie. Educatorul va veni din cand in cand si ii va adresa cuvinte blande de simpatie sau ajutor, in cazul in care are nevoie. Se considera ca lipsa libertatii de miscare si tratarea copilului ca pe un bolnav este suficienta pentru a-l face sa inteleaga ca a gresit. Montessori a considerat ca, pentru ca un copil sa faca cele mai productive alegeri si sa isi exercite controlul asupra alegerilor facute, mediul inconjurator trebuie sa fie special proiectat astfel incat sa stimuleze o activitate constructiva din partea acestuia. Materialele Montessori ii ajuta pe copii sa faca alegerea dorita prin faptul ca acestea sunt expuse pe rafturi aflate la o inaltime potrivita varstei, pe mese sau pe covorase (cand le utilizeaza alti copii). Astfel este foarte usor pentru copil sa ia materialele de pe rafturi, sa le utilizeze pentru un timp si apoi sa le puna la loc. Din contra, in clasele traditionale, materialele sunt de cele mai multe ori inchise in dulapuri si profesorul este cel care controleaza cand si cum urmeaza sa fie utilizate.

Asadar, multe din metodele moderne se regasesc in acest concept al lui Montessori : educatoarea are un rol noninterventionist in clasa, mediul si metoda incurajeaza autodisciplina, predarea este, in principal, individuala, grupele sunt alcatuite din copii de varste diferite (de la 3 la 6 ani), lucrul in grup ii incurajeaza pe copii sa invete singuri si sa se ajute reciproc, copilul isi alege singur activitatea etc. Emile Jaques-Dalcroze a ramas in istoria muzicii prin sistemul de gimnastica ritmica. Isi fundamenteaza acest sistem pe baza ideii lui Platon, a interactiunii dintre ritmurile psihice si cele fizice declansata de muzica. Profesor la Conservatorul din Geneva, Dalcroze a observat ca elevii si studentii invata mult mai usor un cantec daca este insotit de miscari ale mainii. Acestea l-au indemnat sa caute relatii mai profunde dintre muzica , ritm si miscarile omului. Aceasta metoda dezvolta memoria si concentrarea , educa sensibilitatea, spontaneitatea, incurajeaza creativitatea. In lucrarile sale, Ritmul , muzica si educatia si Muzica si noi, sunt detaliate aceste metode: asocierea ritmului muzicii cu miscari corespunzatoare caracterului ei, cu dansul si gimnastica artistica dar si cu solfegierea si improvizatia instrumentala. Pe linia deschisa de Dalcroze, cel care a stabilit ca principal scop trairea cu intensitate a muzicii, se va dezvolta euritmia educationala, sustinuta in primul rand de Rudolf Steiner si de scolile Waldorf. Au avut ca model scoala infiintata de patronul fabricii de tigarete, Waldorf, in Stuttgart, pentru copiii muncitorilor sai . In aceste scoli, euritmia este considerata obligatorie, practicandu-se in fiecare dupaamiaza, in acea parte a programului numita fantezista. Finalitatea acestor cursuri o constituie functionarea unei formatii corale si a unei orchestre performante in care-si desfasoara activitatea elevii. Carl Orff a realizat un concept de educatie muzicala ce porneste de la crearea unei muzici elementare, care prin marea ei accesibilitate s-a demonstrat a fi un important mijloc de trezire si dezvoltare a marelui potential creativ de care dispun copii. Prioritara in metoda sa este activitatea interpretativa instrumentala, combinata cu cea de dezvoltare a creativitatii muzicale. Avand ca model metoda lui Dalcroze si desfasurandu-si activitatea cu instrumente muzicale speciale, numite instrumente Orff, pedagogul si-a sintetizat conceptia intr-o lucrare intitulata Schulwerk. Instrumentele Orff ( clopotei, baghete de percutie, triangluri, xilofoane etc) , sunt utile in faza de initiere, urmand a se folosi ulterior instrumentele clasice. Modelul preconizat de Orff se bazeaza pe sincronizarea a trei aspecte fundamentale ale muzicii: ascultarea, reproducerea si crearea. Un alt sistem modern de educatie este cel al lui Zoltan Kodaly, la baza caruia se afla ideea educatiei muzicale generale ( a tuturor copiilor). Sistemul sau include mai multe directii : solmizarea relativa , utilizarea semnelr mainii in solfegiere, cantecul popular ca element de baza in instruirea muzicala. Acesta recomanda cantecele in scari prepentatonice anhemitonice si apoi cele pentatonice si introducerea copiilor de la varste mici in cantarea polifonica, pe doua si trei voci. Acestea sunt unele dintre cele mai importante sisteme europene moderne privind educatia moderna ce s-au bucurat de o deosebita raspandire in multe colturi ale lumii. Asadar, metodologia didactica formeaza un sistem coerent, realizat prin stratificarea si corelarea mai multor metode, atat pe axa evolutiei istorice, cat si pe plan sincronic, metode care se coreleaza, se prelungesc unele in altele si se completeaza reciproc. Metodologia evolueaza in timp, ca raspuns la dinamica schimbarilor ce se desfasoara in cadrul procesului instructiv-educativ. Calitatea unei tehnologii se masoara in gradul de adaptare a acesteia la situatiile si exigentele noi, complexe ale invatamntului contemporan. A spune ca o metoda este mai buna ca alta, fara a tine cont de contextul in care metoda respectiva este eficienta, constituie o afirmatie lipsita de sens.