Sunteți pe pagina 1din 12

1. ASA SOCOTEA EL... SI AVEA DREPTATE 2. IN EVUL MEDIU...S-A INTAMPLAT ODATA...

6 MARTIE 1896 EVENIMENTUL SENZATIONAL DIN MARTIE 3. POATE FI FACUTA INTAMPLATOR O MARE DESCOPERIRE? 4. PRIMELE REZULTATE IDEILE LUI MENDELEEV ASUPRA STUCTURI ATOMULUI 5. IULIE-DECEMBRIE 1898 TEZA DE DOCTORAT 6. NASTEREA UNUI TERMEN CUNOSCUT TUTUROR UN NECUNOSCUT RADIOACTIV 7. COMOARA DIN VECHIUL SOPRON 8. PRIMELE DATE DESPRE O MARE FORTA S-A INTAMPLAT ODATA...

PAG.1 PAG.2

PAG.3 PAG.4 PAG.5

PAG.6 PAG.7 PAG.8

Aceste informatii sunt luate din cartea: Biografia atomului de I. I. Koriakin Editura stiintifica/1963

ASA SOCOTEA EL... SI AVEA DREPTATE Democrit (460-370 i.e.n.) a fost un eminent ganditor. Nu intamplator Marx l-a caracterizat ca prima minte enciclopedica printre gerci. Din pacate, pana la noi au ajuns foarte putine lucrari de-lui Democrit. Acest lucru nu este intamplator. Democrit era doar un materialst, el nu admitea crearea lumii de catre o fiinta rationala si nu credea in imuabilitatea lumii. El socotea ca, la fel cu tot ce se intampla in natura , Universul a luat nastere ca urmare a necesitatii. Era deci firesc ca invatatura lui sa provoace ura bisericii aparuta mai tarziu si sa fie trecuta sub tacere , iar operele lui sa fie distruse. Democrit a fost intemeietorul materialismului filozofic. Vederile lui asupra fenomenelor inconjuratoare se caracterizau prin bun simt, prin lipsa superstitii. Filozofia atomista a lui Democit a devenit baza stiintelor contemporane ale naturii. El socotea ca tot ce exista se compune din atomi si vid. ,,Numai in inchipuirea comuna exista dulce, in inchipuire amarul, in inchipuire caldura ,in inchipuire frigul ,in inchipuire culoarea in realitate exista numai atomii si vidul,, spunea Democrit. Atomii,spunea el, sint infinit de numerosi si infinit de variati ca forma . Ei pot avea forma sferica , piramidala , de carlig etc. Ei constituie inceputul tuturor lucrurilor. Ei sunt indivizibili si nu nici un fel de structura interna. Atomii nu se creeaza si nu se distrug. Orice aparirie si orice nimicire a lucrurilor este mai aparenta. ,,Nimic nu apare din nimic, si nimic nu se transforma in nimic,, afirma Democrit. Alti reprezentamti ai filozofiei atomiste, Epicur si Lucretiu, au incercat ,ca si Democrit, sa explice in mod conscvent Universul, fara a recurge la nici un fel de cauze supranaturale. Antomistii au proclamat desi in forma cea mai generala o teza fundamentala a filozofiei materialiste teza ca materia este eterna, ca ea nu a fost creata si nu poate fi distrusa . Operele savantilor atomisti ai Greciei antice au pus bazele primului stadiu de dezvoltare al teoriei anatomiste: atomistica filozofiei naturii. Ea este caracterizata de faptul ca conceptiile despre substanta se bazau numai pe intuitii si cugetare. Lucru de altfel lesne de inteles : pe atunci stiintele naturii inca nu se despartisera de filozofie si nu devenisera de sine statatoare. Astazi, fiecare intelegere ,desigur, ca rationamentele sunt insuficiente si ca pentu studiul naturii este necesara experienta. O asemenea trecere la experienta s-a infaptuit.(Ce-i drept pe o cale plina de ciudatenii.) Si aceasta nicidecum pentu ca invatatura atomistilor antici ar fi fost dezvoltata in urmatoarele veacuri ale istoriei omenirii. Dinpotriva, dupa atomisti a venit o perioada lunga, de multe secole , in care orice fel de stiinta a fost data uitarii. Dar experientele au aparut, desi nu exista stiinta.

In Evul Mediu...S-A INTAMPLAT ODATA

...Cautand ,,elixirul vietii , un alchimist italian, calugarul Basilius Valentinus distila vinul de struguri. Cu acest prilej, el a obtinut un lichid incolor (alcool). Valentinus si ajutoarele sale baura acest lichid. Simtindu-se dupa aceea veseli si vioi, ei socotira ca tocmai acest lichid este cel miraculos elixir al vietii care reda omului tineretea si sanatatea si pe care multe veacuri la rand l-au cautat zadarnic alchimistii. Curand insa oamenii se convisera ca acest elxir al vietiinu intarea , ci distrugea sanatatea , ceea ce nu a impiedicat ca descoperiirea calucgarului italian sa capete o larga raspandire . Ce-i drept ,metoda de productie a alcoolului era cunoscuta de arabi inca din secolul al VII-lea. Acest lichid ei il denumeau ,, al kegol ,ceea ce insemna <<cel fin>>. 6 martie 1869 EVENIMENTUL SENZATIONAL DIN MARTIE Evenimentul a avut loc la 6 martie 1869. In ziua aceea,la universitatea din Petersburg s-a desfasurat sedinta societatii ruse de fizica si chimie. Cei mai de seama savanti prezenti la acesta sedinta cunosteau cu aproximatie tema comunicarii ce avea sa fie facuta in sedinta. Autorul acestei comunicari era un tanar si talentat profesor de la catedra de chimie anorganica a universitatii din Petersburg, Dimitri Ivanovici Mendeleev. Inca in ianuarie 1869 multi dintre savantii prezenti acum la aceasta sedinta primisera o foaie intitulata: Incercare de sistematizare a elementelor, bazata pe asemanarea lor atomica si chimica. Pe foaie erau indicate simbolurile chimice. Pe atunci erau cunoscute 63 de elemente. Oamenilor de stiinta le atrasese atentia faptul ca pe acest mic tabel elementele chimice erau asezate in ordinea cresterii greutatii lor atomice. Dar foarte multi nu intelegeau ca tocmai in aceasta consta marea semnificatie a micii note intocmite de Mendeleev. Dar ceea ce le fusese dat sa auda la sedinta provoaca o senzatie uriasa. Cei drept Mendeleev insusi nu fusese de fata. In acea zi era bolnav. Comunicarea fusese tinuta in numele sau de catre profesorul N.A. Mensutchin. Comunicarea se numea: Raportul dintre proprietatile si greutatile atomic ale elementelor. Ceea ce se spunea in comunicare era o mare descoperire, care a avut o uriasa influenta asupra stiintei.Dupa descoperirea lui Mendeleev incepu o noua epoca in dezvoltarea stiintei epoca stiintei atomice. Si iata de ce.

POATE FI FACUTA INTAMPLATOR O DESCOPERIRE? Cand Mendeleev si-a facut comunicarea despre legatura reciproca dintre proprietatile elementelor si greutatile lor atomice el avea 35 de ani. Era de acum un savant chimist cu o reputatie bine stabilita, care cunostea temeinic cele mai gingase aspecte ale transformarilor chimice ale elementelor, caracteristicile desfasurarii reactiilor. In anul 1867 Mendeleev incepuse sa scrie cartea Bazele chimiei.Pe masura ce lucrarea inainta , pe masura ce se gandea mai mult la modul de expunere a materialului cartii , simtea crescand in el o anumita nemultumire. El vedea ca nenumaratele reactii chimice, proprietatile elementelor si mai multe altele nu sunt unite printr-un sens unic, nu au un pivot unic. Ceva lipsea. Treptat, incepu sa rationeze in felul urmator: nu exista oare vreo legitate in raportul dintre greutatile atomice ale elementelor si proprietatile lor? Pentru a putea scoate in evidenta intr-un mod cat mai intuitiv aceastea legitate ,Mendeleev nota pe fise separate denumirea elementelor , greutatea lor atomica si principalele lor proprietati chmice.Dupa aceea, el incepu sa aranjeze fisele intr-o anumita ordine, aceea a cresterii greutatii atomice a elementelor. Pe primul loc se situa hidrogenul.Greutatea lui atomica este egala cu unitatea. Dupa el urmau celelalte elemente. Optinu un lant de 63 de fise(dupa nr.elementelor cunoscute pe vremea aceea). Rezultatul? Nici un fel de legitate. Dar daca ar aseza in coloane elementele care formeaza aceleasi combinatii cu oxigenul, aranjandu-le totodata astfel , incat pe liniile orizontale fisele elementelor sa se insiruie in ordinea greutatii atomice? Asa si facu Mendeleev. El vazu ca elementele au proprietati chimice asemanatoare se grupeaza intr-o ordine bine determinata.Trebuia sa se analizeze, sa grupeze si sa studieze inca de foarte multe ori distribuirea elementelor , dar un lucru ii era de pe acum limpede:Proprietatile elementelor chimice, randuite in ordinea crescanda a greutatilor lor atomice, se repeta! Asa afost descoperita legea periodicitatii elementelor.Bineinteles aceasta nu era o descoperire intamplatoare. Numai uriasele cunostinte, vasta experienta si un dezsvoltat simt al previziunii stiintifice i-au permis lui Mendeleev sa stabileasca faptul extrem de important ca greutatea atomica este principala caracteristica ce reflecta intreaga multilateralitate a proprietatilor elementelor.

PRIMELE REZULTATE Din cele 63 de fise clasificate de Mendeleev, 9 nu corespundeau legitatilor tabloului. Care era motivul? Inseamna oare aceasta ca legea era nejusta? Nu . Mendeleev era ferm convins de valabilitatea acestei legi si nu avea nici cea mai mica indoiala in privinta justetii ei.O data ce fisele contrazic legitatea generala, inseamna ca greutatile atomice ale elementelor respective nu au fost stabilite corect. Prin urmare, aceste elemente trebuie situate acolo unde se gasesc elemente cu proprietati chimice asemanatoare. Cunoscand greutatile atomice ale vecinilor, se poate obtine si greutatea atomica a acelor elemente care nu se supun legii elementelor. In felul acesta au fost corectate greutatile atomice ale beriliului,indiului,toriului,uraniului.Cei drept, Mendeleev nu a facut aceasta de la inceput, ci la catva timp dupa comunicarea sa, continuana sa-si perfectioneze tabloul.Experiente facute ulterior , cu mai multa precizie,au permis oamenilor de stiinta sa se convinga ca intr-adevar greutatile atomice ale unor elemente fusesera stabilite initial gresit.Greutatile lor atomice corespundeau cu precizie greutatilor prezise de Mendeleev. Dar aceasta nu este inca totul. Cand Mendeleev si-a alcatuit tabloul , unele locuri ramasesera goale. Convins de justetea legii periodicitatii descoperite de el, Mendeleev presupuse cu indrazneala ca acolo ar urma sa se afle elemente inca nedescoperite. El le numi ecabor, ecasiliciu, ecaaluminiu (prefixul ecainseamna ca acest element seamana cu borul, siliciul sau aluminiul), si afirma ca asemenea elemente trebuie sa existe. Intr-adevar, in luna august a anului 1875 se descoperi un nou element galiul. Determinandu-i-se proprietatile , reiesi ca acesta este intr-adevar ecaaluminiul prezis de Mendeleev. Patru ani mai tarziu oamenii de stiinta descoperira inca un element prezis de Mendeleev,ecaborul. Acesta fu numit scandiu. Iar dupa alti sapte ani aparu si un al treilea element ecasiliciul. El a fost botezat germaniu. Astfel a fost confirmata in mod stralucit justetea legii descoperite de Mendeleev.

IDEILE LUI MENDELEEV ASUPRA STRUCTURII ATOMULUI Mendeleev era chimist.Iar pentru un chimist principalul il constituie individualitatea chimica a elementelor.Marele merit al lui Mendeleev consta in faptul

ca el a stabilit pentru prima oara ca purtatorii acestei caracteristici sunt atomii. El a subliniat ca atomii sunt indivizibili din punct de vedere chimic,la fel cum in analiza relatiilor dintre oameni , omul este o unitate indivizibila. Dar aceasta individualitate a atomilor , dupa cum arata Mendeleev , se explica printr-o profunda si complexa structura de miscari interioare. Cu alte cuvinte , savantul socotea notiunea miscare indisolubil legata de notiunea materie;Mendeelev socotea ca lumea atomilor este alcatuita la fel ca lumea astrilor , cu sorii ,planetele si sateliti lor. Mai mult inca, Mendeleev a emis o ipoteza foarte indrazneata cu privire la faptul ca la formarea atomilor trebuie sa se degajeze energie, sa se schimbe greutatea lor. Dezvoltarea ulterioara a stiintei a confirmat aceasta ipoteza , si anume atunci cand oamenilor de stiinta le-au devenit cunoscute primele reactii nucleare.

IULIE-DECEMBRIE 1898 TEZA DE DOCTORAT Santem in ultimul deceniu al veacului trecut. La Institutul de fizica din Paris lucra un tanar savant francez , profesorul Pierre Curie. Principala sa preocupare era studiul cristalelor.La inceputul ultimului deceniu, cand implinise deja 30 de ani, Pierre avea in urma lui un sir de stralucite lucrari privid studiul fenomenelor fizice care au loc in cristale. In 1892 a sosit la Paris o tanara poloneza , Maria Sklowska.Ea terminase liceul la Varsovia si timp de cativa ani lucrase ca invatatoare.O interesa insa foarte mult fizica.Maria lua hotararea sa-si faca studiile superioare de fizica la Paris. Acolo ea audie lectii la Sorbona.Venea si la adunarile Societatii de fizica. La una din sedinte, Pierre Curie a facut cumostinta cu Maria Sklodowska. In curand s-au indragostit, iar in 1895 s-au casatorit. In 1897 in fata Mariei Sklodowska-Curie se pune problema alegerii unei teme de cercetare stiintifica independenta. Terminase facultatea si trebuia sa se gandeasca la teza de doctorat. Marie cunostea deja lucrarile lui Henry Becquerel. Dar pana atunci ea nu reflectase prea mult cu privire la radiatile emise de uraniu, fenomen care stanse atata valva. Sub conducerea sotului sau pierre curie, Marie se ocupa si ea de studiul cristalelor iar aceasta tema nu era legata de razele lui Becquerel. Dar acum, cu cat rasfoia revistele de stiinta cu atat mai mult o atragea fenomenul descoperit de Becquerel. Intr-adevar, de unde provine aceasta energie pe care o iradeaza in permanenta uraniul? Care este natura acestei radiatii? Ce taine ale naturii ascunde acest fenomen? Marie Curie reciti de nenumarate ori articole lui Becquerel. Treptat, pentru ea deveni limpede ca tema mai buna pentu teza de

doctorat greu ar mai putea gasi. In mod deosebit o atragea faptul ca, in afara lucrarilor lui Becquerel,despre fenomenul iradierii uraniului nu se mai publicase nimic. Hotararea fu luata. Si desi Marie nu era dintre acei oameni care-si schimba hotararile , ea se sfatui totusi cu sotul ei. Era doar mai in varsta decat ea ,avea mai multa experienta si afara de aceasta ii era omul cel mai apropiat. Iesi la iveala ca si Pierre isi indreptase nu odata gandurile spre fenomenele legate de razele lui Becquerel. De aceea se si declara inca de la inceput de acord cu hotararea luata de sotia sa. Maimult inca, lua hotararea sa participe la aceste cercetari. Astfel tema tezei fu definitiv stabilita. Sarcinile erau clare. Si acum la lucru!

NASTERE UNUI TEREN CUNOSCUT TUTUROR Marie Curie incepu experientele in laboratorul Institutului de fizica de la Paris. In primul rand incerca sa afle daca radiatia emisa de uraniu depinde de conditiile externe. Marie stabili ca aceasta radiatie nu depinde de felul combinatiei chimice in care se afla uraniul. Nici incalzirea ,nici racirea preparatului de uraniu nu influentau intensitatea radiatiei. Nu avea influenta nici pastrarea substantei ce continea uraniu la intuneric sau la lumina puternica. Intensitatea emisiei razelor lui Becquerel era mereu si in toate conditiile aceeasi.Ea depindea de cantitatea de uraniu aflata in combinatie. Cu cat avea uraniu mai mult ,cu atat intensitatea radiatiei era mai puternica si invers. Marie Curie ajunse la concluzia ca radiatia este o proprietate a atomilor de uraniu. In mod firesc ea isi puse intrebarea : nu exista oare si alte substante care emit asemenea raze?Dupa cercetari intense, gasi o astfel de substanta. Era toriul. Acesta , la fel ca si uraniul, emana radiatii aproximativ de aceeasi intensitate. Devenise limpede ca femomenul nu este propriu numai uraniului. Marie Curie propuse ca femonenul sa fie denumit radioactivitate, iar elementele care iradiaza elemente radioactive. Astfel aparu un nou termen , radioactivitatea. El provine de la cuvantul latinesc radius , care inseamna raza. Acest termen a patruns definitive in biografia atomului. Iar termenul raze Becquerelnu ss-a incetatenit. Acum nimeni nu-l mai foloseste.

UN NECUNOSCUT RADIOACTIV Marie Curie lua acum hotararea de a obtine uranium pur. Din nou fura effectuate nenumarate experiente si pana la urma se obtina uraniul pur.Dar, lucru ciudat: acest uranium aproape pur iradia mult mai slab decat manerul din care era

scos. Controlara o data, de doua ori,de nenumarate ori.De fiecare data acelasi rezultat. Sotii Curie incepura sa examineze intensitatea radiatiei diferitelor minereuri de uranium. Atunci observara ca unele dintre ele iradiau mai puternic decat ar fi fost de asteptat, judecand dupa continutul lor in uraniu. Aceasta anomalie in comportarea diferitelor minereuri de uraniu ii mira foarte mult pe sotii Curie. Concluzia se impunea de la sine: in minereul prelucrat de Marie Curie exista si alta substanta , care iradia mai puternic decat uraniul. Cine mai bera si acest necunoscut radioactiv? Sotii Curie n-aveau nici cea mai mica indoiala - era vorba de un element nou. Studiasera doar toate elementele radioactive cunoscute.Si Marie Curie porni in cautarea acestui necunoscut. Din nou incepura nenumarate experiente. Ele se desfasurau astfel. Se lua substanta radioactiva , care era supusa apoi diferitelor actiuni chimice. Se obtineau solutii. Solutiile erau separate dupa gradul lor de radioactivitate. Cele mairadioactive solutii erau supuse din nou reactiilor chimice si se facea o noua separare. In felul acesta se obtinura doua solutii chimice diferite, ce nu contineau uraniu, dar care era totusi radioactive. De pe urma acestui fapt, sotii Curie trasera concluzia ca nu era vorba de un singur necunoscut misterios care iradia , asa cum presupuneau inainte, ci de doi. Acumtrebuiau sa-i boteze. Dupa dreptul primului descoperitor, Marie Curie propuse ca unul dintre elementele radioactive sa fie denumit poloniu(in cinstea patriei sale , Polonia), iar celalalt, radiu. Comunicarea cu privire la descoperirea poloniului, sotii Curie au facut-o in luna iulie a anului 1898, iar a radiului- o jumatate de an mai tarziu. Aceste date au intrat in biografia atomului ca date ale unor mari descoperiri.

COMOARA DIN VECHIUL SOPRON Asadar, poloniul si radiul fusesera descoperiti. Nu-i vazuse inca nimeni. Deocamdata se gaseau in solutii. Pentru a deveni ca aceste elemente exista intradevar,ele trebuiauobtinute in stare pura. Afara de aceasta, era un lucru extrem de interesant sa poti vedea cum arata, sa afli culoarea lor, greutatea, densitatea etc.,caci toate aceste lucruri erau necesare pentru cercetarile ulterioare. Deodata se ivira doua probleme: unde sa gaseasca spatiul necesar pentru acest mare volum de munca si de unde sa obtina minereul de uraniu? Prima problema fu rezolvata destul de rapid , desi intr-un mod nu prea satisfacator. Intr-una din curtile din Paris, sotii Curie gasira un sopron de scanduri, paraginit. Era asternut pe jos cu asfalt, iar acoperisul de sticla era spart pe ici, pe colo. Exista o soba, dar ea nu incalzea de loc. Ulterior, Pierre Curie nota in jurnalul sau ca munca se desfasurase la o temperatura de numai 60 deasupra lui zero! Localul era, desigur, necorespunzator pentru o activitate stiintifica. Dar entuziasmul si perseverenta

acestor oameni de stiinta muncitori si modesti erau atat de mari, incat ei acceptara fara sovaiala aceasta incapere. Mai dificila se dovedi problema minereului de uraniu. Acesta era foarte scump si sotii Curie nu erau in stare sa-si cumpere, cu mijloacele lor personale modeste, cantitatea necesara de minereu, cu atat mai mult cu cat el se extragea din Austria. Acolo ,din minereu se extragea uraniu, care , sub forma de saruri, era folosit la vopsitul sticlei si al portelanurilor. Sotii Curie adresara guvernului austriac rugamintea sa le vanda cateva tone de deseuri de minereu. Ii sprijini si Academia de Stiinte din Viena, astfel ca sotii Curie izbutira sa cumpere foarte ieftin cantitatea de deseuri necesara. A inceput o munca titanica de extragere a radiului si poloniului pur . Timp de 4 ani, toate zile, pana seara tarziu ,sotii Curie si le petrecura in jalnicul lor sopron. Era o munca extenuanta- isi amintea Marie Curie sa car sacii si vasele , sa torni lichidele dintr-un vas in altul, sa amesteci ore-n sir materialul fierband in cazanul de tuci. Dar in ciuda frigului ,umezelii , munca continua. In curand deveni limpede ca poloniul se afla in minereu in cantitati mult mai mici decat radiul si ca pentru a separa poloniul in stare pura v-a fi necesara prelucrarea a zeci sau chiar mii de tone de minereu. Aceasta era peste puterile sotilor Curie. Atunci se hotarara sa extraga radiul. Munca inainta foarte incet.Solutiile transparente deveneau din ce in ce mai radioactive. Si ceea ce era mai emotionant erau fosforescente.Dadeau o lumina de o frumoasa culoare palida- albastrie. Pretioasele noastre produse- scrie Marie Curie-pentru care nu aveam loc de pastrare erau asezate pe mese si rafturi si din toate partile puteau fi vazute punctele lor luminoase care pareu suspendate undeva in intuneric; de fiecare data ele ne emotionau si ne incantau. Munca perseverenta a savantilor fu recompensata insfarsit reusira sa obtina un praf alb, mat, foarte asemanator cu sarea de bucatarie: era RADIUL pur.Si cat credeti ca au obtinut in total? Doar o zecime de gram. Rezultatul a 4 ani de munca.

PRIMELE DATE DESPRE O MARE FORTA RADIUL iradia! Iradia in permanenta fara incetare. Trecea zi dupa zi, luna dupa luna, an dupa an, iar intensitatea radiatiei sale nu slabea deloc. Iradiind, el se incalzea putin. Desi incalzirea nu era prea mare, iradierea continua neancetat timp foarte indelungat,fara o scadere vizibila. Sotii Curie masurara energia radiatiei. Cand obtinura rezultatul nu-si putura crede ochilor.Energia era foarte mare.Ulterior, savantii au calculat cantitatea de caldura inmagazinata intr-un gram de radiu; ea este egala cu cantitatea de caldura ce se obtine atunci cand se arde 1/2 tona de carbune. De unde provenea aceasta energie? Deocamdata lucrul acesta inca nu era limpede.

Era insa evident ca aceasta degajare de energie este legata de procese din interiorul atomului , a caror manifestare interioara o constituia radioactivitatea . In felul acesta, numai o data cu descoperirea radiului au fost obtinute primele date cu privire la faptul ca atomul contine o mare energie.Inaintea stiintei se punea sarcina de a descifra taina acestei energii si de a invata sa o foloseasca .

S-A INTAMPLAT ODATA... Sosind la Londra-aceasta se intampla dupa descoperirea radiului si poloniului-sotii Curie fusesera invitati la un stralucit banchet organizat in cinstea lor de aristocratii englezi. Foarte modest imbracati, sotii Curie care nu mai fusesera niciodata , la o receptie, nu se simteau deloc in largul lor. Marie , care nu purta nici macar verigheta, se uita cu foarte mare interes la bijuteriile cu care erau impodobite doamnele din lumea mare. Deodata insa, ia observa cu mirare ca si Piere se uita cu atentie la aceste stralucitoare briliante, perle, podoabe de aur. Cand se intoarse acasa , Marie il intreba pe sotul ei de ce avusese o purtare asa de ciudata la banchet. -Neavand ce face, spuse Pierre, mi-am gasit o distractie si am inceput sa calculez cate laboratoare s-ar putea construi cu ajutorul pietrelor pretioase care atarnau la gatul fiecareia dintre doamnele de fata.

Pierre Curie primi o nota din partea decanului facultatii unde lucra. Decanul ii aducea la cunostinta ca rectorul universitatii vorbise cu ministrul in privinta decorarii lui Pierre Curie cu ordinul Legiunii de onoare. Dupa parerea ministrului aceasta ar fi fost o decoratie demna de Pierre Curie , pentru lucrarile sale in domeniul radioactivitatii. Pierre Curie ii raspunse decanului: Binevoiti ai transmite domnului ministru multumirile mele si comunicati-i ca nu simt nici cea mai mica necesitate a unui ordin , dar simt foarte tare nevoia unui laborator.