Ctre Galateea de Nichita Stanescu Neomodernismul eset un curent literar aprut in 1960 care determin revenirea poeziei la mijloacele

artistice de care o vitregise realismul socialist. Prin neomodernism renate creaia poetic i se poate vorbi din nou de art adevarat. Poeii neomoderniti readuc in prim- plan limbajul ambiguu, ermetismul expresiei, metaforele subtile, temele mari si nobile ale literaturii, reflecia filosofic si intelectualismul. Cel mai impotant reprezentant al acestei estetici literare este Nichita Stnescu cruia i se adauga Ana Blandiana, Marin Sorescu, Constanta Buzea etc. O creaie neomodernist de excepie este poezia Ctre Galateea inclus n volumul Drepul la timp (1965) , o arta poetica neomodernista in care se petrece rsturnarea modern a relaiei artist- oper. Poezia pornete de la mitul lui Pygmalion : un sculptor care s- a indragostit de una dintre statuile sale de fildes, Galateea, se roaga Afroditei sa- i dea viata statuii, iar zeita induiosata o transforma in femeie. Din cstoria lor se naste un fiu, Phatos. Sensul este limpede: patosul artistului nsufleete pn la urm creaia. N. Stnescu reinterpreteaz mitul in sensul rsturnrii de roluri: artistul isi invoc opera s- l creeze ca fiin vie, crend totodat si lumea: opera are aceast putere enigmatic de a da via unei fiine vii. Poemul Ctre Galateea se constituie ca o rug , o fierbinte invocaie ce se inalt ctre Galateea , simbol al fiinei iubite, dar i al operei perfecte. Analiza structurii compoziionale pune in eviden simetria deplin a poemului: cele 3 secvene ncep prin verbul tiu si se incheie cu imperativul nate- m Incipitul poeziei iti tiu toate timpurile, toate micrile, toate parfumurile / i umbra ta i tcerile tale, i snul tu reprezinta o enumerare a atributelor poeziei. Aceasta nirare este menit s sugereze cele mai tainice locuri unde trebuie s coboare arta adevrat. Opera este astfel personificat si primete trsturile concrete ale femeii iubite , creia i se adreseaz direct i cu patos: Si nu mai am rbdare si genunchiul mi- l pun in pietre/ si m rog de tine, / nate- m. A doua secventa dezvaluie trsturile inefabile ale operei ce stau sub semnul metaforei. Creatorul cunoate tot ce ine de reprezentrile spaiale si temporale ale existentei creaiei sale: Stiu tot ce e mai departe de tine...../ i tot ce e dincolo de ele/ i att de departe, nct nu mai are nume. Limbajul devine abstract , viziunea poetica se ambiguizeaza si nu mai poate fi reprezentata in plan concret. Metafora de aceea mi ndoi genunchiul i- l pun / pe genunchiul pietrelor , care-l ingn poate sugera relaia strns dintre artist si lume.

Secventa finala accentueaza un alt aspect : artistul imprumuta operei propria via btaia inimii care urmeaz btii ce- o auzi. Lumea , natura insi , prin elementele sale , copacii, rurile si pietrele , isi cere si ea dreptul de a se nate copacii umbre de lemn ale viselor tale / rurile- mictoare umbre ale sngelui tu / i pietrele , pietrele- umbre de piatra ale genunchiului meu sunt metafore subtile care exprim ideea unui mimesis inversat :toate elementele naturii se nasc din oper, iar ceea ce vedem noi nine in realitate sunt doar umbre ale artei. Artistul nsui nu este dect o umbr care se roag s fie nscut. Creaia, asemenea unui demiurg, va crea un univers propiu si artistul i va da viata. Monologul liric este alcatuit din trei secvente inegale care pot reprezenta trepte ale cunoaterii : in funcie de intensitatea invocaiei, acestea vor avea un numr diferit de versuri. Ultima secventa este cea mai lunga si contine reprezentarea imperativului natem. Prozodia este specifica creatiilor neomoderniste. Ca orice poet al generatiei 60, nici Stnescu nu este interesat de ritm, rima, msur, de aceea in poezie, msura este inegal, iar rima si ritmul nu exist. Un alt argument care subliniaz apartenena poeziei la modernism este profunda expresivitate si ambiguitate a imaginilor artistice ce se datoreaz n special metaforelor( preferate de neomodernisti ). In poezie mai apar personificri, repetiii si enumeraii, iar unele cuvinte devin laitmotive ale poeziei: pietrele si naste- ma. Neomodernismul poeziei se evidentiaza prin revenirea la marile teme( conceptia poetului despre rolul poeziei si al artistului) , subiectivismul profund al abordrii temei, viziunea poetica ambigu , limbajul abstract ,ermetic , folosirea metaforelor si prin neglijarea elementelor de prozodie, Poezia, deci, nu mai exprima , nu mai arat, nu mai sugereaz lumea: ea a devenit lume( N. Manolescu)