Sunteți pe pagina 1din 15

Tema Iubirii

A iubi este insasi legea vietii, este una dintre cele mai sublime actiuni pecare o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalteacte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil. Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna. Cristian Turcanu

Ipostaze ale iubirii inGrecia antica Prietenia, scria Aristotel n Retorica, este druire a unuia ctre cellalt. Spre deosebire de limba romn, unde avem doar dou cuvinte: dragoste care exprim sentimentul trit de o persoan n relaie cu o alta i iubire, care ester expresia lingvistic asociat acestui sentiment, n limba greac avem patru asemenea cuvinte ce definesc iubirea, fiecare cu nelesul su propriu. Astfel, vorbind despre iubire, grecii se pot referi la iubirea parental, la cea ospitalier, la iubirea dintre prieteni i, n fine, la iubirea erotic: 1. Primul din cele 4 corespondente ale verbului a iubi este cuvntul ros. Acesta este n mod caracteristic cuvntul pentru dragostea dintre sexe, pentru dragostea unui brbat pentru o femeie. Aristotel spunec ers ncepe ntotdeauna cu plcerea ochiului, c nimeni nu se ndrgostete fr a fi ncntat mai nti de frumusee. 2. Al doilea corespondent este cuvantul philia. Acesta este cuvntul pentru dragoste care se bucur de cea mai mare consideraie n limba greac nereligioas. El descrie o relaie cald, intim, delicat a trupului, a minii i a spiritului. 3. Un alt corespondent al verbului a iubi este cuvantul storg. Acesta este cuvntul cel mai limitat la sfera sa, fiindc n limba greac din literatura nereligioas acesta este termenul pentru dragostea ntre membrii unei familii, cel care definete dragostea printelui ctre copil, cea a copilului pentru printe, dragostea frailor i a surorilor i dragostea dintre rude. 4. Al patrulea si cel din urma corepondent al verbului a iubi ester cuvantul agap. n limbajul folosit n literatura laic, verbul corespunztor, agapan, este destul de obinuit, dar substantivul agap apare foarte rar. Dup cum susine R.C.Trench: Agap este un cuvnt care sa nscut n snul religiei revelate. Socrate considera c posed o singur tiin: aceea a iubirii. Acesta se referea, vorbind despre iubire, la dragostea pentru filosofie, la nclinaia tinerilor ctre adevr i virtute i nu la dragostea carnal, pe care o respingea, considernd-o un pcat. Platon era de prere c dragostea, n interiorul cstoriei, nu poate purta numele de eros. El mbria ideea comun a societii greceti, aceea c femeia trebuie s se achite de datoriile casnice, care i revin i sa procreeze, pentru familie i Stat De asemenea, in operele lui Platon, cuvantul Eros, mai simbolizeaza si frumusetea suprema: Iata de ce, intrucat ma priveste, sustin ca orice om are datoria sa-l stimeze pe Eros; de aceea pretuiesc eu toate cate vin de la Eros; de aceea ma straduiesc pentru ele, ba-i chiar indemn si pe altii in aceasta directie..

In realitate, frumul drept ce merge la cele erotice sau mijlocul de a fi clauzit intr-acolo este sa incepem prin a iubi frumusetile de aici, dupa care sa ne ridicam pana la iubirea frumosului suprem, pasind ca pe o scara, toate treptele urcusului acesta. Sa trecem, adica, de la iubirea unui singur corp la iubirea a doua; de la iubirea a doua la iubirea tuturor celorlalte. va tulbura asa de tare, ca pentru a va privi iubitii si a trai pururea cu dansii, ati fi gata, daca lucrul ar fi cu putinta, sa uitati si de mancare si de bautura numai si numai sa-I admirati si sa fiti cu dansii! Astfel vorbeste Platon despre dragostea, iubirea suprema, despre sacrificiul si neintinaciunea persoanei care iubeste, si care este iubita. Aristotel era, pe de alt parte, mai degrab un filosof al prieteniei, dect al iubirii. La Aristotel, prietenia se ataeaz virtuii, iubirea frumuseii, iubirea este o calitate, da!, numai c una accidental.. De asemenea, una dintre primele poete ale antichitatii, ce si-a descris intamplarile din dragoste prin arta si poezie este cea cunoscuta drept "a zecea muza", Sappho. Conducatoare a unei scoli-cenaclu la Mytilene ( numita si casa Muzelor), poeta originara din insula Lesbos, ce se afla in partea de est a Marii Egee, Sapho a compus ode ce se caracterizeaza printr-o pasionata invocare a iubirii, printr-un sentiment viu al naturii si prin prospetimea senzatiilor, evocate in metrul poetic creat de ea versul safic. Iubirea, strlucirea frumuseii tinere, farmecul personal, luxul, vraja nopii luminate de lun se desprind din fiecare rnd scris de poet, n puternic contrast cu oroarea de aspectele degradante ale vieii. Unele dintre cele mai cunoscute versuri ale lui Sappho, alcatuiesc, in toate frumusetea si splendoare lor, Imn catre Afrodita: Pe cine ai vrea tu s-i aduc Pito Iubirii tale, deci ? De ce suferi Sapho ? Fugind de tine, el n curnd spre tine o s alerge i-o s-i stea alturi ! De nu-i primete darul, - n curnd el nsui Va fi s-i deie daruri. i de nu te place

O alta ilustrare mareata a iubirii in Grecia antica apare in Iliada lui Homer, unde acest fior temeinic a dus la un razboi de proportii uriase, razboiul troian. Epopeea povesteste razboiul dus de aheii condusi de Agamemnon si Menelau pentru cucerirea cetatii Troia sau Ilion pentru a pedepsi rapirea Elenei, sotia lui Menelau, de catre Paris, fiul regelui Priam. Paris o rapeste pe Elena de langa puternicul Menelau datorita frumusetii sale neasemuite si pentru ca acest print purta in suflet o dragoste nemuritoare pentru aceasta femeie. Pe de alta parte, Menelau porneste spre a pedepsi aceasta rapire pentru a-si razbuna onoarea, dar mai presus de aceasta, tot din dragoste pentru aceasta incantatoare femeie.

i astfel ajungem la o alta form a iubirii, iubirea medievala: dragostea cavalereasc, marcat de apariia a dou scheme de comportament: codul onoarei i codul luptei. Iubirea dintre Tristan si Isolda ocupa un loc binemeritat in galeria marilor povesti de iubire ale lumii. Acest mit celtic al iubirii invincibile a circulat in diferite variante si a suscitat imaginatia multor artisti plastici si compozitori. In cea mai cunoscuta varianta, cei doi indragostiti apar inca de la inceput in postura de adversari. Tristan, nepotul regelui Mark al Cornwall-ului, il ucide pe regele Irlandei, care era fratele Isoldei. Aceasta jura sa-i razbune moartea. Soarta face ca Tristan sa primeasca misiunea de a o peti pe Isolda pentru unchiul sau. Pe drumul de intoarcere, Isolda vrea sal otraveasca pe Tristan, asasinul fratelui sau, dar intamplarea face ca otrava sa fie inlocuita cu o potiune a iubirii. Cei doi beau din acelasi pocal si intre ei se infiripa o dragoste puternica. Iubirea dintre Tristan si Isolda ramane o drama a iubirii nepieritoare, dar in acelasi timp a razbunarii, tradarii si despartirii. Separarea impusa celor

doi nu a putut infrange sentimentele lor, care raman la fel de sincere pana la sfarsit. Nu intamplator, dincolo de vraja, iubirea lor dainuieste in legenda. O alta poveste de iubire nemuritoare a Evului Mediu ester iubirea dintre Guinevere si Lancelot. Povestea lui Guinevere i a lui Lancelot este una dintre cele mai cunoscute poveti de dragoste ale Evului Mediu. Lancelot se strduiete s obin o poziie la curte i este, ntr-un final, numit cavaler al regelui Arthur. La nceput o admir doar pe soia regelui, dar apoi sentimentele pun stpnire pe cei doi. mpreun cu dragostea au venit i trdarea i distrugerea Mesei Rotunde. La sfrit, dragostea lui Lancelot pentru regine duce la cderea Camelotului. n ciuda acestei poveti de dragoste reprezentative pentru dragostea n Evul Mediu, dragostea de curte, acea courtly love, era considerat a fi una pur, care nu trebuie neaprat consumat. Era dragostea de departe a unui cavaler care participa la turniruri pentru femeia pe care o iubea, dragostea pentru poezie cntat de trubaduri. Trubadurii erau cntrei i poei, ei puteau fi uneori cavaleri, nobili i chiar regi. Aprut n sudul Franei, n regiunea Provenei, lirica trubadurilor se rspndete rapid n tot occidentul Europei. Principala tem a acestei lirici o constituie dragostea, sub form de ardoare i de slujire a unei femei nobile. Aceast dragoste curteneasc este un fenomen care s-a dezvoltat spre sfritul secolului al XI-lea i care era bazat pe un cod cavaleresc de onoare.

Despre un trubadur medieval provensal, Jaufre Rudel, print de Blaye, se cunoaste numai legenda dupa care, indragostindu-se de printesa din Tripoli fara sa o fi vazut, s-a facut cruciat numai spre a ajunge la ea, dar s-a imbolnavit pe drum, murind in bratele printesei, venita sa-l vada la hanul unde fusese dus. Poeziile sale sunt inspirate de iubirea de departe : De-a zamislit cerescul Tata cum ca iatac si crang devin iubirea asta de departe niste palate sclipitoare puntinta deie-mi ca-ntrupata . Sa-mi vad iubirea de departe dar in zadar de dor suspin sa-mi para, de-al ei farmec plin un duh ursitu-m-a hain iubind, sa n-aflu alinare.

Iubiii medievali erau adeseori desprii de circumstane pe care nu le puteau controla. Muli nobili feudali i lsau soiile s administreze proprietile n timp ce ei erau plecai la rzboi, n cruciad sau pur i simplu ntr-o cltorie. ndrgostiii desprii i fceau unul altuia cadouri simbolice, apotropaice. Cstoria propriu-zis navea prea mult legtur cu dragostea, mai ales n rndul aristocrailor, care i cstoreau fiii i fiicele doar n familii puternice. Statutul nobiliar i bogia erau criteriile cheie dup care prinii decideau cu cine trebuiau s se cstoreasc copiii.

De asemenea, o alta forma a iubirii o reprezinta iubirea crestina, iubirea sub aspectul Bibliei. Iubirea (agape, eros - Sfintii Parinti folosesc cel mai adesea termenul agape, dar la multi dintre ei intalnim si termenul eros, prin care se numeste mai degraba iubirea arzatoare si puternica a lui Dumnezeu decat a aproapelui, in vreme ce agape le desemneaza deopotriva pe amandoua) e insasi esenta vietii crestine, caci, dupa cum i-a descoperit Sfantului Apostol Ioan Duhul Sfant, Dumnezeu este iubire.

Asadar, in gravul, austerul peisaj al cartilor canonice din Vechiul Testament, strabatut indeobste de figuri venerabile, pioase, rasare privirilor uimite ale neavizatilor, ca o intrebare mereu deschisa, rara floare a Cantarii Cantarilor. Gratioasa poveste de iubire dintre egele Solomon si Sulamita, oachesa pastorita, este una dintre cele mai vechi pastorale din istoria literaturii universale, pastrand in stravechea ei structura toata prospetimea si spontaneitatea miscarii unor suflete care se cheama, se gasesc, se pierd si se regasesc, dupa inaltele legi nescrise ale dragostei. Pe rand, indragostitii lauda iubirea si se uimesc de frumusetea lor intr-un fel de neobisnuita mixtura intre prospetime si solemnitate. Mirele, puternic si misterios, ascunzand parca identitatea sa, inalta imnuri de frumusete si slava miresei, in stilul obisnuit al liricii vechi, cu aceleasi comparatii tradand modul de viata si scara de valori.

Exist nume care se cheam unul pe altul i poveti complicate care supravieuiesc ntr-o simpl etichet onomastic. "Dante i Beatrice" este unul din cuplurile pe care contemporanii notri l plaseaz automat n orice niruire de perechi celebre din istoria omenirii, fie acestea reale, ca Petrarca i Laura, sau literare, ca Romeo i Julieta. Dante i Beatrice intr n ambele categorii. Povestea lor real e att de neobinuit pentru moravurile de azi, nct pare literatur. Dante Alighieri (1265-1321) a fost poet i filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu, autorul Divinei Comedii, capodoper a literaturii universale.

Pe Beatrice Portinari, extraordinar figur feminin a literaturii lumii, Dante a vzut-o prima oar cnd ea avea, ca i el, aproape nou ani: Mi-a aprut nvemntat ntr-o culoare simpl i demn, ncins i mpodobit n chipul n care-i edea bine vrstei ei Vznd-o, viitorul poet a fost rpit de o dragoste nflcrat, care nu se va stinge niciodat. Era de frumuseea ngerilor i ea a fost flacra care a aprins marele incendiu al poeziei, impulsul iniial, primul motor al rotirii sferelor armoniei danteti. Pentru ea, pentru a o preamri, Dante a ieit din ceata celor muli i i-a inut solemnul legmnt de a scrie despre ea lucruri care n-au mai fost scrise vreodat despre o femeie, pe lume. Acum mai bine de ase veacuri, anume n 6 aprilie 1327, la ceasul slujbei de diminea, n biserica Sfnta Clara din Avignon, un tanr italian zrete, printre credincioii venii s se roage, pe o tnr provenal care-i atrage luarea aminte prin frumuseea, gingia i puritatea expresiei. Privirile lor se ntalnesc, i din aceast ntlnire de o clip se isc ntre ei o atracie fulgertoare. Cu deosebire, tanrul e robit cu totul i pentru totdeauna. Tanarul se numea Francesco Petrarca, iar frumoasa fata de care s-a indragostit pentru totdeauna era Laura. Reprezentant de frunte al liricii universale, Francesco Petrarca a fost unul dintre primii umanisti ai Renasterii. Gloria sa literara, recunoscuta chiar din epoca (in 1341 a fost incoronat, la Roma, ca rege al poetilor), se revendica, mai cu seama, de la florilegiul de poeme scrise in Toscana, inchinate iubitei sale Laura de Noves, reunite sub titlul Cantonierul. Aceasta masiva culegere de poezii de dragoste surprinde prin delicatete, armonie, cultul pentru frumos si marea ei putere de idealizare a femeii. Femeia i dulcele chin provocat de ea sunt cauza nsi a poeziei pe care Petrarca i-a dorit-o subjugtoare n aceeai msur n care el nsui a fost subjugat, n dimineaa zilei de 6 aprilie 1327, n Biserica Sfnta Clara din Avignon, de farmecul Laurei de Noves, n vrst de douzeci de ani, soie a marchizului Hugues de Sade i deja mam.

Omar Khayyam - poet, astronom, matematician i filozof persan. Autor de robaiuri (rubaiyyat), care se remarc prin concizie i prin profunzime, exprimnd regretul n faa scurtimii vieii, scepticismul dar i bucuria de a tri, jubilaia produs de natur, iubire i vin. Catrene Acest vas fu odata un biet indragostit Gemand de nepasarea unei femei frumoase. Iar toarta era bratul ce mangaia mahnit Suavul gat cu-atingeri usoare, de matase. Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii. Cum poate el sa simti in zori uimirea firii Si noaptea vraja sfanta a clarului de luna? Saadi - poetul persan Saadi a studiat la celebra universitate Nezamiye din Bagdad i a cutreierat timp de 20 de ani rile musulmane ntre Africa de Nord i India, culegnd folclor arab i persan. Opera lui cuprinde gazeluri, kaside (ode), i robaiuri, se remarc poemele Bustan (Livada) i culegerea de povestiri i parabole scrise n proz ritmat i versuri intitulat Golestan. Iubea un om cu inima curat o fat ca i el tot ne-ntinat. Rbda mereu de la dumani batjocuri cum dai cu bta-n minge pe la jocuri. Rspunse cel cu dragostea fierbinte, cu aur scriei ale lui cuvinte: - Mi-e inima o cas ce-i plin de iubire cum poate ura-ntr-nsa s-i afle-adpostire? Hafiz - poet persan supranumit limb a lumii nevzute, Hafiz s-a nscut, ca i Saadi, la iraz. Gloria operei sale, care l-a influentat si pe Goethe, se ntemeiaz pe diversitatea tematic predomin poemele inchinate iubirii- i pe perfeciunea expresiei poetice din kaside i robaiuri i n special din gazeluri: Mi-ai atins doar inima uor, i s-a sfrmat n mii de inimi; o, cu mii de inimi m-nfior dar mi te iubesc cu mii de inimi. Mi-ai atins doar buzele uor, i s-au sfrmat n mii de buze; o, cu mii de buze te implor, dar mi te srut cu mii de buze !

PE VRAJA-ACESTOR OCHI ... Pe vraja-acestor ochi cu gene lungi i brune, pe puful din obraz, pe-a chipului minune, pe suflul caldei guri cu buze de rubine, pe nurii ti ce tiu culori, parfum s-mbie, o, Primvara mea, o dragoste ce doare pe colbul ce-l trezete sub gingae picioare, pe care, din pru, geloas-i unda clar, pe umbletul tu lin, ca pasrea cnd zboar, pe-aceste dulci priviri, mai dulci dect acele din ochii mari, mrei, ai sprintenei gazele

Clasicismul francez
Pierre Corneille dramaturg francez, creator al tragediei clasice franceze. Patosul erois al tragediilor lui Corneille rezulta din conflictul intre ratiune si pasiune. Una dintre cele mai importante opere ale lui Corneille este Cidul: capodopera se inspira din legenda Cidului, constituita prin secolul al XII-lea, cu privire la luptele spaniolilor cu maurii. Conflictul psihologic intre pasiune si onoare il traiesc eroii: Ximena, fiica lui Don Gomez, care-l iubeste pe Don Rodrigue, fiul lui Don Diegue, preceptorul fiului regelui. In urma unui duel intre Rodrigue si Don Gomez, cel din urma ester ucis. Rodigrue isi ofera, astfel, viata Ximene-ei, care, sub impulsul legilor onoarei, cere pedepsirea vinovatului: Oricat iubirea noastra ar vrea sa te retie Vei da si tu dovada de-aceeasi barbatie. Intr-un final, dupa mai multe peripetii, Don Rodrigue devine sotul frumoasei sale Ximena. Jean Racine alaturi de Corneille, Racine ester intemeietorul tragediei clasice franceze. Insa, daca la Corneille dragostea ester subordonata ratiunii, la Racine vointa si ratiunea apar fara putere in fata pasiunii. Din tragediile racine-iene amintim Andromaca, capodopera a clasicismului francez. In Andromaca se abordeaza drama vaduvei lui Hecor, prizoniera lui Pirus, acea Andromaca din titlu, sub puternica amintire a sotului ei si a iubirii pentru fiul ei Astianax. Coplesita de lupta patetica a sotiei si mamei devotate, zdrobita de umilinta sclaviei, in demnitatea ei nu accepta iubirea lui Pirus. Conflictul se dezlantuie la venirea lui Oreste, trimisul grecilor, spre a-l aduce pe Astianax. Pirus, aflat in pragul casatoriei cu Hermiona, o iubeste pe Andromaca, desi ester iubit de Hermiona, la randul ei iubita de Oreste. Oreste il ucide pe Pirus, indemnat de Hermiona, care se sinucide.

Moliere Clasicismul lui Moliere se manifesta mai ales in respectarea imitarii naturii. Natura umana cu toate formele ei de manifestare este tema principala a operei lui Moliere. Intre cele mai cunoscute opere ale marelui francez Moliere se evidentiaza Avarul. Avaritia il stapaneste pe Harpagon, personajul principal, care doreste sa-si casatoreasca fiica, pe Elise, cu Anselme om in varsta, pentru ca admite s-o ia fara zestre, sa-si insoare fiul, Cleante, cu o vaduva bogata, pastrand partea lui de mostenire, si el sa se insoare cu Marianne, o fata tanara si saraca, pe care fiul sau o iubeste. Cele doua perechi de indragostiti, Elise si Valere, Marianne si Cleante, care evolueaza in jurul lui Harpagon, traiesc momente dramatice din cauza situatie in care ii arunca zgarcenia si planurile acestuia. Eu? A, sinteti nedrept nu numai fata de mine, dar si fata de ea! O vapaie curata si respectuoasa ma mistuie pentru dinsa! [] Toate dorintele mele se implinesc cu prisosinta cind o privesc doar, si nici o ticalosie n-a murdarit patima pe care ochii ei frumosi au aprins-o in inima mea. In clasicismul francez iubirea devine galanta, inclinand mai mult spre vanitate, devine un sentiment transformat in poezie, adesea foarte spiritual, cu ajutorul unei sofistici ingenioase; apoi, cand placere senzuala fara pasiune, cand pasiune lipsita de placere, sentiment si susceptibilitate sublimate, incarnare de reflexie.

Iubirea in preromantism si romantism


Iubirea romantica isi are marginea ei. Anume, ceea ce lipseste continutului ei este universalitatea existenta in sine si pentru sine. Ea este numai sentimentul personal al subiectului individual, sentiment ce nu se arata determinat de interesele eterne si de continutul obiectiv al existentei omenesti, de familie, de scopuri politice, de patrie, de obligatii profesionale si de ale pozitiei sociale, de ale libertatii si ale religiozitatii, ci este plin numai de eul propriu, eu care vreau sa primeasca inapoi sentimentul, rasfrant in alt eu. Acest continut al intimitatii nu corespunde cu adevarat totalitatii ce trebuie sa fie in sine un individ concret. In iubirea romantica totul se invarteste in jurul faptului ca acesta o iubeste tocmai pe aceasta, si aceasta pe acesta. Aceasta alegere se infatiseaza drept egoism si incapatanare a particularitatii. In proza romantica regasim iubirea n mai multe ipostaze: iubire purificatoare, iubire demonica, iubire care nlatura deosebirile sociale, iubire spirituala, ca mijloc de cunoastere, iubire nempartasita sau nemplinita. Novalis poet si prozator german, cel mai de seama reprezentant al romantismului. Scrie Imnuri catre Noapte, poeme in proza inchinate iubirii pierdute. Ce izvorte dintr-o dat att de plin de presimire sub inim i soarbe aerul moale-al mhnirii? Afli i tu o plcere n noi, ntunecat noapte? Ce ascunzi sub mantia ta, de-mi ajunge nevzut-puternic pn n suflet? Ales balsam picur din mna ta, din mnunchiul de maci. Aripile grele-ale firii le ridici n sus. Ne simim micai nespus i tulbure vd un chip grav plcut nspimntat care, evlavios i blnd, se-nclin spre mine i, sub buclatele-i plete, Mamei i-arat tineree plin de iubire. Ct de srman i copilroas mi se pare lumina acum ct de mbucurtor, de binecuvntat rmasul bun al zilei. Doar pentru c noaptea i-i nstrineaz pe cei ce te slujesc, semeni n deprtrile spaiului strlucitoarele sfere, pentru a da de tire

atotputernicia ta rentoarcerea ta n vremurile absenei tale. Mai dumnezeieti dect lucitoarele stele ne par ochii nemrginii pe care noaptea i-a deschis n noi. Heinrich Heine poet si prozator roman, reprezentant al liricii romantice germane. Abordeaza o tematica variata: iubirea, motive istorico-baladesti, mituri, poezie sociala. Operele care-l situeaza in lirica romantica universala sunt: Cartea cantecelor si Icoane de calatorie. Mai mandra-ntre mindre fecioare, Cu parul de aur, sta sus. Cosita si-o piaptana-n zare De aur scaldata-n apus. Si piaptana-n raza-aurie Cu-n piepten de aur, cintind. Vrajita-I acea melodie, Descintecul ei de neinfrint. Alfred de Musset poet, dramaturg si prozator romantic prin structura, Alfred de Musset aduce un timbru distinct de intensa sinceritate in poezie. Lirica sa are un registru larg, ilustrand toate genurile si o varietate de specii, de la lirismul elegiac la cel dramatic, de la confesiune la ironia fina si intensitatea pasiunilor. Noptile lui Musset sunt cele mai cunoscute poeme ale sale, elegii pe tema iubirii si a nazuintei catre fericire. Noaptea de mai deschide acest ciclu cu indemnul pe care muza il adreseaza poetului, sa-si inabuse tristetea si sa cante o data cu intreaga fire care reinvie. Ascult ! Totul tace. Iubita-i chemi cu gndul. Nu simi, n ast sear, cum te-nfoar blndul Amurg, care coboar sub teii nflorii ? Re-nvie pretutindeni rennoita fire, Plutesc miresme-n aer i oapte de iubire, Ca-n cuibul cald i vesel a doi ndrgostii. Noaptea de august este un imn nchinat iubirii, ncrederii n fora ei revitalizatoare. Paralelismul dintre viaa omului i a naturii strbate poemul i sugereaz dragostea nestins de via: Cnd stnca se preface-n praf i-o duce vntul, Cnd toate mor n noapte, ca s re-nvie iar, Cnd crime i rzboaie au ngrat pmntul; Cnd firul ierbii crete acoperind mormntul Ca s ne dea slvitul belug de pine-n dar; Iubesc i vreau s sufr, iubesc cu desperare ! O, Muz, mi-e totuna de mai triesc sau mor. Giacomo Leopardi poet si prozator romantic italian. Abordeaza o lirica in care strabat ca motive centrale meditatia filosofica pe tema efemeritatii vietii si-a iubirii, imposibilitatea atingerii fericirii, constiinta durerii cosmice si a neantului.

nicicnd n-am fost n stare sa tainuiesc iubirea mea caci n aceasta lume iubirea-adevarata nu se ascunde. Iubirea, pentru cine-o preuiete, Imbold e faptelor slvite Iar frumuseea e o coal-nalt De-alese i mree simminte.

De cte ori simirea fiecrui ndeamn gndul omenesc Urmrile puterii s le spun! Ah, toate cte ni se povestesc Mereu ca lucru nou n noi rsun. De tine numai, dulce gnd, Mi-i plin mintea reculeas, Din clipa nevisat cnd Tu i-ai fcut dintr-nsa cas!

Mihail Lermontov poet, dramaturg si prozator rus, reprezentant al romantismului. Iubirea i natura constituie temele universului liric al poeziei sale. Dintre poemele sale epico lirice, Mri trateaz tema setei de libertate, iar Demonul prezint drama geniului singuratic i neneles, ce se indragosteste de o preafrumoasa printesa. n poemul Demonul, geniul singuratic este simbolizat prin fiina biblicului nger czut. Izgonit din Paradis, el i amintete de vremea cnd strlucea ca heruvim, setos de-a ti. Proscris, el rtcete, stpn pe-acest mrunt pmnt, i se ndrgostete de frumoasa Tamara, prinesa georgian, fiica lui Gudal, ncercnd astfel s nving solitudinea. El intr, dornic s iubeasc, Spre bine-i sufletul deschis, Gndind: de-acum o s triasc O via dou, s renasc. Iubirea purificatoare i poate reda condiia primordial, l poate salva de blestem: Doar un cuvnt, atta-i cer ! Cu el poi s m-ntorni, copil, Din nou la bine i la cer. Cu vlu-i sfnt, a ta iubire S m-nveminte, iar s fiu, Acolo, nger nou i viu, Ptruns de-o nou strlucire. O, numai s m-asculi ceresc, Sunt robul tu i te iubesc! i-am pus puterea-mi la picioare i drept icoan te-am ales. D-mi dragostea ce se-nfirip, Dau nemurirea mea pe-o clip; Tamara, crede-mi sfntul el: C-n dragoste, precum i-n ur, Eu sunt statornic, eu nu-nel !

Ipostaze ale iubirii in poezia modernista Cei care au nuantat poezia iubirii, surprinzand toate aspectele ei au fost pentru prima data poetii romantici, visatori si cautatori ai absolutului in plan sentimental, astfel numind iubirea ca un sentiment intemeietor, ca un mit fundamental al poeziei de orice fel. Daca clasicii aveau ca model cuplul Adam-Eva, imaginand cuplul uman intr-o concordanta si o simbioza perfecta cu ritmurile lumii si ale universului, romanticii asociau iubirea cu eternitatea universului sau vivacitatea naturii. Insa un nou curent, sub numele de modernism, avea sa dea peste cap toate ideile, teoriile si conceptele, atat a clasicilor cat si a scriitorilor romantici.

Reprezentantii acestui curent inovator vedeau lumea si in special iubirea intr-un sens total neintalnit pana atunci, asociind dragostea cu moartea. Pentru ei iubiea nu mai este proiectata in absolut ci este traita ca un sentiment bolnavicios, maladiv si condamnat esecului. Un alt aspect inovativ consta in faptul ca iubirea nu mai este prezentata in concordanta cu o natura complice, ocrotitoare ci ca un gol existential, mai mult grotesc decat linistitor. Se remarca astfel ca marii scriitori ai literaturii au abordat tema iubirii din diferite unghiuri cu rezultate de o imensa importanta pentru literatura autohtona. Faptul ca iubirea i-a atras dintotdeauna pe autorii unor opere de mare sau mica amploare este natural, caci iubirea este poate cea mai vasta sursa de inspiratie prin faptul ca este o experienta unica pentru fiecare in parte si poate fi privita sub nenumarate aspecte. In literatura noastra, prin modernism se inceteaza redarea unui specific national, incepand sa se dea expresie sufletului uman universal, prin urmare atat literatura romana modernista, deci si poezia, vizeaza cu predilectie sensul estetic prin innoirea limbajului si intelectualitatea emotiei, trecand de la o era la alta lasand in urma ,,arta,, imitatiei descoperind imaginatia. Unul dintre cei care au lasat frau liber imagnatiei si a carui poetica isi devanseaza epoca prin insusi modernitatea ei fulgeratoare. George Bacovia isi scrie versurile reprezentative inainte ca conceptul de modernism sa existe si in spatiul nostru asa-zis literar, apartinand cronologic de prima varsta a modernismului romanesc si combatand astfel ciclul lent a aderarii la un public, pe atunci nu prea contemporan ci mai degraba mult prea traditional. Ca expresie si sensibilitate insa, poezia bacoviana este o deplina ilustrare a acestui curent in lirica romaneasca. Lumea bacoviana, perceputa halucinant si intens, este defapt o proiectie a singuratatii fiintei pe fundal cosmic, a degradarii si a golului, totul avand o expresie crispata iar in fundal auzindu-se doar un tipat inuman. Traind intr-o astfel de lume, Bacovia acorda si iubirii un sens diferit fata de lirica romantica. Aici, femeia constituie un refugiu, casa ei reprezinta un loc de adapost, compasiune si ocrotire, un loc unde asprimile bolii si a mizeriei umane sunt aliniate cu forme elementare de atentie. In aceeasi masura, fata de romantici, ea este vazuta de cele mai multe ori maladiva. Un alt reprezentant al erei moderne in literatura romana este si Lucian Blaga, care gaseste iubirea ca o cale de descifrare a tainelor si misterelor lumii gasindu-i un sens denotativ. In femeia iubita, ca is in propria individualitate, poetul descopera magia simplitatii, mereu amintind de zilele de inceput. Femeia in ipostaza de iubita, incarneaza, asadar, ceva din energia si vitalitatea Universului, energi ce I se reveleaza in primul rand prin sentimentul iubirii. Iubirea apare in aces caz ca moment al unui fel de iluminare launtrica. Astfel, Blaga cuprinde focurile iubirii pe boltiile poeziei sale, astfel ca acesta fumega asemeni unor fumuri de jertfa. Femeia este ridicata la rang de divinitate, aceasta aparand ca fiind una dintre cele mai mari taine ale existentei, dragostea fiind rupta din randul celor sacre. Iubirea este un sentiment protector, precum spune si Arghezi, care in cazul sau este dus pana la extazul familiar, o necontenita chemare a iubitei, amanand intalnirea pentru a prelungi fericirea de care se simte cuprins. Iubirea este starea superioarade a ingemanarii celor ce se iubesc, iubirea avand puterea de a schimba sensul existentei indragostitilor, iar pentru Arghezi termenul de iubita-sotie vine cu sensul de stapana a universului casnic, iubirea pentru el fiind implinita in cadrul naturii vegetale si animale, in toata bogatia si splendoarea ei.

Iubirea juvenila, magica


Daphnis i Chloe e o poveste de dragoste care impresioneaz profund. Se cunosc ns puine informaii despre perioada n care textul a fost scris sau apartenea literar a scriitorului ei. Abordnd tema erosului (termenul grecesc eros se refer la iubirea romantic din cadrul unui cuplu), romanul lui Longus se nscrie n grupul de romane Erotici Greci. ablonul acestor romane cuprinde oracole, profeii, vise, ndrgostii desprii de diverse evenimente neateptate, regsiri spectaculoase i familii reunite ntr-un final fericit. Cartea nti ncepe prin fixarea toposului: n Lesbos, frumosul ora numit Mytilene, un loc ce amintete mai degrab de imaginea paradisului dect de faa unui ora, i prezentarea personajelor. n apropierea acestui loc prosper, pstorul unei turme de capre, pe nume Lamon, gsete un bebelu alptat de o capr. Dei iniial se gndete s ignore pur i simplu bebeluul, o voce interioar l face s se rzgndeasc i mpreun cu soia sa, Myrtale, hotrsc s pstreze copilul i s-l creasc ca pe propriul lor fiu. Doi ani mai trziu un cioban, Dyras, descoper ceva asemntor pe terenul nvecinat cetii: o feti, considerat de el protejata zeilor. La fel ca Lamon, ia fetia acas i mpreun cu soia sa decid s o creasc ca i cum ar fi fost copilul lor. Aceast extraordinar venire n lume preconizeaz evoluia deosebit a personajelor. Daphnis i Chloe cresc mpreun pzind caprele, respectiv oile, prinilor adoptivi. Zi dup zi, prietenia dintre cei doi tineri crete. i gsesc bucuria n lucruri simple, n natur, n schimbarea anotimpurilor sau peripeiile caprelor ori oilor. mpreun ascult cntecul psrilor, culeg flori, mpletesc ghirlande, danseaz fr urme de inhibiii, sau pur i simplu se relaxeaz la umbra unui copac. Zilele par a se scurge repede, iar Daphnis i Chloe nfloresc precum florile pe care le admir zilnic. Armonia e ntrerupt de apariia peitorilor. Tulburarea e cu att mai puternic cu ct Daphnis i Chloe descoper primii fiori ai dragostei. Fiecare raporteaz frumuseea celuilalt la frumuseea marelui tot din jurul lor, natur. Sgeile erosului le creeaz noi senzaii i descoperiri. Totul e bine cnd se termin cu bine, sau, ca i n cazul de fa, cu nunt. Daphnis i Chloe nu e doar o carte despre prima iubire. Longus surprinde, printre poveti despre pirai, zei, vise, transformrile pe care le produce dragostea i manifestarea ei n forma cea mai pur, n relaia sincer i inocent a acestor doi tineri. Sexualitatea e descris cu ironie i umor, cci inocena lor e aproape incredibil azi. Nu conteaz averile, nu conteaz impresiile celorlali, conteaz doar sentimentele ce-i leag i-i desvresc.

Iubirea juvenila, curata, pura


Paul si Virginia, romanul pe care francezul Bernardin de Saint-Pierre l-a scris in secolul XVIII, este incadrat la ora actuala in marile povesti de dragoste ale literaturii universale. Romanul ce prezinta povestea de dragoste a doi adolescenti, ambii crescuti pe insula Mauritius de catre mamele lor, respinse de societatea franceza din acele timpuri, departe de civilizatie si ispitele ei, nu este insa printre cele mai populare romane. Daca piesa Romeo si Julieta se bucura de o notorietate evidenta, si fiind studiata in scoli, este adesea citita si rascitita, de voie buna sau de nevoie, povestea de dragoste dintre Paul si Virginia, desi considerata una din marile povesti de dragoste ale literaturii, se afla intr-un con de umbra. Si pe nedrept. Povestea de dragoste este inspirata dintr-o varianta reala iar in urma lecturii, cartea nu lasa deloc o impresie proasta, din contra. In Paul si Virginia este vorba despre iubirea curata, inocenta a doi adolescenti salbatici si despre armonia vietii lor,stricata de indata ce samburele civilizatiei se infiltreaza in viata lor. Iubirea lor se stinge tragic, intr-o catastrofa navala, ca o consecinta funesta a tradarii idealurilor inocente, care nu mai pot fi refacute, odata ce raul a patruns in lumea lor. De aceea, iubirea lor se va reuni doar in moarte, care ii purifica din nou. Specialistii in opera lui Bernardin de Saint-Pierre cat si cautatorii de comori de langa insula Mauritius au facut posibila descoperirea faptului ca in perioada in care autorul s-a aflat pe insula a avut loc naufragiul vasului francez Saint-Geran, la bordul caruia se afla o oarecare Marion Caillon, despre care jurnalele supravietuitorilor spun ca isi astepta iubitul pe insula. Daca ne gandim si ca, in carte, autorul aude povestea de la un batran al insulei, ipoteza ca aceasta poveste de dragoste sa aiba ceva radacini reale devine plauzibila. Cei care se sperie de stilul francezilor din secolul XVIII, de viziunile idealistice asupra iubirii se inseala partial asupra cartii. Poate din cand in cand, descrierile pot parea prea lungi si momentele de fericire si candoare ar putea calca pe nervi, pe cineva care traieste in civilizatia betoanelor si a iubirilor nevrozate, adica pe noi, oamenii secolului XXI, dar mesajul cartii iubirea si adevarul sunt caile spre fericirea adevarata, virtuoasa este inca valabil si pentru societatea noastra.