Sunteți pe pagina 1din 261

AN VI C 1

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL-ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE. VORBIREA (VAK)

(continuare la cursul nr. 46 AN V)

În acelaşi timp, chiar şi cuvintele sau sunetele vocale pe care le funcţie de intonaţia lor (TOCMAI DE ACEEA ESTE ATÂT DE IMPORTANT SĂ SE EVITE ÎN VORBIRE INTONAŢIILE care face să se declanşeze instantaneu anumite procese de rezonanţă, ne în mod corespunzător culoarea aurei, generând, datorită faptului că întreaga noastră fiinţă fenomene vibratorii subtile care, în această

emitem, în MALEFICE), vor influenţa provoacă în situaţie, sunt
emitem, în
MALEFICE),
vor influenţa
provoacă în
situaţie, sunt

caracteristice modulărilor TATTVA-lor care apar atunci. Este, prin urmare, evident că practica aproape constantă a lui SATYAM (ADEVĂRUL, SINCERITATEA), veritabila asceză a cuvântului, este una dintre cele mai profunde şi spontane metode spirituale în practica YOGA. Într-un mod similar, impresiile senzoriale ne colorează şi ele (TOT prin REZONANŢĂ) PRANA aurică. Astfel, contemplarea atentă a unor imagini frumoase, audiţia interiorizată a unor sunete armonioase, foarte plăcute, respirarea (delectarea cu ajutorul) unor parfumuri suave şi rafinate etc., ne vor dinamiza în mod benefic (datorită proceselor de rezonanţă declanşate instantaneu) PRANA noastră individuală, toate acestea manifestându-se în strânsă legătură cu TATTVA-ele corespondente. Toate aceste exemple ilustrează şi totodată explică modul în care culorile subtile TATTVA-ice ale naturii exterioare se reflectă astfel prin REZONANŢĂ şi se regăsesc după aceea în PRANA individuală. Trebuie însă să ne reamintim că toate culorile şi nuanţele subtile din întregul univers (PRANA macrocosmică) sunt deja prezente în microcosmosul oricărei fiinţe umane, deşi adesea ele se află într-o stare latentă, de germene; cu alte cuvinte, aceste "colorări" subtile ale aurei noastre nu reprezintă de fapt decât trezirea, intensificarea sau amplificarea unor rezonanţe deja prezente în noi. Aceste rezonanţe subtile care se declanşează se vor reflecta întotdeauna (direct proporţional) şi la nivelul structurii fizice grosiere, unde se vor evidenţia în funcţie de modificările TATTVA-ice corespunzătoare. Pe de altă parte însă, aceste transformări energetice subtile (rezonanţe) interioare nu se pot manifesta plenar la nivelul corpului fizic decât în condiţii TATTVA-ice similare ale universului exterior. Aceasta înseamnă, de exemplu, că dacă TEJAS TATTVA a fost deja amplificat în aura unei fiinţe umane la un anumit moment dat, energia subtilă a focului (TEJAS TATTVA) înmagazinată la nivelul aurei se va manifesta cu precădere în perioadele când predomină TEJAS TATTVA în mediul exterior (altfel spus, în momentele de predominanţă a lui TEJAS TATTVA din cadrul ciclului secret de succesiune a TATTVA-elor eterice, care va fi dezvăluit ulterior). Vom studia acum, succint, modul în care manifestările TATTVA-ice exterioare ajung în conştiinţa noastră (mentalul conştient) sau, altfel spus, vom urmări să explicăm mecanismul misterios prin care interferenţele TATTVA-ice exterioare se traduc în fiinţa noastră în senzaţii lăuntrice.

1

ORGANELE DE SIMŢ

Sistemul nostru nervos este constituit din grupe de nervi foarte fini şi foarte sensibili, situaţi în apropierea organelor de simţ. Celulele sunt legate unele de altele prin lungi filamente nervoase care se reunesc în fascicule, ajungând în final la coloana vertebrală pentru a forma măduva spinării; de aici, ele se

îndreaptă spre diferitele puncte ale creierului. Numeroasele studii fiziologice au demonstrat că, celulă nervoasă nu este stimulată, activitatea ei se mici impulsuri electrice eşalonate, rare şi neregulate, VÂRFURI (Fig. 1). Dacă însă vom acţiona asupra ei cu presiune sau prin intermediul oricărui alt stimul, reacţia evidentă, ea intensificându-şi activitatea. Atunci vom fiecare impuls primit ea va răspunde prin adevărate excitare", care pot fi traduse grafic prin tot atâtea vârfuri

ORGANELE DE SIMŢ Sistemul nostru nervos este constituit din grupe de nervi foarte fini şi foarte

atunci când o traduce prin numite o anumită celulei va fi constata că, la "salve de foarte

apropiate. Numărul acestora, în unitatea de timp, depinde de intensitatea stimulilor.(Fig. 2) Sistemul senzorial al fiinţei umane reacţionează în acelaşi mod, indiferent că este vorba de

percepţiile pe care le are prin intermediul ochilor, al urechilor, al pielii etc. Ca urmare a acestui proces, vor rezulta o serie de vârfuri de activitate dirijate spre zonele cerebrale. Altfel spus, simţurile omului traduc realitatea înconjurătoare într-un limbaj foarte simplu al ACTIVITĂŢII şi al REPAUSULUI sau, altfel spus, un "DA-NU" perfect analog codului Morse sau caracteristic unui calculator electronic. Activitatea survine atunci când neuronul înregistrează un vârf, iar repausul se instalează atunci când celula se regenerează şi se pregăteşte pentru vârful următor. Graţie acestui cod binar elementar de activitate-repaus (YANG - YIN, (+)-(-), corespunzând unui micro-ciclu al lui SVARA), creierul este capabil să conceapă, de exemplu, forma şi ansamblul unei flori, culoarea şi parfumul ei, precum şi orice altă impresie senzorială. Pe de altă parte, aceste interferenţe TATTVA-ice, menţinând conştiinţa insuficient de evoluată (care nu a atins încă starea de transcendenţă (0)) în lumea dualităţii, ele vor structura ineluctabil realitatea astfel conştientizată într-o realitate obiectivă (exterioară) şi una subiectivă (interioară). Se ştie însă, la ora actuală, că aşa-zisa REALITATE OBIECTIVĂ constă, de fapt, dintr-o vacuitate, dintr-un vid "umplut" numai de câmpuri electromagnetice oscilante, pulsatorii, care vibrează de o parte şi de alta a două puncte de repaus. Fiecare dintre aceste puncte de echilibru (repaus) este atins după o anumită variaţie (oscilaţie) a acestor câmpuri informaţional-energetice ale celor 5 TATTVA-e fundamentale. În ceea ce priveşte REALITATEA

SUBIECTIVĂ, într-o primă aproximaţie, se rezultă şi din suma totală a impresiilor simţurile noastre. Am văzut că sistemul nervos legătură cu realitatea obiectivă prin intermediul binar, asemănător celui Morse, care implică dintre activitate (YANG.(+)) şi repaus (YIN. contrarii exprimă, practic, cele două stări de electrică ale unei reţele biologice (fig.3 şi fig.4) Vom putea găsi astfel, cu ajutorul moderne, care vine să confirme străvechile yoghine secrete, un numitor comun acestor

ORGANELE DE SIMŢ Sistemul nostru nervos este constituit din grupe de nervi foarte fini şi foarte

ştie că ea vehiculate de ne pune în unui cod alternanţa (-)I. Aceste oscilaţie

ştiinţei

învăţături

două realităţi

(cea obiectivă şi cea subiectivă). Descoperim acum, nu fără uimire, că amândouă devin "REALE",

2

DEOARECE ELE SUNT DEFINITE DE O ALTERNANŢĂ SAU , ALTFEL SPUS, DE O ACTIVITATE PLASATĂ ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE REPAUS (sau de ECHILIBRU (0)). Ceea ce rezultă imediat de aici este faptul că, în lipsa acestei alternanţe se va instala o perpetuă imobilitate; şi, de asemenea, ne apare evident că o eternă inactivitate implică ABSENŢA REALITĂŢII PERCEPTIBILE. Atunci când, orice mişcare sau activitate se opreşte, materia şi substanţa atât de solidă în aparenţă devin difuze şi dispar. Citatul următor, extras din învăţăturile secrete ale budismului tibetan", de lama YONGDEN şi ALEXANDRA DAVID-NEEL este foarte semnificativ în acest sens: "Lumea tangibilă, grosieră, nu este de fapt, în esenţă, decât mişcare, spun înţelepţii. Ea nu este nici măcar un ansamblu de obiecte în mişcare, ci doar mişcarea însăşi. Nu există, de fapt, la nivel ultim, nici măcar ”obiecte în mişcare”; toate obiectele sau fiinţele ce ne apar în fiecare clipă în câmpul conştiinţei noastre individuale nu sunt decât mişcare (vibraţie sau rezonanţă specifică). Această mişcare, (rezonanţă) fundamentală reprezintă o succesiune continuă şi extrem de rapidă de impulsuri sau flash-uri energetice (în tibetană: "TSAL" sau "SHOUG"). Toate obiectele perceptibile simţurilor noastre, ansamblul fenomenelor de orice fel, oricare ar fi aspectele pe care acestea le-ar putea îmbrăca - toate sunt constituite dintr-o desfăşurare în mare viteză a unor evenimente instantanee. Există, în tradiţia tibetană secretă, două teorii complementare care descriu lumea sub aspectul mişcării. Una dintre ele afirmă că fluxul mişcărilor (care creează fenomenele) este continuu. Întocmai cum ar curge un râu liniştit. Această teorie descrie lumea nivelului de conştiinţă obişnuit şi se încadrează în paradigmele ştiinţei clasice. Cealaltă teorie, care corespunde unei viziuni mult mai profunde şi care este confirmata astăzi de fizica modernă, declară că mişcarea (devenirea) este de fapt intermitentă (discontinuă) şi avansează prin şocuri energetice separate care succed la intervale extrem de mici, astfel încât aceste intervale de discontinuitate (hiatusuri) parcă şi inexistente pentru viziunea şi percepţia noastră obişnuită".

Această viziune tradiţională, esenţială, profund unificatoare, a tuturor aspectelor, proceselor şi fenomenelor lumii manifestate, având ca substrat percepţia directă sau intuitivă a câmpului energetic

unificat fundamental, numit SHAKTI sau PARASHAKTI în tradiţia secretă yoghină, se întâlneşte astăzi în mod semnificativ în actualele concepţii ştiinţifice: "Energia reprezintă esenţa ultimă a lumii macrocosmice. după cum ea este şi esenţa ultimă a conştiinţei noastre"- afirmă acum fizicienii. = VA URMA=

YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 48 AN V) NIVELURI DISTINCTE în ABORDAREA CONCENTRĂRII MENTALE şi A STĂRILOR DE SAMADHI (EXTAZ DIVIN) COMENTARII PRELIMINARE

SUTRA-ele 19-23: Abordarea simplă, rapidă şi uşoară a căii yoghine pentru cei cu un înalt nivel de realizare spirituală anterioară (care au atins aceasta în alte vieţi în trecut); abordarea pur spirituală; combinaţii ale metodelor tradiţionale YOGA pentru accelerarea evoluţiei spirituale; enunţarea intensităţilor de execuţie ale acestora; dăruirea necondiţionată şi plină de devoţiune faţă de ISHVARA (DUMNEZEU), oferirea cât mai des acestuia a roadelor acţiunilor (faptelor) noastre. SUTRA 19: Naşterea din nou (REÎNCARNAREA) în această viaţă reprezintă cauza certă a dobândirii cu multă uşurinţă a lui ASAMPRAJNATA SAMADHI atât pentru yoghinii suficient de avansaţi care deja au mai practicat cu succes YOGA într-o altă existenţă anterioară (REÎNCARNAREA

3

TRECUTĂ) şi care, înainte de aceasta, au fost lipsiţi de corpul lor fizic (VIDEHA), cât şi pentru cei care, tot într-o existenţă anterioară (REINCARNAREA TRECUTĂ), au progresat atât de mult în practica cu succes a treptelor superioare YOGA încât deja ATUNCI (în REÎNCARNAREA TRECUTĂ) au ajuns să fie plenar fuzionaţi cu întreaga manifestare (PRAKRITILAYA). SUTRA 20: pentru ceilalţi (yoghinii care au început să practice pentru prima oară YOGA în existenţa prezentă (REÎNCARNAREA ACTUALĂ) sau, cu alte cuvinte, pentru yoghinii actuali care nu au fost şi nu sunt lipsiţi de corpul fizic (VIDEHA) sau pentru cei care, datorită faptului că nu au practicat vreodată în altă existenţă treptele superioare YOGA nu au fuzionat vreodată în existenţa lor anterioară (REÎNCARNAREATRECUTĂ) cu întreaga manifestare (PRAKRITILAYA)), ASAMPRAJNATA SAMADHI este precedată de credinţă fermă (SHRADDHA), voinţă puternică, entuziasm constant, energie mare (VIKYA), memorie excelentă (SMRITI) şi o extraordinară inteligenţă cognitivă care se trezeşte şi se amplifică în urma realizării (atingerii) lui SAMPRAJNATA SAMADHI (SAMADHIPRAJNA). SUTRA 21: Aceia care manifestă mai mereu o constantă aspiraţie extrem de intensă (puternică) ce este focalizată către DUMNEZEU o ating (ASAMPRAJNATA SAMADHI) foarte repede. SUTRA 22: Pentru a atinge pe deplin şi în cât mai scurt timp această înaltă treaptă de realizare spirituală (ASAMPRAJNATA SAMADHI), yoghinul trebuie să fie perseverent şi totodată el trebuie să şi- o intensifice (aspiraţia spirituală) de la slabă la medie iar în cele din urmă el trebuie să o facă să devină extrem de puternică. SUTRA 23: Aceasta înaltă treaptă spirituală poate fi realizată şi prin dăruire (devoţiune) deplină faţă de DUMNEZEU care este considerat Stăpânul Suprem (ISHVARA) şi tot acestuia i se oferă necondiţionat fructele (ROADELE) acţiunilor noastre (astfel poate fi de asemenea atinsă starea de ASAMPRAJNATA SAMADHI).

ANALIZA ESENŢIALĂ A SINELUI INFINIT SUPREM (AL LUI DUMNEZEU TATĂL (PARAMATMAN))

COMENTARII PRELIMINARE

SUTRA-ELE 24 - 28: Calitatea unică a Sinelui Suprem: Dovada fundamentală a existentei sale; Primordialitatea Sa; Modalitatea principală cea mai simplă de a-1 intui şi de a-1 revela (realiza) pe deplin în fiinţa noastră. SUTRA 24: DUMNEZEU Tatăl care în eternitate este Stăpânul Suprem (ISHVARA) a fost, este şi va fi Supremul spirit Absolut în veşnicie omniprezent, atotputernic şi unic (PURUSHA) care nu este vreodată atins de necazuri sau suferinţe şi care de asemenea nu manifestă vreodată tensiunile dureroase fundamentale ale minţii (KLESHA-uri), nefiind nicicând afectat de acţiuni şi reacţiuni (KARMA) ori de nu contează ce tendinţe latente ce se află în conţinutul minţii (VIPAKSHAYAIR).). SUTRA 25: În Acesta (DUMNEZEU Tatăl) (ISHVARA) sămânţa atotcuprinzătoare a omniscienţei depline se află în veşnicie în starea sa supremă (cea mai înaltă şi cea mai deplină care există). SUTRA 26: Nefiind vreodată, absolut deloc limitat de timp. El (DUMNEZEU Tatăl) este de asemenea şi rămâne permanent, în eternitate Învăţătorul Ultim (PARAMAHAGURU) al tuturor înţelepţilor şi ghizilor spirituali (GURU-şi) care au existat, există sau vor exista. SUTRA 27: Silaba sacră (sunetul Său subtil de rezonanţă care permanent se manifestă şi răsună în MACROCOSMOS) care fără încetare îl revelează (sau, cu alte cuvinte, îl face astfel să fie intuit în manifestare) pe DUMNEZEU Tatăl (ISHVARA) este MANTRA AUM (PRANAVA), SUTRA 28: Tocmai de aceea este atât de necesar să se realizeze adeseori rostirea intens transfiguratoare (mentală) a lui (AUM) (însoţită pe cât posibil de o focalizare cât mai deplină în zona

4

frunţii, în plan subtil, la nivelul lui AJNA CHAKRA) meditând cât mai profund asupra inspiraţiilor iluminatoare, divine, care apar atunci.

OBSTACOLE CURENTE CARE CEL MAI ADESEA NU PERMIT LINIŞTIREA CONŢINUTULUI MINŢII

COMENTARII PRELIMINARE

SUTRA-ele 29-34: Liniştirea aproape completă a conţinutului minţii se realizează foarte bine prin focalizarea fermă şi perseverentă a minţii, prin trezirea, cultivarea şi amplificarea sentimentelor, a trăirilor profund benefice şi a ideilor pozitive (care sunt totdeauna generatoare de REZONANŢE binefăcătoare, divine, cu energii subtile corespunzătoare din MACROCOSMOS şi care totodată sunt opuse celor care mereu reprezintă obstacole deoarece nu permit liniştirea minţii). Liniştirea conţinutului minţii se atinge şi prin exersarea atentă şi consecventă a respiraţiei ritmice controlate (PRANAYAMA). SUTRA 29: Prin practica perseverentă a meditaţiei profunde care se realizează simultan cu rostirea (emisia mentală) a MANTRA-ei AUM se ajunge gradat la o stare net superioară de interiorizare extatică

(care face cu putinţă revelarea aspectelor spirituale ultime ale fiinţei şi permite chiar atingerea stării divine de Conştiinţă Cosmică (SAMADHI)) şi astfel obstacolele de tot felul (care apar pe calea YOGA) sunt rapid şi cu uşurinţă depăşite.

COMENTARIU LĂMURITOR REVELAREA UNUI MARE SECRET YOGHIN CARE NE PERMITE SĂ NE ARDEM FĂRĂ SUFERINŢĂ KARMA IMINENTĂ DE SUFERINŢĂ

Este esenţial să nu se piardă niciodată din vedere de către yoghini faptul că meditaţia yoghină profundă şi practica procedeului complex LAYA YOGA cu MANTRA AUM, focalizându-ne simultan şi cât mai bine atenţia la nivelul centrului subtil de forţă AJNA CHAKRA (în zona frunţii - central) NE PERMITE SĂ NE ARDEM DESTUL DE REPEDE şi PENTRU TOTDEAUNA ORICE GEN DE KARMA (DIN TRECUT sau DIN PREZENT (nu însă şi din viitor) DE SUFERINŢĂ (negativă), ATÂT CEA PE CARE O INTUIM CĂ ESTE PE CALE SĂ APARĂ, CÂT şi CEA CARE ESTE IMINENTĂ SAU CARE TOCMAI S-A DECLANŞAT. KARMA VIOLENTĂ CARE NU A FOST ARSĂ LA TIMP NU MAI POATE FI ARSĂ DUPĂ MANIFESTAREA SA PROPRIU-ZISĂ. Spre exemplu, dacă, pentru că am fost neatenţi, trenul ne-a tăiat deja picioarele, nu este deloc cazul să mai sperăm PROSTEŞTE că, recurgând la meditaţie profundă şi la LAYA YOGA cu MANTRA AUM ne vor creşte în planul fizic picioarele la loc. În cazul iminenţei KARMA-ice a unei crize (care este pe cale să se declanşeze) de PARANOIA, SCHIZOFRENIE etc., meditaţiile profunde şi operarea Sistematică cu tehnica de LAYA YOGA în care vom utiliza MANTRA AUM simultan cu focalizarea fermă a atenţiei la nivelul lui AJNA CHAKRA trebuie să fie începute IMEDIAT şi ele vor fi continuate zilnic FĂRĂ SĂ TREACĂ O ZI în care să nu lucrăm (cu adevărat intens) măcar 2 ore (fără oprire), într-o asemenea situaţie, vor fi STOPATE COMPLET toate celelalte tehnici YOGA şi vom lucra cu AUM până când reuşim să ardem complet KARMA negativă respectivă. Când intuim că arderea respectivei KARMA rele s-a produs, mai continuăm în plus încă 21 de zile cu acest antrenament (NU MAI PUŢIN) pentru a avea o MARJĂ SUPLIMENTARĂ DE SIGURANŢĂ care nu ne poate face decât bine. Acesta este UN MARE SECRET cunoscut de foarte puţini yoghini. Extrem de puţini sunt însă ALEŞII YOGHINI care cu adevărat se folosesc de acest faimos SECRET pentru a-şi arde repede şi FĂRĂ SUFERINŢĂ (corespunzătoare respectivei KARMA rea) nu contează ce gen de KARMA de suferinţă.

5

Nu uitaţi că şi în această direcţie UN GRAM DE PRACTICĂ ÎN ARDEREA FĂRĂ SUFERINŢĂ A KARMA-EI DE SUFERINŢĂ (DE NU CONTEAZĂ CE GEN SAU FEL CARE ÎNCĂ NU S-A DECLANŞAT ORI CARE INTUIM CĂ ESTE PE CALE SĂ SE DECLANŞEZE) VALOREAZĂ CÂT TONE DE TEORIE DESPRE COMPASIUNEA LUI DUMNEZEU. „POFTA” DE A NE ARDE RAPID KARMA DE SUFERINŢĂ - FĂRĂ SUFERINŢĂ - CU AJUTORUL INESTIMABIL AL MANTRA-EI AUM NE VINE CEL MAI UŞOR „ARZÂND” PRACTIC DE CEL PUŢIN 10 ORI ANUMITE „PORŢII” KARMA-ICE DE SUFERINŢĂ PRIN INTERMEDIUL ACESTEI METODE CUNOSCUTE DE MII DE ANI DE CĂTRE MARII YOGHINI.

AN VI C 2

= VA URMA =

YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI) REVELAREA UNUI MARE SECRET YOGHIN CARE NE PERMITE SĂ NE ARDEM FĂRĂ SUFERINŢĂ KARMA IMINENTĂ DE SUFERINŢĂ

(continuare la cursul nr. 1. An 6)

Nu pierdeţi din vedere că DUMNEZEU, ÎN INFINITA SA şi BUNĂTATE. NE DĂ TOTDEAUNA ATUNCI CÂND STIM CUM să DAR NU NE "ÎNDEASĂ" CU FORŢA ÎN TRAISTĂ. Această metodă ajută să ne introducem în fiinţa noastră energia compasiunii ("GRAŢIA") DUMNEZEU cu ajutorul căreia putem "ARDE" cu anticipaţie suferinţele care urmează să vină sau cele care au venit şi urmează să se manifeste

DRAGOSTE CEREM. simplă ne lui şi durerile pentru că
DRAGOSTE
CEREM.
simplă ne
lui
şi durerile
pentru că

MAI DEMULT EXACT ACEASTA am semănat prin acţiunile noastre. CINE ARE URECHI DE AUZIT SĂ AUDĂ şi să ACŢIONEZE. SUTRA 30: (1) Boala, (2) moleşeala (inerţia), indolenţa sau lenea mentală, (3 îndoiala nefundamentată sau scepticismul. (4) nepăsarea sau lipsa de interes, (5) inconsecvenţa şi letargia sau lipsa entuziasmului, (6) înclinaţia (fără realizarea transmutării şi a sublimării) pentru plăcerile simţurilor care subjugă, (7) halucinaţia sau percepţia greşită, (8) lipsa de focalizare mentală şi incapacitatea de a realiza ori de a menţine un stadiu superior de concentrare şi (9) incapacitatea de a menţine sau de a face să apară din nou, LA VOINŢĂ, o anumită stare de concentrare mentală ori de a face să persiste şi să nu diminueze o anumită stare spirituală care a fost odată obţinută - aceste (9) modificări ale conţinutului minţii (care pun în evidenţă procese subtile de REZONANŢĂ cu anumite energii subtile inferioare sau chiar negative) sunt tot atâtea obstacole (pe calea YOGA). SUTRA 31: Durerea sau suferinţa, îngrijorarea sau anxietatea, agitaţia corpului şi a respiraţiei sunt elemente auxiliare care fac să apară şi să persiste, starea de împrăştiere (DISIPARE) a minţii.

6

SUTRA 32: Pentru înlăturarea gradată şi definitivă a acestora (a tuturor obstacolelor enunţate şi a elementelor auxiliare care fac să apară starea de împrăştiere mentală), este recomandată concentrarea (mentală) fermă asupra unui singur element (TATTVA) (în vederea realizării unui control deplin prin conştientizare care permite în final detaşarea completă şi face cu putinţă transcenderea). COMENTARIU LĂMURITOR: Deloc întâmplător, în această SUTRA se indică faptul că, pentru înlăturarea completă a acestor aspecte care ne frânează sau chiar ne stopează în totalitate evoluţia spirituală, este recomandată ca fiind foarte eficienţă în asemenea situaţii concentrarea mentală fermă şi consecvent realizată RÂND PE RÂND - ÎN TIMP asupra fiecărui element (TATTVA) dintre cele 5 ELEMENTE DE BAZĂ (TATTVA-ele) şi astfel aici descoperim că este fundamentată valoarea sistemului secret SVARA YOGA. Unii mari yoghini susţin că, pentru înlăturarea cât mai rapidă a acestor obstacole, este cea mai recomandată concentrarea mentală fermă şi UNICĂ asupra singurului element ULTIM (TATTVA) care ne conduce direct la SUPREMUL ABSOLUT (în realitate EKATATTVA - Purul PURUSHA (SPIRITUL SUPREM) sau, cu alte cuvinte, DUMNEZEU Tatăl (ISHVARA)) al cărui corespondent persistent în manifestare este PRANAVA, eternul sunet subtil MANTRA-le AUM. SUTRA 33: Cultivând constant şi amplificând anumite atitudini profunde de simpatie faţă de fericire, de intensă compasiune faţă de durerile şi suferinţele celorlalţi, de bucurie în faţa virtuţilor, de indiferenţă şi deplină detaşare faţă de viciile celor care se complac să rămână în această stare, mintea (CHITTA) devine astfel pură. COMENTARIU LĂMURITOR: Aici este prezentată într-o manieră destul de clară de către PATANJALI Taina fundamentală a REZONANŢEI fiinţei noastre cu energii subtile din MACROCOSMOS care face ca în MICROCOSMOSUL nostru lăuntric să fie atrase pentru ca să ne "hrănească" numai energiile subtile specifice pe care noi le EVOCĂM (chemăm) în noi (AURA noastră) prin gândire, simţire şi trăire. Nu întâmplător, marele înţelept RAMAKRISHNA spune că: TOT CEEA CE UN OM GÂNDEŞTE CU CONSECVENŢĂ, MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU EXACT CEEA CE A GÂNDIT DEVINE" iar marele model divin IISUS spune că: "CINE SEAMĂNĂ (CU GÂNDUL) VÂNT CULEGE FURTUNĂ" . SUTRA 34: Sau prin ritmică expiraţie (RECHAKA) şi reţinerea atentă şi cu măsură a suflului tainic al respiraţiei (KUMBHAKA) (se poate de asemenea linişti conţinutul minţii cu ajutorul tehnicilor de PRANAYAMA).

ATINGEREA şi MENŢINEREA STĂRII DE STABILITATE A MINŢII (CHITTA)

COMENTARII PRELIMINARE

SUTRA-ele 35-39: Sunt prezentate aici în mod succint obiectele principale asupra cărora este foarte bine să fie focalizată ferm şi cu consecvenţă atenţia sau asupra cărora este cel mai indicat să se facă adeseori meditaţie yoghină profundă. SUTRA 35: Sau aceasta (stabilitatea cât mai deplină a minţii se poate obţine şi păstra cu uşurinţă) ia naştere (se realizează) atunci când o anumită activitate senzorială benefică ce este legată de un obiect (sau de o fiinţă) care (prin influenţa sa, de fapt prin starea de REZONANŢĂ binefăcătoare declanşată prin intermediul său în microcosmosul fiinţei yoghinului) aduce mintea într-o stare de profundă şi durabilă stabilitate.

7

SUTRA 36: Sau, aceasta (stabilitatea cât mai deplină a minţii) poate să rezulte prin trezirea şi intensificarea stării luminoase pure care îi permite yoghinului să fie cu totul deasupra (DETAŞAT de) supărărilor de orice fel. SUTRA 37: Sau, aceasta (stabilitatea cât mai deplină a minţii) poate să fie atinsă cu uşurinţă prin concentrare mentală intensă realizată sistematic până când apare o cât mai profundă stare de identificare cu mari modele divine (de exemplu: IISUS, KRISHNA, SHIVA), cu marii înţelepţi yoghini sau cu fiinţe umane foarte elevate spiritual şi care sunt lipsite de pasiuni. COMENTARIU LĂMURITOR: Pentru a ajunge gradat la această inefabilă stare profundă şi amplă de IDENTIFICARE SUBTILĂ (care, atunci: trăită simultan atât în sfera psihica cât şi în sfera mentală şi în cea spirituală sub forma unei copleşitoare stări de euforie), cea mai simplă formă de identificare telepatică subtilă poate fi realizată printr-o fermă concentrare mentală care va fi în mod consecvent canalizată asupra fotografiei unei fiinţe umane foarte elevate spiritual. Procedând astfel se va constata gradat apariţia şi accentuarea procesului de IDENTIFICARE SUBTILĂ care este însoţit de intensificarea unei stări specifice de euforie, în timp, pe măsură ce această stare inefabilă de comuniune se amplifică, se remarcă de asemenea creşterea încrederii în sine, mărirea energiei psiho-mentale, instalarea unei stări globale de armonie, manifestarea spontană a anumitor capacităţi paranormale precum şi "DUPLICAREA" rapidă în propria sa fiinţă (este vorba de fiinţa yoghinului care realizează progresiv această IDENTIFICARE SUBTILĂ la nu contează ce distanţă cu aura unei fiinţe umane foarte elevate spiritual). Considerăm că este demn de reţinut că această identificare subtilă se poate realiza atât cu fiinţe umane care încă se găsesc în lumea fizică (altfel spus care nu au părăsit definitiv prin aşa-zisa "moarte" planul material-grosier) cât şi cu fiinţe cândva umane CARE AU PĂRĂSIT DE CURÂND SAU CU FOARTE MULT TIMP ÎNAINTE LUMEA FIZICĂ (şi actualmente se află în alte lumi paralele, mai mult sau mai puţin elevate din punct de vedere spiritual) cu acele calităţi, virtuţi ori trăsături spirituale definitorii care există la respectiva fiinţă umană foarte elevată spiritual şi care, în acest caz, este luată DREPT MODEL. Dincolo de aparenţe este evident pentru cel iniţiat în tainele sistemului YOGA că, în această situaţie, de fapt se intră în REZONANŢĂ SUBTILĂ cu AURA MODELULUI vizat prin intermediul fotografiei, la distanţă şi astfel cel (yoghinul) care se IDENTIFICĂ SUBTIL va putea beneficia fulgerător nu numai de SFERA CU MULT MAI MARE DE FORŢĂ SUBTILĂ (AURA) a modelului ci şi de toate energiile subtile, informaţiile şi experienţele care au fost vreodată stocate în ea. Astfel se explică foarte uşor de ce aparent "banala" concentrare mentală asupra fotografiei unui veritabil model spiritual poate să declanşeze destul de repede aceste efecte OBIECTIVE. ATENŢIE! Dacă vom privi cu multă atenţie şi luciditate în jurul nostru, vom remarca adeseori că foarte mulţi oameni, care sunt complet ignoranţi în ceea ce priveşte acest mecanism tainic al IDENTIFICĂRII SUBTILE la distanţă cu ajutorul fotografiilor, totuşi realizează de cele mai multe ori instinctiv asemenea IDENTIFICĂRI SUBTILE care, dacă sunt analizate cu DETAŞARE, nu au însă nimic spiritual şi care dimpotrivă le provoacă gradat în aură schimbări negative sau evident regrese psihice, mentale şi spirituale. Exemplul cel mai elocvent îl constituie în această direcţie aşa-zişii FANI mai mult sau mai puţini isterizaţi ai cântăreţilor sau ai formaţiilor muzicale la modă care sunt gradat modificaţi atât în ceea ce priveşte vitalitatea cât şi în ceea ce priveşte psihicul şi mentalul. Datorită acestor identificări subtile de natură malefică (demoniacă sau satanică), comportamentul de zi cu zi şi modul preponderent de gândire al acestor FANI se schimbă rapid în RĂU. Dezaxaţi, agresivi, orgolioşi, isterici, impulsivi, egotici, fantasmagorici, aceşti FANI sunt victimele inconştiente ale acestor procese de identificare subtilă cu nişte aşa-zise „modele” în marea lor majoritate mizerabile care, acum 200 de ani, ar fi trezit în oameni cel mult compasiunea şi în nici un caz ADMIRAŢIA. 8

Procesul de identificare subtilă complet NON-SPIRITUALĂ, care are drept consecinţă imediată regresul, involuţia, stagnarea într-o stare larvară a celui care se identifică subtil cu asemenea "MODELE" mai mult sau mai puţin abjecte, poate fi de asemenea remarcat atât în cazul microbiştilor, cât şi în cazul membrilor activi ai diferitelor partide, în toate aceste cazuri de identificare subtilă NON-SPIRITUALĂ, fiinţele umane care sunt implicate în astfel de identificări mai mult sau mai puţin malefice îşi investesc energiile într-o direcţie destructivă atât pentru ei, cât şi pentru întreaga planetă. Identificarea subtilă MALEFICĂ poate să se producă nu numai prin intermediul unei fotografii, ci şi prin vizionarea unui clip muzical ori a unui spectacol pigmentat cu idei satanice la televizor. În alte cazuri este suficientă ascultarea de mai multe ori a unui disc, compact disc sau casetă audio ori doar să fie vizionată o video casetă cu asemenea imagini sau sunete malefice pentru ca cel ori cea care ascultă PASIV(Ă) să devină apoi, prin intermediul OBIŞNUINŢEI pe care o lasă mai departe să se manifeste, un (o) FAN(A) posedat(ă) până la OBSESIE de cine ştie ce formaţie sau cântăreţ care îşi exhibă cu insolenţă şi orgoliu satanismele şi demonismele care până la urmă îl vor distruge atât pe el, cât şi pe FANII săi isterizaţi la nu contează ce distanţă, prin intermediul acestei IDENTIFICĂRI SUBTILE MALEFICE. Dacă privim la emisiunile satanico-demoniace de la televizor vom remarca faptul că acest proces de identificare malefică se accentuează pe zi ce trece. În concluzie, putem spune că, în practica curentă YOGA, identificarea subtilă este un proces esenţial care se realizează cel mai adesea prin intermediul minţii. În general vorbind, acest proces ne permite să ne simţim "legaţi" faţă de o anumită fiinţă umană ori faţă de alţii şi NE FACE SĂ NE SIMŢIM CA FIIND SOLIDARI sau, cu alte cuvinte, ne determină să aderăm la ceea ce se consideră a fi valori exterioare în sens larg, care cuprind chiar şi modele ale emoţiilor şi sentimentelor. Acest proces (de identificare) lăsat să se amplifice singur în mod haotic şi neselectiv poate să fie aberant şi el se opune într-o manieră aproape complementară procesului de DIFERENŢIERE care îi permite fiinţei umane să se constituie ca o entitate într-o anumită măsură separată de lumea exterioară. SUTRA 38: Sau, aceasta (stabilitatea deplină a minţii) poate de asemenea să rezulte atunci când este luată, drept obiect de studiu, cunoaşterea superioară care ne apare atât în starea de somn cu vise, cât şi în starea de somn fără vise. SUTRA 39: Sau, aceasta (stabilitatea deplină a minţii) poate de asemenea să rezulte făcând zilnic meditaţii din ce în ce mai profunde asupra unui anumit obiect sau fiinţă umană apreciate şi iubite.

FRUCTELE TAINICE ALE MEDITAŢIEI şi STĂRILE DE SAMADHI (EXTAZ DIVIN) CARE APAR ÎN URMA PRACTICILOR YOGA COMENTARII PRELIMINARE

SUTRA-ele 40-47: Clasificarea felurilor de SAMADHI (extaz divin) care apar în urma practicilor YOGA, aşa cum sunt ele prezentate în funcţie de diferitele tipuri de obiecte de concentrare (sau chiar în funcţie de absenţa obiectelor de concentrare) şi, de asemenea, în funcţie de gradul de profunzime a actului cunoaşterii (cu alte cuvinte în funcţie de treapta de fuziune (identificare) mai mică sau mai mare între cunoscător şi obiectul de cunoscut). SUTRA 40: Procedând astfel, yoghinul dobândeşte puterea paranormală (SIDDHI) şi ajunge să manifeste capacitatea extraordinară de control şi influenţă supranaturală asupra tuturor (obiectelor sau fiinţelor asupra cărora el se focalizează ferm în timpul meditaţiei) celor care pornesc de la cel mai mic atom (PARAMANU) şi cuprind întregul univers (PARAMAHATTVA) (MACROCOSMOSUL). SUTRA 41: Cel în care cu adevărat modificările (turbioanele) mentale (VRITTI-uri) nu mai există deloc realizează spontan o stare profundă de absorbţie aproape completă a minţii (SAMAPATTI) în cadrul căreia are loc fuziunea totală a cunoscătorului (GRAHITA), a cunoaşterii care rezultă atunci (GRAHANA)

9

şi a obiectului de cunoscut (GRAHYESHU) (mintea care reflectă printr-un proces specific de REZONANŢĂ subtilă obiectul respectiv de cunoscut se comportă analogic vorbind), mintea sa se comportă atunci precum un cristal foarte pur, bine şlefuit şi perfect transparent care ia totdeauna culoarea suprafeţei pe care este aşezat. SUTRA 42: Acea transformare specifică a minţii care apare atunci când conştiinţa alternează între cuvânt, semnificaţia acestuia (cu alte cuvinte obiectul sau ideea pe care acel cuvânt le desemnează) şi cunoaşterea profundă (pe care acesta o conferă) este considerată o stare de amestecare a minţii numită starea de fuziune (SAMAPATTI) în care predomină gândirea verbală, discursivă, logică, judecata, raţionamentul (SAVITARKA). SUTRA 43: Acea stare specifică a minţii în care, datorită completei purificări a memoriei, mintea este atunci ca şi lipsită de conştiinţa existenţei sale proprii (SVARUPA) şi când doar cunoaşterea reală, pură, a obiectului străluceşte (NIRBHASA) singură, este numită starea lipsită de gândirea verbală discursivă, logică (NIRVITARKA). SUTRA 44: Prin aceasta au fost totodată (implicit) descrise şi stările specifice reflexive şi suprareflexive (gândirea nonverbală, care operează prin simboluri) ale minţii (SAVICHARA şi NIRVICHARA), toate acestea referindu-se la acele obiecte de natură subtilă (SUKSHMA). SUTRA 45: La rândul lor, domeniul (sfera) obiectelor subtile se întinde până la numenal (ALINGA) (PRAKRITI - starea în care cele trei tendinţe fundamentale (GUNA) sunt amestecate în mod egal şi complet una cu celelalte). SUTRA 46: Toate acestea (este vorba despre stadiile care au fost explicate anterior) constituie de fapt descrierea tuturor stărilor de SAMADHI (extaz divin) cu sămânţă (SABIJA-SAMADHI). SUTRA 47: Prin atingerea cu adevărat a perfecţiunii în intrarea şi menţinerea în starea suprareflexivă a minţii (NIRVICHARA SAMADHI) răsare lumina spirituală fără asemănare, ce provine de la Sinele Suprem (ADHYATMA-PRASADA).

FORMA SUPERIOARĂ şi DINAMICĂ DE CONŞTIINŢĂ CARE ESTE SPECIFICĂ STĂRII DE SAMADHI (EXTAZ DIVIN) COMENTARII PRELIMINARE

SUTRA-ele 48-51: Starea de supraconştiinţă (PRAJNA) conferă cunoaşterea ultimă a Adevărului; obiectul cunoaşterii sale este de o natură diferită, iar întipăririle mentale (SAMSKARA) pe care le creează atunci această stare împiedică reapariţia stărilor inferioare de conştiinţă. SUTRA 48: Aici (atunci când se atinge nivelul de NIRVICHARA SAMADHI), starea de supraconştiinţă (PRAJNA) este cea care revelează Adevărul ultim, esenţial (RITAMBHARA). SUTRA 49: Această (cunoaştere superioară (PRAJNA)) este cu totul diferită de cunoaşterea rezultată prin comunicare verbală (SHRUTA) sau prin inferenţă (ANUMANA), deoarece obiectul şi domeniul său este special. SUTRA 50: Întipăririle mentale (SAMSKARA) născute în această stare (SAMADHI cu sămânţă (SABIJA-SAMACHI) împiedică (pentru totdeauna) apariţia (ulterioară şi predominantă) altor întipăriri mentale (care sunt specifice stărilor mai puţin elevate de conştiinţă). COMENTARIU LĂMURITOR: În acest caz, rezonanţa subtilă sublimă cu acele energii divine din sferele paradisiace care ne inundă fiinţa atunci când intrăm în SABIJA SAMADHI se va păstra într-o

10

anumită măsură şi după aceea, făcând imposibilă reapariţia ulterioară a stărilor de conştiinţă mai puţin elevate.

SUTRA 51: Prin blocarea (suspendarea deplină) chiar şi a acelora (este vorba de întipăririle mentale (SAMSKARA-urile) care sunt specifice stării de extaz divin SABIJA- SAMADHI) datorită opririi

complete a tuturor acestora (este vorba despre modificările minţii (CHITTA VRITTI)) se atinge starea de SAMADHI (extaz divin) fără sămânţă (NIRBIJA- SAMADHI).

= VA URMA =

MICROFIZICA ŞI ŞTIINTA DESPRE OM. PERSPECTIVE ASUPRA CONŞTIINŢEI

Microfizica, cel puţin pentru unii dintre reprezentanţii ei, ocupă un loc de seamă în analiza şi cercetarea structurii umane; ea nu dispreţuieşte nici conceptul de Conştiinţă şi nici manifestarea acesteia. Această atitudine este normală, deoarece experienţele şi descoperirile privind mediul exterior nu reprezintă altceva decât un fapt, o acţiune a observatorului şi a conştiinţei sale, care acţionează astfel prin diferitele percepţii senzoriale directe sau extinse (indirecte) prin intermediul unui instrument. Încă de acum 2500 de ani, Parmenide a prezentat această conexiune, căreia îi atribuie discontinuitatea aparentă a Macrocosmosului care este valabilă atât în ceea ce priveşte experienţa, cât şi în ceea ce priveşte observatorul însuşi. Problema este reconsiderată chiar şi în zilele noastre din perspectiva fizicii cuantice şi a mecanicii ondulatorii. După aproape trei milenii, descoperim aproape uluiţi identitatea de natură între conţinut şi conţinător, între observator şi obiectul observat. Conceptul de "conştiinţă" revine deci pe scena ştiinţei datorită microfizicii şi aici conştiinţa observatorului joacă un rol esenţial; conţinutul sau esenţa conştiinţei reprezintă o "realitate ultimă". Toate cunoştinţele noastre privind funcţiile ondulatorii se prăbuşesc cu repeziciune atunci când, spre exemplu, analizăm impresiile pe care le primim când interferăm cu sistemul de observat, în diferite momente. Conştiinţa noastră "alterează" prin urmare funcţia ondulatorie, deoarece ea modifică aprecierile personale asupra probabilităţilor. La ora actuală, fizicienii au găsit că este aproape

imposibil să se dea o descriere a fenomenelor şi lumii atomice fără a se face în acelaşi timp referiri şi la conştiinţă. Microfizica se combină în prezent în mod constructiv cu alte ştiinţe şi fuzionează cu biologia. Constituţia electronică a moleculelor care formează materia vie, natura intimă a forţelor care interacţionează şi se organizează la nivel atomic, constituie principalele subiecte de studiu ale biochimiei electronice. În această direcţie este demn de amintit că celebrul savant şi filosof de origine română Ştefan Lupaşcu a structurat deja o prezentare sintetică a sistemelor energetice şi această prezentare, care conţine multe elemente din structura energetică subtilă a fiinţei umane, include totodată psihismul şi definirea conştiinţei. Ea ne este de un mare ajutor în studiul ştiinţific al structurii fundamentale a materiei.

AN VI C 3

= VA URMA =

MICROFIZICA şi STIINŢA DESPRE OM. PERSPECTIVE ASUPRA CONŞTIINŢEI

(continuare la cursul nr. 2 an VI)

11

STRUCTURA ATOMICĂ A DIFERITELOR PLANURI DE CONŞTIINŢĂ

Tradiţia spirituală secretă a Orientului ne explică felul în care se realizează "cuplarea" structurii atomice la diferitele niveluri de conştiinţă, pe energetic; ea ne mai prezintă, de asemenea, procesele de integrare care fac posibile interferenţele acestor niveluri cât şi subordonarea lor ierarhică (în plan vertical). În această privinţă, anumite descrieri ale creaţiei cosmice din cel de al capitol din VISHNU PURANA explică viziunea tantrică asupra acestui aspect;

plan doilea la ora
plan
doilea
la ora

actuală se ştie că, mai demult, în Orient au fost constituite cinci planuri strict ierarhizate de conştiinţă vibratorie, denumite TANMATRA-e, care dau la rândul lor naştere unei forme fundamentale a materiei. Aceste "principii" sunt chiar TATTVA-ele, în număr de cinci. Fiecare dintre ele are o anumită corespondenţă, în planul fizic, cu organele de simţ: AKASHA (eterul cel subtil al anticilor) se află, după cum ştim, în strânsă legătură cu sunetul şi urechea; VAYU (aerul subtil) se află în legătură cu simţul pipăitului; TEJAS sau AGNI (focul subtil) se află în legătură cu vederea; APAS (apa subtilă) se află în legătură cu simţul gustului; şi, în sfârşit, cel mai de jos, PRITHIVI (pământul subtil) se află în legătură cu simţul mirosului. Aceasta reprezintă de fapt întrepătrunderea progresivă a planurilor creaţiei unele cu altele sau, mai exact, ilustrează constituţia lor atomică care ne permite să înţelegem dinamismul evolutiv în YOGA care este dat de tehnicile de decondiţionare gradată faţă de aceste structuri formatoare TATTVA-ice. În procesul emanaţiei, creaţia decurge astfel: prima şi marea vibraţie fundamentală este sunetul subtil (AKASHA TATTVA) ("La început a fost Cuvântul", spune deloc întâmplător Sf. Ioan în Evanghelia sa). Următoarea vibraţie se realizează chiar în această AKASHA TATTVA producând modificarea următoare a materiei: VAYU TATTVA. Aceasta din urmă, străpunsă, înconjurată şi vitalizată de către AKASHA TATTVA primeşte cea de-a treia vibraţie ce naşte modificarea materiei cunoscută sub numele de TEJAS TATTVA. TEJAS este acum penetrat, înconjurat şi vitalizat de către VAYU. Întocmai precum VAYU a fost, la rândul lui, penetrat, înconjurat şi vitalizat de către AKASHA. Procesul se desfăşoară apoi în mod identic. În manifestare urmând elementele APAS şi PRITHIVI. Prin urmare, câmpul energetic al atomului privit dintr-un anumit plan al creaţiei se compune din toate TANMATRA-ele şi TATTVA-ele aflate în planurile superioare celui în care se află el. Cu alte cuvinte, modificarea unei TATTVA-e superioare se transmite în mod analog TATTVA-ei următoare, care se găseşte pe o poziţie inferioară. Modificarea penetrează deci TATTVA inferioară şi apoi se propagă mai departe, dincolo de aceasta. Cuvântul sanscrit TANMATRA derivă, după cum ştim, de la rădăcina sanscrită TAN care semnifică în acelaşi timp atât "a penetra" cât şi „a înveli”, „a înconjura", exprimând astfel ideea de ansamblu a penetrării, a pătrunderii TATTVA-ei respective, cât şi a expansiunii ei învăluitoare. Esenţa existenţei fiecărei TATTVA-e o reprezintă TATTVA precedentă împreună cu TANMATRA sa. Acest ansamblu care se adaugă noii TANMATRA-e create, alcătuieşte statutul existenţial al TATTVA-ei următoare, iar forma exterioară produsă reprezintă noua TATTVA ce dă naştere unui proces generator. Această concepţie ne permite să presupunem că TATTVA PRITHIVI corespunde atomilor fizici studiaţi de ştiinţa modernă. Se mai spune, de asemenea, în ştiinţa secretă a TATTVA-elor că fiecare dintre cele 5 forme ale atomilor de PRITHIVI îşi au corespondenţa în fiecare dintre cele 5 planuri ale creaţiei, constituind astfel subnivelurile manifestării. Există aşadar, ca subdiviziuni ale atomilor fizici, PRITHIVI-AKASHA TATTVA, PRITHIVI-VAYU TATTVA, PRITHIVI-TEJAS TATTVA, PRITHIVI- APAS TATTVA şi PRITHIVI-PRITHIVI TATTVA.

12

Corespondenţa în plan vertical este efectuată deci prin intermediul sub-nivelurilor, care oferă opţiunea de corespondenţă energetică. Microfizicienii, supuşi unui adevărat tir neîncetat de noi şi noi particule subatomice mai mult sau mai puţin "exotice", ar putea să se intereseze şi să se apropie de aceste concepte noi pentru ei, folosind şi matematica superioară. Un număr imaginar care admite un pătrat negativ a permis de exemplu, fizicii cuantice să introducă o dimensiune suplimentară în studiile ei; s-ar putea astfel, la fel de bine, ca printr-o adaptare şi dezvoltare corespunzătoare a cadrului ştiinţific actual, îmbogăţit prin contactul cu înţelepciunea milenară a Orientului, să se cunoască mult mai bine chiar şi sub- nivelurile activităţii noastre psihice şi mentale, de pildă. Din punct de vedere practic, este important să reţinem că diferitele niveluri energetice care

alcătuiesc microcosmosul fiinţei noastre în ansamblu îşi au fiecare dintre ele echivalentul în Macrocosmos; de fapt, la o analiză atentă, realizăm că ele sunt chiar identice în esenţă. În plan orizontal, această identitate poate să fie influenţată, atunci când există REZONANŢA, de diferitele tensiuni sau schimburi subtil energetice ce se manifestă de la un psihic la altul, aşa după cum se observă atât în parapsihologic cât şi în cazul fenomenului de "condiţionare" sau de acceptare (prin REZONANŢĂ mentală) a ideilor care sunt preluate din exterior. În această privinţă, TANMATRA - care este o vibraţie a Conştiinţei şi care reprezintă aspectul subtil energetic al organelor de simţ este mai mult decât un simplu "element". TANMATRA este investită cu o anumită putere funcţională, ea lasă să se manifeste substanţa cosmică având aceeaşi constituţie cu ea şi care este susceptibilă de a provoca transmisia de la un psihic la altul. Să ne amintim în aceasta direcţie că, într-un mod foarte semnificativ, microfizica ne lasă să înţelegem că ceea ce pare a fi un ELEMENT este, în realitate, un EVENIMENT.

RITMUL LA NIVELUL MATERIEI

Datorită transformărilor reciproce ale materiei şi ale fenomenelor care se produc în domeniul vibrator, ne apare în mod evident ideea că materia şi radiaţiile sunt asemănătoare şi că, în consecinţă, materia trebuie să aibă caracteristici ondulatorii şi ritmice. Ea nu este sensibilă doar la ritmurile de vibraţie, ea chiar EXISTĂ în planul acestui ritm vibratoriu. Diferitele puteri şi procese sau, altfel spus, caracteristici ale substanţei se prezintă în ultimă instanţă ca nişte SUI GENERIS (în felul lor) benzi de frecvenţă cu care se poate intra în REZONANŢĂ atunci când există ACORDUL. Energia, apreciată la modul grosier, poate să-şi piardă uneori în aparenţă ritmurile, însă ea nu va fi prin aceasta mai puţin luminată" şi "încălzită" de vibraţiile ei. Teoria cinetică a solidelor ne arată că corpurile cele mai stabile îşi datorează de fapt această caracteristică unei (aparente) dezordini ritmice. Ele reprezintă configuraţiile statistice ale unei (aparente) dezordini temporale şi nimic altceva. Propriile noastre locuinţe sunt construite în mijlocul unei adevărate anarhii de vibraţii. Piramidele însăşi care ne uluiesc prin caracteristicile lor constituie în realitate VERITABILE "CUTII DE REZONANŢĂ" care sunt pentru unii bulversante prin energiile lor subtile care prezintă frecvenţe vibratorii diferite. Această posibilitate a unei explozii pur temporale, datorată în mod exclusiv unei acţiuni sincronizate asupra energiei specifice a timpului, presupus a fi relativ prin raportarea sa la diferitele elemente existente, demonstrează fără dubiu caracterul fundamental al ritmului materiei.

Putem, tocmai de aceea spune că energia vibratorie reprezintă chiar "energia existenţei". Aşa-zisa materie nu există sau, cu alte cuvinte, nu se poate manifesta, decât într-un timp vibrator de unde şi rezultă necesitatea de a atribui energiei subtile a timpului o realitate temeinic, solidă. Întrucât dualitatea, inerentă vibraţiei, reprezintă atributul ei operator. Profesorul rus KOZÎREV atribuie, deloc întâmplător, energiei specifice a timpului o realitate fizică; se mai ştie, de asemenea, că adeseori în timpul unei trăiri copleşitoare (experienţe) perfecte, plenare, integratoare, adică atunci când pentru noi energia specifică a

timpului încetează să mai existe, manifestarea însăşi - în ansamblul ei - încetează de asemenea să mai.

13

Existe. Tocmai acest aspect i-a făcut pe unii cercetători să mărturisească fără nici o ezitare: "în realitate, materia şi lumea fizică manifestată, precum şi toate energiile subtile ori radiaţiile nu există şi nu acţionează decât în ritm şi prin intermediul ritmului". Această aparenţă misterioasă şi tainică a ritmului (SVARA) nu este, în realitate, decât expresia unei intuiţii geniale care este temeinic fundamentată pe principiile fizicii ondulatorii contemporane.

ANALIZA RITMULUI şi BIOLOGIA

Într-un studiu asupra homeopatiei. cunoscutul cercetător PINHEIRO DOS SANTOS propune o interpretare „ondulatorie” care prezintă multiple afinităţi cu înţelepciunea sistemului secret SVARA YOGA. a biologiei. Astfel, după părerea lui, radiaţia (energia subtilă) se substituie unei substanţe materiale aflată în curs de diluţie, care favorizează astfel temporizarea vibratorie a substanţei medicale. Acest punct de vedere contrazice în mod evident opinia că o anumită substanţă acţionează întotdeauna, în mod proporţional cu cantitatea (doza) în care ea este utilizată. Pentru PINHEIRO DOS SANTOS, asimilaţia reprezintă mai puţin un schimb de substanţă, ci mai curând un veritabil schimb subtil energetic (PRANA-

ic). Aceasta nu poate să scape manifestării unei forme vibratorii şi din aceasta rezultă că cea care intervine între substanţa absorbită şi substanţa asimilată este însăşi radiaţia energetică (PRANA) De ce fel de vibraţii are nevoie fiinţa umană în mod normal: de energii subtile - vibraţii dinamizante sau, dimpotrivă, de energii subtile - vibraţii liniştitoare? Care sunt, de fapt, energiile subtile sau, altfel spus, vibraţiile care animă (însufleţesc) şi care sunt energiile subtile sau, altfel spus, vibraţiile care moderează? Aceasta reprezintă, în esenţă, adevărata problemă terapeutică. Acelaşi aspect este luat în vedere şi în ştiinţa acupuncturii, atunci când aceasta se aplică pentru a tonifica sau pentru a minimiza ritmurile energetice, după tipul şi calitatea metalului utilizat în cazul acelor.

= VA URMA =

YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 2 an VI)

PREZENTAREA CONCISĂ A CONŢINUTULUI SUTRA-ELOR DIN CAPITOLUL II

SUTRA 1: Conţine prezentarea aforistică a temei cu privire la YOGA Acţiunii (KRIYA YOGA), oferind totodată metode practice SUTRA 2: Descrie cele două scopuri esenţiale care pot fi atinse în urma realizării consecvente a metodelor practice:

a) Atingerea şi amplificarea stării divine, extatice care este caracteristică fazei în care este experimentată Conştiinţa Cosmică (SAMADHI). b) Eliminarea definitivă a cauzelor suferinţelor. SUTRA-ele 3-9: Prezintă cele cinci cauze fundamentale ale suferinţelor. SUTRA 10: Desene metodele principale în practica YOGA prin care pot fi depăşite în totalitate suferinţele chiar şi atunci când acestea sunt prezente (există) în starea (forma) lor cea mai subtilă, în subconştient. SUTRA 11: Arată cum pot fi cu adevărat controlate şi anulate toate cauzele suferinţelor atunci când valurile lor pătrund ori sunt pe cale să pătrundă în sfera (planul) conştientă a minţii. SUTRA-ele 12-13: Prezintă date esenţiale despre KARMA şi despre acumularea de acţiuni sau consecinţe potenţiale (KARMASHAYA); totodată sunt oferite de asemenea informaţii despre efectele sale

14

(ale KARMA-ei individuale): situaţia socială, durata vieţii şi modul în care sunt "colorate" (în cazul SUFERINŢEI şi în cazul FERICIRII) datorită KARMA-ei toate experienţele trăite. SUTRA 14: Descrie cele două rezultate sau, cu alte cuvinte, efectele fundamentale ale KARMA-ei:

plăcerea şi durerea. SUTRA 15: Explică din perspectiva celui suficient de evoluat spiritual şi înţelept că orice fel de bucurii de natură mai mult sau mai puţin materială şi limitate sfârşesc în cele din urmă prin a deveni suferinţe. SUTRA 16: Afirmă cu fermitate că suferinţa (care urmează să apară în curând (este iminentă NUMAI) datorită KARMA-ei individuale dar) care nu s-a declanşat încă poate (dar NUMAI DACĂ SE ACŢIONEAZĂ în MOD ADECVAT şi CU PERSEVERENŢĂ) şi trebuie să fie evitată (îndepărtată). SUTRA-ele 17-24: Descriu cauzele esenţiale ale suferinţei prin raportarea la unirea dintre cele două principii fundamentale PURUSHA (Spiritul Divin Nemuritor) şi PRAKRITI (Natura). SUTRA 25: Vorbeşte despre starea supremă de eliberare spirituală. SUTRA-ele 26-27: Expun cauzele principale care conduc fiinţa umană la starea supremă de eliberare spirituală şi nemurire. SUTRA-ele 28-29: Prezintă cele opt trepte fundamentale ale sistemului YOGA. SUTRA-ele 30-39 Prezintă succint fiecare dintre cele cinci YAMA. SUTRA-ele 40-45 Prezintă succint fiecare dintre cele cinci NIYAMA SUTRA-ele 46-48: Explică ce sunt în realitate ASANA-ele (posturile corporale care generează fiecare anumite stări psiho-mentale elevate de conştiinţă) şi arată care este de fapt rostul lor în practica YOGA. SUTRA-ele 49-53 Definesc şi descriu la ce serveşte şi cum se realizează controlul subtil al suflurilor (PRANAYAMA) prin intermediul respiraţiei dirijate. SUTRA-ele 54-55 Definesc şi descriu la ce serveşte şi cum se realizează în realitate PRATYAHARA (abstragerea şi interiorizarea deplină a simţurilor).

CAPITOLUL II KRIYA YOGA SADHANA-PADA - METODA ESENŢIALĂ, PRACTICA PRIN INTERMEDIUL CĂREIA SE DOBÂNDEŞTE (ÎN CAZUL EXERSĂRII El CORECTE şi CONSECVENTE) REALIZAREA SPIRITUALĂ

Acţiuni specifice sistemului YOGA ce este util să fie realizate în vederea diminuării şi eliminării stării de suferinţă

COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ele 1-11: Sunt prezentate metodele practice şi eficiente pe care un aspirant YOGA începător trebuie să le pună în practică în mod corect şi perseverent

pentru a dobândi o capacitate mărită de concentrare; cum putem ajunge la înţelegerea cauzelor suferinţelor

şi la sesizarea modului (felului) în care acestea acţionează; punerea în practică a modalităţilor prin care ele (suferinţele) pot fi estompate şi distruse prin meditaţie. SUTRA 1: Asceza (sau practica sistematică a austerităţilor) (TAPAS). studiul atent şi individual al scrierilor spirituale (SVADHYAYA) şi dăruirea necondiţionată şi totală (devoţiunea) faţă de Dumnezeu (sau, cu alte cuvinte, integrarea şi fuziunea conştiinţei individuale a yoghinului în Conştiinţa Infinită Macrocosmică a lui DUMNEZEU) (ISHVARA PRANIDHANA) reprezintă în realitate YOGA acţiunii şi este baza metodelor practice care permit să se atingă starea de concentrare deplină a minţii (KRIYA

YOGA).

15

SUTRA 2 (KRIYA YOGA) se practică cel mai adesea atât pentru a produce şi menţine expansiunea completă a conştiinţei care permite să fie astfel atinsă starea de SAMADHI (Extaz divin) cât şi pentru a diminua sau pentru a anihila în întregime cauzele suferinţelor (KLESHA). SUTRA 3: Ignoranţa (prostia) (AVIDYA), sentimentul predominant al individualităţii limitate, egotice (ASMITA), ataşamentul (atracţia înrobitoare sau subjugarea (lipsa de stăpânire) faţă de plăcere) (RAGA), repulsia (aversiunea chinuitoare sau neplăcerea generatoare din suferinţă) (DVESHA) şi frica de moarte (ABHINIVESHA) sunt toate şi fiecare în parte cele cinci cauze ale suferinţelor (KLESHA) SUTRA 4: Ignoranta (prostia) (AVIDYA) este câmpul întreţinător (susţinător) de bază (sau domeniul) în care se desfăşoară apoi celelalte (patru KLESHA-uri) fie ca toate acestea sunt latente, slabe. În continuă schimbare sau în plină activitate (cu alte cuvinte foarte puternice). SUTRA 5: Ignoranţa (prostia) (AVIDYA) înseamnă în realitate a confunda tot ceea ce este neetern (ANITYA), impur (ASHUCI), rău (DUHKHA) şi NON-SINE SUPREM (ANATMAN) cu ceea ce este cu adevărat etern (NITYA), pur (SHUCI), plăcut (SUKHA) şi SINE SUPREM (ATMAN). SUTRA 6: Sentimentul predominant al individualităţii limitate, egotice (ASMITA) constă în aparenta identificare a puterii vederii sau a puterii cunoaşterii (DRIK) (cu alte cuvinte, a puterii subiective a conştiinţei (PURUSHA) cu puterea prin intermediul căreia se realizează vederea sau cunoaşterea (DARSHANA) (cu alte cuvinte puterea instrumentală a cunoaşterii (BUDDHI), SUTRA 7: Ataşamentul înlănţuitor (RAGA) este o atracţie care subjugă (limitată şi limitatoare) către plăcere (SUKHA). SUTRA 8 Repulsia (DVESHA) reprezintă o teamă persistentă (limitată şi limitatoare) faţă de

durere (DUHKHA). SUTRA 9 Frica de moarte sau dorinţa instinctuală de a trăi (ABHINIVESHA) este spontan susţinută prin propria sa forţă, afectându-i astfel, mai mult sau mai puţin, chiar şi pe cei învăţaţi (VIDUSHA). SUTRA 10: Toate acestea (respectivele cauze ale suferinţelor (KLESHA-uri)) mai ales atunci când sunt subtile trebuie să fie complet distruse prin reîntoarcerea (raportarea constantă) la origine (starea SUPREM DIVINĂ cauzală).

COMENTARIU LĂMURITOR:

Reîntoarcerea finală şi deplină la originea divină numită de yoghinii avansaţi propagare inversă, reprezintă în realitate drumul spiritual pe care îl are de parcurs orice fiinţă umană care urmăreşte

decondiţionarea totală, starea de libertate interioară ultimă. Aspirând constant şi cât mai des în acest fel, conştiinţa individuală limitată a fiinţei umane se reîntoarce şi în final se centrează ferm în conştiinţa Sinelui Suprem (ATMAN) iar conţinutul minţii se resoarbe gradat în PRAKRITI, Natura Mamă. SUTRA 11 Modificările neîncetate ale acestora (cu alte cuvinte transformările care se produc şi efectele care survin datorită KLESHA-urilor) trebuie apoi să fie estompate şi complet distruse prin meditaţie profundă (DHYANA) (realizată atât asupra naturii lor specifice cât şi asupra relaţiei lor cu KARMA individuală a celui care meditează).

KARMA

COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ele 12-14: KARMA (orice CONSECINŢĂ care trebuie să fie suportată şi care apare la un anumit moment dat ca rezultat al unei ACŢIUNI realizată cândva) îşi are în realitate sursa (izvorul) în aceste cauze ale suferinţelor (KLESHA-uri); aproape toate reziduurile acţiunilor fiinţei umane continuă, atât timp cât încă mai există în noi, să condiţioneze şi să limiteze fiinţa umană, determinând (modelându-i) situaţia socială, bolile, durata vieţii, împlinirile, bucuriile, suferinţele sau necazurile.

16

SUTRA 12: Acumularea de KARMA reacţiuni sau, cu alte cuvinte, consecinţe potenţiale (KARMASHAYA), care îşi are în realitate originea în manifestările declanşate de cauzele suferinţelor (KLESHA-uri), este (dacă nu va fi (înainte de declanşarea propriu-zisă) arsă sau, cu alte cuvinte, evitată) experimentată în naşterile prezente şi viitoare şi atunci ea (KARMA) va fi trăită în conformitate cu natura sa specifică, fie în sfera de manifestare vizibilă, fie în sfera de manifestare invizibilă ori simultan în amândouă. SUTRA 13; Atât timp cât rădăcina (acestor reziduuri ale acţiunilor anterioare ale fiinţei umane (KARMASHAYA)) este încă nesterilizată şi prezentă, ea se maturizează mai devreme sau mai târziu iar LA MOMENTUL OPORTUN roadele sale sunt: felul naşterii (cu alte cuvinte situaţia socială a celui care se încarnează) (JATI), durata vieţii şi predestinarea a aproape toate evenimentele acesteia (ale vieţii respective) (AYUH) precum şi condiţionarea cu anticipaţie cam a tuturor experienţelor vieţii respective (BHOGA). SUTRA 14: Toate acestea (felul şi locul naşterii (JATI), durata vieţii, toate evenimentele acelei vieţi (AYUH) şi modul în care fi este condiţionată cu anticipaţie (datorită KARMA-ei) acelui om existenţa (BHOGA)) au drept roade (în conformitate cu acţiunile ale căror consecinţe le reprezintă) bucuria sau suferinţa, după cum ele sunt în realitate şi direct proporţional cauzate (respectiv) de virtuţi (merite) (PUNYA) sau de vicii (APUNYA). Totul este, mai devreme sau mai târziu, suferinţă pentru fiinţa umană care încă mai este legată de cauzalitatea care nu a fost transcensă a legii KARMA-ice COMENTARIU PRELIMINAR LA SUTRA 15: Toate legăturile trecute, prezente şi viitoare, pe

care fiinţa umană care încă mai este dominată şi înlănţuită de ataşament şi de ignoranţă, le stabileşte între ea şi feluritele obiecte sau fiinţe, creează în mod inevitabil suferinţă.

AN VI

C 4

= VA URMA =

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA - CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL-ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE ORGANELE DE SIMŢ

(continuare la cursul nr. 1 An VI)

"Pentru noi, energia este totul, fiindcă ea se află la baza tuturor fenomenelor naturale prin care materia se animă şi se transformă; energia atotcuprinzătoare condiţionează de asemenea întreaga evoluţie a regnului viu şi reprezintă cauza fundamentală, ultimă, atât a manifestărilor lumii atomice, cât şi cea a sistemului de galaxii. Formele ei sunt numeroase, transformările ei sunt de o varietate infinită ... acesta este cel mai fascinant dintre subiecte; în plus, el permite o mult mai profundă şi mai globală înţelegere a unităţii tuturor lucrurilor, fiinţelor şi fenomenelor din creaţie".

17

SUTRA 12: Acumularea de KARMA reacţiuni sau, cu alte cuvinte, consecinţe potenţiale (KARMASHAYA), care îşi are

ANTRENAREA RITMICĂ

Să presupunem că, la un moment dat, ne fixăm atent privirea asupra unui grup de licurici aflaţi în întuneric. În apropiere; la început vom constata că sclipirile lor sunt aleatorii, însă în curând vom remarca, dacă vom fi suficient de focalizaţi mental, că se instalează o anumită ordine a felului în care străluceşte

lumina din întuneric care provine de la respectivii licurici, după o anumită perioadă de timp, vom observa că licuricii încep să emită aproape toţi la unison lumina lor tremurătoare. Acest fenomen îl putem numi ANTRENARE RITMICĂ şi, privind cu atenţie în jurul nostru, vom sesiza că el este totdeauna integrat în perfecta "economie" a Naturii, care - aşa cum s-a observat - generează mereu astfel de fenomene periodice apropiate ca frecvenţă pentru ca acestea să se poată sincroniza, uşurând astfel mult declanşarea şi realizarea procesului de rezonanţă. De fapt, la o analiză obiectivă ne dăm seama că tocmai apariţia acestei rezonanţe reprezintă adevărata semnificaţie a antrenării ritmice.

Să considerăm acum un alt exemplu şi anume acela al unei oscilaţii forţate. Atunci când circuitele electronice respective sunt construite astfel încât ele să conţină oscilatori specifici (cum ar fi cele de tip clasic, folosite în construcţia de radiouri şi televizoare) apropiaţi ca frecvenţă de vibraţie în timpul funcţionarii, aceştia se sincronizează imediat (în ceea ce priveşte frecvenţa de vibraţie) cu frecvenţa unuia dintre ei. În mod obişnuit, oscilatorii rapizi sunt aproape totdeauna cei care determină oscilatorii mai lenţi să se sincronizeze după propriul lor regim de lucru. Aici ne confruntăm prin urmare cu o altă descoperire importantă a legilor Naturii; oamenii de ştiinţă au remarcat deja că, dacă doi sau mai mulţi oscilatori prezintă anumite caracteristici care le sunt suficient de apropiate, atunci apare imediat o determinare în sensul comportării lor "LA UNISON" ca un ansamblu, ca un întreg şi nu ca nişte individualităţi separate de mici diferenţe valorice Efectele constante ale antrenării ritmice se manifestă permanent la scara întregului Macrocosmos. Spre exemplu, ritmurile biologice tainice ale fiinţei umane se află totdeauna într-o strânsă concordanţă cu manifestarea luminii şi, tot ele mai sunt, de asemenea, într-o anumită măsură, în concordanţa cu manifestarea gravitaţiei. Lumina şi gravitaţia constituie, prin urmare, cei doi factori extrem de importanţi în declanşarea şi realizarea acestei antrenări ritmice la nivelul Microcosmosului fiinţei umane. Cu toate acestea, multe alte forţe tainice şi felurite fenomene subtile, cum ar fi: câmpurile magnetice şi electromagnetice, cele atmosferice şi geofizice etc., influenţează, prin REZONANŢĂ, fiecare în felul sau, fiinţele umane pe căi prea puţin cunoscute de ştiinţa actuală în general, fiecare dintre noi ştie că, DELOC ÎNTÂMPLĂTOR, oamenii se trezesc dimineaţa şi dorm în timpul nopţii; ciclul somn-stare de veghe întâlnit la mamifere şi păsări este cel mai riguros în raport cu succesiunea zi/noapte în cazul umanităţii "civilizate" Folosind tehnica modernă (cum ar fi sursele artificiale de iluminat etc ), durata ritmică a unei astfel de alternanţe poate fi modificată la voinţă. Totuşi, dacă datorită repetării, această perturbare a propriului nostru orologiu biologic este, prin acumulare, considerabilă, corpul nostru fizic va avea după aceea nevoie de o zi sau două pentru a se adapta în mod optim noilor condiţii de viaţă. Un exemplu

aproape clasic în acest sens îl constituie călătoria cu avionul pe o foarte lungă distanţă, de la est la vest sau invers, în care se traversează mai multe fusuri orare. Chiar dacă suntem tentaţi să ignorăm în totalitate aceste aspecte, prin forţa EFECTELOR RESIMŢITE vom fi siliţi să constatăm că această situaţie se va reflecta totuşi în mod corespunzător la nivelul propriului nostru bioritm. În concluzie, putem spune că, atunci când ia naştere o anumită mişcare ritmică, de orice natură ar fi aceasta, ea va influenţa aproape imediat, în mod corespunzător mediul înconjurător, acţionând direct proporţional (în bine sau în rău) asupra aerului, apei, solidelor, câmpurilor elecromagnetice sau gravitaţiei. În cazul aerului, apei şi solidelor, vibraţiile produse de respectiva sursă au ca efect perturbarea doar a

ambianţei imediate şi pot fi numite "sunete". În cazul unui câmp elecromagnetic sau gravitaţional,

18

perturbaţia care ia naştere aici se va propaga mai repede şi mai departe cu toate acestea, noi îi putem încă asocia numele de sunet, chiar dacă (această manifestare) are o natură diferită (deoarece se propaga cu viteza luminii). De fapt, noi putem asocia astfel realitatea fenomenologică, în ansamblul ei unui sunet de un anumit tip sau altuia de alt tip, deoarece această realitate (fie că este vorba despre corpul nostru tizic sau fie că este vorba despre orice alt aspect din creaţie) are totdeauna (chiar şi atunci când este nebănuită) o natură vibratorie (CARE EVIDENŢIAZĂ O STARE DE REZONANŢĂ ) şi nimic din TOT ceea ce o alcătuieşte nu este static decât doar în aparenţă. Astfel, vibrând la unison cu nucleul unui atom (vibraţia acestuia, după cum se ştie, este foarte mare), electronii, moleculele, precum şi toate celelalte particule atomice elementare sunt, clipă de clipă, asociate unui raport de vibraţie caracteristic, în concluzie, putem spune că, la o analiză atentă şi obiectivă, pentru orice om inteligent, rezultă că unul din aspectele cele mai importante ale materiei îl reprezintă energia oscilatorie. Atunci când fiecare dintre noi omitem (datorită stării fulgerătoare de rezonanţă individuală cu un anumit gen de energie mentală bună sau rea) diferite gânduri, creierul nostru generează atunci în mod ritmic slabi curenţi electrici, având o intensitate redusă. Particulele magnetice din aceşti curenţi se propagă atunci instantaneu în spaţiu cu viteza luminii, în acelaşi mod în care undele specifice electrice sau sunetele caracteristice produse de bătăile inimii se propagă în întregul corp. Toate aceste vibraţii distincte interacţionează atunci într-un mod complex, dând în final, fulgerător naştere unui enorm fenomen de interferenţă ce se va difuza imediat la nivelul întregii noastre planete şi chiar dincolo de aceasta. Este la fel de adevărat că intensitatea acestor unde cerebrale este uneori foarte slabă; însă cu cât fiinţa noastră va fi mai bine purificată şi mai bine "acordată" pe anumite lungimi de undă din ce în ce mai subtile, cu atât noi vom putea percepe mai clar şi mai exact un anumit semnal din „fondul general sonor” al interferenţelor colective Atunci când noi vom putea cu adevărat dispune de un SUI GENERIS sistem de OSCILATORI PERFECT ACORDAŢI, până şi cel mai slab dintre aceste semnale va putea fi în mod corespunzător detectat prin REZONANŢĂ. Pe scurt, putem spune că realitatea noastră globală se bazează pe un factor comun şi anume pe o variaţie periodică a SUNETULUI. Simţurile umane sunt pregătite să răspundă la toate aceste sunete" diferite, însă fiinţa umană nu poate decât să le compare pe unele în raport cu altele. Cu alte cuvinte, se poate afirma că omul nu poate să aprecieze decât DIFERENŢELE între aceste multiple „sunete”. Să examinăm în cele ce urmează alte efecte ale sunetului aşa cum ne apar ele atunci când privim realitatea din acest punct de vedere Dacă, spre exemplu, vom plasa o coardă care este prinsă între două puncte fixe (fig.1 a) şi apoi o vom întinde de la mijlocul lungimii ei, atunci când, fulgerător, ea va reveni va evidenţia (în această situaţie) poziţiile extreme ale oscilaţiilor ei; astfel vom constata imediat că vor lua naştere două arcuri simetrice, ca în fig. 1a). Dacă, experimentând în continuare, vom întinde coarda la un sfert din lungimea ei vom obţine atunci rezultatul evidenţiat în fig. 1b). Ceea ce vom constata imediat după aceea va reprezenta undele staţionare. Astfel vom putea sesiza că acestea nu se manifestă decât atunci când coarda este solicitată la distanţe care o împart în numere întregi.

perturbaţia care ia naştere aici se va propaga mai repede şi mai departe cu toate acestea,

19

În fig.1a), lungimea suportului corespunde unei jumătăţi de lungime de undă, pe când în fig. 1b) dispozitivul face să apară o lungime de undă completă. Tot aici, vom constata că de fapt coarda prezintă la mijlocul ei un punct (N) care este static şi care rămâne nemişcat întocmai precum punctele (B) care sunt ataşate suportului Astfel de puncte (Ni, care reprezintă în realitate punctele de repaus ale unei corzi în vibraţie, noi le numim NODURI. Această situaţie, în care în mod evident pentru noi nodurile apar ca fiind

staţionare şi fixe, în timp ce toate celelalte puncte ale corzii se află în vibraţie, generează aşa-numitele „unde staţionare”. Să presupunem acum că recurgem la o foaie foarte subţire metal (fig.2) pe care o fixăm cu un şurub la unul din colţuri pentru rămâne în poziţie orizontală. Presărăm imediat după aceea deasupra ei un strat fin de nisip uscat şi, apoi, cu ajutorul unui arcuş de vioară, atingem una dintre laturile libere ale suprafeţei de metal până când constatăm că ia naştere un sunet oarecare. Vom observa atunci poate chiar cu uimire că pe suprafaţa foiţei de metal care este acoperită cu nisip, firişoarele acestuia (de nisip) se dispune aproape imediat sub forma unui desen ce prezintă o evidentă simetrie. Dacă vom continua mai departe experienţa noastră simplă plasând de fiecare dată arcuşul în diferite alte puncte ale foii noastre de metal, vom obţine de fiecare dată o multitudine de linii nodale interesante. Motivul principal al formării unor astfel de desene în nisipul fin de pe suprafaţă metalică respectivă este acela că, de fiecare dată, în metal au fost create şi s-au manifestat undele staţionare, replică bidimensională a celor (undelor) formate în cazul corzii (vezi fig. 1a şi 1b).

În fig.1a), lungimea suportului corespunde unei jumătăţi de lungime de undă, pe când în fig. 1b)

de

a

vor

Particulele fine de nisip se mişcă în cazul acestor experienţe simple pe suprafaţa metalică, acumulându-se mai mult în acele puncte în care metalul nu vibrează. Se constată astfel cu uşurinţă faptul că totdeauna firele de nisip preferă să se cumuleze deloc întâmplător în astfel de puncte care prezintă o energie joasă. Undele staţionare împart astfel instantaneu lungimea şi lăţimea suportului într-un număr întreg de jumătăţi de lungimi de undă, deoarece, după cum am văzut, undele staţionare n-ar putea există în fracţiuni de jumătăţi de lungime de undă Privind această experienţă simplă dintre altă perspectivă, pentru noi apare clar că dimensiunile plăcii sau suportului reprezintă la rândul lor factori importanţi ce determină lungimea undelor staţionare

care se formează. Prin urmare, atunci când o anumită structură intră cu adevărat în stare de rezonanţă (ceea ce semnifică totodată faptul că ea vibrează atunci pe o anumită frecvenţă care îi este proprie şi pe care o menţine cel mai uşor), acest proces implică imediat apariţia şi prezenţa undelor staţionare. În cele ce urmează, vom examina acum posibilitatea de a vizualiza acest tip de comportament în trei dimensiuni. Pentru o mai bună înţelegere, vom considera că recurgem spre exemplu la un recipient din sticlă, de forma precisă a unui cub, pe care în prealabil vom umple cu un lichid şi în care vom dispersa apoi o substanţă alcătuita din particule de o anumită greutate specifică (fig. 3). Substanţa utilizată atunci de noi va fi astfel aleasă încât particulele sale componente să poată să stea în suspensie şi totodată poată să se răspândească uniform în lichid, fără a se depune la fundul vasului. Făcând apoi să vibreze simultan toate cele şase feţe cubului, vom putea astfel determina particulele aflate în suspensie să

În fig.1a), lungimea suportului corespunde unei jumătăţi de lungime de undă, pe când în fig. 1b)

îl

ale

se

adune şi să se cumuleze în mod specific sub forma unui sistem tridimensional. Structura care apare atunci

20

foarte dar şi se menţine se aseamănă foarte mult cu configuraţia atomică care este foarte mult mărită a unui cristal. Se poate spune, deci, că în cazul acestei experienţe simple s-a reuşit producerea - la nivelul recipientului de sticlă în formă de cub - unui sistem de unde staţionare într-un model tridimensional, asemănător celui generat de coardă sau de o foarte fină placă metalică. În acelaşi timp, în cazul acestei experienţe s-a obţinut totodată un volum şi o anumită proiecţie analoagă unei baze naturale - aceea de cristal, având o precisă organizare atomică - fapt care, practic, s-a reflectat în definirea şi manifestarea unui SUNET într-o suspensie de particule amorfe şi dezorganizate iniţial. Altfel spus, în exemplul (experimentul) analizat de noi S-A CREAT O EVIDENTĂ ORDINE acolo unde, anterior, ea nu a existat. Concluzia imediată pe care o putem desprinde de aici este aceea că, în realitate, o structură cristalină ar putea fi la rândul ei considerată drept reprezentarea unui sunet ce acţionează într-un volum dat. Întregul univers (MACROCOSMOS) poate fi privit astfel, la unison cu înţelepciunea tradiţiilor spirituale orientale şi occidentale, ca fiind produs de un "sunet" primordial care este Logosul Divin creator al lui DUMNEZEU TATĂL. Să analizăm acum succint din perspectiva sistemului SVARA YOGA bazele subtile ale comunicării senzoriale. Natura (PRAKRITI) a conceput organele de simţ JNANENDRIYA-urile şi KARMENDRIYA- urile pentru a permite tuturor creaturilor vii să interacţioneze într-un mod complex cu mediul înconjurător. Pentru a putea intra în comunicare cu o fiinţă limitată, Natura a trebuit să renunţe în mare parte la extraordinara ei capacitate de a capta şi analiza multitudinea de informaţii, inerentă în însăşi materia existentă. Dacă un atom vibrează de un milion de miliarde de ori pe secundă (10 15 Hz), acest aspect înseamnă că el ocupă sau se plasează în două stări distincte de acelaşi număr de ori la acest interval de timp. Cu alte cuvinte, el ar putea rosti, de exemplu: "da-nu, da-nu" de 10 15 ori pe secundă. Să ne imaginăm acum că am putea utiliza într-un anume fel această formidabilă aptitudine a sa de a vibra extrem de repede, care în mod evident prezintă o anumită modulaţie. Acest aspect va avea ca efect modificarea fie a amplitudinii, fie a frecvenţei sale proprii de vibraţie, punându-ne totodată la dispoziţie un mijloc de comunicare ultra rapid. O astfel de viteză de comunicaţie o întâlnim mai ales în cazul interacţiunilor moleculare sau atomice; spre deosebire de acestea, organele noastre de simţ sunt însă chiar extrem de lente în percepţiile lor pentru a putea face faţă prin REZONANŢĂ chiar şi într-o mică măsura asaltului extraordinar al unei asemenea cantităţi gigantice de informaţie. Soluţia găsită de Natură a fost aceea de a "lega" atomii între ei, dând naştere unor molecule ce vibrează mai lent datorită masei lor mai mari. Chiar şi într-o asemenea condiţie, aceste molecule au totuşi o frecvenţă de vibraţie foarte mare, de ordinul gigahertzilor (109 Hz). Prin intermediul acestor molecule au fost apoi concepute celulele vii care constituie, după cum bine ştim, cărămizile de bază ale organismului nostru. Au urmat apoi celulele nervoase specializate sau neuronii, care pot traduce senzaţiile într-un fel de cod binar foarte lent, sub forma ACTIVITĂTII şi a REPAUSULUI (YANG şi YIN, (+) şi (-)). Acesta a fost, deci, procedeul utilizat de Natură (PRAKRITI) pentru a diminua în mod gradat, pe baza emanaţiei TATTVA-ice, colosala frecvenţă de vibraţie a atomilor. "Limbajul" Naturii creatoare (PRAKRITI) trece mai întâi printr-o oscilaţie "rezonabilă" a moleculelor, obţinând mai apoi un răspuns "acceptabil" ca frecvenţă de vibraţie din partea lor la nivel celular (frecvenţe situate în gama 103 Hz), pentru a avea astfel posibilitatea generării unui ansamblu ce constituie unitatea fundamentală a vieţii.

21

Altfel spus, la acest nivel, această "unitate vie" este capabilă să răspundă unor stimuli de acelaşi
Altfel spus, la acest nivel, această "unitate vie" este capabilă să răspundă unor stimuli de acelaşi

Altfel spus, la acest nivel, această "unitate vie" este capabilă să răspundă unor stimuli de acelaşi ordin (sau, cu alte cuvinte, de aceeaşi frecvenţă). Pentru a clarifica şi mai mult aceste aspecte, vom analiza în continuare cadrul fundamental al manifestării - spaţiul şi timpul atât din punct de vedere obiectiv cât şi din punct de vedere subiectiv. Să considerăm mai întâi o schemă simplă (vezi fig.4) desemnând coordonatele "obiective", adică atât spaţiul cât şi timpul aşa cum le percepem în mod obişnuit în paralel însă cu acest sistem de referinţă vom adăuga şi alte coordonate (reprezentate prin linii întrerupte) care vor figura coordonatele „subiective” prin care ne figurăm spaţiul şi timpul nostru propriu, lăuntric. În timpul stării normale de veghe, cele două sisteme de referinţă sunt paralele şi, practic, ele coincid. Cu toate acestea, vom observa manifestarea unor fluctuaţii periodice corelate cu ciclurile secrete ale succesiunii TATTVA-elor care tind să se repete la aproximativ fiecare jumătate de oră. În timpul unor astfel de stări în care conştiinţa noastră se modifică faţă de starea „normală” de veghe, coordonatele spaţio- temporale subiective se separă de cele obiective, rotindu-se în jurul punctului central, după cum se poate observa în figura următoare (vezi fig.5), unde această rotaţie a fost notată printr-un unghi y (psi). Dacă trasăm acum o paralelă la axa orizontală, plecând de la axa verticală a timpului obiectiv, segmentul astfel obţinut pe axa deplasată cu unghiul y reprezintă proiecţia unei perioade de timp obiectiv de 1 secundă pe axa timpului subiectiv. În mod evident, segmentul de timp subiectiv obţinut este mai lung decât cel relativ

la timpul obiectiv (în acest caz, arbitrar ales, el este de 4 ori mai lung). Altfel spus, noi avem la dispoziţie MAI MULT TIMP decât înainte pentru a efectua ATUNCI ceea ce dorim.

AN VI

C 5

=VA URMA=

INFORMAŢII SECRETE PANCHATATTYA - CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE

22

CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE ANTRENAREA RITMICĂ

(continuare la cursul nr. 4 An VI)

Să considerăm acum, spre exemplu, o persoană aflată într-o stare superioară de conştiinţă, care ascultă cum îi vorbeşte o altă persoană şi să presupunem că aceasta din urmă articulează un cuvânt pe secundă. Prima persoană, aflată într-o stare de conştiinţă superioară faţă de ceea ce se consideră a fi "normalul", va avea mai mult timp la dispoziţie pentru a asculta cuvintele rostite de celălalt; din acest punct de vedere, ea se plasează pe o poziţie superioară şi în ceea ce priveşte analiza şi interpretarea celor ascultate, deoarece procesele ei mentale operează cu o viteză foarte mare.

CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL ENERGETICĂ

Privind din nou diagrama constatăm că, cu cât unghiul v se măreşte, cu atât mai mult se dilată şi timpul nostru subiectiv; iar atunci când axa timpului subiectiv se apropie şi mai mult de axa orizontală, vom descoperi că o singură secundă de timp obiectiv corespunde poate la un milion de secunde de timp subiectiv, deoarece punctul de intersecţie dintre linia orizontală (echivalent cu o secundă obiectivă) şi axa înclinată a timpului subiectiv se găseşte în această situaţie toarte departe de momentul "acum". Valoarea raportului timp subiectiv/timp obiectiv creşte foarte repede atunci când trecem la valori ale unghiului v situate dincolo de 89°. De pildă, la 89,9° raportul devine aproape 573 şi el depăşeşte un milion peste 89,9999°. Când axa timpului subiectiv se confundă cu axa orizontală, timpul nostru subiectiv devine infinit de lung; în acest ultim caz nu mai suntem dependenţi în nici un fel de timpul obiectiv (cu alte cuvinte, putem spune că am transcens timpul). Pe de altă parte, din punctul de vedere al spaţiului, cu cât un mobil se deplasează mai repede (mai aproape de viteza luminii), cu atât mai mult el se apropie de axa spaţiului, manifestând un aşa-zis comportament "spaţial". Am văzut, de asemenea, că cu cât axa timpului subiectiv se apropie mai mult de orizontală, cu atât noi dispunem atunci de un timp subiectiv mai lung. Dacă vom combina aceste două observaţii, vom trage concluzia că o înclinare a axei timpului subiectiv ne permite practic să dezvoltăm un comportament spaţial" considerabil mărit. Acest aspect semnifică faptul că într-o stare superioară de conştiinţă, aura noastră se va dilata foarte rapid în spaţiu. Cu alte cuvinte, O EXPANSIUNE A CÂMPULUI CONŞTIINŢEI CONDUCE LA O EXPANSIUNE AURICĂ ÎN SPAŢIUL OBIECTIV, care este "asimilat" (înghiţit) astfel de conştiinţa noastră. Acest fenomen se poate produce la viteze inferioare sau chiar superioare aceleia a luminii. De exemplu, prin intermediul tehnicii de LAYA YOGA, orice practicant YOGA consecvent poate remarca o inefabilă dilatare" a timpului (creşterea timpului subiectiv), mergând uneori până la anularea acestuia, simultan cu o euforică sau uneori chiar beatifică expansiune a câmpului conştiinţei (expansiunea în spaţiul obiectiv, care este integrat atunci în conştiinţa noastră lărgită); în starea de SAMADHI, yoghinul experimentează simultan atât transcenderea timpului cât şi sentimentul sublim de infinire sau, cu alte cuvinte, de omniprezenţă, sentiment inefabil care este generat de integrarea noastră totală şi de transcenderea spaţiului obiectiv. Putem aprecia, astfel, nivelul de conştiinţă al unei persoane slujindu-ne de valoarea raportului dintre timpul subiectiv şi timpul obiectiv al acelei persoane. Gama valorilor acestui raport este foarte mare, ea începe de la diferenţe mici, asimilabile de obicei cunoscutelor momente de aparentă "absenţă" sau detaşare a fiinţei faţă de realitatea înconjurătoare, în viaţa de zi cu zi. Valorile cresc, trecând prin faza

23

dilatării temporale a visului, care şi el reprezintă o stare de conştiinţă modificată; în sfârşit, valorile raportului pot creşte foarte mult, semnificând prin aceasta existenţa unei stări de meditaţie profundă. În cursul căreia timpul obiectiv este practic suprimat. Putem exprima acest lucru într-o formă matematică foarte simplă: indicele nivelului de conştiinţă = timp subiectiv/timp obiectiv. Această analiză a spaţiului şi timpului a demonstrat deci, că fiinţa umană parcurge realitatea subtil energetică spatio-temporală în două moduri distincte: unui obiectiv, iar celălalt subiectiv. În condiţii normale, aceste două modalităţi se confundă însă, sub influenţa unor stări de conştiinţă modificată, cele două aspecte se separă şi atunci componenta subiectivă, care priveşte în mod intim propria noastră fiinţă, poate să se manifeste mai mult sau mai puţin evident, aspect care explică o serie întreagă de fenomene paranormale, cum ar fi: clarviziunea, telepatie, premoniţia etc. Există, de asemenea, un "observator al tuturor acestor manifestări: propria noastră conştiinţă care devine spontan "omniprezentă" pentru un interval de timp foarte scurt care este necesar de pildă unui pendul sau unui oscilator să-şi schimbe fulgerător sensul de mişcare. Corpurile noastre şi atomii din care ele sunt constituite reprezintă sau se aseamănă din acest punct de vedere, prin analogie, cu astfel de oscilatori, deoarece într-o dimensiune asemănătoare spaţiului obiectiv, noi dispărem şi reapărem de mai multe ori pe secundă, ca şi în cazul vibraţiei atomilor. Totuşi, în timpul unei stări superioare de conştiinţă, noi putem să ne dilatăm în mod considerabil timpul nostru subiectiv Acest aspect ne va permite atunci să sesizăm influenţele altor conştiinţe "exteriorizate" fără ca acest aspect să poată fi observat de către ceilalţi; în acea stare privilegiată noi putem obţine multiple informaţii utile şi toate acestea vor fi fără a apărea deloc nevoia sporirii timpului obiectiv. Astfel, atunci propria noastră realitate se constituie şi apare printr-o mişcare rapidă şi constantă care se efectuează între cele două faţete ale aceluiaşi fenomen: una tangibilă şi localizată, iar cealaltă "delocalizată", care ne pune într-un anumit raport inefabil cu ansamblul exterior nouă. O stare de conştiinţă expansionată, superioară celei "normale" din starea de veghe, implică atunci o expansiune a percepţiilor şi a acţiunilor noastre în spaţiul înconjurător. Vom examina acum mai profund modul în care noi interferăm, conştient sau nu, în timp şi spaţiu, cu mediul TATTVA-ic ambiant. După cum am arătat deja, Soarele constituie principala forţă subtilă dinamizatoare şi susţinătoare a vieţii din sistemul nostru solar. În momentul precis în care un nou organism se naşte, influxul astral al forţei subtile solare devine automat susţinătorul curentului PRANA-ic YANG (4) - SURYA SVARA, Pe de altă parte, Luna va influenţa şi ea organismul respectiv în modul său propriu, influxul astral al forţei subtile lunare devenind automat susţinătorul curentului PRANA-ic YIN (-) al fiinţei (CHANDRA SVARA). Până acum, pentru a simplifica lucrurile în vederea unei înţelegeri mai uşoare, nu am vorbit decât despre Soare şi Lună ca principali guvernatori ai curenţilor PRANA-ici pozitivi (+) şi respectiv negativi (-)

ai fiinţei, ai jumătăţilor dreaptă şi stângă ale corpului, ai creierului şi inimii precum şi ai nervilor şi vaselor de sânge. Dar, pe lângă aceste două influxuri PRANA-ice majore, toate celelalte planete ale sistemului nostru solar exercită o influenţă modelatoare asupra acestor doi curenţi polari, fiecare planetă stabilindu-şi astfel propriile circuite subtile de energie în orice fiinţă. Prin urmare, condiţia TATTVA-ică reală, la un anumit moment şi într-un anumit loc este determinată plenar de cele 7 sfere astrale de influenţă cunoscute în astrologia tradiţională ca: Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn. Notă: Aşa cum am mai arătat în cadrul lecţiilor speciale de astrologie ezoterică, planetele trans- saturniene erau şi ele cunoscute în astrologia tradiţională secretă, însă operarea practică cu numai 7 influxuri astrale principale este fundamentată riguros pe baza legii octavei (care va fi prezentată ulterior în

EXTENSO în cadrul cursului nostru). Aceasta este o lege care, aplicată la scara întregului sistem solar,

24

afirmă că influenţele subtile astrale ale lui Uranus, Neptun şi Pluto pot fi considerate ca nişte veritabile "octave" sau, altfel spus, ca fiind nişte "armonici" superioare ale influxurilor planetare mercuriene, venusiene şi, respectiv, marţiene. Această afirmaţie este de altfel confirmată, prin intuiţie şi clarviziune în cadrul tuturor şcolilor tradiţionale ezoterice de astrologie, atât orientale cât şi occidentale. Fiecare planetă, după ce a participat în mod specific la determinarea condiţiei TATTVA-ice a momentului (sau, altfel spus, a unei anumite conjuncturi astrale), continuă să acţioneze şi mai departe, introducând prin REZONANŢA astrală în aura noastră schimbările şi transformările TATTVA-ice care ne constituie, deloc întâmplător, nativitatea în particular însă, condiţia TATTVA-ică generală din momentul naşterii unei fiinţe umane este esenţială pentru evoluţia ulterioară a acesteia. Toate aceste modulări de condiţie TATTVA-ică corespund efectiv unor culori sau nuanţe subtile specifice din aura noastră, De exemplu, să presupunem că în momentul naşterii, curentul subtil roşu strălucitor ne colorează pregnant aura, iar simultan Luna se afla în cel de-al doilea grad al semnului zodiacal Balanţă. Atunci, dacă nu există cumva vreo influenţă perturbatoare sau, cu alte cuvinte, opusă din partea unei alte sfere de forţă subtilă a unei planete, Această culoare subtilă (roşu strălucitor) ni se va manifesta totdeauna spontan (prin REZONANŢĂ) în aura noastră de fiecare dată când Luna se va afla în exact aceeaşi poziţie (2° în Balanţă, în exemplul ales de noi arbitrar); dacă, dimpotrivă, există şi se manifestă atunci unele influenţe perturbatoare, curentul subtil roşu strălucitor va fi manifestat în aura noastră numai atunci când aceste influenţe contrare au dispărut. Înţelegând această mare taină este evident acum pentru noi de ce, în unele situaţii, previziunile astrologice se împlinesc mai târziu decât se anticipa (de exemplu, prin metoda direcţiilor progresate), aceste previziuni neţinând seama (datorită NECUNOAŞTERII) de influenţa corelată a tuturor influxurilor subtile astrale din respectiva temă natală. Dificultatea unor anticipări exacte provine însă, într-o mare măsură şi de la ceea ce în astrologia ezoterică se numeşte FORŢĂ (INTENSITATE) A IMPREGNĂRII SUBTILE, concept util care evidenţiază importanţa unui anumit aspect planetar din tema natală în raport cu celelalte aspecte planetare. Forţa de impregnare subtilă este împărţită în 10 grade de intensitate (în unele tratate secrete de astrologie indiană existând o împărţire şi mai fină, în mai multe diviziuni); fiecare dintre aceste grade defineşte de fapt precis, importanţa aspectului astral respectiv, împreună cu posibilitatea lui de manifestare obiectivă în timp. Cele 10 grade secrete de intensitate a forţei de impregnare subtilă sunt:

1) complet; efectul acestui aspect, foarte puternic susţinut de întreaga temă natală (astrogramă) producându-se întotdeauna exact la momentul prevăzut (calculat) cu anticipaţie pentru planeta respectivă; 2) 0,5 (jumătate), sau altfel spus 30de forţă. În acest caz, efectul va apare atunci când toate planetele vor fi în aceleaşi semne zodiacale ca în momentul naşterii nativului (nu neapărat la aceleaşi grade însă);

3) 1/4 (un sfert) sau 15de forţă (HORA):

4) 10de forţă (DRESHKANA); 5) 200' de forţă (NAVANSHA); 6) 150' de forţă (DVADASHANSHA), 7) 60′ (1) de forţă (TRINSHANSHA); 8) 1” (1/60′ ) de forţă (KALA); 9) 1”′ (1/60”) de forţă (VIPALA); 10) 1”″(1/60” ′) de forţă (TRUTI). Să presupunem acum, drept exemplu, pentru o mai mare claritate că, datorită unei anumite acţiuni, TEJAS TATTVA devine predominant în aura noastră; după ce acest TEJAS şi-a epuizat într-o anumită

25

măsură efectul, el va deveni apoi latent, remanifestându-se doar atunci când acelaşi aspect planetar care l-a produs se va repeta din nou. De îndată ce a trecut momentul precis în care o anumită culoare TATTVA-ică s-a manifestat preponderent în aura noastră, efectul său asupra corpului fizic începe să devină latent. El se va produce din nou atunci când planetele se vor afla din nou în aceleaşi case astrologice. Abia atunci o parte a forţei subtile astrale se va manifesta în acel moment, după care din nou forţa subtilă respectivă devine latentă, pentru a acţiona din nou, cu aceeaşi precizie şi intensitate numai în perioada (intervalul) care implică reproducerea respectivei conjuncturi astrale, sau eventual cu alte grade de intensitate, în funcţie de situaţia subtilă astrală (astrologică) a momentului. Dacă situaţia (configuraţia) de influxuri subtile planetare la un anumit moment nu este aproape deloc favorabilă manifestării aspectului considerat, atunci forţa de impact a acestuia asupra aurei noastre nu va fi, în acei moment, decât o simplă tendinţă, mai mult sau mai puţin latentă.

Toate aceste precizări, deşi succinte, reliefează faptul că impregnarea produsă de orice acţiune pe care o facem, oricât de măruntă ar putea fi, asupra corpului nostru PRANA-ic (bioenergetic), tinde să se manifeste din nou, automat, atunci când configuraţia subtilă astrală sau condiţia TATTVA-ică a momentului devine similară cu aceea din clipa realizării respectivei acţiuni. Ne apare deci evident din aceste scurte consideraţii, că este imperios necesară o profundă cunoaştere a astrologiei ezoterice în vederea aplicării perfecte a ştiinţei secrete a TATTVA-elor (TATTVA-JNANA). Tocmai de aceea se arată în acest cadru iniţiatic că, la nivelul canalelor energetice subtile (NADI- uri) ale corpului nostru PRANA-ic poate fi constatată o succesiune de manifestare a celor 7 curenţi TATTVA-ici; dintre aceştia doi sunt cei principali (unul YANG, solar (+) şi unul YIN lunar, (-)), ale căror reguli de succesiune le-am prezentat anterior. În legătură cu cele 3 tipuri de sufluri subtile vitale (respectiv SURYA SVARA (+), CHANDRA SVARA (+) şi SHUNYA SVARA (0)) şi aceştia (cei doi) pot fi modulaţi de toate cele 5 TATTVA-e, iar ceilalţi 5 sunt curenţii TATTVA-ici propriu-zişi. Toţi aceşti curenţi TATTVA-ici (cei 7 curenţi) influenţează de asemenea, în mod direct, funcţionarea corpului fizic, prin intermediul circuitelor nervoase şi sanguine (în aceste circuite nervoase sunt cuprinse printre altele cele 12 perechi de nervi cerebrali, cele 31 perechi de nervi spinali etc). Aceşti 7 curenţi sunt:

1) curentul subtil solar, în strânsă corelaţie cu câmpul subtil de forţă al Soarelui; 2) curentul subtil lunar, în strânsă corelaţie cu câmpul subtil de forţă al Lunii; 3) curentul subtil al lui PRITHIVI TATTVA, în strânsă corelaţie cu câmpul subtil de forţă al planetei Mercur; 4) curentul subtil al lui APAS TATTVA, în strânsă legătură cu câmpul subtil de forţă al planetei

Venus;

 

5) curentul subtil al lui TEJAS TATTVA, în strânsă legătură cu câmpul subtil de forţă al planetei

Marte;

 

6) curentul subtil al lui VAYU TATTVA, în strânsă legătură cu câmpul subtil de forţă al planetei

Jupiter;

7) curentul subtil al lui AKASHA TATTVA, în strânsă legătură cu câmpul subtil de forţă al planetei Saturn. Referitor la aceşti curenţi subtili TATTVA-ici, este deosebit de semnificativ că planetele corelate cu cele 5 TATTVA-e guvernează câte două semne zodiacale (unul (+), YANG şi unul (-).,YIN), generând astfel pe astrogramă (care este o reprezentare simbolică de tip MANDALA a aurei nativului) o extraordinară simetrie (vezi fig.6).

26

Pe de altă parte, la nivelul manifestării fizice concrete (corpul nostru fizic. ANNAMAYA KOSHA), numai 4 TATTVA-e dintre cele 5 sunt active (manifestate), respectiv, PRITHIVI, APAS, TEJAS şi VAYU iar AKASHA TATTVA nu este manifestată direct. Acest aspect este de altfel foarte bine reflectat de proiecţiile (punctele sau zonele de rezonanţă subtilă ale) semnelor zodiacale la nivelul corpului fizic, după cum se poate constata în figura nr.7. Prin urmare, putem afirma că de fapt condiţia noastră PRANA-ică reală este determinată în fiecare clipă de configuraţia momentană a curenţilor TATTVA-ici. În ceea ce priveşte KARMA individuală (care şi ea la rândul ei se exprimă tot prin interacţiunea subtilă a celor 5 TATTVA-e, ştiinţa secretă SVARA YOGA arată că, orice acţiune pe care o realizăm va intensifica (va amplifica într-un anumit grad), datorită REZONANŢEI ce survine în momentul respectiv, unul sau mai mulţi curenţi TATTVA- ici.

Efectul sau reacţia TATTVA-ică a acelei acţiuni - cauză îşi va putea face ulterior, din plin, apariţia în general numai atunci când, datorită legilor ciclice de succesiune a diverşilor curenţi şi subcurenţi TATTVA-ici, avem (prezentăm) din nou în aură aceeaşi configuraţie TATTVA-ică precum aceea din momentul-cauză şi care se va manifesta ATUNCI (datorită REZONANŢEI care survine) cu acelaşi grad de intensitate a forţei de impregnare subtilă.

Pe de altă parte, la nivelul manifestării fizice concrete (corpul nostru fizic. ANNAMAYA KOSHA), numai 4

27

AN VI C 6

= VA URMA =

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL- ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE ANTRENAREA RITMICĂ

(continuare la cursul nr. 5 An VI)

Datorita faptului că, în multe situaţii, această repetare ciclică (a condiţii existente atunci) necesită un timp foarte lung, fiind în realitate procese şi interacţiuni foarte complexe, efectul KARMA-ic apare în toate de-abia într-o existenţă (reîncarnare) viitoare. Notă importantă: Este însă evident; în lumina acestor informaţii acel yoghin care este plin de dăruire către divin şi care manifestă o

aceloraşi vorba de acele situaţii secrete, că constantă
aceloraşi
vorba de
acele situaţii
secrete, că
constantă

tenacitate va ajunge, când va fi suficient de avansat, să-şi controleze perfect toţi curenţii TATTVA-ici, folosind pentru aceasta drept focar principal de sprijin centrul mental de comandă AJNA CHAKRA (la nivelul căruia este atinsă stăpânirea deplină a celor doi curenţi polari fundamentali, SURYA SVARA (+) şi

CHANDRA SVARA (-), el putând astfel să pătrundă şi să se menţină mult timp în vidul median beatific, SHUNYĂ SVARA) şi astfel el îşi "arde" cu anticipaţie (îşi elimină în întregime) orice posibilă reluare a unor Configuraţii TATTVA-ice rele sau, cu alte cuvinte, nedorite de el. Acţionând astfel, el îşi distruge complet şi definitiv mai întâi toată KARMA sa de suferinţă, după care în final el, va transcende complet orice condiţionări KARMA-ice, eliberându-se de toate lanţurile Naturii (PRAKRITI) cu mare repeziciune, prin această formă secretă de YOGA (SVARA YOGA) care îi permite să treacă rapid dincolo de toate limitările, pasiunile, ataşamentele şi ignoranţa care sunt inerente condiţiei umane. Atunci când, la o fiinţă umană obişnuită, curenţii subtili TATTVA-ici rămân preponderent la nivelul lui SUSHUMNA NADI mult timp, va rezulta moartea corpului său fizic.

MOARTEA (PĂRĂSIREA CORPULUI FIZIC), DIN PERSPECTIVA INTERACŢIUNILOR COMPLEXE ALE CELOR 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE

Aşa cum am afirmat anterior, cele două forme fundamentale de moarte sunt: moartea "pozitivă" sau cerebrală şi moartea "negativă" sau cardiacă. Ambele situaţii sunt caracterizate de o fixare a curenţilor TATTVA-ici la nivelul canalului subtil median (SUSHUMNA NADI), aspect care determină automat intrarea TATTVA-elor care animau şi susţineau până atunci corpul fizic, într-o stare de potenţialitate (0).

28

Părăsirea corpului fizic la moarte poate avea loc însă şi prin alte NADI-uri, în fiecare dintre aceste cazuri existând o predominanţă a unei anumite TATTVA-e. Nuanţând astfel procesul părăsirii corpului fizic, observăm că există de fapt 6 categorii distincte de moarte, în funcţie de NADI-ul prin care sufletul individual, înveşmântat de teaca astrală (MANOMAYA KOSHA) şi de teaca bioenergetică (PRANAMAYA KOSHA), iese din corpul fizic, ajungând după aceea în diverse tărâmuri (sau lumi) subtile astrale care sunt specifice acelei căi de ieşire. Aceste 6 categorii sunt:

1) SUSHUMNA NADI, cu cele două tipuri fundamentale de moarte "cardiacă (-) şi cerebrală" (+). În textele secrete SVARA YOGA, se arată că moartea "cardiacă" (-) conduce în continuare sufletul individual către sfera de forţă subtilă a Lunii, iar moartea "cerebrala" (+) conduce sufletul către sfera de forţă subtilă a Soarelui. 2) NADI-urile corespunzând lui TEJAS TATTVA conduc JIVATMA către regiunea subtilă astrală denumită codificat (ocultată) în tradiţia secretă YOGA "muntele de foc sau RAURAVA" (în strânsă legătură cu sfera de influenţă subtilă, astrală a lui Marte); 3) NADI-urile corespondente lui APAS TATTVA conduc JIVATMA în regiunea astrală numită "muntele AMBARISHA" (AMBARISHA are în limba sanscrită sensul de zeiţă-mamă, forţă feminină generatoare (hrănitoare), care este de asemenea în strânsă legătură cu sfera de influenţă subtilă a lui Venus; 4) NADI-urile corespondente lui AKASHA TATTVA conduc JIVATMA în regiunea astrală numită ANDHATA MISRA (chintesenţa sau amestecul esenţial (MISRA) ascuns (ANDHATA), care este într-o strânsă corelaţie cu sfera de influenţă subtilă a lui Saturn. 5) NADI-urile corespondente cu VAYU TATTVA conduc JIVATMA în regiunea astrală numită KALASUTRA, denumire care s-ar putea traduce cu aproximaţie în limba română prin „structură subtilă (SUTRA) rezonanţă (KALA)” şi care este de asemenea într-o strânsă legătură cu sfera de influenţă subtilă a lui Jupiter; 6) NADI-urile corespondente cu PRITHIVI TATTVA conduc JIVATMA în regiunea astrală numită MAHAKALA (Marele Timp), care este de asemenea într-o strânsă legătură cu sfera de influenţă subtilă a lui Mercur. În cazul morţii "cardiace", PRANA individuală este condusă în sfera de influenţă subtilă a Lunii (CHANDRA LOKA), deoarece Luna este guvernatoarea tuturor curenţilor fluidici negativi (YIN) ai fiinţei, Energia PRANA-ică "negativizată" prin menţinerea ei neîntreruptă care generează preponderenţă în zona inimii (în plan subtil) va fi astfel atrasă spontan, pe baza legii universale a rezonanţei, în această direcţie fiind în final transferată în mod natural în "rezervoarele" PRANA-ice din această sferă astrală de forţă (CHANDRA LOKA), generatoare şi susţinătoare ale tuturor fluxurilor subtile YIN (-) de la nivelul viului, pe planeta Pământ. În această situaţie, structura informaţional-energetică a fiinţei umane (PRANA), ale cărei culori s- au "estompat" deja (şi-au pierdut din intensitate) în urma menţinerii ei într-o formă potenţială la nivelul lui SUSHUMNA NADI), este transferată sferei subtile de influenţă lunară, stabilindu-se aici într-o formă de viaţă oarecum pasivă: conştiinţa acelei fiinţe umane se găseşte într-o stare de vis (SVAPNA). În această stare, impregnările subtile TATTVA-ice deja existente se derulează în conştiinţa sa, cu o intensitate şi pe o durată direct proporţionale cu gradul şi calitatea forţei de impregnare subtilă, într-o manieră similară cu derularea viselor noastre obişnuite (care apar în timpul vieţii noastre terestre). Singura diferenţă faţă de

visele obişnuite constă în faptul că, în acea stare, impregnările nu se pot manifesta atât de intens şi de brusc încât să devină terifiante, condiţia conştiinţei umane aflată în CHANDRA LOKA fiind caracterizată de detaşare şi de un calm profund. Tot ceea ce am putut experimenta cândva în lumea fizică, tot ce am gândit, ce am văzut sau tot ce ne-a încântat - toate senzaţiile noastre de satisfacţie, bucurie, fericire, iubire,

libertate etc, pe care le-am trăit la un moment dat pe Pământ în ultima noastră încarnare, toate ne apar aici

29

(în CHANDRA LOKA) una după alta, pe fundalul unei stări de calm perfect. Impresiile neplăcute sau dureroase nu apar însă, deoarece durerea ia naştere atunci când o anumită impresie sau o anumită impregnare subtilă exercită o anumită constrângere asupra conştiinţei, care nu mai este astfel în armonie cu mediul său TATTVA-ic. În timpul sejurului său în această sferă astrală invizibilă (LOKA) a Lunii (CHANDRA), care poate dura uneori secole la rând, corpul astral individual (MANOMAYA KOSHA), întocmai ca şi corpul PRANA-ic (PRANAMAYA KOSHA), utilizează ca pe o SUI-GENERIS "hrană" subtilă toate impregnările astrale (generate de TATTVA-ele astrale) care sunt în strânsă legătură cu experienţele vieţii precedente şi acolo totul se desfăşoară după aceleaşi legi generale care au fost descrise şi pentru PRANAMAYA KOSHA. Datorită acestor fenomene, culorile subtile TATTVA-ice intense ale corpului astral sunt şi ele diminuate (estompate) gradat, adecvându-se pe de altă parte în mod permanent cu PRANAMAYA KOSHA, până când, în final, amândouă şi-au pierdut specificităţile vieţii precedente (cu alte cuvinte culorile aurice corespondente). Acum, despre PRANA individuală se poate spune că ea a dobândit o nouă aparenţă, iar despre psihismul individual (MANOMAYA KOSHA) se poate spune că are o nouă conştiinţă. Întrucât amândouă aceste învelişuri subtile ale fiinţei sunt acum într-o asemenea măsură "estompate", efectele TATTVA-ice acumulate datorită condiţiilor-cauză TATTVA-ice anterioare încep să se manifeste, într-o perfectă corespondenţă cu revenirea unor aspecte sau poziţii planetare conform cu cele existente în condiţiile TATTVA-ice-cauză şi acestea se manifestă direct proporţional cu forţa lor subtilă de impregnare. La un moment dat, aceste efecte ne vor atrage magnetic, datorită legii KARMA-ei (legea cauzei şi a efectului) din sfera subtilă de forţă a Lunii (CHANDRA LOKA) înapoi în câmpul PRANA-ic terestru. În ceea ce priveşte structura astrală, la acest stadiu ea nu-şi are încă foarte precis conturată noua individualitate, astfel încât este atunci pur şi simplu atrasă de structura PRANA-ică (PRANAMAYA KOSHA), oriunde ar fi condusă aceasta, conform KARMA-ei cu alte cuvinte, în virtutea afinităţilor ei, în vederea unei noi reîncarnări în planul fizic. Într-un mod cu totul similar se derulează evoluţia post-mortem a fiinţelor umane care au fost conduse după părăsirea corpului fizic în sferele subtile astrale corespondente fiecărei TATTVA-e (şi în strânsă corelaţie cu cele 5 planete tradiţionale) pe care deja le-am prezentat. Într-un mod oarecum asemănător se desfăşoară, de asemenea, sejurul şi revenirea individualităţilor umane din cele 5 stări cunoscute sub numele de infernuri. Aceste zone astrale foarte joase ca frecvenţă de vibraţie predominantă sunt rezervate acelora care, în existenţa lor trecută, fizică, au manifestat malefic într-un mod excesiv şi foarte violent diverse impregnări ale fiecărei TATTVA-e. În tradiţia secretă a sistemului SVARA YOGA se arată că aceste infernuri, specifice fiecărei TATTVA-e, sunt APROAPE TOTDEAUNA caracterizate de un "exces chinuitor" sau, altfel spus, "dureros". În toate aceste situaţii experienţa infernală este determinată de o predominanţă sfâşietoare, excesivă, exacerbată şi accentuat dizarmonioasă a unei anumite TATTVA-e. Acestea alcătuiesc împreună diferitele IADURI care reprezintă partea inferioară a astralului, cunoscută în tradiţia creştină drept

"GHEENA" sau Infem, în timp ce zonele elevate, sublime ale astralului, ierarhizate şi ele în funcţie de predominanţa benefică (armonioasă şi integrată însă) a celor 5 TATTVA-e, în ordinea crescătoare a frecvenţei lor predominante de vibraţie (de la PRITHIVI până la AKASHA), formează diversele paradisuri astrale sau aşa-zisele RAIURI. Deoarece intensitatea excesivă a impregnărilor TATTVA-ice, care este cauza durerii şi suferinţei din toate aceste infernuri, scade (estompându-se) gradat, în modul prezentat anterior, PRANA individuală

trece ulterior (după consumarea tuturor acestor excese TATTVA-ice dureroase, sau cu alte cuvinte după

30

perioade de suferinţă purificatoare necesitată (MERITATĂ) de KARMA negativă individuală) în sfera subtilă lunară (CHANDRA LOKA), urmând şi ea aici aceeaşi evoluţie pe care am descris-o mai înainte. Cazul părăsirii corpului fizic prin BRAHMARANDHRA (moartea "cerebrală", (+)) caracterizează, fără îndoială, o fiinţă umană care a depăşit deja condiţionările generale legate de timpul şi spaţiul obiectiv (KARMA fizică) şi care, în consecinţă, nu mai este absolut deloc obligată să se întoarcă (şi să se reîncarneze în mod obligatoriu) în planul fizic. După cum am precizat anterior, timpul obiectiv (KALA) este totdeauna cel care obliga corpurile PRANA-ice individuale aflate provizoriu în sfera de influenţă subtilă a Lunii (CHANDRA LOKA) să între treptat într-o condiţie TATTVA-ică tot mai „palidă” (estompată), pentru a se reîntoarce apoi, datorita revenirii ciclice a aceloraşi aspecte planetare corespondente respectivelor condiţii TATTVA-ice, în planul fizic.

Sfera de influenţă subtilă a Soarelui se află, prin nivelul său specific de vibraţie, deasupra timpului obiectiv şi tocmai de aceea ea nu este condiţionată de timp (reamintim că în astrologia ezoterică aceste sfere de influenţă subtilă sunt zone ale astralului, ele trebuind să nu fie niciodată confundate cu corpurile cereşti corespondente din planul fizic, întocmai cum la fiinţa umană centrii de forţă şi conştiinţă (CHAKRA-ele) sunt diferiţi de plexurile nervoase sau de glandele endocrine care le sunt, corespondente în planul fizic). Prin urmare, este evident că nu pot călători către sfera de influenţă subtilă solară decât acele rare fiinţe umane la care-nu mai există nici un fel de predominanţă a unei TATTVA-e în raport cu celelalte, cele 5 TATTVA-e fundamentale aflându-se în acest caz într-un perfect echilibru şi tocmai din această cauză atunci ele pot fi cu uşurinţă transcense. Este prin urmare evident că această stare foarte elevată de conştiinţă nu este accesibilă unei fiinţe obişnuite. Tradiţia secretă a sistemului SVARA YOGA susţine că ea îi caracterizează numai pe yoghinii avansaţi sau pe rarele fiinţe umane care, în timpul vieţii terestre (fizice) au atins deja un înalt grad de spiritualitate (Pentru lămuriri suplimentare este foarte util, în această direcţie, studiul atent şi aprofundat al lucrării ezoterice BARDO-TO-DOL, care este un veritabil ghid iniţiatic de decriptare a tainelor care fac posibilă atingerea şi menţinerea acestei stări extraordinare de conştiinţă chiar în momentul părăsirii definitive a corpului fizic. Chiar şi atunci însă când fiinţa umană aflată "în marea trecere" ratează, datorită ignoranţei sau a fricii, această şansă unică, ea mai are totuşi posibilitatea să opteze pentru alte condiţii TATTVA-ice superioare, corespunzând diferitelor paradisuri astrale. Toate acestea sunt posibile prin aplicarea corectă a tehnicilor şi metodelor revelate în acest inestimabil tratat practic al înţelepciunii tibetane, care pentru cel înţelept se dovedeşte a fi într-o perfectă corespondenţă cu ştiinţa secretă a sistemului SVARA YOGA). Printr-o practică intensă şi perseverentă a metodologiilor secrete YOGA, corpul PRANA-ic al aspirantului este astfel purificat gradat de diferitele sale culori predominante care îl condiţionau până atunci. Procedând astfel, aura sa dobândeşte treptat, pe măsura spiritualizării şi elevării sale lăuntrice, o tentă alb-strălucitoare; iar asupra unei asemenea structuri timpul şi condiţionările obişnuite nu mai au niciodată nici o putere. Tocmai din această cauză yoghinul trece direct, după părăsirea corpului fizic, în sfera de influenţă subtilă a Soarelui. Aurele celor care ajung astfel în sfera subtilă a Soarelui nu au culori distincte individualizante, prezentând toate aceeaşi tentă alb-strălucitoare, însă structurile lor superioare sunt totuşi diferite, putând fi astfel distinse una de alta datorită căii specifice (formei specifice de YOGA) pe care au urmărit-o în planul fizic, precum şi după calităţile spirituale pe care le-au aprofundat mai mult, graţie diferitelor metode YOGA practicate cu succes în viaţa terestră. În această stare (sfera astrală a Soarelui), conştiinţa nu mai depinde deloc precum în cazul şederii sale în CHANDRA LOKA, de diversele impregnări TATTVA-ice ale PRANA-ei individuale; practica YOGA sistematică a făcut dintr-o asemenea

31

fiinţă extrem de evoluată spiritual o entitate autonomă, independentă, suverană şi divin integrată clipă de clipă. Această stare este de fapt o formă de MOKSHA (eliberare) şi ea marchează în realitate eliberarea definitivă de planul fizic.

Cu toate acestea, în anumite situaţii, unele dintre aceste fiinţe cu o înaltă realizare spirituală pot reveni LA VOINŢĂ (dar niciodată obligate) pe Pământ (în planul fizic) dacă urmăresc aceasta, pentru a impulsiona spiritual prin ajutorul lor divin, detaşat şi prin compasiunea lor infinită evoluţia celorlalte fiinţe umane sunt foarte numeroase. În tradiţia milenară YOGA, relatările despre asemenea încarnări pline de graţie ale unor astfel de maeştri spirituali, legendarul yoghin şi realizat SHANKARA notează de pildă, în comentariul său la celebrul text al înţelepciunii indiene BRAHMASUTRA că APANTARTAMAH, unul dintre străvechii RISHI vedici (veritabile modele divine datorită gradului extrem de elevat al realizării lor spirituale), a reapărut în felul acesta pe Pământ sub forma lui KRISHNA DVAIPAYANA, către sfârşitul lui DVAPARA YUGA şi la începutul actualei KALI YUGA. Reiese deci, din aceste consideraţii referitoare la procesul părăsirii corpului fizic, din perspectiva ştiinţei secrete a TATTVA-elor (TATTVA JNANA) ca în realitate "acela care cunoaşte profund, printr-o experienţă directă şi nemijlocită, modul de generare, de transmisie, locurile subtile de manifestare, legile secrete şi aparenţa macrocosmică a PRANA-ei, devine nemuritor dobândeşte nemurirea spirituală) prin intermediul acestei cunoaşteri practice, directe" (PRASHNA UPANISHAD) Vom analiza acum, succint, în încheierea acestui studiu referitor la manifestările PRANA-ice ale fiinţei noastre, în lumina datelor iniţiatice SVARA YOGA, precizările cu privire la PRANA din străvechile compendii ale înţelepciunii practice YOGA care sunt UPANISHADELE.

MODUL DE GENERARE AL PRANA-EI

PRANA se naşte din ATMAN; ea se naşte în ATMAN întocmai ca umbra unui corp, afirmă

UPANISHADELE. Aşa cum orice corp fizic opac, de îndată ce este situat între lumina solară şi spaţiul aflat în spatele său, de cealaltă parte, proiectează o umbră în oceanul de PRANA, în mod asemănător PRANA este considerată la rândul său ca fiind o umbră ce apare în spiritul universal (ISHVARA) atunci când este generată de Mentalul Macrocosmic (MANU). Cu alte cuvinte, se poate spune ca PRANA este umbra lui MANU (Mentalul universal, care la nivelul Microcosmosului fiinţei umane se regăseşte în mod analogic în corpul astral, MANOMAYA KOSHA). Această aşa-zisă umbră, este cauzată de lumina Logosului divin creator care este centrul întregului univers, Soarele, împreuna cu toate stelele, îşi datorează apariţia. În aceasta umbră" care este în realitate PRANA, impregnărilor pe care ea (PRANA) le primeşte de la ideile mentale macrocosmice (sfera subtilă a lui MANU). Aceşti sori care sunt centri-focar de PRANA, devin apoi, la rândul lor, punctele de pornire pozitive ((+), YANG) ale unor dezvoltări ulterioare. Astfel, diverşii centri-focar Macrocosmici ai planului (universului) astral (MANU-şii), datorită faptului că îşi proiectează "umbra" cu ajutorul sorilor, dau astfel naştere în aceste "umbre", planetelor, Sorii, proiectându-şi la rândul lor propria lor „umbră" prin intermediul planetelor, dau naştere sateliţilor (cum ar fi Luna, în cazul Pământului). În continuare, aceşti diverşi centri-focar încep apoi la rândul lor să acţioneze asupra planetelor şi astfel energia subtilă solară dinamizatoare coboară în structurile informaţional-energetice (PRANAMAYA KOSHA-ele) ale acestor planete sub aspectul diferitelor forme de viaţă, printre care şi fiinţa umană.

APARENŢA MACROCOSMICĂ A PRANA-EI

În cadrul sistemului nostru solar, PRANA este în tocmai ca un imens ocean de viaţă subtilă, având Soarele împreună cu sfera sa subtilă de forţă drept centru-focar. Ea prezintă însă două faze de existenţă:

PRANA propriu-zisă, sau energia subtilă vitală pozitivă (solară (+)) şi RAYI, energia subtilă vitală

32

negativă (lunară (-)), PRANA pozitivă reprezintă la nivel planetar fazele "nordică" şi "estică", în timp ce PRANA negativă (RAYI) reprezintă fazele sudică şi vestică ale curenţilor de viaţă subtilă planetari. În fiecare clipă de existenţă a vieţii terestre, există astfel centrii nord şi sud ai PRANA-ei, ca şi jumătăţile sale estică şi respectiv vestică. Fiecărei secvenţe temporale infinitezimale sau, altfel spus, fiecărui TRUTI (atom), îi corespunde, prin rezonanţă, nenumărate alte TRUTI-uri (fiecare dintre ele constituind un organism perfect) ce există în spaţiu (atomi spaţiali). Vom explica în continuare această afirmaţie: diviziunile ultime ("atomii") ale spaţiului şi timpului sunt aceleaşi: un TRUTI. Această viziune esenţială asupra spaţiului şi timpului are la bază, pe de o parte, discontinuitatea lumii materiale şi, pe de altă parte, mai are la bază substratul ultim, comun, al acestor două categorii fundamentale ale manifestării. Să considerăm acum, spre exemplu, un TRUTI temporal. După cum am arătat deja, în fiecare clipă razele TATTVA-ice ale PRANA-ei se îndreaptă în toate direcţiile şi astfel ajung să se manifeste de la un punct oarecare al spaţiului (TRUTI spaţial) la altul. Prin urmare, este evident că fiecare TRUTI spaţial este în realitate o imagine fidelă ce există la scara particulelor elementare, a întregului ocean de PRANA, iar această oglindire apare pe baza acestor reflexii sau legături (care transcend atât timpul, cât şi spaţiul) create datorită legii fundamentale a corespondenţei analogice şi a reflexiei. În conformitate cu această lege, "PARTEA este integrată şi prezentă în TOT, iar TOTUL se află în mod analogic reflectat în PARTE". Cu alte cuvinte, fiecare TRUTI spaţial este, după cum am spus, o imagine holografică a întregului ocean de PRANA, cu toţi centrii-focar existenţi în el, precum şi cu toate legăturile şi conexiunile subtile dintre ei; fiecare TRUTI este, privind din acest punct de vedere, un organism perfect. Deoarece toate aceste TRUTI-uri sunt, la modul esenţial, similare, este uşor de înţeles că următoarele condiţii spaţio-temporale diferenţiază totuşi TRUTI-urile prin culoarea, aparenţa şi forma lor specifică:

1) distanţa faţă de Soare; 2) înclinaţia faţă de axa de rotaţie a Soarelui.

=VA URMA=

AN VI C 7

33

-INFORMAŢII SECRETE- PANCHA TATTYA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMATIONAL- ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE ANTRENAREA RITMICĂ

(continuare la cursul nr. 6 an VI).

Dacă luăm în consideraţie cazul planetei noastre (PĂMÂNTUL), atunci acea zonă subtilă PRANA-ică solară care dă naştere vieţii terestre este ECLIPTICĂ deoarece ea depinde atât de distanţa până la Soare cât şi de înclinaţia axei de rotaţie a Pământului (Ecliptica = marele cerc al sferei cereşti, descris de Soare datorită mişcării sale proprii aparente sau de Pământ datorită mişcării sale reale de revoluţie în jurul Soarelui; tot prin ecliptică se mai înţelege şi planul determinat de acest cerc (vezi

fig.1)).

-INFORMAŢII SECRETE- PANCHA TATTYA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E

Prin urmare, fiecare TRUTI (atom) de spaţiu de pe ecliptică este în realitate un veritabil organism individual, autonom. Atunci când Pământul îşi urmează cursa lui anuală, deci, altfel spus, atunci când de fapt se succed TRUTI-urile temporale, TRUTI-urile permanente ale spaţiului trec atunci la rândul lor, prin modificări adecvate ale fazelor lor de viaţă. Cu toate acestea, caracteristicile lor permanente (esenţiale) nu le sunt niciodată alterate, ele (TRUTI-urile) păstrându-şi astfel nealterată întreaga lor individualitate. Aceste TRUTI-uri ale spaţiului sunt afectate în fiecare moment de influenţele subtile planetare într-un mod specific, care depinde şi de distanţa fiecărei planete faţă de Soare precum şi de înclinaţia axelor lor de rotaţie, acestea din urmă (axele lor de rotaţie) cauzând diferitele modificări ale fazelor de viaţă ale TRUTI- urilor.

-INFORMAŢII SECRETE- PANCHA TATTYA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E

Pe de altă parte, fiecare TRUTI spaţial, deşi îşi menţine permanent legătura subtilă (energetică) cu toate planetele sistemului solar, îşi mai trimite totodată din poziţia sa precisă pe care o are pe ecliptică, propriile sale radiaţii TATTVA-ice invizibile, în toate direcţiile spaţiului. Datorită acestui proces, respectivele radiaţii subtile TATTVA-ice ajung astfel şi pe Pământ. O condiţie esenţială a menţinerii vieţii pe Pământ este echilibrarea curenţilor cosmici pozitivi şi negativi sau, altfel spus, a fazelor PRANA (+) şi RAYI (-) ale energiei subtile solare.

34

Atunci când, într-un anumit TRUTI de pe ecliptică, aceste două faze polare ale materiei subtile vitale sunt la fel de puternice, radiaţiile TATTVA-ice care ajung de la acel TRUTI pe Pământ însufleţesc şi susţin organismele vii de pe planeta noastră. În clipa în care echilibrul celor două faze polare PRANA-ice este serios perturbat, din cauza influenţelor TATTVA-ice ale celorlalte planete sau din orice altă cauză, survine moartea (părăsirea acelui organism de către PRANA). Acest aspect înseamnă de fapt că radiaţiile TATTVA-ice ale celor mai multe TRUTI-uri, care ajung pe Pământ, încetează atunci să mai susţină din punct de vedere informaţional-energetic corpul fizic respectiv, deşi ele intră în continuare în aura acestuia. Acest fenomen se produce atunci datorită depolarizării profunde pe care am explicat-o mai înainte; cu toate acestea, fiecare TRUTI rămâne mai departe nealterat în esenţă, rămânând permanent la locul său de pe ecliptică. Revenind acum şi cu alte explicaţii utile, pentru o nuanţare cât mai profundă care se impune în contextul actual, trebuie să mai adăugăm că în cazul procesului morţii (părăsirii definitive a corpului fizic de către fiinţa umană) în ştiinţa secretă SVARA YOGA se arată că atunci fiecare TRUTI (atom subtil) al aurei fiinţei care tocmai a intrat în starea post-mortem va fi imediat atras, pentru repolarizare într-o anumită zonă specifică a spaţiului, ale cărei legi de predominantă polară relativă (pozitivă sau negativă) coincid ca mod de manifestare cu starea predominantă a aurei acelei fiinţe. Astfel, spre exemplu, atunci când faza energetică negativă (RAYI) predomină, energia subtilă a TRUTI-urilor aurice este transferată în sfera subtilă a lunii, CHANDRALOKA (cazul morţii "cardiace"). În mod similar, energia TRUTI-urilor aurice poate fi imediat atrasă magnetic, prin rezonanţă, către alte sfere subtile de influenţă planetară (cele 6 tipuri de "moarte TATTVA-ică" de care am vorbit anterior), în cazul predominanţei în aura respectivei fiinţe umane a unui anumit curent TATTVA-ic. Atunci însă când echilibrul PRANA-ic este restabilit (datorită fenomenelor de compensare şi de neutralizare deja menţionate ce au loc în timpul sejururilor post-mortem ale sufletului individual în diferitele sfere subtile planetare de influenţă subtilă) după ce a fost complet încheiată perioada şederii în astral, energia (reînnoită) a TRUTI-urilor aurice ale respectivei fiinţe umane este după aceea transferată din nou în planul fizic, pe Pământ, dacă respectiva fiinţă nu a atins încă starea de eliberare spirituală de toate legăturile KARMA-ice terestre (situaţie privilegiată) care, din câte ştim, corespunde părăsirii corpului fizic prin BRAHMARANDHRA şi despre care noi am vorbit pe larg anterior. Aceasta este, putem spune într-o descriere succintă şi destul de simplificată, aparenţa macrocosmică a PRANA-ei şi influenţa ei suverană, care este nuanţată prin intermediul celor 5 TATTVA- e fundamentale care apoi se manifestă asupra tuturor organismelor de pe Pământ.

INVIZIBILITATEA - NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Pentru a aborda cât mai profund din perspectiva TATTVA-elor acest domeniu care este studiat parţial şi în cadrul parapsihologiei, este necesară mai întâi o prezentare sintetică a aspectelor esenţiale care sunt caracteristice vizibilităţii pentru că, în cazul unei viziuni mai profunde, ceea ce este sau pare invizibil pentru simţurile fizice (datorită, în realitate, unor frecvenţe de vibraţie predominant superioare acestora, după cum am arătat anterior. În cadrul lecţiei speciale referitoare la organele de simţ) este totuşi perfect vizibil şi accesibil pentru alte dimensiuni sau, cu alte cuvinte TĂRÂMURI (de exemplu cele astrale) ale senzorialului. După cum am mai arătat deja, simţul vederii se află în Microcosmosul fiinţei umane în strânsă legătură cu TEJAS TATTVA (eterul subtil luminos) şi cu centrul subtil de forţă MANIPURA CHAKRA. Cu alte cuvinte, capacitatea noastră APARENT BANALĂ de a putea vedea normal obiectele şi fiinţele din planul fizic este direct proporţională cu gradul de acumulare, dinamizare şi rafinare al lui TEJAS TATTVA în aura individuală. Pe de altă parte, abilitatea paranormală de a ne putea "ecrana" fulgerător şi

complet de privirile altor fiinţe este şi ea, la rândul ei, dependentă de o anumită forţă subtilă TAINICĂ de

35

influenţă (radiaţie) TATTVA-ică a aurei individuale a aceluia care a atins această putere (SIDDHI) fiind şi ea la rândul ei în primul rând legată tot de gradul de acumulare al lui TEJAS TATTVA în aura celui care manifestă această PUTERE. Pentru a putea înţelege cât mai clar aceste aspecte, vom porni acum de la un exemplu simplu, considerând în mod analogic că starea propriu-zisă de invizibilitate este într-un anume fel similară învăluirii într-un "nor" foarte gros (ceva oarecum asemănător cu invizibilitatea are loc, după cum se ştie şi în cazul anumitor specii de sepii care, de îndată ce sunt atacate, emană fulgerător un lichid întunecat care acoperă şi "ecranează" întreaga zonă în care ele se află pentru a face astfel să nu mai poată fi văzute). Faptul că un nor reprezintă, în speţă, o imensă cantitate de electroni, este cheia care îi permite să

facă să devină complet INVIZIBILE lucrurile şi fiinţele pe care el le acoperă. Oamenii de ştiinţă ştiu la ora actuală că un astfel de nor va absorbi toate razele de lumină care îl pătrund, reducând reflexia lor la zero şi ascunzând astfel privirilor toate obiectele şi fiinţele pe care el (norul) le înconjoară atunci. Parafrazând în acest sens o veche expresie a înţelepciunii ezoterice, putem spune că, "pentru a cunoaşte invizibilul, trebuie mai întâi să cunoaştem ceea ce este vizibilul. Să presupunem, prin urmare, că la un moment dat ne aflăm într-o cameră cufundată complet în întuneric; în această cameră se găsesc o mulţime de obiecte diferite, pe care noi nu le putem vedea, deoarece nu există nici o sursă de lumină. Aşadar, atunci putem spune că tot ceea ce există în respectiva cameră este pentru noi invizibil. Pentru a putea percepe în această situaţie obiectele sau fiinţele avem nevoie de lumină şi, eventual, pentru aceasta, vom utiliza spre exemplu o mică lanternă de buzunar. În noua situaţie vom remarca însă că vom putea vedea doar acele obiecte asupra cărora îndreptăm fasciculul de lumină al lanternei, celelalte lucruri din cameră continuând să rămână mai departe, pentru noi în întuneric, deci, cu alte cuvinte, ele vor fi şi vor rămâne invizibile pentru noi. Analizând cu atenţie aceste aspecte simple, putem trage totuşi nişte concluzii deosebit de interesante în primul rând ne dăm seama că, pentru a putea vedea, avem neapărat nevoie de lumină (sau, altfel spus, avem nevoie nu numai de TEJAS TATTVA ci şi de o anumită dinamizare a acestuia) căci, pentru noi, ochii nu sunt altceva decât nişte organe specifice care sunt în mod adecvat sensibile la influenţa luminii. Mai tragem concluzia, de asemenea, că lanterna devine vizibilă întrucât ea reprezintă însăşi sursa luminii. Ceea ce nu este totuşi aşa de evident îl constituie faptul că orice obiect ar lumina lanterna, acesta devine el însuşi o sursă de lumină, datorită procesului de reflexie a luminii. Într- adevăr, atunci când un fascicul de lumină este îndreptat asupra unui obiect oarecare, rezultatul poate fi următorul: 1) fie lumina este reflectată; 2) fie ea este refractată; 3) lumina este absorbită. Cea mai uşoară modalitate pentru a înţelege aceste aspecte este cea a analogiei. Să ne imaginăm în continuare că avem o puşcă şi că exersăm trăgând cu ea la ţintă pe un câmp. Dacă vom trage într-o carte groasă, atunci glonţul va fi absorbit de aceasta; dacă vom ţinti o prăjitură, glontul va trece prin ea fără să întâmpine nici o rezistenţă; iar dacă vom trage într-o stâncă de granit atunci glonţul va ricoşa. Diferenţele înregistrate se datorează, bineînţeles, densităţii materiei care formează cele trei ţinte. Prin analogie, acelaşi lucru se remarcă şi în cazul luminii. Raza de lumină reprezintă, practic, un şuvoi de nenumărate "gloanţe" pe care, la ora actuală, oamenii de ştiinţă le numesc FOTONI. Aceştia reprezintă minuscule condensări sau pachete de energie care se comportă foarte asemănător cu gloanţele din exemplul de mai sus. Când fotonii ajung la o suprafaţă foarte tare, ei sunt respinşi înapoi; când suprafaţa este permeabilă, ei o parcurg cu uşurinţă, iar când aceasta prezintă caracteristici medii, fotonii sunt absorbiţi. Totuşi, situaţia este puţin mai complicată în cazul luminii, deoarece, spre deosebire de plumbul gloanţelor, ea prezintă un caracter dual, având simultan o natură atât electrică cât şi magnetică. Din această cauză, tot ceea ce vine în contact cu lumina poate fi caracterizat din două perspective: o sensibilitate a substanţei respective faţă de natura electrică a luminii, această trăsătură numindu-se PERMITIVITATE şi

o sensibilitate faţă de natura magnetică a luminii, trăsătură care este numită PERMEABILITATE. Chiar şi

36

AKASHA TATTVA, fiind o formă foarte subtilă a materiei, ea, la rândul său, are anumite caracteristici, incluzând permitivitatea şi permeabilitatea; acestea reprezintă de altfel etaloanele pentru permitivităţile şi permeabilităţile relative ale celorlalte substanţe existente. Astfel, dacă permeabilitatea lui AKASHA TATTVA (de fapt este necesar să se ştie că acest AKASHA este o sub-TATTVA a lui PRITHIVI

TATTVA) se consideră a fi egală cu 1 (ea fiind, prin analogie, practic făcută egală cu cea a apei), atunci permeabilitatea cobaltului este 250, a fierului 5000, a aluminiului 1,000021 etc. Acelaşi sistem se aplică şi permitivităţii. Pentru a observa influenţa acestor două caracteristici ale substanţelor asupra luminii, oamenii de ştiinţă le-au combinat într-un număr ce caracterizează fiecare substanţă în parte şi care, în realitate, reprezintă rădăcina pătrată a raportului dintre permeabilitatea şi permitivitatea substanţei respective; acest număr a fost denumit IMPEDANŢA COMPLEXĂ INTRINSECĂ a acelei substanţe. Într-o accepţiune largă, el ne oferă informaţii cu privire la tăria sau rezistenţa unei anumite substanţe faţă de factorii externi care pot acţiona asupra ei. Astfel, cu cât impedanţa complexă intrinsecă va avea valori mai ridicate, cu atât substanţa respectivă va fi mai rezistentă în calea fotonilor luminii; tocmai de aceea, la o anumită valoare, aceştia vor fi chiar respinşi sau, cu alte cuvinte, reflectaţi de suprafaţa substanţei. O astfel de valoare la care are loc fenomenul reflexiei fotonilor de lumină poartă numele de CONDIŢIE LIMITĂ, fiind esenţială pentru realizarea reflexiei şi, prin aceasta, a vizibilităţii obiectelor înconjurătoare. Acest lucru este relativ uşor de înţeles.

=VA URMA=

YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA ALE) ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 3, An 6)

SUTRA 15: Pentru cel cu adevărat înzestrat cu o mare putere de discriminare spirituală (VIVEKA),

totul este în cele din urmă numai suferinţă, datorită consecinţelor bune sau rele care, în final, trebuie să fie în mod obligatoriu suportate şi care cel mai adesea rezultă din: schimbare (PARINAMA), anxietate generată de grijile inerente ale vieţii (TAPA) şi întipăriri latente ale minţii (SAMSKARA-uri) (care dau naştere dorinţelor) precum şi datorită conflictului dintre tendinţele Naturii (GUNA) şi feluritele modificări ale minţii (VRITTI-uri).

EXISTĂ O CALE SIGURĂ PRIN CARE SUFERINŢA ESTE COMPLET ANIHILATĂ.

COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 16: Numai yoghinii avansaţi spiritual şi veritabilii înţelepţi sunt într-adevăr capabili să intuiască cu anticipaţie suferinţa viitoare care, CHIAR DACĂ DEOCAMDATĂ NU ESTE, urmează totuşi să se manifeste ca o consecinţă (EFECT FIRESC) a acţiunilor trecute pe care omul le-a făptuit cândva. Această suferinţă viitoare care în mod cert se profilează chiar

dacă nu a ajuns încă să se manifeste, poate şi chiar trebuie să fie evitată de către yoghinul tenace care aspiră în mod ferm să-şi modifice destinul de suferinţă cu ajutorul liberului arbitru. SUTRA 16: Suferinţa cea viitoare (a yoghinului) care deocamdată încă nu s-a manifestat (sau AGAMI KARMA) poate şi chiar trebuie să fie în întregime evitată.

CAUZELE SUFERINŢEI

COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 17-24: Legătura sau lanţul înrobitor ce apare şi este menţinut între cunoscător şi cunoscut sau, cu alte cuvinte. Între PURUSHA şi PRAKRITI dă naştere întregului lanţ de suferinţe; caracteristicile lui PRAKRITI şi ale lui PURUSHA; stadiile GUNA- elor; PRAKRITI există numai pentru a ajunge să se desăvârşească eliberarea spirituală a lui PURUSHA, iar după eliberarea spirituală a lui PURUSHA, ea (PRAKRITI) devine complet iluzorie şi apare ca fiind inexistentă pentru yoghin. Scopul esenţial al uniunii dintre PURUSHA şi PRAKRITI este doar cunoaşterea

ADEVĂRULUI ULTIM. Cunoaşterea ADEVĂRULUI ULTIM îl face DOAR pe yoghinul eliberat

37

spiritual să realizeze că în realitate Natura nu există decât pentru conştiinţă şi prin intermediul conştiinţei, iar în final (atunci când fiinţa umană atinge desăvârşirea spirituală) conştiinţa se eliberează numai prin intermediul Naturii (cu ajutorul lui PRAKRITI). SUTRA 17: Cauza fundamentală a suferinţei (HEYA) (care poate şi trebuie să fie evitată) este asocierea şi uniunea sau, cu alte cuvinte, identificarea prin care dispare clara distingere dintre Adevăratul văzător suprem şi etern (DRASHTI) (sau, cu alte cuvinte, cel care totdeauna într-adevăr cunoaşte sau PURUSHA) şi ceea ce este văzut (DRISHYA) (sau, cu alte cuvinte, ceea ce este de cunoscut sau PRAKRITI). SUTRA 18: Cea care este de văzut (DRISHYA) (sau, cu alte cuvinte, cognoscibilul sau PRAKRITI) are caracteristicile luminii (PRAKASHA) (care este în strânsă legătură cu SATTVA GUNAJ, activităţii (KRIYA) (care este în strânsă legătură cu RAJAS GUNA) şi stabilităţii (STHITI) (care este în strânsă legătură cu TAMAS GUNA); ea constă din elemente (BHUTA-uri) şi din organele de simţ şi de acţiune (INDRIYA-uri), iar scopurile sale esenţiale sunt experienţa (BHOGA) şi eliberarea spirituală (APARAVARGA). SUTRA 19: Stadiile caracteristice calităţilor Naturii (GUNA) sunt: cel particularizat (cu diferenţe, definibil, aparţinând planului grosier, care cuprinde 16 elemente: BHUTA-urile, JNANENDRIYA-urile, KARMENDRIYA-urile şi MANAS) (VISHESHA), cel neparticularizat (indefinibil, nespecializat, aparţinând planului sau universului subtil ori astral care cuprinde 6 elemente: TANMATRA-urile şi AHAMKARAJ (AVISHESHA), cel disolubil (doar în energia primordială, având un singur semn distinctiv, aparţinând planului sau tărâmului arhetipal care cuprinde un singur element BUDDHI) (LINGAMATRA) şi cel indisolubil (energia primordială, esenţa ultimă manifestată sau PRAKRITI) (ALINGA). SUTRA 20: Adevăratul Văzător suprem şi etern (DRASHTA) (sau, cu alte cuvinte, ultimul subiect cunoscător sau PURUSHA) este conştiinţă pură, dar deşi El este absolut pur (atunci când acesta (PURUSHA) se află înglobat în Natură fără să se autodistrugă clar de aceasta), datorită acestei asocieri care îl face sa nu se mai poată distinge clar pe sine ca fiind în realitate SINELE NEMURITOR SUPREM, El percepe, datorită acestei uniuni, numai cu ajutorul organelor de simţ şi prin intermediul minţii. SUTRA 21: Cea care este atunci obiectul vederii (DRISHYA) (sau, cu alte cuvinte, PRAKRITI şi universul său manifestaţi există de fapt numai de dragul (şi în scopul revelării)lui PURUSHA (iar existenţa lui PRAKRITI nu este altceva decât o reflectare parţială a existenţei veritabile a Sinelui Nemuritor Divin). SUTRA 22: Doar pentru acela care şi-a atins cu adevărat ţelul (sau care, cu alte cuvinte, s-a eliberat spiritual complet de obiectul văzut sau PRAKRITI), acesta devine ATUNCI non-existent (în sensul că în realitate finalitatea sa a fost realizată), însă pentru ceilalţi (şi prin ceilalţi) el (ţelul) continuă să existe, deoarece este şi continuă să fie comun tuturor până când şi ei îl vor atinge fiecare. SUTRA 23: Scopul suprem al uniunii (SAMYOGA) lui (respectiv a uniunii lui PURUSHA cu PRAKRITI) este realizarea nemijlocită a cunoaşterii veritabile, ultime prin experimentarea directă a naturii DIVINE, eterne esenţiale (SVARUPA) care totodată face posibilă atingerea şi realizarea deplină prin aceasta a tuturor puterilor paranormale (SIDDHI- uri) care sunt inerente şi care în realitate permit a stăpâni (totul în cazul lui PURUSHA), făcând astfel cu putinţă ca orice în Natură să poată fi stăpânit (în cazul lui PRAKRITI). SUTRA 24: Cauza principală a uniunii (asocierii) (SAMYOGA) (dintre PURUSHA şi PRAKRITI) este ignoranţa (AVIDYA).

= VA URMA =

38

AN VI C 8

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE . CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL- ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE. INVIZIBILITATEA - NOŢIUNI INTRODUCTIVE

(continuare la cursul nr. 7 An VI)

Să presupunem, de pildă, că efectuăm o alergare uşoară, în timpul căreia mintea noastră devine profund absorbită în rezolvarea unei anumite probleme, astfel încât nu mai remarcăm eventualele obstacole din calea noastră. Ca urmare, la un anumit moment dat ne izbim de un zid; suprafaţa acestui zid reprezintă condiţia limită despre care am vorbit, iar respingerea corpului nostru în urma izbirii de zid semnifică REFLEXIA TOTALĂ a corpului. Locul precis în care are loc schimbarea bruscă a impedanţei (de la cea specifică aerului, cu o valoare scăzută, prin care corpul nostru se putea deplasa fără oprelişti şi cea a zidului alcătuit din cărămizi, având o impedanţă mult mărită) este însăşi suprafaţa peretelui. Însă condiţia limită a aceleiaşi substanţe poate fi diferită pentru diferite tipuri de energie cu care se confruntă acea substanţă. De exemplu, sticla incasabilă este transparentă pentru fotonii de lumină, însă opacă şi de netrecut pentru gloanţele din plumb. În ceea ce priveşte acele obiecte sau substanţe care sunt opace atât faţă de acţiunea luminii, cât şi faţă de cea a gloanţelor din metal, yoghinii avansaţi ştiu prea bine că ele devin în schimb perfect transparente pentru corpul astral al omului. Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care o persoană care realizează o proiecţie astrală (cu alte cuvinte, care se dedublează în mod conştient în planul astral, utilizând atunci ca vehicul al diferitelor ei acţiuni propriul corp astral) nu întâmpină nici o oprelişte din partea uşilor, zidurilor cât şi a altor substanţe opace, pentru a se putea deplasa nestingherită, dar care altfel - la nivelul corpului fizic - i-ar fi obstrucţionat acestuia deplasarea, limitându-i posibilităţile de acţiune. Pe de altă parte, ceea ce pentru corpul grosier nu ar reprezenta nici un obstacol în planul fizic, pentru corpul astral se dovedeşte a fi uneori o barieră de netrecut. Fotonii de lumină se comportă totuşi, într-un mod oarecum diferit de gloanţele de plumb din exemplul nostru; dacă vom trage mai multe astfel de gloanţe într-o stâncă de granit, acestea vor fi complet reflectate (respinse) înapoi; însă o rază de lumină care ajunge la suprafaţa limită a unui obiect opac, va fi reflectată doar ÎNTR-UN ANUMIT PROCENT, o parte a fotonilor reuşind să străbată bariera impusă de caracteristicile suprafeţei. Dacă lucrurile nu s-ar petrece astfel, toţi am fi, probabil, orbiţi de atâta lumină. De exemplu, stratul alb de zăpadă are caracteristica de a reflecta într-o măsură foarte mare lumina. În nopţile cu lună plină, lumina provenind de la lună şi reflectată de zăpada aşternută pe pământ este suficientă pentru a ne permite să citim fără probleme, în timpul zilei trebuind chiar să ne luăm anumite

AN VI C 8 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE . CONSIDERAŢII EZOTERICE CU

39

precauţii împotriva suprasolicitării ochilor, deoarece intensitatea luminii venind de la soare şi reflectată de zăpadă este cu mult mai puternică. Impedanţa complexă intrinsecă a lui AKASHA TATTVA (este vorba de fapt de proiecţia lui AKASHA TATTVA din planul fizic, deci, altfel spus, de AKASHA în PRITHIVI (una dintre cele 5 sub-

TATTVA-e ale lui PRITHIVI TATTVA)) este de 377 ohmi. Cu cât impedanţa unei anumite substanţe este mai apropiată de această valoare (377 ohmi), cu atât lumina va fi reflectată mai puţin şi invers: cu cât valoarea ei va fi mai mare de 377, lumina va fi reflectată mult mai mult. Dacă o substanţă sau un obiect va avea o impedanţă de exact 377 ohmi, atunci lumina NU VA MAI FI DELOC REFLECTATĂ, ea fiind complet absorbită sau refractată de acel obiect. Însă reflexia nulă a luminii înseamnă în realitate INVIZIBILITATEA obiectului respectiv; el nu mai reflectă deloc lumina, astfel încât ochii noştri nu mai primesc nici un fel de informaţie de la el. În aceste condiţii, VIZIBILITATEA ACELUI OBIECT ESTE EGALĂ CU ZERO.

INVIZIBILITATEA CORPULUI UMAN

Una din posibilităţi pentru ca trupul nostru să devină invizibil ar fi aceea ca razele de lumină să se curbeze, înconjurându-l, şi astfel ele nu se vor mai reflecta de materia opacă ce-l defineşte. Această variantă prezintă însă unele dificultăţi; una dintre acestea ar fi că lumina se deplasează de obicei în linie dreaptă, fie că noi dorim acest lucru sau nu. Desigur, există şi posibilităţi pentru a o curba; de pildă, în experienţa creionului cufundat într-un pahar plin pe jumătate cu apă, partea creionului cufundată în apă pare a fi complet ruptă de cea rămasă în exterior, în aer. Explicaţia este aceea că, de fapt, razele de lumină sunt cele care şi-au curbat traiectoria; experimental s-a demonstrat că, atunci când lumina trece din aer în apă, ea tinde să-şi micşoreze viteza şi această micşorare a vitezei determină curbura razelor de lumină. Cu toate că s-a obţinut un astfel de efect, creionul continuă să rămână totuşi vizibil şi este destul de dificil să ne închipuim cum am putea să acţionăm mai departe pentru a-1 face INVIZIBIL. Posibilitatea absorbţiei totale a luminii de către corpul uman, pentru ca acesta să devină invizibil, este o altă variantă, într-un astfel de caz, afirmaţiile yoghinilor avansaţi în practicile şi metodele secrete SVARA YOGA, vorbesc despre un fel de „NOR" sau "VĂL" foarte subtil creat printr-o adecvată şi constantă concentrare mentală, care acoperă corpul uman. Într-un astfel de caz, s-a pune problema posibilităţii de a vedea, totuşi, fie lucrul acoperit, fie ceea ce îl acoperă ("NORUL" respectiv). Cu toate acestea, în acest context, important nu este dacă putem VEDEA ceva, ci mai curând dacă vrem să ne uităm la acel ceva. "Norul" respectiv este vizibil, poate, într-o măsură foarte mică, dar descoperim cu uimire faptul că acest lucru nu este în măsură să ne atragă neapărat atenţia pentru a-l observa. Există un fel de ierarhie a ceea ce este important de a fi observat atunci când intrăm de pildă, într-o încăpere sau când ne aflăm pur şi simplu pe stradă sau în natură. Ceea ce nu va fi practic deloc remarcat se constituie într-o condiţie oarecum stranie şi foarte greu de observat în atmosfera înconjurătoare, condiţie ce defineşte invizibilitatea corpului unei persoane sau a unui obiect. Este evident că, dacă lumina este absorbită de o substanţă opacă - de exemplu, de o bucată de lemn - ea este de fapt absorbită doar de atomii ce alcătuiesc acea substanţă; şi, întrucât atomii au în componenţa lor un anumit număr de electroni, rezultă că electronii constituie un element important în procesul de absorbţie a luminii în special electronii din straturile exterioare ale atomilor, numiţi şi ELECTRONI DE VALENŢĂ, absorb de regulă lumina într-o mare măsură. Datorită anumitor legi atomice bine stabilite, electronii de valenţă ai unei substanţe (în cazul nostru: lemnul) pot absorbi doar acei fotoni de lumină care prezintă un minimum energetic asociat propriei valori energetice a electronilor de valenţă. De exemplu, dacă un electron de valenţă necesită o energie minimă de 2 electroni-volţi şi apare un foton cu o energie doar de 1.5 electroni-volţi, atunci acesta nu va fi

absorbit; dacă însă se va ivi un alt foton cu o energie de 3 electroni volţi, el va fi în mod automat absorbit.

40

Odată cu această absorbţie, fotonul încetează să mai existe, deoarece el reprezintă o simplă condensare de energie luminoasă (legată de TEJAS TATTVA) având o anumită valoare (nu toţi fotonii de lumină au aceeaşi culoare); astfel, este cunoscut că există fotoni de culoare verde, galbenă, roşie şi chiar albastră. Fiecare dintre aceste culori este asociată unei anumite frecvenţe de vibraţie; celebrul fizician Max Planck a descoperit că aceste frecvenţe de vibraţie sunt direct proporţionale cu energia fotonului, exprimată în electroni-volţi. Următoarea concluzie pe care o putem trage este aceea că, dacă electronii au puterea de a absorbi fotonii de lumină atunci când fac parte dintr-un atom, ei prezintă aceeaşi caracteristică şi atunci când sunt liberi. Ori, "norul” care învăluie un anumit obiect sau însuşi corpul nostru este un nor de electroni liberi.

Pragul energetic al unui astfel de nor electronic este destul de mic, astfel încât TOŢI fotonii de lumină care îl lovesc trebuie să fie absorbiţi, ceea ce conduce în mod direct la obţinerea invizibilităţii obiectului respectiv.

MODALITĂŢI DE AMPLIFICARE A ACUITĂŢII VIZUALE

Într-o exprimare simplă şi în acelaşi timp logică, capacitatea noastră de a vedea ceva anume reprezintă opusul invizibilităţii acelui obiect. "Acuitatea vederii poate atinge performante ce depăşesc cu mult închipuirea omului" a spus marele naturalist şi filosof al antichităţii Pliniu cel Bătrân; Cicero vorbeşte, de asemenea, despre existenţa unei copii după ILIADA lui HOMER, care a încăput într-o coajă de nucă. Tot el este cel care a menţionat existenţa unui om care putea să vadă foarte bine la o distanţă de aproximativ 200 km. Marcus Varro specifică chiar numele acestei persoane, care era Strabo, afirmând că:

în timpul războaielor punice, el era cel care raporta - din înălţimea promontoriului Lilybacum din Sicilia - numărul corăbiilor din flota duşmană ce plecau din portul Cartaginei. Un om sănătos cu o vedere normală este capabil să observe lumina unei flăcări de chibrit, noaptea, la o distanţă de aproximativ 23-24 km, iar pe cea a unei lumânări chiar la o depărtare de aproape 50 km! De asemenea, dacă un om care a stat un timp oarecare într-o încăpere puternic luminată intră brusc într-o cameră cufundată în întuneric, ochii lui devin de aproximativ 2000 de ori mai sensibili în a percepe o sursă luminoasă în acea cameră, decât într-o situaţie obişnuită. Simţul vederii este, dintr-un anumit punct de vedere, cel mai important dintre cele cinci simţuri ale fiinţei umane şi, prin bogăţia percepţiilor pe care el le poate oferi, unul din cele mai extraordinare posibilităţi ale corpului uman. În procesul de focalizare a privirii - fiziologic cunoscut sub numele de ACOMODARE - este implicat muşchiul ciliar şi cristalinul, pe care acest muşchi îl controlează. Astfel, dacă dorim, de exemplu, să observăm ceva la o mare depărtare, muşchiul ciliar se va relaxa, permiţând cristalinului să se aplatizeze şi să-şi micşoreze curbura; acest lucru face ca imagini aflate foarte departe să fie percepute totuşi cu o mare acuitate şi să fie focalizate pe RETINA ochiului, care este alcătuită din celule specializate şi foarte sensibile la influenţele luminii. Dimpotrivă, atunci când dorim să observăm ceva de aproape, muşchiul ciliar se contractă, iar cristalinul îşi măreşte curbura. Aceste procese fiziologice au fost descrise în detaliu de către fizicianul HELMHOLZ încă din secolul trecut. Cu toate acestea, doctorul BATES a demonstrat faptul că o anumită capacitate de acomodare a privirii a fost remarcată chiar şi la acei bolnavi care aveau cristalinul complet înlăturat. Acesta constituie un fapt uimitor ce nu poate fi explicat în termenii teoriei lui HELMHOLZ; de aceea, dr. BATES a concluzionat că această teorie ori este neadecvată realităţii anatomice de la nivelul ochilor, ori este incorectă. În loc de aceasta, el a sugerat faptul că cei 6 muşchi oculari exteriori (necesari pentru mişcarea globilor oculari şi orientarea privirii spre în sus sau spre în jos, la stânga sau la dreapta) au un rol important în asigurarea acuităţii vizuale prin schimbarea formei ochiului. De pildă, la o persoană cu o vedere slabă (miopie) care are forma ochiului puţin mai alungită decât este normal (ceea ce face ca imaginea în cazul ei să se focalizeze în faţa retinei în loc de a se forma chiar pe ea)

41

aceşti muşchi intervin şi micşorează axul longitudinal al ochiului astfel încât imaginea se va forma pe retină.

Dr. BATES arată, astfel, că muşchii exteriori ar modifica forma ochiului la o persoană cu probleme oculare şi că, dacă această situaţie ar putea fi într-un anume mod corectată, acea persoană ar putea vedea din nou la parametrii normali, fără ajutorul ochelarilor sau a lentilelor de contact, dacă, bineînţeles, nu prezintă anumite malformaţii congenitale, întrucât acest aspect ar fi putut duce cu siguranţă la faliment o imensă industrie farmaceutică şi de fabricare a lentilelor pentru ochelari, este lesne de înţeles de ce teoriile doctorului BATES au fost şi sunt combătute cu mare virulenţă. Cu toate acestea, ele se dovedesc perfect viabile; în acest sens, expertul oftalmolog HARRIS GRUMAN, care a verificat experimental atât teoriile cât şi metodele doctorului BATES, a afirmat că acestea se dovedesc deosebit de valoroase şi eficiente pentru însănătoşirea vederii. Lawrence Galton menţionează printre pacienţii săi o femeie care avea vederea foarte slabă (capacitatea ei de percepţie era doar a zecea parte din vederea normală a unui om sănătos), care putea fi considerată din acest punct de vedere aproape oarbă. După numai câteva luni de antrenament vizual adecvat, femeia a reuşit să obţină un aviz favorabil la un test de vedere pentru conducătorii auto, iar după doi ani de antrenament sistematic vederea ei era complet restabilită. Metodele simple şi naturale prescrise de dr. BATES au dat rezultate remarcabile şi în experimentele cu recruţii din armata germană, care prezentau afecţiuni oculare, ceea ce a făcut ca după aceea Guvernul german să adopte în mod oficial antrenamentul vizual bazat pe cercetările doctorului BATES. Fundamentarea acestor metode este relativ simplă: actul vederii constă din trei procese - sesizare, selecţie şi percepţie. Doar SESIZAREA dintre acestea trei este strâns legată de acţiunea efectivă a ochilor, deoarece facultăţile de SELECŢIE şi PERCEPŢIE se desfăşoară în întregime, ca modalităţi de analiză şi comandă, la nivelul creierului. De fapt, chiar şi SESIZAREA are legătură într-o anumită măsură, ca proces specific, cu activitatea creierului, deoarece acomodarea privirii - indiferent cum se realizează ea- necesită simultan ajutorul creierului pentru a controla muşchii necesari mişcării globilor oculari, după ce procesul de sesizare a avut loc, creierul trebuie să corecteze imaginea formată pe retină, stabilizând-o, aspect care implică o activitate complexă a centrilor vederii situaţi la nivel cerebral. Acest lucru este necesar, deoarece diferitele imagini percepute de ochiul uman şi proiectate pe retină sunt, la momentul iniţial, estompate spre margini şi neclare; tocmai din această cauză apare ca evidentă necesitatea intervenţiei creierului coordonat într-un anume mod de mental pentru a aduce corecţiile de rigoare imaginii respective. Dacă acest organ (creierul) va fi însă obosit, surmenat (datorită unei slabe alimentări cu energie mentală specifică) ori supus unui stres îndelungat sau brusc şi foarte puternic, capacitatea lui de a corecta imaginile vizuale va scădea şi ea în mod corespunzător. În plus, noi cunoaştem faptul că stresul influenţează în mod negativ atât presiunea sângelui în corp cât şi activitatea inimii, el făcând să apară, printre altele, manifestările alergice, astmul, ulcerul stomacal şi chiar cancerul. Statisticile medicale au dovedit că două afecţiuni: bolile de inimă şi cancerul sunt direct răspunzătoare pentru trei decese din patru în cazul omului civilizat. În aceste condiţii, nu mai apare deloc surprinzător faptul că stresul are o aşa mare influenţă asupra delicatului simţ al vederii. Acest lucru este în special evident, de exemplu, în cazul manifestării fricii sau a anxietăţii, ori a unei puternice tensiuni negative lăuntrice sau a unei emoţii dizarmonioase care afectează MANIPURA CHAKRA (care ştim deja că este în strânsă legătură cu TEJAS TATTVA) toate acestea putând în final să influenţeze negativ modul

corect de percepţie a obiectelor înconjurătoare. De exemplu, orice yoghin avansat cunoaşte faptul că, dacă unei anumite persoane i se ordonă pe un ton excesiv autoritar de către un individ a cărui voinţă este mult mai mare, acesta putând să o domine pe prima persoană atât psihic cât şi mental, să caute sau să observe un anumit lucru, persoana care caută va fi dominată şi se va simţi brusc cuprinsă de un gen de anxietate

care, în majoritatea cazurilor de acest gen va putea crea o mare confuzie în fiinţa sa la nivel mental şi

42

psihic, perturbându-i considerabil TEJAS TATTVA printr-un sui-generis fenomen de fascinaţie negativă. Atunci căutătorul va ajunge să nu mai poată să vadă obiectul căutat cu toate că, uneori, acesta se află chiar sub ochii săi, "LA VEDERE". În ceea ce priveşte acomodarea perfectă a privirii şi cea mai bună claritate a percepţiei vizuale, acestea se ştie că se, obţin, deloc întâmplător, atunci când realizăm cât mai bine FOCALIZAREA CENTRALĂ. În plus se mai ştie că distanţa obişnuită pentru citit este de aproximativ 30-35 cm între ochi şi foaia cărţii; pe de altă parte, s-a constatat experimental că claritatea maximă a percepţiei vizuale este atinsă în interiorul unui SUI GENERIS cerc cu un diametru de 1.2 cm, suprafaţă care reprezintă porţiunea din textul imprimat pe pagină unde apare imaginea clară, exact în centrul retinei. Este prin urmare, natural

să dorim ca tot ceea ce putem sau vrem să vedem foarte clar să fie inclus ca imagine reflectată, pe cât posibil, în această arie circulară restrânsă de 1,2 cm. Prin urmare, cu cât imaginile vizuale formate se deplasează mai mult spre marginea retinei, activitatea creierului în această direcţie devine tot mai complexă pentru a le analiza şi stabiliza, ceea ce va da naştere unei anumite încordări care va fi însoţită de un anumit efort care atunci este cu putinţă să creeze erori în procesul de acomodare a privirii; aceste erori, pentru a fi corectate, vor genera ele însele o încordare şi vor implica un efort suplimentar şi astfel acest lanţ de reacţii se va continua mai departe. Tocmai de aceea, atunci când privim foarte atent spre ceva anume, trebuie să ne străduim să privim fără întrerupere cât mai direct şi mai focalizaţi spre acel ceva, aspect care este aparent simplu de realizat, dar care paradoxal este constant pus în practică doar de foarte puţini oameni. Pentru a ne perfecţiona rapid în arta FOCALIZĂRII CENTRALE sunt deosebit de recomandate exerciţiile simple de mobilitate şi rotaţie ale globilor oculari şi tot în această direcţie este de asemenea foarte importantă tehnica clasică de PALMING. Având în vedere aceste aspecte, este prin urmare foarte util să revedem din perspectiva sistemului SVARA YOGA exerciţiile de YOGA VEDERII (cursul nr.14 anul I) care, deşi sunt la prima vedere extrem de simple, pot conferi beneficii uriaşe în ceea ce priveşte îmbunătăţirea vederii, fiind foarte valoroase şi pentru amplificarea percepţiei vizuale, Palmingul, de exemplu, realizat în mod perseverent, este un exerciţiu simplu şi natural ce relaxează profund ochii, iar celebrul doctor BATES precizează chiar că, atunci când vederea este normală iar tehnica de palming este foarte bine executată, persoana care exersează trebuie să vizualizeze atunci un câmp lăuntric nesfârşit atât de negru încât să îl apară imediat după aceea senzaţia că nimic altceva nu ar putea fi mai negru decât acesta, Palmingul poate fi realizat şi în mod mental, atunci când metoda clasică ne este imposibil de abordat practic din diferite motive; pentru aceasta este de ajuns să închidem ochii şi să ne imaginăm cât mai bine că ne-am acoperit ochii cu palmele. Desigur, rezultatele nu vor fi la fel de spectaculoase ca atunci când executăm efectiv tehnica în planul fizic, dar ele se dovedesc totuşi chiar şi aşa deosebit de benefice. De fapt, energia subtilă cu care se operează (fie în plan fizic, fie atunci când abordăm metoda din punct de vedere mental) este asimilată unei energii care este asociată cu un flux astral inefabil care se răspândeşte prin palme şi prin degetele mari de la mâini. De fapt, acesta este un principiu binecunoscut în tradiţia ezoterică şi anume, că mâinile - şi în special degetele de la mâini - reprezintă adevărate puncte sau focare în care este concentrată, datorită REZONANŢEI specifice, energia subtilă binefăcătoare magnetică eterică şi astrală. O astfel de acţiune subtil energetică se leagă intrinsec de polaritatea diferită a celor două mâini:

feminină ((-), receptiv) la nivelul mâinii stângi şi masculină ((+), solar) la nivelul mâinii drepte. Această polaritate distinctă se extinde chiar şi la nivelul creierului, de unde sunt reglate şi controlate toate funcţiile şi activităţile corpului uman. Astfel, la ora actuală se ştie că psihologia modernă a remarcat deja faptul că emisfera dreaptă a creierului controlează jumătatea stângă a corpului, fiind în legătură mai mult cu manifestarea fenomenelor de receptivitate subtilă (percepţii extra-senzoriale). S-a constatat, de exemplu,

tot în această direcţie, că experienţele subtile avute de foarte multe persoane în ceea ce priveşte trezirea şi

43

ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI se manifestă cu precădere (în special în primele faze ale antrenamentului spiritual) pe PARTEA STÂNGĂ a corpului. De asemenea, atât textele tradiţionale YOGA cât şi numeroase persoane iniţiate în acest domeniu au afirmat că ECTOPLASMELE (manifestări energetice de materializare aparţinând de planul eteric şi care se prezintă de regulă ca nişte "nori" alb- diafani, având cel mai adesea o consistenţă umed-lipicioasă), atunci când au fost observate apărând în preajma unor mediumi, şi-au făcut apariţia întotdeauna din PARTEA STÂNGĂ (YIN, (-)) a corpului lor fizic.

Faptul că mâinile prezintă polarităţi energetice diferite ne permite să tragem concluzia că apropierea lor una de cealaltă dă imediat naştere unui flux, unei diafane curgeri energetice continue dintr-o parte în alta a corpului. Deoarece manifestarea energiei bio-magnetice este cu atât mai puternică în dreptul palmelor şi al degetelor, este firesc să se urmărească perceperea paranormal vizuală (prin CLARVIZIUNE) a acestei efervescenţe energetice subtile la acest nivel. Luând în consideraţie aceste aspecte, putem să intuim modul în care vederea noastră va putea fi extinsă într-o nouă dimensiune, invizibilă vederii normale, în sfera subtilă care ne va permite să sesizăm atât propria noastră aură cât şi pe aceea a celor din jur. Acest aspect tainic a fost sesizat global şi apoi a fost ulterior studiat în mod ştiinţific de către fizicianul englez John Kilner care, la începutul secolului, a reuşit chiar să construiască nişte ecrane din sticlă, transparente şi special tratate cu o substanţă chimică (un anumit tip de dicianină) care, atunci când cel care analizează priveşte prin ele corpul gol al unei fiinţe umane, permit să fie vizualizată aura subtilă a acelei persoane. Această abilitate a vederii paranormale a culorilor subtile ale aurei unei fiinţe nu poate fi însă dobândită în mod direct, fără ajutorul ecranelor cu dicianină, perseverând în realizarea unei tehnici pe cât de simplă, pe atât de eficientă. = VA URMA =

44

An 6

C 9

MICROFIZICA ŞI ŞTIINŢA DESPRE OM. PERSPECTIVE ASUPRA CONŞTIINŢEI. ANALIZA RITMULUI ŞI BIOLOGIA

(continuare la cursul nr. 3 An VI)

Diluţiile homeopatice sunt, la rândul lor, un factor esenţial şi o condiţie a acţiunii lor prin REZONANŢA-subtil vibratoare; putem astfel deduce că şi în cazul alimentaţiei, mirosul natural al alimentelor, de exemplu, are o puternică acţiune digestivă cu atât mai eficace, cu cât alimentele sunt mai naturale, mai rafinate şi mai pure. Aceste substanţe complexe şi atât de fragile sunt descompuse cu o mare uşurinţă de sucurile gastrice iar în cazul cantităţilor mici sau foarte mici se obţin efecte terapeutice remarcabile. Întoarcerea lor în "neant" sau, altfel spus. În stare energetică (PRANA-ică) este cea care provoacă unda de asimilaţie penetrantă şi activă. O adevărată cunoaştere a artei micro-alimentaţiei ne-ar permite să absorbim astfel durata şi ritmurile energetice (PRANA-ice) ale alimentelor, mai curând decât substanţa lor efectivă. Toate transformările biologice se produc prin intermediul ritmurilor; prin urmare, dacă le vom raporta la ritmul fundamental al respiraţiei, care asigură schimbul continuu de energie subtilă benefică între mediul exterior şi mediul interior, modificările ritmice elaborate cu multă pricepere pot atunci, în cazul HATHA-yoghinilor avansaţi, să se afle la originea trezirii lui KUNDALINI prin intermediul tehnicilor de PRANAYAMA. Funcţia respiratorie, în acelaşi timp vegetativă cât şi voluntară, este indisociabil legată de activitatea mentală. Ea exprimă calitatea gândirii şi permite reeducarea ei datorită acestei interferenţe. Este semnificativ că în această privinţă, analiza ştiinţifică a ritmurilor este de aceeaşi părere cu învăţăturile secrete ale filosofiei hinduse. A învăţa să respiri conştient înseamnă de fapt a învăţa adevărata stăpânire şi adevăratul repaus; abia atunci întregul corp devine RITMIC şi vibrează în REZONANŢĂ cu energiile subtile benefice din MACROCOSMOS. PINHEIRO DOS SANTOS are meritul de a fi demonstrat caracterul primordial al energiei subtile sau, cu alte cuvinte, al vibraţiei care se află chiar la baza vieţii. Viaţa este făcută (structurată) din timpi bine ordonaţi. Ea este alcătuită, pe verticală, din multiple momente de timp suprapuse, bogat "orchestrate", întreaga activitate biologică nereprezentând în realitate decât un pasaj (SAS) de trecere de la un nivel energetic la un alt nivel energetic mai elevat.

An 6 C 9 MICROFIZICA ŞI ŞTIINŢA DESPRE OM. PERSPECTIVE ASUPRA CONŞTIINŢEI. ANALIZA RITMULUI ŞI BIOLOGIA

= SFÂRŞIT =

INFORMAŢII SECRETE CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL- ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE MODALITĂŢI DE AMPLIFICARE A ACUITĂŢII VIZUALE (continuare la cursul nr. 8 An VI)

Pentru aceasta, trebuie să creăm condiţiile obligatoriu necesare într-o cameră, astfel încât ea să fie perfect obscură, practic acolo întunericul fiind de nepătruns; apropiem apoi palmele strâns lipite una peste cealaltă în dreptul pieptului (ca pentru o rugăciune) şi, după câteva momente, le depărtăm uşor, astfel încât să existe o distanţă de 2-3 mm între cele două mâini (între vârfurile degetelor). Ne orientăm atunci ferm privirea spre direcţia lor şi ne concentrăm cât mai mult atenţia să percepem lumina subtilă produsă de

45

energia diafan magnetică care circulă sub forma unor fluide între cele două mâini. După aproximativ (maxim) 10 minute de antrenament ne vom opri şi vom relua tehnica. În aceleaşi condiţii, în ziua următoare. Este foarte posibil să nu putem observa această lumină tainică imediat, adică în prima, a doua sau a treia zi şi, În unele cazuri, nici chiar după o săptămână de execuţie a acestei tehnici; însă după aproximativ 3-4 săptămâni, cel mult, de exersare perseverenţa vor începe să apară, negreşit, primele noastre percepţii vizuale paranormale legate de sesizarea culorilor şi a fluidelor aurice. Acest progres îl vom recunoaşte mai întâi după anumite slabe scintilaţii (SCÂNTEIERI) care ne vor apare la început pentru fracţiuni de secundă în întunericul desăvârşit din jurul nostru. Asemenea sclipiri paranormale sporadice care ne apar uneori pentru fracţiuni de secundă şi dispar în prima fază foarte repede au totuşi o mare importanţă pentru noi căci, în realitate, ele sunt primele noastre dovezi ale unui progres incontestabil legat de percepţia fluidelor subtile şi a culorilor aurei. Va trebui însă, după aceea, să continuăm cu entuziasm ZI DE ZI practica până când, la un moment dat, vom reuşi să vizualizăm o lumină diafană-subtilă de culoare albastră, strălucitoare şi dinamică care ne va apărea ca fiind plasată în zona de imediată apropiere a degetelor. Ajungând în această fază vom remarca în continuare faptul că această lumină nu va mai dispare ca până atunci, ci va rămâne continuă devenind uşor perceptibilă imediat ce vom intra în camera noastră de antrenament care trebuie să fie complet în întuneric. Ceea ce este demn de observat aici - pentru siguranţa reuşitei - este modul perseverent în care s-a practicat tehnica; s-a dovedit în cazul multor yoghini că doar 5

minute de antrenament în acest sens, dar realizat în fiecare zi a săptămânii, la aceeaşi oră, sunt cu mult mai valoroase decât 35 de minute de antrenament exersate o singură dată pe săptămână succesul remarcat în această direcţie, aceea a vizualizării energiei subtile aurice (mai precis, a corpului subtil eteric) semnifică, practic, dobândirea unei anumite puteri psihice ce defineşte o extindere evidentă sau, cu alte cuvinte, o expansiune a domeniului normal al percepţiei vizuale. În capitolul 3 (SUTRA 41) din YOGA SUTRA, Patanjali afirmă că: "prin realizarea procesului de SAMYAMA (identificarea perfectă) cu suflul subtil PRANA-ic SAMANA (care, după cum ştim, este în strânsă legătură cu TEJAS TATTVA), apare o strălucire intensă ce poate fi văzută la nivelul aurei, care este urmată de expansiunea acesteia". Această extraordinară dinamizare a energiilor subtile din aura noastră este, înainte de toate, datorată procesului yoghin de identificare cu SAMANA VAYU, energie subtilă specifică care acţionează preponderent la nivelul plexului solar (a cărui localizare în terminologia fiziologiei subtile din tradiţia YOGA, poartă după cum ştim numele de MANIPURA CHAKRA) SAMANA VAYU reprezintă, în linii mari, focul digestiv subtil al fiinţei umane, constituind în acelaşi timp aspectul principal prin care se manifestă în creaţie (în cazul nostru la nivelul microcosmosului uman) elementul subtil FOC (TEJAS TATTVA). Controlul perfect al acestui suflu particular de energie subtilă conferă, printre altele, yoghinilor avansaţi formidabila putere numită de yoghinii tibetani, "TUMO", prin care ei îşi pot amplifica la voinţă, foarte mult, temperatura propriului lor corp Flash-urile luminoase pe care uneori yoghinii le percep în anumite momente în preajma lor nu sunt altceva decât rezultate directe ale manifestării anumitor energii subtile eterice sau astrale ale focului. Lumina subtilă generată în astfel de cazuri se află în mod evident dincolo de posibilităţile normale de percepţie vizuală umană, plasându-se în gamele de frecvenţă care caracterizează lumina infra-roşie şi ultravioletă sau, cu alte cuvinte, în acele regiuni ale spectrului în care lumina este caracterizată ca fiind de o lungime de undă foarte mică sau foarte mare. Tocmai din această cauză, ea este invizibilă. Aura energetică a fiinţei umane se plasează prin urmare în aceeaşi categorie de vibraţii subtile constând în principal, aşa cum afirmă iniţiaţii, din radiaţii ultraviolete. Aceasta este, de altfel, raţiunea principală pentru care imensa majoritate a oamenilor care nu au atins o anumită formă de clarviziune nu poate

vizualiza această aură. Cu toate acestea, se ştie de către yoghini că există posibilitatea de extindere a

46

spectrului vizual uman şi, printre altele, această extindere implică deplasarea şi adaptarea vederii spre culorile albastru şi violet ale spectrului colorat, ceea ce, la un moment dat, va determina - după o anumită perioadă de antrenament spiritual adecvat - perceperea subtil vizuală a aurei. Având în vedere acest aspect, nu este deloc surprinzător că unu oameni nativ înzestraţi au deja această capacitate de a vedea aura, iar alţii o pot cultiva antrenându-se sistematic cu perseverenţă pentru a atinge gradat acelaşi rezultat. Totuşi, motivul principal pentru care nu toţi oamenii ajung să perceapă vizual aura, ţine mai mult de aspectul ACOMODĂRII privirii, decât de acela al sensibilităţii spectrale a retinei. Ochiul uman reprezintă, în viziunea tradiţiei yoghine, un "instrument" optic desăvârşit, dar, cu toate acestea, este incorectă sau dificilă modalitatea în care este corectată percepţia vizuală în ceea ce priveşte aberaţiile

cromatice, acest aspect apărând deoarece diferitele culori percepute se focalizează în planuri diferite. Astfel, privind din acest punct de vedere se ştie că roşul se focalizează cel mai departe, iar violetul cel mai aproape de cristalinul ochiului omenesc. Focalizarea culorii galbene se află, la rândul său, aproximativ pe la mijlocul distanţei care caracterizează focalizarea rosului şi a violetului, motiv pentru care - în cazul unei vederi normale - razele de lumină galbenă se plasează exact pe retină. În timp ce celelalte culori se focalizează puţin înaintea sau în spatele acesteia. Corecţia necesară care se impune a fi efectuată pentru a putea totuşi ca ele să fie percepute este, în general, realizată la nivelul centrilor cerebrali specializaţi. Razele ultraviolete, de exemplu, se focalizează în faţa retinei, pe când razele de lumină roşie se plasează, ca punct de focalizare, în spatele ei. Creierul poate corecta o defocalizare a culorii numai în anumite limite, astfel că, pe măsură ce punctul de focalizare este tot mai depărtat de retină, culorile percepute devin din ce în ce mai puţin distincte. În cele din urmă, se ajunge astfel la marginea spectrului vizibil, dincolo de care culorile (care în mod normal se plasează în spectrul invizibil) aproape că nu mai pot fi percepute, deoarece defocalizarea care apare atunci este prea mare. Având în vedere aceste aspecte, acum putem înţelege ceva mai bine fenomenele tainice de percepţie a aurei cu care fiecare dintre noi ne putem confrunta în camera întunecată şi totodată putem să ne explicăm cauza lor. Întrucât atunci noi ne aflăm într-un întuneric deplin, nu există nici un fel de raze de lumină galbenă. Cu puţin efort, atunci ochii noştrii vor putea fi astfel determinaţi să se focalizeze tot mai mult către capătul violet al spectrului colorat. De asemenea, este evident că atunci razele de lumină roşie, care în mod normal sunt vizibile, vor deveni teoretic invizibile, pe când razele ultraviolete care sunt în mod normal invizibile - se vor plasa (vor intra), datorită noilor condiţii, în domeniul vizibil. Deoarece se ştie că aura fiinţei umane se manifestă în mare parte în spectrul ultraviolet, ea poate astfel să devină pentru noi perfect vizibilă, într-un mod relativ simplu. Acelaşi efect poate fi obţinut, în anumite limite, într-o cameră luminoasă, printr-un SUI GENERIS proces de defocalizare voită a ochilor. Această defocalizare specială a ochilor constă de fapt în a plasa şi a focaliza privirea la aproximativ 15-20 cm dincolo de subiect. Vom observa, totuşi, că se impune necesitatea unei ajustări fine atât a privirii cât şi a defocalizării ei, echilibrul trebuind atunci să fie constant şi delicat. Această dexteritate care ţine de o evidentă măiestrie în ceea ce priveşte percepţia aurei fiinţelor umane la lumină se dobândeşte, în general vorbind, după o practică considerabilă şi presupune o experienţă corespunzătoare în această direcţie. Tendinţa generală, care am putea spune că este destul de puternică, îi determină pe mulţi să privească direct spre fiinţa umană a cărei aură şi-au propus să o vizualizeze, iar această tendinţă, care pentru unii este perfect justificată, este spontan impusă atât de experienţa vizuală obişnuită cât şi de necesitatea care este impusă de diferitele activităţi cotidiene Astfel, nu o dată, atunci când apar primele percepţii subtile ale aurei, există la multe fiinţe umane tendinţa de a schimba focalizarea privirii şi astfel se pierde fulgerător imaginea subtil aurică vizualizată anterior. Într-un astfel de caz, tot ceea ce avem de făcut este doar să refocalizăm, exact aşa cum trebuie (ÎN

ACEST CAZ), privirea pentru a face din nou să ne apară percepţia subtilă a aurei întocmai ca mai înainte

47

şi, procedând astfel, capacitatea noastră de a percepe aura se va amplifica şi se va menţine nealterată. Reamintim însă că această experienţă este valabilă numai după ce, în prealabil, s-a obţinut cu adevărat succesul perceperii vizuale a aurei la nivelul degetelor şi a mâinilor atunci când am perseverat să ne antrenăm în camera întunecată. Notă importantă ! Acest fenomen aparent enigmatic de defocalizare voită a privirii, prin intermediul căruia pot să fie simultan percepute şi alte aspecte de natură subtilă, misterioase sau chiar alte dimensiuni invizibile în mod normal şi care sunt sesizate în jurul obiectului sau fiinţei care este investigată prin clarviziune, poate fi cu uşurinţă asimilat şi stăpânit, folosindu-ne în antrenamentul nostru de anumite STEREOGRAME (desene sau fotografii prelucrate în mod adecvat pe calculator, care permit, atunci când sunt privite cu privirea defocalizată, apariţia şi menţinerea unor imagini tridimensionale foarte clare şi luminoase). Acest mod de antrenament descoperit recent care este foarte eficient pentru trezirea şi amplificarea clarviziunii era, de altfel, într-o formă asemănătoare, cunoscut şi aplicat din timpuri străvechi de către yoghinii tibetani. În cazul în care, cu adevărat, aura unei fiinţe umane este vizualizată, vom remarca adeseori şi următorul aspect: culorile ei subtile, predominante se modifică în funcţie de starea psihică sau, cu alte cuvinte, în strânsă legătură cu emoţiile posesorului ei. Verdele închis al invidiei şi egoismului, galbenul murdar al laşităţii, roşul mâniei sau cenuşiul şi negrul disperării, toate aceste culori subtile apar, persistă şi se manifestă în virtutea fenomenului de corespondenţă specifică dintre emoţie (sau, cu alte cuvinte, trăire a subiectului respectiv) şi o anumită energie subtilă din MACROCOSMOS. Punctele negre întunecoase sau dungile pregnant negre din aura unei anumite persoane depresive sunt adeseori cel mai uşor de perceput, deoarece ele sunt cele mai apropiate, dintre toate culorile aurei, de spectrul luminii normale şi vizibile.

=VA URMA=

YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr .7 An VI) ELIBERAREA SPIRITUALĂ

COMENTARIU PRELIMINAR LA SUTRA 25: Starea de Realizare Spirituală Supremă reprezintă în realitate sfârşitul acestei asocieri (SAMYOGA) provocate de ignorantă (AVIDYA) şi care

există între PURUSHA (Spiritul etern) şi PRAKRITI (Natura). Numai astfel forţa Mântuitoare a iluziei MAYA este pentru totdeauna anulată. SUTRA 25: Prin anihilarea în întregime a acesteia [a ignoranţei (AVIDYA)], asocierea (SAMYOGA) [care există între PURUSHA (Spiritul etern) şi PRAKRITI (Natura)) încetează definitiv iar această SEPARARE CE REZULTĂ ATUNCI reprezintă în realitate eliberarea spirituală absolută a Văzătorului Suprem [deci, cu alte cuvinte, a cunoscătorului absolut (PURUSHA = Spiritul etern)].

Modalităţile fundamentale prin care se poate realiza cu adevărat eliberarea spirituală

COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 26-27: Discriminarea spirituală veritabilă care ne permite totdeauna să discernem corect şi fulgerător prin intermediul cunoaşterii intuitive profunde care este adevărul cu privire la PRAKRITI (Natura) şi PURUSHA (Spiritul etern) este modalitatea principală prin intermediul căreia se atinge Eliberarea Spirituală. SUTRA 26: Modalitatea esenţială prin care se atinge cu adevărat suspendarea şi chiar anihilarea ignorantei (AVIDYA) este practica continuă a veritabilei cunoaşteri discriminative (VIVEKA-KHYATI). SUTRA 27: Există şapte trepte distincte sau stadii ale cunoaşterii spirituale directe (PRAJNA) a Adevărului Suprem la care se ajunge prin intermediul Spiritului etern (PURUSHA). COMENTARIU: Aceste stadii sunt:

1) Sentimentul profund de a fi în adevăr;

48

2) Sentimentul profund de libertate; 3) Sentimentul profund de a fi atins cu adevărat Binele Suprem; 4) Senzaţia profundă că mintea este în repaus deplin; 5) Sentimentul profund că orice acţiune a noastră care este integrată pe deplin în armonia divină (VOIA LUI DUMNEZEU) se realizează simplu (firesc), fluid (fără obstacole) şi perfect de la început până la sfârşit; 6) Sentimentul profund al libertăţii depline şi al detaşării totale care evidenţiază atingerea stării de completă independenţă; 7) Starea profundă de beatitudine extatică care indică fuziunea integrală a Spiritului Etern individual (ATMAN) cu ABSOLUTUL (DUMNEZEU) (PARAMATMAN). COMENTARII LĂMURITOARE Cele şapte niveluri fundamentale de conştientizare aşa cum sunt ele descrise de yoghini 1) Este cunoscută cu adevărat suferinţa care trebuie să fie îndepărtată. În această primă etapa a fost într-adevăr cunoscut tot ceea ce trebuia să fie cunoscut despre limitare, durere, mizerie, suferinţă; 2) Sunt cu adevărat eliminate toate cauzele suferinţei. În această etapă nu mai rămâne nimic altceva de cunoscut despre cauzele suferinţei; 3) Starea de pace profundă a minţii, care este determinată pentru reala eliberare de toate condiţionările materiale, NIRVANA, KAIVALYA, ajunge să fie cultivată prin intermediul cunoaşterii intuitive atotpătrunzătoare, specifice stării de SAMADHI (Extaz divin). Yoghinul realizează în această fază că nu există o mai mare stare de fericire care să poată fi superioară celei de NIRVANA. 4) Sunt înţelese cu adevărat şi pe deplin mijloacele de cunoaştere şi totodată este realizată cunoaşterea discriminatoare dintre ceea ce este Real (ADEVĂRAT) şi ceea ce este ireal (neadevărat). Acestea sunt cele patru stări distincte de libertate a conştiinţei care rezultă din discriminarea exercitată asupra fenomenelor exterioare. Următoarele trei etape se referă în realitate la eliberarea (DETAŞAREA) deplină de fenomenele interioare ale conţinutului minţii. 5) Ia sfârşit acum aparenta dominare a lui CHITTA, mentalul, substanţa gânditoare, asupra Sinelui Nemuritor (ATMAN-Spiritul etern). 6) Ia sfârşit acum capacitatea tuturor aspectelor, manifestărilor, forţelor şi a energiilor mai mult sau mai puţin subtile, cosmice (Macrocosmice) de a opera prin REZONANŢĂ asupra conţinutului minţii, influenţând în fel şi chip fiinţa fără voia acesteia. Conţinutul minţii fiind acum inexistent, atingerea acestei trepte face ca lipsa acestui iluzoriu (efemer) suport să anuleze complet forţa influenţelor (presiunilor insidioase) exercitate până atunci de GUNA-uri asupra noastră, aşa cum, analogic vorbind, chiar şi stâncile uriaşe se desprind şi se prăvălesc la vale din înălţimea unei culmi muntoase atunci când zona de la bază pe

care ele până atunci se sprijineau este complet dizlocată, NUMAI pentru acea fiinţă umană GUNA-urile tind abia acum către deplina lor disoluţie. În această fază ele ajung odată cu conţinutul minţii, la o stare de perfectă linişte. Atunci când cu adevărat aceste forţe fundamentale se dizolvă, iar cauza care până atunci le împingea neîncetat către dinamism nu mai există absolut deloc, ele nu mai determină creşterea individualităţii. În această stare, Sinele Nemuritor (ATMAN) este intim unit direct cu BRAHMAN (PUMNEZEU), PURUSHA (Spiritul Etern); 7) În Această stare, Sinele Nemuritor (ATMAN) devine identic sau, cu alte cuvinte, fuzionează în totalitate cu BRAHMAN (DUMNEZEU), PURUSHA (Spiritul Etern), nemaifiind absolut deloc dominat sau constrâns de nu contează ce forţe cosmice (Macrocosmice). El devine astfel cu adevărat imanent şi transcendent.

= VA URMA =

49

AN VI C 10

YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI

(continuare la cursul nr. 9 An VI)

Cele opt etape fundamentale ale practicii YOGA

COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 28-29: Pentru a purifica pe deplin mintea şi pentru a atinge cât mai repede cunoaşterea spirituală (VIVEKA), practica YOGA este absolut necesară pentru orice fiinţă umană care îşi dă seama de reala sa valoare. Modalităţile yoghine de angrenare şi accelerare a evoluţiei spirituale se structurează în mod tradiţional pentru aspirant în cinci părţi ce reprezintă un ajutor indirect şi în trei părţi ce reprezintă un ajutor direct. SUTRA 28: Prin practicarea corectă, atentă şi perseverentă a părţilor ce compun sistemul YOGA. Impurităţile de tot felul care există în fiinţa aspirantului yoga se diminuează, pe măsură ce apare lumina tainică a cunoaşterii spirituale (JNANA) care, în final, culminează cu adevărata cunoaştere discriminativă (VIVEKA KHYATI) (sau, cu alte cuvinte, conştiinţa realităţii). SUTRA 29: Puterea de autocontrol (YAMA), respectarea şi aplicarea regulilor ce conduc către adevăr (NIYAMA), exerciţiile fizice, psihice şi mentale ce includ posturile corporale (ASANA), controlul şi ritmarea suflurilor subtile (sau, cu alte cuvinte, transformarea energiei fiziologice şi psihice individuale în energie subtilă, superioară, benefică, cosmică) (PRANAYAMA), retragerea deplină, realizată la voinţă a simţurilor de la obiectele lor (sau, cu alte cuvinte, deplasarea binefăcătoare şi sublimarea energiei psihice) (PRATYAHARA), concentrarea fermă (sau, cu alte cuvinte, fixarea minţii pentru o anumită perioadă de timp, realizată la voinţă asupra diferitelor obiecte interioare sau exterioarei (DHARANA), meditaţia profundă (DHYANA) şi starea extatică de conştiinţă cosmică (SAMADHI) sunt cele opt părţi fundamentale (ANGA-uri) ale sistemului YOGA. Primul ajutor indirect în practica YOGA YAMA - cele cinci direcţii de autocontrol COMENTARII LA SUTRĂ-ELE 30-31: Descrierea celor cinci direcţii de autocontrol (YAMA- uri) care în realitate reprezintă principalele elemente şi grade ale moralităţii spirituale. Ele reprezintă totodată primul pas în refuzul condiţionării fiinţei umane faţă de impulsurile naturii inferioare, instinctuale, animalice ce înlănţuie fiinţa într-o stare de dependenţă faţă de materie. Practicate în mod sincer universal şi permanent, ele devin pentru yoghin Marea Disciplină. SUTRA 30: Non-violenţa (AHIMSA), sinceritatea (exprimarea constantă numai a adevărului) (SATYA), cinstea (non-furtul) (ASTEYA), continenţa (controlul perfect al energiei sexuale însoţit de sublimarea armonioasă a acesteia) (BRAHMACHARYA) şi detaşarea de tirania bunurilor materiale (APARIGRAHA) sunt cele cinci elemente care definesc (cu alte cuvinte ele sunt impunerile de bază în direcţia cărora trebuie exercitat) autocontrolul (YAMA). SUTRA 31: Când acestea sunt cu adevărat practicate în mod universal (pe toate nivelurile de manifestare şi în toate stadiile de evoluţie), nefiind vreodată condiţionate de felul naşterii (sau, cu alte cuvinte de conjuncturile sociale), loc, timp şi împrejurări, ele reprezintă pentru yoghin Marele Legământ (sau, cu alte cuvinte, Îndatoririle Divine Universale). Al doilea ajutor indirect în practica YOGA NIYAMA - cele cinci reguli care conduc fiinţa umană către adevăr. COMENTARIU PRELIMINAR LA SUTRA 32: Sunt indicate în continuare regulile tradiţionale de aprofundare a moralităţii spirituale care sunt expuse sub forma acţiunilor voluntare ce trebuie să fie de asemenea realizate.

AN VI C 10 YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 9

50

SUTRA 32: Curăţenia care face să apară şi totodată menţine puritatea (SHAUCHA), mulţumirea deplină sau împăcarea profundă cu sine însuşi (care face să apară o stare inefabilă de rezonanţă cu energiile subtile DIVINE ALE MULŢUMIRII din MACROCOSMOS) (SANTOSHA), austeritatea liber consimţită - ASUMATĂ LA VOINŢĂ - sau asceza (TAPAS), studiul individual atent şi plin de dăruire al scrierilor autentic spirituale (SVADHYAYA) şi dăruirea totală plină de abnegaţie şi umilinţă faţă de Dumnezeu (care devine astfel motivul tuturor acţiunilor noastre) (ISHVARA-PRANIDHANA) reprezintă regulile (NIYAMA) principale care trebuie să fie mereu respectate de yoghin.

Calea prin care sunt sistematic eliminate Impulsurile rele (negative) COMENTARII

PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 33-45: Motivaţia şi rezultatele care apar în urma aplicării consecvente a regulilor morale şi etice YAMA şi NIYAMA Gândurile rele, impure, malefice, obsedante pot fi gradat eliminate prin cultivarea puternică şi constantă atât în gândire (minte) cât şi în acţiune a tendinţelor şi a gândurilor care le sunt contrare.

Exemplu:

Ură - IUBIRE:

Frică -CURAJ; Viciu -VIRTUTE; Răutate - BUNĂTATE; Satanic - DIVIN; Egoism - ALTRUISM.

SUTRA 33: Pentru înlăturarea gradată şi definitivă a pasiunilor înlănţuitoare (a patimilor care ne subjugă sau a pornirilor inferioare de tot felul care sunt datorate gândurilor malefice sau a tentaţiilor demoniace ori satanice) (VITARKA) trebuie ca mintea yoghinului să se orienteze cu putere, ferm şi în mod constant asupra contrariilor acestor gânduri rele (PRATIPAKSHA BHAVANA) Comentariu lămuritor: Trezirea, hrănirea, întreţinerea, amplificarea acestui gen de gânduri benefice permite sublimarea energiilor subtile rele în energii subtile bune. Aceasta este o mare taină pe care deşi unii o ştiu TOTUŞI FOARTE puţini SUNT YOGHINII CARE, DUPĂ CE AFLĂ DESPRE ACEASTĂ MODALITATE, NU PIERD DIN VEDERE ACEST ASPECT şi ÎL APLICĂ ÎN MOD PERSEVERENT. Foarte multe miracole interioare sunt rapid posibile pentru yoghin prin punerea în aplicare a acestei metode milenare simple, chiar dacă la început poate să pară greu ori imposibil să se poată trezi şi amplifica un flux de gânduri benefice opuse unui flux de gânduri malefice, să nu uităm că legea complementarităţii şi a unităţii opuşilor ne permite prin această conştientizare a polarităţii să refacem totul care se manifestă în mod dual. SUTRA 34: Pasiunile înlănţuitoare (sau patimile, pornirile rele, inferioare datorate gândurilor malefice sau tendinţelor demoniace ori satanice) (VITARKA) cum ar fi violenţa (HIMSA) şi toate celelalte manifestări rele asemănătoare ei, dau la momentul potrivit, drept roade, durerea (DUHKHA) şi ignoranţa (AJNANA) fără sfârşit (ANANTA) (atâta timp cât această stare înlănţuitoare, rea, persistă şi este întreţinută), indiferent dacă ele sunt realizate de propria noastră persoană ori dacă sunt exprimate doar ca intenţii, realizate prin alţii (atunci când îi instigăm şi ei fac ori gândesc acele acţiuni la sugestia noastră, sau doar aprobate (acceptate fără rezervă la alţii) şi rezultă datorită lăcomiei (LOBHA), mâniei (KRODHA) şi rătăcirii (MOHA); acestea (pasiunile înlănţuitoare rele) pot fi (din punctul de vedere al puterii lor) slabe, mijlocii sau intense. Tocmai de aceea este atât de necesară orientarea fermă, constantă şi intensă a gândurilor malefice către contrariile lor (PRATIPAKSHA BHAVANA).

51

SUTRA 35: (Atunci când fiinţa yoghinului) este cu adevărat ferm şi constant stabilită în starea de nonviolenţă (AHIMSA), dispare complet şi pentru totdeauna starea de duşmănie (VAIRA) şi de violenţă sau ură în preajma sa (tocmai din această cauză subtilă atunci nimeni nu îi mai poate face rău). SUTRA 36: (Atunci când fiinţa yoghinului) este ferm şi constant stabilită în sinceritate (sau, cu alte cuvinte, urmăreşte exprimarea constantă numai a adevărului) (SATYA), reuşita sau, cu alte cuvinte, fructul acţiunilor bune va fi atins (cu o mare uşurinţă aproape fără a mai implica realizarea propriu zisă a acţiunii respective) căci atunci ea (reuşita) depinde în întregime numai de voinţa fiinţei (şi nu de o acţiune laborioasă sau de efort). SUTRA 37: (Atunci când fiinţa yoghinului) este ferm şi constant stabilită în non-furt (ASTEYA), toate comorile (atât cele fizice cât şi cele spirituale) îi devin spontan accesibile, fiindu-i din abundenţă oferite.

SUTRA 38: (Atunci când fiinţa yoghinului) este ferm şi constant stabilită în realizarea continenţei (cu alte cuvinte controlul perfect al energiilor sexuale, care implică transmutarea completă a potenţialului creator şi sublimarea conştientă şi armonioasă a energiilor rezultante în sferele superioare ale fiinţei, în

special în cel spiritual), ea dobândeşte energia lăuntrică benefică uriaşă şi o vigoare vitală fără egal (VIRYA) (pe care, după aceea, o poate manifesta plenar şi liber, pe toate planurile).

= VA URMA =

PANCHA TATTVA-CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL- ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE MODALITĂŢI DE AMPLIFICARE A ACUITĂŢII VIZUALE (continuare la cursul nr. 9 An VI)

Celelalte culori subtile vor deveni şi ele, treptat, vizibile, odată cu extinderea perceperii dimensiunilor diferitelor tipuri de aură ce acompaniază totdeauna o fiinţă umană.

Principiile şi metodele expuse până acum se vor dovedi gradat de un real folos, fiindu-ne foarte utile în cazul în care le vom înţelege şi le vom aplica corespunzător atât în vederea realizării stării de invizibilitate cât şi pentru extinderea propriului domeniu de percepţie vizuală în cazul în care urmărim trezirea clarviziunii.

METODE PRACTICE DE OBŢINERE A "NORULUI" DE ELECTRONI

Chiar şi în Occident, oarecum la unison cu ştiinţa secretă SVARA YOGA, anticii au intuit faptul că energiile subtile ale focului (TEJAS TATTVA) se află în strânsă legătură cu procesul vederii şi că "o mare parte din focul tainic (subtil) prezent într-o fiinţă umană se manifestă prin ochii acesteia" (Platon). Marele filosof al antichităţii credea, de asemenea, că de îndată ce razele luminii subtile care izvorăsc din ochi (de fapt, radiaţia TATTVA-ică a lui TEJAS TATTVA) ating obiectele sau fiinţele din jur are imediat loc procesul percepţiei vizuale. Empedocle, la rândul său, a extins această concepţie, descriind ochiul (ca organ fizic al văzului) precum o SUI GENERIS lanternă. Despre energiile subtile ale Focului şi Apei, tot

el afirmă că se concentrează în ochi şi în pielea din jurul acestora, prin a cărei pori emană în exterior, contribuind astfel în mod deosebit la apariţia, manifestarea şi amplificarea radiaţiei personale (magnetismul personal). Analizând acest aspect din punctul de vedere al simţului văzului, continuă el, energia subtilă a

Focului asigură astfel percepţia a tot ceea ce este strălucitor şi luminos, pe când energiile subtile ale Apei

52

asigură perceperea a ceea ce este întunecat. Astfel, după părerea lui, atunci când razele energetice subtile, specifice ale obiectelor şi ale fiinţelor din jur ajung la nivelul ochilor noştri, energiile subtile ale Focului şi ale Apei se răspândesc în exterior prin porii extrem de fini ai ochilor şi pielii din jur, iar confluenţa acestor tipuri de energii subtile (radiaţia specifică a obiectelor înconjurătoare şi energiile subtile ale Focului şi Apei) va da fulgerător naştere, în cazul celui care priveşte, viziunii înconjurătoare. Empedocle mai credea, de asemenea, că Focul Subtil predomină în acele fiinţe umane care au ochi albaştri. În timp ce energia subtilă a Apei predomină la acele fiinţe umane care au ochi căprui. El afirmă tocmai de aceea că oamenii cu ochi căprui văd mai slab în timpul nopţii, adică atunci când le lipseşte energia Focului Subtil care este esenţială pentru perceperea mediului înconjurător. Aristotel era însă sceptic privind această teorie, afirmând că actul percepţiei vizuale nu se fundamentează neapărat pe influxurile energetice subtile care izvorăsc din ochi. Cu toate acestea, el admitea totuşi faptul că există anumite emanaţii subtile care se manifestă prin ochii fiinţei umane în mediul înconjurător. În această direcţie, el dă ca exemplu femeia care, atunci când se află în perioada menstruaţiei, doar privind concentrat o anumită perioadă de timp către o oglindă curată, aflată în faţa sa, este spontan capabilă să creeze ATUNCI pe suprafaţa lucioasă a acesteia, o foarte fină peliculă de substanţă care prezintă o consistenţă umedă şi lipicioasă. Ocultiştii şi alchimiştii avansaţi ai Evului Mediu, precum şi yoghinii din Orient, cunoşteau însă prea bine atât evidenţa unor asemenea manifestări energetice subtile ce se produc prin ochi, cât şi anumite metode directe a căror exersare consecventă făcea posibilă atât punerea lor în evidenţă cât şi amplificarea lor extraordinar de mult Magicianul Cornelius Agrippa, de pildă, afirmă că ceea ce emană prin ochi este precum nişte Vapori", expresie care - în timpurile noastre - s-a transformat în terminologia de NOR. În viziunea faimosului Paracelsus, acest "nor" nu reprezintă altceva decât o diafană substanţă eterică condensată, invizibilă percepţiei obişnuite. La ora actuală noi cunoaştem deja că atât ceea ce este vizibil, cât şi ceea ce este invizibilul nu reprezintă altceva decât rezultatul direct al acţiunii luminii asupra ochiului uman; obscuritatea sau, altfel spus, ceea ce nu este vizibil privirii noastre nu reprezintă altceva, din punct de vedere subtil, decât absenţa energiei subtile a focului (reprezentată de TEJAS TATTVA), adică cea a vibraţiilor luminoase manifestate asupra celulelor ochilor noştri. Având în vedere acest aspect, ne putem astfel da seama că norul subtil eteric creat şi amplificat de yoghin în jurul său prin anumite tehnici adecvate de concentrare şi focalizare mentală îl va înconjura în realitate pe acesta într-un strat de materie eterică specifică ce, ATUNCI, nu mai emite nici o culoare şi, de asemenea, nici nu mai reflectă vreo undă luminoasă, făcându-i astfel corpul complet invizibil pentru cei din jur. Corpul eteric al omului reprezintă, de fapt, singurul corp întrucâtva real în raport cu corpul dens, grosier, fizic şi tot el constituie de fapt baza pe care este construit ansamblul formei vizibile. Printr-un antrenament mental adecvat şi perseverent, yoghinul ajunge astfel să-şi purifice foarte mult propria sa structură subtilă (cu alte cuvinte, toate corpurile sale subtile) şi trebuie să reuşească aceasta într-o asemenea măsură încât orice senzaţie sau informaţie (impuls) care ajunge să se manifeste în oricare dintre aceste corpuri va fi atunci percepută, analizată şi utilizată în mod separat, fără amestecul sau suprapunerea altor senzaţii provenind de la celelalte corpuri subtile. De exemplu, dacă yoghinul va avea acea forţă a voinţei necesară concentrării, să spunem, doar asupra corpului mental, el va "uita" într-un anumit fel ATUNCI de toate celelalte şi PRAKRITI (Natura)j încetează definitiv iar această SEPARARE CE REZULTĂ ATUNCI reprezintă în realitate eliberarea spirituală absolută a Văzătorului Suprem (deci, cu alte cuvinte, a cunoscătorului absolut (PURUSHA - Spiritul etern)) corpuri şi, numai prin intermediul acelui simplu efort ferm şi susţinut al voinţei sale, va obţine instantaneu controlul necesar asupra influenţei luminii, putând-o astfel reduce la zero. Pentru un

observator exterior, atunci nu se petrece şi nu apare încă nimic în mod evident, fiindcă de fapt în această

53

primă fază de obţinere a invizibilităţii, corpul încă nu dispare, aşa cum nu dispare nici o planetă bine luminată pe care o vedem pe cer în apropierea Soarelui. Forţa atotputernică a voinţei la care ne referim aici este absolut necesară pentru a realiza cu adevărat un asemenea proces complex, cum este acela de obţinere a invizibilităţii corpului uman. Aceasta reprezintă în realitate o voinţă al cărei centru principal de focalizare este SAHASRARA sau centrul subtil Suprem coronar, ceea ce implică în mod evident şi un anumit grad de revelare lăuntrică a Sinelui esenţă (ATMAN) de către cel care aplică tehnica sau procedeul prin care el poate deveni pentru multe ore invizibil. Într-un astfel de caz, yoghinul se va strădui cu putere ca, printr-un act de voinţă fermă, să se focalizeze DOAR asupra corpului său eteric, "separându-l astfel într-un anumit fel de cel fizic. Aşa cum o dovedesc în mod evident fotografiile tip Kirlian, corpul eteric posedă şi el propria sa lumină eterică, care provine de la TEJAS (sau AGNI) TATTVA şi care face posibilă existenţa vederii precum şi a organului prin care aceasta se manifestă (ochiul). Privind realitatea din această perspectivă, yoghinii avansaţi care cunosc foarte bine modul de acţiune a TATTVA-elor în manifestare (aici fiind incluse caracteristicile lor, precum şi anumite metode prin care acestea pot fi amplificate şi echilibrate la nivelul fiinţei umane), au capacitatea (la simplul act al voinţei lor puternice) să-şi diminueze propria lor lumină interioară. În procesului de SAMYAMA sau identificare completă pe care yoghinul avansat îl realizează atunci când urmăreşte să devină invizibil, el acţionează atunci simultan asupra a trei aspecte fundamentale: 1) asupra TANMATRA-ei sau, cu alte cuvinte, a substanţei esenţiale şi extrem de subtile a vederii; 2) asupra luminii însăşi (manifestată prin intermediul lui TEJAS TATTVA) şi 3) asupra ochiului (CHAKSHUS) celui care priveşte Metoda sigură şi eficientă prin care se obţine cu adevărat invizibilitatea corpului fizic, independentă de ajutorul sau influenţa unor alţi factori exteriori (cum ar fi, de exemplu, anumite talismane, acţiunea unor ELEMENTALI (entităţi astrale deţinând anumite capacităţi şi care, în schimbul unor energii subtile specifice obţinute de la fiinţele umane - atunci când se angrenează un contact sau o legătură conştientă de ambele părţi (PACT-PARANORMAL) - pot oferi în COMPENSAŢIE (SCHIMB) acestora anumite avantaje, cum ar fi, spre exemplu, obţinerea invizibilităţii pe o anumită perioadă de timp) - metoda yoghină cea mai sigură este, deci, aceea prin care întregul corp fizic este integral învelit de un gen de substanţă eterată, care îi conferă instantaneu invizibilitatea faţă de cei din jur. Metoda, cel puţin ca principiu, este asemănătoare cu cea folosită de yoghinii avansaţi în realizarea fenomenului de materializare a unui anumit obiect sau a unei anumite forme-gând şi toate aceste aspecte vor fi analizate la momentul potrivit în acest curs, deoarece ea este în strânsă legătură cu metoda de obţinere a invizibilităţii. Practic, în cazul materializării yoghinul avansat nu face altceva decât să capteze (RECEPŢIONEZE) prin REZONANŢĂ şi să "condenseze" apoi într-un anumit mod energia subtilă specifică a lui AKASHA TATTVA în spaţiul imediat înconjurător corpului lui. Materia AKASHA-ică subtilă este astfel concentrată asupra ei însăşi într-un spaţiu limitat de puterea uriaşă a voinţei yoghinului combinată cu o anumită formă de VIZUALIZARE, totul fiind în ultimă instanţă catalizat de un sunet mental de REZONANŢĂ (emisia unei MANTRA secretă) în cazul punerii în practică a acestui procedeu (pentru realizarea INVIZIBILITĂŢII). În budismul tantric, crearea unui nor eteric necesar pentru a obţine invizibilitatea se face invocând cu putere graţia zeiţei MARISHI care, în China este numită chiar Regina Cerurilor, deoarece ea este divinitatea care, printre altele, sprijină (energizează) şi menţine active în manifestare Soarele şi Luna. Tradiţia ezoterică ne informează în această direcţie că zeiţa MARISHI este în legătură cu una dintre cele şapte stele ale constelaţiei URSA MARE. Înţelepciunea ezoterică antică afirmă că aceste şapte stele reprezintă materializarea în planul fizic a celor Şapte Raze Tainice fundamentale ale Voinţei Divine Supreme, formând astfel prototipul celor şapte planete sacre. Energia subtilă specifică şi totodată influenţa

uneia dintre cele şapte stele ajunge pe Pământ după ce traversează rând pe rând trei alte constelaţii; este

54

deci foarte posibil ca MARISHI să fie în realitate o SHAKTI a acelei planete care corespunde uneia dintre aceste 7 Raze Tainice, celeste, deoarece în scrierile tradiţionale se afirmă: "această rază constituie însăşi cauza directă a viziunii sau, cu alte cuvinte, a puterii de a vedea". În ansamblu, cele şapte PLEIADE reprezintă cele şapte SHAKTI-uri sau contrapărţi feminine (aspectul feminin, (-)) ale celor şapte mari RISHI (înţelepţi (aspectul masculin, (+)) din constelaţia URSA MARE pentru noi MARISHI fiind una dintre aceste PLEIADE.

= VA URMA =

AN VI C 11

INFORMAŢII SECRETE PANCNA TATTYA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL- ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE METODE PRACTICE DE OBŢINERE A „NORULUI” DE ELECTRONI

(continuare la cursul nr. 10 An VI)

deci foarte posibil ca MARISHI să fie în realitate o SHAKTI a acelei planete care corespunde

De fapt, nu trebuie să pierdem din vedere că substanţa subtilă AKASHA-ică este de natură feminină (-), constituind în realitate eterul din care iau naştere lumile, norii etc. Este interesant de ştiut că, în tradiţia orientală, sursa sau focarul energiei de natură electrică pentru sistemul nostru solar este localizată în PLEIADE şi că acestea reprezintă contrapartea feminină a marelui BRAHMA. PLEIADELE fac parte din Calea Lactee şi ele se află într-o strânsă legătură cu substanţa şi energia cosmică eterică. Una dintre aceste PLEIADE este, în conformitate cu tradiţia esoterică, în mod particular responsabilă de existenţa şi manifestarea electricităţii, iar zona care o guvernează (controlează) este MARISHI, în tradiţia niponă, se spune că această zeiţă (cunoscută sub numele de MARISHITEN) se roteşte atât de repede, încât tocmai de aceea ea devine invizibilă. Aceeaşi tradiţie vorbeşte despre o MUDRA (gest sincronizator secret cu un anumit tip de energie subtilă macrocosmică) care este efectuată pentru o cât mai sigură reuşită în obţinerea şi păstrarea ore în şir a fenomenului de invizibilitate. Ea poartă numele de ONGYOIN şi se execută astfel: degetul mare de la mâna stângă (lunar, (-)) se aşează peste unghia arătătorului de la aceeaşi mână; atunci celelalte degete sunt strânse şi formează un spaţiu gol, un fel de vid care se creează la nivelul palmei mâinii stângi. Exact în acest SUI GENERIS spaţiu vid care este format atunci (simbol în mod analogic evocator al lui AKASHA TATTVA) este intens şi ferm concentrată energia vitală subtilă asupra căreia se meditează atunci profund când este invocată

55

MARISHI. Cu mâna dreaptă (solar, (+)) se imită "prinderea" aerului (de fapt aici este vorba de concentrarea unei anumite forme de PRANA sau, cu alte cuvinte, a energiei subtile specifice) din spaţiul respectiv în care acesta se găseşte (aici este vorba de "SPAŢIUL" format cu mâna stângă) de şapte ori la rând, vizualizând în acelaşi timp în mod ferm (CLAR) cum zeiţa MARISHI este închisă atunci în spaţiul respectiv. Cu alte cuvinte, se acoperă de şapte ori cu palma mâinii drepte orificiul pumnului stâng, imaginându-ne atunci cu putere cum zeiţa vine şi sălăşluieşte în "spaţiul" astfel creat în palma mâinii noastre stângi totuşi, dincolo de acest procedeu straniu, încă din cele mai vechi timpuri, yoghinii avansaţi au conceput o tehnică ceva mai simplă şi eficientă care îi permite în mod direct practicantului perseverent să obţină invizibilitatea, acţionând corespunzător asupra a doi centrii subtili de forţă ai fiinţei sale (MANIPURA CHAKRA principal şi SAHASRARA secundar). Această tehnică posturală yoghină oarecum simplă (dar care este păstrată STRICT SECRETĂ) este cunoscută sub numele de MANDUKA ASANA (Postura Broaştei) şi, dacă ea este practicată în mod consecvent cu o concentrare mentală fermă şi adecvată, face să devină complet invizibil corpul fizic al fiinţei umane, mai ales dacă aceasta realizează, în timp ce o exersează corect, procedeul de SAMYAMA descris în cadrul acestei lecţii. MANDUKA ASANA este cea de a 72-a postură din cele 84 de posturi YOGA (ASANA-e) secrete descrise în totalitate în textul INTEGRAL (NECENZURAT) al tratatului yoghin fundamental SHIVA SAMHITA. Din punctul de vedere al atitudinii corpului fizic, postura se aseamănă într-o oarecare măsură cu VAJRASANA. În cazul execuţiei corecte a lui MANDUKA ASANA, yoghinul se aşează la sol într-o postură oarecum exterior similară cu VAJRASANA. O diferenţă fundamentală în cazul realizării lui MANDUKA ASANA (Gestul Broaştei) este aceea că şezutul (fundul practicantului) trebuie să fie plasat cât mai la sol (pe cât posibil acesta trebuie să fie lipit complet de sol), fiind plasat atunci exact între tălpile picioarelor, ale căror DEGETE MARI TREBUIE ÎN MOD OBLIGATORIU SĂ SE ATINGĂ ÎNTRE ELE, iar coapsele şi, implicit, genunchii, se depărtează atunci cât mai mult. Mâinile, în cazul execuţiei lui MANDUKA ASANA sunt aşezate ferm, cu palmele orientate în jos pe genunchi, coloana şi spatele sunt menţinute cât mai drept, iar capul este, de asemenea, păstrat drept în prelungirea coloanei. Esenţiale în abordarea corectă a acestei posturi sunt trei aspecte: 1) unghiul cât mai larg (pe cât posibil cât mai obtuz) între genunchii picioarelor; 2) degetele mari de la picioare se ating între ele TOT TIMPUL; 3) şezutul este complot lipit de sol, fiind plasat între călcâie. Odată ce respectiva postură este cât mai corect abordată. Închidem ochii şi, după ce ne interiorizăm cât mai bine, ne focalizăm apoi ferm, simultan şi neîntrerupt atenţia asupra centrului de forţă MANIPURA CHAKRA principal şi SAHASRARA secundar. Conştientizăm apoi gradat cât mai clar cu putinţă emisia din ce în ce mai intensă de energie realizată de la nivelul centrului subtil de forţă MANIPURA CHAKRA care este asistată în mod specific de SAHASRARA şi totodată percepem intuitiv apariţia în jurul întregului nostru corp a norului subtil (eteric) care face cu putinţă, în fazele avansate de practică a lui MANDUKA ASANA, invizibilitatea totală a corpului nostru fizic. Concentrarea mentală intensă realizată în principal asupra lui MANIPURA CHAKRA şi secundar asupra lui SAHASRARA va trebui să fie simultan însoţită. În acest caz, de vizualizarea mentală corespunzătoare a emisiei norului subtil (de culoarea şi consistenţa unui fel de NOR DE CEAŢĂ ÎNTUNECAT), precum o SUI GENERIS fântână arteziană, energia lui subtilă specifică fiind repartizată (răspândită) în jurul întregii noastre structuri fizice, vizualizată ferm şi CONTINUU în acele momente de noi ca fiind în întregime invizibilă pentru ochii celor din jur. Problema materializării norului subtil (eteric) pentru realizarea stării de invizibilitate poate fi abordată şi din perspectiva altor metode, care - în tradiţia ocultă - sunt prezentate gradat, practicantul trebuind atunci să se plieze lor întocmai, dând permanent dovadă de perseverenţă. Ca element general valabil, trebuie menţionat faptul că procedeul respectiv este bine să fie executat într-o cameră izolată în

care ferestrele sunt astupate iar lumina din interiorul ei nu este prea puternică sau în care cel mai bine este

56

ca intensitatea acesteia să poată fi reglată după necesităţi. În această direcţie, s-a constatat că cea mai potrivită intensitate a luminii pentru astfel de experienţe este cea care, prin intensitatea ei, corespunde cât mai bine culorii predominante şi manifestării luminii din perioada apusului de soare. De asemenea, este bine să avem în vedere faptul că încăperea în care practicăm tehnica de realizare a stării de invizibilitate trebuie să aibă, cel puţin unul dintre pereţi complet gol şi, dacă este cu putinţă, este bine să existe posibilitatea de a pătrunde printr-o uşă ce se află în respectiva cameră, într-o altă cameră alăturată de aceasta care este întunecată. În sfârşit, deoarece experienţa invizibilităţii corpului nostru fizic comportă un caracter cu totul special, este necesar, pe parcursul efectuării ei, să evităm orice companie, indiferent dacă cel care vrea să ne asiste este sau nu este yoghin. Aceste aspecte indicate anterior, fiind cunoscute şi respectate cu stricteţe, se poate trece la etapa a doua a acestui procedeu în care, după ce ne aşezăm într-o postură yoga cât mai confortabilă (cel mai bine dacă putem în MANDUKA ASANA (Postura Broaştei) sau, dacă nu, măcar în VAJRASANA), ne focalizăm apoi ferm şi pe cât posibil neîntrerupt privirea într-un singur punct din cameră. Respectarea acestei indicaţii este absolut necesară pentru ca astfel norul subtil (eteric) să poată lua gradat formă în zona spre care ne îndreptăm şi ne menţinem cât mai nemişcată privirea. Dacă însă atunci privirea ne va fugi aproape tot timpul dintr-un loc în altul, iar mintea nu va fi suficient de concentrată, norul subtil (eteric) pe care urmărim să-l manifestăm nu va putea să fie materializat. Efectul unei atenţii şi concentrări precis şi ferm direcţionale este, aşa cum fiecare va putea să-şi dea singur seama, cumulativ. Prin urmare, cu cât vom privi mai intens şi un timp mai îndelungat spre acelaşi punct, conştientizând simultan angrenarea în această manifestare a NORULUI a activităţii centrilor de forţă MANIPURA CHAKRA principal şi SAHASRARA

secundar, cu atât mai clar şi mai evident va deveni, la un moment dat, norul subtil (eteric) pe care urmărim să-l manifestăm datorită rezonanţei pe care o realizăm neîntrerupt întrucât acesta (norul subtil) reprezintă, în fapt, un fenomen subtil paranormal - altfel el nu ar putea ascunde propriul nostru corp fizic de privirile celor din jur, făcându-l invizibil - trebuie să aplicăm totdeauna cu tenacitate în timpul realizării acestui procedeu, câteva din principiile de bază care deja au fost prezentate. Astfel, mai ales atunci, este necesar mai întâi să defocalizăm privirea sau, cu alte cuvinte, să privim oarecum dincolo de orice obiect din imediata noastră apropiere, ca şi cum am urmări să observăm ceva aflat la o foarte mare depărtare. O astfel de orientare consecventă a privirii este numită de către yoghini "percepţie vizuală pasivă" şi ea conferă, printre altele, o acuitate sporită a ochilor faţă de atunci când aceştia sunt în mod obişnuit activi. Printr-o asemenea uşoară defocalizare a ochilor (a cărei descriere a fost deja realizată anterior), abilitatea noastră de a percepe norul subtil (eteric) va creşte astfel considerabil. Din acelaşi motiv, cel puţin în unele momente, persoanele care poartă ochelari simt nevoia să îi dea spontan la o parte, preferând defocalizarea privirii, iar altele aplică în mod consecvent aceeaşi metodă pentru a putea vizualiza cât mai clar aura. Unul dintre eminenţii ocultişti contemporani, SPENCER LEWIS sugerează suplimentar ca ochii să fie pe jumătate închişi atunci când defocalizăm privirea în vederea perceperii aurei. De asemenea, având în vedere faptul că uneori atenţia ne poate fi atrasă foarte repede de orice obiect care se interpune în calea axei vizuale a ochilor noştri, este foarte bine să ne îndreptăm atunci privirea spre ceea ce nu prezintă o prea mare importanţă pentru percepţia mentală, cum ar fi, de pildă, un perete gol de culoare albă sau, dimpotrivă, un perete având o culoare ceva mai întunecată (spre exemplu gri). Unii practicanţi yoga obţin rezultate notabile atunci când urmăresc să vizualizeze norul subtil (eteric) care îi înconjoară privind (în mod defocalizat) spre o suprafaţă plană întunecată. Materializarea norului subtil (eteric) din jurul nostru se va dovedi însă aproape fără nici un folos dacă noi nu vom percepe clar şi nu vom conştientiza cât mai bine prezenţa lui ca atare. Tocmai de aceea, defocalizarea privirii în cazul acestui procedeu este esenţială în practica cu succes a acestei metode. Este

de asemenea foarte bine ca, în timpul acţiunii de materializare a norului, să emitem simultan, mental,

57

continuu MANTRA "RAM" (care este sunetul "sămânţă" caracteristic planului energetic subtil de conştiinţă de la nivelul lui MANIPURA CHAKRA), mentalizând în acelaşi timp cât mai clar şi pregnant cu putinţă reunirea creatoare şi armonioasă a dualităţilor din Macrocosmos, care să poată da atunci naştere, prin rezonanţă interioară, manifestării (prin REZONANŢĂ) a norului subtil (eteric). Trebuie să înţelegem, de asemenea, că rezultatele cele mai spectaculoase în cazul acestui procedeu secret nu apar imediat, fiind adeseori posibil să repetăm tehnica chiar de zeci de ori până la obţinerea primelor rezultate cât de cât semnificative. Problema de importanţă majoră este nu cea de a produce norul subtil (eteric) ci de a conştientiza cât mai bine şi de a recunoaşte faptul că producerea lui prin REZONANŢĂ (sau materializarea acestuia) are loc prin aplicarea corectă şi consecventă a acestei metode. Uneori, fiind ferm concentraţi, vom remarca slabe unduiri ale aerului, întocmai ca atunci când valurile de căldură joacă deasupra solului în timpul verilor fierbinţi. Aceste uşoare valuri se manifestă ATUNCI mai ales în zona punctului EXTERIOR fixat ferm şi continuu de privirea noastră, dar ATENŢIE! nu vă lăsaţi păcăliţi fiindcă ele nu reprezintă norul subtil pe care urmărim să-l creăm ci, aşa după cum precizează şi SPENCER LEWIS, sunt doar semnele prevestitoare ale unei vagi decolorări ale atmosferei înconjurătoare. Dacă atunci se utilizează ca fundal al privirii un perete alb, norul subtil (eteric) va fi perceput din ce în ce mai clar precum o umbră foarte slabă de culoare diafan albăstrie, care în unele situaţii poate chiar să nu fie perceput aproape deloc de privirea noastră, dacă aceasta nu este corect şi continuu defocalizată. Totuşi, ca element suplimentar şi totodată ca dovadă sigură a perceperii norului este faptul că ATUNCI (ÎN MOMENTUL "MATERIALIZĂRII" LUI) tot ceea ce se află în SPATELE LUI în zona acestuia va fi parţial sau TOTAL estompat, fiind brusc ascuns privirii noastre. După ce, gradat, se obţin rezultate notabile în acest sens, se poate trece la amplificarea şi creşterea (MĂRIREA PRINTR-O SUI GENERIS MULTIPLICARE) norului efectiv urmată ulterior de mutarea şi aducerea acestuia în jurul propriului nostru corp fizic. Acest aspect poate fi realizat în multiple moduri. Tradiţia budistă secretă vorbeşte, de pildă, despre unii adepţi avansaţi care realizau gradat concretizarea norului eteric (care le acoperea tot corpul fizic) utilizând cu succes o anumită mişcare ritmică a mâinilor, în acel caz, modul de a proceda este următorul: se ţin mâinile relaxate cu palmele (PARALELE) desfăcute, la nivelul pieptului, cam la o distanţă de aproximativ 45-50 cm una de cealaltă şi apoi se apropie încet, conştientizând angrenarea activării la unison a celor doi centri de forţă MANIPURA CHAKRA principal şi SAHASRARA secundar, mentalizând totodată cu putere şi constant faptul că astfel este comprimată materia eterică specifică care urmează să faciliteze formarea şi creşterea norului respectiv. De fapt, fiecare yoghin ştie că, din punct de vedere fizic, atunci nu se strânge şi nu se apucă aparent nimic cu mâinile, mişcarea ritmică a acestora de apropiere şi de depărtare efectuându-se în ritmul în care cântă un acordeonist la instrumentul său. Unele persoane care au o mare încredere în puterea lor de a "MATERIALIZA" astfel NORUL ETERIC obţin rapid rezultate deosebite utilizând această metodă, altele preferă însă tehnica progresivă bazată pe fixarea fermă şi continuă a privirii asociată simultan cu angrenarea forţei voinţei.

După ce am sesizat apariţia în mod indubitabil a norului într-un loc anume, ne vom îndrepta apoi ochii spre o altă zonă a camerei şi vom lăsa energia subtilă să se adune şi să se focalizeze acolo în spaţiu (pentru a genera o altă MATERIALIZARE a unui alt NOR ETERIC), iar apoi vom reveni cu privirea către centru, acolo unde deja am remarcat că se formează norul principal. URMĂRIND şi TOTODATĂ VRÂND ÎN MOD FERM, CU PUTERE, în acelaşi timp, ca energia specifică focalizată în celelalte părţi ale camerei (sub forma unor NORI ETERICI) să se alăture prin fuziunea şi însumare energiei specifice deja focalizată în PRIMA FAZĂ în NORUL ETERIC principal. În continuare, putem privi apoi deasupra norului şi apoi dedesubtul lui, concentrându-ne în mod corespunzător pentru ca energia subtilă de deasupra

NORULUI ETERIC să se adauge, pentru a-l mări, energiei norului însuşi, în mod asemănător vom

58

proceda apoi cu energia subtilă de dedesubtul norului şi, de asemenea, cu cea din celelalte părţi ale acestuia (respectiv lateral stânga şi lateral dreapta). Un aspect foarte important în derularea acestui proces este faptul ca implicarea noastră în actul constant volitiv să nu determine aproape deloc un efort anume la nivelul globilor oculari şi este, prin urmare esenţial ca voinţa noastră să fie în întregime angrenată la nivel mental, deoarece este necesar ca ochii să rămână pe întreaga durată a acestui procedeu cât mai pasivi şi relaxaţi. După ce în final vom dobândi succesul în formarea menţinerea şi amplificarea norului subtil (eteric), vom remarca la un moment dat faptul că el are o tendinţă naturală de a se dispersa mai ales către toate colturile camerei, ceea ce ne va arăta că el (NORUL) respectă legile termodinamicii. Dacă vom lăsa acest proces să se manifeste astfel, vom constata că energia specifică a norului se va distribui în mod uniform în spaţiul camerei, dispersia energiei sale constitutive luând forma unui SPIN (adică a unui gen de rotaţie care evidenţiază un moment cinetic care este propriu atât electronului cât şi oricărei alte particule elementare); Această mişcare de dispersie (SPIN) va trebui să fie imediat contracarată printr-un alt SPIN de tip opus (CARE EVIDENT CĂ VA TREBUI SĂ AIBĂ PRIN URMARE O MIŞCARE INVERSĂ CA SENS FAŢĂ DE SENSUL PE CARE ÎL VOM OBSERVA LA PRIMUL SPIN) dacă urmărim să păstrăm nealterată concretizarea şi unitatea norului în vederea obţinerii invizibilităţii. Spinul care dispersează energia specifică a norului are (aşa cum vom putea să remarcăm atunci) SENSUL DE ROTAŢIE AL ACELOR DE CEASORNIC (YIN, (-)) şi el va trebui să fie contracarat de un spin care va avea un SENS DE ROTAŢIE INVERS ACELOR DE CEASORNIC (YANG, (+)). Din momentul în care este declanşată acţiunea de contracarare, în loc să devină tot mai mare şi mai dispersat, norul va avea tendinţa să se micşoreze, să se strângă şi să devină din ce în ce mai dens. Tocmai de aceea, cel mai bine este să se combine imediat acţiunea de contracarare prin angrenarea unui spin în sens invers acelor de ceasornic (YANG) cu acţiunea de colectare (prin angrenarea şi menţinerea unui proces de REZONANŢĂ) a energiei subtile specifice la nivelul norului propriu-zis, Dacă se persistă o anumită perioadă de timp în menţinerea acestui proces. NORUL respectiv poate deveni foarte dens, acesta fiind de altfel şi unul dintre secretele fundamentale ale materializării diferitelor obiecte care este cunoscut de mii de ani doar de yoghinii avansaţi. Densitatea din ce în ce mai mare a norului eteric "materializat" poate de asemenea ascunde complet privirilor, chiar şi surse luminoase foarte puternice. Savanţii şi astronomii contemporani sunt de părere că galaxiile (incluzând-o şi pe cea în care ne aflăm noi) se formează într-un mod asemănător, pornindu-se mai întâi de la nebuloasele din spaţiul cosmic şi continuând apoi cu rotaţia unor gigantici nori de gaze şi materie interstelară până când acest proces determină la un moment dat, condensarea acestor NORI gigantici sub forma sorilor şi a planetelor care fac să se nască atât sistemele solare, cât şi alte formaţiuni cosmice cunoscute. Odată ce NORUL a fost bine format şi este constant alimentat cu energie subtilă corespunzătoare, ultima etapă, care este de fapt şi cea care ne încununează reuşita, constă în a-1 atrage (pe NOR) către corpul nostru fizic şi a-l face să ne înconjoare, cuprinzându-ne în întregime astfel propriul nostru corp fizic, astfel încât acesta să devină TOTAL invizibil privirilor celor din jur. Pentru a ajunge la această uluitoare performanţă, NORUL trebuie să fie suficient de mare şi de DENS astfel încât el să ne cuprindă complet corpul fizic, iar apoi noi trebuie să urmărim ferm şi cu o suficient de mare INTENSITATE să atragem către noi norul astfel încât acesta să vină spre noi şi apoi să ne acopere în totalitate. Dacă vom observa la NORUL care atunci „ne îmbracă” o anumită tendinţă către strălucire, va trebui să ne modulăm voinţa şi să-i determinăm CONSTANT o culoare neutră, care cel mai preferabil, trebuie să fie întocmai ca aceea a mediului înconjurător. Deşi acest aspect apare destul de rar (după ce a fost suficient de bine „materializat” NORUL), totuşi el a fost remarcat cu precădere de către unii iniţiaţi în această mare taină, din antichitate, fiind denumit în unele tratate secrete "MAREA LUNARIA", datorită

59

intensităţii cu care strălucea norul. Dacă totuşi se obţine un astfel de rezultat (NEDORIT!), va trebui să-l suprimăm CÂT MAI REPEDE prin propria noastră forţă a voinţei, deoarece strălucirea norului (care reprezintă de fapt un incident "tehnic") nu ne poate ajuta în nici un caz să obţinem invizibilitatea. Când, în sfârşit, considerăm că am realizat CU ADEVĂRAT invizibilitatea corpului nostru fizic, este cel mai necesar să folosim - pentru verificarea acestei stări extraordinare (de INVIZIBILITATE) - o oglindă suficient de mare, plasate cam la aproximativ 2 m în faţa noastră, pentru a face cu putinţă oglindirea întregului corp fizic în cadrul ei. Dacă, după ce am format norul de materie subtilă eterică şi ne am înconjurat complet cu aceasta corpul fizic, observăm că nu mai există ABSOLUT DELOC nici cea mai mică reflexie a acestuia în oglinda pe care o folosim pentru VERIFICARE, atunci aceasta înseamnă că am

obţinut ÎNTR-ADEVĂR rezultatul scontat, ori, cu alte cuvinte, starea de DEPLINĂ invizibilitate a corpului nostru fizic. În primele faze ale acestei reuşite, mai ales, nu este absolut deloc indicat (BA CHIAR NE ESTE STRICT INTERZIS!) să chemăm prietenii sau membrii familiei în camera noastră pentru a verifica pe ei efectele experienţei, pentru a nu da naştere la situaţii penibile sau chiar la unele stări de şoc (CU URMĂRI PSIHO-MENTALE IMPREVIZIBILE) pentru aceştia. Un alt efect direct (APROAPE CU MULT MAI EXTRAORDINAR AM PUTEA SPUNE DECÂT INVIZIBILITATEA) al producerii şi menţinerii în jurul corpului nostru fizic a norului subtil (eteric) este, SIMULTAN cu aceasta, apariţia şi menţinerea stării de DEPLINĂ INVULNERABILITATE a corpului fizic. În situaţii foarte primejdioase pentru yoghinii iniţiaţi în această tehnică secretă, atunci când integritatea corpului lor fizic era ameninţată, atât marii yoghini cât şi unii rari iniţiaţi ori anumiţi ocultişti eminenţi făceau curent apel la o astfel de tehnică, care în prealabil fusese exersată îndelung şi era stăpânită foarte bine (fiind deja adusă în faza de MĂIESTRIE). În această direcţie, faimoasa femeie şi ocultistă Helena Blavatsky scria: "Fluidul subtil specific eteric şi astral poate fi cumulat şi condensat într-o manieră secretă în jurul corpului fizic astfel încât să formeze în final un înveliş perfect elastic şi totodată absolut impenetrabil, care îi conferă în totalitate INVULNERABILITATEA pentru orice obiect fizic, indiferent de forţa şi viteza cu care acesta l-ar putea izbi.

= VA URMA =

60

AN VI C 12

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA-CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMATIONAL- ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE. METODE PRACTICE DE OBŢINERE A NORULUI SUBTIL (ETERIC)

(continuare la cursul nr. 11 An VI)

Ea relatează în lucrările sale cum, în anumite situaţii, în India, la Malabar, cât şi în unele locuri din Africa Centrală, puteau fi văzuţi unii oameni care, din proprie voinţă, permiteau soldaţilor britanici să-şi descarce gloanţele muschetelor asupra corpului lor fizic; atât soldaţii cât şi spectatorii constatau atunci uluiţi că această acţiune (care ar fi trebuit în condiţii normale să producă imediat răni de la gloanţe) nu avea ABSOLUT nici o urmare, deoarece toate gloanţele nu reuşeau ABSOLUT DELOC să atingă corpul fizic al respectivului, ricoşând în toate direcţiile ca şi cum s-ar fi izbit de ceva invizibil şi extrem de elastic ÎNAINTE DE A ATINGE ÎN VREUN FEL CORPUL FIZIC. Unii magi faimoşi sau unii mari iniţiaţi în misterele ocultismului deţineau în anumite situaţii această putere paranormală (SIDDHI), slujindu-se însă de anumite amulete SECRETE care le asigurau instantaneu şi permanent legătura şi protecţia cu anumite entităţi astrale, ceea ce evident prezentă şi un major dezavantaj, căci atunci crea o stare de mare dependenţă şi chiar reprezenta o limitare a utilizării acestei puteri care făcea posibilă starea de invulnerabilitate a corpului fizic. De pildă, aceeaşi Helena Blavatsky povesteşte cum, în anul 1568, Prinţul de Orange a condamnat la moarte un prizonier spaniol; soldaţii l-au legat, la scurt timp după aceea, de un copac şi au tras apoi, de mai multe ori la rând, o mulţime de gloanţe asupra acelui prizonier (care fusese condamnat la moarte) fără însă ca el să sufere NICI MĂCAR O SINGURĂ rană care să-i producă moartea. Total uluiţi şi neînţelegând nici unul care ar putea fi cauza acestei situaţii pentru ei MIRACULOASE, soldaţii l-au dezbrăcat după aceea pentru a vedea ce fel de armură deţinea acesta sub hainele de pe el, însă, fireşte, nu au găsit nimic de acest gen (armură), cu excepţia unei stranii amulete care se afla însă la gâtul lui. Imediat după ce amuleta respectivă i-a fost luată de la gât, soldaţii l-au legat din nou pe prizonier de copac şi au tras cu puştile asupra lui şi abia atunci acesta a căzut secerat de gloanţele care i-au adus imediat moartea, deoarece el, în acea ipostază, era total lipsit de instrumentul magic care îi asigurase anterior legătura cu o anumită entitate care îi punea la dispoziţie, datorită unui PACT PARANORMAL existent, forţa eterică şi energia subtilă astrală protectoare în astfel de situaţii primejdioase. Această invulnerabilitate totală este valabilă chiar şi în cazul agresiunii sau a confruntării fiinţei umane cu situaţii extrem de primejdioase (sau care implică RISCURI MORTALE) în care sunt în mod direct implicate elementele naturale cunoscute. De exemplu, chiar şi în zilele noastre au fost şi SUNT ADESEORI atestate numeroase experienţe (care aproape că au devenit banale) ale unor persoane iniţiate care, în anumite condiţii, nu puteau fi atinse de foc. În asemenea situaţii care sunt uluitoare pentru cei care doar le privesc, ele puteau păşi fără ABSOLUT NICI UN FEL de probleme pe jar de peste 600° CELSIUS, sau chiar puteau ţine în mâini, pe cap şi pe orice altă parte a corpului cărbuni incandescenţi fără să se ardă deloc şi fără să manifeste vreo durere şi, în plus, fără ca aceştia să lase vreo urmă oarecare a

AN VI C 12 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA-CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA

61

acţiunii lor. Mai mult decât atât, ele puteau chiar să ţină ore în şir faţa şi întregul cap deasupra flăcărilor mari ale unui foc extrem de puternic, fără ca măcar un singur fir de păr al lor să le fie atins sau ars. FENOMENUL TAINIC şi PROCESUL GRADAT AL MATERIALIZĂRII UNUI OBIECT SAU AL MATERIALIZĂRII UNEI FĂPTURI VII, ÎNLUMINA SISTEMULUI SVARA YOGA Pe măsură ce deprindem o măiestrie şi o dexteritate din ce în ce mai mare în crearea şi menţinerea norului subtil de materie subtilă eterică, care face cu putinţă pentru noi atingerea şi menţinerea pe o perioadă nelimitată de timp a invizibilităţii corpului fizic, poate apărea totodată în noi interesul faţă de un nou tip de experienţă APARENT CU TOTUL MIRACULOASĂ, legată de materializarea diferitelor lucruri sau chiar a UNOR FĂPTURI VII în spaţiul ce ne înconjoară. Se înţelege însă de la sine că aceste materializări, odată finalizate, ele RĂMÂN, În FAZA DE DEPLINĂ MĂIESTRIE, PENTRU TOTDEAUNA MATERIALIZATE. La început, aspiraţia noastră în această direcţie poate privi, de pildă, fenomenul de materializare elementară a unor lumini (ca un fel de fulgere globulare), coloane de lumină colorată divers ori de fum sau chiar a unor imagini simple, mai mult sau mai puţin persistente, care vor fi făcute să apară LA ÎNCEPUT pentru câteva minute, câteva ore, sau pentru câteva zile în camera în care experimentăm. Această putere paranormală (SIDDHI) de materializare a unor obiecte sau făpturi vii îşi găseşte curent o corespondenţă inferioară în cazul cunoscutelor şedinţe mediumice (supracunoscute cel mai adesea sub numele de "ŞEDINŢE DE SPIRITISM") în care sunt tăcute să apară şi să persiste uneori ore în şir diferite obiecte sau făpturi vii care sunt definite în spiritism ca "materializări cu ectoplasmă". Cel inteligent, care trece cu mintea dincolo de aparenţe, va trebui însă să înţeleagă că abilitatea în atingerea şi exercitarea la voinţă a acestei faimoase puteri paranormale (SIDDHI) prin forţe proprii (captate din MACROCOSMOS prin REZONANŢĂ) se fundamentează în special pe înţelegerea deplină şi corectă a tuturor proceselor subtile - SPECIFICE ce stau la baza creării şi conservării formelor-gând cât şi a atingerii etapei de desăvârşire în arta şi totodată ştiinţa de a deveni şi rămâne mult timp invizibil (prin formarea şi acoperirea completă a corpului fizic cu norul subtil din materie eterică). Materializarea deplină a unei anumite forme fizice, densă (VIE sau NEVIE), pornind numai de la materia eterică invizibilă, reprezintă deja un fenomen cunoscut de mult timp în Occident, în special odată cu proliferarea şedinţelor de spiritism în anumite cercuri ale societăţii, în cazul yoghinilor avansaţi, prin intermediul exercitării capacităţilor lor paranormale puse la dispoziţie de purificarea adecvată şi activarea extraordinar de puternică a lui AJNA CHAKRA şi simultan MANIPURA CHAKRA (în cazul exersării sistematice a procesului de materializare, secreţiile glandei pituitare, care este direct legată de activitatea lui AJNA CHAKRA, sunt mult amplificate), ei devin gradat capabili să utilizeze energia subtilă specifică pe care o captează din MACROCOSMOS prin REZONANŢĂ pentru a da naştere MATERIALIZĂRII CORESPUNZĂTOARE a formelor dense ale materiei. Atunci când energiile subtile specifice ale centrilor de forţă mai sus menţionaţi sunt în mod corespunzător trezite şi activate, yoghinul devine aproape spontan capabil să materializeze şi să energizeze (CHIAR SĂ ANIME sau, cu alte cuvinte, să DEA VIAŢĂ) orice formă fizică sau subtilă pe care el urmăreşte ATUNCI să o manifeste în scurt timp. În continuare, vom PREZENTA PENTRU PRIMA DATĂ ÎN LUME (DIN CÂTE ŞTIM NOI), ÎNTR-UN CURS DE YOGA şi vom urmări să expunem într-o viziune clară şi sintetică, principalele reguli secrete aşa cum sunt ele cunoscute de către marii iniţiaţi yoghini şi de înţelepţii LAMA-şi tibetani - cu privire la procesul tainic al materializării concrete atât al unor obiecte cât şi al unor făpturi vii.

REGULA SECRETĂ NR.1

Este fundamental necesar ca, mai întâi, yoghinul să se asigure pe deplin şi să fie totodată perfect convins că respectiva formă gând pe care el urmăreşte să o materializeze corespunde cu adevărat unui ţel

COMPLET BENEFIC-DIVIN şi că, de asemenea, ea corespunde aproape în totalitate unei tendinţe de

62

manifestare care se află în armonie deplină cu legile fundamentale divine ale creaţiei în MACROCOSMOS.

REGULA SECRETĂ NR.2

Yoghinul, aflat ACUM într-o stare psihică şi mentală cât mai armonioasă şi cât mai relaxată, urmăreşte în continuare să se pună pe deplin în legătură şi totodată să rămână în continuare ATÂT CÂT ESTE NECESAR cât mai la unison (REZONANŢĂ!) cu energiile subtile creatoare, specifice, universale, realizând permanent pe întreaga durata a acestei angrenări o cât mai bună concordanţă între funcţionarea (la nivel fiziologic) armonioasă a creierului său care face, pe întreaga durată a acestui proces, legătura cu extrem de subtilele energii şi inflexiuni (fluide) psihice (care sunt ABSOLUT NECESARE ATUNCI) ale

sufletului său (şi care este concretizat în existenţa anumitor corpuri subtile ale sale) şi structura sa mentală specifică care, de asemenea, acţionează atunci la unison cu structura sa cauzală. Pentru a angrena cu succes această etapă, yoghinul trebuie MAI ÎNTÂI să devină un creator (un SUI GENERIS - "MIC DEMIURG DIVIN") care este pe deplin şi simultan conştient de toate procesele şi energiile specifice pe care el le pune ATUNCI în joc şi pe care TOT TIMPUL ÎN ACEASTĂ FAZĂ el trebuie să le stăpânească cu o măiestrie deplină.

REGULA SECRETĂ NR. 3

Yoghinul trebuie acum să se concentreze mental foarte bine şi totodată să angreneze o mare forţă (energie specifică) mentală, fiind perfect capabil să vizualizeze ore în şir (NEÎNTRERUPT!) până în cele mai mici şi aparent neînsemnate detalii forma precisă a obiectului sau a făpturii vii pe care el aspiră cu o MARE PUTERE să o materializeze în planul fizic. El trebuie totodată să invoce, de asemenea, ATUNCI, AJUTORUL şi inspiraţia divină pentru a fi pe deplin sigur de succesul experienţei sale, iar răspunsul TAINIC specific care este caracteristic unui astfel de apel se va traduce, în general, în Microcosmosul său lăuntric prin sesizarea unui SUI-GENERIS sunet subtil specific (a cărei REZONANŢĂ se face adeseori spontan "simţită" în fiinţa sa) care-l va inspira pe yoghin pe întreaga durată a procesului de materializare în "fasonarea" cât mai armonioasă a respectivei forme pe care el o va concretiza apoi în lumea fizică. Forma deja perfect vizualizată cu o mare putere MENTALĂ va începe, la scurt timp după aceea, să apară, încetul cu încetul, prefigurând gradat rezultatul final la care yoghinul deja năzuieşte cu o mare putere.

REGULA SECRETĂ NR. 4

Mulţi oameni care sunt spontan înzestraţi să realizeze materializări, ajung la acest stadiu într-un

mod aproape inconştient (aşa stau lucrurile mai ales cu acele rare femei care sunt, chiar fără să-şi dea seama, nişte SHAKTI-uri PERFECTE). De aceea, chiar şi la aceştia, în cea mai mare parte a cazurilor, formele-gând concepute (care TOCMAI SUNT PE CALE SĂ SE MATERIALIZEZE) îşi pierd gradat şi IREVERSIBIL tendinţa către concretizare în lumea fizică, pentru că, la acest nivel, omul obişnuit (CHIAR DACĂ SPONTAN ÎNZESTRAT) nu mai este capabil să-şi exercite mai departe cu O PUTERE EGALĂ facultatea voinţei sale într-o manieră constructivă, pentru a asigura în final materializarea acesteia.

REGULA SECRETĂ NR. 5

Menţinând mai departe cât mai clară cu putinţă şi cât mai ferm "cristalizată" la nivel mental imaginea puternic dinamizată şi cât mai precis creată a obiectului care se urmăreşte să fie materializat, yoghinul angrenează totodată, acum, practic o activitate lăuntrică, subtilă, vibratorie care va determina, la scurt timp după aceea, drept răspuns, apariţia şi concretizarea în FORMA PRECIS MENTALIZATĂ a materiei mai dense care ulterior va alcătui acest obiect ce se va MATERIALIZA şi va rămâne astfel în

final. Chiar şi după completa sa materializare, legătura intimă între obiectul respectiv (ori făptura respectivă) şi cel sau cea care în final l-a creat (ori a creat-o) se va menţine constant (până la

FINALIZAREA DEPLINĂ A MATERIALIZĂRII) prin intermediul unui foarte fin "cordon" de substanţă

63

subtilă vibratorie (care va intra în fiinţa noastră şi va face legătura cu ea la nivelul lui MANIPURA CHAKRA); acest aspect va face totodată ca toate efectele acţiunilor sau a interacţiunilor ori a integrării specifice a obiectului, a făpturii vii, ori a imaginii sau a fenomenului creat să se răsfrângă, printr-o totală empatie şi în mod direct, asupra fiinţei yoghinului. Tocmai din această cauză, trebuie mai întâi să fim

absolut siguri de puritatea deplină a ţelului cu privire la obiectul sau făptura vie pe care aspirăm să le materializăm. Pe întreaga durată a concentrării mentale perfecte cât şi după aceea, în faza contemplării cât mai exacte a acestui obiect, atenţia yoghinului va fi focalizată cu o foarte mare putere la nivelul lui AJNA CHAKRA, ceea ce va atrage destul de repede după sine trezirea, producerea şi amplificarea unui curent subtil (NEÎNTRERUPT şi constant ca intensitate) de energie specifică care va fi îndreptată şi sistematic focalizată asupra imaginii EXACTE create (de yoghin), furnizându-i acesteia atât vitalitatea şi activitatea dorită cât şi structurarea identică (ALCĂTUIREA FIZICĂ, CHIMICĂ şi MORFOLOGICĂ) care îi este caracteristică obiectului sau făpturii vii pe care aspirăm să o materializăm. Exemplu: un măr materializat va avea coajă, gust, miros, seminţe, formă absolut identice cu acelea ale unui măr cules din copac.

REGULA SECRETĂ NR. 6

Energia psiho-mentală subtilă, specifică, transmisă în flux neîntrerupt prin intermediul celui de "al treilea ochi" (AJNA CHAKRA) în vederea vitalizării şi "trezirii" formei-gând respective (pe care urmărim să o MATERIALIZĂM) este acum sistematic dirijată în vederea proiectării ei în lumea noastră materială

sau, cu alte cuvinte, la nivelul planului fizic, înainte ca ea să revină şi să se disipeze din nou, atât în materia lumii eterice cât şi în materia lumii astrale. Tocmai pentru aceasta, yoghinul trebuie să-şi fi purificat în prealabil foarte bine corpul său astral pentru a concepe, atunci când aspiră să materializeze, o formă-gând plină de puritate, care să nu-l subjuge (înlănţuie) unei reacţii (consecinţe) KARMA-ice generatoare de suferinţă.

REGULA SECRETĂ NR. 7

În continuare, în această fază, yoghinul va face ca forma-gând - CLAR ŞI FERM concepută de el

cu cea mai mare exactitate la nivelul planului mental (lumii mentale) - să coboare la nivelul planului astral (lumii astrale), unde ea va căpăta culoare şi o anumită consistenţă. Această formă-gând va fi străbătută atunci de energia specifică subtilă a aspiraţiei celui sau celei care meditează profund şi intens asupra ei. Această energie trebuie să fie NEAPĂRAT foarte puternică căci fără de aceasta (respectiva energie) forma-gând nu-şi poate găsi ulterior concretizarea efectivă (MATERIALIZAREA) în planul (lumea) obiectivităţi fizice. De modul ferm şi sigur în care yoghinul acţionează în această etapă principală depinde, imediat după aceea, întreaga "construcţie" (concretizare) eterică a obiectului (sau a făpturii vii) şi manifestarea lui fizică ulterioară.

REGULILE SECRETE NR. 8, 9 ŞI 10

Aceste reguli sunt strict secrete şi se referă la cunoaşterea precisă a modului de acţiune a sunetelor specifice subtile de acord şi vibraţie în rezonanţă (MANTRA-ele) cu anumite focare sau sfere de putere nesfârşită din MACROCOSMOS, cât şi la precizarea lor efectivă prin iniţiere "DE LA GURĂ LA URECHEA DISCIPOLULUI" numai de către un maestru spiritual competent. Aspectele tainice referitoare la sunetele de rezonanţă sunt identice cu acelea descrise în lecţiile despre LAYA YOGA şi MANTRA YOGA. ATENŢIE! Chiar dacă nu primeşte această iniţiere strict secretă, yoghinul care practică consecvent YONI MUDRA va conştientiza singur în el aceste sunete subtile şi atunci va intra în starea de LAYA YOGA.

64

REGULA SECRETĂ NR. 11

Cunoscând prin iniţiere strict secretă de la "GURĂ LA URECHEA DISCIPOLULUI" aceste MANTRA-e şi emiţându-le NUMAI MENTAL în mod corespunzător, yoghinul avansat trebuie să se focalizeze în această fază şi mai mult asupra formei-gând, ferm şi cu o mare claritate vizualizată,

determinându-i în continuare o anumită individualitate prin infuzarea suficient de puternică în aceasta (FORMA-GÂND) a elementelor specifice vitalizante (urmare directă a acţiunii MANTRA-ice specifice care face posibilă intrarea sa spontană în starea de LAYA YOGA) în interiorul formei gând. Ducând la bun sfârşit această acţiune, el devine practic acum un veritabil agent KARMA-ic al formei-gând create de el, devenind prin ACEASTA direct responsabil sau, cu alte cuvinte, direct răspunzător de misiunea (acţiunea) sau integrarea acesteia în jocul creaţiei care există în MACROCOSMOS. ATENŢIE! Practica consecventă a lui YONI MUDRA îi permite yoghinului ca, fără o iniţiere în respectivele MANTRA-e secrete, să poată să le descopere singur în universul său lăuntric (MICROCOSMOS), fiind astfel capabil să compenseze lipsa acestei iniţieri strict secrete.

REGULA SECRETĂ NR. 12

Activitatea de materializare incipientă a formei-gând a ajuns acum la nivelul planului eteric (lumii

eterice); yoghinul avansat trebuie tocmai de aceea să facă în această fază apel (sau cu alte cuvinte să recurgă în mod adecvat), la energia subtilă eterică universală. Aceasta se realizează de regulă în virtutea unei acţiuni ferme, perfect detaşate, exercitată la acest nivel (lumea eterică) cât şi simultan datorită unei intenţii pure care este integrată benefic în armonia divină a Macrocosmosului.

REGULA SECRETĂ NR. 13

Yoghinul avansat operează aici în mod adecvat pe diferitele niveluri eterice (de fapt SUBPLANURI ALE LUMII ETERICE) şi, pentru aceasta, în PREALABIL trebuie să stăpânească facultatea (puterea paranormală (SIDDHI) de a distinge foarte clar nuanţa caracteristică şi calitatea fiecărui eter subtil în parte. În această etapă, yoghinul asigură astfel echilibrul construirii umbrei energizante specifice a obiectului respectiv ori a construirii umbrei vitalizante a făpturii vii respective. Pe măsură ce diferitele tipuri de forţe şi energii subtile, constitutive, specifice, se întâlnesc, se combină, se dozează, se polarizează şi se completează reciproc, datorită declanşării şi menţinerii proceselor specifice de REZONANŢĂ, umbra (energizată specific pentru un OBIECT sau vitalizată în mod specific pentru o

FĂPTURĂ VIE) începe deja să prindă din ce în ce mai concret contur - fiind adeseori asociată în această etapă unui obiect foarte clar care este alcătuit dintr-un fel de "materie" ca un nor eteric; ea reprezintă exact forma (energizantă sau vitalizantă) ce "înveleşte" (precum o umbră) în mod cât se poate de fidel concepţia (FORMA GÂND) mentală şi astrală a yoghinului care abia acum este plină de viaţă şi de energie. Ideea lui iniţială, prezentă la început doar ca o puternică şi precisă formă-gând la nivel mental este acum către sfârşit asta să atingă concretizarea (materializarea) finală în lumea fizică.

REGULA SECRETA NR. 14

Activitatea de creaţie şi materializare propriu-zisă (a FORMEI-GÂND) capătă, în această etapă, o consistenţă fizică evidentă şi în această etapă este pentru ultima dată când corpul fizic şi anumite aspecte ale fiinţei yoghinului sunt ameninţate (ACEASTA ESTE CU PUTINTĂ NUMAI ÎN CAZUL MATERIALIZĂRII UNOR FORME GÂND MAI MULT SAU MAI PUŢIN RELE - DEMONIACE ORI SATANICE) să fie vătămate în diferite forme sau afectate de produsul concepţiei sale mentale. Umbra (energizantă sau vitalizantă) fiind deja formată, ea este gata de acum înainte să atragă şi să-şi formeze

chiar singură (dar tot prin angrenarea unor procese de REZONANŢĂ) un corp gazos sau de foc, care corp, la rândul său, corespunde în mod exact specificului ei (formei gând). Aceasta reprezintă, de altfel şi raţiunea pericolului foarte mare care a fost succint prezentat mai înainte; deoarece energiile subtile ale

focului (dar acest aspect este valabil NUMAI ÎN CAZUL MATERIALIZĂRII UNOR FORME GÂND

65

MAI MULT SAU MAI PUŢIN RELE - DEMONIACE SAU SATANICE) tind să ameninţe fulgerător - într-un astfel de caz - viaţa yoghinului imprudent care ar fi tentat să materializeze o formă gând MALEFICĂ. Acest aspect foarte periculos (MORTAL) se datorează faptului că, printre altele, invocarea energiilor subtile ale focului sunt de o natură asemănătoare cu cele ce caracterizează însăşi structura anumitor aspecte ale fiinţei yoghinului care doreşte să conceapă şi să materializeze respectiva formă-gând MALEFICĂ, astfel încât o juxtapunere prea mare şi care totodată este însoţită de manifestarea anumitor frecvenţe ale energiilor rele ale focului demoniac sau satanic (şi care rezultă prin amestecarea energiilor rele (MALEFICE) invocate cu acelea care sunt NORMALE şi proprii, ale fiinţei yoghinului) ar putea antrena rapid grave tulburări eterice, astrale şi mentale la nivelul structurii subtile a fiinţei sale.

AN VI

C 13

= VA URMA =

YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI

(continuare la cursul nr. 10 An VI)

SUTRA 39: (Atunci când cel care practică plin de dăruire YOGA) stabilit în atitudinea de non-acumulare (APARIGRAHA) survine spontan percepţie intuitivă directă) cunoaşterea inefabilă a motivaţiei şi a specifice în care survine (se produce) naşterea (trecută, prezentă şi viitoare, clar conştientizată MENIREA fundamentală a acesteia sau, cu alte cuvinte,

este ferm (prin condiţiilor fiind totodată este realizat
este ferm
(prin
condiţiilor
fiind totodată
este realizat

ROSTUL esenţial al fiecărei existenţe). SUTRA 40: Prin atingerea, amplificarea şi menţinerea apoi nealterată a purităţii (SHAUCHA) (atât ca stare fizică (ce se realizează prin curăţire internă şi externă) cât şi ca stare psihică şi mentală) rezultă starea durabilă de indiferenţă (în sensul de deplin non-ataşament) faţă de propriul trup (care este perceput atunci drept un simplu vehicul al Sinelui Suprem (ATMAN)) şi nu ca fiind însăşi fiinţa) şi totodată se instalează starea de respingere faţă de posibila unire (inconştient şi NEVOIT suportată) (a Sinelui Suprem) cu alte trupuri (unire care, în cazul fiinţelor umane ce nu au atins încă eliberarea spirituală se realizează prin reîncarnare obligatorie). SUTRA 41: (Prin atingerea, amplificarea şi menţinerea apoi nealterată a purităţii (SHAUCHA)) (mentale) se realizează în scurt timp purificarea lui SATTVA GUNA ce există în fiinţa aspirantului (sau, cu alte cuvinte, survine reglarea şi echilibrarea deplină a GUNA-urilor), care face să apară şi să se menţină aproape neschimbată starea intensă de bucurie, focalizarea uşoară a minţii, controlul tuturor simţurilor precum şi revelarea spontană a Sinelui Suprem (ATMADARSHANA). SUTRA 42: (Prin practica atentă şi constantă a) mulţumirii intense şi profunde sau, cu alte cuvinte a împăcării depline cu tot şi cu toate aspectele care apar pe parcursul existenţei aspirantului (SANTOSHA) se atinge şi se menţine nealterată fericirea sublimă şi neţărmurită (sau, cu alte cuvinte, este atinsă şi păstrata starea fericirii oceanice netulburate).

66

SUTRA 43: (Prin practica atentă şi constantă a) austerităţilor divin integrate sau, cu alte cuvinte, a ascezei (TAPAS) se distrug rapid şi definitiv atât impurităţile de tot felul cât şi KARMA de suferinţă, iar trupul (KAYA) aspirantului devine pur şi puternic precum diamantul şi organele sale de simţ (INDRIYA- urile) capătă în mod spontan puteri supranormale (SIDDHI-uri). SUTRA 44: Prin studiul individual atent, constant şi plin de aspiraţie al textelor spirituale autentice (SVADHYAYA), apare (se realizează) comuniunea (de fapt starea inefabilă de REZONANŢĂ) (SAMPRAYOGA) cu realitatea consemnată în acele texte inspirate ori cu Modelul Divin (o Mare Putere Cosmică sau un Mesager al lui Dumnezeu) care atunci este simultan obiectul devoţiunii interioare (ISHTA-DEVATA) a aspirantului. SUTRA 45: Prin constantă şi cât mai deplină devoţiune (DĂRUIRE EXTATICĂ) faţă de Dumnezeu cel Unic (ISHVARA-PRANIDHANA) se atinge şi se amplifică apoi gradat în fiinţa aspirantului starea divin extatică, de conştiinţă cosmică (SAMADHI). Al treilea ajutor indirect în practica YOGA - Posturile sau atitudinile corporale (ASANA-ele) COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 46-48: Anumite atitudini fizice, simetriile lor rezultante, anumite poziţii consecvent asumate cu trupul sau aranjările corporale proporţionale în mod atent şi adecvat realizate favorizează foarte mult capacitatea de concentrare şi totodată armonizează fiinţa vital, psihic şi mental datorită proceselor de rezonanţă declanşate: cum trebuie să fie realizată în practica YOGA o ASANA; efectele ulterioare realizării acesteia. SUTRA 46: Postura sau atitudinea corporală (ASANA) (care face în mod spontan posibilă intrarea în stare de REZONANŢĂ cu anumite energii subtile benefice din MACROCOSMOS) (trebuie totdeauna să fie) fermă (stabilă), confortabilă şi cât mai atent trăită (angrenată). SUTRA 47: Prin dispariţia (treptată (care, în cele mai înalte faze ale acesteia este completă şi definitivă)) a efortului (fizic) (care se atinge cel mai uşor printr-o deplină relaxare) şi prin meditaţie profundă (SAMAPATTI) asupra infinitului (ANANTA) (orice ASANA ajunge să fie stăpânită perfect). SUTRA 48: Prin această practică posturală (ASANA) (care este atent şi în mod consecvent realizată rezultă) încetarea progresivă a perturbărilor ce provin din cauza influenţei cuplurilor de contrarii (DVANDVA).

Al patrulea ajutor indirect în practica YOGA - Controlul şi ritmarea suflurilor subtile (PRANAYAMA)

COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 49-52: Calmarea, arderea rapidă şi înnobilarea stărilor psihice rele sau inferioare se poate realiza cu uşurinţă cu ajutorul controlului şi ritmării suflurilor subtile; această practică este în special favorabilă concentrării mentale şi meditaţiei; diferitele forme de PRANAYAMA şi efectele lor.

SUTRA 49: Ajungând cu adevărat în această fază (sau, cu alte cuvinte, după ce s-a realizat şi a fost atinsă starea de măiestrie în executarea ASANA-elor) urmează atingerea fazei controlului şi ritmării suflurilor subtile (PRANAYAMA) despre care se poate spune că este realizată atunci când survine şi se menţine pe intervale de timp din ce în ce mai lungi încetarea tuturor mişcărilor de inspiraţie şi expiraţie care sunt caracteristice procesului respiraţiei. SUTRA 50: (Respiraţia dirijată prin controlul şi ritmarea suflurilor subtile (PRANAYAMA)) este considerată în practica corectă YOGA ca fiind externă (expiraţia), internă (inspiraţia) sau suprimată (retenţia) şi ea este strâns legată de loc (DESHA), timp (KALA) şi număr (de repetări). Practicând-o astfel atent şi cu măsură ea devine (treptat) din ce în ce mai prelungă şi subtilă. SUTRA 51: Cel de-al patrulea (tip de PRANAYAMA) este acela care se referă la domeniul exteriorului şi interiorului (şi în esenţă constă în absorbţia urmată de acumularea masivă a PRANA-ei şi

direcţionarea ei spre obiectele din interior (organe fizice pe care vrem să le vindecăm, etaje ale fiinţei unde

67

urmărim să o acumulăm sau centri tainici de forţă (CHAKRA-ele) pe care aspiram să-i trezim sau să-i echilibrăm) sau din exterior). SUTRA 52: Prin aceasta (practica atentă, cu măsură (PRUDENŢĂ) şi în mod perseverent realizată a lui PRANAYAMA) voalul (AVARANA) care acoperă şi astfel face să fie mult diminuată în fiinţa aspirantului lumina divină a cunoaşterii (PRAKASHA) dispare pentru totdeauna.

Al cincilea ajutor indirect în practica YOGA - Retragerea completă a simţurilor de la obiectele lor (PRATYAHARA) şi interiorizarea deplină a acestora

COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 53-55: Atenţia aspirantului se abstrage şi se îndreaptă acum constant numai către un obiect interior. PRATYAHARA trezeşte şi amplifică acea capacitate a aspirantului de a cunoaşte în totalitate interior obiectele simţurilor, fără a mai recurge absolut deloc pentru această cunoaştere la contactul propriu-zis cu simţurile. Totodată PRATYAHARA pregăteşte cel mai bine mintea pentru realizarea stării de perfectă concentrare mentală (DHARANA). SUTRA 53: Astfel (prin practica atentă şi perseverentă a lui PRATYAHARA) mintea aspirantului ajunge să fie cu adevărat pregătită pentru realizarea pe intervale lungi de timp a concentrării mentale

(DHARANA) SUTRA 54: Retragerea deplină şi interiorizarea tuturor simţurilor de la obiectele lor (PRATYAHARA) este faptul nu numai de a imita ci chiar de a realiza cu simţurile (orientarea spre interior) a minţii (cu alte cuvinte, aceasta implică a introverti complet simţurile) făcând astfel să apară starea de neintrare în contact cu obiectele lor respective. SUTRA 55: Prin atingerea perfecţiunii (măiestriei) în aceasta (PRATYAHARA) se realizează cu uşurinţă stăpânirea completă a tuturor simţurilor.

CAPITOLUL III VIBHUTI PADA - DESPRE PUTERILE PARANORMALE (SIDDHI-URI) PREZENTAREA SUCCINTĂ A SUTRA-ELOR CONŢINUTE în CAPITOLUL III

SUTRA-ele 1-3: Definesc pe scurt şi totodată explică în ce constă în realitate concentrarea mentală perfectă sau fixarea completă a minţii (DHARANA), meditaţia profundă (DHYANA) şi extazul divin (SAMADHI). SUTRA 4: Explica pe scurt ce este în realitate SAMYAMA sau, cu alte cuvinte, realizarea simultană şi neîntreruptă a celor trei etape superioare din YOGA (concentrarea mentală (DHARANA), meditaţia profundă (DHYANA) şi Extazul Divin (SAMADHI). SUTRA 5: Vorbeşte despre rezultatul esenţial al realizării stării de SAMYAMA (identificarea perfectă), care este revelarea luminii cunoaşterii divine, superioare (PRAJNA). SUTRA 6: Explică modul specific în care trebuie să fie realizată o analiză lăuntrică mult mai profundă care, printre altele, ne permite înţelegerea obiectivă a diferitelor stări de conştiinţă cu ajutorul acestei lumini a cunoaşterii divine superioare. SUTRA 7: Indică succint importanţa şi semnificaţia celor trei etape superioare care sunt specifice sistemului YOGA (DHARANA (concentrarea mentală), DHYANA (meditaţia profundă) şi SAMADHI (extazul divin) care sunt unanim recunoscute de yoghini ca fiind instrumente interioare fundamentale - care sunt esenţiale pentru atingerea cu adevărat a treptei de realizare spirituală divină. SUTRA 8: Revelează importanţa identificării depline a fiinţei şi a conştiinţei yoghinului cu Conştiinţa Dumnezeiască Supremă. Numai prin realizarea cu adevărat a acestei stării (SAMYAMA), cele trei instrumente (DHARANA (concentrarea mentală), DHYANA (meditaţia profundă) şi SAMADHI (Extazul Divin)) devin acum la rândul lor instrumente exterioare, deoarece în această stare (SAMYAMA -

68

identificarea perfectă) ele sunt folosite numai pentru a verifica ori pentru a evita apariţia şi menţinerea eventualelor tendinţe către agitaţie ale minţii. Scânteia Divină Supremă sau Sinele Nemuritor ATMAN în eterna sa glorie deplină nu are niciodată nevoie de vreo asemenea sugestie. SUTRA-ele 9-10: Descriu starea inefabilă de vid beatific a minţii (NIRODHA PARINAMA) şi felul în care mintea ajunge atunci să fie pe deplin liniştită şi foarte puternică. SUTRA 11: Explică ce este în realitate SAMADHI PARINAMA (o anumită formă de extaz Divin) care nu este altceva decât rezultatul unirii inefabile şi profunde a Conştiinţei individuale lărgite a yoghinului cu Conştiinţa Cosmică a lui DUMNEZEU care simultan cuprinde şi totodată transcende MACROCOSMOSUL. SUTRA 12: Explică ce este în realitate EKAGRATA PARINAMA, rezultatul identificării profunde a conştiinţei individuale a yoghinului cu Conştiinţa Supremă a lui DUMNEZEU care în filosofia hindusă este numită PURUSHA sau BRAHMAN. SUTRA 13: Vorbeşte despre cele trei transformări principale (PARINAMA-uri) ce apar în timpul meditaţiei profunde în elemente (BHUTA-uri) şi organe de simţ (INDRIYA-uri). Aceste trei transformări principale sunt DHARMA PARINAMA - fizice, LAKSHANA PARINAMA - chimice, biochimice şi biologice şi AVASTHA PARINAMA - datorate timpului şi vârstei sau care, cu alte cuvinte, se referă la starea specifică şi la o anumită condiţie. SUTRA 14: Oferă definiţia noţiunii yoghine de DHARMI care este substanţa primordială sau, cu alte cuvinte, substratul comun al tuturor proprietăţilor şi structurilor atât manifestate cât şi latente. SUTRA 15: Prezintă succint modul în care poate fi cu adevărat transformată în sens superior personalitatea unui om în procesul evolutiv spiritual. SUTRA-ele 16-55: Descriu pe scurt diferitele puteri paranormale (SIDDHI-uri) şi totodată prezintă

modul în care acestea pot fi realizate în practica YOGA prin realizarea specifică de la caz la caz a stării de SAMYAMA (identificarea perfectă). SUTRA 56: Descrie modul în care poate fi atinsă cu adevărat starea divină de eliberare supremă (KAIVALYA).

Prima modalitate superioară directă de transformare interioară a fiinţei practicantului YOGA: DHARANA - Concentrarea mentală sau fixarea deplină a atenţiei

COMENTARIU PRELIMINARII LA SUTRA 2: Meditaţia yoghină profundă (DHYANA) este un SUI GENERIS (un fel de) flux armonizat şi continuu de gândire unificată care gradat pune în inefabilă comuniune Gândirea lui DUMNEZEU cu gândirea yoghinului. Meditaţia profundă reprezintă, prin urmare, un efort mental continuu şi profund care urmăreşte să asimileze prin oglindire (REZONANŢĂ) adâncă obiectul meditaţiei, rămânând totodată eliberat de orice alt efort de a asimila alte obiecte sau, cu alte cuvinte, reprezintă un proces mental profund care vizează să înţeleagă în mod discursiv obiectul asupra căruia un flux neîntrerupt de gândire este atunci orientat.

SUTRA 2: Meditaţia profundă (DHYANA) reprezintă continuitatea egală şi precis direcţionată a minţii sau, cu alte cuvinte, este fluxul constant şi neîntrerupt atât al activităţii cât şi al conţinutului mental (PRATYAYA), numai către acolo (ori, cu alte cuvinte, care este îndreptat doar către obiectul de cunoscut).

A treia modalitate superioară directă de transformare interioară a fiinţei practicantului YOGA: SAMADHI - Extazul Divin

COMENTARIU PRELIMINAR LA SUTRA 3: Starea de conştiinţă cosmică ce reprezintă faza de culme în YOGA care punctează intrarea yoghinului în Extazul Divin (SAMADHI) reprezintă în realitate fuziunea, deplină dintre cunoscător, obiectul de cunoscut şi cunoaşterea care rezultă atunci.

69

În SAMADHI (Extazul Divin), obiectul concentrării mentale şi al meditaţiei Profunde ajunge să strălucească doar el singur în câmpul lărgit al conştiinţei yoghinului. Totodată opoziţia şi dualitatea subiect-obiect, cunoscător-cunoscut dispare în totalitate. Mintea ia în întregime în această stare de culme forma obiectului şi tocmai de aceea atunci, forma sa proprie (SVARUPA) pare că lipseşte. În realitate

yoghinii spun că mintea nu dispare deoarece chiar dacă mişcarea sa liberă care înclină să fie îndreptată spre diferitele obiecte lipseşte acum, conştiinţa mult îmbogăţită a actului cunoaşterii se păstrează totuşi. SUTRA 3: Această stare superioară de conştiinţă mult lărgită devine cu adevărat o stare de Extaz Divin (SAMADHI) atunci când lăuntric se revelează plenar (interior, prin fuziune totală) doar strălucirea divină care ne dezvăluie ADEVĂRUL obiectului (ARTHA) şi totul apare atunci ca şi cum (conţinutului mental) i-ar lipsi în totalitate forma proprie (SVARUPA).

Translaţia gradată către starea de SAMADHI (Extaz Divin) fără sămânţă

COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 4-10: Combinarea armonioasă a acestor trei modalităţi superioare directe de transformare interioară a fiinţei şi a conştiinţei yoghinului face să apară la un moment dat o stare de fuziune integratoare plenară (SAMYAMA). Această nouă stare superioară care conferă o tentă profund spirituală diferitelor stări de conştiinţă, are drept scop limitarea şi apoi anularea tuturor impresiilor subliminale, calmând astfel extraordinar de mult fluxul conţinutului mental. SUTRA 4: Cele trei (concentrarea mentală (DHARANA), meditaţia profundă (DHYANA) şi Extazul Divin (SAMADHI)) (realizate toate în acelaşi timp) împreună reprezintă fuziunea plenar identificatoare (SAMYAMA). SUTRA 5: Prin deplina sa stăpânire (a procesului de SAMYAMA) (răsare) lumina tainică

(ALOKA) a conştiinţei divine cognitive superioare (PRAJNA). SUTRA 6: Realizarea şi stăpânirea sa (a lui SAMYAMA) trebuie mai ales la început realizată în stadiile ei distincte. Procedând astfel gradat, ulterior cele trei stadii distincte vor putea fi realizate TOATE SIMULTAN. COMENTARIU LĂMURITOR: Noţiunea de stadiu are în această SUTRA trei semnificaţii) precise care trebuie să fie înţelese cât mai bine:

1) faptul că SAMYAMA (identificarea perfectă) se desfăşoară ca un distinct proces mental evolutiv ce se angrenează în trei trepte: concentrarea mentală (DHARANA), meditaţia profundă (DHYANA) şi Extazul Divin (SAMADHI); 2) faptul că SAMYAMA (identificarea perfectă) implică totodată o cunoaştere a obiectelor de la grosier până la subtil (inclusiv) care este realizată în etape succesive; 3) faptul că SAMYAMA (identificare perfectă) trebuie să fie exersată în cadrul diferitelor stări extatice de conştiinţă şi anume VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA-SAMADHI. SUTRA 7: Cele trei (DHARANA (concentrarea mentală), DHYANA (meditaţia profundă) şi SAMADHI (Extazul Divin)) sunt considerate interne în comparaţie cu cele precedente (YAMA, NIYAMA, ASANA, PRANAYAMA, PRATYAHARA). SUTRA 8: Iar acestea (cele trei stadii distincte care constituie SAMYAMA (identificarea perfectă)) sunt la rândul lor externe în comparaţie cu SAMADHI (Extaz Divin) fără sămânţă (NIRBIJA SAMADHI). SUTRA 9: Transformarea specifică profundă a conştiinţei yoghinului care este asociată opririi activităţii conţinutului mental (NIRODHA PARINAMA) este acea stare de vid beatific divin a minţii (CHITTA) care apare în momentul anihilării totale a obiectului meditaţiei. Acest moment unic (în care conştientizăm VIDUL BEATIFIC) ni se revelează la început cel mai uşor în spaţiul (intervalul) dintre manifestările succesive (ce apar în conştiinţa celui ce meditează) ale respectivului obiect. COMENTARIU LĂMURITOR: activitatea mentală este în general caracterizată de două aspecte

principale: exprimarea sau manifestarea (VYUTTHANA) şi anihilarea, blocarea, controlul sau

70

restrângerea (NIRODHA). Procesul de concentrare mentală şi de meditaţie profundă este oarecum asemănător cu proiecţia în flashuri distincte (ce se succed unul după altul) a unui film pe un ecran. În mintea noastră apar atunci fulgerător şi apoi dispar consecutiv şi foarte rapid reflexiile anumitor obiecte. Într-adevăr, mulţi dintre noi ne-am dat seama dacă ne-am analizat cu atenţie că mintea sare în permanenţă

de la un obiect la altul. Între două obiecte distincte care apar la un moment dat în minte există totdeauna o scurtă perioadă de timp în care apare o CLARĂ stare de vid. În antrenamentul superior YOGA efortul de a face mintea să sară - pentru a trece fulgerător peste starea de vid ce întrerupe continuitatea concentrării - de la un obiect la acelaşi obiect se numeşte EKAGRATA PARINAMA. Efortul de a face mintea să intre pentru ca apoi să rămână INDEFINIT DE MULT TIMP în starea de vid beatific divin, sau cu alte cuvinte, în spaţiul (intervalul) dintre două momente de exprimare sau manifestare a obiectului, se numeşte NIRODHA PARINAMA. Prin urmare, în cazul de faţă, etapele superioare ale practicii YOGA pot fi descrise în felul următor:

Transformarea interioară numită SAMADHI PARINAMA, reprezintă o stare superioară de concentrare a minţii în care, gradat, se elimină treptat toate celelalte gânduri. În această fază încă se mai realizează efortul de a stabiliza acel unic obiect care a mai rămas în minte (PRATYAYA). Transformarea interioară numită EKAGRATA PARINAMA - reprezintă în realitate o stare de focalizare continuă a minţii asupra obiectului (PRATYAYA) în care (atunci) nu mai apare nici un fel de perturbare datorită trecerii minţii prin momentele sale de discontinuitate sau vid (NIRODHA). Transformarea numită NIRODHA PARINAMA care implică conştientizarea deplină şi pătrunderea în momentul de salt dintre două prize de conştiinţa ale obiectului (PRATYAYA). Conştientizând plenar acest moment, mintea intră fulgerător într-o stare de vid beatific, divin. SUTRA 10: Prin aceasta (cu alte cuvinte prin intermediul lui NIRODHA PARINAMA) fluxul activităţii mentale devine puternic, continuu şi liniştit prin întipăriri (SAMSKARA) (sau, cu alte cuvinte, prin evocări repetate ale acestei stări de vid beatific, divin). COMENTARIU LĂMURITOR: Datorită naturii sale inerente pure, fluxul Conştiinţei Cosmice a lui Dumnezeu aşa cum este el conştientizat în cazul lui NIRODHA PARINAMA dă naştere în fiinţa yoghinului unei stări profunde de calm, pace şi fericire oceanică. Evocarea frenetică şi constantă a unei asemenea stări divine purifică rapid şi profund conţinutul minţii.

= VA URMA =

71

AN VI

C 14

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA - CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE FENOMENUL TAINIC şi PROCESUL GRADAT AL MATERIALIZARII UNUI OBIECT SAU AL MATERIALIZĂRII UNEI FĂPTURI VII, în LUMINA SISTEMULUI SVARA YOGA

(continuare la cursul nr. 12 AN VI)

Înainte de a trece acum mai departe pentru a încheia cu succes opera sa creatoare de MATERIALIZARE în lumea fizică a formei sale gând, yoghinul trebuie să consacre încă o dată toate acţiunile sale legate de această MATERIALIZARE precum şi ABSOLUT TOATE fructele acestora lui DUMNEZEU, implorând acum, în final, plin de umilinţă, ajutorul şi inspiraţia lui DUMNEZEU, care trebuie să-i jaloneze (orienteze în contextul armoniei cu legile universale divine) faptele, astfel încât de acum înainte ele să se desfăşoare fără nici un risc. În cazul în care el nu admite (sau eventual uită) să realizeze această dăruire TOTALĂ a fructelor şi acţiunilor legate de această MATERIALIZARE lui DUMNEZEU, el trebuie să cunoască şi să utilizeze corect MANTRA-ele MARILOR PUTERI COSMICE - TARA, KALI, CHINNAMASTA care asigură protecţia solicitată, fiindcă prin graţia acestora el va putea depăşi orice pericol, inclusiv chiar şi pe acela generat de energiile subtile MALEFICE demoniace ori satanice ale focului.

AN VI C 14 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA - CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU

REGULA SECRETĂ NR. 15

Odată ce deja a apărut învelişul gazos subtil (VAYU TATTVA) al formei-gând, el va fi pus la scurt timp după aceea în contact cu energiile subtile specifice ale apei (APAS TATTVA) sau, cu alte cuvinte, va integra în mod specific şi planul subtil lichid (LUMEA LUI APAS TATTVA) în procesul materializării respectivei forme-gând. Cele două elemente trebuie, din punct de vedere paranormal, subtil, să se unească, eliminând astfel toate pericolele posibile: forma-gând acum în mod evident concretizată în LUMEA FIZICĂ trebuie totuşi să fie protejată, PÂNĂ ÎN MOMENTUL ÎN CARE EA DEVINE COMPLET AUTONOMĂ (INDEPENDENTĂ), deoarece întotdeauna va exista un pericol atunci când entităţile sau forţele (inteligenţele) subtile coordonatoare ale apei (APAS TATTVA) şi ale focului (TEJAS TATTVA) se întâlnesc. Uniunea acestor energii subtile care, în interacţiunea lor pe AXUL VERTICAL AL FIINŢEI, prezintă polarităţi distincte (YIN (-) cea care este a apei (APAS TATTVA) şi YANG (+) cea care este a focului (TEJAS TATTVA)), va da naştere, în final, formei concrete pe deplin materializate cu ajutorul energiei pământului (PRITHIVI TATTVA) în planul fizic. Abia în finalul acestei ULTIME FAZE, obiectul neanimat, acum MATERIALIZAT, sau făptura vie acum MATERIALIZATĂ poate fi văzută, pipăită, etc. în lumea fizică. Imediat după aceea, ea (FORMA-GÂND materializată) devine şi rămâne autonomă. FENOMENUL INVIZIBILITATE CORPULUI FIZIC AŞA CUM ESTE DESCRIS ÎN FAIMOSUL TRATAT "YOGA SUTRA" AL LUI PATANJALI în capitolul III al YOGA SUTRA-elor sale, PATANJALI expune succint şi la obiect modalităţile practice esenţiale prin care pot fi obţinute (prin antrenament superior YOGA) diferite puteri paranormale (SIDDHI-uri): el arată, printre altele, că în marea lor majoritate, aceste puteri extraordinare sunt atinse prin practica perseverentă a lui SAMYAMA, adică a procesului de perfectă identificare în sfera

72

superioară a conştiinţei celui care meditează intens şi profund cu obiectul meditaţiei sale (în cazul realizării perfecte a stării de SAMYAMA (identificarea perfectă), obiectul de cunoscut, cunoscătorul (yoghinul în stare de SAMYAMA) şi cunoaşterea inefabilă OBIECTIVĂ care i se revelează ATUNCI acestuia devin UNA).

În SUTRA-ele 43 şi 44 ale respectivului capitol, PATANJALI afirmă că stăpânirea deplină (sau, cu alte cuvinte, CONTROLUL PERFECT REALIZAT ASUPRA) a celor cinci elemente devine o realitate obiectivă atunci când ele sunt cu adevărat privite (sesizate fiecare în sfera sa specifică de manifestare) precum un obiect distinct. Într-adevăr, numai atunci se poate spune că în realitate condiţiile necesare de realizare a procesului de SAMYAMA, adică al unei identificări perfecte a cunoscătorului (yoghinului) cu obiectul respectiv, sunt îndeplinite. Doar atunci yoghinul poate pătrunde dincolo de aparenţe sau, cu alte cuvinte, poate străbate, de exemplu, într-un anume mod tainic, materia solidă (pământul) întocmai aşa cum omul obişnuit o poate face în mod fizic în cazul apei. Realizând fulgerător starea de SAMYAMA (identificare perfectă), yoghinul avansat poate "intra" direct şi fulgerător în centrul oricărei stânci şi poate, de asemenea, traversa instantaneu zidurile cele mai groase şi mai compacte fără a face cel mai mic efort

fizic. ATUNCI apa nu-l mai poate uda dacă el nu doreşte aceasta, iar focul nu-1 mai poate arde; şi, în plus (ceea ce este cel mai important, pentru obţinerea invizibilităţii complete a corpului fizic), AKASHA TATTVA - care prin însăşi natura ei nu acoperă nimic (ea (AKASHA) nefiind manifestată direct, sau altfel spus, nefiind perceptibilă senzorial în planul fizic) - îl va ascunde în întregime pe yoghinul avansat care a practicat şi practică cu succes SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra lui AKASHA TATTVA, făcându-1 să devină invizibil, astfel încât nici măcar marii SIDDHA- şi (practicanţi YOGA care au ajuns la un anumit nivel de elevare spirituală, atingând ei înşişi anumite puteri paranormale (SIDDHI-uri)) nu-1 mai pot vedea". Acest citat care provine dintr-un text esoteric al lui "YOGA SUTRA" scris de ", PATANJALI vorbeşte despre exact cinci stări ale materiei, care corespund celor cinci faze expuse de înţeleptul KAPILA (iniţiatorul şi fondatorul şcolii filosofice SAMKHYA). Astfel, aici "aspectul grosier" corespunde la ceea ce KAPILA numeşte MAHABHUTA (adică acel element care este perceptibil prin simţuri) sau, cu alte cuvinte, aici "calitatea esenţială caracteristică fiecărui element" întruchipează de fapt însuşirea sa generică: coeziunea şi forma pentru Pământ (PRITHIVI), fluiditatea pentru Apă (APAS), căldura pentru Foc (TEJAS), deplasarea pentru Aer (VAYU) şi omniprezenţa pentru Eter (AKASHA). Aceste caracteristici sunt perceptibile într-un alt fel decât pe calea senzorială. Din acest punct de vedere, ele sunt privite adeseori în YOGA ca fiind "separate" de aspectele grosiere. În comentariile sale la YOGA SUTRA-ele lui PATANJALI, înţeleptul yoghin VYASA precizează faptul că "aspectele astrale" reprezintă TANMATRA-ele sau, cu alte cuvinte, acele "realităţi subtile" care prefigurează formarea elementelor cunoscute sau BHUTA-surile. "Tendinţa fundamentală" se referă astfel la coexistenţa şi combinarea în diferite proporţii a celor trei GUNA-e care, după cum ştim, impregnează şi sunt prezente în orice substanţă iar "realitatea lor spirituală ultimă" îl reprezintă de fapt pe PURUSHA (SPIRITUL lui DUMNEZEU sau Absolutul). Marele yoghin SWAMI VIVEKANANDA afirmă, la rândul său, comentând această SUTRA:

"Yoghinul va realiza în mod constant SAMYAMA (identificarea perfectă) mai întâi asupra a ceea ce este grosier, iar mai apoi el va realiza în mod consecvent SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra aspectelor ceva mai subtile". El oferă apoi chiar un exemplu în acest sens: "Se începe prin a ne concentra ferm şi continuu până la identificare perfectă (SAMYAMA) asupra obiectului ales de noi pentru meditaţie, de pildă flacăra unei lumânări. Treptat, vom sesiza în timpul acestei meditaţii identificatoare profunde toate substanţele subtile din care această flacără este alcătuită şi numai când acest aspect tainic va fi asimilat în întregime se va atinge puterea sau, cu alte cuvinte, controlul perfect asupra acelui element (în cazul nostru

aici este vorba de elementul subtil FOC (TEJAS). Procedând gradat astfel, yoghinul poate ajunge în scurt

73

timp la o deplină stăpânire atât asupra celor cinci elemente cât şi asupra realităţilor subtile pe care acestea (elementele) le reprezintă". În funcţie de domeniul în care extindem apoi aplicarea procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) putem după aceea atinge cu adevărat desăvârşirea în una sau mai multe dintre cele 8 Mari Puteri Extraordinare (MAHASIDDHI-uri) pe care tradiţia milenară YOGA le expune, după cum urmează; primele patru mari puteri paranormale (SIDDHI- uri) apar ca urmare a procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra formelor grosiere şi perceptibile fizic:

1) ANIMA SIDDHI - capacitatea paranormală de a deveni fulgerător, la nivel lăuntric de conştiinţă, la fel de mic sau chiar mai mic decât un atom. 2) LAGHIMA SIDDHI - capacitatea paranormală de a face corpul grosier-fizic să devină extrem de uşor şi prin această realizare va rezulta implicit posibilitatea declanşării la voinţă a procesului tainic al levitaţiei. 3) MAHIMA SIDDHI - capacitatea paranormală de a putea deveni, la voinţă, în sfera conştiinţei, oricât de mare pentru a cuprinde şi îmbrăţişa cu fiinţa atunci dilatată la nesfârşit orice aspect oricât de vast din MACROCOSMOS şi care proces se realizează de fapt prin expansiunea în infinit a conştiinţei yoghinului. 4) PRAPTI SIDDHI - puterea paranormală de a te proiecta oricând, INSTANTANEU, oriunde în nu contează ce tărâm sau LUME PARALELĂ din Macrocosmos. Următoarele patru mari puteri paranormale (MAHASIDDHI-uri) rezultă prin realizarea procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra formelor şi energiilor mai subtile ale Elementelor:

5) PRAKAMYA SIDDHI - îndeplinirea irezistibilă şi deplină a oricărei dorinţe binefăcătoare sau a oricărei aspiraţii divin integrate, ce se va realiza exact aşa cum, a fost mentalizată, la scurt timp după aceea, în conformitate cu manifestarea voinţei yoghinului. Această putere paranormală (SIDDHI) este atinsă în urma procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) realizat asupra calităţilor generice ale TATTVA-elor. Yoghinul avansat care deja a atins această putere paranormală (SIDDHI) poate, de exemplu, să treacă fulgerător prin pământ la fel de uşor ca atunci când un om obişnuit se deplasează prin apă.

6) VASHITVA SIDDHI - controlul paranormal perfect exercitat atât asupra celor 5 elemente cât şi

asupra tuturor efectelor acestora în lumea fenomenală, fără a mai depinde niciodată şi în nu contează ce fel de ele. Această putere paranormală (SIDDHI) survine ca urmare a realizării consecvente a procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra celor 5 TANMATRA-e. 7) ISHITVA SIDDHI - controlul paranormal perfect exercitat asupra manifestării, dispariţiei (suspendării) şi ordinei de acţiune a celor 5 elemente. Această putere paranormală (SIDDHI) este atinsă în urma realizării perseverente a procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra celor trei GUNA-e. 8) YATRAKAMAVASAYITVA SIDDHI - Puterea paranormală de adorare intensă şi continuă a lui Dumnezeu. Această putere paranormală (SIDDHI) este atinsă în urma procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra lui PURUSHA (Spiritul lui DUMNEZEU sau ABSOLUTUL) şi determină implicit revelarea definitivă a SINELUI ETERN (ATMAN) în fiinţa yoghinului. În conformitate cu celebrul tratat secret YOGA "SHIVA SAMHITA", invizibilitatea deplină a corpului fizic se obţine în urma atingerii celei de a cincea dintre marile puteri paranormale expuse şi anume PRAKAMYA SIDDHI care apare în urma realizării perseverente a procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra realităţilor subtile elementare. Această afirmaţie se află în deplin acord cu cele susţinute de înţeleptul yoghin VYASA care, la rândul său, spune că atingerea unui perfect control asupra elementelor subtile din Natură se obţine prin înţelegerea şi stăpânirea forţelor şi energiilor lor

subtile care în realitate reprezintă fundamentul aspectului lor grosier şi dens. Atunci când noi urmărim să

74

formăm şi să facem să crească norul de substanţă eterică subtilă care urmează să ne asigure invizibilitatea, trebuie mai întâi să fi atins un anumit grad de control asupra acestei substanţe subtile eterice a norului, substanţă care noi ştim că este reprezentată de AKASHA TATTVA. Baza subtilă sau, cu alte cuvinte, esenţa caracteristică fiecăruia dintre cele 5 elemente o reprezintă TANMATRA specifică, care îi corespunde acestuia. De pildă, fundamentul subtil pentru AKASHA TATTVA este SHABDA TANMATRA (esenţa subtilă a sunetului). Mai există însă şi o altă posibilitate de a interpreta aceste aspecte; această modalitate este aceea pe care PATANJALI o exprimă în unul din aforismele următoare ale celui de-al III-lea capitol din "YOGA SUTRA". Acolo el spune că yoghinul poate de asemenea aplica procesul de SAMYAMA (identificare perfectă) chiar asupra simţurilor, fără a mai realiza SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra celor 5 elemente subtile; ca urmare a acestei reuşite, el va putea atinge atunci gradat puterea şi controlul paranormal perfect asupra respectivului simţ. În acest context, invizibilitatea ne apare ca fiind un rezultat direct al procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) realizat atunci numai asupra simţului vederii. Şcoala filosofică SAMKHYA afirmă, deloc întâmplător, că vederea şi procesul văzului au aceeaşi natură ca şi TEJAS TATTVA care, după cum ştim, nu este altceva decât focul subtil. În sprijinul acestei idei vine chiar şi studiul etimologiei cuvântului sanscrit

"CHAKSUS" care, în limba română, înseamnă "vedere", privire, simţul văzului". Astfel, în cazul acestui cuvânt, rădăcina "CHAKS" înseamnă "a vedea", iar particula sanscrită "KAS" vine de la un cuvânt sanscrit ce se traduce în limba română prin "a străluci". Având în vedere aceste aspecte, ne apare limpede că atât tradiţia orientală, cât şi cea occidentală, au recunoscut încă din cele mai vechi timpuri, fiecare în felul său, realitatea acestei lumini tainice, strălucitoare care la orice fiinţă emană din ochi.

AN VI C 15

= VA URMA =

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FENOMENUL INVIZIBILITĂTII CORPULUI FIZIC AŞA CUM ESTE DESCRIS ÎN FAIMOSUL TRATAT „YOGA SUTRA” AL LUI PATANJALI

(continuare la cursul nr. 14 an VI)

Dacă vom lua în consideraţie toate observaţiile anterioare, rezultă că aspectul "grosier" al vederii îl reprezintă chiar privirea însăşi, viziunea mediului înconjurător, fiind deci un aspect PERCEPTIBIL. Pe de altă parte, aspectul "generic" se referă la vizibilitate sau, altfel spus, se asociază caracteristicii unui obiect de a deveni vizibil. Aspectul subtil evocat în acest caz este RUPA TANMATRA, care se referă atât la CULOARE cât şi la FORMĂ. "Tendinţa fundamentală" este prin urmare reprezentată aici de SATTVA GUNA, a cărei calitate principală o constituie LUMINOZITATEA. Realitatea şi sensul divin sau, altfel spus, scopul ultim al existenţei vederii se referă la PURUSHA (Spiritul lui Dumnezeu), acest aspect indicând - din punct de vedere subtil - capacitatea de a realiza cunoaşterea transcedentală (SHUDDHA VIDYA).

formăm şi să facem să crească norul de substanţă eterică subtilă care urmează să ne asigure

75

Aşa cum nu este obligatoriu necesar să atingem toate cele 8 Mari puteri paranormale (MAHASIDDHI-uri) pentru a produce şi deplasa norul de materie subtilă eterică, tot astfel nu este neapărat necesar să ne îndreptăm atenţia asupra tuturor celor 5 forme ale vederii pentru a obţine invizibilitatea prin această metodă (a norului). În această direcţie, PATANJALI precizează: "Invizibilitatea

corpului fizic al practicantului YOGA avansat rezultă în urma realizării consecvente şi adecvate a procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra formei corpului fizic. Procedând astfel, vizibilitatea acestuia (corpului fizic) este complet suprimată (suspendată), întrucât atunci nu mai există nici un fel de contact între razele subtile de lumină care sunt emanate din ochii celor din jur şi corpul fizic al yoghinului". Aici, vorbind despre "vizibilitate", PATANJALI se referă fără îndoială la caracteristica generică" a vederii, iar în ceea ce priveşte "forma corpului fizic", această afirmaţie se referă la RUPA TANMATRA aplicată la ceea ce noi dorim să devină invizibil, adică corpul fizic al practicantului YOGA. SWAMI VIVEKANANDA precizează în acest sens: "Yoghinul perseverent care stă izolat şi meditează intens şi profund asupra formei corpului său, poate la un moment dat să devină invizibil pentru privirile celorlalţi atunci când atinge perfecţiunea în acest gen de meditaţie. În realitate, el nu dispare efectiv împreună cu corpul său fizic din cameră, însă ATUNCI corpul său fizic nu va mai putea fi deloc văzut de către ceilalţi. Puterea specifică de percepere vizuală a formelor exterioare provine din asocierea intimă dintre aspectul de formă (RUPA) şi obiectul (conţinutul) respectivei forme. Atunci când yoghinul va atinge cu adevărat acea fază de concentrare mentală şi meditaţie profundă care îi va permite să separe pe deplin forma obiectului de obiectul propriu-zis, el va realiza SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra formei sale fizice corporale şi astfel, capacitatea specifică a privirilor celorlalţi oameni de a percepe în mod spontan şi firesc formele CORPULUI SĂU va fi fulgerător va fi fulgerător SUSPENDATĂ. Forma asociată acestui corp fizic şi corpul fizic respectiv al yoghinului vor fi atunci, într-un anumit fel inefabil, separate". MAHARISHI MAHESH YOGHI, fondatorul MEDITAŢIEI TRANSCEDENTALE, aplică în mod curent în Şcoala sa faimoasă metodele revelate de PATANJALI în "YOGA SUTRA". Aplicarea procedeelor descrise de PATANJALI în "YOGA SUTRA" şi-au dovedit din plin deosebita lor eficienţă în cadrul grupării spirituale intitulată "Meditaţia Transcedentală", unde aspiranţii învaţă să plonjeze cât mai adânc în interiorul lor, până când, la un moment dat, reuşesc să nu mai reflecte deloc lumina la nivelul corpului fizic. Unul dintre aceşti aspiranţi avansaţi ai Meditaţiei Transcedentale descrie o asemenea experienţă în termenii următori: "Atunci corpul meu fizic parcă se ascunde complet undeva în el însuşi; astfel pot spune că tot ceea ce mai rămâne atunci când este atinsă culmea într-o asemenea meditaţie este simţul eu-lui (AHAMKARA)". În budism, despre această stare superioară de conştiinţă se afirmă că ea reprezintă începutul pătrunderii în NIRVANA. Privită din acest punct de vedere, NIRVANA ne apare ca o stare sublimă de conştiinţă, foarte profundă în care aspirantul yoghin "pătrunde" de undeva din afară, "fiind atunci în mod tainic ascuns atât faţă de privirile zeilor cât şi faţă de acelea ale oamenilor". Cu alte cuvinte, atunci el devine într-un anumit fel invizibil. Tradiţia ocultă occidentală precizează la rândul ei, pe de altă parte, că "oricine va reuşi să depăşească cu adevărat graniţa celor trei lumi, se va plasa atunci fără îndoială dincolo de privirile oamenilor". Această stare misterioasă este descrisă foarte clar de ALEXANDRA DAVID-NEEL în cartea sa "MISTICI ŞI MAGICIENI DIN TIBET". Ea arată spre exemplu că, atunci când ne aflăm într-o mare mulţime de oameni, când strigăm cu putere şi căutăm să ne facem loc împingându-i pe ceilalţi, vom atrage întotdeauna din plin atenţia celor din jur asupra noastră; cu alte cuvinte, atunci noi vom fi vizibili. Dacă însă, în aceleaşi împrejurări şi condiţii, noi vom avea grijă să păstrăm o tăcere discretă şi nu vom acţiona

într-un mod intempestiv, este foarte posibil atunci să trecem practic neobservaţi. Animalele cunosc

76

instinctiv acest adevăr şi îl folosesc din plin mai ales când vor să prindă prada. Totuşi, oricât de liniştiţi şi tăcuţi am fi atunci; rămâne, dacă încă nu suntem nişte yoghini avansaţi, zbuciumul şi neastâmpărul haotic al minţii care ne va face "VIZIBILI". „Toate modificările noastre mentale generează”, datorită REZONANŢELOR specifice declanşate fulgerător, un anumit tip de energie subtilă predominantă care se răspândeşte în AURĂ la zeci sau chiar la sute de metri în jurul celui care îi dă naştere; această energie subtilă combinată este "resimţită" instantaneu (prin REZONANŢĂ) în diverse moduri de către cei care vin în contact direct (REZONANŢA) cu ea" (datorită afinităţilor pe care aceştia le prezintă la nivel aurie cu frecvenţele ei de vibraţie); spune ALEXANDRA DAVID-NEEL. "Dacă atunci noi vom putea opri chiar şi această sursă subtilă de „zgomot” (MENTALUL), vom deveni cu adevărat foarte liniştiţi", afirmă ea mai departe. Păstrându-se netulburat cât mai mult timp într-o astfel de stare, yoghinul va putea fi "văzut" doar la modul în care obiectele exterioare sunt "privite" de pelicula unui aparat de fotografiat, însă de fapt ATUNCI el nu va putea fi perceput de către ceilalţi. "Atunci nu va mai avea loc nici un act al cunoaşterii care să urmeze contactului vizual, iar noi ceilalţi chiar privind atent în direcţia corpului fizic al respectivului nu ne vom aminti practic că acest contact vizual a avut loc, de fapt, într-un moment anterior". "Adevăratul secret al invizibilităţii corpului fizic al unui iniţiat nu are nimic de-a face cu legile opticii sau ale vederii", precizează un straniu Ocultist care a trăit în secolul nostru dar care, din nefericire, până la urmă a alunecat în magie neagră (ALEISTER CROWLEY). "Totul constă în abilitatea şi capacitatea noastră de a preveni complet faptul că cei din jur să ne ia în seamă sau să ne acorde atenţie; atunci când, în mod normal, ei ar trebui să o facă". Pentru a-şi testa, în felul său, această capacitate şi

putere de a deveni invizibil, magicianul ALEI STER CROWLEY a ieşit, la un moment dat, ziua în amiaza mare pe o stradă destul de aglomerată, purtând special o coroană mare şi galbenă pe cap, iar pe umeri având o lungă mantie purpurie şi el a constatat atunci uimit că, timp de 5 ore cât s-a plimbat pe stradă în acea stare specială de conştiinţă, nu a atras totuşi absolut deloc atenţia cuiva asupra lui. Modul special de operare pentru a obţine această "retragere" completă din calea privirii celorlalţi este foarte simplu. Este de ajuns să ne aşezăm, perfect tăcuţi fizic, psihic şi mental, într-o postură YOGA adecvată şi confortabilă şi, închizând ochii, să ne relaxăm profund, urmărind apoi să permitem conştiinţei noastre să plonjeze cât mai adânc către centrul ultim al fiinţei; pentru aceasta uneori nu este necesar nici un efort special, deoarece adeseori introspecţia se dovedeşte - cel puţin după ce deja trecem de o anumită etapă de evoluţie spirituală - un proces perfect natural şi care se poate declanşa aproape spontan. De îndată ce ne apare ca fiind evident faptul că am reuşit o anumită "retragere psihică" din mediul înconjurător, trebuie să ne focalizăm mental cu putere, ferm şi continuu asupra ideii că acum dorim să ne "ascundem" în întregime de privirile celorlalţi, chiar şi în situaţia în care ne aflăm fie într-o cameră plină de oaspeţi, ori pe o stradă aglomerată sau chiar pe o plajă unde deja suntem înconjuraţi de sute de persoane. Apoi, pentru o reuşită deplină, este obligatoriu necesar să eliminăm, pe cât posibil, cât mai complet, orice alt gând "parazit" din minte. Prima parte a experimentului nostru va fi destul de uşor de realizat, însă cea de-a doua parte, care se referă NUMAI la stoparea aproape totală a agitaţiei mentale, va fi pentru unii ceva mai dificil de realizat. Atunci atât timp cât în mintea noastră vor mai exista încă fie chiar şi mici modificări mentale, vom mai putea vorbi despre existenţa unei anumite "mişcări", iar respectiva existenţă a "mişcării" mentale ne va face întotdeauna, direct proporţional, vizibili, fie chiar şi într-o anumită măsură, cel puţin pentru unii dintre cei care se află atunci în jurul nostru. Membrii faimoasei grupări secrete ROSE CROIX au prezentat în urmă cu câteva sute de ani o metodă secretă practică destul de simplă ce se poate aplica în acest caz. Astfel, în conformitate cu această învăţătură, imediat după realizarea primei etape expusă mai înainte, ei recomandă să ne imaginăm cu

putere şi în mod neîntrerupt că ne înconjurăm tot corpul fizic cu un fel de ecran gros de protecţie, care

77

împiedică în totalitate atât gândurile noastre cât şi energia lor emisivă specifică să se mai împrăştie în afară. Adepţii avansaţi au numit acest ecran tainic "Vălul Obscurităţii" şi tot ei sugerează ca el să fie închipuit precum o cortină groasă de pânză neagră foarte deasă care se lasă atunci în jurul nostru, făcându- ne astfel complet nevăzuţi. Trebuie tot atunci să ne concentrăm cu putere, intens, ferm şi continuu asupra acestui "VĂL" evocat foarte CLAR până când, la un moment dat, îi vom simţi efectiv prezenţa sub forma unei inefabile şi misterioase cortine groase, protectoare; abia în acel moment este necesar să ne focalizăm cu putere, complet şi continuu asupra ideii unice de a fi în totalitate ascunşi, prin intermediul acestei cortine, de privirile celorlalţi. Pentru a verifica PRACTIC după aceea rezultatele unui astfel de experiment este suficient să plasăm o oglindă într-un colţ al camerei în care ne aflăm, dar vom avea grijă ca ea (OGLINDA) să fie aşezată în afara "cortinei mentale" pe care chiar noi am realizat-o. Atunci vom putea verifica faptul că doar noi suntem capabili să vedem în exteriorul acestui "văl", însă toţi ceilalţi care intră apoi în cameră şi care se află în afara "VĂLULUI" nu vor putea vedea nimic din ce se ascunde în spatele lui. În final, dacă vom acţiona cu putere, aşa cum trebuie, experimentul nostru simplu va fi încununat de succes şi atunci, din cauza "VĂLULUI", imaginea noastră NU VA MAI APARE DELOC ÎN OGLINDĂ; După ce am verificat aceasta de 7 ori la rând în 7 zile diferite, vom putea apoi ieşi pe stradă fiind înconjuraţi de respectivul "VĂL TAINIC" şi atunci vom putea constata cu adevărat că oamenii nu ne mai văd fiindcă pentru ei noi suntem INVIZIBILI.

=VA URMA=

YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 13 An VI)

Transformările distincte ale minţii şi ale substanţei

COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ele 11-15: SAMADHI PARINAMA şi EKAGRATA PARINAMA reprezintă, în ultimă instanţă, faze distincte ale unui proces de focalizare fermă şi continuă a minţii prin concentrare mentală asupra unui obiect. NIRODHA PARINAMA, care reprezintă o fază net superioară, evidenţiază în realitate o concentrare mentală asupra vidului. Aceste transformări distincte ale minţii se reflectă apoi în transformările ce apar în întregul univers, atât în elemente cât şi în organele de simţ şi în organele de acţiune. SUTRA 11: (Transformarea distinctă a conştiinţei numită) SAMADHI PARINAMA reprezintă în realitate dispariţia definitivă a tendinţei către dispersare (SARVARTHATA) a minţii şi înlocuirea acesteia pentru totdeauna cu starea de focalizare (concentrare mentală) sau de fixitate (EKAGRATA) a minţii (CHITTA) SUTRA 12: Atunci când obiectul care constituie (formează) conţinutul minţii (PRATYAYA) dispare şi apare consecutiv, fiind totuşi mereu acelaşi, această stare distinctă a minţii este numită EKAGRATA PARINAMA. SUTRA 13: Prin această stare distinctă sunt explicate şi (cele trei) transformări (PARINAMA) care pot fi suportate de către elemente (sau fenomenele obiective) (BHUTA-uri) şi organele de simţ (sau fenomenele instrumentale) (INDRIYA-uri) şi anume: 1) cele referitoare la natura lor, structură sau proprietăţi (DHARMA), 2) cele referitoare la calităţi sau caracter (LAKSHANA) şi 3) cele referitoare la starea sau condiţia lor (AVASTHA). COMENTARIU LĂMURITOR: Prin explicarea clară şi succintă a modificărilor distincte ce pot apărea în conţinutul minţii sunt totodată explicate şi modificările distincte ce pot să apară în elemente şi în organele de simţ. Prin urmare, se poate spune că toate schimbările nenumărate pe care oricând le putem

78

întâlni la un moment dat în Natură pot fi clasificate în trei categorii: 1) DHARMA PARINAMA, 2) LAKSHANA PARINAMA şi 3) AVASTHA PARINAMA 1) DHARMA PARINAMA. Atunci când respectiva substanţă (DHARMIN) care este înzestrată cu o anumită proprietate îşi schimbă complet această proprietate originară, având (prezentând) după aceea o altă proprietate, această schimbare este numită DHARMA PARINAMA. Spre exemplu, atunci când lutul îşi părăseşte proprietatea sa care îl face să prezinte o stare amorfă şi îşi asumă o altă proprietate nouă, luând forma distinctă a unui vas, această transformare evidentă pe care o suportă lutul se numeşte, din acest punct de vedere, schimbarea proprietăţii sau a naturii (DHARMA PARINAMA). Aceasta este o schimbare distinctă de natură fizică. 2) LAKSHANA PARINAMA evidenţiază o schimbare chimică. Schimbarea fizică (DHARMA PARINAMA), după cum ne-am putut da seama, se face păstrându-se o parte din proprietăţile iniţiale (spre exemplu, o bucată de zahăr cubic introdusă în apă va face să nu mai recunoaştem (imediat după dizolvarea acesteia (a bucăţii)) zahărul după calităţile sale de "alb" şi de "duritate”. În schimb el (zahărul) va mai putea fi cunoscut atunci după gustul dulce pe care îl transferă apei în care s-a dizolvat) în cazul lui LAKSHANA PARINAMA apare un alt gen de schimbare mai importantă şi chiar am putea spune mai fascinantă. Această transformare chimică implică în realitate transformarea substanţei respective într-o altă substanţă. Este semnificativ în această direcţie că fenomenele de transmutare biologică (realizate la temperatura corpului) cât şi cele de sublimare exprimă în realitate transformări de acest gen (LAKSHANA PARINAMA). De fapt, putem spune că transmutarea biologică (realizată la temperatura corpului) şi de asemenea procesul de sublimare sunt două faze ale unui proces complex de transformare, ce are adeseori loc pe diferite planuri ale manifestării. Deşi, ca transformare, acestea (transmutarea şi sublimarea) exprimă acelaşi tip de modificare a calităţii (LAKSHANA PARINAMA), transmutarea reprezintă de fapt o transformare mai grosieră în care o anumită substanţă se transformă într-o altă substanţă, rezultând totodată atunci o emanaţie de energie (energie ce era înmagazinată (conţinută) în stare latentă în substanţa iniţială), în timp ce sublimarea reprezintă o transformare mai subtilă în care o anumită formă de energie brută sau nemodulată este transformată, prin modificarea şi ridicarea nivelului său caracteristic de vibraţie, într-o formă de energie rafinată şi superior modulată. SUTRA aceasta se referă, aşa cum am văzut, la transformările suportate de elemente (BHUTA-uri) şi organe de simţ (INDRIYA-uri). Putem spune că, din acest punct de vedere, transmutarea este în realitate o transformare ce are loc în cadrul aceluiaşi element (pământ, apă etc.) şi în cadrul aceluiaşi organ de simţ. În timp ce sublimarea exprimă în general o transformare ce implică totodată modificarea elementului sau a organului de simţ (spre exemplu, trecerea pe un alt nivel de vibraţie care corespunde unui alt strat fundamental şi unui alt centru de forţă (CHAKRA) deci unui alt element şi organ de simţ, sau cel puţin trecerea pe un alt subnivel al aceluiaşi centru de forţă, corespunzând de asemenea cel puţin parţial şi unui alt centru de forţă şi deci unui alt element şi organ de simţ.

3) AVASTHA PARINAMA reprezintă în realitate o completă schimbare a stării. Spre exemplu, aici avem situaţia binecunoscută a transformării apei în gheaţă prin răcire sau a transformării apei în vapori

prin încălzire. Ambele situaţii reprezintă de fapt nişte schimbări complete ale stării (AVASTHA PARINAMA) apei. Aici este, de asemenea, important să realizăm nişte corelaţii creatoare cu aspectele secrete conţinute (şi învăţate de noi) în cadrul sistemului esoteric SVARA YOGA. În care, după cum ştim, această transformare era de asemenea menţionată, cu specificaţia că orice trecere a unui obiect dintr-o stare corespunzătoare unui astfel de obiect într-o altă stare corespunzătoare altui element (de exemplu, un lichid aflat în mod evident în starea corespunzătoare elementului apă, trece în urma unei răciri adecvate în starea

de gheaţă care, după cum ştim este corespunzătoare elementului pământ) se face întotdeauna trecând prin

79

elementul AKASHA TATTVA. În sfera specifică a minţii, această stare corespunzătoare lui AKASHA TATTVA este tocmai NIRODHA PARINAMA, care nu este altceva decât starea de vid dintre cele două activităţi ale conţinutului minţii (PRATYAYA). Un alt exemplu elocvent de AVASTHA PARINAMA este trecerea ciclică a omului prin diferitele stadii de dezvoltare individuală: copilărie, tinereţe, maturitate, bătrâneţe. De altfel, aşa cum şi PATANJALI sugerează, aceste transformări care au de fapt loc la nivelul elementelor şi organelor de simţ sunt datorate şi astfel corespund unor transformări similare ale conţinutului minţii. Tocmai de aceea, toate aceste exemple luate din lumea exterioară trebuie să fie în mod adecvat extrapolate la activitatea propriu-zisă a minţii, ceea ce în final ne va permite să înţelegem cât mai

bine modul şi felul în care mintea se poate transforma gradat prin intermediul meditaţiei. Toate acele transformări care au loc la nivelul conştiinţei, în care se schimbă doar nivelul conştient al minţii, în timp ce nivelul subconştient încă nu se modifică, rămânând astfel mai departe o cauză latentă care, în anumite condiţii propice, poate da naştere suferinţei, sunt un exemplu de DHARMA PARINAMA. Toate acele transformări profunde în care atât nivelul conştient cât şi cel subconştient sau, cu alte cuvinte, întreaga personalitate a fiinţei umane în cauză sunt profund modificate, reprezintă un exemplu de LAKSHANA PARINAMA. Atunci când conştiinţa individuală se transformă pornind de la multiplicitatea manifestării şi îndreptându-se către starea de unire cu Supremul Absolut (DUMNEZEU), apare o transformare deplină a simţurilor, senzaţiilor, percepţiilor şi chiar a universului experimentat. Toate aceste percepţii se transformă atunci devenind gradat din ce în ce mai fine, ca o consecinţă a lui DHARMA PARINAMA. Atunci când conştiinţa individuală a fiinţei umane în cauză fuzionează pe deplin cu PURUSHA (Spiritul Etern, divin al lui DUMNEZEU) diversitatea percepţiilor simţurilor, precum şi multiplicitatea universului se topeşte odată pentru totdeauna în starea de UNITATE a Unicului, în PURUSHA (Spiritul Etern, divin al lui DUMNEZEU) şi aceasta este în realitate o consecinţă a lui LAKSHANA PARINAMA. Această SUTRA indică totodată faptul că dacă întregul univers poate fi transformat prin transformarea unei singure fiinţe, atunci cheia acestei MIRACULOASE modificări este şi rămâne numai transformarea adecvată şi transcenderea completă a conţinutului minţii (MENTALULUI). SUTRA 14: Substratul comun (DHARMI) există în toate proprietăţile sau structurile (DHARMA) fie că acestea sunt stinse sau liniştite (SHANTA) (adică redevenite latente după manifestarea lor din trecut), fie că sunt active (UDITA) (adică în prezent în acţiune sau, cu alte cuvinte, manifestate), fie că sunt nemanifestate încă (AVYAPADESHYA) (sau, cu alte cuvinte, realizabile, sau care urmează să fie manifestate în viitor).

= VA URMA =

80

AN VI C 16

YOGA şi AYURVEDA

În completarea informaţiilor cuprinse în cursul nr. 34 An V, Prezentăm în continuare alte elemente tradiţionale ayurvedice care pot fi corelate cu sistemul YOGA

GUSTURILE şi EMOŢIILE ASOCIATE CARE LE CORESPUND. (CELE CINCI TATTVA-E DE BAZĂ ÎN ACŢIUNE)

În cadrul sistemului medical tradiţional AYURVEDA evaluarea tipului constituţional al unei fiinţe umane (care, în practica YOGA se revelează gradul de dinamizare al anumitor centri de forţă (CHAKRA-e)) este realizată adeseori pe baza testării preferinţelor sale faţă de anumite realităţi (ce reprezintă diferite aspecte sau energii subtile exterioare) pe care fiinţa umană le manifestă aproape constant fie în conformitate cu natura sa, fie într-un deplin acord bazat pe principiul compensării sau, cu alte cuvinte, al echilibrării energetice polare (care este de fapt o expresie a principiului interacţiunii polare a celor două forţe subtile fundamentale existente în NATURĂ: principiul solar (HA, YANG, masculin, pozitiv (+) şi principiul lunar (THA, YIN, feminin, negativ, (-)) care sunt cunoscute de noi în cadrul sistemului HATHA YOGA. Toate aceste preferinţe precis şi spontan exprimate constituie în realitate indicii sigure referitoare la acele tendinţe constituţionale exacte ale fiinţei umane în cauză. Atât practica ayurvedică cât şi sistemul YOGA consideră că orice fiinţă umană poate şi trebuie să îşi înţeleagă şi apoi să îşi determine cât mai exact tipul său constituţional (care în practica YOGA oferă date sigure referitoare la predominanţa anumitor TATTVA-e în fiinţa umană cât şi cu privire la gradul de activare al anumitor CHAKRA-e) prin intermediul identificării şi aprecierii corecte a preferinţei sale predominante faţă de unul, două sau mai multe gusturi. Sistemul medical tradiţional AYURVEDA descrie şi utilizează, deloc întâmplător, şase gusturi distincte: dulce (MADHURA), acru (AMLA), sărat (LAVANA), picant (KATU), amar (TIKTA) şi astringent (KASHAYA). Ele reprezintă tot atâtea senzaţii distincte ce pot fi în mod clar şi precis experimentate de către orice fiinţă umană cu ajutorul limbii (organul de simţ corespunzător perceperii gustului). Ordinea de mai sus este chiar ordinea în care ele sunt enumerate în majoritatea lucrărilor despre AYURVEDA şi ea a fost stabilită încă de acum câteva mii de ani ca o consecinţă a importanţei practice pe care fiecare dintre ele o prezintă chiar şi în practica YOGA. În tratatul medical CHARAKA-SAMHITA (I, 65) sunt enumerate gusturile fundamentale astfel: "Dulce, acru, sărat, picant, amar şi astringent - aceasta este colecţia celor sase gusturi". Fiecare dintre noi suntem deja obişnuiţi să utilizăm (chiar dacă nu le ştim precis semnificaţia) unele dintre aceste şase denumiri atunci când trebuie să deosebim sau să caracterizăm o anumită substanţă (aliment) pe care o gustăm. Tocmai de aceea majoritatea dintre noi considerăm gusturile ca fiind doar nişte atribute sau cu alte cuvinte ca fiind nişte calităţi ale substanţei pe care o gustăm. În realitate, toate cele şase gusturi reprezintă nişte expresii specifice, precise ale unor energii subtile distincte ce există atât în cazul materiei neanimate cât şi în cazul fiinţelor vii. Prin urmare, ceea ce noi numim în mod curent, spre exemplu, gust dulce (în realitate combinaţia lui APAS TATTVA cu PRITHIVI TATTVA) reprezintă de fapt expresia particulară a combinării unor anumite energii (eteruri) subtile distincte (TATTVA-e) ce există (COMBINATE ASTFEL) în MACROCOSMOS şi de care noi ajungem să le percepem şi să le conştientizăm ca atare cu ajutorul limbii.

AN VI C 16 YOGA şi AYURVEDA În completarea informaţiilor cuprinse în cursul nr. 34 An

81

În virtutea acestei realităţi subtile obiective noi putem deosebi şi apoi putem comunica cu altă fiinţă umană rezultatele percepţiei (referitoare la combinarea câte două a celor cinci TATTVA-e) noastre în cazul oricărui aliment, plantă sau în general în cazul oricărei substanţe pe care o degustăm. Este însă important de reţinut că, în realitate, cele şase gusturi fundamentale (ce evidenţiază combinarea câte două a celor cinci

TATTVA-e) sunt poate mult mai importante pentru minte decât pentru corpul fizic, deoarece mintea este aceea care permanent urmăreşte să conştientizeze stimularea senzorială. În mintea noastră se află de fapt originea oricăror preferinţe sau dorinţe ale noastre pentru un anumit tip precis de senzaţie. Ceea ce face mereu posibilă manifestarea în cazul unei anumite fiinţe umane a unor anumite preferinţe faţă de anumite gusturi (şi care, după cum ştim, sunt diferite de la o fiinţă umană la alta) este tocmai trezirea şi energizarea distinctă, inegală a unor anumite focare fundamentale de rezonanţă (care, la rândul lor, pun fiinţa în legătură (REZONANŢĂ) cu ANUMITE TATTVA-e) ale acelei fiinţe umane (CHAKRA-ele) şi care la rândul lor fac posibilă captarea prin REZONANŢĂ numai a acelor energii subtile (în realitate combinaţii a câte două TATTVA-e în cazul fiecărui GUST DISTINCT) care corespund respectivelor gusturi. Acest "proces spontan de cerere" pentru anumite gusturi (care evidenţiază predominanţa unora dintre cele cinci TATTVA-e în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre) se declanşează în mod direct proporţional cu gradul de energizare (de trezire) al acestor puncte subtile focar (prin intermediul cărora sunt captate respectivele TATTVA-e), ce există în MICROCOSMOSUL acesteia, focare (de fapt CHAKRA-e) al căror grad de trezire este strâns corelat cu predominanţa pe care o exprimă tipul constituţional al acelei fiinţe umane. Cunoscând acest aspect, tocmai de aceea, ne putem da seama cu uşurinţă, că aceste energii subtile (care în realitate sunt TATTVA-e combinate câte două) corespunzătoare gusturilor (care sunt în mod spontan preferate) sunt prezente nu numai în afara noastră (atât în alimentele pe care le consumam cât şi în MACROCOSMOS) ci şi îţi MICROCOSMOSUL fiinţei noastre, fiind prin urmare o expresie concretă a specificităţii structurii noastre individuale. Aşa cum am văzut până acum, pentru determinarea cât mai exactă a tipului constituţional (care ne permite să realizăm care dintre cele cinci TATTVA-e şi în ce ordine prevalează în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre), preferinţa pentru anumite gusturi (care evidenţiază ce TATTVA-e predomină în respectivul caz) indică cu precizie care dintre cele trei DOSHA-uri se manifestă predominant în respectiva fiinţă umană. Preferinţa pentru anumite gusturi constituie legătura naturală cauzată de acţiunea diferitelor gusturi (RASA) asupra factorilor fundamentali de sănătate sau de boală (DOSHA). Fiecare gust (RASA) (datorită celor două TATTVA-e din care este alcătuit) acţionează specific asupra fiecărei DOSHA şi această interacţiune complexă reprezintă un subiect de mare importantă şi interes atât în AYURVEDA cât şi în practica YOGA. Aşa cum teoria celor trei DOSHA (KAPHA, PITTA şi VATA) constituie modalitatea principală în formularea unui diagnostic corect, tot astfel teoria celor şase gusturi (RASA) (care evidenţiază COMBINAREA câte două a celor cinci TATTVA- e) constituie modalitatea principală utilizată pentru administrarea remediilor naturale ayurvedice. Gusturile acţionează direct asupra celor trei DOSHA-uri (care, la rândul lor, sunt tot combinări de TATTVA-e) agravându-le (mărindu-le) sau diminuându-le (micşorându-le). Prin urmare, relaţia dintre DOSHA-uri şi gusturi (RASA) este cea mai importantă dintre toate în ceea ce priveşte tratamentul în AYURVEDA. Gustul (RASA) intră în categoria energiilor în AYURVEDA şi în practica YOGA gustul (RASA) evidenţiază combinarea câte două şi acţiunea celor cinci TATTVA-e. Prin corelarea exactă a acestor energii subtile corespunzătoare gusturilor cu cele trei DOSHA-uri, ele devin o expresie precisă a tipului nostru constituţional. Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, rezultă că predominanţa în structura individuală a unora dintre aceste energii subtile (TATTVA-e) care sunt exact corespunzătoare anumitor gusturi (combinaţii a câte două TATTVA-e dintre cele cinci

TATTVA-e de bază) ne va indica precis (pe baza corelaţiilor pe care le vom expune) predominanţa uneia

82

sau a alteia dintre cele trei DOSHA-uri în cazul acelei fiinţe umane care este analizată. Ceea ce va trebui însă atunci să deosebim cu mare fineţe este semnificaţia profundă pe care o exprimă preferinţa acelei fiinţe umane sau, cu alte cuvinte, orientarea sa predominantă faţă de un anumit gust (care evidenţiază predominanţa în cazul fiecărui gust a combinaţiei a două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) sau faţă de mai multe gusturi, într-o anumită ordine. 1. Pe de o parte este posibil ca respectiva fiinţă umană care este analizată să aibă deja prezentă sau chiar mult amplificată în structură una (sau mai multe) dintre aceste energii subtile (TATTVA-e) care sunt corespunzătoare gusturilor, dar cu toate acestea (DATORITĂ IGNORANŢEI!) ca să caute să amplifice (ori să menţină constantă) în continuare acumularea preponderentă a aceluiaşi fel de energii subtile

(TATTVA-e), acţionând parcă conform dictonului "din ce are, din aceea tot mai mult ar mai vrea". Aceasta este în general situaţia comună, ce poate fi întâlnită adesea în cazul fiinţelor umane obişnuite, care nu urmăresc (datorită stării de ignoranţă în care se află şi se menţin mai mult sau mai puţin conştient) să se raporteze la starea de inteligenţă naturală pentru ca atunci, prin trezirea intuiţiei spirituale, să ajungă să acţioneze spontan la unison cu legile DIVINE fundamentale care guvernează armonia NATURII (PRAKRITI). 2. Pe de altă parte este de asemenea posibil ca o anumită fiinţă umană să aibă deja trezite în structura sa individuală (MICROCOSMOSUL fiinţei sale) focarele subtile de rezonanţă (CHAKRA-ele) cu anumite energii subtile (TATTVA-e) corespunzătoare unora dintre cele şase gusturi, dar cu toate acestea ca să tindă în mod firesc şi natural către trezirea şi amplificarea celorlalte energii subtile (TATTVA-e) care sunt (în cazul ei deocamdată) prezente într-o proporţie mai mică în structura sa. Aceasta este în realitate tendinţa naturală spre echilibru şi integrare armonioasă ce există (în stare ACTIVĂ sau POTENŢIALĂ) în cazul oricărei structuri manifestate şi care este de fapt rezultatul stării de comuniune intimă (REZONANŢĂ!) cu toate acele principii subtile universale superioare (DIVINE) care guvernează armonia în natură şi care îi conferă spontan oricărei fiinţe umane (care prezintă starea adecvată de deschidere (REZONANŢĂ!)) starea de inteligenţă naturală care la rândul ei o face să se integreze în mod armonios. Având în vedere acest aspect putem înţelege cu uşurinţă, din această perspectivă, că în realitate cele şase energii subtile corespunzătoare gusturilor (care rezultă FIECARE (gust) din COMBINAREA câte două a celor cinci TATTVA-e de baza) reprezintă de fapt şase forţe subtile distincte ce interacţionează permanent în interiorul MICROCOSMOSULUI oricărei fiinţe umane cu scopul de a determina o permanentă "ÎNFLORIRE" şi de a menţine nealterat echilibrul structurii sale individuale. Prin urmare, cunoscând toate acestea, ne putem da seama că, atât "colecţia" celor şase gusturi, cât mai ales ansamblul celor sase energii subtile corespunzătoare gusturilor (care rezultă FIECARE (gust) din combinarea câte două a celor cinci TATTVA-e de bază) constituie fiecare în parte un SISTEM COMPLET DE FORŢE SUBTILE aflate într-o permanentă interacţiune ce are drept scop menţinerea "ÎNFLORIRII" şi păstrarea echilibrului dinamic al oricărei structuri vii în care ele se manifestă (în mod armonios). Acest aspect de completitudine poate fi evidenţiat cu uşurinţă prin faptul că gustul oricărui fel de substanţă existentă în natură poate fi caracterizat de fiecare dintre noi cu ajutorul unei anumite combinaţii realizată în anumite proporţii precise a acestor gusturi fundamentale. În mod similar, tipul constituţional al oricărei fiinţe umane poate fi caracterizat prin evidenţierea predominanţei unora dintre cele şase energii subtile corespunzătoare gusturilor (care evidenţiază combinarea câte două a celor cinci TATTVA-e de bază). Prin urmare, orice fiinţă umană (care a înţeles corect acest aspect) va urmări să-şi exprime (conştientizeze) sincer preferinţele sale (situându-se într-o stare în care să-şi poată obiectiva cu adevărat

tendinţele (preferinţele) sale NATURALE) şi va tinde (în virtutea acestei completitudini ce există între

83

cele şase energii subtile) către trezirea şi amplificarea armonioasă în structura sa exact a acelor energii subtile (TATTVA-e) corespunzătoare gusturilor pe care DEOCAMDATĂ structura sa individuală nu le are încă suficient trezite. Tocmai de aceea, un practicant YOGA înzestrat cu intuiţie şi inteligenţă, care aspiră să se cunoască în profunzime în mod obiectiv, va urmări să îşi dea seama cu precizie, încă de la începutul analizei sale sistematice, în care anume dintre cele două situaţii se află pentru ca astfel, pe această bază, să poată după aceea să aprecieze corect atât valoarea cât şi sensul pe care trebuie să-1 atribuie preferinţelor exprimate de el în ceea ce priveşte gustul alimentelor. Studiul sistematic al caracteristicilor constituţionale (vezi cursul nr. 33 AN V) (pe baza cărora am urmărit să determinăm cât mai exact tipul constituţional al unei fiinţe umane) ne-a evidenţiat suficient de clar anumite interdependenţe permanente ce există între aspecte prezente la diferite niveluri ale fiinţei (fizic, dinamic, psiho-mental). Această operare "pe verticală" ne-a permis totodată să înţelegem că între minte (MENTAL) şi corpul fizic există o permanentă legătură şi interdependenţă, care este realizată de către cele trei DOSHA-uri. Tocmai din necesitatea de a înţelege cât mai precis manifestările corelate ce există între minte (MENTAL) şi corpul fizic, cunoaşterea şi identificarea cât mai precisă a predominanţei energiilor subtile (TATTVA-e) corespunzătoare gusturilor constituie deci un instrument de operare extrem de util şi totodată foarte eficient atât pentru analiza constituţională cât şi pentru diagnosticarea oricărui tip de afecţiune. De altfel, importanţa studierii corelate a aspectelor referitoare la corpul fizic şi a celor referitoare la diferitele aspecte ale minţii este evidenţiată în mod fundamental în faimosul tratat ayurvedic CHARAKA-SAMHITA (1, 53) astfel: "Corpul fizic şi mintea (MENTALUL) constituie totdeauna substratul atât al bolilor cât şi al fericirii (sau, cu alte cuvinte, al stării de deplină sănătate)".

Legătura între minte (MENTAL) şi corpul fizic este susţinută structural, din punctul de vedere al alcătuirii subtile a fiinţei umane, de către cele cinci organe de simţ (JNANENDRIYA-uri) şi de către cele cinci organe de acţiune (KARMENDRIYA-uri).

Cele cinci organe de simţ (JNANENDRIYA-uri) sunt: 1. urechile, 2. pielea, 3. ochii, 4. limba şi 5. nasul, privite din punctul de vedere al aspectului lor subtil, legat de funcţia de cunoaştere pe care acestea o realizează. Fiecare dintre ele (organele de simţ) reprezintă un SUI GENERIS "canal subtil" prin intermediul căruia mintea se "deplasează" către obiectul organului de simţ corespunzător, îl experimentează şi apoi se reîntoarce pentru a "prelucra” informaţia pe care tocmai a experimentat-o. În dialogul ATMANATMAVIVEKA ("Cum putem ajunge a discerne între spirit şi non-spirit) înţeleptul eliberat SHANKARA le descrie astfel:

  • 1. "urechea (care este în strânsă legătură cu AKASHA TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere

care transcende urechea fizică şi de care totuşi urechea fizică depinde; acesta este limitat de orificiul

auricular şi este capabil să genereze priza de conştiinţă asupra sunetului".

  • 2. "pielea (care este în strânsă legătură cu VAYU TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care

transcende pielea fizică şi de care totuşi pielea fizică depinde; ea se întinde de la cap până la picioare şi în

afară de alte percepţii specifice conferă capacitatea de a percepe căldura şi frigul".

  • 3. "ochiul (care este în strânsă legătură cu TEJAS TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care

transcende ochiul fizic şi de care totuşi depinde existenţa şi funcţionarea orbitei oculare, care se găseşte în

spatele pupilei şi care conferă puterea de a cunoaşte formele şi culorile".

  • 4. "limba (care este în strânsă legătură cu APAS TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care

transcende limba fizică şi de care totuşi depinde limba fizică şi care are capacitatea de a percepe gusturile".

  • 5. "nasul (care este în strânsă legătură cu PRITHIVI TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere

care transcende nasul fizic şi de care totuşi depinde nasul fizic şi care conferă capacitatea de a percepe mirosurile".

84

Toate acestea reprezintă de fapt (fiecare la rândul său) dorinţele obiectivate ale fiinţei umane astfel că, spre exemplu, se poate afirma că ochii reprezintă "voinţa de a vedea", iar urechile reprezintă "voinţa de a auzi".

Cele cinci organe de acţiune (KARMENDRIYA-uri) sunt: 1. organul exprimării verbale (CORZILE VOCALE) (în legătură cu AKASHA TATTVA), 2. mâinile (în legătură cu VAYU TATTVA), 3. picioarele (în legătură cu TEJAS TATTVA), 4. organele sexuale în legătură cu APAS

TATTVA) şi 5. organele de excreţie (în legătură cu PRITHIVI TATTVA). În mod similar, fiecare organ de acţiune este un SUI GENERIS "canal subtil" prin intermediul căruia mintea se poate exprima în mod DINAMIC (emisivi) pe sine, proiectându-şi "personalitatea" sa (în realitate specificitatea sa determinată de tendinţele existente la acel moment) în exterior. În lumea înconjurătoare, pentru ca apoi să se reîntoarcă pentru a-şi completa propria sa expresie. Prin urmare, toate aceste cinci organe de simţ şi cinci organe de acţiune (INDRIYA- uri) reprezintă de fapt "prelungiri ale minţii" şi fiecare dintre acestea reprezintă în realitate câte un Sui GENERIS "canal subtil" prin intermediul căruia mintea se „deplasează” către exterior. Situaţia în care aceste "canale subtile" sunt mult prea dilatate (AMPLIFICATE) sau mult prea contractate (SLAB sau DELOC TREZITE) exprimă de fapt o anumită stare de dizarmonie, de dezechilibru (datorită excesului, în care situaţie PARTEA predomină în cadrul TOTULUI fiinţei) sau uneori chiar o anumită tulburare gravă de care suferă fiinţa umană în cauză. Pentru a înţelege cât mai bine cum are de fapt loc acest mecanism al modificării "dimensiunii" acestor "canale subtile" vom utiliza următoarea analogie. Vom porni de la exemplul concret al traseului unei conducte prin care urmărim să aducem apă pentru a uda grădina. Dacă pentru construirea lui vom asambla mai multe paie subţiri atunci sistemul nostru de irigaţie va fi total ineficient datorită debitului extrem de redus al apei de care avem atâta nevoie. Într-o astfel de situaţie ne vor fi obligatoriu necesare câteva ore bune pentru a uda doar o mică parte a grădinii, aşteptând ridicol de răbdători fiecare picătură. La fel, dacă spre exemplu conducta noastră va avea un diametru mult prea mare, atunci nu vom face decât să asistăm neputincioşi la formarea încă de la început a unor băltoace fără nici o utilitate practică, iar acestea în plus ne vor putea distruge (prin excesul de apă) aproape toate plantele din grădină. Prin urmare, extinzând această analogie la cazul celor cinci canale senzoriale (organe de simt) şi a celor cinci organe de acţiune ne putem da seama că neutilizarea unui anumit canal subtil poate reduce considerabil capacitatea minţii de a se manifesta prin intermediul acelei căi, tot astfel cum utilizarea excesivă a unui anumit canal subtil (dintre cele cinci enumerate) poate determina excesiva dilatare a lui, suprasaturând (în EXCES!) acel simţ, astfel încât mintea nu va mai putea ajunge la aceeaşi stare de armonie care ar fi putut rezulta prin utilizarea echilibrată a acestuia. În concluzie, neutilizarea, utilizarea rară sau folosirea neintegrată excesivă şi chiar abuzul în ceea ce priveşte una dintre cele cinci căi senzoriale sau una dintre cele cinci căi de acţiune sunt privite atât în AYURVEDA cât şi în YOGA ca fiind fiecare în parte una dintre principalele cauze ale bolilor şi dezechilibrelor de tot felul de care poate suferi fiinţa umană. Dintre multitudinea de factori care influenţează în mod decisiv "dilatarea" şi "contracţia" canalelor subtile senzoriale, cei mai importanţi sunt pentru fiinţa umană gusturile şi emoţiile corespunzătoare care le

sunt asociate acestora. În AYURVEDA, aşa cum am arătat, termenul sanscrit RASA are un dublu sens. El este utilizat atât pentru a ne referi la gusturi (aşa cum le percepem ca senzaţii cu ajutorul limbii) cât şi pentru a ne referi la diferitele tipuri de modificări ale minţii numite în general emoţii. Din acest motiv, chiar această suprapunere terminologică ce aparţine limbii sanscrite vine să sugereze faptul că gusturile şi emoţiile reprezintă de fapt forţe subtile identice (TATTVA-e) acţionând însă în diferite planuri ale manifestării (în particular, atunci când este vorba de o anumită fiinţă umană, la diferite niveluri ale

MICROCOSMOSULUI său individual). Prin urmare, putem spune că gustul este pentru corpul fizic

85

tocmai ceea ce emoţia este pentru minte. Orice emoţie distinctă (orice stare specifică a minţii) ce predomină la un anumit moment dat în minte (determinând instantaneu o anumită stare de rezonanţă cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS) va tinde să producă la nivelul corpului fizic o manifestare a gustului care-i este corespunzător, tot astfel cum asimilarea în fiinţă (prin ingerare) a unui anumit gust

(ce provine de la un anumit aliment sau băutură) va tinde să producă fulgerător în minte o stare ce va da naştere unei emoţii care îi va corespunde. Această relaţie de reciprocitate între acţiunile şi efectele gusturilor şi respectiv ale emoţiilor lor corespunzătoare probează încă o dată faptul că atât gusturile cât şi emoţiile care le sunt asociate reprezintă în realitate expresii ale aceloraşi forţe subtile (ce există în MACROCOSMOS) manifestate distinct, în funcţie de nivelul la care acţionează sau la care, cu alte cuvinte, sunt în mod predominant percepute. Fiind totdeauna aceleaşi, acestea sunt tocmai energiile subtile (TATTVA-e combinate câte două în cazul FIECĂRUI gust) corespunzătoare gusturilor.

AN VI C 17

= VA URMA =

YOGA ŞI AYURVEDA GUSTURILE ŞI EMOŢIILE ASOCIATE CARE LE CORESPUND (CELE CINCI TATTVA-E DE BAZĂ ÎN ACŢIUNE)

(continuare la cursul nr. 16 An VI)

Energiile subtile (care rezultă prin combinarea TATTVA-lor câte două în cazul

fiecărui gust) corespunzătoare gusturilor determină (sau cu alte cuvinte CATALIZEAZĂ) apariţia şi persistenţa anumitor stări precise la nivelul minţii (MENTALULUI), pe care ulterior fiinţele umane le resimt din punct de vedere psihic sub formă de emoţii.

  • 1. Aspectele pozitive, benefice, elevate, armonioase şi divine ce corespund

tocmai ceea ce emoţia este pentru minte. Orice emoţie distinctă (orice stare specifică a minţii) ce

prezenţei într-o anumită proporţie adecvată în structura individuală a acelei fiinţe umane a energiei subtile (rezultante prin combinarea a două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) corespunzătoare unui anumit gust (proporţie ce reflectă în acelaşi timp şi starea de echilibru între cele şase tipuri de energii) reprezintă în realitate rezultatul rafinării şi purificării respectivei structuri, iar această stare este aceea care permite manifestarea aspectului armonios (SATTVA) al acelei energii subtile.

  • 2. Pe de altă parte, simpla predominanţă în fiinţă a uneia dintre aceste şase energii subtile

corespunzătoare gusturilor reflectă cel mai adesea situaţia comună, frecvent întâlnită, a acelor fiinţe umane care îşi păstrează pentru mult timp predispoziţia lor nativă fără să urmărească să o echilibreze. Chiar dacă

în această situaţie o astfel de fiinţă umană conştientizează acele energii subtile corespunzătoare unor anumite gusturi (care sunt predominante în cazul ei) cu toate acestea ea nu urmăreşte încă să se angreneze în vederea elevării lor, menţinându-se preponderent într-o manifestare realizată pe orizontală (RAJAS).

  • 3. În situaţia în care respectiva fiinţă umană nu are încă nivelul spiritual care să-i permită accesul la

o stare de inteligenţă naturală (stare ce exprimă întotdeauna tendinţa superioară naturală către echilibru la toate nivelurile fiinţei) atunci ea se poate afla în situaţia de a nu mai avea acelaşi control asupra energiilor

subtile corespunzătoare gusturilor care sunt predominante în cazul ei. Datorită acestei situaţii ea se va

86

putea lăsa condusă (va putea fi chiar antrenată să regreseze) de tendinţa inerţială (TAMAS), iar aceasta va avea drept consecinţă amplificarea necontrolată, excesivă a acelor energii subtile predominante în structura ei, aspect ce o va conduce la un moment dat către confruntarea ei cu aspecte negative sau dizarmonioase ce nu vor întârzia să apară. Prin urmare, combinarea ce se realizează în interiorul MICROCOSMOSULUI unei anumite fiinţe umane a celor trei tendinţe fundamentale ale Naturii (cele 3 GUNA-e: SATTVA, RAJAS şi TAMAS) cu fiecare dintre cele şase energii subtile corespunzătoare gusturilor (care gusturi evidenţiază combinarea în cazul fiecărui gust a câte două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) are drept consecinţă firească apariţia, persistenţa şi manifestarea pregnantă a unei anumite stări lăuntrice la nivel mental. În concluzie, putem spune că pentru fiecare gust (care rezultă prin combinarea a două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) vom avea în mod corespunzător anumite aspecte benefice, pozitive (SATTVA), anumite aspecte comune, destul de frecvent întâlnite (RAJAS), precum şi anumite aspecte rele, dăunătoare, negative (TAMAS), ce rezultă în urma amplificării necontrolate, excesive a acelei energii subtile rezultante în structură.

ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI DULCE CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI APAS TATTVA (SWADHISTHANA CHAKRA) CU PRITHIVI TATTVA (MULADHARA CHAKRA)

În aspectul său pozitiv, echilibrant şi armonios energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului DULCE conferă o stare pregnantă de mulţumire şi de satisfacţie. Practica consecventă şi sistematică a lui SANTOSHA (una dintre cele cinci NIYAMA care sunt cunoscute în practica YOGA) face posibilă (prin REZONANŢĂ directă cu respectiva energie subtilă rezultantă) amplificarea şi rafinarea acestei energii subtile rezultante, corespunzătoare gustului DULCE, determinând în fiinţa umană amplificarea gradată a stării oceanice de fericire şi mulţumire fără obiect. Însăşi starea de iubire care în aspectele ei înalte şi necondiţionate este o sublimă împlinire a fiinţei umane (datorită stării de rezonanţă cu energia divină integratoare în tot şi în toate care în realitate este energia IUBIRII lui DUMNEZEU) reprezintă cea mai elevată formă a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului dulce. De asemenea, sentimentul de

împlinire ce apare în urma realizării cu succes a oricărui lucru binefăcător ce a fost dus până la bun sfârşit (fiind astfel "încununat de succes") conferă fiinţei umane acel tainic gust dulce al succesului. Atunci când energia subtilă (armonios sublimată) rezultantă corespunzătoare gustului dulce este predominantă într-o anumită fiinţă umană, noi o vom privi aproape spontan (chiar fără să ştim care este cauza tainică) cu admiraţie şi încântare şi ne vom exprima fermecaţi admiraţia prin cuvintele: „ce dulce eşti!”. În situaţia în care această energie subtilă rezultantă ce corespunde gustului DULCE nu este suficient de bine rafinată (sublimată în mod armonios), ea determină în fiinţă o stare de îndestulare, de saţietate de confort şi de cele mai multe ori ea este cauza ataşamentului generator de suferinţă faţă de lucruri sau fiinţe. În cazul amplificării în exces a acestei energii subtile rezultante a gustului dulce (care nu va fi urmată de sublimarea sa armonioasă) pot să apară aspecte pregnant negative de genul suficienţei, automulţumirii, complacerii, opacităţii sau a lipsei de sensibilitate faţă de cei din jur, care adeseori este însoţită şi de o stare de zăpăceală şi disipare constantă.

ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI ACRU CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI TEJAS TATTVA (MANIPURA CHAKRA) CU PRITHIVI TATTVA (MULADHARA CHAKRA)

În aspectul său pozitiv, echilibrant şi armonios, energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului ACRU conferă capacitatea de a discerne ceea ce este adecvat şi ceea ce este neadecvat pentru atingerea unui anumit ţel spiritual. Discernământul, claritatea şi concizia sunt stări ce exprimă rafinarea, sublimarea în mod armonios a energiei subtile corespunzătoare gustului acru. În general, energiei subtile

corespunzătoare gustului acru îi este asociată tendinţa constantă către exteriorizare şi permanentă căutare

87

în exterior a lucrurilor noi pe care apoi urmărim să le posedăm. Prin rafinare (sublimare armonioasă), această tendinţă comună se poate transforma în aspiraţie spirituală precis focalizată asupra unor aspecte înalte, sublime, divine pe care urmărim constant să le asimilăm. Energia subtilă corespunzătoare gustului acru cauzează o atitudine prin care orice lucru fenomen sau fiinţă (orice obiect al dorinţei) este evaluat cu scopul de a stabili în ce măsură acesta poate satisface diferitele aspiraţii sau dorinţe. O astfel de atitudine va conduce indubitabil către amplificarea SELECTIVĂ şi CONTINUĂ a ACELORAŞI tipuri de aspiraţii sau dorinţe. Această orientare precisă către un anumit spectru bine definit de preferinţe poate determina în cazul rafinării, sublimării armonioase a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului acru o stare de precisă focalizare asupra unui anumit ţel, iar în caz contrar ea poate conduce destul de repede la

amplificarea dorinţei de a poseda fie lucruri, fie stări sau chiar fiinţe. Amplificarea excesivă şi necontrolată a acestei energii subtile rezultante, corespunzătoare gustului acru poate determina în scurt timp instaurarea unei stări intense de gelozie sau de invidie. Tocmai de aceea, atunci când ne confruntăm cu o fiinţă umană care este stăpânită de un astfel de sentiment chinuitor vom spune aproape spontan că „este cam acră”. Acest sentiment negativ (gelozia) poate ajunge (în cazul complacerii şi tolerării sale în fiinţă) să se manifeste de cele mai multe ori sub forma unor dese critici aspre (mai mereu nejustificate) sau chiar sub forma condamnări prompte şi vădit pripite a acelui lucru, a acelei stări sau a acelei fiinţe care constituie obiectul iniţial care a dus la amplificarea excesivă şi necontrolată a dorinţei. O astfel de atitudine este ilustrată în mod semnificativ şi foarte precis de zicala populară: „Vulpea când nu ajunge la struguri zice că sunt acri”.

ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI SĂRAT CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI TEJAS TATTVA (MANIPURA CHAKRA) CU APAS TATTVA (SWADHISTHANA CHAKRA)

În mod normal, energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului sărat determină o stare

pregnantă de însufleţire, de participare energică şi plină de interes în tot ceea ce clipă de clipă ne oferă viaţa. Spre deosebire de atitudinea mentală generată de predominanţa în fiinţă a energiei subtile rezultante corespunzătoare gustului acru (care face ca mintea să se orienteze asupra unui ANUMIT obiect (obiectul dorinţei)), energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului sărat determină creşterea GLOBALĂ a interesului faţă de trăirea plenară şi intensă a oricăror experienţe. Prin urmare, în aspectul său pozitiv, armonios şi echilibrant, energia subtilă rezultantă care este asociată gustului sărat conferă, printre altele, capacitatea de a trăi intens şi plenar orice fel de stare spirituală autentică, şi prin aceasta ea determină o stare de "participare" ce oferă savoare vieţii, întocmai precum „sarea în bucate”. În limba sanscrită, gustul sărat este numit SAKVA RASA sau, cu alte cuvinte, "cel ce conţine toate celelalte gusturi", deoarece acest gust (SĂRAT) are acţiunea de a spori în mod egal toate senzaţiile corespunzătoare celorlalte gusturi, simultan cu amplificarea proporţională a apetitului general al fiinţei umane. Tocmai de aceea, tradiţia populară consideră, deloc întâmplător, sarea ca fiind nu numai o substanţă indispensabilă în orice gospodărie ci şi ca pe ceva unanim binefăcător. Un oaspete bine primit este cel căruia în mod tradiţional i se oferă "pâine şi sare". Această atitudine de totală deschidere exprimă precis tocmai această realitate subtilă a completitudinii, a prezenţei tuturor nuanţelor sufleteşti, simbolizate aici prin gustul sărat, care reprezintă o expresie a tuturor celorlalte gusturi. Prin urmare, tot astfel cum gustul sărat conţine şi amplifică toate celelalte gusturi, la fel şi energia subtilă rezultantă care este asociată gustului sărat face posibilă trezirea unui interes general faţă de viaţă, situaţie în care fiecare aspect care apare spontan este experimentat cu maximă intensitate şi participare. Atunci însă când o astfel de atitudine este în mod necontrolat şi excesiv amplificată, în fiinţă, ea poate conduce rapid către hedonism, către o lipsă de măsură şi către o pronunţată stare de autoindulgentă

în ceea ce priveşte orice fel de senzaţie de plăcere fizică ce poate fi experimentată (DOAR DE DRAGUL

88

PLĂCERII) în acest corp. (HEDONISM (provine de la cuvântul grecesc "HEDONE" = plăcere) = este o concepţie larg răspândită care întemeiază MORALA, doar pe înclinaţia „naturală” a omului de a urmări cât mai des plăcerea, sub toate formele ei, şi de a evita suferinţa. Hedonismul consideră plăcerea umană individuală variată şi cât mai intensă ca fiind adevăratul motiv, ţelul ultim şi principalul criteriu al acţiunii umane. Identificând în mod eronat FERICIREA doar cu plăcerea care nu este SUBLIMATĂ (fiind trăită fără rafinare doar de dragul plăcerii), hedonismul împinge fiinţa umană către un exacerbat EGOISM). Acţionând mai mereu astfel şi neurmărind niciodată rafinarea (sublimarea armonioasă) a acestor energii subtile "BRUTE", se vor amplifica excesiv dorinţele necontrolate (poftele) de orice fel precum şi dorinţa intensă care atunci subjugă (fiinţa umană în cauză) făcând-o să experimenteze (haotic, neselectiv şi

neintegrat) noi şi noi senzaţii prin intermediul simţurilor fizice. Aceasta este situaţia întâlnită de cele mai multe ori în cazul marinarilor care, la întoarcerea pe uscat după o îndelungată călătorie pe mare, vor fi cel mai adesea animaţi de o dorinţa extrem de mare de a trai intens orice fel de experienţă senzorială, cel mai adesea animalic şi într-un mod necontrolat. În concluzie, putem spune că amplificarea excesivă în fiinţă a energiei subtile corespunzătoare gustului sărat (care nu este deloc însoţită de o sublimare armonioasă a acestei energii "BRUTE") conduce în general rapid către o amplificare proporţională a lăcomiei şi a pasiunii înlănţuitoare.

ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI PICANT CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI VAYU TATTVA (ANAHATA CHAKRA) CU TEJAS TATTVA (MANIPURA CHAKRA)

Prezenţa în fiinţa umană a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului picant determină în general o atitudine pregnantă către exteriorizare constantă, către extrovertire. În plus, în aspectele sale pozitive, armonioase şi benefice ea conferă curaj, ardoare în aspiraţie şi de asemenea face să apară puterea de pătrundere mentală (Inteligenţa practică). Tendinţa spontană şi constantă la multe fiinţe umane către căutarea şi utilizarea stimulentelor şi excitantelor de orice fel şi mai ales dorinţa frenetică pentru orice este foarte intens este de asemenea consecinţa predominanţei acestei energii subtile rezultante în aura fiinţei umane.

În cazul amplificări necontrolate, în exces a energiei subtile rezultante a gustului picant pot să apară rapid stări de suprastimulare, hiperexcitabilitate ce pot da naştere prin cumulare unor stări de

iritabilitate, nelinişte fără motiv şi fără obiect ce se pot manifesta în final ca stări din ce în ce mai dese de furie şi de mânie. Nu este deloc întâmplător că adeseori mâncarea pe care o pregătim după o zi în care am fost extrem de supăraţi sau chiar ne am confruntat cu altcineva (acceptând să REZONĂM pe aceeaşi „lungime de undă”) într-o anumită dispută aprinsă, are atunci un gust predominant picant, chiar dacă noi nu am utilizat absolut deloc nici un condiment FIZIC atunci când am pregătit-o. Gustul acesta (APARENT MISTERIOS pe care îl vom remarca în respectiva mâncare) se datorează în realitate doar amplificării în structura noastră a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului picant care a apărut în aura noastră în urma unor evenimente în care noi am avut stări mentale de genul mâniei sau supărării intense (aceste energii subtile rezultante au impregnat astfel prin "iradierea" cu energiile rezultante mâncarea făcând-o să aibă un gust PICANT). Predominanţa energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului picant este de asemenea responsabilă pentru vorbirea impulsivă şi ascuţită şi pentru limbajul predominant sarcastic şi înţepător.

ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI AMAR CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI AKASHA TATTVA (VISHUDDHA CHAKRA) CU VAYU TATTVA (ANAHATA CHAKRA)

Energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului amar are, atât în cadrul sistemului YOGA cât şi

în AYURVEDA o importanţă deosebită. În aspectul său echilibrant, armonios şi benefic ea este aceea care

89

atunci când este bine dozată în fiinţă conferă spontan o stare pregnantă de detaşare faţă de tot ceea ce este iluzoriu şi efemer, prin transcenderea gradată a tuturor aspectelor care ajung să se opună evoluţiei noastre spirituale. Prezenţa în fiinţă a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului amar, cauzează în anumite situaţii de stagnare spirituală un sentiment copleşitor de insatisfacţie, care va produce aproape imediat dorinţa de schimbare în mai bine, făcând posibilă REORIENTAREA benefică. De fiecare dată când suntem "obligaţi să înghiţim o pilulă amară'' (sau, cu alte cuvinte, atunci când ne confruntăm cu o situaţie care nu mai corespunde aproape deloc reprezentării interioare pe care ne-am făcut-o până în acel moment asupra realităţii), energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului amar este aceea care împrăştie prompt starea acum evident penibilă de iluzie şi amăgire, forţându-ne prin intermediul unei creatoare DEZAMĂGIRI să facem faţă realităţii aşa cum este ea de fapt. Tocmai de aceea starea pregnantă de dezamăgire este una dintre consecinţele prezenţei în fiinţă a acestei energii subtile rezultante, în realitate, privind ceea ce există atunci din punct de vedere spiritual, starea de "din amăgiri nu este altceva decât o stare elevată şi profund creatoare în care noi renunţăm (aşa cum ar fi trebuit să o facem demult) la "autoamăgire". În general, adeseori noi ne lăsăm amăgiţi atunci când (proiectându-ne conştiinţa prin intermediul canalelor corespunzătoare simţurilor) continuăm să experimentăm realitatea iluzorie a lumii (MAYA) uitând aproape complet de originea noastră divină - Sinele Suprem (ATMAN). În acest sens, aspectul cel mai înalt, divin pe care îl implică energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului amar este acela că, atunci când aceasta este prezentă într-o proporţie armonioasă în structura individuală, ea tinde să readucă fiinţa umană către acea realitate divină, esenţială care reprezintă adevărata natură a fiecăruia dintre noi, Sinele Suprem (ATMAN). Astfel sunt rapid risipite şi anihilate (prin dezamăgire sau deziluzie) toate acele stări în care conştiinţa noastră mai este încă "prinsă" (înlănţuită) în manifestare (MAYA). Detaşarea spontană ce survine faţă de aceste stări este însoţită cel mai adesea în cazul fiinţei umane ignorante de apariţia şi amplificarea unor stări de dezamăgire, deziluzie sau mâhnire, toate acestea fiind în realitate doar expresii ale prezenţei din abundenţă în aura noastră a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului amar. În cazul amplificării necontrolate a acestei energii subtile rezultante (care nu este urmată de SUBLIMAREA sa armonioasă în straturile subtile ale fiinţei) ea poate conduce fiinţa umană în cauză către diferite stări accentuate de frustrare. Prea multe decepţii sau dezamăgiri pot conduce (până la urmă dacă nu sunt în mod armonios sublimate) inevitabil la frustrare, stare pe care o întâlnim cel mai adesea la acele fiinţe "amărâte". De altfel, este cazul să ne amintim că fiecare dintre noi am experimentat măcar o singură dată senzaţia "de a ne fi amărât" în urma căreia am putut observa că această stare a fost aproape imediat urmată de o anumită schimbare fundamentală în fiinţa noastră, probând astfel rolul transformator al acestei energii subtile rezultante, corespunzătoare gustului AMAR. De asemenea, orice fel de stare de mâhnire, durere, supărare, tristeţe, nemulţumire sau chiar situaţiile în care cineva „dă de bucluc” reprezintă tot atâtea stări ce corespund excesului energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului amar (care nu au fost sublimate în mod armonios în fiinţa noastră).

ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI ASTRINGENT CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI VAYU TATTVA (ANAHATA CHAKRA) CU PRITHIVI TATTVA (MULADHARA CHAKRA)

Energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului astringent este aceea care are în general ca efect apariţia unor stări mentale opuse celor care apar în cazul prezenţei energiei subtile rezultante care este asociată gustului picant, în aspectul sau pozitiv, armonios, benefic şi echilibrant energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului astringent determină în fiinţă o stare pregnantă de interiorizare elevată

ce rezultă prin evitarea spontană şi chiar prin opoziţia fermă faţă de orice fel de excitante şi stimulente.

90

În acest fel se poate spune că această energie subtilă rezultantă corespunzătoare gustului ASTRINGENT este aceea care, atunci când este bine dozată, face posibilă PRATYAHARA (retragerea către interior a simţurilor de la obiectele lor) favorizând astfel apariţia şi persistenţa unei stări accentuate de introspecţie. Fiecare aspirant la starea de desăvârşire pe care o face cu putinţă angrenarea consecventă şi menţinerea pe o cale spirituală cunoaşte faptul că pentru a realiza PRATYAHARA (retragerea completă a minţii de la obiectele simţurilor) este stringent necesară prezenţa simultană a unei stări ample şi profunde care trebuie să includă în acelaşi timp calm, mulţumire, claritate şi detaşare. Având în vedere acest aspect ne putem da cu uşurinţă seama că toate aceste stări enumerate mai sus reprezintă de fapt aspectele pozitive ale energiilor subtile rezultante ale gusturilor pe care le-am menţionat până acum. Tocmai de aceea, orice stare spirituală elevată implică existenţa unui raport armonios între aceste energii subtile rezultante, corespunzătoare gusturilor, astfel încât ele să fie simultan prezente în fiinţa umană şi totodată să se afle într-o stare de echilibru care să permită manifestarea din plin a acelor aspecte armonioase, pozitive care le corespund. În cazul amplificării în exces a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului astringent (care nu este deloc urmată de SUBLIMAREA ei armonioasă în celelalte planuri superioare ale fiinţei) poate atunci să apară destul de pregnant în fiinţă o tendinţă excesivă şi nenaturală către o permanentă introversiune sau izolare, care poate conduce apoi (dacă este menţinută mult timp) către apariţia şi amplificarea unei stări pregnante de insecuritate sau de anxietate, manifestându-se în situaţii extreme sub formă de teamă neîntreruptă sau frică copleşitoare. Prin urmare, nu trebuie să pierdem din vedere că energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului astringent poate determina în cazuri extreme (atunci când nu este SUBLIMATĂ în mod armonios) o stare pregnantă de contracţie, de strângere bolnăvicioasă în sine, de "a stringenţă" aşa cum aceasta poate să apară atunci când în anumite situaţii trăim sentimentul mai mult sau mai puţin copleşitor de frică.

AN VI C 18

=VA URMA =

YOGA SUTRAS (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI

(continuare la cursul nr. 15 AN VI)

SUTRA 15: Diferenţa specifică ce apare la un moment dat în procesul de succesiune (KRAMA) este de fapt cauza (HETUH) transformării (PARINAMA) (sau, cu alte cuvinte, a modificării formelor, ori a diversităţi căilor de evoluţie spirituală). COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 15: Această SUTRA confirmă şi totodată explică posibilitatea evoluţiei fenomenelor şi în special evidenţiază posibilitatea evoluţiei spirituale, succesiunea temporală în cazul vieţii unei fiinţe umane obişnuite (mediocre) nu aduce transformări esenţiale decât doar la nivel fiziologic şi rareori la nivel psihic şi mental." Pentru o asemenea fiinţă umană care se complace în această stare larvară, destinul apare ca fiind ceva FATAL şi pentru ea, permanent acesta pare să acţioneze în mod implacabil. Un yoghin sau o fiinţă umană angrenată sincer şi plină de dăruire pe o cale spirituală autentică, îşi poate exercita ORICÂND liberul arbitru datorită cunoaşterii iniţiatice eficiente pe care o are la dispoziţie. Prin gramul de

În acest fel se poate spune că această energie subtilă rezultantă corespunzătoare gustului ASTRINGENT este aceea

91

PRACTICĂ, ştiinţa tainică de care el dispune poate ulterior să se manifeste ca o extraordinară PUTERE. Această posibilitate a sa de angrenare şi exercitare a liberului arbitru reprezintă tocmai diferenţa esenţială ce poate apărea în procesul de succesiune (KRAMA), diferenţă care automat şi fulgerător ne plasează pe o altă orbită, ca să spunem aşa, oferindu-ne totodată astfel noi valenţe importante vieţii noastre. Acesta este însuşi motorul sau cauza (HETUH) esenţială a tuturor transformărilor spirituale. În această superioară viziune, procesul obişnuit de succesiune reprezintă forţa inexorabilă oarbă a destinului. Această SUTRA ne revelează astfel MARELE SECRET că DACĂ ÎNTR-ADEVĂR VREM CU TARIE ŞI DACĂ TOTODATĂ ŞTIM CUM SĂ PROCEDĂM destinul poate fi schimbat, iar trezirea şi exercitarea tuturor puterilor paranormale (SIDDHI-uri) a căror modalitate esenţială de obţinere este descrisă în continuare, nu

este posibilă decât în virtutea acestor modificări sau diferenţe ce pot fi declanşate sau controlate dinainte la VOINŢĂ în procesul obişnuit de succesiune.

Diferite aplicaţii la modificările ce pot apărea în procesul de succesiune

COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ele 16-52: Realizând fie chiar şi o singură modificare în ceea ce priveşte aspectul exterior sau subtil ori asupra timpului "sau asupra intensităţii trăirii. Întreaga secvenţă respectivă de succesiune (KRAMA) intră "prin aceasta (devenind oricând repetabilă) sub controlul fiinţei umane care este pe deplin capabilă de acest gen de concentrare mentală. Această reuşită permite astfel să fie atinsă şi exercitată oricând (la voinţă) puterea paranormală (SIDDHI) sau realizarea dorită.

SUTRA 16: Realizând perfect SAMYAMA (identificare completă) (cu alte cuvinte, procesul triplu de cunoaştere ce include cele trei faze superioare ale practicii YOGA: DHARANA (concentrarea mentală), DHYANA (meditaţia profundă) şi SAMADHI (extazul unificator) asupra manifestării corelate a celor trei transformări (DHARMA PARINAMA- transformarea fizică; LAKSHANA PARINAMA - transformarea caracterului şi AVASTHA PARINAMA - transformarea stării), se atinge cu adevărat cunoaşterea paranormală atât a trecutului cât şi a viitorului. SUTRA 17: Cuvântul (SHABDA), obiectul respectiv care este desemnat de acel cuvânt (ARTHA) şi cunoaşterea totală, existentă referitoare la el (obiect) sau, cu alte cuvinte, conţinutul mental (PRATYAYA) sunt confundate (între ele), datorită suprapunerii lor în minte. Realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă) asupra lor, fiind luate fiecare separat, se atinge cunoaşterea paranormală (telepatică) a limbajului tuturor fiinţelor (precum şi pătrunderea înţelesurilor tainice ale comunicării). SUTRA 18: Prin perceperea clară, conştientă şi directă a întipăririlor subconştiente specifice (SAMSKARA-e) (realizată prin efectuarea perfectă a lui SAMYAMA (identificare completă) asupra lor) se atinge cunoaşterea paranormală a (existenţelor sau) naşterilor (JATI) anterioare. SUTRA 19: (Realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă)) asupra conţinutului mental (PRATYAYA) ce există într-o fiinţă umană, se atinge cunoaşterea paranormală deplină (JNANA) a stării mentale caracteristice cât şi a gândurilor şi stărilor sufleteşti ale altor persoane. Aceasta se poate realiza fulgerător indiferent dacă respectiva persoană se află lângă yoghin sau la nu contează ce distanţă de acesta. SUTRA 20: Dar, cu toate acestea, prin aceasta nu se realizează simultan şi cunoaşterea deplină a acelui factor care este în realitate suportul sau, cu alte cuvinte, cauza ce determină respectivul conţinut mental al unei alte fiinţe, deoarece (în respectiva identificare deplină (SAMYAMA) nu acesta a fost subiectul lui SAMYAMA (identificarea completă). SUTRA 21: Prin realizarea perfectă a lui SAMYAMA (identificarea completă) asupra formei (RUPA) corpului fizic (KAYA) şi prin suspendarea deplină a receptivităţii tuturor celorlalţi oameni care se află atunci în preajma sa faţă de respectiva formă (RUPA) a corpului său fizic (KAYA), atunci

92

nemaiexistând deloc un contact între ochii celorlalţi oameni şi lumina (PRAKASHA) ce este reflectată de trupul său, yoghinul poate deveni complet invizibil şi va rămâne astfel pentru ceilalţi oricât timp vrea. SUTRA 22: Prin tot ceea ce s-a enunţat (în SUTRA 21) poate fi, de asemenea, înţeles modul paranormal tainic prin care pot fi făcute să dispară chiar sunetele (fizice) şi de asemenea fiecare dintre

celelalte TANMATRA-uri (mirosul, gustul şi pipăitul) (Modul de operare prin SAMYAMA (identificare completă) este asemănător însă el se exercită atunci pe rând asupra celorlalte simţuri (MIROS, GUST, PIPĂIT, AUZ)). SUTRA 23: KARMA este de două feluri: activă (cu alte cuvinte KARMA actuală care tocmai este în curs de a fii plătită sau, cu alte cuvinte, cea care tocmai este pe cale să fie consumată şi care, după cum ştim, condiţionează totodată în mod distinct toate experienţele specifice acestei vieţi, determinând atât acţiunile cât şi modul specific (în funcţie de KARMA) de a reacţiona şi fiecare dintre conjuncturile existenţiale prezente (PRARABDHA KARMA)) şi latentă (sau, cu alte cuvinte, acea KARMA care desemnează în realitate datoriile adunate sau acumulate prin acţiunile ce au fost făptuite în trecut şi care se prezintă ca fiind materializate în prezent prin aptitudini, caracter, înclinaţii etc., reprezentând în realitate KARMA neplătită încă (SANCITA KARMA)). Realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă) asupra acestor două forme distincte de KARMA, se atinge cunoaşterea paranormală a (a momentului şi a cauzelor) morţii; (acesta (momentul moral) se mai poate de asemenea cunoaşte) şi după anumite semne tainice prevestitoare (ARISHTA). COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 23:

Despre existenţa acestor semne tainice prevestitoare precum şi despre modalităţile precise de interpretare a lor, s-a vorbit în cadrul lecţiilor speciale referitoare la sistemul esoteric SVARA YOGA, atunci când a fost expus şi studiat procedeul secret tradiţional numit CHAYA UPASANA. SUTRA 24: Realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă) asupra simpatiei, iubirii, bucuriei, veseliei, umilinţei, detaşării, blândeţii, calmului, bunătăţii cât şi a celorlalte tendinţe binefăcătoare, se trezesc gradat şi se amplifică extraordinar de mult în fiinţă într-un mod paranormal toate aceste puteri benefice şi orice calitate minunată la care yoghinul aspiră. COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 24:

În această SUTRA, PATANJALI ne revelează un mare secret şi ne permite să realizăm că TOTUL în MACROCOSMOS este REZONANŢĂ. Iubirea, bucuria, fericirea nu sunt în realitate decât energii subtile modulate cu care yoghinul intră în rezonanţă pentru a le acumula astfel din ABUNDENŢA INFINITĂ ce există permanent în MACROCOSMOS în aura sau, cu alte cuvinte, în MICROCOSMOSUL fiinţei sale. Simpatia (MAITRI) faţă de fericire (SUKHA), compasiunea profundă (KARUNA) faţă de mizerie (DUHKA), fericirea (MUDITA) sau bucuria faţă de virtute (PUNYA) şi detaşarea (APEKSHANA) dar şi intransigenţa faţă de viciu sau perversiune (APUNYA) sunt cele patru tendinţe benefice principale pe care trebuie, înainte de toate, să le amplifice extraordinar de mult un yoghin avansat. Aceste patru tendinţe benefice pe care yoghinul trebuie să le amplifice extraordinar de mult evidenţiază şi ele marea TAINĂ A REZONANŢEI, care îi permite yoghinului să se branşeze pe frecvenţa specifică de vibraţie a fiecăreia dintre aceste energii subtile pentru a „amplifica” astfel respectiva tendinţă benefică în fiinţa sa, datorită intrării în stare de REZONANŢĂ cu Sferele infinite de energie benefică din MACROCOSMOS, care vor susţine şi vor alimenta atunci acumularea respectivelor energii subtile care corespund acestor tendinţe benefice pe care el urmăreşte să le amplifice extraordinar de mult în fiinţa sa. Prin angrenarea şi menţinerea proceselor de rezonanţă cu aceste energii subtile benefice, yoghinul va acumula din belşug în aură energiile care se vor manifesta în afara sa sub forma MINUNATELOR TENDINŢE pe care el aspiră

să le amplifice extraordinar de mult. Acesta este un mare secret care poate să-i ajute pe cei care îşi dau cu

93

adevărat seama de valoarea sa. Mulţi vor fi aceia care se vor pripi şi vor spune că l-au înţeles dar puţini sunt totuşi aceia care îl vor aplica permanent şi suficient de mult NUMAI ÎN BINE. SUTRA 25: (Realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă)) asupra forţei uriaşe a unui elefant (sau chiar asupra diferitelor caracteristici care sunt vădit benefice şi profund creatoare pentru psihicul, fiinţa sau trupul yoghinului şi pe care deja le au anumite animale) este atinsă şi în scurt timp amplificată în mod paranormal de către acel yoghin forţa extraordinară pe care o are elefantul. COMENTARIU LĂMURITOR: Această SUTRA evidenţiază şi ea MAREA TAINĂ A REZONANŢEI. Identificându-se complet cu energia subtilă (sau, cu alte cuvinte intrând în REZONANŢĂ) cu focarul de putere care alimentează puterea uriaşă a elefantului, YOGHINUL trezeşte în fiinţa sa o colosală putere care va fi asemănătoare cu puterea elefantului. SUTRA 26: Cunoaşterea paranormală a celor (obiectelor) subtile, ascunse sau îndepărtate, poate fi realizată în mod paranormal prin direcţionarea sau proiecţia (NYASA) asupra lor a luminii subtile interioare care apare în fiinţa yoghinului în cazul trezirii capacităţilor sale extrasenzoriale. SUTRA 27: Cunoaşterea paranormală (prin dedublare şi proiecţie astrală) atât a lumilor de pe alte planete (alte civilizaţii extraterestre) (BHUVANA) (sau chiar a întregului Sistem Solar) cât şi a feluritelor lumi (tărâmuri) paralele ce există pe cele 7 planete ale Sistemului nostru Solar este atinsă făcând perfect SAMYAMA (identificarea completă) asupra Soarelui (SURYA). COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 27: 1) Aşa cum remarcăm cu uşurinţă în această SUTRA - şi aşa cum vom observa şi mai departe acest aspect care va fi evidenţiat şi în SUTRA-ele următoare - yoghinul avansat poate cunoaşte cu uşurinţă un întreg sistem sau TOT SISTEMUL realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă) asupra elementului său central, focalizându-se în timp ce realizează SAMYAMA (identificarea completă) asupra centrului acestuia, asupra bazei sau asupra substratului ori temeliei întregului sistem. În virtutea principiilor: 1) analogiei între MACROCOSMOS şi MICROCOSMOS; 2) a rezonanţei şi 3) a corespondenţei unificatoare, fiecare parte componentă a unui anumit sistem este simultan prezentă prin reflectare sau, cu alte cuvinte, îşi are corespondenţa în fiecare dintre toate celelalte părţi ale sistemului respectiv. Înţelegând temeinic aceasta, realizăm că PERMANENT PARTEA ESTE ÎN TOT ŞI TOTUL ESTE PREZENT ÎN PARTE. Caracteristica fundamentală a elementului său a focarului central al unui sistem este faptul că în el toate proiecţiile sau, cu alte cuvinte, toate corespondenţele părţilor sistemului se află într-o stare mai activă, fiind prin urmare mai uşor de cunoscut decât în oricare dintre celelalte părţi care au inclus (reflectat) în ele tot sistemul (TOTUL). Aceleaşi observaţii sunt valabile şi pentru cazul în care un anumit element (o PARTE a) al sistemului a fost iniţial sursa întregului sistem (aşa cum este cazul Soarelui care, la origini, a fost sursa şi cauza întregului Sistam Solar). 2) Nu trebuie să pierdem din vedere că, în cazul de faţă, cuvântul "soare" din această SUTRA nu desemnează numai soarele fizic, ci el desemnează totodată şi SURYA NADI, SUSHUMNA NADI, energia subtilă solară (+) din microcosmosul fiinţei umane, etc. SUTRA 28: Realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă) asupra Lunii (CHANDRA), se atinge cunoaşterea paranormală a poziţiei stelelor (TARA). COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 28: Afirmaţiile exprimate cu privire la comentariul

precedent au sens dacă, în conformitate cu sensul revelat de această SUTRA, privim (considerăm) Luna nu doar ca pe un simplu satelit al Pământului ci ca fiind astrul cel mai luminos al nopţii şi totodată cel mai apropiat de noi, având, în special noaptea, din punct de vedere astrologie, cea mai puternică influenţă - deci - forţa în care pot fi sesizate prin oglindire (şi apoi prin integrarea Lunii în MARELE TOT) cel mai

bine celelalte planete şi stele.

94

SUTRA 29: (Realizând cu consecvenţă SAMYAMA (identificarea perfectă)) asupra Stelei Polare, se atinge cu adevărat cunoaşterea instantanee sesizată fără putinţă de eroare în propriul univers lăuntric (MICROCOSMOS) atât a mişcării stelelor cât şi a aspectelor tainice care apar atunci. SUTRA 30: (Realizând SAMYAMA (identificarea perfectă)) asupra centrului subtil secret al ombilicului (NABHI CHAKRA, care mai este cunoscut şi sub denumirea de MANIPURA CHAKRA), se realizează cunoaşterea tainică a aranjării anumitor vehicule (structuri) invizibile ale fiinţei şi astfel este înţeles modul în care influenţează acestea constituţia corpului fizic. SUTRA 31: (Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă)) asupra focarului subtil ce există în zona scobiturii gâtului (KANTHA KUPA (de fapt aici este vorba de o identificare perfectă (SAMYAMA) realizată asupra centrului subtil de forţă VISHUDDHA CHAKRA)) foamea şi setea sunt îndepărtate (deoarece atunci yoghinul se branşează (intră de fapt în rezonanţă) prin intermediul acestui centru subtil de forţă (VISHUDDHA CHAKRA) cu anumite energii subtile hrănitoare şi regenerante din MACROCOSMOS care îi permit să nu se mai hrănească deloc sau aproape deloc cu hrană fizică). SUTRA 32: (Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă)) asupra lui KURMA- NADI (este vorba aici despre un important canal subtil de forţă (NADI prin care este vehiculată o anumită energie subtilă din MACROCOSMOS şi care se află în corpul subtil, fiind situat în plan subtil undeva dedesubtul scobiturii gâtului, fiind în legătură cu VISHUDDHA CHAKRA)) se realizează stabilitatea (nemişcarea perfectă (atât mentală cât şi fizică). SUTRA 33: (Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra luminii subtile tainice ALB STRĂLUCITOARE ce apare la un moment dat în plan subtil undeva deasupra creştetului (este fără îndoială vorba despre SAHASRARA) capului se realizează atât contactul spiritual telepatic cât şi viziunea celor cu adevărat desăvârşiţi din punct de vedere spiritual (SIDDHA) (Ajungând la această treaptă de desăvârşire prin trezirea Centrului Suprem de forţă SAHASRARA, yoghinului îi este cu putinţă să beneficieze atât de ajutorul subtil cât şi de inspiraţia acestor spirite care deja au atins starea de înţelepciune). SUTRA 34: Sau, tot astfel (prin acelaşi gen de SAMYAMA (identificare perfectă) realizată gradat asupra luminii ALB STRĂLUCITOARE ce este percepută deasupra creştetului capului dar în plan subtil - acolo unde se află Centrul Suprem de forţă SAHASRARA), întreaga cunoaştere spirituală poate fi realizată în scurt timp prin intuiţie (PRATIBHA). SUTRA 35: (Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă)) asupra centrului secundar de forţă al inimii (HRIDAYA (de fapt este vorba de centrul secundar de forţă HRID CHAKRA care se găseşte în plan subtil sub furca sternală)) se realizează cunoaşterea paranormală-telepatică a stării intime a minţii (CHITTA) (atât în cazul său cât şi în cazul minţii (CHITTA) celorlalte fiinţe umane). SUTRA 36: SATTVA (sau, cu alte cuvinte, sursa obiectivitătii care face să fie cunoscută în mod lucid şi detaşat PRAKRITI (Natura)) şi PURUSHA (PURUL SPIRIT NEMURITOR sau, altfel spus, ATMAN) sunt absolut distincte unul de celălalt. Experienţa (obiectivă sau subiectivă) este totdeauna dată de acel conţinut mental în care încă nu există distincţia dintre cele două (PRAKRITI şi PURUSHA), deoarece SATTVA (cu alte cuvinte, acest aspect elevat al lui PRAKRITI) există prin şi pentru un altul (PURUSHA). Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra a ceea ce există prin şi pentru el însuşi se realizează cu adevărat cunoaşterea lui PURUSHA (PURUL SPIRIT NEMURITOR sau, altfel spus, ATMAN) ca fiind absolut distinct. SUTRA 37: De aici (sau, cu alte cuvinte, prin cunoaşterea cu adevărat a lui PURUSHA (PURUL SPIRIT NEMURITOR sau, cu alte cuvinte, ATIVLAN) (PURUSHAJNANA) rezultă cunoaşterea intuitivă paranormală (PRATIBHA) a auzului, pipăitului, văzului, gustului şi mirosului care, după aceea, poate fi

95

exercitată atât pentru percepţia paranormală a diferitelor aspecte ale lumii fizice cât şi pentru cunoaşterea paranormală a realităţilor tainice ale lumilor invizibile (din universul astral).

= VA URMA =

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE (continuare la cursul nr. 15 AN VI) PLANUL ASTRAL

Până acum, am prezentat, la modul general, manifestările cauzale de cele 5 TATTVA-e de bază la nivelul corpului (vehiculului) bioenergetic (PRANAMAYA KOSHA) care, după cum ştim, se află în strânsă legătură cu corpul fizic al fiinţei umane şi am putut de asemenea să înţelegem modul în care orice fenomen fiziologic este influenţat şi guvernat în mod specific ele către cele 5 TATTVA-e principale. În continuare, vom descrie acum pe scurt, în lumina sistemului SVARA YOGA, principalele fenomene subtile care sunt intim legate de cel de-al treilea corp (înveliş) al fiinţei umane, corpul (VEHICULUL) astral (MANOMAYA KOSHA), pentru a putea sa înţelegem cât mai clar modul simetric şi universal în care cele 5 TATTVA-e de bază, a căror manifestare o trecem acum în revistă pe "octava astrală" a creaţiei, fac posibilă formarea şi dinamizarea planului astral sau, cu alte cuvinte, a universului astral. La nivel universal, materia subtilă astrală se află în strânsă legătură cu inteligenţa divină, cosmică (MANU), care generează şi structurează planul (universul) astral, formând diversele centre-focar specifice ale acestuia, întocmai aşa cum materia PRANA-ică are drept centre sau focare cosmice stelele. În viziunea sistemului SVARA YOGA, stelele se rotesc în jurul acestor centri subtili astrali (MANU-şi) împreună cu planetele lor şi totodată laolaltă cu oceanul lor propriu de PRANA. Aceste configuraţii dau apoi naştere diferitelor lumi (planuri) paralele (LOKA- suri) care, după cum ştim, sunt precis ierarhizate în funcţie de frecvenţe lor proprie de vibraţie predominantă! Tradiţional vorbind, aceste LOKA-suri (lumi paralele despre care vorbesc adeseori parapsihologii), sunt descrise adeseori ca fiind 7 la număr şi ele au fost enumerate chiar şi de înţeleptul yoghin VYASA în comentariul său faimos asupra SUTRA-elor YOGA ale lui PATĂNJALI. Astfel, în aforismul 26 din capitolul III al YOGA SUTRA-elor lui PATANJALI se afirmă: "Prin fixare mentală fermă şi continuă şi prin meditaţie profundă, urmată de o identificare perfectă (SAMYAMA) focalizată asupra Soarelui, se realizează cunoaşterea tainică esenţială a planului fizic care atunci este descoperit ca fiind reflectat în propriul nostru univers lăuntric (MICROCOSMOS)". În comentariul său, înţeleptul VYASA adaugă:

"După cum se ştie, există 7 LOKA-suri (sfere (lumi) paralele de existenţă):

1) BHUR LOKA (Sfera tainică a Pământului), care se întinde până la muntele MERU ("axa" enigmatică a lumii); 2) ANTARIKSHA LOKA, ce se întinde de la vârful muntelui MERU până la Steaua Polară (DHRUVA). Această sferă (LOKA) conţine toate planetele şi, de asemenea, toate domiciliile lunare (NAKSHATRA) [aici este vorba de toate constelaţiile care se pot vedea de pe Pământ cât şi de Lună împreună cu toate aspectele sale ciclice care apar în timpul rotaţiei sale siderale. În astrologia indiană se ştie ca există 27 (în unele texte chiar 28) de "case" lunare, NAKSHATRA-e, faţă de numai 12 "case" solare care sunt cele 12 zodii] precum şi toate celelalte stele;

96

3) SVAR LOKA. Sfera subtilă care începe imediat de acolo de unde se sfârşeşte ANTARIKSHA LOKA Această sferă (LOKA) are 5 subdiviziuni (5 "SUBLUMI") şi este tradiţional considerată ca fiind lumea (TĂRÂMUL) lui INDRA (conducătorul pantheonului VEDIC care este unanim privit ca o Mare Putere spirituală a lui DUMNEZEU care face să apară în fiinţa umană ILUMINAREA LĂUNTRICĂ); 4) MAHAR LOKA este sfera subtilă consacrată lui PRAJAPATI (omul MACROCOSMIC); 5) JANA LOKA este sfera subtilă consacrată lui BRAHMA (Creatorul); 6) TAPAR LOKA este sfera subtilă consacrată de asemenea lui BRAHMA;

7) SATYA LOKA este sfera subtilă cea mai înaltă care este consacrată tot lui BRAHMA."

= VA URMA =

97

AN VI

C 19

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA - CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL

(continuare la cursul nr. 18 AN VI) Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA

Compoziţia materiei astrale este, într-o oarecare măsură asemănătoare materiei eterice (PRANA). În lumina sistemului SVARA YOGA se consideră că, de fapt, corpul astral este la rândul său alcătuit în întregime prin combinarea celor 5 TATTVA-e fundamentale, care se manifestă însă la acest nivel prezentând un grad mai mare de subtilitate. Este însă evident că această stare de subtilitate crescută conferă TATTVA-elor funcţii diferite. Astfel, aşa cum PRANAMAYA KOSHA (corpul eteric) are în structura

AN VI C 19 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA - CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU

sa 5 manifestări principale specifice (PRANA VAYU, APANA VAYU, SAMANA VAYU, UDANA VAYU şi VYANA VAYU), şi corpul astral, la rândul său, prezintă tot 5 funcţii esenţiale, care sunt definite succint în felul următor de PATANJALI în "YOGA SUTRAS" (ele fiind ulterior acceptate şi de înţeleptul VYASA în comentariul său faimos la tratatul "YOGA SUTRAS" al lui PATANJALI):

1) Mijloacele de cunoaştere (PRAMANA); 2) Cunoaşterea eronată (greşită) (VIPARYAYA):

3) Imaginaţia complexă sau conceptualizarea (VIKALPA); 4) Somnul (NIDRA); 5) Memoria (SMRITI). Toate manifestările corpului astral se înscriu într-una sau într-alta dintre aceste 5 aspecte care sunt principale. Astfel, PRAMANA sau, cu alte cuvinte, modalităţile valabile de cunoaştere pot fi:

a) Percepţia (PRATYAKSHA);

  • b) Inferenţa (ANUMANA);

Autoritatea anumitor persoane în mod autentic competente sau a unor scrieri adevărate şi valoroase

care sunt revelatoare (AGAMA).

La rândul său, VIPARYAYA (cunoaşterea eronată), cuprinde:

  • a) Ignoranţa (AVIDYA);

  • b) Egoismul (ASMITA);

  • c) Ataşamentul (RAGA);

  • d) Repulsia sau ura (DVESHA):

  • e) Instinctul de conservare (ABHINIVESHA).

Celelalte 3 manifestări ale corpului astral (VIKALPA (imaginaţia complexă), NIDRA (somnul) şi SMRITI (memoria)) nu au subdiviziuni atât de precis definite. Vom arăta în continuare, în lumina

sistemului SVARA YOGA că aproape toate modificările mentalului obişnuit (MANAS) nu sunt altceva

decât diferite forme de mişcare TATTVA-ică care se manifestă, prin intermediul unor distincte procese de REZONANŢĂ, în lumea sau universul astral.

1. CUNOAŞTEREA VALABILĂ (PRANAMA)

98

GLOSAR

PRANAMA înseamnă, în limba română, "măsură", "standard", "etalon". În YOGA clasică, PRAMANA înseamnă "CUNOAŞTEREA VALABILĂ" sau, cu alte cuvinte, defineşte o cunoaştere motivată (solidă) şi irefutabilă (care nu poate fi respinsă şi care este ABSOLUT CONVINGĂTOARE). Ca şi alte scări spirituale autentice, YOGA nu evită să se ocupe de importantul aspect filosofic al posibilităţilor şi scopului cunoaşterii; Privind lucrurile din acest punct de vedere, înţeleptul PATANJALI recunoaşte trei surse (izvoare) ale CUNOAŞTERII VALABILE şi anume: PERCEPŢIA (PRATIAKSHA), INFERENŢA (ANUMANA) şi MĂRTURIA COMPETENTĂ (AGAMA).

Cuvântul sanscrit PRAMANA (cunoaşterea valabilă, în general, sau mijloacele de cunoaştere, în particular) derivă din două rădăcini verbale sanscrite: atributivul "MA" şi derivativul "ANA", la care se adaugă prefixul "PRA". Sensul esenţial al rădăcinii verbale "MA" este "a se mişca", "a se deplasa" şi, de asemenea, "a măsura". Prefixul "PRA" aduce ideea de plenitudine, fiind legat de radicalul "PRI" (a umple). Ceea ce se mişcă deci cu precizie în sus sau în jos, la aceeaşi înălţime cu obiectul de cunoscut, este PRAMANA (cunoaşterea valabilă) a acelui obiect (fiinţa sau fenomen). Devenind PRAMANA ("măsură" identică) care este necesară unui alt aspect, primul, aspect (subiectul cunoscător) dobândeşte astfel (graţie proceselor complexe de rezonanţă care survin atunci), anumite calităţi (specifice obiectului cunoaşterii), pe care el nu le avea înainte. Acest efect este realizat întotdeauna printr-o modificare corespunzătoare de stare a subiectului cunoscător, deoarece cunoaşterea care rezultă provoacă instantaneu un anumit gen de mişcare (vibraţie sau REZONANŢĂ), pentru că întotdeauna mişcarea (vibraţia) care face posibilă REZONANŢA (în cel care cunoaşte) este cea care provoacă orice modificare de stare. Aceasta este deci semnificaţia ascunsă a termenului PRAMANA (cunoaştere valabilă), aplicat unei funcţii distincte a corpului astral. Prin urmare, PRAMANA (cunoaşterea valabilă) reprezintă o SUI GENERIS mişcare (vibraţie sau, cu alte cuvinte, un proces de rezonanţă) TATTVA-ică particulară a corpului astral, ce are imediat ca efect punerea sau, cu alte cuvinte, BRANŞAREA (acordarea) corpului astral şi a minţii (MANAS) într-o anumită stare de vibraţie (REZONANŢĂ) cât mai asemănătoare cu obiectul ales al cunoaşterii noastre. Prin urmare, corpul sau vehiculul nostru astral poate astfel suporta tot atâtea modificări specifice de stare câte sunt capabile să-i imprime (prin inducerea unor procese de REZONANŢĂ) TATTVA-ele astrale exterioare. După cum se ştie, aceste modificări au fost clasificate de înţeleptul PATANJALI în 3 categorii generale:

  • a) Percepţia directă (PRATYAKSHA)

GLOSAR

PRATYAKSHA = percepţie. În traducere literală înseamnă "a avea (ceva) în faţa ochilor (AKSHA)". În YOGA tradiţională, PRATYAKSHA (percepţia) reprezintă unul dintre cele trei mijloace ale cunoaşterii adevărate (PRAMANA), celelalte două fiind inferenţa (ANUMANA) şi tradiţia autentică (AGAMA). MAHABHARATA (XII, 21 1.26), care după cum se ştie este o scriere epică hindusă reprezentativă pentru perioada de dinaintea fundamentării sistemului YOGA clasic al lui PATANJALI, afirmă că percepţia (PRATYAKSHA) constituie baza altor două modalităţi epistemologice de cunoaştere. În altă parte (XII, 289.7), în aceeaşi lucrare, termenul de PRATYAKSHA (percepţie) este folosit pentru a scoate mai mult în evidenţă contrastul dintre YOGA şi tradiţia şcolii filosofice SAMKHYA care este caracterizată ca bazându-se pe afirmaţiile asupra cunoaşterii făcute în diferitele texte considerate a fi cu autoritate (SHASTRA-VINISHCHAYA) şi, din această cauză, ea (SAMKHYA) este considerată o cale mai mult teoretică.

99

PRATYAKSHA (percepţia) mai este numită şi ca cea de-a "şasea ramură" a "disciplinei spirituale cu şapte etape" (SAPTA-SADHANA) şi, în această direcţie, ea (percepţia (PRATYAKSHA) este definită în faimosul tratat YOGA GHERANDA-SAMHITA (I. 11) ca fiind percepţia intuitivă a Sinelui Suprem (ATMAN), care apare şi se amplifică gradat în urma practicii meditaţiei (DHYANA). În mod obişnuit, această percepţie sublimă şi infinit de nuanţată este numită SAKSHATKARA, pentru a scoate în evidenţă faptul că experimentarea directă a naturii noastre ULTIME esenţiale divine (ATMAN) nu reprezintă de fapt o cunoaştere fundamentală pe o percepţie senzorială, ci pe o "percepţie inefabilă, directă, pur spirituală", foarte elevată şi divină.

Această schimbare de stare este totdeauna produsă de acţiunea specifică a celor 5 organe de simţ asupra corpului astral (sau, altfel spus, asupra mentalului inferior, MANAS). Cuvântul sanscrit PRATYAKSHA (percepţie directă) este compus din termenul PRATI, care înseamnă, în limba română, "reîntoarcere" şi din termenul AKSHA care înseamnă, în limba română, "putere senzorială" sau "organ de simţ". PRATYAKSHA (percepţia directă) reprezintă, deci acea categorie de vibraţii TATTVA-ice care sunt conforme cu obiectul cunoscut şi ele sunt totdeauna produse în mental (MANAS) de organele de simţ care atunci se află în contact (sau, cu alte cuvinte, în stare de REZONANŢĂ) cu obiectele lor. Aceste modificări specifice pot fi clasificate la rândul lor în 5 tipuri generale de modificări, după numărul organelor de simţ. Astfel, ochii dau fulgerător naştere, în conştiinţa noastră, vibraţiilor subtile ale lui TEJAS TATTVA; limba, pielea, urechea şi nasul generează fulgerător fiecare respectivele vibraţii subtile care sunt specifice lui APAS TATTVA (limba), VAYU TATTVA (pielea), AKASHA TATTVA (urechea) şi PRTTHIVT TATTVA (nasul). Fiecare sub-TATTVA, la rândul ei, nuanţează fiecare percepţie. Spre exemplu: TEJAS TATTVA în TEJAS TATTVA cauzează apariţia culorii roşu, PRITHIVI TATTVA în TEJAS TATTVA pe aceea a culorii galben, APAS TATTVA în TEJAS TATTVA pe aceea a culorii alb- argintiu, VAYU TATTVA în TEJAS TATTVA pe aceea a culorii albastru, etc. Nenumărate alte nuanţe de culori cât şi anumite culori distincte sunt produse în MANAS (mental) de gama practic nelimitată de vibraţii TATTVA-ice şi sub-TATTVA-ice compuse în mii şi mii de moduri. La nivel tactil, spre exemplu, APAS TATTVA în VAYU TATTVA conferă apariţia senzaţiei de moale, TEJAS TATTVA în VAYU TATTVA conferă apariţia senzaţiei de duritate, etc. Pe de altă parte, în plan vizual, noi ştim cu toţii că percepem nu numai culori ci şi forme. După cum am arătat anterior, fiecare formă este intim corelată cu o anumită stare de vibraţie TATTVA-ică (incluzând toate cele 5 TATTVA-e). Este deci evident că toate formele care sunt asociate materiei grosiere sunt, la rândul lor, generate de anumite vibraţii TATTVA-ice corespunzătoare. Înţelegerea acestui adevăr tainic poate fi aprofundată prin studiul modului natural de cristalizare în cazul cristalelor. Spre exemplu, se ştie că vibraţiile sub-TATTVA-ei PRITHIVI (secundar) în APAS TATTVA (principal) produc gustul dulce, cele ale sub-TATTVA-ei lui PRITHIVI TATTVA (secundar) în TEJAS TATTVA (principal) fac să apară un gust acru etc. Alte nenumărate nuanţe sau senzaţii gustative sunt, la rândul lor, provocate de combinarea unor vibraţii (rezonanţe) TATTVA-ice secundare cu cele 5 TATTVA- e principale. La fel stau lucrurile şi cu modificările vocale şi olfactive; în lumina acestor cunoştinţe secrete puterii afirma acum, că aproape întreaga noastră cunoaştere perceptivă nu este altceva decât o gamă distinctă de REZONANŢE TATTVA-ice ale corpului astral care sunt provocate în general de "mesajele" specifice ce provin de la vibraţiile sau rezonanţele TATTVA-ice ale corpului eteric (PRANAMAYA KOSHA), întocmai aşa cum un instrument cu coarde foarte bine acordat începe să vibreze spontan şi

100

instantaneu atunci când o anumită vibraţie sonoră este produsă într-un alt instrument similar ce se află în imediata sa apropiere.

=VA URMA= YOGA SUTRAS (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 18 AN VI)

SUTRA 38: Toate acestea (este evident vorba despre puterile psihice paranormale SIDDHI-uri care au fost menţionate în SUTRA anterioară), dacă yoghinul se foloseşte de ele fără a fi suficient de detaşat şi se lasă stăpânit de dorinţa de a face demonstraţii cu ele exhibându-le ca pe o mare realizare, ajung să constituie mari obstacole lăuntrice în calea realizării stării celei mai înalte stări de SAMADHI (extaz divin), cu toate că pentru starea obişnuită (comună) de conştiinţă, ele sunt unanim considerate mari puteri paranormale (SIDDHI-uri). SUTRA 39: Prin suspendarea pasageră care poate fi realizată (de către yoghinul care atinge această capacitate) oricând, la voinţă a cauzelor fundamentale care creează şi menţin legătura (dintre corpul fizic şi corpul său subtil), rezultă cunoaşterea paranormală şi exercitarea modalităţilor de translaţie ale corpului subtil în trupul altei fiinţe umane şi astfel yoghinul poate intra (şi se poate manifesta tainic, în mod binefăcător) în corpul altei persoane (această putere paranormală (SIDDHI) îi permite yoghinului să-i ajute în mod eficient pe ceilalţi oameni la distanţă şi totodată el devine astfel capabil să acţioneze în mod direct (indiferent de distanţă) în interiorul corpului fizic al acestora EXACT AŞA CUM EL POATE SĂ ACŢIONEZE ORICÂND ÎN PROPRIUL SĂU CORP FIZIC). SUTRA 40: Prin realizarea cu adevărat a controlului deplin asupra lui UDANA VAYU (suflul subtil ascendent care este asimilat şi perceput în fiinţă prin intermediul centrului subtil de forţă VISHUDDHA CHAKRA) este atinsă capacitatea paranormală (SIDDHI-ul) de a nu fi niciodată atins (afectat) de apă, noroi, spini şi alte rele, precum şi puterea paranormală (SIDDHI-ul) de a face să leviteze corpul fizic. SUTRA 41: Prin realizarea cu adevărat a controlului deplin asupra lui SAMANA VAYU (suflul subtil concentrator care este asimilat şi perceput în fiinţă prin intermediul centrului subtil de forţă MANIPURA CHAKRA) este atinsă capacitatea paranormală (SIDDHI-ul) care face sa apară o luminescenţă intensă care învăluie corpul ca un nor şi totodată conferă o extraordinară strălucire trupului. SUTRA 42: Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra relaţiei tainice dintre ureche şi spaţiu (AKASHA TATTVA) se trezeşte astfel (prin intermediul centrului subtil de forţă VISHUDDHA CHAKRA) auzul divin (este vorba despre capacitatea paranormală (SIDDHI-ul) a CLARAUDIŢIEI care face posibilă percepţia paradisiacei "MUZICI A SFERELOR"). SUTRA 43: Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra relaţiei tainice dintre corp (cel fizic) şi spaţiu (AKASHA TATTVA) şi prin fuziunea deplină a minţii (SAMAPATTI) cu (calitatea de) uşor care este specifica perilor pufoşi ai bumbacului, Se realizează capacitatea paranormală (SIDDHI-ul) a levitaţiei şi totodată devine posibilă deplasarea în spaţiu cu o foarte mare viteză (după ce yoghinul levitează la o mare înălţime el poate, de asemenea, prin atingerea acestei puteri paranormale (SIDDHI), să meargă foarte repede acolo unde doreşte, deplasându-se prin levitaţie). SUTRA 44: Marea decorporalizare (MAHA-VIDEHA SIDDHI) (existenţa independentă şi aproape complet separată în corpul mental care se află atunci în afara corpului fizic şi poate sa exploreze liber universul mental) este acea stare extraordinară a minţii (VRITTI) în care aceasta (MENTALUL) este total exterioară domeniului corpului fizic (universului material) şi este acum complet independentă de el. Prin intermediul acestei capacităţi paranormale (SIDDHI) se realizează foarte repede distrugerea voalului

iluziei (AVARANA) care acoperă (ascunde) lumina divină (PRAKASHA).

101

SUTRA 45: Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă) atât asupra stadiilor caracteristice ale elementelor BHUTA-uri) sau, cu alte cuvinte, asupra stărilor specifice: 1) grosiere (STHULA), 2) esenţiale (SVARUPA), 3) subtile (SUKSHMA) şi 4) atotpătrunzătoare (ANVAYA), cât şi asupra rostului (menirii) acestor elemente, se atinge controlul paranormal deplin asupra elementelor (BHUTA-uri). SUTRA 46: Prin aceasta (este vorba de SAMYAMA (identificarea perfectă) realizată asupra stadiilor caracteristice ale elementelor (BHUTA-uri)) este de asemenea atinsă atât capacitatea paranormală (SIDDHI-ul) de a deveni oricât de mic (în dimensiunea conştiinţei, nu fizic) (ANIMA SIDDHI) precum şi celelalte (şapte mari puteri paranormale (MAHASIDDHI-uri)) care conduc în scurt timp la perfecţiunea (trezirea) calităţilor latente ale fiinţei (şi fac de asemenea să fie realizat aşa-zisul "corp de diamant") şi la nelimitarea proprietăţilor acesteia (ale fiinţei). SUTRA 47: Tot prin aceasta (este vorba de SAMYAMA (identificarea perfectă) realizată asupra stadiilor caracteristice ale elementelor (BHUTA-uri)), se atinge cu uşurinţă armonia şi perfecţiunea corpului fizic care include frumuseţea formelor (RUPA), graţia desăvârşită (LAVANYA), forţa uriaşă sau energia (BALA) şi tăria lăuntrică extraordinară care este (analogic vorbind) asemănătoare cu aceea a diamantului (VAJRA). SUTRA 48: Controlul paranormal (SIDDHI) asupra organelor de simţ (INDRIYA-uri) se realizează făcând rând pe rând SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra: 1) puterii lor de cunoaştere (GRAHANA), 2) asupra naturii lor reale ultime (SVARUPA), 3) asupra capacităţii lor de individualizare (ASMITA), 4) asupra capacităţii lor de atotpătrundere şi intercorelare (ANVAYA) şi 5) asupra rostului (menirii) (ARTHAVATTVA) (fiecăruia dintre aceste organe de simţ (INDRIYA-uri)). COMENTARIU LĂMURITOR: În conformitate cu tradiţia filosofiei SAMKHYA, există 11 instrumente senzoriale sau, cu alte cuvinte, organe de simţ (INDRIYA-uri). Acestea pot fi aranjate în 3 grupe: 1) organele de cunoaştere (JNANA-INDRIYA sau BUDDHI- INDRIYA) care sunt compuse din: a) ochi (CAKSHUS), b) urechi (SHROTRA), c) nas (GHRANA), d) limbă (RASA), e) piele (TVAC); 2) simţurile conative (care implică dorinţa şi exercitarea voinţei) (KARMA-INDRIYA) care sunt compuse din: a) picioare (PADA), b) coardele vocale sau vocea (VAC), c) anusul (PAYU), d) organele genitale (UPASTHA), e) mâinile (PANI) şi 3) mentalul (mintea) inferior (MANAS). SUTRA 49: Tot prin aceasta (SAMYAMA (identificarea perfectă) realizată rând pe rând asupra fiecărui organ de simţ (INDRIYA)) rezultă cu uşurinţă iuţeala extraordinară a minţii, percepţia directă, care acum poate fi complet eliberată de instrumentele fizice ale percepţiei şi tot astfel este realizată cucerirea deplină a (sau, cu alte cuvinte, devine într-adevăr posibilă depăşirea tuturor limitărilor) lui PRADHANA (fundament), Cauza Primordială (sau, cu alte cuvinte, Natura (PRAKRITI)). SUTRA 50: În urma cunoaşterii depline care rezultă prin realizare directă şi nemijlocită a diferenţei dintre SATTVA (calitatea luminoasă şi cunoscătoare a Naturii, care defineşte în acest context intelectul (BUDDHI)) şi PURUSHA, se atinge supremaţia deplină asupra tuturor stărilor şi formelor de existenţă (cu alte cuvinte, se realizează omnipotenţa) precum şi cunoaşterea tuturor lucrurilor şi fiinţelor (cu alte cuvinte, se realizează omniscienţa). SUTRA 51: Printr-o detaşare (VAIRAGYA) completă chiar şi faţă de acestea (este vorba despre puterile paranormale (SIDDHI-uri) care implică omnipotenţa şi omniscienţa), sămânţa suferinţei (DOSHA) (sau, cu alte cuvinte, legătura creată de ignoranţă (AVIDYA)) este distrusă pentru totdeauna şi astfel este atinsă starea supremă de nondualitate (KAIVALYA). SUTRA 52: Atunci când yoghinul este, într-un fel sau altul, ispitit (tentat) de către zei sau zeiţe ori de către alte fiinţe (entităţi invizibile) celeste (mai mult sau mai puţin inferioare), el trebuie să evite cu

102

străşnicie ataşamentul (SANGA) faţă de acestea sau apariţia şi exacerbarea, mândriei (SMAYA) pentru a nu face să se reîntoarcă (să reapară) cele rele care sunt de nedorit.

Atingerea stării supreme de nondualitate (KAIVALYA)

COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ele 53-56: Prin cunoaşterea superioară, discriminativă atât a momentelor cât şi a ordinii lor de succesiune, pot fi cunoscute chiar şi acele elemente particulare ce nu se diferenţiază prin clasă, caracteristici sau poziţie în spaţiu; în acest mod, până şi ultima urmă de obiectivitate poate fi distinsă. Astfel este atinsă starea supremă de nondualitate (KAIVALYA). SUTRA 53: Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra momentului (KSHANA) şi a ordinii sale de succesiune (KRAMA) survine cunoaşterea paranormală intuitivă care rezultă dintr-o veritabilă discriminare (VIVEKA). SUTRA 54: Tot prin aceasta (focalizarea prin SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra momentului şi a ordinii sale de succesiune) este atinsă cunoaşterea paranormală a acelor obiecte sau fiinţe (aparent) similare şi care altfel nu pot fi distinse, deoarece nu sunt diferenţiate prin clasă, caracteristici sau poziţie în spaţiu. SUTRA 55: Cunoaşterea cu adevărat transcendentă include atât cunoaşterea tuturor obiectelor şi a fiinţelor cât şi cunoaşterea legăturilor reale dintre ele. Fiind dincolo de toate ordinile de succesiune transcedentală, această cunoaştere ia naştere printr-o veritabilă discriminare (VIVEKA). SUTRA 56: Starea supremă de Nondualitate (KAIVALYA) este cu adevărat atinsă atunci când gradul real de puritate a lui SATTVA (calitatea luminoasă şi cunoscătoare a Naturii, care defineşte în acest context intelectul (BUDDHI)) şi a lui PURUSHA (Spiritul Nemuritor) devin identice (cu alte cuvinte, atunci când BUDDHI (intelectul) fiind la fel de pur ca şi spiritul Nemuritor (PURUSHA) reflectă (oglindeşte prin REZONANŢĂ) simultan atât manifestările Naturii (PRAKRITI) cât şi Spiritul Nemuritor (PURUSHA)).

= VA URMA =

103

AN VI C 20 PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA

(continuare la cursul nr. 19, An VI)

b) Inferenţa - ANUMANA.

ANUMANA (inferenţa) - În metafizica hindusă, acest termen desemnează modalităţile valabile de cunoaştere (PRAMANA). Faimosul tratat yoghin "YOGA- BHASHYA" (1,7) defineşte ANUMANA (inferenţa) ca fiind "activitatea mentală referitoare la acea relaţie care este prezentă în lucrurile care fac parte din aceeaşi clasă (categorie) ca şi lucrul ce trebuie să fie dedus (ANUMEYA) şi care este absentă din lucrurile ce aparţin claselor (categoriilor) diferite şi care este în primul rând în legătură cu determinarea genului". Acest aspect este dezvoltat mai mult în tratatul TATTVA-VAISHARADI, unde este analizată structura logică a inferenţei. INFERENŢA este, prin urmare, o operaţie logică prin care se trece de la o anumită propoziţie considerată ca fiind adevărată la o altă propoziţie, prin intermediul unui sistem de reguli care face cea de-a

AN VI C 20 PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE

doua propoziţie să fie de asemenea adevărată. Regulile cu privire la inferenţe permit în cazul unei deducţii să se stabilească adevărul unei propoziţii pornind de la una sau mai multe propoziţii luate ca punct de plecare. Noţiunea de INFERENŢĂ este mai puţin precisă decât aceea de DEDUCŢIE (care merge de la general la particular) sau de INDUCŢIE (care merge de la particular la general). Prin urmare, INFERENŢA este o operaţie logică de derivare a unui enunţ din altul. INFERENŢA poate fi:

1) INFERENŢĂ IMEDIATĂ, când din primul enunţ (premisă) rezultă direct cel de-al doilea (concluzia); 2) INFERENŢĂ MEDIATĂ (raţionament), când concluzia rezultă dintr-un prim enunţ, cel puţin prin intermediul unui al treilea; 3) INFERENŢĂ NECESARĂ - atunci când concluzia rezultă cu necesitate; 4) INFERENŢĂ PROBABILĂ (plauzibilă), când concluzia nu derivă cu necesitate din premise. Cuvântul sanscrit ANUMANA (inferenţă) are aceleaşi rădăcini verbale ca şi termenul PRAMANA (cunoaşterea valabilă); singura diferenţă constă în prefix, aici acesta fiind "ANU" (după) în loc de "PRA" (a umple). Inferenţa (ANUMANA) este deci un fel de "mişcare (vibraţie) TATTVA-ică secundă" (care urmează după o alta), a mentalului (MANAS). Inducţia şi deducţia sunt, la rândul lor, două manifestări specifice ale acestei vibraţii secunde. Spre exemplu, se ştie că Soarele răsare în fiecare zi dintr-o anumită direcţie; direcţia respectivă (ESTUL sau RĂSĂRITUL) este imediat asociată în mintea noastră cu răsăritul Soarelui. De fiecare dată când, după aceea, ne gândim la fenomenul răsăritului de Soare, ideea direcţiei estice ne apare spontan în minte. Tocmai din această cauză, noi afirmăm atunci că Soarele răsare şi va răsări mereu din această direcţie (EST). Inferenţa nu este, aşadar, decât o mişcare (rezonanţă) TATTVA- ică care vine în urma alteia şi de care ea este strâns legată.

c) Autoritatea fiinţelor umane înţelepte care sunt cu adevărat cunoscătoare (AGAMA)

AGAMA. Acest termen se referă la acele scrieri şi texte tradiţionale din spiritualitatea hindusă, care aparţin căii spirituale a lui SHIVA (şivaism). Până în prezent se cunosc aproximativ două sute de

104

astfel de lucrări, care însă nu au fost studiate în profunzime; în general, ele sunt prezentate drept revelaţii spirituale (SHRUTI) ale unei învăţături directe care provine chiar de la Inspiratorul Suprem al tuturor yoghinilor, SHIVA. Corespondentul lor în vişnuism (calea spirituală a lui VISHNU) sau şaktism (calea spirituală a lui SHAKTI) sunt tratatele care sunt respectiv cunoscute sub numele de SAMHITA şi TANTRA. Tradiţia ne precizează că, în realitate, baza învăţăturii revelate în tradiţia şivaită din sudul Indiei este formată din 28 astfel de AGAMA-e. Aceste scrieri reprezintă echivalentul, dintr-un anumit punct de vedere, al celor 4 VEDA-e hinduse care subliniază tradiţia şi învăţătura brahmanismului din nordul Indiei; luate la un loc, ele mai sunt cunoscute sau denumite uneori ca "cea de-a 5-a VEDĂ". AGAMA-ele, ca şi textele tantrice, se adresează cu precădere aspirantului la spiritualitate din epoca prezentă (KALI YUGA sau "epoca de fier", "epoca întunecată"), căruia de multe ori îi lipsesc calităţile morale şi mentale pentru a putea urma alte căi spirituale tradiţionale care să-i permită atingerea Eliberării Spirituale Finale (MOKSHA). A treia modalitate de cunoaştere este deci autoritatea fiinţelor umane înţelepte care sunt cu adevărat cunoscătoare (AGAMA). Spre exemplu, noi putem să citim cu toţii într-o anumită carte de geografie sau

chiar putem să auzim la şcoală de la profesorul nostru de geografie că Anglia este o mare insulă care este înconjurată din toate părţile de ocean. Desigur că această imagine a Angliei ca fiind o mare insulă nu a fost deloc creată în mintea noastră de o percepţie vizuală directă şi nici de inferenţă (ANUMANA) care acţionează întotdeauna prin intermediul cunoaşterii senzoriale (aceasta fiind pentru ea o bază de pornire). Aici este vorba de o altă modalitate de cunoaştere, care se bazează pe puterea cuvântului (auzit sau scris) de a evoca, datorită declanşării fulgerătoare a proceselor de REZONANŢĂ, o anumită imagine sau stare în mintea noastră care va fi apoi validată de încrederea foarte mare sau deplină pe care noi o manifestăm în competenţa anumitor fiinţe umane.

2. CUNOAŞTEREA ERONATĂ (VIPARYAYA) VIPARYAYA = eroarea. Este una dintre cele cinci categorii de "fluctuaţii" mentale (VRITTI) şi ea

este definită în YOGA SUTRA (1,8) ca fiind o cunoaştere eronată care nu se bazează pe reala înfăţişare sau, cu alte cuvinte, pe aspectul cel adevărat al obiectului sau al fiinţei în cauză. Textul YOGA- BHASHYA (11,3) explică de asemenea termenul de VIPARYAYA (cunoaşterea eronată) ca fiind un sinonim al lui AVIDYA ("necunoaştere", "ignoranţă"), care "este de cinci feluri". În această direcţie, VIPARYAYA (cunoaşterea eronată) reprezintă greşeala de oglindire (sau greşita oglindire) care ne face să interpretăm greşit (prin distorsionare) însăşi existenţa în ansamblu ei. Cuvântul sanscrit VIPARYAYA (cunoaşterea eronată) este şi el derivat, asemenea lui PRAMANA (cunoaştere valabilă), dintr-o rădăcină verbală care înseamnă în limba română "mişcare" - "1" sau "AY" (a merge, a se mişca). Prefixul sanscrit "PARI" este legat de prefixul sanscrit "PRA" şi, în cazul traducerii în limba română, el ne oferă aceeaşi idee de bază. Cuvântul sanscrit PARYAYA are astfel acelaşi sens radical ca şi cuvântul sanscrit PRAMANA (cunoaştere valabilă). Termenul sanscrit VIPARYAYA (cunoaştere eronată) desemnează deci, în limba română "o mişcare (vibraţie) îndepărtată ("VI") de mişcarea (vibraţia) reală (obiectivă) a obiectului cunoaşterii". Rezonanţele lăuntrice realizate prin PRAMANA (cunoaşterea valabilă) coincid, ca natură, cu rezonanţele reale (obiective) ale obiectului (fiinţei) de cunoscut; în timp ce rezonanţele produse în corpul astral de VIPARYAYA (cunoaşterea eronată) diferă cu mult de acestea. Anumite condiţii native sau care au fost ulterior imprimate în mental (MANAS) cum ar fi, de exemplu, diferitele prejudecăţi, idei (grile) preconcepute, obiceiuri aberante, obişnuinţe, tensiuni interioare etc. modifică atunci considerabil percepţiile mentale, îndepărtându-le astfel mai mult sau foarte mult de percepţiile corecte care, după cum ştim, rezultă prin PRAMANA (cunoaşterea

valabilă).

105

Există 5 moduri distincte de manifestare a lui VIPARYAYA (cunoaşterea eronată):

a) Ignoranţa sau prostia (AVIDYA)

AVIDYA = necunoaştere, ignoranţă. Concept important al filosofici VEDANTA, care se referă la privarea de cunoaştere a naturii proprii şi a realităţii (care se manifestă şi sub forma confuziei), atât la nivel

individual, cât şi la nivel cosmic. La nivel individual, ignoranţa (confuzia) împiedică fiinţa umană să discearnă permanentul de efemer, realitatea de aparenţe; la nivel cosmic, ea este iluzia hipnotică universală (MAYA). Cuvântul AVIDYA este echivalent cu termenul AJNANA. Ignoranţa constituie de fapt cadrul general de manifestare al tuturor aspectelor lui VIPARYAYA (cunoaşterea eronată). Cuvântul AVIDYA (ignoranţă) provine de la rădăcina sanscrită "VID" (a cunoaşte sau a vedea), la care se adaugă prefixul "A" (non-) şi sufixul "YA". Sensul originar al rădăcinii sanscrite verbale "VID" este de "a exista"; astfel, semnificaţia profundă a cuvântului VIDYA este "starea (sau, cu alte cuvinte, condiţia) unui lucru sau a unei fiinţe aşa cum acesta ori aceasta este în realitate" sau, exprimându-ne în termenii învelişului (corpului) astral (MANOMAYA KOSHA), aceasta înseamnă "a cunoaşte în profunzime". Starea de AVIDYA (ignoranţă) este acea stare în care vibraţiile mentale (ale lui MANAS) sunt perturbate de inferenţe cu condiţionările TATTVA-ice existente în aura fiinţei umane în cauză şi este evident că aceste condiţionări şi limitări sunt cele care produc false aparenţe. Aşa cum fiecare îşi poate da seama, aceleaşi obiecte, fenomene sau fiinţe produc efecte diferite în diferiţi observatori din cauza acestor condiţionări TATTVA-ice (deja existente în aura fiecărei fiinţe umane) care produc false aparenţe. Această deficienţă a mentalului (MANAS) este dată de natura energiei potenţiale acumulată tot prin procese de REZONANŢĂ de mentalul individual limitat (MANAS) al fiinţei umane în cauză. Acumulările, ca şi reziduurile de energie mentală potenţială (VASANA-ele sau, cu alte cuvinte, înclinaţiile, dorinţele ardente ce există în subconştient) sunt cele care guvernează transmigraţia fiinţelor umane, iar acţiunea lor poate fi enunţată succint în felul următor: dacă un anumit lucru sau o anumită fiinţă sunt plasate într-un anumit gen de rezonanţă TATTVA-ică (interioară sau exterioară), obiectul sau fiinţa respectivă capătă automat posibilitatea de a reintra mai uşor, a doua oară, în acelaşi tip de rezonanţă TATTVA-ică şi, în consecinţă, se formează automat tendinţa de a intra mai greu într-o altă stare de rezonanţă TATTVA-ică. Dacă obiectul sau fiinţa în cauză sunt supuse un anumit interval de timp unui acelaşi tip de rezonanţă TATTVA-ică, acea rezonanţă devine ulterior, gradat, un atribut necesar al lucrului sau al fiinţei respective (un fel de "a doua natură" care apare prin REPETARE şi OBIŞNUINŢĂ). În HATHA-YOGA este foarte importantă definirea rolului VASANA-elor (înclinaţii, dorinţe ardente ce există în subconştient) benefice, armonizante, de exemplu precum în cazul unor posturi corporale (ASANA-e) în care este facilitată circulaţia anumitor curenţi TATTVA-ici generând frecvenţe rezonatorii specifice, care fac să fie manifestate şi amplificate anumite energii acumulate prin REZONANŢĂ în jurul celui care practică. Astfel, se formează în AURA respectivei fiinţe umane adevărate câmpuri foarte intense de forţă benefică. Această lege a acţiunii VASANA-elor (înclinaţii, dorinţe ardente ce există în subconştient) este importantă şi pentru că defineşte posibilităţile mişcării şi asimilării care fac posibilă practicarea virtuţilor sau a viciilor, ca un efect direct al obişnuirii corpului fizic ori a minţii cu anumite rezonanţe specifice declanşate fie prin acţiuni, fie prin ingerarea unor substanţe etc. şi care, după aceea, datorită OBIŞNUINŢEI fiinţei umane în cauză cu ele se cere mai mereu să fie repetate (a se vedea aici şi conexiunile foarte profunde şi deosebit de importante prin implicaţiile lor cu faimoasa TEORIE MORFOGENENETICĂ, a biologului englez RUPERT SHELDRAKE). Astfel, dacă, spre exemplu, o anumită fiinţă umană îşi obişnuieşte suficient de mult timp corpul-

fizic cu o anumită formă de exerciţiu fizic, unii dintre muşchii corpului său vor deveni ATUNCI foarte uşor de pus în acţiune, dar alte tipuri de exerciţii decât acelea cu care el ş-a obişnuit vor necesita utilizarea

altor muşchi şi tocmai de aceea NOILE EXERCIŢII vor fi mai obositoare pentru acea persoană, datorită

106

rezistenţei întâmpinate din cauza obişnuinţelor musculare. La fel stau lucrurile şi cu percepţiile senzoriale precum şi cu trăirile mentale ce au loc în MANAS (mental). Atunci când observăm un obiect, o fiinţă sau un anumit fenomen nu trebuie niciodată să uităm, de exemplu, că noi vedem nu doar cu ochii ci simultan şi cu mintea (MANAS) care îi prelungeşte.

Există în această direcţie un binecunoscut şi semnificativ experiment psihologic care ilustrează destul de clar acest aspect. Mai întâi, se iau zece bucăţi de hârtie pe care se scriu mari, cifrele de la 0 la 9. Apoi, unui subiect aflat în stare profundă de hipnoză, i se sugerează că el nu mai vede deloc bileţelele pe care s-a scris (respectiv), de exemplu, cifrele 3, 7 şi 8. După aceasta, cele 10 bucăţi de hârtie sunt aşezate toate pe masă iar subiectul care a fost sugestionat este trezit din starea de hipnoză; chiar şi după trezire EL ÎNCĂ VA RĂMÂNE sub efectul remanent al sugestiei hipnotice respective şi, dacă va fi solicitat să numere cu multă atenţie câte bileţele are atunci în faţă, spre uluirea celor care asistă la acest experiment, el va răspunde atunci invariabil: şapte! Rugat să verifice din nou dacă nu s-a înşelat cumva, el va relua numărătoarea şi va răspunde la fel chiar dacă va fi rugat de mai multe ori să verifice câte bileţele sunt în faţa lui pe masă. În termenii psihologiei moderne, este evident că atunci el a devenit PSIHIC ORB (datorită perturbării, printr-o sugestie (hipnotică) exterioară suficient de puternică a lui TEJAS TATTVA din aura sa) faţă de celelalte 3 bileţele care totuşi se află în faţa sa, pe masă. La prima vedere, fenomenul de mai sus, care este binecunoscut de psihologi, ar putea fi privit ca o excepţie, situată la periferia vieţii noastre de zi cu zi. În realitate însă, el ilustrează un fenomen mai mult sau mai puţin omniprezent de o foarte mare importanţă. Fiecare fiinţă umană întâlneşte suficient de des în viaţă nenumărate situaţii particulare care o marchează mai mult sau mai puţin prin intermediul anumitor procese de REZONANŢĂ care, fiind declanşate atunci, o modifică la scurt timp după aceea, în funcţie de RECEPTIVITATEA SA PREDOMINANTĂ, în bine sau în rău. Aceste situaţii instituie în mintea respectivei fiinţe umane, pe nesimţite, un mare număr de preferinţe sau blocaje care, deşi poate mai puţin spectaculoase, sunt totuşi de aceeaşi natură cu cele din exemplul descris anterior. Fenomenul respectiv se petrece ca şi cum peste conştiinţa fiinţei umane în cauză s-ar aşeza nişte SUI-GENERIS (în felul lor) filtre sau şabloane care apoi triază, selectează şi modifică în fel şi chip toţi stimulii percepuţi din lumea înconjurătoare sau chiar cei care provin din interiorul propriei sale fiinţe. Acest proces tainic se desfăşoară mai mereu în cazul anumitor fiinţe umane prin mecanisme specifice de care omul obişnuit, de cele mai multe ori, nici măcar parţial nu este conştient. Datorită acestor "filtre" NEBĂNUITE, oamenii devin, PRIN REPETAREA CARE FACE SĂ APARĂ O OBIŞNUINŢĂ, mai receptivi şi mai sensibili la anumite aspecte ale realităţii, dar în acelaşi timp ei devin şi "psihic orbi" la altele. Fapte aparent banale pentru cei neiniţiaţi, obiceiuri bune sau rele de familie, mediul proximal din primii ani de viaţă, limba maternă, alfabetul, şcoala şi schemele specifice care diferă de la o ţară la alta şi care sunt impuse de aceasta gândirii, cultura, ştiinţa în ansamblu cu paradigmele ei etc., reprezintă, dacă sunt privite cu atenţie şi luciditate, din acest punct de vedere un şir nesfârşit de opţiuni care, în timp, imprimă în mintea umană puternice direcţii preferenţiale sau, cu alte cuvinte, fac până la urmă să apară "linii de minim efort", VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente ce există în subconştient). Celebrul naturalist Charles Darwin relata, de pildă, în jurnalul său de călătorie în jurul lumii pe vasul Beagle, că băştinaşii de pe una dintre insulele vizitate n-au dat nici o atenţie corăbiei ancorată în larg, pur şi simplu deoarece ea nu se asocia cu nimic în mintea lor. Ei au arătat în schimb un oarecare interes doar faţă de bărcile care aduceau întrucâtva cu pirogile lor. La ora actuală, tot mai mulţi psihologi ajung la concluzia că educaţia şi mass-media în ansamblul ei inoculează la aproape toţi membrii unei colectivităţi anumite scheme de gândire care, la scurt timp după aceea, duc, după cum afirmă cercetătorul american M. Mc. LUHAN, la "un puternic proces de hipnotism

popular al uniformităţii şi repetabilităţii", altfel spus, aceasta conduce până la urmă la o standardizare a

107

modului de a vedea lumea. Faptul că aproape toţi oamenii reacţionează exterior în mod similar, la un anumit moment, la anumiţi stimuli din mediu, are desigur o serie de avantaje. Ei vor putea comunica (deşi la un nivel superficial), în acest caz, mult mai uşor între ei. În schimb, datorită aceloraşi "filtre" comune, ei vor deveni simultan, cu toţii, "psihic orbi" faţă de anumite aspecte ale realităţii. Aceste aspecte totuşi foarte importante vor rămâne astfel pentru multă vreme ignorate de toţi membrii colectivităţii, cu toate consecinţele care decurg de aici. Se mai poate observa acum că totalitatea "grilelor" de care oamenii dintr-o colectivitate se folosesc în receptarea realităţii sau chiar în acţiunile lor, grile care de fapt reflectă manifestarea unor VASANA-e (înclinaţii sau dorinţe ardente ce există în subconştient) mai profunde, care îi influenţează pe aproape toţi

membrii acelei colectivităţi, se situează foarte aproape de ceea ce se numeşte în psihanaliză "mentalitate" sau "inconştient colectiv". Prin urmare, prin VASANA-e (înclinaţii sau dorinţe ardente ce există în subconştient) şi prin SAMSKARA-e (impresii mentale lăsate de evenimentele trecute) se înţelege, în" YOGA, posibilitatea de a reveni cu uşurinţă la o anumită stare mentală (cu alte cuvinte, de a reintra în REZONANŢĂ cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS) şi de a rezista la altele, această posibilitate fiind dată de forţa de impregnare (energia potenţială acumulată) a acelor VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente ce există în subconştient) şi SAMSKARA-e (impresii mentale lăsate de evenimentele trecute).

=VA URMA=

YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI CAPITOLUL IV DESPRE CUNOAŞTEREA INTERIOARĂ ESENŢIALĂ CARE CONDUCE LA STAREA DE ELIBERARE SPIRITUALĂ. KAIVALYA PADA (continuare la cursul nr. 19 An VI)

Acest capitol vorbeşte despre KAIVALYA (detaşarea supremă), NIRVANA (comuniune extatică), Eliberare Spirituală, Independenţă lăuntrică Absolută, Autoanaliză iluminatorie şi Cunoaştere esenţială de Sine.

PREZENTAREA SINTETICĂ A CONŢINUTULUI SUTRA-elor SUTRA 1: Descrie atât diferitele condiţii favorizante, cât şi anumite izvoare sau cauze care fac

posibilă atingerea puterilor paranormale (SIDDHI-urilor). SUTRA 2: Prezintă succint regulile de bază ale evoluţiei spirituale lăuntrice. SUTRA 3: Se referă la fluxul extern şi continuu al Naturii Supreme, precum şi la rolul cauzei eficiente (NIMITTA) a cărei importanţă este evidenţiată în manifestarea tuturor fenomenelor. SUTRA-ele 4-6: Prezintă, pe scurt, atât modul tainic de formare, cât şi felul în care funcţionează prin REZONANŢĂ nenumăratele minţi individuale care există în simultaneitate ÎN CAZUL ACELEIAŞI FIINŢE UMANE. În această situaţie, mintea (MENTALUL) care le controlează pe toate este mintea (MENTALUL) originară. Mintea (MENTALUL) complet absorbită în Conştiinţa Cosmică a lui Dumnezeu, nemaifiind atunci deloc atinsă de întipăririle KARMA-ice, este şi rămâne cea mai pură. SUTRA 7: Descrie succint cele patru tipuri fundamentale de KARMA. SUTRA 8; Descrie categoriile de înclinaţii sau dorinţe ardente ce există în subconştient (VASANA-e), care generează şi întreţin în MICROCOSMOSUL fiinţei umane felurite procese de REZONANŢĂ cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS şi care se manifestă în funcţie de impregnările lor (slabe sau persistente) independent de clasa socială (din care face parte acel om), de

spaţiu, timp, naştere, moarte etc.

108

SUTRA 9: Descrie succint continuitatea tendinţelor subconştiente ale minţii (înclinaţiile sau dorinţele ardente ce există în subconştient sau VASANA-e) ce se manifestă, datorită persistenţei impregnării lor puternice, de la o existenţă la alta. Această continuitate există dincolo de limitele unei singure vieţi atât datorită memoriei (SMRITI), cât şi datorită forţei impresiilor mentale lăsate de evenimentele trecute (SAMSKARA) sau, cu alte cuvinte, datorită KARMA-ei încă "neconsumate" a fiinţei umane în cauză. SUTRA 10: Ne ajută să înţelegem faptul că aceste înclinaţii sau dorinţe ardente ce există în subconştient (VASANA-ele) sunt fără de început datorită dorinţelor de tot felul care sunt şi ele fără de început. SUTRA 11: Vorbeşte despre relaţia cauză-efect şi despre aspectele substrat şi suport care fac ca în fiecare situaţie în parte, VASANA-ele (înclinaţiile sau dorinţele ardente subconştiente) şi KARMA unei fiinţe umane să fie suprapuse peste natura reală a respectivei fiinţe. În realitate, VASANA-ele (înclinaţiile sau dorinţele ardente subconştiente) aparţin Naturii. Prin separarea completă şi detaşarea definitivă de ele omul dobândeşte libertatea spirituală.

AN VI C 21

= VA URMA =

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA

(continuare la cursul nr. 20 AN VI)

GLOSAR

SAMSKARA = „care activează". Semnificaţia obişnuită a termenului SAMSKARA este aceea de „procedeu ritual", ea fiind corelată în acest sens cu acele modalităţi iniţiatice simbolice care se referă la aşa-numitele „momente speciale de trecere" (care îi permit celui „pregătit" şi receptiv să intre în inefabilă stare de REZONANŢĂ cu anumite realităţi spirituale) cum ar fi: momentul naşterii, momentul primei experienţe amoroase-sexuale, al rasului pe cap (realizat în sens iniţiatic) sau al căsătoriei. În YOGA, însă, acest termen (SAMSKARA) are o profundă semnificaţie psihică. Astfel, înţelesul său se referă aici la acele impresii mentale sau întipăriri subconştiente subtile care se datorează multiplelor noastre experienţe trecute cotidiene, indiferent dacă acestea sunt săvârşite în mod conştient sau inconştient, fără a conta dacă aparţin interiorului sau exteriorului nostru, ori că sunt dorite sau, dimpotrivă, nedorite. Termenul SAMSKARA sugerează astfel că aceste întipăriri subtile care, după aceea, generează în interiorul MICROCOSMOSULUI fiinţei umane felurite fenomene de REZONANŢĂ, nu reprezintă doar simple vestigii pasive, lipsite de orice urmări, ale faptelor şi acţiunilor volitive ale unei persoane, ci ele sunt în cel mai înalt grad adevărate forţe subtile dinamice ce există şi se manifestă (prin procesele specifice de REZONANŢĂ pe care le produc) în viaţa psihică a fiinţei umane. Datorită acestor „întipăriri" (prin a căror activare apar în MICROCOSMOSUL fiinţei umane anumite PROCESE DE REZONANŢĂ cu energii subtile corespondente din MACROCOSMOS) conştiinţa individuală este în mod continuu propulsată şi

109

catalizată în acţiuni de orice fel. Textul fundamental „YOGA SUTRA" (III, 9) distinge două feluri de astfel de întipăriri subliminale (SAMSKARA): 1) cele care conduc apoi la o exteriorizare a manifestării conştiinţei (VYUTTHANA); şi 2) cele care cauzează inhibarea proceselor de exteriorizare a conştiinţei (NIRODHA). Yoghinul plin de aspiraţie spirituală trebuie să cultive şi să amplifice cât mai des cel de-al doilea tip de SAMSKARA-e pentru a putea atinge cât mai repede starea de extaz divin (SAMADHI), care previne acumularea de noi astfel de întipăriri subliminale (SAMSKARA-e) în subconştient. Conform veracităţii afirmaţiilor făcute în textul „YOGA SUTRA" (1,50), atunci când fiinţa umană intră cu adevărat în starea de extaz divin cu atribute (SAMPRAJNATA SAMADHI), este aproape instantaneu generat în minte un tip special de întipărire subtilă (SAMSKARA) care obstrucţionează după aceea pentru totdeauna orice apariţie a altor feluri de SAMSKARA-e (întipăriri subliminale) şi care conduce astfel fiinţa umană către atingerea stării de supraconştiinţă a extazului divin nediferenţiat (ASAMPRAJNATA SAMADHI).

Cuvântul sanscrit VASANA (înclinaţie, dorinţă ardentă ce există în subconştient) provine din rădăcina „VAS" (a rămâne, a se stabili). El desemnează oprirea asupra sau fixarea într-o anumită rezonanţă (mişcare vibratorie) în mental. Prin intermediul VASANA-elor (înclinaţiilor, dorinţelor ardente ce există în subconştient), anumite adevăruri devin fireşti (fiind înnăscute şi evidente) mentalului nostru, ca şi unele tendinţe aşa-zis naturale de natură morală, fizică sau spirituală. Singura diferenţă între diferitele VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente ce există în subconştient) constă în stabilitatea lor relativă prin reconstituirea sau stăpânirea stării energetice (rezonanţei TATTVA-ice) originare; spre exemplu: vrem sa trăim identic, cu aproape aceeaşi intensitate, iubirea de acum 6 ani pentru X etc. Acele VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente) care sunt imprimate în mental ca rezultat al mersului evolutiv al naturii sunt cele mai stabile şi ele practic nu se schimbă aproape niciodată. VASANA-ele (înclinaţii, dorinţe ardente) produse de acţiunile fiinţei umane sunt şi ele de două feluri: dacă acţiunea se reduce la tendinţe (care se opun cursului firesc al evoluţiei spirituale, efectul acţiunii (respectiva VASANA (înclinaţie, dorinţă ardentă)) îşi epuizează energia sa specifică în "timp datorită forţei contrarii a curentului evolutiv; dacă cele două coincid însă ca direcţie, atunci forţa şi stabilitatea VASANA-ei (înclinaţie, dorinţă ardentă) sunt amplificate. Primul tip de acţiuni sunt în general numite „vicioase", iar cel de-al doilea sunt în general numite „virtuoase".

GLOSAR

VASANA („a locui", „a sălăşlui"). Semnifică atât „dorinţa" cât şi „urma" sau întipărirea subtilă pe care aceasta o lasă în mintea individuală a fiinţei umane. În ANNA-PURNA-UPANISHAD (IV, 78) se afirmă: „Atât timp cât zbuciumul minţii nu va fi complet anihilat şi mentalul nu va fi perfect stăpânit, nici întipăririle şi urmele latente,- subtile, ale diferitelor dorinţe nu vor dispare; iar dacă aceste „urme" sau întipăriri latente subtile nu au dispărut, mintea nu va deveni calmă şi nu va putea fi cuprinsă de inefabila pace divină. În YOGA, clasică, termenul VASANA (înclinaţie sau dorinţă ardentă ce există în subconştient) este explicat ca fiind un fel de înclinaţie sau sinteză a „impresiilor subtile din subconştient" (SAMSKARA). În conformitate cu YOGA SUTRA (IV, 24), mintea (CITTA) este plină cu nenumărate astfel de VASANA-e (înclinaţii sau dorinţe ardente ce există în subconştient). Natura lor depinde de cumulul de merite sau virtuţi (PUNYA) sau nemerite ori vicii (APUNYA) ale fiinţei umane în cauză. Un alt text, LAGHU-YOGA VASISHTHA (I, 1.10) face o distincţie între VASANA-ele (înclinaţiile subtile sau dorinţele ardente din subconştient) „pure" (SHUDDHA) şi cele „impure” (MALINA). Primul tip de VASANA-e (înclinaţiile subtile sau dorinţele ardente din subconştient) este comparat cu seminţele sterile

110

(fără rod) care nu se mai pot dezvolta, pe când cel de al doilea tip reprezintă cauza principală a reîncarnării (PUNARJANMAN).

Cunoaşterea eronată (VIPARYAYA) este provocată de predominanţa temporară a curentului opus evoluţiei. Atunci când, la un moment dat, o VASANA (înclinaţie, dorinţă ardentă) negativă, dizarmonioasă este distrusă („arsă") de forţa cumulată a curentului evolutiv, fiinţa umană respectivă resimte o stare de profundă uşurare care, de multe ori, nu este conştientizată foarte limpede, acestei stări lăuntrice atribuindu- i-se atunci o cauză exterioară, aparentă. În concluzie, AVIDYA (ignoranţa) constă, după cum afirmă PATANJALI, în confundarea Eternului, Spiritului Nemuritor (ATMAN), a Infinitului şi a Beatitudinii, cu efemerul, cu ceea ce nu este SPIRITUL (ATMAN), cu finitul şi suferinţa. Aceasta este geneza AVIDYA-ei (ignoranţa) care constituie astfel o realitate aparentă care este relativă şi parţială şi nu doar o simplă negare sau absenţă a realităţii absolute. Acest fenomen mental cauzează el însuşi următoarele 4 manifestări ale lui VIPARYAYA (cunoaşterea eronată).

  • b) EGOISMUL (ASMITA)

GLOSAR

ASMITA = sentimentul egoist că „eu sunt", „eu exist". Reprezintă starea de conştiinţă a unui subiect care îl face să-şi dea seama că el există şi se manifestă ca o fiinţă independentă şi separată. În YOGA SUTRA-ele (II, 6) lui PATANJALI se precizează faptul că acest sentiment reprezintă una din cele cinci cauze ale ataşamentului (KLESHA) care provoacă suferinţa şi este definit ca identificarea „puterii viziunii" (adică a instrumentului care este mintea sau, cu alte cuvinte, a mentalului) asupra aspectelor înconjurătoare cu puterea „celui care vizionează" (adică a Martorului tăcut, a Sinelui Nemuritor (ATMAN)). În acelaşi text (YOGA SUTRA (I, 17)) se afirmă că ASMITA (sentimentul egoist că „eu sunt" reprezintă unul dintre fenomenele importante care sunt prezente în timpul stării de extaz divin cu atribute (SAMPRAJNATA SAMADHI). Unele scrieri yoghine afirmă chiar că există o formă de stare de conştiinţă extatică în care se manifestă exclusiv sentimentul egoist că „eu sunt", această stare fiind denumită ASMITA SAMAPATTI.

Egoismul (ASMITA) reprezintă de fapt convingerea greşită că viaţa reală, universală (PURUSHA SVARA) este identică cu diferitele sale modificări mentale şi fiziologice sau, cu alte cuvinte, că egoul limitat şi iluzoriu este totul şi că nu mai există nimic în afara lui. Este evident că, la baza acestei confuzii generatoare de suferinţă, se află AVIDYA (ignoranţa).

  • c) ATAŞAMENTUL (RAGA)

GLOSAR

RAGA = „pasiune", „ataşament". În YOGA clasică, RAGA (pasiunea puternică) este una dintre cele 5 „cauze ale suferinţei (durerii)" (KLESHA) şi ea este definită în YOGA SUTRA (II, 7) ca fiind ceea ce rezultă atunci când ne oprim asupra a ceea ce este plăcut. Ea apare adesea în pereche împreună cu DVESHA care înseamnă „repulsie" sau „ură". Faimosul tratat BHAGAVAD GITA (III, 34) le consideră pe acestea ca fiind cele două „întinzătoare de capcane" (PARIPANTHIN).

111

Atunci când un anumit obiect, o anumită acţiune sau o anumită fiinţă umană produce în mod repetat în corpul nostru astral un sentiment plăcut de satisfacţie, conştiinţa noastră tinde să revină după aceea din ce în ce mai mult în exact aceeaşi condiţie TATTVA-ică. Sentimentul de satisfacţie şi imaginea

obiectului (acţiunii sau fiinţei în cauză) care atunci nouă ni se pare a fi cauza lui (deşi noi am văzut anterior că lumea exterioară nu face decât să amplifice în noi, datorită declanşării proceselor de REZONANŢĂ, o condiţie TATTVA-ică deja existentă) tind astfel să fie mereu asociate în mintea noastră, din aceasta rezultând dorinţa de a nu mai lăsa să ne scape, obiectul sau fiinţa respectivă sau, altfel spus, apare în noi ataşamentul faţă de acel obiect sau faţă de acea fiinţă. Putem analiza acum în profunzime natura acestui sentiment de satisfacţie (plăcerea), precum şi pe aceea a opusului său (durerea). Cuvintele sanscrite care definesc aceste stări de vibraţie TATTVA-ică ale corpului astral (MANOMAYA KOSHA) sunt, respectiv: SUKHA (plăcere, mulţumire) şi DUKHA (durere, suferinţă) . Ambii termeni provin de la rădăcina verbală „KHAN” (a răscoli, a scormoni), prefixele „SU" şi „DU" fiind cele care stabilesc diferenţa. Primul prefix „SU") conţine ideea de „uşurinţă", idee ce provine de la circulaţia foarte uşoară (fluidă) a fluxului respirator atunci când el este în întregime liber. Ideea de bază care este evocată de termenul SUKHA este deci aceea de răscolire sau săpare în întregime liberă, într-un loc în care solul nu opune aproape nici o rezistenţă. Transferată la nivel mental, această acţiune de „săpare" sau „răscolire" (de fapt, punere în stare de vibraţie specifică sau REZONANŢĂ) este SUKHA, acţiune TATTVA-ică ce provoacă asupra corpului astral (MANOMAYA KOSHA) şi asupra mentalului (MANAS) o impregnare uşoară şi plăcută. Această acţiune de „răscolire" (dinamizare subtilă TATTVA-ică) trebuie deci să coincidă, prin natura vibraţiilor sale, cu condiţia TATTVA-ică predominantă a mentalului (MANAS).

= VA URMA =

YOGA SUTRAS (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI CAPITOLUL IV DESPRE CUNOAŞTEREA INTERIOARĂ ESENŢIALĂ CARE CONDUCE LA STAREA DE ELIBERARE SPIRITUALĂ KAIVALYA PADA (continuare la cursul nr. 20 AN VI)

SUTRA 12: Afirmă că trecutul, prezentul şi viitorul există ca lumi separate datorită diferenţelor ce

apar în ceea ce priveşte proprietăţile lor inerente. Astfel, atât în trecut, cât şi în prezent şi viitor VASANA- ele (înclinaţiile sau dorinţele ardente subconştiente) şi KARMA îşi manifestă continuitatea în existenţa respectivei fiinţe umane. SUTRA 13: Descrie succint relaţia dintre proprietăţile inerente ale energiei subtile a timpului şi forţele cosmice (GUNA-ele) în forma lor nemanifestată, subtilă sau manifestată. SUTRA-ele 14-24: Ne prezintă diferitele aspecte fundamentale care ţin de idealism şi de realism. SUTRA 25: Vorbeşte despre necesitatea imperativă de a elimina complet şi cât mai repede identificarea conştiinţei umane cu corpul şi cu mintea (MENTALUL). Aceasta implică stabilirea definitivă şi identificarea cu PURUSHA (Spiritul Nemuritor) imediat după revelarea sa în fiinţa umană. SUTRA 26: Prezintă calităţile principale ale minţii (MENTALULUI) care conduc rapid fiinţa umană către starea de KAIVALYA (detaşarea supremă) şi NIRVANA (comuniunea extatică). SUTRA 27: Prezintă care este în realitate provenienţa ideilor şi a gândurilor care sunt distructive

pentru Cunoaşterea de Sine.

112

SUTRA 28: Atenţionează asupra necesităţii urgente de a renunţa complet şi pentru totdeauna la toate prejudecăţile, dogmele şi limitările fiindcă, mai devreme sau mai târziu, toate acestea generează şi întreţin suferinţa datorită proceselor malefice de REZONANŢĂ pe care le declanşează. SUTRA 29: Descrie succint în ce constă DHARMA-MEGHA-SAMADHI sau, cu alte cuvinte, starea de Extaz Divin care este realizată în urma unei complete şi profunde discriminări (VIVEKAKHYATI) în care apare detaşarea deplină chiar şi faţă de cea mai înaltă formă de meditaţie. SUTRA 30: Descrie succint starea (treapta) înalt spirituală şi cu totul extraordinară în care încetează definitiv să mai existe înclinaţiile sau dorinţele ardente subconştiente (VASANA-ele) şi KARMA. SUTRA 31: Vorbeşte pe scurt despre infinitatea Cunoaşterii de Sine şi despre semnificaţia cunoaşterii materiale şi discursive în comparaţie cu Cunoaşterea profundă şi deplină de Sine. SUTRA 32: Descrie felul în care are loc suspendarea definitivă a tuturor transformărilor succesive ale forţelor cosmice (GUNA-e) în viaţa fiinţei umane care a atins această înaltă treaptă spirituală. SUTRA 33: Explică semnificaţia tainică a secvenţelor succesive ale energiei subtile a timpului şi

ale energiei subtile a spaţiului care nu pot fi înţelese cu adevărat decât atunci când apare sfârşitul tuturor transformărilor sau, cu alte cuvinte, odată cu Realizarea (revelarea) Sinelui Suprem (ATMAN). SUTRA 34: Arată ce este în realitate KAIVALYA (detaşarea supremă). SUTRA 35: Vorbeşte despre identitatea care există în realitate între NIRVANA (comuniunea extatică) şi KAIVALYA (detaşarea supremă). SUTRA 36: Descrie NIRVANA (comuniunea extatică) şi KAIVALYA (detaşarea supremă) ca fiind în esenţă o aceeaşi stare de conştiinţă. În cazul fiinţei umane care atinge această treaptă PURUSHA (Spiritul Nemuritor) reprezintă Substanţa Ultimă şi unică a acestei Stări. SUTRA 37: Descrie caracterul fiinţei umane care a atins eliberarea spirituală supremă. SUTRA 38: Descrie ce este SAGUNA PURUSHA, BRAHMAN şi NIRGUNA PURUSHA.

Recomandări finale pentru yoghinii avansaţi

Cu ajutorul acestor prezentări sumane ale aforismelor lui PATANJALI este foarte bine să urmărim - după ce respectivele SUTRA-e vor fi expuse în întregime în cadrul acestui curs - să le memorăm cu exactitate, aplicându-le apoi cu înţelepciune şi consecvenţă în ,viaţa noastră de zi cu zi. Să nu urmărim doar atingerea capacităţilor paranormale (SIDDHI-uri) ci să aspirăm înainte de toate la Realizarea (revelarea) deplină a Sinelui Etern (ATMAN). Este de asemenea bine să putem face din când în când în minte propriile noastre comentarii, examinând cât mai atent şi cu luciditate această fascinantă aventură spirituală prin prisma propriei noastre experienţe evolutive. Pe măsură ce vom evolua spiritual din ce în ce mai repede vom constata în primul rând că PERSPECTIVA NOASTRĂ cu privire la aceste aforisme se

transformă şi se îmbogăţeşte de la o lună la alta. În demersul nostru practic este însă absolut necesar să avem o CREDINŢĂ de nezdruncinat că şi noi vom atinge în această existenţă Realizarea Supremă. Să nu pierdem niciodată din vedere că TOT CEEA CE A FOST CÂNDVA REALIZAT DE CĂTRE O ANUMITĂ FIINŢĂ UMANĂ POATE FI ATINS DE CĂTRE TOŢI OAMENII CARE, PLINI DE DĂRUIRE CĂTRE DUMNEZEU, DEPUN ACELEAŞI EFORTURI. ACESTA ESTE UN MARE ADEVĂR PE CARE NU TREBUIE SĂ-L PIERDEM VREODATĂ DIN VEDERE. Să ne amintim cât mai des, mai ales în acest context, ceea ce spunea marele înţelept şi eliberat RAMAKRISHNA: „Omul este, într-o măsură nebănuită, creaţia gândirii sale; ceea ce el gândeşte preponderent în această viaţă mai devreme sau mai târziu el va deveni exact ceea ce el a gândit"

Natura (PRAKRITI) şi tendinţele subconştiente COMENTARIU PRELIMINAR LA SUTRA-ele 1-13: Sunt prezentate în SUTRA-ele respective

corespondenţele dintre formele subtile ale substanţei şi impresiile latente ale minţii (MENTALULUI).

113

SUTRA 1: Toate puterile paranormale (SIDDHI-urile) apar fie datorită naşterii (sau, cu alte cuvinte, în urma meritelor şi a perfecţiunilor care au fost atinse într-o altă existenţă); datorită ingerării anumitor plante (psihodinamizante) (cum ar fi, de exemplu, LIANA YAGE care provoacă în aceeaşi zi DEDUBLAREA ASTRALĂ); datorită rostirii atente, în minte, a MANTRA-elor adecvate (deci, altfel spus, datorită declanşării proceselor subtile de rezonanţă cu focare infinite cosmice de forţă care sunt astfel trezite şi amplificate în fiinţa yoghinului prin intermediul rostirii mentale a MANTRA-ei care prefigurează prin evocare sunetul subtil obiectiv al energiei corespondente ce există în afara sa în MACROCOSMOS); datorită ascezei potrivite (TAPAS) ori datorită atingerii stării de SAMADHI (Extaz Divin). SUTRA 2: Prin trezirea, dinamizarea şi amplificarea la maxim a potenţialităţilor latente care există în fiecare fiinţă umană şi care în realitate aparţin naturii inerente survine (printr-o practică ADECVATĂ şi CONSECVENTĂ) transformarea spirituală fundamentală (ce permite la momentul potrivit trecerea de la o condiţie dată, sau cu alte cuvinte, de la o stare vibratilă prezentă la o altă stare vibratilă înaltă, net superioară). SUTRA 3: Cauza eficientă instrumentală (NIMITTA) (sau, cu alte cuvinte, SADHANA spirituală care trebuie să fie potrivită ţelului urmărit) nu pune în acţiune în mod direct diferitele cauze creative (adică înzestrările şi tendinţele latente), ci ea doar îndepărtează toate obstacolele (sau impurităţile) precum face un ţăran atunci când îşi udă câmpul care deja este semănat cu grâu pentru ca acesta să încolţească. SUTRA 4: Minţile secundare create (NIRMANA CHITTA) sunt născute (sau, cu alte cuvinte, provin) numai din manifestarea sentimentului individualităţii (ASMITA). SUTRA 5: Existând atunci o multitudine de activităţi (care pot fi şi chiar sunt realizate în acelaşi timp), mintea unică (originară a yoghinului) le dirijează simultan pe toate celelalte (minţi secundare care au fost create). SUTRA 6: Dintre toate aceste minţi secundare, doar cea (este vorba de acea minte secundară care este) născută din meditaţie (devine progresiv) lipsită de întipăriri. SUTRA 7: Acţiunile prezente (KARMA) ale yoghinului complet detaşat (care dăruieşte prin

consacrare deplină şi perfect realizată toate fructele acţiunilor sale lui DUMNEZEU) nu mai sunt nici albe, nici negre; acţiunile făptuite de ceilalţi (care nu practică YOGA) sunt de trei feluri: ( 1) bune, 2) rele şi 3) amestecate - atât fapte bune, cât şi fapte rele). SUTRA 8: Din aceasta (este vorba despre KARMA cea de trei feluri care este specifică mai ales pentru fiinţele umane care nu practică YOGA) se manifestă la momentul oportun doar acele înclinaţii sau dorinţe ardente ce există în subconştient (VASANA-e) care deja au condiţii favorabile de maturizare.

AN VI C 22

= VA URMA =

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA

c) Ataşamentul (RAGA) (continuare la cursul nr. 21 An VI)

114

Înainte de apariţia vreunei percepţii; a vreunei idei sau a vreunui concept de orice

natură în mentalul nostru (MANAS), nu există în el nici dorinţă şi nici plăcere; Geneza,

în conştiinţa noastră, atât a dorinţei (atracţiei), cât şi a ceea ce se numeşte în general

plăcere (sentimentul de satisfacţie; împlinire sau plenitudine, cauzat de impresiile şi

impregnările TATTVA-ice determinate de obiectele şi fiinţele exterioare) începe cel mai

adesea cu anumite idei şi concepte care îşi au reşedinţa în mental (MANAS) şi ele ne

Înainte de apariţia vreunei percepţii; a vreunei idei sau a vreunui concept de orice natură în

influenţează corpul (învelişul) astral (MANOMAYA KOSHA). Acest proces de generare a ideilor

(gândurilor) şi a conceptelor în mintea noastră (MANAS) nu este în realitate altceva decât o sui-generis (în

felul său) „întunecare" (acoperire sau învăluire) a asocierii iniţiale de impregnări TATTVA-ice ale

corpului astral (MANOMAYA KOSHA) şi care provin din acumulările mentale evolutive care, cu alte

cuvinte, sunt în legătură cu curentul subtil (SVARA) evolutiv care animă corpul astral. Atunci când

contactul (REZONANŢA) conştiinţei cu un anumit obiect exterior îndepărtează, pentru o clipă, acest nor

de gânduri de pe „cerul" senin al intelectului superior, sufletul individual devine atunci conştient de un

sentiment de satisfacţie, sentiment pe care ignoranţa (AVIDYA) îl asociază aproape imediat obiectului

exterior respectiv. Aceasta dă naştere dorinţei şi ataşamentului.

  • d) Repulsia (DVESHA)

GLOSAR

DVESHA (REPULSIA) = "ură", "ostilitate", "repulsie", "aversiune orientată către ceva anume". În

sistemul YOGA clasic sintetizat de PATANJALI în celebrul său text (YOGA SUTRA). DVESHA

(aversiunea sau repulsia) constituie una dintre cele cinci "cauze ale ataşamentului" (KLESHA), fiind

definită (II, 8) ca tendinţa de a urma (sau, cu alte cuvinte, de a intra şi de a ne menţine în REZONANŢĂ

cu) ceea ce este dureros (DUKHA). Totuşi, este foarte important să ştim că şi această aversiune sau

repulsie poate fi transmutată şi sublimată integral cu un anumit efort de depăşire (transcendere), pentru a fi

în final trăită ca o stare dătătoare de energie vitală sau spirituală benefică. Acelaşi mesaj reiese şi din

povestirea despre SHISHUPALA, regele din Codi, care s-a eliberat în scurt timp de zbuciumul şi

necazurile acestei lumi datorită urii sale concentrate asupra zeului VISHNU, pe perioada a trei existenţe

succesive. Este evident că, în această situaţie, până la urmă URA (DVESHA) lui SHISHUPALA, constant

focalizată asupra zeului VISHNU; 1-a pus în final în REZONANŢĂ cu zeul VISHNU şi 1-a făcut să se

elibereze. Acest aspect aparent paradoxal a fost explicat în textul UDDHAVA-GITA (IV,22) în felul

următor: „Indiferent de senzaţia, fenomenul, obiectul, fiinţa etc. asupra căreia o fiinţă umană se

concentrează constant, şi cu o mare putere, chiar dacă aceasta implică ataşamentul (SNEHA”), repulsia

(DVESHA) sau chiar ura, dacă ea se va identifica până la urmă, ÎN ESENŢĂ şi pe deplin, indiferent cu

care dintre acestea, în final pe oricare dintre toate acestea te va depăşi şi le va TRANSCENDE complet

(

...

).

"

Acela (Absolutul Divin) nu vede nici o distincţie între diferitele ipostaze ale manifestării sale

infinite, care IZVORĂSC TOATE DIN EL. Tocmai de aceea, fuziunea perfectă (cu Divinitatea)

poate fi obţinută rapid şi cu uşurinţă prin intermediul identificării cu SURSA ULTIMĂ

(DUMNEZEU) din care toate acestea în ultimă instanţă izvorăsc. Aceasta este totdeauna valabil

pentru orice aspect existent, fie el ură sau iubire, antipatie; sau prietenii, frică sau curaj, ataşament

sau detaşare, pasiune intensă sau dorinţă (KAMA)." Aceste idei şi concepte exprimă în mod sintetic

punctul de vedere din SAMRAMBHA-YOGA, una dintre cele mai extraordinare ramuri ale

tradiţiei secrete YOGA în Orient.

115

În mod asemănător se produce şi geneza senzaţiei de durere şi a dorinţei de respingere (repulsie),

DVESHA. Ideea de bază a etimologiei cuvântului sanscrit DUKHA (durere, suferinţă) este tot acţiunea de

a răscoli sau a săpa (ca şi în cazul termenului SUKHA (plăcere, bucurie)). Însă spre deosebire de aceasta

(SUKHA (plăcere, bucurie)) acum respectiva acţiune întâmpină simultan o anumită rezistenţă din partea

mentalului (MANAS). Mentalul (MANAS) în mod obişnuit nu tolerează aproape deloc aceste rezonanţe

(care fac să fie captate acele energii subtile care determină apoi în fiinţă vibraţii TATTVA-ice specifice);

dimpotrivă, el (mentalul (MANAS)) caută spontan să le respingă cu întreaga sa forţă. Tocmai din aceasta

rezultă apoi o stare de privaţiune sau frustrare. Atunci această stare ne apare ea şi cum ceva din natura

intimă a mentalului (MANAS) l-ar fi fost luat acestuia, iar locul său este acum ocupat de un fenomen

străin, care nu de află într-o stare de armonie cu tot restul naturii noastre mentale. Această stare intensă de

privaţiune, frustrare, nevoie, durere sau suferinţă care, în ansamblu, se manifestă cu putere ca o stare de

repulsie pe care aceste energii subtile declanşatoare de vibraţii specifice o determină şi care sunt apoi

conştientizate ca fiind în DIZARMONIE cu natura TATTVA-ică specifică atât a mentalului (MANAS) cât

şi a corpului astral este cunoscută sub numele de DVESHA (repulsie sau dorinţă de respingere).

Cuvântul sanscrit DVESHA (repulsie) provine de la rădăcina verbală „DVESH", care, la rândul ei,

este compusă din radicalul „DU" care are acelaşi, sens precum în cazul cuvântului sanscrit „DUKHA"

(rezistenţă, dificultate) şi din radicalul sanscrit „ISH", care este şi el un rezultat al compunerii literelor „I"

şi „S", „S"-ul final fiind aici în strânsă legătură cu radicalul „SU" („a răsufla", „a fi în starea sa naturală"),

iar rădăcina verbală „I” înseamnă în cazul de faţă „a merge". Prin urmare, aici „ISH" are sensul de „a

merge (a se îndrepta) către starea sa naturală", sens care, odată transferat în plan mental, devine un sinonim

al lui RAGA (pasiune, ataşament), DVESHA (repulsie) semnifică-deci „O intensă dorinţă de respingere

(repulsie)"; Antipatia, aversiunea, ostilitatea, gelozia, ura etc, sunt toate nişte manifestări TATTVA-ice

particulare ale lui DVESHA (repulsia), întocmai cum iubirea, dragostea, afecţiunea, amorul sau prietenia

sunt toate anumite manifestări TATTVA-ice particulare ale lui RAGA (pasiunea, ataşamentul).

În lumina acestor date tradiţionale, putem acum să asociem diferitele acţiuni şi stări specifice de

conştiinţă anumitor condiţii şi predominanţe TATTVA-ice corespunzătoare. Astfel, spre exemplu,

cunoaştem deja că, pe ansamblu, culoarea subtilă specifică lui AVIDYA (ignoranţa) este, deloc

întâmplător, aceea a lui TAMAS - negru. Atunci însă când AVIDYA (ignoranţa) se manifestă în conştiinţa

noastră ca mânie, TEJAS TATTVA predomină (apare astfel în aura noastră sub forma culorii subtile roşu

închis, pământiu - a se vedea aici conexiunile care se pot face cu informaţiile secrete prezentate în cadrul

lecţiilor (de la cursurile noastre de YOGA) despre curenţii subtili coloraţi). Dacă acest sentiment, pregnant

de mânie este însoţit la scurt timp după aceea de mişcarea sau agitaţia corpului fizic, atunci VAYU

TATTVA (negativ aspectat) începe fără îndoială să predomine. Încăpăţânarea ne apare, la rândul ei, în

lumina sistemului SVARA YOGA, ca fiind o predominanţă de tip TAMAS (YIN (-)) a lui PRITHIVI

TATTVA, iar docilitatea şi spiritul gregar ne apar în realitate ca fiind o predominanţă TAMAS (YIN (-)) a

lui APAS TATTVA. Pe de altă parte, se ştie că AKASHA TATTVA predominant, şi totodată armonios

manifestat în aura astrală (MANOMAYA KOSHA) face să se instaleze în conştiinţa noastră sentimentul

de iubire transfiguratoare, sublimă şi elevată. La rândul său, prezenţa în abundenţă a lui PRITHIVI

TATTVA face ca această iubire să fie fidelă; în schimb, prezenţa în abundenţă a lui VAYU TATTVA o

face să fie fluctuantă şi expansivă; prezenţa lui APAS TATTVA o face să fie mai intimă, senzuală şi

„călduţă", prezenţa lui TEJAS TATTVA o face foarte pasională, iar predominanţa excesivă numai a lui

AKASHA TATTVA o face să fie „oarbă" şi extrem de intensă. Tot AKASHA TATTVA, dar dizarmonios

aspectat, provoacă o anumită stare lăuntrică de vid vital (deficit energetic) în NADI-uri, de unde rezultă

într-o anumită măsură apariţia stării de teamă. Atunci când, pe acest fond de teamă intensă, începe să

predomine PRITHIVI TATTVA, fiinţa umană în cauză feste aproape ţintuită pe loc, ea fiind incapabilă să

116

mai facă vreo mişcare, prezenţa lui VAYU TATTVA o determină să facă gesturi dezordonate, automatice,

lipsite de curaj, APAS TATTVA o face să fie foarte sensibilă la laude şi măguliri, iar TEJAS TATTVA

(focul subtil) dizarmonios aspectat o face să nutrească porniri de răzbunare.

În lumina acestor date iniţiatice secrete, putem acum înţelege că acţiunile eficiente de dinamizare

subtilă necesare pentru a produce diferite stări sau impulsionări benefice şi elevante, atât în corpul astral

(MANOMAYA KOSHA), cât şi în mentalul (MANAS) unei alte fiinţe umane (sau chiar la foarte multe

fiinţe umane simultan în cadrul unor exemplificări), implică totdeauna să ne identificăm cât mai bine cu

fiinţa umană în cauză (sau cu toate fiinţele umane în cauză, în acelaşi timp, în cazul unor dinamizări

colective) (pentru crearea stării de UNISON DEPLIN sau REZONANŢĂ la nivelul aurei acesteia), după

care, simultan, noi trebuie să activăm (prin branşare personală la sursele infinite din MACROCOSMOS)

energiile (fluidele) TATTVA-ice benefice astrale specifice, în proporţiile adecvate, care apoi vor fi

instantaneu transfuzate (dar prin intermediul nostru) în aura (corpul astral al) persoanei respective (sau în

aurele tuturor fiinţelor umane care sunt cu adevărat deschise şi receptive în cazul unei dinamizări

colective, la care pot să participe chiar şi sute de milioane de fiinţe umane). Este evident aici că TOT

CEEA CE URMĂRIM SĂ TRANSMITEM (ATENŢIE! FIE BUN, FIE RĂU) ÎN CURSUL UNEI

ASEMENEA IDENTIFICĂRI EMPATICE, CARE SE EFECTUEAZĂ ÎN SFERA CORPULUI ASTRAL

AL UNEI ALTE FIINŢE UMANE, SE VA AMPLIFICA IMEDIAT DUPĂ ACEEA ŞI ÎN NOI, ÎN

EGALĂ MĂSURĂ, CA O CONSECINŢĂ DIRECTĂ A ACESTUI ASPECT TAINIC. PRIN URMARE,

ESTE EVIDENT ACUM PENTRU NOI CĂ ORICINE URMĂREŞTE, DATORITĂ RĂUTĂŢII SAU

PROSTIEI, SĂ PRODUCĂ UNEIA SAU MAI MULTOR FIINŢE UMANE STĂRI RELE,

DISTRUCTIVE (TEAMĂ, NESIGURANŢĂ, ORGOLIU, URĂ, DISPERARE, ANXIETATE, STRES

etc.) ÎŞI VA AMPLIFICA ŞI EL SIMULTAN ÎN AURA SA EXACT ACELE ENERGII SUBTILE,

MALEFICE ŞI DIZARMONIOASE CARE VOR CREŞTE PROPORŢIONAL ÎN PROPRIUL SĂU

CORP ASTRAL (MANOMAYA KOSHA). PROCEDÂND ASTFEL, EL VA DEVENI, MAI

DEVREME SAU MAI TÂRZIU, VICTIMA PROPRIILOR SALE ACŢIUNI MALEFICE NESĂBUITE

ŞI VA REMARCA MANIFESTAREA ACESTOR EFECTE ÎN FIINŢA SA, CONFORM LEGII

OCULTE TERIBILE A „ŞOCULUI ÎN RETUR" (de care totdeauna se tem toţi magicienii negri şi

vrăjitorii, şi de care până la urmă NU SCAPĂ).

c) Instinctul de conservare (teama de moarte) ABHINIVESHA

GLOSAR

ABHINIVESHA = "dorinţa exacerbată de a trăi". În conformitate cu învăţăturile sistemului

YOGA tradiţional, această dorinţa exacerbată de a trăi sau "setea de viaţă reprezintă una dintre cele cinci

cauze ale suferinţei (KESHA), care înlănţuie omul în manifestare. În această direcţie, în YOGA SUTRA-

ele sale (11,9), marele înţelept PATANJALI precizează: „Dorinţa exacerbată de a trăi, prin însăşi natura ei

specifică, se află adânc înrădăcinată chiar şi în acela, care a atins înţelepciunea diurnă. "În esenţă,

ABHINIVESHA (dorinţa exacerbată de a trăi) izvorăşte din ignoranţa (AVIDYA) fiinţei umane faţă de

aspectele spirituale elevate, o determină să se identifice în mod eronat doar cu corpul său fizic şi îi

cauzează astfel apariţia şi amplificarea instinctului de conservare şi de supravieţuire în acesta.

În ceea ce priveşte instinctul de conservare (ABHINIVESHA), ne va fi ceva mai uşor acum, în

urma asimilării şi înţelegerii informaţiilor secrete prezentate, atât în legătură cu geneza pasiunii sau a

ataşamentului (RAGA), cât şi a repulsiei (DVESHA), să-i înţelegem natura, cauza şi manifestările sale

specifice în universul fiinţei umane.

117

În general vorbind, instinctul de conservare (ABHINIVESHA) poate fi privit ca un caz extrem

(limită) de manifestare combinată atât al lui RAGA (pasiunea sau ataşamentul cel mai profund şi spontan

faţă de viaţă, pe care aproape orice fiinţă vie îl resimte în mod spontan şi natural), cât şi al lui DVESHA

(repulsia), dacă îl privim ca pe o stare extremă de repulsie faţă de încetarea definitivă a vieţii în corpul

fizic (ÎN LUMEA FIZICĂ). În cazul fiinţei umane suficient de evoluate spiritual, ABHINIVESHA

(instinctul de conservare) poate fi bine înţeles şi stăpânit din ce în ce mai mult (de exemplu, mai ales în

situaţii care implică eroism, abnegaţie şi sacrificiu suprem de sine) sau chiar transcens (această

transcendere totală a fricii de moarte este sau poate fi mult uşurată de fuziunea inefabilă şi profundă cu

sferele infinite de forţă ale Marilor Puteri Cosmice, în special KALI, CINNAMASTA sau TRIPURA

BHAIRAVI).

3. Imaginaţia complexă (VIKALPA)

GLOSAR

VIKALPA = "conceptualizarea". În YOGA clasică, VIKALPA (conceptualizarea) reprezintă una

dintre cele cinci categorii ale ,,fluctuaţiilor" mentale (VRITTI) şi ea este definită în YOGA SUTRA (I, 9)

ca fiind acea cunoaştere care apare fără a fi necesar un obiect perceptibil şi care, de asemenea, urmăreşte

anumite diferenţieri verbale. Termenul mai este deseori înţeles şi în sensul „imaginaţiei" sau al „fanteziei”.

Imaginaţia complexă (VIKALPA) este acea funcţie specifică a corpului astral care implică faptul

că, prin intermediul ei; noi putem să îmbrăcăm o anumită formă (cu caracteristici, cuvinte sau imagini) în

situaţia în care DEOCAMDATĂ aceasta nu are o realitate obiectivă în planul fizic (deocamdată ea nu

există deloc (cel puţin în conformitate cu cunoştinţele noastre) în lumea fizică). Prin intermediul

imaginaţiei complexe (VIKALPA), două sau mai multe idei ori concepte pot fi asociate DEOCAMDATĂ

doar în mintea noastră pentru a da naştere (TOT NUMAI în MINTEA NOASTRĂ) unei noi idei (concept)

care până atunci nu are (cel puţin nu în acel moment) o realitate obiectivă care să îi fie precis

corespunzătoare în planul fizic (lumea materială) . Acest proces, care poate fi adeseori creator şi benefic,

este o consecinţă firească a legii universale a înclinaţiilor sau a dorinţelor ardente (VASANA-ele). Astfel,

ne apare ca fiind evident că, atunci când mentalul (MANAS) este obişnuit să perceapă frecvent anumite

fenomene, acestea vor avea toate tendinţă (datorită obişnuinţei) să reapară din nou şi din nou iar dacă, de

exemplu, la un moment dat două sau mai multe (N) asemenea fenomene sunt asemănătoare sau coincid,

vom avea aproape spontan în minte (MANAS) imaginea (reprezentarea) unui al treilea (sau, cu alte

cuvinte, al unui al (N+1)-lea) fenomen care DEOCAMDATĂ nu s-a produs. Acesta din urmă poate însă să

existe sau nu, în acel moment, în planul (lumea) fizic(ă). Dacă DEOCAMDATĂ el nu există deloc în mod

obiectiv, această manifestare care apare în mintea noastră este doar rodul (fructul) imaginaţiei noastre

complexe (VIKALPA). Dacă totuşi el există, această stare indică, faptul că este vorba de un fenomen de

clarviziune (care, printre altele, implică o extraordinară expansiune sau dilatare a domeniului conştient

obişnuit) care, de regulă, este strâns legată de intrarea în starea de SAMADHI (extaz divin).

În concluzie, putem spune că imaginaţia complexă (VIKALPA) este un proces psiho-mental

secundar care, deşi operează prin REZONANŢĂ, este solidar şi analog cu gândirea şi implică operarea cu

şi combinarea feluritelor imagini mentale ce conduc la un moment dat la felurite construcţii imagistice care

sunt, mai mult sau mai puţin, în legătură cu domeniile realului, posibilului şi viitorului. Imaginaţia

complexă (VIKALPA) tinde adeseori spontan către o producere a noului care ne apare atunci sub forma

unor reconstituiri combinatoriii intuitive, sau a unor „tablouri" mentale ori a unor planuri iconice sau

118

proiecte imaginative. Imaginaţia complexă (VIKALPA) evidenţiază proprietatea pe care o au, mai mult

sau mai puţin trezită, toate fiinţele umane DE A ASAMBLA ÎN MODURI SPECIFICE IMAGINILE

PENTRU A AJUNGE LA UN MOMENT DAT LA COMBINAŢII NOI. În fiinţa umană, imaginaţia

complexă (VIKALPA) este în strânsă legătură cu gradul de trezire cât mai armonioasă a centrului subtil de

forţă SWADHISTHANA CHAKRA.

4. Somnul (NIDRA)

GLOSAR

NIDRA = „somn". Este considerat în unanimitate ca fiind unul dintre cei mai mari duşmani în

practica YOGA şi, de aceea, el este menţionat în mod frecvent în rândul „defectelor" (DOSHA) cu care se

confruntă fiinţa umană. Chiar şi în antica scriere epică hindusă, MAHABHARATA, se afirmă (XII, 209,

1) că trebuie să se renunţe pe cât posibil (dar fără a ne afecta sănătatea) la somn (privit ca o stare pasivă -

letargică) în favoarea activităţilor spirituale. Mai apoi, aceeaşi lucrare clasifică somnul (XII, 263, 46) la un

loc cu alte defecte, cum ar fi: „dorinţa înlănţuitoare" (KAMA), „mânia" (KRODHA), „lăcomia" (LOBHA)

şi „frica" (BHAYA).

În YOGA SUTRA lui PATANJALI, somnul este considerat a fi unul dintre cele cinci turbioane sau

„fluctuaţii" (VRITTI) ale conştiinţei. În YOGA SUTRA (I, 10), starea comună de Somn este definită ca

fiind acea stare mentală care se fundamentează pe experienţa (PRATYAYA) altor fenomene mentale şi

care este lipsită de concretizare în planul fizic. Aceasta înseamnă că, printre altele, somnul reprezintă un

fel de conştiinţă rudimentară. Faptul că el nu semnifică totuşi absenţa completă a activităţii conştiente este

demonstrat, în conformitate cu tratatul clasic YOGA-BHASHYA (I, 10), de faptul că, atunci când în final

ne trezim, ne amintim fiecare că am dormit bine. De asemenea, YOGA SUTRA (I, 38) menţionează că

viziunile şi percepţiile care apar în timpul somnului pot reprezenta uneori un punct de referinţă important

pentru meditaţiile noastre ulterioare. Pentru a diminua în mod armonios (şi fără a fi afectată deloc energia

noastră lăuntrică) timpul afectat somnului se poate utiliza o paletă largă de tehnici yoghine diferite,

implicând controlul şi ritmarea suflurilor respiraţiei (în particular: SITAKARI PRANAYAMA), anumite

MUDRA-e (KHECHARI MUDRA), continenţa sexuală perfectă sau abstinenţa sexuală activă

(BRAHMACHARYA), postura statului pe cap (SHIRSHASANA), NAULI KRIYA, LAYA YOGA,

trezirea controlată a lui KUNDALINI SHAKTI.

Somnul reprezintă şi el una dintre caracteristicile specifice ale lui MANOMAYA KOSHA (corpul

astral). Tradiţia secretă yoghină descrie ca fiind în strânsă legătură cu somnul trei stări distincte de

conştiinţă (care reprezintă de fapt trei manifestări TATTVA-ice distincte ale corpului astral): starea de

veghe, starea de vis şi starea de somn profund (fără vise).

=VA URMA =

AN VI C 23 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE