Sunteți pe pagina 1din 2

Criticismul junimist Junimea reprezinta fondarea spiritului critic modern in literature si cultura romana,dar si o reactive impotriva lipsei de echlibru

intre formele si fondul cultural mostenit de la pasoptisti. Criticismul junimist analizeaza si sanctioneaza urmarile adaptarii superficiale a institutiilor si a formelor civilizatiei occidentale din perioada pasoptista.Pasoptismul a intemeiat civilizatia si cultura romana moderna,cu elanul inceputurilor,prin arderea etapelor iar junimismul reaseaza fundamentele culturii noastre modern printr-o actiune critica vizand toate domeniile ei.Curentul literar este legat in primul rand de activitatea lui Titu Maiorescu,mentorul societii Junimea ale carui scieri au fost reunite in volumul intitulat Critice. Curentul cultural promovat desocietatea ieseana Junimea se manifesta incepand cu anul 1863,timp de un sfert de secol,ca o miscare de modernizare profunda si aplicare ferventa a spiritului critic.Junimismul include atat elemente de rupture fata de trecut,cat si tendinte de continuitate cu directia initiate de Mihail Kogalniceanu ,la Dacia literara.Idei si teme commune sunt:promovarea unei literature originale cu specific romanesc,combaterea imitatiirol sterile si apicarea principiilor valorice in actul critic.Mai departe,Junimea inseamna o ideologie noua,un discurs intercultural,o raportare a modelului literar romanesc la cel european,prin largirea criteriilor estetice la nivel universal. Societatea Junimea este cea mai importanta fgrupare ideological si culturala din a 2a jumatate a sec al 19lea,avand in epoca rolul de a orienta evolutia culturii romane.Aceassta grupare a fost infiintata de catre P.P.Capr,Vasile Pogor,Th.Rosetti,Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu.In viata societatii Junimea se disting cateva etape,cu orientari si activitati diferite. Etapa ieseana,are un pronuntat character polemic si se manifesta in 3 directii:limba,literature si cultura.In aceasta perioada se elaboreaza principiile sociale si estetice ale junimismului.Tot acum se impune necesitatea educarii populatiei prin asa-numitele prelectiuni populare. Cea de-a 2a etapa,,este una de consolidare,in sensul ca in aceasta perioada se afirma reprezentantii de seama ai directiei noi in poezia si proza romana,dintre care ii amintim pe:Eminescu,Creanga,Slavici,Caragiale.Este o perioada in care se diminueaza teoretizarea criticismului in favoarea judecatilor de valoare.Pentru a sustine utilitatea imbogatirii vocabularului limbii romane prin neologisme de origine romanica,Titu Maiorescu elaboreaza in 1881,studiul intitulat Neologismele. Etapa a 3a(bucuresteana),incepe atunci cand revista Convorbiri literare este mutata la Bucuresti,la fel ca si intreaga societate Junimea.Aceasta etapa are un character preponderant universitar prinn studiile de specialitate din domeniile:istoriei,filosofiei,filologiei si geografiei(A.D.Xenopol,Vasile Conta,Alexandru Lambrior,Mihail Dragomirescu,Simion Mehedinti).Revoissta va aparea pana in 1944,dar ea nu va mai atinge gradul de popularitate din primii 20 de ani. In lucrarea Istoria literaturii romane modern,critical Tudor Vianu identifica trasaturile definitorii ale junimismului si anume:spiritual critic,filosofic,oratoric,gustul pentru classic si academic si ironia.Astfel,spiritual critic este cea mai importanta trasatura a junimismului,ce se manifesta prin respectful fata de avdevarul istoric in studierea trecutului si prin cultivarea simplitatii.Este combatuta aici falsa eruditie,manifestata de multi carturari ai timpului,prin folosirea unei limbi artificiale,care sa-I diferentieze de oamenii de rand. Titu Maiorescu si activitatea sa Criticismul junimist este legat in primul rand de activitatea lui T.Maiorescu,mentorul societatii Junimea,dar si indrumatorul cultural si literar al epocii.Reunite in volumul intitulat Critice,scrierile lui ilustreaza domeniile de manifestare ale spiritului critic maiorescian:limba romana,literature,cultura,estetica si filosofia.De asemenea,aceasta reflecta preocuparile Junimii in diferite etape,de la un pronuntat character polemic,la perioada de afirmare a directiei noi in poezia si proza romaneasca. Criticismul juunimist se manifesta mai intai in domeniul limbii,prin articolul publicat de Maiorescu ,Despre scrierea limbei romane.Importanta articolului in contextual epocii este una majora intrucat declanseaza lupta impotriva curentului latinist si precede intemeierea institutiei academic,care ar fi avut drept scop:impunrea alfabetului latin,unificarea ortografiei,elaborarea unor lucrari normative(gramatici). De asemenea,teoria formelor fara fond are proiectii in lucrari ulterioare vizand limba romana,precum Limba romana in jurnalele din Austria,Betia de cuvinte si Neologismele.Prin fond,Maiorescu intelege activitatile material,sociale si culturale,dar si traditiile sau mentalitatile.Prin forma,suntdesemnta structurile institutionale ale societatii,sistemul de educatie,institutiile centrael,prin care se realizeaza circulatia valorilor in cadrul societatii.Criticul sustine necesitatea aprecierii fiecarui domeniu prin criteria specific,referindu-se la primele lucrari istorice si filologice considerate fundamentale pentru demonstrarea latinitatii limbii romane,cum sunt:Istoria pentru inceputurile romanilor

in Dachia(P.Maior), Lexiconul de la Buda,Tentamen criticum in linguam romanicam(gramatica omana scrisa in limba latina pt. straini. Interesul penru literature se manifesta atunci cand la Junimea se avanseaza ideea alcatuirii unei antologii de poezie romaneasca pt. scolari.In acest scop,Maiorescu publica in Convorbiri literare studiul O cercetare crtica asupra poeziei de la 1867,care concenrteaza conceptia lui despre arta. Din ratiuni metodologice,critical isi imparte studiul in 2 capitole:Conditiunea materiala a poeziei si Conditiunea ideala a poeziei.Prima cere sa se destepte prin cuvintele ei imagini sensibile in fantezia autorilui si se realizeaza prin cuvant,ca organ de comunicare.Conditiunea ideala cuprinde sentimentele si pasiune exprimate,cacci,ideea sau obiectul exprimat prin poexzie este intotdeauna un simtamant sau o pasiune,si niciodata o cugetare exclusive intelectuala sau care se tine de taramul stiintific.Titu Maiorescu reia teoria formelor fara fond in cultura si literature romana:Directia veche a barbatilor nostri publici este mult mai indreptata spre formele dinafara;directia noua si juna cauta mai intai de toate fundamental dinlauntru Studiile ulterioare fundamenteaza critica estetica la noi.Comediile d-lui Caragiale trateaza tema moralitatii in arta sia inaltarii impersonale,idei estetice ce se regasesc la Hegel si Aristotel ,iar criticul Titu Miorescu demonstreaza astfel autonomia artei si aplica principiile valorice,facand posibila aparitia marilor clasici ai literaturii romane:Eminescu,Creanga,Slavici si Caragiale.

S-ar putea să vă placă și