Cand vine ispita

(Genesa 39:7-12)
de James Montgomery Boice
Nu cu mult timp in urma, Intervarsity Press a publicat o carte despre subiectul ispitei, intitulata "Temptation - Help for Struggling Christians" ("Ispita - Ajutor pentru crestinii care se lupta cu ea"). Cartea e scrisa de Charles Durham, un pastor din Kansas, si ea incepe cu o ilustratie interesanta. Cu ani in urma, pe insula Cape Hatteras, in largul coastei din Carolina de Nord, traia un grup de oameni care isi castigau existenta facand corabiile sa naufragieze in zonele cu apa mai putin adanca. Ei erau demolatori si procedau in felul urmator. Ieseau noaptea, cand corabiile incercau sa se apropie de coasta si cautau o trecere in jurul insulei, si legau o lumina de capul unui cal batran. Acesti oameni din Nag's Head (Capul Calului), asa se numea satul lor, plimbau apoi calul inainte si inapoi, in sus si in jos. Corabiile care cautau un drum spre coasta vedeau lumina miscandu-se si se gandeau ca e a unei alte corabii care a gasit drumul, si astfel se indreptau spre insula si esuau pe bancul de nisip din Diamond Shoals. Era o afacere foarte profitabila. Chiar si astazi, turistilor care viziteaza Nag's Head li se arata case construite din epavele acelor corabii. Acei demolatori se apropiau de corabiile naufragiate si adunau pentru casele lor cheresteaua, uneltele si mobilierul corabiei, iar uneori mai puneau si ceva bani in punga. In total, de-a lungul anilor, peste 2300 de corabii au naufragiat in acea zona de coasta, fie ca urmare a unui accident, fie datorita tradarii, ca in cazul pe care tocmai l-am descris. Prima data cand oamenii aud despre asta sunt socati sa afle ca se poate intampla asa ceva, dar ar fi mult mai socati daca ar sti ca exista demolatori spirituali care sunt hotarati sa naufragieze vietile crestinilor si sa le distruga pe tarmurile pacatului. In traditia bisericii crestine, teologii au vorbit despre trei astfel de demolatori. Inainte de toate e lumea. Cand teologii vorbesc despre lume, ei nu se refera la globul pamantesc, nici macar la oamenii care traiesc pe suprafata planetei. Ei se refera la valorile lumii, la sistemul lumii. El e cel care in mod constant incearca sa atraga credinciosii in plasa lui. Al doilea demolator e firea pamanteasca. Ne referim aici la pacatele senzuale. Scriptura ne avertizeaza in privinta aceasta si ne spune sa ne tinem la distanta de ele, sa fugim de astfel de ispite. Apoi, in cele din urma, exista demolatorul care, intr-un fel, sta in spatele tuturor celorlalti si ii foloseste in interesul lui. Numele acestuia e diavolul. Diavolul e descris de Petru ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita, iar noi trebuie sa i ne impotrivim. Petru ne spune ca trebuie sa stam tari in credinta si sa ne impotrivim lui, stiind ca si fratii nostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca si noi (1Petru 5:8,9). Acest ultim verset e unul foarte important si trebuie sa il avem puternic intiparit in minte atunci cand ne gandim la ispite, fiindca el ne spune ca oricare ar fi ispita cu care ne confruntam, s-au confruntat si altii cu ea inaintea noastra. Intr-adevar, asa cum spune Petru, s-au confruntat cu ea fratii si surorile noastre crestine din intreaga lume, nu numai in vremea noastra ci si in veacurile

trecute. Acest lucru e important pentru ca una din capcanele lui Satan e sa ne convinga ca ispita cu care ne confruntam noi nu are egal in toata istoria intregii rase umane. Dar, atunci cand descoperim ca ne gandim la astfel de lucruri, pe care ni le sopteste Satan, trebuie sa ne dam seama ca Satan e cel ce vorbeste, nu Dumnezeu. Dumnezeu ne spune ca aceasta e o minciuna, iar cel ce ne da astfel de sfaturi este Mincinosul. Biblia ne spune ca nu vom avea nicioada de infruntat vreo ispita cu care sa nu se fi confruntat si altii. Mai mult, nu numai ca s-au confruntat cu ea, dar au si biruit-o. De aceea nu trebuie sa incercam sa ne gasim scuze prin care sa justificam purtarea noastra pacatoasa, ci trebuie sa biruim ispita, asa cum vrea Dumnezeu sa facem. Aici intra in scena povestea lui Iosif. Sunt multe lectii care pot fi invatate din intamplarea in care sotia lui Potifar il ispiteste pe Iosif, dar cu siguranta una dintre primele si cele mai importante este aceea ca avem de-a face cu o ispita comuna. Situatia prin care a trecut Iosif cu mii de ani in urma e aceeasi prin care trec si oamenii din zilele noastre. Iar situatiile prin care trecem noi astazi sunt aceleasi prin care a trecut si Iosif cu mii de ani in urma. As merge chiar mai departe si as spune ca multe sute, poate chiar mii de oameni, s-au confruntat cu exact aceeasi situatie chiar in acest sfarsit de saptamana. Poate ca printre ei sunt si unii pe care ii cunoasteti. Iosif era in casa lui Potifar. Tocmai a fost promovat. Era intr-o pozitie cu responsabilitati. Era pe placul lui Potifar, dar, din pacate, era si pe placul nevestei lui Potifar. Aceasta femeie era pofticioasa, pentru ca atunci cand citim relatarea observam ca s-a uitat la Iosif cu o privire pofticioasa. Il dorea. Sotul ei nu-i era de ajuns. Femeia aceasta era de o inteligenta diabolica, pentru ca si-a planificat cu mare grija cum sa il aduca pe Iosif intr-o situatie in care nu era nimeni prin preajma. Femeia era insistenta, caci ni se spune cum iarasi si iarasi se apropia de Iosif cu ispita ei. Si astazi exista astfel de oameni. As fi vrut ca pe langa astfel de oameni sa fi avut mai multi Iosifi in ziua de azi. Pentru ca Iosif, dupa cum stim din relatare, i-a rezistat femeii. A continuat sa-i refuze avansurile, iar in final, cand ea a reusit sa aduca lucrurile in punctul in care Iosif nu mai avea altceva de facut decat sa fuga, el a facut tocmai aceasta. Ni se spune ca a fugit, lasandu-si chiar haina, de care ea se agatase, in mainile ei si a fugit pur si simplu din casa. Ce trebuie sa vedem aici e ca aceasta ispita nu e neobisnuita. Iar daca Iosif i s-a putut impotrivi, cu siguranta ca si crestinii de azi ii pot rezista. Vom vorbi pe larg despre aceasta. In studiul de data viitoare vrem sa privim la secretul victoriei lui Iosif iar in urmatorul vrem sa vedem ce facem daca, spre deosebire de Iosif, nu am avut succes ci am cedat ispitei. Dar inainte de aceasta vreau sa va fac sa intelegeti cat de puternica a fost aceasta ispita. Cand altii sunt ispititi, avem tendinta sa ii desconsideram si spunem: "A, bine, ei sunt slabi. Nici nu ma mir ca au cazut." Nu, nu asa stateau lucrurile in acest caz. Ispita aceasta a fost una foarte puternica. Iar faptul ca Iosif a castigat victoria asupra ei e un motiv de lauda pentru el si pentru puterea lui Dumnezeu care l-a ajutat sa invinga. Vreau sa privim impreuna la cateva caracteristici ale acestei ispite, iar apoi voi sa le aplicati la ispitele care vin in vietile voastre.

Mai intai, a fost o ispita naturala in sensul ca a apelat la dorintele fizice normale ale omului. E important sa facem o distinctie in acest punct intre acele dorinte care sunt naturale, cum e aceasta, si acelea nenaturale, in sensul ca nu fac apel la ce numim noi instinctele normale ale omului. Crima nu e o ispita naturala. Ea se dezvolta din ura si neintelegere, fiind intr-un sens consecinta naturala a acelor lucruri, dar ura si neintelegerea nu sunt naturale in ele insasi. Nu am fost creati pentru acestea. Ele sunt produsul pacatului. Astfel, crima e un produs avansat al pacatului. Dar nu la fel stau lucrurile aici, cand vorbim despre ispita sexuala, cu care s-a confruntat Iosif. Vorbim aici despre instinctul normal si natural al unui barbat sau al unei femei, iar problema nu consta in aceea ca s-a facut apel la un instinct natural, ci la aplicarea lui intr-un cadru in care nu trebuie aplicat. Vedeti, Biblia ne spune ca sexul e pentru casatorie, iar in cadrul casatoriei el e un liant care tine cuplul impreuna, binecuvinteaza relatia lor si produce bucurie. Dar, in afara acestui cadru, pentru care a fost creat de Dumnezeu, el devine un lucru destabilizant si distructiv. Desigur, faptul ca sexul e un instinct natural este folosit de lume ca un argument pentru a se complace in el, practic in orice circumstante. Ei bine, la fel i s-a spus si lui Iosif. Iar daca Doamna Potifar nu i-a spus-o, cu siguranta Iosif si-a dat seama si singur de existenta acestui argument. El suna cam asa: "Iosif, ai de-acum 27 de ani. Esti sclav de zece ani. Ai fost promovat pe merit, pentru ca ai lucrat din greu pentru aceasta. Dorintele si instinctele pe care le ai la varsta aceasta nu sunt ale unui copil. Sunt ale unui barbat. Ce poate fi mai natural decat o relatie sexuala? Chiar o meriti.. De fapt, poti spune chiar ca Dumnezeu tio pune la dispozitie, pentru ca El ti-a trimis-o pe aceasta femeie care e indragostita de tine si te doreste. Evident ca lucrul pe care trebuie sa-l faci acum e sa-ti satisfaci instinctul pe care Dumnezeu l-a pus in inima ta." Iosif nu s-a lasat inselat, pentru ca Iosif si-a dat seama ce reprezinta de fapt argumentul acesta. El inseamna sa asociezi un lucru bun cu alt lucru bun, dar intr-un mod gresit. E exact ce a incercat diavolul sa faca, atunci cand sa apropiat de Isus Hristos. Cand Hristos a citat un verset din Scriptura, diavolul a venit si el cu unul, iar Domnul a trebuit sa-i raspunda ca nu trebuie sa-L ispitesti pe Domnul, Dumnezeul tau. Nu te poti impotrivi unei portiuni din Cuvantul lui Dumnezeu cu o alta. Desi e adevarat ca instinctul, in acest caz, e unul bun, el nu trebuie exercitat intr-un mod gresit sau in afara voiei lui Dumnezeu, care e atat de clar afirmata in Scriptura, ba chiar, trebuie sa o spunem, e un principiu fundamental al inimii umane. Deci, in primul rand, ispita a fost una naturala. Al doilea lucru care a facut ispita sa fie atat de puternica e acela ca a venit la Iosif atunci cand el era departe de casa. O familie credincioasa exercita o puternica influenta restrictiva asupra copilului. Binecuvantata asa cum trebuie, acea influenta devine parte a caracterului copilului, astfel incat el traieste dupa standardele familiei chiar atunci cand e departe de ea. Dar lucrurile nu stau intotdeauna asa. Adesea tanarul iese de sub influenta restrictiva a familiei si face lucruri pe care nu le-ar fi facut acasa. Astfel viciile incep sa puna stapanire pe el si ii domina viata. Cum se face ca un tanar sau o tanara, studenti, provenind din familii crestine (poate crestine doar cu numele), atunci cand pleaca la facultate incep sa traiasca cu prietenul sau prietena, lucru pe care nu l-ar fi facut niciodata acasa? De ce oare un om de afaceri, in timpul unei calatorii, va face in alt oras lucruri pe care nu le-ar face niciodata in orasul sau? Oare de ce oamenii de la o petrecere fac si spun unele lucruri pe care nu le-ar face

sau nu le-ar spune niciodata in activitatile de rutina ale serviciului sau familiei? Raspunsul e ca acesti oameni au o parere gresita despre Dumnezeu. Trebuie sa spunem, probabil, ca ei au o parere tribala despre Dumnezeu. Ei gandesc cam asa: "Dumnezeu e Dumnezeu in familia mea, dar nu e neaparat Dumnezeu si in locul in care ma gasesc acum." Sau: "Dumnezeu e Dumnezeul parintilor mei, asta nu inseamna ca e si Dumnezeul meu." Sau: "Dumnezeu e Dumnezeul de fiecare zi, dar nu e Dumnezeu si peste petrecerea aceasta." Vedeti, ce trebuie sa recunoastem e faptul ca Dumnezeu e Dumnezeu, iar Dumnezeu e omniprezent. Dumnezeu e peste tot, el e Dumnezeu in orice loc in care mergi, orice ai face, indiferent daca recunosti lucrul acesta sau nu. Iosif a inteles acest lucru. Iar atunci cand a inceput sa vorbeasca despre ispita, a identificat-o ca pacat, un pacat impotriva lui Dumnezeu. Nu a fost suficient sa i se spuna: "Ei bine, Dumnezeul tau e Iehova, El e Dumnezeul parintilor tai, in tara Canaan. Aici in Egipt noi avem de-a face cu alti dumnezei. Avem dumnezeii nostri." Iosif nu s-a lasat deloc convins de argumentul acesta. Dumnezeu era Dumnezeu, iar Iehova era Dumnezeul Egiptului tot asa cum era si Dumnezeul patriei sale, indiferent ce credeau egiptenii despre El. Da-mi voie sa-ti spun ca atunci cand te confrunti cu acest fel de ispita si esti tentat sa gandesti in felul acesta, adu-ti aminte ca Dumnezeu e Dumnezeu in campusul colegiului tau, la fel cum e Dumnezeu si in orasul tau natal. Iar Dumnezeu, daca pot spune asa, este la fel de prezent intr-un bordel ca si intr-o biserica. E responsabilitatea noastra sa recunoastem acest lucru si sa Ii slujim ca unui Dumnezeu adevarat si omniprezent ce este. Mai exista si un al treilea lucru care a facut ca ispita aceasta sa fie atat de puternica pentru Iosif. Ea a venit din partea unei persoane importante. E adevarat, nevasta lui Potifar era o femeie stricata. Era o nerusinata. Si asta e adevarat. Dar era o femeie importanta, asa cum intelege lumea importanta unui om. Era stapana casei. Lui Iosif nu i-a trebuit mult ca sa inteleaga ca daca ii face pe plac, castiga un aliat care i-ar fi de mare ajutor in ascensiunea sa pe scara ierarhica, iar daca o supara, isi castiga un dusman care, foarte posibil, ii poate face mult rau. Multi cedeaza ispitei din acest motiv. Sunt confruntati cu o situatie despre care stiu ca e gresita dar, pentru ca le e prezentata de catre o persoana pe care o considera importanta, ei cred ca trebuie sa faca ce li se spune. Poate e vorba de un client important al firmei. Se gandesc: "Stiu ca e gresit si ca nu e bine sa fac asta, dar trebuie sa o fac, altfel pierdem contul clientului iar eu mi-as putea pierde slujba. Daca-i pana acolo, trebuie si eu sa mananc, nu-i asa?" Cineva i-a pus odata exact aceasta intrebare lui Tertulian: "Daca-i pana acolo, trebuie si eu sa mananc, nu-i asa?" La care Tertulian i-a replicat: "Chiar trebuie?" Vedeti, Iosif a ramas in picioare pentru ca, in ultima instanta, credinta e cea care l-a sustinut si el a recunoscut ca rezultatul final e hotarat de Dumnezeu, indiferent ce i s-ar putea intampla intre timp. Asa ca Iosif a preferat calea inchisorii in locul caii pacatului. A trebuit sa sufere pentru pozitia sa, dar daca n-ar fi facut-o, n-ar fi ajuns niciodata in pozitia pe care a obtinut-o mai tarziu, prin harul lui Dumnezeu. Nimic altceva nu-ti va asigura biruinta intr-o astfel de situatie cand ispita vine din partea unei persoane pe care o consideri importanta, in afara credintei in Cel ce e mai important decat persoana care te ispiteste. Mai precis, credinta in Dumnezeu, care e cel mai important, si trebuie sa fie cel mai important in viata ta.

Exista un al patrulea motiv pentru care ispita a fost atat de puternica in cazul lui Iosif. Ea a venit dupa o promovare importanta. Ispita nu a venit la Iosif in timpul celor zece ani in care s-a luptat din greu sa avanseze, de la cel mai de jos sclav in casa lui Potifar pana la asistentul personal al acestuia si administratorul intregii sale averi. Nu a venit in timpul acestor ani. Iosif ar fi putut spune atunci: "Nu, nu am timp pentru asa ceva. Trebuie sa castig. Trebuie sa reusesc aici. Trebuie sa-i demonstrez lui Potifar ca sunt cel mai credincios, cel mai bun, cel mai harnic dintre toti sclavii." Nu a venit la el in acea perioada. Dar a venit dupa aceea, cand Iosif si-a atins telul, cand isi putea spune de-acum: "Ei bine, Iosif, ai ajuns in cea mai importanta pozitie in care poate ajunge un sclav. Mai sus de-atat nici un sclav nu poate ajunge. Ai lucrat din greu timp de zece ani. Ai respectat toate legile lui Dumnezeu pana cum, dar acum ai si tu dreptul sa te bucuri de roadele muncii tale. Cu siguranta meriti sa te bucuri de aceasta relatie sexuala." Dati-mi voie sa va spun: Atentie la ispitele care vin dupa ce ati obtinut o victorie importanta! Nu uitati ce ne arata Matei 4 si Luca 4, cum Domnul Isus Hristos a fost ispitit dupa ce a auzit vocea din ceruri spunand: "Acesta e Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea..." Imediat dupa aceea, dupa acest punct culminant al vietii Sale, a venit si diavolul. Iar acesta s-a apropiat de Isus spunandu-I: "Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste ca aceste pietre sa se prefaca in paini." Atentie la ispitele care vin dupa ce tocmai ati condus pe cineva la Isus Hristos. Atentie la ispitele care vin imediat dupa o promovare spirituala. Atentie la ispite, atunci cand credeti ca v-ati atins scopul. Mai presus de orice, atentie la ispite in ultimii ani ai vietii, pe masura ce imbatraniti. David avea 50 de ani, sau chiar mai mult, cand a avut acea aventura cu Batseba si a ajuns in cel mai de jos punct al vietii sale spirituale. Trebuie sa continuam sa luptam pana la sfarsit. Al cincilea motiv pentru care ispita a fost atat de puternica este pentru ca a venit la Iosif de mai multe ori. Aceasta e o alta metoda pe care diavolul o foloseste ca sa ne infranga rezistenta. Prima data cand vine ispita, ne dam seama ce e de fapt. Stim ca e un lucru rau si spunem: "Nu, eu sunt crestin. Nu pot sa fac asa ceva. Nu e bine." Ei bine, diavolul se intoarce si mai incearca o data. Daca il respingem si de data asta, el revine si mai incearca. Chiar daca rezistam la primele sale incercari, e trist ca uneori prin simpla repetare a ispitei diavolul isi atinge scopul iar noi ii cedam. Alexander Pope a exprimat foarte bine aceasta idee in doua mici cuplete pe care le-a scris: Vice is a monster of so frightful mien As to be hated needs but to be seen But seen too often, familiar with her face We first endure, then pity, then embrace. (Viciul e un monstru cu o infatisare atat de inspaimantatoare Incat e suficient sa il vezi ca sa il urasti. Dar, vazut prea des, fata lui devine familiara, Mai intai o suportam, apoi o compatimim, apoi o imbratisam.) Daca nu vrem sa patim si noi la fel, avem nevoie de puterea lui Dumnezeu ca sa rezistam ispitei.

Mai e un ultim punct pe care vreau sa il mentionez, si care a facut din ispita aceasta una atat de puternica. Ea a venit la momentul potrivit. Poate prima data cand femeia l-a abordat, imprejurarile erau potrivnice. Ea i-a spus: "Culca-te cu mine." Poate ca el i-a raspuns: "O, n-o putem face aici. Cineva ne-ar putea vedea." Dar, in cele din urma, a sosit si momentul in care, dupa cum ni se spune in text, nu mai era nimeni in casa, toti slujitorii erau plecati. In acel moment ea l-a apucat de haina si i-a spus: "Culca-te cu mine!" Ni se spune ca in acel moment el si-a lasat haina in mainile ei si a fugit afara din casa. Vedeti, in anumite circumstante mintea voastra va functiona la fel. Veti spune: "Iata, Lam slujit pe Dumnezeu si I-am fost credincios in toti acesti ani, dar acum sunt intr-o situatie in care as putea pasi in afara voiei lui Dumnezeu doar putin, pe urma ma voi intoarce inapoi si n-o sa stie nimeni." N-o sa stie nimeni? Cea cu care pacatuiesti va sti si poate va spune si altcuiva. Dar, mai presus de orice, Dumnezeu stie. Vezi, Dumnezeu nu e doar omniprezent, adica El e chiar acolo, in locul si in momentul in care pacatuiesti, dar Dumnezeu e si omniscient. El cunoaste toate lucrurile, nu doar ce faci, ci si gandurile si planurile inimii tale. Nu spune: "Ce ocazie perfecta!" Nu exista o ocazie perfecta pentru a pacatui. Dimpotriva, fiecare moment este ocazia perfecta ca sa renunti la pacat si sa Ii slujesti lui Dumnezeu. Am spus ca voi vorbi intr-un alt studiu despre secretul succesului lui Iosif, si voi face asta, dar da-mi voie sa iti spun ca, daca te gasesti intr-o situatie in care esti ispitit sa faci acest pacat sau oricare altul, nu astepta pana saptamana viitoare ca sa rezolvi problema. Nu astepta pana incepem sa vorbim despre secret. Ocupa-te de el acum si fa ce a facut Iosif. Poate spui: "Dar ce a facut Iosif?" Ei bine, sunt mai multe lucruri pe care Iosif le-a facut, si vom vorbi despre aceste lucruri, dar un lucru evident pe care l-a facut este acela ca a plecat din locul in care era ispitit. Daca nu faci nimic altceva, acesta e punctul din care trebuie sa pornesti. Iosif nu a ramas acolo. In ultima instanta, singurul lucru pe care putea sa-l faca era sa fuga, si acesta este exact lucrul pe care l-a facut. In acest punct imi place cum traduce versiunea King James a Bibliei acest pasaj, pentru ca suna atat de arhaic. Ea spune: "He left his garment in her hand, and fled, and got him out." ("El i-a lasat haina in mana si a fugit afara din casa.") Vedeti, Iosif a fugit singur, nimeni nu l-a scos de acolo. Daca vroia sa iasa, trebuia sa o faca singur. Si a facut-o. Acesta e motivul pentru care privim azi in urma la istoria lui Iosif, ni-l amintim si il admiram, pentru ca sunt atat de multi oameni care au ajuns in situatii asemanatoare si au cazut, si nimeni nu se mai gandeste la ei. Stai tare alaturi de Iosif. Fugi de pacatul adulterului, asa cum le scria si Apostolul Pavel corintenilor din vremea lui. Stai tare cu Dumnezeu si hotaraste in inima ta ca Il vei sluji indiferent de consecinte.
Tradus de Florin Vidu

<-- Diverse