Inflatia

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Analiza nivelului si evolutiei ratei inflatiei in Romania in perioada de tranzitie
INTRODUCERE
Inflaia reprezint unul dintre cele mai nocive fenomene economice care se manifest n economiile contemporane. Totui, aceasta nu reprezint un fenomen nou, manifestrile ale ei fiind ntlnite nc din secolele al XVII-lea i al XVIII-lea, i coniderat drept o maladie cronic, greu de stpnit. Tema inflaiei a fost adesea pus n discuie de numeroi specialiti (economiti i nu numai), acetia ncercnd sa defineasc fenomenul, s explice cauzele apariiei inflaiei, impactul acesteia asupra populaiei i agenilor economici, formele sale de manifestare etc. n acest context, n lucrarea de fa am urmrit atingerea celor mai importante probleme legate de inflaie care au aprut n lucrrile cu caracter economic, social, etc. Primul capitol conine prezentarea principalelor teorii din domeniul inflaiei, respectiv teoria monetarist a inflaiei, teoria cantitativ i teoria modern a inflaiei. Urmeaz o claificare a inflaiei n funcie de mai multe criterii (de intenitate, cauze de apariie). Datorita importantei acestui ultim criteriu menionat (respectiv cauzele apariiei inflaiei) am detaliat tipurile de inflaie intr-un subcapitol aparte in care se poate observa cu uurin cum acioneaz cererea i oferta n sensul creterii inflaiei. In funcie de cauzele generatoare de inflaie literatura de specialitate distinge: inflaia prin cerere, inflaie prin costuri i inflaie structural. De asemenea, pe parcursul acestui capitol sunt prezentate cteva din principalele efecte ale procesului inflaionist (dintre care scderea puterii de cumprare a monedei este cel mai grav i care este reimit deopotriv de populaie i de agenii economici) precum i cteva mijloace de protecie mpotriva acestuia. Pentru protejarea populaiei de efectele inflaiei cel mai adesea factorii de decizie (guvernul n special) recurg la indexarea veniturilor populaiei. Al doilea capitol al lucrrii cuprinde elemente eseniale necesare analizei procesului inflaionist, ntre acestea un rol de vrf l ocup curba lui Phillips. Evoluia teoriei
Pagina 1 din 91
contemporane a inflaiei a fost influenata in mare msura de apariia acestui model, al curbei lui Phillips. Importana acestei curbe nu rezid numai n faptul ca ea a fost formulata i acceptat ci, mai ales in modificrile ei ulterioare de ctre R.Lipsey precum i de ctre Milton Friedman (autorul tezei ratei naturale a omajului) i E.Phelps. n ultima parte a acestui capitol sunt prezentai principalii indicatori care ne ajuta in determinarea nivelului inflaiei: indicele preurilor bunurilor de consum, indicele preurilor produciei industriale i deflatorul PIB. Sunt evideniate sferele de cuprindere, nomenclatoarele utilizate pentru calculul indicilor preurilor de consum al populaiei i indicele preurilor produciei industriale precum i modalitatea actual de calcul a acestora. Referitor la deflatorul PIB este prezentat modul de obinere al acestuia i, totodat, principalele motive care duc la diferene ntre rata inflaiei msurat cu acest indicator i cea msurat cu ajutorul IPC sau IPPI. Capitolul trei include principalele conexiuni ale inflaiei respectiv relaia dintre inflaie i omaj (iar in acest caz curba lui Phillips reprezint un instrument fr de care nu se poate concepe aceast analiz), corelaia intre salarii i inflaie, corelaia intre inflaie i rata dobnzii (rata real a dobnzii). n cadrul primei corelaii sunt definite i explicate concepte ca: nivel al omajului, durat a omajului, intenitate a omajului. Este de asemenea prezentat rolul pe care l ocup ajutorul de omaj, ca principala msura de protecie social pentru persoanele care nu au un loc de munc sau care au pierdut un loc de munc. Prima parte a capitolului patru conine analiza concret a evoluiei inflaiei i a factorilor si de influen in perioada 1990-1997. Sunt analizate evoluiile ratei inflaiei msurate cu ajutorul indicelui preurilor de consum a populaiei, indicele preurilor produciei industriale i a deflatorului PIB, precum i diferenele care apar intre ele. Urmeaz, in partea a doua a capitolului patru, detalierea evoluiei preurilor bunurilor de consum pentru anii 1998-1999 deoarece aceasta prezint o mai mare importan att pentru populaie ct i pentru agenii economici. Este analizata evoluia IPC att n ansamblu ct i n funcie de structura sa (indicele pentru produsele alimentare, pentru produsele nealimentare i pentru servicii) Lucrarea se ncheie cu o analiz comparativ ntre evoluia principalilor indicatori macroeconomici n perioada 1989-1999 n Romnia vizavi de celelalte ri candidate la Uniunea European. Sunt de asemenea estimate poibilitile Romniei de aderare in cel mai scurt timp la UE, precum i domeniile in care ara noastr trebuie s mai realizeze progrese (in special stoparea declinului economic i meninerea unei rate a inflaiei n limite acceptabile.
Pagina 2 din 91
CAP 1.CONCEPTE DE BAZ ALE INFLAIEI TEORII I TIPOLOGII ALE INFLAIEI.
n istoria lor toate trie au cunoscut perioada de inflaie. n unele epoci preurile sunt, n ansamblul lor, aproape stabile, pentru ca, n alte epoci s aistm neputincioi la nvala unui val inflaionist. Pentru a se menine consumul este nevoie de mai muli bani sau, cea ce reprezint acelai lucru, preul mrfurilor crete i banii i pierd puterea de cumprare. Din punct de vedere etimologic, termenul de inflaie provine de la latinescul inflare , care are semnificaia de a se umfla in mod exagerat. Preluarea i foloirea acestui termen in limbajul de specialitate al teoriei economice sunt pe deplin motivate, de la nceputul manifestrii sale i pn n zilele noastre , fenomenul denumit inflaie, s-a caracterizat sub raportul coninutului i al formei de manifestare , printr-o cretere exagerat a preurilor. Dei este foarte uor perceptibil, inflaia reprezint unul dintre fenomenele complexe, foarte greu de explicat i ncadrat n anumite granie fixe. Din acest motiv definiia inflaiei nu este una strict, unanim acceptat de specialitii economiti, ci ea se nscrie intr-o gam foarte variat, fiecare dintre cei care o definesc ncercnd s includ ceea ce este esenial in coninutul i manifestarea procesului. De-a lungul timpului au avut loc numeroase controverse privind natura fenomenului i, de aici , polemici i privind definirea inflaiei. In continuare voi prezenta principalele teorii din domeniul inflaiei, precum i elementele lor definitorii.
TEORIA MONETARIST A INFLAIEI Teoria monetarist a inflaiei, denumit i materialist, a furnizat o analiz critic a fundamentelor macroeconomiei. Polemicile au atins intenitatea maxim la nceputul anilor 70, odat cu apariia a dou articole semnate de Milton Friedman intitulate O schem teoretic a analizei monetare (1970) i Teoria monetar a venitului nominal (1971), precum i in dezbaterile teoretice referitoare la acestea. n plus, la formularea i popularizarea monetarismului, ca teorie macroeconomic, au contribuit i lucrrile urmtorilor autori:
Pagina 3 din 91
K.Brunner (1970), K.Brunner i A.H. Meltzer (1976), A.Meltzer (1977), H.G. Johson (1972), D.E.W. Laidler (1975, 1976, 1981) i M.J. Parkin (1975). In aceste lucrri monetariste rolul central este jucat de explicarea procesului inflaionist. Cu toate ca aceti autori au abordri teoretice diferite, trei ipoteze apar n mod constant n lucrrile lor: 1.inflaia este in esen un fenomen monetar; 2.teoria keyneian , pe care monetaritii o echivaleaz cu o curba impl a lui Phillips , neajustat la ateptri, nu poate explica problema inflaiei, n special accelerarea inflaiei; 3.rata de cretere i accelerarea ofertei de moned explica rata inflaiei i, respectiv, accelerarea inflaiei. Monetarismul (termen lansat de Karl Brunner) dorete s devin ns, mai mult dect o teorie a inflaiei. Monetarismul poate fi privit ca o incercare de a stabili o paradigm teoretic la nivel macroeconomic alternativ la punctul de vedere keyneian. Cum autorii monetaritii nu alctuiesc un grup omogen i cum ei difer, att ca metodologie ct i din punct de vedere al specificitii metodelor, este foarte greu de caracterizat coala de gndire macroeconomic a monetarismului printr-o lista de teoreme general acceptate. Totui, au existat asemenea iniiative din partea mai multor autori , ca de exemplu J.L.Stein in lucrarea Monetarism publicat in 1976, H. Frisde (1977), D.W.Laidler (1981) i in special Th.Majer i alii care au incercat s caracterizeze monetarismul n dousprezece propoziii. Membrii colii monetariste se disting prin acceptarea urmtoarelor patru propoziii : 1.sectorul privat al economiei este inerent stabil. istemul economic revine automat la un echilibru de ocupare deplin in urma unei tulburri ; rata omajului revine la valoarea ei natural 2.orice rat de cretere a ofertei de bani este compatibil cu o ocupare deplin, dei rezult rate ale inflaiei diferite. 3.o modificare a ratei de cretere a ofertei de bani modific mai inti rata creterii economice reale (i, de aici i rata omajului) ; pe termen lung acest efect real dispare i se menine numai o cretere permanent a tendinei ratei inflaiei (teorema acceleraiei). 4.politica activist de gestionare a cererii este respins, fie ea monetar sau fiscal, i se prefera reguli pentru politica monetar pe termen lung sau obiective prestabilite. Postulatul stabilitii nu se afl in mod intmpltor pe primul loc. In esen, teza existenei unui istem economic inerent stabil reprezint o propunere a monetaritilor (deoarece economia de pia se caracterizeaz prin instabilitate i , in consecin, stabilitatea din ipoteza de mai sus nu este dect o propunere aprioric), aa cum remarca
Pagina 4 din 91
A.Leijounhuford in 1976. Stabilitatea pieei ca istem economic este presupusa, nu dovedita. Spre exemplu, se afirm ca piaa muncii tinde mereu spre echilibru , adic rata omajului este egal cu rata natural, care reprezint numai omajul de friciune. Pe baza postulatului stabilitii, monetarismul exclude poibilitatea unui echilibru keynesian de subocupare, caracterizat printr-un exces de ofert de bunuri i for de munc. Astfel, monetarismul trece dincolo de graniele teoriei economice i se caracterizeaz, totodat, ca avnd o doz de ideologie. Acest lucru a fost exprimat de H.G.Johnson in 1972, fcnd referire la postulatul stabilitii. Spre deosebire de aceasta, teoria keynesian arat c economia real este instabil intr-un mod nalt i gestiunea monetar are o relevan i un control redus asupra ei. Opinia adepilor monetariti afirm, in schimb, ca economia real este relativ stabil in mod inerent, dar ca ea poate fi destabilizat de evoluiile monetare care trebuie prin urmare s fie controlate ct mai bine poibil printr-o politic monetar abil. Cea dea doua teorem a monetarismului (care arat c orice cretere a ofertei de bani este compatibil cu o ocupare deplin), poate fi denumit i teoria cantitii pe termen lung. Intr-o stare stabil, in care toate variabilele sunt anticipate corect, rata inflaiei este influenat exclusiv de rata de cretere a ofertei de bani. Ce alte cuvinte, o stare de echilibru in condiiile unui nivel al ocuprii depline este independent de o rat a inflaiei anticipat corect. A treia teorem a monetarismului, mult mai important dect cea menionat anterior, este teoria cantitii pe termen scurt. Aceast teorie susine ca accelerarea ratei de cretere a ofertei de bani (adic o rata mai rapid a cheltuielilor nominale cu bunurile finale) determin, temporar, o suplimentare a ratei cresterii economice reale i, prin urmare, reduce rata omajului. Inflaia rezultat duce la o ajustare a istemului economic. In decursul acestui proces de ajustare, rata creterii economice reale revine la valoarea iniial. Astfel, accelerarea creterii reale obinute printr-o rat mai rapid de cretere a cantitii de bani este doar temporar. Karl Brunner a intitulat acest principiu drept teorema acceleraie. Majoritatea autorilor monetariti, precum Fridman, Brunner, Laidler apeleaz la acest principiu, dar cu particulariti diferite ale modelelor. Totui, per ansamblu, teorema acceleraiei deine un rol central in analizarea procesului de ajustri pe termen scurt. Cea dea patra propoziie acceeptat de adepii monetarismului are ca element central respingerea politicilor monetare i fiscale discreionare. Gestionarea activist a cererii i, politicile compensatorii anticiclice sunt coniderate o surs de instabilitate. Modelul monetarist arat c producia i ocuparea pot fi influenate de politica economic numai intratt inct s determine modificarea de preuri care nu sunt anticipate de agenii economici din
Pagina 5 din 91
sectorul privat. Pe termen lung, efectul acestora asupra variabilelor reale va fi eliminat treptat, dar nivelul mai inalt al preurilor (sau rata inflaiei) se va menine. Monetaritii se indoiesc, de asemenea, c cei care decid politica economic au abilitatea de a prognoza modificrile viitoare ale variabilelor economice relevante i, cu att mai puin, de a prevedea efectul viitor al schimbrilor curente intervenite in instrumentele de politic economic. Problema eseniala a politicii economice este deci inlocuirea politicii economice activiste cu reguli, cum ar fi regula ratei constante de cretere pentru oferta de bani sau reguli de constant pentru politica fiscal. In cadrul monetarismului unii autori fac distincie intre dou coli de monetarism: monetarismul I i monetarismul al II-lea (coala asteptrilor raionale). Adepii monetarismului I sunt de acord cu toate cele patru propoziii menionate anterior, iar adepii celei de a dou coli monetariate sunt de acord doar cu propoziiile 1, 2 i 4. Monetarismul I se intemeiaz pe distincia intre curbele lui Phillips pe termen lung i, respectiv, scurt. Pentru monetaritii de tipul al II-lea nici mcar nu exista o curb a lui Phillips. Principala deosebire dinte cele dou coli este c, in vreme ce monetarismul I accept procese de ajustare pe termen scurt in care piaa bunurilor i piaa muncii pot fi in dezechilibru, monetarismul al II-lea presupune c exist nu numai o tendin ctre echilibru pe termen lung, ci i o serie continu de echilibre. Conform abordrii ateptrilor raionale, propoziia trei (care nu este agreat de adepii acestei coli) a programului monetarist ar trebui sa fie modificat in felul urmtor: politica monetar are efecte reale, dar acestea nu sunt cauzate de componenta imprevizibil a ofertei de bani i, prin urmare, nu pot fi valorificate de o politica economica istematic. In finalul acestei expuneri, pe scurt, a teoriei monetariste referitoare la inflaie, mai trebuie menionat i opinia monetaritilor referitoare la economia deschis.Abordarea monetar a teoriei balanei de pli, dezvoltat in special de B.Mundell i H.G.Johnson se concentreaz asupra modelului unei economii mici, deschise (acest model se poate aplica i in cazul Romniei), conectat la economia mondial prin intermediul balanei de pli. Prin contrast cu teoria monetarist a economiei inchise, acest model accentueaz faptul c o cretere intern a ofertei de bani nu ridic rata intern a inflaiei, dar duce la o deteriorare a balanei de pli.
TEORIA CANTITATIV A INFLAIEI
Pagina 6 din 91
Denumit uneori i teorie clasic sau neoclasic a inflaiei , teoria cantitativ poate fi prezentat sub doua forme: ecuaia tranzaciilor formulat de I.Fisher (1920); ecuaia cererii de bani formulat de coala de la Cambridge. Ecuaia tranzaciilor formulat de Irving Fisher. Fisher a incercat o abordare macroeconomic care s-i dea posibilitatea s formuleze o relaie intre oferta de bani i nivelul general al preurilor. Ecuaia tranzaciilor a servit cutrilor sale, deoarece ea descria o relaie intre oferta de bani (notat cu M) i viteza de rotaie (notat cu V), volumul real al tranzaciilor (notat cu T) i nivelul preurilor (P): P*T=M*V Aceasta relaie are ins anumite limite. In realitate din aceasta identitate nu pot fi trase concluzii suplimentare. Cum fiecrei cumprri i revine o vnzare, valoarea total a vnzrilor (volumul tranzaciilor inmulit cu preul mediu) trebuie, in mod necesar, sa fie egal cu valoarea total a achiziiilor. Aceasta din urm, trebuie, la rndul ei, s fie egal cu oferta existent de bani inmulit cu frecvena medie cu care banii circula intre diferiii deintori. Totui, se poate presupune in continuare, aa cum face i, Fisher, c viteza de circulaie a banilor este determinat de evoluiile instituionale (deciziile luate de organismele abilitate) din sectorul monetar i c ea rmne constant pe termen scurt. V= V , unde: V=viteza de circulaie a banilor V =viteza medie de circulaie a banilor. Se poate, de asemenea, presupune c sectorul real determin volumul tranzaciilor i c acesta este fixat la un nivel prestabilit:
T= T , unde: T=volumul tranzaciilor; T =volumul prestabilit al tranzaciilor.
Pagina 7 din 91
Pe baza acestor presupuneri ecuaia tranzaciilor poate fi interpretat ca determinnd nivelul general al preurilor:
V P= T *M Nivelul preurilor este ridicat , proporional cu oferta de bani M; constanta de proporionalitate este reprezentata de raportul V/T. In literatura de specialitate gim frecvent i o a doua prezentare a ecuaiei tranzaciilor.
P* X = V x *M, unde: P=preul mediu, X =PNN real, V x=viteza de circulaie a venitului
In locul volumului tranzaciilor T , in aceast ultim ecuaie apare produsul naional net real, X . Temeiul acestei inlocuiri constituie presupunerea ca PNN este direct proporional cu volumul real al tranzaciilor. In aceasta relaie, viteza de circulaie a venitului inlocuiete viteza tranzaciilor V din penultima ecuaie. Ecuaia colii de la Cambridge. Spre deosebire de ecuaia lui Fisher, ecuaia specialitilor de la Cambridge utilizeaz o abordare la nivel microeconomic. A.Marshall i A.C.Pigou au adus in discuie urmtoarea problem: Ce determin cantitatea de bani pe care un agent economic ar dori s o dein atunci cnd are nevoie de lichiditi pentru incheierea unei tranzacii? Pentru c banii se afla in concuren cu alte tipuri de plasamente , mprirea averii in bani i alte active financiare este optim numai dac utilitatea marginal a ultimei uniti a cererii de bani este egal cu utilitatea marginal a unei investiii intr-un activ alternativ. Pigou este cel care a implificat i mai mult acesta abordare, presupunnd ca agentul economic nui va modifica relaia existent intre averea sa i volumul tranzaciilor, pe termen scurt.
Pagina 8 din 91
Astfel, cererea de bani a indivizilor poate fi global intr-o cerere macroeconomica de bani, care este direct proporionala cu nivelul mondial al venitului. MD=k*XP, unde: MD=cererea macroeconomic de bani; k=coeficientul cererii de bani; XP=nivelul nominal al venitului. De exemplu, dac gospodriile i firmele dein o cantitate medie de lichiditi care se ridic la dou zecimi din venitul lor nominal, atunci coeficientul optim al cererii de bani k este de 0,2. Dac la funcia cererii de bani adugm una a ofertei de bani i presupunem ca piaa monetar este in stare de echilibru atunci: MD=MS=M, unde: MD=cererea macroeconomic de bani; MS=oferta macroeconomic de bani; M=masa monetar. Se poate stabili i o relaie intre cele doua ecuaii (respectiv intre ecuaia lui Fisher i ecuaia de la Cambridge): 1 M* K =M V X=P X , 1 V X = K , adic unde viteza banilor ca venit este egal cu inversul coeficientului Unde cererii de bani (K). In consecin, ambele ecuaii(ecuaia tranzaciilor i ecuaia cererii de bani) care alctuiesc teoria cantitativ a inflaiei sunt complementare i, totodat, ambele au un rol foarte important in inelegerea mecanismului care genereaz inflaia. 1.1.3 TEORIA MODERN A INFLAIEI
Pagina 9 din 91
Inflaia contemporan reprezint un dezechilibru structural monetaro-real, care exprim existena in circulaie a unei mase monetare ce depete nevoile economiei, fapt ce antreneaz deprecierea banilor neconvertibili in aur, precum i creterea durabil i generalizat a preurilor. Conform definiiei, inflaia reprezint o disfuncie grav intre mrimile economice reale i, cele nominale, monetare. Funcia esenial a banilor, de msurare a valorii bunurilor prin intermediul preurilor este grav perturbat. Masa monetar se gasete intr-o cantitate mai mare dect valoarea bunurilor pe care trebuie sa o exprime. Trebuie menionat totodat i faptul ca nu orice cretere a preurilor este sinonim cu inflaia. Practic, aceasta cretere de preuri trebuie sa fie anormal , foarte puternic, pentru a se constitui drept inflaie. Aceasta inseamn, implicit, c trebuie s raportm creterea la un istem de referin, la un prag admiibil socotit normal. Amplitudinea acestui prag este variabil in spaiu, dar mai ales in timp. Astfel, in secolul trecut se putea emite pretenia stabilitii monetare, gndit in condiiile unei creteri zero a preurilor. In secolul al XX-lea starea de dezechilibru devine constanta evoluiei economice i lumea se obinuiete cu ideea ca echilibru este intmpltor. La nivelul anilor 50 se accepta o cretere anuala a preurilor cuprins intre 1-2%, pentru ca in perioada anilor 60-70, s fie socotit normal o cretere a preurilor de 3-4%. Actualmente acest prag se ridic pn la 5-6%. Din definiie mai rezult i, faptul ca aceast cretere de preuri, ca s fie coniderat inflaie, trebuie s fie durabil. Deci nu intr in discuie o cretere conjunctural, determinat de factori aleatori, intmpltori, sezonieri. O alt caracteristic a inflaiei este acea ca preurile cresc in mod neuniform i, deci, creterea preurilor nu afecteaz in aceiai msura toate bunurile i serviciile existente la un moment dat pe piaa. In ciuda faptului ca preurile cresc neuniform, se poate calcula un indice general de cretere a preurilor.
1.1.4 TIPOLOGIA INFLAIEI
Claificarea inflaiei se poate realiza in funcie de mai multe criterii, astfel: in funcie de modul de fucionare al pieei avem: -inflaie deschis -inflaie reprimat
Pagina 10 din 91
Daca inflaia este deschis, economia de piaa continu practic, s funcioneze ca un mecanism in care preturile sunt fixe. Orice exces de cerere (insuficien a bunurilor sau forei de munc) conduce la o cretere a preurilor i a salariilor. Inflaia reprimat apare atunci cnd controlul guvernamental inpiedic creterea preurilor bunurilor de consum i a salariilor, astfel inct excesul de cerere este doar reprimat, nu i redus. Odat cu indeprtarea controlului guvernamental, trebuie s ne ateptam la creteri de preuri i de salarii. b)in funcie de amploarea procesului inflaionist (adic in funcie de ritmul de cretere al preurilor) exist: inflaie moderat (trtoare) caracterizata prin creterea generalizat a preurilor cu 2-3% anual. Ea este un fenomen fiziologic, de regul, reflexul politicilor de stabilizare. In condiiile acestei forme de inflaie se manifest o mare incredere in moned; agenii economici au tendina s incheie contracte economice pe termen lung fiind convini c preurile bunurilor pe care le vnd i le cumpr vor cunoate evoluii previzibile i moderate. Se manifest totodat o preocupare redus dac plasarea economiilor s se realizeze in active reale sau in titluri. Ca regula general, productivitatea muncii cunoate evoluii ascendente pe fondul unor anticipri pozitive din partea agenilor economici. inflaia galopant; este cea care conduce la dublarea preurilor in decurs de un an, expreie i surs a unor mari dezechilibre de economie. Prezena unei astfel de inflaii, impune indexarea contractelor cu indicele preurilor sau printr-o valut coniderat stabil. Moneda naional cunoate o pierdere rapid a valorii sale economice (a puterii de cumprare); rata dobnzii creste rapid; viteza de rotaie a banilor se accelereaz, posesorii acestora ajungnd sa pstreze asupra lor strintate. hiperinflaia este caracterizata prin creteri ameitoare al preurilor; cererea de moned naional scade coniderabil deoarece exista o neincredere aproape total in puterea sa ; o parte foarte important a tranzaciilor se efectueaz sub forma unei troc modern (barter1 ) sau in moneda alternativ. Preurile devin deosebit de instabile, iar salariul real unei persoane se reduce lunar cu aproximativ 30%. P. Cagan definete inflaia care se manifesta sub aceasta form ( adic hiperinflaia) drept o stare in care nivelul general al preurilor crete cu peste 50% lunar.
1
doar cantitatea de moneda strict necesar
tranzaciilor cotidiene; o parte din economii prsesc economia naionala fiind plasate in
Barterul reprezint o compensaie global, realizat la nivel de grupe de intreprinderi sau ageni economici individuali, apartinnd uneia sau mai multor ramuri economice. In aceste tipuri de contracte nu exist un suport financiar bazat pe mecanismul instrumentelor si mijloacelor de plat obinuite in practica economic.
Pagina 11 din 91
c)in funcie de cauzele inflaiei putem distinge: -inflaie prin costuri; -inflaie prin cerere; -inflaie structural. Datorita importantei deosebite pe care o prezint aceasta ultima claificare, ea va fi dezvoltat pe parcursul urmtorului subcapitol.
CAUZELE APARIIEI INFLAIEI
Fenomen economic deosebit de complex i cuprinztor, inflaia a generat o ampl dezbatere intre economiti. In prezent nu exista o teorie general acceptat a inflaiei, cauzele care genereaz acest proces economic putnd fi de ordin economic, pihologic, social-politic, intern sau extern, incluse prin relaiile economice internaionale i al creterii interdependenelor dintre economiile naionale. Anumite procese inflaioniste provin din partea cererii, altele, din partea ofertei. P. Samuelson spunea referitor la aceste procese ca trstura caracteristic esenial a inflaiei moderne este c ele au o dinamic intern i c sunt greu de oprit dup ce s-au declanat. Este vorba in acest caz de aceea ce specialitii numesc inflaia inerial, anticipat sau fundamental, adic acea rata a inflaiei pe care agenii economici o anticipeaz i o iau in calcul atunci cnd incheie contracte i acorduri oficiale. Integrat in acest mod, in aciunile i comportamentele agenilor economici, instituiilor i populaiei, rata inflaiei anticipate poate fi un punct de reper pentru rata inflaiei efective in viitor, care are tendina s dureze att timp ct un oc o face s creasc sau s se diminueze. Din punctul de vedere al cauzelor generatoare de inflaie putem evidenia urmtoarele tipuri de inflaie: -inflaie prin cerere; -inflaie prin costuri; -inflaie structural.
INFLAIA PRIN CERERE

Pagina 12 din 91
Inflaia prin cerere are la baz creterea cererii globale (sub forma unui oc sau in mod treptat) in faa creia oferta este inelastic sau indiferent. In figura nr. 1, INFLAIA PRIN CERERE se poate observa c prin creterea cererii sub impactul unui oc, preul i cantitatea de echilibru sporesc (de la Po, PNBo la P1, PNB1) ca expreie a modificrii echilibrului (de la E0 la E1) care se adapteaz att prin cantiti ct i prin preuri.
Figura nr.1. inflaia prin cerere
Acest tip de inflaie a fost pus in eviden de adepii teoriei cantitative a banilor , variaia procentual a masei monetare fiind egal cu masa variailor procentuale a cantitilor oferite i preurilor, conform relaiei: M = Q + P , unde: M =variaia procentual a masei monetare;
Pagina 13 din 91
Q =variaia procentual a cantitii oferite (sau PNB , PIB ); P =variaia preurilor.
Premisa inflaiei este ca masa monetar s creasc mai repede dect PNB sau PIB, adic oferta de moned i veniturile agenilor economici cresc mai intens dect oferta de bunuri economice. Pentru a avea loc procesul inflaionist este necesar att creterea generalizat a preurilor ct i creterea in timp (de durat) a acestora. Pentru a se realiza creterea de durat a fenomenului inprejurrile sunt multiple. Ele in mai inti de mecanisme intenionate de a crea in mod repetat mai multa moned dect nevoile circulaiei, graie fluxului de metale preioase, tiprirea unui volum exagerat de bancnote, politica monetar expansiv a bncii centrale s.a.m.d., neinsoite de creterea corespunztoare a ofertei. In toate ituaiile menionate este generata cerere salarial suplimentar, in exces, iar majorarea preurilor este soluia imediat pentru echilibrarea pieelor. Acest mecanism direct in declanarea inflaiei este insoit de altul, indirect, relevat de ctre Marshall, Keynes i Friedman. Dup acetia, intre creterea masei monetare i a cererii normale se interpune scderea ratei dobnzii care explic de ce prima o declaneaz pe cea de a doua. De exemplu, dac Banca Naional cumpr bilete de tezaur sau alte titluri de pe pia, particularii i bncile vor deine mai multe lichiditi; in mod natural, cursul titlurilor va crete iar rata dobnzii se reduce, ceea ce i incit s achiziioneze alte active reale (pentru c cele financiare s-au scumpit), fapt ce poate stimula producia de bunuri reale fizice. Elasticitatea produciei, in special cea de bunuri durabile i de capital, este decisiv pentru instalarea strii de inflaie. Dac oferta este elastic cu cererea, atunci mecanismul indirect nu declaneaz inflaia. Dac elasticitatea produciei de bunuri durabile i de capital este inelastic (pentru c intreprinztorii nu au poibilitatea de a spori oferta) procesul inflaionist, prin mecanismul indirect, este declanat i se autointreine. Important pentru declanarea sau nedeclanarea procesului inflaionist este i categoria de ageni economici in poseia cruia ajunge excesul de mas monetar pus in circulaie. Dac sporul de mas monetar ajunge in principal la productori, investiiile sunt stimulate, crete produsul global, iar poibilitile procesului inflaionist se diminueaz. Atunci cnd sporul de mas monetar ajunge in special la consumatori i speculatori, crete
Pagina 14 din 91
cererea de satisfctori i de active financiare i monetare, iar efectul de cretere a preurilor este preponderent i procesul inflaionist se declaneaz cu intenitate. INFLAIA PRIN COSTURI
Inflaia prin costuri se fundamenteaz pe legturile care exist intre nivelul costurilor, comportamentul agenilor economici i eficiena utilizrii factorilor de producie. Ipoteza de la care pornete analiza o reprezint faptul c costurile unitare primesc un impuls de cretere. Acest impuls de cretere poate fi generat de: -deprecierea cursului de schimb al monedei naionale; ceea ce duce la scumpirea factorilor de producie din import, favoriznd creterea IPC i a bunurilor cu ajutorul factorilor de producie importai; -pierderea sau restrngerea unor piee de desfacere, ceea ce conduce la majorarea costului mediu fix; -atragerea in circuitul economic a unor factori de producie mai mari, ai cror preuri sunt superioare in raport cu productivitatea marginal ca urmare a unor proaste alocri de resurse; -existena deja a unui proces inflaionist care determin revendicri din partea indicatelor i patronatelor pentru a-i conserva veniturile reale, ceea ce necesit creterea veniturilor nominale (salarii, rente, dobnzi, impozite i taxe etc), soldate cu majorarea costurilor unitare.
Sporuri de venituri Cresteri de preturi
1 4 3 2
Inflatie Majorarea costurilor unitare
Figura nr.2. Creterea costurilor i inflaia
Pagina 15 din 91
Pe pieele concureniale sau neconcureniale majorarea costului mediu i marginal, conduce la restrngerea ofertei, att a celei individuale (a industriei) ct i a celei agregate. Aceasta se intmpl pentru c, dac preul factorilor de producie crete, cu resursele bneti disponibile, agenii economici vor putea achiziiona cantitii mai mici de factori de producie pe baza crora aigur oferta agregat. In felul acesta, pe baza resurselor bneti reale, produsul efectiv coboar sub cel potenial, ceea ce rupe echilibrul dintre cererea agregat i oferta agregat. Drept urmare, curba ofertei agregate se deplaseaz spre stnga, cea ce duce la un echilibru nou (E1) caracterizat prin PNB efectiv mai mic i preuri de pia mai mari.
Figura nr.3. Inflaia prin costuri
Inflaia prin costuri poate aprea i ca urmare a politicii guvernamentale, cnd puterea este interesat s menin o cerere inalt, practicnd politici monetare i fiscale expanive. In acest fel se poate ivi ituaia ca cererea global, care este susinut artificial de ctre autoriti s sporeasc producia potenial, ceea ce duce la reacii inflaioniste care in condiiile
Pagina 16 din 91
ocuprii depline a factorilor de producie, in special forei de munc, se soldeaz cu creteri salariale, ceea ce conduce la creteri de costuri, apoi de preuri, i acest ciclu putnduse repeta la infinit. ituaia de mai sus mai este cunoscuta in literatura de specialitate i ca spirala inflaionist preuri-salarii.
1.2.3 INFLAIA STRUCTURAL
Inflaia structural presupune o ituaie grav din economie, in care cererea i oferta se modific in sens contrar; ca regul, cererea agregat crete, iar oferta agregat scade. Ea reprezint att o continuare intre inflaia prin cerere i cea prin costuri, dar are i unele elemente componente specifice: existena unor puternice structuri monopoliste , de oligopol i administrativ birocratice, care au capacitatea de a stimula unele componente ale cererii globale, concomitent cu reducerea unor elemente ale ofertei globale. Inflaia structural poate s provin i din anticiprile incorecte asupra structurii viitoare a cererii, cea ce genereaz neconcordan intre structura material a cererii i cea a ofertei. La bunurile la care cererea agregat este mai mare dect oferta se va declana o tendin de cretere a preurilor, care, prin mecanismele specifice de autointreinere, se generalizeaz la intregul nivel al economiei naionale. Cererea excendent poate proveni de la factorii guvernamentali, angajai particulari sau fie de natur extern.
Pagina 17 din 91
Figura nr.4. Inflaia structural
Atunci cnd intervin ocuri asupra, cererii i ofertei agregate inflaia tinde s ramn constant. Pe termen scurt, evoluia procesului inflaionist este influenat de relaia dintre dinamica cererii globale i cea a ofertei globale. Ca regul general, cererea este mai sensibil la creteri (elastic la factorii creterii) i inelastic la scdere, in timp ce oferta este elastic la scdere i inelastic in faa majoritii factorilor de cretere.
EFECTELE I COMBATEREA INFLAIEI
Efectele inflaiei difer de la o perioad la alta, in funcie de forma i, intenitatea procesului inflaionist, de politicile economice promovate de instituii mputernicite, ca i de capacitatea guvernelor de a cunoate i controla acest proces.
1.3.1 PRINCIPALELE EFECTE ALE INFLAIEI
Pagina 18 din 91
Un prim efect, care are fapt generator inflaia, const in diminuarea puterii de cumprare a monedei, proces ce afecteaz in mod diferit i neegal agenii economici. Prin deprecierea banilor se elimin o parte a resurselor materiale acumulate i, in acest fel, se asigur foloirea la o rat diminuat a capacitilor din cadrul circuitului economic. Inflaia deblocheaz (sau in unele cazuri poate bloca) mecanismul economic. Eliminnd unitile parazit sau capacitile uzate moral, procesul inflaionist favorizeaz adaptarea unitilor rmase la exigentele impuse de progresul tehnic i mecanismele economiei de pia. Inflaia redistribuie avuiile existente i schimb sensurile utilizrii lor; ea favorizeaz inclinaia spre consum i pe debitori i restricioneaz inclinaia spre economii i pe creditori. In acest fel, procesul antreneaz fuga de lichiditi i preferina exagerata pentru plasamente in bunuri de folosin indelungat, neproductive. In condiiile unei deprecierii inflaioniste a bunurilor (egala sau mai mare dect rata real a dobnzii) cei care-i desfaoar activitatea cu resurse mprumutate ajung s foloseasc aceste credite in mod gratuit. Restituirea creditelor se realizeaz in bani devalorizai dup ce s-a incasat un beneficiu real. In aceiai termeni, se pune i problema inprumuturilor de stat, populaia care a creditat statul rmnnd cu obligaiunile de stat devalorizate. Inflaia indeprteaz din circuitul activ o parte important a masei monetare, concomitent cu scderea puterii de cumprare a banilor. Acest efect se constat numai in termeni reali, deoarece nominal are loc o cretere a cantitii de bani la populaie. Ca i receiunea economic, inflaia pune de acord capacitile de producie existente cu nevoile reale de consum. Ea realizeaz acest lucru prin presiunea permanent pe care o exercit, in avans, asupra resurselor. Specialitii susin c hiperinflaia (ituaie in care s-a aflat i ara noastr) cu trecut cresctor i de durat, dac este insuficient controlata reprezint un factor care poate duce la dezorganizarea intregii economii. Hiperinflaia viciaz corelaiile dintre preurile diferitelor mrfuri, ingreunnd poibilitatea efecturii calculelor de eficien i rentabilitate.
1.3.2 MODEL DE NLTURARE A INFLAIEI
Pagina 19 din 91
Atunci cnd o inflaie s-a manifestat sau continu s se manifeste pentru un timp indelungat se pune problema dac poate fi vreodat redus fr a intmpina dificulti majore sub forma pierderii locurilor de munc sau a scderii produciei. Ipoteza de la care pornete o astfel de analiz de combatere a inflaiei este urmtoarea: inflaia este continu (in condiiile in care venitul actual este mai mare dect nivelul su potenial); inflaia a continuat pentru un timp i oamenii se ateapt ca ea s continue. Aceast meninere cu fermitate a ateptrilor unei continuri a ratei curente a inflaiei este cea care conduce la conceptul unei inflaii peristente. S presupunem c n acest caz ca banca central decide s reduc rata inflaiei, reducnd rata sa de validare monetar. Evenimentele care vor urma unei astfel de decizii se inscriu in trei etape: Etapa I Prima faza a politicii antiinflaioniste const in incetinirea ratei expaniunii monetare sub rata cuvenit a inflaiei. Etapa a II-a Stagflaia. Principalul efort al guvernului in aceast etap l constituie reducerea omajului pn cnd acesta atinge rata natural, iar preurile s fie stabile. De multe ori ins, in loc s se intre in limita omajului natural i a preurilor stabile, economiile tind s supraliciteze i s intre intr-un decalaj receionist. Motivul principal al acestei supralicitri este c salariile nu depind doar de cererea excesiv curent ci i de ateptrile inflaioniste. Ateptrile pot determina ca inflaia sa periste dup ce cauzele ei iniiale au fost inlturate. Ceea ce iniial a fost o inflaie prin cerere, rezultnd dintr-un decalaj inflaionist, devine o inflaie pur ateptat, alimentat pe de alt parte i din convingerea populaiei c inflaia va continua. Faza de stagflaie se caracterizeaz prin faptul c economia cu toate c inregistreaz un decalaj receionist, nivelul preurilor continu s creasc. Etapa a III-a Recuperarea. Faza final, este reintoarcerea la o ituaie de ocupare deplin. Atunci cnd economia ajunge, in cele din urm, la sfritul fazei de stagflaie, ituaia este aceeai ca i cum economia ar fi fost lovit de un oc izolat al ofertei agregate. Acei economiti care sunt preocupai in legtur cu ateptrile c salariile i preurile s scad se tem ca procesul va dura un timp foarte indelungat. Cei care-i pun problema accelerri temporare a expaniunii monetare se tem ca ateptrile de inflaie pot fi reinviate atunci cnd banca central crete emisiunea monetar. Dac ateptrile inflaioniste sunt reinviate, banca central va avea de fcut o opiune pentru care nu este deloc invidiat. Fie
Pagina 20 din 91
trebuie s permit ca o noua receiune sever s sparg aceste ateptri inflaioniste, fie, trebuie s valideze inflaia pentru a reduce omajul. In acest din urma caz, revenim acolo de unde a inceput o inflaie validat.
1.3.3 INDEXAREA VENITURILOR
Indexarea salariilor i a altor categorii de venituri reprezint tot o component a politicii antiinflaioniste, avnd ca obiectiv compensarea puterii de cumprare pe care au pierdut-o salariaii i alte categorii de persoane cu venituri fixe. Indexarea reprezint o tehnic ce permite evoluia (creterea) veniturilor in funcie de creterea preurilor pentru a influena puterea de cumprare a acestor venituri. Dup procentul cu care sunt indexate veniturile distingem: -indexare total (veniturile sunt indexate cu acelai procent cu care a crescut rata inflaiei); -indexarea parial (veniturile sunt indexate cu un procent inferior fa de rata inflaiei). In perioada imediat urmtoare revoluiei din decembrie 1989 i pn spre finalul anului 1991, salariaii mai erau protejai mpotriva efectelor negative ale inflaiei i de compensaiile fixe de care beneficiau. Acordarea de compensaii fixe a constituit suportul principal de cretere a veniturilor provenite din salarii in perioada octombrie 90 (cnd a avut loc prima liberalizare a preurilor) iunie 91. Ulterior aceast ituaie s-a modificat pentru c s-a trecut la negocierea salariilor dar, practicarea compensaiilor fixe s-a meninut, intr-o anumit msur. Totui, n condiiile economice specifice ale Romniei i a evoluiei procesului inflaionist, s-a ajuns la concluzia c nu era necesar meninerea acordii de compensaii fixe i c trebuie s se treac la indexarea curent a salariilor. Unul din principalele motive pentru sprijinul acestei idei era constituit din faptul c gospodriile i optimizeaz ingure alocarea veniturilor pentru achiziionarea bunurilor i serviciilor necesare, i, in consecin, nu era necesar s se acorde compensaii fixe pentru anumite bunuri i s se recurg la indexarea veniturilor pentru altele deoarece orice gospodrie i aloca resursele monetare in funcie de consecinele ei specifice i nu de destinaiile stabilite la nivel central, n mod arbitrar.
Pagina 21 din 91
CAPITOLUL 2 ELEMENTE ESENIALE PENTRU ANALIZA PROCESULUI INFLAIONIST
2.1 CURBA LUI PHILLIPS
Teoria modern a inflaiei a fost influenat intr-o msur deosebit de apariia modelului curbei lui Phillips, iar mai trziu de criticile aduse acestei curbe. Pe parcursul existentei aceste curbe se pot distinge trei etape importante: a)formarea noiunii de ctre Phillips i Lipsey2, care a avut ca punct de pornire presupunerea c intre rata omajului exist o relaie stabil, invers proporional; b)diferena dintre curba lui Phillips pe termen scurt i cea pe termen lung (diferena este demonstrat de ctre Milton Friedman i E.Phelps prin teoria ratei naturale a omajului); c)critica adus curbei lui Phillips de ctre adepii colii ateptrilor raionale, care coniderau ca nu exist nici o form istematic de compunere intre inflaie i omaj.
2.1.1 CURBA INIIAL A LUI PHILLIPS
n 1952, A.W.Phillips a revoluionat teoria modern a inflaiei printr-un articol, consacrat relaiei dintre variaia salariilor i rata omajului. Aceast relaie a fost dedus din analiza celor doua variabile (omajul i salariile) pe o perioada de peste 50 de ani, mai precis intre anii 1861-1913, in Marea Britanie. Phillips, pe baza relaiei de mai sus (care este de forma neliniar, negativ), a dedus ca aceasta se potrivete perfect urmtorului interval de timp, adic perioadei 1913-1957. Conform funciei, rata de cretere a salariilor scade pe msura ce crete rata omajului.
Richard Lipsey este cel care in 1960 a propus o relaie asemntoare cu cea a lui Phillips dar de forma linear (relaia lui Phillips era una nelineara)
Pagina 22 din 91
Figura nr.5. Curba iniial a lui Phillips
Unde: U=rata omajului (in procente) W=rata de variaie a salariilor (in procente) Curba de mai sus ne relev doua aspecte foarte importante: a)cnd rata omajului este de 5,5% salariile staioneaz (W=0) b)Phillips a dedus de asemenea c atunci cnd rata omajului scade salariile cresc mai repede, iar atunci cnd rata omajului are tendina de cretere, salariile cresc mai lent.
Pagina 23 din 91
Figura nr.6. Curba lui Phillips
Pe parcursul cercetrilor sale, Phillips nu a urmrit ca relaia mai sus menionat (dntre rata omajului i rata de cretere a salariilor), s fie negativ, ci mai degrab el a fost atras de girea unei relaii care s fie stabil. n figura nr.6 se poate observa ca unei valori a ratei omajului (notat cu u), i corespunde dou valori ale ratei de variaie a salariilor (w). Ratei omajului i corespunde dou puncte care reprezint, pe de o parte, rata inflaiei prin salarii reprezentat de RB care se datoreaz scderii ratei omajului (cnd cererea de fora de munc are un ritm ascendent), iar pe de alt parte, rata inflaiei prin salarii RX care apare cnd rata omajului crete (cererea de fora de munc n acest caz se reduce). Rezult c rata de cretere a salariilor nu depinde numai de rata omajului, de nivelul excesului de cerere, dar i de variaia acestui nivel. Phillips spunea n 1958 c la orice nivel al omajului exist o tendina clar a ritmului de variaie a ratei salariilor de a se itua deasupra nivelului mediu, atunci cnd omajul descrete in perioada de avnt economic, i sub nivelul mediu, cnd omajul crete in perioada de declin a ciclului economic.
Pagina 24 din 91
Curba lui A.Phillips a fost construit pe baza unor date reale (ituaia din Marea Britanie de la inceputul secolului nostru i sfritul secolului trecut) i a constituit un model ce incerca sa explice ceea ce nu reuise teoria economic, i anume: de ce nivelul salariilor are tendina continua de cretere. Cel care a incercat s teoretizeze acest model empiric a fost R.G.Lipsey.
2.1.2 MODELUL LUI R.G.LIPSEY
Lipsey pornete in alctuirea modelului su de la curba original a lui Phillips, dar i cu ipoteza unei piee, unice a forei de munc (adic istemul unei cereri i oferte pe o pia unic). Lipsey, in modelul su ignor faptul c fiecare pia de munc, (fie ea la nivel naional, regional sau la nivel de ramur economic) are propriile sale caracteristici. Totodat, Lipsey a utilizat in modelul su salariul nominal, spre deosebire de teoria economic care conider c cererea i oferta de pe piaa muncii sunt funcii ale salariului real.
Pagina 25 din 91
Figura nr.7. Modelul lui R.G.Lipsey
ND=cererea de for de munca NS=oferta de for de munca In figura nr.7 se poate observa c cererea de for de munc (notat cu ND) i respectiv oferta de for de munc (NS) reprezint funcii liniare ale salariului nominal. Piaa forei de munc se afl echilibru atunci cnd ND i NS inregistreaz aceiai valoare (punctul A). Atunci cnd diferena dintre ND i NS este zero, rata de variaie a salariilor nominale este considerat nul. Pe pia, oferta de for de munc este alctuit din numrul persoanelor angajate i numrul celor fr loc de munc: ND=N+U, unde: N=numrul celor angajai; U=numrul omerilor. Numrul de salariai plus numrul locurilor de munc vacante alctuiesc cererea de for de munc. NS=N+V, unde: V=numrul locurilor de munc vacante. Excesul de cerere de for de munc este reprezentat de diferena dintre numrul posturilor vacante i numrul omerilor. X=NS-ND, unde: X=excesul de cerere de for de munc. X=N+V-N-U=V-U n ipoteza c fora de munc va deveni mai numeroas (vezi figura nr.7), de exemplu de la ND la N1D), un motiv constituind-l faptul c se ateapt o cretere a veniturilor, atunci excesul de cerere de munc, reprezentat de segmentul AB, apare pentru nivelul curent al salariului nominal (W0). In practica macroeconomic nivelul salariilor crete (de la W0 la W1) odat cu creterea gradului de ocupare a forei de munc. Lipsey a extrapolat curba lui Phillips asupra pieei forei de munc cu ajutorul a dou funcii: funcia de ajustare a salariilor (care reprezint o relaie intre excesul de cerere de for de munc i variaia salariilor nominale); funcia X-U, care este o relaie negativ intre excesul de cerere de for de munc i rata omajului.
Pagina 26 din 91
2.1.2.1 FUNCIA DE AJUSTARE A SALARIILOR
Funcia de ajustare a salariilor arat c rata de variaie a nivelului salariilor este determinat de diferena dintre cerere i ofert, cu alte cuvinte de excesul de cerere de for de munca:
N
X=
N
S
, unde:
X=excesul de cerere de for de munc ND=cererea planificat de for de munc NS=oferta planificat de for de munc. Cu ct cererea depete mai mult oferta, cu att nivelul salariilor va crete mai repede. Dac ns exist un raport de egalitate intre cererea de fora de munc i oferta de for de munc, nivelul salariului nominal va rmne constant.
Figura nr.8. Funcia de ajustare a salariilor Astfel, funcia de ajustare a salariilor este: dW W= W
Dw/w
N
W=k.
N
S
sau altfel spus variaia nivelului salariilor nominale este direct proporional cu C excesul de cerere de for de munc. In figura nr.8, un exces de cerere de for de munc produce o variaie relativ AC a salariilor nominale. In vreme ce nivelul salariilor i variaia acestuia sunt observabile pe cale
X=NDNS/NS
Pagina 27 din 91
empiric, excesul de cerere de for de munc ND-NS reprezint o diferen intre dou mrimi planificate, care nu pot fi observate statistic, in mod direct. Pentru a aproxima excesul de cerere de for de munc a fost necesar introducerea unei relaii ajuttoare, pe care R.G.Lipsey a obinut-o facnd legtura intre excesul de cerere de for de munc i rata omajului.
2.1.2.2 FUNCIA X-U
Alturi de funcia de ajustare a salariilor, Lipsey a stabilit i o relaie negativ intre excesul de cerere de for de munc(X) i rata omajului (u).
Figura nr.9. Funcia X-U Uf=nivel funcional al omajului
Pagina 28 din 91
In concepia lui Lipsey lipsa excesului de cerere presupune un numr al omerilor egal cu cel al locurilor de munc vacante i, astfel curba x-u intersecteaz axa OU(abscisa din figura nr.9) intr-un punct Uf, care este echivalent cu un exces al cererii egal cu zero (nul). Dac cunoatem acest punct (este vorba de Uf), Lipsey era de prere c o cretere a excesului de cerere de for de munc va genera o scdere a omajului (u) i c o cretere a excesului de ofert de for de munc va conduce la majorarea ratei omajului. Din combinarea celor dou funcii (funcia de ajustare a salariilor i relaia x-u), rezult o curb specific a lui Phillips, care se refer la o pia individual a forei de munc. Conform modelului Phillips-Lipsey, rata inflaiei prin salarii se explic prin excesul de cerere de pe piaa forei de munc.
2.1.3 CURBA LUI PHILLIPS N TIMP
Milton Friedman i Phelps sunt primii economiti care au manifestat neincredere la adresa curbei lui Phillips. Ei i-au pus intrebarea dac aceasta curb reprezint o relaie stabil att pe termen lung dar i pe termen scurt. Totodat Friedman critic interpretarea dat de Lipsey curbei lui Phillips, in special datorit faptului c Lipsey nu a luat in calcul ateptrile inflaioniste. Phelps i Fiedman artau c orice punct luat de pe curba lui Phillips determin o anumit rat de inflaie, dar dac rata anticipat a inflaiei se va schimba, acest lucru va conduce la modificarea curbei lui Phillips. Orice rat a inflaiei actuale, mai ridicat, va determina peste o perioad relativ lung de timp, o rat mult mai ridicat a inflaiei ateptate i in acest mod curba lui Phillips va avea o tendin de urcare ce va mpiedica orice compensare intre inflaie i omaj pe termen lung (vezi figura nr.11). In contextul celor afirmate mai sus Phelps declara: dac se atept o cretere general a preurilor de 4% pe an, de ce ar fi rata asociat omajului mai sczut sau mai ridicat dect cea care ar exista dac s-ar atepta o stabilitate a preurilor viitoare, iar cererea global s-ar comporta de o manier care s determine preuri medii stabile?. Dei nu neag existena unei curbe pe termen scurt Friedman i Phelps susin c acesta se modific odat ce se schimb rata anticipat a inflaiei.
Pagina 29 din 91
Figura nr.10. Curba lui Phillips n timp
In figura de mai sus se evideniaz mai multe curbe ale lui Phillips, ingura diferena dintre ele constnd in faptul c fiecare este trasat pe baza unei rate a inflaiei anticipate diferite (respectiv pentru 0%, 1%, 2% i 3%). Conform opiniei celor doi economiti (Friedman i Phelps) tocmai din acest motiv ecuaia ce d curba lui Phillips trebuie s arate astfel: r=f(u)+r*, unde: r=rata inflaiei u=rata omajului r*=rata anticipat a omajului Din datele de mai sus se pot extrage urmtoarele concluzii: -curba lui Phillips se modific de fiecare dat, odat cu rata anticipat a inflaiei; -orice schimbare a ratei anticipate a inflaiei are drept urmare deplasarea curbei lui Phillips ascendent (dac rata inflaiei ateptate crete) i descendent (dac rata inflaiei anticipate inregistreaz o scdere).
2.1.4 INOVAIILE ADUSE DE SAMUELSON I SOLOW CURBEI LUI PHILLIPS
Pagina 30 din 91
P.Samuelson i R.Solow au publicat in 1960 o lucrare care a adus curbei lui Phillips o imens popularizare. Aceti doi autori au incercat in primul rnd s demonstreze importana conceptului teoretic de curb a lui Phillips pentru politica economic a unei ri. Specificul tratrii curbei lui Phillips de ctre Samuelson i Solow deriv din urmtoarele motive: a)curba iniial a lui Phillips (care reprezint o relaie intre rata omajului i rata de variaie a salariilor) a fost modificat, astfel inct, ea a devenit o relaie intre rata omajului i rata inflaiei. b)Samuelson i Solow au transformat conceptul teoretic intr-un instrument de politic economic care permitea realizarea de programe guvernamentale ce puteau combina, alternativ, rate ale omajului cu rate ale inflaiei. Dup apariia lucrrii celor doi specialiti, aceast formulare a curbei lui Phillips (ca relaie intre inflaie i rata omajului) a ajuns s aibe prioritate in dezbaterile ce aveau aceast tem, ca i n cercetrile ulterioare. Exist ins o relaie intre formulrile lui Phillips-Lipsey i ale lui Samuelson-Solow privind curba lui Phillips, care este dat de o formul a marjei de profit inclus in pre. Agenii economici i determin preurile de vnzare ale produselor lor cu ajutorul unui adaos fix, calculat de baza costurilor efective pe unitatea de munc depus (acest adaos include marfa de profit obinuit la nivel de ramur precum i un coeficient care s remunereze deprecierea capitalului fix): WN P=(1+a) X , unde: P=preul produsului (sau nivelul preului) W=nivelul salariului nominal; N=numr de salariai; X=nivelul produciei efective WN W = X A =costul pe unitatea de munc a=adaos Dup logaritmare i derivare rezulta: log P=log (1+a)+log W-log A dP dW dA = P W A sau r = W , unde: r=rata inflaiei
Pagina 31 din 91
W=rata de cretere a salariilor nominale
=rata de cretere a productivitii muncii

Din modul de formare a preului se deduce ca rata inflaiei este egal cu diferena dintre rata de cretere a salariilor nominale i rata de cretere a productivitii muncii. In continuarea demonstraiei lor, Samuelson i Solow, presupun c, curba lui Phillips se mai poate scrie sub urmtoarea forma: W=r*+bu-1+ , b>0 0 1, unde: r*=rata anticipat a inflaiei. Rata de variaie a salariilor nominale W (exprimat in procente) depinde de rata ateptat a inflaiei (r*), de gradul de preiune al cererii (notat cu u-1) i de rata de cretere a productivitii muncii ( ). Din penultimele dou relaii se obine curba lui Phillips, modificat de Samuelson i Solow: r=r*+bu-1-(1- ) Aceasta ultim formul ne permite s concluzionm c rata inflaiei(r) este determinat de preiunea exercitat de cerere asupra pieei muncii (bu-1), de rata ateptat a inflaiei(r*) i de termenul (1- ) , care arat partea din cretere a productivitii muncii ce nu se transfer asupra muncitorilor sub forma unor creteri salariale. Cu ct aceast component a productivitii muncii este mai ridicat, cu att este mai sczut rata inflaiei. In acelai timp, Samuelson i Solow, au dorit transformarea curbei lui Phillips dintr-o teorie economic, intr-un instrument de politic economic. Astfel, n opinia lor, fiecare punct de pe curba lui Phillips putea fi interpretat ca o varianta poibila a politicii economice dus de guvern. Intre punctele A i B (vezi figura nr.11) de pe curba R a lui Phillips se manifest o relaie invers proporional intre ratele omajului i ale inflaiei. Cu alte cuvinte se poate obine o inflaie mai sczut in schimbul unui omaj mai ridicat, sau se poate realiza un omaj mai sczut, dar in acest caz inflaia va cunoate un trend ascendent.
Pagina 32 din 91
Figura nr.11. Curba lui Phillips
Spre exemplu, plecm de la ipoteza c o perioad relativ indelungat de timp preurile au crescut cu 4% anual i c rata omajului s-a meninut in jur de 7,5%. Guvernul conidernd ca aceasta rat a omajului este ridicat incearc s o reduc prin stimularea cererii, cum ar fi, de exemplu, creterea deficitului bugetar finanat printr-o cretere a ofertei de bani. Modelul macroeconomic este al ocuprii, care are att efecte reale, ct i efecte inflaioniste, astfel inct creterea cererii globale nu numai c reduce rata omajului dar i sporete rata inflaiei. 2.2 MODELUL ECONOMIC AL LUI J.M.KEYNES In esen modelul elaborat de J.M.Keynes se compune din trei categorii de elemente i anume: 1.variabilele, care constau fie dintr-o serie de indicatori economici (cum ar fi venitul naional, cerere, ofert, consum, economie, investiii globale etc), fie din rata lor sau raportul dintre dou categorii (inclinaia spre consum, rata dobnzii etc).
Pagina 33 din 91
2.relaiile dintre variabile care sunt redate cu ajutorul unor ecuaii sau inegaliti, precum i, interdependena dintre ele redat cu ajutorul unor funcii (funcia ocuprii, funcia ofertei, funcia investiiilor etc). 3.parametrul investiional multiplicator (K) cu ajutorul cruia se exprim gradul de intenitate. Pentru inelegerea demonstraiei lui Keynes se impune prezentarea amnunit a elementelor ce fac parte din modulul su. 2.2.1 Variabilele Variabilele la care se refera Keynes sunt de 2 feluri: variabile endogene (sau determinate) i variabile exogene (sau determinante). a)variabilele endogene sunt indicatori globali sau agregai care caracterizeaz nivelul activitii economice la scara economiei naionale i anume: -preul global de oferta a produciei realizat (Z); -cererea efectiv de mrfuri (D) sau volumul total de incasri obinute de intreprinztori din vnzarea mrfurilor; aceast cerere efectiv de mrfuri se compune din dou pri: cererea de bunuri de consum final sau individual (D1) i cererea de bunuri destinate investiiilor (D2); -venitul global (y) -consumul final global (C) -economiile (S) sau partea din venitul global (Y) care rmne dup scderea consumului final global (C) S=Y-C -investiiile globale (I) -volumul foloirii minii de lucru sau al ocuprii (N sau E) Cea mai important dintre variabilele endogene pentru funcionarea economiei de pia este cererea efectiv de mrfuri (D) deoarece in funcie de nivelul i modificarea ei depinde modificarea celorlalte variabile. b)variabilele exogene constau intr-o serie de proporii (rate) date, cu privire la comportamentul agenilor economiei, att in calitate de consumatori (inclinaia spre consum), ct i in calitate de intreprinztori. Variabilele exogene foloite de Keynes sunt in numr de trei: -inclinaia spre consum, privit ca raport intre consum i venit (C/Y) sau direct, sporul de consum i sporul de venit (inclinaia marginal spre consum C=DC(DY), cu reversul ei inclinaia spre economie, in expreie medie (S/Y) sau sub form marginal (n=DS/DY).
Pagina 34 din 91
-eficienta marginal a capitatului, sau procentul de profit obinut cu ultima investiie. -rata dobnzii. 2.2.2 Relaiile dintre variabile Relaiile dintre variabile sunt redate cu ajutorul unui istem de ecuaii i inegaliti (ecuaii de comportament-funciile-, ecuaia fundamental a modelului, ecuaia de echilibru etc). Pentru inelegerea modelului, trebuie s amintim concepia lui Keynes despre economia de pia i, care sunt cauzele, in opinia sa, care genereaz dezechilibrul in economie. In contradicie cu economitii claici care, de regul, presupuneau deplina utilizare a capacitilor de producie, negnd astfel omajul, iar mai trziu, unii dintre ei (A.C.Pigou) admiteau numai omajul voluntar i funcional (temporar), J.M.Keynes admite i recunoate existenta omajului involuntar (omajul economic de mas) i incearc s-i descopere cauzele. Keynes este de prere ca nivelul ocuprii (E) sau numrul de muncitori care gsesc de lucru (N) depinde de cererea efectiv de mrfuri (D) sau de incasrile intreprinztorilor din vnzarea produciei, respectiv de cererea solvabil: N=f(D) Daca lum in calcul structura cererii da mrfuri i mrimea venitului global (Y), Keynes ajunge la concluzia c dac suma consumului final global (C) i a investiiilor globale (I) este egala cu venitul global (Y) atunci economia se afla in stare de echilibru: C+I=Y Relaia de mai sus reprezint ecuaia fundamental a modelului keyneian. In realitate nu toate mrfurile gsesc desfacere pe pia (astfel lund natere dezechilibrul in economie) i astfel: C+I<Y, Ceea ce demonstreaz faptul ca incasrile sunt mai mari dect producia oferit, c cererea global de bunuri finale (C) i bunuri pentru investiii(I) este mai mic dect oferta (Y i Z), c o parte din producie nu se poate vinde i, in mod logic, o parte din muncitori nu gsesc de lucru, peristnd astfel omajul involuntar. Cutnd o soluie pentru aceast ituaie nefavorabil, Keynes arat c dac se scade consumul final global (C) din venitul global (Y), rmne o parte nefolosit din cadrul venitului, adic acea parte care nu a avut piaa coniderat ca economic pentru firme (S): Y-C=S
Pagina 35 din 91
Dac aceast parte din economie S ar fi egal cu investiiile (I), este poibil sa se realizeze echilibru economic i ar putea s creasc ocuparea minii de lucru (respectiv s se reduc rata omajului). S=I Ecuaia S=I, poart numele ecuaia de echilibru a modelului economic keynesian. In realitate ins, nu tot ce se economisete sau se acumuleaz nu este investit, putnd exista ituaia in care S>I sau S<I. Faptul acesta este coniderat de Keynes ca generator al dezechilibrelor i exprim dificulti in vnzarea unei pri din produsele realizate sau chiar a intregii producii, meninerea sau accentuarea omajului involuntar.
2.2.3 PARAMETRUL MULTIPLICATOR INVESTIIONAL (K)
Parametrul K a fost utilizat de J.M.Keynes pentru a exprima legtura ce exista (interdependena) dintre fluctuaiile investiiilor, ocuprii i veniturilor. Paternitatea conceptului de multiplicator revine lui R.Kahn (1931) care l-a folosit in legtur cu ocuparea minii de lucru pentru a arata de cte ori (K) crete ocuparea total in raport cu ocuparea primar din ramurile productoare de bunuri de investiii. Keynes este acela care a extins utilizarea acestui parametru, el devenind dintr-un multiplicator al ocuprii minii de lucru o relaie mai complex, denumit multiplicatorul investiional. Keynes spunea despre acest multiplicator c el nu spune c, atunci cnd are loc un spor al investiiilor globale, venitul va crete cu o mrime care este de K ori mai mare dect sporul investiional. Formula multiplicatorului este urmtoarea: 1 DC 1 K= DY Conform modelului lui Keynes, mrimea multiplicatorului este direct proporional cu inclinaia spre consum (DC/DY), ceea ce inseamn ca in arile avansate din punct de vedere economic, in care inclinaia spre consum este mai mic i mrimea multiplicatorului va fi mai mic, iar in arile srace, unde oamenii sunt inclinai sa consume o parte mai mare din veniturile lor, multiplicatorul va fi mai mare. Multiplicatorul va fi cu att mai mic cu ct DC/DY (adic inclinaia marginal spre consum) va fi mai aproape de zero i cu att mai mare cu ct inclinaia marginal spre consum este mai aproape de 1.
Pagina 36 din 91
Keynes afirma c principiul general al multiplicatorului este acela cruia trebuie s ne adresam cnd cutam o explicaie a modului in care fluctuaiile mrimii investiiilor, reprezentnd o parte relativ mic a venitului naional, venit capabil s genereze fluctuaii ale volumului total de ocupare i ale venitului global de o amplitudine mult mai mare dect propria lor amplitudine.
2.3 INDICATORI NOMINALI I REALI 2.3.1.INDICELE PREURILOR BUNURILOR DE CONSUM (IPC)
Indicele preurilor bunurilor de consum (IPC) este unul dintre cei mai cunoscui i utilizai indici de preuri in statistica internaional. Cea mai mare parte a arilor dezvoltate calculeaz i public lunar indicele preurilor de consum, ca o msur a inflaiei din ara respectiv. IPC are o mare importan datorita faptului ca in contractele colective de munc este prevzut clauza compensrii creterii preurilor, cretere care este evideniat de acest indice. Ca urmare, politica monetar i fiscal sunt afectate de modificrile IPC. IPC msoar evoluia de ansamblu a preurilor mrfurilor cumprate i a tarifelor serviciilor utilizate de populaie intre dou perioade. Pentru calculul indicelui se folosete o formul de tip Laspeyres. Deci el exprim evoluia medie a preurilor pentru meninerea unei structuri a consumului constant (structura din perioada de baz) i nu exprim evoluia medie a preurilor conform structurii consumului din perioada curent (pentru aceasta variant ar fi nevoie de un indice de tip Paache). Principalul argument care sta la baza adoptrii indicelui de tip Laspeyres este cel al uurinei calculului: se determin structura consumului in perioada de baza, iar in continuare pentru calculul curent al indicelui este necesar numai inregistrarea preurilor.
P q q IPC= P
1 0
0 0
i P q = P q
p 0 0 0
IPC= Ip.qip0q0, unde:
Pagina 37 din 91
P1=preurile perioadei curente (analizate) P0=preurile perioadei de baz Q0=consumul in perioada de baz
Qipoq0
pq p q =
0 0
0 0
exprim structura consumului pe categorii de bunuri i servicii,
determinate pe baza cheltuielilor de consum efectuate in perioada de baz. In Romnia calculul indicelui se efectueaz pe baza structurii cheltuielilor pentru cumprarea produselor i serviciilor de ctre aproximativ 36000 familii, cercetate in cadrul Anchetei integrate in Gospodarii (AIG) i a preurilor nregistrate in circa 4300 puncte amplasate in toate judeele arii. Observarea i inregistrarea preurilor/tarifelor se efectueaz de ctre anchetatori specializai, in 41 municipii reedin de jude (incluiv municipiul Bucureti) i in principalele aezri urbane din toate judeele. Nomenclatorul unitilor s-a alctuit cu respectarea cerinelor de reprezentativitate din punct de vedere al volumului i structurii consumului. Eantionul unitilor de observare cuprinde dou categorii. Primul tip l constituie magazinele, pieele rneti i unitile prestatoare de servicii care practic preuri libere pentru mrfurile alimentare, agroalimentare, nealimentare i o parte din servicii. Din cele aproximativ 5300 de magazine i unitii prestatoare de servicii, 3200 (peste 60%) au forma de proprietate privat. Al doilea tip de uniti se refer la acelea care practic preuri unice pe ar, cum sunt de exemplu: CONEL, ROMGAZ, SNCFR, TAROM, NAVROM, POTA ROMN, ROMTELECOM. Nomenclatorul produselor alimentare, nealimentare i serviciilor pentru care se culeg preurile i tarifele include mrfurile i serviciile cu cea mai mare pondere in cheltuielile de consum ale populaiei, astfel inct, schimbarea acestora sa reflecte evoluia preurilor grupei din care fac parte. Acest nomenclator este stratificat pe grupe de produse, subgrupe, posturi de cheltuieli i sortimente:
Tabelul nr.1 NOMENCLATORUL PRODUSELOR FOLOSITE IN CALCULUL IPC
CATEGORIA
GRUPE
SUBGRUPE
POSTURI DE
SORTIMENTE
Pagina 38 din 91
PRODUSELOR ALIMENTARE NEALIMENTAR
18 21
33 45
CHELTUIELI 95 124
714 1471
E SEVICII 17 24 46 366 TOTAL 56 102 265 2551 Pn in 1993, la calculul indicelui s-a utilizat un istem de ponderare bazat pe structura cheltuielilor de consum din cercetarea bugetelor de familie pentru anul 1990. Incepnd cu luna ianuarie 1994 se utilizeaz structura din anul 1993, iar din 1996 ponderile anului 1995. (vezi ANEXA 1 intitulat STRUCTURA CONSUMULUI POPULAIEI UTILIZAT LA CALCULUL IPC). Calculul indicelui se realizeaz prin agregri succeive pornind de la indicele sortimentului. Se obin in acest fel indici pentru posturi de cheltuieli, subgrupe, grupe i in final indicele general al preurilor de consum. In ara noastr se public lunar indici ai preurilor de consum, pe total i pe categorii de mrfuri.
2.3.2 INDICELE PREURILOR PRODUCIEI INDUSTRIALE (IPPI)
Prin calcularea indicelui preurilor produciei industriale (IPPI) se are in vedere obinerea unei imagini ct mai complete asupra majoritii operaiilor de piaa efectuate de ansamblul agenilor i totodat, reflectarea ct mai corect a evoluiei proceselor inflaioniste. Indicele preurilor produciei industriale msoar evoluia preurilor industriale livrate de productorii interni in primul stadiu al comercializrii, potrivit nomenclatoarelor oficiale aflate in rigoare in momentul calculului. Aceti indici sunt calculai la nivelul intregii producii industriale, care include att producia destinat pieei interne ct i producia livrat la export. Preurile care sunt inregistrate pentru calculul indicelui sunt cele practicate in primul stadiu de vnzare, adic la ieirea pe poarta intreprinderii. In aceste preuri sunt incluse costurile de producie, profitul firmei productoare i eventual alte taxe incluse de stat sau de administraia local (aici nu se include TVA).
Pagina 39 din 91
Pentru calcularea IPPI se stabilesc nomenclatoare de produs, uniti, sortimente i indicele propriu-zis se calculeaz prin agregri succeive conform Claificrii Activitii din Economia Naionala(CAEN): sortiment, produs, clas de produse la nivelul intreprinderii, clasa, grupa, diviziune, industria in ansamblu. Mai trebuie menionat faptul ca nomenclatorul de mai sus nu este unic pe ar, ci se realizeaz la nivelul fiecrui agent economic de ctre statisticieni mpreuna cu specialitii din intreprinderi. Practic, calculul IPPI se face foloind indicele Laspeyres i, presupune urmtoarea metodologie: 1.calculul indicilor individuali ai preturilor la nivel de sortiment:
P I=P
S
S1 S0 .
100, unde:
PS1=preul sortimentului din luna curent PS0=preul sortimentului in anul de baz 2.calculul indicilor preturilor la nivel de produs i de agent economic:
n
I
i =1
Si
IPA= I= 1, n ,
.100,
I=sortimente reprezentative ale produselor agentului economic 3.calculul indicilor de preuri la nivel de produs final:
n
I .V
i =1 PAI
PAIO
IPT=
V
i =1
PAIO
100
I= 1, n , I=semiprodusele ce compun produsul final VPAIO=valoarea totala a produsului in perioada de baza 4.calculul indicilor de preuri la nivel de clasa CAEN:
n
i .V
i =1 PT
PRiO
ICT=
V
i =1
PTiO
, unde:
I= 1, n produsele fianale realizate in ar din clasa CAEN respectiv VPTO=valoarea produciei din clasa CAEN respectiva in anul de baz
Pagina 40 din 91
5.calculul indicilor de preuri la nivel de grup:
i .V
i =1 CT
CTIO
IG=
V
i =1
CTIO
100, unde:
I= 1, n clasele din grupa respectiv VCTO=valoarea total a claselor din grupa respectiv in anul de baz 6.calculul indicilor de preuri la nivel de diviziune:
n
i .V
i =1 Gi
GIO
ID=
V
i =1
GIO
100, unde:
I= 1, n grupele ce compun diviziunea VGIO=valoarea grupelor din diviziunea CAEN respectiv pentru anul de baz. 7.indicele preurilor pe total industrie:
n
I .V
i =1 DI
DIO
IT =
V
i =1
DIO
100, unde:
I= 1, n diviziunile CAEN VDO=valoarea diviziunii CAEN pe total industrie in anul de baz.
2.3.3 DEFLATORUL PIB
Un alt instrument de dimenionare a inflaiei l reprezint deflatorul PIB. Deflatorul PIB este indicele implicit al preurilor produsului intern brut (PIB). Dac inem cont de utilizarea final, mrimea PIB este egal cu diferena dintre valoarea bunurilor finale i cea a bunurilor importate. In acest caz deflaionarea pornete de la fiecare component Cj, i se calculeaz cte un indice de preuri de tip Paasche. Acest indice rezult din raportul dintre Cj in preuri curente i indicele volumului fizic de tip Laspeyres.
Pagina 41 din 91
Deflaionarea presupune imprirea fiecrei componente Cj in preurile grupei care i corespunde. Prin agregarea componentelor deflaioniste se obine PIB real. Deflatorul rezult din raportul dintre PIB nominal i PIB real. Dac din aceasta mrime a deflatorului, care este exprimat in procente se scade 100 rezult rata inflaiei. PIBno min al D= PIBreal .100, unde: D=deflactorul r=d-100, unde: r=rata inflaiei Spre deosebire de rata inflaiei calculat pe baza indicelui bunurilor de consum, care exprim numai evoluia preurilor pentru bunuri i tarifelor pentru serviciile consumate de populaie, rata inflaiei determinat pe baza deflatorului PIB reflect evoluia preurilor pentru o sfera mai cuprinztoare de bunuri i servicii, incluiv a celor de capital. Din acest punct de vedere putem conidera ca aprecierea inflaiei se face mult mai corect utiliznd deflatorul PIB.
CAPITOLUL 3. CORELAII ALE INFLAIEI 3.1 CORELAIA INFLAIE-OMAJ
Dou dintre cele mai importante probleme cu care se confrunt un stat contemporan, indeosebi in perioada de tranziie de la un tip de economie la altul (lucru valabil i in cazul Romniei, adic, trecerea de la economia de tip centralizat la o economie de piaa) sunt reprezentate de inflaie i de omaj. Aceste dou probleme sunt i mai accentuate la nivelul instituiilor care pot lua decizii in legtura cu acestea (guvern, ministere) pentru c, nu de puine ori, acestea trebuie sa aleg pentru ameliorarea uneia ingur. Altfel spus, guvernul care incearc o politic de macrostabilizare nu poate in nici un caz s acioneze asupra ambelor probleme (inflaie i omaj). Factorii decizionali trebuie sa cntreasc implicaiile unei decizii asupra unui fenomen (de exemplu cu ct va crete rata omajului, temporar, pentru a se reduce rata inflaiei cu un anumit procent) i, respectiv, s aleag dintre mai multe variante alternative pe cea mai puin nociv pentru populaie.
Pagina 42 din 91
3.1.1 DEFINIREA OMAJULUI
Fora de munc reprezint in contextul economiei de piaa, un bun care se comercializeaz, in mod liber pe o anumita pia, denumit piaa forei de munc (sau, mai pe scurt, piaa muncii). Din acest punct de vedere, omajul reprezint excedentul de oferta de for de munc fa de cererea de for de munc: S=O-C, unde: S=reprezint omajul; O=oferta de for de munc; C=cererea de for de munc. Dar, definiia dat mai sus omajului, nu ne poate oferii rspunsuri la intrebri de genul: Este omer un muncitor care nu lucreaz o sptmn? Este un student omer atunci cnd caut de lucru in timpul vacanelor i nu gsete?. Pornind de la problematica de mai sus putem enumera anumite elemente care incadreaz o anumit persoan in categoria omerilor. Astfel de elemente pot fi urmtoarele: -dup trimiterea in omaj persoana respectiv a cutat in mod activ i sistematic de lucru in ultimule patru sptmni. -ateapt s fie rechemat la locul de munc de unde a fost disponibilizat. -in decursul urmtoarei luni se ateapt s gseasc un nou loc de munc in locul celui pierdut. Dintre aceste condiii care ne ajuta sa stabilim dac o persoana este sau nu omer, cea care reprezint importana cea mai mare ar fi ca persoana care i-a pierdut locul de munc s caute in mod activ o noua slujb i nu doar s reclame faptul ca nu gsete de lucru. O alta definiie foarte cunoscut a omajului este dat de Biroul Internaional al Muncii-organizaie cuprins in istemul Naiunilor Unite, care elaboreaz statistici, studii i analize pe baza informaiilor primite de la rile membre i care are ca scop mai buna fundamentare a deciziilor luate pentru combaterea omajului. Conform definiiei acesteia este omer: -orice persoan care a mplinit 15 ani; -este apt de munc; -este disponibil pentru o munc salariat sau nesalariat; -nu muncete -caut un loc de munc.
Pagina 43 din 91
In Romnia problema omajului tinde s se agraveze i datorita faptului c a inceput s se restructureze o parte a intreprinderilor mari i foarte mari. Aceasta restructurare presupune, deci, i pierderea unor locuri de munc, care adugndu-se la numrul omerilor deja existeni pe aceast pia nu va reui dect s agraveze problema omajului, iar in ultim instan va conduce chiar la revolte sociale (greve, ieiri in strad, boicoturi etc).
3.1.2 CARACTERIZAREA OMAJULUI
omajul, ca dezechilibru major al unei economii contemporane se poate claifica in: a)omajul voluntar, care este o forma de omaj proprie celor care decid in mod deliberat s inceteze s munceasc (total sau parial), fie pentru ca ei apreciaz ca salariul este prea mic i prefer timpul liber sau s-i insueasc o nou meserie, fie pentru c sunt in cutarea unui loc de munca mai bine reenumerat i costurile antrenate de acesta cutare or fi mai mult dect compensate prin creterea salariului. b)omajul involuntar, adic acea form de omaj determinat de impoibilitatea de a gi un loc de munc acceptnd salariul curent, adic salariul acceptat de cei care lucreaz. Adesea cei care se includ aici se datoreaz neconcordanei dintre calificarea pe care o are o persoan i calificarea pe care o solicit postul respectiv. c)omajul structural, specific in acest perioad Romniei, i care este determinat de tendinele de restructurare a economiei pe activiti, pe forme de proprietate, etc., care are loc sub incidena procesului tehnico-economic, mutaiilor din departamentul respective, unor importante fenomene sociale sau politice. Aceast categorie de omaj include de obicei: omajul din arile srace cu cretere demografic, dar lipite de capital i de competenele necesare exploatrii raionale a resurselor umane. omajul din rile avansate economic afectate de disfunciile modului de organizare a muncii care nu mai permite creteri de productivitate ca inainte astfel inct modelul economic devine contraproductiv. Pentru cucerirea i pstrarea pieelor lor recurg la creterea productivitii i nu a aparatului de producie, i recompun aparatul de producie concomitent cu scderea locurilor de munc. omajul din rile aflate in tranziie la economia de pia care traverseaz un proces profund de adaptare structural general la condiiile pieei, fapt ce impune adaptarea cererii de munc la nevoile reale ale unitilor economice determinate de
Pagina 44 din 91
mediul concurenial, promovarea formelor de utilizare intermitent a muncii, contracte de angajare cu durat determinat i timp de munc parial.
3.1.2.1 NIVELUL OMAJULUI
Nivelul omajului se msoar in mrime absolut (ca numr de omeri) dar se determin i ca rat: NS .100 Rs= PA , unde: Rs=rata omajului; NS=numrul de omeri; PA=populaia activ omajul cunoate nivele diferite in cadrul rilor lumii, iar, uneori, omajul este diferit i pe zonele geografice cuprinse in cadrul aceluiai teritoriu naional. Economitii contemporani au czut de acord cu permanentizarea omajului in cadrul economiei, unii autori susinnd ca acest proces de permanentizare a debutat la inceputul secolul al XX-lea, alii conidernd inceputul acestui proces in anii 50-60. Dei este acceptat ca exist omaj, acest lucru nu inseamn ca se exclude definitiv existena unui echilibru pe piaa forei de munc (starea de ocupare deplin). Ca urmare, ocuparea deplin a forei de munc a devenit echivalenta cu un omaj al crui nivel este sczut, reflectat printr-o rata a omajului de cteva procente (5-6%). J.M.Keynes era de prere ca foloirea deplin a minii de lucru inseamn absenta omajului, dar este compatibil cu un omaj voluntar i funcional. Dac ocuparea deplin implica un omaj de 3-5 procente, in mod analogic, se conidera ca scderea omajului sub minimul respective caracterizeaz o stare de supraocupare a forei de munc. Conform teoriei lui Dennise Flouzar, dac rata omajului atinge in jur de 1%, mna de lucru devine foarte rar, crend o anumit dependen pentru cei care vor s angajeze i totodat, costul pltit de cei care angajeaz salariai tinde sa creasc in mod mai accelerat dect productivitatea. Economistul A.W.Phillips, care a pornit in cercertrile sale de la permanentizarea omajului (in lucrrile sale a fost luat ca exemplu ituaia din Anglia), a ajuns sa impun in teoria economic un nou concept-rata naturala a
Pagina 45 din 91
omajului. Aceast teorie a fost ulterior dezvoltat de Friedman. Rata natural a omajului este strns legat de rata inflaiei; practic, rata natural corespunde unei rate stabile a inflaiei. Pentru a inelege cea ce inseamn rata natural a omajului pornim de la premisa existenei inflaiei in economie, exprimat printr-o anumita rat i realizarea, concomitent, a doua condiii care fac sa nu se modifice dimeniunile inflaiei: *s nu se creeze un excedent de cerere; *sa nu se produc ocuri in ofert. Dac se realizeaz prima condiie, omajul se fixeaz la nivelul ratei sale naturale, adic la nivelul determinat de egalizarea preiunii in direcia creterii salariilor ca urmare a reocuprii tuturor locurilor de munc, cu preiunea pentru scderea salariilor care se formeaz sub incidena existentei omajului. Realizarea celei de a doua condiii face ca oferta agregat s nu cunosc alt schimbare dect cea determinat direct de rata inflaiei care, daca rmne constant, menine omajul in limitele ratei naturale. Prin realizarea celor dou condiii punctate anterior, cererea i oferta agregate se modific numai in funcie de fenomenul inflaionist i de aceea rata natural a omajului o reflect. Dac cererea agregat i oferta, sau numai una dintre acestea, se modifica i datorit altor factori dect inflaia, atunci omajul poate nregistra o rat mai mare dect cea natural, iar inflaia-conform teoriei economice-va ncepe s scad.
3.1.2.2
DURATA
OMAJULUI
In ceea ce privete durata omajului se poate spune ca aceasta depinde de mai muli factori, dintre care eseniali sunt. -gradul de organizare al pieei muncii care presupune, printre altele, existenta unei reele de agenii de plasare a forei de munc, agenii i servicii destinate in special populaiei tinere etc. -structura demografic a forei de munc. -abilitatea i interesul unei persoane de a cuta i gi o slujb mai bun. -tipurile de slujbe disponibile. Trebuie, de asemenea, precizat faptul ca durata omajului (care ncepe din momentul pierderii locului de munc) nu este stabilit prin lege. Deci nu este in viata economic o
Pagina 46 din 91
durata a omajului legiferat, dar exista in legislaia fiecrei ri reglementat o perioada (care poate fi cuprins intre 12-24 luni) in care persoana disponibilizat primete ajutor de omaj.
3.1.2.3 INTENITATEA OMAJULUI
Intenitatea omajului reprezint o alta trstur ce prezint importan deosebit. In funcie de intenitatea omajului putem distinge: a)omaj total, ceea ce nseamn pierderea locului de munc i ncetarea total a activitii. In acest context ntlnim foarte des cazurile in care, datorit restructurrii temporare a unor activiti, persoanele cuprinse in jurul vrstei de 40-45 de ani, datorita pierderilor locurilor de munc refuz s caute alt loc de munc, s se recalifice sau s lucreze in alt domeniu dect acela din care tocmai a fost disponibilizat. b)omaj parial. In acest ituaie se afl salariaii unor societi care-i restrng activitatea dar numrul persoanelor angajate rmne acelai. Pentru a nu produce pe stoc, cel mai adesea aceste ntreprinderi nu lucreaz dect 3-4 zile dintr-o sptmn normal de lucru, evident cu reducerea proporional a salariilor. c)omaj deghizat care este specific rilor in curs de dezvoltare, unde foarte multe persoane au o activitate aparent (se fac c muncesc), cu productivitate sczut.
3.1.3 ROLUL AJUTORULUI DE OMAJ
Acordarea ajutorului de omaj de ctre stat pentru persoanele care i-au pierdut locurile de munc reprezint cea mai rspndit msura de protecie social pentru aceste persoane. Plecnd de la ipoteza ca intr-o familie in care lucreaz ambii soi venitul respectivei familii este de 100%, iar venitul unei familii in care lucreaz un ingur so este aproximativ 75% din venitul primei familii, dac in acest ultim caz persoana devine omer, pe parcursul perioadei in care primete ajutor de omaj venitul familiei sale devine mult mai mic dect a fost anterior i extrem de mic fa de familia cu doi salariai. In rile dezvoltate, att timp ct omajul se nscrie in limitele legale pentru ajutorul de omaj, venitul celui trecut in omaj se
Pagina 47 din 91
menine aproape de venitul obinut anterior. Mai mult dect att, in anumite state ajutorul de omaj era supus unor tratamente fiscale speciale. Astfel, in SUA pn in 1980 ajutorul de omaj era scutit de impozitare in cazul impozitului pe venitul global, iar dup acest an era impozitat numai cnd venitul total al unei anumite familii (in cadrul venitului global intrnd i ajutorul de omaj) depea un plafon prestabilit de stat. Numeroase semnale de alarm au fost trase in acest sens in cazul Europei Occidentale. Muli specialiti coniderau ca datorit nivelului ridicat al ajutoarelor de omaj este influenat nivelul ridicat al ratei omajului. Mrimea ratei omajului datorita alocaiei de omaj, are ca principal motivaie faptul ca pentru a obine ajutorul respectiv, oamenii trebuie sa se regseasc in fora de munc, s caute activ de lucru, chiar dac in realitate muli dintre ei nu vor s lucreze. Daca ar lipi indemnizaiile de omaj, o parte ar iei din fora de munc, in acest fel reducndu-se rata msurat a omajului. Conform opiniei unor specialist , daca aceasta ar scdea cu 0,5%, in acelai timp ar crete rata ocuprii cu 1%. Un alt punct de vedere consta in faptul c fr ajutorul de omaj s-ar realiza o stabilizare. Existnd ajutorul de omaj, agenii economiei nu au interes sa aigure o ocupare stabil i deplin a forei de munc. Faptul ca un angajat care este trimis pe o anumita perioada in omaj nu va suferi pierderi foarte mari din venit, face i mai uoar decizia agentului economic de a-l trimite in omaj. Din enumerarea i dezvoltarea elementelor de mai sus, care ne arat mai ales caracterul nociv al ajutorului de omaj, la o prim vedere se poate spune c mai bine s-ar renuna la acordarea lui. Dar dac, prin absurd s-ar renuna la acordarea acestei indemnizaii, lucrurile ar evolua in sensul pozitiv?. Nu putem da un rspuns satisfctor la aceasta ntrebare dar este cert faptul c nu se poate renuna la acordarea unui ajutor minim pentru persoanele care din diverse motive i-au pierdut locul de munc. Acest ajutor de omaj trebuie acordat chiar i numai datorit faptului ca o persoana disponibilizat, cu toate eforturile reale pentru girea unei noi slujbe, are nevoie de o anumit perioad de timp pentru girea unui nou loc de munc. Pe de alta parte o persoan nu poate accepta orice fel de loc de munc doar din implul motiv ca actualmente este omer. In acest caz se include persoanele foarte competente, calificate superior i care pierzndu-i locul de munc nu pot accepta orice slujb, uneori necalificat (acest lucru ar nsemna totodat i o pierdere pentru economie a resurselor sale cele mai valoroase). In felul acesta, prin acordarea unui ajutor de omaj, persoanele cu statutul de omer i asigur un standard minim de trai.
Pagina 48 din 91
In concluzie, se poate spune ca va exista ntotdeauna o anumita rat a omajului i c intr-o economie de pia (unde cererea i oferta de for de munc se formeaz in mod liber) este un fapt economic pozitiv existena unei anumite rate a omajului.
3.2 CORELAIA SALARII-INFLAIE
In strns corelaie cu inflaia se afla salariile populaiei. Atunci cnd inflaia crete, salariile reale ale populaiei au tendina invers, de scdere. Acest fenomen se reimte la nivelul ntregii societi prin scderea nivelului de trai. Pentru ca populaia s nu reimt aceste efecte negative, veniturile acestuia trebuiesc corelate cu nivelul preurilor i tarifelor. Acest lucru nu s-a realizat in mod optim in Romnia, in special dup 1990-1991 i rezultatul a constat in ample manifestaii ale populaiei (greve, mineriade etc). In practic, la nivelul de macroeconomie sunt aplicate dou tipuri de metode pentru atenuare ocului produs de creterea preurilor i tarifelor la bunurile i serviciile de consum asupra nivelului de trai al populaiei: a)acordarea unor compensaii fixe i egale, att pentru salariai ct i pentru penionari; b)indexarea curent a salariilor, prin aceasta urmrindu-se diminuarea pe ct posibil a efectelor negative provocate de deprecierea monedei naionale (reducerea puterii de comparare a monedei), corelnd creterea salariilor cu cea a preurilor i tarifelor. Dup prima liberalizare a preurilor din noiembrie 1990 in Romnia s-a recurs la foloirea ambelor metode. Practicarea celor dou metode concomitent a avut rezultate specifice asupra modelului de fundamentare a aciunilor de corelare a creterii veniturilor nominale cu evoluia puterii de cumprare a monedei. Contextul in care au fost aplicate msurile menionate anterior poate fi caracterizat astfel: a)n ara noastr preurile bunurilor i tarifele serviciilor nu au avut ca rol semnalarea evoluiei dintre cererea i oferta de pe piaa factorilor de producie, bunurilor de consum i de servicii existente in economie, ci au ndeplinit numai rolul de semnal al opiunilor de politic economic, adaptate in deosebi in legtur direct cu orientarea redistribuirii resurselor sociale in favoarea obiectivelor economice ce prezentau importan prioritar intr-o anumit perioad, pentru anumite structuri. Rezult de aici, c toate modificrile de preuri i
Pagina 49 din 91
tarife au fost decise la nivel guvernamental i nu aveau nici o legtura cu teoria economic in care echilibrul pe pia se realizeaz cu ajutorul fluctuaiei libere a cererii i ofertei. b)este pentru prima data in Romnia, cnd nivelurile preturilor i tarifelor au cunoscut o tendina de cretere generalizat, specific unei economii de pia. c)modificarea, in sensul de cretere a preurilor i tarifelor in Romnia, pn in 1989 a fost destul de mica (in perioada 1980-1989 ritmul mediu anual de cretere al preurilor i tarifelor a fost de aproximativ de 4,1%), iar dup revoluie creterile de preuri i tarife s-au fcut in salturi i discontinuu. Acest lucru a permis ca in perioada anterioar revoluiei din 1989 sa se poat realiza o protecie mai eficace a populaiei impotriva efectelor generate de fenomenul inflaionist. d)tarifele i preurile ce se practicau pe piaa neagr au fost scpate complet de sub control, evolund liber in funcie de raportul dintre cerere i ofert. In cazul in care se realiza o anumit protecie social se luau in calcul, deci, nivelurile preurilor i tarifelor oficiale. Specialitii in economie au ajuns la concluzia c pentru acea perioada (1990-1995) acordarea de compensaii fixe nu se justifica economic i trebuie renunat la acordarea lor din mai multe motive. Principalul motiv ar fi, c aceste compensaii exercita preiuni foarte mari asupra bugetului, genernd astfel un dezechilibru bugetar i mai accentuat. Contramsura pentru evitarea agravrii dezechilibrului ar fi, ca in mod echitabil, sa se reduc nivelul de trai pentru toate persoanele (ce a rezultat din msurile guvernanilor a contat insa in agravarea ituaiei pentru cei care o duceau prost i foarte prost, ei resimind cel mai puternic efectele inflaiei). In concluzie se poate spune c cel mai bine pentru perioada respectiv, in cazul inflaiei din Romnia, era s se renune la acordarea de compensaii fixe i sa se recurg la indexarea curenta a veniturilor, dac este poibil in cel mai scurt timp dup o cretere semnificativa a ratei inflaiei. Gradul de compensare a efectelor negative ale inflaiei se negociaz cu indicatele. Indexarea salariilor pentru a compensa creterea ratei inflaiei poate face total (o compensare de 100%) sau parial (procentul de compensare a salariilor sa fie inferior ratei de cretere a inflaiei). In multe din rile dezvoltate se practic o indexare care cunoate doua forme: -indexarea cu prag -indexarea cu plafon In ambele cazuri ins salariile nu se indexeaz in mod automat. In cazul indexrilor cu prag se fixeaz anticipat un anumit nivel (prag) al creterii preurilor. Dac acest prag
Pagina 50 din 91
este depit atunci se introduce indexarea salariilor, in caz contrar (atunci cnd pragul nu este depit) salariile nu sunt indexate deloc. In celalalt caz se stabilete un nivel superior al creterii preurilor iar pn la acest nivel sunt compensate salariile. Indexarea, indiferent de tipul su, nu are dect dou poibiliti, din punct de vedere al posibilitilor de evaluare: a)o schem de indexare a salariilor, dup evoluia indicelui preurilor bunurilor de consum IPC, cu o revizuire trimestrial in cel mai bun caz, automat in funcia de oscilaia acestuia. b)o schem bazat pe un salariu fixat, modificat la rndul su periodic, conform cu creterea ateptat a inflaiei. Aceste scheme de indexare reprezint obiectul negocierii indicatelor cu patronatul i intr de obicei in contractele colective de munc ncheiate pentru anul viitor. In nici unul din aceste cazuri nu se pune problema negocierii acestor contracte in timpul anului, deoarece ele trebuie sa cuprind de la nceput toate elementele de prognoz i ajustrile automate necesare.
3.3 INFLAIA I RATA DOBNZII
Dobnda, in sens larg, reprezint venitul sau reenumerarea unui capital. Ea este nsuit de proprietarul oricrui capital care este antrenat intr-o activitate economic, indiferent de natura acesteia, sub forma de excedent in raport cu capitalul respectiv avansat. Dobnda se justifica prin serviciul obinuit sau normal adus de un capital in condiii legale. In cazul in care utilizarea capitalului are loc in condiii de risc, acestea se acoper prin pli suplimentare ce mresc suma ncasat de proprietare, fr a fi ins dobnd. Este obinut fie ca renumerare pentru orice mprumut bnesc in condiii de garanie, fie ca este adus de o obligaiune sau orice alt valoare imobiliar cu aceleai garanii, fie c este ctigat prin serviciul realizat cu orice element de capital real (maina, utilajul, brevetul de investiii etc) pe orice pia concurenial cnd riscurile sunt inexistente sau cnd toi factorii de risc au constituit deja obiectul plaii unor prime speciale care acoper integral riscurile respective. Fiind un surplus pltit proporional, peste mrimea capitalului foloit, dobnda reprezint o form de venit care se poate realiza numai intr-o activitate sau aciune economic ce se realizeaz prin eficien, in care se produce mai mult dect se cheltuiete.
Pagina 51 din 91
3.3.1 RATA REAL A DOBNZII I INFLAIA
Dac o instituie bancar ofer bani mprumut, in mod normal va prezenta celui creditat o schema de rambursri i i cere s plteasc o dobnd pentru mprumutul acordat. De exemplu, pentru un mprumut de 10000$ USD, care va trebui rambursat in termen de un an se va cere de ctre banca i plata unei sume de 10$ USD pe luna. Aceasta suma reprezint o dobnda de 1200$ pe an, ceea ce se poate exprima i procentual, ca rata a dobnzii de 12% pe an: 120$ .100 1000$ =12% Rata dobnzii este preul care este pltit pentru a mprumuta bani pentru o perioada determinat de timp i este exprimat ca un procent per $ mprumut. In exemplul nostru, cu o rata a dobnzii de 12% pe an nseamn ca, persoana mprumutata trebuie sa plteasc 12 ceni pe an pentru fiecare $ luat cu mprumut. Dup cum pe piaa bunurilor i serviciilor exist mai multe preturi i tarife, tot aa exist mai multe rate ale dobnzilor. Banca va acorda bani cu mprumut unui client industrial la o rat a dobnzii mai sczut dect cea la care va da persoanelor fizice , deoarece in cazul persoanelor juridice exist un risc mai sczut de rambursare. Totodat rata dobnzii cerut la un mprumut pe termen lung va diferi de rata dobnzii pentru un mprumut pe termen scurt. Dobnda real este renumerarea unui capital calculat prin deducerea inflaiei din dobnda nominala. Convenional, prezentarea acestei modaliti de existenta a dobnzii pornete de la ecuaia lui Irving Fisher: I=R+r, unde: I=rata dobnzii nominale (rata de pia a dobnzii) R=rata reala a dobnzii r=rata inflaiei R=i-r In condiiile in care fenomenul inflaionist nu se manifest, rata dobnzii nominale este egal cu rata dobnzii reale: R=i
Pagina 52 din 91
Mrimea i dinamica acestei dobnzi se exprim prin masa i rata dobnzii reale i aceast forma a dobnzii are o importan major pentru stimularea economiei veniturilor unitailor economice i, ndeosebi ale populaiei pentru acumularea capitalului i creterea investiiilor. Comparativ cu rata inflaiei dobnda real poate fi: a)pozitiv cnd i>r, care incita in mod deosebit economiile i utilizarea acestora pentru realizarea unor obiective economice prin investiii. b)negativ cnd i<r, care frneaz economiirea banilor i investirea lor, pentru c cei care au economiit pot nregistra in termeni reali pierderi. Spre exemplu la cele detaliate anterior presupunem ca avem un mprumut de 100$, rambursabil intr-un an. Suma pltita la sfritul anului pentru acest mprumut este msurata in termeni nominali i este formata din: -100$ (capitalul mprumutat) -8$ dobnda pltita ( in cazul unei rate nominale a dobnzii de 8%) 108$ La o prima vedere se pare ca cel care a mprumutat a ctigat 8$, insa, aceast afirmaie nu este integral adevrat deoarece nu s-a luat in calcul nivelul preurilor pe parcursul anului respectiv. Dac preturile rmn constante intr-un an, atunci rata real a dobnzii pe care o ctig mprumuttorul va fi de asemenea de 8%, deoarece el poate cumpra cu 8% mai multe bunuri i servicii cu cei 108$ rambursai, dect putea cumpra cu cei 100$ pe care i-a mprumutat. Ins, daca nivelul preturilor va creste cu 8%, rata real a dobnzii va fi zero, deoarece cu cei 108$ rambursai cumpra aceiai cantitate de bunuri ca i cu cei 100$ mprumutai iniial. Dac mprumuttorul a mprumutat cu o dobnda de 8% anual iar preurile cresc cu 10% atunci rata reala a dobnzii este de 2%. Dac creditorii i debitorii sunt preocupai de costurile reale, msurate in raport cu puterea de cumprare, rata nominal a dobnzii va fi fixat la rata real la care cad de acord s fie rambursai banii plus o suma pentru a acoperii orice rat preconizat a inflaiei. Ru=rr+r*, unde: Ru=rata nominala dobnzii; Rr=rata reala a dobnzii r*=inflaia anticipata
Pagina 53 din 91
Conidernd ca un mprumut pe un an aduce un profit de 10% celui care acord mprumutul i rata inflaiei este 5% atunci rata nominal a dobnzii este de 15% Ru=10+5=15% Dac inflaia este coniderate ca fiind 0% pentru anul respectiv, atunci rata nominal a dobnzii va fi de 10%. Ru=10+0=10%.
CAPITOLUL 4 ANALIZA EVOLUIEI I FORMEI DE MANIFESTARE A PROCESULUI INFLAIONIST IN ROMNIA N PERIOADA 1990-1999. EVOLUIA PRINCIPALILOR INDICATORI MACROECONOMICI
In perioada 1990-1999 inflaia in Romnia, comparativ cu celelalte ri aflate in tranziie de la economia de tip centralizat la economia de pia, a avut forme de manifestare i caracteristici diferite de aceste tarii. Procesul inflaionist din tara noastr a fost de mai lung durat i in acelai timp amplitudinea pe care a atins-o a fost mai mare, aceasta datorndu-se intr-o msura mai mare sau mai mic i unor cauze ce au inut de condiiile economice din Romnia de la nceputul anilor90 i de natura i ritmicitatea msurilor care au fost luate in direcia liberalizrii preurilor i a dorinei relansrii economiei naionale.
4.1 EVOLUTIA INFLAIEI IN PERIOADA 1990-1997
Evoluia inflaiei in aceast perioad (1990-1997) difer in funcie de metoda prin care a fost msurat. Se observa pe baza datelor din tabelul de mai jos ca rata anual a inflaiei atinge niveluri diferite i are tendine, in anumite perioade contrare, in funcie de indicele prin care este exprimat, indicele preurilor bunurilor de consum IPC, indicele preurilor produciei industriale IPPI sau delatorul PIB.
Tabelul nr.2
Pagina 54 din 91
Evoluia ratei anuale a inflaiei msurate cu ajutorul IPC, IPPI i dPIB in perioada 1991-1997 -procenteANII/INDICE IPC IPPI D PIB 1991 170,2 210,1 195,0 1992 210,4 184,8 199,9 1993 256,1 165,0 227,3 1994 136,7 140,5 139,0 1995 32,3 35,1 36,2 1996 38,3 49,9 45,0 1997 54,8 152,0 144,2
260 210 160 110 60 10 -40 Figura nr.12. Evolutia ratei anuale a inflatiei masurate cu ajutorul IPC, IPPI si d PIB in perioada 1991-1997
In figura de mai sus se poate observa ca in perioada 1991-1993, att indicele preurilor de consum ct i deflatorul PIB au avut o evoluie diferit de cea a indicelui
Pagina 55 din 91
IPC IPPI D PIB
preurilor produciei industriale. Astfel, in timp ce rata inflaiei exprimat prin IPC i deflatorul PIB are un ritm rapid i ascendent, rata inflaiei redat prin IPPI are o tendin de diminuare. Printre cauzele generatoare ale acestei ituaii se pot meniona pe de parte deosebirile dintre sferele de cuprindere ale indicilor de mai sus, iar pe de alta parte momentele diferite ale aplicrii masurilor de liberalizare a preurilor, modul in care agenii economici au reacionat la aceste masuri. In perioada 1994-1996 inflaia se caracterizeaz, indiferent de indicele luat in coniderare, ca avnd o tendina de cretere. Totodat, in acesta perioad (1994-1996) i nivelurile atinse de inflaia exprimat prin indicele preturilor de consum, indicele preurilor produciei industriale i prin deflatorul PIB sunt relativ foarte apropiate, pentru ca in 1997 s difere foarte (54,8% prin indicele preurilor bunurilor de consum, 152% prin indicele preurilor produciei industriale i 144,2% prin deflatorul PIB). Valorile luate de inflaie au atins nivelul maxim la nceputul perioadei de tranziie. Astfel pentru IPC valoarea maxima este reprezentata de 256,1% i s-a nregistrat in 1993; tot in 1993 a atins nivelul maxim i deflatorul PIB, adic 227,3%. In cazul IPPI acesta a atins nivelul maxim in 1991, 220,1%.
4.1.1 EVOLUIA PREURILOR BUNURILOR DE CONSUM
Modul in care au evoluat preurile de consum in Romnia in perioada 1991-1997 este strns legat de etapele de liberalizare, de eliminare treptat a subveniilor de la buget pentru unele mrfuri alimentare i servicii coniderate de baz in consumul populaiei, precum i de modificrile intervenite in comportamentul consumatorilor. O mare importan in reflectarea acestei evoluii in ituaiile statistice o au sursele de date utilizate in aceti ani pentru calculul indicilor preurilor de consum i msurile luate in vederea perfecionrii acestor indicii. Analiznd datele din tabelele 3 i 4 precum i graficele din figurile 13 i 14 se constat o cretere continu a preurilor de consum att in ansamblu cat i pe grupe (mrfuri alimentare, mrfuri nealimentare i servicii) comparativ cu anul 1990, precum i de la un an la altul chiar dac au ritmuri diferite. S-a ajuns astfel ca in anul 1997 preurile de consum s fie de peste 200 de ori mai mari dect in 1990, cea mai mare cretere nregistrndu-se la preurile produselor alimentare.
Pagina 56 din 91
Nivelul maxim atins de IPC s-a nregistrat comparativ cu anul precedent in 1993 cnd a fost de 356,1% fa de 1992. Dup 1993 au urmat doi ani cu creteri mai reduse, pentru ca in 1996 sa aib loc un mare salt la 138,8% fa de 1995, continuat in 1997 cu 154,8%.
Tabelul nr.3 Evoluia preturilor de consum in perioada 1991-1997 (fa de 1990) ANII 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 MF.ALIMENTARE 286,2 963,4 3361,2 7940,3 10469,3 14276,5 21614,6 MF.NEALIMENTARE 267,8 787,9 2907,4 6769,8 8775,3 12205,9 18614 SERVICII 235,7 661,0 2249,5 5641,8 8051,2 11830,8 20881,4 TOTAL 270,2 838,8 2987,0 7071,9 9353,4 12983,4 20098,3
Pagina 57 din 91
22000 17000 12000 7000 2000 -3000 Figura nr.13. Evolutia preturilor de consum in perioada 1991-1997(fata de 1990)
Tabelulul nr.4 Evoluia preturilor de consum in perioada 1991-1997 (anul precendent=100) -procenteANII 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 MF.ALIMENTARE 286,2 336,6 348,9 236,2 131,9 136,4 151,4 MF.NEALIMENTARE 267,8 294,2 369,0 232,8 129,6 139,1 152,5 SEVICII 235,7 280,4 340,3 250,8 142,7 146,9 176,5 TOTAL 270,2 310,4 356,1 236,7 132,3 138,8 154,8
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
Pagina 58 din 91
450 400 350 300 250 200 150 100 50 0 -50 Figura nr.14. Evolutia preturilor de consum in perioada 1991-1997 (anul precedent=100)
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
Dac se au in vedere componentele indicelui total al preurilor de consum, se constat ca evoluia acestora este oscilant: in anii 1991-1992 creterea preurilor mrfurilor alimentare a devansat-o att pe cea a preurilor mrfurilor nealimentare ct i a serviciilor. In 1993 i 1997 au dominat creterile la preurile mrfurilor nealimentare, iar in perioada 19941996 cele ale preurilor serviciilor. De asemenea, se poate observa ca indicii preurilor mrfurilor alimentare au devansat in anii 1991, 1992, 1994 i 1995 indicii preurilor mrfurilor nealimentare.
4.1.2 EVOLUIA MEDIE LUNAR A INFLAIEI
Pagina 59 din 91
In ceea ce privete creterile lunare ale preurilor de consum se observ o evoluie oscilant a acestora de-a lungul perioadei 1990-1997, nivelul maxim fiind atins in 1993 cu 12,1%. In urmtorii doi ani aplicarea unor masuri de ajustare in domeniul fiscal i al preurilor a condus la scderea ratei medii lunare a inflaiei la 4,1% in 1994 i 2,1% in 1995. In 1996 i 1997 se produce ins o nou intenificare a procesului inflaionist, rata medie lunar nregistrnd un nivel de 3,8% in 1996 i 8% in 1997.
Tabelul nr.5 Rata medie lunar a inflaiei in perioada 1991-1997 -procenteMF.ALIMENTARE MF.NEALIMENTAR E SERVICII TOTAL 1991 12,0 9,0 9,1 10,3 1992 10,2 9,3 8,4 9,6 1993 11,6 12,9 11,8 12,1 1994 4,2 3,7 4,7 4,1 1995 1,9 2,0 2,9 2,1 1996 3,7 4,0 3,6 3,8 1997 7,8 7,7 9,7 8,0
14 12 10 8 6 4 2 0 -2 Figura nr.15. Rata medie lunara a inflatiei in Pagina 60 din 91 perioada 1991-1997 MF.ALIMENTA RE MF.NEALIMEN TARE SERVICII TOTAL
Dac in primii doi ani, cele mai mari creteri medii lunare s-au fcut la preurile mrfurilor alimentare, iar in 1993 i 1996 la cele ale mrfurilor nealimentare, in anii 1994, 1995 i 1997 cea mai accentuat majorare a avut loc la tarifele pentru serviciile prestate populaiei, piaa acestora continund sa fie dominat de sectorul public, in condiiile unui consum relativ sczut i puin flexibil.
4.1.3
EVOLUIA
PREURILOR
PRODUSELOR
AGROALIMENTARE
VNDUTE PE PIAA RNEASC
Produsele agroalimentare vndute pe piaa rneasc ocup o pondere deosebit de important in consumul populaiei din ara noastr. Evoluia preurilor de-a lungul celor apte ani a fost strns legat de etapele de liberalizare a preurilor, de evoluia acestora i de nivelul salariilor din economie. nc de la nceputul anului 1990 au avut loc creteri ale preurilor produselor agroalimentare vndute pe piaa rneasc ca o consecin a creterii salariilor populaiei oreneti i a restituirii unor importante sume de bani acesteia. Cea mai rapid cretere a acestor preuri a avut loc in anul 1992 (cu 187,4% fa de 1991).
Tabelul nr.6 Evoluia preurilor produselor agroalimentare vndute pe piaa rneasc in perioada 1991-1997 (1990=100) -procenteANII PRODUSE DE ORIGINE 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 VEGETAL 219,8 566,6 1456,8 3916,0 5447,1 7402,7 10186,1 ANIMALE I PASRII VII 155,7 551,8 1428,1 3373,1 5042,8 6616,1 7343,9 PRODUSE DE ORIGINE ANIMAL 202,7 616,2 1942,1 4664,1 5904,8 9111,1 10113,3 202,1 580,2 1577,5 4002,2 5519,1 7643,9 10311,6 TOTAL
Pagina 61 din 91
Pagina 62 din 91
10500
8500
6500
4500 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
2500
500
-1500 Figura nr.16. Evolutia preturilor produselor agroalimentare vandute pe piata taraneasca in perioada 1991-1997
Pagina 63 din 91
Tabelul nr.7 Evoluia preturilor produselor agroalimentare vndute pe piaa rneasc in perioada 1991-1997 (anul precedent=100) -procenteANII PRODUSE DE ORIGINE 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 VEGETAL 219,8 257,8 257,1 268,2 139,1 135,9 137,6 ANIMALE I PSRII VII 155,7 354,4 258,8 236,2 149,5 131,2 110,0 PRODUSE DE ORIGINE ANIMAL 202,7 304,0 316,3 239,3 126,6 154,3 145,2 202,1 287,4 271,6 253,7 137,9 138,5 134,9 TOTAL
360 310 260 210 160 110 60 10 -40 Figura nr.17. Evolutia preturilor produselor agroalimentare in perioada 1991-1997 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
Pagina 64 din 91
Primele semne ale stabilizrii macroeconomice aprute in anul 1993 i manifestate mai puternic in 1994 au influenat i tendinele de evoluie a acestor preuri. Anul 1994 s-a caracterizat prin creterea veniturilor populaiei i echilibrarea raportului dintre cerere i oferta la produsele agroalimentare, precum i prin mrirea gradului de aprovizionare a populaiei cu produse agroalimentare de pe piaa rneasc. Preturile acestor produse cunosc creteri din ce in ce mai reduse pana in anul 1996, cnd ritmul este ceva mai mare dect anul anterior (38,5%), pentru ca la sfritul perioadei analizate sa scad din nou (34,9%). Urmrind evoluia preurilor pe categorii de produse agroalimentare (adic: produse de origine vegetal; animale i pasri vii i produse de origine animal), se constat diferene de ritm att intre ele, ct i fa de total. Astfel, preurile la produsele de origine vegetal au atins nivelul maxim in 1994, dup o cretere continu din 1991, iar pn in 1997 nregistreaz creteri tot mai reduse, pentru ca in acest an ritmul s se accelereze. Preurile la grupa animale i pasri vii au crescut pn in anul 1992 din ce in ce mai mult, in acest an nregistrndu-se cel mai nalt ritm din ntreaga perioad 1990-1997, dup care creterea a fost mai redus. Preturile produselor de origine animal au sporit cel mai rapid in anul 1993 (216,3% fa de anul 1992), dup care ritmul s-a redus pn in anul 1996 cnd a avut un nou salt (+54,3%) pentru a fi urmate de o cretere mai mic in 1997 (45,2%) Comparativ cu anul 1990, preurile produselor agroalimentare vndute pe piaa rneasc au crescut de aproape 103 ori, cu creteri aproximativ egale la preurile produselor de origine vegetal i a celor de origine animal (de aproximativ 101 ori i o cretere mai redus pentru grupa animale i pasri vii (de 73 de ori)). In concluzie se poate spune ca vnzrile pe piaa rneasc au ocupat o pondere din ce in ce mai mare in totalul vnzrilor deoarece preurile pe aceast pia l-a reprezentat raportul direct i liber dintre cerere i ofert.
4.1.4 EVOLUIA PREURILOR PRODUCIEI INDUSTRIALE N PERIOADA 1991-1997
Liberalizarea preurilor produciei industriale a reprezentat o msur important i necesar pentru realizarea autonomiei activitii ntreprinderilor i pentru restructurarea lor pe criterii de rentabilitate.
Pagina 65 din 91
Dup cum rezult i din tabelele 8 i 9 i din graficele din figurile 18 i 19 nc din 1991, imediat dup liberalizare, preurile de producie au crescut extrem de mult, amplitudinea atins in acest an fiind de 320,1% comparativ cu 1990 (acesta a fost cel mai nalt nivel din perioada analizat, lundu-se in calcul anul precedent). Aceasta cretere a avut ca factori determinani scumpirea salariilor, materiilor prime i energiei i a sporirii costurilor cu fora de munc. Pn in 1996 majorarea preurilor a fost tot mai redus, pentru ca din acest an creterea acestora s se accelereze. Aceast tendina s-a manifestat att pe ansamblu (IPPI total) ct i pe fiecare ramur din economie. Tabelul nr.8 Evoluia preurilor produciei industriale in perioada 1991-1997 (1990=100) -procenteANII INDUSTRIA EXTRACTIV INDUSTRIA ENERGIA TERMICA, 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 294,2 907,6 2253,6 5190,0 6177,9 9127,6 38262,9 309,8 850,1 2305,5 5593,1 7756,1 11747,5 26913,5 APA I GAZE 478,4 1633,3 3946,1 9210,2 11288,4 15661,0 49034,6 320,1 911,6 2415,7 5809,8 7849,6 11764,2 29645,8 TOTAL PRELUCRTOARE ELECTRICA,
Pagina 66 din 91
50000 45000 40000 35000 30000 25000 20000 15000 10000 5000 0
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
Figura nr.18. Evolutia preturilor productiei industriale in perioada 1991-1997
Tabelul nr.9 Evoluia preurilor produciei industriale in perioada 1991-1997 (anul curent=100) -procenteANII INDUSTRIA EXTRACTIV INDUSTRIA ENERGIE TERMICA, 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 294,2 308,5 284,3 230,3 119,1 147,8 419,2 309,8 274,4 271,2 242,6 138,7 151,4 229,1 APA I GAZE 478,4 341,4 241,6 233,4 122,1 138,7 313,1 320,1 284,8 265,0 240,5 135,1 149,9 252,0 TOTAL PRELUCRTOARE ELECTRICA,
Pagina 67 din 91
500 450 400 350 300 250 200 150 100 50 0

Figura nr.19. Evolutia preturilor productiei industriale in perioada 1991-1997
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
In ceea ce privete dominaia uneia sau alteia din componentele indicelui total al preurilor de producie (ramurile: industria extractiv, industria prelucrtoare, energie electric, termic, gaze i ap), se observ ca in primii doi ani preurile la energie electric, termic, ap i gaze au fost cele care au nregistrat cea mai rapid cretere, pentru ca din 1993 i pn in 1996 industria prelucrtoare s fie cea mai avansat i in anul 1997 cea extractiv s devanseze celelalte ramuri. Pentru industriile prelucrtoare i energie electrica, termic, ap i gaze, cea mai mare cretere a avut loc in anul 1991 (de 309,8% i, respectiv 478,4%) in timp ce pentru industria extractiv anul 1997 a fost cel in care au avut loc cele mai mari majorri (de 419,2%). Comparativ cu anul 1990, o cretere deosebit, au nregistrat-o preurile la energie electric, termic, ap i gaze, n 1997 IPPI in aceasta ramur atingnd nivelul de 49034,6%. Au urmat creterile din industria extractiv, cu 38162,9% i din industria prelucrtoare cu 26813,5% faa de 1990.
Pagina 68 din 91
4.2 INFLAIA N ROMNIA N PERIOADA 1998-1999
Analiza procesului inflaionist in cadrul acestui capitol este mprit pe dou perioade 1990-1997 i, respectiv 1997-1999, datorit unei schimbri intervenite in metoda de calcul a indicelui preurilor de consum. IPC se calculeaz ca un indice de tip Laspeyres cu baza fix. ncepnd din ianuarie 1999, calculul indicilor lunari cu baza fix se face cu preurile medii din anul 1997 (anul 1997=100) i ponderile din acelai an determinate pe baza cheltuielilor medii din Ancheta Integrata in Gospodarii (AIG). Pentru aigurarea continuitii seriilor de indici construii cu baze diferite s-a utilizat un coeficient de racordare care permite legarea (racordarea) seriei de indici lunari din anul 1999 cu baza 1997=100 la seria de indici cu baza 1995=100. Coeficientul de racordare s-a calculat ca raport intre un indice de tip Laspeyres calculat pentru luna decembrie 1998 in acea baza (1995=100) i un altul de acelai tip i pentru aceeai lun in noua baz (1997=100). Compararea a doi indici calculai in baze diferite se face raportnd indicele de comparat in noua baza multiplicat cu coeficientul de racordare la indicele cu care se compar calculat in vechea baz (aceasta metodologie este utilizata de UE). Metodologia de calcul a IPC in Romnia este, in general, armonizat cu metodologia utilizat de Oficiul de Statistic al Uniunii Europene (EUROSTAT) la nivel de claificri, nomenclatoare metode de eantionare i de calcul. Claificare COICOP (Claificare consumului individual pe destinaii) convenita de CEE/EUROSTAT/OECD asigur comparabilitatea indicilor la nivel european. Ultima veriune a acestei claificri, adaptata din noiembrie 1996, este structurata de 12 diviziuni, detaliate in 29 de grupe i 61 clase de mrfuri i servicii.
4.2.1 INDICII PREURILOR DE CONSUM N 1998 I 1999
Anul 1998 se caracterizeaz din punctul de vedere al nivelului atins de rata inflaiei drept unul bun, deoarece in toat perioada de tranziie i pn in prezent anul 1998 constituie perioada cu cea mai mica inflaie (indicele preturilor de consum a fost de 140,69). Dei dup datele din tabelul 10 i din graficul din figura 20 reiese ca anul a debutat relativ prost (in
Pagina 69 din 91
primele luni ale sale inflaia a atins nivelurile lunare maxime, respectiv in ianuarie 4,9% i februarie 7,2%), ratele lunare ale inflaiei, in continuare au nregistrat valori sub cele atinse in primele dou luni.
Tabelul nr.10 Evoluia lunar a IPC in 1998 i 1999 -procenteINDICE/LUNA IANUARIE FEBRUARIE MARTIE APRILIE MAI IUNIE IULIE AUGUST SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE LUNA ANTERIOARA=100 1998 1999 104,9 103,0 107,2 102,9 103,8 106,4 102,7 104,8 102,3 105,3 101,3 105,1 101,3 101,7 100,6 101,2 102,7 103,2 103,9 104,2 101,9 104,0 102,2 102,9 DEC-ANUL PRECEDENT 1998 1999 104,9 103,0 112,4 106,0 116,6 112,7 119,8 118,2 122,5 124,5 124,1 130,8 125,7 133,0 126,5 134,6 130,0 138,9 135,0 144,7 137,6 150,4 140,6 152,3
Pagina 70 din 91
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 Figura nr.20. Rata inflatiei in anii 1998 si 1999 (luna anterioara=100) IANUARIE FEBRUARIE MARIE APRILIE MAI IUNIE IULIE AUGUST SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE
Pagina 71 din 91
60 50 40 30 20 10 0
Figura nr.21. Rata inflatiei in anii 1998 si 1999 (luna dec. anul precedent=100)
IANUARIE FEBRUARIE MARTIE APRILIE MAI IUNIE IULIE AUGUST SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE
In privina inflaiei pe structur (adic mrfuri alimentare, mrfuri nealimentare i servicii) aceasta a avut urmtoarea evoluie: 4.2.1.1 IPC mrfuri alimentare Tabelul nr.11 Evoluia lunara a IPC mrfuri alimentare -procenteINDICE/LUNA IANUARIE FEBRUARIE MARTIE APRILIE MAI IUNIE IULIE AUGUST SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE LUNA ANTERIOARA=100 1998 1999 104,5 102,5 107,7 102,5 102,5 104,7 102,1 105,2 100,7 103,1 100,0 100,5 99,0 98,8 99,0 100,0 102,7 103,6 101,6 103,4 101,8 103,4 102,5 104,1 DEC-ANUL PRECEDENT 1998 1999 104,5 102,5 112,5 105,0 115,3 109,9 117,8 115,6 118,6 119,3 118,5 119,8 117,4 118,4 116,3 118,5 119,3 122,8 121,3 127,0 123,4 131,3 126,5 136,7
Pagina 72 din 91
Pagina 73 din 91
40
35
30 IANUARIE FEBRUARIE MARTIE APRILIE MAI IUNIE IULIE AUGUST SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE
25
20
15
10
0 Figura nr.22. Evolutia lunara a IPC-marfuri alimentare (dec. anul precedent=100)

Pagina 74 din 91
8 7 6 5 4 3 2 1 0 -1 -2
Figura nr.23. Evolutia lunara a IPC-marfuri alimentare(luna anterioara=100)
Cea mai mare cretere de preuri fa de luna precedent s-a nregistrat la grupa de mrfuri alimentare (in 1999 +4,1%), iar in cadrul acesteia, creteri semnificative nregistrndu-se la legume i conserve de legume (+10,1%), ou (+10,0%), pine (+7,56%), lapte i produse lactate (+4,6%), fructe i conserve din fructe (4,1%). Aceste produse dein 24,0% din totalul cheltuielilor bneti de consum ale populaiei.
4.2.1.2 IPC-mrfuri nealimentare Tabelul nr.12 Evoluia lunara a IPC-mrfuri nealimentare -procenteINDICE/LUNA LUNA ANTERIOARA=100 DEC-ANUL PRECEDENT
Pagina 75 din 91
1998 102,8 107,0 105,2 102,3 104,1 102,6 102,6 101,9 101,8 105,1 101,9 101,9
1999 102,5 103,4 108,8 103,7 103,4 107,3 102,6 102,2 102,9 103,6 105,3 102,5
1998 102,8 110,0 115,7 118,3 123,2 126,4 129,7 132,2 134,5 141,4 144,0 146,8
1999 102,5 106,0 115,3 119,6 123,7 132,7 136,1 139,1 143,2 148,3 156,2 160,2
75 65 55 45 35 25 15 5 -5
Figura nr.24. Evolutia lunara a IPCmarfuri nealimentare(dec. anul precedent=100)
Pagina 76 din 91
9 7 5 3 1 -1
Figura nr.25. Evolutia lunara a IPC-marfuri nealimentare (luna anterioara=100)
IANUARIE FEBRUARIE MARTIE APRILIE MAI IUNIE IULIE AUGUST SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIMBRIE DECEMBRIE
La mrfurile nealimentare creterea preurilor a fost in 1999 superioar celei din 1998 (60,2% in 1999 i 46,8% in 1998), creteri mai nsemnate fiind la combustibili (+4,5%), tricotaje (+3,8%), medicamente (+3,3%), acestea contribuind cu 10,7% in totalul indicelui preurilor de consum. 4.2.1.3 IPC-servcii Tabelul nr.13 Evoluia lunar a IPC-servcii -procenteINDICE/LUNA IANUARIE FEBRUARIE MARTIE APRILIE MAI IUNIE IULIE AUGUST SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE LUNA ANTERIOARA=100 1998 1999 111,6 106,0 106,2 102,7 103,8 105,0 105,7 106,7 102,2 116,2 101,6 111,8 104,5 106,0 101,9 101,6 105,1 102,9 106,5 106,8 102,3 102,5 102,1 101,3
Pagina 77 din 91
DEC-ANUL PRECEDENT 1998 1999 111,6 106,0 118,6 108,8 123,1 114,3 130,1 122,0 133,0 141,7 135,1 158,5 141,2 168,0 143,8 170,7 151,2 175,6 161,1 187,6 164,8 192,3 168,2 194,7
200 150 100 50 0

Figura nr.26. Evolutia lunara a IPCservicii (dec. anul precedent=100)
18 16 14 12 10 8 6 4 2 0
Figura nr.27. Evolutia lunara a IPCservicii (luna anterioara=100)
Pagina 78 din 91
Comparativ cu anul 1998 in 1998 sporul serviciilor aproape ca s-a dublat (94,7%), iar in cadrul acestei grupe creteri lunare mai mari s-au nregistrat la tarifele pentru igien i cosmetic (3,9%), ngrijire medical (+2,0%), ap, salubritate (+2,6%), transport interurban (2,2%) care reprezint 4,7% din totalul cheltuielilor bneti ale populaiei.
4.3 EVOLUIA PRINCIPALILOR INDICATORI MACROECONOMICI N PERIOADA 1989-1999 I POIBILITILE ROMNIEI DE ADERARE LA UNIUNEA EUROPEAN 4.3.1 PRODUSUL INTERN BRUT
Dup 10 ani de la declanarea tranziiei la economia de pia, nivelul relativ al produsului intern brut difer de la o ar la alta i reflect eficiena masurilor promovate de rile respective. De regul, volumul fizic al produsului intern brut este mai mic dect la nceputul perioadei i a condus la adncirea decalajelor fa de rile UE, aflate in progres evident. Pentru a stabilii o prima opinie despre aceste decalaje elocvente sunt datele din tabelul nr.14. Datele indic dou procese diametral opuse. Pe de o parte tarile UE care, in intervalul 1989-1998 au nregistrat o cretere medie a produsului intern brut cu 19%; creteri superioare au avut loc in rile mai mici, incluiv in cele mai puin dezvoltate. A se vedea in acest sens sporul PIB cu 26,9% in Portugalia, cu 21,9% in Spania i creterea record de 83,9% in Irlanda. De asemenea, Germania, de departe cea mai mare ara european, s-a afirmat i in aceasta perioada ca principala locomotiv a UE. Concomitent cu integrarea i structurarea fostei economii socialiste est-germane, in intervalul amintit produsul intern brut al Germaniei a crescut cu 22,6%, procent superior fa de cel mediu din Uniunea European. Pe de alta parte, in majoritatea rilor candidate la UE, produsul intern brut in 1998 este inferior celui din 1989. In Romnia, spre exemplu, volumul fizic al PIB este cu 23,9% mai mic, fapt ce a indus un decalaj in cretere fa de rile UE. Dac avem in vedere ca in Romnia produsul intern brut a czut in 1999 cu circa 3,6%, iar in rile UE a avut loc o cretere de circa 1,9%, decalajul produsului intern brut pe locuitor dintre UE i Romnia a crescut in deceniul 1989-1999 de la 4,5:1 la 5,5:1.
Pagina 79 din 91
Tabelul nr.14 Indicele produsului intern brut n rile UE i rile candidate la UE n 1998 fa de 1989 -procente-
TARI UE
1998/1989
TARILE CANDIDATE LA UE ROMANIA BULGARIA R.CEHA POLONIA SLOVACIA SLOVENIA UNGARIA ESTONIA LUTONIA LITUANIA
1998/1989
UE-TOTAL FRANTA GERMANIA ITALIA REGATUL UNIT AUSTRIA BELGIA DANEMARCA FINLANDA GRECIA IRLANDA LUXEMBURG OLANDA PORTUGALIA SPANIA SUEDIA
119,0 115,1 122,6 112,2 118,1 123,8 118,8 125,1 112,2 117,3 183,9 151,9 128,0 126,6 121,9 113,0
76,1 69,0 95,3 117,1 99,8 100,4 95,3 79,4 59,3 66,2
Indicele produsului intern brut este senibil mai mic i in alte ri europene candidate la Uniune in Bulgaria cu 31% i in celelalte trei ri baltice, in medie cu 33,5%. In celelalte ri ins Republica Ceh, Ungaria, Slovacia i Slovenia produsul intern brut din 1998 era practic apropiat sau asemntor cu cel din 1989, iar in Polonia a fost cu 17,1% mai mare. Datele arat, totodat, ca in ultimul timp majoritatea rilor central i est europene s-au nscris pe un trend constant de cretere economic, unele din 1992-1993 ca, Polonia, Ungaria i R.Ceh, altele din 1995 ca, Estonia, Letonia i Lituania. Romnia prezint o ituaie aparte, dup o cretere a PIB in fiecare an in intervalul 1993-1996 a urmat o scdere, de asemenea, in fiecare an a indicatorului in intervalul 19971999 i prognozele obinute arat ca abia in anul 2000 se va stopa scderea i se va relua creterea economic. Bulgaria a avut o ituaie asemntoare, in 1996 i 1997 cnd a nregistrat o scdere a PIB, dar din 1998 indicatorul respectiv cunoaste o anumita cretere.
Pagina 80 din 91
Eficiena masurilor de reform din rile in tranziie rezult i din evoluia altor indicatori.
4.3.2 PRODUCIA GLOBAL INDUSTRIAL
In cazul produciei globale ne referim, in primul rnd, la evoluia produciei industriale, ntruct prin ponderea ei ridicat in economia tuturor rilor, are o influen major asupra dinamicii PIB. Astfel, in timp ce in Romnia producia industrial reprezenta in 1998 numai 46,3% din cea a anului in 1989, in rile central europene aceasta a fost de 98,2%, cu precizarea c in Polonia nivelul a atins 118,6%, in Ungaria 103,2%, in R.Ceha i Slovacia aproape 80% i in Slovenia 75,9%. Fr ndoial, volumul fizic mai mare al produciei industriale in rile menionate mai sus reflect un grad superior de restructurare i de adaptare a agenilor economici la cerinele economice libere de pia.
4.3.3 FORMAREA BRUT A CAPITALULUI FIX
Ca factor esenial al restructurrii i modernizrii produciei, formarea brut a capitalului fix a avut o evoluie destul de sinuoas in Romnia. Comparativ cu 1989, nivelul real al indicatorului a sczut brusc in urmtorii doi ani, astfel ca in 1992 a ajuns la numai 44,0%; a urmat o cretere lent in 1996, cnd nivelul indicatorului a fost de 72,2%, dup care a sczut din nou. In 1998 formarea brut a capitalului nu reprezint dect 57,4% din valoarea anului 1989. Cu cheltuieli anuale pentru fondurile fixe reduse al jumtate, respectiv cu perioada prerevoluionar, este dificil sa se relanseze creterea economic i s se ating intrun timp scurt nivelul produsului intern brut i al produciei industriale din 1989. In Bulgaria nivelul indicatorului este chiar mai mic dect in Romnia (44,1% in 1997). Spre deosebire de ituaiile amintite, in celelalte ri candidate la UE formarea brut a capitalului fix a atins volumul real din 1989 i chiar l-a depit, in R.Ceh din 1995, in Polonia din 1996 i in Ungaria i Slovacia din 1997. Spre exemplu in R.Ceh, Ungaria i Polonia indicele formarii brute a capitalului fix a fost de 115% in 1998 fa de 1989.
Pagina 81 din 91
Strns legat de aceste aspecte eseniale ale economiei reale, sunt demne de semnalat nc doua ituaii: -cheltuielile aferente consumului curent total al societilor romaneti din 1998 sunt mai mari dect cu 10 ani in urm. In termeni reali, in 1998 ele au fost cu 4,1% superioare celor din 1989. Fenomenul privind devansarea dinamicii procesului intern brut de ctre dinamica consumului se manifest i in alte ri candidate la UE, dar intenitatea acesteia este mai redus dect in cazul rii noastre. -economiile interne brute (diferena dintre PIB i consumul total) au o rat foarte sczut in Romnia (14% in 1997), ara noastr plasndu-se pe penultimul loc in cadrul rilor europene candidate la Uniune, dup noi aflndu-se Letonia cu o rata a economiirii de 10%.In celelalte ri indicatorul are dimeniuni mai mari: in R.Ceh i Slovacia 28%, Ungaria 27% i Slovenia 23%, fapt ce le permite sa aloce fonduri mai mari pentru investiii, cea mai puternica prghie a creterii economice.
4.3.4 INVESTIII DIRECTE DE CAPITAL STRIN
Capitalul strin are dimeniuni coniderabil mai mari in Ungaria, R.Ceha i Polonia i mai mici in Romnia, Bulgaria i Slovacia. Tabelul nr.15 Investiii strine de capital in tarile europene candidate la UE -milioane dolariARA/ANII ROMNIA BULGARIA R.CEH POLONIA UNGARIA SLOVACIA SLOVENIA ESTONIA LETONIA LITUANIA 1990 4 180 88 311 18 4 1991 37 56 513 117 1459 82 65 1992 73 42 1004 284 1471 100 111 58 43 10 1993 94 40 654 580 2339 134 113 160 45 30 1994 341 105 869 542 1146 170 128 225 214 31 1995 419 90 2562 1134 4453 157 176 205 180 73 1996 263 103 1428 2768 1983 206 286 150 382 152 1997 1215 505 1300 3077 2085 161 321 267 525 355 1998 2031 401 2540 5129 1935 508 165 571 274 926
Pagina 82 din 91
Din volumul investiiilor strine pe locuitor in intervalul 1990-1998 pe primele locuri se afl Ungaria cu 1692 de dolari, R.Ceha cu 1072 de dolari, Slovenia cu 645 dolari i rile baltice cu aproximativ 640 dolari. In Polonia investiiile directe de capital strin pe locuitor au fost de 355 dolari. In Romnia nivelul indicatorului este de numai 198 dolari i in Bulgaria de 163 dolari. Dup cum rezult din cifre, investitorii strini ocolesc Romnia i Bulgaria, ca efect, probabil, al poziiei lor geografice i a lipsei de ncredere in stabilitatea politic i economic din rile respective. Fr ndoial, efectele nu pot fi dect negative in planul asimulrii tehnologiilor de producie moderne, a managementului unitilor economice i a integrrii eficiente in relaiile economice internaionale.
4.3.5 BALANA CONTULUI CURENT
Toate rile central i est-europene candidate la UE nregistreaz un deficit nsemnat in balana contului curent. Dar, in timp ce in R.Ceha, Ungaria i Slovenia deficitul este in scdere, in Polonia, Romnia i Slovacia deficitul este in cretere. Pentru anul 1998 volumul deficitului i proporia lui fa de produsul intern brut sunt redate in tabelul nr.16 (de menionat ca procentele sunt calculate prin raportarea soldului negativ al contului curent al produsul intern brut din 1997). Tabelul nr.16 Balana contului curent in 1998 TARA ROMNIA BULGARIA R.CEH POLONIA UNGARIA SLOVACIA SLOVENIA ESTONIA LETONIA LITUANIA MILIOANE USD -3010 -252 -1046 -6858 -2298 -2059 -4 -447 -713 -1298 % DIN PIB -8,6 -2,5 -2,0 -5,1 -5,0 -10,6 -0,0 -9,5 -12,9 -13,5
Pagina 83 din 91
Comparativ cu celelalte ri candidate la UE, in Romnia deficitul balanei contului curent este foarte mare att ca mrime absolut, ct i ca proporie in PIB. In condiiile unor investiii directe de capital strin sczute, deficitul contului curent contribuie, pe de o parte, la creterea datoriei externe i, pe de alt parte, la devalorizarea leului in raport cu dolarul SUA i alte valute.
4.3.6 OMAJUL
Restructurarea produciei sociale in deosebi a industriei a generat un omaj ridicat in majoritatea rilor central i est-europene, cu deosebire in Polonia, Slovacia, Slovenia i Ungaria unde, in anii 1994-1998, rata omajului a nregistrat o oscilaie de regula, intre 10 i 15%. Rate mai sczute de omaj s-au nregistrat in R.Ceha (intre 2,9 i 7,5%) i rile baltice ( in medie intre 5,3 i 7,3%). Sub acest aspect, Romnia ocupa o poziie intermediar: rata omajului a fost relativ mai mare in primii ani ai tranziiei (10,9% in 1994), dup care a cunoscut o anumita reducere (6,6% in 1996), pentru ca in ultimul timp omajul sa se nscrie, din nou, pe o curba cresctoare (8,8% in 1997, 10,3% in 1998 i 11,3% in iunie 1999). Cifrele invocate nu conduc la o concluzie categoric privind relaia dintre mersul reformei i rata omajului: In R.Ceha, spre exemplu, apreciata ca fiind mai avansat pe calea economiei libere de pia, rata omajului a avut un nivel relativ sczut in aproape toi anii tranziiei. In schimb, in alte ri ca Polonia care a fcut, de asemenea, pai mari in direcia economiei de piaa, rata omajului a avut constant niveluri ridicate (rata maxim a fost de 16,0% in 1994). 4.3.7 INFLAIA Tranziia la economia de piaa a fost insoit de o inflaie foarte mare, galopant, mai ales in primii ani cnd s-au liberalizat preurile i s-a trecut la formarea lor pe baza cererii i ofertei. De la o inflaie cu trei chiar patru cifre in Slovenia i rile baltice, rata inflaiei este msurat, in prezent, cu doua sau o ingura cifra. Ritmurile anuale ale creterii preurilor de consum sunt prezentate in tabelul urmtor.
Pagina 84 din 91
Tabelul nr.17 Preturile de consum in rile europene candidate la UE, 1989-1998 (media anuala, creterea procentuala fata de anul precedent) -procenteTara ROMANIA BULGARI A R.CEHA POLONIA UNGARIA SLOVACI A SLOVENIA ESTONIA LETONIA LITUANIA 1989 1,1 6,4 1,4 264,3 17,0 1,3 1285, 3 4,0 5,2 2,1 1990 5,1 23,8 9,9 585, 8 28,9 10,4 551, 6 18,0 10,9 9,1 1991 170, 2 338, 5 56,7 70,3 35,0 61,2 115, 0 202, 0 172, 2 216, 4 1992 210,4 91,3 11,1 45,3 23,0 10,2 207,3 1078, 2 951,2 1020, 5 1993 256, 1 72,9 20,8 36,9 22,6 23,1 31,7 89,6 109, 1 410, 1 1994 136, 7 96,2 10,0 33,2 19,1 13,4 21,0 47,9 35,7 72,0 199 5 32,3 62,1 9,1 28,1 28,5 10,0 13,5 28,9 25,0 39,5 1996 38,8 123, 1 8,9 19,8 23,6 6,0 9,9 23,1 17,7 24,7 1997 154,8 1082, 6 8,4 15,1 18,4 6,2 8,4 11,1 8,5 8,8 199 8 59,1 22,2 10,6 11,7 14,2 6,7 7,9 10,6 4,7 5,1
In Polonia, creterea preurilor de consum a avut un nivel maxim in 1990, dup care creterea a fost din ce in ce mai mic, in 1998 nregistrndu-se o inflaie de 11,7%. In R.Ceha i Ungaria inflaia a avut dimeniuni mai mari, cu numai doua cifre, ratele fiind de 56,7% in R.Ceha i de 35% in Ungaria, in 1991. Ulterior rata inflaiei s-a redus de la un an la altul i in 1998 mrimea ei a fost de 10,6% i respectiv 14,2%. Ca i in cazul altor indicatori, in Romnia rata inflaiei a avut o evoluie care a atins niveluri ridicate cu trei cifre in anii 1991-1994, mrimea maxima fiind 256,1% in 1993; a urmat o scdere in 1995 i 1996, cu rate de 32,3% i 38,8%, dup care creterea preurilor de consum a atins din nou cote ridicate:154,8% in 1997; 59,1% in 1998, iar pentru anul 1999 creterea a depit 55%.
Pagina 85 din 91
Bulgaria prezint, de asemenea, o experiena aparte. Nivelul maxim al creterii preurilor de consum de 338,5% a fost atins in 1991, au urmat patru ani de cretere mai sczuta a preturilor (intre 62,1% i 36,2%), pentru ca in 1996 i 1997 rata inflaiei s sar la 123,1% i respectiv, la cifra record de 1082,6%. In urma acestei creteri oc a preurilor de consum, rata inflaiei s-a redus la 22,2% in 1998 i se pare ca aceasta tendin va continua. Evoluiile care au intervenit in rata inflaiei din Romnia i au sursa in ritmul lent in care au fost liberalizate preurile i in existenta unor puternice dezechilibre macroeconomice (bugetul consolidat, balana comerului exterior i a contului curent).Rata ridicat a inflaiei din Romnia a fost generat, in acelai timp, de existena unor puternice poziii monopoliste in sectoare vitale ale economiei (ROMTELECOM, CONEL, ROMGAZ, SNCFR etc), ca i de existenta unor mari ntreprinderi care nregistreaz pierderi i, intr-un fel sau altul, au primit sau mai primesc nc subvenii de la bugetul statului. CONCLUZII
Inflaia contemporan reprezint un dezechilibru structural monetaro-real, care exprim existenta in circulaie a unei mase monetare ce depete nevoile economiei, fapt ce atenueaz deprecierea banilor neconvertibili in aur i a celor neconvertibili in general, ca i creterea durabil i generalizata a preurilor. Deci inflaia este perceput de ctre populaie ca un fenomen negativ (de altfel i omajul este privit ca avnd, excluiv, efecte negative),dar aceasta reprezint, att timp cat se afl in anumite granie fixe i perfect controlate, un impuls al creterii economice. Dac graniele amintite sunt depite, inflaia se transform dintr-un factor stimulator intr-unul cu efecte perverse att pentru agenii economici care acioneaz in economia naional ct i pentru populaie. Pentru populaie inflaia este cea care distruge puterea de cumprare a economiilor, banilor, hrtiilor de valoare, conturilor de economii, peniilor etc. Aceasta se ntmpl pentru ca ele nu sunt indexabile cu rata inflaiei. Conform unor studii de caz, in condiii de inflaie, pierd, de regul, mai mult vrstnicii dect persoanele tinere pentru ca cei dinti dein mai multe active nominale care sunt mai vulnerabile in faa procesului inflaionist (chiar dac unele ajutoare sociale i rente sunt de regul indexate, pierderea tot rmne). In Romnia procesul inflaionist s-a declanat odat cu prima liberalizare a preurilor ce a avut loc in noiembrie 1990. Acest lucru nu nseamn ins c pn atunci ara noastr nu
Pagina 86 din 91
a cunoscut inflaie. Pn in anul 1990 insa, economia a funcionat pe bazele unui istem centralizat la maximum, cu subvenionari i efecturi de investiii care nu aveau legtur cu nici o logic economic. In acelai timp se practicau preuri dictate, rigide, care nu luau in calcul raportul dintre cererea i oferta de pe piaa, iar de multe ori preul era mai mic dect costul bunurilor. Aceasta stare de lucruri a fcut ca, odat cu trecerea Romniei la economia de pia, intervenit dup decembrie 1989, (teoretic doar, datorit faptului ca raporturile libere de pe piaa sau manifestat mult mai trziu) s aistam la o explozie a preurilor, ndeosebi la bunurile de consum ale populaiei. Durata i intenitatea procesului inflaionist din Romnia au avut coordonate mai ridicate fa de celelalte ri care au trecut de la economia de tip centralizat la economia de pia i datorit unui ansamblu de cauze (unele menionate mai sus) care in de condiiile obiective de funcionare a economiei dar, in special de natura politicii economice promovat de guvernele care s-au succedat la putere. In circa zece ani de tranziie inflaia sa manifestat ca un proces aproape in permanen ascendent doar cu mici ntreruperi ale creterii preurilor, de obicei scderii care au durat mai puin de dou luni. Semnificativ pentru scderea inflaiei este doar anul 1994 cnd aceasta s-a datorat relurii creterii economiei, cretere nregistrat nc din 1993 (dei la un nivel foarte sczut, de numai 1,5%). Inflaia are totodat efecte asupra mediului de afaceri din ara noastr, dndu-i un grad sporit de incertitudine. Cnd creterea preurilor este coniderat i de durat se reduce orizontul temporar al deciziilor agenilor economici. Aceasta se traduce prin faptul ca ntreprinztorii nu se lanseaz in proiecte de investiii ample i de lunga durat, cu risc ridicat. Se prefer investiii cu orizont scurt i risc redus. Inflaia persistent i generalizat din Romnia inhib procesul de economiire i de investire transformnd un numr mare ntreprinztorilor in speculatori, specializai in a cumpra azi mai ieftin i a vinde mine mai scump. S-a ajuns in acest mod ca in Romnia cei care produc sa fie din ce in ce mai puini iar cei care se ocup cu operaiunile comerciale s devin tot mai numeroi. In perspectiva integrrii Romniei in Uniunea European trebuie menionat faptul ca reducerea inflaiei i reluarea creterii economice reprezint obiective primordiale pentru ndeplinirea criteriului economic de aderare stabilite de Consiliul European de la Copenhaga, in iunie 1993. In acest context, nominalizarea Romniei in recomandarea Comiiei Europene pentru deschiderea negocierilor de aderare in anul 2000 (alturi de Bulgaria, Letonia, Lituania,
Pagina 87 din 91
Malta i Slovacia) are in vedere mai ales, progresele obinute in nfptuirea criteriului politic i contribuia pe care a avut-o, alturi de celelalte ri in conflictul din Kosovo, conflict care a indus economiei romneti serioase pagube. Deschiderea negocierilor este condiionat de promovarea unor msuri adecvate care s conduc la stabilizarea macroeconomica, component esenial a unei economii de piaa viabile. Comisia Europeana apreciaz ca Romnia nu a obinut progrese majore in realizarea criteriului economic de aderare. Pe termen mediu, se arata in raportul Comisiei din 1999, Romnia nu poate fi luat in considerare drept economie de piaa funcional i nu este in stare s fac fa presiunii competitive i forelor de pia din interiorul Uniunii Europene. Nerealizarea de ctre Romnia a criteriului economic de aderare la Uniunea European, neputina controlrii procesului inflaionist, este strns legat de nivelul sczut al productivitii muncii i ai altor indicatori economici i sociali, comparativ cu cei din rile Uniunii Europene i celelalte ri candidate, precum i de involuiile care au avut loc in economia real, generate de modul in care este gestionat de la economia de comand la economia de pia.
Anexa 1 Structura consumului populaiei utilizata la calculul IPC GRUPA DE PRODUSE 0 Mrfuri alimentare-total din care: Cereale, produse de morrit i planificaie Legume i conserve de legume Carne, preparate i conserve din carne Lapte, brnzeturi, unt Bere, vin, alte buturi alcoolice Mrfuri nealimentare-total din care: mbrcminte nclminte Produse de uz casnic Produse cultural-sportive Combustibil, lubrifiani Energie electrica, gaze, nclzire centrala Sevicii-total din care: STRTUCTURA (%) 1 2 40,46 46,70 7,88 8,79 3,28 4,77 9,24 13,39 4,78 4,66 3,75 2,51 43,77 40,82 14,64 9,00 4,39 4,76 4,80 4,51 4,86 6,30 3,28 4,75 3,49 3,75 15,77 12,41
3 47,93 9,04 6,52 11,99 4,54 2,13 40,32 7,65 6,09 2,70 5,30 5,51 3,44 11,75
Pagina 88 din 91
Chirii Posta, telefon, telegraf Alimentaie publica Cinema, teatru,M. Cu nvmntul ngrijire medicala Transport urban Alte feluri de transport
1,68 1,29 3,84 0,89 0,21 0,77 1,69
0,15 1,00 2,16 0,63 0,39 1,29 1,52
0,14 1,15 1,59 0,79 0,57 0,85 1,48
Sursa: Buletin statistic de informare public, nr.12/1993;nr.1/1994;nr.6/1997
Anexa 2 Poziia Romniei fata de tarile Uniunii Europene i tarile candidate la Uniune Mrimi absolute Decalaje Romania=1,0 fata de Romnia 1 1.Produsul naional brut (dolari/loc), 1997 a)dolari la cursul pieei b)dobnzi la paritatea puterii de cumprare 2.Productivitatea social a muncii (dolari/persoan activ), 1997 a)dolari la cursul pieei b)dolari la paritatea puterii de cumprare 9010 42808 12416 4,8:1 1,4:1 2975 49109 6408 16,5:1 2,2:1 4270 2090 6251 4,7:1 1,5:1 1410 23021 3227 16,3:1 2,3:1 2 Uniunea Europeana 3 Tari Candidate 4 medie Uniunea Europeana 5 Tari Candidate 6
Pagina 89 din 91
3.Valoarea adugat in industrie (dolari/loc),1997 4.Consum energie primara (Kgep/loc),1996 5.Randament la cereale (Kg/ha),1996-1998 6.Randament la lapte de vac (Kg/vaca), 1997
632
6595
1200
10,4:1
1,9:1
2027
3823
2713
1,9:1
1,3:1
2862
5563
3137
1,9:1
1,1:1
2912
5229
3486
1,8:1
1,2:1
17 7.Tractoare (nr/1000 ha)2, 1996 8.Consum ngrminte chimice (kg/ha)3, 1995-1997 9.Export(dolari/loc)4, 1997 10.Populatia neagricol (%), 1997 11.Populatia urban (%), 1997 12.Disponibil de proteine animale (gr/loc/zi),19941996 13.Disponibil de calorii (nr/loc/zi) 1994-1996 14.Medici (nr/10000/loc), 1997 15.Paturi de spital (nr/10000/loc),1997 16.Elevii in nvmntul 18 74 73 2926 373 63 55 39 43
81
42
4,8:1
2,5:1
221
78
5,2:1
1,8:1
5553 95 78 62
1003 81 72 46
14,9:1 1,5:1 1,4:1 1,6:1
2,7:1 1,3:1 1,3:1 1,2:1
3375
3114
1,2:1
1,1:1
28 91 90
26 75 81
1,5:1 1,2:1 1,2:1
1,4:1 1,0:1 1,1:1
Pagina 90 din 91
secundar (rata net de nscriere, %), 1996 17.Studentii(rata brut de nscriere %),1996 18.Aparate TV (nr/1000/loc), 1997 19.Mortalitate infantil (%), 1997 20.Sperana medie de via (ani), 1997 incluiv electricitate, gaze, ap i construcii; teren arabil plus vii i livezi; teren arabil export de mrfuri, fr servicii productive Sursa: CNS (octombrie 1999) 226 22 69 556 5 77 377 13 72 2,5:1 0,2:1 1,1:1 1,7:1 0,2:1 1,0:1 23 48 26 2,1:1 1,1:1
Pagina 91 din 91

Inflatia

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Inflatia

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Analiza nivelului si evolutiei ratei inflatiei in Romania in perioada de tranzitie

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

CAP 1.CONCEPTE DE BAZ ALE INFLAIEI TEORII I TIPOLOGII ALE INFLAIEI.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

TEORIA CANTITATIV A INFLAIEI

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

T= T , unde: T=volumul tranzaciilor; T =volumul prestabilit al tranzaciilor.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

P* X = V x *M, unde: P=preul mediu, X =PNN real, V x=viteza de circulaie a venitului

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

1.1.4 TIPOLOGIA INFLAIEI

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

doar cantitatea de moneda strict necesar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

CAUZELE APARIIEI INFLAIEI

INFLAIA PRIN CERERE

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura nr.1. inflaia prin cerere

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Q =variaia procentual a cantitii oferite (sau PNB , PIB ); P =variaia preurilor.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Sporuri de venituri Cresteri de preturi

Figura nr.2. Creterea costurilor i inflaia

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura nr.3. Inflaia prin costuri

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

1.2.3 INFLAIA STRUCTURAL

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura nr.4. Inflaia structural

EFECTELE I COMBATEREA INFLAIEI

1.3.1 PRINCIPALELE EFECTE ALE INFLAIEI

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

1.3.2 MODEL DE NLTURARE A INFLAIEI

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

1.3.3 INDEXAREA VENITURILOR

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

CAPITOLUL 2 ELEMENTE ESENIALE PENTRU ANALIZA PROCESULUI INFLAIONIST

2.1 CURBA LUI PHILLIPS

2.1.1 CURBA INIIAL A LUI PHILLIPS

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura nr.5. Curba iniial a lui Phillips

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura nr.6. Curba lui Phillips

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

2.1.2 MODELUL LUI R.G.LIPSEY

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura nr.7. Modelul lui R.G.Lipsey

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

2.1.2.1 FUNCIA DE AJUSTARE A SALARIILOR

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

2.1.2.2 FUNCIA X-U

Figura nr.9. Funcia X-U Uf=nivel funcional al omajului

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

2.1.3 CURBA LUI PHILLIPS N TIMP

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura nr.10. Curba lui Phillips n timp