Statul roman modern- infaptuire si modernizare Contextul intern si international Unirea principatelor a fost, din punct de vedere politic,

ideea centrala a perioadei ce a urmat revolutiei de la 1848. conditiile interne si internationale au fost influentate si de incheierea la 19 aprilie 1849 a Conventiei de la Balta Liman, intre puterea suzerana (Imperiul Otoman) si puterea protectoare (Imperiul Rus), care ingradea si mai mult autonomia interna a principatelor. Poarta si Rusia isi aroga dreptul numirii domniilor, durata domniilor reducandu-se la 7 ani. Adunarile obstesti erau dizolvate si inlocuite cu adunari compuse exclusiv din marii boieri (Divanuri Legislative). Miscarea unionista si efortul de modernizare s-au desfasurat intr-un context international dificil, sub ocupatii straine, ostile fie liberalizarii politice interne (Rusia), fie aspiratiilor nationale panromanesti (Austria, Turcia). Principatele intre diplomatie si interesele marilor puteri Deteriorarea relatiilor dintre Rusia si Turcia a dus in 1853 la izbucnirea razboiului Crimeii, cu consecinte si asupra situatiei interne a Principatelor. Infrangerea Rusiei a fost sanctionata prin incheierea protectoratului pe care il exercita asupra Principatelor. Prevederile Tratatului de la Paris 18/30 martie 1856, ce a urmat razboiului Crimeii, au influentat dezvoltarea politica a Principatelor. Desi au ramas sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Principatele beneficiau de protectia colectiva a marilor puteri. Toate partile semnatare, inclusiv Imperiul Otoman, recunosteau autonomia Principatelor, dreptul fiecaruia de a avea o armata nationala, de a emite legi si de a face comert liber cu alte tari. Marile puteri au creat o comisie speciala de ancheta pentru a strange informatii si a face recomandari asupra noii forme de guvernamant a Principatelor. Puterile garante au pregatit alegerea unei adunari consultative speciale, adunare ad-hoc in fiecare Principat, avand misiunea de a face cunoscuta comisiei pozitia romanilor in privinta unirii. Modalitatile de amestec ale marilor puteri in problemele interne ale Principatelor Tratatul de la Paris a deschis o noua etapa in lupta pentru realizarea unirii sub controlul puterilor garante, iar populatia pentru a fi consultata in privinta unirii, urma sa isi aleaga adunarile in 1857. In privinta Principatelor, aplicarea clauzelor tratatului de la Paris s-a realizat prin actiuni interne si negocieri intre marile puteri. Prima actiune a fost aceea de a alege adunarile in 1857 atat in Moldova cat si in Tara Romaneasca. Lupta ii opunea pe partizanii unirii in fata cu antiunionistii. Reprezentantii Imperiului Otoman, au falsificat alegerile. In acest context, Napoleon III ameninta in iulie 1857 ruperea relatiilor cu Poarta. Unionistii au castigat alegerile pentru adunarile ad-hoc din ambele Principate. Cele fdoua adunari s-au intrunit in octombrie 1857 si au elaborat rezolutii prin care cereau unirea, autonomia si o garantare colectiva a noii ordini de catre marile puteri. Poarta refuza sa accepte revendicarea unirii, pe care o considera contrata Tratatului de la Paris. In 1858 comisia de ancheta a prezentat raportul sau catre marile puteri asupra dorintelor romanilor, exprimate in adunarile ad-hoc. Marile puteri au semnat in 7/19 august 1858, Conventia de la Paris cu scopul de a oferi Principatelor o organizare definitiva. Se recunostea dreptul la unire, dar fiecare Principat isi mentinea domnul pamantean nu strain, asa cum se ceruse in rezolutiile adunarilor ad-hoc, precum si guverne separate. Marile puteri au fost de acord ca Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti cum se numeau prin aces tact, sa se autoadministreze fara amestec din partea otomanilor. In ceea

ce privea drepturile fundamentale ale cetatenilor, a insusirilor si indatoririlor conducatorilor politici , ea prelua atributele unei constitutii. O Comisie Centrala se intrunea periodic la Focsani pentru a dezbate legile de interes comun si tot la Focsani functiona Inalta Curte de Justitie si Casatie. Marile puteri au lasta guvernul fiecarui principat in grija unei comisii provizorii, formate din 3 caimacami, pana la alegerea domnitorilor. Infaptuirea unirii Principala atributie a comisiilor provizorii era aceea de a supraveghea alegerwa noilor adunari elective. Campania electorala din Moldova a dus la alegerea unei adunari favorabile unirii. Unonistii moldoveni au putut impune cu usurinta candidatura la domnie a colonelului A.I.Cuza care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5 ianuarie 1859. Ideea alegerii domnului moldovean si la Bucuresti a fost oficial sugerata muntenilor de catre delegatia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunta rezultatul alegerii de la Iasi. In Tara Romaneasca adunarea a fost dominata de conservatori care erau insa scindati. Neputandu-se pune de acord asupra unui candidat propriu, consrvatorii munteni au sfarsit prin a se ralia candidatului partidei nationale care a fost ales la 24 ianuarie 1859, domn al Tarii Romanesti. Astfel romanii au realizat de facto unirea, punand la 24 ianuarie 1859 bazele statului national roman modern. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) Alexandru Ioan Cuza si aliniera europeana Principalele aspecte ale domniei sale au vizat recunoasterea unirii pe plan international iar in plan intern modernizarea statului, practic aplicarea programelor Revolutiei pasoptiste. Recunoasterea internationala a unirii oferea un cadru favorabil pentru infaptuirea reformelor. Marile puteri s-au itrnunit la Paris la 26 martie 1859. Cu exceptia Austriei si Turciei celelalte puteri au recunoscut actul de la 24 ianuarie 1859. Recunoasterea oficiala a unirii de catre puterile garante s-a realizat in cadrul Conferintei de la Constantinopol din 22 nov 1861. A.I.Cuza proclama la 11 dec infaptuirea unirii depline si nasterea natiunii romane. In plan intern Cuza a trecut la o repunere in ordine a tarii dupa modelul Europei. S-a trecut la unificarea serviciilor publice din cele 2 tari. Armata se unificase sub comanda unica. Liniile telegrafice si serviciile vamale erau unitare. Dupa proclamarea unirii depline s-a trecut la unificarea guvernelor si a adunarilor celor 2 Principate. La 22 ianuarie 1862 sa format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de conservatorul barbu Catargiu. Parlamentul unic isi va deschide lucrarile la 24 ianuarie 1862, iar orasul Bucuresti devenea capitala noului stat. Comisia Centrala de la Focsani isi incetaastfel activitatea. Se puneau bazele unui sistem politic modern. Institutiile statului national au fost create, inlocuidn o suprastructura indispensabil pe monopolul e putere al unei singure clase, boierii. Gruparile politice au devenit instrumentul indispensabil functionarii acestor 2 institutii, iar circulatia libera a ideilor a servit schimbarilor necesare la nivelul societatii. Cele 2 principate tendinte ale domniei lui Cuza au fost liberalismul si conservatorismul. Domnul a colaborat pe parcursul domniei mai ales cu liberalii moderati. Proiectul Cuza- Kogalniceanu Incepand cu octombrie 1863 si pana in ianuarie 1865, Cuza a incredintat conducerea tarii unui guvern de orientare liberala condusa de Mihail Kogalniceanu, adeptul unor

reforme interne radicale. Nemultumit de tendintele manifestate de legislativ, domnul a dizolvat Adunarea la 2 mai 1864. Pentru asi consolida pozitia acesta a promulgat o noua lege electorala si un nou act/ statut cu rol de constitutie. Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris reflecta nemultumirea lui Cuza fata de Adunarile reprezentative, ducand astfel la schimbarea fundamentala a relatiei dintre ramura executiva si cea legislativa a guvernului. Statul a subordonat legislativul domnitorului deoarece ii garanta acestuia puteri cum ar fi dreptul unic de a initia o lege si dreptul de veto asupra proiectelor de lege adoptate de adunare. Conform prevederilor Statului Dezvoltator, prin infiintarea Senatului (Corpul Ponderator) se trecea de la sistemul unicameral la cel bicameral. Mutatia esentiala a Romaniei post-pasoptiste in transformarea raporturilor economice si sociale impuse de reforma agrara din 1864. Statutul taranilor si organizarea muncii au fost modificate, raportul cu pamantul e definit in proprietat. Proiectele avansate prin proclamatia din iunie 1848 isi gaseau acumaplicarea. Reforma de la 1864 era un produs al anului 1848. Legea rurala din 14 august 1864 recunostea drepturile depline de proprietate ale clacasilor asupra pamantului pe care il aveau. Intinderea suprafetelor de pamant distrbuite in proprietate era in functie de mijloacele de cultura de care dispuneau taranii. Legea limita suprafata de pamant disponibila taranilor la doua treimi din mosia proprietarului. Efectul reformei a insemnat desfiintarea serbiei, eliberarea pamantului, libertatea de miscare a taranului proprietar, libertatea de transmitere a acestor pamanturi prin mostenire, elemente defavorabile taranimii. Mostenirea atragea dupa sine divizarea, impartirea si imprastierea parcelelor disponibile. Dintre consecintele imediate alre feromei, cea mai evidenta a fost acordarea a 1819311 hectare de pamant unui numar de 463554 familii de tarani. Mostenirea regulamentara trebuia inlaturata si adoptata o noua lege. S-au elaborat astfel coduri de procedura civila si criminala. Codul civil din 1865 asigura individului libertati personale, garanta egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii si apara proprietatea privata. Codul civil si codul penal alcatuit dupa modelul froncez si prusac asigurau organizarea moderna statului si in materie juridica. In 1864 domnul a promulgat legea invatamantului general, care reglementa instruirea la toate nivelele, acordand o atentie particulara a invatamantului primar, prin stabilirea principiului de gratuitate si obligativitate al acestuia. A infiintat si primele universitati la Iasi in 1860 si Bucuresti 1864. Din punct de vedere economic cea mai importanta dintre legile referitoare la biserica se referea la seculzairea pamanturilor manastiresti, care reprezentau apropae un sfert din teritoriul national. Legea din 1863 a transferat aceste intinse suprafete agricole sub controlul statului. La 1 dec 1864 s-a infiintat Casa de Economii si consemnatiuni, institutie care va avea un rol insemnat in dezvoltarea economica a tarii. Conservatorii si liberalii radicali nemultumiti de pozitia lui Cuza fata de reforme s-au grupat in monstruoasa coalitie care urmarea inlaturarea domnului si aducerea unui principe strain. Actiunile monstruoasei coalitii s-au soldat cu inlaturarea lui Cuza de la tron la 11 februarie 1866. Importanta domniei lui Cuza Dezideratele revolutiei de la 1848 au devenit realitate intr-o perioada in care, pe plan intern, tendintele conservatoare erau puternice, iar pe plan extern, Rusia tarista si Imperiul Otoman nu renuntasera a considera Principatele ca teritorii asupra carora aveau drepturi depline. In timpul domniei lui Cuza au fost create intr-un ritm alert intens institutii statale moderne. Nu a existat domeniu in care sa nu se fi inregistrat progrese. Romania a intrat pe scena statelor europene, nu numai ca stat national, ci si ca stat modern. Situatia

taranimii s-a imbunatatit. Dezvoltarea agriculturii. Taranii deveneau liberi. Puteau lasa mostenire pamantul. Multi tarani nu au puterea de a-si lucra lotul. S-au facut abuzuri din lipsa specialistilor. In 20-30 de ani aveam o lotizare exagerata a apamantului. Astfel, se ajunge la Rascoala din 1907. Alianta ce ave aca obiectiv deturnarea lui Cuza Monstruoasa . Liberalii radicali (C.A. Rosetti) n-au fost primiti de Cuza la guvernare. Conservatorilor le-a luat pamanturile prin Legrea agrara.