Sunteți pe pagina 1din 229

/z , Edition original: HISTOIRE DU XXe SIECLE publi6e dans la collection initial dirig6e par Serge Bertein et Pierre Milza

Copyright HATIER, PARIS, 1993 Copyright B.I.C. ALL srl 1998 ISTORIA SECOLULUI XX sub redactia lui Serge Berstein i Pierre Milza Aceasta carte a fost editata cu sprijinul MINISTERULUI FRANCEZ AL AFACERILOR EXTERNE i al AMBASADEI FRANTEI IN ROMANIA In cadrul Programului Nicolae lorga. ISBN: 973-571-062-5 ISBN: 973-571-065-x ^ Toate drepturile rezervate Editurii BIC ALL. Nici o parte din acest volum nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a Editurii BIC ALL. Copyright 1 9 9 8 BIC ALL All rights reserved. Drepturile de distribute in strainatate apartin in exclusivitate editurii. 1 he distribution of this books outside Romania is prohibited without the written permission of BIC ALL. Editura BIC ALL face parte din GRUPUL EDUCATIONAL ALL Editura BIC ALL Bucureti Bd. Timioara nr. 58, sector 6 cod 76548 - Bucureti S : 413 1850, 413 1158, 413 4321, 413 0720 fax: 413 0540. Distribute : 413 1612, 413 0329 .." U .V . Constantin Vlad i C.C. Buricea -Mlinarcic Dominic Cemea . J

ISTORIA SECOLULUI XX
1 T f A C ) IS ;

S .S tJO T e C A

VOL. 3 IN CAUTAREA UNEI NOI LUMI (1973 PANA IN ZILELE NOASTRE)


SUB REDACTIA: SERGE BERSTEIN PIERRE MILZA 1
SERGE BERSTEIN, GISELE BERSTEIN, YVES GAUTHIER, JEAN GUIFFAN, OLIVIER MILZA, PIERRE MILZA

Traducere: MARIUS IOAN

Rodactori: Coperta:

BCU Cluj-Napoca
RISTH 2010 00536

Tiparit la Atolierele Tipografice METROPOL

EDITURA ALL

0 Lunga Criza Insolita

( 1973- 1983)
Capitolul 1

Aflata in germene in dezechilibrele creterii anilor 60, odata cu aparitia omajului i a inflatiei, criza economica se ivete la lumina zilei in anii '70, printr-un ansamblu de dereglari care afecteaza succesiv sistemul monetar international, piata mondiala a petrolului i o gama larga de industrii vechi sau ajunse la majoritate. Criza lovete mult mai puternic Europa occidentals i Statele Unite decat Japonia, in timp ce unitatea factice a lumii a treia se sparge T cioburi. n Combinatie imediata Tntre omaj i inflatie, aa-numita stagflatie, duce la eecul majoritatilor politice T lupta fmpotriva crizei; masurile n de relansare economica bazate pe analizele lui Keynes demonstrandu-i limitele, guvernele revin la politici mai liberate bazate pe o interpretare structural^ a crizei T cadrele unor relatii n international neschimbate, Tnsa prea putin capabile sa duca la o veritabila concertare.

5 / O LUNGA CRIZA INSOLITA (1 9 7 3 -8 3 )

A naliza C r izei: M eca n ism e i E volutii


DOUA SEMNE PRECURSOARE: OMAJUL 1INFUTIA
In a doua jumatate a anilor '60 apareau deja la lumina zilei mai multe semne premonitorii la criza care urma sa vina, incepand cu aparitia unui omaj moderat insa rezistent in timp i cu o tending nelinititoare de cretere a pre{urilor in (arile industrializate. Desigur omajul nu privete decat 2 sau 3% din populajia activa, de la {ara la (ara, insa creterea sa sugereaza deja ca, {inand cont de modernizarea tehnica a produc(iei, puternica cretere economica nu este suficienta pentru a absorbi valul crescand de tineri, care solicita o slujba, nascu|i in perioada de baby boom de dupa razboi. i mai evidenta insa este micarea ascendenta a pre{urilor care tinde sa atinga rata anuala de 5%. Multa vreme moderata i mai degraba euforizanta, inflajia constituie o componenta structurala a marii creteri economice care a necesitat in mod constant crearea de moneda suplimentara, atat pentru a finanja creditele acordate gospodariilor i intreprinderilor cat i pentm a alimenta cheltuielile publice partial improductive ale statului intervenjionist, contabil al inconvenientelor ecologice i sociale ale creterii. La randul lor marile intreprinderi supuse presiunii constante a revendicarilor salariale ca i unor mari cheltuieli de innoire, publicitate, de intrejinere nu au ezitat sa sporeasca preturile produselor pentru a-i pastra intacta marja de profit. Ele au incercat totodata sa dilueze conflictul generat de cursa in spirala a prejurilor i salariilor in masa, in general slab organizata a consumatorilor confrunta'i cu o cretere permanenta a prejurilor mai mult sau mai pujin compensata de cresterea salariilor nominale. Oricare ar fi fost resorturile care au armat mecan smul inflationist, acesta nu a putut functiona decat grajie unei mai mari supl.'ji in crearea de moneda, condijie a furnizarii catre agenjii economici a masek r monetare indispensabile alimentarii creterii prejurilor.

CRIZA SISTEMULUIMONETAR DE LA BRETTON-WOODS (1971-1973)


Cu mai multa exactitate se poate spune ca inca din 1967 Sistemul monetar international (SMI) intra intr-o faza de criza acuta. In noiembrie, devalorizarea istorica a lirei sterline zguduie un pic mai mult sistemul monetar de la BrettonWoods deja serios amenin(at de slabirea ireversibila a dolarului. In fa(a deficitului bugetului i balanjei de conturi care traduc imposibilitatea Statelor Unite sa llnan(eze simultan cucerirea cosmosului, marea societate dorita de administrajia democrata i efortul de razboi din Vietnam, responsabili trezoreriei federate americane nu rezista in faja tentajiei de a recurge la tiparirea de bancnote, abuzand de privilegiile recunoscute dupa 1945 monedei dominante. Emii in dorinja de a realiza o contrapondere a deficiturilor americane i multiplicate prin jocul creditului international, dolarii se raspandesc in lume (mai ales in Europa sub forma de eurodolari) pe punctul de a reprezenta, in 1971, de 5 ori salvarea rezervelor de aur de la Fort Knox (50 miliarde de dolari fa(a de 1 0 miliarde). Crearea in 1969, a unui nou instrument de plati internajionale sub forma Drepturilor speciale de tragere (DST) emise de FMI i gerate sub controlul acesteia nu a reuit sa indigueasca mareea eurodolarilor in moment ce in 1971 ne aflam in fa(a primului deficit comercial al Statelor Unite din secolul XX. Tocmai pentru a incerca sa stopeze acest mecanism de criza financiara, preedintele Nixon anun(a, pe 15 august 1971, suprimarea convertibilitajii dolarului in aur i instaurarea unei suprataxe provizorii de 10% pe importurile americane. Negocierea international;} care urmeaza acestei decizii unilaterale a Casei Albe va duce la o reajustare monetara, ratificata pe 18 decembrie 1971 prin acordul de la Washington; dolarul este devalorizat in timp ce marca germana i yenul sunt reevaluate, iar francul i lira sterlina ii pastreaza vechea paritate; marjele de fluctua(ie autorizate sunt largite de la 1 la 2,25% in plus i in minus fa(a de noile parita{i. Aceasta reforma a SMI de la Bretton-Woods dovedindu-se insuficienta pentru a restabili echilibrul comercial al Statelor Unite (in realitate generat de scaderea competitivitajii economiei americane), o noua devalorizare cu 10% a dolarului intervine pe 13 februarie 1973. Spre deosebire de ce se intamplase in 1971, nici un acord general nu inso(ete aceasta decizie americana din moment ce minitrii de finanje ai Statelor membre ai CEE (care au elaborat in 1972 un mecanism al fluctuajiilor limitate, cunoscut sub numele de arpele monerat european) decid sa nu urmeze devalorizarea dolarului. Urmeaza o dezordine generalizata a monedelor care anun(a sfargitul sistemului monetar de la Bretton-Woods, FMI pierzand de fapt cea mai mare parte a puterilor sate de control. 7 /0
l u n g a c r iz a in s o l it A

(1973-83)

Dtv.ordinea monetara agraveaza dezechilibrele economiei adaugand iiu orlitudinile legate de schimb problemelor najionale, legate de inflajie i de/.cliizcind posibilitatea de speculare asupra schimburilor care deturneaza capitalurile disponibile de la investijiile productive. Cat despre deprecierea dolarului, moneda dominanta in care se realizeaza doua treimi din roglementarile schimburilor internajiionale (i care servete in principal la plata pctrolului), ea nu poate decat sa incite exportatorii care au posibilitatea sa-i rovalorizeze cursul produselor lor de export, un moment in care puseul inflationist din 1972-1973 genereaza o foarte mare cretere a materiilor prime.

PRIMUL OC PETROLIER CRIZA DIN 1975 1


Primul oc petrolier survine intr-o conjuncture de dezvoltare maxima in 19721973, producjia industrials atingand atunci nivelurile sale cele mai ridicate ca urrnare a creterii generalizate a economiilor dezvoltate. Principalii exportatori de petrol - energia creterii economice - s-au regrupat dupa 1960 in sanul OPEC (Organizajia Jarilor exportatoare de petrol) in scopul de a stopa degradarea veniturilor lor; in realitate, pretul petrolului s-a diminuat cu 40% in raport cu prejul produselor industirale intre 1949 i 1970. Astfel OPEC va angaja cu marile companii petroliere anglo-saxone (aa-numitele Majors) o serie de negocieri (conferinta de la Caracas in 1970, Teheran in 1971) care sunt punctul de pornire a unor transformari profunde insa progresive a piejelor petroliere. Pe moment prejul barilului create cu 20% iar Jarile producatoare objin 55% din beneficiile objinute din producjie. Razboiul israeliano-arab din octombrie 1973 furnizeaza OPEC-ului ocazia de a furniza petrolul ca o arma, deci de a adopta o pozijie mai dura in vederea accelerarii procesului de mutajie a piejei petroliere in profitul producatorilor. Prejul barilului de petrol bmt care rri >scute de la 2 la 3 dolari intre 1971 i octombrie 1973 ajunge la 12 dolari in ianuarie 1974: o cretere de patru ori in patru luni! Aceasta puternica cretere vine dintr-o data sa amplifice creterea prejurilor materiilor prime, cerute, din ce in ce mai mult de creterea industrials in timp ce seceta din Sahel i cumpararile masive de cereale efectuate de URSS in 1973 due la creterea prejurilor agricole. in aceasta complexa situajie de accentuare a inflajiei ocul petrolier doclaneaza efectiv un mecanism de criza printr-un dublu efect in aparenja contradictoriu. El amplifica creterea prejurilor in Jarile importatoare (incidenja sa estimandu-se la circa 3% asupra inflajiei din zona OCDE) insa opereaza simultan prin sporirea facturilor petroliere o prelevare evaluata la cca. 1,5% din produsul najional brut in aceeai zona OCDE. Cea mai mare parte din Jarile

industrial care au adoptat deja masuri de austeritate bugetara pentru a stopa puseul inflajionist din 1972-1973, se vad constranse in 1914 sa-i reduga iinporturile de petrolot devenit prea scump, deci sa-i alimenteze activitatea cconomica prea dependents de nivelul aprovizionarilor cu energie petroliera. Rezulta de aici o severa recesiune care determina intreprinderile sa-i lic hideze stocurile inainte de a primi noi comenzi. omajul se agraveaza brutal, el atinge global peste 5% din populajia activa din Jarile OCDE, ducand la o scadere a consumului i franand in consecinja tendinja productiva in timp ce creterea produselor petroliere susjine inflajie de aici inainte superioara ratei anuale de 10% in Jarile industrializate. Mecanismul crizei se intrejine^el insui. Aceasjfi contracjie a activitajii industrial mondi^e are drept afect logic reducarea puternica a cererii de materii prime ate caror prejurt trebuie sa scada amputand veniturile deja modeste ale tmilor exportata/re ale lumii a treM. Jarile sarace sunt obligate fie sa-i redujra importurile/de bunuri indjistriale, provocand o diminuare suplimentara a cererii nrondiale, fie sa recurga la datorii pentru a-i menjine iiivelul/umparaturilor/De aici inainte vizfm avea de-a face in acelai timp i cu s('adOTea cererii i ci/creterea datoriijor.

0 RELANSARE INSESIZABILA
Intre 1976 i 1979, Jarile industrializate cauta drumul spre o relansare economica care pare sa nu se realizeze in ciuda eforturilor lor. Reinceputa inca din 1976, creterea ratei medii anuale a PNB din zona OCDE se stabilizeaza la 3,4%, deci cu doua procente mai pujin faja de perioada 1960-1972, iar volumul schimburilor internajionale nu crete decat cu 4% pe an faja de 7% pe an in deceniul precedent. Aceti indicatori temporaji ai relansarii par totui sa deschida perspective favorabile in masura in care trei elemente pozitive vin sa-i susjina. Pe de o parte prejul barilului de petrol nu mai crete decat moderat i se stabilizeaza practic incepand din 1977 in jurul cifrei de 15 dolari, in timp ce excedentele financiare ale OPEC se recileaza convenabil in Jarile industrializate i alimenteaza creditele necesare Jarilor in curs de dezvoltare, ceea ce indeparteaza spectrul, care fusese de temut o perioada, al unei grave lipse de capitaluri. Pe de alta parte aceste locomotive ale economiei mondiale care sunt Statele Unite, Germania Federala i Japonia cunosc intre 1975 i 1978 o cretere prominjatoare de ordinul a 5% pe an in timp in lumea a treia un numar de noi Jari industrializate devin parteneri dinamici chiar daca concurenja lor este adeseori redutabila. 5n fine, politicile de reglementare conjuncturala
9 /0 LUNGA CRIZA INSOLITA ( 1 9 7 3 - 8 3 )

elaborate in principal de jari industrializate par capabile sa juguleze criza, facand sa alterneze fazele de sprijin ale activitajii economice (mai ales prin indemnizarea omajului care evita prabuirea cererii) i masurile de austeritate destinate sa stopeze derapajele inflajioniste. In aceste condijii sentimentul de nelinite pe care-1 incearca specialitii provine mai pujin din modestia ratei creterii i progresiv cat din persistenja a doua dezechilibre fundamentale: - in primul rand dezordinea monetara se agraveaza in ciuda voinjei permanent exprimate de a restabili paritajile stabile in cadrul unui sistem monetar international inoit i fondat pe DTS. in realitate, acordurile din Jamaica oficializeaza in ianuarie 1976 disparijia anului ca etalon monetar i lasa fiecare stat membru al FMI sa-i aleaga politica sa monetara, ceea ce revine la a aproba flotarea generalizata a monedelor. Cursul dolarului se prabuete in timp ce petro-dolarii vin sa se adauge eurodolarilor reprezentand in primavara lui 1979 un total de 720 miliarde de dolari, enorma masa de capital generatoare de inflajie i factor permanent de dezechilibru al piejelor financiare prin extrema sa mobilitate in timp i in spajiu. - Instabilitatea piejelor de materii prime nu este mai pujin deranjanta. Dupa care a urmat crizei din 1975 cursul materiilor prime cunoate doua momente de cretere puternica, insa efemera in 1977 i 1979, intretaiate de perioade de cadere a prejurilor. Aceasta evolujie in dinji de fierastrau contrariaza previziunile pe termen mediu ale importatorilor i exportatorilor i special pe acelea ale exportatorilor lumii a treia care nu mai pot conta pe incasari stabile pentru a-i programa dezvoltarea. i, daca in cadrele ONU i in special au UNCTAD sunt adoptate principii destinate sa regularizeze piejele internajionale de materii prime nici o realizare concreta nu a vazut lumina zilei in timp ce revolujia iraniana din 1979 declaneaza un al doilea oc petrolier.

care provoaca o cretere irajionala a prejurilor. Barilul se negociaza la 32 dolari la slaritul lui 1980, deci prejul sau s-a dublat intr-un an, cretere brutala care reinoiete creterile primului oc: un surplus al inflajiei estimat la 3 sau 4% pe an pentru importatorii care suporta simultan ca urmare a creterii facturilor lor petroliere o prelevare de 4 pana la 5% din produsul lor intern brut. Acest oc este suficient pentru a arunca din nou in criza Jarile din OCDE. Creterea economica incetinete puternic in 1980 i 1981 apoi devine global negativa in 1982, producjia industrials scazand cu circa 5% chiar in acest an. Daca volumul schimburilor internajionale rezista inca in 1980, el inregistreaza un recul in 1981 i 1982 pentru .1 intra intr-o faza durabila de stagnare (atins in 1979, nivelul de 2 000 miliarde de dolari pentru ansamnblul comerjului intemajional nu va fi regasit decat in 1987). Inflajia atinge din nou pragul fatal de 10% in 1980, iar omajul atinge 10% din populajia activa in 1982, reeditandu-se ca urmare combinajia de stagflajie deja observatain 1975. Trei observajii contribuie la a face aceasta criza mai nelinititoare decat precedenta: - Ea este in primul rand mai severa i mai generala, neocolind de aceasta data nici economiile socialiste care intrea (parjial i din motive care le sunt proprii) intr-o perioada de marasm ireversibil i, pe termen lung, mortala pentru aceste regimuri, nici Jarile lumii a treia (cele mai putemice dintre ele ca Brazilia, Mexic, sau cele mai dinamice ca Coreea de Sud sau Taiwan cunosc o franare puternica a cregterii lor economice). -in al doilea rand, primele semne ale unei scaderi a prejului petrolului (care anunja un contraoc petrolier) apar rapid, relevand un caracter artificial al cregterii din 1980, intr-un moment in care importatorii au mijloacele de a pune rapid in funcjiune energii de inlocuire (prin inmuljirea centralelor nucleare). incepand din 1982-1983 OPEC-ul inregistreaza o scadere a incasarilor sale globale, ceea ce are drept efect reducerea sau chiar suprimarea circuitului petrodolarilor care alimenteaza inainte creditul intemajional. -in fine, i este de departe faptul cel mai important, SUA a adoptat dupa 1980 o politica monetara restrictiva insojita de dobanzi foarte ridicate. Aceasta intoarcere la ortodoxia liberala accentuata de administrajia Reagan are drept efect atragerea catre Statele Unite a majoritajii capitalurilor disponibile in lume ducand la creterea considerabila a cursului dolarului (care se schimba cu 8 franci in august 1983 faja de 3,98 franci in octombrie 1979). Importurile facturate in dolari (doua treimi dn totalul mondial) devin mai scumpe i, acum creditul intemajional devine rar i scump, Jarile deficitare sunt nevoite sa-i diminueze cumparaturile in detrimentul activitajilor economice. Pentru ca au facut enorm de multe datorii pentru a-i susjine economia in anii 70, cand creditul era ieftin i pentru ca nu reusesc sa ofere in aceasta perioada noi garanjii pentru a objine noi
1 1 / 0 LUNGA CRIZA INSOLITA ( 1 9 7 3 - 8 3 )

COTITURA DIN 1979-1980 10 NOUA PRABUIRE


intre 1980 i 1982, al doilea oc petrolier provoaca o noua criza economica cu atat mai grava cu cat ea este insojita de o politica fmanciara restrictiva. Pe o piaja petroliera mondiala tensionata de o puternica cretere (care nu depaete totui capacitajile de producjie), i caracterizata printr-o oarecare dezorganizare (Majors in pierdere de viteza, OPEC pe pragul divizarii, aparijia unor noi producatori in afara OPEC cum ar fi Mexicul sau Marea Britanie), intreruperea lomporara a livrarilor iraniene ca urmare a revolujiei islamice este suficienta pentru a provoca in randul operatorilor economici comportamente de panica
10

imprumuturi, Jarile lumii a treia i anumite Jari socialiste intra intr-o criza financiara majora. Inca din vara lui 1982, Mexicul, Argentina, Polonia i apoi Brazilia se declara in incetare de prej i objin de la creditorii lor o renegociere a datoriei, adica o imblanzire a scadenjelor impotriva angajamentului de a adopta o gestiune financiara mai riguroasa, deci mai pujin orientata spre expansiune economica decat in anii precedent De la Jarile industriale liberate confruntate cu doua ocuri petroliere in cinci ani pana la Jarile membre OPEC de aici inainte confruntate cu o scadere a incasarilor lor i la economiile socialiste in criza la acelea ate lumii a treia pe marginea prapastiei financiare, lumea intreaga pare a fi prabuita intr-un profund marasm. Rare sunt Jarile, ca Japonia sau vecinii sai din Asia in curs de dezvoltare, care reuesc sa-i pastreze o rata anuala de cretere de ordinul lui 5%. Ramane ca rarirea creditului, scaderea prejului petrolului, i intr-o maniera mai generala intoarcerea la un liberalism mai intransingent in materie sociala sa pregateasca condijiile unei dezinflajii ate carei prime efecte se fac simjite in 1982 in Jarile OCDE (prejurile cresc cu 7% in acel an); maladia inflajionista care afecteaza economiile de zece ani pare ca a fi stapanita.

0 Criza Insolita

Cu Efecte Contrastante
STAGFLATIA
Perioada de marasm economic care se deschide in 1975 cuprinde caractere clasice comune tuturor crizelor economice moderne, cat i simptome mai originate, dintre care cel mai derutant este fara indoiala combinajie inedita dintre recesiune i inflajie. Manifestarea cea mai obinuita i cea mai evidenta a crizelor economice consta in stoparea brutala a creterii urmata de o scadere durabila a ritmurilor crejterii economice. In 1975 grupa Jarilor OCDE care dejin o pozijie dominanta in economia mondiala inregistreaza pentm prima oara dupa razboi un recul in cifre absolute de ordinul lui 1% din produsul sau intern brut global in raport cu anul 1974, ceea ce marcheaza o ruptura fara termen de comparajie cu recesiunile care incetinisera periodic marea cretere a celor treizeci de ani glorioi de dupa 1945. Un alt semn negativ, schimburile comerciale acuza in 1975 o

contracjie cu 5% a volumului lor, subliniind astfel i mai mult caracterul international al crizei. Aceasta ii va manifesta curand gravitate sa particular^ prin durata, chiar daca prabuirea intr-o depresiune a putut fi evitat contrar scenariului anilor 30. Intr-adevar, intre 1975 i 1983, marile producjii semnificative au continuat sa creasca, atingand multe dintre ele nivelul lor record in 1979, iar bogajia najiunilor masurata prin PNB (de altfel iluzoriu umflata de inflajie) i-a reluat curba sa ascendenta insa in cele doua cazuri cu ritmuri neregulate i foarte scazute in raport cu deceniile precedente. Creterea anuala medie a OCDE se gasete astfel adusa la nivelul de 2%, faja de 5,4% intre 1960 i 1972, deci redusa cu mai mult de jumatate. Pe de alta parte, aceste cifre medii nu exprima prea bine aspectul haotic al crejterii: daca criza din 1975 a fost urmata de patru ani de relansare, uneori ezitanta, o noua veritabila cadere se produce intre 1980 i 1983, odata cu un nou recul al producjiei i al schimburilor, fara ca de aceasta data economiile socialiste i ale Jarilor in curs de dezvoltare sa poata scapa marasmului cum reuisera intre 1975 i 1979. Dupa ce lovise cu prioritate Jarile capitaliste liberate, criza tinde sa devina cu adevarat mondiala la inceputul anilor 80. Creterea omajului, care atinge 5,5% din populajia activa din Jarile OCDE inca din 1975 i peste 10% din 1982, traduce ravagiile operate in viaja intreprinderilor prin scaderea importanta i de durata a creterii economice. Aceasta se duce la faliment cele mai fragile din intreprinderile mici i mijlocii ate caror depuneri de bilanjuri provoaca concedieri brutale i masive. Printre firmele rezistente mai numeroase sunt cele care nu au nici o nevoie de a angaja personal suplimentar din moment ce ele lucreaza deja sub capacitatea lor de producjie iar perspectivele de cretere par. Totui creterea omajului rezulta dintr-un mecanism mai complex decat 1 -ar sugera aceasta schema simpla i clasica. Intr-adevar, spre deosebire de ce se intamplase in anii 30, numarul de locuri de munca nou create este mai mare decat al celor suprimate, grajie mai ales dinamismului industriilor de varf i activitajilor legate de dezvoltarea serviciilor. Insa aceste noi locuri de munca create nu sunt suficiente nici pentru a crea pierderile inregistrate in industriile tradijionale i, fenomen mai vechi, in agriculture, nici a satisface cererea de noi locuri de munca sporita de sosirea pe piaja muncii a numeroaselor generajii de dupa razboi care vin sa inlocuiasca an dupa an generajiile primei jumataji a secolului ajunse la varsta pensionarii. Foarte puternica cerere de lucru feminina care caracterizeaza Jarile dezvoltate i care inso{ete, la urma urmelor, fenomenul de cretere a economiilor nu face decat sa amplifice acest fenomen demografic fundamental. Un factor tehnologic vine sa agraveze efectul pe piaja muncii a acestor date conjuncturale i demografice in masura in care un numar crescut de conducatori de intreprinderi cauta solujia crizei in modernizarea
1 3 / 0 LUNGA CRIZA INSOLITA ( 1 9 7 3 - 8 3 )

echipamentelor lor productive, pe scurt inlocuirea cu un capital mai eficient a muncii umane considerate mai pujin rentabile. In total Jarile OCDE numara impreuna 15 milioane de semeni in 1975 i peste 30 milioane in 1982, care anunja in ciuda indemnizarilor substanjiale o noua ameninjare de contracjie a cererii i care dau masura problemei sociale care se instaleaza in democrajiile angajate pana atunci pe calea luptei pentru reducerea inegalitajilor. Insa fenomenul care reprezinta caracteml cel mai original i mai derutant al crizei anilor '70 este inflajia, persistenja sa i mai mult creterea sa intr-o perioada de recesiune economica. Inca din 1975 creterea prejurilor atinge 10% i se menjine in anii urmatori la acest nivel ridicat de inflajie cu doua cifre, in mod general considerata incompatibila cu o gestiune economica sanatoasa pentru ca ridica ratele dobanzilor in detrimentul consumului i al echilibrului fin^nciar al intreprinderilor. Rezumata in neologismul de stagflajie aceasta combinajie inedita de inflajie i omaj este contrara faja de experienja crizelor precedente care se tradusesera pana in anii 30 printr-o deflajie. Ea contrazice rezultatele teoretice ale curbei lui Philips, economist australian care demonstrase ca omajul i inflajia evoluau in mod necesar in inversa proporjionalitate una faja de cealalta, creterea omajului trebuind sa neutralizeze revendicarile salariale, deci sa provoace o scadere a salariilor antrenand ea insai o scadere a costurilor de producjie i in final a prejurilor bunurilor produse. Intreaga gandire liberala admitea postulatul conform caruia pe perioada de criza, restabilirea echilibrelor favorabile relansarilor economice necesitau o reducere concomitenta a prejurilor i salariilor. Neajunsurile unei infiajii puternice i durabile sunt cu atat mai pujin contestate cu cat experienja a fost deja parcursa in perioadele care au urmat celor doua razboaie mondiale. Creterea prejurilor deformeaza statisticile care se afla la baza previziunilor economice; ea falsifica condijiile concurenjei comerciale intre Jari care cunosc rate ale inflajiei sensibil diferite, i mineaza orice efort de armonizare monetara intre astfel de Jari. De o maniera generala ea alimenteaza comportamentele speculative in detrimentul objiunilor productive singurele capabile sa aduca solujii reale recesiunii i subutilizarii forjei de munca. Stapanirea inflajiei i a omajului constituie deci un obiectiv prioritar a politicilor de lupta impotriva crizei.

Creterea PIB Statele Unite Japonia Germania Franta Italia Reqatul Unit

1961-1973 3,9 9,7 4,4 5,7 5,9 3,1

1974-1980 2,1 4,6 2,2 2,6 3,8 1

1981-1990 2,8 4,2 2,1 2,2 2,3 2,5

1991 1,4 3 4,7 1,7 1,4 -1,1

Creterea productiei industriale Statele Unite Japonia Germania Franta Italia Regatul Unit

1961-1973

1974-1980

1981-1990

1991

5,2 12,3 5 5,3 6,6 2,8

2 2,4 0,9 2 3,1 0,3

2,6 4,1 1,8 1,1 1,3 1,7

-0,2 3,5
-

1,5 1,3 -1,8

Inflatia Statele Unite Japonia Germania Franta Italia Regatul Unit

1961-1973 3,2 6,2 3,4 4,5 4,7 5,1

1974-1980 9,2 9,6 4,7 11,1 16,8 15,9

1981-1990 4,7 2,1 2,6 6,3 9,7 6,6

1991 4,8 2,8 2,7 3 6,3 6,3

om ajul Statele Unite Japonia Germania Franta Italia Regatul Unit

1961-1973 4,9 1,3 1 1,1 5,3 2,1

1974-1980 6,9 1,9 4 4,9 6,8 4,5

1981-1990 7,1 2,5 8,2 9,3 10,6 9,6

1991 6,3 2,2 7,2 9,1 11,2 7,4

1 5 / 0 LUNGA CRIZA INSOLITA (1 9 7 3 -8 3 )

0 CRIZA INDUSTRIALS MAJORA


Chiar daca agricultura majora cunoate dificultaji recurente care Jin in mare masura de incoerenjele piejei produselor alimentare, marasmul durabil al industriilor este acela care arata, fara indoiala, mai bine semniflcajiei crizei anilor 70. inca de la sfaritul anilor 60, ritmul creterii producjiei industriale scade cu un sfert prin raport. la prima jumatate a deceniului, demonstrand o tendinja de saturajie a piejelor solvabile. In ceea ce privete gama bunurilor electrocasnice care au susjinut creterea, gospodariile Jarilor dezvoltate se apropie de pragul de saturajie. De asemenea, i in ce privete automobilul, vanzarile corespund din ce in ce mai mult inlocuirii vehiculelor uzate ceea ce face cererea mai pujin intensa decat in perioada in care era vorba de cumpararea primului automobil. Nici Jarile socialiste, nici Jarile in curs de dezvoltare nu au mijloacele de a compensa aceasta franare relativa a cererilorin Jarile industriale liberale. Industriile pilot ale primelor doua revolujii industriale sunt cele care cunosc cele mai grave dificultaji in Jarile dezvoltate, de la industria textila la acea a automobilului trecand prin siderurgie. in curs de restructurare inca din anii 60, industriile textile ale Statelor Unite i ale Europei occidentale sufera din plin concurenja Jarilor in curs de dezvoltare care exploateaza in acest domeniu tradijional al producjiei avantajele comparative ale mainilor de lucru mai ieftine. in Jarile CEE alimentele se inmuljesc provocand suprimarea a 700 000 de locuri de munca, marea majoritate feminine, in cajiva ani. Industria de baza a reconstrucjiei de dupa razboi, siderurgia din Jarile dezvoltate nu cunoate nici ea o soarta mai buna. Expansiunea sa se confrunta de aici inainte cu pieje in mare masura saturate, in timp ce costurile sale de producjie deja sporite de imbatranirea echipamentelor i sarcinile salariale sunt ridicate i de creterea prejurilor combustibililor energetici pe care marile complexe siderurgice le consuma din abundenja. in aceste condijii este imposibil sa faca faja concurenjei ojelurilor japoneze produse de echipamente produse in ultimii 20 de ani, nici de a participa la echiparea Jarilor in curs de dezvoltare, caci cele mai dinamice dintre acestea sunt decise sa-i creeze industrii siderurgice moderne i competitive pentru a dispune de baze industriale najionale. inca din 1969, siderurgitii americani objin masuri protecjioniste in faja importurilor; in 1978 siderurgia franceza se prabuete sub povara datoriilor in cadrele unei siderurgii europene pe care Comisia de la Bruxelles a declarat-o in stare de criza manifesta in 1980. Cat despre construcjia de automobile, marea industrie a creterii in cei treizeci de ani glorioi i apanaj al Statelor Unite i al Europei, ea cunoate prima sa criza grava in 1975, nu numai ca urmare a scumpirii carburanjilor i a
16

creditului (ratele dobanzilor urmand inflajia), ci i sub efectul concurenjei inedite .1 inainilor japoneze care aduce o lovitura redutabila industriei americane i provoaca prabuirea producjiei britanice. Alte ramuri industriale sunt mai mult sau mai pujin atinse in acel moment, fie (,I este vorba de construcjiile navale europene, incapabile sa reziste concurenjei V'mtierelor japoneze mult mai productive (i chiar a aceleia a Jarilor din Est), fie ca este vorba de multiplele activitaji, din filiera petrochimica (de la rafinare pana la materiale plastice i textile sintetice) confmntate cu creterea costului materiei prime. In schimb industriile de varf i in mod singular ramurile de activitate legate de electronica dau dovada de dinamism fara totui a compensa complet pierderea de locuri de munca provocata de criza generala a activitajilor industriale. Cum am mai aratat, aceasta scoate la iveala punctele slabe ale industriilor mai vechi i demonstreaza ca criza anilor 70 corespunde in realitate unei profunde mutajii a modurilor de producjie i de distribujie la scara planetara.

ECONOMII NAJIONALE AFECTATE IN MOD INEGAL


Ca i precedentele, criza anilor 70 a avut beneficiarii i perdanjii sai, din moment ce ea corespunde in realitate la o redistribuire parjiala a forjelor economice in lume. in ciuda unei deschideri mai largi catre exterior, economiile socialiste evolueaza inca in mare masura separat de restul lumii, iar situajia lor depinde in primul rand de un sistem de planificare dirijista care se arata din ce in ce mai pujin eficace. Nu este mai pujin evident ca URSS-ul, foarte mare producatorexportator de petrol i gaz natural, a beneficial de pe urma ocurilor petroliere care dimpotriva au afectat puternic partenerii sai socialiti. Din 1975 in 1982 datoria externa globala a Jarilor din Est a crescut de trei ori, de la 26 la 81 de miliarde de dolari, evolujie care demonstreaza deschiderea relativa a economiilor socialiste faja de schimburile mondiale. in grupa beneficiarilor se detaeaza in primul rand exportatorii de petrol marea lor majoritate regrupaji in OPEC. Considerabila reevaluare a cursurilor a permis Jarilor din organizajie sa acumuleze rezerve globale estimate la circa 400 miliarde de dolari in 1981 i sa devina in acelai timp o sursa esenjiala de distribuire a creditului internajiional prin jocul reinvestirii petro-dolarilor, mecanism totui gerat in mare parte de marile band occidentale. Cele mai populate dintre aceste Jari s-au angajat in planuri de dezvoltare economnica
17/0
l u n g A c r iz a in s o l it A

(1 9 7 3 -8 3 )

uneori prea ambijioase pentru evolujia piejei petroliere dupa 1982 (cazul Mexicului sau a Nigeriei), sau chiar pentru a objine adeziunea poporului lor (cazul revolujiei islamice din Iran). Daca mana petroliera a imbogajit in mod incontestabil exportatorii, ea nu le-a permis in marea majoritate a cazurilor sa-i rezolve toate problemele legate de subdezvoltare. Printre Jarile lumii a treia, anumite state nepetroliere au reuit o dezvoltare spectaculoasa pe plan industrial. Alaturi de Brazilia, Argentina sau India al caror demaraj industrial este mai vechi, este special cazul celor patru Jari atelier din Asia care sunt Coreea de Sud, Taiwan, Hong-Kong i Singapore care, printr-un efort susjinut de investijii au profitat de pe urma atuurilor lor specifice. Nivelul foarte scazut al salariilor le-a permis sa cucereasca zone de piaja din ce in ce mai deschise exporturilor, Hong-Kong i Singapore beneficiind in plus de pe urma pozijiilor lor geopolitice ce au devenit centre financiare active. De aici rate de credere apropiate de 10% pe an sfidand criza mondiala pana la punctul de a provoca delocalizari parjiale a marilor firme occidentale care sunt din ce in ce mai dornice a-i implanta unitaji de producjie in Asia in curs de dezvoltare in scopul de a reimporta ulterior aceasta producjie periferica in Jarile lor de origine. in 1980, Jarile din zona OCDE au cumparat de la noile Jari industrializate 18% din importurile lor de bunuri industriale, iar procentul Statelor Unite este de 25%, acest procent fund mult mai puternic in ce privete textileie i confecjiile ca i aparatura electrica si electronic! Coreea de Sud vinde deja nave, produse siderurgice i uzine intregi pe care le cumpara in principal Jarile lumii a treia care-i procura inca din 1980 mai mult de o treime (37,4%) din importurile lor industriale recurgand la comerjul Sud-Sud: tot atatea zone ale piejei mondiale pierdute de Jarile industriale din Nord. Totui marea majoritate a Jarilor subdezvoltate nu sunt nici exportatoare de petrol, nici noi Jari industrializate. in faja conjuncturii aleatorii cea maii mare parte a Jarilor subdezvoltate depind in intregime de cursurile schimbatoare ale materiilor primp pe rarp exporta i mult nu au alte resurse decat acelea de a < = recurge la datorii (imprumutand de la band occidentale o parte din petro-dolarii reciclaji) pentru a incerca sa satisfaca minimul de trai al unor populajii in explozie demografica. in mod global, datoriile lumii a treia care erau interioare dfrei de 100 miliarde de dolari in 1973, au crescut de la 180 la 626 miliarde de <lolari intre 1975 i 1982, atingand atunci punctul de ruptura aflat la originea crizei d ' plaji evocata mai inainte. La baza scarii saraciei se detaeaza un grup de Jari < nuiiKroase care de la Bangladesh la Caraibe trecand prin Africa neagra se aflau mli o sitnajie precara alarmanta; comunitatea internajionala le distinge sub iiumclcdt' (arile ceie mai pujin avansate carora trebuie sa le rezerve ajutoarele i ell' mai avanlajoase.

in

Situajia Jarilor industriale este contrastantS chiar daca toate se resimt dupa urma crizei. Statele Unite, a cSror putere productivS i mai ales al cSror nivel lihnologic rSmane fara egal, cunosc o cretere onorabilS intre 1976 i 1979. Pe ik'-o parte (piaja petrolierS americanS rSmanand pana in 1981 izolatS faja de piaja mondiala (in virtutea acordurilor de la Achanaccary care dateazS din 1927), cr('terea prejului barilului nu a avut decat slabe repercursiuni asupra prejurilor interne. Pe de altS parte, administrajia Carter a dus o politica de rate ale dobanzilor moderate i deprecierea dolarului, opjiuni favorabile expansiunii ( reditului i susjinerii exporturilor, in timp a sectoarelor cele mai fragile ale economjei americane erau protejate printr-un evantai complex de mSsuri vamale. Punctul slab ramane totui deteriorarea competitivitajii reale a produselor americane pe piaja mondiala, de o asemenea manierS ca politica de relansare geratS de democraji nu poate evita accentuarea deficiturilor atat la nivelul bugetului federal cat i al balanjei exteme, cu riscul de a submina pozijia dominants a dolarului. Pentru a incerca sa stopeze aceasta evolujie defavorabila preedintele Carter il numete in 1979 pe Paul Volkerin fruntea Rezervei federale (Fed) cu misiunea de a restabili o gestiune monetara ortodoxS, deci mai riguroasS i de natura a restaura statutul intemajional al dolarului. Aceasta mtoarcere in forJS a monetarismului nu este decat elementul central al unei politici literale ale carei masuri de dereglementare (a piejelor energetice, a Iransporturilor, a serviciilor financiare) constituie o alta components esenJialS. Europa occidentals, care a fost leagSnul primei revolujii industriale este loarte puternic lovita de crizS; in ciuda intrSrii in producjie a sondelor din Marea Nordului, efectul ocului petrolier sunt aici larg resimjite, iar deprecierea dolarului constituie o piedicS pentru exporturile bStranului continent, in timp ce producjia industrials europeanS suferS de pe urma imbStranirii echipamentelor. In schimb, Piaja ComunS oferS cadrul unei organizajii comerciale al oricSrui dinamism rezistS destul de bine efectelor crizei. Totui, dezindustrializarea este in special gravS in Marea Britanie unde se prSbuesc literalmente industrii cxtrem de importante ca a siderurgiei i automobilului. Pe continent, situajia apare i mai contrastantS. In timp ce Franja ii menjine pozijiile pe baza Idinologiilor sale avansate (aerospaJialS, nuclearS, telecomunicajii) insS intarziind periculos modernizarea industriilor sale vechi (textile, siderurgie, metalurgie), Germania Federala constituie un pol de rezistenjS in faja crizei modernizandu-i rapid ramurile care stau de multS vreme la baza puterii sale industriale (chimie, construcjia de maini si electrotehnica) i rSmane astfel un pol major al momentului intemajional. Totui Japonia este cea care pare sS fi gSsit rSspunsurile cele mai eficiente in faja crizei adoptand solujii originate insS conform tradijiilor najionale. GrupSrile nipone realizeazS o completa integrare funcjiilor financiare, productive,
19/0
l u n g A c r iz A in s o u t A

(1 9 7 3 -8 3 )

comerciale in forme i practici care asociaza forja ansamblului suplejii gestiunii interne, mai ales in materie de relajii sociale. 0 politica de incurajare a inovaJiilor ofera firmelor Japoneze controlul brevetelor de fabricare in timp ce totui cercetarea fundamentals ramane modesta in arhipelag. 0 analiza perspicace a piejelor internajionale i a perspectivelor lor de evolujie ofera objiuni comerciale eficiente i rentabile. Prin intermediul MITI (Ministerul industriei i comerjului intemajional) guvernul definete marile linii ale strategiei economice japoneze pe care intreprinderile le aplica cu supleje. Economia japoneza a putut astfel sai menjina o rata de cretere suficienta pentm a evita omajul mizand atat pe o piaja interioara dinamica i, din ce in ce mai mult, pe exporturile unei game de produse foarte concurenjiale, ojeluri speciale, nave, automobile, produse electronice destinate marelui public. Reuita japoneza pare astfel sa reprezinte consacrarea unui nou mod de producjie destinat sa inlocuiasca vechiul sistem fordist de la inceputul secolului. In total, derivele care insojesc aceasta criza nu asculta de o regula simpla. Diversitatea lumii a treia iese la lumina in timp ce noii imbogajiji ai petrolului nu au reuit sa-i amorseze cresterea lor economica mai bine decat noile Jari industrializate, i in timp ce numeroase Jari se afunda in subdezvoltare i in datorii. Intre cei trei mari poli ai lumii economice ai OCDE Europa pare a fi cea mai ameninjata de declin, neavand nici puterea Statelor Unite, nici dinamismul Japoniei. Aceste reaezari in clasamente traduc inegala rapiditate de adaptare a diferitelor economii la noile condijii create de criza; ele sancjioneaza eficacitatea politicilor adoptate, fara totui ca nimic sa fi fost definitiv tranat la inceputul anilor 80.

G estiunea E zitanta A Crizei


SOLUTIA KEYNES-ISTA LIMITELE SALE 1
Caracterul insolit al stagflajiei a luat inijial pe nepregatite responsabilii politicilor economice din cea mai mare parte a statelor. Formajiunile politice de dreapta erau determinate sa reduca cauzele crizei la accidentul conjunctural al $ocurilor petroliere i la concurenja Jarilor in curs de dezvoltare, in timp ce acelea de stanga puneau sub acuzajie strategia firmelor multinajionale i apelau la o relansare planificata sprijinita pe un vast sector najionalizat care ar fi scapat

logicii perverse a profitului privat. Primele subestimau valoarea i profunzimea crizei, iar cele din urma ignorau capacitate de adaptare a capitalismului in perioadele dificile. Un compromis provizoriu s-a stabilit in practica sub forma unei gestiuni conjuncturale ce-i imprumuta rejetele din mesajul Keynesist. 'Iehnicile utilizate seamSnS de la o {ara la alta: indemnizarea omajului, scSderea ratei dobanzilor i recurgerea la deficit bugetar constituie instrumentele relansSrii in timp ce creterea bate pasul pe loc; sporirea presiunii fiscale i creterea ratei dobanzilor sunt mijloacele utilizate pentru a ingheja o conjuncture care devine prea inflaJionistS. Intre 1974 i 1979, planurile de relansare i de inghejare se succed in toate Jarile conform unei gestiuni aa-numitS stop and go care evitS depresiunea generalizatS insa nu aduce solujii definitive crizei. in realitate, daca redistribuirea keynesista atenueazS incontestabil neajunsurile sociale ale crizei, ea are in egalS masura drept inconvenient adancirea deficiturilor consolidand prin sprijinul cererii o inflajie deja alimentata de creterea costurilor de produc{ie ale intreprinderilor (sporirea tarifelor energetice, a salariilor, credite scumpe). MSsurile de austeritate nu au dealtfel decat o foarte mica influenjS asupra creterii prejurilor, exercitand in acelai timp efecte nocive de incetinire a creterii economice.

criz A d e m u t a t ie a s t r u c t u r il o r

Rezistenja crizei in faja terapeuticii keynesiene ii convinge pe economiti ca marasmul provine in realitate printr-un blocaj durabil al sistemului de producjie i de consum de masS care permisese marea cretere economica a celor treizeci de ani glorioi. In Jarile dezvoltate, consumul crete mai lent decat in trecut ca urmare a stagnarii demografice, a saturSrii relative a piejelor cu bunuri de folosinja indelungata ajunse la stadiul reinoirii i al ponderii excesive a datoriilor gospodariilor. La randul sau, producjia mai pujin stimulata de cerere este franata de epuizarea modului de producjie generat de a doua revolujie industrials i edificat cu termenul de fordism. Munca la banda nu mai pare fi capabila sa aduca noi spomri de productivitate cu atat mai mult cu cat muncitorii manifests prin rata crescandS a absenteismului cS nu ii mai accepta constrangerile. in schimb, sindicalismul care (S-a dezvoltat odatS cu fordismul este suficient de putemic pentru a smulge patronatului spomri salariale cel mai des superioare sporurilor de productivitate in detrimentul profitului intreprinderilor. IncS de la sfaritul anilor 60, acetia vin sS-i aducS efortul de investire care va dispare aproape complet dupa 1973. in Franja de exemplu, rata 21 / O
l u n g a c r iz A in s o l it a

(1973-83)

de cretere a investijiilor se reduce de la 7% pe an intre 1970 i 1973 pana la numai 0,5% pe an intre 1973 i 1978. Capitalul tinde atunci sa se indrepte catre Jarile din lumea a treia cand nu abandoneaza pur i simplu investijiile productive in profitul plasamentelor speculative favorizate de dezordinea monetara. Modemizarea tehnicilor de producjie, grajie mai ales difuzarii aplicajiilor electronice i restaurarea rentabilitajii capitalului care se impun inca de atunci ca fund condijiile veritabile ieirii din criza. Ele sunt insojite aproape pretutindeni de o intoarcere la liberalism care inseamna i eecul metodelor keynesiste.

REVENIREA IN FORjA A LIBERALISMULUI


Spre deosebire de anii 30, principiile liberate - chiar daca nu intotdeauna practicile - fusesera pastrate in mare parte in materie de comerj internajionale. Incepand cu 1979, asistam la o revenire in forja a liberalismului in aproape toate Jarile dezvoltate, o data cu succesul tezelor monetariste definite de coala din Chicago al carui cel mai celebru economist este Milton Friedman, premiul Nobel pentru tiinje economice in 1976. Deja experimental in anii 70, monetarismul afirma ca moneda joaca un rol esenjial in funcjionarea economiei i ca in consecinja este sarcina guvernanjilor de a programa riguros evolujia cantitativa a masei monetare in scopul de a jugula inflajia. Intervenjia statuiui limitandu-se in mare parte la aceasta regularizare (i exact in acest intervenjionism restrans consta i opjiunea liberala), agenjii economici (intreprinderi, gospodarii) vor trebui sa-i adapteze comportarea evolujiei ratei dobanzii care nu poate decat sa creasca din moment ce este stopata evolujia ofertei monetare. Din 1979, noua politica monetara a administrajiei Carter aplica cu stricteje aceste precepte. Ascensiunea lui Margaret Thatcher la postul de Prim ministru al Marii Britanii in 1979, apoi alegerea lui Ronald Reagan la Casa Alba in 1980 fac ca Jarile anglosaxone sa fie motoarele experienjei neoliberale. Monetarismului consolidat, noile echipe conducatoare ii adauga mai multe proiecte care se indreapta clar in sensul dezangajarii statuiui. Printr-un ambijios program de privatizare al intreprinderilor najionalizate britanice, o hotarare ferma de a reduce impozitele in Statele Unite, i in ambele cazuri o voinja de a suprima toate reglementarile considerate abuzive i paralizante pentru activitatea economica (vorbindu-se astfel chiar de dereglementare). in Europa continental, opjiunea liberala nu ('sic mai pujin ferma chiar daca ea este marcata de caractere legate de tradijiile najionale. in (icrmania Federala, unde Bundesbank nu s-a indepartat niciodata de la o Ki'sliiinc monetara riguroasa de la fondarea sa, cancelarul Helmut Schmidt pune
22

accentul pe necesitatea de a restaura beneficiile intreprinderilor afirmand ca profiturile de astazi sunt investi[iile de maine, iar inuesti[ile de maine creaza locurile de munca de poimaine . in Franja, guvernul Raymond Barre ii modifica metodele de gestiune intr-un sens mai liberal dupa alegerile legislative din 1978, suprimand mai ales ajutorul acordat de stat intreprinderilor care nu prezinta garanjii suficiente de insanatoire a situajiei lor i incercand sa inlature rigiditajile de funcjionare inventariate dupa 1 )6 in raportul Armand-Rueff. Dupa ce a fost brutal respins prin ascensiunea 50 stanga la putere in 1981, liberalismul va trebui incepand cu 1983 sa incerce sa Icinpereze ambijiile dirijiste ale primilor doi ai gestiunii socialo-comuniste, in special printr-o restaurare spectaculoasa a imaginii intreprinderii private i o gestiune monetara din ce in ce mai riguroasa. Deci prin insanatoirea monetara i financiara, prin eliberarea forjelor piejei, prin restabilirea marjelor de profit ale intreprinderilor prin care diferitele guveme sperau sa inlature criza, lasand sa acjioneze liber forjele de distmgere i creajie sau de redistribujie care se intrepatrund in aceasta criza, liberalismul pare sa ofere cadrele cele mai favorabile reuitei modernizarii economice in curs; insa in ciuda prognosticurilor optimiste, costul social al acestei mari mutajii parea a fi foarte greu de suportat sub dubla forma a unei rate ridicate a omajului i a aparijiei unei noi saracii in chiar sanul societajilor cele mai bogate ale planetei.

CONCERTARE INTERNATIONAL^
INSA c o o p e r a r e
l im it a t A

Spre deosebire de depresiunea anilor '30 care provocase rapid o ruptura a relajiilor economice i financiare, concertarea intemajionala a rezistat crizei anilor 70. Daca ea a putut sa pastreze in trasaturile esenjiale dinamismul schimburilor economice i financiare ea nu a reuit totui sa ob{ina ca diferitele state sa coopereze veritabil intr-o lupta comuna impotriva efectelor crizei. Pomit in cadrele GATT in 1973, un nou ciclu de negocieri multilateral cunoscut sub numele de runda Tokyo va duce in 1979 la un acord prevazand noi reduceri tarifare vamale ca i la adoptarea unor coduri destinate sa combata obstacolele tehnice sau juridice in calea schimburilor. Este adevarat ca, incheiate sub aceleai auspicii ale GATT, AMF sau acordurile multifibre, care tree din 1974 la reglementarea importurilor de produse textile provenite din Jarile subdezvoltate, capata un tur suficient de putemic protecjionist incepand cu 1977. Chiar daca se inmuljesc masurile de protecjie a intereselor najionale sub forma unor acorduri de autolimitare a exporturilor negociate intre partenerii comerciali,
2 3 / O LUNGA CRIZA INSOLITA (1 9 7 3 - 8 3 )

sau uneori sub forma mai rigida de cote impuse de importatori, comerjul intemajional ramane activin anii 70. Puternic afectat de criza din 1975, el ii reia expansiunea incepand din 1976 pentru a atinge in 1979 cel mai inalt nivel al sau atat in valoare cat i in volum, inainte de a fi mai durabil afectat de noua criza din 1980-1982. Cat despre schimburile financiare, acestea sunt in mod constant stimulate i prin activitatea intensa de credit intemajional abundent alimentata de reciclarea petro-dolarilor, cat i prin investijiile de delocalizare care beneficiaza in special noile Jari industriale din America i Asia. Cooperarea internajionala in faja crizei este mai pujin eficienta. Nici intalnirile anuale ale conducatorilor Jarilor cele mai bogate ale lumii (intalnirea la varf de la Rambouillet in 1975 la cea de la Williamsburg in 1983), nici conferinja aa-numita Nord-Sud care este Jinuta la Paris in 1976-1977 nu au permis depasirea intereselor najionale sau regionale pentru a armoniza politicile de lupta impotriva crizei. Numai acordurile de la Lome negociate in 1975 apoi in 1980 intre CEE i ACP (Jarile in curs de dezvoltare din Africa, Caraibe i Pacific) pareau novatoare in masura in care pun la punct un mecanism de garantare a incasarilor din exporturi a Jarilor ACP. In fine in ce privete cooperarea Est-Vest, promisiunile de deschidere din 1973 par sa se atenueze din 1975, in timp ce Statele Unite leaga acordarea de avantaje comerciale liberei circulajii a evreilor din URSS (amendamentul Jackson) pentru a face loc unei noi perioade de tensiune intre 1979 i 1980 (embargou decretat de Preedintele Carter impotriva URSS-ului vinovat de a fi invadat Afganistanul).

0 Economie Convalescenta

( 1983- 1993)
Keluarea creterii economiei este antrenata, incepand din 1983, de nguroasa relansare americana i este Tnsotita de o stapanire durabila inflatiei T tarile industrializate de o modernizare a structurilor de i n productie i de comunicatie o data cu generalizarea revolutiei mformatice. Lunga recesiune care apasa economia dupa 1990 arata totui dificultatile i limitele Tnnoirii realizate Tn anii '80. Prosperitatea l.irS precedent a activitatilor financiare se bazeaza T realitate pe n grave dezechilibre Tn special pe o cretere generala a datoriilor care vor duce la franarea creterii economice. Tabloul social este numit T n mare masura de persistenta unui important omaj de o repunere T n discutie a institutiilor statului-providenta i de o criza profunda a sindicalismului. In timp ce sistemele socialiste din Europa s-au pr3buit, capitalismul progreseaza, Tnsa acumuland dezechilibre care creaza destule riscuri pentru functionarea democratiilor liberale.

25 / O ECONOMIE CONVALESCENTA

RELANSAREA AMERICANA REiNTOARCEREA LA 1 PERIOADA DE CRETERE ECONOMICA


Statele Unite ies din severa criza economica din 1982 printr-o puternica relansare care va determina creterea produsului intern brut la circa 6% intre vara lui 1983 i 1984, antrenand crearea de 6 milioane de locuri de munca suplimentare (ceea ce va cobori rata omajului la 7,4% in 1984), in timp ce rata de cretere a prejurilor scade din nou la 4,7%: economia americana se elibereaza in mod evident din constrangerile stagflajiei . Poate un pic prea devreme salutata de administrajia republicans de tip reagan, relansarea economica este mai ales fructul unor stimulente tipic keynesiste adica o reducere a ratei dobanzilor pe termen scurt i mediu care are drept efect relansarea vanzarilor de automobile i a construcjiei de locuinje i pe de alta parte o majorare fara precedent pe timp de pace a cheltuielilor militare (legata direct de proiectul Inijiativa apararii strategice - SDI aa-numitul razboi al stelelor) care da un impuls puternic cercetarii, dezvoltarii i industriei de armament. Oricare ar fi cauzele acestei relansari, aceasta deschide pentru Statele Unite o perioada de cretere de o durata nemaiintalnita, din moment ce ea se prelungete cu un ritm anual mediu de aproape 4% pana la recesiunea din 1990: ea a fost fara nici o indoiala favorizata de masurile liberale, mai ales de reducerea impozitelor. Consecinja cea mai remarcabila a acestei relansari americane este faptul ca a antrenat imediat dupa ea ansamblul economiei mondiale prin intermediul comerjului exterior. Intr-adevar in Statele Unite, cererea interna s-a dovedit a fi prea dinamica pentru a putea fi in intregime satisfacuta de producjia najionala. A trebuit deci sa creasca importurile (cu 23% in 1984), iar importanja piejei americane este de o asemenea natura (este estimata la un sfert din piaja mondiala) incat aceste cumparaturi suplimentare au provocat o cregtere de 9% a schimburilor, relansand astfel durabil comerjul intemajional care stagna dupa 1980. Intr-adevar dupa ce au atins un plafon intre 1985 i 1987, data la care scliimburile internajionale au reatins nivelul de 2 000 miliarde de dolari al anului 1979, acestea au redemarat in 1988 pentru a depai in 1989 valoarea globala de 3 000 miliarde de dolari i a realizain 1990 o cifra de afaceri de 3 500 miliarde de dolari.
2 fl

Nu toate Jarile au profitatin egalS masura de pe urma acestei puternice forje i Ii locomojie a economiei dominante. in primul rand Jarile asiatice, Japonia i Coreea de Sud, dar chiar i India i China au fost principalii beneficiari ai icdemararii schimburilor pana intr-acolo incat in 1984 traficul din Oceanul Pacific .1 depait pentru prima oarS in istoria comerjului international pe acela din Oceanul Atlantic. Liderul economic necontestat al zonei asiatice, Japonia datoreaza competitivitajii sale marea sa eficacitate comercialS; excedentele ^cumulate fac din Japonia prima putere financiara a lumii incepand din 1987. Din Canada pana in Brazilia, Jarile emisferei occidentale au urmat, in ce I >rivete relansarea economica, Statele Unite, in timp ce CEE absorbitS de icstructurarea sa industrials, s-a cuplat mai pujin bine la locomotiva americanS (creterea nu depSete aici 2,4% in 1984. Producjia industrials intarzie in a i('atinge nivelul pe care il avusese inainte de criza asprS din 1980-1982; de abia in 1986 Franja i Italia reuesc aceasta. Alte jSri ignorS practic aceastS relansare a creterii. in Estul Europei, economiile sociale se infundS intr-o crizS ireversibilS, in Sudul planetei cea mai mare parte a jSrilor lumii a treia se vad constranse ca autoritate datoritS datoriilor lor i cum sunt in acelasi timp penalizate prin caderea puternicS a prejurilor materiilor prime (inclusiv petrolul dupS 1985), ele nu mai au mijloacele de a pocni o relansare economics. Deci amploarea acestei perioade de cretere a anilor 80 trebuie relansatS; ea privete cu prioritate Jarile industrializate sau pe cale de industrializare rapidS, se slabilete la o medie anualS intre 2 i 3% pentru ansamblul economiei mondiale, ceea ce este o cifrS destul de scSzutS fajS de performanjele anilor 60 (i acest lecul relativ afecteazS chiar i economiile cele mai dinamice), i in fine ea se va incheia printr-o lungS recesiune care incepe in jSrile anglo-saxone in 1990 i nu este incS resorbitS in 1993. Studiind evolujia economiei mondiale dupS 1975, anumiji observatori ignorS iinpactul relansSrii din anii 1980 i trag mai degraba concluzia cS este vorba de o lungS fazS de stagnare, dand poate totui dovadS de un pesimism excesiv.

O DEFLAJIE DURABILA
Amorsata inca de la inceputul deceniului in Jarile anglo-saxone care au fost primele care au adoptat o politics monetarS restrictiva, reculul inflajiei se generalizeazS apoi in principalele Jari industriale unde creterea prejurilor este stopata dupS 1984, fiind menJinutS in jurul lui 5% pe an. Chiar dacS situajia politica incertS de la inceputul anilor 90 face sS renascS cateva tensiuni
2 7 / O ECONOMIE CONVALESCENTA

inflajioniste, acest caracter masiv i durabil a deflajiei marcheazS o rupturS totals cu situajia de criza a anilor 70. Printre factorii care s-au conjugal pentru a jugula inflajia, trebuie subliniatS in primul rand voinja politica a guvernelor care au avut printre principale obiective rigoarea bugetarS i au favorizat austeritatea salarialS cu scopul de a rupe spirala inflationists a salariilor i preturilor. Aceste opjiuni caracteristice liberalismului au fost adoptate cu succes dupa 1982-1983 de guvernarea socialists a Franjei. In acelai timp, puternica scadere a cursurilor materiilor prime, simbolizatS prin prSbuirea prejului barilului de petrol (incS 25 de dolari in 1985 i numai 10 dolari in 1987) are o influenjS extrem de favorabilS asupra costurilor de producjie din JSrile industrializate care imports cea mai mare parte a necesitSjilor lor energetice i de materii prime. DupS acordurile monetare de la hotelul Plaza din New York in septembrie 1985, de valorizarea profundS a dolarului tinde sa amplifice acest avantaj, cel pujin pentru JSrile cu o monedS relativ puternicS, din moment ce numeroase produse de pe piaja internaJionalS se negociaza in devize americane. In fine modernizarea tehnicS a producjiei, grajie aparijiei unei noi generajii de maini cu eficacitate sporitS ca urmare a automatizSrii, a provocat un nou demaraj al sporurilor de productivitate a muncii in JSrile industrializate. Aceste patru grupe de factori au intervenit in proporjie variabilS in diferitele jSri industriale, insS toate au contribuit la o reducere a costurilor de producjie: deflajia a antrenat o relativS scSdere a ratei dobanzilor urmand sarcinile financiare ale intreprinderii, sporurile de productivitate a muncii au fost insojite de o moderare a salariilor, iar scSderea prejurilor materiilor prime s-a repercutat direct asupra prejurilor produselor industriale. Contrastul este puternic fajS de situajia numeroaselor JSri subdezvoltate mai ales fajS de acelea din America LatinS care, departe de a cunoate un proces de deflajie sunt dimpotrivS prada unei hiperinflajii care poate depSi rata exorbitantS de 1000% pe an, cum este cazul Braziliei de exemplu. Deflajia apare deci ca un fenomen extern de selectiv intr-o lume in care factorii favorabili unorii defavorizeazS pe ceilalji.

O MODERNIZARE ECONOMICA IN PLINA DESFAURARE


Deja pornite in JSrile cele mai avansate incS din anii '70, modernizarea tehnicS i restructurarea financiara a economiei se amplifies in deceniul 19801990, conflrmand aparijia unei noi revolujii industriale i informatice aflatS intr-o fazS de gestajie de aproape un sfert de secol. AceastS transformare profundS se traduce desigur prin avantul noilor activitSji direct legate de filiera electronics
28

iii.sil si prin inoirea industriiior ajunse la maturitate i putemic zguduite de crizele illn 1975 i 1981-1982. Filiera textila - confecjii in care producjia se realiza Irmlijional cu o mana de lucru numeroasa utilizeaza de acum inainte tehnici de vArf (cum ar fi raza laser pentru croirea materialelor textile) care necesita mubilizarea unor capitaluri mult mai importante ca in trecut. in vechile Jari industrializate, siderurgitii ii arunci vechile echipamente la fier vechi, Inlocuindu-le cu complexe echipamente cu curgere continua sau cu miniojelarii de capacitate redusa insa foarte bine adaptate nevoilor in schimbare ale piejei (solujie inaugurate in Europa de Bresciani, siderurgitii italieni din regiunea Urcscia). Industria automobilului se afla la o noua tinereje modificand totodata modelele fabricate i modul de producjie. Mai uoare, grajie folosirii unor materiale plastice rezistente pentni a consuma mai pujin carburant, mainile miideme sunt in egala masura echipate cu dispozitive antipoluare. Vechii Mvuritaji pasive asigurate prin grosimea tablelor (mai ales in ce privete ma$inile americane) i se substituie securitatea activa depinzand de progresul lehnicilor de franare i de Jinuta de drum in timp ce funcjionarea generala a motoarelor devine mai fiabila grajie utilizarii crescande a componentelor I'lcctronice. Metodele de producjie se transforma in paralel necesitand investijii considerabile. Liniile de asamblare a vehiculelor folosesc din ce in ce mai pujin lucratori specializaji i utilizeaza din ce in ce mai mult roboji electronici. Conform islemului inaugurat in Japonia de firma Toyota, producjia aa-numita in flux mtins se adapteaza precis cererii imediate prin eliminarea unor stocuri costisitor de administrat, iar calitatea sa este controlata de o astfel de maniera incat orice defect este inlaturat cu scopul de a reduce cheltuielile de garanjie dupa vanzare; 0 colaborare permanenta in cadrul cercurilor de calitate intre cadre i muncitorii din intreprindere permite ameliorarea constanta a producjiei. Aceste ....tode sunt imitate cu un succes inegal in Europa i Statele Unite (experienja "Saturn de la General Motors). in aceste ramuri de activitate este vorba de o tendinja generala de a inlocui vechiul tip de producjie de masa printr-o producjie de mai buna calitate i mai 1line adaptata evolujiei adeseori imprevizibile a cererii. Expansiunea produselor electronice care intra in componenja noilor rejele i la comunicajie moderna reprezinta punctul de varf al noii revolujii economice care stimuleaza industria i serviciile legate de informajie. in anii 80 informatica s a difuzat cu adevarat in randul micilor intreprinderi i al marelui public sub Ii irma principals a microcalculatoarelor personale {personal computer sau PC) adaptate unor funcjii multiple care merg de la gestiune pana la jocuri. Telecomunicajiile intra in egala masura intr-o noua epoca cu posibilitatea oferita de electronica i de sateliji de a transmite instantaneu in timp real mase de
2 9 / O ECONOMIE CONVALESCENTA

informajii considerabile de la un punct la altul al planetei; aceasta modernizare a transmisiei informajiei permite de-altfel descentralizarea unitajilor de producjie, condamnand astfel vechea logistica de concentrare tehnica care caracterizeaza a doua revolujie industrial! Prin importanja capitalurilor pe care le necesita ca i prin noile strategii de producjie i de comercializare pe care le implica, modernizarea economica a anilor 80 a generat o intensa micare de restructurare financiara a intreprinderilor. in sectoarele mai vechi, firmele au tendinja sa-i diversifice activitajile adeseori in direcjia industriilor de varf. 0 mare societate petroliera ca ESSO de exemplu a devenit astfel o veritabila companie energetica (sub noua sigla EXXON) preocupandu-se in special de producjia de energie nucleara; US Steel a depait domeniul strict sidemrgic devenind USX, in timp ce General Motors s-a angajat in activitaji aerospajiale. in sectoarele de varf in schimb, concurenja a determinat firmele sa-i concentreze eforturile asupra unei activitaji prioritare, dupa exemplul conglomeratului intemajional ITT (International telegraphy and telephone) care se reorienteaza in domeniul telecomunicajiilor pentru a face faja concurenjei celuilalt uria american care este ATT (American telegraph and telephone) in acest domeniu de avangarda. In Franja, fara care prezinta un caz special in domeniu, statul a luat in propriile maini inijiativa restructurarii, procedand in 1982 la najionalizarea grupelor dominante ale economiilor najionale, intervenjie masiva care a fost ulterior temperata prin cateva privatizari intre 1986 i 1988. Totui, in marea majoritate a cazurilor, recompunerea permanenta a grupelor industriale a rezultat din fuziune sau din absorbjii liber negociate la bursa; ea a luat totui adeseori forma clasica in Statele Unite insa mai pujin obinuita in Europa a ofertelor publice de vanzare de acjiuni. Aceste operajiuni financiare au ignorat practic frontierele politice; firmele europene au investit mult in Statele Unite in timp ce strategia japoneza pare mai diversificata, prihtr-o imparjire a plasamentelor externe intre Asia in dezvoltare, Statele Unite care au beneficiat in a doua jumatate a anilor 80 de importante fluxuri de capitaluri nipone i CEE care intereseaza in mod special gruparile japoneze prin prisma deschiderii marii pieje unic de pe 1 ianuarie 1993. Cu excepjia investijiilor asiatice ale Japoniei, Statelor Unite i secundar ale Europei, lumea a treia a fost neglijata de investitori. Deci intre aceti trei poli dominanji ai lumii liberale se redistribuie capitalul, mai ales in favoarea Statelor Unite in funcjie de strategia intreprinderilor care se afla pe calea de a depai stadiul multinajionalizarii pentru a deveni cu adevarat mondiale , altfel spus ele au o vi/.iune globala a puijei internajionale i ii determina opjiunile de producjie i de vanzare direct in funcjie de datele objinute la scara planetara.

30

O NOUA RECESIUNE DUPA 1990


Dupa vara lui 1990 o noua recesiune care in 1993 nu era inca depaita a venit nil inlrerupa lunga cretere economica a Jarilor industrializate. Declanata printri ' rretere a ratei dobanzilor in Jarile anglo-saxone, ea s-a generalizat ulterior in l.inlc dezvoltate apoi a lumii a treia. In ciuda faptului ca a durat relativ pujin, n/boiul impotriva Irakului pentru eliberarea Kuweitului a constituit un factor de piclungire a marasmului economic in timpul anului 1991, recreand un climat de Iik ertitudine politica i provocand o cretere totui limitata a tarifelor petroliere; I >i.il)iiirea economiilor socialiste a umbrit in mod evident i mai mult tabloul 1'ionomiei mondiale dupa 1990. Manifestarile acestei noi crize sunt cele mai l.isice: recul al PNB in Statele Unite la sfaritul lui 1990 i inceputul lui 1991, rata ilf cretere anuala maii mica de 3% in principalele Jari industrializate, creterea V'limjului mai ales in Statele Unite i Marea Britanie, ansamblul acestor date ' I' I.ivorabile provocand un blocaj i uneori chiar un recul al investijiilor care nu pii.ite decat sa intarzie relansarea. i de aceasta data producjia industrials este mai afectata. Nu numai redresarea recenta a ramurilor tradijionale ca i'ii '.ulerurgia este compromisa din nou, dar chiar i ramura de varf prin excelenja, Inlorinatica, traverseaza o perioada de turbulenje suficient de serioase pentru a ,ii luce in dificultate chiar i uriaul american IBM, practic pentru prima data in Istoria sa. Kvolujia comerjului intemajional de marfuri vine sa confirme i sa intrejina M .iderea producjiei; creterea sa se diminueaza in 1990-1991 (numai 3% in plus I,i(a de 1990) iar aceasta franare apare cu atat mai nelinititoare cu cat ea este Insojita de o criza a negocierilor multilaterale in cadrul GATT, inceputa in 1986 la iuijiativa preedintelui Reagan, runda Uruguay avea drept obiectiv nu numai n .ilizarea unei noi scaderi a taxelor vamale in continuarea acordurilor incheiate in anii '60 i 70 (runda Kennedy i runda Tokyo), insa mai ales eliberarea schimburilor de servicii i inlaturarea mecanismelor de protecjie a piejelor .i^iicole. Acest ultim punct a impiedicat ca negocierile sa se incheie la scadenja prevazuta pentru decembrie 1990, r.egociatorii CEE neacceptand sa sacrifice politica agricola comuna (PAC) in faa exigenjelor americane. Compromisul a^ricol realizat in decembrie 1992 se confrunta cu o puternica opozijie a Iriinierilor europeni ale caror manifestajii (mai ales la Strasbourg in 1993) risca aimpiedice incheierea unui acord general cu privire la comerj. Aceste dificultaji dovedesc inrautajirea climatului economic general la inceputul ultimului deceniu al secolului; ele se complica in 1992 cu o noua M'jjtere a tensiunii pe piejele monetare, episod revelator al dezechilibrelor

31 / O ECONOMIE CONVALESCENTA

financiare care au caracterizat anii 80. Anul 1993 se deschide cu perspective sumbre.

D ezech ilibre F inanciare P ersistente


DINAMISM FRAGILITATE 1 ALE ECONOMIEI FINANCIARE
Susjinute de relansarea comerjului intemajional, stimularea de reconstrucjia marilor grupe multinajionale insa alimentate in egala masura de micari speculative de mare amploare, tranzacjiile financiare au cunoscut o expansiune fara precedent in anii 80. in paralel acest dinamism a objinut mari beneficii de pe urma completei liberalized a operajiunilor de schimb, a dereglementarii a activitajii bursiere dupa exemplul oferit de Stock Exchange de la Londra in 1986 (aa numitul Big Bang"), de pe urma posibilitajilor tehnice care le ofera informatica i telecomunicajiile care pun in relajie permanenta principalele pieje financiare ale planetei (cotare in timp real 24 de ore din 24) i chiar de pe urma gerarii tranzacjiilor de calculatoare, special programate in acest scop, in 1990 piejele internajionale ajung sa schimbe echivalentul a 1 000 miliarde de dolari pe zi, volum de necomparat cu nevoile de finanjare a comerjului intemajional (3 500 miliarde de dolari pe an) i mai pujin au fluxurile de investijie intemajionala (de ordinul 360 miliarde de dolari in 1990). Economia financiara a capatat deci o mare autonomie in raport cu producjia i schimburile de bunuri reale. Dei nu este o noutate, aceasta disociere care s-a amplificat brusc prezinta i unele riscuri, cu atat mai mult cum ea se explica in mare masura prin comportamente speculative cu instrumentele financiare de creajie recenta (noile instrumente financiare), mult prea volatile pentru a fi stapanite intr-un mod convenabil. Grave tulburari bursiere au sancjionat excesul acestor practici speculative in acelai timp cu cat ele demonstrau anumite contradicjii ale relansarii economice ale anilor 80. Crahul bursier din 1987 ilustreaza destul de bine fragilitajile financiare ale creterii americane. Caderea de 508 puncte inregistrata luni 19 octombrie 1987 de indicele Dow Jones (ceea ce reprezinta o pierdere de 22,8% intr-o singura

ydinja!) trebuie pusa in relajie directa cu o cretere a ratei dobanzilor operata do catre rezerva federala, masura impusa de necesitatea de a atrage capitaluri Ix'ntru a acoperi extrem de importantele deficite americane (incepand de atunci operatorii s-au orientat spre cumpararea de obligajiuni cu dobanda radicala, ii'iiunjand la acjiuni ale caror cursuri au scazut in consecinja). Dupa o succesiune de edinje bursiere nefavorabile, bursele europene au vazut scazand iudicele lor cu o treime in mai pujin de o luna, in timp ce New York i Tokyo picrdusera respectiv un sfert i o cincime din nivelul lor anterior. Injectarea masiva de lichiditaji care a urmat (cretere cu 40% intr-un an) a permis sprijinirea cconomiei i menjinerea unui oarecare climat de incredere, insa comporta de asemenea riscul de a realimenta inflajia. Mult mai bine surmontata decat aceea din 1929, aceasta cadere bursiera a dat totui semnalul unor dezordini financiare recurente caracterizate prin importante oscilajii ale cursurilor valorilor imobiliare i mai grav prin lunga criza .1 bursei din Tokyo (Kabuto cho) care, dupa ce ameninjase intre 1987 i 1989 supremajia Wall Street-ului a suferit intre 1990 i vara lui 1992 o pierdere de o Ireime din valoarea globala a patrimoniului sau imobiliar. Aceasta criza sancjioneaza fara indoiala mult prea rjapida ascensiune a forjei financiare japoneze in anii 80 in acelai timp denunjand excesele speculative care demonstreaza relativa lipsa de experienja a gestionarilor japonezi. 0 cretere a puterii economice i financiare care nu este lisita de asemanari cu cea operata cu trei sferturi de secol mai inainte in Marea Britanie i Statele Unite trece adeseori prin redutabile framantari. Situajia este cu atat mai nesigura cu cat Iramantari politice intrejin in permanenja nevrozitate piejelor financiare, fie ca este vorba de razboiul impotriva Irakului in 1991, sau de prabuirea brutala a icgimurilor socialiste din Europa de Est dupa 1990. Totui, absenja unei discipline monetare acceptate de principalii actori ai economiei mondiale este factorul primordial al dezechilibrului finanjelor internajionale. Net supraevaluat prin politica de prestigiu a preedintelui Reagan, si prin aceasta raspunzator de adancirea deficitului financiar american, dolarul nu a mai putut fi stabilizat la justa sa paritate economica in ciuda inmuljirii acordurilor create in acest scop (acordurile de la Hotelul Plaza din New York in si'ptembrie 1985, acordurile de la Louvre la Paris in februarie 1987...). Flotarea cursurilor de schimb (pe care sistemul monetar european incearca sa o evite in ('EE de la crearea sa in 1979) ofera mult prea multe ocazii de a specula cu rezultate fructuoase asupra monedelor insa cu riscul de a destabiliza relajiile t'conomice cum demonstreaza noul episod al scaderii anormale a dolarului din vara lui 1992.

3 3 / O ECONOMIE CONVALESCENTA

Fenomenul creterii datoriilor care s-a generalizat in decursul anilor 80 influenjeaza politicile monetare ale principalelor state i contribuie la randul sau la menjinerea dezordinilor financiare.

0 CRETERE GENERAIA A DATORIILOR


Motenite din perioada creditului acordat cu uurinja a anilor 70, creterea datoriilor nu a fost decat partial stopata de politicile monetariste ale anilor 80. Dupa 1983 creterea economica i in primul rand cea a Statelor Unite a fost susjinuta prin recurgerea sistematica la deficituri care au generat ele insele o cretere generala a datoriilor. In Jarile industrializate gospodariile au consumat fie credit de o asemenea maniera cat rata lor de indatorare a crescut puternic intre 1980 i 1989 reprezentand uneori pana la doua treimi din totalitatea veniturilor disponibile, in timp ce economisirile au scazut periculos. intreprinderile recurgand in egala masura la imprumuturi pentru a-i finanja modernizarea i a-i relansa producjia, sectorul privat este putemic indatorat in Jarile dezvoltate la inceputul anilor 90. Finanjele publice nu sunt nici de la adapost ca urmare a recurgerii permanente la deficit bugetar care a caracterizat deceniul 1980-1990, fie pentru ca statul a participat la restructurarea economiei najionale (prin ajutoare sau prin preluarea directa a controlului, cum este cazul Franjei) fie pentru ca a trebuit aproape pretutindeni sa indemnizeze un omaju de durata fara ca cotizajiile percepute sa-i permita sa-i echilibreze conturile. Abuzand de statutul aparte al dolarului, atat moneda najionala, cat i ptincipala moneda de reglementare internajionala, Statele Unite au lasat sa se acumuleze gigantice deficite interne i externe care nu pot fi acoperite decat prin crearea de moneda (solujie prea pujin conforma monetarismului inconjurator) sau printr-un apel masiv la piejele internajionale de capital. Importanja economiei americane este de o asemenea natura incat orice decizie a autoritajilor monetare de la Washington se repercuteaza asupra ansamblului economiei mondiale prin intermediul ratei dobanzilor. "indatorarea lumii a treia reprezinta un caz aparte, cu atat mai acut cu cat in 1982 principalii debitori se declara in incapacitatea de a-i apara scadenjele. Importanja acestei probleme rezida mai intai in masa datoriei raportate la capacitatea financiara a debitorilor: o suma totala de 1 341 miliarde de dolari la sfaritul lui 1990 (insa pujin sub 1 200 miliarde de dolari daca excludem datoriile Jarilor socialiste), antrenand rambursari care absorb circa un sfert din incasarile de pe urma exporturilor PVD. Ea este legata in egala masura de concentrarea geografica a debitorilor (cei mai importanji sunt cei latino-americani), ceea ce

constituie o ameninjare pentru numeroase band internajionale creditoare, Incepand cu acelea din Statele Unite. Inmuljirea acordurilor de reealonare Inclieiate sub egida Fondului Monetar Intemajional, punerea la punct a unor islem complexe de consolidare a datoriilor, acordarea de noi imprumuturi e unor Jari alese pentru potenjialul lor de dezvoltare (planul Baker remaniat prin planul Brady din martie 1990), sau anularea unei parji a datoriilor de origine publica a Jarilor celo^mai sarace formeaza un evantai de solujii parjiale. Aceste masuri au evitat izbucnirea unei crize financiare majore, extrem de temuta dupa 1982; daca ele nu au reuit intotdeauna sa rezolve fondul acestei spinoase probleme a unei indatorari care a fost lasata sa atinga proporjii periculoase, ele I> r totui capabile sa amortizeze progresiv ocul. Efortul de rambursare impus . debitorilor din lumea a treia ajuns la situajia paradoxala ca dupa 1982, data la ( are noile credite objinute au scazut putemic, fluxurile de capitaluri mergand ilinspre Jarile sarace catre Jan e bogate au devenit mai mari decat cele inverse ca urmare a raririi creditelor acc date Jarilor din lumea a treia dupa 1983 (in 1990 mca, soldul este de 43 miliarde de dolari pentru Jarile subdezvoltate indatorate), lenomen prea pujin favorabil decolarii economiei Jarilor din sudul planetei. La inceputul ultimului deceniu al secolului problema datoriilor se deplaseaza catre Jarile socialiste europene. Incapabile sa ramburseze datoriile contractate anterior (evaluae la circa 150 miliarde de dolari in 1990) aceste Jari in completa i k'scompunere economica solicita dimpotriva noi credite pentru a-i accelera tranzijia catre economia de piaja. Un nou organism, Banca Europeana pentru Reconstrucjie i Dezvoltare (BERD) a fost instaurat in aprilie 1991 avand dublul obiectiv de a favoriza liberalizarea economica i democratizarea politica a Ii istelor Jari socialiste. Problema datoriilor internajionale ramane cu atat mai preocupanta in 1982 cu cat economisirea susceptibila de a compensa s-a rarefiat i ca nu mai exista creditori stabili de cand OPEC-ul se afla marcata de contraocul petrolier, iar .laponia care ii luase locul se gasete ea insai confruntata dupa 1990 cu o grava criza bursiera.

CONSTRANGERI FINANCIARE 1INCETINIREA CRETERII


Adancirea deficitelor financiare i acumularea de datorii care este urmarea directa a atins un asemenea nivel in anii 80 incat ansamblul activitajii cconomice este supus unor constrangeri.

3 5 / O ECONOMIE CONVALESCENTA

Acestea sunt mai ales paralizante in lumea a treia in care greaua sarcina a datoriilor sufoca literalmente creterea Jarilor supraindatorate: pentru a onora cel pujin o parte din scadenjele lor ele sunt nevoite sa-i reduca consumurile, sa reduca la minim incompresibil importurile i sa-i dezvolte la maxim exporturile i sa opereze puternice reduceri in investijiile lor productive (care ar implica importuri de echipament) de care totui depinde viitorul dezvoltarii lor. Fie ca prima austeritate ceruta de FMI in contrapartida cu reesalonarea datoriei lor externe, fie ca se lasa prada unei hiperinflajii ca in Brazilia, aceste Jari fragile, supuse unor puternice presiuni demografice, se scufunda intr-o saracie din ce in ce mai exploziva cum o demonstreaza framantarile grave survenite in Algeria, Argentina, Venezuela, Gabon, Liberia, Somalia... Aproape trei cincimi din umanitate continua sa traiasca intr-o situajie extrem de precara i care se degradeaza in continuare in anii 80. In deceniul precedent abundenja creditului intemajional permisese unui anumit numar de Jari din lumea a treia sa menjina o rata a creterii relativ puternica. Aceste Jari contribuisera in consecinja la sprijinirea activitajii Jarilor industrializate de unde cumparau utilajele necesare industrializarii lor i modernizarii infrastructurilor lor (mari antiere de amenajare a mijloacelor de transport i a oraelor). Dupa 1982, criza datoriilor externe a redus cea mai mare parte dintre acestea la a nu mai fi decat partenere economice extrem de marginal pentru Jarile industrializate care nu mai dispun astfel decat de propria piaja interna pentru a-i alimenta creterea. Or, majoritatea acestor Jari dezvoltate sunt ele insele supuse unor constrangeri financiare legate de deficitele lor i de datoriile lor. Intreprinderile i gospodariile de aici sunt prea puternic indatorate pentru a continua sa recurga la imprumuturi pe care bancile, devenite prudente datorita falimenjtului a numeroi debitori, nu le mai acorda la fel de facil. Aceste restricjii voluntare sau impuse franeaza expansiunea cererii in numeroase Jari in care relansarea apare cu atat mai dificila. Pe de alta parte, cu excepjia Japoniei, care, urmand recomandarile raportului Maekawa, se decide dupa 1987 sa-i dezvolte piaja interna crescand puternic cheltuielile sale bugetare, principalele Jari industriale liberale sunt deja prea deficitare i indatorate pentru a-i permite sa utilizeze in continuare bugetul ca instrument de reglare conjuncturala. Pentru a ingheja sau dimpotriva a stimula activitatea lor economica, ele nu mai au alta resursa in afara aceleia de a manipula rata dobanzilor pe termen scurt cu toate riscurile de dezordine monetara pe care aceasta o comporta in perioada schimburilor libere i flotante. Aceasta este extrem de bine ilustrata inca o data de situajia critica din vara lui 1992. Pe de o parte, cancelarul Kohl care ezita sa sporeasca o presiune fiscala pe care mulji dintre germanii din vest o gasesc deja excesiva, practica o politica a ratei dobanzilor ridicate (aproape de 10%) cu scopul de a atrage in Germania
36

i.ipilaluri indispensabile relansarii economice a parjii rasaritene a Jarii. Pe i el,Halt mai al Oceanului Atlantic, preedintele Bush, sperand in continuare sa .uiiorseze, inaintea alegerilor prezidenjiale, o relansare economica i neputand s.i diminueze impozitele fara a risca sa agraveze in continuare deficitul bugetar, Kcado rata dobanzii americana la cel mai scazut nivel posibil (mai pujin de 3,5%, i ,ue este egala cu ritmul inflajiei). Rezultatul acestor doua opjiuni contradictorii este de a determina dejinatorii ill dolari sa renunje la acetia in favoarea marcilor care ofera o remunerajie evident superioara. Aceste micari speculative se traduc printr-o scadere a dolarului care atinge cel mai scazut nivel din istoria sa in raport cu marea (1,40 m.irci pentru 1 dolar) i printr-o cretere a marcii care ameninja funcjionarea sistemului monetar european, piatra unghiulara a tratatului de la Maastricht aflat in curs de ratificare in Jarile membre ale CEE. Monede la fel de importante ca lira sleriina, lira italiana i peseta spaniola au trebuit devalorizate din septembrie in limp ce atacurile impotriva francului francez s-au succedat (fara succes) de-a lungul toamnei 1992. Aceasta dezordine i aceasta incertitudine provoaca la rAndul lor micari bursiere periculoase i determina intreprinderile sa practice o politica de ateptare care duce la incetinirea creterii industriale. Se constata deci ca in ciuda unei cereri potenjiale enorme in Jarile in curs de dezvoltare i in fostele Jari socialiste, i a unor rezerve de cretere importanta in Jarile industrializate liberate, dezordinile financiare au efecte recesioniste care liaiieaza ansamblul activitajii economice mondiale. Cvasistagnarea care rezulta de aici in marile Jari industriale nu ajuta deloc la rezolvarea problemelor sociale nascute de criza anilor 1975-1983, si carora nici creterea nici modernizarea anilor 80 nu au reuit sa aduca solujii eficiente, aceasta atunci cand nu le-au agravat.

Consecintele S ociale A le M u t a iiei E conomice


In Jarile OCDE, procesul de modernizare economica caracterizat de anii 80 a avut profunde repercursiuni asupra volumului i structurii forjei de munca. Relansarea creterii nu a fost suficienta pentru a resorbi omajul motenit din anii crizei din 1975-1983; subutilizarea forjei de munca s-a menjinut in grade variabile de la {ara la Jara, insa a devenit pretutindeni o problema sociala majora.

3 7 / O ECONOMIE CONVALESCENTA

TRANSFORMAREA MUNCII
Revolujia industrials i informatica a transformat in primul rand munca, necesitand adeseori calificari mai ridicate, evoluand in pas cu procesele tehnice introduse in tehnologiile de fabricajie. Ea a provocat in paralel o ampla micare de dezindustrializare, adica de recul al muncii in industrie in masura in care numeroase posturi de munca pana atunci ocupate de muncitori au fost preluate de maini automatice comandate de calculatoare. Cum crearea de noi locuri de munca in ramurile pilot ale electronicii i informaticii nu a compensat disparijia lor in sectoarele traditionale, volumul locurilor de munca industriale a regresat pretutindeni in valoare absoluta, iar ponderea sa relativa in raport cu ansamblul populajiei active a scazut i mai mult (a scazut la o valoare situata intre un sfert i o treime din populajia activa de la Jara la Jara). In acelai timp, numarul total al locurilor de munca a crescut ca urmare a creterii activitajilor de servicii (care de aici inainte ating peste jumatate i pe alocuri mai mult de doua treimi din populajia activa in Jarile dezvoltate). In schimb locurile de munca agricole i-au continuat refluxul inceput de multa vreme i accelerat o data cu inceputul anilor 60 (ele nu mai reprezinta decat intre 3 i 10% din populajia activa in Jarile industriale avansate). Problema este ca incepand cu anii 80, crearea de locuri de munca in serviciile publice sau private nu a mai echilibrat pierderile adijionate ale agriculturii i industriei i nu a putut a fortiori satisface puternica cerere de munca a generajiilor, inca foarte numeroase, nascute in anii 80, cu atat mai mult cu cat tinerele femei sunt mai dornice decat in trecut sa objina un loc de munca.

UN OMAJ IREDUCTIBIL
in anii 80, omajul atinge circa 30 de milioane de persoane din populajia activa din Jarile OCDE, iar duratele medii de omaj se prelungesc in acelai timp, depaind uneori un an intreg (omaj de lunga durat.'.). in Europa, o persoana activa din zece nu are servici. in Statele Unite unde, p.ajie puternicei relansari a creterii economice, rata omajului in randurile pop jlajiei active a scazut in dreptul lui 5%, recesiunea care a inceput in 1990 a facut-o sa remonteze in jur de 7%, nu departe de nivelurile europene. Singura Japonia a reuit sa-i pastreze o situajie favorabila cu numai 3% din omeri. In Europa i Statele Unite cifrele omajului trebuie deaitfel reevaluate in funcjie mai ales de existenja muncitorilor descurajaji care nu mai sunt contabilizaji ca omeri de serviciile

38

slalistice competente pentru ca au sfarit prin a renunja sa mai forjeze uile prea crmetic inchise ale piejei forjei de munca. Atingand preferenjial regiunile i activitajile nerentabile pentru care fostele (,ni, geografic inchise in inima continentelor, constituie un gen de model, ymiajul tinde astfel sa izoleze selectiv grupe sociale din ce in ce mai precis i lentificate. Este vorba de muncitori prea slabi calificativ pentru a conduce < maini perfecjionate, de femei a caror sosire masiva pe piaja muncii a (submerge) dezvoltarea activitajii terjiare pe care aceasta o insoJete, i de tineri care aparin generajii numeroase pe pieje insuficiente creatoare de noi locuri de munca pentru a-i primi pe toji. Fiecare dintre aceste trei categorii defavorizate cunoate rate de omaj de trei sau de patru ori mai mare decat rata medie. Nu credem ca este cazul sa insistam asupra teribilei risipe de bogajie pe care (i reprezinta pentru o societate excluderea tinerilor din activitatea profesionala; in ca/ de situajie de subutilizare a forjei de munca prelungita, inclusiv ansa lor de Inserjie sociala este grav ipotecata.

FLEXIBILITATEA MUNCII
In paralel cu extinderea subutilizarii forjei de munca, criza a favorizat iumuljirea activitajilor precare, acceptate ca experienje. Cel mai adesea creterea numerica a serviciilor subalterne, corespunzand unor munci slab ealificate, slab productive, slab remunerate (in cadrul rejelelor de alimentajie publica rapida sau in intreprinderile de gradinarit i de salubritate de exemplu), a permis reducerea efectivelor omerilor. In egala masura crearea unor ii ilreprinderi fragile in general pujin durabile, se traduce printr-o cretere a muncii independente in detrimentul celei salariate clasice, micare mai puternica in Marea Britanie in ultimii ani. Tendinja dominanta este aceea a flexibilitajii muncii, dorita de numeroase organizajii patronale i accepta ca un factor de (assouplissement) a raporturilor intre munca i distracjie de catre numeroi tineri sau femei. Este vorba de a modula timpul de munca in funcjie de activitatea economica, pe perioade de .ijustare foarte variabile, mergand practic de la o saptamana la durata intreaga a viejii profesionale. Aceasta presupune revizuirea legislajiei sociale considerata prea rigida in fixarea orarelor de munca, sau prea (sourcilleuses) in ceea ce privete procedurile de concediere (a se veea recentele dezbateri franceze asupra autorizajiei administrative pana atunci necesare inaintea oricarei eoncedieri, suprimata in 1986 i a carei restabilire este dorita de o parte a slangii). Bineinjeles, nojiunea de flexibilitate a muncii se Iargete i in ce privete
3 9 / O ECONOMIE CONVALESCENTA

domeniul geografic, necesitand o mai mare mobilitate regionala i interregionala a mainii de lucm. Ea implica in egala masura o determinare din ce in ce mai individualizata a remunerajiilor, care devin din ce in ce mai pujin dependente de grilele salariale ierarhizante de o maniera constrangatoare. Societatile de lucm temporar care fumizeaza intreprinderilor mana de lucru la comanda i dupa necesitaji au cunoscut o dezvoltare rapida de-a lungul anilor '80. Toate aceste modificari necesita o descentralizare a negocierilor cu privire la noile condijii de munca; ele tind sa se locaiizeze la nivelul fiecarei intreprinderi, al fiecarei institujii, in mod destul de diferit de vechea practica a acordurilor najionale elaborate de marile confederajii sindicale i apoi inscrise in convenjii colective cu aplicabilitate generala.

REPUNEREA IN DISCUJIE A BUNASTARII SOCIALE


Dupa 1945, ameliorarea condijiilor sociale ale cetajenilor se impusese ca un obiectiv politic prioritar in democrajiile liberate, mai ales in Europa. lata de ce criza anilor 70 incitase guvemele, chiar i pe cele mai liberate, sa consolideze masurile de protecjie sociala, mai ales indemnizand substantial omajul cum o recomanda dealtfel mesajul keynesist. Or, in ciuda relansarii economice din anii 80, bunastarea sociala parea ameninjata in numeroase Jari industriale, nu numai ca urmare a unei reacjii liberate plina de reticenja faja de intervenjionismul social al statuiui, dar i ca urmare a limitelor progresului economic inregistrat in cursul deceniului, suficient de modeste pentru a asigura finanjarea unor politici sociale indrazneje. In primul rand, omajul agraveaza inegalitajile in sanul societajilor care se straduiesc sa le reduca. intr-adevar, riscul omajului opereaza un clivaj intre activitajile profesionale protejate care garanteaza o munca i activitajile expuse ameninjarii constante de a o pierde, diviziune care a determinat anumiji sociologi, printre care Alfred Sauvy, sa vorbeasca de societaji duale. Situajia cea mai ingrijoratoare este fara indoiala aceea a omerilor ajuni la sfaritul perioadei de indemnizare care vin sa sporeasca efectivele celor ajuni la extrema saracie, situajie cu atat mai ocanta in randurile unor najiuni considerate ca prospere in mod global. Pe de alta parte, clasele mijlocii a caror ascensiune sociala simboliza reuita economiilor liberate, mai ales in Statele Unite i in Europa Occidentals, au cateva motive de a nu mai avea o atat de mare incredere in viitorul lor ca inainte: cadrele nu sunt nici de la adapost de omaj ca la inceputul crizei; deflajia liberala a facut politicile salariale mult mai restrictive decat in anii 70, in timp ce chiar

I ni'lcvarile fiscale tind adeseori sa creasca; in fine regimul pensiilor face sa apara Hi.ive dezechilibre financiare care determina o reducere a prestajiilor colective. Clasele de mijloc ale anilor 80 se afla deci intr-o situajie evident mai pujin I>iivilegiata decat acelea ale anilor 60; copiii nu regasesc sau regasesc foarte dilicil nivelul de trai i ritmul de ascensiune sociala al parinjilor lor. In fine, rezumand ansamblul acestor neliniti, politicile aa-numitului Welfare Stale inaugurate dupa razboi sunt in curs de redefinire in sensul unei reduceri a K.iranjiilor individuate asumate de colectivitajile najionale. Ameninjand echilibrul bugetelor najionale i regimul asigurarilor sociale, criza a plasat intr-adevar statul I irovidenjial in imposibilitatea de a menjine nivelul de protecjie pe care il asigura in vremea prosperitajii. Astfel omajul rezistent creaza sarcini financiare noi in limp ce subutilizarea forjei de munca amputeaza automatic resursele destinate indemnizarii sate, de unde necesitatea de a reduce subsidiile varsate fiecarui joiner. Pe un plan mai structural criza demografica a Jarilor dezvoltate provoaca liiotutindeni o imbatranire a populajiei care ameninja regimurile pensiilor i ate ( heltuielilor cu sanatatea, cheltuieli care cresc foarte rapid in funcjie de varsta. inca din 1985, cheltuielile de sanatate absorbeau de exemplu in Franja deja aproape 14% din veniturile gospodariilor de toate varstele, i a fost nevoie ca i in alte Jari sa se lase o parte mai mare a cheltuielilor medicate in sarcina pacienjilor ( ( reation dun forfait hospitalier et relevement du ticket moderateur). in plus, cea mai mare parte a guvernelor favorizeaza inca de pe acum dezvoltarea unor lormule de asigurare individual^ cu scopul de a completa varsamintele urganismelor colective care gereaza cotizajiile obligatorii destinate pensiilor de lulraneje. in anii 80, societajile occidentale cunosc deci un nou progres al mdividualismului, produs atat de dezagregarea fostelor comunitaji socio(conomice cat i de afirmarea din ce in ce mai puternica a unui egoism social. Aceasta evolujie liberala in situajie de criza inca latenta necesita menjinerea unor corective fondate pe principii de solidaritate, sub ameninjarea unor grave tulburari ate corpului social. lata de ce regimurile de protecjie sociala miadacinate de multa vreme in institujiile marilor democrajii liberate sunt i liomate sa dureze, cu prejul unor reforme mergand in sensul unei maimari I i.irticipari individuate la acoperirea riscurilor sociale.

4 1 / 0 ECONOMIE CONVALESCENTA

in toate mari Jari occidentale, criza anilor 70 a minat aparatele sindicale, reduse la o strategie defensiva care sa privilegieze securitatea locului de munca. In anii 80, modernizarea accelerata a economiei a afectat profund substanja insai a sindicalismului reducand efectivele in branjele care erau odinioara puternic sindicalizate in detrimentul activitajilor de servicii traditional mai pujin deschise acjiunii sindicale. !n plus, la inceputul deceniului, combativitatea guvernelor liberate a constrans la capitulare sindicate suficient de puternice ca acelea ale muncitorilor din industria automobilelor din Statele Unite, sau ate minerilor britaniciin 1984. Criza recenta a sindicalismului se traduce mai intai printr-o scadere a efectivelor sindicale care s-a amplificat dupa 1980: in 1988, rata de sindicalizare a salariajilor a scazut la 38-39% in Marea Britanie i in Germania Federala, 17% in SUA, 9% in Franja; ea ramane mult mai ridicata in Jarile scandinave (70% in Suedia) unde existenja unor micari social-democrate puternic inradacinate a franat considerabil reculul micarii sindicate. in paralel cu declinul efectivelor, concepjia sindicalismului se transforma. Militantismul aderenjilor se diminueaza iar muncitorii recunosc din ce in ce mai pujin validitatea reprezentarii lor sindicate, devenita prudenta in acest climat latent de suspiciune (pe care o exprima de exemplu succesul unor coordonari extrasindicale aflate la originea unor greve recente cum ar fi acelea ate infirmierelor sau ale oferilor de camioane in Franja). 0 data cu declinul sindicalismului integral dupa 1945 in procedurile de negociere sociala, cel mai adeseori sub arbitrajul statuiui, un pilon esenjial al funcjionarii societajilor occidentale este afectat. Consecinjele ar putea fi grave pe termen mediu, cel pujin daca nu se dezvolta un nou sindicalism format din organisme centrale care sa acjio'neze in numele muncitorilor care sa le mandateze prin votul lor fara a fi totui personal sindicalizaji (a se vedea in aceasta problema analiza lui Pierre Rosanvallon in lucrarea La question syndicate", Calmann-Levy, 1988). Incomplet corijata de relansarea anilor 80, dezechilibrele economice, sociale, financiare generate de criza anilor 70 comporta, prin insai durata lor, riscuri pentru stabilitatea democrajiilor liberate. Menjinerea procedurilor de negociere sociala i salvgardarea sistemelor de solidaritate colectiva pareau la debutul ultimului deceniu al secolului XX drept condijii susceptibile sa asigure continuitatea practicilor democratice, in momentul in care autoritarismul birocratic al regimurilor socialiste dusese la un eec rasunator. Va fi nevoie de reujita procesului de modernizare economica, la desavarirea acestuia in cele din urma, i de o consolidare poate mai pujin de objinut, a concertarii
42

Internajionale, in special in ceea ce privete disciplina monetara i relajiile linanciare. Or, la sfaritul anului 1992, suntem nevoiji sa constatam ca la scara planetara ca i la dimensiunile mai reduse ale continentelor, riscurile de laramijare conflictuala, traduse prin imaginea balkanizarii vin sa ameninje < .itizele de deschidere i de cooperare internajionala, pe care le evoca tema "mondializarii.

4 3 / 0 ECONOMIE CONVALESCENTA

O L ume D estabilizata
Capitolul 3
Razboiul de Kippour marcheaza, o data cu primul oc petrolier, in 1973, debutul unei degradari a raporturilor dintre Est i Vest agravata la sfaritul anilor 70: pe fondul crizei economice mondiale i al retragerii americane are loc o ofensiva comunista pe toate continentele. Totui, invazia Afganistanului de catre sovietici T 1979 n provoaca o vie reactie a Statelor Unite care Tncearca atunci sa contureze ambitiile U R SS , mai ales T materia armamentelor n strategice o data cu desfaurarea noilor rachete Tn Europa i elaborarea unui ambitios proiect de aparare strategics (SDI). Aceste eforturi i relansarea initiativei americane pe un teren Tn care U R S S facuse sa-i avanseze pionii pe la mijlocul anilor '70 determina pe liderii sovietici la moderatie. Optiunile lui Gorbaciov vor duce la desatelizarea Europei de Est apoi la descompunerea U R S S Tncepand cu 1989. Daca razboiul rece este astazi de domeniul trecutului, lumea ramane Tn prada proliferarii conflictelor regionale din ce Tn ce mai putin controlate de marile puteri.

44

COTITURA DIN

1973

NOILE RAPORTURI DE FORTA DIN ORIENTUL MIJLOCIU


Dupa razboiul de ase zile, situajia din Orientul Mijlociu a evoluat favorabil mlversarilor Israelului. Aavut loc mai intai intre 1968 i 1970, o stabilizare a puterii In cea mai mare parte a statelor arabe. In Libia, colonelul Ghadafi domnete dupa 1969 asupra unei Jari slab populate insa puternica datorita bogajiei sale in I x'trol. In anul precedent, o lovitura de stat militara in Irak 1 a adus la putere pe KHieralul Bakr, care se apropie de Moscova i se reconciliaza cu cursii qeneralului Barzani, rebeli de decenii impotriva guvernului de la Bagdad. Normalizare i stabilizare in egala masura in Siria unde generalul Assad a preluat puterea in noiembrie 1970, i in Iordania unde regele Hussein s-a angajat in acolai an - cu succes - intr-o incercare de forja impotriva combatanjilor li.ilestinieni, in curs de a face legea in regatul sau. Aceasta lovitura de forja impotriva fedayinilor a antrenat o criza grava cu Siria i Egiptul, insa la Conferinja (a i ilor nealiniate de la Alger in septembrie 1973, s-a ajuns la reconciliere generala Intre liderii statelor arabe. Al doilea factor favorabil, bunele relajii pe care Siria, Irakul i Egiptul -acesta iliii urma pana in iulie 1972, data la care Anouar al Sadate a decis sa trimita mapoi cei 20000 de tehnicieni i consilieri militari sovietici - le intrejin cu IIRSS, ceea ce le-a permis sa acumuleze importante stocuri de arme moderne. in plus, evolujia relafiilor intre cele doua mari puteri ofera egiptenilor i aliajilor lor ii libertate de micare pe care nu o avusesera inainte. intr-adevar, acordurile rcalizate in mai 1972 i iunie 1973 au stabilit clar ca in materie de pace inlernajionala, Statele Unite i URSS nu au alta preocupare decat de a preveni "lensiunile periculoase care ar putea sa conduca la razboiul nuclear. Ceea ce lasa de-o parte conflictele periferice limitate i deconecteaza complet problema israeliano-araba din jocul mondial al superputerilor. Aceasta abstenjiune concertata a americanilor i ruilor confera Jarilor din linia intai o autonomie de (lecizie pe care cele mai motivate o vor utiliza fara sa mai stea pe ganduri. Acestor atuuri de ordin politic i diplomatic li se adauga importanja cantitativa a oamenilor i a armelor. in ce privete numai statele riverane Israelului, raportul de forja este de 1 la 1 in favoarea arabilor in ce privete 2 cfectivele populajiei, de 2 la 1in ce privete elementele imediat mobilizabile, tot de 2 la 1 in ce privete avioanele i de 3 la 1 in domeniul tancurilor. Desigur, armata israeliana pastreaza in numeroase domenii avantaje calitative, insa
4 5 / O LUME
d e s t a b iu z a t A

lucrurile nu mai seamana cu situajia din trecut. Armatele arabe, in special aceea a Egiptului, au facut in ase ani progrese remarcabile, atat tehnice, partial grajie consiliilor sovietice, cat i psihologice. Primele ciocniri serioase din Sinai vor demonstra opiniei mondiale stupefiate ca aceeai soldaji care ii abandonasera in 1967 uniformele in deert, devenisera capabili sa lupte in camp deschis i sa faca sa bata in retragere una din cele mai bune armate ale lumii.

RAZBOIULDE KIPPOUR 1CONSECINJELE SALE


Pregatita in cel mai mare secret, ofensiva egipteano-syriana incepe pe 6 octombrie 1973, ziua sarbatorii evreieti de Yom Kippour. Efectul surpriza i folosirea unor noi arme sofisticate furnizate de rui (avioane Mig-21, rachete solaer SAM 6, etc.) fiind esenjiale, ele objin succese sensibile in Sinai i Golan. Totui, de pe 16 octombrie, armata israeliana preia inijiativa stabilind un cap de pod pe malul de vest al Canalului de Suez i angajand o manevra care va duce o saptamana mai tarziu la incercuirea armatei a Ill-a egiptene. In acest interval, Consiliul de securitate a votat o incetare a focului care nu este decat parjial aplicata iar cele doua mari puteri, fiecare de partea sa au de pus la punct un gigantic pod aerian destinat sa alimenteze cu arme i material aliajii lor respectivi. In timp ce sovietici, care vor cu orice prej sa evite pentru Egipt umilinja unei demte militare complete, fac cunoscut guvemului de la Washington ca sunt pregatiti sa intervina direct in conflict, americanii reacjioneaza riguros. Washingtonul il avertizeaza pe Brejnev ca nu va tolera o inijiativa unilateral^ a URSS intr-o zona vitala pentru interesele Occidentului. In timp ce o noua incetare a focului este decisa pe 24 octombrie de Consiliul de securitate i se angajeaza negocieri intre beligeranji, criza internajional^se reinstaleaza rapid. Ea a permis celor doua superputeri sa testeze la cald regulile jocului care ar trebui sa impiedice declanarea unui conflict planetar, i sa demonstreze restului lumii ca in circumstanje grave, deciziile majore raman supuse voinjei lor conjugate. In acelai timp, ea a subliniat limitele condominiumului americano-sovietic (denunjat de ministrul francez Michel Jobert), i a dat la iveala liniile de mptura a unui sistem intemajional pana atunci dominat de relajiile Est-Vest: pe de-o parte demonstrand ca celor doua mari puteri le era din ce in ce mai greu sa controleze jocul actorilor secundari; pe de alta parte facand brusc sa iasa la iveala posibilitajile de acjiune ale unei a treia lumi condamnata pana atunci la neputinja resemnata sau la vehemenja verbala.

46

I n A frica i In Oceanul Indian


MIZA AFRICANA
Pana In 1975, Africa a rSmas la mare distanjS de confmntarea Est-Vest. Cu excepjia Algeriei i a fostului Congo belgian, decolonizarea s-a operat aici pe cale panicS, adeseori prin intrarea in ansamblurile conduse de fostele metropole (Commonwealth, Comunitatea francezS). Astfel s-au menjinut legSturi numeroase intre acestea i tinerele state nascute din dezmembrarea imperiilor constituite in secolul trecut. Franja mai ales a conservat o influenjS importantS in partea occidentals a continentului, ca i in Africa Centrals, intrejinand relajii privilegiate cu state moderate ca Coasta de Filde, Gabon i Senegal, insa in egala masura sprijinind regimuri autoritare ca acela al lui Mobutu in Zair sau Bokassa I in Africa Centrala. Or, continentul african reprezintS astSzi o mizS capitals a politicii internajionale. Constituit din state economic slabe i politic instabile, cu frontiere artificial fixate de coloniti, sfagiat de conflicte socio-politice, exprimand foarte vechi rivalitSji etnice i religioase, el ofera IScomiei marilor state industriale imensele resurse ale subsolului sau. In procentaj din producjia mondiala, Africa (mai ales in partea sa centrala i meridionals) furnizeazS astfel la inceputul deceniului 80 circa 75% din diamante, 70% din aur i cobalt, 50% din vanadiu i platinS, 30 la 35% crom i mangan, 20% uraniu i cupru, etc.: tot atatea produse vitale pentru economiile lumii dezvoltate. La aceasta se adaugS pozijia pe care-1 ocupS pe calea petrolului, (joignaut par le Cap) golful Persic Jarilor puternic consumatoare de energie importate din Europa de Vest i formand cu JSrile riverane Oceanului Indian i Asiei de Sud-Est, un an al crizelor devenitS in ' ultimii cincisprezece ani zona cea mai disputatS in confruntarea planetarS intre , principalii actori ai jocului intemajional.

INTRAREA IN SCENA A CELOR DOUA MARI PUTERI


Pana atunci prea pujin interesatS de Africa, URSS s-a implantat aici solid dupS 1975. Relativa dezangajare a Statelor Unite, consecinjS a crizei morale care a urmat rSzboiului din Vietnam, i condijiile in care s-a operat decolonizarea portughezS, i-au permis sS facS sS-i avanseze pionii in Mozambic unde ea

intrejine bune relajii cu singura micare de eliberare, FRELIMO, i in Angola. In aceasta din urma Jara, intervenjia directa a soldajilor cubanezi, ei inii sprijiniji de URSS care a furnizat prin poduri aeriene un material considerabil, a permis micarii MPLA a lui Agostinho Neto sa triumfeze asupra adversarilor sai mai conservatori din FNLA i UNITA, in momentul in care, la sfaritul lui 1975, acetia pareau sa fie pe punctul de a invinge cu sprijinul armat al zairezilor, sudafricanilor i americanilor (aflaji in relajie cu FNLA din 1960 insa impiedicaji sa se angajeze mai puternic ca urmare a rezistenjelor Congresului) i chiar a chinezilor. In partea orientals a continentului, sovieticii au marcat puncte importante dupa 1975, inijial in Somalia, apoi schimband aceasta alianjS in 1976 cu cea a Etiopiei, un stat de 30 milioane de locuitori, dispunand de resurse importante i capabili sa devinain profitul lor jandarmul Cornului Africii. i aici este vorba de 20 000 de cubanezi trimii de Ogaden pentru a-i vana pe somalieni, gata sa profite de situajia creata la Addis Abeba de cSderea Negusului Haile Selassie (inlocuit de tineri ofijeri convertiji la marxism-leninism) acaparand aceasta provincie a imperiului etiopian, care au luat aceasta decizie. Influenja sovieticS in Africa a realizat deci in anii 1970 progrese spectaculoase. Angola i Etiopia, membre ale CAER, Mozambicul, Congo, Beninul au devenit solide bastioane aliniate diplomajiei Kremlinului, care intrejine pe de alta parte excelente relajii cu Algeria i Libia, susjine in Namibia combatanjii micSrii SWAPO, in luptS impotriva Africii de Sud (care continua sa exercite sfidand deciziile ONU, un protectorat de facto asupra acestei foste colonii germane). Occidentalii au reacjionat in mod divers acestei ofensive a URSS i a aliajilor sai. Sub preedinjia lui Jimmy Carter, Statele Unite se distanJeazS de puterea alba sud-africanS, expusS - ca urmare a politicii sale de segregare (apartheid) i acjiunii sale in Namibia -ostilitSjii celei mai mari pSrJi a statelor continentului. Ele favorizeazS pe de alta parte in stransS colaborare cu Marea Britanie, instaurarea in Rhodesia (devenita Zimbabwe) a unui guvern dominat de majoritatea neagrS. Totui, dupa alegerea lui Ronald Reagan, Washingtonul a reinodat cu politica sa tradiJionalS de sprijinire a Africii de Sud i a regimului ultra-conservator din Zair. La randul sau, Franta a jucat pana in 1981 in Africa de Vest i Centrala un rol de jandarm regional, sprijinind puterile instaurate impotriva inamicilor lor din interior, intervened militar in Ciad, in Sahara occidentals (fostS spanioIS) impotriva rebelilor frontului Polisario susjinuji de Algeria, i in Zair. Nimic nu este insa stabil totui in aceasta zona eminamentele schimbatoare a planetei, in care orice evolujie intr-un sens sau in altul, poate fi repusa in discujie de pe o zi pe alta. Dupa 1988-1989, dezmembrarea URSS, replierea confederajiei motenitoare a statutului sau de superputere mondiala i sfaritul razboiului rece au facut ca continentul african sa fie in mai mica masura obiectul

ilv.ililajii superputerilor cat locul in care se dezvolta confrlicte locale i regionale .mtonome faja de strategiile marilor puteri. Aceste conflicte sunt cu atat mai himioroase si pline de consecinje pentru populatiile africane cu cat se deruleaza I ir fondul unei agitajii interne, rivalitaji etnice, foametei (in Jarile Sahelului, Sudan, Angola i mai ales in Somalia) i deturnarii catre alte orizonturi a unor llnxnri financiare importante rezultate ale, din ce in ce mai scazutului interes pe niro-i reprezinta regiunea pentru principalii actori internajionali.

0 ZONA INSTABILA: OCEANUL INDIAN


Kivalitatea puterilor in Africa i in Orientul Mijlociu s-a extins astazi i statelor nvcrane acestei regiuni. Prezenji prin Etiopia i Yemenul de Sud, aproape de Marea Roie, sovieticii puteau teoretic pana la o data recenta, incepand din Angola i Mozambic, sa exercite o presiune asupra rutei navale a Capului, altfel s|> asupra arterei petroliere a Occidentului. Aceasta le-a asigurat tinand cont de us inogresele spectaculoase ale marinei lor de razboi un atuu important in I'vcntualitatea unor conflicte locale i regionale. De aici pana la a taia ruta pi'trolului, mai era insa mult de facut pentru ca supremajia navala a Statelor I inite i aliajilor lor ramasese incontestabila, ca i numarul i calitatea bazelor pe care le dejineau in Atlanticul de Sud i prin jurul Oceanului Indian, precum i nlicenjele Jarilor amice i aliate de a-i conceda URSS-ului altceva decat facilitaji portuare. Fara a vorbi de casus belli care ar fi putut constitui pentru blocul de vest n anieninjare directa asupra aprovizionarii sale petroliere. i aici, ca i in Orientul Mijlociu, nu se poate decat constata mai marea lluiditate a raportului de forje care Jine de evolujia situajiilor interne asupra i ,rora puterile mari i mijlocii au o influenja din ce in ce mai slaba. i

Noi Tensiuni
(Intre Sfaritul A n ilo r70 11987)
O LUME DESTABILIZATA
Lumea a intrat de la sfaritul deceniului l^^intr-o noua perioada de tensiuni internajionale, trecand intr-o oarecare maniera la destindere la o pace fara clan. Rajiunile acestei schimbari de climat sunt numeroase i complexe. In
5 3 / O LUME DESTABILIZATA

Occident, americanii i aliajii lor reproeazS sovieticilor de a fi tras avantaje de pe urma destinderii objinand - contrar principiilor enunjate de Kissinger - avantaje unilaterale: recunoaterea fara o contrapartidS a stau quo-ului motenit din rSzboi, progresia lagSrului socialist in Asia de Sud-Est i in Africa, acordurile de cooperare permijandu-le, prin intermediul livrSrilor de cereale americane i transferurilor de tehnologie sa-i acopere anumite deficienje ale economiei lor, i mai ales eforturilor de inarmare fScand din URSS prima putere militarS a globului. La randul lor, liderii de la Kremlin reproeazS preedintelui Carter i consiliemlui sau Zbigniev Brzezinski de a utiliza politica drepturilor omului pentru a realiza o imixiune in afacerile interne ale Jarilor socialiste i pentru a incerca sa le destabilizeze. De-o parte i de alta, intr-un climat ingreunat de efectele crizei economice mondiale, inijiativele adversarului sunt interpretate intr-un sens ofensiv. URSS-ul se teme de o apropiere mai stransS intre Washington i Beijing care ar genera o incercuire a blocului de Est. Occidentalii sunt nelinitiji de ameninjSrile asupra securitajii Europei i aprovizionSrii sale cu petrol. Sfaritul destinderii coincide cu acela al condominium-ului americanosovietic. PradS unor grave dificultaji interne, cele doua mari puteri au vSzut influenja lor scazand in lume in momentul in care apar noi poli de putere i noi centre de decizie: China, Japonia, CEE, Jarile OPEC, etc. Numeroasele sunt astfel confiictele periferice care le scapS de sub control i riscS sa genereze o confruntare generala. Pericolul este cu atat mai mare cu cat diverii actori ai jocului mondial dispun de armamente din ce in ce mai importante i perfecjionate i ii mutS terenul de confruntare pe acela al terorismului intemajional, un alt factor de destabilizare al planetei.

EEC REVENIRE AMERICANA IN ASIA CENTRALA 1


Sub preedinjia lui Jimmy Carter, Statele Unite inregistreaza un grav eec in Asia occidentals ca urmare a revolujiei iraniene. InceputS in ianuarie 1978, aceasta va duce un an mai tarziu la caderea i exilul Shahului, in timp ce o republica islamicS" este instauratS la Teheran. Sub impulsurile imanului Khomeiny, reintors din exilul sSu in Franja pentru a prelua conducerea revolujiei islamice , noul regim a inlocuit dictatura poliJieneascS a lui Mohamed Reza cu aceea - i mai sangeroasS incS - a clerului shiit i practicS, in toate domeniile, contrariul politicii practicatS de Shah. MultS vreme jandarmul golfului in favoarea Statelor Unite, Iranul se repliazS astfel asupra lui insui reducand cu 50% vanzSrile sale de petrol inchizandu-i frontierele influenjelor occidentale fSrS totui a se apropia de URSS i ameninjand sS exporte revolujia
54

*ii inlegrista in toate Jarile musulmane. Altfel spus, el constituie dupa 1979 un ii M nl de destabilizare intr-o zona in care Washingtonul trebuie sa se r muljumeasca astazi cu aliaji mai pujin siguri i mai ales mai pujin puternici: I qiptul i Arabia Saudita. Insa, intervenjia sovietica in Afganistan este aceea care marcheaza fara dubii iulilura decisiva in relajiile dintre Est i Vest. In 1978, aceasta Jara a carei fconomie i societate a conservat numeroase trasaturi de arhaism, a fost terenul inii 'i lovituri de stat militare a unui guvern pro-sovietic, curand dominat de Nur Muliamed Taraqi, lideml facjiunii celei mai dure a partidului comunist. Acesta va proceda la numeroase reforme de structure i exercita o represiune riguroasa impotriva notabilitajilor tradijionale: marii proprietari i mollahii, insa este ns.isinat in septembrie 1979 de partizanii primului secretar al partidului, I lafizullah Amin. Pentru a 1 elimina pe acesta din urma considerat de ei incapabil s,l faca faja guerillei contra-revolujionare, sovieticii decid trei luni mai tarziu sa Ihlervina militarin Afganistan, angajand in aceasta acjiune mai multe zeci de mii ill* oameni i un material considerabil, plasandu-1 in fmntea noului guvern pe liijerul aripii moderate a partidului, Babrak Karmal. Pentru Kremlin este vorba de ii impiedica conform doctrinei Brejnev o Jara inijiata in tabara socialists sa mai iasa din aceasta, insa in egala masura de a cuceri pozijia apropiata de Golful Iersic, intr-un moment in care jandarmul iranian se gasete in plina criza i de a ilejuca ceea ce considera o manevra de incercuire a americanilor i chinezilor. IVira indoiala Moscova a subestimat amploarea reacjiilor adverse. In timp ce in Adunarea generala a Najiunilor Unite sunt 104 voturi care condamna inijiativa sa (laja de 18 pentru i 18 abjineri) i ce minitrii afacerilor exteme ai Jarilor Islamice, reuniji in ianuarie 1980 la Islamabad, sunt unanimi in a denunja "agresiunea contra poporului afghan, prej^inteleX a rfeTgecreteaza embargoul .isiipra livrarilor de cereale i boicotarea jocurilor olimpice de la Moscova. Este fcdevarat ca liderul Casei Albe considera ca lovitura de stat de la KabouF ca o "ameninjare pentru pacea mondiala . Afacerea afgana are drept efect trczirea la realitate a Americii, multa vreme liaumatizata de Vietnam. Conjungandu-i efectele ciTchestiunea ostaticilor de la Teheran (52 de membri ai ambasadei americane retinuti in caplivitate_limp de.. 1 4 de zileT. inltiativa Kremlinului a cantarit puternic in mijcarea de opinie care 1 1 .i purraT~la'priedinJie, in noiembrie [98(h pe republicanul Ronald Reagan., re^unoscut peTTtru antisovietismul saTrmilitflnt^i-pentru^Q.stilitatea faja de politica < destindere practicata de tandemul Nixon-Kissinger. le

5 5 / O LUME DESTABILIZATA

ACUTIZAREA TENSIUNILOR DIN ORIENTUL MIJLOCIU


Vechi conflicte i noi rivalitaji se conjuga pentru a face din Orientul Mijlociu o zona periculoasa pentru pacea lumii. In faja ascensiunii integrismului musulman i a voinjei de autonomie a micilor actori regionali, superputerile intampina din ce in ce mai multe dificultaji in a controla situajia i a gera intr-o maniera concertata - pomind de la supozijia ca ele o i doresc -crizele care apar in acest sector. Daca arbitrajul lui Jimmy Carter a permis restabilirea pacii intre Egipt i Israel (acordurile de la Camp David m septembrie 1978), toate teritativele ulterioare dLa pune capat conflictului intre statul evreu i celelalte Jari arabe i pentru a gasi o solujie chestiunii palestiniene au_e^uat. Dezbinat datorita rivafitajilor intre refugiajii palestinieni, islamo-progresiti, maronijii cretini i alte minoritaji susjinute de unui sau altul din statele riverane, Libanul a fost parjial ocupat de sirieni, apoi invadat de Israel in iunie 1982, ceea ce a antrenat dupa asediul Beirutului - eliminarea provizorie a OLP. Dupa aceasta data, el va fi supus atat infiuenjelor conflictuale ale principalelor puteri regionale cat i sangeroaselor lupte interne, prelungite de un terorism cu ramificajii planetare a carui principals Jinta o constituie Europa de Vest. i mai caracteristic epocii de sfarit de condominium-ului in aceasta regiune, apare razboiul care a opus intre 1980 si 1988 Iranului lui Khomeiny i Irakul lui Saddam Hussein pentru posesiunea stramtorii Chott-el-Arab. Luptele dintre aceste doua Jari in zona golfului persic au generat peste un milion de morji fara ca Washingtonul sau Moscova sa fi putut face ceva pentru a-i pune capat. Un acord de incetare a focului a fost in cele din urma acceptat de cei doi beligeranji in august 1988, consecinja atat a starii de epuizare. a economiilor lor cat i a eforturilor depuse de secretarul general al Najiunilor Unite. Totui intoarcerea la perioada de pace a fost de scurta durata.Jntr-adevar, invazia in august 1990 a micului stat Koweitian, bogat ca urmare a imenselor sale resurse petroliere, de catre Irakul lui Saddam Hussein, a prOVScat o reacjie CTasiunanima a Jarilor membre ale ONU. Dupa mai muite luni de embargo care a fost votat in unanimitate de Consiliul de Securitate, organul suprem al ONU ajdeds, cu J2 voturi contra doua-(uha Yemen) i o ahjinere (China) jia jmtorizeze T recurgerea la forja irnpOtrTyaJrakului pentru a-l_ cons (range sa evacueze Kuweitul. Pe 17 ianuarie 1991, forjele coalizate a 29 de Jari, sub_egida Statelor Unite (care au angajat TrTaceasta acjiune^iorje considejabile), au deschis ostilitajile impotriva Irakului i au repurtat in cateva saptamani o victorie zdrobitoare asupra acestuia. Dintre toate zonele planetei afiate in prada tensiunilor intre state i grupari etnice, Orientul Mijlociu i Apropiat continua sa formeze zona cea mai instabila i
56

rr.t mai periculoasa pentru pacea lumii. Fara indoiala, intoarcerea la putere a litl >uritilor in Israel, in 1992, i inijiativele luate de noul prim-ministru Ytzhak l<al)in pentru amorsarea unui proces de pace au modificat pujin climatul iWaJiilor dintre statul evreu, Jarile arabe i palestinieni. Siria generalului Assad de I'xcmplu parea mai pujin ostila decat in trecut unei reglementari care i-ar prrniite sa recupereze macar o porjiune din zona Golan. Insa principalii frsponsabili politici trebuie sa ia in considerajie i intransigenjii din cele doua labere: pe de o parte colonii instalaji in teritoriile ocupate de Israel in 1967, care siisjin blocul Likoud i partidele religioase, pe de alta parte organizajiile Ixlremiste palestiniene i islamiste, care nu considera ca ar trebui sa se faca vreo < vreun compromis cu statul evreu. liila Nimic nu este definitiv decis nici in Irak unde Saddam Hussein, dupa ce a ieu$it sa-i salveze puterea la inceputul lui 1991, a trecut incepand cu aceasta il.ilri la o acjiune de zdrobire a opozijiilor etnice i religioase, kurda la nord i ihiita la sud determinand pe aliajii occidentali (Statele Unite, Franja, Marea Hrilanie) sa desfaoare o cortina aeriana asupra regiunilor amenirijate. Miza princ ipala este aici legata de riscul proliferarii nucleare, mai multe state din rrKiune, incepand chiar cu Irakul, fiind in masura se pare de a se dota in scurt limp cu un echipament atomic care le-ar permite sa-i impuna legea in faja Unora dintre vecinii lor i mai ales sa indeparteze orice intervenlie a puterilor cxlcrne regiunii__________

AMERICA LATINA
Pana la sfaritul anilor 70, Statele Unite au vegheat cu mare grija asupra mcnjinerii statu quo-ului social i politic in emisfera occidentals. Insa hegemonia hi parea din ce in ce mai contestata, mai ales in aceasta zona rezervata li.idijionala care este America Latina. Pana atunci fara a mai pune in discujie fxistenja unui regim aliat URSS-ului in Cuba, americanii prin toate mijloacele au in.icticat o politica de indiguire a comunismului, conforma intereselor lor n onomice i strategice, ca i acelora ale claselor conducatoare locale, intr-o /ona in care subdezvoltarea cronica sail efectele unui decalaj economic rapid Mint insojite de enorme disparitaji sociale i favorizeaza contagiunea tivolujionara. Astfel in numele apararii lumii libere , ei i-au adus continuu .|iiijinul dictaturilor militare ultra-conservatoare, furnizand acestor regimuri un itjutor financiar i militar, antrenandu-le polijiile i armatele, intervenind direct (la l.mto-Domingo in 1965) sau indirect (in Chile in 1973) pentru a elimina echipe

5 7 / 0 LUME DESTABILIZATA

conducatoare considerate periculoase pentru interesele lor i pentru stabilitatea regiunii. Atitudinea Washingtonului faja de statele latino-americane a suferit o transformare profunda insa de scurta durata sub preedinjia lui Jimmy Carter. Proclamandu-i ataamentul faja de principiile drepturilor omului i ale suveranitajii najiunilor, acesta a practicat -nu fara unele distorsiuni -o politica de 'ajutor selectiv faja de statele continentului, reducand sprijinul militar i financiar acordat unor Jari ca Chile, Argentina sau Uruguay. Fara un alt rezultat pentru democrajie decat acela de a crea o solidaritate de fapt intre Jari cu regim atat de diferit ca dictaturile militare sud-americane i Uniunea Sovietica, acuzate in egala masura de violarea drepturilor omului. Mai ales dorinja afiata de guvernul american de a nu mai considera America Latina ca o zona rezervata unde era de datoria sa sa menjina ordinea i securitatea - adica de a se opune oricarei modificari a statu quo-ului - a favorizat ascensiunea unor forje progresiste pretinzandu-se a Fi sau nu a fi castriste, mai ales in zona Caraibelor. In martie 1979, stanga a cucerit astfel puterea prin forja in insula Grenada i in iulie a aceluiai an preedintele din Nicaragua, A. Somoza a fost nevoit sa ia calea exilului, haituit de luptatorii de guerilla din Frontul Sandinist de Eliberare. Somoza nu era numai eful de stat atotputernic al acestei mici Jari din America Centrala. El ii era in mare masura i proprietarul, dejinand o treime din pamanturile cultivate i cea mai mare parte a industriei (dupa cutremurul din 1972 el deturnase in profitul sau ajutoarele venite din strainatate). Reducerea ajutorului militar operata de Jimmy Carter, ajutor militar pe care predecesorii sai il acordasera cu generozitate lui Somoza, a dus in mare masura la succesul adversarilor sai. Victoriogi acetia s-au aparat de acuzajia de a fi comuniti. Insa riscul de contagiune revolujionara pe care-1 poata experienja sandinista i ajutorul pe care noul regim 1 a acordat rezistenjelor din Salvador i Guatemala au avut ca rezultat mobilizarea in Statele Unite a partizanilor revenirii la politica bajului (Big Stick). Astfel, dupa alegerea lui Ronald Reagan, Republica imperiala (Raymond Aron) a reinodat cu anumite practici ale trecutului. Incercand sa evite destabilizarea Americii Latine, ea a restabilit ajutorul sau catre regimurile care respectau cel mai pujin drepturile omului i a susjinut acjiunea juntelor militare sau a guvernelor gata sa utilizeze orice mijloace - inclusiv masacrul deliberat al populajiei civile ca in Salvador - pentru a pune capat micarii subversive. Washingtonul nu dispune totui de aceleai facilitaji ca acum zece sau cincisprezece ani pentru a menjine in aceasta zona a lumii concepjia sa pax americana. El trebuie sa Jina cont de voinja de independenja a conducatorilor latino-americani i de aparijia unor noi actori regionali ca Mexicul sau Brazilia, dornici i ei sa exercite un drept de a-i spune parerea asupra afacerilor

< niilinentului ca i de rezervele formulate faja de politica sa de anumiji lideri tMvldentali (Preedintele Mitterand in special) sau de catre aceea a I m1 Jionalei socialiste. 1 ma Aceasta criza a leadership-ului nord-american in America Latina s-a iiMiiifestat cu o acuitate deosebita in timpul razboiului din Malvine, in I'limavara lui 1982, in timp ce preedintele Reagan a fost nevoit sa sprijine Marea lliiliinie impotriva Argentinei intr-un conflict caruia nu i-a putut impiedica il*( lanarea i care a permis sovieticilor i cubanezilor sa catige puncte Importante in regiune, susjinand, cel pujin verbal, cauza antiimperialitilor de Iti liuenos-Aires. Nu se poate tagadui ca aceste dificultaji americane au contat in iiislaurarea unui regim democratic in Argentina (alegerea lui R. Alfonsin la pre$edinjia republicii i inceputul unei represiuni legale impotriva militarilor din losla junta) in decembrie 1983. In fine, daca intervenjia Statele Unite in Insula iiMMiada in noiembrie al aceluiai an se explica in primul rand prin voinja W.ishingtonului de a raspunde atentatului de la Beirut (200 de soldaji americani ill lorjei multinajionale de interpunere ucii de explozia unui vehicul sinuciga un arcat de explozibil), in virtutea doctrinei represaliilor periferice, nu este mai I'lijin adevarat ca opjiunea din Caraibe traducea voinja guvernului Reagan de a-i "Mlirma autoritatea in acest sector al lumii cum a demonstrat-o de altfel ajutorul wins micarii contra antisandiniste din Nicaragua, apoi intervenjia din Panama, In decembrie 1989, destinata sa rastoarne regimul dictatorial corupt al IjiMieralului Noriega.

EUROPA DE EST
In acesta perioada, URSS cunoate in egala masura dificultaji crescute in a njine coeziunea tabere sale supusa unor forje centrifuge. Democrajiile populare din Europa de Est cunosc o micare contestatara din ce in ce mai pulernica. Aceasta repunere in discujie permanenta a modelului sovietic i a
n
ii

1 '8(,mon'e exercitata d F K fim liD.ie.l^ e te ~ d inS ^ f g e n p ^a^onali.sminijil" liiTvent exploatate de liderii comunisti inii pentru a restaura un consens pe '. w -(1031 majHTtlerynistaiiu iTjaLeaijnj,tare sa-l rnentrna~^capatl de la < l.n.lTaTanTaspecte foarte diferite.
loaiiina lui 1 9 ^.ip..cefl_m ai mare parte dintre democrajiile populare din Estul Europei, contestajia a ramas un fe n o m e iT m n o rital~ea~a ' 'ipfltaTTn I3 on ia u n ^ ir a c ter de'TnagaTln aceasta Jara revolta intelligentsiei a ol ' j^ligat repede - consecinta dificultatilor economice si a puternicii crejteFi a IM (-Ju r ii ^ a ] im e n t e lo 7 ~ ^ ajT iai mare parte a lum ii m u ncitoreti j i Jaraneti

5 9 / O LUME DESTABILIZATA

sprijinindu-se pe un sentiment national puternic i pe audienja foarte puternica a bisericii catolice sporita i mai mult de alegerea in 1978 a unui papa polonez, Ioan-Paul al II-lea. Aici, refuzul modelului sovietic a dus in 1980 la un val de agitajie i de greve care a obligat Partidul Comunist sa recunoasca pentm prima data existenja legata a unui sindicat independent de partid, Solidamosc (Solidaritatea), condus de Lech Walesa (premiul Nobel pentru pace, 1983). Insa persistent tulburarilor i mai ales nelinitea liderilor Jarilor din Pactul de la Varovia, pui in faja unei evolujii prea pujin conforme practicilor in vigoare de treizeci de ani in democrajiile populare, au determinat elementele dure din Partidul Comunist Polonez sa preia inijiativa unei lovituri de forja, permijand sovieticilor sa faca economie de o intervenjie armata. Pe 13 decembrie 1981, generalul Jaruzelski a proclamat starea de razboi in Polonia, a dispus arestarea liderilor solidaritajii i a pomit un proces de normalizare care a provocat vii reacjii in Occident i a sporit tensiunea intre Est i Vest. 0 saptamana dupa proclamarea starii de razboi, generalul Jaruzelski ii adresa lui Leonid Brejnev, cu ocazia celei de-a aizeci i cincea aniversari a numarului 1 sovietic un mesaj de muljumire in care declara, dezvaluind in acelai timp rolul jucat de URSS ia normalizarea poloneza: A(i contribuit enorm la cauza dezvoltarii intema(ionalismului proletar. Noi sa mul[umim pentru in(elegerea pe care a[i aratat-o situa[iei diddle i dramatice din /iara noastra, pentru ajutorul economic care permite atenuarea efectelor dificulta(ilor pe care le cunoagem. Societatea poloneza a putut sa se convinga inca o data ca in momentele dificile ea poate sa conteze intotdeauna pe prietenii sai sovietici. Vom ramane fermi in principiile consolidarii ideii socialismului, independen[ei i suveranitd{ii statuiui polonez. Vom lupta neabatut pentru dezvoltarea democratica in spiritul reinoirii socialiste, pentru punerea in practica a principiilor marxism-leninismului in condole nalionale poloneze. Din 1981 i 1988, Polonia a fost supusa unui veritabil regim de stare de asediu, fara 'ca aceasta consolidare a totalitarismului sa permita in vreun fel redresarea economiei sau sa duca la reducerea la tacere a opozijiei. Astfel sub dubla presiune a societajii civile poloneze - a carei rezistenja a continuat sa se exprime prin intermediul unui sindicalism clandestin - i a URSS, de aici inainte inclinat mai dqiraM sa favorizeze reforme pentru a evita o situajie i mai grava, generality Jamzelsk^a inijiat in 1988 un proces de liberalizare care a dus la incetarea starii de razboi, la legalizarea sindicatului, solidaritatea i la alegeri care au asigurat acestei organizajii, in ciuda restricjiilor impuse de putere, reprezentarii electorate (doua treimi din mandate fiind un start rezervate Partidului Comunist), un veritabil triumf electoral (iunie 1989). Pentru prima oara din istoria democrajiilor populare din Est, un guvern prezidat de un noncomunist, M. Tadeusz Mazowiecki, a fost constituit in august 1989. In decembrie 1990, Lech

Ililrcprinsa de numarul unu sovietic al vulnerabilitajii de fapt a unei puteri care Itdtea pana atunci de neatins a incitat Kremlinul sa-i modereze conduita i sa fncA pasiuni asupra aliajilor sai pentru ca acetia sa o modifice pe a lor in acelai mills. Prlmele manifestari de reintoarcere la destindere au privit dialogul direct intre miperputeri. Acesta are ca obiect principal chestiunea armamentelor nucleare. Inc.I de la sfaritul deceniului precedent cursa pentru superioritate in acest iltimeniu capatase o alura nelinititoare, apasand extrem de puternic asupra liugetelor statelor respective i concurand la acutizarea tensiunilor intre cele i |i iiia state. Pentru a contracara desfaurarea in est a rachetelor cu raza medie de mjiurie SS-20, NATO la cererea cancelarului vest-german Helmut Schmidt, a Irplicat instaland la randul sau rachetele Pershing I, rachetele de croaziera care nincninjau direct teritoriul URSS. In 1983, preedintele Reagan ii prezenta "lni|iativa de aparare strategica (IDS) aa-zisa razboiul stelelor un proiect care vl/a sa dezvolte pe termen lung un sistem de protecjie antiracheta extrem de mump i considerat prin acesta inaccesibil sovieticilor. in fine, un efort i onsiderabil era de pus de-o parte i de alta pentru a spori numeric i perfejiona Mi liotele cu foarte lunga raza de acjiune. 0 prima decizie importanta pentru a frana aceasta competifie sinucigaa a lost luata in 1987 odata cu tratatul FNI (Forje nucleare intercontinentale), Himinand toate rachetele nucleare intermediare (Pershing, SS-20) desfaurate in cell! doua tabere i angajand negocieri cu privire la vectorii strategici (START: Strategic arms reduction talks) i armele convenjionale. Reincalzirea raporturilor Est-Vest a avut urmari rapide asupra conflictelor |ii riferice. Dupa sfaritul lui 1987, acestea au diminuatin intensitate i in numar. In limp ce sovieticii ii retrageau trupele din Afganistan la sfaritul lui 1988 i vlclnamezii incepeau sa evacueze Cambogia i sa negocieze cu diferitele Ii.k jiuni ale rezistenjei cambogiene, instaurarea unui guvern de coalijie, se migajau negocieri in Nicaragua intre forjele contra, intre Algeria i Maroc i Sahara Occidentals, intre Africa de Sud i adversarii sai marxiti pentru cautarea mini modus vivendi in aceasta regiune, intre guvernul angolez i adversarii sai din UNITA, intre Ciad i Libia unde este schijata o liberalizare a regimului, intre cele Inna Coreei pentru un inceput de normalizare a raporturilor lor, intre Grecia i I nrcia ale caror rivalitaji din Marea Egee sau conflict cipriot le inrautajisera, de o lunga perioada, relajiile. Manifestarea cea mai spectaculoasa a acestui dezghej a Ii isl acceptarea de catre Iran i Irak a incetarii focului cemta de ONU in iulie 1987 pe care secretarul general Perez de Cuellar a reuit sa o faca efectiva.

6 5 / O LUME DESTABILIZATA

SFARITUL RAZBOIULUI RECE

Ca urmare a intalnirilor dintre George Bush i Mihail Gorbaciov, o data cu dezarmarea care incepuse sa opereze in Est, cu reculul puterii sovietice i de desatelizare a Europei de Est, climatul relajiilor internajionale s-a destins foarte simjitor. in noiembrie 1990, reuniunea de la Paris pentru a doua intalnire la varf a Conferinjei pentru Securitate i Cooperare in Europa (CSCE) a inmormantat definitiv razboiul rece. Charta de la Paris semnatS de reprezentantii a 34 de jari prezente a proclamat cu aceasta ocazie sfaritul erei confruntSrii i divizarii i voinja statelor semnatare de a edifica i consolida democrajia ca singur sistem de guvernSmant . In iulie 1991, a fost parafat la Moscova acordul START: este cel mai important dintre acordurile de dezarmare incheiat vreodata intre cele doua mari puteri dupa aparijia armei nucleare. Acest text prevede o reducere cu 25 pana la 30% a armamentelor lor strategice i mai ales pentru prima oarS stabilegte o procedure de control a potenjialului celor doua puteri, ceea ce sovieticii refuzasere intotdeauna. Calificat drept prima intalnire la varf de dupa razboiul rece , reuniunea Bush-Gorbaciov care s-a jinut in capitala Rusiei, a incercat sa puna bazele unui parteneriat durabil. Statele Unite au acordat URSS- clauza najiunii celei mai favorizate i au propus acesteia un ajutor pentru a converti in scopuri panice" industria sa militare. 0 data cu dezintegrarea URSS, parjial transformata in Confederajia State Independente (CSI), nu ia capat numai razboiul rece. 0 data cu ea i sistemul bipolar instaurat acum aproape o jumState de secol dispare. CSI intr-adeVar, in sanul cSreia Republica RusS de-acum prezidatS de Boris Eltzin, constituie piesa esenjialS, ramane o mare putere industrials i militare, insa mijloacele sale de acjiune sunt departe de a fi la fel de considerabile ca acelea de care dispunea fosta URSS. Cu atat mai mult cu cat noul stat cunoate imense dificultaji legate de trecerea la economia de piaja i de resuscitarea najionalismelor i particularismelor etnice. Chiar daca ele insele traverseazS o perioada ecnomicS dificilS, Statele Unite se vad deci investite in faja unei lumi in mutajie rapidS, cu responsabilitSji planetare fare precedent pe care ele nu pot sa le asume decat parjial. incetarea condominiumului americano-sovietic nu a fost insojita in aceste condijii de disparijia conflictelor periferice. A existat deopotrivS tendinja multiplicSrii i agravSrii acesteia, care a aparut in Orientul Mijlociu sau in numeroasele zone unde se confruntS comunitSji inamice (in Sri-Lanka, in Bumndi, Somalia, Liberia, Africa RSsSriteanS i Meridionals, Irlanda de Nord, Jara Bascilor, etc.).

66

Ceea ce este nou dupa marile schimbari intervenite In Est este ca o parte lnlti'aga a Europei pana atunci pusa la adapost de aceste fenomene ca urmare a i.ilelizarii sale faja de una din superputeri, se confrunta astazi cu sangeroasa problema a najionalismelor. Este astfel exemplul fostei Iugoslavii supusa de doi mil unor convulsii etnice, mai ales in Bosnia unde se confrunta intr-un razboi rxlrem de atroce soldajii armatei federate i milijiile sarbe i bosniace sub inlvirile neputincioase ate restului lumii. SIAritul bipolaritapi risca deci sa se traduca in anii care urmeaza in proliferarea ronflictelor regionale care scapa din ce in ce mai mult inijiativelor puterilor mari mijlocii. Rezulta de aici o ameninjare permanenta pentru pacea lumii agravata ) l i mai mult prin faptul ca in acest sfargit de secol XX rivalitatea intre actorii iiilcrnajionali a capatat alte aspecte decat razboiul clasic o data cu extinderea !rr<irismului i al folosirii mu''iforme a armei economice.

6 7 / O LUME DESTABILIZATA

Criza A mericana

De la sfaritul anilor 60, Statele Unite au intrat intr-o criza economica care a demonstrat o scadere de competitivitate a economiei lor in fata economiilor rivale japoneza i europeana, chiar daca ele raman pe primul loc mondial. Nu mai putin grava este criza politica, marcata de scandalul Watergate, de revelatia ingerintelor CIA i de afacerile de coruptie. Integritatea morala a preedintelui democrat Jimmy Carter nu reuete sa Tmbunatateasca imaginea executivului care acumuleaza eecuri economice i Internationale. Anii 70 vad reculul pozitiilor americane in lume dupa dezangajarea din Vietnam, iar comunismul catiga teren chiar daca Statele Unite realizeaza o apropiere fata de China i U R SS. Alegerea republicanului Ronald Reagan la preedintie manifesto dorinta americanilor de redresare bazata pe liberalism economic i social i pe anticomunism T n exterior. Succesele sale Tn politica externS i aparenta sa reuita economica obtinuta cu pretul unor datorii enorme nu rezista T fata n recesiunii incepute Tn 1990, care va conduce la eecul succesorului sau George Bush T 1992 T fata democratului Bill Clinton. n n

Criza E conomica
MANIFESTABLE SALE
Este vorba de o criza cu manifestari clasice. In 1973, Statele Unite se i onfruntS cu o serie de dificultaji: razboiul din Vietnam, scandalul Watergate i riza economica mondiala. Cele cateva recesiuni de scurtS durata i de slaba Inlensitate care avusesera loc dupa 1945 nu zguduiserS increderea americanilor in soliditatea economiei lor, cSci ele erau urmate de relansari adeseori riguroase. Tolui exstau semne de slabiciune care nu dispar inca de la mijlocul anilor 60: yiinajul (niciodatS mai pujin de trei milioane de omeri), capacitatea industrials nciitilizata la maximum, deficiturile bugetului i balanjei comerciale i mai ales Inllajia. Inca inainte de primele semne ale crizei mondiale fusese nevoie sa dcvalorizeze dolarul in 1971, dupa ce se luase cu patru luni mai devreme decizia cA aceasta nu va mai fi convertibil in'ani pentru ca stocurile de aur dejinute nu mai reprezentau decat o slaba parte a datoriilor externe. Aceasta devalorizare se dovedete insuficientS i trebuie practicata o a doua de 10% in februarie 1973, dupa o noua alerts monetara i economica. Este sfaritul unui mit al dolarului stabil i dominator, iar optimismul poporului american este afectat. Embargoul arab asupra petrolului in toamna lui 1973 provoaca o criza i-ncrgetica care nu face decat sa accentueze dificultSjile. Inflajia depSete 13%, somajul crete, producjia industrials stagneazS i in 1974 deficitul comercial .ilinge 5 miliarde de dolari. Guvernele americane sunt puse in faja unei probleme icdutabile a unei crize atat monetare cat i economice.

POLITICILE LUPTEI IMPOTRIVA CRIZEI


Pentru a lupta impotriva crizei, presedinjii americani au de ales intre aceste clouS prioritSji care apar antitetice: a salva moneda sau a relansa economia. Cu scopul de a facilita demarajul economic i de a resorbi omajul dolarul este ISsat sa se devalorizeze, ceea ce avantajeazS exporturile i investijia de capital strSin in mlreprinderile americane insS inflajia continua sS se accentueze. In acelai timp, consumul intern este relansat prin scaderea ratei dobanzilor care faciliteazS creditul - mijlocul cel mai frecvent utilizat - sau printr-o scSdere a presiunii liscale. In loc de a alege relansarea economics, liderii prefers sS salveze moneda. Lupta este astfel condusS nu impotriva omajului, pentru cS nu vor fi
69 / C r iz a
a m e r ic a n A

create locuri de munca ci, impotriva inflajiei. Restricjia creditului prin creterea ratei dobanzii provoaca o diminuare a consumului intern care antreneazS o scadere a producjiei, o cretere a omajului, o scadere a exporturilor, promotorii acestei metode ateptand de pe urma acestei restabiliri a echilibrului financiar o relansare economica ulterioarS. Pregedinjii Nixon i Ford acordS prioritate relansSrii economice insa ei nu pot stopa inflajia. Preedintele Carter care le succede practica simultan i una i alta din aceste politici; rezulta de aici o confuzie si un cumul al inconvenientelor celor doua metode. La sfaritul mandatului sau in 1980, inflajia depSete 13%, producjia industrials este in declin, omajul atinge 8 milioane de persoane, adicS 10% din populajia activa. incepand cu 1980, preedintele Reagan alege cu prioritate calea redresSrii monedei practicand o politica a dobanzilor ridicate insa el sperS in acelai timp sa provoace o relansare economica prin scSderea impozitelor. Daca incepand cu vara lui 1982, inflajia inregistreaza un recul, iar dolarul incepe o redresare spectaculoasS (trece intre 1981 i 1985 de la 4,5 F i 9 F), recesiunea economica pare intr-o prima etapS sa se extindS in timp ce ea afectase pana atunci in mod esenjial numai construcjiile i industria automobilului, ea atinge in cursul verii 1982, industrii siderurgice a mainilorunelte, chimia, textilS, industria petroliere i industria turisticS. Numarul de omeri atinge atunci 10 800 000 aproape 10% din populajia acitvS in timp ce crete deficitul bugetar ca i cel al balanjei comerciale. Se pare ca ne indreptSm catre un eec al politicii preedintelui Reagan in timp ce la sfaritul lui 1982 acesta, renunjand la una din dogmele sale, decide o cretere a impozitelor pentru a face faja deficitului. insa incepand cu 1983 se produc semne de redresare economica in Statele Unite: producjia este relansatS, omajul incepe sa scadS in timp ce inflajia ramane indiguitS de rata dobanzii ridicata i un dolar puternic.

LOCUL INDUSTRIEI STATELOR UNITE IN LUME (IN %)


In Statele Unite Automobile Electronice Calculatoare In lume Vehicule cu motor Avioane Marini agricole 1960 95,9 94,4 95 1962 22,6 70,9 40,2 1970 82,8 68,4 63,8 1970 17,5 66,5 29,6 1979 79 49,4 56,9 1979 13,9 58 23,2

O COMPETITIVITATE IN DECLIN, INSAATUURI IMPORTANTE


Se poate constata de acum inainte ca in Europa Oc ;identalS i Japonia pe de o parte i Statele Unite pe de alta, decalajele in ce privete nivelul de viajS i productivitatea muncii s-au redus. Acest declin relativ al economiei Statelor Unite se poate observa astfel pe piaja interna unde concurenja strSinS sporete, chiar i in sectoarele in care americanii sunt bine plasaji cum ar fi cel al automobilului sau al electronicii i pe piaja mondiala unde ponderea industriei americane nu inceteazS sa regreseze.
70

Cu excepjia agriculturii i a catorva pujine alte sectoare, scaderea productivitajii muncii este pretutindeni simJitS. Ea este atribuitS unei serii de l.ictori: schimbarea in compozijia mainii de lucru (creterea procentajului linerilor muncitori care au mai pujin experienja) scaderea cheltuielilor cu < crcetarea... Economitii radicali insists asupra nemuljumirii muncitorilor impotriva proliferarii reglementSrilor i monotoniei muncii, iar partizanii liberalismului economic cel mai total leagS scaderea productivitajii de intervenjia sectorului public susjinand ca efortul de a redistribui veniturile duce la scaderea motivajiei muncii. in fine se constata ca investijiile se reorienteazS dinspre sectoarele productive ale caror profituri sunt in scadere in favoarea sectoarelor < servicii neproductive, comerciale sau publicitare. le insa Statele Unite ii pot pastra in ciuda crizei titlul de prima putere cconomica mondialS. Ele posedS o imensS piajS internS de 230 milioane de consumatori cu venituri in medie ridicate. Ele sunt terenul de experienjS al noilor produse i laboratorul ideilor i tehnicilor pentru cercetStorii din intreaga lume. Agriculture americana este cea mai puternicS din lume, cea mai dezvoltatS, cea mai bogatS i cea mai inovatoare: Statele Unite au exportatin 1976, 36 milioane lone de grau, adicS mai mult de jumState din totalul mondial, 45 milioane tone de cereale secundare (aproape douS treimi din totalul mondial) i 15 milioane de lone de oleaginoase, adicS peste jumState din totalul mondial. Un report al CIA prezice ca in deceniile viitoare, lumea va depinde din ce in ce mai mult in supraviejuirea sa de exporturile agrare americane. Statele Unite dejin astfel cca 90% din acjiunile mondiale in domeniul informajiei i ocupS prin aceasta o pozijie dominants pe piaja informaticii. SocietSjile multinajionale de origine americanS instalate in afara Statelor Unite au producjie de patru ori superioara exporturilor americane; se poate vorbi in ce ne priveste de o a doua AmericS. in fine, dolarul ii consolideazS pozijia

71 / C r iz a

a m e r ic a n a

de moneda de schimb international;! din moment ce, dupa acordurile de la Jamaica din 1976, el este admis in locul aurului ca mijloc de plata international.

MARILE FIRME MULTINATIONALS DIN LUME (CLASIFICATE


1 General Motors 2 Royal-Dutch Shell 3 Exxon 4 Ford 5 Toyota 6 IBM 7 IRI 8 General Electric 9 British Petroleum 10 Daimler-Benz 11 Mobil 12 Hitachi DUPA C IFR A DE AFAC ERI) automobile Statele Unite Regatul Unit - Olanda petrol Statele Unite petrol Statele Unite automobile Japonia automobile Statele Unite informatica Italia holding industrial Statele Unite materiale electrice n n n i i il 1 I n i l Kegatul unit petrol Germania automobile Statele Unite petrol Japonia holding industrial

C riza P o l it ic a

(1973-1980)

O CRIZA DE iNCREDERE
In ianuarie 1973, americanii ies din razboiul din Vietnam care, dupa preedintele Nixon, a fost cel mai lung i mai dificil pe care 1 a cunoscut America; s-ar putea adauga i cel mai traumatizant, caci este prima oara in ciuda unui efort militar colosal, Statele Unite nu-i pot impune condijiile adversarului lor. increderea americanilor in eficacitatea aparatului lor militar este diminuata. in acelai an ei suporta primele efecte de mari crize economice mondiale i un scandal politic, Watergate, vine sa se adauge acestei dezorientari a opiniei publice americane aducand o lovitura foarte dura increderii pe care o acorda institujiilor sale politice. La inceput, Watergate aparea ca o simpla problema de efracjie: cinci instalatori (de fapt foti agenti ai serviciilor secrete) sunt surprini in iunie 1972 in timpul etapelor preliminare ale campaniei prezidenjiale in flagrant delict de efracjie in sediul Comitetului National Democrat instalat in imobilul Watergate din Washington. Ei tocmai plantasera acolo microfoane. Ancheta indica ca aceti

72

iiitineni se aflau in stransa relate cu apropiaji colaboratori ai preedintelui Nixon, i.n Senatul creaza o comisie de ancheta. Afacerea capata proporjii i mai Importante cand un fost adjunct al preedintelui arata ca acesta inregistreaza de (Ini ani conversajiile i comunicajiile telefonice care au loc in biroul sau. Ca urmare a unei lungi batalii procedurale, senatorii il constrang pe prejedinte sa comunice benzile magnetice care demonstreaza complicitatea sa In afacerea Watergate i tentativele sale de a sufoca ancheta. Sub presiunea liderilor republicani din Congres, Nixon este nevoit sa demisioneze pe 9 august l!)74 pentru a evita ca impotriva lui sa se lanseze procedura aa-numita de "impeachment". Este astfel inlocuit de vice-preedintele Gerald Ford, recent immit in locul lui Spiro Agnew care demisionase i el la randul sau ca urmare a 1 nor probleme cu justijia! Un astfel de oc nu va ramane fara consecinte: in 1 < iuda integritajii morale a preedintelui Ford, Congresul manifesta cea mai mare niMiicredere faja de inijiativele executivului, iar majoritatea sa democrata se npune celei mai mari parji ale masurilor prezidenjiale. Asistam astfel la o M'cichilibrare a puterilorin favoarea Congresului. Revelajia intervened CIA in afacerile interne din Chile va contribui i mai mult la criza morala. 0 comisie de ancheta a senatului duce la un raport care rsle un rechizitoriu impotriva centralei de spionaj: 7 milioane de persoane sunt ligate de acesta dintre care 500 000 americani. CIA cu sprijinul preedintelui Nixon i a secretarului de stat Kissinger a cheltuit sume importante pentru a provoca eecul guvemului de stanga al preedintelui Allende de Chile in si'ptembrie 1973. Astfel Senatul va propune dezmembrarea agenjiei i plasarea acesteia sub controlul direct al Congresului. Lumea afacerilor este atinsa la randul ei de valul de scandaluri care afecteaza siatele Unite. Importante firme americane sunt acuzate de a fi oferit mita unor personality politice straine pentru a-i asigura contracte profitabile. Revela|ia icestor practici contrare moralei politicii americane determina opinia sa se mdoiasca de un sistem de valori pe care-1 considera pana atunci un model Intangibil.

EECUL LUI JIMMY CARTER (1977-1980)__


In 1976, Jimmy Carter, guvemator al Georgiei din 1970, se impune drept eandidatul democrat care il va infrunta pe preedintele Ford. Acesta este foarte pu(in popular i a fost cu mari dificultaji numit drept candidat republican devansand cu foarte pujin pe rivalul sau conservator Ronald Reagan, guvemator .il Californiei, care reprezinta aripa dreapta a partidului republican. America care
7 3 / C r iz a
a m e r ic a n a

a suportat de curand eecuri economice i politice i scandaluri este sensibila in faja programului lui Carter care vrea sa regenereze politica americana sprijinindu-se pe valorile Americii profunde i provinciate i il va alege pe candidatul democrat care catiga in faja rivalului sau cu peste un milion de voturi in advans. Noul preedinte, baptist convins este un om de dreapta; el injelege sa puna morala deasupra tuturor in acjiunea sa politica. Trebuie, declara el in ianUarie 1976, sa cerem o publicitate completa a intereselor industriale i financiare ate tuturor personajelor oficiale; niciunul dintre acestea nu va trebui sa continue o activitate care poate sa-i fie in contradicie cu interesul public. El insui va face publice conturile finanjelor sate personate i se angajeaza sa faca aceasta in fiecare an de-a lungul duratei mandatului sau. Jimmy Carter, ofijer de marina a preluat in 1953 plantajia de arahide a familiei sate. El se pozeaza in aparator al drepturilor omului, se pronunja impotriva rasismului, fara a dori sa realizeze o integrare cu forja (va numi un negru, Andrew Young drept reprezentant al Statelor Unite la ONU), sancjioneaza Jarile care violeaza drepturile omului cum ar fi Argentina, Etiopia, Uganda, trimite personal o scrisoare de incurajare dizidentului sovietic Sakharov. El este convins ca responsabilitatea preedintelui trebuie sa fie aceea de a restaura autoritatea morala a Jarii in materie de politica externa. Or, declara el, orice politico care susfine dictatorii sau creaza refugia(i, care prelungete suferin{a sau irttarzie justi[ia rasiala, slabesjte aceasta autoritate". Insa aceste bune sentimente nu se traduc printr-o redresare a politicii externe. Departe de a fi impresionaji de admonestarile presedintelui Carter, sovieticii ii intensified lupta impotriva dizidenjilor lor. Eecurile repetate ate politicii externe ii determina pe americani sa constate ca imaginea Jarii lor in lume se deterioreaza i il considera pentru aceasta vinovat pe preedintele Carter. Ezitarile lui Jimmy Carter in materie economica nu permit Americii sa iasa din criza. Preedintele a vrut in aceasta perioada sa faca din lupta impotriva risipei energiei marea chestiune a mandatului sau. In 1977, Statele Unite consuma 850 milioane de tone de petrol dintre care 400 sunt importate i in 10 ani importurile s-au dublat. El propune deci un plan de economii najionale bazat pe diminuarea importurilor i utilizarea resurselor najionale, caci declara el in aprilie 1977, de acum in zece ani s-arputea sa nu mai gasim petrol de importat din nici o (ara la nici un pre( acceptabil (...). Daca nu ac(iondm repede vom suferi o criza economica, sociala i politica care va ameninta libertatea institu{iilor noastre". insa Congresul respinge propunerile sale. Foarte curand se adancete prapastia intre speranjele pe care americanii i le pusesera in preedintele Carter i modestia realizarilor sate. Imaginea preedintelui in ochii opiniei publice se inrautajete, iar alegerile de la
74

"imnatatea mandatului din 1978 arata un recul al democrajilor i o neta alunecare a electoratului spre dreapta. Din acest moment, reinoirea mandatului l> '!j(dintelui Carter in 1980 se arata a fi compromisa: bunele sentimente nu sunt M snliciente pentru a rezolva criza americana. Iar aceasta se face cu atat mai Miujita in ochii americanilor cu cat o data cu sfaritul razboiului din Vietnam se amorseaza un recul al pozijiilor americane in lume care, din 1973 in 1980 nu imeteaza sa se deterioreze.

0 Pozitie !

Lume

in R elativ Declin (1973-1980)


REV1ZUIREA STRATEGIEI MONDIALE

M y oa/

Razboiul din Vietnam care se incheie la inceputul lui 1973 a costat poporul american 45 000 de morji, 300 000 de raniji i peste 150 miliarde de dolari. In locul victoriei scontate Statele Unite nu au reuit decat sa-i deterioreze Imaginea. Cand r&tiunea care se pretindea campioana libertajii in lume afla ca un locotenent american a masacrat intreaga populate a satului vietnamez Myl.ai, aceasta este cuprinsa de oroare. Astfel pacea semnata, preedintele Nixon ajulat de consilierul sau special pentru politica externa, viitorul secretar de stat I Itniry Kissinger, aplica o noua strategie care fara a fi una a dezangajarii - Statele I uite sunt totui liderul lumii libere - pune capat unei supraangajari militare i iliplomatice. Prezenja militara, Statele Unite vor s-o substituie cu asistenja ludirecta mai pujin costisitoare pentru ei in oameni i bani. Nu se mai pune I iroblema de a concepe toate planurile, de a pregati toate programele, de a i w cuta toate deciziile i a intreprinde intreaga aparare a na(iunilor lumii libere Pe scurt, Statele Unite nu mai se recunosc a fi nici atat de bogate, nici atat de pillernice militar pentru a apara singure numai ele Jarile ameninjate de iomunism. De aici inainte aliajii trebuie sa participe cu maximum de puteri la propria lor aparare. Realist, preedintele Nixon incearca deci sa aplice o strategie adoptata mijloacelor de care dispune. Intervenjiei directe i masive, el ii prefera un angajament selectiv i suplu i preconizeaza in mai mare masura utilizarea iliplomajiei. Aceasta noua strategie implica renunjarea americanilor la pozijiile

7 5 / C r iz a

a m e r ic a n a

care pana atunci erau considerate drept tabu . Este o revizuire totala a politicii externe a Statelor Unite care trebuie avuta in vedere. Unui din aspectele cele mai frapante ale acestei revizuiri este deschiderea catre China. Deja amorsata inaintea sfarjitului razboiului din Vietnam aceasta este mai ales motivat prin preocupari strategice, chiar daca interesele economice nu sunt absente. Aceasta politica consta in a exploda rivalitajile ideologice care separa China lui Mao Zedong i URSS-ul dupa inceputul anilor 60. Apropierea dintre Statele Unite i China comunista trebuia sa-i determine pe sovietici sa faca concesii americanilor caci nu ar putea accepta fara riscuri stabilirea unor relajii privilegiate cu adversarii lor. in timp ce Jara lor ignora in mod deliberat China comunista dupa 1949, data crearii sale, americanii au surpriza sa afle in iunie 1971 ca Kissinger tocmai a avut o intalnire cu primul-ministru chinez Zhou Enlai. in februarie 1972, Nixon se intalnete cu Mao Zedong i o charta stabilete coexistent panica intre Statele Unite i China comunista care va fi dealtfel admisa in ONU. Cum preedintele Nixon prevazuse deja deschiderea catre China va antrena o apropiere cu sovieticii care-1 invita la Moscova in mai 1972. Este prima oara cand un preedinte a! Statelor Unite se duce in URSS; este de asemenea inceputul negocierilor cvasipermanent intre cele doua puteri care ii recunosc responsabilitaji speciale in menjinerea pacii mondiale. Un prim acord este semnat asupra limitarii armelor strategice (SALT 1). in iunie 1973, o calatorie a lui Brejnev in Statele Unite va duce la acorduri bilaterale care stabilesc relajii comerciale intre cele doua puteri i fac din Statele Unite primul fumizor al Uniunii Sovietice. Totui, Congresul american sub presiunea opiniei publice, ridica ca o condijie cu calea ratificarii lor imbunatajirea politicii sovietice faja de emigrarea evreilor. Capitaluri i tehnologii americane vor penetra in economia sovietica. Simbolul apropierii URSS-SUA este zborul spajial Soiouz-Apollo in iulie 1975: a fost nevoie de luni de intensa cooperare pentru ca o nava cosmica sovietica i una americana sa se cupleze in spajiu iar strangerea de maini a comandanjilor de bord este televizata pentru lumea intreaga.

UN RECUL PE SCENA INTERNATIONAL^


Politica de destindere nu exclude totui nici rivalitajile nici tensiunile. Cand efii de stat ai celor doua mari puteri se intalnesc ei nu abordeaza chestiunile arzatoare i prin puteri interpuse ei continua sa se confmnte atat in Orientul Mijlociu cat i-n Vietnam de exemplu. Or, aceasta rivalitate parea sa se intoarca
76

iii avantajul URSS din moment ce in diverse parji ale lumii comunismul in.ircheaza puncte. Astfel in 1975, Vietnamul de Sud se prabuete sub valul nlcnsivei comuniste in timp ce menjinerea independenjei sale era singurul Imi icficiu pe care americanii il objinusera de pe urma razboiului. La solicitarea > |ir< $edintelui Ford de a acorda un ajutor excepjional guvernului sud-vietnamez, ( ongresul refuza categoric. Este ora pasivitajii, atat in Asia unde kmerii roii 1'ii'iau controlul Cambogiei in aprilie 1975 fara ca Statele Unite sa reacjioneze, cAl $i in Africa unde criza etiopiana i decolonizarea Angolei permit o extindere a Inlluenjei sovieticilor ajutaji de cubanezi. In decembrie 1975, Angola devine o "republics populara i democratica. Rar s-a vazutin istorie o Jara ca Statele Unite acceptand cu atata pasivitate o uchimbare radicala a raportului de forje, declara la acel moment Henry Kissinger. Pe moment, este mai ales Kissinger insui cel impotriva caruia opinia publica se revolta. Ea este indignata de represiunea exercitata impotriva dizidenjilor in UKSS i de faptul ca in numele realismului politic Statele Unite nu protesteaza. Aslfel incat preedintele Ford trebuie sa-i retraga lui Kissinger preedinjia Consiliului de securitate american. Insa preedintele insui se supune acestor i ritici atunci cand refuza sa-1 primeasca pe Soljenitsyne pentru a nu supara kremlinul? De la preedintele Carter opinia publica ateapta o atitudine mai lerina faja de sovietici mai ales dupa intervenjia militara a acestora in Afganistan In ianuarie 1980. Pentru a-i juca o festa Moscovei, preedintele Carter alege calea ipropierii de China acordandu-i acesteia clauza najiunii celei mai favorizate pe plan comercial (favoare intotdeauna refuzata URSS-ului). Eforturile preedintelui Carter de a redresa situajia Statelor Unite in lume nu sunt deloc incununate de succes. Daca el reuete sa objina semnarea la Camp David (septembrie 1978) a acordurilor de pace intre Egipt i Israel, el ii ca ileteriora puternic imaginea in Iran. Revolujia islamica a ayatolahului Khomeiny slideaza deschis puterea americana luand ca ostateci personalul ambasadei Statelor Unite de la Teheran in noiembrie 1978 i menjinandu-i in detenjie in < iuda demersurilor presante ale guvernului american. 0 operajiune de comando, organizata de preedinte pentm a-i elibera pe ostateci, eueaza in aprilie 1980. Acest eec, adaugat tuturor celorialte, plaseaza Statele Unite intr-o pozijie de slabiciune in faja URSS. Daca comparam harta mondiala a zonelor de influenja sovietice i american in 1950 cu aceea din 1980 putem observa uor reculul Slatelor Unite in faja ascensiunii URSS.

7 7 / C r iz a

a m e r ic a n A

..

INTOARCEREA LA CONSERVATORISM

PREEDINTIE POPULARA

(1980-1992)

in noiembrie 1980, candidatul republican Ronald Reagan este ales ca preedinte al Statelor Unite cu 51% din voturile exprimate, invingandul-1 pe preedintele in funcjiune Jimmy Carter (41%) i un candidat independent, Anderson (7%). Alegerile au aparenjele unui succes copleitor cu favoarea curentului conservator reprezentat de noul preedinte, din moment ce acesta catiga in 45 de state din 50 (printre care toate statele din Sud - cu excepjia Georgiei -care votau in mod traditional cu democrajii). in plus, republicanii objin majoritatea in Senat i catiga teren in Camera reprezentanjilor. De fapt, trebuie nuantat acest triumf al lui Ronald Reagan. Abstenjionismul in mod traditional, puternic in alegerile americane la toate nivelurile, a atins de aceasta data 53% din alegatorii potenjiali. Ronald Reagan nu a fost deci ales decat de 26,9% dintre acetia. Important abstenjionismului se explica prin faptul ca cei doi principali candidaji erau i unui i altul conservatori; liberalii fara reprezentant au votat in numar mult mai mic decat de obicei. Victoria lui Ronald Reagan reprezinta mai ales o voinja de schimbare cu orice prej i o respingere a lui Jimmy Carter, considerat prea ezitant. Noul ales il alege ca vice-preedinte pe George Herbert Bush, fost director al CIA i fost ambasador al Statelor Unite la ONU. Noul preedinte s-a nascut in California in 1911. A facut in anii 1930 o cariera de actor la Hollywood, in anii 1950, el s-a legat de mediile de afaceri i a aderat in 1967 la partidul republican. Cu sprijinu) aripii conservatoare a acestui partid este ales in 1967 guvemator al Californiei i-i pastreaza acest mandat pana in 1975, guvernand de o maniera pragmatica in ciuda caracterului intransigent al programului sau. in prima declarajie care urmeaza alegerii sale la preedinjia Statelor Unite, el propune americanilor sa ia un nou start. Obiectivul sau este de a repune America pe picioare i de a reariima marele spirit american de servici beneuol, de cooperare, de initjaliva in d ivid u a l; un spirit care, ca un curent profund i puternic, anima toata istoria natiunii noastre". Este vorba de a reda increderea poporului american in valorile fundamentale ale civilizatiei sale, zguduita de succesiunea de crize pe care a cunoscut-o Jara dupa 1973.

Ientru Reagan i conservatorii care-1 inconjoara, la originea tuturor relelor nvldfl in sporirea excesiva a puterilor statuiui i in intervenjionismul acestuia. I iclmie deci reformate sau nuanjate reglementarile care sunt obstacole in calea i|t*/voltarii industriei i trebuie lasate sa funcjioneze liber mecanismele piejei. Uonald Reagan ataca imediat probleme cele mai urgente, deficitul bugetar, V 'i luvjul care atinge aproape 8 milioane de americani i inflajia care atrage 1 1 % Pentru a le rezolva el pune in aplicare teoria ofertei care nu a fost inca 1 ,5 . (ili lodata incercata intr-o Jara industrials. Motorul acestei operajii consta in a iliiuinua impozitele in schimbul caruia se ateapta de la americani (i mai ales 'I' 1.1 cei mai bogaji i de la marile societaji) sa investeasca i sa creeze noi locuri ili- munca, generatoare la randul lor a unei mase impozabile pe care ar suprima in i'sl deficit bugetar. Cum la inceputul operajiei veniturile statuiui vor scadea lu'buie in mod necesar operate restricjii in bugetul federal ceea ce antreneaza o (rducere a numarului de funcjionari federali: i o scadere a cheltuielilor sociale. I In alt domeniu al politicii lui Ronald Reagan care traneaza cu practica liicdecesorului sau, acela care anunja politica externa pe care el o anunja ca a fi i|i' mana forte . Faja de Uniunea Sovietica pe care o prezinta drept imperiul Mului, el definete un program strategic de mare anvergura, inijiativa apararii *<li.itegice (IDS, boteaza i razboiul stelelor) care prevede o supraveghere i Inlorvenjii in spajiu. Este vorba de a restaura o marja de securitate faja de URSS i imsiderata ca fiind economic i financiar incapabil sa se angajeze pe aceasta i Hie. Efortul trebuie sa se indrepte mai ales asupra apararii Europei, punctul slab < nl tiirasei lumii occidentale. Considerand destinderea drept o cale cu sens unic Ifivorizand numai expansiunea comunismului, preedintele regasete impotriva flicstuia tonul epocii razboiului rece. De-a lungul anilor, diversele dezvoltari ale acestei politici pe care prcfedintele, folosind aptitudinile sale de vechi actor tie sa le prezinte cu .ibilitate americanilor (este supranumit marele comunicator), fac din el cel mai popular din preedinjii Statelor Unite. Triumfal reales in 1984 fara ca democrajii .1 i poata opune un adversar de masura sa, el va incheia in noiembrie 1988 in al iInilea mandat pastrandu-i o reala popularitate. Faja de obiectivele inijiale, ce Iillanj poate reprezenta administrajia sa? in 1988, Statele Unite se afla in pace i par prospere. Ronald Reagan a scos (ara din miza i a reusit sa redea americanilor, care se temeau sa-i vada Jara mgajata pe calea declinului, increderea. Preedinjia lui Reagan Magnificul este COlisiderata ca o reuita, iar el a fost comparat cu John Kennedy, amandoi lialandu-se pentru a permite americanilor sa fie mul(umi(i de /ara lor , insa in

7 9 / C r iz a

a m e r ic a n a

afara acestei asemanari, subliniata mai ales cu scopuri electorate in ideea de a atrage alegatorii democraji, ideile i practica lui Reagan in politica interna sunt foarte departate de acelea ate lui John Kennedy. Acesta vroia sa suprime saracia in Statele Unite i reuise sa o faca sa inregistreze un recul in timp ce la sfaritul mandatului lui Reagan aceasta a sporit mai ales in randurile oamenilor de culoare. De fapt, este America mijlocie cea care poate fi satisfacuta de preedinjia lui Reagan. Inflajia este controlata, omajul a scazut de la 9,5% la 5,4% din populajia activa (fund mai ridicat in randul negrilor, unui din trei dintre acetia aflandu-se sub pragul saraciei). Insa aceste rezultate nu au putut fi atinse decat cu prejul unei datorii colosale caci o mare parte din economiile anunjate de Reagan in ce privete cheltuielile civile nu au putut fi Eradicate din motive electorate, iar cheltuielile militare au continuat sa creasca. Prelevarile fiscale care apasa asupra americanilor au ramas la fel de puternice ca i inainte, caci daca impozitele au fost diminuate aceasta diminuare a fost compensate prin sporirea cotizajiilor sociale i a taxelor locate. Pentru a echilibra finanjele americane, Reagan spera sa conteze pe economiile cetajenilor care ar fi urmat sa dispuna de venituri sporite. Or acestea au luat calea consumului, iar America de la sfaritul anilor 80 traiete mai bine decat ii permite. Trebuie facut deci apel la strainatate pentm a acoperi un deficit de 150 miliarde de dolari, pe care Reagan il lasa mostenire succesorului sau la Casa Alba. In schimb, japonezii sunt aceia care paseaza in Statele Unite excedentele lor de economii de 100 miliarde de dolari (bonuri de tezaur, active industriale sau imobiliare), suscitand temerea de-ai vedea progresiv preluand controlul asupra ansamblului societajilor cotate pe Wall Street. Deficitul american reprezinta deci o motenire grea, cu atat mai mult cu cat dolarul, moneda de rezerva intemajionala nu se poate baza pe deficituri. Totui, bilanjul politicii externe apare mult mai fericit, astfel incat preedinjia lui Ronald Reagan se incheie pe pozijii autentice acelor de la inceputul administrajiei sate. Sosirea la putere a lui Mihai Gorbaciov in 1985 a permis trecerea progresiva de la tensiune la destindere cu URSS. Cele doua guveme ale Statelor Unite i Uniunii Sovietice au intr-adevar de rezolvat o problema comuna: creterea cheltuielilor militare antreneaza dificultaji care nu pot dura fara sa aduca prejudicii enorme Jarilor lor. Ele provoaca Statelor Unite, deficitul bugetar, scaderea cheltuielilor sociale i deschis calea investitorilor straini care cumpara intreprinderile americane; in URSS ele sunt vinovate de deficiturile alimentare, intarzierile in modernizare antreneaza nemuljumirea populajiei. insa nici una dintre cele doua mari puteri nu se poate gandi sa-i restranga cheltuielile cu inarmarea fara a objine reciprocitate din partea celeilalte. lata de ce diplomajii i efii de statintreprind negocieri care au dus in final la acorduri de dezarmare.

VREMEA DEZILUZIEI: GEORGE BUSH (1988-1992)


Iopularitatea lui Ronald Reagan i succesele aparente ale preedinjiei sale i splica de ce la alegerile prezidenjiale din 1988 americanii 1 aleg la Casa Alba pe 1 vli c-preedintele George Bush, prezentat drept fidelul sau continuator. Acesta i"ili? ales cu 54% din voturi faja de 46% ale adversarului sau democratul Michael Dukakis (cu un absenteism de 50%). Preedintele Statelor Unite, membru al unei litinilii patriciene de pe coasta de Est pare drept un om de mare experienja. Fost ('! al CIA, fost ambasador al ONU i la Beijing el a jucat de-a lungul IIIi |>M'$edinJiei lui Ronald Reagan rolul unui veritabil pelerin al administrajiei .hiloricane, neincetand sa se deplaseze de-a lungul intregii lumi pentru a |inv.('nta politica Statelor Unite. 0 data alegerea sa asigurata el ii fixeaza drept >l)li;ctiv sa menjina o America puternica i hotarata in lume cu o mare inima in Interior". Pentru aceasta el face apel la unitate i reconciliere, ceea ce este abil iliii partea unui preedinte care nu poate conta pe un Congres cu o majoritate rrpublicana, democrajii avand asigurata dominajia lor i consolidandu-i Hiajoritatea de care dispun in cele doua camere. Sarcina noului preedinte nu iip.ire deloc a fi uoara. Totui experienja de care dispune in materie de politica externa, superioara a cleia a tuturor predecesorilor sai la preedinjie constituie pentru el un mare ii nlliil. De fapt, George Bush trebuie sa se confrunte cu o situajie contrastanta. In Interior trebuie sa faca faja problemei grave a deficitului bugetar i sa plateasca IMi'Jul politicii de cheltuieli pe credit facute de administrajia Reagan. Problema i H atat mai dificila de rezolvat cu cat el trebuie sa se confrunte cu un Congres ili'inocrat hotarat sa nu-i faciliteze aceasta sarcina. In ciuda promisiunilor sale electorate, George Bush va fi nevoit sa apeleze la sporirea impozitelor, evident Impopulara. Doar cu prejul unor interminabile negocieri cu Congresul care vor I iime virtual statul federal in incetare de plaji el va reui sa objina adoptarea Imgetului la sfaritul lui 1990. Insa la exterior, criza URSS-ului, prabuirea imperiului sovietic, politica conciliatoare a lui Gorbaciov fac din Statele Unite Miigura superputere mondiala. Astfel, jucand rolul de jandarm al lumii, ele objin condamnarea de catre ONU a agresiunii Irakului impotriva Kuweitului in august l!)90 i preiau conducerea unei coalijii internajionale care, dupa ce stabilise nnbargoul impotriva Irakului declanase in ianuarie 1991 razboiul din Golf pentru a 1 obliga pe preedintele irakian Saddam Hussein sa evaueze Kuweitul. K.ipida victorie objinuta, prea pujin costisitoare in pierderi umane pentru coalijie, v.i duce forja americana pe glob pe un varf care nu mai fusese atins de multa vreme i popularitatea preedintelui Bush zenit.
81 / C r iz a
a m e r ic a n a

Insa daca pana in 1990 Statele Unite cunosc o perioada de prosperitate anormal de lunga (pentru ca ea dureaza dupa 1982 in timp ce fazele de prosperitate nu au depait deloc 6 ani dupa 1945), recesiunea se produce in 1991. Producjia najionala a carei cretere fusese de 3,9% in 1988 i care de atunci nu a incetat sa scada, ajungand la 2,5% in 1989 apoi la 1% in 1990 devine negativa in 1991 cu -0,7%. Prima consecinja a acestei crize este presiunea omajului care trece de la 5,5% din populajia activa la 7,1% la inceputul lui 1992, afectand astfel 9 milioane de americani. Cat despre deficitul bugetar, administrajia americana prevede ca acesta va atinge recordul in 1992, reprezentand 6,7% din PNB, rata cea mai ridicata dupa 1946. Pentru a gasi un remediu a acestei deteriorari a situajiei economice, preedmtele Statelor Unite conteaza pe o relansare economica care se lasa ateptata i pe rejetele politicii economice a lui Reagan: facilitaji fiscale consimjite unor anumiji agenji economici de la care se spera ca se vor solda cu injecjia sumelor astfel economisite in economie, redistribuirea unei parji a sumelor prelevate asupra bugetului apararii, facut mai pujin indispensabil prin disparijia adversarului sovietic. insa speranja de a vedea creterea atingand 2,2% in 1992, an electoral, aparea drept o dorinja pioasa. in aceste condijii, preedintele Bush este foarte viu criticat pentru politica sa economica despre care sondajele arata ca este recuzata de peste doua treimi din americani. I se reproeaza preedintelui de a nu se arata suficient de ferm faja de japonezii care sunt acuzaji, mai ales de constructorii de automobile de a fi raspunzatori de recesiunea americana. Opinia publica i democrajii care sunt majoritari in Congres cer o politica care sa-i constranga pe Japonezi sa cumpere marfuri americane sau in cazul unui refuz, interdicjia pentru acetia de a mai vinde in Statele Unite, atitudine puternic indepartata de liberalismul economic propovaduit de republicani. in 1990, deficitul comercial al Statelor Unite cu Japonia atinge 4 miliarde de dolari. 1

S fA r itu l C o n s e r v a t o r i s m u l u i

CAMPANIA ELECTORALA DIN 1992


La inceputul verii 1992 in timp ce este lansata campania pentru alegerile prezidenjiale americane, popularitatea lui George Bush se afla in punctul sau cel

ii |os, opinia publica repreandu-i de a fi consacrat toate eforturile politicii inlerriajionale i de a se fi dezinteresat de soarta americanilor. Totui, convenjia ti'imblicana il alege pe preedintele in exercijiu drept candidatul sau la alegerile loamna, reconstituind echipa victorioasa in 1988 de vreme ce lui George ini lliisli i se adauga vicepreedintele Dan Quayle, puternic contestat de asemenea )l ( Onsiderat inapt de o mare parte a opiniei publice sa exercite in caz de I'Vi'ntualitate funcjiile prezidenjiale. Insa handicapul echipei in funcjiune este i nnsiderabil, sondajele fiindu-i constant si puternic defavorabile. Iar de aceasta ilul.t, contrar situajiei din 1988, democrajii opun preedintelui un adversar de in.iic in persoana guvernatorului lui Arkansas, Bil Clinton, caruia i se alatura un nil sudist, Albert Gore. Supranumit cel mai bun guvemator din Statele Unite Bill i Union este de asemenea cel mai tanar (a fost ales la 32 de ani guvemator al ilnlnlui Arkansas). Modelul sau este fostul preedinte John Kennedy care a I'Munis sa schimbe Jara i a facut pe americani sa creada ca i putea. Acest om iH i Sud, moderat, a fost constant reales guvemator dupa 1982 ceea ce este o i Inimoasa performanja in viaja politica americana. i aceasta pentru ca pentru ca "Hill cel iret cum este numit a tiut sa atraga industrii catre unui din statele cele m.ii sarace ale Jarii i a reformat aici sistemul educational pana intr-acolo a 1 face un model najional, serios atuu al jocului sau politic cand se tie ca problemele lnvajamantului au trecut acum pe primul plan al preocuparilor americanilor care ilonunja mediocritatea crescanda a sistemului educajional. Insa alegerea lui i Imton i Gore demonstreaza de asemenea voinja democrajilor de a modifica im.iginea partidului lor. Tradijional acesta era aparatorul minoritajilor religioase g (>tnice i, cum o reamintete pastorul negru Jesse Jackson, protectorul celor ce l Iraiesc in ghetourile urbane. Formand o echipa alcatuita din suditi moderaji, M'prezentanji ai clasei de mijloc, partidul democrat injelege sa-i r^alijeze clasa mijlocie alba a sudului care vota in mod tradijional democrat dar care s-a Hulepartat de aproape o generajie orientandu-se catre Grand Old Party, permijand republicanilor sa-i asigure dupa aproape douazeci i cinci de ani (cu v'lirta excepjie a preedinjiei Carter) un veritabil monopol al Casei Albe. Bill Clinton injelege sa fie omul reorientarii spre centru care trebuie sa ofere partidului democrat un profil mai moderat decat acela de reprezentant al minoritajilor defavorizate.
mi

ALEGEREA LUI BILL CLINTON


Alegerile triunghiulare de marji 3 noiembrie 1992 fac din Bill Clinton cel de-al T.M preedinte al Statelor Unite dupa cum o anunjau sondajele. El catiga intrea
8 3 / C r iz a

a m e r ic a n a

adevar net adunand 43% din voturi faja de 38% ale preedintelui in exercijiu George Bush i 19% ale celui de-al treilea candidat, miliardarul texan Ross Perol, al carui scor, excepjional de ridicat demonstreaza dezamagirea americanilor faja de cele doua mari partide tradijionale. Explicarea infrangerii preedintelui in funcjiune rezida in nemuljumirea pe care o incearca faja de el clasa de mijloc americana, puternic afectata de marasmul economic. Ea s-a indepartat de partidul republican ca urmare a absenjei unor solujii credibile pentru problemele sale i dificultajile sale in programul lui George Bush. Acesta intr-adevar nu are in vedere deloc remedii pentru omaj, pentru declinul sistemelor educajionale i de sanatate care preocupa in mod esenjial americanii in timp ce Bill Clinton s-a angajat sa trateze toate aceste probleme interne ale Americii. Ca o dovada, California, statul cel mai populat al Jarii i care desemneaza 54 de electori insa in care rata omajului este dintre cele mai ridicate ( 10 % din populajia activa) a votat cu democrajii in timp ce daduse voturile sale lui George Bush la alegerile precedente. In plus comunitajile cele mai afectate de criza au votat cu Clinton masiv, negrii 90%, hispanicii 62%. Aceste alegeri pareau sa marcheza o cotitura in viaja politica americana. Camera Reprezentanjilor, din care cei 435 de membri sunt supui realegerii, ramane o majoritate democratica, insa ea a suferit o importanta reinoire, fara precedent, dupa 1948 din moment ce 109 Reprezentanji, deci un sfert din efective sunt noi alei. Aceasta inoire este in favoarea minoritajilor etnice care catiga douazeci de alegi in Camera Reprezentanjilor unde se afla de aici inainte 38 negri, 17 hispanici i 4 asiatici. 0 alta noutate: pentru prima oara statele din sud au ales 5 negri. Femeile beneficiaza in egala masura de aceste alegeri: ele sunt de aici inainte 47 in Camera faja de 28 cat erau inainte. Aceleai noutaji pot fi remarcate in Senat, dintre ale carui mandate se reinoiesc doar o treime. Patru femei in plus ii fac intrarea in aceasta adunare conservatoare, ceea ce va duce numarul lor la ase, iar una din noi venite, senator de Illinois este prima femeie neagra care patrunde in Senat. Alaturi de acest Congres care ramane in majoritate democrat, noul preedinte al Statelor Unite se va inhama la dificila misiune de a redresa economia americana regasind creterea economica. In plus, printre preocuparile sale prioritare figureaza probleme prea multa vreme neglijate de predecesorii sai: sida, protecjia mediului, necesare reconversie a industriilor apararii. Or, sarcina nu este uoara, caci motenirea lasata de cei doisprezece ani de preedinjie republicani sub Reagan i Bush este extrem de puternica: datoria este de 290 miliarde de dolari. Cum sa gaseti in aceste condijii mijloacele de a realiza programele de ajutor pentru educajie i sanatate, de protecjie a mediului,
84

IliiMiI.'ind in acelai timp economic pentru investijii publice despre care se spera g| vor permite sa creeze 8 milioane de locuri de munca? Exprimand experienja uiM'l Americi care se dedica cautarii unei noi frontiere Clinton se plaseaza sub ... Iia doi dintre predecesorii sai democraji, Roosevelt care a vrut sa scoata n America din criza prin politica New Deal i J. F. Kennedy care !i propusese ca ti<I a eradicarea saraciei i rasismului. Va Fi oare suFicient acest dublu model? ii n

8 5 / C r iz a

a m e r ic a n a

INTRE AFIRMARE 1INCERTITUDINE


Capitolul 5
Coeziunea C E E este zguduita de criza economica mondiala la care ea nu a tiut sa reactioneze T mod global. Marea Britanie Tncearca o n politica de contract social odata cu laburitii apoi prin D-na Thatcher Tntre 1979-1990 o politica neoliberala ultraconservatoare, moderata de succesorul acesteia John Major. In RFA, dificultatile economice i politice bine stapanite de guvernul socialist al lui Helmut Schmidt se atenueaza T anii 80 sub conducerea cretin-democratului Helmut n Kohl, insa reunirea Germaniei din 1990, daca deschide tarii noi perspective, T ridica Tn egala masura serioase probleme. Italia la i randul sau cunoate o serie de crize. Caderea celor trei dictaturi ale Europei Meridionale permite o noua largire a C E E care se reechilibreaza astfel catre Sud. incepand cu 1985 cei Doisprezece Tncearca sa relanseze constructia europeana transformand C E E Tntro mare piata unificata Tncepand cin 1993 i punand astfel bazele unei veritabile uniuni economice.

86

Iluziile P ie r d u t e ALE MARII BRITANII iN FAJA CRIZEI


Criza mondiala nu ocolete in mare mare masura Marea Britanie decat i#IHalte state europene. Insa spre deosebire de alte Jari industrializate, illllMiltaJile sale economice incepute intre 1973-1974 nu sunt datorate in primul Mini ocurilor petroliere . Grajie punerii in funcjiune a unor importante vploatari de hidrocarburi in Marea Nordului la sfaritul anilor 70, Marea Britanie . dimpotriva singura mare Jara a Europei (alaturi de Norvegia) care poate (< i*l.i/i sa-i asigure independenja energetica. Insa acest atuu considerabil nu ImniIc contrabalansa criza structurala a economiei sale care sufera o apatie de n|ir(iape un sfert de secol (rata medie anuala de cretere este de 2,6% intre 1950 4! I!)75 faja de 4,8% pentm Franja i 5,7% pentru Germania de Vest). In randul iiiilerilor industriale Marea Britanie este chiar depaita de Italia in anii 80... In faja unor importante revendicari sociale accentuate de criza economica, a iIHhultajilor integrarii sale in Comunitatea Europeana, a dezvoltarii iidjionalismului irlandez, galez i scojian, Anglia va adopta mai multe atitudini: 0 politica de conciliere o data cu laburitii la putere intre 1974 i 1979; 0 politica de liiiiliberalizare in forja 0 data cu Thatcherismul din 1979 in 1990; un lieoconservatorism mai pragmatic i moderat o data cu John Major dupa 1990. Marea putere care domina lumea in secolele XVIII i XIX trebuie sa se bata astazi 111 cnergie pentm a stopa un declin evident.

CONTRACTUL SOCIAL AL LABURITILOR (1974-1979)


Reveniji la putere in febmarie 1974 cu un avans foarte strans de voturi intr-un context de grava criza sociala, laburitii reuesc sa relanseze activitatea t'conomica pe jumatate paralizata amorsand o politica de contract social cu .indicatele asupra salariilor, prejurilor i legislajiei muncii. Incununat de acest prim succes, guvernul Wilson provoaca noi alegeri in octombrie 1974 cu scopul de a-i consolida pozijia. Insa laburitii nu catiga decat 2% din voturi in plus, iar

8 7 / C e iNTRE AFIRMARE 1 INCERTITUDINE

C ELE DOUA MARI PARTIDE DIN V IA JA POLITICA DIN 1974 PANA IN 1992 Procentul voturilor obtinute la alegerile pentru Camera Comunelor

Numarul de locuri in Camera Comunelor

Guverne

1974

1976 Conservatori

1979 d a Laburi?ti

1990

1992

ide 18 mandate suplimentare nu le asigura decat o slaba majoritate pmlamentara. Intr-adevar, ca i in februarie, declinul conservatorilor este insopt lie o puternica ascensiune a liberalilor ca i a na{ionalitilor scojieni i galezi, tw a ce va pune in discujie bipartismul tradijiional care facilita alternanja juvemamentala. Incertitudinea politica crete i mai mult o data cu demisia surpriza a (irlrnului-ministru Wilson in aprilie 1976 inlocuit de James Callaghan i cu lufrangerea mai multor laburiti la alegeri parjiale. Constrans sa piloteze foarte (iK'caut in funcjie de susjinerile condijionale ale deputajilor liberali, scojieni sau Uiilczi, guvernul Callaghan reuete sa se menjina la putere pana in martie 1979 i ind pentru prima oara dupa 1924, o motiune de neincredere este votat in i nuiera Comunelor. Camera se dizolva, iar conservatorii care au in fmntea lor < 1975 o femeie, Margaret Thatcher, inving iar alegerile din mai 1979. l!n i Acest eec electoral al laburitilor se explica in parte prin ruperea "contractului social incheiatin iunie 1974 intre guvernul Wilson i Trade-Union. Acetia acceptasera intr-adevar o politica stricta a salariilor in schimbul mai multor masuri, abrogarea legilor antisindicale votate de conservatori, noii Hrttionalizari, garanjii impotriva concedierilor... Dirijismul guvernelor Wilson i i rtllaghan ca i miracolul petrolier favorizeaza o neta redresare a economiei lullanice in 1977 1978. insa salariajii care au vazut puterea lor de cumparare i rrnla scazand in 1976 i 1977 refuza orice nou sacrificiu: o serie de mari greve t/liucnesc: in decursul iernii in 1978 nemul|umind opinia publica i izoland cu atat mai mult un guvern aflat la discrejia coalijiei adversarilor sai din Camera iimunelor.

INCEPUTURILE DIFICILE ALE DOAMNEI DE FIER (1979-1982)


Infmntea conservatorilor victorioi in alegerile din mai 1979 D-na Thatcher ii lin u e puternica sa personalitate care ii va atrage repede prenumele de pn loam de fier. Rupand total cu dirijismul laburist, noul prim-ministru na
|Uopovaduiete dimpotriva un neoliberalism cvasi absolut, acjiunea guvernului iM u d sa se limiteze in principal la controlul monedei. Aceasta schimbare de 'b in (ir n a e a politicii economice se manifesta mai ales printr-o tentativa de le t r Ms u t r r industriala (de najionalizari, inchiderea intreprinderilor nerentabile lr c u a e ii !ia anumitor mine...) i printr-o atitudine foarte ferma fa|a de sindicat. tj In ciuda catorva succese, bilanjul economic i social ai primilor ani ai Hiivernarii Thatcher se arata extrem de greu: intre 1979 i 1981 produsul national
8 9 / C e I n t r e a f ir m a r e

5 in c e r t it u d in e 1

'= f c r _ W

l ~

scade cu 2% In 1981; cat despre numarul omerilor, aiia trece de la 1 ,3 milioane in mai 1979 la peste 3,3 (14% din populajia activageptembrie 1982...). Acest omaj care afecteaza in primul rand tinerii, muncitc jmigranji Irlanda i de Nord (unde rata depaete 22% din populajia activa) ni|e lipsit de legatura cu numeroasele probleme care framanta societatea b^ica: bataliile intre mods i punks, revoltele rasiale de la Brixton (din sudul Ldrei) recrudescenja crizei irlandeze... Decizia doamnei de fier i slabele re^ie ale politicii sale generaS^&tunci o vie opozijie uneori chiar i in reurile partidului de guvernamant insui. in martie 1981, laburitii modera(i ,ca{iva conservatori opui thatcherismului fondeaza un partid social-dem^i. Aliat cu vechiul partid social-democrat. Aliat cu vechiul partid liberal 3 sta ob(ine cateva succese la alegerile parjiale lasand deschisa speranja ur;i treia cai intre o putere autoritara i un laburism cazut prada dezbinar interne inainte ca afacerea Malvinelor sa nu repuna totul in discufie. in dificultate in dorupniul intern, D-na Thatcher ^irteaza dimpotriva succese de necontestat dw politica externa. Relansand pcipiul renegocierii tratatului de la Roma idee care aparjinea laburitilor 1 1974, ea objine o puternica reducere a contribu{iei britanice la CEE (in tii]C Wilson obpnusc e concesii mai mult de forma decat de fond). Ea reuete sag ca Marea Britanic sa joace un rol important in reglementarea problemei rocfene care va duce lii intemeierea unui nou stat independent, Zimbabwe, in apij |980, i mai ales e a nu ezita sa raspunda prin for(a ocuparii insulelor Falkl< (Malvine) de catrc armata argentiniana pe 2 aprilie 1982. Victoria militara iegatului Unit pe M iunie dupa doua luni i jumatate a unui razboi anacronic jtrarnodern totodali este aclamata de cvasitotalitarismul din faja britanicilor. tjt climat de uniuiic najionala din juml guvernului D-nei Thatcher a contribjin mare masura L i succesul alegerilor legislative din iunie 1983.

ANII DE GLORIE AI D-NEI THATCHER083-1988)


Thatcherismul marcheaza astfel profund cu ampre($a, viaja economki i sociala a Marii Britanii: importante privatizari (gaz, tejji, distribuirea api'lj transporturi aeriene, siderurgie...), reducand sectorul pi| britanic cu peslr" treime; scaderea puterii sindicatelor dupa eecul marfeve a minerilor d m 1984-1985; ostilitate sporita a guvernului britanic faja deftorarea unei polilni europene in cadrele Piejei Comune... Neo-liberalismul tli ^erist, ruda apropinll a reaganismului, repurteaza fara indoiala catev succese: creteN
90

productivitajii industriale, scaderea inflajiei intre 1982 i 1987, scaderea omajului Intre 1 6 i 1990, restabilirea autoritajii statului... Pe plan internajional, 98 Icrmitatea doamnei de fier in fa(a construcpei europene flateaza o opinie publica britanica intotdeauna suficient de rezervata fa[a de Piaja Comuna. Insa aceasta revolulie conservatoare sporete disparitajile sociale i ii'gionale: aa-numi{ilor yuppies, marii profitori ai avantului afacerilor din City li si) opun cei dezavantajap de restructurarea industrial, victime ale masurilor care ilecteaza pupn cate pupn drepturile dobandite pe vremea statului providenjei; vilalitapi sudului Angliei i se opune declinul fostelor jari negre... Astfel Marea Hritanie a anilor 80 cunoate in mai multe randuri puternice izbucniri de violenja: framantari rasiale mai ales in 1985; huliganism pe stadioanele de fotbal ca la Heysel din mai 1985 Sheffilal in aprilie 1989. i Slabip prin declinul sindicalismului muncitoresc i prin dezbinarile lor interne, l,il)iiritii nu pot sa-i impiedice pe conservatori sa-i pastreze o confortabila majoritate la alegerile din 1 8 . Batuji pentm a treia oara consecutiv, opozanjii 97 lli.itcherismului vor incerca sa se restructureze pentru a aparea ca o alternative l> > a credibila: in martie 1 8 se creaza o noua formapune centrista, partidul < li(ic 98 ii'inocrajilor sociali i liberali (SLD), fuziune a majoritajii din partidul socialli'inocrat (nascut dintr-o sciziune a partidului laburist din 1981) cu vechiul partid htrial; in octombrie, la congresul de la Blackpool, Partidul Laburist sfarete prin i Ale declara de acord cu economia de piaja cum o facusera i socialitii germani 1 llad-Godesberg in 1959. Chiar in sanul partidului conservator intransigenja 1 * ' unnei Thatcher in materie de politica europeana mai ales va genera o surda Mpo/itie interna.

DECLIN SUPRAV1ETUIRE A THATCHERISMULUI DUPA 1 18 99


I > ('-abia in iunie 1989, cu ocazia alegerilor europene, D-na Thatcher sufera

ilim ei eec politic Marcate de o puternica rata a absenteismului (64%) i de il t|w unui curent ecologist important (15%), insa lipsit de viitor, acest scrutin irl(ia
< | < partidul laburist devansand net partidul conservator (40% din voturile m ilin te faja de 34%). Aceasta dezaprobare se explica prin reaparijia unei p a npnitante probleme economice (incetinirea creterii, neta reluare a inflajiei...) pilHlr-0 puternica nemuljumire legata de o reforma a sistemului de protecjie " lnlA In aprilie 1988, care a redus considerabil rolul statului providenja. I'l/iilenla impotriva D-nei Thatcher se accentueaza in sanul partidului mcrvMor care-i reproeaza crearea in aprilie 1990, a unui nou impozit local
91 / CE INTRE AFIRMAREI INCERTITUDINE

foart? impopular, poll-tax i care o constrange sa accepte intrarea lirei sterline in sistemul monetar european in octombrie. 0 luna mai tarziu, la congresu! conservator, fostul sau ministru al apararii (demisionat in 1986), Michael Heseltine, se prezinta impotriva ei la alegerile pentru conducerea partidului $ | reuete sa o aduca in balotaj. Doamna de Fier demisioneaza curand din funcjiiie sate de prim-ministru (22 noiembrie 1990), dupa unsprezece ani de doiimie insa pentm succesiunea sa, partidul conservator alege pe un apropial de-ai sau, John Major, tanarul sau ministru de Finance, preferat lui Michael ^es?ltine. Pormand un guvern care regrupa diferite tendinje din sanul partidului rnaioritar, noul prim-ministru nu intarzie sa se distanteze fa|a de aspectele cele Hnai controversale ate politicii sociale thatcheriste (anunja suprimarea poll-tax in ffiartie 1991). insa el pastreaza marile sate linii in politica economic,! (coritinuarea privatizarii), intemajionala (alinierea alaturi de Statele Unite razboiului din Golf) i europeana (refuzul protocolului relativ la politica sociala cu ocazia semnarii tratatului de la Maastricht in februarie 1992). in ciuda unel chjuncturi economice foarte defavorabile (scaderea produsului interior brut, puternica inflate i ascensiunea omajului), uzura puterii i... prognosticurile shdajelor, conservatorii catiga inca o data in alegerile legislative in aprilie 1992. Priricipala preocupare a lui John Major, consolidatin postul sau de prim-ministru, est< de acum inainte aceea de a scoate Marea Britanie din noul marasm I ' economic in are zbate (ara de la inceputul anilor 1990.

ANGLIA IN FATA NATIONALISMULUI CELTIC


Anii 70 sunt in egala masura marca{i de o puternica presiune nationalists in I foile celtice ale Marii Britanii, nu numai In Irlanda de Nord zguduita de violenle I framantari dupa 1968, i in egala masura i in Jara Galilor i in Scoria. infrinjatel reSpectiv in 1925 i 1927, Plaid Cymru (partidul nationalist galez) i Scottish I National Party (partidul national sco|ian) care nu aveau pana atunci decat o! audienja foarte limitata, objin primele lor succese electorate la sfaritul anilorl I960. Ele vor vedea efectivele lor crescand considerabil, iar numarul de voturi acordare urcand cu ocazia fiecarei alegeri locate sau rationale, mai ales in Sco(i,i urde se ateapta enorm de pe urma miracolului petrolier din Marea Nordului, alegerile din octombrie 1974, cei trei deputati din Plaid Cymru i cei 1 din 1 SN P constituie un sprijin deloc de neglijat al slabei m ajority laburiste. insa in ni artie 1979, un proiect de devolu(iune care ar fi urmat sa doteze Tara Galilor $ i S<^o{ia cu o adunare aleasa cu puteri mai mult sau mai pu(in importante esle

o an au continuat totui nu mai pujin sa se afirme pe plan cutural. |C t


1 /

n* *)rin re ereri um' *n recu' Pe Plan electoral in anii '80, naponalismul galez

? rava este situapa Irlandei de Nord care se impotmolete intr-un veritabil in cm upa debutul anilor 70, problema reunificarii insulei suprapunanduM 11 ,iaim inainte primelor revendicari privind egalitatea civica i sociala intre Jportanta mmoritate catolica i majoritatea protestanta. Preluarea F ;|nc*e' ^o ^ direc de catre Londra in 1972 nu va pune capat r< in in an or, ce e doua comunitap orientandu-se dimpotriva din ce in ce mai 5* *atre I[?P ri Zentan^' * ce' rna' extremiti: referendul Paisley de la ? or provizorie pentru catolici. Atentate, represiuni, greva foamei Mu m ea ui o )y Sandsi a altor noua alp militanp naJionaliti in 1981) raman tfta coti lana a Irlandei de Nord intr-un razboi care a facut deja peste 3 00 de W inc. *ngura mica raza de speran|a: acorda de la Hillsborough semnat la 1 C 5 Itrn rie intre D-na Thatcher i primul-ministm al Republicii Irlanda, r< itzgera . In schimbul recunoaterii suveranitapi britanice asupra Irlandei rt

Ifpcsanp

... or .?uvei de.*a Dublin obpne un drept de observare cu privire la soarta to n (u catoice din aceasta |ara. Insa aceasta prima tentativa serioasa de III.imentare po itica a conflictului se ciocnete de dubla ostilitate a extremitilor ItOestanp i a catolicilor din IKA. La mai mult de douazeci de ani de la ... framantanlor, problema Irlandei de Nord ramane nerezolvate.

de la la

G e r m a n ia

de

V est

G e r m a n i a U n if ic a t a

RFG IN FAJA CRIZEI ECONOMICE


W, Dupa lunga perioada de cretere aproape neintrerupta, RFG sufera in 1974ili7 o 0 recesiune ca urmare a efectelor niasurilor de stabilizare monetara luate in . i prirnu ui oc petrolier . Incetinirea activitapi economice se manifesta m.ii aes prin scaderea consumului, investipilor i exporturilor ca i printr-o . ietere a omajului (750 000 de persoane in 1974,1 350 000 in februarie 1975). uvernu social democrat al lui Helmut Schmidt (care a succedat lui Willy ran t in mai 4) reuete sa surmonteze criza inca din 1976 printr-o politica ugetara avora i a relansarii investipilor i consumului cu prepil unei puternice CTC| eri a investipilor statului pe piaja interna. Un acord tacit cu sindicatele

9 3 / C e In t r e

a f ir m a r e

in c e r t it u d in e

asupra imparjirii sacrificiilor ii permite sa limiteze inflajia i excedentul balanjei de plaji conduce chiar la mai multe reevaluari ale marcii germane in timp ce celelalte monede europene sunt in criza: marea germana devine astfel un deviz extrem de cautat, cea de-a doua moneda de rezerva a lumii in 1979. Insa Republica Federala cunoate in continuare o noua criza datorata mai ales creterii facturii sale petroliere i deteriorarii balanjei sale comerciale. Daca puterea financiara a Jarii ramane mare, activitatea sa economica a incetinil putemic la inceputul anilor 1980. Rata de cretere a devenit practic zero, pragul celor doua milioane de omeri ( 8 % din populajia activa) este atins in septembrie 1982 i este nevoie de intervenpa guvernului pentru a salva marea grupare AE(iTelefunken (nr. 2 din industria electronica cu 124 000 de salariaji). insa o politica riguroasa de lupta impotriva inflajiei, o balanja comerciala puternic excedentara i soliditatea marcii au permis relansarea expansiunii inca de la mijlocul anilor 80, RFG aparand in continuare ca principala forja motrice a economiei europene, suscitand in acelai timp admirajie i nelinite in randul partenerilor sSi. in ajunul reunificarii germane, criza parea de departe depaita, {ara reuind sa gaseasca o cretere deloc neglijabila juguland inflate, reusind chiar sa reduca omajul in jurul cifrei de 6-7%.

DE LA CONSENS SOCIAL LA CONTESTARE RADICALA


Chiar i in prima perioada de criza, RFG a ramas relativ calma in domeniul social: putine mari greve cu excepjia acelora ale siderurgiei in 1978-1979, prima ocupare a unei uzine in aceasta (ara nedatand decat din 1975... Clasa muncitoare germana prin intermediul puternicei centrale sindicale DGB nu pune in discujie sistemul, integrandu-se perfect in economia sociala de pia|a . Cogestiunea intreprinderilor a fost chiar extinsa in 1976 la toate intreprinderile industriale i comerciale cu mai mult de 2 0 0 0 de salariaji, insa ea nu este cu adevarat paritara, acjionarii pastrandu-i puterea de decizie in caz de dezacord cu salariajii. Un anumit consens social exista, intemeiat pe un evantai al veniturilor mai pu|in deschis i inegalitaji sociale mai pu{in accentuate decat in marea majoritate a Jarilor industrializate. Acest consens social este totui contestat de o mare parte a tinerelor generapi care nu se simt la indemana lor intr-o Jara care dupa 1974, imbatranete in proporjii nelinititoare ca urmare a unei foarte scazute rate a natalitajii.

....

Dupa contestajia universitara a anilor 60, RFG cunoate in anii 70 un important val de terorism, opera a unor mici grupari minoritare cum ar fi I m (iunea armata roie , grupata in jurul lui Andreas Baader, al carui scop este < ili ,i rasturna prin violenja regimul burgliez. Aceti tineri contestatari, adeseori |iniveniji din mediile instarite, se rafuiesc in primul rand cu reprezentanjii acestei m ieta(i pe care vor sa o distruga (oameni de afaceri, bancheri, judecatori...), h IA .ind ca oraele germane sa traiasca sub teroarea atentatelor i bombelor. < Aivsl val de violenja culmineaza in 1977 cu rapirea apoi asasinatul lui Hans V .-Iitin Schleyer, preedintele patronatului german i sinuciderea a trei dintre 1 |nlii(ipalii conducatori ai bandei lui Baader in inchisoarea Stammhein. Acest i llniat de teroare i de represiune polijista care-1 descriu mai ales Heinrich Boll in Muiianul sau Onoarea pierduta a Katharinei Blum" (1974) i M. Von Trotta in liliiuil sau Anii de plumb" (1981) marcheaza profund societatea germana fara a mlrena totui o recrudescenja electorate a neonazismului cum vazusem llil.implandu-sein timpul crizei din 1965-1969. lnca de la inceputul anilor 70, dimpotriva in direcjia micarii ecologiste i pftcifiste se va orienta o mare parte a opozitiei extra-parlamentare. In 1979, cea m.ii mare parte a organ izajiilor ecologiste se regrupeaza intr-o formajiune |iolitica, Verzii care devin rapid punctul de raliere a tuturor micarilor 1 mtestatare vest-germane, animand mai ales marile manifestatii impotriva 1 imielor nucleare de la inceputul anilor 80. Acceptand cadrul legal i |iaflarnentar, Verzii ii vor face intrarea in mai multe diete regionale, apoi in bundestag unde anticonformismul lor va intra in conflict cu unele obiceiuri liicotajenite.

ALTERNAINTA POLITICA IN ACTIUNE


Inlocuirea lui Willy Brandt prin Helmut Schmidt in funcjia de Cancelar in 1974 mi pune capat coalijiei socialist-liberale la putere dupa 1969. Aceasta invinge din noil in alegerile legislative din 1976 fi 1980, acestea din urma fiind marcate de o puternica ascensiune a partidului libev (FDP) care incearca atunci sa ob(ina o al pozijie mai puternica in cadrul coalijiei. In dezacord cu SPD asupra proiectului de I mget, FDP decide sa paraseasca guvernarea in septembrie 1982. Liberalii incheie atunci un acord cu cretin-democraJii i pentru prima oara in Ktoria Republicii Federate, o mojiune de neincredere constructive este votata in Bundestag pe 1 octombrie 1982. Helmut Schmidt este de curand inlocuit in luncjia de Cancelar de liderul noii coalijii CDU-FDP, cretin-democratul Helmut Kohl. Alegerile legislative anticipate din martie 1983 consolideaza majoritatea noii
95 / C e
in t r e a f ir m a r e

in c e r t it u d in e

VIATA POLITICA GERMANA DIN 1972 PANA LA REUNIFICARE Procentul voturilor obtinute la alegerile pentru Bundestag 60% 50% 40% 30% 48.6 -------- --................ 48.8........... .. . M * ------ ----- _ 9 e t f p e e e e e e e t n 38,2 ' 37

4i)V

............... 42,0

20% 10%
0%

7Q

16 1C

j 5,6

gi

1972 300 250 200

1976

1980

1983

1987

NumSrul de locuri din Bundestag

193 150

186

100
50 .42..... .39. S3

.
27

46

0
1969 1972 1976 1980
Cancelari i guverne

1983

1987

1974 Partide ...... i Cretini-democrati t-CCfeeee a v e


Sociali democrati Liberal! (FDP) Verzi

1982 Cancelari
Sociali-democrati

{^ > j Cre^tin-democrati Guverne

E Coalitie SDP-FDP S KS S Coalitie CDU-FDP

mali(ii guvemamentale gra{ie netului succes al CDU, in timp ce verzii (cologiftii pacifiti) ii fac pentru prima oara aparijia in Bundestag (5,6% din viiluri i 27 de mandate) i liberalii nu reuesc sa se menjina aici decat cu greu, ilcgatorii lor neaprobandu-le schimbarea brusca de opinie. Daca alegerile legislative din 1987 menjin la putere coalijia CDU-FDP, peisajul politic german continua sa se modifice la sfargitul anilor 1980 o data cu inradacinarea unui pillcrnic curent verde (8,3% din voturi la legislative^ din 1987) i ascensiunea unci noi formajiuni de extrema dreapta (fondata in 1983), partidul republican (7% din voturi la alegerile europene din iunie 1989). In politica externa, continuandu-i eforturile in favoarea Uniunii europene (temnarea actului unic in februarie 1986), cancelarul Kohl ii inmul{ete dupa I'1 7 contactele cu noul guvern sovietic. Rolul important jucat de RFG (in sanul 8 NATO) in diferitele acorduri asupra armelor nucleare dintre 1987 i 1989, ca ilubla vizita a lui George Bush i Mihail Gorbaciov la Bonn in primavara lui 1989 vor plasa de aici inainte diplomajia vest-germana in avangarda noii faze de ili'stindere intemajionale, ceea ce ii va permite sa joace un rol important in criza din Kuropa de Est din anii 1989-1990.

UNIFICAREA GERMANA PROBLEMELE SALE 1


Caderea zidului Berlinului i prabuirea Republicii Democratice Germane iucqpand cu noiembrie 1989 vor bulversa datele economice i politice ale < iermaniei de Vest. Inca de pe 28 noiembrie, cancelarul Kohl prezinta un plan in /ice puncte pentru unificare, aparand astfel ca un precursor i un mare artizan al imitajii germane. Grape undei verzi date de cele patru puteri victorioase din al iloilea razboi mondial (in special de URSS-ul lui Gorbaciov), procesul de unificare mcepe sa fie pus in practica in februarie 1990. De pe 1 iulie se realizeaza uniunea economica i monetara a celor doua Germanii, deutschemark devenise singura moneda a celor doua teritorii. Este vorba de fapt de o veritabila inghijire a RDG de catre puternica RFG care platete costul acestei unificari. Aceasta intra oficial In vigoare pe 3 octombrie: de aici inainte nu mai este decat un singur stat german cu 78 milioane de locuitori insa cu o enorma disparitate economica i sociala Intre Vestul i Estul Jarii. In schimbul anumitor concesii (confirmarea caracterului di'finitiv al liniei Oder-Neisse ca frontiera germana-poloneza, renun|area la posesia de arme nucleare i chimice...), noul stat german i-a regasit deplina siiveranitate, aliajii renunjand la toate drepturile pe care i le arogasera asupra (.uii in 1945.

9 7 / C e In t r e

a f ir m a r e

in c e r t it u d in e

In decembrie 1990, primele alegeri legislative ale Germaniei unificate sunt un veritabil triumf pentru coalitia condusa de Helmut Kohl: 54,8% din voturi (43,8% pentru cretini-democrali i 11% pentru liberali). Reticenjele social-democralilor i ale verzilor din fosta RFG in fata rapiditajii unificarii au contribuit in mare masura la infrangerea acestora, ecologitii occidentali fiind chiar eliminaji din Bundestag. Alji mari invini ai acestei consultari: extrema dreapta (partidul republican) care, o data cu reunificarea ii pierde principalul sau argument electoral i fostul partid comunist din fosta RDG rebotezat partid al socialismului democratic, care nu objine decat 9,9% din voturi din zona orientala pe care o dominase timp de peste patruzeci de ani.
ALEG ERILE DIN GERMANIA DIN DECEMBRIE 1990 Repartizarea celor 662 de locuri din Bundestag FDp . jg

CDU ! Llniunea ere?tin-democrata ; Uniunea cretin so data FD P : Partidul liberal S P D : Partidul social-democrat PCS: Partidul socialismului democratic (fost comunist) Alianta 90: Ecologiti i stanga alternative

csu

alei in toata Germania

alei in fosta RDG

Insa, dupa climatul euforic din prima perioada a reunificarii, dificultajile nu intarzie sa apara. Restructurarea i privatizarea economiei est-germane necesitand putemice investijii, costa foarte mult i ridica puternice probleme sociale. Slaba productivitate a intreprinderilor din fosta RDG dauneaza ansamblului economiei germane al carei potenjial a crescut totui cu cca 7%. Men(inut in jurul cifrei de 6 % din populajia activa in zona occidentala, omajul atinge 17% in zona rasariteana (care nu-1 cunoscuse inainte). Incetinirea generala a creterii i costurile restructurarii celor cinci noi Lander provoaca vii nemul{umiri in Vest in timp ce nemuljumirile sociale favorizeaza inmultirea

vli ilcnjelor xenofobe in Est. Toate aceste probleme legate de reunificarea Jarii \|)lica poate ca, in ciuda unei ratificari fara opozijii a tratatului de la Maastricht in Bundestag in decembrie 1992 (543 voturi faja de 17 i 8 abjineri), Germania iti liiala pare mai pu{in presata decat fosta RDG sa incheie rapid uniunea tionomica i monetara a Europei.

E u r o p a M e r id io n a l a

dupa

1974

Anii 70 sunt bogaji in evenimente pentru statele Europei Meridionale. Singura democratica, Italia, este in acea perioada puternic destabilizata de terorism in limp ce cele trei dictaturi, Portugalia, Grecia i Spania, basculeaza intre 1974 i 1 )7 in tabara democrajiei c 'ea ce le va permite prin urmare sa adere la Piaja 17 I'omuna.
11a .1

O DEMOCRAJIE IN CRIZA: ITALIA


Criza mondiala din 1973-1974 lovete puternic o economie italiana deja in ilillcultate de la sfaritul anilor 60. Datoria externa, inflatia i deprecierea iirei mint insopte de o incetinire a activitajii industriale, sporind numarul de omeri i ili- lucratori marginalizaji. Criza provoaca intr-adevar generalizarea unei veritabile "economii subterane marcata de o puternica dezvoltare a subantreprizelor, a liaudelor fiscale i a muncii la negru afectand mai ales tinerii, femeile i locuitorii zonelor sudice. Grafie acestui sistem D, italienii atenueaza rigorile ' li/ei pana la mijlocul anilor 80, inainte ca {ara sa cunoasca intre 1986 i 1990 un vi'ritabil boom economic marcat de o puternica cretere industrials (de peste li% pe an) care-i va permite sa devanseze Marea Britanie in clasamentul marilor puteri. Insa acest al doilea miracol nu permite Italiei sa surmonteze caren{ele Imcturale ale economiei sale: o enorma datorie publica (circa 110% din produsul sau intern brut) alimentata de un puternic deficit bugetar, de servicii Im dice foarte deficiente, o rata a omajului superioara cifrei de 10 % din l populajia activa, o inflajie inca prea ridicata faja de cea mai mare parte a Jarilor riiropene... Deja devalorizata cu 4% in 1990, lira este constransa sa iasa din mecanismul de schimb al sistemul european in septembrie 1992, obligand Kiivernul italian sa adopte un plan de o rigoare draconica pentru a scoate {ara i linlr-o noua criza care accentueaza in continuare contradicjiile sale interne:

9 9 / C e In t r e

a f ir m a r e

$i

in c e r t it u d in e

opozijia intre Nord i Mezzogiorno, intre Italia industrial^ i Italia economiei subterane . Ca i in Germania de Vest, societatea italiana cunoate in anii 70 un val de terorism urban, ofera adeseori a unor micari de extrema dreapta dar mai ales al Brigazilor roii care, il rapesc i asasineaza in 1978 pe liderul Democrajiei cretine, Aldo Moro. Neputinja guvernelor de centru-stanga in faja acestei dezagregari a statului se traduce la alegerile din 1976 printr-o ascensiune a partidului comunist (+7,3% din voturi) care atinge un scor vecin aceluia al

EVOLUTIA VOTURI LOR OBTINUTE DE PRINCIPALELE PARTIDE ITALIENE DIN 1972 PANA 1992 50*

. 40% 38,4 . 38.7 ..... 38 .5 ......


30% '28. 3 20% \ e 30

:....... ; ........

c e e e e e v e v c o - . ...... . 1 29.9 26,6 9 $ 16.1 o 11,4 14.3 ***4 -efieeeeeeeefii ....... ;............13,6

10% >?e 'e etrtree 'e ee crv e 'fw

0%
1972 k 1976 1979 1983

1987

1992

1Democrati cretini OOO Comuniti Socialiti (PDS din 1992, caruia i se adauga 5,6%
pentru Refundamentarea comunista)

Democra|iei cretine (34,4% fa{a de 38,8%). Fara a se fi realizat pe deplin compromisul istoric reclamat de PCI (care nu va objine posturi ministeriale ci doar preedinjia unor mari comisii), antanta intre cele doua formajii italiene cele mai putemice permite Jarii sa cunoasca o relativa stabilitate politica pana in 1979 inainte de revenirea la o noua perioada de criza guvernamentala in vechile formule de centru-stanga. Discreditata prin mai multe scandaluri politicofmanciare, Democrajie Cretina pierde chiar, pentru prima oara dupa 1945, postul de preedinte al Consiliului de minitri in 1981.

Eecul terorismului urban al Brigazilor roii la inceputul anilor 1980 nu constituie decat un scurt succes pentru democrajia italiana confruntata, in I> iiucipal in Sud cu o alta tentativa destabilizatoare: aceea a Mafiei. De la nsasinatul din 1982 al generalului Della Chiesa, insarcinat cu lupta antiterorista, la Md a al judecatorilor Falcone i Borsellino la Palermo in 1992, organizarea i lerorista, in ciuda unei represiuni crescute, face faja in mod spectaculos confruntarii cu statul. In aceasta dezagregare a Jesutului social al Italiei, clasa politica se confrunta cu o scadere a increderii tot mai mare care se traduce mai .iles printr-o anumita mefienja faja de institujiile i formajiile tradijionale. Democrajia cretina scade la 32,9% din voturi la alegerile din 1983 i partidul comunist la 26,6% in 1987, singurul partid care a inregistrat cateva progrese fiind iilunci partidul socialist al lui Betino Craxi, preedinte al Consiliului intre 1983 i 1987. inceputul anilor 1990 este marcat prin doua evenimente importante care lisca sa modifice considerabil viaja politica italiana: pe de o parte disparijia I'.irtidului comunist italian care, cu prejul unei sciziuni se transforma in partidul democratic al stangii (PDS), pe de alta parte aparijia in Italia de nord a ligilor najionaliste, cum ar fi Liga Lombarda care da expresie unui curent de contestajie impotriva statului centralizat i Sudului Jarii. La alegerile legislative din aprilie 1992, democrat-cretinii i PDS inregistreaza un serios declin care contrasteaza cu succesul Ligii Lombarde in Nord i al micarii Rete (o micare anti-Mafia) in Sud. Putemice scandaluri politico-financiare vin sa intareasca discreditarea partidelor de centru stanga, de la sociaIiti pana la democra{i-cretini. intreprinsa in primavara lui 1993, o reforma constitujionala va fi suficienta pentru a rezolva criza morala i politica a Italiei ameninjata in unitatea sa chiar de puternicele ligi ale Nordului?

PORTUGALIA, DUPA REVOLUJIA GAROAFELOR


Este ultima mare decolonizare cea care se afla la originea rasturnarii celei mai lungi dintre dictaturile europene (instaurata inca din 1926!). in timp ce Portugalia se straduiefte in 1973 sa-i menjina dominajia asupra provinciilor africane in revolta (Angola, Mozambic, Guineea-Bissau), un gmp de capitani decide sa puna capat acestor razboaie coloniale i sa restaureze democrajia. Pe 25 aprilie 1974, o lovitura de stat planuita de Micarea forjelor armate (MFA) pune capat regimului dictatorial al lui Caetano succesor al lui Salazar i restabilete libertajile in Jara. insa noul preedinte al republicii, generalul Spinola,
101 / C e INTRE AFIRMARE l INCERTITUDINE

pare rapid prea conservator in ochii MFA i a partidelor de stanga reparute dup.'i 25 aprilie (partidul socialist al lui Mario Soares, partidul comunist al lui Alvaro Cunhal...). El va treui sa demisioneze in septembrie 1974 (i va incerca fara succes un puci in martie 1975). Puterea trece atunci intre mainile militariloi progresiti susjinuji de partidul comunist pana la normalizarea din 1975 cand socialitii i inoderatii reiau situatia sub control, in timp ce economia sc degradeaza, o lupta politica complexa in care intervin numeroase grupe dc presiune, se desfaoara in tara. invingatori relativi ai alegerilor din 1975 i 197(i, socialitii sunt nevoiji rapid sa abandoneze puterea, iar partidele de dreapta vor invinge la alegerile din 1979. De atunci, normalizarea se accentueaza: stoparea reformei agrare, suprimarea in 1982 a Consiliului revoiutiei, ultimul organism militarinsarcinat sa menjina idealurile lui aprilie 1974... Dupa 1983, Portugalia cunoate o alternanja linitita intre centru-stanga i centru-dreapta, socialistul Mario Soares, ales preedinte al Republicii in 1986 i reales intr-un mod stralucit in 1901, coabitand cu un guvern de centru-dreapta condus de liderul partidului social-democrat Cavaco Silva, invingator al alegerilor legislative din 1987 i 1991. Intrarea in Piata Comuna in ianuarie 1986, dupa lungi negocieri a stimulal economia Jarii (rata anuala de cretere de ordinul lui 4%), Portugalia beneficiind de importante ajutoare comunitare. Insa daca consumul a progresat global, disparitajile ramane mari in acesta Jara in care protecjia sociala este foarte mult ramasa in urma faja de celelalte Jari europene: salarii scazute, durata ridicata a saptamanii de lucru (44 ore), pensii i alocajii familiale scazute, subscolarizarea copiilor...

GRECIA DUPA REGIMUL COLONEILOR


in Grecia, invadarea Ciprului de catre armati turca va provoca caderea regimului coloneilor in iulie 1974. Reintors din exil, liderul dreptei clasice, Constantin Caramanlis, restabilete libertajile in tara. Partidul sau, Noua Democrajie, cucerete cu o larga majoritate victoria in alegerile din noiembrie 1974 (53% din voturi i 221 de mandate din 300) apoi, u o majoritate mai redusa pe acelea din 1977 marcate de ascensiunea partdului socialist panelenic (PASOK) al lui Andreas Papandreu. Sub guvernul Caramanlis, Grecia incearca sa continue decolarea sa economica in ciuda crizei mondiale si devine in ianuarie 1981 cel de-al 10-lea membru al Piejei Comune. apte ani dupa dictatura coloneilor neta victorie a stangii la alegerile din 1981 (172 de voturi PASOK, 13 partidul comunist faja de 115 Noua Democrajie)

vi. aduce la putere pe Andreas Papandreu in fruntea unui guvem socialist Imogen care se menjine la putere dupa alegerile din 1985. Insa minat de mai iniillc scandaluri, PASOK sufera un eec la alegerile legislative din 1989 i 1990 in; aduc la putere Noua Democrajie, ca i la alegerile prezidenjiale din mai I'i'ii) catigate de Constantin Caramanlis. Viu combatut de PASOK i de Sindicate, IKmI prim-ministru, Constantin Mitsotakis, guverneaza Jara intr-un dificil context i ill* criza economica i de agitajie sociala, Grecia avand mai multe probleme in a mlegra Comunitajii Europene decat Portugalia i Spania.

SPANIA, DE LA FRANCO LA GONZALES


in Spania, dictatura franchista nu va supraviejui multa vreme morjii lui " audillio pe 20 noiembrie 1975. Proclamat rege al Spaniei doua zile mai tarziu, < luan Carlos (succesor desemnat de Franco insui inca din 1969) va dirija Jara sa npu: democrajie fara prea multe probleme. Dupa o scurta perioada de tranzijie, III >cralizarea regimului incepe din 1976. Partidele de opozijie, inclusiv partidul comunist, pot participain 1977 la primele alegeri libere din Jara de dupa 1936. In Cluda nostalgicilor franchismului, noua Constitujie spaniola din 1978 confirma mi'asta opjiune democratica aprobata de marea majoritate a populajiei. Viaja politica este dominata de Uniunea centrului democratica (UCD) fondata in 1977 de primul ministru Adolfo Suarez. Dificultajile economice nascute din criza niondiala, revendicarile regionale din fara Bascilor i Catalonia ca i mai multe i omploturi militare (i in special spectaculoasa lovitura de forja a colonelului irliero din Cortez la Madrid pe 23 februarie 1981) slabesc centrismul spaniol slaiat intre tendinje opuse. Dupa demisia lui Suarez in 1981 cu succesoml sau Calvo Sotelo nu poate impiedica eecul UCD la alegerile din octombrie 1982 net castigate de partidul muncitoresc spaniol (PSOE) de Felipe Gonzales. Tranzijia democratica asigurata, socialitii la putere vor pune accentul pe I'conomie, Jinand cont mai ales de integrarea Spaniei in Piaja Comuna, realizata dupa grele negocieri in 1986. Un plan riguros de austeritate i de restructurare cconomica permite diminuarea inflajiei i a deficitului comercial, asanarea industriei i rajionalizarea producjiei. Grajie in parte sosirii masive de capitaluri ('xterne (olandeze mai ales), Spania cunoate cea mai puternica rata de cretere din Comunitate la sfaritul anilor 1980. insa acest avant economic se realizeaza cu prejul unei importante rate a omajului (de ordinul lui 2 0 % ) i a puternicilor disparitaji regionale, ceea ce provoaca o anumita nemuljumire in lumea muncitoreasca. in ciuda unor importante conflicte sociale i a persistenjei terorismului basque al micarii ETA, socialitii inving din nou in alegerile
1 0 3 / C e In t r e
a f ir m a r e

in c e r t it u d in e

legislative din 1986 i 1989, permi|andu-i astfel lui Felipe Gonzales s .'i sarbatoreasca cei zece ani ai sai la putere in 1992 prin doua mari manifesta(ii Jocurile olimpice de la Barcelona i Expozijia universala de la Sevillia.

Europa

la

Rascruce

de

rumuri

EUROPAiNFATACRIZEI
Cu cele 252 milioane de locuitori ale sale, Europa celor Noua care incepe sa funcjioneze pe 1 ianuarie 1973 apare drept a doua putere economica a lumii dupa Statele Unite. Uniunea vamala, deja realizata intre cele ase |ari membre, trebuie sa se extinda progresiv la celelalte trei noi Jari pentru a se incheia pe 1 ianuarie 1978 i este avuta in vedere pentm 1980 crearea unei veritabile Uniuni economice i monetare. Insa din 1974, Comunitatea cunoate serioase dificultati datorate mai multor factori: - dezordinea sistemului monetar international, care demonstreaza rapid lipsa de cooperare i solidaritate intre (arile membre ale CEE; - primul oc petrolier care subliniaza absenja politicii energetice comune i atitudinile diferite ale statelor membre in faja Jarilor membre OPEC; - atitudinea anumitor guverne (cerere de renegociere a tratatului de adeziune de catre Anglia, masuri protecjioniste luate de Italia i Danemarca) care pun in discujie insai bazele Pie|ei Comune. Comunitatea trebuie inca de atunci sa abandoneze proiectul sau de Uniune economica i monetara pentm a salvgarda esenjialul, mai ales realizarea Uniunii vamale i menjinerea unei Politici agricole comune. Aceasta trebuie de altfel sa se confrunte cu numeroase crize, suferind mai ales evenimentele imprevizibile ale fluctuajiei monetare intre Jarile membre. Mecanismul infiinjat in 1972 pentru a limita variajiunile intre devizele europene ele insele remorcate de dolar (arpele in tunel) nu impiedica mai multe reevaluari ale marcii i slabirea celorlalte monede comunitare. Instaurarea in 1979 al unui sistem monetar european (la care Marea Britanie nu va adera decat in 1990) va permite totui o relativa stabilizarea a ratelor de schimb in ciuda inevitabilelor reajustari (mai afes in beneficiul marcii). Insa CEE nu a putut sa adopte o atitudine comuna in ceea ce privete aprovizionarile petroliere ceea ce, dupa eecul Euratomului, consacra absen|a

tttlcflrei politici europene in domeniul energiei. Acelai iucru se poate spune i prnlru transporturi, dezvoltarea tehnologica, industrii... De asemenea nu pot fi Kflslte masuri veritabile de lupta comune pentru lupta impotriva infiajiei i |nmajului care atinge in diverse grade toate {arile membre (12,3 milioane de v Miiefi in CEE la sfaritul lui 1983, deci 10,9% din populajia activa). i daca, dupa nil referendum cerut de guvernul laburist in 1975, Marea Britanie decide in final tflmana in Piaja Comuna, sosirea la putere a D-nei Thatcher in 1979 va face Inlrgrarea britanica inca i mai dificila.

RESTRUCTURARE 1LARGIRE A CEE


Relativul eec al Uniunii economice intre cei Noua este de asemenea legat partial problemelor ridicate de realizarea unei veritabile Europe politice in timp ( c Reuniunea la varf de la Paris, in octombrie 1972 avusese in vedere pentru 1980 ii.insformarea CEE intr-o Uniune europeana susceptibila de a-i exprima pflrerea pe o singura voce in politica externa. In decembrie 1974, efii de stat i de guvem decid sa institujionalizeze intalnirile lor periodice, dand intr-o oarecare maniera natere unui nou organism comunitar, Consiliul european, cu edinje de cel pujin doua ori pe an. Insa raportul asupra Uniunii europene, incredinjat priinului ministm belgian Leo Tindemans, nu se va bucura in 1976 decat de o primire foarte re|inuta i de-abia in urma a numeroase discujii cei Noua vor reui sa se in{eleaga asupra alegerii directe a Adunarii europene, i aceasta |>istrand modalitaji diferite de la Jara la Jara. Aceasta reforma a modului de M'rutin nu va face deloc sa avanseze ideea europeana: prima consultare romunitara in iunie 1979, mareata de o puternica rata a absenteismului (40%, ilintre care 70% Marea Britanie), nu este un fapt decat o juxtapunere a alegerilor najionale, clivajele particulare fiecarei Jari fiind mult mai importante decat mizele europene in objiunea de vot a alegatorilor. Prezidata de franjuzoaica Simone Veil pana in 1982, apoi de olandezul Piet Dankert din 1982 in 1984, Parlamentul european, in ciuda unei sporite reprezentativitaji, ii pastreaza un lol politic ters. Incepand cu 1974, caderea regimurilor dictatoriale din Europa meridionala permite o noua largire a Piejei Comune. Deja asociata CEE din 1961, Grecia va cere aderareain 1975 i este admisa fara prea mari dificultaji pe 1 ianuarie 1981. in schimb, integrarea Spaniei i Portugaliei ridica mai multe probleme ca urmare ,i nelinitii numeroilor agricultori francezi i italieni in faja produselor iberice.

105 / C e

in t r e a f ir m a r e

in c e r t it u d in e

Dupa lungi negoderi incepute In 1977, Jarile Comunitafii dau lumina verde in 1985, permijand intrarea efectiva a Spaniei i Portugaliei pe 19 ianuarie 1986. Largirea CEE de la ase la noua, apoi de la noua la doisprezece nu a reuil fara indoiala sa-i consolideze coeziunea. Totui puterea sa de atracpe ramane de vreme ce din ce in ce mai multe Jari solicita aderarea: Turcia, Cipru, Malta,
106

Austria, Suedia, Finlanda. Dupa prabuirea blocului comunist, anumite state ale I uiopei de Est privesc de asemenea In aceasta direcjie... CEE incheiat in egala m.isura cu numeroase Jari ale lumii a treia acorduri de cooperare: prin Convenjia ilc la Lome, semnata in 1975 i reinoita in 1979, 1984 i 1989, ea este de aici In.iinte asociata cu mai mult de aizeci de Jari din Africa, Caraibe i Pacific (ACP).

0 NOUA RELANSARE AIDEII EUROPENE (1985-1991)


De la mijlocul anilor '80, mai multe initiative interesante relanseaza o construcjie europeana care parea oarecum blocata cum ar fi proiectul Eureka (lansat de Franja in aprilie 1985) cu privire la relansarea tehnologica sau |irogramul Erasmus (mai 1987) cu privire la schimburile universitare intre Jarile ( oinunitajii. in egala masura in 1985, Comisia de la Bruxelles sub impulsul noului s,iu preedinte, francezul Jacques Delors, propune realizarea intre cei Doisprezece a unei mari pieje interne pentru 1 ianuarie 1993. Adoptat de Consiliul European reunit la Luxemburg in decembrie 1985, Actul unic este dficial semnatin februarie 1986. Extinzand campul de aplicare al tratatului de la Roma, el definete Europa ca un spa(iu fara frontiere interne in care libera i irculalie a marfurilor, persoanelor i capilalurilor va fi asigurata" prin eliminarea luturor obstacolelor juridice, tehnice, fiscale i sanitare. Actul unic, care mtarete intr-o oarecare masura puterile Parlamentului european, stipuleaza de asemenea ca deciziile comunitare cu excepjia catorva cazuri bine precizate vor fi de aici inainte luate cu o majoritate calificata i nu in unanimitate ca pana atunci. Ratificat fara probleme de parlamentele na(ionale, el a intrat in aplicare in 1993. Realizarea Uniunii economice i. monetare (UEM) ridica in schimb mult mai multe probleme. Adoptat la reuniunea la varf de la Madrid in iunie 1989, planul Delors prevede, in decursul a trei etape, crearea unei monede unice emise de o banca centrala europeana. insa realizarea acestui obiectiv obliga statele membre sa respecte un anumit numar de angajamente economice i monetare in cadrul unui calendar precis. Daca liberalizarea completa a micarilor de capitaluri in interiorul CEE a permis demararea primei etape de 1 iulie 1990, gravele dificultaji cu care se confrunta mai multe monede europene dupa septembrie 1992, antrenand ieirea provizorie din SME a Italiei i Marii Kritanii, tind sa repuna in discu{ie Uniunea economica i monetara, totui confirmata la reuniunea la varf de la Maastricht din decembrie 1991. Oficial semnat pe 7 februarie 1992, tratatul de la Maastricht nu are in vedere numai realizarea UEM pentru 1 ianuarie 1999 cel mai tarziu, ci i o veritabila uniune politica europeana. Aceasta se traduce prin instaurarea unei cetajenii
107 / C e
in t r e a f ir m a r e

$i

in c e r t it u d in e

europene pe deasupra cetajeniei najionale, dand mai ales drept de vot tuturor resortisanplor Comunitajii pentm alegerile locale i europene in {ara in care ii au reedinja. Aceasta se traduce de asemenea prin punerea la punct progresiva a unei politici externe comune, susceptibila de a conduce, cand va fi cazul, o aparare comuna. Largind competenjele Comunitajii in ce privete cercetarea si protecjia mediului, acest tratat pune in sfarit bazele unei Europe sociale in ciuda reticenjelor Marii Britanii care refuza sa se angajeze asupra acestui punct.

Eecul Tentativei Liberale

0 EUROPA A IA CARTE ?
Respingerea tratatului de la Maastricht de catre Danemarcain 1992, dificila sa ratificare de catre Franja in septembrie, reticenjele Marii Britanii, devalorizarile mai multor monede europene dupa toamna lui 1992 i absenja politicii comune in faja dramei din fosta Iugoslavie arata ca realizarea Uniunii europene nu se face fara dificultaji. Crearea spajiului economic european , vasta zona de liberschimb regrupand CEE i cele apte Jari ale AELS este la randul sau repusa in discujie de catre Suedia. in schimb dupa prabuirea regimurilor comuniste in 1989-1990, mai multe state ale Europei de Est spera in realizarea unei mari confederajii europene unde i-ar putea gasi locul... in acest sfarit de secol XX in faja cererilor de aderare a unilor, a refuzurilor sau restricjiilor altora (Danemarca a ratificatin primavara lui 1993 un tratat de la Maastricht uor modificat (pare a se constitui o Europa cu geometrie variabila i cu mai multe viteze.

( 1974- 1981)
Capitolul 6
Incepand cu 1974, Franta trece printr-o criza economica care se manifesto prin scaderea productiei i sfaritul creterii economice. Jara se zbate atunci intre inflatie care ii deterioreazS pozitia internationala i omaj aflat la originea unor grave tensiuni sociale. Crizei economice i se adauga o crizS politics. Ales preedinte al republicii in 1974, Valery Giscard dEstaing este prins intre opozitia de stanga dominata de Partidul socialist care are vant in pupa i concurenta gaullitilor, condusa de Jacques Chirac. Gratie dezbinarii stangii primul ministru Raymond Barre reuete totui sa pastreze majoritatea de dreapta la alegerile din 1978. insa tentativa de a rezolva criza economica sprijinindu-se pe mecanismele liberale ale economiei de piata conduce fntr-o primS etapa la agravarea omajului. Acest eec este sanctionat la alegerile prezidentiale din 1981 prin alegerea lui Frangois Mitterand, apoi prin cucerirea majoritatii in Adunare de catre socialiti.

in Franta

10 8

10 9 / E ecul

t e n t a t iv e i l ib e r a l e

I n F r a n t a (1 9 7 4 - 1 9 8 1 )

d e la la

C riza E c o n o m i c a

C riza S o c i a l a

UN NOU CONTEXT ECONOMIC: CRIZA


Dupa 1970, semnele de inrautajire a situajiei economice se inrautajesc in intreaga lume. Primele manifestari sunt de ordine monetara o data cu suspendarea convertibilitajii dolarului In 1971 care duce la prabuirea sistemulni monetar international. De aici inainte monedele nu mai sunt legate de aur i nil mai exista intre ele paritaji fixe: ele fluctueaza in funcjie de soliditatea i de inflajia mai mult sau mai pujin puternica pe care o cunosc diferitele |ari. Or, francul francez supus unei putemice infiajii este in mod particular afectat. Acesto dificultaji sunt puse in evidenja in 1972 in timp ce statele membre ale Piejei Comune decid sa creeze arpele monetar european care leaga monedele lot unele de altele cu marje foarte stranse de fluctuate. Francul, a carui depreciere este accelerata de inflate in raport cu celelalte monede, in particular fata de marca germana, incearca cele mai mari dificultati din a se menjine in sistem si trebuie in final sa iasa din acesta in ianuarie 1974. !nsa daca manifestarile crizei sunt perceptibile pe lunga durata, cu adevaral ocurile petroliere sunt acelea care-i arata amploarea. Decizia luata in 1973 do Jarile OPEC de a spori brutal prejul petrolului va duce la creterea acestuia do patru ori in 1974, aruncand Franja intr-o depresiune din care ea nu va incepe sa iasa decat in 1976. In 1979 al doilea oc petrolier, generat de rasturnarea monarhiei iraniene i de sosirea la putere a imamului Khomeiny (ceea ce antreneaza caderea produc|iei iraniene i scaderea disponibilitajilor de petrol), duce la o noua cretere: petrolul valoreaza de noua ori mai mult decat prejul sail din 1972. Rezultatul acestor doua ocuri petroliere este dezechilibrul balan|ei comerciale a Franjei care importa trei sferturi din energia sa. Rezulta de aici un important deficit, un efort de economisire a energiei pentru a limita importurilo costisitoare, insa care va antrena o scadere a activitajii economice i mai ales o prabuire a exporturilor franceze din moment ce prejul energiei face mai scumpe produsele najionale. Dintr-o data toate progresele realizate dupa 1965 po calea transformarii Franjei intr-o mare putere industrials exportatoare sunt repuse in discujie. Pentru prima oara dupa sfaritul celui de-al doilea razboi mondial, asistam la o incetinirea i chiar la o scadere a producjiei industrial*' care scade cu 10% in 1975. Este de fapt creterea neintrerupta cea care parea sa 110

llrvina dupa razboi legea normala a economiei franceze. Franja a intrat in criza i i 'ii este de aici inainte ameninjata ca i celelalte puteri industriale de aceste doua limladii care sunt inflajia i omajul.

CANCERULINFLAJIEI
Contrar crizelor care fusesera cunoscute pana la cel de-al doilea razboi mondial, scaderea producjiei este insojita nu de obinuita scadere a prejurilor i de o foarte puternica inflate, astfel se nate o situajie originala de stagnare a producjiei care insoJete inflajia, pentru care economitii au creat termenul de "Magflajie. Inca din 1974, inflajia, menjinuta pana atunci sub pragul de 10%, atinge ncrasta limita, iar Fran(a intra in epoca inflajiei cu doua cifre . Dupa aceasta data francul nu inceteaza sa se deprecieze in raport cu celelalte monede ale marilor puteri industriale, in special cu marca germana, yenul japonez i cu unele imanje, dolarul american, aceasta depreciere rezultand in esenjial datorita ihlirenjei ratei inflatiei intre Franja i aceste {ari. Daca explicajia acestei inflajii pe vreme de criza este destul de dificil de dat, clcctele ei sunt insa redutabile. Economitii estimeaza intr-adevar ca a doua i .mze pot explica atat stagnarea producjiei i desfaurarea in continuare a unei

CRE$TEREA (VENITULUI ANUAL IN %)


1970-1973 5,8 1973 5,4 1974 2,8 1975 -0,3 1976 4,6 1977 3 1978 3,3 1979 3,2 1980 1,7

INFLATIA IN FRAN A 31 IN ALTE JARI IIVIPORTANTE (IN %)


Franta Marea Britanie RFG Italia SUA Japonia 1973 8,1 9,8 6,6 11,4 7,8 11,3 1974 15,2 17,1 6,9 19,3 11,8 25 1975 11,7 24,2 6 17 9,1 11,8 1976 9,6 16,5 4,5 16,5 5,8 9,3 1977 9,6 15,9 4 17 6,5 8,1 1978 11,8 11,2 2,4 ' 13,3 9 3,5 1979 13,4 17,2 5,4 21,4 13,3 5,8 1980 13,6 18 5,5 21,2 13,5 5,8 1981 14,1 11,7 6,7 18,6 10,2 4,1

1 1 1 / E e c u l TENTATIVEI LIBERALE iN FRANJA (1 9 7 4 - 1 9 8 1 )

puternice inflajii in lume: creterea prejurilor petroliere (care menjin prejurilo ridicate impiedicand in acelai timp desfaurarea producjiei) i dereglarea sistemului monetar internajional care Iasa la indemana statelor o mare libertate de a emite moneda. insa in randul factorilor sociali i politici trebuie cautata explicajia unei inflajii mai ridicate in Franja decat in alte Jari industriale: ponderea sindicatelor i existenja unei politici contractuale care permite sporirea salariilor nominale chiar daca creterea producjiei inceteaza; importanja prestarilor sociale (dintre care unele au tendinja de a crete in perioada de criza cum ar fi indemnizajia do omaj) care, salvgardand puterea de cumparare menjin o puternica cerere chiar intr-o perioada in care oferta este mai pujin importanta; uurinja emiterii de moneda care intr-o prima etapa permite alimentarea activitajii economice. Aceste diverse elemente nu pot fi puse in discujie decat afectand nivelul de trai al francezilor in timp ce menjinerea inflajiei evita dificultajile sociale i politice. Insa ele antreneaza o deteriorare a economiei franceze in raport cu concurentele sale straine, o cretere a prejurilor produselor franceze, o pierdere a piejelor exteme, un deficit al balanjei comerciale, deprecierea monedei. In schimb, lupta impotriva inflajiei antreneaza o diminuare a activitajii economice i o agravarea a omajului, plaga sociala a acestei crize.

lli'lmie sa modifice artificial condijiile economice care prevaleaza dupa 1974. Inlbuie ca ei insui sa creeze locuri de munca in sectorul public, fie sa Iih urajeze intreprinderile i sa creeze ele locuri de munca oferind avantaje lin.mciare (subvenjii, facilitaji fiscale) facand ca creditul sa fie mai la indemana i iii.il presus de toate incercand sa provoace o relansare economica prin sporirea |iiil(>rii de cumparare a consumatorilor. Pe un termen lung, toate aceste acjiuni vi if duce la crearea de moneda, deci la relansarea inflajiei. In acest context de criza economica, marcat printr-o perpetua oscilare intre hi| ita impotriva omajului i lupta impotriva inflajiei, se desfaoara viaja politica li.mceza dupa moartea preedintelui Pompidou in 1974. Post-gaullismul se ilrzvolta astfel pe fondul crizei.

C riza P o l it ic a :

un

P r e e d in t e

FARA M a j o r it a t e

(1974-1978)

ALEGEREA LUI VALERY GISCARD DESTAING AGRAVARFA SOMAJULUI


Inca din 1974, Franja cunoate o puternica cretere a omajului. Aceasta rezulta din doi factori: in primul rand numeroasele falimente ale intreprinderilor provocate de scaderea activitajii economice datorata crizei, falimente care nu ating numai intreprinderile cele mai pujin concurenjiale, ci i pe acelea care au facut datoriei pentru a rezista i pe care o diminuare a vanzarilor le duce la aceasta. Insa, in al doilea rand, omajul este de asemenea datorat voinjei de adaptare a marilor firme moderne care injeleg sa diminueze costurile reducand numarul de salariaji i automatizand la maxim activitatea lor: degresarea efectivelor devine o metoda de a reinsanatoi trezoreria intreprinderilor i este cu atat mai dificil de a lupta impotriva ei cu cat capata un aspect structural, legat de modernizarea producjiei. Efectele cumulate ale acestor factori au drept rezultat o cretere continua a numarului omerilor 420 000 in 1974, un milion in 1977, un milion i jumatate in 1980, doua milioane in octombrie 1981. La aceasta data 8 ,9 % din populajia activa franceza cunoate omajul. Lupta impotriva omajului presupune o politica de relansare economica care are drept efect agravarea inflajiei. Pentru a objine un recul al omajului, statul 112 Moartea lui Georges Pompidou provoaca o bulversare in sanul majoritajii K.iulliste. Ea o Iasa intr-adevar pe aceasta fara un ef politic clar desemnat spre ileosebire de ceea ce se petrecuse in 1969. Jacques Chaban-Delmas, fostul primministru a carui popularitate in sanul opiniei publice, revelata de sondaje, il face randidatul natural al gaullitilor, anunja cu atat mai mult intenjia de a se prezenta. insa el este departe de a realiza unanimitatea in sanul UDR, cu atat mai mult cu cat numeroase alte personalitaji ii fac cunoscuta eventuala lor candidatura, cum ar fi primul ministru Pierre Messmer sau fotii minitrii ai ^eneralului de Gaulle, Christian Fouchet i Edgar Faure. insa rivalul cel mai periculos al lui Jacques Chaban-Delmas este ministml de finanje Valery Giscard dEstaing, liderul republicanilor independenji, moderajii raliaji gaullismului. La stanga, situajia este mai clara: cele trei partide semnatare ale programului ( omun de guvernare (comunist, socialist i radical de stanga) il prezinta ca i in 1965 pe Francois Mitterrand, devenit dupa 1971 prim-secretar al Partidului Socialist. Primul tur al alegerilor prezidenjiale din 1974 este marcat mai ales dintre rivalitatea dintre Jacques Chaban-Delmas i Valery Giscard dEstaing. Sigur pe sprijinul UDR i al principalelor personalitaji gaulliste, primul parea ca ar trebui sa
1 1 3 / E ecul
t e n t a t iv e i l ib e r a l e

In

fr a n ja

(1 9 7 4 - 1 9 8 1 )

catige. Insa destule elemente acjioneaza impotriva lui. Mai intai ostilitato.i consilierilor lui George Pompidou, Pierre Juillet i Marie-France Garaud care inspire o micare de frond in sanul UDR: 43 de personalitaji gaulliste antrenate do Jacques Chirac, ministru de interne i Fidel al preedintelui defunct, semneaza un apel care duce la favorizarea lui Valery Giscard dEstaing. Jacques Chaban Delmas are de asemenea impotriva lui o parte a electoratului conservator al majoritajii, ostile reformismului de care el a dat dovada in perioada in care er;i prim-ministru. Acest electorat se pronunja pentru liderul republicanilor independenji. Acesta din urma se bucura in egala masura de sprijinul centrului democrat al lui J. Lecanuet care raliaza de asemenea totalitatea centritilor Utilizarea indemanatica a sondajelor care arata deteriorarea pozijiei candidatului gaullist de catre partizanii lui Valery Giscard dEstaing, o campanie de zvonuri dirijate impotriva fostului prim-ministru, superioritatea prestajiilor televizate do ministrul de finanje vor transforma intr-o grea infrangere eecul de acuni previzibil al lui Jacques Chaban-Delmas. In seara primului tur pe 5 mai 1974, daca Francois Mitterrand sosete in frunlo cu 43% din voturi, ceea ce reprezinta o puternica ascensiune a dreptei, Valery Giscard dEstaing invinge net concurentul sau gaullist (32,9% faja de 14,6%). Gaullitii au pierdut palatul Elysee pentru prima data dupa 1958. La al doilea tur pe 19 mai 1974, Valery Giscard dEstaing este ales preedinte al republicii. In cadrul unei campanii pasionante al carei varf este confruntarea televizata dintro cei doi candidaji ramai in cursa, Francois Mitterand i Valery Giscard dEstaing, acesta din urma catiga in urma unui vot foarte strans (cu 50,8% din voturi) in faja candidatului stangii. Mai pujin de 350 000 de voturi separa cei doi politicieni in metropola. Pentru noul preedinte care a promis francezilor schimbarea fara rise (aceeai majoritate insa cu un lider ne-gaullist) i s-a hazardat sa profeteasca ca alegerea sa va fi debutul unei ere noi, zilele ce urmeaza alegerilor par destul de dificile: Franja este din punct de vedere politici taiata in doua i propria sa pnzitie este destul de fragila.

O SITUATIE POLITICA INCERTA


eful de stat se gasete intr-adevar prins intre doua pericole care nu-i Iasa decat o foarte stransa marja de manevra. Prima este aceea ca el nu este eful partidului majoritar. Pentru prima oara dupa 1958 preedintele republicii nu este liderul sau inspiratorul UDR care, cu 183 de deputaji, ramane grupa dominanta a Adunarii najionale. Valery Giscard dEstaing nu poate in ce-1 privete sa conteze cu adevarat decat pe o suta de alei republican-independenji i centriti. El are
114

fllisoluta nevoie pentru a putea guverna de sprijinul UDR. Or, in tabara gaullista, <miipania electoral^ va Iasa cicatrice care inca nu s-au inchis: un numar de alei nu accepta decat impotriva voinfei lor sa vada scapand din maini conducerea H'gimului pe care 1-au fondat i sunt tentati de o acjiune opozionista, redutabila pentru eful de stat care astfel s-ar priva de majoritate. Un al doilea pericol pe in? trebuie sa-1 infrunte noul preedinte al republicii este ascensiunea stangii i n ! ii interzice sa incerce aventura unor noi alegeri al caror rezultat depinde r< Ionite mult de hazard. De fapt stralucitul rezultat objinut de Francois Mitterrand ( lire cat pe aici sa-1 invinga a stimulat opozijia i mai ales partidul socialist. Intarit |uiu noi aderenti el ii continua progresele in cadrele opiniei publice cum o arata unndajele i alegerile partiale. in toamna lui 1974, observatorii politici estimeaza i a stanga este virtual majoritara in tara. In aceste condipi o noua dizolvare a Adunarii najionale ar comporta un astfel de rise incat noul preedinte trebuie sa rtiiun|e. El nu mai are de aici inainte alta alegere decat de a cadea la invoiala cu inajoritatea gaullista din Adunare. Prima sa preocupare este de a neutraliza micarea gaullista dintre care un Hiare numar de membri sunt ostili sau rezervajii la adresa sa. Pentru a realiza flrcasta, el se va sprijini pe acei membrii ai UDR care au susjinut candidature sa |l mai ales pe liderul lor Jacques Chirac. Acesta este numit prim-ministru. in giivernul lui figureaza patru personalitaji membre ale UDR (insa nici una nu este un lider de prim plan al micarii) ceea ce este pentru eful de stat o maniera de ii V afirma fidelitatea sa fa(a de majoritate i a pune in dificultate orice opozijie dcschisa, cu atat mai mult cu cat ea ar emana de la oameni care dupa 1958 illrma primatul efului de stat in randul institutiilor. insa, pe de alta parte prezenja in randul minigtrilor a unor oameni care s-au prezentat intotdeauna ca miversari ai gaullismului, republican-independentul Michel Poniatowski, i ('ntristul Jean Lecanuet, radicalul Jean-Jacques Servan-Schreiber are efectul unei provocari pentru membrii mic.arii gaulliste. Jacques Chirac trage avantaje < pe urma dezorientarii acestora dupa alegerile care i-au facut sa-i piarda le piezidenjia republicii pentru a prelua prin surprindere conducerea UDR in ilocembrie 1974. Aflata sub controlul primului ministru care i-a demonstrat calitajile politice, UDR inceteaza sa mai fie un pericol pentru eful de stat. insa prejul acestei situajii rezida in faptul ca preedintele trebuie sa-i menajeze priinul ministrul, ef al principalului partid al majoritajii i cel care detine cheia sprijinului parlamentar. Problema este astfel deplasata. Nu mai este de temut o dizidenja a gaulligtilor insa la sfaritul lui 1974, puterea lui Jacques Chirac este de o asemenea maniera incat pe buna dreptate ne putem intreba daca: primatul absolut al preedintelui care a marcat cea de-a cincea republica nu vedem substituindu-se o diarhie, o putere bicefala in care primul ministru, ef al majoritajii parlamentare ar avea un rol egal cu acela al efului statului, ales prin
1 1 5 / Eecul
t e n t a t iv e i l ib e r a l e in f r a n t a

(1 9 7 4 - 1 9 8 1 )

vot universal, ateptand poate sa-i ia locul? Aceasta este intreaga miza a prime! faze a septenatului lui Valery Giscard dEstaing intre 1974 i 1976.

FAZA DE TRANZITIE (1974-1976)


Inceputurile septenatului lui Valery Giscard dEstaing sunt marcate de voinja de a transpune in fapte schimbarea promisa de preedinte. Acesta se straduiet(> sa-i ofere lui insui o imagine moderna i destinsa, contrastand cu rigoarea un pic excesiva care constituia o regula in preedin|iile anterioare. El ii inmuljet(' in acest scop gesturile simbolice: traversarea pe jos a Champs-Elysee pentru a sc deplasa la Arcul de Triumf, modificarea ritmului Marseillaise pentru a o face mai pujin belicoasa, vizitarea dejinujilor din inchisori... De o maniera mai fundamental sunt luarile de decizie mai importante pentru societatea franceza: majoratul civil este coborat la 18 ani, un secretar de stat pentru Condijia femeii este creat, o lege legalizeaza avorturile, divorjurile sunt facilitate, etc. Un anumil numar de masuri sociale sunt luate din 1974 pentru a evita ca greutatea crizei care se ivete sa nu cada pe umerii celor mai defavorizaji: garantarea resurselor pe durata de un an pentru omeri, masuri in favoarea handicapajilor, sporire a pensiei minime de batraneje. Totui opozijia reproeaza efului statului faptul ca acjioneaza pas cu pas fara a avea un plan de ansamblu i de a se muljumi cu reforme spectaculare atingand mai degraba moravurile decat structurile care sc gasesc la originea inegalitajilor. in plus, veleitajile reformatoare se confrunta cu conservatorismul majoritajii, astfel incat odata trecute primele luni ale septenatului ardoarea reformatoare a preedintelui se slabete, iar accentul este repede mutat pe dificultajile politice cu care se confrunta majoritatea ca urmare a eterogenitajii sale. Acordul incheiat in 1974 de preedintele Giscard dEstaing i J. Chirac nu va intarzia deloc a fi pus la dure incercari. Stapan al jocului parlamentar ca urmare a puterii UDR pe care o domina de acum inainte J. Chirac se comporta din ce in ce mai mult ca un partener egal decat ca un executant al voinjei efului de stat. Acesta nu intarzie sa fie umbrit de libertatea de acjiune a primului sau ministru. Conflictul va izbucni cu privire la tactica de urmat faja de opozijia socialists. Sprijinita de valuri de nemultumiri care insoJete consecinjele crizei economice, aceasta ii inmuljete succesele electorate care fac sa apara principala forja politica a Jarii. La alegerile cantonale din 1976, stanga aduna 52% din sufragii devenind astfel forja majoritara a Jarii. in faja pericolului, J. Chirac propune o dubla riposta: un plan de relansare economica pentru a eradica omajul i a lipsi opozijia de argumentul sau cel mai puternic; alegeri anticipate de o maniera care
116

A stopeze creterea de viteza a socialitilor i sa-i invinga politic inainte ca pasta sa nu ia amploare. Refuzul lui Valery Giscard dEstaing care are in vedere illmpotriva o decrispare faja de opozijie hranete temerile UDR care il !iAnuiete de a medita la o rasturnare a alianjelor injelegandu-se cu socialitii |ienlru a respinge apoi a dezmembra partidul gaullist i a reupi in jurul lui un in,ire partid liberal i centrist, in august 1976, Jacques Chirac da o demisie i.iMinatoare din funcjia de prim-ministru. El este inlocuit de Raymond Barre, prnfesor de economie, devenit ministru al comerjului exterior. Conflictul este de iinim deschis intre gaulliti i giscardieni, frajii inamici ai majoritajii. El va ilomina viaja politica franceza pana Ia sfargitul septenatului lui Valery Giscard il'Estaing i va marea profund pregatirea alegerilor legislative din 1978.

ALEGERILE DIN 1978: O FRANJA DIVIZATA IN PATRU


Parasind postul sau de prim-ministru, Jacques Chirac ii va oferi mijloacele de a continua din afara puterii acfiunea sa politica. El transforma UDR dandu-i un non nume, Adunarea pentru Republica (RPR), va pune in fruntea sa oameni noi livjiji din generajia carea aderat la gaullism dupa 1958, in acelai timp in care el lusui ii sporete audienja in teritoriu i i se consacra neobosit sporirii audienjei partidului sau. In acelai timp, el se straduiete sa apara ca o solujie, punand in t'videnja divergenjele in care separa gaullismul i giscardismul, atacand, rtdeseori evident, politica guvernului i neezitand chiar sa il conteste pe eful de slat. Este pentru el o vizibila placere de a 1 sfida pe acesta, de exemplu in decursul alegerilor municipale din 1977 cand objine alegerea sa ca primar al Iarisului impotriva lui Michel dOrnano, candidat desemnat personal de preedintele republicii. pentru a-i juca o festa micarii RPR care lua cateodata ilura unui partid de opozijie, Valery Giscard dEstaing aduna forjele care-1 susjin, mpublicanii -este noul nume al republican-independenjilor, centriti i radicali in '..inul unei coalijii Uniunea pentru democrajia franceza (UDF). Discordia intre RPR i UDF pare sa condamne majoritatea unui eec la alegerile din 1978, cu atat mai mult cu cat stanga ii continua progresele, invingand intr-un mod triumfal in .ilegerile municipale din 1977. Schimbarea de atitugine a partidului comunist in 1977 va repune in cauza victoria ateptata a stangii. Alegerile legislative parjiale municipale i cantonale ii iduc partidului comunist dovada ca progresele stangii favorizeaza in mod esenjial partenerul sau socialist in timp ce el insui stagneaza sau inregistreaza un recul. El se teme ca in cazul unei victorii a stangii la legislativele din 1978 va fi icdus la situajia de a nu mai fi decat o forja de sprijin care va ft marginalizata
1 1 7 / E ecul
t e n t a t iv e i l ib e r a l e I n f r a n t a

(1 9 7 4 -1 9 8 1 )

dupa modelul partidelor comuniste din Germania sau din Scandinavia, reduse l;i dimensiuni nesemnificative de catre puternicile social-dernocratii. Aceasl.i temere explica schimbarea sa de atitudine din vara lui 1977. Domic de a sc distinge de partidul socialist (ca i RPR-ul de giscardieni) el denunja virajul l.i dreapta al partidului socialist i inmulteste anatemele impotriva lideriloi acestora i a ideilor lor, in timp ce se prezinta pe el insui ca o forja revoIuJionar;i intransigents prin intermediul unor discursuri tranante i acjiuni spectaculoasc (adeseori prost receptate de opinia publica). Astfel incat in preajma alegerilor din 1978 majoritatea i opozijia sunt profund divizate. Franja este divizata in patru tendinje dintre care alianja de doua cate doua nu este decat formala, rivalitajilc interne parand uneori sa fie mai puternice decat antagonismele care separ.i majoritatea prezidenjiala de adversarii sai. Aceasta divizare a stangii permite majoritajii sa invinga impotriva oricarei ateptari in alegerile legislative din 1978. Disputele intre comuniti i socialiti anuleaza efectul ascensiunii stangii in opinia publica. In primul tur, intr-adevar, ansamblul partidelor stangii aduna 49,8% din voturi faja de 46,8% pentru candidajii majoritajii prezidenjiale. Insa cicatricile lasate prin violenja atacuriloi intre comuniti i socialiti se soldeaza in al doilea tur cu o destul de neta infrangere in numar de mandate a stangii (200 pentru aceasta faja de 290 pentru majoritate). eful statului este de aici inainte asigurat de o majoritate pentru sfaritul septenatului sau, chiar daca aceasta majoritate paralizeaza RPR datorand dinamismului lui Jacques Chirac conservarea primei pozijii (cu 154 dc alei). Rezultatul alegerilor ii permit lui Valery Giscard dEstaing sa-1 confirme pe Raymond Barre in fruntea guvernului i acestuia sa dezvolte fara obstacole grajie consolidarii majoritajii politica liberala de lupta impotriva crizei pe care a ales-o.

REZULTATUL ALEGERILOR DIN MARTIE 1978


% 20,6% 24,9% 2,2% 21,4% 22,5% 2,3% num arul de locuri obtinute 86 114 0 124 154 12

Partdidul comunist Partidul socialist i radical de stanga Ecologiti UDF RPR Formatiuni diverse

E e c u l P oliticii
lui

Ra y m o n d Barre

(1976-1981)

O TENTATIVA LIBERALA DE LUPTA IMPOTRIVA CRIZEI


Raymond Barre ii datoreaza numirea in fruntea guvernului in 1976 i menjinerea sa in post pana in 1981 (sfaritul septenatului) competenjelor sale economice.
118

I ste intr-adevar clar de acum inainte ca principala preocupare a Jarii este lupta impotriva crizei economice care ii dezvolta consecinjele dezastruoase asupra economiei i societajii franceze. Pentru a provoca o relansare economica maintea alegerilor din 1978 Raymond Barre este numit in 1976 la palatul Matignon. Pentru a scoate Franja din crisa inaintea scadenjei prezidenjiale din l!)81 el este menjinut i dupa alegerile legislative. El insui de altfel se prezinta ca un tehnician al economiei inhamat la sarcina redresarii i care disprejuiete "politica politicianista . Fiind salutat pe rand ca cel mai bun economist al I ranjei sau marealul Joffre al economiei, eful de stat subliniaza sarcina prioritara pe care i-o incredinjeaza i care reprezinta atat miza septenatului sau cat i a eventualei realegeri din 1991. Intre 1976 i 1981, R. Barre va da efectiv prioritate luptei impotriva crizei cconomice, dand dovada de o incredere de neclintit in validitatea analizelor sale. Adept al teoriilor economice liberale, el este convins ca relansarea economica i icculul omajului nu pot rezulta decat din restabilirea marilor echilibre cconomice i nu din intervenjia statului. Inca din toamna lui 1976 el lanseaza planul Barre care vizeaza sa redea economiei franceze competitivitatea sa internajionala luptand impotriva inflajiei: prejurile i tarifele publice sunt blocate limp de trei luni in timp ce este pus la punct o lege de supraveghere a creditului facand acordarea acestuia mai dificila. Ca urmare a acestei insanatoiri fmanciare primul ministru ateapta o relansare a exporturilor antrenand o reluare a producjiei i in consecinja reculul omajului. Atenuata in preajma alegerilor din 1978, aceasta politica este reluata cu mai mare vigoare dupa succesul majoritajii. Raymond Barre i ministrul sau de finanje Rene Monory practica o politica neo-liberala cum Franja nu mai cunoscuse dupa cel de-al doilea razboi mondial: intreprinderile care nu pot subzista decat grajie ajutorului public (canarii schiopi cum ii numete Raymond Barre) sunt abandonaji propriei soarte; celelalte sunt eliberate de diversele forme de control care le limitau libertatea
1 1 9 / E ecul
t e n t a t iv e i l ib e r a l e

In

franta

(1 9 7 4 - 1 9 8 1 )

(control al prejurilor, supravegherea creditului...); trezoreria lor este eliberata de o parte a sarcinilor sociale, mutate in contul salariajilor sau al bugetului de stal; in fine, economiile sunt incurajate sa se dirijeze spre investijia industrials. insa aceasta tentativa de solujie liberala a crizei se soldeaza printr-o rapida cretere a omajului care tinde spre cifra de doua milioane in preajma alegerilor prezidenjiale din 1981. In ciuda indemnizajiilor de omaj, acesta va avea un cuvant foarte greu de spus in comportamentul alegatorilor.

1981: ALTERNANJA
Primul tur al alegerilor prezidenjiale din 1981 opune mai pujin majoritatea opozijiei (toata lumea se ateapta pentru al doilea tur la un duel intre Valery Giscard dEstaing i Francois Mitterrand, cei doi rivali din 1974) cat este de fapt un concurs opunand in sanul celor doua coalijii aliatul cel mai slab forjei dominante, obiectivul ultim fiind acela de a masura audienja marilor forje politice. Jacques Chirac in majoritate, Georges Marchais, secretar general al partidului comunist in opozijie contesta proeminenja liderilor taberei lor i nu-l menajeaza deloc pe Valery Giscard dEstaing in prima tabara sau pe Francois Mitterrand in cea de-a doua. Primul tur il plaseaza in frunte pe preedintele in funcjiune (28,2%) i Francois Mitterrand (25,9%) care-i devanseaza pe Jacques Chirac (17,95%) i Georges Marchais (15,42%) fara a mai numara alji ase mici candidaji. Daca acest rezultat ateptat nu surprinde pe nimeni in schimb doua lucruri frapeaza observatorii: sensibilul recul al partidului comunist care pierde 5% din voturi faja de 1978 i scaderea de popularitate in randurile electoratului a lui Valery Giscard dEstaing al carui rezultat din 1981 cand este preedintele in funcjie este inferior aceluia din primul tur din 1974. In al doilea tur al alegerilor, pe 10 mai, va fi determinants coerenja alianjelor. in timp ce Frangois Mitterrand primete sprijinul tuturor candidajilor stangii i extremei-stangi, inclusiv a lui Georges Marchais preedintele in funcjiune nu inregistreaza decat ralieri parjiale, ezitante, rezervate in majoritate. Jacques Chirac care anunja ca el personal va vota pentru preedinte, Iasa libertatea de vot a alegatorilor sai inainte de a se razgandi i de a lansa un apel in favoarea rivalului sau aliat. Aceasta diferenja de mobilizare este cea care determina infrangerea lui Valery Giscard dEstaing. In seara celui de-al doilea tur el este batut net, neadunand decat 48,2% din sufragii faja de 51,8% ale candidatului socialist. Analiza scrutinului arata ca in mai mare masura absenteismul majoritajii decat ascensiunea stangii explica succesul lui Francois Mitterrand. Oricare ar fi explicajia pentru prima oara in istoria celei de-a Il-a Republici, un

I'rcjjedinte de stanga accede la Elysee. Este realizarea unei alternate pentru i me ponderea omajului i acea a crizei economice par sa fi fost determinante. Victoria stangii va fi completata de alegerile legislative in iunie 1981. Dupa ce 1.1 numit ca prim-ministru pe Pierre Mauroy, lider de prim plan al partidului Socialist, noul ef al statului dizolva Adunarea nafionala aleasa in 1978 i care Hsca sa faca orice guvernare imposibila din moment ce stanga este aici minoritara. Alegerile de pe 14 i 2 ftmie vor duce la o veritabila mare victorie 1 fecialista, la confirmarea reculului comunist i la infrangerea fostei majoritaji. In il doilea tur, partidul socialist define majoritatea absoluta a mandatelor (284 din IH i 333 de deputa|i, alaturi de aliajii sai. Ca urmare a scrutinului, patru 8), minitrii comuniti vor intra in guvernul Mauroy.

REZULTATUL ALEGERILOR DIN 1981


%

numrul de locuri obtinute


44 284 5 83 61 11

Partdidul comunist Partidul socialist i radical de stanga Micari de stanga RPR UDF Formatiuni de dreapta

16,18 % 37,6 % 0,61 % 20,91 % 19,10 % 2,78 %

121 / E e c u l

t e n t a t iv e i l ib e r a l e

In

franta

(1 9 7 4 - 1 9 8 1 )

P eripetiile SOCIALISMULUI IN F ranta (1981-...)


Capitolul 7
Indepartata de la putere de peste un sfert de secoj, stanga anunta In 1981 un vast program de reforme ale structurilor. Insa nemultumirea in fata transformarilor i mai ales eecul economic conduc In 19831984 la o raliere la principiile liberalismului economic. Guvernul Fabius incearca sa obtina un consens al francezilor i sa modernizeze tara. Aceasta schimbare de obiectiv este i mai accentuata de victoria dreptei la alegerile legislative din 1986, care va da natere unui guvern de "coabitare. Reales in 1988, Frangois Mitterrand placeaza acest septenat sub semnul deschiderii i al Frantei unite; Michel Rocard este insarcinat in fruntea unei majorita|i socialiste sa stabileasca consensul pentru a moderniza structurile tarii. Revenirea crizei economiei in 1990, uzura puterii, scandalurile conduc la o pierdere de audienta politica pe care succesorii sai nu vor reui sa o stopeze. Alegerile din 1993 sunt marcate de revenirea in forta a dreptei inaugurand o a doua coabitare.

122

E e c u l S o c ia l is t

in f a t a

C rizei (1981-1984)

SCHIMBAREA
Indepartata de la putere de un sfert de secol stanga intreprinde, inca de la nnenirea ei la putere, importante reforme pe care le plaseaza sub semnul irliitnbarii. Ea pune pe primul plan al acjiunii sale lupta impotriva crizei pci momice care decide sa o intreprinda cu noi metode. Contrazicand politica lui Knymond Barre, guvernul Mauroy acorda prioritate luptei impotriva omajului i M'lansarii activitajii economice. Obstacolele in calea creditelor sunt ridicate, i.illile dobanzilor scazute. SM1C i salariile joase sunt recalculate, reluarea i onsumului fiind considered motorul relansarii producjiei. in fine, pentru a lupta impotriva omajului sunt consimjite avantaje intreprinderilor care creaza noi locuri de munca i incheie contracte de munca, iar durata legala saptamanala de munca este scazuta de la 40 la 39 de ore de munca, preludiu al unei saptamani ile 35 de ore. i Probabil mai importante pe termen lung sunt reformele de structure care trebuie sa modifice faja Jarii i care se desfaoara in jurul catorva mari axe: -Descentralizarea este pusa in opera de Gaston Defferre, ministrul de interne. I.i are ca obiect a apropia de populajie centrele de decizie. in comune, departamente, regiuni autoritajile alese (primari, preedinji ai consiliilor generale )l regionale) sunt de aici inainte insarcinaji sa execute deciziile adunarilor pe care le prezideaza, puterile prefecjilor (care preiau numele de comisari ai K*publicii) limitandu-se la conducerea serviciilor statului in departamentul lor. - Najionalizarea este destinata sa completeze masurile luate la Eliberare, plasand sub controlul statului cea mai mare parte a activitajii de credit i a lectoarelor cheie ale producjiei ceea ce-i ofera mijloacele de a orienta de o maniera decisiva economia najionala. Intra astfel in sectorul controlat de stat ' inci grupe industriale care prin puterea i competitivitatea lor, reprezinta M*ctoare de varf ale producjiei (Compania generala de electricitate, Compania Saint-Gobain, Pechiney-Ugine-Kuhlmann, Phone-Poulenc, Thomson-Brandt), handle de afaceri ale caror depozite depaesc un miliard de franci (i in total 36 de band reprezentand 95% din depunerile najionale) i doua companii linanciare (Compania fmandara a Parisului i Olandei, Compania financiara
1 2 3 / P e r ip e t iil e
s o c ia l is m u l u i I n

F r a n t a (1 9 8 1 -

Suez). Aflat In fruntea acestui impresionant sector economic i financiar, statul anunja intenjia sa de a restructura economia franceza, de o maniera care sa o faca apta sa faca faja competijiei najionale in special practicand investijiile necesare. - Planificarea, oarecum neglijata in precedentele guvernari, redevinc proiectul de dezvoltare al Franjei. Un plan interimar de doi ani (1982-1983) esle prevazut pentru a transforma tendinjele ramase motenire de pe urrn.i precedentului septenat in timp ce un plan definitiv (al IX-lea plan acoperind perioada 1984-1988) trebuie sa transpuna in fapte proiectele socialiste. Din aceeasi voinja de a pregati viitorul se reclama i opera de restructurare a organizarii i obiectivelor cercetarii tiinjifice pusa in practica de J.-l1 Chevenement, care injelege sa o puna pe aceasta in serviciul modemizarii Jarii. -in fine, o intreaga serie de masura sunt destinate sa schimbe faja societajii franceze. 0 noua politica a sanatajii este dezvoltata, aceasta insista pe modernizarea echipamentelor colective publice, transformarea studiiloi medicale, pune capat coexistenjei unui sector public i a unuia privat in spitale in materie de justijie, accentul este pus pe umanizarea practicilor penale o data cu abolirea pedepsei cu moartea, suprimarea zonelor de inalta securitate din inchisori, imblanzirea regimului penal, abolirea legii securitate i libertato" considerate represiva de catre noua majoritate. Ministrul muncii Jean Aurox objine votarea de catre parlament a unei serii de legi care ofera muncitorilor sindicatelor drepturi mai extinse in cadrele intreprinderii. Dupa lungi studii, ministrul educajiei najionale Alain Savary va objine votarea in Parlament in 1 8 1 91 a unei legi care va modifica profund misiunea i structurile invajamantulni superior, de acum inainte chemat sa prepare mai direct cadrele necesare dezvoltarii economice i sociale a Jarii, in vreme ce o serie de misiuni i de comisii au in vedere substanjiale transformari in colegii, licee i in domeninl invajamantului disciplinelor diverse. Pe total, febra transformarii care cuprinde noua majoritate Iasa pujine sectoare in afara campului sau de activitate (poate cu excepjia domeniului afacerilor externe i militare unde liniile de forja ale politicii urmate pana atunci raman neschimbate). Societatea franceza devin un gigantic antier in care toate structurile par repuse in discujie.

DIFICULTATILE
Totui, in masura in care experienja socialista se deruleaza, apar i dificultaji care vor face din ce in ce mai grea punerea in practica a schimbarii dorite de noil

124

conducatori ai Jarii. Unele dintre aceste dificultaji {in de opinia publica. jteformele au fost initial primite bine de opinia avida de schimbare. Este epoca Marii de grajie in care toate masurile noii puteri se bucura de un ecou favorabil, npozijia de dreapta parand izolata in lupta sa impotriva transformarilor. insa pfogresiv schimbarea antreneaza nemuljumiri in diverse zone ale opiniei I m dice. Unii care au votat pentru noua majoritate sunt iritaji de o activitate l reformatoare considerata prea lenta i incomplete, aljii sunt nelinitiji sau I'Kitesteaza impotriva reformelor care, bulversand situajiile anterior objinute par sa le lezeze interesele sau sa le repuna in discutie avantajele deja objinute. Nemuljumirile diverselor categorii sociale se inmuljesc: proteste ale romercianjilor sau ale industriailor impotriva presiunii fiscale, manifestari ale Cadrelor care nemuljumite de impozite i de limitarea puterilor lor, ca urmare a Icgilor Auroux, nemuljumirea medicilor impotriva transformarilor sistemului medical, a profesorilor universitari impotriva proiectelor Savary, mari adunari ale iparatorilor colilor particulare impotriva textelor pregatite de ministru pentru a Incerca sa unifice sistemul educativ, opozijia unui anumit numar de studenji la ri'forma Universitajii, etc. Pe fondul unei crize economice i de cretere a presiunii fiscale, aceasta coagulare a nemuljumirilor va genera inca din 1982 mtarirea opozijiei. Initial traumatizata de amploarea infrangerii din 1981, profund divizata intre partizanii lui Jacques Chirac i ai lui Valery Giscard dEstaing care se acuza rcciproc de a purta responsabilitatea eecului, opozijia ii revine o data cu primele manifestari de nemuljumire din partea opiniei publice. Ea duce in Parlament violente batalii impotriva proiectelor de reforma practicand obstrucjia prin inmuljirea amendamentelor, straduindu-se sa intarzie punerea in practica, liimijand cele mai multe dintre noile texte Consiliului constitutional, insa, mai ales ea este stimulata de sondajele de opinie care dupa 1982 releva scaderea ,ipoi chiar prabuirea cotei de popularitate a noilor guvernanji. Sentimentul unei Inoiri a opozijiei apare confirmat de succesul pe care aceasta il objine la iliversele alegeri parjiale, la alegerile cantonale din 1982, alegerile municipale din 1983, alegerile europene din 1984. Ea dezvolta atunci o teza care prezinta drept rfemera prezenja stangii la conducerea Jarii pe care ea o atribuie unei rataciri lemporare a opiniei publice. Afirmand in toate ocaziile ca stanga nu mai este majoritara in opinia publica, ea pregatete cu grija viitoarele scadenje (legislative^ din 1986, prezidenjialele din 1988).

1 2 5 / P e r ip e t iil e

s o c ia l is m u l u i In

F r a n j a (1 9 8 1 -

EECUL ECONOMIC CONSECINJELE SALE 1


Totui, in mai mare masura decat nemuljumirea opiniei publice s.m revigorarea opozijiei, dificultajile provin de pe urma continuarii crizei economii pe care noua putere nu a reuit sa o stopeze. In 1981, noii conducatoii mi ateapta la o relansare economica mondiala, iar politica lor de relansare pi in consum are drept scop devansarea unei ieiri din criza care este estimata ca H I im apropiata. Or, nu se produce deloc aa ceva. Franja duce de una singura < i politica de relansare care costa cu atat mai mult cu cat ea este xnsojita do reforme sociale costisitoare in timp ce celelalte mari Jari industrializate raman fidele politicii de restricjii in calea creditului i consumului cu scopul de ,i restabili marile echilibre. Aceasta politica impotriva curentului daca permilr stoparea ascensiunii omajului (stabilizat in jurul la doua milioane), va duce la deteriorarea situajiei internajionale a Franjei. Cresterea impozitelor intreprinderilor franceze le face mai pujin competitive, balanja comerciala isi sporete deficitul care atinge proporjii alarmante la sfaritul lui 1982. Deficil bugetar i deficit extern ii conjuga efectele pentru a provoca deprtcierea francului i mai mult agravata de creterea permanenta a dolarului, moneda < lc referinja a comerjului internajional. in trei randuri, in toamna lui 1981, iunie 1 2, 98 martie 1983, guvernul trebuie sa devalorizeze francul. Aceasta deteriorare a situajiei economice conduce in diverse etape incepand din iunie 1982 la o schimbare a politicii guvernamentale. Fara a renunja la lupla impotriva omajului, aceasta acorda progresiv prioritate obiectivului economii de restabilire a marilor echilibre in faja obiectivului social de cretere a nivelului de trai. Lupta impotriva inflajiei devine preocuparea esenjiala a puterii. Prejurile i salariile sunt blocate pana in toamna lui 1982 i supuse unui strict control dupa ieirea din blocaj; scaderea puterii de cumparare a celor mai avuji este luata in considerajie in timp ce guvernul promite imbunatajiri decat celor care primesc salariul minim SM1C. Accentul este pus pe incetinirea creterii prejurilor, redresarea balanjei comerciale, limitarea deficitului bugetar, uurarea sarciniloi fiscale ale intreprinderilor de la care se ateapta sa investeasca pentru a provoca relansarea. Aceste masuri nu sunt suficiente pentru a redresa o situajie care se inrautajete de la luna la luna. in martie 1983 se produce cotitura decisiva. Revelajia unui enorm deficit comercial, a unei datorii record, a unei degradari a monedei antrenand speculajii impotriva francului, face inevitabile deciziile capitale. Numai doua solujii sunt posibile. Prima consta in a menjine marile caracteristici ale politicii urmate dupa 1981: relansare moderata a consumului, prioritate acordata luptei impotriva omajului,

Ecplarea deficitului balantci comerciale i a deteriorarii monedei. Insa aceasta I'nliiica ar implica ruptura cu Piaja Comuna, instaurarea unui sistem vamal |iinl('('.lionist i ieirea Franjei din sistemul monetar european. Preconizata de ministrul industriei i al cercetarii, Jean-Pierre Chevenement, aceasta politica If respinsa de primul ministru Pierre Mauroy i ministrul de economie i liiMii(e, Jacques Delors. Cu sprijinul preedintelui republicii, ei decid sa accepte constrangerile inliTiiaJionale ale economiei de piaja i ale disciplinei europene. De atunci se Inipune necesitatea restabilirii marilor echilibre rupte in domeniile comerjului IXlcrior i al bugetului i pentru a realiza aceasta nu exista decat o cale, aceea a mislerita|ii care necesita sacrificii din partea populajiei. Alegerea operata in martie 1983 marcheaza recunoaterea esecului economic al politicii angajate dupa 1981, prin care socialitii incercau sa ilrmonstreze ca era posibil sa se rupa prin acjiunea statului cu logica i dpitalismului i economia de piaja. Intreaga cultura economica a socialismului liniicez de dupa secolul XIX se vede astfel repusain discutie, chiar daca guvernul M -liiza sa o recunoasca.

ESECUL ECONOMIC CRIZA SOCIALA POLITICA (1983-1984) 1 1


Consecinjele noii logici economice nu intarzie sa-i faca simjite efectele. Rostabiiirea echilibrelor economice facuta necesara de objinerea din martie 1 983, conduce la noi pai pe calea austeritajii. 0 restricjie a consumului francezilor este avuta in vedere in timp ce lirpsiunea fiscala se sporete. Aceasta politica de austeritate are drept rezultat folansarea omajului pana atunci stopat i care-i reia creterea dupa 1983. Pe de alta parte, imposibilitatea de a continua sa finan{eze din fonduri publice industriile deficitare i voinja de a consacra investijiile modernizarii .iparatului industrial conduce in 1983 $i 1984 guveniul la a restmctura economia lianceza. In timp ce accentul este pus oeliberat pe informatica, considerata drept i lieia viitorului, sectoml chimic nationalizat este restructurat in 1983. Lainceputul Ini 1984, guvernul decide sa diminueze activitatea minelor i a siderurgiei care .icumuleaza deficite, ceea ce antreneaza inchiderea unor unitap i suprimarea de locuri de munca. De aici inainte cvantul de ordine al intreprinderilor naponalizate sau nu este acela al diminuarii efectivelor pentru a-i restabili situajia financiara. Consecinjele sociale ale politicii economice antreneaza o vie nemuljumire in i.mdurile clientelei tradijionale a stangii (salariaji atini de omaj, sindicate) dar
1 2 7 / P e r ip e j iil e
s o c ia l is m u l u i I n

F r a n j a (1 9 8 1 - . . . )

de asemenea nelinitea unei regiuni intregi care se tern sa suporte cheltuielile modernizarii (Nord-Pas-de-Calais, Lorraine). Dintr-o maniera din ce in ce nut neta dupa 1983, partidul comunit, dei prezent la guvernare se distanjeaza de u politica despre care considera ca se indeparteaza de angajamente electorale ale stangii. Acestei nemuljumiri i se adauga nelinitea aparatorilor colilor private Ministrul educajiei najionale, Alain Savary pregatete un text destinat in intenti.i sa sa puna capat disputelor pe teme colare care opun in Franja pe laid partizanilor colilor particulare. Destul de bine acceptat de acetia din urma, textul este modificat de primul ministru cu scopul de a fi pe placul laicilor celoi mai intransigent Urmeaza vaste manifestajii de protest care reunesc sute de mil de parinji ai elevilor colilor private. La sfaritul lui iunie 1984 opinia public,i franceza parea in plin divorj cu puterea: pe 17 iunie, majoritatea aduna numal 33% din sufragiile la alegerile europene (partidul comunist cazand la 11%); pe 2 4 iunie peste un milion de persoane manifesteaza la Paris impotriva politicii guvernului cu privire la colile private. Contient de eec i de ameninjarea care apasa asupra majoritajii pentru alegerile legislative din 1986, preedintele republicii decide sa ia o inijiativ.i pentru a recuceri opinia publica. Acceptand demisia lui Pierre Mauroy cl numete prim-ministru pe unui dintre apropiajii sai, Laurent Fabius, care-.'ji fixeaza drept obiectiv sa modernizeze Franja i adune in jurul sau pe francezi", In dezacord cu perspectivele noului guvern, comunitii parasesc cabinetul. Este o noua faza a septenatului lui Francois Mitterrand care se deschide in vara lui 1984.

COTITURA SPRE LIBERALISM A SOCIALITILOR (1984-1988)

GUVERNUL FABIUS (1984-1986)


Chiar daca o schimbare a politicii majoritajii socialiste este perceptibila inc;i din 1982, guvernul Fabius marcheaza cotitura decisiva catre o practica mai liberala a puterii. Noul prim-ministru se preocupa in primul rand cu aplanarea conflictelor generate de proiectele cu privire la colile private. Noul ministru al educajiei najionale, Jean-Pierre Chevenement abandoneaza textele legislative puse la punct de predecesoml sau Alain Savary i decide, spre marea

128

pmuljumire a sindicatelor din invajamant revenirea la situajia de statu quo nnlerioara. Acest litigiu rezolvat, acjiunea lui Laurent Fabius se indreapta catre doua obiedive fundamentale pe care i le-a asumat. Reconcilierea francezilor dincolo ilr abandonarea proiectelor cu privire la colile private, trece prin renunjarea la marile obiective ideologice de la inceputul septenatului In favoarea unei gestiuni liiai pragmatice a afacerilor care sa nu fie de natura a contraria o parte a opiniei publice. Primul ministru care se vrea reformator i liberal este privit cu simpatie dc 0 mare parte a opiniei publice, chiar daca comunitii i o parte a socialitilor i rilica aceasta opjiune a sa de cautare a consensului pe care o considera ca fund Un abandon al programului stangii. Insa ideea-forja a primului ministru, susjinut de preedintele republicii este modemizarea Jarii, iar aceasta trece printr-o intoarcere la liberalism care Indigneaza o parte a majoritajii i ii determina pe comuniti sa treaca progresiv din randurile acesteia ia neutralitate i apoi chiar in opozijie. Pentru a moderniza I ranja, guvernul practica intr-adevar o politica de larga restructurare industrials H sectorul najionalizat, procedand la reducerea efectivelor care provoaca vii i fencjii sociale. Dealtfel, regula pe care primul ministru decide s-o impuna Intreprinderilor najionalizate este aceea a limitarii intervenjiei statului in scopul a Iasa sa acjioneze liber mecanismele piejei. EI nu rateaza nici o ocazie de a le fjice elogiul productivitajii i rentabilitajii profitului. Pe Ianga aceasta intoarcere Incontestabila catre liberalism tranand cu politica urmata la inceputul leptenatului, guvernul continua sa practice o politica de stricta austeritate cu I'rivire la salarii care are drept rezultat antrenarea unei deflajii relativ rapide care ipropie progresiv evolujia prejurilor in Franja de aceea a altor mari Jari mdustrializate. La inceputul lui 1986, rezultatele objinute sunt incontestabile. Inflajia este slopata, marile echilibre sunt pe cale de a restabili conflictele de la inceputul M'ptenatului sunt rezolvate sau aproape rezolvate. Consecinjele politice ale acestei situajii sunt importante. Multa vreme aflata la o cota scazuta popularitatea preedintelui republicii i a primului sau ministru urea din nou in sondaje. In ajunul alegerilor din martie 1986, partidul socialist, eonsiderat invins in sondaje de multa vreme, pornete o spectaculoasa ascensiune care face ca rezultatele viitoarelor alegeri sa fie incerte, cu atat mai mult cu cat majoritatea aflata la putere a restabilit votul proporjional care nu mai lusese utilizat dupa 1956 i care risca, favorizand extrema dreapta reprezentata de Frontul najional al lui Jean-Marie le Pen sa interzica partidelor de dreapta sa mmuleze majoritatea la care spera.

1 2 9 / P e r ip e t iile SOCIALISMULUI IN F r a n j a (1 9 8 1 - ...)

ALEGERILE DIN 1986 COABITAREA 1


AJegerile din 16 martie aduc victoria dreptei, pe care ascensiunea Frontului national a jenat-o fara totui a o priva de majoritatea absoluta cucerita insa doar cu cateva voturi.

REZULTATUL ALEGERILOR DIIN 1986


% din voturile exprimate (primul tur) 9,78 % 32.65 % { 41 % 3,90 % 9.65 % Numarul de deputati 35 215 129 145 14 35

Partidul comunist Partidul socialist i micarea radicalilor de dreapta UDF RPR Micari de dreapta Frontul national

Aceste alegeri marcheaza instalarea partidului socialist in rangul de prima forja politica a Franjei, chiar daca acest partid a pierdut majoritatea, prabuirea partidului comunist readus la audienja sa din 1 932 i ascensiunea Frontului national care, pe tema luptei impotriva imigrajiei i insecuritatii a putut sa atinga o cota egala cu aceea a partidului comunist. Alegerile din 1 986 deschid o perioada inedita in istoria constitutionals a Franjei de dupa 1958, coabitarea intre un preedinte de stanga i o majoritate de dreapta. inclinandu-se in faja verdictului sufragiului universal, Frangois Mitterrand denumete prim-ministru pe Jacques Chirac, ef al noii majoritaji care constituie un guvern RPR-UDF. In ciuda concurenjei primului ministru care se straduiete sa apara in toate domeniile drept veritabilul lider al executivului i sa nu lase preedintelui decat funcjii simbolice, Francois Mitterrand ii pastreaza primatul in materie ne aparare najionaia i de politica externa. D elato r al deciziei in materie nucleara el cere i objine coi itrolul asupra strategiei franceze, a deciziilor de fabricare i alegerea materialului. in egala masura, in ciuda voinjei primului ministru de a-i contesta acest rol, el apare drept reprezentantul principal al Franjei la conferinjele internajionale, singurul calificat sa angajeze Jara chiar daca deciziile pe care le ia fac obiectul unor discujii prealabile. De fapt, largul consens care exista in aceste probleme intre stanga i dreapta faciliteaza coabitarea in acest domeniu.

UN LIBERALISM SISTEMATIC (1986-1988)


Nu acelai lucru se petrece In politica interna. Preedintele 5 i pierde aici practic intreaga autoritate, actjiinea sa limitandu-se la a face cunoscute rezervele sau ostilitatea sa faja de anumite texte pe care votul Parlamentului il constrange sa le promulgheze sau sa refuze sa semneze ordonanje punand in vigoare decizii care nu au aprobarea sa obligand astfel pe primul ministru sa le treaca prin calea parlamentara, mai lunga. Stapan al jocului in acest domeniu, primul ministru care vizeaza palatul Elysee in 1988 injelege sa-i convinga pe francezi sa-1 aleaga pe baza bilanjului sau guvernamental. Pentru a face aceasta, contrazicand in permanenja politica socialitilor din 1981, el joaca cartea liberalismului cu sprijinul tinerilor ultraliberali din UDF condui de Frangois Leotard i Alain Madelin. Pe plan economic, acjiunc a este condusa de Edouard Balladur, ministru de stat, ministru al economiei i Lianjelor. Deciziile cele mai spectaculoase i cele mai incarcate de semnificajie sunt suprimarea impozitului pe marile averi (IGF) care satisface mediile de afaceri insa da natere acuzajiei stangii conform careia guvernul i-ar favoriza pe bogaji i privatizarea a numeroase intreprinderi najionalizate in 1981 (Saint-Gobain, Banque de Paris et des Pays-Bas...), sau chiar de Eliberare (la Societe generate). Daca suprimarea impozitului pe marile averi ('Ste rau primita de opinia publica, privatizarea se dovedete a fi o operajiune Icricita pentru ca ea muljumete nu numai mediile de afaceri ci i o parte a populajiei invitata sa cumpere acjiunile societajilor privatizate. Pe plan social, guvernul faciliteaza proceduriie de concediere, suprimand autorizajia .idministrativa necesara pana atunci. in fine, in domeniul informaticii, inalta Autoritate a audiovizualului este inlocuita printr-o Comisie najionala a comunicajiilor i libertajilor (CNCL) care va proceda curand la schimbarea preedin(ilor, directori generali ai canalelor de radio i de televiziune. insa ardoarea legislative a primului ministru denunjata de opozijia socialists ca fiind marcata de o voinja de revana sistematica i de o voinja nu mai pujin sistematica de a-i favoriza pe cei bogaji se va vedea rapid franata de rezistenja opiniei publice. in decembrie 1986 violente manifestajii ale studenjilor constrang guvernul sa renunje la a prezenta Parlamentului un protect de lege asupra invajamantului superior banuit de a introduce selecjia. De asemenea guvernul va da inapoi in faja emojiei provocate in sanul unei parji a opiniei publice in intenjia sa de a face sa se voteze un nou cod al najionalitajii facand mai restrictive posibilitajile de objinere a cetajeniei franceze. De fapt, se va observa destul de icpede ca primul ministru este prins intre doua focuri. El trebuie sa se confrunte pe de o parte cu ostilitatea faja de politica sa a socialitilor care il critica deschis,
131 / P e r ip e t iile s o c ia lis m u lu i In F r a n t a (1 9 8 1 - ...)

sprijiniji de eful de stat care ia in mod ostentativ distanja faja de principalele decizii. in fine, Raymond Barre, fostul prim-ministru i viitorul rival al lui Jacques Chirac pentru postul de candidat al dreptei la alegerile prezidenjiale ii adaug/i acestei opozijii critici de-abia voalate. insa, pe de alta parte, el este expas acuzajiilor de slabiciune lansate impotriva lui de Jean-Marie Le Pen al carm electorat ii este indispensabil daca vrea sa cucereasca victoria la alegerile prezidenjiale. in fine, exercijiul puterii este pentru el sursa unor decepjii Popularitatea sa slabete in sondaje in timp ce aceea a preedintelui republk ii care indepartat de gestiunea cotidiana a putut sa se Jina la distanja i sc straduiete acum sa incarneze unitatea najionala, nu inceteaza sa creasca.

C el

de- l a

o il e a

S eptenat

a l lui

F. M it t e r r a n d ( D u p a 1988)

REALEGEREA LUI FRANCOIS MITTERRAND


Toate sondajele plasandu-l pe Frangois Mitterrand la distanja in frunte, veritabila miza a primului tur al alegerilor prezidenjiale de pe 24 aprilie 1988 rezida in faptul de a ti care va fi adversarul sau din al doilea tur dintre cei doi principali candidaji ai dreptei, Jacques Chirac sau Raymond Barre. in al doilea rand se ateapta de la acest scrutin sa ofere noi informajii asupra gradului do audienja atins de partidul comunist i de Frontul najional. Cum s-a prevazut, Frangois Mitterrand este net in frunte in primul tur cu 34,10% din sufragii. Adunate, voturile objinute de cei doi principali candidaji ai dreptei de-abia reuesc sa-1 depaeasca, adunarea voturilor lor neatingand 37% Jacques Chirac (19,90%) a devansat desigur pe Raymond Barre (16,55%), insa el nu atinge nici macar pragul de 20%. Fara indoiala acesta din urma se va desisla in favoarea primului ministru insa insistand puternic pentru ca nici o concesie, cat de minima ar fi aceasta sa nu fie facuta Frontului najional. Or, sarcina este in aceste condijii imposibila pentru Jacques Chirac care nu poate spera sa fie ales decat objinand i cele 14,41% reunite de Jean-Marie Le Pen a carui ascensiunea spectaculoasa este principala surpriza a scrutinului. Cat despre cele 6,78% reuilc de candidatul comunist Andre Lajoinie, acestea arata continuarea declinulm partidului comunist.

132

in aceste condijii realegerea facilS a lui Frangois Mitterrand este ateptatS. Invingand cu 54% din voturi faja de 46 ale primului ministru, preedintele ippublicii cunoate o noua realegere triumfalS insa cu o majoritate care <lrpaete cu mult audienja partidului socialist in JarS. De altfel pe tema Franjei unite" va face preedintele campanie i imediat dupa alegeri el va preconiza "deschiderea catre centriti. Cu acest obiectiv el il va numi prim-ministru dupa ili'geri pe socialistul Michel Rocard care incarneazS calea reformists i posedS o loala popularitate in opinia publica, nu neapSrat legatS de partidul socialist. Al doilea septenat care incepe in 1988 se prezinta sub auspicii destul de diferite de primul. Nu mai este de aici inainte problema unei rupturi cu capitalismul ci, in mai mare masura a unei gestiuni a economiei de piaja impregnate de preocupari sociale care nu se distinge deloc de reformismul <entritilor de traditie radicals sau democrat-cretinS. In plus, conjunctura I'conomica pare favorabilS acestui proiect de gestiune reformists i consensualistS al societSjii care se profileazain spatele temei Franjei unite. intr-adevSr, anii 1984-1985 vSd operandu-se o redresare a conjuncturii cconomice. Franja iese din dificuItSjile pe care le-au introdus ocurile petroliere. AceastS perioadS, economic, favorabilS care dureazS panSin toamna lui 1990, va constitui contextul in care se situeazS cea mai mare parte a acjiunii guvernului Kocard, care caracterizeaza stilul i intenjiile debutului celui de-al doilea septenat .il lui Frangois Mitterrand.

POLITICA DE CONSENS A GUVERNULUI ROCARD (1988-1991)


Centritii ezitand sS se alSture guvernului Rocard, preedintele republicii, decis sa obJinS o majoritate stabilS, pronunjS dizolvarea AdunSrii najionale i tinerea de noi alegeri care vor avea loc pe 5 i 1 iunie 1988. 2 Aceste alegeri suscitS in mica mSsurS interesul francezilor (procentul de absenteism va atinge 34%) i vor duce la un rezultat surprinzStor inedit in cea dea cincea republics. Majoritar ca numSr de voturi, dreapta pierde majoritatea absoIutS de mandate pe care o dejinea dupS 1986, insS partidul socialist nu-i asigurS prin aceasta majoritatea ca urmare a unei ascensiuni neateptate a partidului comunist.

1 3 3 / P e r ip e j iil e

s o c ia l is m u l u i in

F r a n j a (1 9 8 1 -

REZULTATUL ALEGERILOR DIN 1988


% voturi exprim ate (prim ul tur) 11,31 % 37,54 % 40,44% num arul de deputati 27 279 266 130 128 13 9,78 % 1 1

Partidul comunist Partidul socialist i micari de stanga Uniunea populara i de centru din care: -UD F - RPR - micari de dreapta Frontul national

Partidul socialist dispune deci de o majoritate relativa pe care procedur.i parlamentara a celei de-a V-a Republici ii permite sa o utilizeze pentru a guverna, El nu poate fi intr-adevar rasturnat decat printr-o mojiune de cenzura insa pentru aceasta ar trebui ca comunistii sa-i alature voturile lor acelora ale dreptei pentru a demite guvernul socialist, ipoteza pe care liderii acestuia o exclud imediat inc.'i din primele zile de dupa alegeri. Spre deosebire de guvernul Mauroy dupa alegerile din 1 , guvernul Rocard 981 nu parea animat de vaste proiecte ideologice. Circumstanjele politice noi (voin(,i de deschidere i de uniune afirmata de preedinte, prea stransa majoritalc parlamentara care necesita acordul sau neutralitatea comunistilor i pe ,i centrigtilor) il obliga sa caute solujii consensuale. EI va repurta dealtfel destul de curand un succes spectaculos in acest domeniu. In timp ce ultimile zile ale coabitarii fusesera marcate de incidentele sangeroase din Noua Caledonic facand sa apara temerea izbucnirii unui nou razboi colonial, Michel Rocard objine, la sfaritul lui iunie 1 988, din partea diverseler parji implicate in acord cu privire la restabilirea pacii care antreneaza punerea la punct al unui nou statut al teritoriului. Insa esenjialul Jine mai ales de voinja primului min'stru de a trata problemelo de fond care se ridica in calea societajii franceze cu sc > de a o adapta epocii pul sale. Ramanand contient ca reformele fundamental sunt de lunga durata i prea pujin spectaculoase el le acorda totui preferinja in faja unor rasturnari care ar genera polemici i dezbinare. Astfel se decide el sa nu raspunda la cald micarilor suscitate do nemuljumirile sociale. Acestea nu-l ocolesc deloc: guvernul sau va trebui sa so

nmfrunte cu manifestajii de strada - adeseori susjinute de opinia publica i lllicori de partidul socialist, chiar i de preedintele republicii insui - ale llm'nilor, personalului din justijie, infirmierelor... In curand va trebui sa faca faja u c foarte grave revolte a suburbiilor care pune in evidenja disfuncjionarile i ni i livajele unei societaji franceze cu doua viteze in care tinerii, adeseori imigraji d a doua generajie se vad lipsiji de locuri de munca i de perspective i respini in In cartiere defavorizate veritabile ghetouri ale saraciei. in faja acestor multiple dificultaji metoda Rocard este mai pujin de a gera |M lermen scurt sub imperativele urgenjei cat de a aborda problemele de fond. ' E t , de exemplu, cazul problemei saraciei. Afirmand voinja sa de a refuza se l.ixismul financiar, de a lupta impotriva deficitului bugetar i de a menjine marile i'i liilibre, Michel Rocard injelege sa reinsereze in circuitele economice pe liancezii care sunt pe cale de a fi marginalizaji. lata de ce inca din toamna lui I!(88 objine votarea instituirii unui venit minim de inserjie (RMI) de 2 000 de Iranci pe luna in favoarea celor mai defavorizaji, finanjat printr-un impozit de solidaritate pe avere - care inlocuiete impozitul pe marile averi suprimat de dreapta in 1986. De aceeai maniera, in timpul celor trei ani a guvemarii Rocard alte mari ymtiere sunt abordate, vizand sa trateze aceste probleme esenjiale ale nocietajii: modernizarea serviciului public, restructurarea grilei prea rigide a luncjionarilor publici, ameliorarea sistemului educativ, adaptarea invajamantului superior o data cu adoptarea planului Universitaji 2 000, instituirea contribujiei sociale generalizate care se calculeaza pe ansamblul veniturilor, cu scopul de a Imanja deficitul permanent al Securitajii sociale. in paralel, guvernul vizeaza o dezvoltare economica a Jarii in respectul marilor echilibre objinuta grajie unui larg consens. Este vorba deci, din multe puncte de vedere de o urmare a politicii anilor 1 1)84-1986, fara o transformare brutala care ar risca sa divizeze opinia publica. Aceasta practica consensuala a viejii politice are consecinje multiple: Ea agraveaza criza formajiunilor politice care nu mai reuesc in acest climat s,i-i afirme identitatea. Partidul socialist este iritat de o practica guvernamentala care lui ii pare prea timida pe plan social i care antreneaza o inmuljire a micarilor greviste, atat in domeniul public cat i in cel privat. Aceasta contestare interna ii gasete uri lider in persoana fostului primministru, Laurent Fabius care se pozeaza in rival al lui Michel Rocard i care cu sprijinul preedintelui republicii candideaza la postul de prim-secretar al partidului socialist. Rivalitajile suscitate de ambijiile lui Laurent Fabius vor nilminain 1990 cu dezastruosul congres de la Rennes, unde curentele din cadrul partidului socialist sunt dezbinate intr-o lupta fara crujare.

134

1 3 5 / P e r ip e t n l e

s o c ia l is m u l u i I n

F r a n j a (1 9 8 1 - ...)

La randul sau, dreapta este paralizata intre teama de a-i pierde orice rajiune de a fi daca ea aproba o politica vecina cu a sa i care se bucura de acordul centritilor i pericolul de a fi confundata cu extrema dreapta a Frontului najional daca ea este prea radicala i combate guvernul. Opinia publica este dezorientata i demobilizata prin disparijia marilor dezbateri ideologice care marcau puternic clivajul intre dreapta i stanga. Ea reacjioneaza in timpul alegerilor refugiindu-se in absenteism sau votand "m favoarea formajiunilor care par straine de societatea politica tradijionala. Frontul najional pe de o parte, ecologitii pe de alta par a fi marii beneficiari ai acestei micari. Declanarea razboiului din golf in ianuarie 1991 are drept efect consolidarea i mai puternica a consensului cu atat mai mult cu cat rapiditatea victoriei i costul sau pujin ridicat a viejii umane pentru coalijie dezarmeaza opozijia pe calo a se nate faja de conflict i ii interzice acesteia sa gaseasca vreun sprijin in opinia publica. La ieirea din conflict, preedintele republicii i primul sail ministru se bucura de o mare popularitate. Insa aceasta nu va dura decat un moment, viaja politica reintrandu-i rapid in drepturi. in fine practica rocardiana a puterii se bucura multa vreme de sprijinul populajiei; aceasta, in toate sondajele, ii atribuie primului ministru rate ale popularitajii ridicate, in timp ce cota preedintelui are tendinja de a scadea. Intre eful de stat i eful guvernului, multa vreme rivali in sanul partidului socialist se inoada raporturi dificile. Chiar daca Michel Rocard da dovad.i intotdeauna faja de preedinte de o d^erenja fara cusur, F. Mitterrand nu disimuleaza deloc iritarea pe care o provoaca adeseori faja de primul sail ministru, nemenajandu-1 pe acesta nici de critici indirecte, nici de atacurile fidelilor. Astfel incat viaja politica franceza a anilor 1991-1992 se rezuma cel mai adesea la tensiunea in stare larvara care domnete intre Elysee i Matignon i supozijiilor asupra anselor mai mari sau mai mici ale lui Michel Rocard de a se menjine la Matignon. Aceasta ateptare ia capat in mai 1991 o data cu demisia primului ministru ceruta de preedinte, demisie care are alura unei revocari fara menajamente i a unui dezacord faja de o politica considerata prea timida i prea consensuala.

CRIZA PUTERII SOCIALISTE (1991-1993)


Demisia forjata a lui M. Rocard dovedete voinja preedintelui de a relua in mana o situajie care parea ca ii scapa de sub control, aa cum o demonstreaza i caderea sa in sondajele de opinie. De fapt rajiunile acestei crize sunt multiple.
136

Prima rezida fara nici o indoiala in schimbarea de conjunctura care s-a produs in ,il doilea semestru 1990 care face ca jara sa plonjeze din nou intr-o perioada de < lificultaji economice marcate de o incetinire a creterii i de o politica sistematica de diminuare a efectivelor dusa de intreprinderi care lanseaza jomajul care atinge in 1992 pragul celor trei milioane, deci peste 10% din populajia activa. Aceasta situajie economica dificila intre{ine un climat de nemuljumire de care, in mod natural, puterea este raspunzatoare cu atat mai mult cu cat ralierea socialitilor la logica piejei i la gestiunea intreprinderilor dupa criteriile profitului ii priveaza de atuurile pe care le-a oferit multa vreme promisiunea lor de a duce o alta politica sociala. In aceasta atmosfera, se produce impotriva preedintelui instalat la Elysee inca din 1981, un fenomen de uzura a puterii, iar impotriva partidului socialist o micare de respingere care tinde sa impute toate dificultajile de moment inclusiv cele care sunt legate de conjunctura. Aceasta micare este amplificata de opozijie care vede in aceasta situate o posibilitate de a recuceri o putere la care ca inca spera i care tinde sa transforme in dezbatere politica poblemele najionale ale momentului. in fine criza partidului socialist este accentuate de etalarea propriilor sale dezbinari, de scandalurile politico-financiare (tentative de imbogajire individuals ,i unor anumiji alei sau procedee ilegale de finanjare a partidului socialist de catre birourile de studii i a sistemelor de false facturi) sau prin consecinjele scandalului legat de transfuzia unui sange contaminat cu virusul sida catre hemofili pana in 1985. Acesta ridica problema responsabilitajiior politice ale guvernului socialist al epocii i conduce la deferirea in faja inaltei Curji de Justijie .i lui Laurent Fabius, atunci prim-ministru i de acum inainte prim-secretar al partidului socialist i a doi inalji responsabili ai acestui partid, Georgina Dufoix i Edmond Herve. Or, tentativa de a realiza o relansare se va dovedi un eec. Numind ca succesor al lui M. Rocard a carui popularitate ramane foarte ridicata, pe D-na ( ith Cresson, prima femei prim-ministru din istoria franceza, eful de stat spera '.d sa reia inijiativa. Precedata de o reputajie de energie i de curaj, foarte critica faja de politica prea timorata in ochii sai a predecesorului sau, D-na Cresson este Insarcinata sa pregateasca jara pentru scadenja piejei unice din 1993 i pentru majoritatea la legislative^ din acelai an de a reoferi un proiect social al liuvernarii, de a remobiliza electoratul i partidul socialist, insa numai stilul este ncela care se schimba, limbajul mai dur al primului ministru i brutalitatea deciziilor sale tranand cu cautarea consensului intreprinsa de Michel Rocard. Foarte curand, primul ministru va atinge nite recorduri de impopularitate, .intrenand i preedintele in caderea sa in timp ce pe fond, politica urmata nu ilifera deloc de aceea practicata inainte i nu reuete nici sa duca la scaderea
1 3 7 / P e r ip e t iil e
s o c ia l is m u l u i I n

F r a n j a (1 9 8 1 - . . . )

omajului nici la provocarea unei oarecare relansari economice. Cedaud presiunilor partidului comunist care cer plecarea sa, eful de stat trebuie sa pun.i capat mandatului D-nei Cresson in aprilie 1992 dupa mai pujin de unsprezece luni de putere pentru a o inlocui prin P. Beregovoy, ministru al economiei . 1 > finanjelor in guvernele Rocard i Cresson i care incameaza in ochii socialililoi ortodoxia bugetara, apararea francului i menjinerea marilor echilibre economice. Primat favorabil de opinia publica, inspirand incredere prin experienja si prudenja sa, noul prim-ministru nu reuete decat timp de cateva saptamani sa menjina aceasta opinie favorabila. In ciuda eforturilor sale el nu reuete ca altadata Laurent Fabius sa faca opinia publica sa redevina favorabila socialitilor i numai cu prejul unui enorm efort i facand apel la ajutorul liderilor opozijiei parlamentare va reui in septembrie 1992 sa objina ratificarea cu o majoritate foarte stransa prin referendum a Uniunii europene prevazuta prin tratatul de la Maastricht, in egala masura, propunerea de revizuire a Constitujiei anunjata de preedintele republicii i destinata sa aduca la zi Constitujia i sa modifice durala mandatului prezidenjial se ciocnete de vetoul unei opozijii care simte ai puterea ii sta acum la indemana i se arata decisa sa paralizeze pana la alegerile din 1993 un executiv pe care il considera condamnat i pe care arde de nerabdare sa-1 inlocuiasca. in ajunul alegerilor din 1993, majoritatea socialist;! parea sa se indrepte catre un eec, iar opinia !i pune intrebari asupra faptului daca eful de stat atins de o grava maladie T i va incheia al doilea septenat < il carui punct final se situeazain 1995.

j I

1 I I

ALEGERILE DIN 1993 CEA DE-A DOUA COABITARE 1


Conform previziunilor sondajelor, alegerile din martie 1993 inregistreaz.i infrangerea fara drept de apel a socialitilor care pierd 4 milioane de alegatori si nu i-au putut pastra decat aizeci de mandate, in ciuda menjinerii partidului comunist la un slab nivel, stanga este zdrobita cu atat mai mult cu cat ecologitil au realizat un scor mult inferior faja de ceea ce promiteau sondajele i nu au nici un mandat. Este de asemenea cazul Frontului najional care continua ascensiunea sa in numar de voturi. RPR i UDF care se prezentau sub sigla comuna UPF (Uniunea pentru Franja), chiar daca ating abia 40% din voturi dispun de o zdrobitoare majoritate de 449 de deputaji (485 cu celelalte fracjiuni de dreapta) din 577. . I I I | I

REZULTATUL ALEGERILOR DIN 1993 % din voturi exprim ate Partidul comunist 9,18% Partidul socialist i majoritatea prezidentiala 19,20% Ecologiti 7,60 % RPR 19,83% UDF 18,64% Micari de dreapta 4,40% Frontul National 12,42

n um ar de deputati 24 67
-

242 207 36

Aceste rezultate conduc la instaurarea unei a doua coabitari diferite de aceea din 1986 in masura in care eful de stat, slabit prin zdrobitoarea tnfrangere a partidului socialist, nu dispune de nici o marja de manevra. El trebuie deci sa-1 numeasca prim-ministru pe membrul RPR, Edouard Balladur, Jacques Chirac iicdorind sa-i compromita ansele pentru alegerile prezidenjiale din 1995 printrii noua experienja a puterii ca in 1986-1988. eful guvernului constituie un cabinet RPR-UDF care implica o puternica .uipa centrista cu D-na Veil la Afaceri sociale i D. Mehaignerie la Justijie. Insa politica pe care el o duce corespunde in mare masura aspirajiilor dreptei: primele masuri luate consistau intr-un larg program de privatizari, in masuri destinate sa franeze imigrajia i sa faca mai dificila objinerea cetajeniei franceze, hi noi mijloace de control acordate polijiei... Beneficiind de o larga popularitate in opinia publica, nu avand a se teme de o pozijie slabita i care continua sa dezbine (M. Rocard 1 a inlocuit pe L. Fabius de la conducerea PS dupa alegeri) M. Balladur poate sa se consacre luptei impotriva unei crize care devine dramatica, numarul de omeri depaind de acum inainte 3 milioane. Or masurile de austeritate pe care acesta le ia (blocarea salariilor luncjionarilor, sporirea prelevarilor sociale) i scaderea ratei dobanzilor destinata sa relanseze economia par neputincioase in a imbunataji o conjunctura defavorabila marcata de falimentele intreprinderilor i de valurile de concedieri.

1 3 9 / P e r ip e j iil e

s o c ia l is m u l u i in

F r a n t a (1 9 8 1 -

Urss SUB BREJNEV (1974-1982)


Capitolul 8
Sistemul institutional instaurat prin Constitutia din 1977 pune accent pe unitatea U R SS. Repartizarea puterii prevazutS Tntre popor, stat i partidul comunist este de fapt un monopol al partidului comunist, strans ierarhizat i dominat de oamenii de aparat: membrii Politbiroului i Secretariatului constituie gruparea conducatoare a tarii Leonid Brejnev se impune progresiv incepand din 1970 in fruntea conducerii colegiale pSstrand aici un delicat echilibru intre diversele clanuri ale aparatului de partid. Politica sa este marcata pe plan intern de un imobilism ilustrat prin lupta contra dizidentei i minoritatilor i pe plan extern printr-o intensa acitvitate diplomatics destinata sa extinda influenta sovietica. Este In egalS masura o perioada de stagnare economic^. Supusa unei puternice urbanizari i penuriei de locuinte, afectata de o criza a structurii familiale, societatea, lipsitS de viitor i de libertate nu mai crede in valorile muncii i se rezuma la pasivitate

140

IN S T IT U T IIL E S O V IE T IC E

CONSTITUJIA DIN 1977


Spre deosebire de aceea din 1936 pe care ea o imbunatajete, ea pune un I accent mai mare pe imitate: URSS incarneaza unitalea poporului sovietic, leaga toate naliunile i etniile in vederea edificarii in comun a conmunismului" (art. 70, dliniatul 2). Acelai articol precizeaza ca URSS este un stat multinational federal unit... , intr-adevar orice grupare care prezinta caracteristici etnice care-i sunt proprii sau poseda traditii sau cultura sa au un statut particular recunoscut de Uniune. Constitujia stipuleaza un transfer progresiv de atributii ale statului catre organizajiile sociale cum o anunjase i Hruciov in cadrul prepararii trecerii de la socialism la comunism cu care statul va fi al intregului popor. De fapt, Constitujia pune accentul pe o participare mereu mai larga a cetajenilor la (jestionarea afacerilor statului i a societajii (art.9), recomanda intensificarea activitajii organizajiilor sociale, intarirea controlului popular, luarea in eonsiderare permanenta a opiniei publice prin mijloacele discujiei i votului popular (referendum). Ea insista asupra necesitajii pentru deputaji i comitetele executive de a da socoteala in faja alegatorilor. Totui, Constitujia menjine atribujiile statului. In aparenja este vorba de o repartizare a puterii intre popor, stat i partid. - Poporul, veritabilul dejinator al puterii (art. 2) alege Sovietul Suprem cu doua Camere: Sovietul Uniunii (767 deputaji) i Sovietul Najionalitajilor (750 deputaji). - Statul care este expresia voinjei sociale ii exercita autoritatea grajie unui I fjuvern i a numeroase organe administrative. - Partidul care exista pentru popor i in serviciul poporului (art. 6 , cap. Ill) este in egala masura forja care conduce i orienteaza societatea sovietica Cart. Ii). El este insarcinat sa defineasca marile orientari politice i economice, sa controleze aparatul de stat i institujiile economice i sociale i sa numeasca in posturile de raspundere Nomenklatura . Nu exista deci opozijie sau competijie posibila intre stat i partid, caci membrii cei mai sus plasaji ai statului sunt in egala masura conducatorii organismelor centrale ale partidului. Nici Parlamentul nici guvernul nu pot sa faca alegeri politice care sunt de competenja exclusiva a partidului, ei nu sunt decat cei ce le pun in practica.

141

/ URSS

su b

B r e jn e v ( 1 9 7 4 - 1 9 8 2 )

In realitate, partidul, astfel insarcinat cu conducerea societajii este plasat mai presus de aceasta i el este acela care define in exclusivitate puterea. -Fara indoiala votul cetajenilor permite desemnarea deputajilor, insa votul se I,ice pe liste unice stabilite de partid. Sovietul suprem rezultand din aceasta alegere i reprezentand poporul nu este in realitate decat o camera de Inregistrare. - Organizajia partidului este paralela cu cea a statului. La fiecare ealon Irritorial i politic, partidul poseda propria sa administrajie care o dubleaza pe aceea a statului. Fiecarui minister ii corespunde in randurile partidului un departament unde lucreaza specialiti i care-i permite sa controleze i chiar sa participe la punerea in aplicare a proiectelor pe care le-a decis. - Relajiile intre diversele ealoane ale partidului sunt reglementate prin conceptul rigid al centralismului democratic ale carui principii au fost puse de I ,('nin. Acestea sunt formulate prin art. 19 al statutului partidului care stipuleaza: a) alegerea tuturor organelor conducatoare ale partidului, de la baza pana la varf; b) darile de seama periodice ale organelor de partid in faja organizajiilor icspective i in faja organelor superioare; c) disciplina stricta a partidului i supunerea minoritajii faja de majoritate; d) caracterul absolut obligatoriu al deciziilor organelor superioare pentru organele inferioare. Statul este organizat dupa acelai principiu. Sovietele i comitetele executive formeaza un ansamblu ierarhizat. Insa in ceea ce privete administrarea statului, siibordonarea este dubla: fiecare organ al acestei administrajii este subordonat pe orizontala sovietului local i pe verticala organului superior al administrajiei de slat. Pe total, partidul este veritabilul dejinator al puterii.

PARTIDUL
Acesta a devenit un partid de masa incluzand peste 16 milioane de membri, care reprezinta 10% din populajia activa. Elementul director al societajii, el trebuie in principiu sa o reflecte in compozijia sa sociala. In fapt se constata diferenje importante: partidul acorda prea pujin loc femeilor i celor sub treizeci de ani; muncitorii i Jaranii sunt subreprezentaji in beneficiul cadrelor (proporjia diplomaticilor in partid este de trei ori mai mare decat in societate, partidul cerand conducatorilor sai sa aiba o pregatire superioara mai ales la ea!oanele

143/ 142

URSS

sub

B r e jn e v ( 1 9 7 4 - 1 9 8 2 )

cele mai inalte). Pe de alta parte, slavii sunt suprareprezentaji in raport cu celelalte grupe etnice (61,2% rui fa|a de 52% propor(ia in randurile populajiei). Printre aderen^ii partidului distingem trei categorii: - Militan(ii de rand (90% din efectiv) apartinand organizajiilor primare" a caror activitate se exercita la baza, adica la locul de munca (uzine, kolhozuri, administrate...) i cu o durata parjiala, neremunerata. - Activitii (9% din efectivul partidului) sunt salariaji cu norma intreaga pe posturi care fac parte din Nomenklatura de la scara districtului sau oraului. - Appamtchiki (membrii aparatului): 1% din comuniti pot sa atinga nivelul superior al regiunii, al republicii sau sa exercite funcjii de orientare politica in sanul organismelor directoare ale partidului. Aceste organisme directoare sunt in numar de trei. - Comitetul central reprezinta elita conducatoare a partidului. El numara 5 1 1 membri in 1976 dintre care 287 au drept de vot. Compozijia sa, care este destul de stabila reflecta dorinja de a vedea reprezentate institujiile importante: 40% din membri apar[in aparatului de partid, 30% aparatului de stat; urmeaza reprezentanjii armatei (7%), ai diplomajiei (5%) ai polijiei i sindicatelor (fiecare 1,5%)... Ruii sunt aici puternic majoritari (60%). Propor(ia (aranilor i muncitorilor este foarte slaba, iar varful partidului nu reflecta deloc compozijia

144

' In la baza i cu atat mai pujin pe aceea a URSS-ului. De fapt, veritabile centre de decizie sunt Politburoul i Secretariatul ai carui iiK'mbri sunt alei dupa fiecare Congres al partidului de catre Comitetul central. - Politburoul este compus din 23 de membri (14 votanji i 9 candidaji) lilulari ai celor mai inalte insarcinari de partid i de stat. Este un veritabil guvern care-i impune deciziile sale celorlalte instanje politice. Ruii sunt aici i mai putemic majoritari decat in Comitetul central, iar media de varsta este ridicata (70 ani). -Secretariatul Comitetului central are 10 membri in 1980, dintre care 6 sunt i membri ai Politburoului. El se reinoiete rapid; din membrii secretariatului din 1964 nu mai ramane nimeni dupa moartea secretarului sau general Brejnev, pe 1 septembrie 1982. Fiecare membru al Politburoului i secretariatului se ocupa 0 de un sector precis de activitate i aceste sectoare puse in comun acopera toate domeniile viejii sovietice. Funcjia de secretar general al partidului este cea mai importanta, puterea secretarului general este imensa, caci el conduce aparatul, numete cadrele la cel mai inalt nivel. Insa dupa moartea lui Stalin i indepartarea lui Hruciov el are nevoie pentm a se menjine de sprijinul Nomenklaturii care constituie astfel un veritabil partid in partid. Pentru a rezuma realitatea puterii in URSS, putem relua formula lui Merle lainsod: Adevaratul Parlament al URSS este Comitetul central al partidului, adevaratul guvern este Politburoul; iar adevaratul prim-ministru este secretarul general". Or, din 1964 in 1982 aceasta din urma func(ie care face din titularul sau numarul unu din Uniunea Sovietica a fost exercitata de Leonid Brejnev.

r e jn e v is m

u l

ASCENSIUNEA LUI LEONID BREJNEV


Acest fiu de muncitor nascut in 1906 in Ucraina, lucreaza multa vreme in uzina. Membru al Komsomolului in 1923 este admis in partid in 1931 i accede la o pregatire de inginer in metalurgie. Carierea sa politica se desfaoara in umbra lui Hruciov. In timpul celui de-al doilea razboi mondial el ii asuma, cu gradul de general, conducerea politica a frontului 4 Ucraina. Dupa razboi, participa alaturi de Hruciov la reconstruct Ucrainei. La cel de-al XlX-lea Congres el devine secretarul Comitetului central i membru supleant al Prezidiului (Politburoul). El
1 4 5 / U R S S SUB B r e jn e v ( 1 9 7 4 - 1 9 8 2 )

este exclus de aici la moartea lui Stalin pentru a fi reales la cel de-al XX Ini Congres. Intre 1960 i 1964 parasete Secretariatul pentru a 1 inlocui pe V ll< V oro$ > in fruntea statului, ca presedinte al Prezidiului Sovietului suprem, apoi ceden/fl aceasta insarcinare lui Mikoyan pentru a reveni la Secretariatul Comitetului Central. El este cel care il inlocuiete pe Hruciov in fruntea partidului in timp < i acesta din urma este constrans sa-i dea demisia. Principiul colegialitajii csln atunci restabilit, insa de-a lungul anilor Brejnev atinge o pozijie mai puterni. A decat aceea a colegilor sai. Cultul personalitajii, atat de mult reproat lui Stalin se reia o data cu el i cliui se amplified El este omul cel mai umplut de medalii i de decorajii din URSS; ,i primit de mai multe ori ordinul Lenin, medalia de Erou al URSS, medalia de .mi Karl Marx... Opera sa scrisa este tiparita in mii de exemplare. Bustul sau a Ion! ridicat in oraul natal. Presa ii acorda un loc privilegiat. Numele sau este inso(ll de calificative elogioase. Lui Hruciov i se reproseaza nepotismul faja de ginerele sau Adjoube'i; Brejnev incepand cu anii 1970 favorizeaza anumiti membri nl familiei sale (fiul sau Iuri, ca delegat la cel de-al 25-lea Congres fara ca pozijia sa in cadrul partidului sa justifice aceasta onoare, devine apoi ministru adjuncl .il comerjului; ginerele sau este numit prim-ministru adjunct al afacerilor interne) Aceste devieri de la practicile politice sunt tot atatea marturii ale puterii sale. Aceasta ascensiune a lui Leonid Brejnev se face in mai multe etape: - Pana in anii 70, Brejnev imparte cu Kossighin responsabilitatea politicii externe, domeniul sau rezervat fiind relajiile cu statele comuniste i lumea ,i treia. - Dupa aceasta data, il indeparteaza pe Kossighin de pe scena international.! a carei sarcina i-o asuma singur, ajutat de Podgornii pentru relajiile cu lumea ,i treia. - In 1976, indepartarea lui Podgornii il Iasa singurul conductor al politicii externe sovietice. In acelai an, este numit mareal a! URSS i preedinte al Consiliului apara.di de sta* ^ppa ce face din el suprem al armatelor sovietice. - In 1977, il inlocuiete pe Podgornii la preedinjia prezidiului Sovietului suprem, astfel incat el este in acelai timp eful statului i al partidului. Daca aceasta concentrare a puterii pare a 1 desemna ca fiind ef al URSS, nu inceteaza totui sa reafirme importanja principiului colegial: Secretarul general al partidului nu este un $ef, el nu poate de ordine. El nu este decdt primul intre egali intr-o conducere colectiva aleasa de comuniti". De fapt, autoritatea sa se bazeaza pe increderea pe care colegii lui o acorda. Acetia recunosc ca e/ a stabilit bune rela{ii umane in cadrul partidului, a dezvoltat cooperarea ". inir-adevar, Brejnev are grija sa stabileasca un echilibru al forjelor in sanul organismelor conducatoare in care toate aparatele importante

M reprezentate. El este delegatul partidului pe care 1 a consolidat i in randurile int ilriiia a asigurat stabilitatea functiilor. Totui, in ultimii ani ai viejii sale o boala il handicapeaza din ce in ce mai greu le secretarul general i problema succesiunii sale devine preocupanta, siilienand lupte intre clanuri i accentuand i mai mult imobilismul politic care " pe plan intern trasatura dominanta a perioadei brejneviste. le

0 POLITICA INTERNA IMOBILA


Imobilismul este marcat prin stabilitatea cadrelor, continuarea acelorai n|)(iuni in politica externa ca i coexistenja panica, menjinerea practicilor de planificare economica i dorinja de a apropia conditiile de via|a ale taranilor de icelea ale oraenilor prin dezvoltarea unor orae la Jara , Agrogorod-urWe, i^iudva preconizate de Hruciov. j Lupta impotriva dizidenjei continua. Semnand la Helsinki in 1975 actul final al ronferinjei asupra securitajii i cooperarii in Europa, URSS se angajeaza sa faciliteze difuzarea informafiei, sa favorizeze exercijiul libertatjlor, drepturilor civile, politicii economice, sociale, culturale... insa aceasta speranja de liberalizare este curand decepjionata caci soarta contestatarilor ramane neschimbata: arestari, internari, expulzari cu pierderea ceta{eniei sovietice. Soljenijin este surghiunit in 1974. Saharov este trimis in exil la Gorki in 1980. Micarea contestatara nu se va opri din atata i va catiga chiar i mediile muncitoreti unde apare un Sindicat liber al muncitorilor in noiembrie 1977. Dupa arestarea membrilor acestuia, un alt sindicat liber ii ia locul, SMOT (IJniunea interprofesionala libera a muncitorilor). , Persecujia religioasa afecteaza toate cultele care nu accepta supunerea fata de partid. Evreii care cer sa paraseasca Uniunea Sovietica nu obtin vize de ieire decat cu foarte mari dificulta(i i la capatul unor numeroase tracasari administrative, sau chiar a unor persecupi pur i simplu. Economia sovietica prezinta in fine un bilanj extrem de deceptionant. Brejnev nu inceteaza sa-i denun{e carenfele, rutina , proasta gestiune, proasta calitate a liroduselor. Sectorul agricol este in special descurajant: este nevoie sa se importe grau mai ales din Statele Unite (pana la 25 milioane de tone in 19791980), iar aprovizionarea sovieticilor cu produse alimentare este adeseori dificila. In sectorul industrial creterea anuala nu inceteaza sa se diminueze, regresand de la 7,4% in 1971 la 3,4% in 1979, iar aceea a venitului najional ajunge in aceeai perioada de la 5,1% la 2%. in plus criza economica mondiala a provocat o

146

147

/ URSS

su b

B r e jn e v (1 974 - 1982)

stagnare a exporturilor catre vest, iar inflajia pe care o cunoate occidentul oblige sovieticii sa plateasca m ai scump materialul occidental de care au nevoie. Pentru a redresa situajia, specialitii economiei se straduiesc sa im bunatajeasca eficienja

PERFORMAMNTELE ECONOMICE A URSS (VENITUL MEDIU ________ ANUAL AL CRESTERII ECONOMICE iN %)


1966-70
Venitul national Productia industrials Produse industriale Produse de consum Produse agricole Investitii Venitul real pe cap de locuitor

1971-75
5,1 7,4 7,9 6,5 1,2 6,9 4,4

1976
5 4,8 5,5 3 4,1 2 3,7

1977
3,5 5,7 6 5 3 3,4 3,5

1978
4 4,8 5 4 4 5,2 3

1979
2 3,4 3,5 3,3 4 1 3

7,2 8,5 8,5 8,3 3,9 7,5 5,9

producjiei i calitatea m uncii, revin la o consolidare a planificarii generate i la o diminuare a autonomiei intreprinderilor. Incepand din 1981, forma dominanta do organizare i de stimulare a m uncii trebuie sa fie brigada care ii asuma sarcina executarii unei m unci specifice i repartizarii primelor. Chiar daca nivelul de trai al sovieticilor s-a imbunatajit, el ramane inca inferior aceluia al locuitorilor democrajiilor occidentale cele m ai pujin favorizate.

ROLUL ARMATEI SI AL DIPLOMATIEI


Partea din buget rezervata armatei demonstreaza importanja acesteia. Ea este atat un element strategic care afirma puterea URSS pe plan extern cat i una din bazele puterii interne ale regimului. Ea are drept misiune atat sa unifice diferitele popoare ale Uniunii, de a le educa conform principiilor marxist-leniniste i de a interzice orice repunere in discujie a statu quo-ului intern din URSS ca i al lagarului socialist (intervenjia armatei sovietice in Cehoslovacia in 1968). Ea este dotata cu un armam ent modern important: submarine cu propulsie nucleara, rachete... Activitatea diplomajiei contrasteaza cu imobilismul intern. Daca relajiile cu China raman in continuare proaste, fiecare stat acuzandu-1 pe celalalt de hegem onism i expansionism in Africa, URSS continua sa-i extinda influenja i in America Latina ea intrejine relajii cu paisprezece state. In Orientul Apropiat, ea

148

|Corda sprijinul sau Jarilor arabe cele mai ostile Israelului cum ar fi Siria i |inlestinienilor. Ei intervin militar in Afganistan dupa decembrie 1979 unde ajuta mivernul comunist sa se menjina. URSS profita astfel de pe urma destinderii ptMitru a modifica echilibrul de forje in favoarea sa. Acestui ansamblu alcatuit din politica interna imobila i politica externa nrtiva i s-a dat numele de brejnevism .

Ev

o l u t i a

S o c ie t a t ii S o v ie t ic e

POPULAJIA
Populajia sovietica atinge 262,4 milioane de locuitori in 1979. Este vorba de o mcetinire a creterii demografice (0,9%) ca urmare a scaderii ratei natalitajii ( f , 8 %o in 1937; 17,6%o in 1973). Cauzele sunt diverse: serviciul femeilor, urbanizarea, frecventa divorjurilor, creterea exigenjelor culturale. Totui, trebuie notate comportamentele diferite dupa regiuni: fecunditatea este mai ridicata in Asia Centrala i Caucaz i de o maniera mai generala in regiunile musulmane decat in regiunile europene ale Uniunii unde populajiile sunt in declin sau stagneaza numeric. - Partea poporului rus in continuare majoritar (52,4% in 1979) se diminueaza. Ultimul recensamant indica 9 de najionalitaji. Najionalitatea se definete prin 1 referirea la o limba. Slavii reprezinta 74,&% i turco-mongolii 13,4%. Multe najionalitaji au disparut i unele din ele afiate in regres sunt foarte ameninjate cum ar fi acelea de la periferia baltica. - Femeile reprezinta 53,5% din populate. Constitujia afirma principiul egalitajii intre barbat i femeie, insa anumite restricjii sunt favorabile barbajilor: intrarea in marile coli, salarii mai ridicate i mai mult timp liber. De altfel rolul femeilor in cadrul partidului nu corespunde importanjei lor numerice i ele nu acced deloc la posturile de raspundere cele mai ridicate. Dezvoltarea industrializarii URSS favorizeaza urbanizarea. Micarea se accelereaza in ultimele decenii. Din 1970 in 1979 de exemplu, populajia urbana a crescut de la 136 la 163,6 milioane de locuitori deci cu 20%. Ea reprezinta astfel 62% din total. Aceasta micare rezulta pe de o parte (12 milioane de persoane) de pe urma sporului natural insa s-a facut mai ales in dauna populajiei rurale.
1 49 / U R S S
su b

B r e jn e v (1 9 7 4 - 1982)

Intr-adevar, satele continua sa se depopuleze din diverse motive. Pe de o parte tinerii celibatari pleaca de buna voie la ora unde se stabilesc i ii intemeiaza un camin. Pe de alta parte voinja guvernamentala de urbanizare a satelor prin regruparea acestora in centre rurale de tip urban, aa-numitele Agrogorod, sparge cadrele traditionale ale viejii rurale fara a oferi toate avantajele oraului. In ciuda eforturilor in domeniul construcjiei, numarul persoanelor care necesitau locuinja dupa razboi - 25 milioane - i creterea populajiei urbane ar fi necesitat investijii superioare acelora consimtite de planuri. Criza de locuinje ramane ingrijoratoare. In 1960, 60% din familii erau nevoite sa imparta bucataria i baia cu alji locatari. La inceputul anilor 80 suprafaja autorizata pe persoana nu putea sa depaeasca 9 m2 sub pedeapsa de amenda sau obligatia de a caza i alte persoane.

150

CLASE SOCIALE MOBILITATE SOCIALA 1


Oficial, sovieticii considera ca exista doua clase frajeti: clasa muncitoreasca V (aranimea Kolhozurilor i o patura sociala, intelighenlia (lucratorii intelectuali). - Clasa muncitoare constituie partea cea mai mare a populapei active, 61,6%. Societatea rurala incadrata in Kolhozuri este o Jaranime reziduala chemata sa dispara prin convertirea Kolhozurilor in sovkhozuri care marcheaza trecerea de la proprietatea cooperative la proprietatea de stat. Niciuna dintre aceste doua (jrupe nu este omogena caci gradul de instruire, calificare, veniturile, modul de viaja, condijiile de locuinja... difera. -Intelighenlia, imposibil de evaluat cantitativ reprezinta categoria superioara .i societajii, privilegiajii care se bucura de un anumit numar de avantaje: maini de serviciu, bilete prioritare pentru concedii sau spectacole, magazine rezervate pentru a evita cozile, posibilitaji mai mari pentru copiii acestora de a accede la cultura i la diplome. Mobilitatea sociala prezinta caractere foarte diferite. Orice mobilitate care antreneaza o promote sociala este numita vertical! Ea poate rezulta dintr-o promovare profesionala, dintr-o casatorie. Insa un individ poate de asemenea sa reculeze pe scara mobilitajii sociale daca se afla in relajii de rudenie cu un grup detestat de regim (cum ar fi chiaburii de exemplu) sau cu un condamnat. Este numita mobilitate orizontala trecerea de la o regiune la alta. De fapt ea este insojita adeseori de o promovare sociala, de exemplu cum este cazul Jaranilor care acced la o profesiune urbana.

DIFICULTATILE VIETIICOTIDIENE
Societatea sovietica se refera la valori inscrise oficial in constitute care subliniaza in mod special trei: munca, familia, patria socialists. Munca este definita in articolul 60 al Constitujiei ca o datorie i o problema de onoare . Este prima dintre valori i singura sursa de venituri admisa oficial. Lucratorii ieiji, din colile profesionale i diplomajii gcolilor tehnice sau de invatamant superior sunt asigurap ca vor primi un loc de munca conform specializarii lor. Cei care ies din coli de pregatire generala sunt sprijinit in cautarea unui loc de munca de comisiile de plasare. Conducatorii se plang adeseori de lipsa de ardoare a muncii la sovietici. Astfel la al 18-lea Congres al Komsomolului in 1978, Brejnev afirma ca nu este posibil sa facem sa triumfe oamenii i principiile moralei comuniste fara a duce o
\>i-T ' T^A d
: C A Ct-UJ.NA^.5 ]\f U R S S SUB B r e j n e v ( 1 9 7 4 - 1 9 8 2 )

lupta constanta i perseverenta impotriva fenomenelor antisociale" i prinln care citeaza alcoolismul... incalcarea disciplinei muncii, indiferenfi, parazitismul i pretenl'ia de a ob[ine mai mult decat ceea ce societatea poate sa o f ere...". Succesorul sau, Andropov ameninja lucratorii absenteiti sau alcoolici < u diverse sancjiuni (suprimarea primelor, rejineri din salarii...) caci el vede in aceste doua vicii cauzele esenjiale ale slabei productivitaji a economiei sovietice, Insa cata vreme muncitorul ameninjat de sancjiuni poate sa ceara mutarea sa in alt loc de munca disciplina este greu a fi facuta respectata in intreprindere. Or, dreptul de greva neexistand in URSS, aceasta schimbare este singura metoda prin care un muncitorii poate exprima nemuljumirea. Astfel instabilitatea mainii de lucru este importanta: un muncitor din cinci ii schimba locul de munca in fiecare an. Concediile anuale sunt de cel pujin cincisprezece zile lucratoare (o luna pentru cei mai tineri de 18 ani). in anumite cazuri concedii suplimentare sunl acordate (pentru cadre in funcjie de vechime sau de pericolul muncii). 60% din sovietici pleaca in vacanje. Alegerea locului depinde de posibilitajile de primire, de venituri i de gusturi insa este adeseori sgmnul unei apartenenje sociale (de exemplu, intelighenjia prefera Jarmurile Mafii Negre sau ale Balticii, nu este rara situajiain care noii muncitori se reintore'in satele lor de origine). La nivelul distracjiilor anchetele efectuate arata progresul televiziunii care absoarbe jumatate din timpul liber in mediul rural, 20% la orae. Lectura ramane totui practicata in mai mare masura decat in Franja. Frecventarea muzeelor este foarte importanta. Teatrul, cinemaul i sportul se bucura de amatorii lor. Raritatea mainilor nu favorizeaza evadarea din week-enduri i concediile anuale. Reabilitarea familiei a inceput o data cu Stalin. Constitujia stipuleaza in articolul sau 53 ca statul o ia sub protecjia sa i de fapt el este astazi principalul sau arbitru i sprijin. Viaja familiala nu mai este deci ca alta data o afacere privata. Dealtfel, transformarile economice i politice sunt raspunzatoare de modificarea valorilor familiale. Astfel imaginea femeii casnice a facut loc aceleia a femeii salariate i angajate in edificarea socialismului. in viaja cotidiana, dificultajile materiale provoaca tensiuni care fac ca familia sa sufere. intr-adevar coabitarea intr-o locuinja a mai multor generajii ramane frecventa. 70% din tinerele cupluri fara copii traiesc cu parinjii lor. Se constata ca, dintr-un sfert de familii, trei generajii traiesc sub acelai acoperi. in fine, trebuie adaugarea coabitarea unor familii diferite datorata crizei de locliinje. Deci nu ar trebui sa ne mire numarul extrem de ridicat al divorjurilor mai ales la ora (la Moscova se numara un divorj la doua casatorii). Daca, in drept, egalitatea sojilor este recunoscuta, moravurile Iasa sa subziste o mare inegalitate. 0 ancheta arata ca intre 60 i 70% din sarcinile familiale ii
152

h-viii femeii i ca timpul liber al acesteia nu atinge decat jumatate al aceluia al )o(ului i se reduce la o treime o data cu venirea copiilor. Ea arata de asmenea i ,i saptamana de lucru a Jarancii kolhoznice atinge chiar 8 8 de ore, ceea ce pseamna zile de 12-13 ore inclusiv duminicile. Termenul de patrie i-a recapatat intreaga sa valoare o data cu moartea milioanelor de sovietici cazuji In timpul celui de-al doilea razboi mondial. Bunul Vetajean sovietic este muncitorul care lucreaza pentru binele alor sai i binele (oniun care se confunda, disciplinat, care adera in totalitate la sistemul ale carui Valori le transmite i familiei sale. El a fost crescut in aceste principii inca de la ccjk mai frageda varsta, prima sarcina a colii fiind aceea de a educa comuniti. Kste de asemenea datoria familiei, partidului, Komsomolului, sindicatelor, presei, .utei, armatei... Portretul acestui erou socialist arata atenjia acordata moralei care Invadeaza toate sectoarele de activitate a societajii. Legata de ideologia marxista, ea este sociala i nu individual^ sau religioasa i trebuie sa duca la crearea omului nou. Este considerat drept bun tot ceea ce permite edificarea societajii Comuniste. Este condamnabil tot ceea ce o franeaza, ca alcoolismul care capata dealtfel proporjii neliniftitoare (vanzarile de alcool au crescut de patru ori intre 1 0 i 1973), delincventa, crescuta o data cu urbanizarea sau abuzurile comise 94 tli' birocrajie care discrediteaza regimul. Anti-eroul este evident dizidentul... De fapt, inca de la inceputul anilor 80, liderii sovietici sunt neliniti{i de pe urma sclerozei societajii care antreneaza pasivitatea in masa populajiei sovietice, blocarea oricarei modernizari de catre birocrajie partidului i o nelinititoare Inapoiere a URSS pe planul tehnologiei, productivitajii, rentabilitajii, ameninjand viitorul regimului i credibilitatea sa. Aceasta este problema cheie care se pune in faja succesorilor lui Leonid Brejnev a carei lunga domnie se identified cu stagnarea Uniunii Sovietice.

153/ U R S S

sub

B r e jn e v (1 9 7 4 - 1982)

Eecul COMUNISMULUI

( 1981- 1991)
Capitolul 9

Dupa disparitia primilor doi succesori ai lui Leonid Brejnev, Mihail Gorbaciov sosete la putere in 1985. Hotarat sa redea dinamismul unui sistem politic sclerozat, el pariaza pe o revitalizare a comunismului prin democratie i pune in aplicare Perestroika. Puterea sa este atunci contestatS atat de conservator!' ostili oricaror schimbari i de liberalii nerabdatori. Decizia lui Gorbaciov de a face dreptate aspiratiilor nationale care se exprima amenintand unitatea Uniunii ii impinge pe conservatori sa incerce un puci in august 1991; eecul lor conduce la interzicerea comunismului in U R SS. Perestroika a condus in egala masura la abandonarea comunismului in Europa rasariteana inca din 1989; caderea zidului Berlinului i reunificarea germana vor descuia lacatele i rand pe rand toate tarile resping comunismul i dependenta de Moscova. Republicile sovietice, ele insele ii proclama independenta i in decembrie 1991, U R S S se dezmembreaza definitiv.

S U C C E S IU N E A

L U I L E O N ID

B R E JN E V

(1982-1985) IURI ANDROPOV (NOIEMBRIE 1982-FEBRUARIE 1984)


Moartea lui Leonid Brejnev pe 12 noiembrie 1982 nu permite totui rezolvarea imediata a problemei succesiunii sale, in aa mare masura puterea in URSS depinzand de delicatul echilibru intre clanuri i clientelele in care este divizata hirocrajia sovietica. Imediat dupa moartea lui Brejnev, comitetul central desemneaza ca succesor in funcjie de secretar general al partidului pe Iuri Andropov. In varsta de 6 8 ani el Irece drept mezinul echipei conducatoare sovietice a carei varsta medie este de 70 ani. Noul secretar general a realizat o cariera de om de aparat. Conducator al Komsomolului, intra in partid in 1939 i in cadrul Comitetului Central in 1951. Ambasador in Ungaria, joaca un rol important in inabuirea revolupei ungare de catre trupele sovietice in 1956. Incepand cu 1957 incepe cariera sa politica. llnsarcinat cu partidele frajeti in sanul Comitetului Central, el controleaza de fapt partidele comuniste la putere in Jarile din Est. In 1967, devine ef al KGB, post cheie in sanul elitei conducatoare. Cu acest titlu el este insarcinat cu represiunea impotriva dizidenjilor. Membru al Politburoului din 1973 el figureaza printre favoripi la succesiunea lui Brejnev. Numirea sa, sprijinita de coalijia armatei, polijiei i diplomatic!, reprezinta pentru apropiapi acestuia in special pentru protejatul sau Constantin Cernenco un eec sensibil. Noul secretar general parea a vroi sa puna rapid in practica o politica de reforme insa acestea se confrunta cu imobilismul structurilor i rezistenja aparatului birocratic instaurat de predecesorul sau. In plus liderii sovietici practica o politica de ateptare prea pu(in dornici de a se angaja in spatele unui om a carui sanatate I parea grav compromisa. De fapt, Andropov atins de paralizie moare pe 9 februarie 1984.

155 / E s e c u l

c o m u n is m u l u i

(1982 - 1991)

KONSTANTIN CERNENKO (FEBRUARIE 1984-MARTIE 1985)


Pe 13 februarie, Comitetul Central al partidului comunist il alege ca succcsm al lui Andropov pe vechiul sau rival, Konstantin Cernenko, considerat a fi omul In! Brejnev. Nascut intr-o familie de Jarani in 1911, i el la randul sau a facut o carieiA intreaga in organizajia de partid i grajie lui Brejnev a cunoscut o rapid,! promovare politica: supleant al Comitetului Central in 1966, membru titulai In 1971, secretar in 1976, el asigura secretariatul lui Brejnev in numele caruh supravegheaza organizajiile locale ale partidului. Intrat in Biroul politic in 1 7 , | 97 membru titular anul urmator, el trece din acest moment drept succesorul Ini Leonid Brejnev. Inlaturat la moartea acestuia in 1982, accede la postul suprem, cincisprezece luni mai tarziu. Numirea sa in fruntea Uniunii Sovietice parea ,s .l dea asigurari oamenilor de aparat pusi in funcjie de Brejnev, nelinitiji dr veleitajile reformatoare ale lui Andropov i care vad in el un element de echilibm intre clanuri; varsta sa (73 ani) pare sa garanteze stabilitatea i nu bareaza nici calea ambijiilor conducatorilor mai tineri. In fine temperamentul sau ters parea sa anunje intoarcerea catre o conducere colegiala. Insa numirea ca numarul doi al partidului al lui Mihail Gorbaciov care-si datoreaza in mare mastna ascensiunea politica a lui Iuri Andropov arata ca fortele care 1-au susjinut pi' acesta raman puternice i ca trebuie limit cont de ele. Nu mai pujin, alegerea in postul de ef de stat in primavara lui 1984 a secretarului general al partidului arata ca el reprezinta cheia de bolta a compromisului realizat. Ramane ca numirea in fruntea URSS a unui om mai in varsta decat Andropov, cu sanatate.i compromisa, imbraca caracterul unei solujii de tranzijie, demonstrand dorinja de stabilitate a generajiilor care au cunoscut teroarea stalinista i se tem de oriee rasturnare de situajie: ea nu face decat sa intarzie momentul inevitabil in care noile generajii vor accede la putere i vor trebui sa rupa cu imobilismul erijat in principiu de guvernare. 0 data cu moartea lui Konstantin Cernenko pe 10 martie 1985, la treisprezece luni dupa sosirea sa la putere, a venit ora scadenjei.

il

Inlrat in randurile partidului in 1952 in timpul studiilor sale de drept la Moscova, (lorbaciov a devenil in 1955 inginer agronom i responsabil al tineretului romunist al regiunii Stavropol, in 1970, urea in ierarhia partidului devenind primul lecretar al regiunii Stavropol, funcjie pe care o va pastra pana in 1978. La aceasta dalii este promovat la Moscova pentru a prelua funcjia e secretar federal K-sponsabil cu agricultura. Membru supleant al Biroului Politic in 1979, accede la Miigul de membru titular inca din anul urmator. Este in acea perioada unui din protejajii lui Andropov care il privea drept unui dintre posibilii lui succesori. insa numirea sa se explica de asemenea prin propriile calitaji. Este singurul jurist de Immajie din Biroul Politic i responsabil cu politica agricola a Jari. Noul secretar general se arata mai intai a fi de o mare prudenja plasandu-se aparent intr-o pozijie continuatoare a predecesorilor sai, afirmand ca i Brejnev necesitatea de a intensifica economiile sau preconizand ca Andropov consolidarea disciplinei ataamentul faja de principiile coexistenjei panice sau apropierea faja de China, insa el procedeaza cu o mare rapiditate la consolidarea puterii sale, schirnband in cateva saptamani echipa conducatoare i indepartandu-i pe principalii sai rivali cum ar fi Grigori Romanov sau Andrei (iromiko care se vede obligat sa renunje la postul de ministm de externe i earuia i se incredinjeaza postul onorific de ef de stat. inca din vara lui 1985 el ii afirma astfel autoritatea plasandu-i fidelii in posturile cheie.

l a s n o s t

e r e s t r o ik a

(1985-1991)
PROGRAMUL 1INTENTIILE LUI GORBACIOV
Gorbaciov fixeaza acjiunii sale o dubla direcjie pe care o definete prin cuvintele Glasnost i Perestroika. Prima, pentru care el pretinde a urma linia lui Cernenco are drept obiectiv sa trezeasca sovieticii din letargie printr-un Iimbaj i metode ale adevarului. El este intr-adevar contient ca URSS-ul nu poate sa-i menjina rangul de mare putere nici sa iasa din epoca stagnarii daca sovieticii continua sa nu se intereseze de efortul economic indispensabil i de soarta patriilor socialiste i pentru a-i incuraja sa participe la opera de construcjie socialista, el anunja un ansamblu de reforme intr-o lucrare intitulata Perestroika (Restructurarea), reforme care trebuie in ochii sai sa reconcilieze socialismul i
157 / E s e c u l
c o m u n is m u l u i

ALEGEREA LUI GORBACIOV (MARTIE 1985)


Inca de pe 1 martie 1985, nucleul conducator compus din membri in 1 general varstnici decide in unanimitate sa il aleaga pentru succesiunea lui Cernenko pe Mihail Gorbaciov in varsta de numai 54 ani i considerat inca din timpul bolii lui Cernenco (vara 1984) ca probabilul sau succesor. Nascut in 1931,

156

(1982 - 1991)

democrajia. Acest foarte vast program trebuie sa transforme intreaga via[a illn URSS din moment ce el privete atat ceta|enii cat i statul, partidul, via|u economica... Gorbaciov il prezinta atat drept o veritabila revolufie i (cu o iim m abilitate) drept prelungirea naturala a gandirii fondatorului Uniunii Sovietice .1! carui motenitor veritabil se afirma a fi, reproand predecesorilor sai de a nu II urmat linia directoare a lui Lenin i afirmand ca e! 0 va relua pentru a face din URSS un stat socialist de drept, ce implica in mod necesar restabilirea libeiH discujii i autonomia aparatului de stat i adunarilor alese fa{a de partid. Gorbaciov nu-i face deloc iluzii asupra dificultajii punerii in aplicare .1 acestor proiecte politice neignorand faptul ca se va ciocni de forje rezistente din sanul partidului, ale conservatorilor care sunt, in 1985, numeroi i puternici la toate nivelurile mai ales la cele superioare ocupate de fidelii lui Brejnev. Politicii sa care consta in a cere partidului sa se reformeze (din moment ce Perestroika privete intre altele i punerea in discujie a privilegiilor partidului) compoilA pentru el, ca i odinioara pentru Hruciov riscul de a fi destituit de Nomenklatura, amenin(ata in statutul sau. Poate oare aceasta din urma sa accepte de a inceta s.1 fie o birocrajie de privilegiaji constituind 0 frana in calea progresului i inoirii? V,i admite ea oare inoirea cadrelor propusa pentru a permite accesul unui numai mai mare al acestora la posturi de raspundere i facilitarea democratizarii? Este ea dispusa sa tolereze candidaturile multiple la alegeri? Sa rite sa piardA posturile lucrative sau onorifice pe care le ocupa i avantajele de toate genurilc legate de detinerea acestor posturi? Va merge pana intr-acolo pana a recunoaslc adevarul recomandarilor lui Gorbaciov in ochii caruia un candidat lipsit de ansA la alegeri poate fi dezarmat de partid i poate infajisa dintr-o data in mod bnil.il soarta dificila a masei concetafenilor sai? in alji termeni, Nomenclatura este ea, oare, gata, cum cere Gorbaciov, sa se sacrifice pentru binele tuturor sovieticilor? Gorbaciov afirma ca partidul, compromis prin egoismul i opjiunile sale greite in ochii poporului sovietic nu are alta solu(ie daca vrea sa raman'i elementul conducator al societajii i sa-i recucereasca autoritatea morala pe care a pierdut-o, decat aceea de a lucra de acum inainte pentru binele tuturor si nu numai pentru al sau propriu. Mijlocul care trebuie sa permita atingerea acestui scop este supunerea la votul popular a candidaturilor responsabililor partidului. Secretarul general mizeaza pe faptul ca, pentru a fi alei sau realei, acetia se vor preocupa de aici inainte mult mai mult de nevoile alegatorilor lor.

158

PUNEREA IN APLICARE A PERESTROIKAI


[ Contient de obstacolele care i se ridica in faja, Gorbaciov ii ia precaujiuni pentru a-i impiedica pe adversarii sai politici sa-i faca rau. Pentru aceasta el in|i ilege sa se sprijine pe societate pentru a invinge iner|ia sau rezistenjele iniiservatorilor. Astfel va decide o modificare a institujiilor. In primavara lui 1989 n lost ales la capatul unei campanii electorale animate, un Congres al deputa|ilor poporului dintre care o parte a membrilor a fost desemnata pe baza Cfliididaturilor multiple i cateodata chiar impotriva candidajilor oficiali ai paitidului (este cazul lui Boris Elfin, oaia neagra pentru conservatorii partidului, la Moscova). Acest congres al deputajilor poporului este acela care a desemnat I.ulamentul, Sovietul suprem, i care trebuie sa-i desfaoare activitatea in lulervalul dintre sesiunile Congresului. De asemenea acest Congres al deputajilor poporului este insarcinat sa-1 aleaga pe preedintele Sovietului suprem, eful l.itului sovietic dispunand de importante puteri. Objinand alegerea sa in acest post pe 22 mai 1989, Gorbaciov se pune astfel la adapost de o tentativa de Inlaturare complotata de birocrajia partidului, caci va fi dificil sa se debaraseze ile un secretar general care, fiind preedinte, ar conserva puterile statului. In acelai timp, Gorbaciov exploateaza fiecare ocazie de a inlocui conservatorii cu fideli ai sai in posturile cele mai importante. In primavara lui 1 9, adversarii sai, care inca se afla in biroul politic sunt izolaji. Politica externa, 98 nrmata, KGB-ul sunt conduse de partizani ai secretarului general. Dupa triumful partizanilor Perestroikai la alegerile Congresului pentru deputa{ii poporului, o Ircime din membrii Comitetului Central, incluzand toji conducatorii vechii garde brejneviste, sunt inlaturaji i printre ei Andrei Gromiko. Perestroika a schimbat considerabil condi{iile de viaja in Uuiunea Sovietica. I.etargiei brejneviste i-a succedat schimbarea. Liberalizarea intelectuala permite inijloacelor de informare in masa sa se exprime, iar sovieticii descopera progresiv paginile albe ale istoriei lor. Destalinizarea, pomita odinioara de llruciov este reluata cu mai multa vigoare i dusa pana la consecinjele sale logice, reabilitarea victimelor lui Stal:n in special a acelora ale marilor procese de la Moscova (cu excepjia lui Iagoda, cf al NKVD care condusese Gulagul). Dupa Buharin i tovaraii sai condamnaji ir cursul celui de-al treilea proces de la Moscova in 1938, Zinoviev, Kamenev, Piatakov i Radek, victime ale primelor procese sunt reabilitate. Trotski insui iese din uitare, i se recunoate rolul din revolujia din Octombrie i acela de fondator al armatei roii i este laudat pentru faptul ca i s-a opus lui Stalin. Gorbaciov se bucura de sprijinul intelinghenjiei, favorabila politicii de liberalizare.

159 / E $ e c u l

c o m u n is m u l u i

(1982 - 1991)

Perestroika se manifesta in fine printr-o politica externa foarte activa. in octombrie 1988, intervine un acord Intre China i Uniunea Sovietica asupra traseului frontierei orientate. Progresele realizate in discujiile asupra dezarmarii cu Statele Unite, propunerile de limitare a armamentelor strategice sau conventionale facute de Gorbaciov, retragerea in 1989 a trupelor sovietice din Afganistan, decizia de retragere a soldajilor cubanezi din Angola, evacuarea trupelor vietnameze din Cambogia fac ca Gorbaciov sa apara drept un om care ofera garanjii pentm pace, in acelai timp masurile de liberalizare luate ii dau o imagine de un om al deschiderii: el intr-adevar a redeschis frontierele, a depopulat pucariile, a permis Ungariei sa treaca la pluripartitism i a acceptat ca in Polonia generalul Jaruzelski sa negocieze o impartire a puterii cu Solidaritato. in acelai timp, el se bucura in Occident de o mare popularitate demonstrate do calatoriile sale in RFC i Franja in primavara i la inceputul verii lui 1989. Pentru a profita de aceasta imagine favorabila, preedintele sovietic pledeaza pentru ideea unei entitaji europene pe care o boteaza casa comuna care ar urma sa adune state de sisteme sociale i politice diferite.

CONTRADICTHLE LIMITELE PERESTROIKAI 1


Lupta lui Gorbaciov impotriva Nomenklaturii pentru punerea in practica a Perestroikai depinde total de sprijinul societajii fara de care nu poate spera ca economia sovietica ar putea face progrese. El spera sa catige sprijinul populajiei prin intermediul reformelor politice al alegerilor cu candidaturi multiple, al libertajii de expresie, de drepturi la discujie, insa el spera de asemenea sa i-o ralieze reformelor economice. Acestea sunt bazate pe o autonomie mai larga a intreprinderilor ceea ce implica o renunjare a constrangerilor pe plan najional in scopul de a concilia imperativele najionale i cererea locala in ce privete bunurile de consum. El injelege in plus, fara a reveni asupra principiului proprietajii socialiste, sa apropie omul de proprietate (prin exemplul dantl pamanturi in arenda familiilor Jaraneti), sa reconstituie o veritabila piaja, sa practice o politica a prejurilor reale, sa ceara intreprinderilor ca ele sa objina beneficii. Este clar ca daca masa populajiei aproba prin scrisori de incurajaro trimise secretatului general linia de ansamblu a Perestroikai i ii manifesta satisfacjia de a-i auzi conducatorii schimbandu-i limbajul ea ateapta inainte de toate o imbunatajire a condijiilor sale de existenja zilnica (alimentajie, bunuri de consum) i pe acest plan va judeca ea acjiunea lui Gorbaciov. Perestroika genereala in fine un anumit numar de contradicjii i provoaca incontestabile rezistenje. in primul rand voinja de a permite o reala libertate de
160

cxprimare care se manifesta prin intermediul ziarelor, carjilor, televiziunii, i cinematografiei, antreneaza nu numai o sporire a aspirajiilor pentru libertate i democrajie, ci i formularea de critici care nu vizeaza numai birocrajia, ci i sistemul comunist insui, exprimand preferinja unei parji a sovieticilor pentru o democratizare in maniera occidental! Or, in nici un caz Gorbaciov nu se refera la modelul occidental atunci cand vorbete de Glasnost" i Perestroika. Pentru el consolidarea democrajiei sociale este sinonima cu buna funcjionare a principiilor leniniste de guvernare. In aceeai maniera in care prin Glasnost I se poate injelege transparent, se poate insa injelege de asemenea un ansamblu de informajii oferite societajii in scopul de a o mobiliza. In orice maniera, > Glasnost i Perestroika se exercita in limite foarte restranse. Ele nu privesc nici armata, nici diplomajia i nu trebuie sub nici o forma sa poata duce la rasturnarea regimului. Gorbaciov afirma intr-adevar ca nu se pune problema de a reveni asupra celor doua principii fundamental care stau la baza regimului i ! care sunt dictatura proletariatului i proprietatea statului asupra mijloacelor de f producjie. Dealtfel el considera ca tot partidul este cel caruia ii aparjine sarcina de a exercita controlul asupra populajiei i opiniei publice. In gandirea preedintelui sovietic, Perestroika este deci o strategie politica destinata inainte i de orice sa consolideze statul sovietic in interior punand capat rupturii dintre { partid i societate care il slabete pe plan extern. Democratizarea trebuie sa amelioreze o imagine i o putere de atracjie acum tirbita. Exact raportandu-se la aceste obiective (pe care i ei le impartaesc) vor 1 critica conservatorii din partid Perestroika considerand ca ea pune in discujie i chiar bazele sistemului sovietic. Ei incearca sa franeze reformele economice care I pentru ei ar lichide socialismul. Ei accentueaza efectele negative ale Perestroikai, I refuzul de a lucra care devine masiv, manifestajiile neautorizate, framantarile I najionaliste care afecteaza provinciile baltice, Armenia, Georgia i Uzbekistan ca i alte provincii periferice i ameninja Uniunea Sovietica cu dezmembrarea. Ei ! sunt indignaji de pierderea de influenja a Uniunii Sovietice faja de satelijii sai europeni care injeleg totodata sa scuture jugul URSS i sa respinga comunismul. Voind sa transforme structurile instaurate de pe vremea lui Stalin, grajie sprijinului unei societaji pe care predecesorii sai i-o doreau pasiva, Gorbaciov ia asumat un rise considerabil.

DECEPTIILE PERESTROIKAI
Anul 1990 este anul in care creterea framantarilor pare sa duca la repunerea in discujie a Perestroikai ca urmare a resurgenjei sentimentelor najionale fapt pe

161 / E $ e c u l

c o m u n is m u l u i

(1 9 8 2 - 1 991)

care Gorbaciov nu il prevazuse in planul sau de redresare a URSS. Confruntaii interetnice au loc in Azerbaidjan, in Nagornii-Karabakh, in Kirghizia, Moldova... .s i conflicte najionale ameninja coeziunea Uniunii sovietice; Lituania se declar.i independents, apoi Estonia, Letonia, Georgia i Armenia; alte republici sc proclama suverane: Federatia Rusa, Azerbaidjan, Uzbekistan, Turkmenia, Tadjikistan, Moldova, Bielorusia, Ucraina. Republicile autonome reclama, la randul lor, independent sau suveranitatea. Se poate observa ca ameninjarea care apasa asupra Uniunii Sovietice este grava: legile Uniunii Sovietice nu mai sunt respectate, recrujii din provinciile in dizidenja nu se mai prezinta pentru a-iji efectua stagiul in armata sovietica, autoritatea sovietica se prabuete pretutindeni (republicile incheind acorduri intre ele ignorand autoritajile centrale). Contient de pericol, Mihail Gorbaciov se pronunJa dupa februarie 1990 pentru o noua federajie sovietica pe principiul acordului voluntar cu diverse forme de legatura. El pregatete un tratat al Uniunii" i in aceasta perspective, Congresul deputajilor poporului accepta proiectul unui referendum cu privire la apartenenja la Uniune, care ar trebui sa aiba loc in primavara lui 1991, insa deja ase republici i-au afirmat voinja de independenja ceea ce reprezinta un obstacol in calea politicii unioniste preconizata de Gorbaciov. Economia sovietica se inrautajete constant dand la iveala falimentul sistemului. Trenurile i vapoarele nu mai sunt descarcate, alimentele nu mai ajung in orae, iar piaja neagra este din ce in ce mai infloritoare. Toate reforme le preconizate pana atunci de Gorbaciov nu au reuit decat sa sporeasca lipsurilc dezorganizand angrenajele tradijionale fara a le inlocui cu noi circuite. Aceasta situajie genereaza nemuljumiri, framantari sociale, greve astfel incat Gorbaciov are in vedere o reforma economica profunda care ar avea drept scop trecerea prin etape succesive de la economie dirijata la o economie de piaja planificata i controlata/'Primul ministru Rijkov face cunoscut Sovietului Suprem planul de aplicare al acestei reforme, insa textul este atat de lung i atat de confuz incal deputajii il resping. De-a lungul verii puterea pare sa se orienteze catre o liberalizare mai profunda a economiei conform vederilor lui Boris Eltzin, preedinte al Federajiei Ruse, iar Parlamentul ii autorizeaza preedintele sa legifereze prin decrete timp de 18 luni pentru a introduce economia de piaja. in realitate, decretele intaresc masurile disciplinare i reforma economica este amanata ca urmare a dezordinilor de orice natura care afecteaza Uniunea Sovietica. La sfaritul anilor 90, se revine la o economie administrate, spre mare decepjie a reformatorilor i a partizanilor liberalismului economic. ' Ca urmare a acestor convulsii, Mihail Gorbaciov nu a incetat in aparenja sa-i consolideze puterile, slabindu-le pe acelea ale partidului. Astfel, in februarie 1990, Plenara Comitetului aproba abandonarea rolului conducator al partidului 162

"

introducand astfel multipartitismul - i trecerea la un regim prezidenjial democratic. Cel de-al XXVlII-lea Congres PCUS in iulie modifica statutul Biroului politic a carui structure devine federala, astfel incat aceasta institute pierde rolul director politic i este cantonata intr-un rol de armonizare interrepublicana. Dupa realegerea lui Gorbaciov ca secretar general, Comitetul central este reinoit in proporjie de 85% suferind astfel cea mai puternica epurare pe care a cunoscut-o vreodata. Aceasta intarire a puterilor duce la aparijia unor intrebari cu privire la destinul Perestroikai. In decembrie 1990 ministrul de externe evarnadze ii da demisia pentru a protesta impotriva avansarii spre dictatura din URSS. La randul sau Eljin se pronunja in Parlament impotriva unei noi sporiri a puterii lui Gorbaciov pe care il acuza de a vroi sa revigoreze gestiunea birocratica folosindu-se de KGB, armata i polijie. Parlamentul il ignora i ii acorda lui Gorbaciov controlul total ? supra executivului. Conservatorii recatiga atunci avantajul; postul nou creat d* vicepreedinte i de ministru de interne le revin. Gorbaciov care anunjase ini :njia sa de a stopa forjele centrifuge ale Jarii ameninja ca va administra direct regiunile rebele, ca va normaliza presa scrisa i relua controlul asupra televiziunii. Perestroika ii demonstreaza astfel contradicjiile: a introduce democrajia inseamna a ameninja insui sistemul comunist i existenja Uniunii Sovietice; a voi sa menjina coeziunea URSS i regimul comunist implica recurgerea la forja i sfaritul procesului democratic, intre aceti doi termeni ai alternative^ primul este acela care va avea catig de cauza.

1991: D e l a S f a r itul C o m u n ism u lu i


la

D isparitia U rss

NOUL PROIECT DE UNIUNE


in ianuarie 1991, aparent la inijiativa liderilor militari, armata sovietica intervine in Jarile baltice, intai la Vilnius, apoi la Riga, provocand morji i raniji. Valul de indignare care izbucnete in lume dupa masacrul de la Vilnius i manifestajia de la Moscova la care cu sute de mii de participanji care cer demisia preedintelui sovietic il determina pe Gorbaciov sa realizeze cu adevarat forja sentimentului najionalist pe care pana atunci o subestimase. injelegand ca este zadarnicsa se opuna micarii care determina popoarele Uniunii Sovietice sa vrea
163 / E ecul
c o m u n is m u l u i

(1 9 8 2 - 1 9 9 1 )

sa se conduca singure de aici inainte, sa-i faca propriile legi, sa-i adminisln /ii economia aa cum "considera, el se decide sa pregateasca un nou proied ilii Uniune care ar urma sa Jina cont de aspirajiile lor i ar permite daca v,i Ii acceptat sa salveze ce se mai poate salva din coeziunea Uniunii Sovietice. Referendumul federal cu privire la menjinerea Uniunii Sovietice are loc pe 1 1 martie 1991. Consultarea nu a putut totui avea loc decat in 9 republici din l'i pentru ca cele trei republici baltice (Estonia, Lituania, Letonia) se declarasciA demult independente, iar alte trei republici, Georgia, Armenia i Moldova anunja intenjia de a face la fel. Chestiunii ridicate: "Considera[i indispensabila menjinerea Unit Republicilor Sovietice Socialiste sub forma unei federa(ii reinoite de republit i suverane i egale in drepturi in care vor fi deplin garantate drepturile i Liberld(llv persoanelor de orice na(ionalitate? majoritate sovieticilor consultaji (76%) Il raspund da. Insa acest raspuns pozitiv corespunde in mai mare masura dorinjei lor de reinoire i suveranitate decat ataamentului faja de Uniune Evenimentele care ii urmeaza confirma rapid aceasta interpretare. Numai la treisprezece zile dupa referendumul unional populajia din Georgia care refuza.se sa participe se pronunja pentru independent (care este proclamata pe 9 aprilie) Cat despre Rusia care s-a pronunjat pentru Uniune ea manifesta in acelai tini|> dorinja sa spre o evolujie specifica decizand cu o strivitoare majoritate a o t i . dpaei regimului prezidenjial. Aceasta decizie capitala are drept efect imediat slabirea politica a In! Gorbaciov care are acum un rival in persoana lui Boris Eltzin ales preedinte al Rusiei prin vot universal pe 12 iunie 1991, ceea ce ii confera un avanta| considerabil in faja preedintelui Uniunii care, nu a primit consacrarea votulul popular. De fapt, Boris Eljin, contient de autoritatea pe care i-o ofera alegerea sa, ii consolideaza din ce in ce mai mult puterile in Rusia, privandu-1 in acelasl timp pe Gorbaciov de orice mijloc de acjiune reala in interior, in acelai timp in care pe scena internajionala preedintele URSS ocupa totui primul loc ca reprezentant al Jarii sale la intalnirea la varf a Jarilor industrializate reunite la Londra in iulie 1991, de exemplu. El face cunoscut aici nevoile economice ale Uniunii Sovietice in acelai timp in care anunja voinja Jarii sale de a trece la economia de piaja, privita ca o garanjie acordata Occidentului pentru objinerea ajutorului scontat.

164

PUCIUL CONSERVATOR (18-21 AUGUST 1991)


Anunjarea trecerii catre economia de piaja semnifica faptul ca Gorbaciov i ondamna economia socialists i facand aceasta aduce o lovitura fatala dogmei marxist-leniniste. Aceasta decizie constituie deci o cotitura fundamentals in ilczemembrarea sistemului comunist. Intr-o prima etapa la Plenara Comitetului Central al partidului comunist al URSS de pe 25 i 26 iulie, ea va duce la E abandonul principiului luptei de clasa. De atunci evenimentele se precipita, ('onservatorii nemaiputand suporta sa vada atingerile aduse principiilor liindamentale ale marxismului. Ei acceptasera cu greutate pierderea de influenja n Jarii lor in Europa de Est dupa 1989. Ei se tem de dezmembrarea Uniunii Sovietice. II considera pe Gorbaciov personal responsabil de ;destramarea regimului i a statului, de slabiciunile economiei i de pierderea imperiului. Considerand ca acesta nu mai este demn sa conduca statul i partidul, ei cstimeaza ca trebuie sa se debaraseze de el. tncep prin a-1 izola concentrandu-i atacurile asupra principalului lui consilier, Iakovlev, care demisioneaza la randul .s,iu din partid i denunja ameninjarea unei lovituri de stat impotriva lui (iorbaciov.

I |
I

Aceasta are loc efectiv pe 19 august, cu o zi inainte de ziua in care trebuia semnat noul tratat asupra Uniunii. Pucitii il rejin pe preedinte prizonier in reedinja sa de vacanja din Crimeea i il declara incapabil sa-i asume : funcjiunile din motive de sanatate . Ei il numesc in fruntea statului pe B vicepreedintele URSS, Guennadi Ianaev i organizeaza un Comitet de stat I pentru starea de urgenja alcatuit din opt membri, care in afara noului preedinte il include pe primul ministrul Pavlov, vicepreedintele Consiliului apararii Oleg Baklanov, preedintele KGB-ului Kriucikov, ministrul de interne Boris Pugo, I marealul Iazov, ministrul apararii, preedintele Asociajiei intreprinderilor de stat Alexandre Tiziakov i preedintele Uniunii agrarienilor Vasssili Starodobtsev. I Artizanii puciului sunt deci inaljii demnitari ai statului i partidului, conducatorii I polijiei, armatei, KGB-ului i ai planificarii economice. Obinuit sa vada poporul I supunandu-se pasiv legilor facute de conducatori ei, nu se ateapta la o reacjie populara in favoarea preedintelui i ignora opinia lui Boris Eltzin, totui liderul reformatorilor. Or, de-abia a inceput puciul ca preedintele ms face apel de rezistenja i cere I armatei sa se alieze cu populajia pentru a face sa eueze lovitura de stat I reacjionara. Pucijtii vor putea constata astfel ca poporul nu mai este la fel de I pasiv ca inainte de Perestroika. El a capatat gustul libertajii i nu mai dorete sa o I piarda. Responsabilizat el reacjioneaza i coboara in strada pentru a manifesta ' impotriva pucitilor la Moscova i mai apoi la Leningrad. Gorbaciov se bazase pe
165 / E $ ec u l
c o m u n is m u l u i

(1 9 8 2 - 1991)

societate pentru a-i invinge pe conservatori. Din acest punct de vedere a reujil partial chiar daca reacjia populara nu este nici atat de generalizata, nici atat de masiva pe cat ar fi sperat. Rezistenja condusa de Eljin, deconcerteaza pe pucigti care sunt dezbina(l chiar a doua zi dupa puci i se arata incapabili sa controleze situajia. in noaptoa urmatoare o ciocnire intre o unitate de blindate i manifestanji genereaza tni morji. Totul se precipita de acum inainte, puterea pucitilor se descompunc, Boris Pugo, ministrul de interne se sinucide in timp ce ceilalji conducatori ai loviturii de stat sunt arestaji. in noaptea lui 22 august, Gorbaciov revine din Crimeea i ii reia funcjiunile. Occidentul a putut urmari fazele esenjiale ale acestor zile grajie televiziunii Deconcertat la anunjul puciului, el se intreaba daca URSS-ul deja destul de avansat pe calea libertajilor nu va cunoate o noua dictatura. El a admirat curajnl lui Eltzin care urcat pe un tanc al forjelor ce aparau Parlamentul ms a facut apel la armata sa fratemizeze cu muljimea. in fine el s-a bucurat de eecul pucitilor si a avut o senzajie de usurare atunci cand i-a vazut pe sojii Gorbaciov sanatoi si nevatamaji intr-un moment cand toata lumea se temea pentru viaja lor. Puciul a euat deci foarte repede, mai ales pentru ca pucitii nu prevazuser.i ca ar putea intalni o rezistenja serioasa i nu pregatisera cu adevara! operajiunea, pentru ca nu toata armata era dispusa sa-i urmeze, anumiji generali cum ar fi comandantul forjelor de Vest, generalul Novojilov sau comandanlul forjelor aeriene, generalul (i viitor mareal) aponikov refuzand sa asculte de ordinile comitetului de stat, iar alji ofijeri abandonand o micare perdanta !}i pentru ca KGB-ul de asemenea dezbinat. in concluzie, pucitii care sperasera sa-i redea partidului comunist pozijia sa dominanta vor ajunge la rezultatul exacl opus: puciul semnifica lovitura de moarte data regimului comunist i statului sovietic.

SFARITUL COMUNISMULUI IN URSS


Ca un gest simbolic al noilor vremuri, muljimea. imediat a doua zi dupa eecul puciului demoleaza statuia lui Dzerjinski, ft ndatorul polijiei politice (stramoaa KGB-ului) i se apropie momentul in care a va ataca chiar memoria fondatorului Uniunii Sovietice, demoland statuile lui Lenin, retragandu-i portretele de pe edificiile publice i din care, redand oraului Leningrad vechitil sau nume de dinainte de 1914, Sankt-Petersburg. Veritabilul beneficiar al eeculni loviturii de stat este Eljin care iese mai puternic de pe urma acestor incercari si nu ezita sa- umileasca pe Gorbaciov care apara partidul comunist in faja 1
166

Iiirlamentului ms decizand suspendarea activitajilor partidului comunist, al l ederajiei Ruse. Insa discreditarea partidului, vinovat de a fi incercat o lovitura de lor|a impotriva reformelor democratice este mult prea mare: cateva zile mai l.irziu, Gorbaciov ii da demisia din func(ia de secretar general al partidului comunist al Uniunii Sovietice, dupa ce a invitat Comitetul Central sa se dizolve. Iartidul Comunist este interzis atunci in armata i in organismele statului. Pe 29 august 1991, Sovietul Suprem suspenda activitajile partidului comunist in intreaga I iniune i decide sa se autodizolve. Ca urmare a disparijiei partidului comunist care de|inea efectiv puterea, de aici inainte va exista un vid institutional. Pentru a 1 umple este necesara o noua Constitute i sunt insarcinate trei organisme pentm o perioada tranzitorie sa conduca URSS-ul: un Consiliu de stat reunindu-1 pe Mihail Gorbaciov i conducatorii republicilor este insarcinat sa coordoneze politica externa i liestiunile interne comune acestor republici, un Comitet interrepublican trebuie sa regrupeze reprezentanjii tuturor republicilor pentru a coordona gestiunea i reforma economiei, iar un Consiliu al reprezentanflor deputajilor poporului este insarcinat sa elaboreze noua Constitute a Uniunii. In fine, KGB-ul, instrument al dictaturii proletariatului, supraviet-iieste pana pe 2 octombrie 1991 cand Consiliul < stat ii pronun{a dizolvarea care nu este in realitate decat o reorganizare pe trei le direcjii, pe viitor autonome, un serviciu central independent de informal, un serviciu interrepublican de contra-spionaj i un Comitet de stat pentru apararea frontierele. Epilogul, care inchide istoria comunismului in Rusia, este decizia luata pe 6 noiembrie 1991 ca urmare a inijiativelor similare luate in alte republici de a dizolva partidul comunist al Federajiei Ruse. In toamna lui 1991 nu mai exista partide comuniste in URSS, iar naufragiul partidului care constituia factorul coagulant al Uniunii il antreneaza pe acela al Uniunii Sovietice insei.

MOARTEA URSS
In momentul puciului, un anumit numar de republici i-au proclamat mai mult sau mai putin formal independent sau au inceput procesul care conducea la aceasta. Puciul va avea drept efect precipitarea micarii de dezmembrare a Uniunii Sovietice. In saptamanile care urmeaza toate republicile, cu excepjia Kazakhstanului i Rusiei, ii proclama rand pe rand suveranitatea i desfacerea legaturilor care le uneau de puterea federala. Pe 17 septembrie cele trei {ari baltice sunt admise la ONU.

167 / E ec u l

c o m u n is m u l u i

(1 9 8 2 - 1 9 9 1 )

Independent dorita de republici nu inseamna totui ca fiecare republic,i injelege sa rupa legaturile cu celelalte pe toate planurile. Cate dintre ele ai Ii viabile, singure in domeniul economic? '{inand cont de aceste considerenlr Gorbaciov consacra restul de influenja care i-a mai ramas incercarii de a salv.i Uniunea, sperand sa reuneasca cel mai mare numar posibil de republici intr-o noua federajie. in octombrie 1991, el elaboreaza astfel un tratat economic care este semnat de opt republici (lipsesc in afara Jarilor baltice, Ucraina, Moldova, Georgia i Azerbaidjan), iar consiliul de stat pregatete un tratat de uniune politica pe baze federate. Puterea centrala nu ar mai urma sa exercite de acmi) inainte decat funcjiile care i-ar fi delegate de statele membre suverane, iar acesl<( funcjii s-ar reduce in fapt la diplomajie i problemele militare. Aceasta noua uniune aparea destul de ipotetica, iar aceea care mai cred in realizarea ei sunt din ce in ce mai rari. Boris Eljin care in fruntea Rusiei revendir.i motenirea puterilor URSS considera ca aceasta Uniune este o iluzie. intr-adevai, noul Parlament insarcinat sa pregateasca Constitujia nu cuprinde decat deputaji din numai apte republici. De fapt, Boris Eljin este acela care va da lovitura de grajie in URSS !ji preedintelui acesteia incheind distrugerea centrului. Pe 8 decembrie el reunella Minsk, capitala Bielorusiei preedinjii acestei republici i pe acela al Ucrainei $ i toji trei, constatand ca URSS-ul nu mai are existenja reala decid sa creeze o Comunitate a statelor independente (CSI) la care vor putea adera i alte republici si in cadrul careia ele ii vor coordona politica economica i bancarii insa, ei nu Jin deloc cont de referendumul din primavara lui 1991, demonstrate! prin aceasta cat de pujin credit acordau inijiativelor lui Mihail Gorbaciov. In zadai face acesta apel la respectul legalitajii i la obligajia de a consulta populajia, micarea de disparijie a URSS-ului pare de acum imposibil de stopat: pe 1 4 decembrie cele cinci republici din Asia Centrala se raliaza CSI, curand imitate de Armenia i Moldova, apoi pe 16 decembrie de ultimul stat ramas fidel Uniunii, Kazakhstanul care ii declara la randul lui independenja. in timp ce secretarul de stat american James Baker se deplaseaza la Moscova Eljin este acela care expune proiectul de tratat militar al CSI i anunja pentru a da asigurari Statelor Unite i Occidentului ca va exista un control unic al armamentului nuclear, exercitat de catre Rusia. Gorbaciov a pierdut ultima carte care-i mai ramasese, rolul de purtator de cuvant al politicii externe a Jarii sale. Totodata este momentul pe care Eltzin il alege pentru a anunja public ca institujiile inca in vigoare ale fostei URSS ii vor inceta funcjiunea la sfargitul anului 1991, tire care privete in egala masura i institujia prezidenjiala a URSS. Luand act de pierderea puterii sale, Mihail Gorbaciov anunja demisia sa la televiune pe 25 decembrie. El recunoate astfel oficial moartea URSS deplangand dezmembrarea statului i ruinarea Jarii.
16 8

in momentul in care ii inceteaza existenja, atat URSS cat i comunismul pe care ea il incama, imperiul comunist stalinist edificat in Europa de Est a incetat s.1 mai existe de cateva luni, iar ultimile sale vestigii sunt pe care de disparijie.

| [

S f a r itu l C o m u n i s m u l u i in Europa
d e

Est (1989-1991)

PERESTROIKA EUROPA DE EST 1


Dupa reprimarea in 1968 a socialismului cu fa|a umana din Cehoslovacia i n data cu doctrina Brejnev care nu recunoate Jarilor socialiste decat o siiveranitate limitata, democrajiile populare aparjinand Tratatului de la Varovia nu mai au nici o alta alegere decat aceea de a adopta modelul sovietic sau de a practica doar cateva transformari de detaliu pentru a-1 adapta mai bine Jarii lor, Insa aceasta nu se poate face decat cu acordul marelui frate. Cand Gorbaciov lanseaza fara sa pe calea Glasnostului i a Perestroikai, cele jase democrajii populare legate de URSS nu reacJione|iza in aceeai maniera. (iustav Husak in Cehoslovacia, Nicolae Ceauescu in Romania, Erich Honeker in RDG sunt ostili oricarei schimbari. In Bulgaria, Todor Jivkov accepta reforme cconomice parjiale insa considera inoportune i periculoase reformele politice. Dimpotriva, in Polonia i in Ungaria Perestroika ii face simjite mult mai rapide pfectele.

POLONIA: VICTORIA SOLIDARITATII


. In Polonia, dupa 1980 s-a nascut o opozijie fa{a de regim. Greve violente, Jjomind de la refuzul modelului economic i politic sovietic dusesera la demisia Ini Gierek, succesorul lui Gomulka dupa 1970 i la inlocuirea acestuia de catre j Jeneralul Jamzelski. Acesta confruntat cu existen|a unui sindicat independent de i partid, Solidarnosc (Solidaritatea), condus de Lech Walesa, recunoscut legal de Gierek, alege inijial o maniera forte de acjiune: pe 13 decembrie 1981 el dispune . i< fie aresta|i liderii Solidaritatii, dizolva sindicatul i procedeaza la 0 brutala i I preluare a situajiei sub control.
169 / E ecul
c o m u n is m u l u > (1 9 8 2

- 1591)

insa prabuirea economica a Jarii, imensa sa datorie externa, presiunilc Occidentului, agitajiile populajiei confmntate cu dificultaji ecpnomicc insuportabile, in fine sprijinul acordat de biserica Solidaritajii, il constrang pe generalul Jamzelski sa deschida negocieri cu sindicatul ilegal in ianuarie 1989. Cu scopul de a objine o conciliere cu acesta pentru a recatiga increderea unci populajii din ce in ce mai ostila regimului, generalul adopta calea concesiuniloi el accepta legalizarea sindicatului liber, recunoscand astfel pluralismul sindical in schimbul participarii Solidaritajii la alegerile legislative anticipate din mari 198!). MasjTrot^^ ianuarie oanaTi martie 1989 prevede alegeri liberc, opozijia putand dispime de 35% din locnrile din Dieta fAduriarea principal.i), PMUP (partidul muncitoresc unificat nolonez. de fapt partidul comunisl) rezervandu-i-le pe celelalte. in schimb un Senat ale carui puteri sunt pe de alt.i parte extrem de limitate va fi ales liber. In fine, un post de presedinte al republii ii va trebui creat, iar titularul acestuia va fi ales de cele doua camere. Dupa o campanie electorate pasionanta dominata de candidajii solidaritajii alegerile de pe 4 si 1 iunie 1989_se vor incheia cu o strivitoare victorie a opozijiei 1 Solidaritatea ii asigura 99% din mandatele din Senat si fatalitatea acelora rezervate onozitiei in Dieta. In sc.himb. nrincipalii lideri ai PMIIP, rhiafZBac.i candidati unici sunt invinsi datorita faptului de a nu fi putut sa adune in drenlnl numelui lor un numar suficient de alegatori. Aceste alegeri vor genera o veritabil,i criza a regimului comunist polonez, constrans sa negocieze cn opozijia rnndiiiili in care s-ar nntea menjine la pntere~ Daca cele doua Camere il aleg (cu o majoritate de un singur vot) pe generalul Jamzelski presedinte al republicii, acesta este insa obligat sa incredinje/c 'conducerea'guvernului unui membru al Solidaritajii. Taddeusz Mazowiecki. I,.i sfaritul verii 1989 s-a format astfel in Polonia primul guvern necomunist de dup.i sfar$itul razboiului, PMUP detinand totusi cateva portofolii (printre care acela < il infernelor i al apararil)T Polonia-se gasete angajata pe calea unui proces do transformare politica pe care URSS nu 1 aimpiedicat. Victoria Solidaritajii este confirmata cand dupa demisia generalulul Jamzelski, Lech Walesa este ales presedinte al republicii in 1990. in scopul de a preciza pacea sociala necesara continuarii reformelor economice (Polonia i> c angajeaza intr-adevSr pe calea economiei de piaja), Lech Walesa instaureaza mi gen de consiliu consuTlafly pe lSTTgd uie$edlnna~fepublicii care estecompus din reprezentanji aifiecarui partid de la dreapta lationalista pana la fostii comunisl i i nu ascunde faptul ca perioada de tranzijie intre economia planificata si economia de piaja va comporta numeroase dificultaji.

170

I lusak, printr-o echipa gorbaciovista insa acest savant montaj a fost dejucat de explozia populara.

ROMANIA: SFAr ITUL LUI CEAUESCU


Cat despre Romania, aceasta este supusa apasatoarei dictaturi a lui Nicolae Ceauescu care nu are in vedere decat cum sa-i consolideze puterea personala si sa-i plaseze membrii familiei sale in posturile de comanda. Megalomania sa care 1-a facut sa distruga vechile cartiere istorice ale capitalei sale pentm a constmi in locul lor un centru administrativ arhitectural colosal, arunca locuitorii in mizerie. Painea i cea mai mare parte a bunurilor alimentare sunt rajionate, salariile scad, iar electricitatea furnizata sufera restricjii. El respinge desigur cu oroare o Perestroika care ar semnifica sfaritul puterii sale absolute i cvasimonarhice. Pe 24 noiembrie 1989, Ceauescu este reales in unanimitate secretar general al partidului comunist roman; o luna mai tarziu, pe 25 decembrie, el este executat. Regimul s-a prabuit in cateva zile. Totul a inceput la Timioara pe 16 decembrie, acolo unde armata a reprimat cu violenpi framantarile populare. Cateva zile mai tarziu, muljimea chemata la Bucureti sa-1 aclame pe Ceauescu se intoarce impotriva lui. A doua zi, pe 22 decembrie, dictatorul fuge i un Front al salvarii najionale, constituit din dizidenji comuniti condus de M. Manescu, fostul ministm al afacerilor externe anunja ca a preluat puterea. Timp de trei zile au loc lupte care opun armata, fidela Frontului, i elementele polijiei secrete, Securitatea, ramase fidele lui Ceauescu. Pe 25 decembrie se anunja ca cuplul Ceauescu a fost judecat, condamnat la~~ moarte i imediat executat. Inca de a doua zi se instaureaza o noua putere, Consiliul Frontului Salvarii Najionale (CFSN) condus de Ion Iliescu, fost secretar al Comitetului Central al PC roman inlaturat in 1971. El decide sa-i asume conducerea Jarii pana la primele alegeri libere care au loc in mai 1990. Maturat in acelai timp cu dictatura lui Ceauescu, partidul comunist roman nu a fost declarrat in afara legii cum ar fi dorit-o adversarii sai cei mari inverunaji, insa bunurile sale au intrat in proprietatea statului. Romania a incetat sa mai fie o democrajie populara, iar partidele romane care nu mai avusesera dreptul sa existe sunt reinfiinjate. Liderii lor pornesc curand lupta impotriva Frontului Salvarii Najionale, acuzand mulji dintre membrii acestuia de a nu se fi convertit decat de foarte pujina vreme la democrajie i de a intrejine legaturi cu Moscova (este adevarat ca aceasta afirmajie este susjinuta de sprijinul acordat Frontului de ministrul sovietic al afacerilor externe). Impotriva opozanjilor Frontul nu ezita
1 7 5 / E ecul
c o m u n is m u l u i

(1 9 8 2 - 1 9 9 1 )

dealtfel sa foloseasca intervenjia armatei i a polijiei i chiar a minerilor chema(i la Bucureti, care brutalizeaza manifestanjii cu lovituri ale cozilor de tamacop. Insa Frontul Salvarii Najionale pare sa Jina solid Jara in mana: la alegerile din 1990, Ion Iliescu este ales preedinte al republicii, iar Frontul Salvarii Najionale objine peste 6 6 % din voturi. insa opozijia nu slabete i il acuza pe preedinte de a fi facut sa se traga inutil asupra populajiei dupa caderea lui Ceauescu. Acuzajie coroborata cu spusele unuia dintre principalii actori ai revolujiei romane, Silviu Brucan care afirma ca, caderea lui Ceauescu este rezultatul unui complot pregatit de multa vreme de cajiva generali, de fogti membri de frunte ai PCR cazuji in dizgrajie care au acceptat sa sacrifice partidul pentru ca acesta era total discreditat dar care i-au conservat spiritul i metodele. Romania nu i-a gasil inca stabilitatea.

SFARITUL TRATATULUI DE LAVAROVIA


Devenise destul de clar in orice caz ca imperiul sovietic in Europa de Est s-a prabuit. Cu excepjia poate a Romaniei, partidul comunist a fost in rest pretutindeni indepartat de la putere. Devenite state independente, fostelc democrajii populare se angajeaza toate pe calea economiei de piaja i un numar dintre ele cer aderarea la Comunitatea economica europeana. in fine ele au doril sa iasa din Tratatul de la Varovia, iar acest lucru se realizeaza pe plan militar in februarie 1991. Redus la aspectele sale politice tratatul de la Varovia nu mai aparea decat ca un cadru lipsit de conjinut care va dispare pe 1 iulie 1991.

SOARTA TARILOR SOCIALISTE NEMEMBRE ALE TRATATULUI DE LA VAROVIA


Aceasta contestare a sistemului comunist in Jarile Europei de Est urma sa atinga oare cele doua Jari care reuisera sa-i pastreze independenja faja de Tratatul de la Varovia i de CAER, Iugoslavia i Albania? |ara mica care se simte ameninjata de putemic sau vecin iugoslav, Albania are drept principal obiectiv salvgardarea independenjei sale.jSub conducerea lui Enver Hodja, Albania care practica un comunism de tip stalinist, a rupt relajiile cu URSS-ul revizionist al lui Hruciovin 1961, cu China, succesorilor lui Mao in 1978 i dezvolta intr-un context de mare penurie economica repartizata de o maniera egalitara, o experienja originala de reintoarcere la ideologia marxista cu scopul

176

Iliuririi omului nou, traind intr-o Jara izolata care nu conteaza decat pe propriile Mile forje i pe mobilizarea permanenta a populajiei sale. 0 data cu succesorul lui Enver Hodja, Ramis Alia, Albania, ultimul bastion al Malinismului in Europa pana in decembrie 1990, incurajata de evolujiile din celelalte Jari din Est se angajeaza pe calea multipartitismului. Alegeri pluraliste i 1 llbere sunt promise pentru primavara lui 1991, insa partidul comunist nu injelege ca prin aceasta sa-i abandoneze i ideologia marxista. Totui, o noua constitujie In curs de elaborare, prevede dreptul la greva, libertatea religioasa, dreptul de flsociere politica, economica i cultural! De fapt trebuie ateptat anul 1992 i o veritabilao parasire a Jarii de populajia sa care incearca sa fuga catre vest pentru ca opozijia democratica sa reueasca sa preia puterea in ciuda sprijinului pe care 1 zonele rurale il furnizeaza inca la aceasta data puterii comuniste. Independents i ea dupa ruptura din 1948; cu URSS-ul, Iugoslavia s-a straduit de atunci, nu fara dificultaji sa dezvolte o experienja orignala de comunism nebirocratic bazat pe principiul autogestiunii. insa, din 1950 pana la criza anilor '80, sistemul funcjioneaza cu intermitenje, eforturile facute pentru descentralizarea economiei i crearea condijiilor unei pieje liberale generand mari neplaceri, o puternica inflajie, un dezechilibm al balanjei comerciale i o I mare datorie externa, incepand cu 1983 Jara intra intr-o perioada de criza care nu inceteaza sa se agraveze. Inflajia atinge o rata anuala de 200% in octombrie 1988 ;i urea la 1 000% in martie 1989. omajul afecteaza 15% din populajia activa i datoria externa ramane considerabila. in plus, dupa moartea lui Tito in 1980, nu mai exista un conducator de necontestat al carui prestigiu ar putea menjine I coeziunea unei federajii multinajionale. Iar echilibrul acestei federajii este ameninjat de dezvoltarea najionalismelor. Najionalismul sarb, sub conducerea lui S. Milosevici, ef al partidului socialist (fost comunist), a retras regiunii Kossovo autonomia pe care Tito i-o acordase. insa cum aceasta regiune este populata in proporjie de 90% de albanezi (faja de 10% sarbi), rezistenja populajiei impotriva sarbilor capata forma unor greve i manifestajii. Celelalte republici, mai ales Croajia i Slovenia protesteaza impotriva politicii sarbilor I acuzaji de a voi sa-i asigure dominajia in cadrul federajiei. in schimb, sarbii denunja tendinjele separatiste ale slovenilor i croajilor. Intr-adevar in decembrie I 1990, Slovenia se pronunja cu o majoritate pentm independenja. Modelul sau, ca i acela al Croajiei nU este o federajie centralizata, ci o confederajie in care I suveranitaea statelor membre ar fi consolidate i in care fiecare republica ar avea j libertatea de a-i alege propria cale de dezvoltare. Procesul de dezintegrare al I statului iugoslav se accelereaza cu atat mai mult cu cat rivalitajilor etnice li se J adauga rivalitajile politice. Ca urmare a alegerilor libere care au avut loc in republici in primavara lui 1990, comunitii, chiar daca trecuji printr-un proces de renovare nu au objinut majoritatea decat in Muntenegm i in Serbia in timp ce in
t-7 7 / E e c u l
c o m u n is m u l u i

(1 9 8 2 - 1 9 9 1)

celelalte republici, partidele na|ionaliste necomuniste au invins in alegeri. Li aceasta data tendinjele centrifuge adaugate antagonismelor ideologice fac problematica supraviejuirea entitajii iugoslave.

POST-COMUNISMUL in E uropa de E st DUPA 1991


Capitolul 10
Creata pentru a pune capat existentei U R S S i a institutiilor sale centralizatoare, CSI apare ca un ansamblu vid i se confrunta cu spinoase probleme: militare legate de impartirea motenirii sovietice, economice legate de trecerea la economia de piata, politice o data cu renaterea nationalismului i multiplele conflicte etnice care rezulta din aceasta, purtatoare ale riscurilor unor razboaie Intre noile state. Fostele democratii populare se confrunta cu dificultati de aceeai nature. Instaurarea economiei de piata va duce aici la disfunctionari grave care vor genera omaj i creterea preturilor. In anumite tari, jocul democratic este falsificat de absenta unor altor cadre decat acelea ale fostei Nomenklaturi comuniste i de radicalizarea opiniilor cel mai adesea in beneficiul extremei dreapta. Nationalism^ repune In discutie existenta federatiilor multinationale. in fosta lugoslavie razboiul este deschis.

1 7 9 /P o s t - c o m u n is m u l in

e u r o pa de est d u pa

1991

C S I, 0 G
r e u

C O M U N IT A T E D E R
e a l iz a t

CREAREA CSI
Pe 21 decembrie 1991, preedinjii a unsprezece republici (numai Georqi.i este absenta) se intalnesc la Alma-Ata pentru a confirma crearea Comunitajli Statelor Independente (CSI). Ei afirma voinja lor de a construi state democraticr de drept, de a respecta suveranitatea reciproca, de a dezvolta o cooperare intrr ele pe baza unor acorduri politice, economice, culturale, de sanatate, tiinjifice $ i comerciale... Ei se angajeaza sa respecte integritatea teritoriala a republicilor v sa nu repuna in cauza frontierele existente. Ei confirma fidelitatea lor faja de principiile ONU i ale Drepturilor Omului angajandu-se sa respecte obligajiilc internajionale decurgand din acordurile i tratatele semnate de URSS. Ei accepla in fine ca Rusia sa fie motenitoarea mandatului de membru permament la Consiliul de securitate al ONU, dejinut pana atunci de Uniunea Sovietica. CSI nu este deci nimic altceva decat o rascruce la care republicile ieite de pe urma dezmembrarii Uniunii Sovietice enunja o declarajie de intenjii de buna vecinatate. Ea nu are niciunul din atribujiile unui stat, nici cetajenie, nici dipiomajie unica i mult prea pujine institujii comune pentru ca ceea ce conteaza pentm republici este in primul rand independenja lor faja de Comunitate. Viitoarele organisme de coordonare de-abia au fost schijate. La sfaritul reuniunii la varf de la Minsk de pe 30 decembrie, preedintele Kazakhstanului ii exprima decepjia: Nu am fost in stare sa formam nici macai un secretariat". Politica de aparare i problemele economice se afla In centrul dezbaterilor i acelai lucm se va intampla i la intalnirile la varf urmatoare.

PROBLEMA MILITARA: ARMATA UNICA SAU ARMATE NAJIONALE?


Nelinitea Occidentului in faja riscului diseminarii nucleare rezultat al dezmembrarii URSS face ca aceasta chestiune sa fie prioritara. Patm republici

180

poseda acest tip de arme: Rusia, Ucraina, Bielorusia i Kazakhstan. Occidentalii iccepta sa recunoasca in acest domeniu ca Rusia sa fie singura motenitoare a URSS in materie de armament nuclear, iar celelalte trei republici se angajeaza sa Iransfere in Rusia, unde acesta va fi distrus, o parte a armamentului nuclear. Totui preedintele ucrainiank, Kravciuk, insista pentru a pastra controlul ansamblului procesului de distrugere a armelor nucleare provenind din Ucraina tcmandu-.se sa ofere Rusiei arme care i-ar spori puterea i ar oferi un mijloc de presiune considerabila asupra vecinilor sai. In ateptare, tmpele strategice exsovietice sunt puse sub comandamentul marealului rus Saposnikov care ar putea, daca diversele republici i-ar da acordul, sa comande de asemenea i forjele convenjionale. Insa Ucraina, Azerbaidjanul, Moldova, Uzbekistanul si Turkmenistanul se pronunja cu tarie impotriva ideii unei armate unificate i ii anunja ideile de a-i realiza propriile structuri de aparare. Bielorusia prefera sa adopte o solujie de ateptare: ea se va dota cu armata najionala in urmatorii doi ani lasandu-i forjele convenjionale sub comanda marealului Saposnikov. Aceasta opjiune in ;; favoarea unei armate a CSI este de asemenea facuta de Kazakhstan, Jara cu o populajie foarte compozita in care elementul rusofon atinge 41%, de Kirghistan i Tadjikistan care sunt doua mici state care se tem de ambijiile putemicului lor vecin, Uzbekistan, i se simt incapabile de a avea o armata najionala pe masura pericolului reprezentat, de Armenia care are nevoie de alianja Rusiei in faja turcilor i Azerbaidjanului. De fapt, procesul creairii armatelor najionale pare sa devina, pe mai lung sau I mai scurt termen, regula. Rusia care declara ca ea va fi ultima care ii va crea f una, incurajeaza totui celelalte republici sa ii preia singure sarcinile militare din multiple motive: cele mai puternice sunt de ordin financiar (aceasta armata I costa foarte mult) sau politici (de a nu fi amestecate in conflictele interetnice care insangereaza unele republici i care pun in pericol viaja soldajilor rui). In domeniul militar, Boris Eljin este expus atacurilor continue ale preedintelui Ucrainei, Kravciuk, care ar dori sa vada disparand fosta armata sovietica caci influenja rusa asupra acesteia este considerabila, iar elementele conservatoare sunt numeroase in randurile corpului ofijeresc ceea ce reprezinta un pericol pentru democrajie de-abia infiripata in statele CSI. Kravciuk protesteaza cu vehemenja can Moscova ii afirma autoritatea in materie militara, in acelai timp in care el afirma ca Rusia nu poate fi singura calificata sa discute I cu occidentalii i sa participe la negocierile cu privire la dezarmare aflate in I derulare intre Moscova si Washington. Rusia, declara el, nu are mandat de a 1 negocia reducerea forlelor nucleare strategice ale CSI caci este vorba de arme | care nu-i apar[in." Ucraina, joaca intr-adevar un rol foarte important in dispozitivul de aparare in sanul CSI, iar arsenalul sau nuclear este mai important

181 / POST-COMUNISMUUN EUROPA DE EST DUPA 1 991

decat acela al Franjei i al Marii Britanii impreuna. Protestele preedintHul ucrainian sunt dealtfel auzite, iar Ucraina objine din partea Washingtonului in februarie 1992, in acelai timp cu celelalte republici dotate cu armament nucloai dreptul de a participa la negocierile cu privire la dezarmare. Insa disputa militara dintre Ucraina i Rusia nu se limiteaza numai l.i domeniul negocierilor diplomatice. Ucraina injelege sa dea o definijie pe cat de restrans posibila a armamentelor sale strategice care prin aceasta scapA comandamentslui sau direct. Astfel Kravciuk decide sa considere ca nefiiml strategice forjele navale din Marea Neagra in timp ce Moscova i mareahll aponikov afirma contrariul. Disputa ruso-ucrainiana asupra flotei Marii Negri invenineaza relajiile dintre cele doua Jari de-a lungul mai multor luni, iai marinarii sunt somaji de unii sa depuna juramant de credinja faja de Ucraina $ 1 d ' ceilalji faja de Rusia. Situajia se degradeaza pana la punctul de a ajunge la represalii economice de o parte i de alta pana cand se va ajunge la decizia din 1992 faja de cei doi protagoniti de a-i imparji flota, o parte revenind Ucrainol Totui, problema care parea atunci rezolvata reizbucnete cand Armenia pretinde i ea a avea dreptul la o parte din aceasta flota ex-sovietica. Toate aceste dificultaji determina in cele din urma Rusia sa hotarasca pe 16 martir 1992 sa-i creeze mai devreme decat prevazuse propriile forje armate. in aceea si zi, Kazakhstanul anunja crearea unei Garzi najionale. in fapt, armata rusa ramane subordonata pe planal operational comandantului forjelor unificate ale CSI astfel incat in practica nu exista nici o schimbare faja de situajia precedents. in cele din urma dupa recunoaterea rapida de la inceputul lui 1992, a unsprezece republici ale CSI de catre Comunitatea Economica Europeana, Jarile membre ale NATO decid sa inveje statele independente din fosta URSS care urmeaza sa fie recunoscute, sa participe la procesul diplomtic de a coopera politica intre statele occidentale i foste state membre ale Tratatului de la Varovia, inclusiv Jarile baltice. ONU va admite in cadrele sale toate statele din CSI.

0 ECONOMIE IN TRANZIJIE DOMINATADE RUSIA


La Minsk, conducatorii celor unsprezece republici au decis ca desfaurarea reformelor economice inclusiv a procesului de privatizare a intreprinderilor sa fie decisa de fiecare Parlament, iar tranzijia catre economia de piaja sa poata urma ritmuri diferite. in realitate este vorba de o ficjiune pentru ca rubla este in acel moment singura moneda existenta, iar Rusia ii pastreaza monopolul do
1 82

: emisiune monetara astfel incat nu poate fi vorba de independent reala posibila pentru celelalte republici care sunt condamnate sa urmeze masurile luate de Rusia. In timp ce aceasta decide sa liberalizeze prejurile la inceputul lunii Ianuarie 1992, toate republicile trebuie sa se resemneze sa urmeze exemplul sau sa adopte, doar cu cateva nuanje, masurile de protecjie prevazute in Rusia: dublarea salariilor platite de stat, fixarea unor prejuri plafon pentru cateva produse de baza ca alimentele (painea, laptele), medicamente, chiriile, transporturile sau produsele energetice care au crescut de 2 pana la 5 ori. Republicile neruse devin contiente ca un refuz al liberalizarii prejurilor ar fi dus pentru ele la rezultatul ca marfurile produse de ele s-ar fi deplasat in masa catre Rusia unde liberalizarea prejurilor permitea vanzarea la prejuri mai mari ale acestora; de unde apare necesitatea unei alinieri a politicilor economice. insa doua saptamani dupa inaugurarea acestor politici economice se acumuleaza decepjii. Inflajia este mult mai puternica decat se prevazuse, iar prejurile care ar fi trebuit conform previziunilor sa fie in medie de patru ori mai mari sunt deja de zece ori mai mari. Statele nu au suficiente ruble pentru ca ! emisiunea de noua moneda este insuficienta faja de inflajie, iar salariajii intra in j greva pentru ca nu i-ai primit salariile ca urmare a insuficienjei bancnotelor. in plus aceasta enorma inflajie nu este deloc compensate printr-o cretere a producjiei cum se scontase, iar magazinele raman disperant de goale. Locuitorii I continua sa stea ore intregi la coada adeseori in zadar pentru a-i procura produsele de prima necesitate cum ar fi laptele. in aceste condijii, nemuljumirea crete, descurajarea se instaleaza, iar I aceasta situajie favorizeaza pe nostalgicii trecutului pentru care totul era mai bine inainte, deci in epoca stalinista. Au loc manifestajii impotriva guvernului Boris Eltzin i a primului sau ministru Egor Gaidar. Ele regrupeaza adeseori in acelai cortegiu conservatori comuniti care se revendica de la ideile staliniste i de reacjionari i na{ionaliti de extrema dreapta care ar dori restaurarea Jarismului. Carora li se adauga manifestanjii democraji care nu injeleg sa lase strada in mainile adversarilor reformei. La randul sau Eltzin, ca i odinioara Gorbaciov, este nevoit sa navigheze in spajiul stramt dintre gruparile adverse. Fara indoiala el ii acuza pe sabotorii reformei, adica pe cadrele fostei Nomenklaturi, comercianjii care stocheaza marfuri pentru a face sa creasca prejurile i afirma hotararea sa de a accelera reforma agrara i privatizarile f prevazute. insa el trebuie sa Jina cont fi de scaderea propriei sale popularitaji in faja agravarii situajiei: o corupjie care generalizeaza i genereaza imbogajiri I scandaloase, o contracjie a activitajii economice, o inflajie care depaete I 2 000% pe anul 1992, in timp ce totui 10% din prejurile care se refera la produsele de stricta necesitate sunt inca reglementate de stat. Eltzin este nevoit ; sa incetineasca ritmul reformei i sa renunje la liberalizarea prejului energiei pe
1 8 3 / POST-COMUNISMULlN EUROPA DE EST DUPA 1991

care o prevazuse pentru primavara lui 1992. Supus ostilitajii constante n preedintelui Parlamentului rus Hasbulatov reprezentant al fostei Nomenklatim, el susjine cu din ce in ce mai pujina fermitate echipa de partizani a economiei dr piaja condusa de primul ministru Gaidar, i se apropie de grupul Uniunii civil < care regrupeaza fostele cadre ale economiei i ale armatei, adepte ale unm reformism prudent i conduse de Arkady Volski, reprezentantul marii industrii de stat i vicepreedintele Federajiei Ruse, generalul Routskoi. Aceste dificultaji economice ale Rusiei a carei pondere ramane determinant, i in sanul CSI au nelinitit Ucraina care este hotarata sa se debaraseze de situajia sa de dependenja faja de putemicul sau vecin. Inca de la inceputurile politicii dr liberalizare a prejurilor ea duce lipsa de ruble i decide in consecinja sa creezr propria sa moneda. Obstacolele numeroase intampinate la punerea in practica a proiectului ii intarzie realizarea, Insa liderii ucrainieni sunt hotaraji sa paraseasca zona rublei, negtiind insa ce ar trebui sa faca cu miliardele de ruble pe care lc poseda Jara lor. De-abia in iunie 1992, o data ce problema flotei Marii Negre este rezolvata este trasata o solujie pe baza reglementarii schimburilor comercialo bilaterale in funcjie de prejurile mondiale. i alte state ale CSI au in proiect crearea unei monezi najionale, cum ar fi Moldova, Armenia i Belarus. Daca aceste proiecte se vor realiza moneda rusa risca sa-i vada viitorul compromis.

Zona de la est de Nistru populata de slavi. In timp ce Moldova proclama in iunie 1 suveranitatea i intenjia sa de a cere alipirea la Romania, decizand imediat 990 ca romana sa devina limba oficiala a republicii, majoritatea rusofona din Transnistria ti proclama propria suveranitate. In mod similar, proclamarea mdependenjei Moidovei dupa puciul din august 1991 este urmat de aceea a Transnistriei. Sprijinul acordat de Rusia i Ucraina acesteia din urma, sosirea trupelor ruse venite sa intareasca milijiile locale aduc republica in pragul unui razboi civil provizoriu evitat la sfaritul verii 1991, printr-un acord care menjine statu quo-ul.

GEOGRAFIA CONFLICTELOR IN CSI

ASCENSIUNEA NATIONALISMULUI 1CONFLICTELEINTERETNICE


Najionalismul care s-a aflat la originea dezintegrarii URSS este acuni consolidat ca urmare a dezmembrarii acesteia i a devenit principalul liant al statelor nascute din dezmembrarea Uniunii Sovietice. Pentru aceste state conceptul de independenja (i faja de Rusia in special) capata o importanja primordial! Ucraina constituie exemplul cel mai frapant. Ea respinge cu toate forjele sale dominajia Rusiei in interiorul CSI i fiindu-i destul de greu sa-i scape acesteia ea refuza sa participe la proiectele de creare a unor organe centrale ale Comunitajii i sa admita punerea in practica a unor reguli comune i sa preconizeze incheierea unor acorduri bilaterale pentru rezolvarea principalelor probleme. Najionalismul creaza nu numai tensiuni intre republici dar va duce la declanarea razboaielor civile chiar in interiorul statelor facand din zona fostei Uniuni Sovietice una cu riscuri crescute. Cele doua regiuni cel mai grav afectate in CSI sunt Moldova i regiunea Caucaz. Moldova este un teritoriu cucerit In 1944 de URSS de la Romania. Regiunile sale de nord i sud sunt atribuite Ucrainei. In schimb aceasta a cedat Moldovei
184

In Caucaz, in schimb razboiul civil domnete de mai multa vreme: In Sud, Armenia i Azarbaidjan se confrunta inca din 1988 asupra statului regiunii autonome Nagornii-Karabakh, populata in principal de armeni i alipita in 1923 Azerbaidjanului care refuza sa acorde acestui teritoriu autonomia pe care o reclama. Armenii incearca sa protejeze satele populate de conajionalii lor i pentm aceasta incearca sa creeze prin forja armelor un coridor care sa traverseze Azerbaidjanul. La randul sau, acesta se straduiete sa protejeze azerii ameninjaji de afi expulzaji de armeni. 0 problema strict simetrica se pune in Nakhicevan, enclava azera in teritoriul armean. K -i mai grave inca sunt problemele care se ridica in Nord i care sunt legate de reacjiile suscitate de najionalismul georgian in plina ascensiune. Problema cheie este aceea a osejilor care ii afirma independenja. Stalin integrase Osejia de Nord Federajiei Ruse, iar pe aceea de Sud Republicii Georgia. Inca din 1925, osejii reclama in zadar reunificarea teritoriului lor. Imediat ce najionalismuls georgian se afirma, osejii se revolta i proclama independenja creand Republia Osejiei de Sud. In iulie 1992, la randul sau, Abhazia, partea de vest a Georgiei li proclama suveranitatea. Noul numar unu al Georgiei, fostul ministru de externe al Uniunii Sovietice, Eduard Sevardnadze, refuza sa recunoasca i nu ezita sa reprime cu armele secesiunea Abhaziei. Aceasta contestare najionalista nu ocolete nici Republica Rusa insai in care doua republici autonome s-au declarat independente, Ceceno-Inguia in 1991, Tatarstanul in martie 1992. Este adevarat ca pe 3 martie 1992 celelalte optsprezece republici autonome au acceptat sa semneze tratatul Federajiei insa rezultatul nu s-a objinut decat la capatul a un an i jumatate de negocieri i concesii succesive acceptate de Moscova in faja dorinjei de autonomie manifestata de diversele popoare care constituie Rusia. Aceasta a fost nevoita sa
1 8 5 / POST-COMUNISMUL IN EUROPA DE EST DUPA 1991

FINLANDA NORVEGIA

^ P*T aiiin n

SUEDIA

ESTONIAV

^Riga
DANEMARC, LETONIA LITUANIA

POLONIA Berlin GERMANIA Varsovie

BELARUS

REPUBLICA CEHA Viena AUSTRIA SLOVACIA Bratislava Budapesta UNGARIA fSLOVENIA v ' | Slavonia ^ __ Liubliana* >. ZagreblTT!?'ROMANIA Bucureti

UCRAINA

'ransnistiitt

ihisinau' MOLDOVA

\
BOSNIA p r ' HERTEGOVINa P A

.
*

Belgrad

Sarajevo,

.Kosovo}

( BULGARIA Sofia

ITALIA

UNTENEGRU Tirana -ALBANIi

STATELE NOI 1 ZONELE DE CONFLICT IN 1993

I Moscova

KAZAHSTAN

RUSIA

Osetia de Nord Abhazia

CecenoIngufetia ~Marea Caspica

Marea Neagra

Osetia de Sus

Tbilissi GEORGIA

AZERBAIDJAN

lARMENlAp \ __ ErevanNahicevan (Azerbaidjan) Nagorno' Karabah

Zone de conflict in 1993

' URCIA

500 km

1 8 7 / POST-COMUNISMUL IN EUROPA DE EST DUPA 1 991

recunoasca regiunilor un mai mare drept de a controla propria lor politii a economica i administrajia. Insa multe probleme raman inca deschise. Najionalismul nu este apanajul neruilor sau minoritajilor. In Rusia rl constituie punctul in jurul caruia se raliaza toji opozanjii i chiar o mare parte .1 reformatorilor. El se exercita impotriva najionalismului ucrainian s.m moldovenesc, prezentandu-se ca aparatorul minoritajilor ruse instalate in allr republici, incicentele care se produc in acestea provocand avertismentele Ini Boris Eltzin adresate colegilor sai pe care ii pune in garda impotriva tentajiei de r t utiliza forja militara contra minoritajilor. Vicepreedintele ms, generalul Routskol este in special cunoscut pentru najionalismul sau i el va pune in mod conticnl paie pe foe deplasandu-se la locurile de conflict pentru a-i incuraja pe rusi l.i rezistenja astfel incat preedinjii republicilor respective il acuza de a susjinc forjele neocomuniste care viseaza sa restabileasca fostul imperiu comunisl Najionalismul rus care este in special putemic in armata se dezvolta in toate mediile societajii favorizat de decepjiile care se acumuleaza. Armata nu n suportat pierderea Europei rasaritene, retragerea din Afganistan i pierderea dr putere a Rusiei pe scena intemajionala. inca din ianuarie 1992 mai multe mii dr ofijeri se reunesc la Kremlin pentru a-i manifesta mania i dezamagirea. 1 . 1 declara ca sufera ca urmare a disprejului al carui obiect au ajuns, se consider, 1 insultaji, privaji de strictul necesar de hrana i locuinja. Dezmembrarea URSS va duce astfel la aparijia unui periculos sentiment dr frustare najionala grevat pe un fond de criza economica i de dezordinl najionaliste. Ruii nu se mai simt cetajenii unei superputeri, orgoliul lor najional este atins. Astfel incat viitorul democrajiei ruse apare precar, ameninjat de 0 lovitura de stat militara a carei apropiere este denunjata in permanenja. Or, viitorul democrajiei ruse il condijioneaza pe acela al celorlalte republici ale CSI ,il caror destin ramane inca puternic legat de acela al marelui frate rus.

D D

if ic u l t a iil e

o s t e l o r

e m

c r a t

o p u l a r e

Problemele ridicate de sfaritul comunismului in republicile ieite din foslo Uniune Sovietica se regasesc tn diverse grade in fostele democrajii populare in care se constata in aceeai maniera dificultaji economice, probleme politice v conflicte najionale.

188

PERIPEJIILE INTOARCERII LA ECONOMIA DE PIATA


De aproape o jumatate de secol, economiile Jarilor din Europa de Est luncjioneaza intr-un cadru socialist. Statul poseda toate marile intreprinderi i in I cele mai multe cazuri pamantul (cu excepjia Poloniei). El regleaza printr-o I planificare autoritara reglementari foarte inguste i prin intermediul unei democrat proliferante producjia i schimburile, el este cel care fixeaza prejurile in funcjie de obiectivele i intenjiile sale politice. Sistemul funcjioneaza rau, generand penurii datorate incompetenjei birocrajilor, iar centralizarea sistemului i antreneaza producjia excesiva i inutilizabila in anumite cazuri, penurii sectoriale care blocheaza ansamblul procesului economic in altele. Inerjia sistemului genereaza completa ignoranja cu privire la ce este acela un prej de revenire, ca $i probleme cotidiene pentru populajie care reuete cu dificultate sa-i procure ? strictul necesar i totodata dezvoltarea unei pieje negre Infloritoare. In dorinja de respingere a socialismului intra pentm o mare parte a sfaritului 1 anilor 80 i voinja de a se debarasa de acest sistem arhaic i pujin productiv cu I scopul de a accede la modul de consum occidental care trece drept modelul I visat. Astfel incat caderea comunismului in Europa rasariteana este insojita de hotararea de revenire la economia de piaja, considerata solujia magica a rezolvarii intarzierii acumulate faja de occidentul capitalist. Totui obstacolele in [calea revenirii la economia de piaja par a fi considerabile. Primele dificultaji sunt legate de procesul de privatizare al intreprinderilor publice, adica a cvasitotalitajii aparatului productiv. 0 simpla decizie politica nu ar fi de ajuns. in cea mai mare parte a Jarilor Europei rasaritene, capitalurile najionale sunt insuficiente pentm a cumpara intreprinderile i a le face viabile intr-o maniera normala. Recurgerea la capitaluri straine este deci singura solujie care poate fi avuta in vedere insa ea nu este practicabila decat cu mari precaujii. Trebuie vegheat ca intreprinderile sa nu fie vandute la un prej prea scazut, i Ijprocedat intr-o asemenea maniera ca investitorii straini sa nu capete un control ; prea important asupra economiei. i in plus strainii nu sunt interesaji decat de intreprinderile rentabile, susceptibile sa faca faja concurenjei pe piaja internajionala, ceea ce nu reprezinta decat o foarte mica parte a potenjialului I economic al fostelor Jari socialiste. in plus, acest proces de privatizare genereaza i inchiderea de intreprinderi sau concedierea unei parji a personalului din [ intreprinderile cumparate, adica aparijia unui important omaj care antreneaza vii nemuljumiri sociale, cu atat mai mult cu cat mutajia spre liberalism este insojita de disparijia protecjiei sociale, proprie fostului regim. Daca anumite Jari ieite din socialism parvin destul de uor la punerea in practica a unui proces de privatizare, nu se poate spune acelai lucru pentru

1 8 9 / POST-COMUNISMUl IN EUROPA DE EST DUPA 1991

toate. Ungaria este probabil dintre toate Jarile socialiste cea in cazul careia intoarcerea la economia privata se opereaza cel mai uor. Este adevarat ca inca din epoca comunista, Janos Kadar amorsase aceasta evolujie inodand legatmi economice cu Occidentul i lasand intreprinderilor o larga autonomie caic provocase astfel o preocupare pentru rentabilitate destul de rare in lumea socialists. Investijiile occidentale aici sunt importante, schimburile se inmuljcsi, producjia este stimulata, cu prejul, este adevarat al unei destul de putemkv inflajii i al aparijiei unor fenomene de corupjie, de piaja neagra sau de afacerism. In Germania de Est, aceste lucruri sunt totodata mai rapide i mai complicate. Reunificarea germana a determinat Republica Federala Germania sa-i asume sarcinile financiare ale revenirii la economia de piaja in fosta RDG. Insa in acelai timp procesul a fost angajat brutal i masiv. 0 mare parte a potenjialului industrial al Jarii a fost considerata invechita i drept consecin(.i abandonata. Celelalte intreprinderi sunt supuse unei importante scaderi a efectivelor, inchiderii sectoarelor considerate nerentabile i de aici rezulta un important omaj, antrenand o profunda nemuljumire in randurile populajiei in timp ce locuitorii din Vest se plang de costurile excesive ale reunificaril exprimate de exemplu in termenii presiunii fiscale. Un ajutor mai mic din partea Occidentului, problema este destul de asemanatoare in Polonia unde noii guvernanji au procedat la o brutala trecere la economia de piaja, fara tranzijiile necesare, ceea ce a precipitat Jara in criza $ 1 penurie. In schimb, celelalte state ex-socialiste au considerat ca intoarcerea la economia de piaja nu s-ar putea face decat progresiv cu scopul de a menaja populajiile obinuite cu un standard de penurie insa i cu o reala protecjie sociala i cu scazute costuri de utilizare a echipamentelor colective, chirii, transporturi sau caldura. Or, una din dificultajile privatizarii este legata de faptul ca niciunul dintre intreprinzatorii privaji nu este gata sa preia asupra sa prejul sistemului de protecjie sociala i al investijiilor publice. De aici este mare tentajia de a menjine lucrurile in starea in care sunt pentm a evita crizele insa acceptand inapoierea economica i largirea prapastiei care le separa de Occident. Aceleasi dificultaji apar i in ceea ce privete liberalizarea prejurilor. Ceea ce era proprin sistemului socialist era ignoranja pana i a conceptului de prej de revenire, nici o tentativa serioasa de evoluari a prejurilor furnizate de catre intreprinderile publice nefiind avuta in vedere. Sistemul nu putea deci funcjiona decat in cadrele unei economii administrate i planificate la adapost de concurenja internajionala. Insa, de multa vreme, regimurile socialiste insei devenisera contiente ca aceasta situajie se afia la originea inapoierii economice i ca trebuiea sa i se puna capat daca se dorea ca economia sa devina performanta.
190

'I otui, i aici pareau necesare transformarile etapizate. Experienja poloneza a demonstrat ca schimbarile brutale fara tranzijie i fara precaujiuni faja de libertatea i realitatea prejurilor conduceau la rezultate catastrofice, creterea prejurilor produselor de prima necesitate cunoscand o veritabila explozie care le facea inaccesibile salariajilor ale caror salarii sunt ajustate cu intarziere i drept | consecinja veniturile reale cunosc o profunda eroziune.

Astfel principalul obstacol cu care se confrunta intoarcerea la economia de piaja este unui social. Adoptarea regulilor capitalismului liberal de economii I capabili sa se suporte antreneaza o intreaga serie de probleme dramatice: I neadaptarea faja de piaja numeroaselor intreprinderi care sunt condamnate la I disparijie, iar salariajii lor la omaj, scaderea nivelului de trai pentru majoritatea 1 care va duce la inmuljirea numarului de saraci in acelai moment in care valul liberal antreneaza i dezmembrarea sistemului de protecjie sociala, fenomenul de marginalizare a unei parji a societajii i aparijia concomitenta a unei economii I paralele i a unor fenomene de delincvenja legate de saracie i marginalizare. Niciuna din Jarile din Est ieite din socialism nu este la adapost de aceasta I evolujie. In schimb, pretutindeni liberalizarea prejurilor i disfuncjionalitajile I economice care rezulta permit unei inguste minoritaji sa se imbogajeasca 1 realizand profituri imense grajie penuriei care ii permite sa vanda cu prejuri I ridicate marfuri rare i cautate pe care ea reuete sa le procure din strainatate. Astfel incat vedem destul de rapid renascand o burghezie in Jarile fost-socialiste. I Foarte adesea aceasta ii afia originea in fosta nomenclature comunista din sanul : l careia se recmteaza singurele cadre din Jara avand cunotinJe in materie de I gestiune i organizare economica. Insa in acest domeniu prospera de asemenea I i grupe de afaceriti care speculeaza creterea exploziva a prejurilor inclusiv I fenomene de tip mafiot bazate pe grupari care incearca sa preia controlul I sectoarelor cele mai rentabile, de exemplu al circuitului de import al produselor I occidentale. intoarcerea la economia de piaja este insojita deci de tensiuni de toate genurile susceptibile sa repuna in cauza o evolujie catre democrajie destul | de recenta i destul de fragila.

0 DEMOCRAJIE FRAGILE

in aceeai maniera ca intoarcerea la economia de piaja in domeniul economic, recurgerea la votul universal i la alegeri libere cu pluralitate de candidaji a fost considerata mijlocul prin excelenja prin restabilirea democrajiei. intr-o prima etapa, sistemul a funcjionat in Jarile cele mai evoluate ale fostei zone a democrajiilor populare: in Germania de Est unde partidele Republicii
1 9 1 / POST-COMUNISMUL iN EUROPA DE EST DUPA 1991

federate i-au extins activitatea, in Ungaria unde relativa toleranja a epoui lui Kadar i a succesorilor sai a permis dezvoltarea unor forje de opozijie faja tin comunism sau in Polonia care vede totodata menjinerea fostelor partidc umI mult sau mai pujin aservite partidului comunist i avantul unei puternice forje < l < opozijie care este sindicatul Solidaritatea. In aceste Jari vedem deci nascandu v un sistem de forje politice capabile sa susjina o viaja democratica pluralista. Invi nu se poate spune acelai lucru despre Jari ca Bulgaria sau Romania umli ponderea partidului comunist era adeseori exclusiva i unde puterea esln disputata intre clanuri in general provenite din acest partid sau din mediile tin tehnocraji care fara sa aparjina familiei comuniste, fusesera determinate : colaboreze cu aceasta. Dificultatea este intr-adevar in aceste Jari absenja sau raritatea cadreloi opozijiei. Bineinjeles reflexia nu este valabila in Jari ca Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia unde alegerile au dus la inlaturarea comunitilor i la sosirea Li putere a conducatorilor forjelor de opozijie faja de comunism. In Polonia undr Lech Walesa, fostul lider charismatic al Solidaritajii a fost ales prin sufraglu universal preedinte al republicii, din randurile acestui sindicat ate tehnicieniloi v ale mediilor apropiate bisericii catolice se va instaura un nou joe al forjeloi politice in sanul caruia comunitii se vad practic eliminaji. i in Ungaria i In Bohemia-Moravia alegerile libere aduc in curand la putere forjele de cenlin dreapta. Insa raritatea cadrelor explica faptul ca Frontul de Salvare Najional,i care preia puterea in Romania este in mare masura alcatuit din foti comunisl cazuji in dizgrajia lui Ceauescu i prin aceasta indepartaji de el de la putere sail de faptul ca in Albania sau in Bulgaria de-abia prin etape foarte progresive fosln lideri comuniti sunt indepartaji de la putere i inlocuiji de cadre sau tlr tehnicieni care exercitasera deja importante funcjii sub regimul comunist. Cu atat mai mult, in aceste Jari, democrajia lipsita de radacini, de tradijii i tlr cadre se dovedete a fi extrem de fragila. Dificultajile economice i decepjia unci populajii care constata ca prabuirea comunismului nu a avut pentru ea efectnl imediat de a asigura un nivel de trai i o prosperitate analoage acelora din Jarile occidentale, antreneaza o radicalizare politica, discreditarea echipelor care an realizat prabuirea comunismului i o tendinja spre respingerea proceduriloi democratice. Inca de la alegerile din 1990 apamse evident ca in Germania de I si comunismul pastra inca pozijii puternice, iar alegerile din octombrie-noiembrir 1992 din Lituania au consacrat infrangerea lui Vytautas Landsbergis, parintele independenjei lituaniene i victoria partidului comunist lituanian al carui ef .1 devenit preedintele republicii. Insa, mai mult decat resurgenja comunismului, democrajia din Jarile Europei de Est este ameninjata de ascensiunea extremei drepte unde najionalismul care a inflorit brusc pe ruinele comunismului a capatat curand nuanje neofasciste sail
192

onaziste. In Germania de Est excomunista fenomenul este cel mai neliniftitor, i.isismul i xenofobia conjungandu-se in randul bandelor de tineri pentru a duce In atacurile caminelor de emigrant incendiate i devastate in aplauzele unei parji n populajiei insa spre marea indignare a mediilor conducatoare ingrijorate de icpunerea in discujie a unei jumataji de secol de viaja democratica model i de ilrzastmoasa imagine internajionala pe care ar da-o Germaniei acest val w-onazist. Insa in forme diverse aceste fenomene se regasesc in Polonia unde najionalismul regasete ca pe o inclinajie naturala expresiile sale antisemite de odinioara fara ca atitudinea bisericii a carei influenja ramane determinants sa fie cxpusa cu claritate asupra acestui subiect, in Ungaria unde bande de skinheads si' dedau la acte de violenja impotriva strainilor fara ca polijia sa se neliniteasca cu adevarat... Astfel incat se poate ridica problema de a tii daca viitorul politic al Europei de Est eliberata de comunism va fi acela al unei democrajii de model occidental sau un salt in trecut catre cele mai rele excese najionaliste antisemite i xenofobe de dinainte de 1939. Chestiunea merita cu atat mai mutl a fi ridicata cu cat resurgenja najionalismelor parea sa conduca in acelagi timp aceasta regiune a Europei catre reaparijia confiictelor etnice i a disputelor de frontiera.

RESURGENTA NAJIONALISMELOR
Fenomenul constatat in Rusia este valabil i pentru Europa Rasariteana in Intregimea ei. Recurgerea la calea democratica care ofera cuvantul poporului nu va duce numai la respingerea comunismului, ci va arata ca sentimentul dominant al popoarelor este acela al apartenenjei najionale i al refuzului de a se afia sub dominajia unei alte najiuni. Astfel unui dintre primele rezultate ale disparijiei comunismului care constituia principalul liant al ansamblelor multinajionale din Europa de Est este dezmembrarea acestora. Am aratat deja ce rol a jucat acest fenomen in Uniunea Sovietica. El este marcant mai ales in cadrul celor doua mari ansamble multinajionale ale slabilor de nord i slavilor de sud constitute dupa primul razboi mondial in Cehoslovacia i Iugoslavia. In primul caz, slovacii supui dominajiei cehilor manifesta cu tarie inca de la disparijia comunismului voinja lor de a se elibera din starea de subordonaji ai mai puternicilor lor vecini, in ciuda eforturilor preedintelui Vaclav Havel de a menjine federajia. Alegerile din 1992 vor aduce o lovitura mortala federajiei cehoslovace. Ele vor duce la victoria centrului dreapta in Bohemia, unde moderatul Vaclav Klaus devine prim-ministru i la aceleia a najionalistului populist Mecar in Slovacia. In faja revendicarilor celui de-al doilea,
1 9 3 / POST-COMUNISMUL IN EUROPA DE E S T DUPA 1991

I !
II

I
I J I I I

Vaclav Klaus decide sa nu se opuna cu forja voinjei slovacilor, ci sa grabeas< ,\ desparjirea care ar permite Bohemiei, mai bogata, mai dezvoltata, dispunand de cadre i de o infrastructure industrials sa se apropie cu o mai mare uurinja de Jarile Europei Occidentale, debarasandu-se de povara pe care il constituie Slovacia. Astfel in august 1992 cei doi conducatori, cehi i slovaci pun la pune! procesul unei separari pe cale amiabila care va duce pe 1 ianuarie 1993 l.i constituirea a doua state, unui ceh, celalalt slovac, reunite cel pujin provizoriu printr-o uniune vamala i monetara.

CAZUL FOSTEI IUGOSIAVII


Mult mai dramatica este migcarea care a dus la dezmembrarea Iugoslaviei Supusa de multa vreme unor tendinje centrifuge, accentuate de divergenjele politice, federajia iugoslava se dezmembreaza in 1991-1992 in ase republici (Croajia, Slovenia, Macedonia, Bosnia-Herjegovina, Serbia i Muntenegru) Acestea doua din urma dominate de comuniti na{ionaliti dintre care omul forte este liderul de la Belgrad, Slovodan Milosevici, decid sa reconstituie o republica iugoslava care contesta dreptul la existenja al celorlalte republici i daca sub presiunea comunitajii internajionale, Serbia i Muntenegm sfaresc prin a se resemna cu faptul ca exista i alte republici recunoscute de marile puteri, ele rui admit in nici o maniera frontierele acestor state. Folosindu-se de existenja unor minoritaji sarbe in republicile vecine, ele preconizeaza pur i simplu construirea unei Mari Serbii prin anexarea teritoriilor populate de sarbi. Pe cale militara trupele de la Bergrad, sprijinite de milijiile sarbe locale, injeleg sa realizeze acesl proiect. Astfel sarbii cuceresc Slavonia, provincia orientals a Croajiei i ocupa cu forja 75% din teritoriul Bosniei-Herjegovina, asediind numeroase din oraele acesteia incepand cu capitala Sarajevo. Aceasta cucerire militara este insojita de o purificare etnica destinata sa o faca ireversibila. Acolo unde sarbii pun mana pe un sat populat de croaji sau musulmani ii terorizeaza pe acetia prin intermediul numeroaselor incalcari ale legii, distrug casele i constrang populajia nesarba sa fuga. In republica plurietnica pe care o constituie Bosnia-Herjegovina aceste practici sunt limitate de musulmani i de croaji care doresc la randul lor o omogenizare atnica a zonelor pe care le controleaza. In ciuda presiunilor ONll sau ale CEE, Comunitatea internajionala s-a aratat neputincioasa in a stopa acesl conflict care parjolete peninsula balcanica i face sa domneasca in Europa un focar de razboi care amintete tragic de ciocnirile najionaliste din secolul al XIXlea i anunja dezmembrarea Bosniei.

Oare Europa rasariteana nu a ieit din comunism decat pentm a recadea prada najionalismului, xenofobiei i antisemitismului? Drumul catre democrajia moderna pare intr-adevar sa fie lung i semanat cu multe piedici.

1 9 5 / POST-COMUNISMUL IN EUROPA DE E S T DUPA 1 991

0 J aponie DinamicA
Capitolul 11
Foarte vulnerabila ca urmare a independent sale energetice, Japonia sufera consecintele ocului petrolier din 1973 i cunoate prima sa criza grava de dupa anii 50. Insa, Tn mod contrar numeroaselor tari industrializate ea reuete sa o surmonteze destul de rapid, restructurandu-i In profunzime industria i punand accentul pe inovatia tehnologica. Aceasta redresare durabila bazata pe importante exporturi, face din Japonia a doua putere economica mondiala. In ciuda ponderii traditiei Tntarite de un puternic curent nationalist i conservator, societatea intra in era consumului care cucerete mai mult sau mai putin rapid toate paturile populatiei. Viata politica, marcata de scandaluri financiare succesive, ramane dominata de un atotputernic partid legat de mediile de afaceri. Insa rolul Japoniei T relatiile international este departe de a fi pe masura n importantei sale economice i financiare.

J A

a p o n ia

in

a j a

r iz e i

d a p t a r e

s a u

f id a r e

OTARAiN DIFICULTATE
Dupa douazeci de ani de puternica cretere practic neintrerupta, Japonia ca i i toate celelalte Jari industrializate este nevoita brusc sa faca faja primului oc petrolier in 1973-1974. Situajia este cu atat mai delicata pentru arhipelagul nipon cu cat acesta este nevoit sa importe 83% din energia sa dintre care I cvasitotalitatea petrolului necesar care provine in proporjie de 81% din Orientul Mijlociu. Restricjiile aprovizionarilor care urmeaza razboiului de Kippour, determinar guvernul japonez sa aplice un veritabil plan de urgenja in decembrie I 1973 (limitarea circulajiei automobilelor, suprimarea iluminatului urban...). Daca volumul aprovizionarilor devine destul de curand la normal, puternica a prejurilor produselor petroliere va afecta brutal balanja comerciala a japoniei: astfel costul importului de hidrocarburi trece de la 4,7 miliarde de dolari in 1972 la 16,8 miliarde intre aprilie 1974 i martie 1975!... Inflajia atinge 18% inca din 1973, 24% in anul urmator, iar yenul, deviza regala venita in ajutorul dolarului cu pujin timp inainte, trebuie sa fie devalorizat in ianuarie 1974. Exporturile deja afectate de un veritabil razboi comercial cu Statele Unite se diminueaza puternic. Industria japoneza, mare consumatoare de energie cunoate o veritabila recesiune: in 1974-1975 un val de falimente (peste l 2 0 0 0 ) lovete intreprinderile mici i mijlocii, cele mai vulnerabile in faja crizei. omajul pana atunci practic inexistent ii face aparijia, insa nu depaete totugi 2% din populajia activa. Pentru prima oara dupa douazeci de ani, Japonia ii [vede produsul najional brut diminuandu-se (cu 1,2% in 1974). Este acesta oare sfargitul miracolului japonez?

REDRESAREA ECONOMIEI NIPONE


In faja acestei crize, Japonia ii va restructura rapid economia. Pentru a reduce dependenja sa de petrol, va dezvolta alte surse de energie, mai ales aceea nudeara i solara, impunand in acelai timp severe economii de energie
1 9 7 / 0 J a p o n ie

d in a m ic a

in industrie. Cum este totui nevoita in continuare sa importe hidrocarburi ca orienteaza esenjiahil producjiei sale catre export pentru a putea plati o factura energetica devenita i mai costisitoare ca urmare a celui de-al doilea < petrolier din 1979. Cautand din ce in ce mai mult sa se adapteze cererii mondialc, Japonia nu ezita sa bulverseze intregul sau aparat productiv: industria grea, multa vreme motorul creterii este de acum inainte mai pujin favorizata decat industria uoara in care accentul este pus pe inovajie. Anumite ramuri, cum ar fi alumininl, sunt practic abandonate in timp ce se dezvolta considerabil industriile de bunun de consum i de echipamente. inca din 1975-1976, Japonia cunoate o puternica relansare a exporturilm care procura 49 miliarde de dolari excedent comercial intre 1975 i 1982. Aceasta se explica nu numai printr-un prej de revenire competitiv (grajie in primul rand salariilor mici ale intreprinderilor ce realizeaza produse in subantrepriza), ci si calitajii produselor destinate exportului. in electronica, optica, fotografii', ceasornicarie, industria japoneza se prezinta pe piejele externe ca aflandu-se in punctul de varf al inovajiei tehnologice. Automobilele japoneze a caror producjii depaete trei milioane de unitaji in 1970 ajungand la 7,4 milioane in 1980, pornesc cu succes la asaltul piejelor americane i europene. in timp ce cri/a continua in cea mai mare parte a Jarilor industriale, Japonia reatinge o rata de cretere moderata insa deloc de neglijat de ordinul a 5% pe an (faja de 10% inainte de criza). Enormele excedente ale balanjei comerciale ale Japoniei se realizeaza in detrimentul altor mari puteri industriale care, invadate de produsele japoneze, protesteaza viguros impotriva practicilor considerate neloiale (dumping, obstacole administrative pentru a limita importurile occidentale, furt tehnologic), in mai multe randuri Statele Unite i Jarile europene someaza Japonia sa sc comporte ca un partener loial neezitand sa practice impotriva sa un oarecare soi de protectionism (blocarea magnetoscoapelor japoneze in Franja in 1982-1983) Acceptand sa reevalueze yenul dupa 1985 i sa-i limiteze de buna voic exporturile in anumite domenii cum ar fi automobilul, Japonia ocoletc obstacolul masurilor protecjioniste investind din ce in ce mai mult in strainatatc (33 miliarde de dolari in 1987, dintre care 44% ii SUA), aratandu-i astfel capacitatea sa de a se adapta la orice situajie noua.

SFIDAREA JAPONEZA
Economia japoneza la inceputul anilor 90, pare extrem de infloritoare intro conjunctura mondiala destul de sumbra. Cu un ritm de cretere anual de ordinul a 5%, ea este mult deasupra Statelor Unite sau CEE. A doua putere economica a 198

lumii, produsul sau najional brut reprezinta circa doua treimi din acela al SUA i este aproximativ egal al aceluia al Germaniei, Franjei i Marii Britanii la un loc. Grajie normelor excedente ale balanjei sale comerciale i a puternicei reevaluari a yenului intre 1985 i 1988, Japonia a devenit in egala masura una din principalele pieje Financiare internajionale. Dupa 1986 este primul creditor al lumii, iar bursa de la Tokyo (indicele Nikkei) devine unui dintre principalele barometre ale speculajiilor bursiere internajionale. Zece din primele cincisprezece band mondiale i ele asigura in mare parte supraviejuirea sistemului financiar internajional cumparand cu regularitate bunuri ale tezaurului federal american sau acoperind un mare numar de imprumuturi internajionale emise la Londra. In ciuda reevaluarii yenului i a obstacolelor protecjioniste, exporturile nippone raman considerabile ca urmare mai ales a avansului tehnologic al numeroaselor produse japoneze (ei dejin un cvasimonopol in anumite sectoare electronice). Pentru a ocoli masurile protecjioniste s-au facut investijii considerabile dupa 1985 in zone protejate. Japonezii rascumpara astfel numeroase firme aflate in dificultate in Statele Unite i in Europa Occidentals unde instaleaza propriile unitaji de producjie: numeroase firme de automobile japoneze (Honda, Nissan, Toyota, Suzuki) produc direct in SUA in Marea Britanie i in Spania... Aceasta invazie de exporturi i de capitaluri japoneze nu se produce fara a suscita valuri periodice de nippoflobie in Jarile industrializate. Cu un mare avans aflat in frunte in cursa pentru modemizarea economica, Japonia nu este totui la adapost de crizele conjuncturale mai ales in domeniul speculajiilor bursiere. Absenja resurselor naturale, imbatranirea populajiei sale i I concurenja in creterea in alte Jari asiatice (Taiwan, Coreea de Sud) pot in egala j masura sa-i ridice unele probleme. insa nu arata deja Japonia ca are un anumit talent pentru a se adapta oricarei noi dificultaji?

M
i

u t a t ii

o c ia l e

o b il is m

o l it ic e

LENTA EVOLUJIE A SOCIETAJII


Restructurarea economiei japoneze in anii 70 a antrenat anumite schimburi in amenajarea teritoriului ca i in societatea nipona. Puternica scadere a implantarilor industriale noi in zonele privilegiate a atenuat intr-o oarecare masura disparitajile regionale i a reechilibrat raportul ora-sat in beneficiul
1 9 9 / O J a p o n ie
d in a m ic A

acestuia din urma pana atunci sacrificate pe altarul expansiunii urbane. Puterilc publice incurajeaza o politica de revitalizare a comunitajilor locale , in timp ce in marile orae speculajia imobiliara fara precedent de la mijlocul anilor 1980 face ca proprietatea sa devina cvasi-inaccesibila marii majoritaji sa japonezilor, inclusiv cadrelor salariate. imbatranirea populajiei intre 1972 i 1980 (procentul celor peste 60 trece de la 14,8 la 26,5% din populate) i creterea generala a nivelului de trai due la consolidarea tendinjelor conservatoare a societajii japoneze: reaparijia simbolurilor Japoniei tradijionale (drapel, imn), restaurajia religiei shinto considerata cvasireligie de stat (conform ceremonialului de la funeraliile imparatului Hiro-Hito din 1989), rescrierea manualelor colare intr-o optica ultranajionalista. Rata scazuta a omajului (intre 2 i 2,5% din populajia activa), marginalizarea sau reconversia sectoarelor arhaice (agricultori, micii comercianji), creterea salariilor in marile intreprinderi contribuie in a face din societate japoneza o imensa clasa de mijloc foarte conformista in care paternalismul in intreprinderi i clientelismul in politica raman valori sigure. Insa valul speculativ de la sfaritul anilor 80 a facut sa apara i noi imbogajiji care fac cheltuieli ostentative (cumparau opere de arta din Occident la prejuri fabuloase) iar tinerele generajii mai individualiste i materialiste, mari consumatoare de jocuri, de produse occidentale i de calatorii in strainatate nu mai accepta ca generajia parinjilor lor sa faca ore suplimentare gratuite sau sa renunje la concediile lor platite pentru a garanta succesul intreprinderii care ii angajeaza. Influenja crescanda a mafiei japoneze in economie i politica, dezvoltarea delicvenjei juvenile, succesul romanelor pornografice i a filmelor erotice sunt in egala masura contraponderile acestei intrari a Japoniei in societatea de consum.

0 VIATA POLITICA BLOCATA


in acest context de restructurare economica i de mutajii sociale, viaja politica japoneza, in schimb, pare a ramane imuabila i prea pujin morala: scandaluri financiare, malversajiuni, corupjie... ritmeaza o viaja parlamentara destul de ferma din moment ce partidul liberal democrat (PLD) este la putere fara discontinuity din 1948. Divizata in facjiuni egale legate de grupele de presiune economica, uneori chiar de mafia japoneza, PLD objine victorii destul de facile la toate alegerile legislative grajie ponderii clientelei sale, mai ales a celei rurale i enormelor mijloace financiare de care dispun candidajii sai (ei cheltuiesc fiecare in medie, circa 500 milioane de yeni pe campanie, deci circa 22,5 milioane de franci).

VIAJA POLITICA A JAPONIEI DUPA 1972

Procentul locurilor obtinute de principalele partide in camera Reprezentantilor 60*

50%

40%

30%

26.5
24 24 21 21

/
V

20%

Schimbarea Prim ului ministru este in general semnul unei crize interne a partidului liberaldem ocrat Opozitia pare sa aiba forta unei alternative credibile.

6' / ' "


0

10,7
10%

10,9 : 5

7 6 6,5<,< 7,6 > ?' ?

_3,i

______________ 2,9 1972 1976 1979 1980 1983 1986 1990


* ....1Partidul liberal-democratOPPflPP Partidul comunist "

Partidul socialist ?>> Komeito ?Partidul social-democrat

Guvernele
TANAKA MIKI FUKUDA OHIRA

72

73

74

75

76

77

78

79 80
takes

SUZUKI

NAKASONE

U O KAIFU N

MIYAZAWA

80

81 8 2

83 84 85

86 8 7 88 89

90 91 92

93

201 / O J

a p o n ie d in a m ic a

De asemenea schimbarile de prim-ministru in Japonia nu sunt in general decat punctul final al unei crize interne din sanul PLD legat adeseori de descoperirea unui scandal financiar (cum ar fi acela denumit Recruit Cosmos din 1988). Divizata in formajiuni antagoniste (partidul socialist, Komeito, partidul comunist), opozijia nu pare a fi deloc in masura sa furnizeze o alternative credibila majoritar, totui puternic discreditat in opinia publica (fiecare alegere sc desfaoara cu o rata a absenteismului de 30%). Inmuljirea scandalurilor politico-financiare in anii 1980, unificarea progresiva a tuturor marilor centrale sindicale in 1987-1989 sub drapelul Confederajici japoneze a muncii (Rengo) i ascensiunea socialigtilor dupa succesele lor la alegerile pentru senat in 1989 Iasa totui posibilitatea unei viitoare restructured a sistemului politic nipon.

O DIPLOMAJIE IN DEVENIRE
Politica externa a Japoniei a ramas multa vreme condijionata de slabiciunea potenjialului sau militar, menjinand arhipelagul sub dependenja Statelor Unite i de imperativele economice care determina mai ales politica sa pro-araba in conflictul din Orientul Mijlociu. In anii 70, in inima unei zone in care sc invecineaza sistemele militare sovietic, chinez i american, Japonia incearca sa ramana in bune relajii cu URSS (in ciuda contenciosului cu privire la insulelo Kourile) continuand totui politica sa de alianja cu Statele Unite i de deschidere faja de China. ase ani dupa restabilirea relajiilor sale diplomatice cu Beijing, Tokyo semneaza in august 1978 un tratat de pace i prietenie cu China, punand capat starii de razboi intre cele doua Jari. Dezangajarea progresiva a Washingtonului in sud-estul asiatic ii permite Japoniei sa joace un rol mai important in aceasta parte a lumii, mizele economice conducand-o totui la o oarecare prudenja: ea normalizeaza relajiile cu Indochina comunista inca de la caderea Saigonului in 1975, susjinand in continuare Jarile ASEAN (asociajia creata in 1967 de cinci Jari ale Asiei de Sud-Est, Malaezia, Tailanda, Singapore, Indonezia i Filippine, careia i se adauga in 1984 i Brunei). Al doilea razboi rece dintre 1979 i 1985, conduce Japonia pe de o parte la a se consolida militar (puternica sporire a bugetului apararii din 1981), pe de alta parte a strange legaturile sale cu puterile occidentale. Insa noua ordine mondiala de dupa 1985 i prabuirea blocului sovietic relanseaza problema rolului ters jucat de Japonia in relajiile internajionale in care ea este departe de a juca un rol corespondent puterii sale economice. Absenta de la marile decizii diplomatice (nu este membra permanenta a consiliului de securitate a ONU) ea 202

este constransa sa urmareasca pe occidentali in deciziile acestora: astfel in ciuda absenjei angajamentului militar, ea ii va aduce cea mai puternica contribujie financiara la razboiul din Golf in 1991. Insa, uriaa ca putere economica Japonia va ramane multa vreme un pitic politic sau va fi in curand chemata sa preia responsabilitaji mai mari in dezbaterile internajionale?

203 / O J

a p o n ie d in a m ic a

China intre Modernizare i Normalizare


Capitolul 12
Sfaritul erei maoiste este marcat de o lupta pentru putere Tntre o tendinta tehnocrata incarnata de Zhou Enlai i apoi de Deng Xiaoping i o tendinta extremists reprezentata de banda celor patru. La moartea lui Zhou Enlai i a lui Mao Zedong in 1976 se deschide o scurta perioada de tranzitie. Insa in 1978 linia pragmaticului Deng Xiaoping catiga definitiv, iar China se lanseaza intr-o politica de modernizare a economiei cu pretul abandonarii a numeroase principii marxiste i a unei deschideri catre capitalurile i tehnicile Occidentului. Decolectivizarea satelor, liberalizarea preturilor i renaterea unui sector privat bulverseaza o societate nehotarata intre o intoarcere la vechile evaluari ale confucianismului i modelul capitalist. Totui puterea ramane intre mainile unui partid comunist atotputernic care controleaza indeaproape viata politica i culturala a tSrii in ciuda contestarii unei mari parti a intelighentiei.

S f a r it u l E r e i M a o is te

(1973-1978)

ULTIMELE MANIFESTARI ALE REVOLUTIEI CULTURALE (1973-1976)


inceputa dupa eliminarea lui Lin Biao in 1971, revenirea la ordine in China este continuata in 1972-1973 sub conducerea primului ministru Zhou Enlai, secondat din aprilie 1973 de Deng Xiaoping care reapare pe prima scena politica dupa apte ani de marginalizare. Economia se redreseaza, armata ii vede rolul politic in declin, iar sindicatele neglijate in perioada revolujiei culturale ii reiau activitajile. Insa aceasta revenire la o politica de centru este viu criticata de extrema stanga maoista animata de gruparea de la Shanghai (care va fi denumita dupa caderea sa banda celor patru, caci era animata de trei militanji din acest ora i de Jian Qing, sojia lui Mao Zedong), impotriva lui Zhou Enlai i a curentului gestionar care domina al X-lea Congres al PCC in august 1973, radicalii maoiti decid sa lupte impotriva curentului". Ei incearca sa profite de o noua campanie culturala lansata in noiembrie 1973 impotriva maestrului filozof al Chinei tradijionale, Confucius (filozof din secolul al Vl-V-lea inainte de Cristos), pentru a relansa micarea revolujionara, prezentandu-l implicit pe Zhou Enlai drept un ministru confucian. Acesta replica suprapunandu-i criticii lui Confucius pe aceea a lui Lin Biao, prezentata acum ca deviant de dreapta dupa ce fusese denunjat ca stangist ! Aceasta companie concura impotriva lui Confucius i Lin Biao (Pi Lin Pi Kong) deturneaza astfel inca din februarie 1974 atacurile catre fostul protejat al lui Mao Zedong alaturi de care extremitii de stanga se compromisesera candva... Zhou Enlai iese invingator astfel in faja radicalilor maoiti, iar victoria sa se concretizeaza in cea de-a patra Adunare najionala populara reunita in 1975 unde el pune accentul pe necesitatea de a realiza modemizarea atat a agriculturii, industriei i a apararii na[ionale cat i a $tiin[ei tehnicii de a o maniera care sa / duca economia chineza pe primul loc in lume". Este deja definijia programului care va fi adoptat de liderii chinezi in 1978: Cele patru modernizari. Aceasta linie gestionara reprezentata de Zhou Enlai i Deng Xiaoping (care trece in acea perioada drept succesorul sau desemnat) este totui viu combatuta de linia radicala. Lupta pentru putere intre cele doua facjiuni se reia cu mai mare intensitate dupa moartea lui Zhou Enlai in ianuarie 1976. Chiar daca elogiul sau funebru este pronunjat de Deng Xiaoping, un conducator obscur, Hua Guofeng

2 0 5 / C h in a

in t r e m o d e r n iz a r e

n o r m a l iz a r e

este numit drept prim-ministru a ad-interim in februarie, o alegere surprinzatoare care nu este decat un compromis de circumstanja intre cele doua tendin{e care se confrunta pentru putere.

INTERLUDIUL HUA GUOFEND (1976-1978)


Intr-o prima etapa, Hua Guofeng se alatura radicalilor maoiti pentm a ataca violent pe Deng Xiaoping i de\iaJionitii de dreapta. Aceasta campanie provoaca in schimb gigantice manifestajii in Piaja Tien Anmen de la Beijing in onoarea lui Zhou Enlai i a politicii sale. Ele sunt reprimate pe 5 aprilie i biroul politic al PCC, confirmandu-1 pe Hua Guofeng in fruntea guvernului, il destituie o a doua oara pe Deng Xiaoping din toate funcjiile sale fara totui a 1 exclude din partid. La moartea lui Mao Zedong pe 9 septembrie 1976, infrangerea gestionarilor pare a fi decisa, Hua Guofeng cerand atunci sa se combata cu prioritate burghezia din sanul partidului i revizionismul exterior (adica pe Deng Xiaoping i pe partizanii acestuia). Radicalii maoiti din grupa de la Shanghai inmuljindu-i faradelegerile, incearca sa o promoveze la puter epe Jiang Qing, vaduva lui Mao. Insa Hua Guofeng dispune arestarea bandei celor patru pe 6 octombrie pentru complot impotriva puterii. Ales preedinte al Comitetului central al PCC in ziua urmatoare, primul ministru, reprezentant al unei linii neomaoiste moderate, pare a fi omul forte al Chinei. Sprijinul politic de care se bucura este totugi limitat i din ianuarie 1977 este pornita o campanie pentm reintoarcerea la putere a lui Deng Xiaoping. FostuI vicepreedinte al lui Zhou Enlai este in final reabilitat (pentru a doua oara) in iulie 1977, repus in toate funcjiile in chiar momentul in care banda celor patru , careia el ii fusese principala victima in aprilie 1976, este exclusa din partid (ea va fi judecata i condamnata in cursul unui mare proces in noiembriedecembrie 1990). Deng Xiaoping acceptand aparent sa stea in umbra lui Hua Guofeng, acordul intre tendinja festionara i linia neomaoisjta permite Chinei sa se orienteze catre o noua politica economica pe calea celor Patru Modernizari propusa de Zhou Enlai in 1975. De fapt, lupta pentru putere a inceput deja intre cei doi oameni politici. Ea se va incheia cu o victorie rapida a lui Deng Xiaoping: la cea de-a IH-a plenara a Comitetului central al PCC in decembrie 1978, Hua Guofeng i partizanii sai sunt nevoiji sa-i faca autocritica. Tendinja gestionara i pragmatica va catiga definitiv in faja ultimilor motenitori ai lui Mao Zedong.

206

C e le

P a t r u

M o d e r n iz a r i C h in e i

D e s c h id e r e a (D u p a

1978)

REFORMA ECONOMICA
0 data cu Deng Xiaoping se deschide dupa decembrie 1978 o era de profunde reforme economice care vor readuce rapid la schimbari fundamentale Jara. Aceasta noua politica numita de modernizare, este din multe puncte de vedere opusa sistemului anterior: reabilitarea nojiunii de profit mai ales cu reintroducerea unei mici pieje libere, apoi a unui veritabil sector privat; o mai mare supleje a planificarii i punerea la punct a unui sistem de responsabilitaji, legand mai direct remunerajia de producjie, permijand astfel reintoarcerea la exploatarea familiala in agriculture i la o larga autonomie de gestiune acordata conducatorilor din intreprindere; deschiderea Chinei catre tehnicile i capitalurile straine (mai ales occidentale). Pana in 1984-1985, accentul este pus mai ales pe decolectivizarea pamanturilor antrenand disparijia comunelor populare. Revenirea la exploatarea familiala i la comercializarea produselor agricole i provoaza creterea spectaculoasa a producjiei i a veniturilor Jaranilor intre 1979 i 1985. Aceasta liberalizare a zonelor rurale se extinde de altfel la alte activitaji economice (artizanat, comerj, transporturi, mici industrii rurale) in timp ce in sectorul urban i industrial reformele reman foarte limitate: mai marea autonomie de decizie acordata catorva intreprinderi de stat, crearea in sudul Jarii a cinci zone economice speciale (ZES), zone libere permijand experimentarea modurilor de gestiune occidentale. insa, in octombrie 1984, cea de-a 1 1 e plenara a celui de-al Xll-lea Comitet 1-a central al PCC decide sa extinda aceasta politica de modernizare in ansamblul economiei chineze. Campul planificarii este considerabil redus (sunt suprimate de exemplu livrarile obligatorii de cote de produse agricole catre stat), sunt liberalizate progresiv prejurile produselor agricole i industriale. in orae, restructurarea puterii in intreprinderi in 1984 i generalizarea sistemului de responsabilitaji in 1987 transforma sectorul industrial unde apare concurenja. Autofinanjarea, imprumuturile bancare i investijiile straine (deschiderea a 14 alte orae de coasta pentru capitalurile straine in 1984) preiau locul subvenjiilor guvernamentale. Aceste reforme se traduc curand printr-o neta cretere a
207 / C h in a I n t r e
m o d e r n iz a r e

n o r m a l iz a r e

producjiei (mai ales industriale) i printr-o imbunatajirea de ansamblu a nivelulm de trai a populajiei, insa de asemenea printr-o puternica cretere a prejurilor si un mare deficit al comerjului exterior (ca urmare a unei brute sporiri ,i importurilor).

SOCIALISMUL DE TIP CHINEZ


Aceste reforme pragmatice, repunand in mare masura in chestiuno caracterul socialist al economiei Jarii, afecteaza in profunzime intreaga societate chineza. La sate, disparijia comunelor populare, revenirea la exploatarea familiala i creterea generala a nivelului de trai au bulversat societatea rural,i, accentuand disparitajile regionale i sociale, provocand pe de alta parte o renatere a practicilor i credinjelor trecutului. Reforma agriculturii a creat noi Jarani bogaji i noi saraci: acetia din urma, lipsiji de ajutor dupa disparijia structurilor colective, emigreaza catre marile orae, deja suprapopulate, sail catre aa-numitele mici burguri, aglomerajii cu circa 10 0 0 0 de locuitori care sc dezvolta in toate regiunile cele mai bogate ale Jarii. Pe planul mentaiitajilor, an renascut la sate, culturile i riturile vechi, vechile obiceiuri, rivalitajile tradijionale intre satele vecine, solidaritajile familiale sau de clan, autoritatea patriarhala si opresiunea sexista (declin al rolului i statutului femii). Politica de planificare a naterilor adoptata in 1979 (un singur copil de familie) este rau aplicata sau da natere unor practici inumane (numeroase fetije omorate de la natere pentru a Iasa cuplului posibilitatea de a avea un motenitor barbat). La sate, politica de modernizare este insojita de o incontestabila intoarcere la numeroase structuri si valori tradijionale. In orae dimpotriva, reformele economice au provocat sau accelerat o evolujie a societajii urbane chineze tradijionale catre o societate moderna, puternic influenjata de capitalism i occidentalizare. Dezvoltarea industriilor, comerjului i a micilor meserii (care absorb in mare parte importantul omaj urban), creterea salariilor i a nivelului de trai (in ciuda unei puternice inflajii), relativa abundenja a bunurilor de consum (locale sau importate) au transformal viaja oraanului chinez. Insa aceasta reforma a antrenat de asemenea aparijia sau dezvoltarea a numeroase fenomene de trafic, delicvenja i criminalitate, ca i reaparijia corupjiei administrative. Aceasta noua societate chineza, mai preocupata de modernizare i de imbunatajiri de ordin material decat de ideologie, ramane oficial socialists, in ciuda revenirii in forja a valorilor filozofiei confuciene i a numeroaselor impmmuturi de la capitalismul occidental. 0 foarte relativa liberalizare religioasa i culturala a regimului, dupa debutul erei Deng Xiaoping, nu impiedica aceasta
208

imensa societate (aproape 1,2 miliarde de locuitori) de a ramane in libertate supravegheata (Marie-Claire Bergere) sub controlul birocratic al atotputernicului partid comunist.

CHINA SE DESCHIDE SPRE LUMEA EXTERIOARA


Noua politica economica chineza de dupa 1978 a fost insojita de o deschidere mai larga spre lumea exterioara, in special catre Occident: acord comercial cu CEE in februarie 1978; un tratat de pace i prietenie cu Japonia in august 1978, urmat de un important acord financiar i comercial; stabilirea de relajii deplomatice oficiale cu Statele Unite in decembrie 1978, urmata de o serie de acorduri de cooperare tiinjifica i tehnica; intrarea Chinei in FMI in aprilie 1980; acord cu Marea Britanie in 1984 cu privire la viitorul Hong-Kong-ului (care va trebui sa redevina chinez in 1987); noul tratat economic cu Japonia in august 1988. Aceasta politica de deschidere nu va fi deloc intrerupta decat de sancjiunile economice luate impotriva Chinei dupa reprimarea micarii studenjeti din iunie 1989. insa ca dupa exemplul CEE, cea mai mare parte a puterilor industriale ii vor relua relajiile financiare i comerciale cu China inca din 1990. Aceasta deschidere economica catre Occident a antrenat o apropiere politica a Republicii Populare Chineze cu Jari considerate multa vreme inamici ireductibili (Japonia i Statele Unite). Aceasta evolujie a diplomajiei chineze se exprima in egala masura prin persistenja relajiilor sale tensionate cu URSS pana la debutul anilor 1980: tensiunea chino-sovietica in Asia die Sud-Est a provocat chiar un scurt razboi intre China i Vietnamul (prosovietic) in 1979. insa, dupa toamna lui 1982, cautand in continuare o cooperare economica cu puterile occidentale, China incearca sa-i reechilibreze politica sa externa afirmandu-i solidaritatea cu Jarile lumii a treia i reluand dialogul cu Uniunea Sovietica in 1984. Reprobarea internaJionala a masacrelor din Tian Anmen din iunie 1989 i prabuirea blocului rasaritean care fac din Republica Populara Chineza unui din ultimele State comuniste ale planetei, au accentuat totui izolarea sa diplomatics.

209 / C h in a In t r e

m o d e r n iz a r e

$i

n o r m a l iz a r e

DESCHIDEREA" CHINEI
a _ Zona libera (Zona economica speciala) Port deschis cu zona de dezvoltare economica i tehnica Peki n Qinhuangdao'
/

COREEA ID E N O R D

Tianjin o ,
/ Bohai

(
nSf.

Uanyungangcy

Marea gaibena
Nantong

Wuhan Chongqing

jShanghai

JAPONIA

Marea Chinei orientate


Wenzhou Fuzhou

CHINA

TAIW AN

^VIETNAM

Hainan
Marea Chinei meridionale

L }AQS

PHILIPPINES

Sursa : !x Monde. 1nov.lW

e m o c r a t iz a r e a

p o s ib il a

0 DEMAOIZARE LIMITATA 1CONTROLATA (1978-1986)


Victoria lui Deng Xiaoping in fa(a lui Hua Guofeng in decembrie 1978 parea sa anunje nu numai o mare politica de reforma economica (Cele patru 210

modernizari) ci i o liberalizare, deci o democratizare a Jarii. Insa demaoizarea Chinei, simbolizata de reabilitarea postuma a lui Liu Shaoqi, in februarie 1980, nu se va efectua decat foarte incet i foarte prudent, pas cu pas, pe masura eliminarii politicii adversarilor liniei pragmatice i gestionare. Incetul cu incetul, partizanii lui Deng Xiaoping cuceresc principalele parghii de comanda ale Jarii i Hua Guofeng trebuie progresiv sa-i abandoneze toate funcjiile: Zhao Ziyang il inlocuiete in septembrie 1980 in postul de prim-ministru i Hu Yaobang, noul secretar general al PCC din februarie 1980 ii rapete funcjia de preedinte al partidului in iunie 1981. Din ce in ce mai izolata in sanul ! Comitetului central, Hua Guofeng nu mai este nici macar reales in biroul politic dupa cel de-al XH-lea congres al PCC in septembrie 1982 i dispare de pe scena politica. Chiar daca ieit oarecum la pensie ca urmare a varstei sale inaintate (el | este nascut in 1904, Deng Xiaoping Jine puternic de aici inainte in mana toate hajurile Jarii. Insa, contrar reformelor economice, reformele politice ale debutului erei i Deng Xiaoping raman foarte moderate, limitandu-se la o restructurare a . aparatului administrativ al Jarii cu scopul de a 1 face mai eficient in august 1970 i la o tentativa de reechilibrare intre partidul comunist i stat (in beneficiul [ acestuia din urma) in 1982. Relativa liberalizare a regimului, care se manifesta mai ales prin reabilitarea victimelor maoismului, nu va merge pana la acceptarea unei veritabile democratizari: un tanar contestatar W ei Jinsheng, care indraznise sa ceara, inca din decembrie 1978, o a cincea modernizare , adica democrajia, I este condamnat la 15 ani de inchisoare pentm tradare i activitate contra! revolujionara. Pana in 1986, China nu cunoate decat o demaoizare limitata i controlata de PCC cu o alternanja de mici accelerari i serioase franari. Astfel dupa o scurta [ primavara de la Pekin in 1979, perioada in care regimul pare sa tolereze o oarecare libertate de expresie, scriitorii contestatari sunt rapid chemaji la ordine, iar efii micarii democratice redui la tacere. In 1983 este lansata o mare [ campanie impotriva poluarii spirituale, urmata in 1985 de o alta impotriva j literaturii poluante , adica impotriva relelor influenje occidentale carora li se ' atribuie, de exemplu, dezvoltarea delicvenjei i criminalitajii.

CONTESTATII, REPRESIUNE 1 NORMALIZARE (1986-1993)


In randul influenjelor nefaste difuzate de liberalismul burghez figureaza desigur i democrajia despre care vechea garda a liderilor comuniti chinezi nu
21 1 / C h in a I n t r e i

m o d e r n iz a r e

n o r m a l iz a r e

vrea deloc sa se auda vorbindu-se. in timp ce in primavara lui 1986, Dei in Xiaoping are in vedere un nou program pe termen lung de reforme ale structurilor politice, vii discujii opun cadrele PCC, ele insele divizate intre conservatori i reformiti, membrilor intelighenjiei comuniste cum ar Ii astrofizicianul Fang Lizhi, sau Saharov chinez . Acetia din urma, susjinuji de studenji, reclama mai multa libertate i democrajie . La sfargitul lui decembrie, importante manifestari studenjeti la Shangai i Beijing provoaca o prima cri/.i politica cu demisia secretarului general al PCC, Hu Yaobang. considerat prea liberat de conservatorii comuniti i inlocuirea acestuia de catre primul ministni Zhao Ziyang in ianuarie 1987. Acesta va face ca al XNI-Iea congres sa adopte in toamna lui 1987 o revizuire a statutului partidului, reforma esenjiala administrative antrenand prea pujin democratizarea institujiilor. Ea nu va pune capat contestajiilor care continua mai ales in mediile intelectuale. Moartea lui Hu Yaobang, pe 15 aprilie 1989, provoaca noi manifestajii studenjeti in favoarea liberalizarii regimului. Vizita lui Mihail Gorbaciov la Beijing, in mai, amplifica micarea contestatara care se extinde i la alte categorii sociale i la alte orae chineze. Timp de mai multe saptamani, sute de mii de manifestanji, cerand libertate i democrajie sfideaza o putere politica divizata intre partizanii dialogului, cum ar fi secretaml general al PCC Zhao Ziyang, sau ai represiunii, ca Deng Xiaoping i Li Peng (prim-ministru dupa noiembrie 1987). Linia dura avand in final catig de cauza in sanul partidului, armata intervine pentru a restabili ordinea. in noaptea de 3-4 iunie 1989, blindatele degajeaza cu brutalitate piaja Tian Anmen din Beijing, punctul dentral al manifestajiiloi studenjeti (peste o mie de morji) i o severa represiune lovete Jara provocand un val de proteste in intreaga lume. Considerat la randul sau prea liberal faja de studenjii revoltaji, Zhao Ziyang este destituit din postul sau de secretar general al PCC, pe 24 iunie, i inlocuit de un tehnocrat apropiat lui Deng Xiaoping, Jianq Zemin. Jara cunoate atunci o viguroasa micare de preluare sub control ideologic in timp ce se organizeaza o opozijie in exil (crearea in Franja a unui Front pentru democrajie in China). in ciuda catorva mici reforme, viaja politica din China este din nou blocata, linia conservatoare parand din noua a fi invins in sanul partidului comunist care ramane stapanul puterii. Preocuparea liderilor chinezi este de a continua sa dezvolte i sa modernizeze economia Jarii (mai ales cu capitaluri i cadre straine) fara a se atinge de regimul sau politic, insa vor putea fi importate la nesfarit in aceasta Jara tehnici occidentale fara a fi introduse in egala masura ideile liberale?...

L umea a T reia D ezbinata i P lina


de

Datorii
Capitolul 13

Inca de la mijlocul anilor 70, criza mondiala a pus T evidenta n diferentele din interiorul lumii a treia. Pana T 1980, recurgerea la un n credit international abundent alimentat a permis pentru numeroase tari T curs de dezvoltare sa amortizeze efectele ocurilor petroliere T n n timp ce acestea au Tmbogatit membrele O PEC. La randul sau, un mic grup de noi tari industrializate, a beneficiat de pe urma delocalizarii intreprinderilor din lumea capitalists industrializata T criza. Conditia n lumii a treia se Tnrautatete net T decursul anilor 80, in special ca n urmare a excesului de datorii care determina creditorii sa-i impuna T n fata debitorilor politici de ajustare structural^. Acestea arunca economia lor intr-o grava recesiune inainte de a favoriza o fragila reinoire la inceputul anilor 90. Totui, diferentele raman mari intre o Asie dinamica T dezvoltare, o America Latina nesigura aflata intre n marasm i renatere i un continent african impotmolit in subdezvoltare.

2 1 3 / L umea

a t r e ia d e z b in a t a

p l a n a d e d a t o r ii

Lu

m e aa

r e i ai n

Fa

j a

Stag flatie i
CRETEREA ECONOMICA 1INFLAJIA DUPA ANII70
Jarile lumii a treia au reacjionat la criza anilor 70 dupa modalitaji i cu ritmuri diferite. Multe dintre ele au reuit sa-i salvgardeze creterea economica grajie revalorizarii cursului materiilor prime i recurgerii la imprumuturi: Jarile exportatoare de petrol au acumulat in cajiva ani o bogajie impresionanta, iar OPEC chiar a dat sentimentul ca ar forma un nou pol de influenja in relajiile internajionale. La randul lor, profitand de pe urma dificultajilor Jarilor industrializate, micul pluton al noilor Jari industriale reuete o ascensiune remarcabila pe piejele planetei.

RATA DE CRESTERE gl RATA INFLAJIEI (MEDIA %)


C resterea PIB 1965-1980 1980-1990 3,7 3,1 6,1 4,9 4,2 6,3 5,5 7 2,1 2,5 2,6 2,4 Rata inflatiei 1965-1980 1980-1990 7,6 4,2 8 9,6 11,4 21,1 23,6 19,3 20 85,6 64,8 102,1

OCDE Tari cu venit mic din care - Africa subsahariana Tari cu venit intermediar din care - limita inferioara - limita superioara

In ansamblul exporturilor mondiale, ponderea Jarilor in curs de dezvoltare a crescut de la 16 la 20% intre 1973 i 1981, in timp ce ponderea din importurile mondiale a ajuns la 28,7% din 1983 (faja de 19% in 1973).

214

PATRUNDEREA LUMII A TREIA PE PIATA PRODUSELOR MANUFACTURIERE


in % pentru importurile totale la produsele manufacturiere 1970 1980 RFG Franta Marea Britanie Italia Statele Unite Japonia 5,4 3,2 9,8 4,6 13,6 9,4 12,6 10,2 10,7 10,6 25,1 26,0 in % PNB

1980 1,5 1,1 1,3 1,2 1,1 0,6

Succedarea celui de-al doilea oc petrolier al crizei datoriilor externe apoi a contraocului petrolier a anulat partial acestei realizari, iar deceniul 80 s-a dovedit a fi mult mai dificil de traversat decat precedentul. In randul Jarilor cu venit scazut, acelea din Asia au rezistat mai bine decat acelea din Africa subsahariana; Jarile cu venituri intermediare au fost mai puternic lovite decat altele de al doilea oc petrolier, caci economiile lor consumau deja multa energie. Foarte sensibile la inflajie ca urmare a permanenjei penuriilor i a adancirii brutale a deficiturilor publice, Jarile din lumea a treia, In special acelea din lumea a treia, in special acelea din America Latina, au cunoscut o hiperinflajie in anii 80, in timp ce Jarile dezvoltate reueau sa controleze creterea prejurilor lor. Afectata de reculul ponderii produselor agricole i a materiilor prime in comerjul internajional, ponderea lumii a treia a cazut la o cincime din schimburile mondiale la sfaritul anilor '80 ( 2 1 % din exporturi i 2 0 % din importuri). Refluxul a fost i mai puternic pentru Jarile membre ale OPEC, victime atat ale caderii prejurilor cat i a contracjiei volumului vandut. Este adevarat ca degradarea cursurilor produselor de baza are drept efect modificarea structurii exporturilor lumii a treia: incepand din 1986, produsele industriale devin mai importante decat produsele brute in compozijia veniturilor lor; aceasta rasturnare de situajie se explica de asemenea prin reuita comerciala a noilor Jari industrializate. Ca urmare a crizei pare a se fi adancit prapastia intre Jarile care par sa fi reuit sa amorseze un proces durabil de dezvoltare i acelea care au recazut sau s-au afundat i mai mult inca in subdezvoltare. Dupa 1990, pe langa progresele confirmate ale unei Asii pe calea dezvoltarii, se profileaza o oarecare inoire a

2 1 5 / L umea

a t r e ia

d e z b in a t a

p l in A d e d a t o r ii

Americii Latine in timp ce situajia continentului afircan devine din ce in ce mai precara.

CRIZA DATORIILOR
Criza datoriilor care a zguduit edificiul finanjelor mondiale inregistreaza degradarea situajiei lumii a treia in anii '80. Originile creterii datoriilor lumii a treia in anii 70 rezida in conjuncjia dintre nevoile crescande de finanjare a Jarilor in curs de dezvoltare i facilitajile excepjionale oferite de marile band private in materie de credit intemajional cel pujin pana in 1979. Motivele imprumutarilor sunt multiple i mai mult sau mai pujin justificate. Pentru Jarile in curs de dezvoltare, importatoare de petrol, a fost in primul rand nevoie sa se recurga la imprumuturi pentru a finanja o factura petroliera ajunsa la 67,5 miliarde de dolari in 1980, imediat dupa al doilea or petrolier; a fost de asemenea necesar sa se faca apel la credit pentru a finanja o cretere economica destul de puternica in anii 70. Recurgerea la imprumuturi a devenit mai sterila atunci cand era vorba de a importa armamentele pentru a alimenta razboaiele intestine din cornul Africii sau din Orientul Mijlociu i desigur contestabila atunci cand nu avea alt scop decat de a satisface cheltuielilo somptuoase ale potentajilor locali sau de a oferi oligarhiilor lumii a treia mijloacele de a participa la speculajiile pe piejele de a participa la speculajiile pe piejele bursiere ale lumii dezvoltate (aceasta fuga a capitalurilor" a atins 300 do miliarde de dolari intre 1974 i 1985, dintre care jumatate dinspre statele latino americane). insa curba datoriilor ar fi fost stopata repede daca bancile private care ofereau creditele internajionale nu ar fi dispus de largi disponibilitaji furnizate de reciclarea unei parji importante a petrodolarilor i daca nu ar fi beneficiat in acelai timp de o foarte larga libertate de manevra ca urmare a dizlocarii sistemului monetar de la Bretton-Woods i a cvasidisparijiei puterilor de control al FMI (Fondul monetar internaJional). in timp ce bancile acordau imprumuturi mizand pe garanjia oferita de creterea economica i resursele naturale ale Jarilor in curs de dezvoltare, creterea inijial neprevazuta a inflajiei facea adeseori negativa rata dobanzii reale, stimuland in continuare cererea de credit De la 67 miliarde de dolari in 1970, datoria lumii a treia urea pe 427 milioane de dolari in 1980 i 626 miliarde de dolari in 1982, cand in luna august a acestui an, Mexicul anunja dintr-o data ca se gasete in incapacitatea de a face faja scadenjelor sale; cea mai mare parte a debitorilor il urmeaza deschizand o criza financiara majora.
216

dobanda

p - p - O s ] amortizari

Motivele izbucnirii crizei rambursarilor nu sunt legate numai de cifra ridicata pe care aceasta datorie a atins-o intr-un deceniu; ele provin de asemenea i din structura acestor datorii in marea majoritate incheiate pe termen scurt i din ce in ce mai adesea cu o rata variabila a dobanzii, condijii impuse de bancile private de acum preocupate de a fi asigurate in faja evenimentelor imprevizibile ale unui viitor supus influenjelor crizei. Or, incepand din 1979, Paul Volcker, noul preedinte al Bancii centrale a Statele Unite a practicat un monetarism riguros limitand creterea creajiei monetare i lasand sa urce la nivelul rareori atins de ratele dobanzilor reale, inreunand brutal rambursarile imprumuturilor cu o rata variabila. In paralel, creterea cursului dolarului sporete valoarea datoriei exprimata in moneda najionala. in faja acestei agravari a posibilitajii de a plati datoria, resursele debitorilor se epuizeaza ca urmare a recesiunii din 1981-1982 care contracta brusc piejele Jarilor industrializate in timp ce cursul produselor de baza scade, inclusiv acela al barilului de petrol bmt (care, dupa ce depaise 30 dolari in 1980 scade din nou la 10 dolari in 1986).

2 1 7 / Lum ea

a t r e ia d e z b in a t a

p u n a d e d a t o r ii

in 1988, cursurile produselor de baza au scazut la cel mai jos nivel atins in secolul XX, acela al Marii depresiuni a anilor 30, ceea ce antreneaza o brutal,i deteriorare a termenilor de schimb al Jarilor in curs de dezvoltare care sufera In consecinja o severa amputare a mijloacelor lor de piata. Ameninjata de faiiment, datorita, lipsurilor in care se zbat debitorii lor, bancile private reduc cu trei sferturi volumele imprumuturilor acordate intre 1 8 91 i 1983; ele se straduiesc in acelai timp sa objina reluarea rambursarilor prin proceduri de reeelonare a datoriilor negociate sub egida FMI, care ii regaselc in aceste circumstanje dificile o parte a autoritajii sale in materie financiara. EVOLUTIA RAPORTURILOR DE SCHIMB DIN 1960 PANA IN 1988

we <: > t>: ^ : ............. y

......... 'tv f e

:
1960 1965 1970 1975 1980 1985 1988

e e e Jari dezvoltate cu economie de piaja u ----- 1 Tari in curs de dezvoltare fara resurse petroliere C c o Tari in curs de dezvoltare cu resurse petroliere Sursa: cf. CNUCED Consecinjele acestei rasturnari de situajie sunt tragice pentru economia Jarilor debitoare. Datele tabelului care urmeaza arata cum greutatea datoriei contribuie la a intrerupe creterea economica in cele zece Jari cel mai puternic indatorate care acumuleaza in 1985, 40% din datoria totala a Jarilor in curs de dezvoltare. ingreunata datorita dobanzilor a caror valoare depaete net pe aceea a capitalului rambursat, piata datoriei absoarbe o parte importanta a incasarilor lor de pe urma exportului.
218

Aceste Jari vor luat In consecinja masuri radicale pentru a incerca sa onoreze cel pujin partial angajamentul lor. Creterea exporturilor i reducerea importurilor in detrimentul consumului intern, reducerea investijiilor ceea ce ipotecheaza viitorul in timp ce recesiunea se poate vedea deja in stagnarea i evolujia negativa a produsului national brut. Aceasta este condijia pentru a objine o renegociere a datoriei, insa este greu de imaginat cum ar putea aceasta cura de austeritate sa le permita sa-i ramburseze complet datoriile; ea nu impiedica faptul ca in 1985, Jarile lumii a treia varsa 134 miliarde de dolari cu titlul de amortizari ale datoriei in timp ce nu primesc decat 84 de miliarde de dolari aporturi nete, ceea ce semnifica ca Jarile sarace finanjeaza Jarile bogate la un nivel de 50 miliarde de dolari! Este clar ca reglementarea problemei datoriilor necesita solujii mult mai ingenioase i mai ales mai realiste.
Cre 5terea datoriei in 1985 Total 50,8 107,3 21 11,3 99,0 14 19,3 13,4 24,8 33,6 394,5 Balanta in 1984: sold 3,9 13,1 0,3 0,3 12,8 -1,4 3,0 1,0 -0,7 8,0 Dobanda 86,8 84,2 87,2 57,5 89,1 39,1 88,2 60,7 67,8 99,5 Scaderea datoriei 1985-1987 Total 20,4 12,7 39,7 28,0 9,2 5,0 6,4 2,5 44,4 27,2 6,0 2,4 3,1 9,1 5,2 3,1 4,9 9,5 17,8 7,8 167,7 Dobanda /Export in 1985 25,4 38,2 42,9 16,4 34,1 12,7 12,1 7,9 12,3 10,4

Argentina Brazilia Chile Columbia Mexic Maroc Nigeria Peru Filipine Venezuela Total

Rata creterii medii anuale (19801984)

Renegocierea datoriei intre 1983-1985 18,6 13,4 9,4 73,7 (48,7 in 1985) 3,2 3,0 3,4 6,6 20,7

PNB -1,6 0,1 -1,4 1,8 1,3 2,5 -4,7 -0,7 0,8 -1,8

Export 3,6 10,8 0,7 0,8 10,5 4,1 -13,3 -0,6 3,6 -3,8

Import -14,7 -7,3 -4,2 2,4 -14,5 -1,0 -12,1 -10,8 -4,8 -19,3

Argentina Brazilia Chile Columbia Mexic Maroc Nigeria Peru Filipine Venezuela

Inves ts -16,8 -8,6 11,6 2,4 -10,1 -2,7 -19,3 -5,3 -12,4 -15,6

2 1 9 / L um ea

a t r e ia

d e z b in a t A s i p l in A d e d a t o r ii

POLITICILE DE LUPTA IMPOTRIVA DATORIEI EXTERNE


Soluble care sa permita stapanirea problemei datoriei lumii a treia au fosl puse la punct progresiv in a doua jumatate a anilor '80. S-a dovedit curand a Ii necesara depairea falsei solujii a reealonarii care consta in a renegoci.i condijiile de rambursare in triplul sens al unei consolidari a datoriei prin creterea duratei amortizarii imprumuturilor, dintr-o suspendare provizorie a scadenjelor i dintr-o revizuire a ratei dobanzilor. Aceasta metoda utilizata de urgenja pentru a evita o ruptura catastrofica a sistemului bancar interna5i0 n.il prezenta totui gravul inconvenient de a nu face decat sa amane dificultajile pe mai tarziu, impunand in acelai timp debitorilor politici de a ajusta structura care le arunca direct in brajele recesiunii, anihiland pe termen capacitajile lor de piata. Inca din 1985, secretarul Trezoreriei Statelor Unite, James Baker, elaboreaza un proiect care fondeaza exigenjele creditorilor de reluare a creterii economice in lumea a treia. Planul Baker nu vizeaza decat cincispreze Jari debitoare alese pentru importanja datoriei lor i voinja lor de a-i onora angajamentele pentru adoptarea de politici economice liberale (aceti elevi silitori aparjin in cea mai mare parte continentului latino-american); el preconizeaza acordarea de noi imprumuturi de catre Banca Mondiala i de catre bancile private, invitata sa fumizeze 20 miliarde de dolari suplimentari. Utilizaji in cadrele unei politici economice riguroase insa orientate catre cretere, aceste noi aporturi de fonduri trebuiau sa furnizeze mijloacele de a amortiza datoria pe care nu se pune problema de a 0 anula. Dificultatea este aceea ca, devenita neincrezatoare ca urmare a lipsurilor cu care se confrunta debitorii lor dupa 1982, bancile private nu au furnizat decat o parte insuficienta a imprumuturilor necesare reuitei planului. Pentru a iei din impas a trebuit sa se ajunga la a admite necesitatea unei reduceri, chiar a unei anulari parjiale sau totale a datoriilor. In septembrie 1988, la intalnirea la varf de la Toronto a Jarilor celor mai bogate din lume, preedintele Mitterrand a propus 0 uurare a datoriei Jarilor sarace prea puternic indatorate cu condijia ca ele sa treaca la 0 gestiune riguroasa a economiei lor; propunerea nu privea deci Jarile cu venit intermediar care cumuleaza majoritatea datoriilor lumii a treia. Totui, Franja anuleaza in 1989 datoria publica pe care Jarile Africii subsahariene au contractat-o faja de ea (deci circa 2 0 miliarde de franci) fara a mai pune condijii particulare. Exemplul nu prea este urmat, preedintele Bush renunjand in acelai an la 0 parte a datoriei a aisprezece Jari africane, insa sub condijia unor politici de ajustare structurala. in 1990, planul Brady (dupa numele succesorului lui James Baker la conducerea Trezoreriei americane) propune un compromis intre solujia Baker i

masurile preconizate de Franja; el prezinta in special interesul de a fi aplicabil datoriei private a Jarilor cu venit intermediar insa nu merge mai departe decat o reducere a ratelor dobanzilor sub controlul FMI, care cere in schimb masuri de insanatoire financiara bazata pe o politica conforma canoanelor liberalismului. In realitate, resorbjia datoriei se negociaza de la caz la caz de la mijlocul anilor 80, clubul de la Londra luandu-i sarcina renegocierii datoriilor private in timp ce clubul de la Paris se straduiete sa gereze reducerea datoriilor de ordine publica. In afara acestor negocieri oficiale, plasate sub supravegherea FMI sau a Bancii mondiale, o piaja secundara a datoriilor s-a dezvoltat, pe care este posibil sa se rascumpere de la bancile care le dejin creanje la valori mai mici decat |valoarea lor nominala (uneori chiar la jumatate din aceasta) apoi de a objine din Jarile debitoare bunuri (care cel mai adesea sunt intreprinderi) de o valoare echivalenta aceleia a creanjei. Prin acest tip de operajie banca creditoare se elibereaza de o creanja indoielnica, iar Jara debitoare scapa de o parte din datoria sa cu prejul cedarii unei fracjiuni din patrimoniul sau najional. inmuljirea acestor trasferuri nu poate decat sa sporeasca dependenja economica i financiara a lumii a treia faja de Jarile capitaliste dezvoltate. jin 1993, datoria lumii a treia nu a disparut; desigur, valoarea sa globala create pujin dupa 1990 i se stabilizeaza in jurul cifrei de 1 350 miliarde de dolari in 1992, insa, cu excepjia Asiei rasaritene, piata datoriei reprezinta inca pentru numeroase Jari debitoare o parte importanta a produsului lor najional (mai mult de un an pentru Jarile din Africa subsahariana), iar rata anuala a acesteia acapareaza intre 20 i 30% din incasarile lor objinute din export, in acelai timp numeroase Jari in curs de dezvoltare au reuit sa iasa din capcana datoriilor combinand civerse mijloace de reglementare, fara sa uitam cazurile excepjionale, ca acela al Egiptului care a beneficiat de reducerea la jumatate a datoriei sale in ciuda cooperarii sale cu OccidentuI in razboiul din G olf in 1991. Restructurarea datoriei este condijia pentru revenirea imprumuturilor si investijiilor straine, ele insele factorii revenirii creterii economice a Jarilor in curs de dezvoltare. insa intensitatea crizei care a traversat lumea a treia in anii 80, si inegalitatea raspunsurilor pe care diferitele Jari in curs de dezvoltare au sliut sail au putut sa le aduca s-au tradus prin evolujii regionale profund divergent!'

221 / L iim i

a a

ini

ia

hi /iiinaia

ty in in A hi uaionii i

E P

v o l u t ii

R C

e g io n a l e

u t e r n ic

o n t r a s t a n t e

SUCCESELE JARILOR ASIATICE iN CURS DE DEZVOLTARE


Aceste reunite sunt cu atat mai impresionante cu cat ele nu erau deloc previzibile inijial (suprapresiuni demografice strivitoare, grave dezbinari politice, repartizate extrem de inegala a resurselor) i, in plus, prin faptul ca se bazeaza pe unitaji strucurale care anunja (i uneori chiar realizeaza) un veritabil proces de dezvoltare. Chiar daca acest continent este caracterizat prin diversitate, i regiimi intregi continua sa sufere puternic de pe urma subdezvoltarii (Afghanistan, Bangladesh) sau saraciei (China, India), se pot identifica unele asemanari in strategiile de dezvoltare adoptate. In primul rand trebuie subliniat ca agricultura nu a fost nicaieri sacrificata in faja opjiunii industriale, chiar i atunci cand ruita in acest din urma domeniu ar fi putut incita la abandonarea eforturilor agricole. Dimpotriva, reuitele reformelor agrare i ale primelor experimented ale revolujiei verzi au fost amplificate grajie alocarii de mijloace tehnice i financiare mai importante, in timp ce populajia ramanea ataata ideii de proprietate a pamantului intotdeauna garant al unei securitaji, in societaji in continuare lipsite de sisteme de protecjie sociala. Este remarcabil faptul ca o Jara beneficiaza de venituri de pe urma petrolului, ca Indonezia, nu a neglijat, totui, agricultura, urmarind, dimpotriva sai asigure autonomia alimentara. In general, perioadele de foamete au disparut, cu excepjia unor conjuncturi excepjionale (inundajiile din Bengal, razboaie). Iar daca continentul asiatic numara inca 528 milioane de persoane subnutrite in permanenja in 1990, este totui o cifra inferioara cu 30% aceleia din 1970, iar acest efectiv nu reprezinta decat 19% din populajia continentului, faja de 40% cu 20 de ani mai devreme. Aceasta relativa reuita agricola a generat dublul avantaj al reducerii sarcinilor financiare provocate de dependenja alimentara i ai posibilitajii unei oarecare reglari a exodului rural in funcjie de creterea industriala; rejelele de aprovizionare interne au necesitat, de altfel, mijloace do transport eficiente, care sa elimine lipsa de corelare intre activitaji, mai ales prin realizarea unor lega'uri active intre sate i orae. in al doilea rand, contientizarea necesitatea de a stapani creterea demografica a unui continent de suprapopulat a permis sa se atinga mai rapid 222

decat in alte zone stadiul final al perioadei de tranzijie demografica, politicile malthusiene imbracand uneori un caracter brutal, cum ar fi interdicjia de a avea mai mult de un copil de cuplu, in China dupa 1979, sau campaniile masive de sterilizare duse in India. Indicele de fecunditate care era in general superior cifrei de 6 copii pentru fiecare femeie in 1965, a scazut puternic de atunci: el este in 1992 de 1,8 in Coreea de Sud, de 2,4 in China, de 3,8 in India, Laosul facand excepjie cu un indice de 6,7. Chiar daca inertia mecanismelor demografice continua sa duca la creterea puternica a efectivelor populajiei, tendinja de scaderea a ritmului faciliteaza Jinerea sub control a numeroaselor dezechilibre, incepand cu acela al deficitului alimentar. Astfel, industrializarea s-a putut produce pe baze relativ echilibrate, conform strategiei de sprijinire a exporturilor inaugurate de Hong Kong inca de la inceputul anilor 50. Curand adoptat de Taiwan, Coreea de Sud i Singapore, acest model de industrializare a permis inca din anii 60 o cretere economica susjinuta i a generat excedente ale balanjelor comerciale. El a indus dezvoltarea prin exigenjele sale de competitivitate care, in afara avantajelor salariale, nu au putut fi satisfacute decat grajie unei producjii de calitate, asigurata de o mana de lucru din ce in ce mai bine pregatita. Noile Jari industrializate din Asia devin in aceste condijii extrem de atractive pentru investijiile provenind dintr-o lume industrializata afectata de criza, cu excepjia, totui, a Coreei de Sud, care ii pastreaza independenja, mizand pe propriile sale resurse i recurgand la imprumuturi externe, care se menjin, totui, corelate cu capacitajile de rambursare ale unei economii foarte dinamice mai ales, in anii 80. Raportul Ramses 93 arata ca ridicarea nivelului general de educajie devine in paralel un puternic factor de dezvoltare, permijand tinerelor femei controlul fecunditajii i favorizand, pe de alta parte, dezvoltarea forjelor sociale capabile sa determine democratizarea regimurilor, la origine autoritare (revoltele studenjilor, care au zguduit sud-coreean la inceputul anilor 90). Acelai raport infirma i ideea ca orientarea spre exterior a acestor economii le-ar fi accentuat dualismul, caci numeroasele activitaji de export au generat aparijia unor veritabile structuri industriale prin dezvoltarea subcontractelor, atat in domeniul electronicii, cat i in acela al textilelor, de exemplu. In acelai timp, politicile economic; coerente, adeseori planificate, au permis dezvoltarea industriei de baza (ca siderurgia sau chimia), apoi promovare.i unor produse necesitand tehnici complexe sau avansate (construcjia navala in Coreea de Sud, electronica mai ales in Coreea de Sud i Taiwan) i alimenlaroa activitajilor din sectorul terjiar (cum ar fi Singapore, care a devenil in anii 70 marea piaja financiara a Asiei in dezvoltare). Alaturi de produse pujin preliicralo (produse agricole, fire i Jesaturi, mobilier) care dominau in mod zdrobilm exporturile acestor Jari in anii 60, au aparut, la sfSritul anilor 80, produse mull
2 2 3 /Lu m
e a a t r iia d e / h in a i A

y i p iin A

di

h a io h ii

mai sofisticate (automobile sud-coreene, componente electronice din Taiwan, material pentru telecomunicajii in Hong Kong, chimie organica i mase plastice in Singapore). Acest model de industrializare nu este totui lipsit de limite. Pe de o parte, avantajele salariale care 1-au susjinut se estompeaza progresiv in masura in care revalorizarea veniturilor, generata de reuita dezvoltarii, distruge progresiv acesl factor de competitivitate. Pe de alta parte conjunctura schimburilor internajionale se repercuteaza puternic. asupra acestor economii orientate spre exterior, faja de care cumparatorii se arata din ce in ce mai vigilenji, pretinzand in special reevaluarea monedelor locale, al caror curs avantajos susjinea vanzarile la extern. lata ce franeaza dinamismul Coreei de Sud dupa 1990 (scadere a creterii economice i aparijia deficiturilor balanjei de plaji), in momentul in care deschiderea spre lume a unor noi Jari asiatice, ca Malayezia, Thailanda, Indonezia, Filipine, chiar China i mai recent India duce la creterea concurenjei pe piejele mondiale. Este adevarat ca nevoile populajiei din Jarile asiatice sunt departe de a fi saturate i cain 1992 Jarile membre ale ASEAN (Malayezia, Singapore, Thailanda, Indonezia, Brunei, Filipine) au lansat proiectul orientarii cu precadere a schimburilor lor in Asia, grajie edificarii unei zone de liber schimb intr-un termen de 15 ani. Japonia parea a fi liderul necontestat al tentativelor de organizare economica a regiunii, insa rolul sau director este deja preluat de cei patru dragoni faja de zone ca Malayezia sau China (formare de cadre i relocalizare a unor activitaji banalizate in aceste Jari pe cale de industrializare rapida).

ORIENTUL MIJLOCIU, BOGAT, DAR PUTIN MODERNIZAT


La limita occidentals a continentului asiatic, Orientul Mijlociu nu a reuit cu adevarat sa puna in serviciul creterii i dezvoltarii cele 2 500 miliarde de dolari acumulate in 20 de ani de incasari petroliere. i daca aceasta bogajie a permis cumpararea de acjiuni ale unor intreprinderi de prestigiu sau de building-uri in centrele marilor orae ale Jarilor dezvoltate, in cea mai mare parte ea a fost reciclata prin intermediul marilor band occidentale, ca urmare a lipsei de structuri financiare regionale capabile sa gereze mase de capitaluri de o asemenea importanja. Puternic implantata in jurul golfului Persic, OPEC a euat pe de alta parte in tentativa sa de a se erija in veritabil cartel capabil sa stopeze caderea prejului barilului de petrol brut in anii 80. i daca politica de reconversiune energetica a Jarilor dezvoltate i concurenja exportatorilor de petorl membri ai organizajiei 224

(aa-ziii NOPEC) au contribuit la acest eec, disensiunile interne ale OVEC sau repercutat puternic in regiune, facand ineficienta practica cotelor de produc|ie decisa in 1983 cu scopul de a restrange oferta de petrol: in timp ce Jarile puternic populate ca Indonezia, Iranul i Irakul doreau o cretere rapida a prejurilor, producatorii slab populaji ca Arabia Saudita, Kuweitul sau Emiratele Arabe Unite promovau o moderare a cursurilor, care sa nu permita rentabilizarea zacamintelor concurenjei, mai costisitor de exploatat. Aceste dezacorduri au inrautajit relajiile intr-un Orient Mijlociu framantat de multa vreme de ambijiile concurente ale statelor ce aspirau la puterea regionala, care au dus la altfel la confruntari distrugatoare (razboiul dintre Irak i Iran in anii 80, apoi razboiul din Golful Persic, pentm eliberarea Kuweitului in 1991). Jarile regiunii au devenit principalii cumparatori de armament din lume. Cat despre monarhiile petroliere conservatoare, al caror model este Arabia Saudita, ele nu au incercat deloc modernizarea societajilor lor, considerand, de altfel, modelul occidental de democrajie ca fiind in mare masura incompatibil cu exigenjele Coranului. 0 data cu caderea verticala a prejului barilului de petrol brut in 1986, numeroi exportatori au redevenit deficitari i dependenji, cu atat mai mult, cu cat, sub egida ONU, marile puteri (i in primul rand SUA) i-au consolidat rolul de arbitru in tensiunile regionale.

AMERICA LATINA: DE LA SUPRAiNDATORARE HIPERINFLAJIE LA REINNOIRE 1


Dupa un teribil deceniu de marasm ilustrat de supraindatorare, hiperinflajie i recesiune economica in anii 80, America Latina arata, intr-adevar, semne de reinnoire la inceputul anilor 90. Jarile latino-americane care cunoscusera o cretere susjinuta intre 1950 i 1980 se vad prinse in capcana supraindatorarii de al doilea oc petrolier: Jarile importatoare s-au imprumutat pentru a finanja facturi petroliere in puternica cretere, iar exportatorii (Venezuela, Mexic) au recurs, de asemenea, la credt internajional, pentru a pune in funcjiune noi exploatari, urmarind o strategie de cretere curand sortita eecului de scaderea cursului barilului de petrol brut. Recesiunea ce a urmat celui de-al doilea oc petrolier in Jarile dezvoltate a antrenat o scadere cu 8,5% a incasarilor din export ale Jarilor latino-americane in 1981-1982, privandu-le de o parte importanta a resurselor necesare plajii scadenjelor datoriei: ia natere astfel criza datoriilor, Argentina adaugand dificultajile comune Jarilor vecine i povara financiara a razboiului din Insulele Malvine din 1982. Hiperinflajia se va grefa astfel pe aceste dificultaji financiare.
22 5 / L umea
a t r e ia d e z b in a t A

p u n a de d a t o r ii

Continentul regrupa in 1985 apte din cele mai indatorate zece Jari ale lumii a treia. Pe plan intern, fiecare Jara a recurs la crearea de moneda pentm a acoperi deficiturile bugetare agravate de piata datoriei, alimentand o inflajie care a ajuns uneori sa scape oricarui control (3 000% -creterea prejurilor in Argentina in 1988 i in Brazilia in 1989, recordul aparjinand totui Boliviei cu o cretere a prejurilor de 60 000% in 1985!). Inflajia galopanta la un asemenea nivel a erodat total in scurta vreme veniturile i averile baneti, lovind in plin oamenii simpli i clasele de mijloc i adancind deja putemicele inegalitaji sociale. in acelai timp, aceasta situajie economica maladina descurajeaza aportul investijiilor straine (in recul cu circa jumatate faja de anii precedenji pentm ansamblul continentului latinoamericane), in timp ce se amplifica, dimpotriva, fuga capitalurilor locale, puse in siguranja in marile band ale lumii dezvoltate (in 1987, averile din strainatate ale Argentinei i Mexicului reprezentau circa trei sferturi din datoria lor externa, insa numai 18% pentru Brazilia. Hiperinflajia este terenul propice pentm injustice i mizerie, nici o ieire neputand fi intrevazuta fara o intoarcere la stapanirea prejurilor, ce implica la randul ei reglementarea problemei datoriilor. i astfel inghejarea invetijiilor a aruncat America Latina intr-un profund marasm, pana la a se ajunge la scaderea cu 8 % a venitului pe cap de locuitor intre 1980 i 1989! Jarile latino-americane au cautat mijloacele redresarii financiare i ale reluarii creterii mai ales prin practica liberalismului economic, insojit de o intoarcere la democrajie politica. Aspre terapii liberale erau, de altfel, impuse de FMI i Banca mondiala in contrapartida cu reealonarea datoriei; inijial impuse in cadrele dictaturilor militare omniprezente in America Latina la inceputul anilor 80, aceste opjiuni au favorizat in egala masura restaurarea regimurilor democratice mai conforme filozofiei politice a marilor organizajii internajionale, ca i principiilor promovate de Chicago-boys, consilierii economici americani, susjinatori inverunaji ai neo-liberalismului. Dictatura militara se retrage treptat de pe continent, lasand Iocul reconstmcjiei democrajiei, din decembrie 1983 in Argentina (alegerea lui Raul Alfonsin), in 1985 in Brazilia (Tancredo Nevez, apoi Jose Sarney), intre 1988 i 1991 in Chile (data la care Patricio Aylwin il inlocuiete pe generalul Pinochet) i chiar in Paraguay, unde generalul Stroessner parasete puterea pe care o dejinea din 1954. Micarile de guerila se calmeaza treptat in America Centrala, preedintele din Costa-Rica, Oscar Arias, primind premiul Nobel pentm pace in 1987 este adevarat ca in acelai timp exilul lui Jean-Claude Duvalier (in 1986) nu a permis regasirea in Haiti a pacii civile indispensabile luptei impotriva extremei saracii a insulei. Politicile de austeritate adoptate la mijlocul anilor '80 s-au tradus prin promovarea unei ame de masuri liberale, combinand privatizarea intreprinderilor publice pentm a consolida bugetul, de reglementarea economica i sociala pentm a atrage noi capitaluri straine, stabilizarea monetara, uneori prin
226

intermediul unei noi unitaji monetare diferite (australul in Argentina, inti in Peru din 1985, cruzado in Brazilia in 1986). Costul social al acestor masuri riguroase s-a adaugat consecinjelor stagnarii economice pentru a agrava condijia celor mai defavorizaji, in ciuda sistemelor de protecjie sociala motenite de pe urma regimurilor de dictatura populista, cum ar fi peronismul in Argentina. Totui, aceste politici riguroase i adeseori dureroase au dus incepand cu 1990 la o relansare a creterii, tendinja confirmata in 1992 mai ales in Argentina (unde hiperinflajia a fost, in sfarit, stapanita), in Mexic (ale carui performanje economice sunt remarcabile incepand din 1990) i in Chile, unde chiar au devenit periculoase efectele supraincalzirii pe care ar putea-o produce rezervele financiare pe care Jara a reuit sa le acumuleze. Aceste bune rezultate economice au provocat o reintoarcere spontana a capitalurilor provenind din strainatate, mai ales din America de Nord, in timp ce fluxurile financiare ignorasera practic America L tina de-a Iungul deceniului precedent. Ca un ultim semn al reinnoirii, asociajiile economice regionale se reconstituie dupa 1990, dupa modelul Mercosur -stabilita pe 26 martie 1991 intre Argentina, Brazilia, Paraguay i Uruguay in scopul realizarii unei pieje comune. Cat despre Mexic, al carui proces de reinnoire pare a fi foarte solid, acesta a incheiat pe 12 august 1992 primul acord care urma sa duca la integrarea sa treptata in NAFTA - piaja comuna a Americii de Nord, care regmpa deja SUA i Canada. Aceasta conjunctura favorabila are i zonele ei de umbra, promisiunile ramanand a fi confirmate cu trecerea timpului. in ciuda reducerii de datorii operata sub diferite forme, America Latina continua sa ramburseze la inceputul anilor 90 sume superioare aporturilor de capital primite, ceea ce intrejine deficitul plajilor continentului, situajie care afecteaza retehnologizarea economiilor, cu atat mai mult cu cat investijiile provenind din Statele Unite se pot explica partial prin recesiunea care afecteaza America de Nord dupa 1990; aceste fluxuri sunt in aceste condijii susceptibile de a seca, o data cu relansarea economica care pare a se anunja o data cu sosirea la putere a administrajiei democrate conduse de preedintele Clinton. Pe de alta parte slabiciunile simptomatice ale subdezvoltarii subzista aproape pretutindeni. Protecjia sociala, deja lacunara, a suferit de pe urma liberalismului radical care a fost pus in aplicare de mai mulji ani, iar reconstmcjia ei pare a fi necesara pentru a dezamorsa framantarile urbane intotdeauna gata sa renasca in nite orae hipertrofiate i din ce in ce mai mult de nelocuit (trasaturi duse pana la caricatural de Mexico City, de exemplu); este remarcabil faptul ca in Argentina primele manifestajii orchestrate de sindicate impotriva guvernului Carlos Menem s-au produs in 1993 impotriva proiectelor de privatizare a sistemelor de asigurare a pensiilor. Dificultajile sociale agravate de un deceniu de regres economic
22 7 / Lumea
a t r e ia d e z b in a t A

$i

p l in A d e d a t o r ii

intermediul unei noi unitaji monetare diferite (australul in Argentina, inti in Peni din 1985, cruzado in Brazilia in 1986). Costul social al acestor masuri riguroase s-a adaugat consecinjelor stagnarii economice pentm a agrava condijia celor mai defavorizaji, in ciuda sistemelor de protecjie sociala motenite de pe urma regimurilor de dictatura populista, cum ar fi peronismul in Argentina. Totui, aceste politici riguroase i adeseori dureroase au dus incepand cu 1990 la o relansare a creterii, tendinja confirmata in 1992 mai ales in Argentina (unde hiperinflajia a fost, in sfarit, stapanita), in Mexic (ale carui performanje economice sunt remarcabile incepand din 1990) i in Chile, unde chiar au devenit periculoase efectele supraincalzirii pe care ar putea-o produce rezervele financiare pe care Jara a reuit sa le acumuleze. Aceste bune rezultate economice au provocat o reintoarcere spontana a capitalurilor provenind din strainatate, mai ales din America de Nord, in timp ce fluxurile financiare ignorasera practic America Latina de-a lungul deceniului precedent. Ca un ultim semn al reinnoirii, asociajiile economice regionale se reconstituie dupa 1990, dupa modelul Mercosur -stabilita pe 26 martie 1991 intre Argentina, Brazilia, Paraguay i Uruguay in scopul realizarii unei pieje comune. Cat despre Mexic, al carui proces de reinnoire pare a fi foarte solid, acesta a incheiat pe 12 august 1992 primul acord care urma sa duca la integrarea sa treptata in NAFTA - piaja comuna a Americii de Nord, care regmpa deja SUA i Canada. Aceasta conjunctura favorabila are i zonele ei de umbra, promisiunile ramanand a fi confirmate cu trecerea timpului. In ciuda reducerii de datorii operata sub diferite forme, America Latina continua sa ramburseze la inceputul anilor '90 sume superioare aporturilor de capital primite, ceea ce intrejine deficitul plajilor continentului, situajie care afecteaza retehnologizarea economiilor, cu atat mai mult cu cat investijiile provenind din Statele Unite se pot explica parjial prin recesiunea care afecteaza America de Nord dupa 1990; aceste fluxuri sunt in aceste condijii susceptibile de a seca, o data cu relansarea economica care pare a se anunja o data cu sosirea la putere a administrajiei democrate conduse de preedintele Clinton. Pe de alta parte slabiciunile simptomatice ale subdezvoltarii subzista aproape pretutindeni. Protecjia sociala, deja lacunara, a suferit de pe urma liberalismului radical care a fost pus in aplicare de mai mulji ani, iar reconstmcjia ei pare a fi necesara pentm a dezamorsa framantarile urbane intotdeauna gata sa renasca in nite orae hipertrofiate i din ce in ce mai mult de nelocuit (trasaturi duse pana la caricatural de Mexico City, de exemplu); este remarcabil faptul ca in Argentina primele manifestajii orchestrate de sindicate impotriva guvernului Carlos Menem s-au produs in 1993 impotriva proiectelor de privatizare a sistemelor de asigurare a pensiilor. Dificultajile sociale agravate de un deceniu de regres economic
228

dezechilibre i a reabatut flagelul foametei asupra unor vaste zone ale continentului; insuficienja irigajiilor (numai 8 milioane de hectare irigate, i mai ales in Egipt i Sudan) a interzis practic aici desfaurarea revolujiei verzi . In afara industriei extractive care exploateaza bogajiile subsolului cel mai adesea sub controlul firmelor transnajionale, nici un sector industrial important nu a luat natere pe continent, cu excepjia Africii de Sud, Maghrebului i Egiptului, i mai recent a Camerunului, Coastei de Filde, Kanyei i Nigeriei (pornind de la activitajile petroliere); ansamblul continentului nu producea in 1992 decat 12 milioane de tone de ojel faja de 37,5 ale Americii Latine i 140 de milioane de tone ale Asiei in plina dezvoltare. Singure Jarile Maghrebului (cu excepjia, pentm moment, a Algeriei, prada a unor grave framantari politice), sunt susceptibile de a deveni noi Jari industriale conform modelului asiatic, exploatand atuul unei maini de lucru calificate i ieftine, situata in proximitatea piejei unice europene. Iar aceasta situajie precara, de non-dezvoltare, a fost agravata de criza anilor 80, mai ales ca intre 1980 i 1988 cursurile principalelor materii prime vandute de continentul african s-au prabuit. Intre 1970 i 1985, ponderea Africii in comerjul internajional a scazut la jumatate, exportatorii africani inregistrand reculuri semnificative pe piejele cafelei, bumbacului i de cacao, produse importante in schimburile continentului; la inceputul anilor 90, ansamblul exporturilor africane nu depaete valoarea inregistrata de Hong-Kong. Capitalurile straine au intors spatele acestor Jari in criza, agravand epuizarea resurselor lor financiare. Africa subsahariana, zona cea mai napastuita a continentului, cumuleaza toate handicapurile: o cretere demografica exploziva (cu indice sintetice de fecunditate adeseori superioare cifrei de 6 , uneori chiar 8 copii de femeie) care nu poate Jine pasul cu creterea economica, de unde o scadere a venitului mediu pe locuitor in decursul anilor 1980-1990. Consecinja tragica a acestei pauperizari, Africa regrupeaza in 1990, 28 din cele mai inapoiate 4 de Jari ale 1 lumii i circa 2 2 % din persoanele subalimentate de pe glob (170 de milioane din 783, conform UNCTAD) faja de mai pujin de 12% in 1970. In Coasta de Filde, victima a puternicei prabuiri a cursurilor la cafea i cacao pe piaja mondiala, rajia alimentara zilnica a scazut cu peste 10 % intre 1986 i 1988, iar consumul de medicamente s-a redus cu un sfert in acelai interval de timp; medicii constata ca 14% din noii-nascuji prezinta o insuficienja ponderata la natere, iar 43% dintre copii au o dezvoltare retardata intre 2 i 5 ani, ca urmare a unei subalimentajii care provoaca i o importanta cretere a mortalitajii infantile. Masa tinerilor, reprezentand jumatate din populajie, face imposibila colarizarea tuturor copiilor, cu atat mai mult cu cat fondurile afectate educajiei nu reprezinta decat de-abia o cincime din cheltuielile bugetare (faja de o patrime

229 / L umea

a t r e ia d e z b in a t a

p l in a d e d a t o r ii

acum 25 de ani): in aceste condijii, numai un copii din 2 poate urma coala primara. Ravagiile produse de SIDA, extrem de virulenta in Africa centrala i oriental;! (Rwanda, Burundi, Uganda, Kenya, Tanzania, Zair...) agraveaza i mai mull suferinja acestor Jari prost echipate din toate punctele de vedere pentm lupta impotriva raspandirii bolii. Se avanseaza, cu o mare incertitudine statistica, cifra de 5-10 milioane de persoane deja infectate, seropozitivitatea putand atinge intre 5 i 20% din populajia unor mari orae ca Kampala, Kinshasa sau Nairobi. Evolujia Nigeriei, o Jara mare, dispunand de resurse importante (ulei de palmier, cacao, hidrocarburi) ilustreaza tragedia africana, agravata de efectele dezastmoase ale contra ocului petrolier de la sfaritul anilor 80: intre 1983 i 1990, produsul najional brut anual pe cap de locuitor a scazut de la 760 la 270 de dolari, in timp ce populajia a scazut de la 105 la 90 de milioane de locuitori ca urmare a expulzarii rezidenjilor straini care fusesera atrai de activitajile fmanjate din incasarile petroliere. Viitoml continentului african apare cu atat mai ingrijorator cu cat datoriile apasa greu asupra economiilor slabe i fragile: cu o datorie externa de 764 miliarde de dolari in 1990, Africa este regiunea lumii cea mai indatorata in comparajie cu produsul sau intern bmt; in 1992, datoria Coastei de Filde, care se ridica la 18 miliarde de dolari, reprezinta de exemplu peste de doua ori produsul sau najional bmt anual, iar plajile respective; datorii absorb aproape jumatate din incasarile de pe urma exporturilor. Nedispunand de tradijii democratice, Jarile africane reuesc cu greu sa opereze reformele liberale cemte in contrapartida ajutomlui acordat, nu numai de FMI i de Banca mondiala, ci i de CEE dupa cea de-a treia Convenjie de la Lome in 1984, i de Franja dupa intalnirea la varf franco-africana de la La Baule din 1990. De altfel, politicile de austeritate inevitabile pentm ieirea din capcana datoriei externe contribuie puternic la destabilizarea regimurilor existente, o data ce reducerea atribujiunilor statului submineaza clientelismul pe care se sprijina puterea in numeroase state africane (reducerea numarului de funcjionari i scader.'a salariilor acestora, intr-o proporjie mergand pana la 40% in Coasta de Filde). Numeroasele guverne africane care s-au angajat ii experienja democratizarii incepand cu sfaritul anilor 80 s-au confruntat cu redtvabile dificultaji, fie ca este vorba de proliferarea anarhica a partidelor politice (c* re se numara adeseori cu zecile) sau de ascensiunea tendinjelor de contesta ie sociala alimentate de efectele subdezvoltarii i care exploateaza noile posibilitaji pe care le ofera relativa liberalizare a mijloacelor de exprimare i inspirate i de exemplul manifestajiilor populare victorioase impotriva regimurilor autoritare in Europa de Est. Pujine state africane par capabile in aceste condijii sa concilieze ordinea i libertatea care ar putea oferi garanjii dejinatorilor de capitaluri i i-ar putea incita
230

sa investeasca in Africa, cu atat mai mult cu cat sfaritul r^oiuuli rece a facut ca miza ce adusese acestui continent unele aporturi finandar(ijupa 1973 sa scada; capitalismul international pare de aici inainte a fi mai P re:cupat de a favoriza tranzijia fostelor Jari comuniste din Europa catre econo^de piaja decat de a ajuta o Africa in criza profunda, i din ce in ce mai ^'nginala in raport cu procesul de mondializare a economiei. Singura, Repute1 ; Sud-Africana, care 0 incearca sa iasa din epoca apartheid-ului Maghrebul Kai ales Marocul i Tunisia), sau Egiptul (care a beneficiat de o substanjiala i^iicere a datoriei sale, imediat dupa razboiul din Golf) par sa dejina cateva atuufir': voarea dezvoltarii. a Anularea unei parji a datoriei externe africane nu este sD^'tnta pentm a scoate din marasm ansamblul continentului.

PERSISTENTA SUBDEZVOLTARII LA GRANIJA CU SECOLUL XXI


Situajia Africii subsahariene ne amintete cu cmzi^e ca subdezvoltarea ramane o realitate, la granija cu secolul XXI, aproape Mzeci de ani de la ir evidenjierea ei. Dupa criteriile UNCTAD, numarul Jarilor cs imai subdezvoltate 'Q nu a incetat sa creasca, de la 25 in 1971, la 31 in 1 8 !>47 in 1992. Daca 9' ! efectivele indivizilor subnutriji in permanenja au scazut de* 9 0 milioane la 783 a 4 de milioane intre 1970 i 1990, ele reprezinta inca o ci#ine din omenire, iar supramortalitatea copiilor ii este consecinja cea mai dram^a. Peste masura de populate ca urmare a fluxurilor a arliice ale populajiei, H oraeIe lumii a treia au devenit focarele de instabilitate A mai caracteristice pentm subdezvoltarea acestui sfarit de secol. Iar daca # urbanizarii ramane global inferioara aceleia a Jarilor dezvoltate, creterea ur^ia este cu atat mai aparenta cu cat populajia citadina se concentreaza i#"'in mic numar de aglomerari hipertrofiate faja de o rejea urbana in general Je < l de embrionara. 5 tu Inca din 1985, Mexico City, Sao Paulo, Shanghai, Calcutta.^ienos Aires, Rio de Janeiro, Seul, Bombay depaeau 10 milioane de locuitori in a multe alte orae fsunt la fel de disproporjionate faja de capacitatea de adiWistrare disponibila. Dualismul este aici pretutindeni caricaturat, iar juxtapurfrea gmpelor sociale eterogene provoaca periodic framantari dificil de controlat, in faja persistenjei (i uneori a agravarii) subdezvolPm acjiunea statelor i bogate s-a dovedit a fi cel pujin ineficienta, cu atat mai Wt cu cat ideologia liberala dominanta in anii 80 a pus accentul pe responsabi^a liderilor lumii a treia (indatorari iresponsabile, politici incoerente, corupfe jeneralizata) i a revizuit in consecinja ideea necesitajii i chiar a utilitajii a j^ Iu i internajional.
231 / L u m e a
a t r e ia d e z b in a ^

^i p l in a

d e d a t o r ii

Chiar daca CEE a instaurat relajii originate cu Jarile ACP (Africa, Caraibe, Pacific) In cadrul Conferinjelor de la Lome, dupa 1975, ajutorul pentm dezvoltare al Jarilor membre ale OECD ramane foarte insuficient (55 miliarde de dolari in 1990, din care 70% sub forma bilaterala), singurele Jarile scandinave fiind cele ce-i consacra 1% din produsul lor najional. Cat despre investijiile internajionale, ele au tendinja de a se concentra din ce in ce mai mult in sanul triadei Jarilor dezvoltate pe care o formeaza SUA CEE i Japonia. Pe plan comercial, acordul multifibre, incheiat in 1974 sub auspiciile GATT a facut obiectul mai multor revizuiri (in 1977, 1981, 1986) cu scopul restrangerii importurilor de produse textile provenind din Jarile in curs de dezvoltare. Adoptat in 1976, principiul crearii unui fond internajional destinat sa stabilizeze cursurile materiilor prime nu a avut practic aplicare concreta, din lipsa mijloacelor financiare suficiente, i pentru ca cea mai mare parte a acordurilor incheiate asupra produselor de baza au devenit caduce inca inainte ca fondul sa aiba posibilitatea de a le asigura funcjionarea. Tema parteneriatului intre Nord i Sud a facut obiectul celei de-a opta sesiuni a UNCTAD, care s-a Jinut de Cartagena, in Columbia, in februarie 1992. In realitate, ONU acorda de acum inainte o mai mica importanja ajutorului economic i financiar cat obiectivului de a ajuta Jarile lumii a treia sa-i regaseasca identitatea culturala. Rare sunt noile Jari industrializate care, in America Latina i in Asia, au putut sa se smulga din ghearele subdezvoltarii, reuita lor fiind de altfel mereu pasibila de noi prabuiri, cum a fost cazul celei cunoscute de Jarile latino-americane in anii 80. Decalajul ramane sub toate aspectele imens intre Jarile cele mai dezvoltate ale planetei, care i-au renovat industriile adoptand tehnici de varf inaccesibile Jarilor lumii a treia, i care acorda o importanja crescuta activitajilor de servicii sofisticate i funcjiunilor complexe de comunicajii, in timp ce multe Jari in curs de dezvoltare sunt inca in faza alfabetizarii. Iar daca mari complexe turistice arata dezvoltarea serviciilor moderne in Jarile lumii a treia, nu risca acestea, oare, sa se transforme in zone turistice cu prej scazut pentm populajiile lumii bogate, perpetuand relajia inegala care deja a generat, dupa caz, Jari fumizoare de materii prime sau Jari ateliere producatoare la cel mai mic prej de bunuri manufacturate?

Criza Ideologiilor i Noi Religiozitati


Capitolul 14
Marxismul, devenit in tSrile din Est o doctrina Tnghetata, rupta de mase i un pur instrument de legitimre a conducatorilor, a atins cea mai mare influenta a sa In Occident la sfaritul anilor '60, inainte de a fi in intregime devalorizat prin revelatia realitatilor Gulagului i de a se prabui o data cu dezmembrarea imperiului sovietic. in Occident, o critica radicala a modelului productivist s- dezvoltat in paralel, a sustinatorii ei actuali fiind ecologitii. Reculul ideologiilor globalizante In anii 80 a fost insotit de o reorientare spre religie, decuvantul unei noi religiozitati, de o reinnoire a nationalismului i de omobilizare pentru apararea drepturilor omului la scara planetara. Pe de alta parte, renaterea islamismului a gasit un puternic stimulent in revolutia iraniana din 1978-1979. Sub form radicalizata a a fundamentalismului, el constituie un puternic instrument de destabilizare a zonei celei mai turbulente a planetei.

2 3 3 / C r iz a

ideologiilor

noilor r e l ig io z it a t i

Perioada care se intinde de la sfaritul celui de-al Doilea Razboi Mondial la primele manifestari ale crizei internajionale apare, pe planul ideologic - in ciuda tensiunilor i conflictelor de care a fost strSbStutS - ca o epoca a relativelor certitudini. Certitudinea blocului capitalist de a vedea soliditatea unui sistem economic i politic care a facut faja tuturor incercSrilor (reconstrucjie, industrializare acceleratS, progres tehnologic etc.). Certitudini nu mai pujin afirmate in blocul socialist, ale carui dizidenje nu par inca a ameninja sa zguduie edificiul. Insa, la inceputul anilor 70, criza mondialS pare sa repuna in discujie soliditatea economiilor liberale, in timp ce in Jarile din Est - i, prin ricoeu, i in Europa Occidentals -mesianismul comunist se confrunta cu primele fisuri. Se deschide astfel o epoca a incertitudinilor care va duce fie la o innoire ideologies, fie la un refuz pur i simplu al ideologiilor.

a u f r a g iu l

a r x is m

u l u i

0 IDEOLOGIE INCREMENITA
In Jarile in care comunitii dejin, pana la sfaritul anilor 80, fraiele puterii, triumful oficial al marxism-leninismului este insojit de o sSrScire a doctrinei, devenitS dupa perioada stalinistS alibiul ideologic prin care casta conducatoare ii legitima hegemonia politica i privilegiile. Predata sub o forma extrem de schematics la toate nivelurile traseului colar i universitar, constant evocatS de o propagandS care utiliza nenumSratele resurse ale culturii (sport, dans, cantec, iconografie) viejii sociale i mass media, prezentS in toate aspectele viejii publice a cetSjeanului, ea fScea parte din universul cotidian al guvernSrii i constituia principalul instrument al totalitarismului. De fapt, de multa vreme, in URSS cat i in democrajiile populare europene, marxismul ii pierduse puterea mobilizatoare, care punea bazele consensului in sistemul de valori motenite din Revolujie. Putea fi, oare, altfel, cats vreme, aceasta acoperea o realitate politica i socialS indepSrtatS la limitele posibilului de idealurile lui Marx i Lenin? Puterea Nomenklaturii substituita aceleia a clasei muncitoare, dictatura partidului perenizatS i dotatS cu un aparat represiv prompt in a urmSri orice devieri, inclusiv pe cele mai benigne, privilegiile dejinute de o oligarhie conducStoare care nu viza decat propria sa reproducere,

234

disparijia Statului i era de abundenja comunista amanate pentru un viitor din ce in ce mai indepartat, acestea erau datele obiective ale unui sistem care continua sa pretinda a se baza pe justijie, egalitate i dreptul la fericire recunoscut tuturor. Astfel adeziunea m^selor la marxism-leninism a devenit cel mai adesea pur formala, chiar i .cand indivizii nu se opuneau direct regimului, cata vreme aveau o opiniei pozitiva despre principalele sale realizari. i aceasta cu cat mai mult cu cat, transformata in ritual cvasi-imuabil, ortodoxia marxista nu cunoscuse dupa razboi nici o reinnoire in Jarile din Est, orice astfel de tentativa - cum ar fi acelea ale lui Lukacs, in Ungaria, sau Djilas, in Iugoslavia - fiind imediat condamnate ca revizioniste de catre doctrinarii oficiali ai partidului. De la sfaritul anilor 60, micarea contestatara in democrajiile populare europene nu se mai desfaura doar in numele marxismului, dusa de opozanji care porneau de la idealdurile puritajii doctrinale i preocupaji sa reformeze din interior un sistem considerat deviant i deturnat de la scopurile sale de catre birocrajie (aceasta fusese deja teza lui Trojki); ea regmpa in jurul celor cateva mari nume ale dizidenjei (Saharov, Grigorenko etc.) o infinitate de curente, marxiste i nemarxiste, dintre care unele repudiau deschis nu numai regimul, aa cum funcjiona el in Jarile Europei de Est, ci i ideologia care ii daduse natere acestuia. Nu am vazut oare cum, in momentul in care lumea liberala sarbatorea bicentenarul Revolujiei franceze, eful executivului sovietic, Mihail Gorbaciov, plasa reformele din ceea ce era inca lagarul comunist sub semnul principiilor enunjate in 1789? Revolta intelighenjiei s-a alaturat astfel reacjiei spontane a unei parji a populajiei, satula de vidul ideologic pe care-1 Iasa sa se intrevada discursul oficial i de atingerile din ce in ce mai flagrante aduse libertajilor i inijiativelor individuale. A rezultat aproape pretutindeni o repliere catre credinjele i ideologiile tradijionale, o preocupare, afiata sau clandestine, de a reinnoda cu valorile najionale, care explica cu tarie evolujiile actuale din aceste Jari i care s-a tradus - atat in URSS cat i in Jarile satelite - printr-o resuscitare a sentimentului religios (Polonia) i a najionalismelor. Aceasta voinja de reinnoire prin folclor, tradijiile ancestrale i religie s-a exprimat, de exemplu, intr-o parte a operei lui Soljenijan, Casa Matrionei, 1965. In cautarea acestor noi surse de legitimare, puterea a incercat mai pujin sa reconstituie consensul in juml unei ideologii marxiste reinnoite, cat sa utilizeze aceste tendinje (mai ales in URSS i in Romania), cand nu s-a muljumit pur i simplu, ca in Ungaria i RDG, sa compenseze aceasta pierdere de credibilitate doctrinala printr-o foarte relativa ameliorare a condijiilor de trai.

2 3 5 / C r iz a

id e o l o g iil o r

$i

n o il o r r e l ig io z it a t i

in Occident, influenza marxismului asupra unor Iargi sectoare a opiniei publice nu a ateptat prabuirea blocului rasaritean pentru a fi nevoita sa dea in retragere. Ea atinsese apogeul la cumpana dintre anii i 70, favorizata de 0 diveri factori: refuzul societajii de consum i al alienarii cu care erau asimilate capitalismul i ideologiile care erau considerate a-i fi ataate acestuia (liberalism, social-democrajie etc.), opozijia faja de razboaiele coloniale i neo-coloniale (o parte a micarii contestatare din 6 8 era generata de organizajiile constituite pentru a combate razboiul din Vietnam), ca i faja de orice alta forma de imperialism, inflorirea dezbaterilor intelectuale generata de dezvoltarea tiinJelor sociale, sinteza aparenta realizata de filozofia vremii intre cele doua mari figuri ale gandirii contemporane care sunt Freud i Marx... Din toate acestea aparuse o puternica atracjie - mai ales in randul intelectualitajii i tinerilor - pentru diversele modele oferite de succesorii filozofului german: modelul chinez , ajuns la moda o data cu Revolujia culturala, modelul trojkist, cubanez (ilustrat, mai ales, de extraordinara voga a mitului luptatorului de guerilla latino-american, incamat de Che Guevara), sau, inca, modele mai conforme ortodoxiei marxiste, insa reinnoite prin lectura teoreticienilor ca Rosa Luxemburg sau Antonio Gramsci. in mod egal hranit de alte curente intelectuale (libertar, sindicalist-revolujionar, situajionist...), spiritul lui 1968 a fost, in multe privinje, produsul compozit al acestei reforme a marxismului, instrument al unei critici de stanga a derivei staliniste (opera lui Louis Althusser), de pe urma careia anumite partide comuniste au profitat pentru a porni propriul lor proces de aggiomamento i a intarzia propriul declin. Evolujia ultimolor 15-20 de ani a dat natere unei contestari mult mai radicale. Aceasta s-a indreptat mai ales, i intr-o maniera din ce in ce mai puternica, asupra aa-numitului socialism real , aa cum era el practica in URSS i in Jarile din Est pana la prabuirea din 1989-1990. Critica tot atat de veche ca i fenomenul supus acuzarii, i care nu era intotdeauna inocenta din punct de vedere politic, dar care a gasit puternice puncte de sprijin in revelajia practicilor represive ale epocii staliniste i post-staliniste, facuta publica de fotii internaji in Gulag, apoi de dizidenjii ieiji din azilurile psihiatrice i alte aezaminte de izolare i reeducare , in contradicjiile politicii externe ale URSS, apoi a Chinei i in analiza intreprinsa de divergi specialiti asupra modelului stalinist, in Est (Roy Medvedev, Stalinismul, 1971) cat i in Vest (Helene, Carrcre dEncausse, Imperiul destramat, 1978). Cronologia acestei treziri la realitate a fost strans impletita la inceputurile sale cu aceea a revelajiilor cuprinse in opera lui Alexandr Soljenijan:

236

0 zi din via(a lui loan Denisovici, 1962, Pauilionul cancero$ilor, 1963-1968, tn primul cerc, 1968, Arhipelagul Gulag, 1973.

PARTIDELE COMUNISTE iN PIERDERE DE VITEZA


Punerea sub acuzare a modelului sovietic a dat natere, in sanul unor anumite partide comuniste occidentale, unei revizuiri parjiale a doctrinei i strategiei acestor micari, care a capatat, in cajiva ani, in Franja, in Spania i mai ales in Italia, forma eurocomunismului. Mai ales, critica marxismului i dezamagirea pe care aceasta a antrenat-o (atat printre intelectualii tovarai de drum ai Partidelor Comuniste din Europa de Vest, cat i printre militanjii i cadrele organizajiilor comuniste, in mediile stangiste sau pur i simplu in randurile alegatorilor) s-au hranit din considerajii legate de evolujia, in decursul ultimelor 2 decenii, a regimurilor comuniste din lumea a treia, pana atunci considerate drept experienje distincte de acelea ale omoloagelor lor europene i pline de speranje pentru viilor. S-a ajuns in cele din urma la a se admite ca maoismul i Revolujia culturala dadusera natere unor sang^roase practici teroriste. Deriva totalitara a revolujiei castriste, regimul instaurat la Saigon dupa victoria Vietcong-ului, ingrozitorul genocid intreprins in Cambodgia, in numele socialismului, de partizanii lui Pol Pot, au determinat mulji simpatizanji s;i-$i puna intrebari asupra caractemlui mai mult sau mai pujin ineluctabil al I'volujiei birocratice i totalitare a marxismului. Aceasta, intr-un moment in care leoria marxista aparea, in Occident, cat i oriunde in alta parte, lovita de sclcroza in care partidele comuniste se ji dovedeau incapabile sa-$i asumo si sa ('xprimc noile cerinje sociale. Perestroika inaugurate de Mihail (lorbaciov in 1985 a redat, pentm o scurta perioada de timp, speranjele celor mai imaginativi dintre liderii comuniti occidentali. Insa prabuirea comunismului iu IJRSS $i in democrajiile populare din Estul Europei i bilanjul care a putut Ii laeul cu aceasta ocazie cu privire la socialismul real au sfarit prin a disi ledita ideologia marxista i modelul de societate pe care acesta il propunea Singmele regiuni din lume in care marxismul poate catiga inca adepji insa pentm cata vreme? -sunt Jarile sarace din lumea a treia, mai ales din Africa, unde, tedus la o simplificatoare Vulgata , acesta poate serviinca de model unoi pii|mare allnte in lupta pentru emancipare sau de instmment al dominajiei unor minoritaji aflate in cSutarea unei legitimitaji.

237 / ( '.m i/a un oi.oniiinK !.;i Non 014 mi i 1 0 1 0 /1 1 A 1 1

C O N T EST A R EA P R O D U C T IV IS T

M O D E L U L U I

REVOLTA VERZILOR
Refuzul creterii salbatice i apararea mediului sunt legate de un curent foarte vechi al culturii occidentale. Inca din Evul Mediu, excesul de bogajie al perioadelor de mare prosperitate sau, dimpotriva angoasa vremurilor de criza i de schimbari rapide, au motivat comportamente de refuz care se traduceau intro voinja de intoarcere la surse, de reconciliere cu natura, chiar de glorificare a saraciei. in secolele XVIII i XIX, acest fenomen ciclic a capatat forma unei opozijii radicale faja de efectele - considerate distinctive -ale progresului tehnic, apoi de modul de dezvoltare capitalist i de transformarile imense antrenate de revolujia industrials. Aceasta nostalgie a unei epoci de aur a fost adesea considerata drept o atitudine paseista, chiar reacjionara, de catre susjinatorii unei ideologii dominante (spiritul iluminist, pozitivism, scientism etc.) care a asimilatin mod continuu progresul tiinJelor i tehnicii cu bunastarea omenirii. Vertiginoasa cretere economica care caracterizeaza deceniile 50 i 60, ca i dezechilibrele care o insojesc au generat atat o micare de contestare a modelului productivist, cat au i dus la o inversare a semnificajiei sale, dandu-i acestuia un conjinut progresist. Nascuta in secolul XIX din eforturile catorva savanji de a studia fiinjele vii in mediul lor, ecologia a capatat un rol de prim plan grajie lucrarilor unor cercetatori ca Barry Commoner, Rene Dumont, Max Nicholson etc., ale caror reflecjii au atras atenjia asupra pericolului crescand pe care il reprezinta pentm mediul uman efectele industrializarii lipsite de masura: distrugerea mediului natural, variate forme de poluare, secatuirea resurselor necesare viejii i activitajii locuitorilor planetei, etc. Toate acestea in scopul de a satisface necesitajile artificiale si lipsite de utilitate ale celor mai bogaji, i in defavoarea popoarelor sarace, creterea exponenjiala a societajilor industrializate avand drept coroiar saracirea i exploatarea Jarilor in curs de dezvoltare. Acest strigat de alarma al ecologigtilor de profesie a gasit un ecou la sfaritul acestei perioade, atat in anumite cercuri intelectuale - clubul de la Roma , de exemplu, al carei prim raport, publicatin 1972, a popularizat sloganul, pe atunci foarte contestat, opriji creterea! - cat i in randurile unei parji a tineretului, puternic influenjata de micarile beatnik i hippie . Marea micare

238

contestatara din 1968 a facut sa iasa la suprafaja o tematica care lega critica capitalismului i a exploatarii necoloniale de aceea a societajii de consum. 0 data cu criza mondiala, micarea a capatat o amploare fara precedent. Ea a venit sa adauge printre marile motive de ingrijorare ale vremii noastre: teama de suprapopulajie i de consecinjele acesteia (invazii, foamete), teama de penuria materiilor prime necesare supraviejuirii societajilor noastre industriale, teama de bolile legate de degradarea mediului, teama atomica in fine, nu numai cea generata de posibilitatea unui holocaust militar, cat i de deeurile radioactive produse de centralele nucleare. In iunie 1979, Aurelio Paccei, preedintele clubului de la Roma, declara: "... Daca tendin(ele mondiale raman aa cum se prezinta, ne indreptam cu siguranla spre dezastre ecologice, militare, sociale, psihologice, economice. Care este prim ul element care le va declana pe celelalte? Nu tim, dar suntem siguri ca omenirea se indreapta spre un declin progresiv, catre situa{ii din ce in ce mai dificile, probleme din ce in ce m ai complexe, aceasta fara ca ea sa fi invatat sa / ledomine... Astfel, in numeroase Jari industrializate ecologitii - verzii - nu au incetat, in ultimul deceniu, sa-i sporeasca audienja in randurile opiniei publice. In Statele Unite, acjiunea lor s-a manifestat prin intermediul gmpurilor de presiune sectoriale - asociajii de aparare a naturii , grupari de interese locale intervened pentru a impiedica amplasarea de constmcjii poluante (autostrazi, aeroporturi, centrale atomice), organizajii ale consumatorilor cerand respectarea unor norme de securitate din ce in ce mai stride (in alimentajie, construcjia de automobile etc.) -de care puterile publice, cat i industrial trebuie sa Jina cont. In Europa occidetanla, micarea a capatat forme variate, fie (ca in Franja, pana de curand) aceea de simpla forja de sprijin care-i negociaza voturile cu organizajiile politice dominante in decursul marilor confruntari electorate, fie (ca in RFG) aceea de veritabil curent politic organizat (primii sai reprezentanji intra in Bundestag in martie 1983) care a regrupat motenirea gruparilor stangiste i imbina in revendicarile sate anticapitalismul, pacifismul i protecjia individului in faja efectelor nocive ale tehnologiei cu orice prej. Dei minoritara, acjiunea sa gasete un larg ecou in randurile tinerilor, adeseori decepjionaji de formele tradijionale ate dezbaterii politice, i ate diverselor categorii de marginali care gasesc astfel un mijloc de a-i exprima nonconformismul. Ea a dat natere deseori unor manifestajii violente, indreptate mai ales impotriva amplasarilor de instalajii nucleare. La apropierea de mileniul trei i in timp ce se contureaza perspectivele unei Europe integrate, micarea ecologista pare a-i fi gasit un nou suflu i o exprimare politica deloc neglijabila. La alegerile europene din iunie 1989, verzii au progresat intr-o maniera evidenta, mai ales in Franja (11% din voturile exprimate) i in Marea Britanie (15%).
2 3 9 / C r iz a
id e o l o g iil o r

n o il o r r e l ig io z it a t i

Pretutindeni ei catiga teren in urma consultarilor electorale, care tradeaza insa, pe de alta parte, dezbinarile i contradicjiile din sanul micarilor ecologiste. In Italia pot fi numarate cel pujin trei tendinje rivale, doua in Franja, unde, dupa 1991, micarea verzilor a lui Antoine Waechter se afia in opozijie cu GenerajiaEcologie a lui Brice Lalonde.

0 NOUA EXIGENJA: CALITATEA VIETII


Alaturi de aceste forme organizate ale contestajiei ecologice, micarea de aparare a mediului avut un impact considerabil asupra evolujiei recente a societajilor industrializate. Ea a reuit, mai ales, sa faca sa triumfe o noua exigenja: calitatea viejii. in cea mai mare parte a Jarilor bogate, ea este avuta in vedere -in diverse grade -de guvernanji, care au inmuljit masurile de protecjie a naturii (norme antipoluare, controlul produselor de consum, parcuri naturale, ministere specializate etc.) i au creat organisme ad hoc (in Franja, Institutul najional al consumului). Ea a contribuit puternic la modificarea mentalitajilor. Ideologia creterii, mitul automobilului i al reedinjei secundare, au fost treptat inlocuite de comportamente ce au in vedere o mai mare armonie cu natura. Ca urmare a modei i imperativelor economice s-au dezvoltat practici vestimentare, alimentare (alimente naturale, ape minerale, paine coapta la foe de lemn etc.) i de petrecere a timpului liber (activitaji in aer liber, yoga, naturism, vacanje la Jara) ce fac apel la autenticul naturii, reabilitand rusticul, folcloml, grija pentm propriul corp. Mitul productivit, motor al expansiunii in epoca prosperitajii fara limite, se vede astfel inlocuit de alte modele de dezvoltare, in principiu mai bine adaptate nevoilor reale ale omului, insa curand recuperate de aparatul productiv i stimulenjii sai publicitari (vezi utilizarea naturismului in cosmetica).

p a r a r e a

r e p t u r il o r

m u l u i

DREPTURILE OMULUI: PUTINA ISTORIE


0 data cu epoca incertitudinilor i revelajia noilor totalitarisme, lupta pentru respectarea Drepturilor Omului a trecut treptat in primul plan al exigenjelor colective.

Tema Drepturilor Omului constituie, de doua secole, calea privilegiata prin care morala a patruns in jungala pe care o reprezinta relajiile intre State. Aceasta concepjie a unei morale universale proclamand drepturile fundamental i inalienabile ale individului, ridicandu-se deasupra intereselor egoiste ale popoarelor i fixand o limita suveranitajii statelor, se intemeiaza in mare masura pe o tradijie umanista occidentals care se intinde de la filosofii secolului XVIII pana la crearea ONU, trecand prin cele 14 Puncte ale preedintelui Wilson (1914) i charta Atlanticului (1941). Ea este insa adeseori denunjata ca fiind un produs al ideologiei dominatoare a Jarilor bogate, de catre guvernanji care, fie ca repudiaza in totalitate modelul liberal, fie - cum este cazul numeroaselor Jari ieite din procesul de decolonizare - fac sa prevaleze identitatea culturala i interesul colectiv al popoarelor pe care le conduc faja de drepturile individului, dupa ce au folosit in lupta impotriva colonizatomlui principiile morale i juridice pe care acesta le-a propovaduit in permanenja (libertate, respectul faja de persoana umana, dreptul popoarelor de a dispune de ele insele etc.). Din aceasta ambiguitate rezulta dificultatea cu care se confrunta organizajia mondiala in a pune in aplicare principiile pe care le-a proclamat. Acestea figureaza in mai multe texte fundamentale: - Declarajia universal a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea generala a ONU pe 10 decembrie 1948, se adreseaza tuturor membrilor speciei umane". Acedia sunt - se precizeaza in continuare - dota[i cu ra(iune i contiin{a i trebuie sa acfioneze unii fa(a de a ilii intr-un spirit de fratemitate" (art. 1). De aici decurge obligajia tuturor statelor membre ale comunitajii internajionale de a respecta, in raporturile lor cu indivizii, un anumit numar de reguli: justijie, libertatea i inviolabilitatea viejii private, drepturi civile i politice, dreptul la securitate economica i sociala, dreptul la dezvoltare. -Pe 16 decembrie 1966, Adunarea generala a adoptat doua Convenjii, care, spre deosebire de Declarajia din 1948 au putere de constrangere. Primul se refera la drepturile economice, sociale i culturale i precizeaza ca poate fi pus in aplicare treptat in /arile in curs de dezvoltare, /inand cont de economia lor na[ionald". A doua, cu privire la drepturile civile i politice, stipuleaza mai ales ca toate popoarele au dreptul sa dispuna de ele insele" i trebuie, spre deosebire de prima, sa ii gaseasca aplicare imediata. La inceputul deceniului 1980, numai 40% dintre statele membre ONU sunt efectiv legate prin aceste Convenjii, ele fiind ratificate, respectiv, de 63 i 61 de state. Mai mult, reglementarile organizajiei mondiale restrang sfera de aplicare a angajamentelor din 1966, din moment ce interzis orice intervenjie in afacerile ce Jin de competenja najionala a unui stat. Aceasta a permis unui regim atat de pujin preocupat de respectarea drepturilor fiinjei umane, cum este cel din Kampuchia democratica (Cambodgia) sa adere la cele doua pacte.
2 4 1 / C r iz a
id e o l o g iil o r

$i

n o il o r r e l ig io z it Aj i

Lupta pentru apararea Drepturilor Omului este o lupta dificila, insa ea raspunde unei necesitap permanente. Strivirea micarilor fasciste, speranjele postbelice i sfaritul impcriilor coloniale nu au afectat insa nici fenomenul totalitar, nici formele de exploatare i dominate motenite din era capitalismului triumfator, nici atingerile aduse, aproape pretutindeni in lume, drepturilor i demnitajii fiinjei umane. Dimpotriva, spajiul libertajii i respectului faja de persoana umana tind sa se restranga pe o planeta cazuta prada unor tensiuni de toate genurile i ameninjata astazi de o criza multiforma, in timp ce comportamentele barbare, ca tortura, sau genocidul premeditat, se generalizeaza pana intr-acolo in a nu mai suscita in opinia internajionala decat reacjii sporadice i, de altfel, selective. Chiar Jari ce pretind a respecta idealurile umaniste faurite in doua secole de istorie -in afara incalcarilor pe care le-au adus ele insele acestor principii in decursul razboaielor coloniale i neocoloniale - nu scapa acestei tendinje, fie susjinand, pentm a-i asigura propria securitate sau ai proteja interesele, regimuri dictatoriale i teroriste, fie tolerand pe propriul lor teritoriu incalcari ale drepturilor individuale. Totui, eforturi au fost facute in aceasta zona a lumii pentm a reconcilia idealurile umaniste i constrangerile politicii i diplomajiei: semnarea, in noiembrie 1950, a unei Convenjii Europene a Drepturilor Omului (la care Franja nu a aderat decat in octombrie 1981); infiinjarea, de catre statele semnatare ale acestui tratat a unei Curji europene a Drepturilor Omului abilitate sa judece recursurile persoanelor private; semnarea, in august LS^^a Actului Final de la Helsinki, care comporta in, cel de-al treilea co dispozijITvizaricLsa faciliteze libera circulate a ideilor i persoanelor intre Jarile semnatare. Acest ultim text, nu are, din acest punct de vedere, decat o valoare morala, insa a furnizat dizidenjilor din Jarile de Est un instrument ce le-a permis sa atraga opinia publica de partea lor in lupta dupa de acetia, plasata de atunci sub semnul Drepturilor Omului. Ales la preedinjia SUA la finele lui 1976, Jimmy Carter a facut din acest cuvant de ordine fundamentul politicii sale externe, estimand ca Drepturile Omului se afia in inima insa$i a sentimentului nostru de identitate nalionala" (declarajia preedintelui Carter pe 6 decembrie 1978, cu ocazia sarbatoririi, la Casa Alba, a celei de-a 30-a aniversari a Declarajiei universale a Drepturilor Omului). Conforma cu sentimentul opiniei publice, care ieise traumatizata din razboiul din Vietnam si isi dorea o intoarcere la idealurile umanitare ale unei Americi liberale, cruciada preedintelui SUA nu era insa scutita nici de contradicjii, nici de o oarecare ambiguitate, de vreme ce oferea americanilor

posibilitatea de a exercita presiuni asupra afacerilor interne ale principalilor lor adversari, deci de a destabiliza regimurile socialiste. Ea nu a rezistat de altfel prea multa vreme revirimentului americanismului, ce a urmat primelor semne ale crizei pe plan intern i resuscitarii razboiului rece generata de evenimentele din Iran i Afhanistan (alegerea lui R. Reagan la sfaritul anului 1980). in aceste condijii, adevarata lupta pentru Drepturile Omului este aceea dusa, in condijii dificile, de organisme non-guvernamentale, care se straduiesc sa depaeasca barierele politice i sa faca sa prevaleze imperativele acjiunii in faja acelora ale ideologiei. Cea mai celebra i cea mai eficienta - Amnesty International -a fost infiinjata la Londra in 1961 de un mic gmp de zece persoane adunate in juml lui Sean Mac Bride. De la aceasta data, ea a devenit o organizajie internajionala puternica, in intregime finanjata prin donajii i cotizajiile membrilor sai i care ii consacra toate eforturile eliberarii prizonierilor de opinie, ca i liptei impotriva pedepsei cu moartea, torturii i tratamentelor inumane sau degradante aplicate dejinujilor. Principalele medii culturale nu puteau decat sa reflecte acest nou imperativ categoric. Printre marii regizori de film, unii s-au ataat prin intermediul unor opere ocante, denunjarii violarii drepturilor persoanei umane. Dupa Z, care descria ascensiunea puterii fascizante in Grecia anilor aizeci, apoi Martorul (evocarea epurarilor staliniste in Cehoslovacia), realizatoml francez Costa-Gavras a denunjat in Missing (1981) responsabilitajile serviciilor speciale i ale guvernului american in evenimentele care, in toamna lui 1973, au adus la putere in Chile junta militara a generalului Pinochet, in fine, considerajii de ordin moral au contribuitin mare masura la atribuirea premiului Nobel pentm literatura 1982 sud-americanului Gabriel Garcia Marquez, sau a premiului Palme dor la Cannes, filmului Yol al turcului Yilmaz Giiney (1982).

I T

n t o a r c e r e a

l a

a l o r il e

r a d it io n a l e

n o u A r e l ig io z it a t e

Angoasa omului vremurilor noastre in faja incertitudinilor care apasa asupra viitorului sau i criza ideologiilor sunt insojite de o intoarcere la valorile tradijionale. Acest fenomen se explica in primul rand printr-o renateri' a
2 4 3 / C r iz a
id e o l o g iil o r

$i

n o il o r r i i k .io / i i A | i

sentimentului religios in sanul cultelor tradijionale. Desigur, asistSm, mai ales in societSjile bogate din lumea occidentals la o scadere a audienjei acestora. Din ce in ce mai numeroi sunt fidelii care se distanJeazS de regulile edictate de ierarhii, mai ales in materie de comportament moral, de sexualitate, contracepjie, in timp ce vocajiile sacerdotale cunosc o criza profunda. Insa aceasta tendinja este insojita, in schimb, de o aprofundare i o imbogajire a sentimentului religios, orientat din ce in ce mai mult spre acjiune i spiritualitate, ducand pana la angajamentul social i politic. Asistam astfel, in contextul crizei, la o revenire in forja a credinjelor i practicilor tradijionale. In numeroase Jari, influenja clerului i ataamentul faja de formele clasice ale viejii religioase rSman foarte vii. Stau mSrturie in acest sens vitalitatea catolicismului polonez, veritabil catalizator al voinjei de rezistenja a unui popor in lupta pentru pSstrarea identitSJii sale, ca i primirile entuziaste in sanul muljimilor africane i sud-americane, de care s-a bucurat para Ioan-Paul al II-lea in decursul cSlStoriilor sale in aceste parji ale lumii. In Jarile bogate, cSzute pradS crizei economice, angoasei nucleare i eroziunii valorilor tradijionale, cultele se confrunta cu dezvoltarea in sanul lor a unor curente ce pretind a avea punctul de pornire in conformismul doctrinal i liturgic (cum ar fi integritii adunaji in Franja, in juru Monseniorului Lefebvre) sau intr-o concepjie misticS a viejii religioase. In Statele Unite i in Canada, fenomenul ia amploare in ultimii cincisprezece ani, atat printre protestanji (neo-penticostalii) cat i catolici, unde a dat natere micSrii charismatice, care numSrS astSzi peste 600 000 de adepji, mai ales din randurile claselor mijlocii. In ambele cazuri, adepjii - care au in comun convingerea unei acjiuni directe a Sfantului Duh asupra credinciosului practica rugaciunile colective i cantecele profetice, fie in mic grupuri, fie in vaste adunSri care capStS uneori aspectul de spectacole. Mai de curand, resurgiscenja vechiului fond puritan i anti-modemist care s-a manifestat mereu de-a lungul ultimului secol in timpul perioadelor de criza sau de unitaji accelerate, a capatat, printre alte forme, i pe aceea a unei intoarceri la fundamentalism (interpretarea literala a Scripturii). Acesta a generat in acelai timp comportamente sociale, politice i culturale orientate cStre dreapta i a format unui dintre componentele reagan-ismului. Ascensiunea sectelor de orice naturS i de toate tendinjele are aceleai motivajii insS este influenJatS i de impactul noilor marginalitSji. In cazul omului contemporan, izolat, dezorientat i mpt de radScinile sale prin destrSmarea formelor clasice de integrare in corpul social (familie, sat, BisericS, asociajii tradijionale etc.) trebuie adSugatS i cSutarea unor noi structuri integratoare. Iar in acest domeniu, refluxul inregistrat de efervescenja culturalS a anilor 60 a fost determinant, numeroi militanji repliindu-se -in tendinja de a cSuta o mpturS cu cotidianul i najionalitatea dominants - in experienje de viaJS comunitarS i de

contra-cultura care au delerminat adeseori aderarea lor la diverse grupari de inspirajie religioasa. Acestea se pretind a ii avea originile fie in modelul cretin (Christian Science, Martorii lui Iehova, Biserica scientologica, Copiii Domnului, i mai ales secta Moon, dupa numele fondatorului sau, coreeanul Sun Myung Moon, violent anticomunista), fie in hinduism i budhism (Zen, Misiunea luminii divine a lui guru Mahara Ji, Asociajia international;! pentm contiinJa a lui Krishana). Cea mai mare parte a acestor secte, dintre care unele constituie veritabile micari de masa la scara planetara, profeseaza o viaja de asceza i meditajie, un profund anti-intelectualism, renunjarea la bunurile pamanteti, mptura cu mediul social i familial de origine. Uneori conduse de profeji lipsiji de scmpule, care objin de pe urma donajiilor adepjilor lor sau a punerii in comun a bunurilor acestora, venituri ridicate, ele pot conduce la o veritabila dominate totalitara a individului de catre gmp, la o totala depersonalizare i pot produce fenomene de delir colectiv. Cum a fost acela care a impins, in noiembrie 1978, aproape o mie de fideli ai americanului Jim Jones, fondator in Guyana al unei colonii agricole devenita un veritabile lagar de concentrare, la sinucidere colectiva.

iNTOARCEREA LA NAJIUNE
In cautarea radacinilor sale, omul ultimei parji al secolului XX tinde sa redescopere valori najionale refulate de Istorie sau surse regionale, multa vreme sufocate prin constituirea statelor-najiuni. In Jarile de democrajie liberala din emisfera nordica, patriotismul i najionalismul sunt capabile de revirimente sporadice, cum este cazul Statelor Unite in ultimul deceniu, sau al Marii Britanii, ca urmare a razboiului Malvinelor. Ele ii pastreaza insa, vigoarea mai ales in tinerele state ale lumii a treia i au ramas foarte puternice in Jarile care faceau parte din blocul rasaritean pana la sfaritul anilor 80. Descompunerea Imperiului sovietic a eliberat astfel, in democrajiile populare satelizate, ca i in insai URSS, pulsiuni najionaliste pe care lespedea de plumb a comunismului le inabuise timp de decenii, i care se exprima astazi cu o vimlenja extrema, provocand uneori grave conflicte intre minoritaji etnice ce aspira la recunoaterea suveranitajii lor. In Jari in care unitatea najionala este un fapt implinit de lunga durata, uneori in detrimentul unor minoritaji periferice din punct de vedere economic i marginalizate politic, micari regionaliste reclama recunoaterea identitajii lor etnice, lingvistice i culturale. in Franja, in Spania, in Marea Britanie, bretoni, corsicani, occitani, basci, catalani, nord-irlandezi militeaza pentm o mai mare

2 4 5 / C r iz a

id e o l o g iil o r

n o il o r r e l ig io z it a t i

autonomie a regiunii lor, chiar pentm independenja. Acjiunea lor, uneori panica (renaterea limbii i culturii locale, organizajii politice ce accepta dialogul cu puterea), uneori violenta (terorism), prezinta in general un caracter minoritar i nu ameninja direct unitatea najiunii. Nu se poate spune insa acelai lucru despre Belgia sau Canada, unde confruntarea dintre doua minoritaji de importanja comparabila (flamanzi i valoni, canadieni anglofoni i francofoni) risca sa duca la o veritabila dezmembrare a organismului najional. In Italia, inf ine, opozijii din ce in ce mai decise la politica de asistenja pe care guvernul de la Roma este obligat sa o duca faja de regiunile sudice, reclama prin intermediul ligilor" (mai ales al Ligii lombarde) inlocuirea statului najional centralizat, motenire a Risorgimento-ului, printr-o federajie de regiuni autonome integrate in ansamblul european.

Noi M

a r g in a lit a t i

Daca o parte a corpului social (mai ales in randurile tineretului) a ales calea unui raspuns rajional la efectele conjugate ale crizei de valori i depresiuni economice, altele nu au putut gasi o alta aparare - in faja unei lumi, considerata lipsita de semnificajii - decat violenja. Violenja gestului i vestimentajiei; parodia normalitajii in randurile membrilor micarii Punk; agresivitate, chiar agresiune la Rockers sau Skinheads britanici. Violenja a sunetului i ritmului i de asemenea violenja a verbului, o data cu al doilea val al rocfc-ului, care exprima de acum revolta lumii a patra i lipsa de speranja a ghetto-urilor urbane. Facandu-se ecoul ritmului sincopat al jamaicanului Bob Marley, un Bernard Lavilliers realizeaza prin muzica o comuniune cu barbarii impini la periferia lumii civilizate. Cultura epocii noastre (mai ales cinematograful) Jine cont de aceasta violenja latenta, prin reportaje filmate ca Houston, Texas al lui Francois Reichenbach (1980) sau filme de ficjiune de genul Serie noire al lui Alain Comeau (1979). in aceasta din urma opera apare antieroul unui univers decadent, un tanar funcjionar marginalizat impins la o crima totodata marava i pasionala, pe fondul singuratajii i al arhitecturii urbane generatoare de delincvenja, asemanator, pe plan literar, cu eroii noului roman polijist francez din carjilor unor Fajardie (Sniper, Gentil Fatyl), Demouzon [Sec[iunea roijie a speran[ei, Pachebotul) sau ADG (Banda lui Cradoque). Aceste tendinje profunde nu vor intarzia a fi recuperate de lumea afacerilor i vor deveni la randul lor obiect de consum, semn al ambivalenjei i contradicjiilor

246

unei societaji a spectacolului, obsedata de insecuritatea epocii prezente, insa care-i hranete visele cotidiene tocmai din groaza acestuia.

e n a

e r e a

s l a m

u l u i

DETONATORUL IRANIAN
Foarte diversa in compotentele sale, lumea islamica prezinta semnele unei renateri sociale i politice relativ omogene, al carei apogeu ramane instaurarea in Iran a unui regim controlat in intregime de cadrele musulmane. Este adevarat ca filosofia religioasa a discipolilor lui Mahomed poarta, inca de la origini, ideea simbiozei stranse intre religiozitate i acjiune. Desfaurata inainte de 1914 impotriva dominajiei otomane in Orientul Apropiat, apoi impotriva aceleia a colonizatorilor occidentali asupra Jarilor arabe din Africa i Asia, aceasta opozijie musulmana a constituit, inca de la mijlocul anilor '50, o puternica parghie a najionalismelor - nasserian in Egipt, baasist in Siria i Irak - in aceasta parte a lumii. insa mai ales evenimentele din Iran sunt cele ce au conferit o valoare exemplara formelor celor mai radicale ale revolujiei islamice. Eliminara ahului Mohamed Reza Pahlari, constrans la exil in ianuarie 1979, reprezinta punctul culminant al unei evolujii care a inceput un deceniu mai devreme. Dornic sa realizeze o modernizare accelerata a Jarii sale, suveranul inaugurase o revolujie alba, destinata in principal a ameliora soarta Jaranimii, urmata curand de o politica de planificare i industrializare forjata, realizarea unei infrastmcturi moderne (osele, porturi, metroul din Teheran etc.) i de un efort considerabil in domeniul educajiei. in acelai timp, Mohamed Reza, care dispunea de resurse financiare importante grajie rentei petroliere i devenise unui din liderii OPEC, incerca, cu ajutorul SUA sa doteze Iranul cu una dintre cele mai puternice armate ale lumii, instmment al politicii care viza sa faca din aceasta Jara jandarmul Golfului. insa rasturnarile produse de aceasta revolujie radicala au suscitat nemuljumiri. Pe plan social s-a creat o prapastie intre o minoritate de privilegiaji - oameni de afaceri, bancheri inalji, funcjionari ai administrajiei i armatei, imbogajiji de pe urma procesului de modernizare cu orice prej sau a corupjiei - i cea mai mare parte a populajiei, care suferea consecinjele negative ale expansiunii: creterea costului viejii, mina micii Jaranimi, exodul rural etc. Simbol al mpturii intre oligarhia conducatoare i popor, fastuoasa sarbatorire a celei de-a 2 500-a aniversari a monarhiei persane la Persepolis, in octombrie 1971, la care au fost
2 4 7 / C r iz a
id e o l o g iil o r

$i

n o il o r r e l ig io z it a t i

248

Alte religii Budism i sincretism Hinduism

Conflicte religioase ^ ^ a Conflicte intre religii Fundamentalism religios Locuri sfinte

Animism

2 4 9 / C r iz a

id e o l o g iil o r

n o il o r r e l ig io z it a t i

invitaji bogajii planetei i de la care au fost excluse masele iraniene. Pe plan religios, clerul iit (90% din iranieni au aceasta confesiune), deposedat de catre ah de monopolul asupra educajiei i de cea mai mare parte a patrimoniului sau funciar, va prelua conducerea micarii de opozijie faja de occidentalizarea culturii i moravurilor (suprimarea voalului femeilor, introducerea filmelor i literaturii ce exaltau cultul placerii etc.) care invadase Jara i ducea la rasturnarea tradijiilor. Opozijia faja de regimul ahului mobilizeaza, incepand cu 1979-1971,,_un numar crescand de iranieni. Contestajiei i se raspunde prin arestari in masa, procese expeditive i execujii al caror principal instrument este polijia politica, Saoak. Criza i inflajia venindu-i in ajutor. micarea capata o amploare brusca la inceputul lui 1978, susjinuta i de clerul iit i mai ales de cel mai respectat membm al acestuia, ayatolahul Khomeiny, exilat in Irak, apoi in Franja, de unde lansa violente atacuri impotriva ahului, chemand populajia sa-1 rastoarne pe acesta i sa-i substituie o noua putere intemeiata pe principiile Islamului. Aceasta va culmina la inceputul lui 1979 cu plecarea monarhului, urmata de reintoarcerea triumfala a lui Khomeiny - devenit imam (ef religios, de fapt sprijinindu-se pe autoritatea clerului (molahii) i pe milijia inarmata a gardienilor revolujiei". Regim terorist, ca i cel al lui Mohamed Reza, i in multe privinje totalitar, care inmuljete execujiile sumare, suprima numeroase libertaji i restabilete legea musulmana, pedepsind cu biciul pe bautorii de alcool i pe cei vinovaji de adulter, in acelai timp, imamul se straduiete sa faca sa dispara orice urma de occidentalizare a moravurilor, interzicand muzica popi filmele imorale, autorizand din nou poligamia i repudierea sojiilor, obligand femeile sa poarte voalul (tchador). Acesta, in dauna burgheziei i claselor de mijloc -in special a comercianjilor din bazaml din Teheran care, intr-o prima etapa, il susjinusera pe eful religios in lupta sa impotriva bancilor -insa cu asentimentul poporului de rand care refuzase intotdeauna liberalizarea moravurilor i beneficiaza, de altfel, de pe urma masurilor sociale ale regimului: desfiinjarea diferenjelor mari intre salarii, subsidii acordate Jaranimii sarace, bunurile beneficiarilor fostului regim, confiscate in profitul dezmoteniJilor etc. Nici represiunea exercitata de molahi i gardienii revolujiei , nici sangerosul razboi impotriva Irakului, nici izolarea in care Khomeiny i-a Jinut Jara de-a lungui unui deceniu, nici moartea imamului in iunie 1989 nu au reuit sa zdruncine aparentul consens al maselor iraniene.

CONTAGIUNEA FUNDAMENTALISMULUI MUSULMAN


Victoria integrismului iranian a dat un nou impuls forjelor politico-religioase care, din Maroc la granijele Indiei, se pretind a-i avea obaria in Islamul tradijional. Algeria i Tunisia, Egiptul i Libia, Arabia Saudita i emiratele din Golf, Turcia i Pakistanul sunt astfel strabatute de curente care, repudiind totodata marxismul, cat i influenja occidentals motenitS din epoca colonials, vSd in Coran i in tradijia islamicS modelele organizajionale ale societajii pe care vor so construiascS sau sa o reconstruiasca. Inspirator al puterii intr-o Jara ca Libia, unde colonelu! Ghadafi a instaurat, dupa 1969, un regim intemeiat pe preceptele Islamului i caracterizat de un rigorism moral Ia fel de ferm ca acela al lui Khomeiny, adeseori recuperat de clasele conducatoare sub o forma strict ritualista, cu scopul de a-i dezamorsa forja revoluJionarS - cum este cazul Pakistanului sau Arabiei Saudite - acest fundamentalism musulman servete drept catalizator numeroaselor categorii de opozanji ai regimurilor conservatoare din regiune, in Egipt, de exemplu, unde acesta s-a organizat in jurul Frajilor musulmani, numeroi ulemas (doctori in drept i teologie din JSrile musulmane) adepji ai sSi ocupand catedre universitare in jSri ca Arabia SauditS i emirate. AceastS micare nu este de altfel lipsijtS de legSturi cu asasinarea preedintelui Sadat in octombrie 1981 sau cu insurecjia de la Mecca din noiembrie 1979. AceastS evolujie este cu atat mai importantS cu cat ea are loc in zona cea mai turbulenta a planetei i privete {Sri care dejin o parte considerabilS din bogSjiile petroliere ale acesteia. Nucleu in plinS efervescenjS al unui curent islamic care nu inceteazS sS inregistreze progrese in Africa, zona de declanare a douS furtuni petroliere care au zguduit ultimul deceniu, regiunea care se intinde intre Jarmurile africane ale Atlanticului i Oceanului Indian este la ora actuals principalul creuzet de fuziune intre tensiunile politice i perturbajiile economice. DacS ascensiunea fundamentalismului musulman va culmina intr-o zi sau alta prin constituirea unui vast spajiu panislamic, formand un nou pol de putere, aceasta este departe de a fi o certitudine, cum o demonstreaza tensiunile care sau manifestat in decursul ultimolor ani in sanul OPEC, ca i acuitatea rivalitajilor i conflictelor dintre unele Jari musulmane (Algeria i Maroc pe tema Saharei occidentale, rSzboiului Iran-Irak). Un eveniment ca razboiul Golfului subliniazS la randul sSu profundele diviziuni din lumea arabS - i musulmanS - i puternica solidaritate a popoarelor care o compun. Pe de o parte coalijia statelor arabe ostile lui Saddam Hussein, pe de alta manifestajiile imense ale maselor musulmane din Maroc panS in Pakistan, trecand prin Orientul Apropiat i Mijlociu, Africa i Asia islamizate, ca i celelalte Jari din Maghreb, incepand cu
251 / C r

C A * - '

f c . \

'" N

jbEOLOGHLOR i

n Oil^

h e l ig io z it A j i

BfSUOT&O
Na p -

Algeria, unde Frontul Islamic al Salvarii (FIS), sprijinindu-se pe o parte a tineretului i a maselor dezorientate de politica FLN, contesta de mai mul{i ani puterea instaurata, provocand din partea acesteia o represiune energica. Oricum s-ar manifesta, renaterea islamica, care nu se limiteaza la aceasta zona, ci este la fel de viguroasa i in regiunile in plina expansiune demografica ale fostei URSS, subliniaza vitalitatea unui model motenit de la tradijiile stravechi i care se vrea a fi la fel de indepartat de marxism, cat i de construcjiile ideologice i culturale ale Occidentului.

Index
ACP, 24,107 Agnew, 7 3 Alfonsin, 59 Allende, 49,73 AMF, 2 3 Anderson, 7 8 Andropov, 152,155 Arias, 226 ASEAN, 49-50,224 Assad, 45,57 Auroux, 1 5 2 Aylwin, 226 Baader, 95 Baker, 35,168,220 Baklanov, 1 5 6 Bakr, 45 Balladur, 131,139 Barre, 23,109,117,118 BERD, 3 5 Bokassa, 5 1 Brandt, 93,95 Brucan,1 6 7 Caetano, 1 1 0 Callaghan, 89 Carter, 19,22,24,52,54,55,56,58,68, 7 7 0, 3 CDU,93,1 5 7 CEE, 7,16,24,27,30,33,86,104 Chirac, 109,114-117,120,130,139 CIA, 6 8 , 71, 73,78 Clinton, 68,83,227 Cresson, 137,138 Cunhal, 1 2 0 Dankert, 1 5 0 Demouzon, 246 Dubcek, 1 4 7 Duvalier, 226 Elfin, 159,163,166,181 Eurotom, 1 4 0 Eureka, 1 7 0 Fabius,122,128 Faure, 1 3 1 FDP, 95 FMI, 7,10,209,216,221 Ford, 48,70, 73,77 Franco, 1 3 0 Fujimori, 228 Gaidar, 183,184 GATT, 23,31,232 Giscard dEstaing, 1 3 1 Glasnost, 1 7 5 Gorbaciov,44,62,64,80,97,154,156, 17 5 Guney, 243 Havel, 1 4 7 Honecker, 1 2 7 Husak, 169,174,175 Ianaev, 1 5 6 Iliescu, 1 6 7 IRA, 9 3 Jackson, 24,83 Jaruzelski, 60,160,169 Jelev, 1 3 7 Jivkov, 169,173 Juan Carlos, 1 3 0

2 5 3 / IN D E X

Kadar, 171,190,192 Kennedy, 31,61,79,80,83 KGB, 155,159,163,174 Kissinger, 54,55,73 Kohl, 36,86,95,97 Krenz, 172,173 Lajoinie, 132 Lenin, 158 Le Pen,132 Li Peng, 212 Luxemburg, 236 Maastricht, 37,92 Mao Zedong, 76,204,206 Mazowiecki, 60,170 Mitterand, 59,109,114 Nagy, 171 Nixon, 7,48,55, 70, 72,75 Noriega, 59 OCDE,8,9,11,12,13 ONU, 10,50,52,63 OUA, 228 PCUS, 163 Perestroika, 156 P in o c h e C ^, 543 Pol Pot, 49,50,237 Pugo, 165

STASI, 172 Suarez, 103 Taraqi, 55 Thatcher, 22,86,89,90 Tito, 177 UCD, 103 UDF, 117 Ulbricht, 172 UPF, 138 Veil, 105 Volker, 19 Volski, 184 Walesa, 60,170,192 Watergate, 68,69, 72 Wilson, 87-90 Young, 74 Zhao Ziyang, 211-12 Zhou Enlai, 79,204 Zinoviev, 159

Rabin, 57 Reagan, 11,22,31,33,64, 78 Roosevelt, 85 RPR, 117,118,138 Sadate, 45,251 Salazar, 101, Schmidt, 22,86,93,95 Soares, 102 Stalin, 145-6,152,161
254

CUPRINS
CAPITOLULl: 0 lunga criza Insolitd (1973-1983)...........................................5 Analiza crizei: Mecanisme i evolujii............................................................ 6 0 criza insolita cu efecte contrastante......................................................... 12 Gestiunea ezitanta a crizei........................................................................ 2 0 CAPITOLUL2:0 economie convalencenta (1983-1993)...................................25 Creterea modemizarea economiei.........................................................2 i 6 Dezechilibre financiare persistente............................................................. 32 Consecinjele sociale ale mutajiei economice............................................... 37 CAPITOLUL 3 :0 lume destabilizata........................................................... 44 Cotitura din 1973................................................................................... 45 Confruntari comuniste tn Asia................................................................... 48 In Africa in Oceanul Indian.................................................................... 5 i 1 Noi tensiuni (de la sfaritul anilor 7 1987)................................................ 5 0 i 3 Strategia, armamente, dezarmare...............................................................6 1 Catre o noua ordine mondiala.................................................................. 6 4 CAPITOLUL4: Criza americana................................................................. ...68 Criza economica................................................................................... 6 9 Criza politica (1973-1980)......................................................................7 2 0 pozijie in lume in relativ declin (1973-1980)............................................ 7 5 intoarcerea la conservatorism (1980-1992)................................................... 7 8 Sfaritul conservatorismului (1993-...).........................................................82 CAPITOLUL(iJCEE intre afirmare i incertitudine.......................................... 8 6 Iluziile pierdute ale Marii Britanii.................................................... ............ 87 De la Germania de Vest la Germania unificata....................................... Europa meridionala dupal974...................................... ............................ 99 Europa la rascruce de drumuri.................................................................1 4 0 CAPITOLUL (&)iecul tentativei liberale in Franfa (1974-1981).........................109 De la criza economica la criza sociala........................................................ 1 0 1 Criza politica: un preedinte fara majoritate (1974-1978)................................ 1 3 1 Eecul politicii lui Raymond Barre (1976-1981)............................................ 1 8 1

,981, CAPITOLIIL 7: Peripefiile socialismului in Fran[a I ....... N .......................................... 122 ) Eecul socialist in fata crizei (1981-1984)........../,j..... ............................................ 123
Cotitura spre liberalism a socialitilor (1984-19fr,a 1 .......................................... 128 Cel de-al doilea septenat al lui F. Mitterrand (dti *88).....................................132

CAPITOLUL 8: URSS sub Brejnev (1974-1982).


Institujiile sovietice..................................... Brejnevismul............................................ Revolujia societajii sovietice.................... .

./4 0

.141 .145 .149


754

CAPITOLUL 9: Eecul comunismului (1981-1991) ...... ' ......................................... Succesiunea lui Leonid Brejnev (1982-1985) J ...... ...................................

155 157 Glasnost i Perestroika................................... 'yRSN-................................... 163 .............. .......... 1991: De la sfargitul comunismului la disparijia |991* ............................. 169 Sfaritul comunismului in Europa de Est (1989' ) .................................

tdm CAPITOLUL 10: Postcomunismul in Europa de Ei\ ......

1991..................................... 179

CSI, 0 comunitate greu de realizat................. '....... .................................................180 .188 .................................... Dificultajile fostelor democrajii populare........

CAPITOLUL 11:0 Japonie dinamica.

.196

Japonia in faja crizei: adaptare sau sfidare..... '......^ ............................................ 197 Mutajii sociale i imobilismul politicii............. ' '............................................ 199

f iz\ CAPITOLUL 12: China intre modernizare 51 norn1 're...................................... ....... Sfarjitul erei maoiste (1973-1978)................... \ ( c h .....................................
Cele patru modemizari i deschiderea Chin*...... -ipa 1978)...................... Democratizarea imposibila?...........................' ....................................

204

205 207
210

CAPITOLUL 13: Lumea a treia dezbinata i plint)...... latorii........................................ 213


Lumea a treia in faja stagflajiei................. Evolujiile regionale puternic contrastante. .214 .222

dX e
td(i

CAPITOLUL 14: Criza ideologica i noile religio


Naufragiul marxismului............................ Contestarea modelului productivist.......... Apararea drepturilor om ului.................... Intoarcea la valorile tradijionale............... Noi marginalitaji...................................... Renaterea islamului................................

.233
.234 .238 .240 .243 .246 .247
.253

Index ........................................................................
256

'X I