Sunteți pe pagina 1din 5

Comunicarea verbala, ca expresie vie a unui raionament care este in curs de elaborare, (Jackobson, 1960) constituie un obiect de exersare,

de studiu i de perfecionare, combinand resurse psihologice, coduri lingvistice i structuri de argumentaie. Mai mult, expunerea verbala aparine i registrului oratoric sau specializat al limbii, fiind, de asemenea, perfectibila prin formule bine lucrate. Comunicarea verbala este inerent acompaniata si valorizata / devalorizata de indicii nonverbali voluntari sau involuntari. Pentru a proba relevanta nonverbalului in planul comunicarii verbale Conf. univ. dr. Marian Petcu a luat in consideratie cateva din variabilele limbajului nonverbal carora le-a atasat si interpretarile probabile dupa cum urmeaza : Componenta avuta in vedere PRIVIREA Formele luate Fixitate, mobilitate, circularitate, instabilitate, vid. Mimica, grimase, zambet, ticuri. MISCARILE CAPULUI Clatinari ale capului, rigiditate, intinderea gatului,verticalitate, balansari. Crispare, rasuciri. Jocul cu stiloul, cu pachetul de tigari. Tropaieli, preumblari. Interpretari posibile Punerea in evidenta a trasaturilor de caracter (nervozitate,aroganta, modestie). Indicii despre starea de spirit si personalitatea oratorului. Punctarea frazei, accentuarea cuvintelor.

EXPRESIILE FETEI

MAINILE RELATIILE CU OBIECTELE MISCARILE CORPULUI

Sentimente de frica sau de anxietate, de aparare sau satisfactie. Conduita care exprima nerabdarea, agitatia sau confuzia. Informatii despre gradul de siguranta, de timiditate, de dezinvoltura sau de convingere. Manifestari tradand implicarea sau detasarea sau oboseala, plictiseala. Timiditate, plictiseala, enervare.

POZITIA CORPULUI

Bustul inclinat inainte sau inapoi, picioarele stranse sau picior peste picior. Tusea, potrivirea vocii, suspinele.

ZGOMOTELE

Prin comunicarea nonverbala intelegem transmiterea voluntara sau involuntara de informatii si exercitarea influentei prin intermediul elementelor comportamentale si de

prezenta fizica a individului sau ale altor unitati sociale (grupuri sau unitati umane), precum si perceptia si utilizarea spatiului si timpului ca si artefactelor (S. Chelcea, 2005, p. 11). Comunicarea nonverbala este comunicarea fara cuvinte si este de doua feluri:comunicarea paraverbala si limbajul trupului. Limbajul trupului este cel mai puternic efect asupra celorlalti. Mehrabain-cercetator american a cercetat fenomenul si a ajuns la concluzia ca un interlocutor este impresionat de cuvinte in proportie de 8%, de intonatie 23% si de limajul trupului in proportie de 69%. Limbajul trupului imprima si nota atmosferei in care are loc interactiunea. Un individ cu o mimica zambitoare, tonica, dinamica induce o stare de bine, in opozitie cu un individ apatic, lipsit de tonus si neingrijit. In comunicarea interumana 35% reprezinta comunicarea verbala si 65% comunicarea nonverbala dupa unii autori ponderea fiind chiar de 90%. In mediul urban, persoanele active intalnesc zilnic zeci sau sute de persoane cu care comunica non verbal. Paul Ekman (1997) considera ca expresiile faciale comunica informatii, insa nu intotdeauna sunt intentionate. In timp ce oamenii fac miscari faciale pentru a transmite un mesaj, espresiile faciale ale emotiilor sunt neintentionate. In lucrarea The repertoire of nonverbal behavoir:categorie, origins, usage and coding (1969, apud S.Chelcea, 2003, 130-135) Paul Ekman si Wallace F. Friesen propun un sistem de categorii pentru clasificarea comportamentului nonverbal avand la baza originile, functiile si coordonarea acestora. Printre ele se afla si expresiile faciale (affect displays), sunt miscarile faciale care exprima starea emotionala; ele pot fi intentionate sau neintentionate. Ioan Drgan, in lucrarea Paradigme ale comunicrii de mas identifica: comunicarea direct, n situaia n care mesajul este transmis uzitndu-se mijloace primare - cuvnt, gest, mimic; i comunicarea indirect, n situaia n care se folosesc tehnici secundare - scriere, tipritur, semnale transmise prin unde hertziene, cabluri, sisteme grafice etc. n cadrul comunicrii indirecte distingem ntre: comunicare imprimat (pres, revist, carte, afi, etc.); comunicare nregistrat (film, disc, band magnetic etc.); comunicare prin fir (telefon, telegraf, comunicare prin cablu, fibre optice etc.);
comunicare radiofonic (radio, TV, avnd ca suport undele hertziene).

Ca si comunicarea verbal, comunicarea nonverbal poate fi modelat n termenii de emittor, receptor, mesaj, canal de comunicare, efect, feedback si context al actelor de comunicare. Emittorul este sursa mesajelor; receptorul este destinatarul. Mesajul are o semnificatie care este codificat (tradus ntr-un cod, ntr-un sistem de semne, adecvat

canalului de comunicare si receptorului) de ctre emittor si decodificat (re-tradus) de ctre receptor. Decodificarea mesajelor comunicrii nonverbale trebuie s aib n vedere contextul cultural, informatiile culturale asociate unui act de comunicare. ntr-o comunicare nonverbal, functia de codificare este realizat prin contractia voluntar sau involuntar a muschilor scheletici si faciali, schimbarea tonului si ritmului vorbirii, utilizarea spatiului si a timpului, a unor artefacte etc. Mesajele sunt transmise utilizndu-se diferite canale de comunicare: vizual, auditiv, tactil, olfactiv. Comunicarea nonverbal se realizeaz cu ajurorul semnelor si semnalelor. n analiza comunicrii nonverbale se face distinctie ntre semnale si metasemnale, adic semnale despre alte semnale, care schimb semnificatia lor. Zmbetul sau privirea pot fi metasemnale n comunicarea haptic, prin contactul cutanat. Atingerea cu mna a bratului celuilalt semnalizeaz simpatia sau antipatia n functie de dublarea acestui gest de zmbet sau de coborrea sprncenelor, de privirea ncordat si mpingerea nainte a capului. De asemenea, semnalele supranormale (exagerate) sunt analizate deosebit de semnalele normale (obisnuite). Ansamblul elementelor nonverbale mimic, privire, gesturi, postur etc. ntretine conversatia si d semnificatie mesajului verbal, l reanim. n relatia de comunicare, elementele nonverbale sunt percepute simultan cu cele verbale si decodificate mpreun. Comunicrii nonverbale i este specific un paradox: din punctul de vedere al emittorului, semnalele emise au un caracter involuntar (dac este vorba de reactii naturale, spontane), ns din punctul de vedere al receptorului informatia primit nu este eliberat de intentie, emittorul purtnd responsabilitatea celor transmise. Dintre cele mai vechi clasificri, n literatura de specialitate se aminteste gruparea comunicrii nonverbale n trei categorii, propus de J. Ruesch si W. Kees:

limbajul semnelor - (sign language), incluznd gesturile; limbajul actiunilor - (action language), incluznd miscrile corpului implicate n diferite activitti (de exemplu, hrnirea, alergarea); limbajul obiectelor - (object language), care ncorporeaz dispunerea intentionat sau neintentionat a obiectelor n spatiu n vederea utilizrii lor.

O alt clasificare o datorm lui R.P. Harrison, care mparte comunicarea nonverbal n patru categorii:

coduri de executare - (performance codes), asociate miscrilor corpului, expresiilor faciale, privirii, atingerii si activittilor vocale;

coduri spatio-temporale - (spatiotemporal codes), referitoare la mesajele rezultate din combinarea utilizrii spatiului si timpului; coduri artefact - (artefact codes), utilizate n mesajele primite de la obiecte; coduri mediatoare - (mediatory codes), referitoare la efectele speciale rezultate din interpunerea ntre emittor si receptor (de exemplu, unghiul camerei de luat vederi n transmisiile TV). Paul Ekman a identificat cinci functii ale comunicrii nonverbale: a) repetarea

(dublarea comunicrii verbale spunem da si dm din cap de sus n jos si de jos n sus, spunem cuiva c adresa cutat este pe o strad la dreapta si n acelasi timp artm cu mna ncotro s se ndrepte); b) substituirea (nlocuirea mesajelor verbale o fat posomort ne spune c persoana n cauz nu se simte bine etc.); c) completarea (colaborarea la transmiterea mesajelor verbale, ceea ce duce la o mai bun decodificare a lor); d) accentuarea/moderarea (punerea n evident a mesajelor verbale, amplificarea sau, dimpotriv, diminuarea celor spuse: cnd scandm sloganuri, ridicm bratul si artm pumnul; cnd admonestm un prieten, expresia facial poate arta c nu ne-am suprat foarte ru); e) contrazicerea (transmiterea de semnale n opozitie cu mesajele verbale spunem c ne bucurm c ne-am ntlnit cu o persoan cunoscut, dar privim n alt parte cnd i ntindem mna, ne vitm c nu avem din ce tri, dar ne afism cu bijuterii sau haine scumpe). Limbajul corporal poate substitui, insoti sau prescurta varianta unui limbaj de tip verbal sau scris, prin reprezentari simple sau picturale, prin semne, dar si prin actul comunicarii gestuale, intr-un context social. Comunicarile non-verbale exista inca de la inceputul organizarilor sociale si au functionat pentru asigurarea coerentei comunicarii intre indivizi. Comunicarea se bazeaza pe un sistem de canale multiple, si este posibila doar intr-un context social. Un numar mare de mesaje non-verbale scapa controlului constiintei, nefiind supuse unei codificari conventionale. Echivalenta comunicare non-verbala / limbajul corpului, este eronata, in acceptiunea doamnei Adela Fekete, intrucat orice pretentie referitoare la limbaj trebuie sa presupuna o gramatica si o sintaxa cognoscibila. Comunicarea non-verbala este o modalitate expresiva si sincera de transmitere a mesajelor, fiindu-i atribuita astfel, o importanta aparte in arta negocierii oferind o intelegere corecta a sensului comunicarii verbale. BIBLIOGRAFIE

Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana, Chelcea, Adina, Comunicarea nonverbala:gesturi

si postura., Ed. Comunicare.ro, Bucuresti, 2005 ;


Chelcea, Septimiu, Comunicarea nonverbala in spatiul public., Ed.Tritonic, Bucuresti,

2004 ;
www.scribd.com - Petcu, Marian, Introducere in comunicarea interpersonala,

03.06.2010 ;
Dragan, Ioan, Paradigme ale comunicarii de masa, Ed. Sansa, Bucuresti, 1996 ; Fekete, Adela, Comunicare interpersonala. Abordare interdisciplinara, Ed. Amanda

EDIT, Bucuresti, 2009.

S-ar putea să vă placă și